Embed Size (px)
Citation preview
Turism de pelerinaj
in Romania
Absolvent:
FilipVladut Radu
Georgescu Filip
Rus George Mihai
CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................................................2
CAPITOLUL I...........................................................................................................................................5
PATRIMONIUL TURISTIC CULTURAL-RELIGIOS DIN ROMÂNIA...........................................................5
1.1. Clasificări conceptuale asupra activităților de turism religios....................................................5
1.2. Turismul religios si de pelerinaje – forma a turismului cultural..................................................6
1.2.1. Distincția turism religios – turism pelerinaj.........................................................................7
1.3. Preocupările organizațiilor internaționale pentru dezvoltarea turismului cultural-religios si de pelerinaje.........................................................................................................................................10
Capitolul II...........................................................................................................................................12
Centre de pelerinaj din lume si din Romania...................................................................................12
2.1.1 Franta..................................................................................................................................15
2.1.2 Italia....................................................................................................................................18
2.1.3. Spania................................................................................................................................19
2.1.4. Israel..................................................................................................................................19
2.2. Nivelul de valorificare turistica a patrimoniului cultural – religios din Romania.......................19
2.2.1. Referinte privind turismul religios si de pelerinaje inainte de 1990...................................20
A. Bisericile cu fresca exterioara din Bucovina.............................................................................21
B. Bisericile din lemn din Maramures..........................................................................................22
C. Monumente de arta medievala din Oltenia de Nord...............................................................23
2.2.2. Turismul relegios si de pelerinaje incepand cu 1990.........................................................25
1
INTRODUCERE
Romanii au aparut in istorie ca popor crestin. O veche traditie pastrata pana astazi
marturiseste ca Sfantul Apostol Andrei „cel dintai chemat”, a vestit cuvantul Evangheliei in
partile sud-estice ale României, indeosebi in tinuturile de langa malul Marii Negre, unde a
luat fiinta, in sec. al IV-lea, prima biserica locala si primul centru episcopal, cu sediul la
Tomis.
Se apreciază ca începutul creștinismului la nordul Dunarii nu isi are originea intr-o
misiune coordonata dintr-un anume centru crestin, ci din propavaduirea neorganizata a unor
oameni ajunsi aici datorita profesiei (soldati, negustori), conditiei sociale (scalvi), ca refugiati
crestini din sudul Dunarii unde erau persecutati de autoritatile romane sau prin politica de
colonizare a Impreriului roman1.
Terminologia crestina de origine latina din limba romana privind notiunile
fundamentale de credinta si viata religioasa (Dumnezeu-Domine Deus, Duminica- Dies
Dominica, Craciun- Calatio, biserica-bazilica) este argumentul esential in sustinerea ideii
vechimii creștinismului romanesc. Profesorul Fiedrich Heyer de la Universitatea din
Heidelburg explica fenomenul afirmării unitare de-a lungul timpului a poporului roman prin
faptul că, dintre toate popoarele sud-estului european, romanii sunt singurii care nu au trait o
etapa istorică pagana; procesul lor de etnigeneza a coincis cu cel de increstinare, ambele
implinindu-se deodata, spontan si firesc. Implicata profund in actul etnogenezei, credinta
crestia a fost catalizatorul individualitatii etnice, de o forta morala si spirituala ireductibila.
Dovada unei vechi si puternice credinte crestine o ofera numeroasele biserici, mănăstiri
si schituri construite pretutindeni in tara.
Pentru omul religios, biserica reprezinta o ruptura de nivel in spatiul profan, asa cum
slijba religioasa ce are loc inauntrul ei inseamna o ruptura in durata temporala profana, ea
Având loc in timpul existentei istorice a lui Iisus Hristos2. Aceasta este semnificatia
interioara a bisericii.
1 Revista Bisericii Ortodoxe Romane – Buletinul oficial al Patriarhiei Romane, anul CX, Nr. 1-3, 1992, p. 492 MIRCEA ELIADE, Sacrul si profanul, Ed. Humanitas, București, 1995, p. 64
2
Putem vorbi, de asemenea, despre o semnificatie exterioara a constructiei religioase
conferita de apartenenta sa la patrimoniul cultural al unei tari. Astfel, biserica devine o
valoare arhitecturala, artistica si istorica. In jurul marilor biserici si mănăstiri au aparut scolo
de pictura (Horezu, Caldarusani), s-au dezvoltat mestesugurile artistice (argintarie, broderie,
arta miniaturii), au luat fiinta tipografii de sub teascurile carora au aparut primele carti in
limba romana.
In România exista 3000 monumente istorice religioase, din care 300 au valente artistice
deosebite. Cele mai multe dateaza din perioada feudala si premoderna si prezinta trasaturile
artei bizantine si orientale (armene, siriene, turcesti etc.). transilvanis, aflata multa vreme sub
sezeranitate straina, cu populatie venita din alte zone ale Euuropei, cu o influenta catolica mai
puternica, a asimilat si prelucrat stilurile artei occidentale: romanic, gotic, Renastere, baroc.
Perioada moderna dezvolta cu precadere arhitectura civila, edificiile religioase construite
acum fiind mai puțin valoroase arhitectural si artistic, purtand amprenta stilului neoclasic sau
romantismului.
Acest patrimoniu religios creeaza reale oportunitati de dezvoltyare a turismului religios
si de pelerinaj. Exista la romani foarte bine impamantenita traditia pelerinajului la biserici,
mănăstiri si schituri cu ocazia marilor sarbatori religioase, a sarbatoririi hramurilor si a
sfintilor. Se practica, de asemenea, un frecvent pelerinaj către centrele religioase renumite
prin prezenta moastelor unor sfinti, a icoanelor facatoate de minuni si a unor preoti duhovnici
cu mare vocatie misionara. Totodata premisa importanta in practica turismului religios si de
pelerinaje o constitue nevoia de cunoaștere si de educatie, indeosebi a tinerilor.
Turismul religios si de pelerinaje exprima transformarile servenite in motivatiile
calatoriei turistice. Omul contemporan, care traieste intr-o lume a interferentelor culturale si
religioase, intr-o diversitate a ormelor de manifestare a religiosului, unele dintre acestea
tinand mai mult de sfera ocultismului, are nevoie de adevar, de contact direct si nemijlocit cu
sfera de semnificatii religioase, etice, culturale si artistice a edificiului religios (manastire,
bazilica sau catedrala), forma traditionala a spațiului sacru. De aceea, omul transforma adesea
calatoria turistica dintr-un prilej exclusiv de odihna si recreere intr-un act de cultura.
Turismul religios si de pelerinaje poate devenii o componenta majora a turismului
romanesc si o importanta sursa de venituri, indeosebi prin atragerea turistilor straini. Insa,
acest dezederat economic impune realizarea unui intreg „mecanism de explorare” turistica a
edificiului religios: turoperatorii specialisti in conceperea, fabricarea si comercializarea
3
produsului turistic religios; infrastructura generala; servicii turistice de calitate, cu unele
particularitati in cazul turismului de pelerinaje (structuri de cazare specifice – fast-food,
meniuri adecvate perioadelor de post din timpul anului etc.); protejarea patrimoniului
religios, promovarea acestuia. Dezvoltarea in România a acestei forme de turism presupune
elaborarea la nivel national a unui plan de valorificare si promovare a valorilor patrimoniului
cultural-religios. Alaturi de Ministerul Turismului, un rol activ in devenirea operationala a
acei plan revine:
Ministerului Culturii si Cultelor, prin acțiuni de protejare, restaurare si intretinere a
monumentelor religioase, prin facilitarea colaborarii diontre Biserica si celelalte institutii
implicate in sprijinirea turismului religios si de pelerinaje;
Patriarhiei Romane, prin discutii cu fiecare centru eparhial pentru asumarea unor
responsabilitati in organizarea actiunilor de pelerinaj si in sprijinirea derularii programelor
turistice de cunoaștere a valorilor de arta relogioasa;
Televiziunii Romane, prin organizrea de dezbateri pe aceasta tema cu factorii de decizie
implicati in dezvoltarea turismului religios, prin prezentarea monumentelor religioase de
referinta, prin promovarea moralei crestine in cadrul unor emisiuni cu tematica religioasa;
Ministerului Tineretului si Sportului, prin organizarea si sustinerea financiara a unor
calatorii in circuit către centrele de spiritualitate religioasa, pentru elevi si studenti.
Pornind de la aceste referinte asupra premiselor si conditiilor afirmarii turismului
religios si de pelerinaje, lucrarea de fata se doreste a fi o modesta incercare de a contura o
imagine revelatoare asupra stadiului de dezvoltare a acestei forme de turism in România.
4
CAPITOLUL I
PATRIMONIUL TURISTIC CULTURAL-RELIGIOS DIN ROMÂNIA
1.1. Clasificări conceptuale asupra activită ilor de turism religiosțPelerinajele credincioșilor la lăcașurile de cult, considerate sfinte de diferite religii( de
ex. mănăstirile din nordul Moldovei pentru creștinism, orașul Sfânt Mecca pentru
musulmani) au loc la biserici, mănăstiri si schituri renumite prin prezentarea unor icoane
făcătoare de minuni sau a unor relicve sfinte.
In aceeași măsura hramurile mănăstirilor si bisericilor atrag in perioadele sărbătorilor
religioase tradiționale un număr considerabil de pelerini. Deși scopul călătoriei lor este
manifestarea credinței, comportamentul lor din punct de vedere al solicitărilor de servicii
turistice, nu diferă de solicitările celor ce participa la diferite alte forme de turism (pentru
cazare, alimentație).
Mai mult, acești pelerini sunt dispuși sa cheltuiască sime considerabile pentru
achiziționarea de cadouri, amintiri etc. de menționat ca in perioada regimului dictatorial din
tara noastră, turismul religios a fost „tabu” deși intr-o forma camuflată s-a practicat pe scara
larga pe tot cuprinsul tarii.
Moștenirea cultural-istorica, de arta, bisericile monument istoric, mănăstirile etc. modul
in care acestea sunt conservate si puse în valoare, tezaurul etnocultural, prin tot ce se
transmite mai nealterat, împreuna cu oferta primara (naturala) a unui teritoriu, reprezintă
argumente mohinationale. De importanta majora pentru alegerea destinatiei turistice, desigur
că în conditiile care acestea devin cunoscute cercurilor de populatie din care se recruteaz\a
turistii potentiali. Deci aceste argumente motivationale nu trebuie scapate din vedere la
conceperea actiunilor promotionale si a materialelor publicitare ale agentilor economici.
1.2. Turismul religios si de pelerinaje – forma a turismului cultural
Turismul este un fenomen complex care poate fi abordat clel puțin din doua
perspective: economicăsi sociala. Din punct de vedere economic, turismul este, indiscutabil,
un factor de dezvoltare a economiei zonelor cu vocatie turisticăsi a ansamblului economiilor
nationale care isi edificăindustria turistica. Din punct de vedere social, turismul este un act de
5
cunoaștere, de cultura si de promovare a bunei intelegeri intre popoare. In acest context,
profesorul elvetian hunziker vorbeste despre rolul umanitar al turismului, apreciind că omul
este adevaratul centru al acestei activitati3.
Având in vedere faptul căin ultimele decenii se remarca o rendinta de omogenizare a
stilului de viata, o lipsa, in anumite spatii cultural-geografice si pentru anumite categorii
sociale, a unor repere valorice si morale, multe tari incearcă pastrarea si afirmarea valorilor
autentice ale culturii-religiei in dorinta de conservare a identitatii nationale. Una din caile de
materializare a acestei intentii o constitue turismul si anume, turismul cultural.
La baza acestei forme de turism sta intregul patrimoniu cultural-istoric al unei tari, ce
poate fi compus din: monumente si stituri arheologice, monumente si ansambluri de
arhitectura, cladiri si colectiimemoriale, ansambluri de arta plastica, parcuri si gradini
publice, zone istorice rurale si urbane.
In cadrul acestuia sunt incluse si valorile de arta religioasa create de-a lungul timpului,
in cadrul diferitelor religii si care audus la cinturarea si dezvoltarea turismului religios si de
pelerinaje.
1.2.1. Distinc ia turism religios – turism pelerinajțPentru înțelegerea fenomenului de turism religios si de pelerinaj se impun a fi definite
cateva concepte de baza.
Religia reprezinta un ansablu de credinte, practici si ritualuri care defineste raportul
omului cu sacrul4. Prin religie omul recunoaste existenta unei puteri, a unui principiu superior
fata de care manifesta intelegere si supunere. Religia ofera un model de existenta sociala si de
conduita morala la care omul se raporteaza permanent si pe care tinde sa si-l insuseasca.
Religiile se bazeaza pe trei elemente majore: invataturile originale ale religiei, traditia
comunitatii religioase si experiemta religioasa a fiecărui membru5.
Plecand de la aceste consideratii asupra conceptului de religie, se poate remarca faptul
ca edificiul religios, lacasul de cult nu poate fi legat doar de religie, el nu a aparut doar ca
expresie a unei necesitati rituale. Biserica, monument religios, a aparut si evoluat sub raport
artistic in contextul sintezei religiei-cultura-societate-ordine politica6, care a functionat timp
de zece secole, pana in epoca premoderna, cand a avut loc secularizarea Bisericii de către
3 I. ISTRATE, V, GLACAN, Turismul cultural din Romania, liant al spiritualității romanești de pretutindeni in “Revista Romana de Turism”, Ministerul Turismului, Nr.5/1994, p. 24 Le Petit Larousse, Paris, 1995, p. 8735 J.M. KITAGAWA, In căutarea unitatii. Istoria religioasa a omenirii, Ed. Humanitas, București 1994, p. 105
6
stat. Astfel, mult timp Biserica a fost elementul principal care a alimentat cultura, domeniul
valorilor artistice si umane, ideologiile. Privit prin prisma acestei sinteze, edificiul de cult
devine martor al epocii in care a fost construit, relevand caracteristicile acesteia (istorice,
sociale, arhitectonice, artistice etc.).
Turismul cultural-religios reprezinta acea forma de turism care ofera posibilitatea
cunoasterii de către turisti a edificiilor relogioase in multitudinea aspectelor pe care ele le
releva, fara a implica neaparat apartenenta relogioasa a vizitatorului.
Pelerinajul reprezinta vizita sau calatoria facuta de om cu scopul de a se reculege si de
a-si exprima devotiunea religioasa intr-un lacas anume, renumit pentru relicve sfinte, icoane
facatoare de minuni, vindecari miraculoase, exemplul de viata al unor preoti-duhovnici,
revelatii religioase sau in locuri sfinte renumite pe plan mondial ( ierusalim, Muntele Athos,
Vatican, Mecca, Santiago de Compostella).
Inca din primele secole ale creștinismului, oamenii au calatorit in scopuri religioase,
aceste calatorii au imbracat forma pelerinajului, care a cunoscut o intensitate si o amploare
deosebita in epoca medievala si parțial in cea moderna.
Condițiile de desfășurare a unui pelerinaj in Evul Mediu nu erau dintre cele mai bune:
starea drumurilor era precara, siguranța calatoriei era greu de asigurat (exista in scopuri de
apărare un Ordin al Cavalerilor), costul calatoriei era prohibitiv, timpul necesar parcurgerii
traseului era foarte lung, iar capacitatile de primire erau insuficient dezvoltate (spitale si
manastiri). Se apreciază chiar ca primul ghid turistic a scris in 1130 de către Aimeri Picaud,
un călugăr francez, era destinat sa-i instruiască pe pelerini in privința traseului cel mai puțin
primejdios către Saint-Jacques-de Compostella in Spania. In 1478-1480, la sfințirea Bisericii
„Frauenkirche” din München au participat 65 pelerini, iar in cei trei ani cat au durat
ceremoniile, 124.000 de credincioși au vizitat orașul7. Numărul pelerinilor s-a stabilit prin
numărarea unor boabe de fasole, fiecare nou sosit trebuind sa arunce un bob intr-una din
urnele așezate la cele patru porți ale orașului. Acesta a constituit prima operație de strângere a
datelor din statistica turismului.
In epoca moderna, marile pelerinaje către Lourdes, Ars, Lisieux utilizează trenul sau
automobilul si apelează la structuri de primire bine definite.
Dina doua jumătate a secolului XIX-lea se poate vorbi despre turism religios, inteles ca
posibilitate de cunoaștere a valorilor spațiului cultural-religios căruia ii aparținem, dar si a
6 J.M. KITAGAWA, In căutarea unitatii. Istoria religioasa a omenirii, Ed. Humanitas, București 1994, p. 137 CRISTINA CRISTUREANU, Economia si politica turismului internațional, ABEONA, București, 1992, p. 13
7
creațiilor altor culturi si religii, fara ca acest demers sa fie insotit întotdeauna de o implicare
manifesta, explicita a apartenentei religioase a turismului.
Spre deosebire de turismul religios, pelerinajul isi păstrează caracterul profund religios,
implicând cumpărarea de diverse suveniruri, produse specifice unei tari, vizitarea unor
muzee, monumente istorice si arhitecturale, zone vechi ale unor orașe, participarea la
spectacole de opera, teatru, la diferite concerte (de muzica clasica, psaltica), organizarea unor
excursii in împrejurimi.
In prezent, pelerinajul cunoaște o adevărata revigorare, reunind numeroși tineri. Astfel,
la nivelul cultului catolic se organizează 2 pelerinaje pe an: unul vara, la Taize, unde participa
credincioși de toate confesiunile; altul iarna, cu ocazia Crăciunului – la Viena, München,
Paris, Budapesta, Varșovia.
Ample acțiuni de pelerinaj au loc cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, din doi in doi
ani, la ale cărei manifestări aniversare participa si Papa. In 1995, punctul central al
pelerinajului ocazionat de aceasta sărbătoare a fost localitatea Loreti din Italia (unde se
păstrează „Casa Sfânta” din Nazareth).
In ceea ce privește cultul ortodox, la nivelul spațiului Europei de sud-est, un amplu
pelerinaj este a organizat de Asociația Tinerilor Ortodocși din Balcani, in prima saptamana
după sărbătoarea Paștelui („ Saptamana Luminata”). In anul 2000, acest pelerinaj s-a
desfășurat in România, la bisericile din nordul Moldovei.
Asociația Tinerilor Ortodocși din Balcani (B.O.Y.A) inițiază si organizează numeroase
conferințe, seminarii, festivaluri, întâlniri ale tinerilor ortodocși pentru schimb de idei,
principii, experiența ecumenica, acestea prilejuind si derularea de pelerinaje.
1.2.2. Factorii determinanți ai turismului religios si de pelerinaje
Factorii care stau la baza practicării turismului religios si de pelerinaje, atât la nivelul
unei tari, cat si la nivel internațional sunt:
- nivelul de instruire si de cultura;
- apartenenta religioasa si practica unui cult religios;
- ocupația profesionala si nivelul veniturilor;
- calitatea cailor de acces si a serviciilor turistice oferte.
Nivelul de instruire si de cultura reprezintă importanta pentru turiștii ce vin sa viziteze
si sa cunoască un obiectiv cultural religios. Aceasta cunoaștere are in vedere epoca istorica in
care a fost construit edificiul, curentul artistic la care se reportează structura arhitectonica si
8
plastica decorativa a construcției, precum si marii meșteri ce au realizat-o. pentru aceasta
categorie de persoane nu propria religie contează, ci valoarea arhitectural-artistica a
monumentului (pictura, sculptura, orfevrărie). Se poate afirma ca turismul religios din zilele
noastre este practic independent de cultul practicat de turist si cere un nivel cultural ridicat.
Turismul de pelerinaj este legat însa, in primul rând, de credința si cultul căruia aparține
turistul, fara ca acesta sa conducă la o eludare a caracterului instructiv, educativ al calatoriei.
Apartenenta religioasa reprezintă elementul esențial pentru cei care practica pelerinajul.
Un rol in practicarea turismului religios îl are si ocupația profesionala a turistului,
deoarece formarea sa profesionala determina gradul sau de cultura, releva posibilitățile
financiare de care dispune, evidențiază timpul liber de care dispune.
Calitatea cailor de acces si a serviciilor turistice joaca un rol important in alegerea unui
program turistic, in aprecierea unei oferte turistice adecvate cu timpul si cu bugetul turistului.
1.3. Preocupările organiza iilor interna ionale pentru dezvoltarea ț țturismului cultural-religios si de pelerinaje.
In ultimele decenii, turismul cultural si-a cucerit o poziție bine definita pe piața
turistica, constituind o forma de turism in plina dezvoltare.
Creșterea clientelei turistice ce prefera vizitele in scopuri culturale, independenta tot
mai mare a tinerilor cu un nivel de cultura ridicat si creșterea numărului de turiști străini in
tarile cu valori culturale remarcabile, demonstrează ca exista pentru turismul cultural un
curent favorabil ce trebuie urmărit, amplificat si accelerat.
In demersul de susținere si dezvoltare a turismului cultural, văzut ca un turism al
viitorului, un rol important revine organizațiilor europene si mondiale implicate direct sau
indirect in domeniul turismului.
In 1975, in rezoluțiile Actului Final al Conferinței pentru Securitate si Cooperare in
Europa, de la Helsinki, se apreciază ca: „Statele participante considera ca turismul contribuie
la o mai buna cunoaștere a vieții, culturii si istoriei celorlalte tari, la creșterea înțelegerii intre
popoare, la imbunatatirea contactelor si la o mai buna folosire a timpului liber.”
9
In 1977. O.M.T. si Consiliul Mondial al Monumentelor si Siturilor Istorice (ICOMOS)
au elaborat o „carte a turismului cultural” prin care si-a propus sa ofere o latura umanista si
culturala turismului. Conlucrarea dintre cele doua organisme are ca obiectiv sprijinirea tarilor
dezvoltate din punct de vedere economic in valorificarea patrimoniului cultural, in
conservarea si restaurarea monumentelor.
Dezvoltarea turismului cultural in general si a turismului religios in particular este
încurajata si de transformarea insasi a ideii de cultura. Astfel, declarația din Mexic de la
Reuniunea Mondiala a Turismului (iulie-august 1982) definește cultura in termenii următori:
„In sensul sau cel mai larg, cultura poate fi astăzi considerata un ansamblu de trasaturi
distincte, spirituale si materiale, intelectuale si afective, care caracterizează o societate sau un
grup social. Ea înglobează sin afara artelor si a literaturii, moduri de viața, drepturile
fundamentale ale omului, sisteme de valori, tradiții creștine. Cultura da omului capacitatea de
reflecție asupra însuși, ea ne face sa fim umani, raționali, critici si angajați etc. Prin ea putem
discerne valorile si putem, face alegeri, prin ea omul se exprima, ia la cunoștința de el însuși,
se recunoaște ca un proiect neterminat.”8
Se poate aprecia ca, pe aceasta linie de gândire, cultura si-a găsit in turism cel mai bun
aliat.
Importanta promovării prin turism a unei acțiuni de imbogatire spirituala si morala a
omului a fost relevata si in cadrul Conferinței Mondiale a Turismului de la Manila, din 1980,
unde s-a precizat ca: „In practicarea turismului, elementele spirituale trebuie sa fie mai presus
de elementele tehnice si materiale”.9
Incepand din 1990 - Anul European al Turismului in cadrul Consiliului Europei,
Comisia pentru patrimoniu si Itinerarii Culturale s-a aratat interesata de dezvoltarea unor noi
actiuni in domeniul turismului, avand ca scop: sensibilizarea autoritatilor nationale, regionale,
locale si profesionale privind promovarea culturii prin turism; crearea de programe culturale
sau itinerarii pe diverse teme culturale care sa conduca la o participare mai activa a turistilor.
Prin initierea in 1992 a unui „Consilui de Orientare” s-au pus bazele definirii si stabilirii unor
metodologii de realizare a unor noi itinerarii culturale cu o tematica variata, o tema prioritara
fiind „monarhismul”.
8 Le turisme culturel en Europe, Etudes, Comission Des Communautes Europeennes, 19939 Declarația de la Osaka a Forumului Mondial si a Conferinței Mondiale a Miniștrilor de Turism in “Revista Romana de turism”, Ministerul Turismului, nr. 6/1994, p. 12-13
10
Turismul cultural si, mai ales, turismul religios si de pelerinaje ridica problema
protejarii patrimoniului cultural-religios mondial, a respectarii si neatentarii la traditiile
culturale, stilul si ritmul de viata al destinatiilor turistice. In acest sens, Declaratia de la Osaka
a Forumului Turismului Mondial ( 3-4 noiembrie 1994) remarca necesitatea asumarii, de
catre industria turistica si de catre turisti a responsabilitatii „pentru conservarea mediului
natural si a mostenirii culturale”.10
Despre imperativul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea industriei turistice si
valorificarea patrimoniului cultural mondial s-a discutat si in cadrul lucrarilor Conferintei de
dezvoltare Durabila a Turismului ( aprilie 1995 ) de la Lanzarote – Insulele canare, in Spania.
In afirmarea turismului cultural, O.M.T. colaboreaza si cu UNESCO. Astfel, la 29
februarie 1996, acste doua organizatii internationale au semnat un acord de colaborare in
vederea elaborarii unui proiect de protejare a siturilor istorice si de promovare a turismului
cultural. Se afirma cu aceasta ocazie ca: „Muzeele cele mai importante ale lumii si atractiile
culturale sunt deja suprasaturate cu turisti in perioadele de varf de sezon, deci este foarte
important pentru noi sa folosim toate resursele pe care le avem la dispozitie pentru o mai
buna distributie a vizitatorilor, in alte perioade de timp ale anului si in locuri mai putin
cunoscute”. ( Francesco Frangialli – reprezentant al Secretariatului General al O.M.T.).11
Capitolul II
10 Declarația de la Osaka a Forumului Mondial si a Conferinței Mondiale a Miniștrilor de Turism in “Revista Romana de turism”, Ministerul Turismului, nr. 6/1994, p. 12-1311 Banca de date a Reprezentantei UNESCO si ONU in Romania, Bucuresti 1996
11
Centre de pelerinaj din lume si din RomaniaMulte tari europene, detinatoare a unor valori culturale deosebite si, in mod deosebit, a
unor edificii religioase remarcabile si-au elaborat la toate nivelurile (economic, social,
cultural, local, regional, national) o politica concentrata si efectiva de punere in valoare a
acestora prin turism.
Pentru ca un obiectiv religios sa devina un produs turistic trebuie sa fie o valoare de
patrimoniu deosebita si sa includa servicii concentrate intr-o activitate specifica si oferite
„pachet” consumului turistic.
Un element component al patrimoniului cultural religios, pentru a avea valente turistice,
trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:
sa se bucure pe plan national si international de renume, acesta fiind conferit
de o multitudine de aspecte ( este un loc sfant, detine relicve de o mare valoare religioasa,
constructie arhitecturala de mare vechime sau realizata cu maiestrie intr-un anume stil
arhitectonic, austeritatea ordinului monarhal);
Sa constituie un obiectiv de originalitate, unicitate, specificitate in cadrul
culturii universale si nationale;
Sa se gaseasca intr-o buna stare de conservare care sa permita exercitarea
functiei turistice;
Sa fie accesibil din punct de vedere al mijloacelor de transport;
Sa dispuna in perimetrul sau imediat inconjurator, dincolo de zona de
protectie, de structuri si servicii turistice corespunzatoare.
Din pacate aceste deziderate nu sunt intotdeauna respectate, aparand un conflict
de interese intre dorinta de valorificare economica a patrimoniului si aceea de pastrare
si conservare a acestuia.
In decursul timpului, unele tari ale Europei si-au marit oferta turistica prin
programe care pun in valoare patrimoniul lor religios, cunoscute deja pe piata
internationala a turismului. Aceste programe se desfasoara fie intr-un cadrul organizat,
fie in mod individual. Unele programe pot fi organizate la cererea la cererea
grupurilor de turisti.
Alaturi de turoperatorii generalisti, in elaborarea unor astfel de programe sunt
implicati si turoperatorii specializati - cei care isi organizeaza o parte a ofertei lor pe
produse cultural-religioase gen „vizitarea unor orase”, „circuite de descoperire a unor
12
tari” si turoperatori specialisti - care se adreseaza unui public particular, foarte bine
delimitat. Acestia din urma ofera voiaje pe teme muzicale, de pictura sau arhitectura
religioasa. Tot ei elaboreaza programe de pelerinaj, tinand seama de particularitatile
clientelei turistice si a calatoriei in sine ( oficierea slujbei religioase in fiecare zi sau
doar in zilele de sarbatoare, structuri de cazare mai modeste, meniuri legate de
practicile unui cult religios).
O caracteristica importanta a programelor cultural-religioase si de pelerinaj
conta in faptul ca ele se deruleaza independent de sezonalitate, cu tendinta de
valorificare mai ales a perioadelor extrasezon ( martie-aprilie, septembrie-octombrie)
pentru evitarea suprasolicitarilor.
Pelerinajul este legat, ca perioada de desfasurare, de marile sarbatori religioase
si de sarbatorirea unor sfinti sau martiri (pentru cultul ortodox si catolic), de
comemorarea datelor aniversare ale mentorilor cultului protestant ( Martin Luther, Jan
Calvin, Jan Hus) si de marile sarbatori ale cultului musulman ( Marele si Micul
Bairam). In Europa, principalele sarbatori religioase ce ocazioneaza organizarea si
desfasurarea de pelerinaje sunt12:
19 Ianuarie, in Rusia – Sarbatoarea „Sfintii Apei”;
Saptamana Sfanta, in Spania – procesiuni solemne si ceremonii religioase ( la
Malaga, Sevilla, Valladoid, Cuenca, Murcie, Cartagina);
Vinerea Sfanta, in Grecia – procesiune religioasa, in Franta ( la Perpignan),
in Corsica;
Duminica de Pasti, in Grecia – slujba la miezul noptii in aer liber;
Aprilie, in Franta, la Chartres - mare pelerinaj al studentilor;
12 – 13 Mai si 12 – 13 Octombrie, in Portugalia, la Fatima au loc mari
pelerinaje in fiecare an;
21 – 23 Mai, in Grecia, la Langados si Agia Eleni - Anastenaria (dans al
femeilor cu picioarele goale pe jaratic, tinand in maini Sf. Constantin si Elena);
Sfarsitul lunii Mai, in Franta, la bazilica Saint-Maries-de-la-Mer, pe malul
marii Mediterane – pelerinaj al tiganilor;
24 Iunie, in Spania, la Alicante – Sarbatoarea Sf. Ioan Botezatorul
(Hoyueras);
12 MICHELIN - Europe, Guide de Tourisme, 1996, p. 500
13
Ultima duminica din Iulie, in Belgia, la Furnes – Procesiunea de Penitenta;
15 August, in Grecia, in insula Tinos, - pelerinaj la locurile unde s-a aratat
Fecioara Maria;
19 septembrie, in Italia, in Catedrala din Napoli – Sarbatoarea „Miracolul Sf.
Javier”;
Inceputul lunii Decembrie, in Franta, Targ de craciun la Stransbourg si mare
pelerinaj in Alsacia, la Mont-Sainte-Odile;
5 Decembrie, in Austria, la Bad Mitterndorf – Nikolospiel (Jocul Sf.
Nicolae); trecerea Sf. Nicolae pe strazi da nastere la manifestari de bucurie;
Prima sambata din Decembrie, in Suedia, la Fribourg – Targul Sf. Nicolae;
Vinerea dinaintea Ajunului Craciunului, in Germania, la Nüremberg –
Christkindlesmarkt( targul Copilului Iisus), unde se vand obiecte de podoaba pentru pomul de
craciun; au loc spectacole pentru copii;
De asemenea, aceste programe se caracterizeaza prin faptul ca se deruleaza in cele mai
diferite zone, in orase si in mediul rural, la malul marii si in zonele montane, interesand toate
categoriile de clienti (pensionari, tineri, oameni de afaceri, clientela familiara, clientela
erudita) si contribuind la ridicarea nivelului de cunoastere, la asigurarea verticalitatii
spirituale si morale, favorizand progresul social si intelectual al omenirii.
In continuare sunt punctate cateva aspecte ale studiului de dezvoltare al turismului
religios si de pelerinaje in principalele tari europene detinatoare de obiective turistice de
aceasta factura.
2.1.1 Franta Franta, tara a Europei Occidentale, crestinata incepand cu secolul I d.Hr., de religie
catolica in cea mai mare parte, pastreaza un numar impresionant de Biserici, Catedrale, Abatii
care ilustreaza evolutia istorica si culturala a natiunii franceze.
Din punct de vedere turistic, exista un numar foarte mare de monumente religioase,
care sunt vizitate anul de 33 milioane de turisti.
Multe dintre monumentele religioase constituie punctul central al unor ample
pelerinaje motivate, in special, de existenta unor relicve sfinte sau a unor sanctuare mariane
( legate de revelatii divine, de aparitia miraculoasa a Fecioarei Maria).
14
In 1989, dintre monumentele religioase aflate sub tutela Comisiei Nationale a
Monumentelor istorice si a Siturilor ( Caisse nationale des Monuments Historiques et des
Sites – CNHMS), cele mai frecventate de turisti erau cele prezentate in tabelul 2.1
Tabelul 2.1 edificiile religioase cu cel mai mare flux de vizitatori
Nr.Crt. Centre de spiritualitate Numar de
sosiri
(%)
1. Notre-Dame din Paris 13 milioane 13
2. Sacre Coeur de Montmarte 13 milioane 6
3. Notre-Dame din Fourviere 5 milioane 5
4. Chartes 2.5 milioane 2.5
5. Notre-dame-de-la-Garde (Marsilia) 1.5 milioane 1.5
6. Lisieux 1.2 milioane 1.2
7. La-Chapelle-de-la-Medaille-Miraculeuse (Paris) 1.2 milioane 1.2
8. Mont-Saint-Odile 700.000 0.7
9. Ars 400.000 0.4
10. Parayle-Monial 300.000 0.3
11. Notre-Dame din Salette 150.000 0.15
Sursa: Dupa Y. Tinard, Le tourisme. Economie et Management, Ediscience
International, Paris, 1994, p. 309.
Aceste date includ atat persoanele care viziteaza aceste edficii din interes cultural-
educativ sau din curiozitate, credinta lor religioasa putand fi sau nu implicata in actul turistic,
cat si pelerinii pentru care scopul primordial este cel religios.
Fiecare dintre monumentele mentionate si altele existente realizau anul prin turism
circa8-12 milioane franci francezi. In aclasi timp, circa 35.000 – 45.000 de pelerini francezi
pleaca in strainatate in fiecare an.13
In 1990, turismul religios si de pelerinaje al Frantei a adus 250 milioane de franci
francezi organizatorilor de voiaje de acest tip (tabelul 2.2).14
Tabelul 2.2 Tur operatoruu specialisti in conceperea de voiaje pe teme religioase
13 J.P. Pasqualini, B. Jaquot, Tourisme en Europe, Dunot, Paris, 1992, p. 13214 Ibidem
15
Turoperatorii Nr. ghizi acompaniatori pe an
% Nr. de voiaje pe teme religioase pe an
% Nr. de voiajori pe an
% Nr. de pelerinaje pe an
Procedure-Terre Entiere
150 1.5 170 1.7 8000 80 2 pentru 1200 persoane
Service International de Pelerinages et Grands Itineraires Culturel
54 0.54 106 1.06 6000 60 2 pentru 700 persoane
Notre Dame du Salut 15 0.15 80 0.8 3200 32 2 pentru 1200 persoane
Routes bibliques 10 0.1 3 0.03 90 0.9 1 pentru 60 persoane
Sursa: Pere P. Talex, Paris, l’art de la foi, in Escapes, fevrier-mars, 1990, p. 23, citat
la Y. Tinard le tourisme. Economie et Management, ediscience International, paris, 1994, p.
310.
Se impune a fi mentionat faptul ca in promovarea turismului religios si de pelerinaje, in
franta este implicata si biserica. Astfel, la nivel de dieceza, exista un Consiliu care se ocupa
atat de organizarea unor pelerinaje, cat si de promovarea pe plan turistic a obiectivelor
cultural-religioase (editeaza pliante, brosuri, cataloage ale monumentelor religioase de
interes turistic).
In Franta exista unul dintre cele mai cunoscute centre mondiale de pelerinaj, Loudres,
in cantonul Hautes-Pyreness din sudul tarii. Existenta acestui loc de pelerinaj este legata de
numele unei tinere fete, Bernadette Soubirous, careia i s-a aratat in mod revelator Fecioara
maria. In 1909, la 30 de ani dupa moartea sa, corpul i-a fost descoperit intact, fiind canonizata
de Papa pius al XI-lea la 08.12.1933.
In prezent, aici s-a dezvoltat o adevarata industrie turistica. In fiecare an, la Lourdes vin
peste cinci milioane de pelerini si turisti. Dintre acestia, 60% provin din strainatate ( din circa
150 de tari).15
Locurile sfinte sunt: grota in care si-a facut aparitia Fecioara maria, bazilica neogotica
Sacre-Coeur ( 1875), bazilica neobizantina (1889), bazilica subterana care poate primi
20.000 de pelerini in acelasi timp si alte locuri frecventate de B. Soubirous.
Alaturi de aceste spatii sacre, de o mare valoare religioasa, in Lourdes se mai pot vizita
muzee si un castel medieval din sec. XIV-lea. Vizitatorii pot, de asemenea, sa urce cu
15 C. Peyroutet, La France touristique, edition Nathan, Paris, 1995, p. 94
16
funicularul la 1000 m altitudine, in piscul „Du jer”, unde li se ofera o imagine panoramicaa
Lourdes-ului. Alte puncte de atractie turistica sunt Lacul Lourdes, de origine glaciara, ce
ofera multiple posibilitati de agrement (ambarcatiuni nautice, pescuit, plimbare, picnic, golf)
si Padurea Lourdes, cu suprafete amenajate pentru copii, pentru plimbare, jogging, intreceri
sportive etc.
Posibilitatile de acces catre Lourdes sunt diverse (autostrada, cale ferata, aeroport
international), iar in cadrul regiunii, turistii se pot deplasa cu masinile proprii (existand
numeroase parkinguri cu o capacitate corespunzatoare) sau pot apela la serviciile de transport
in comun (autobuze, trenuri turistice VISA LOURDES).
Lourdes reprezinta al doilea centru hotelier al Frantei16 dupa Paris, dispunand de 18000
de camere ( 40.000 de locuri) in 270 de hoteluri, pensiuni familiale, case ale pelerinului.
Acestora li se adauga 30 de campinguri, gradul de ocupare este aproape la fel de mare in
hotelurile de lux ca si in cele modeste. In Lourdes exista 600 de puncte de vanzare de diverse
produse, dintre care 80% sunt consacrate vanzarii de obiecte de cult. Cifra de afaceri anuala
din turism atingea la Lourdes valoarea de 2.4 milioane de franci francezi.17
2.1.2 ItaliaItalia, stat al Europei Meridionale, de expresie religioasa catoloca, spatiul de
manifestare a unei diversitati de curente artistice, este una dintre tarile europene cu cel mai
mare flux de vizitatori sositi in scopuri cultural-educative si de pelerinaj.
In afara Vaticanului, a oraselor Assisi, padova ( 4 milioane de vizitatori pe an), Loretto
(3.5 milioane), Venetia, Verona, Italia numara 1756 spatii cultural-religioase care primesc in
fiecare an 15 milioane de pelerini catolici si realizeaza o cifra de circa 40.2 bilioane de dolari
anual, conform unui studiu al Organizației Mondiale a Turismului din 2009.
16 Y. Tinard, Le Tourisme. Economie et Management, Ediscience International, 1994, p. 309.17 Revista Grande Reportages, nr. 162/1995, Paris, p. 15
17
Cativa turoperatori italieni, ca „La eteria Viaggi ( aordinului franciscanilor), IVET-
Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi sunt specialisti in realizarea de voiaje
religioase in tara si in strainatate. In timp ce un numar tot mai mare de pelerini straini vin in
Italia, pelerinii italieni calatoresc tot mai mult in strainatate (Frnta, Spania, Germania).
2.1.3. SpaniaSpania, stat situat in extremitatea sud-vestica a europei, detine un patrimoniu artistic si
arhitectural foarte bogat, ce reflecta o mare varietate de stiluri si influente (islamice, crestine,
mozaice).
Importante puncte de atractie pntru turismul cultural-religios sunt: Madrid, Barcelona,
Granada, Cordoba, Sevillia, Burgos, Toledo, Cadiz. Pentru pelerinaj sunt renumite in toata
lumea asezamintele religioase de la Santiago de Compostella ( trei milioane de pelerini pe
an), in nordul spaniei ( in galicia) si Montserrat, in apropiere de Barcelona.
2.1.4. IsraelIsrael, tara tinuturilor sfinte, ocupa un loc aparte in actiunile de pelerinaj organizate cu
prilejul sarbatorilor legate de Nasterea si Invierea Domnului si a celor specifice cultului
mozaic (Purism, Pesah, Hanuca, Simhat Tora etc.). Evreii ce locuiesc in afara Israelului vin
aici in pelerinaj pentru a-si regasi propiile origini culturale, sociale si religioase.
Israelul a dezvoltat in locurile Sfinte o mare diversitate de structuri de primire (hoteluri
cu un grad de confrot foarte ridicat – Holiday Inn, Continental, Sheraton, Moriah Plaza), case
de ospat si o structura de cazare specifica, hotelul kibboutz, un gen de ferma agroturistica.
2.2. Nivelul de valorificare turistica a patrimoniului cultural – religios din Romania.
Numarul extrem de mare al edificiilor religioase din romania, precum si varietatea si
originalitatea stilistica ce caracterizeaza o buna parte a acestui patrimoniu confera turismului
religios si de pelerinaje posibilitati ample de dezvoltare si de afirmare in context national si
european, analizand situatia actuala a turismului religios si de pelerinaje din tara noastra, se
18
impun a fi facute cateva referiri la contextul general (politic, economic, social-moral) in care
se practica aceasta forma de turism inainte de 1990.
2.2.1. Referinte privind turismul religios si de pelerinaje inainte de 1990.
In perioada comunista, in ciuda politicii bazate pe ateism si pe ignorarea valorilor
spiritualitatii romanesti, turismul religios si de pelerinaje a existat, s-a practicat, chiar daca nu
a fost recunoscut ca forma distincta de turism, ci asimilat turismului cultural. Autoritatile au
tolerat aceasta activitate, avand in vedere ca ea contituia sursa unor importante venituri in
devize, multe dintre programele turistice organizate adresandu-se turistilor straini (indeosebi
cele axate pe monumentele religioase din Bucovina).
Insa, politica statala a constituit in permanenta o frana in dezvoltarea turismului religios
si de pelerinaje, datorita procesului de secularizare a Bisericii, de subordonare a intereselor
statului. Astfel, Biserica nu a avut libertatea de a-si gandi propria modalitate de valorificare si
promovare a valorilor de arta si arhitectura religioasa, de integrare a economiei manastiresti
in problemele turistice.
Trebuie remarcat faptul ca turismul religios si de pelerinaje nu se poate dezvolta fara o
colaborare permanenta intre cei care lucreaza in domeniul turismului si autoritatile
ecleziastice, de la nivelul Patriarhiei romane pana la nivelul staretiei.
Politica de sistematizare si urbanizare excesiva si accelerata a dus la distrugerea unor
valoroase monumente religioase, repere esentiale ale spiritualitatii si artei romanesti.
Exemplul cel mai elocvent si mai dureros este oferit de Manastirea Vacaresti din bucuresti,
cel mai vast ansamblu monastic al capitalei si, totodata, cea mai de seama realizare a
arhitecturii romanesti din sec. XVIII, care a fost daramata in 1987. Mai pot fi amintite si alte
edificii religioase de mare valoare artistica care au fost distruse: Manastirea Cotroceni,
Bisericile „Sf. Vineri”, „Sf. Spiridon Vechi”, Olteni.
Desfiintarea in 1977 a Comisiei Monumentelor istorice a facut ca actiunile de
conservare si protejare a multor obiective religioase sa fie deosebit de dificile, multe dintre
acestea reclamand in prezent lucrari urgente de refacere.
Programele turistice de cunoastere a edificiilor religioase care se organizau inainte de
1989 aveau caracter itinerant, erau oferite la un pret forfetar si presupuneau servicii turistice
in hoteluri de categoria I. Existau si variante combinate, de sejur pe litoral, la munte sau in
19
statiuni balneoclimaterice (circuite, excursii) de cunoastere a unor valori cultural – religioase.
Aceste programe erau organizate in marea lor majoritate de ONT Carpati, BTT si de filialele
lor judetene.
Programe turistice ce valorifica, cu precadere, obiectivele turistice de factura religioasa
prezentate in continuare:
A. Bisericile cu fresca exterioara din BucovinaBucovina este printre cele mai atractive si frecventate zone turistice de pe harta
României. Nu intamplator de altfel, aceasta zona, vestita astazi in intreaga lume, a fost
distinsa in anul 1975 cu premiul international “Pomme d’Or” de catre Federatia
Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism, iar multisecularele monumente de
arhitectura cu fresce interioare si exterioare din acest colt de tara au fost trecute de UNESCO
in lista monumentelor de arta universala. Bucovina, "Ţara de fagi" (Buchenland în germană),
oferă călătorului privelişti de o rară frumuseţe. După 1530, biserici şi mănăstiri fortificate
datând din sec. XV-XVI au fost împodobite cu frescă exterioară. Prin grija restauratorilor şi a
obştilor călugăreşti, lăcaşurile din Bucovina îşi continuă şi astăzi menirea, primind deopotrivă
pe credincioşi sau pe simplii iubitori de frumos atraşi de faima albastrului de Voroneţ, roşului
de Humor, verdelui de Suceviţa, galbenului de Moldoviţa sau măiestritei combinaţiei de
culori de la Arbore. Frescele exterioare ale bisericilor Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ,
Suceviţa, arhitectura şi pictura mănăstirilor Putna, Dragomirna, Râşca, Slatina, ale bisericilor
Pătrăuţi, Bălineşti, Probota, Bogdana, bogatele muzee de artă medievală, frumuseţea
peisajului şi a creaţiei artistice populare, au contribuit la decernarea distincţiei Mărul de Aur
(Pomme d’Or) Bucovinei (România deţine azi patru „Pomme D’Or”, recunoscute ca fiind
echivalentul premiilor Oscar în turism. Celelalte 3, primite în 2009, au premiat zona
Mărginimea Sibiului, Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, respectiv compania aeriană „Blue
Air”)18 de către Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET), au
dus la înscrierea tezaurului din Bucovina în catalogul UNESCO – “Mari monumente ale
lumii”
B. Bisericile din lemn din MaramuresIn Maramures s-au pastrat pana astazi 85 de biserici din lemn, unele dintre acestea
avand o valoare arhitectural-artistica si istorica de exceptie (de aceea 8 dintre ele sunt incluse
in Patrimoniul UNESCO si anume: Biserica Barsana, Biserica Sfantul Nicolae –Budesti-,
18 Interviu cu Miguel Angel revista Traveller Magazin nr 93-94 Brera NR. 93-94 , edituraCONVEXUS 2000 IMPEX SRL (DECEMBRIE 2011- IANUARIE 2012)
20
Biserica Sfanta Paraschiva –Desesti-, Biserica Naterii Maicii Domnului –Ieud-, Biserica
Sfantul Arhanghel –Plopis-, Biserica Sfanta Paraschiva - Poienile Izei-, Biserica Sfantul
Arhanghel –Rogoz-, Biserica Sfantul Arhanghel –Surdesti- ). Prin itinerarul propus se
incearca punerea in valoare si cunoastera unor biserici din lemn bine conservate. Circuitul are
ca punct de plecare orasul Baia Mare si presupune vizitarea urmatoarelor obiective:
- Desesti – Biserica din lemn (1770). In marginea localitatii se afla rezervatia
geologica Creasta Cocosului, monument al naturii unic in Europa;
- Harnicesti – Biserica din lemn, cu icoane vechi pe lemn (1770), porti
monumentale din lemn sculptat;
- Hoteni – centru etnografic si folcloric („Tanjana de pe Mara”, sarbatoare populara
de primavara cu ocazia primei araturi);
- Calinesti, Breb, budesti, Feresti – Biserici de lemn (sec. XVII-XVIII);
- Vadu Izei – traditii etnografice;
- Oncesti – Biserica din lemn cu picturi originale (1795);
- Barsana – Biserica din barne masive de lemn (1364), Muzeul Satesc (icoane pe
sticla);
- Stramtura, Rozavlea – Biserici din lemn;
- Ieud – Biserica din lemn, cea mai veche din Maramures (1364);
- Bogdan Voda (fosta Cuhea) – Biserica din lemn (1722) cu fresce de mare valoare
artistica;
- Botiza – Biserica din lemn (sec. XVIII), centru de tesut scoarte;
- Salistea de Sus – doua Biserici din lemn (sex. XVIII);
- Sacel – vechi centru de ceramica rosie nesmaltuita;
- Moisei – Manastire (sec. XVI);
- Viseu de Sus – Expozitie de atnografie, port popular al femeilor de un colorit
aparte;
- Rona de Jos – Biserica din lemn (1655);
- Sighetul marmatiei – Muzeu Etnografic, port popular specific, manifestare
folclorica pe 1 septembrie;
- Vama – centru de ceramica smaltuita si decorata, expozitie cu piese de ceramica.
21
C. Monumente de arta medievala din Oltenia de NordRegiunea Olteniei de Nord, cunoscuta si sub denumirea de „Oltenia de sub munte”
constitue o sursa extrem de importanta de atractii turistice de factura cultural-religioasa. Din
punct de vedere istoric si arhitectural, acest spatiu geocultural este marcat de prezenta
renumitelor ctitorii ale lui Matei Basarab si Constantin Brancoveanu, precum si de existenta
unor locuinte taranesti fortificate („cule”) din sec. XVII-XVIII, formula arhitectonica de
influenta turceasca, intalnita doar in aceasta zona a tarii. Vocatia turistica a Olteniei de Nord
este intregita de existenta unui potential valoros de ape minerale cu virtuti terapeutice, a unui
cadru natural incantator (chei, pesteri, raritati floristice etc.) si a unui tezaur etnografic si
folcloric. Obiectivele cultural-religioase incluse in programele turistice elaborate de ONT sau
BTT inainte de 1990 (pastrate pana astazi) erau urmatoarele:
- Ramnicu valcea – ansamblul arhitectonic al Episcopiei Ramnicului si Argesului,
Muzeul Etnografic in aer liber de la Bujoreni, la 5 km de oras;
- Calimanesti – Caciulata statiune balneo-climaterica;
- Manastirea Cozia (1388) – Muzeu de arta veche;
- Manastire Govora (1440; 1446), valoroasa prin renovarile aduse de Matei Basarab
si Constantin Brancoveanu;
- Manastirile Surpatele si Dintr-un Lemn (sec. XVI), cu remarcabile picturi din sec.
XVIII;
- Barbatesti, comuna, zona etnografica (costume populare, festivaluri folclorice);
biserici sec. XVIII;
- Manastirea Bistrita, ctitorie a banilor Craiovesti (sec. XV), recladita si zugravita in
timpul lui Neagoe Basarab (1515-1519), neogotic in sec. XIX. Adaposteste
moastele SF. Grigorie Decapolitul;
- Manastire Arnota, ctitoria lui Matei Basarab ( sec. XVIII) si necropola a
domnitorului. Picturi murale originale, pridvor moldovenesc;
- Manastirea Hurez, cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in tara
Romaneasca, principala ctotorie a lui Constantin Brancoveanu; pictura murala
originala de o deosebita valoare artistica, importanta colectie de arta;
- Horezu, vestit centru de ceramica. In fiecare an, in perioada 1-2 iunie aici se
desfasoara „Targul ceramicii populare – Cocosu de Horezu”;
- Vaideni, veche asezare de pastori; mesteri in confectionatul fluierelor; arhitectura
populara remarcabila;
22
- Maldaresti, comuna cunoscuta prin existenta pe teritoriul ei a celor mai interesante
si reprezentative locuinte fortificate tip „cula” – cula Duca (1812) si cula
Greceanu (1688) – ce adapostesc expozitii de arta populara locala;
- Manastirea Polovraci, ridicata langa gura Cheilor Oltetului (sec. XVI-XVIII)
pastreaza pictura in stil Brancovenesc (1703) si o frumoasa tampla
brancoveneasca;
- Pestera Polovraci, situata la intrarea in Cheile Oltetului;
- Baia de Fier (comuna), Biserica „Toti Sfintii” este un important monument de arta
postbrancoveneasca (incadramente de piatra sculptata la ferestre si pictura murala
din 1753);
- Pestera Muierii, in Cheile Galbenului, vestita pentru frumusetea concretiunilor
sale (Altarul, Orga, Cadan etc);
- Targu Jiu - Ansamblu sculptural „C. Brancusi”, biserica-cula a marelui ban
Cornea Brailoiu (sec. XVII);
- Curtisoara (sat) – Cula Cornoiu (sec. XVIII), Muzeul Arhitecturii Populare
Gorjene (in aer liber), biserica din sec. XVIII cu interesante picturi exterioare.
23
2.2.2. Turismul relegios si de pelerinaje incepand cu 1990.Incepand cu 1990, destinderea climatului politic, posibilitatea afirmarii de catre orice
persoana, in mod deschis a apartenentei sale la o anumita religie, reintoarcerea la valorile
moralei crestine, redobandirea de care Biserica a unei reale si efective autonomii au creat
premisele afirmarii turismului religios si de pelerinaje si al dezvoltarii sale, pe masura valorii
obiectelor de care se bucura.
Multe dintre agentiile de turism care s-au infiintat dupa 1990 au inclus in oferta lor
turistica programe de vizitare a monumentelor religioase. Se impune precizarea ca aceste
programe fac parte din ceea ce am definit a fi turismul religios si foarte putine dintre ele
prezinta trasaturile turismului de pelerinaje.
In Romania nu exista inca agentii specializate in organizarea si derularea unor actiuni
de pelerinaj in tara, asa cum exista in tarile Europei Occidentale. Organizatorii pelerinajelor
crestine sunt in prezent: asociatii crestine ( Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din
Romania, Asociatia Sf. Stelian); Biserica prin structurile sale organizatorice ( de exemplu, la
nivelul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei exista un Departament de Pelerinaje si Protocol) si
prin initiativa unor preoti care organizeaza astfel de actiuni pentru enoriasii parohiei lor sau
pentru o comunitate mai larga; persoane individuale, membre ale unor comunutati crestine.
In 1995, patriarhia romana prin Sectorul pentru Relatii externe Bisericesti ( P.S. Teofan
Sinoitul, Vicar Patriarhal) in colaborare cu Ministerul Tineretului si Sportului a organizat un
pelerinaj in Italia, la care au participat 100 de tineri ortodocsi.19 Pelerinajul s-a inlucs in
„Pelerinajul Tinerilor Crestini din Europa” ( 28 august -13 septembrie) organizat de
Consiliul Pontifical pentru Laici si care a avut ca punct central orasul Loretto, unde au fost
aniversati 700 de ani de la aducerea Casei Maicii Domnului din Nazareth in aceasta
localitate. Sprijinul financiar acordat de catre Ministerul Tineretului si Sportului ( 5 mii lei) a
oferit tinerilor pelerini posibilitatea de a vizita cateva dintre cele mai importante centre de
cultura si arta italiene: Venetia, Padova, Geneva, Florenta, Pisa, Roma, Ravena.
Cu prilejul pelerinajului la Loretto, Consiliul Pontifica; pentru Laici, impreuna cu
organisme ale Conferintei Episcopale Italiene, a edificat un pliant care cuprinde programul
pelerinajului ( 6-10 septembrie), precum si o serie de informatii utile pentru pelerini
(formalitati de inscriere pentru pelerinaj, vize, cazare, masa, servicii telefonice, de schimb
valutar etc.). Pliantul care a fost procurat prin bunavointa domnului Mircea Alexa Uta,
19 Sectorul pentru Relatii Externe a Patriarhiei Romane.
24
reprezentant al sectorului pentru Relatii Externe al patriarhiei Romane, este prezentat in
anexa nr. 1.
Un exemplu fericit de implicare a Bisericii Ortodoxe romane in punerea in caloare si
promovarea valorilor de arta religioasa il ofera Mitropolia Moldovei si bucovinei. Aici
functioneaza un Departament de Protocol si Pelerinaje care a initiat, incepand cu 1996,
numeroase actiuni turistice de cunoastere a unor edificiireligioase din Iasi si zona Sucevei.
Programele turistice elaborate in cadrul Departamntului de Protocol si Pelerinaje se adreseaza
cu precadere vizitatorilor straini, motivati in efectuarea calatoriei in zona Moldovei de dorinta
de cunoastere a acestui spatiu cultural, religios si istoric, sau de participarea la diferite
manifestari (conferinte, simpozioane) organizate de Biserica in scopul afirmarii spiritualitatii
crestine ortodoxe.
Astfel cu ocazia desfasurarii la Iasi a „Conferintei Bisericilor Europene” (16-21
septembrie 1996), s-a organizat un pelerinaj la Manastirile Neamt si Suceava, al carui
program este prezentat in continuare:
Sambata, 21 septembrie:
o Plecare din Iasi spre Durau;
o Pe traseu vizitarea Manastirilor Agapia si Varatec;
o Dejun la Manastirea Sihastria;
o Vizitarea Manastirii Secu;
o Sosire in Durau, cazare, vizitarea Centrului Cultural Pastoral „Sf. Daniil
Sihastrul”, cina, program liber.
Duminica, 22 septembrie:
o Micul dejun Durau
o Participare la Sfanta Liturghie si vizitarea Manastirii Voronet;
o Dejun la Manastirea Voronet;
o Vizitarea Manastirii Sucevita;
o Vizitarea centrului de ceramica de la Marginea;
o Sosire in Putna, cazare, cina, program liber.
Luni, 23 septembrie:
o Micul dejun la Putna;
25
o Vizitarea Manastirii bogdana (Radauti);
o Vizitarea Manastirii Dragomirna;
o Sosire Iasi, program liber, cina.
Incepand cu 1990, in contextul conturarii unui nou flux turistic de tip Wanderlust
(turism cultural) din tarile europei Rasaritene catre Europa Occidentala20, au aparut si in
Romania preocupari pentru conceperea unor programe turistice de descoperire a valorilor
culturii, istoriei si civilizatiei vestice.
Pe linia acestor preocupari se inscrie activitatea agentiei de turism CREDI
INTERNATIONAL, specializata in turismul religios si de pelerinaje. CREDO
INTERNATIONAL, reprezentata prin doamna directoare Eleonora Fagetean, a organizat,
incepand din 1990, pelerinaje in Ungaria, Austria, Germania, Franta, Italia, Spania si
Portugalia, in renumite centre religioase de expresie catolica ( Mariapocs, Czestochawa,
Assisi, Roma, Lourdes, Fatima, Satinago de Compostella, Monserrat).
In privinta pelerinajelor desfasurate in tara statisticile nu ofera informatii cu privire la
numarul pelerinilor. Cu toate acestea, este usor de sesizat amploarea fenomenului, relevata de
prezenta, pe tot parcursul anului, a unui numar impresionant de oameni in diferite spatii de
spiritualitate crestina romaneasca.
Pelerinajele au loc la Biserici, Manastiri si Schituri renumite prin prezenta unor icoane
facatoare de minuni sau a unor relicve sfinte (vezi anexa nr. 3), sau prin exemplul de viata si
traire spirituala a unor preoti duhovnici ( de exmplu, Parintele Arsenie Papacioc de la schitul
„Sf. Maria” din Techirghiol, Parintele Cleopa de la Manastirea Sihastria, Parintele Paraianu
de la Manastirea Sambata de Sus etc.).
Marile sarbatori crestine (Craciun, paste), sarbatoarea hramurilor, precum si sarbatoarea
unor Sfinti, constitue, de asemenea, prilejul de desfasurare a unor pelerinaje. Sunt deja
renumite pelerinajele ocazionate de sarbatorirea unor Sfinti ca: Sf. Calnic de la Cernica (11
aprilie), Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava ( 2 iunie), Sf. Ierarh Ghelasie de la
Rameti (30 iunie), Cuviosul Ioan Iacov de la Neamt (5 august), Sf, Cuvioasa Teodora de la
Sihla (7 august), Cuviosul Ioan de la Prislop ( 13 septembrie), Sf. Cuvioasa Paraschiva (14
octombrie), Cuviosul Dimitrie cel Noum ocrotitorul Bucurestilor (27 octombrie), Cuviosul 20 RODICA MINCIU, Economia turismului, note de curs, 1994.
26
Grigore Decapolitul (20 noiembrie), Cuviosul Nicodim de la Tismana ( 26 decembrie).
Pentru cultul catolic, pelerinajele se organizeaza la Manastirea Radna din Arad, la capela
construita in minele de sare de la Cacica de catolicii polonezi in sec XVIII si la Manastirea
Franciscana Sumuleu Ciuc din judetul Harghita.
In ceea ce priveste turismul religios, agentiile de turism organizeaza actiuni turistice cu
caracter itinerant vizant cunoasterea unor edificii religioase valoroase sub aspect arhitectural,
artistic, istoric si spiritual-religios. Comisia Nationala de Statistica, analizand activitatea
agentiilor de turism, a inregistrat o crestere in anul 2011, cu 28,5%, fata de anul 2010 a
numarului turistilor cazati in zone de pelerinaj religios, situatia imbunatatindu-se de-a lungul
anilor insa numarul turistilor ce practică in mod organizat turism religios fiind in continuare
foarte mic.
Se remarca faptul ca, in cea mai mare parte programele turistice cultural-religioase
oferite de agentiile de turism sunt axate pe spatiul Bisericilor cu fresca exterioara din
Bucovina, pe zona Bisericilor de lemn din Maramures, si, intr-o masura mai mica, pe zona
Manastirilor din Oltenia de Nord.
Astfel, in perioada 1995-1996, Simpa Turism – Nouvelles Frontieres a conceput un
circuit turistic cu durata de 8 zile, destinat turistilor straini, avand drept obiectiv vizitarea
Bisericilor pictate in exterior din Moldova, programul putand fi combinat, in functie de
cererea turistilor, cu un sejur pe litoral. Punctul de plecare al acestui circuit il constituia
orasul Constanta (aeroportul Mihail Kogalniceanu). Un alt circuit adresat turistilor straini
propunea o traversare a Transilvaniei si a Moldovei, vizitandu-se Catedrala reintregirii din
Alba-Iulia, edificiile religioase importante din Sibiu, Cluj-Napoca si Brasov, cetatea din
Suceava si Bisericile pictate in exterior din Moldova ( vezi anexa nr. 4).
In aceeasi perioada ONT Carpati S.S. a elaborat trei variante de vizitare a Bisericilor cu
fresca exterioara din Bucovina si anume:
- In cadrul „Turului Romaniei”, cu o durata de 8-15 zile, cu plecare din bucuresti
sau Constanta;
- I.T. Travels (inclusiv Tour), ceea ce presupune calatoria cu avionul pana la
Suceava si vizitarea manastiriloe cu autocarul sau autobuzul;
- Fly and drive, varianta care presupunea calatoria cu avionul pana la Bucuresti si
continuarea deplasarii spre Moldova cu automobile inchiriate.
27
28
