analiza ef.pdf

8/17/2019 analiza ef.pdf

1/78

Universitatea OVIDIUS Constanţa

Departamentul ID-IFR

Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea Economia Comer ţului, Turismului şi a Serviciilor

Forma de învăţământ ID

Anul de studiu III

Semestrul II

Valabil începând cu anul universitar 2009-2010

Caiet de Studiu IndividualPentru

ANALIZĂ

ECONOMICO - FINANCIAR Ă

Coordonator disciplină: prof. univ. dr.

SPĂTARIU ELENA CERASELA


2/78

Cuprins

ANALIZĂ ECONOMICO - FINANCIAR Ă CUPRINS

Unitatede

învăţare

1

2

3

4

Titlul

CUPRINS

INTRODUCERE

ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA

ECONOMICO-FINANCIAR Ă Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11.1 Analiza economico-financiar ă - instrument esenţial în eşalonulconducerii firmei

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

METODE UTILIZATE IN ANALIZA ECONOMICO-

FINANCIARAObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 22.1 Tipologia analizei economico-financiare

2.2 Metodologia analizei activităţii economico-financiareLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND MEDIULCONCURENŢIAL AL FIRMEIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 33.1 Mediul concurenţial al firmei3.2. Poziţionarea unei firme în sectorul de activitateLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

MODELE DE ANALIZĂ STRATEGICĂ Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 44.1. Modele de analiză strategică a mediului concurenţial4.1.1. Modelul BCG (Boston Consulting Group)

4.1.2. Modelul societăţii Arthur D. Little

Pagina

1

2

4

4

6

6

6

7

8

88

12

12

13

14

15

16

16

17

1717

1819

19

1919

20

Analiză economico-financiar ă I


3/78

Cuprins

5

6

7

8

4.1.3. Modelul McKinsey

4.1.4. Metoda PIMS (Profit Impact of Market Strategy)

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞICOMERCIALIZARE PE BAZA PRINCIPALILOR

INDICATORI ECONOMICIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 55.1. Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare.Rapoartele statice şi rapoartele dinamiceLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 66.1. Analiza producţiei fizice6.2. Modalităţi de analiză a structurii producţiei6.3. Analiza calităţii produselor şi serviciilor6. 4. Analiza ritmicităţii activităţii de producţieLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

ANALIZA CIFREI DE AFACERI ŞI A VALORIIADĂUGATEObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 77.1. Analiza cifrei de afaceri

7.2. Analiza valorii adăugateLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

MODALITATILE DE ANALIZA A COSTURILOR

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 88.1 Definiţia şi caracteristicile costului8.2 Modalităţi de analiză a costurilorLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

21

2222

22

23

24

25

25

27

2727

2829

29

3031

32

3232

33

34

3535

37

3838

39

404141

44

44

44

Analiză economico-financiar ă II


4/78

Cuprins

9

10

11

12

13

ELEMENTE DE ANALIZA A RENTABILITĂŢII FIRMEIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 99.1. Analiza rentabilităţiiLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

ANALIZA RENTABILITĂŢIIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1010.1 . Capacitatea de autofinanţare10.2 . Analiza factorială a profitului10.3. Analiza rentabilităţii pe baza ratelorLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

ELEMENTE DE ANALIZĂ FINANCIAR Ă A FIRMEIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1111.1. Diagnostic financiar

11.2. Analiza bilanţului contabil11.3. Analiza structurii bilanţiereLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A FIRMEIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1212.1 Prezentarea tipurilor de rate utilizate in analiza financiara a firmei12.2 Analiza situaţiei financiare prin metoda scorurilorLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

PARTICULARITĂŢILE ANALIZEI ACTIVITĂŢII DINCOMER Ţ Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1313.1 Analiza aprovizionării şi desfacerii cu mărfuri

13.2. Analiza stocurilor de mărfuri13.3. Analiza corelaţiei dintre volumul desfacerilor, productivitateamuncii şi nivelul servirii cumpăr ătorilor în comer ţ 13.4. Analiza cheltuielilor de circulaţie pe total şi pe componenteLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

454646

48

48

48

495050

5151

53

5354

555656

56

57

5959

59

6465

6565

67

6767

68

69

6970

71

72

73

7374

Analiză economico-financiar ă III


5/78

Cuprins

Analiză economico-financiar ă IV

14 ANALIZA ADAOSULUI ŞI A RABATULUICOMERCIALObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1414.1 Analiza adaosului şi a rabatului comercialLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

BIBLIOGRAFIE

*** Observaţii:1. numărul unităţilor de învăţare este egal cu numărul

şedinţelor de curs la forma de învăţământ zi (28 orecurs = 14 UI, 14 ore curs = 7 UI);

2. ce este scris cu roşu va fi înlocuit în funcţie despecificul disciplinei;

3.

ce este scris cu negru nu trebuie modificat.

75

76

76

77

7778

79


6/78

Introducere

ANALIZĂ ECONOMICO – FINANCIAR Ă

INTRODUCERE

Stimate student,

Prezentul curs se adresează studenţilor din anii terminali care au dobândit deja

cunoştinţe în domeniul diferitelor discipline economice. Există anumite noţiuni

specifice necesare parcurgerii acestui curs din discipline precum economia,

statistica, econometrie, finanţe, matematică, etc.

Scopul parcurgerii acestui curs este acela de a pregăti viitorul economist în

domeniul analizei economico-financiare, acesta fiind capabil să efectueze la

finalul cursului lucrari de diagnostic economic şi financiar la nivelul oricărei

firme.

Analiza economico-financiar ă urmăreşte evoluţia şi perspectivele anumitor fapte

sau fenomene economice şi financiare.

Manualul de faţă cuprinde 14 unităţi de învăţare conţinând o parte de prezentare

teoretică a subiectului tratat, o parte de teste de autoevaluare, rezolvările acestoraşi o lucrare de verificare finală.

La sfâr şitul fiecărei unităţi de învăţare se regăseşte un decupaj minimal din

bibliografia manualului, decupaj necesar de parcurs pentru aprofundarea şi

înţelegerea completă a noţiunilor expuse pe durata unităţii de învăţare

corespondentă.

Spor la învăţat şi succes!

Analiză economico-financiar ă 2


7/78

Aspecte teoretice privind analiza economico-financiar ă

ANALIZĂ ECONOMICO‐FINANCIARĂ

3

Unitatea de învăţare Nr. 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO-

FINANCIAR Ă

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11.1 Analiza economico-financiar ă - instrument esenţial în eşalonul conducerii firmeiLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

Pagina 44666


8/78



4

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

Definirea si explicarea conceptului de analiză economico-financiar ă Particularizarea diferitelor tipuri de analiză

1.1 Analiza economico-financiară - instrument esenţial în eşalonul conduceriifirmei

Concurenţa,resurse

Definiţie

Etapeleanalizei

Diagnosticulintern

Creşterea numărului de întreprinderi ce se află într-o permanentă stare deconcurenţă, cât şi acţiunea factorului timp ce determină schimbări semnificative lanivelul costului resurselor, cât şi în calitatea acestora imprimă mediului economic un

caracter extrem de dinamic care are drept rezultat necesitatea adaptării firmei lanoile condiţii în parametrii de competitivitate.

Analiza economico-financiar ă reprezintă un instrument esenţial ce trebuie utilizat demanagerii firmelor şi care are ca rezultat formularea unor aprecieri calitative şicantitative despre starea, evoluţia şi perspectivele unei întreprinderi. Informaţiileobţinute în analiză stau la baza elabor ării diagnosticului economico financiar necesarîn studiile de fezabilitate, în evaluarea întreprinderii etc.

Principalele etape ale demersului metodologic de realizare a analizei economico-

financiare sunt următoarele:1) Determinarea obiectului ce este supus diagnosticului economico-financiar2) Construirea bazei informaţionale necesare diagnosticului3) Verificarea şi prelucrarea bazei informaţionale4) Efectuarea analizei propriu-zise5) Formularea concluziilor6) Aplicarea măsurilor şi monitorizarea rezultatelor obţinute, precum şiefectuarea corecţiilor.

Beneficiarii analizei economico –financiare:

Analiza economico-financiar ă este necesar ă conducerii unei firme, caz în care poartă denumirea de diagnostic intern şi permite realizarea procesului de fundamentare a previziunii activităţii acesteia, identificarea şi examinarea dificultăţilor întreprinderiireprezentând un instrument de control al realizării performanţelor prestabilite.Informaţiile obţinute pe această cale sunt utilizate în scopul comunicării interne încadrul firmei.


9/78



5

Diagnosticulextern

Beneficiariianalizei

De asemenea, diagnosticul poate fi solicitat şi realizat în beneficiul unei entităţiexterioare firmei ce poate fi interesată de situaţia economico-financiar ă a firmei, de performanţele sale, putând evalua pe această cale riscurile pe care şi le asumă angajând relaţii cu aceasta.

Diagnosticul extern, cum este denumit de această dată, este utilizat de instituţiilefinanciare şi bănci în fundamentarea deciziilor de acordare a creditelor şi în definireamodalităţilor de stabilire a unor relaţii financiare durabile. Ele sunt interesate să cunoască fluxurile de autofinanţare şi rentabilitatea întrucât solvabilitatea şilichiditatea firmei constituie cea mai bună garanţie de rambursare a datoriei.

Clienţii şi furnizorii sunt interesaţi de sănătatea financiar ă a firmei, întrucât oeventuală încetare a plăţilor este generatoare de pierderi şi pentru unii şi pentru

ceilalţi. Analiza are rol şi în cunoaşterea situaţiei diverselor întreprinderi în cazulacordării unui sprijin sau anulării unei subvenţii, informaţiile astfel obţinute fiindimportante pentru organele administraţiei locale sau centrale.

Tribunalele utilizează analiza pentru declanşarea procedurilor de redresare saulichidare judiciar ă. De asemenea, deciziile privind investiţiile financiare, fuzionările, participaţiile etc. luate de către investitorii potenţiali au la bază diagnosticuridesf ăşurate în scopul cunoaşterii situaţiei diferitelor firme.

Un element important într-o economie concurenţială îl constituie identificarea de

către firmele concurente a stării întreprinderilor care fac parte din aceeaşi ramur ă, precum şi a punctelor lor forte şi slabe, în vederea definirii strategiei şifundamentării deciziei privind portofoliul de produse şi activităţi.

Şi salariaţii, la rândul lor, sunt interesaţi de o situaţie economico-financiar ă sănătoasă a firmei prin cunoaşterea evoluţiei şi viabilităţii întreprinderii, aceastafiind premisa păstr ării locului de muncă şi a păr ţii ce li se cuvine din bogăţia creată.Diagnosticul firmei este utilizat ca un instrument de lucru de către consultanţi şiauditori pentru informarea şi protecţia furnizorilor de fonduri şi a creditorilor.

Test de autoevaluare

1.1 Ce reprezintă analiza economico-financiar ă?

1.2. Care sunt etapele acesteia?


10/78


ANALIZĂ ECONOMICO‐FINANCIARĂ 6

R ăspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. R ăspunsul la test se găseşte la pagina 4.

În loc derezumat

Am ajuns la sfâr şitul unităţii de învăţare nr. 1.Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.Este timpul pentru întocmirea Lucr ării de verificare nr. 1 pe care urmează să otransmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 1Prezentaţi succint care sunt beneficiarii analizei economico-financiare.

Pentru r ăspunsurile studenţilor lăsaţi spaţii adecvate între întrebări.

R ăspunsurile testelor de autoevaluareR ăspuns 1.1Analiza economico-financiar ă reprezintă un instrument esenţial ce trebuie utilizat demanagerii firmelor şi care are ca rezultat formularea unor aprecieri calitative şicantitative despre starea, evoluţia şi perspectivele unei întreprinderi.

R ăspuns 1.2Principalele etape ale demersului metodologic de realizare a analizei economico-financiare sunt următoarele: determinarea obiectului ce este supus diagnosticuluieconomico-financiar, construirea bazei informaţionale necesare diagnosticului,verificarea şi prelucrarea bazei informaţionale, efectuarea analizei propriu-zise,formularea concluziilor, aplicarea măsurilor şi monitorizarea rezultatelor obţinute, precum şi efectuarea corecţiilor.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 1

Spătariu E. C. - „No ţ iuni de analiz ă economico-financiar ă la nivel microeconomic.Teorie, teste gril ă şi probleme”, Editura Ex Ponto, 2007


11/78

Metode şi tehnici utilizate în analiza economico-financiar ă



METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN ANALIZA

ECONOMICO-FINANACIARA Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 22.1 Tipologia analizei economico-financiare2.2 Metodologia analizei activităţii economico-financiareLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

Pagina 7

888

121212


12/78



OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

Tipologia analizei economico-financiare Metodologia analizei activităţii economico-financiare

2.1.

Tipologia analizei economico-financiare

Criterii declasificare aanalizei

Tipologia analizei economico-financiare este vastă şi utilizează mai multe criteriidintre care se pot menţiona:1. Nivelul la care se desf ăşoar ă analiza:

analiza microeconomică.

analiză macroeconomică.2.Studierea şi determinarea în timp a fenomenelor şi proceselor economice:

analiza statică.

analiza dinamică 3.Orizontul temporal în care se desf ăşoar ă analiza şi cel al desf ăşur ării fenomenului:

analiză post-factum (analiză operativă).

analiza previzională (analiză prospectivă).4.Natura însuşirilor fenomenului analizat:

analiză calitativă.

analiza cantitativă

Test de autoevaluare 2.1.

Ce criterii de clasificare a analizei economico financiare cunoasteti?

R ăspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. R ăspunsul la test se găseşte la pagina xx.

2.2.

Metodologia analizei activităţii economico-financiare

Metodologia Metodologia analizei activităţii economico-financiare reprezintă ansamblulmetodelor folosite de această disciplină ştiinţifică, metoda ar ătând calea ce trebuie să o urmeze gândirea în cercetarea realităţii şi în formularea rezultatelor. Printremetodele cunoscute sunt:


13/78



Tipuri demetode

Diviziunearezultatelor

Criterii dediviziune

Modelarea

Comparaţiarezultatelor

Tipuridecomparaţii

Descompunerea sau diviziunea rezultatelor este o metodă care se foloseşte pentrustudierea fenomenelor, a rezultatelor economice din activitatea unităţilor ce seexprimă cu ajutorul unor indicatori sintetici rezultaţi prin descompunerea lor înfuncţie de anumite criterii.

Principalele criterii după care poate avea loc diviziunea fenomenelor şi a rezultateloreconomice sunt următoarele:

descompunerea după timpul de formare a rezultatelor

descompunerea rezultatelor în funcţie de locul formării

descompunerea pe păr ţi sau elemente componente a rezultatelor

Modelarea şi implicit modelul reprezintă un instrument util în evaluareafenomenelor economice studiate. Modelul, care poate fi realizat numai pe baza

cunoaşterii în profunzime a fenomenului economic studiat, poate determina luareadeciziilor în activitatea economică.

În analiza economico-financiar ă se utilizează modelele simbolice care pot fi: decorelaţie, aditive, multiplicative.

Comparaţia rezultatelor are un rol important în analiza activităţii unei firmeîntrucât studiul acestora doar ca mărimi de sine stătătoare nu poate oferi informaţiisuficiente, ci doar în raport cu un anumit criteriu ce constituie bază de comparaţiecare permite determinarea abaterilor în timp şi spaţiu. În funcţie de această bază

utilizată, se pot efectua mai multe tipuri de comparaţii:1. Comparaţii în timp care pot fi între:

rezultatele efective şi cele programate;

rezultatele din perioada curentă şi cele din perioada precedentă.

2. Comparaţii în spaţiu ce se pot realiza între:

rezultatele verigilor organizatorice din interiorul unei firme;

rezultatele întreprinderii analizate şi rezultatele ramurilor;

rezultatele unor firme cu profil similar din ţar ă şi str ăinătate.

3. Comparaţii mixte care se bazează pe îmbinarea lor în timp şi spaţiu.

4. Comparaţii cu caracter specific ce pot interveni îndeosebi la alegereavariantei optime de acţiune.

Gruparea este o metodă prin intermediul căreia colectivitatea cercetată este


14/78



Gruparea

Utilizareaindicatorilorde structur ă şi dinamică în analiza

rezultatelorîntreprinderii

Analizafactorială

despăr ţită în grupe omogene de unităţi după variaţia uneia sau mai multorcaracteristici. Alegerea caracteristicii de grupare este în funcţie de scopul cercetării,de esenţa fenomenului studiat, fiind foarte importantă întrucât de aceasta depindesepararea tipurilor calitative conturate în colectivitatea cercetată.

Analiza structurală se face cu ajutorul mărimilor relative de structur ă care stabilescîn ce raport se află fiecare element sau grup de elemente faţă de nivelul total alcolectivităţii. Conţinutul informaţional al mărimilor relative de structur ă poate fiacela de pondere sau greutate specifică, formula de calcul fiind următoarea:

100

1

n

i

i

i

i

c

c g ,

în care: = ponderea fiecărui element faţă de nivelul rezultatelor totale;i g

= elementele rezultatelor notate de la 1 la n.ic

Analiza în dinamică utilizează indicii individuali sau sistemul de indici individualila nivelul produsului şi sistemul indicilor de grup la nivelul producţiei marf ă, lanivelul producţiei fabricate într-o perioadă de timp dată sau la nivelul întregiiactivităţi. La nivel de produs dinamica diferiţilor indicatori utilizează următoarelerelaţii:

1000

1 x

x I x indicele individual al indicatorului X exprimat în procente;

100% Ix x modificarea relativă indicatorului X ;

Analiza factorială este utilizată atunci când între factori există relaţii de raport sau produs şi are ca scop determinarea abaterilor faţă de o anumită bază de comparaţie,explicarea acestora prin prisma factorilor ce influenţează cauzele acţiunii lor şiidentificarea rezervelor de optimizare a consumului de resurse, pe total sau peanumite structuri implicate în calcul. Legătura directă de condiţionare a factorilor, înforma cea mai simplă, capătă expresia unei funcţii: Y = f(x).

Esenţa metodei constă în determinarea succesivă a influenţei fiecărui factor asupramodificării fenomenului analizat, ceilalţi factori r ămânând la valori constante.

Principiile care stau la baza acestei metode sunt următoarele:

o scrierea factorilor în relaţiile de cauzalitate se face în ordineacondiţionării lor economice, adică întâi factorii cantitativi şi apoi ceicalitativi. Factorii cantitativi exprimă cantitatea (ex: volumul producţiei), factorii calitativi au aceeaşi esenţă cu fenomenul analizatdar difer ă prin gradul de extensie (ex: fondul de salarii - fenomenulanalizat şi salariul mediu orar - factor calitativ);

o substituirea factorilor se realizează în mod succesiv, începând cu


15/78



Metoda balanţier ă

Metodaanalizeiregresionale

Metodaratelor

factorii cantitativi şi terminând cu cei calitativi;

o factorul care a fost substituit anterior r ămâne substituit până la sfâr şitul perioadei de analiză şi se ia în calcul la valoarea lui efectivă;

o

factorul care nu a fost substituit se ia în calcul la valoarea sa programată sau din perioada de bază.

Metoda se poate folosi pentru calcularea influenţelor factorilor, în cazul relaţiei de produs sau raport între factori, când aceştia sunt exprimaţi, fie în mărimi absolute,fie în mărimi relative (sub formă de indici).

Metoda balanţieră se foloseşte în analiza economică pentru elaborarea programelor privind activitatea curentă şi viitoare a firmelor. Aplicarea metodei balanţiere este posibilă când între elementele fenomenului analizat există relaţii de sumă sau

diferenţă.Această metodă este aplicabilă numai în cazul unor analize economico-financiare detip structural, explicaţia variaţiei fenomenului economico-financiar supusinvestigării fiind f ăcută prin prisma acţiunii elementelor sale componente carereprezintă o balanţă

Metoda analizei regresionale se utilizează în cazul în care între fenomenul analizatşi factorii săi există legături de tip stocastic. Acest tip de legătur ă se întâlneşteatunci când pentru fiecare valoare a variabilei independente sau factoriale se obţin

mai multe valori pentru variabila dependentă sau rezultativă eşalonate într-o zonă de probabilitate cu o limită minimă şi una maximă.

Utilizarea ratelor în analiza activităţii unei intreprinderi reprezintă un instrumentnecesar pentru evaluarea performanţelor şi disfuncţionalităţilor apărute şi permiterealizarea unor studii comparative în timp şi spatiu determinante în reglareaactivităţii.

Rata reprezintă un raport între două mărimi comparabile ce are o valoareinformaţională mai mare decât a fiecărui indicator judecat separat.

In funcţie de conţinutul lor ratele pot fi de structur ă, de gestiune, de echilibru, deeficienţă.


16/78



Test de autoevaluare 2.2

Ce reprezintă metodologia analizei activităţii economico-financiare?


În loc derezumat

Am ajuns la sfâr şitul unităţii de învăţare nr. 2.Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.Este timpul pentru întocmirea Lucr ării de verificare nr. 2 pe care urmează să o

transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 2

Care sunt particularităţile metodei substituţiei în lanţ?


R ăspunsurile testelor de autoevaluare

R ăspuns 2.1

Criteriile de clasificare a analizei sunt: nivelul la care se desf ăşoar ă analiza,studierea şi determinarea în timp a fenomenelor şi proceselor economice, orizontultemporal în care se desf ăşoar ă analiza şi cel al desf ăşur ării fenomenului, naturaînsuşirilor fenomenului analizat. R ăspuns 2.2.

Metodologia analizei activităţii economico-financiare reprezintă ansamblulmetodelor folosite de această disciplină ştiinţifică, metoda ar ătând calea ce trebuiesă o urmeze gândirea în cercetarea realităţii şi în formularea rezultatelor.


17/78



1. Spătariu E. C. - „No ţ iuni de analiz ă economico-financiar ă la nivelmicroeconomic. Teorie, teste gril ă şi probleme”, Editura Ex Ponto, 2007;

2.

Işf ănescu A. (coordonator) şi colectiv - Ghid practic de analiz ă economico- financiar ă , Ed. Tribuna Economică, 1999.



18/78

Noţiuni teoretice privind mediul concurenţial al firmei


NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND MEDIUL CONCURENŢIAL AL

FIRMEICuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 33.1 Mediul concurenţial al firmei3.2. Poziţionarea unei firme în sectorul de activitateLucrare de verificare Unitate deînvăţare Nr. 3Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

Pagina 14

15

16

171717

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIAR Ă 14


19/78




Explicarea noţiunii de mediu concurenţial Particularizarea diferitelor categorii de mediu

3.1.

Mediul concurenţial al firmei

Ce reprezintă mediuconcurenţial

Definiţiamediuluiconcurenţial

Componentelesale

Firma, ca subsistem al mediului din care face parte, activează în cadrul acestuia şidezvoltă raporturi cu parteneri diver şi: achiziţionează materii prime, materiale,mărfuri, echipamente, utilaje de la diferiţi furnizori, vinde produsele realizateclienţilor săi, intr ă în relaţii cu societăţi financiare sau bănci (împrumută sau

plasează fonduri), intr ă în relaţii cu statul (plăteşte taxe, impozite, beneficiază desubvenţii, etc).

Mediul concurenţial poate fi definit ca ansamblul tuturor componentelor externe aleîntreprinderii care influenţează în mod direct sau indirect activitatea. Putem spunecă mediul reprezintă un cumul al barierelor, for ţelor şi deciziilor externe firmei.

Componentele mediului concurenţial pot fi sintetizate astfel:a. Mediul geografic; b. Mediul economic;

c.

Mediul tehnologic;d. Mediul politic şi juridic;e. Mediul socio-cultural.

Test de autoevaluare 3.1. Definiţia mediului concurenţialExemplificaţi componentele acestuia.




20/78


3.2. Poziţionarea unei firme în sectorul de activitate

Indicatorii

Cota de piaţă absolută

Cota de piaţă absolută

Indicatorii utilizaţi în aprecierea poziţiei unei firme într-un anumit sector deactivitate sunt:

1. Cota de piaţă absolută (C pa) se determină ca raport între vânzările uneifirme (CAi) şi vânzările totale ale sectorului respectiv ( iCA ).

100 i

i pa

CA

CAC

2. Cota de piaţă specifică (C ps) se determină ca un raport între vânzărilefirmei analizate (CAi) şi vânzările firmei cu cea mai bună poziţie pe piaţă (CA b).

100b

i ps

CA

CAC

Apropierea de zero a acestui indicator arată că firma are o poziţie nesemnificativă pe piaţă, iar apropierea de 100% relevă poziţia de lider a firmei respective.

Determinarea cotei de piaţă este necesar ă şi trebuie căutate cauzele care duc lavariaţia acesteia, cauze care pot fi dependente sau independente de activitateafirmei.


Care sunt indicatorii care determină poziţionarea unei firme într-un anumit sectorde activitate?


În loc derezumat




21/78



Enumeraţi componentele mediului concurenţial.

Cum se determină cota de piaţă specifică?



R ăspuns 3.1

Mediul concurenţial poate fi definit ca ansamblul tuturor componentelor externe aleîntreprinderii care influenţează în mod direct sau indirect activitatea.

Componentele mediului concurenţial sunt: mediul geografic, mediul economic;mediul tehnologic, mediul politic şi juridic, mediul socio-cultural.

R ăspuns 3.2.

indicatorii care determină poziţionarea unei firme într-un anumit sector deactivitate sunt cota de piaţă absolută şi cota de piaţă absolută.



2. Diagnostic economic, Ed. Economică, 2003.



22/78

Modele de analiză strategică


MODELE DE ANALIZĂ STRATEGICĂ

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 44.1. Modele de analiză strategică a mediului concurenţial4.1.1. Modelul BCG (Boston Consulting Group)4.1.2. Modelul societăţii Arthur D. Little4.1.3. Modelul McKinsey4.1.4. Metoda PIMS (Profit Impact of Market Strategy)Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

Pagina 18

1919192021212222

23

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIAR Ă 18


23/78



Familiarizarea cu notiunile de analiză concurenţială Prezentarea conceptului de strategie concurenţială

4.1. Modele de analiză strategică a mediului concurenţial

4.1.1. Modelul BCG (Boston Consulting Group)

4.1.2. Modelul societăţii Arthur D. Little4.1.3. Modelul McKinsey


Modelul BCG

Criteriile de

analiză

MatriceaBCG

4.1.1. Modelul BCG (Boston Consulting Group)

Modelul a fost elaborat la sfâr şitul anilor ’60, se numeşte şi “Modelul Curbei deExperienţă” şi constă în reprezentarea pe o matrice a activităţilor unei firme luând înconsiderare două criterii:

- rata de creştere a sectorului de activitate analizat (atracţia domeniului deactivitate);

- poziţia concurenţială a firmei (calculată prin raportarea la activitateaconcurentului principal).

Analiza corelată a aspectelor privind rata de creştere a sectorului de activitateanalizat şi poziţia concurenţială a firmei se face prin intermediul matricei strategiceBCG. Se obţine astfel o matrice de analiză unde sunt poziţionate toate domeniile deactivitate strategică în patru categorii:

vedete

vacile cu lapte

dilemele

poverile



24/78


Test de autoevaluare 4.1.1.

Ce conţine matricea BCG?


ModelulArthur D.Little

Criterii :

Poziţia

concurenţială

Evoluţiaactivităţii

Factorii careinfluenţează poziţiaconcurenţială

Poziţiiconcurenţiale

4.1.2. Modelul societăţii Arthur D. Little

Modelul ADL are la bază constituirea unei matrici care combină două criteriifundamentale: poziţia concurenţială şi evoluţia activităţii sau a firmei.

Aprecierea poziţiei concurenţiale se face luând în considerare pe lângă aspectelecantitative şi pe cele calitative. Evoluţia unei activităţi se apreciază pe patru stadii:demaraj, creştere, maturitate şi declin.

Evoluţia unei anumite activităţi se determină pe baza unui sistem de indicatoricare au aprecieri diferite în funcţie de fiecare stadiu în parte.

Poziţia concurenţială este influenţată de o serie de factori care acţionează pefuncţiuni ale întreprinderii:

factori de aprovizionare: termene de livrare, condiţii de plată; factori de producţie: structura şi capacitatea de producţie, eficienţa

muncii, calitatea organizării, nivel de integrare, protecţia mediului,capacităţile manageriale;

factori de comercializare: for ţe de vânzare, reţea de distribuţie,imaginea produsului;

factori financiari: rentabilitate, structura financiar ă, etc.

Luând în considerare cele două criterii dominante se disting următoarele poziţiiconcurenţiale:

1. dominantă 2. puternică 3. favorabilă 4. defavorabilă

5.

marginală Test de autoevaluare 4.1.2.Care sunt criteriile fundamentale ale modelului Arthur D. Little?




25/78


4.1.3. Modelul McKinsey

ModelulMcKinsey

Variabile

Evaluarea poziţieiconcurenţiale

Strategiilematricei

Metoda

PIMS

Cumfuncţionează

Variabile

Modelul McKinsey reprezintă un model intermediar de analiză strategică care se bazează pe două criterii: valoarea sectorului şi poziţia concurenţială.

Valoarea sectorului se fundamentează pe o serie de variabile: rata de creştere,dimensiunea sectorului, variabilele de preţ, rentabilitatea, solvabilitatea clientelei,climatul social, bariere legale, diferenţierea produselor.

Poziţia concurenţială se evaluează cu ajutorul unor factori cheie variaţi, şi anume:calitatea personalului, a produselor, eficienţa muncii, cota de piaţă, capacitatea de producţie, imaginea, gama de produse, valoarea adăugată.

Atât poziţia concurenţială, cât şi valoarea sectorului sunt apreciate pe trei niveluri: puternic, mediu şi slab.

Matricea McKinsey dezvoltă trei tipuri de strategii: strategia de retragere din zonele negative; strategia de menţinere în zonele medii; strategia de dezvoltare în zonele favorabile.


Această metodă se bazează pe analiza unei baze de date informatizate la care participă câteva sute de firme şi de grupuri care-şi desf ăşoar ă activitatea în diverse

domenii.

Firmele furnizează informaţii legate de obiectul de activitate, structuraorganizatorică, relaţiile cu mediul intern şi extern, informaţii privind indicatorii de performanţă, informaţii privind piaţa şi concurenţa, precum şi diverse informaţii previzionale.

În schimb, firmele primesc informaţii legate de sectorul unde-şi desf ăşoar ă activitatea sau în care ar dori să pătrundă.

Prin prelucrarea acestor informaţii s-a ajuns la concluzia că 30 de variabile strategice

determină 70% din performanţele unei întreprinderi, restul de 30% fiind explicate prin aspectele unei mai bune gestiuni sau prin elemente aleatoare.

Principalele variabile care acţionează asupra performanţelor firmei pot fi grupateastfel:

variabile ce ţin de poziţia concurenţială; variabile ce ţin de caracteristicile sectorului; variabile ce ţin de structura capitalului şi a producţiei;



26/78


variabile ce ţin de mediul economic şi piaţă.

Test de autoevaluare 4.1.3

Ce reprezintă Modelul McKinsey?Care sunt variabilele criteriului valorii sectorului?Cum se evaluează poziţia concurenţială?Care sunt strategiile matricei?


Test de autoevaluare 4.1.4.

Care sunt variabilele care acţionează asupra performanţelor firmei?


Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 4Enumeraţi tipurile de poziţii concurenţiale.


R ăspunsurile testelor de autoevaluareR ăspuns 4.1.1Matricea BCG conţine rubricile: vedete, vacile cu lapte, dilemele, poverile.

R ăspuns 4.1.2.Criteriile fundamentale ale modelului Arthur D. Little sunt poziţia concurenţială şievoluţia activităţii a firmei

R ăspuns 4.1.3.Modelul McKinsey reprezintă un model intermediar de analiză strategică care se bazează pe două criterii: valoarea sectorului şi poziţia concurenţială

R ăspuns 4.1.4.Variabilele care acţionează asupra performanţelor firmei sunt: variabile ce ţin de



27/78


poziţia concurenţială, variabile ce ţin de caracteristicile sectorului, variabile ce ţin destructura capitalului şi a producţiei, variabile ce ţin de mediul economic şi piaţă.



2. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. - Analiz ă economico-financiar ă,Editura Economică, 2006.



28/78

Analiza activităţii de producţie şi comercializare pe baza principalilor indicatori economici


ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE PE

BAZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICICuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 55.1. Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare. Rapoartele statice şirapoartele dinamiceLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

Pagina 24

25

25272727



29/78




Explicarea noţiunii de indicator al activităţii de producţie si comercializare

Particularizarea corelaţiilor dintre indicatorii activităţii de producţie sicomercializare

5.1.

Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare. Rapoartele

statice şi rapoartele dinamice

Activităţilefirmei

Indicatorii principali

Cifra deafaceri

Producţiamarf ă fabricată

Valoareaadăugată

Producţiaglobală

Pe parcursul activităţii sale, o firmă include în spectrul activităţilor proprii,următoarele activităţi de bază:

cumpărarea de bunuri de producţie necesare activităţii productive; vânzarea produselor proprii;

efectuarea diverselor plăţi;

Principalii indicatori utilizaţi sunt:

Cifra de afaceri (CA) - reprezintă suma veniturilor realizate din vânzări de bunuri,vânzări de mărfuri, executarea de lucr ări şi prestarea de servicii, mai puţinrebuturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

Producţia marf ă fabricată (Pmf) - caracterizează volumul rezultatelor activităţiiindustriale şi include produsele finite, semifabricatele destinate vânzării, valoarealucr ărilor executate pentru ter ţi, valoarea serviciilor prestate.

Valoarea adăugată (Va) - exprimă măsura valorii realizate din activitatea firmei,respectiv capacitatea acesteia de a produce bogăţie.

Valoarea adăugată netă (Van) - reprezintă valoarea nou creată într-o perioadă determinată din care se scad amortizările.

Producţia exerciţiului sau producţia globală (Pg) - reprezintă volumul total alactivităţii productive într-o perioadă determinată. Cuprinde producţia vândută,diferenţele de producţie stocată şi producţia realizată în scopuri proprii şicapitalizată.



30/78


Corelaţiiintreindicatoriivalorici

Într-un interval de timp dat, între indicatorii valorici menţionaţi, trebuie să existeanumite corelaţii, normale din punct de vedere economic şi care, dacă suntrespectate, asigur ă bunul mers al procesului economic.

Astfel, se consider ă ca fiind normale, următoarele situaţii:

a. Pmf CA I I

b. Pg Pmf I I

c. Pg Va I I

Pe baza acestor indicatori, analiza poate fi completată pe baza rapoartelor statice şi a

celor dinamice.

Principalele tipuri de rapoarte dinamice sunt:

1. Pmf

CA

I

I

2. Pg

Pmf

I

I

3. Pg

Va

I

I

Situaţia se consider ă favorabilă când valorile rapoartelor sunt ≥ 1.

Test de autoevaluare 5.1. Care sunt principalii indicatori ai activităţii unei firmei?Ce reprezintă cifra de afaceri?


În loc derezumat




31/78



Explicaţi conţinutul indicatorilor activităţii de producţie si comercializare şi relaţiiledintre aceştia.



R ăspuns 5.1

principalii indicatori ai activităţii unei firmei sunt: cifra de afaceri, producţia marf ă fabricată, valoarea adăugată, producţia globală.

Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor realizate din vânzări de bunuri, vânzăride mărfuri, executarea de lucr ări şi prestarea de servicii, mai puţin rebuturile,remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.



2.

Işf ănescu A. (coordonator) şi colectiv - Ghid practic de analiz ă economico- financiar ă , Ed. Tribuna Economică, 1999.



32/78

Analiza indicatorului economic – producţie fizică


ANALIZA INDICATORULUI ECONOMIC PRODUCŢIE

FIZICĂ Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 66.1. Analiza producţiei fizice6.2. Modalităţi de analiză a structurii producţiei6.3. Analiza calităţii produselor şi serviciilor6. 4. Analiza ritmicităţii activităţii de producţieLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

Pagina 28

2929303132323233



33/78



Explicarea noţiunii de producţie fizică Înţelegerea modalităţilor d analiză a producţiei fizice

6.1. Analiza producţiei fizice

Definiţia producţieifizice

Pentruîndeplinirea programului,se utilizează

Calcularea

coeficientuluimediu desortiment

Producţia fizică este constituită din totalitatea valorilor de întrebuinţare rezultate dinactivitatea industrial-productivă.

Urmărirea operativă a producţiei are în vedere modul de realizare a programului defabricaţie pe secţii, echipe, respectiv pe subdiviziuni organizatorice. Se calculează zilnic

şi se cumuleaz

ă pe luni, trimestre, an. Pentru caracterizarea îndeplinirii

programului de fabricaţie, se pot utiliza:

indicii individuali de îndeplinire a programului de producţie;

ponderile sau greutăţile specifice;

coeficientul mediu de sortiment;

coeficientul de nomenclatur ă.

Coeficientul mediu de sortiment se poate calcula prin relaţiile următoare:

1)

00

0min pq

pq K S

2) 100100

0

2

0

g i g K

q

S

3)

00

1 pq

qp K S

0min pq - producţia recalculată, în limita prevederilor, stabilită prin comparareavalorilor realizate pe produse cu valorile prevăzute şi luarea în calcul a niveluluiminim (conform principiului neadmiterii compensărilor) ;

0 g - ponderea valorică la sortimentele la care nu s-au realizat prevederile ;

- indicele de realizare a prevederilor la sortimentele respective;qi

0 g - ponderea valorică a sortimentelor la care s-a realizat, respectiv, depăşit

programul de fabricaţie;



34/78


Coeficientulde

nomenclatur ă

qp - suma abaterilor negative pe sortimente ;

Pentru urmarirea acestor asprecte, se recomandă ca analiza ce are la bază coeficientul mediu de sortiment să fie completată cu coeficientul de nomenclatură (K n), calculat astfel :

N

n K n 1

n - numărul poziţiilor la care nu s-a realizat programul;

N - numărul total al poziţiilor programate.


Care sunt modalităţile de analiză a programului de producţie?


6.2. Modalităţi de analiză a structurii producţiei

Procedeele deanaliză

Programul de producţie pe sortimente este realizat în propor ţii diferite, ceea ceconduce la modificări în structura producţiei, respectiv modificări în ponderile pe

care le deţin diferitele sortimente din nomenclatorul de fabricaţie.

Procedeele specifice de analiză a structurii producţiei sunt:

ponderile (greutăţile specifice);

coeficientul mediu de structur ă.


Care sunt procedeele de analiză a structurii producţiei?




35/78


6.3. Analiza calităţii produselor şi serviciilor

Scopul uneiîntrprinderi –obţinereasuccesului

Calitatea produselor şiserviciilor se

face cuajutorul

Tripticulcalitate – cost- profit

Eforturile continue ale firmelor de a-şi spori eficienţa au dus la o abordare din punctde vedere financiar a problemelor legate de calitatea produselor şi serviciilor.

Pentru a avea succes, o întreprindere trebuie să aducă pe piaţă produse sau serviciicare au o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit, satisfac aşteptărileclientului, sunt produse în conformitate cu standardele şi specificaţiile aplicabile şisunt furnizate la un cost ce vă dă posibilitatea firmei să obţină un anumit profit.

Modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor sunt următoarele:a) Parametrul echivalenţei tehnice. b) Parametrul de exploatare.c) Parametrul calităţii medii

d) Procedeul preţului mediue) Alte procedee:

- dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor, folosind caindicator ponderea produselor refuzate din totalul produselor;

- dinamica reclamaţiilor din partea beneficiarilor, folosindu-senumărul de reclamaţii, valoarea produselor reclamate, numărulde reclamaţii la 1000 livr ări;

- indicatorii tehnico-economici specifici fiecărei ramuri (viteza delucru, puterea maşinilor, consumul de materii prime în procesulde exploatare).

Relaţia calitate - cost - profit poate fi urmărită prin intermediul bilanţului calităţii.Acesta cuprinde:

în activ - efectele economice ale calităţii ;

în pasiv - costurile calităţii, plus pierderile determinate de noncalitate.


Care sunt modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor?




36/78


6. 4. Analiza ritmicităţii activităţii de producţie

Ritmicitatea producţiei

are efecte pozitive înactivitateaeconomică

Scopulanalizeiritmicităţii

Procedee decaracterizarea ritmicităţii producţiei

În loc derezumat

Asigurarea ritmicităţii procesului de producţie are consecinţe pozitive asupra tuturorindicatorilor cantitativi şi calitativi ce caracterizează activitatea economico-

financiar ă a unităţilor.

Analiza ritmicităţii are menirea să precizeze cauzele nerespectării ritmicităţii,consecinţele economice ale acesteia şi stabilirea programelor care să contribuie lareglarea ritmicităţii.

Caracterizarea ritmicităţii fabricării producţiei, se poate realiza prin folosirea maimultor procedee:

indicele de realizare a programului pe diviziuni de timp; coeficientul de ritmicitate;

coeficientul de aritmicitate;

coeficientul de variaţie.

Am ajuns la sfâr şitul unităţii de învăţare nr. 6.Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucr ării de verificare nr. 6 pe care urmează să otransmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 6Caracterizaţi modalităţile de analiză a producţiei fizice


R ăspunsurile testelor de autoevaluareR ăspuns 6.1Pentru caracterizarea îndeplinirii programului de fabricaţie, se pot utiliza: indiciiindividuali de îndeplinire a programului de producţie, ponderile sau greutăţilespecifice, coeficientul mediu de sortiment, coeficientul de nomenclatur ă.



37/78


R ăspuns 6.2.Procedeele specifice de analiză a structurii producţiei sunt: ponderile (greutăţilespecifice), coeficientul mediu de structur ă.

R ăspuns 6.3.Modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor sunt: p arametrulechivalenţei tehnice, parametrul de exploatare, parametrul calităţii medii, procedeul preţului mediu şi alte procedee.



2.

Diagnstic economico financiar, Ed. Economică, 2005.



38/78

Analiza cifrei de afaceri şi a valorii adăugate


ANALIZA CIFREI DE AFACERI ŞI A VALORII ADĂUGATECuprins

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 77.1. Analiza cifrei de afaceri7.2. Analiza valorii adăugateLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

Pagina 34

353537383839



39/78




Explicarea principalelor modalităţi de caracterizare şi analiză a cifrei de

afaceri Utilizarea modalităţilor de analiză a valoarii adăugate

7.1. Analiza cifrei de afaceri

Costul de producţie

Metode deanaliză acosturilor

Analizastructurală

Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor realizate din operaţiunicomerciale efectuate de o firmă într-o perioadă de timp.

În cifra de afaceri nu se includ veniturile financiare şi extraordinare.

În determinarea cifrei de afaceri se iau în considerare vânzările de bunuri,contravaloarea lucr ărilor executate şi a serviciilor prestate, alte venituri.

Se poate spune că cifra de afaceri poate fi caracterizată de o serie de indicatori:

Cifra de afaceri totală (CAt)

Cifra de afaceri netă (CAn)

Cifra de afaceri medie ( )

Cifra de afaceri marginală (CAmg)

Cifra de afaceri minimă (CAmin)

7.1.1. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

În analiza evoluţiei cifrei de afaceri se utilizează mărimile de dinamică (indici, ritmuri de creştere).

Indicii caracterizează evoluţia cifrei de afaceri la modul general, iar mărimilerelative arată procentul de creştere a cifrei de afaceri faţă de anumite criterii.

Modalităţile de analiză structurală sunt:

mărimile relative de structur ă:100

CA

CA g i

coeficientul de concentrare Gini-Struck (G) indicele Herfindhal (H) metoda ABC



40/78


Analizafactorială

Modele deanaliză factorială

Segmentarea pieţei

Cota globală de piaţă

7.1.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Analiza factorială a cifrei de afaceri urmăreşte identificarea şi cuantificareafactorilor care o influenţează în vederea elabor ării măsurilor care duc la corectarea

aspectelor negative apărute în activitatea firmei.Există un număr mare de modele de analiză factorială a cifrei de afaceri:

a) analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu numărul de salariaţi (L), productivitatea muncii (Pmf) şi gradul de valorificare a producţiei (g).

Relaţia de calcul este următoarea:

g W L Pmf

CA

L

Pmf LCA L

b) Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi cerereade mărfuri.

Se utilizează o serie de indicatori:- gradul de utilizare a capacităţii de producţie (Gp):

100 Kp

Pmf Gp

Pmf = Producţia marf ă fabricată Kp = Capacitatea de producţie

- gradul de satisfacere a cererii estimate (Gc) :

100Ce

CAGc

Ce = Cererea estimată

- gradul de valorificare a producţiei marf ă fabricată (Gmf) :

100 Pmf

CAGmf

Segmentarea pieţei apare ca urmare a insuficienţei informaţiilor legate de apreciereagenerală a pieţei şi reprezintă evidenţierea raportului dintre volumul vânzărilor proprii şi volumul total al vânzărilor pe o anumită piaţă.

Segmentarea pieţei foloseşte indicatorul cot ă global ă de pia ţă (Cp) şi reprezintă unraport între vânzările proprii ale unui produs (Vp) şi totalul vânzărilor produsuluirespectiv (V).

1001

n

i

i cp g

V CpV VpV

VpCp

i g - structura vânzărilor pe zone;



41/78


Factorii caredetermină piaţa produsului

cp - cota de piaţă pe zone.

Prin urmare, influenţa interdependenţelor dintre vânzările totale, cota de piaţă şistructura pieţelor asupra evoluţiei vânzărilor proprii poate fi pusă în evidenţă prinintermediul: modificării vânzărilor totale, a structurii vânzărilor pe zone şi a cotelor

de piaţă pe zone.

Piaţa produsului trebuie analizată în funcţie de mai mulţi factori: conjuncturaeconomică, politică, socială, structura demografică, particularităţile social-economice, conjunctura internaţională.

c) Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu preţurile unitare de vânzare(factorul calitativ) şi cantităţile vândute din fiecare produs (factorulcantitativ).

Determinarea sensului influenţei şi mărimii influenţelor exercitate de cei doi factori

are ca scop orientarea politicilor comerciale ale firmei în raport cu cele aleconcurenţei.

i

n

i

i pqCA 1


Explicaţi indicatorii care caracterizează cifra de afaceri.Care sunt modalităţile de analiză structurală?


7.2. Analiza valorii adăugate

Definiţiavaloriiadăugate

Metode derealizare

Valoarea adăugată reprezină unul dintre cei mai importanţi indicatori ce reflectă performanţele unei firme şi exprimă dimensiunea valorii realizate în activitateafirmei, respectiv plusul de valoare (de bogăţie), ca urmare a utilizării eficiente a potenţialului de care dispune aceasta, peste valoarea consumurilor provenite de later ţi.

Determinarea valorii adăugate utilizează două metode:

Metoda de repartiţie Metoda diferenţei,



42/78


Modalităţi deanaliză:

Ratele valoriiadăugate

7.2.1. Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate

Analiza structurală a cifrei de afaceri se poate realiza cu ajutorul metodei balanţiere,informaţiile necesare putând fi structurate astfel:1. cheltuieli cu salariile personalului;

2. cheltuieli privind asigur ările şi protecţie socială;3. cheltuieli cu personalul (1 + 2 = 3)4. cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;5. cheltuieli cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate (exclusiv impozitul pe profit);6. cheltuieli privind dobânzile;7. rezultatul exploatării recalculat (exclusiv cheltuielile financiare cu dobânzileşi rezultatul din alte operaţiuni decât cifra de afaceri);8. valoarea adăugată (3 + 4 + 5 + 6 + 7).

Ratele valorii adăugate pot fi enunţate astfel: rata medie a valorii adăugate

ratele de remunerare ale valorii adăugate (ratele de structur ă) servesc laefectuarea de comparaţii între sectoare şi între perioade şi se determină prinraportarea fiecărui element la totalul valorii adăugate.

Test de autoevaluare 7.2. Care sunt ratele valorii adăugate?


În loc derezumat

Am ajuns la sfâr şitul unităţii de învăţare nr. 7Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.Este timpul pentru întocmirea Lucr ării de verificare nr. 7 pe care urmează să otransmiteţi tutorelui.


Prezentaţi modalităţile de analiză a cifrei de afaceri.



43/78




R ăspuns 7.1

cifra de afaceri poate fi caracterizată de următorii indicatori: cifra de afaceri totală,

cifra de afaceri netă, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginală, cifra deafaceri minimă.

Modalităţile de analiză structurală sunt: mărimile relative de structur ă, coeficientulde concentrare Gini-Struck, indicele Herfindhal şi metoda ABC.

R ăspuns 7.2.

Ratele valorii adăugate sunt: rata medie a valorii adăugate, ratele de remunerare.



2. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. - Analiz ă economico-financiar ă,Editura Economică, 2006.



44/78

Modalităţile de analiză a costurilor


MODALITATILE DE ANALIZA A COSTURILORCuprins

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 88.1 Definiţia şi caracteristicile costului8.2 Modalităţi de analiză a costurilorLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

Pagina 40

4141444444



45/78




Explicarea noţiunii de cost Explicarea caracteristicilor notiunii de cost Prezentarea metodelor de analiză a costurilor,exemplificarea practică a

acestora Caracterizarea noţiunii de cost al calităţii

8.1.

Definiţia şi caracteristicile costului

Costul de producţie

Costul de producţie este un indicator economic care cuprinde ansamblulconsumurilor de muncă vie şi materializată exprimate în formă bănească, efectuatesau care urmează a fi efectuate pentru procurarea, producerea sau desfacerea uneiunităţi de bunuri economice, lucr ări executate sau servicii prestate de către o

întreprindere.


Definiţi costul de producţie


8.2. Modalităţi de analiză a costurilor

Analizastructurală

Analiza

8.2.1. Analiza structurală a costului de producţie

Utilizarea acestui tip de analiză este necesar ă datorită faptului că la realizarea unui bun concur ă o serie de cheltuieli care au influenţă asupra rezultatului final.

Analiza structurală a costului se bazează pe diferitele clasificări ale cheltuielilor şi prin acest tip de analiză se pun în evidenţă rezultatele obţinute, evoluţia fiecăreisubgrupe de cheltuieli, posibilităţile de optimizare ale acestora.



46/78


factorială

Cheltuielile

şi veniturilefirmeiMetoda rateicheltuielilor

Generalizare

8.2.2. Analiza factorială a cheltuielilor

Metoda substituţiei în lanţ se utilizează pentru analiza diferitelor categorii decheltuieli rezultate din activitatea agenţilor economici.

Activitatea unui agent economic necesită resurse materiale, financiare, umane. După natura lor şi după felul cum se realizează şi grupează în contul de profit şi pierdere,cheltuielile şi veniturile firmei se împart astfel:

de exploatare;

financiare;

extraordinare.

8.2.3. Analiza cheltuielilor prin metoda indicelui ratei de eficienţă acheltuielilor

Pentru a analiza gestionarea consumului de resurse se utilizează metoda rateicheltuielilor care se bazează pe gruparea pe termen scurt a cheltuielilor în fixe şivariabile.

Pentru aplicarea acestei metode se consider ă că evoluţia cheltuielilor variabile estedirect propor ţională cu cea a cifrei de afaceri, fapt ce conduce la ideea că diminuarea relativă a cheltuielilor fixe stă la baza reducerii costurilor. Demersulacestei metode presupune determinarea ratei optime de cheltuieli, precum şi a rateiefective a cheltuielilor.

Pentru generalizare se utilizează relaţia 111

y z x .

.;;0

1

0

1

CT

CF z

CA

CA y

R

R x

CT

CT

Modelul decalcul

8.2.4.

Metoda de analiză a costurilor bazată pe activităţi (Activity BasedCosting-ABC).

Ideea de bază a metodei ABC este că produsele consumă activităţile, iar acesteaconsumă resursele. Esenţial în această metodă este focalizarea atenţiei asupra

factorilor ce cauzează costurile. Aceştia poartă numele de conducători de cost (cost-drivers) şi măsoar ă prestaţiile furnizate de activitatea respectivă produselor.

Construcţia modelului de calcul al costurilor potrivit acestei metode presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Identificarea activităţilor şi, respectiv, a centrelor de analiză corespunzătorare acestora



47/78


Definire

Costurileţintă

Analizacosturilorcalităţii

Tipuri de

costuri

Tipuri decosturi

2. Determinarea resurselor consumate pe activităţi.

3. Determinarea inductorilor de cost şi calculul costurilor unitare peinductori.

Costul unitar al inductorului = uiinductorul Volumul

activitati peresurselor Costul

4. Stabilirea costului unui produs

Metoda ABC vizează pe de o parte calculul şi analiza costurilor, iar pe de cealaltă parte poate fi privită ca un instrument de măsur ă a performanţelor întreprinderii.

8.2.5. Metoda costului ţintă (Target-Costing)

Metoda costului ţintă (Target-Costing) este un concept ce a fost aplicat şi dezvoltatde către întreprinderile japoneze fiind utilizat, în special, în cazul produselor

industriale şi se caracterizează prin aceea că la calcularea costului produsuluicontribuie în mod evident factorii exogeni.

Costurile ţintă se bazează pe regula potrivit căreia piaţa dictează preţurile de vânzareşi nu costurile întreprinderii. Metoda reprezintă un program complex de reducere acosturilor pe toată durata ciclului de viaţă al produsului f ăr ă să fie afectată calitatea produselor.


În funcţie de natura costurilor privind calitatea identificăm mai multecategorii de costuri:1. Costurile de prevenire a defectelor2. Costurile identificării defectelor3. Costurile remedierii

8.2.6. Analiza costurilor calităţii


În funcţie de natura costurilor privind calitatea identificăm mai multe categorii decosturi:

1. Costurile de prevenire a defectelor

2. Costurile identificării defectelor3. Costurile remedierii



48/78


Test de autoevaluare 8.2. Caracterizaţi metoda costului-ţintă.


În loc derezumat



Analizaţi costurile prin toate metodele cunoscute.



R ăspuns 8.1

Costul de producţie este un indicator economic care cuprinde ansamblulconsumurilor de muncă vie şi materializată exprimate în formă bănească, efectuatesau care urmează a fi efectuate pentru procurarea, producerea sau desfacerea unei

unităţi de bunuri economice, lucr ări executate sau servicii prestate de către oîntreprindere.

R ăspuns 8.2.

Metoda costului ţintă este un concept ce a fost aplicat şi dezvoltat de cătreîntreprinderile japoneze fiind utilizat, în special, în cazul produselor industriale şi secaracterizează prin aceea că la calcularea costului produsului contribuie în modevident factorii exogeni.


Spătariu E. C. - „No ţ iuni de analiz ă economico-financiar ă la nivel microeconomic.Teorie, teste gril ă şi probleme”, Editura Ex Ponto, 2007

Diagnostic financiar, Ed. Economică, 2005



49/78

Elemente de analiză a rentabilităţii firmei


ELEMENTE DE ANALIZA A RENTABILITĂŢII FIRMEI

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 99.1. Analiza rentabilităţiiLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

Pagina 45

4646484848



50/78



Însuşirea noţiunilor de rentabilitate, profit, soldurile intermediare de

gestiune Particularizarea metodelor de analiză ale profitului, soldurilor intermediare

de gestiune Explicarea noţiunilor de cont de profit şi pierdere, analiza soldurilor

intermediare de gestiune

9.1. Analiza rentabilităţii

Definiţiarentabilităţii

Definireacontului de profit şi pierdere

Tipuri deactivităţi

Performanţa firmei are în vedere, printre altele şi rezultatele obţinute prin utilizareafactorilor de producţie, respectiv cele recunoscute şi prezentate în contul de profit şi

pierdere.

Rentabilitatea reprezintă una din formele de manifestare a eficienţei activităţiieconomico-financiare ale unei firme, respectiv a utilizării mijloacelor de producţie şia for ţei de muncă în toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie,desfacere şi utilizează două tipuri de indicatori: profitul şi ratele de rentabilitate.

9.1.1. Contul de profit şi pierdere - sursă de informaţii pentru determinareaperformanţelor firmei

Analiza rentabilităţii porneşte de la contul de profit şi pierdere şi de la indicatoriieconomico-financiari, care se pot construi plecând de la informaţiile furnizate deacesta împreună cu bilanţul şi notele explicative ale situaţiilor financiare.

Contul de profit şi pierdere face parte din situaţiile financiare de închidere aexerciţiului financiar, fiind un document contabil de sinteză care redă imagineaactivităţii firmei într-o perioadă dată, respectiv sintetizează fluxurile economice,cheltuielile şi veniturile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare,financiar ă şi extraordinar ă.

Structurarea veniturilor şi cheltuielilor se face după natura activităţilor:

activitatea de exploatare

activitatea financiar ă

activitatea extraordinar ă

În urma analizei informaţiilor rezultate din cele trei tipuri de activităţi, se pot



51/78


Indicatori airentabilităţii

calcula trei indicatori par ţiali ai rentabilităţii:- rezultatul exploatării;- rezultatul financiar;- rezultatul extraordinar.

Analizastructurala sisoldurileintermediarede gestiune

Definirea

SIG

9.1.2. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Analiza structurală a rezultatelor firmei pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilordupă natura lor utilizează soldurile intermediare de gestiune. Acestea pun înevidenţă etapele formării rezultatului unui exerciţiu financiar, respectiv modul defolosire al resurselor materiale, financiare şi umane în activitatea întreprinderilor.

Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori par ţiali realizaţi pe construcţia în

trepte pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + adaosul comercial)şi încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exerciţiului).

Soldurile intermediare de gestiune au ca sursă de informaţii tabloul a căruiîntocmire, chiar dacă nu este obligatorie, ofer ă date utile proceselor decizionale.


Definiţi soldurile intermediare de gestiune


În loc derezumat




52/78



Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 9Caracterizaţi contul de profit şi pierdere


R ăspunsurile testelor de autoevaluareR ăspuns 9Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori par ţiali realizaţi pe construcţia întrepte pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + adaosul comercial)şi încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exerciţiului).



2. Işf ănescu A. (coordonator) şi colectiv - Ghid practic de analiz ă economico- financiar ă , Ed. Tribuna Economică, 1999.


53/78

Analiza rentabilităţii


ANALIZA RENTABILITĂŢII

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1010.1 . Capacitatea de autofinanţare10.2 . Analiza factorială a profitului10.3. Analiza rentabilităţii pe baza ratelorLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10R ăspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

Pagina 49

505051535354



54/78



Însuşirea noţiunilor de capacitate de autofinantare, analiza factoriala a

profitului, analiza pe baza ratelor rentabilităţii Explicarea noţiunilor de capacitate de autofinanţare, analiza factoriala a

profitului, analiza pe baza ratelor rentabilităţii

10.1. Capacitatea de autofinanţare

Definiţiacapacităţii deautofinanţare

Capacitatea de autofinanţare exprimă în termeni monetari capacitatea firmei de a-şidezvolta activitatea prin mijloace financiare proprii. Prin urmare, „aceasta reflectă potenţialul financiar de creştere economică a firmei, respectiv sursa financiar ă,generată de activitatea industrială şi comercială a firmei după scăderea tuturor

cheltuielilor plătibile la o anumită scadenţă.”


Ce reprezintă capacitatea de autofinanţare ?


10.2. Analiza factorială a profitului

Modele deanaliză factorială a profitului

Profitul se regăseşte sub o diversitate de forme, analiza factorială a acestuia putândfi aprofundată prin luarea în considerare a mai multor categorii de rezultate.

a. Modelul factorial al rezultatului brut al exploatării (Rbe)

Ve

Ct Ve Rbe e1

Ve

Rbe

Ae

Ve Ae Rbe

Ve

Rbe

L

Ve L Rbe

Ve = veniturile din exploatare;Cte = costurile totale din exploatareAe = valoarea activelor de exploatare (active imobilizate şi active circulante



55/78


aferente exploatării);

b. Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (profitul brut total)

Modelul de analiză: pr Vt Re

c.

Analiza factorială a rezultatului aferent cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă partea principală a veniturilor din exploatare, iarrezultatul aferent cifrei de afaceri este componenta cea mai importantă a rezultatuluiexploatării.

Modelul ce poate fi folosit în analiza factorială a profitului aferent cifrei de afacerieste următorul:

c pqqc pq Pf Test de autoevaluare 10.2.

Care este modelul de analiza factorială a rezultatului aferent cifrei de afaceri?


10.3. Analiza rentabilităţii pe baza ratelor

Ratele derentabilitate

Ratarentabilităţii

economice

Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici de eficienţă a activităţiiîntreprinderii, sunt mărimi relative care se determină ca raport între indicatori deefect (rezultat) şi indicatori care reflectă un flux de activitate sau un „stoc”.

10.3.1. Rata rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice (Re) se determină ca un raport între rezultateleeconomice şi mijloacele economice ce sunt angajate în vederea obţinerii acestuirezultat.

100Re At

Rbe

; 100

Re

Re At

xp

;

100100Re

At

qcqp

At

Pf .



56/78


Ratarentabilităţiicomerciale

10.3.2. Rata rentabilităţii comerciale

Rata rentabilităţii comerciale (Rc) are ca modalitate de calcul raportarea profituluitotal la cifra de afaceri a firmei şi are ca importanţă evidenţierea eficienţei politicii

comerciale a firmei.

Modelele de calcul şi analiză ale acestei rate sunt:

1) 100100

qp

qcqp

CA

Pf Rc

Ordinea factorilor în analiza ratei rentabilităţii comerciale în modelul de mai suseste: volumul producţiei vândute, costurile unitare şi preţurile medii de vânzare.

10.3.3. Rata rentabilităţii fondurilor consumate

Ratarentabilităţiifondurilorconsumate

Ratarentabilităţiifinanciare

Acest tip de rată se calculează ca raport între profitul aferent cifrei de afaceri şicosturile totale a

Documents

analiza ef.pdf