FACTORING – definitie si tipuri de factoring

8/7/2019 FACTORING – definitie si tipuri de factoring

http://slidepdf.com/reader/full/factoring-definitie-si-tipuri-de-factoring 1/7



Din perspectiva serviciilor incluse, factoringul este definit ca un produs financiar complex care combina creditarea, asumarea riscului de neincasare a creantelor, servicii de urmarire si incasare a creantelor, precum si evidenta contabila a creantelor.

Factoringul este nu doar o tehnica de finantare in faza de postlivrare, ci si una de

transformare in lichiditati a creantelor rezultate in urma livrarii bunurilor sau a prestarii serviciilor.

Factoringul este privit si ca un contract incheiat intre furnizorul de marfuri sau prestatorul de servicii (denumit aderent in cadrul acestui contract) si factor (care poate fi o societate bancara sau o institutie financiara specializata), prin care creanteleaderentului din vanzari de bunuri sau prestari de servicii sunt preluate de factor spre a fi mai apoi incasate de catre acesta de la debitori

Factoringul international isi are originile in secolul al XVII-lea, fiind concentrat incomertul cu textile dintre Anglia si Statele Unite.

Primele forme ale factoringului dateaza din perioada marilor descoperiri geografice.Creat de practica engleza, factoringul a dobandit o amploare deosebita in S.U.A. inconditiile comertului cu coloniile .

In ziua de 21 decembrie 1620, cand pelerinii au debarcat de pe bordul vasului Mayflower, aveau un aliat deosebit de important. De fapt, acest „partener tacut” a fost cel care a facut posibila navigarea acestora din Plymouth (Anglia) catre Lumea Noua,

partener cunoscut mai tarziu sub denumirea de factor.

Acordul incheiat cu un grup de comercianti din Londra avea drept scop finantarea

expeditiei catre Lumea Noua si a reprezentat o forma timpurie a factoringului in careresursele banesti erau avansate in schimbul garantarii rambursarii lor la scadenta.

Aceasta noua forma de finantare a avut o contributie esentiala, un rol hotarator in pasirea S.U.A. in randul celor mai industrializate tari din lume. Colonistii din Plymouthstabiliti pe tarmurile Lumii Noi aveau sa se confrunte cu realitatile construirii unei vieti noi: nevoia de a obtine marfurile si materialele necesare construirii coloniei, pe de o

parte, si aceea de a-si plati datoriile implicate de expeditie, pe de alta parte.

Astfel s-a ajuns la hotararea de a infiinta parteneriate generale pentru comertul cu marfurile coloniale si cele engleze astfel incat colonistii sa poata obtine bumbac,

articole din lana, arme, iar partenerii acestora sa obtina un profit din care sa-si poata plati datoriile.

In cadrul acestor acorduri comerciale, comerciantii londonezi erau denumiti „agenti si factori”, avand rolul de a facilita schimbul de marfuri. Astfel, termenul de „factor” adevenit o componenta a vocabularului colonistilor. In timp ce coloniile au parcurs undrum istovitor catre independenta, factorii au progresat odata cu ei.



Dupa castigarea luptei pentru independenta, noua natiune a inceput sa cucereascavestul. Aceasta a determinat o crestere continua a cererii de produse manufacturatecare proveneau mai ales din Anglia si celelalte tari europene. Sistemul de distributie detip agent sau factor a continuat sa fie principalul mijloc prin care marfurile din Europaajungeau in America prin anii 1800. In schimbul unui comision, factorul si-a asumat

responsabilitatea vanzarii marfurilor, a garantat creditul cumparatorilor din colonie si acolectat drepturile exportatorilor europeni.

Factorii ofereau chiar si facilitati de depozitare partenerilor. Adeseori, marfuriledestinate asezarilor americane erau incredintate factorului inainte de a fi vanduteconsumatorului final, factorul putand astfel furniza partenerilor europeni informatii cu

privire la produsele cerute de clientii din colonie. Aceste activitati priveau in primul rand produsele din industria textila. Fabricile din Europa furnizau tesaturile americanilor pecare acestia le prelucrau si le transformau in imbracaminte. Factorul primea marfurile,

platind uneori avans expeditorilor-exportatori in schimbul marfii incredintate. Deasemenea, factorul platea uneori avansuri periodice in schimbul drepturilor rezultate din

vanzarea marfurilor direct catre clienti.Odata cu izbucnirea primei Revolutii Industriale rolul factorului s-a scimbat semnificativ.Producatorii din industria textila si-au construit propriile fabrici, creandu-si strategii devanzare pentru a desface productia pe intreg teritoriul tarii. Dependenta acestora defactori in privinta vanzarii marfurilor a disparut, acestia devenind din ce in ce mai mult oorganizatie specializata in servicii bancare si de credit.

In aceste conditii, factorul garanta platile clientilor acceptati si cumpara creantele partenerilor fara recurs. Clientii efectuau platile in acest fel direct catre factor. In plus,factorul dadea avansuri in bani in schimbul valorii marfurilor, care erau controlate fie

prin gaj, fie prin recipisa de depozit.Multe din societatile de factoring de azi isi au originile la inceputul secolului al XIX-lea.Pe masura ce economia s-a transformat dintr-una dominata de agricultura intr-oeconomie industriala, factorii au depasit limita industriei textile, acumuland un volumimpresionant de date financiare prin dezvoltarea unor tehnici de creditare sofisticate si variate. Au aparut de-a lungul tarii noi industrii care aveau nevoie de serviciilespecializate, calificate oferite de factori la un nivel mai mult decat satisfacator.

Factoringul international (cunoscut si sub denumirea de factoring de export in valuta)este ca aceasta din urma trebuie sa indeplineasca una din urmatoarele conditii:

contractul de export sa aiba prevazuta o modalitate de plata asiguratorie cum ar fi acreditivul sau scrisoarea de garantie bancara,

riscul de neplata din partea debitorilor externi sa fie acoperit de o societateinternationala de factoring,

sa existe asigurare impotriva riscului de tara pentru exporturi in tari altele decat cele din categoria a, din partea EXIMBaNK (acest risc – adica cel de tara fiind



evaluat pe baza unor factori economici si politici) si impotriva riscului de neplata,din partea oricarei alte societati de asigurare-reasigurare.

Multe din caracteristicile de baza ale factoringului se refera atât la factoringul national,cât si la cel international, astfel:

1) finantarea acordata pentru creante,2) controlul creditului si acceptarea riscului de credit,3) mentinerea registrului de vânzari,4) colectarea facturilor,5) criteriile de acceptare.

Tipuri de factoring

a) in functie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare si administrare a creantelor se deosebesc:

factoringul partial – facturile sunt supuse unui proces de selectionare, nu toate sunt acceptate la cumparare; obligatia incasarii facturilor ii revine aderentului, deoarecefactorul nu preia administrarea acestora;

factoringul total – toate facturile sunt preluate de la aderent si administrate de catrefactor. Factorul va incasa facturile de la debitor, finanteaza operatiunea si acoperariscul de credit.

b) in functie de momentul efectuarii platii creantelor de catre factor se disting:

factoringul cu plata imediata (engl. old-line factoring) - factorul plateste contravaloareafacturilor in momentul preluarii acestora;

factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) - creantele aderentului ii sunt platite inmomentul exigibilitatii acestora;

factoringul mixt - factorul plateste o parte din valoarea facturilor in momentul prezentarii acestora sub forma de avans (pana la cel mult 80% din valoarea acestora), diferentaurmand sa fie platita la o data ulterioara;

c) in functie de confidentialitatea operatiunii putem deosebi:

factoring inchis (numit si scontare confidentiala a facturilor) - permita clientului sa pastreze secret faptul ca a apelat la un factor;

factoring deschis - exportatorul/aderentul cedeaza factorului toate creantele notificand importatorii/debitorii;





3. Cererea de factoring este transmisa de la factorul de export catre cel de import prinsistemul EDIFactoring si se solicita un plafon pentru operatiunea respectiva de catrefactorul de import.

4. Factorul de import colecteaza date in vederea efectuarii analizei economico-

financiare si a analizei bonitatii debitorului.

5. Daca analiza efectuata de factorul de import este favorabila, acesta va transmitecatre factorul de import plafonul preliminar, conditiile si costurile operatiunii de factoring.

6. Factorul de export va transmite exportatorului conditiile si costurile totale aleoperatiunii (conditiile si costurile factorului de export si a celui de import).

7. Vanzatorul accepta conditiile si costurile celor doi factori.

8. Intre vanzatorul-exportator (in calitate de aderent) si societatea de factoring sau

banca comerciala care ofera servicii de factoring (in calitate de factor de export) se vaincheia contractul de factoring international.

8a. In baza acordului-cadru interfactori si a contractului de factoring, se incheie intre cei doi factori (factorul de export si factorul de import) un acord individual pe respectivul contract comercial. Factorul de export va finanta activitatea aderentului, va administrafacturile si va acoperi riscul de credit (pentru restul de plata), factorul de import fiind cel care va administra facturile pentru debitorii din tara sa, va colecta creantele si vaacoperi riscul de credit.

9. aderentul isi notifica debitorii despre existenta contractului de factoring si despre

faptul ca platile se vor face in contul si in favoarea factorului de export. Intre factorul deimport si importator nu exista o relatie contractuala, ci o relatie legala de tip creditor-debitor, nascuta din cedarea drepturilor de creanta de la exportator de la factorul deexport si de la acesta catre factorul de import.

10. Debitorul isi da (sau nu) acceptul, in cazul in care refuza, facturile vor fi recesionatefactorului de export si nu mai are loc operatiunea de factoring.

,,Conform prevederilor art.106 alin.2 coroborate cu dispozi iile art.12 din Legeaț nr.58/1934,biletul la ordin poate fi emis i în alb, dacă poartă semnătura emitentului, dar ș în acest caz emiterea biletului la ordin în alb trebuie să fie expres men ionată înț

rubrica ,,stipulat’’ din partea centrală de sus a biletului la ordin. Numai astfel se poatestabili cu certitudine că omisiunea completării tuturor men iunilor prevăzute de art.1ț raportat la art.106 nu a fost involuntară, ci a fost inten ionată. În spe ă, o asemeneaț ț men iune nu s-a operat pe biletul la ordin i nici nu poate fi suplinită omisiunea prinț ș înfă i area altor înscrisuri, datorită principiului autonomiei titlului de credit’’(C.A.Cluj,ț ș sec ia comercială i de contencios administrativ, Decizia nr.1524/23.09.2003)ț ș

Contractul de scont ,sau de factoring sunt de esenta cesiunii de creanta cu derivata in



dreptul de subrogatie in drepturile debitorului platit. Nu este un contract de credit, incare banca imprumuta o suma de bani, ci banca cumpara un drept de creanta, platind cedentului suma diminuata cu scontul, respectiv comisionul de factoring. Pot sa fie cu regres, sau fara regres impotriva debitorului platit, deci dupa mine nu sunt executorii dedrept. In plus aceste operatiuni pot fi efectuate si de alte institutii financiare autorizate

nu neaparat numai de institutii bancare.Martie 20. 2011

Mircea Halaciuga, Esq.0040724581078 Financial news - Eastern Europe

http://investments-european-union-romania.blogspot.com/

mailto:[email protected]

http://investments-european-union-romania.blogspot.com/

Documents

FACTORING – definitie si tipuri de factoring