cauzele rasp. penale final.docx

8/17/2019 cauzele rasp. penale final.docx

1/78

UNIVERSITATEA ……………………………………………….

CAUZELE CARE INLATURARASPUNDEREA PENALA

AUTOR: .....................................................................

2016

1


2/78

UNIVERSITATEA ……………………………………………….

CAUZELE CARE INLATURARASPUNDEREA PENALA

AUTOR: .....................................................................

2016

2


3/78

Cuprin

Capitolul I:

1 Reglementarea cauzelor care inlatură raspunderea penală Elemente de noutate

2 Ra iunea reglementării cauzelor care inlatură raspunderea penalăț

3 Prezentarea comparativă a cauzelor care inlatură raspunderea penală in noul Cod penal i inș

legisla iile anterioare.ț

Capitolul II.

Descrierea institu iei cauzelor care inlatură raspunderea penalăț

1 Amnistia

Concept. Deinirea institu ieiț

Delimitari terminologice. !atura "uridică

Dezvoltarea regulilor generale care delimitează institu ia amnistiei i a e#cep iilor de la acesteaț ș ț

Eectele amnistiei

$imite ale eectelor amnistiei

Aplicarea legii penale mai avora%ile

2. Prescrip ia raspunderii penaleț


3


4/78

Delimitari

terminologice. !atura "uridică

Dezvoltarea regulilor generale care delimitează institu iaț

prescrip iei raspunderii penale i a e#cep iilor de la acesteaț ș ț

Eectele prescrip iei raspunderii penaleț

&ermenele de prescrip ie a raspunderii penaleț

Intreruperea cursului prescrip iei raspunderii penaleț

3.$ipsa pl'ngerii preala%ile i retragerea pl'ngerii preala%ileș


$ipsa pl'ngerii preala%ile

Retragerea pl'ngerii preala%ile

(. Impăcarea

Concept.

Deinirea institutie

Delimitari terminologice. !atura "uridică

)era de aplicare si conditii

YEectele impacării

4


5/78

Capitolul III. Analiza ipotezelor de aplicare in practică a cauzelor

care inlatură raspunderea penală

Aspecte de practica "udiciara privind amnistia

Aspecte de practică "udiciară privind prescrip ia raspunderiiț

Aspecte de practică "udiciară privind lipsa pl'ngerii preala%ile

Aspecte de practică "udiciară privind retragerea pl'ngerii preala%ile

Aspecte de practică "udiciară privind impacarea

Aspecte de practică"udiciară privind pro%lemele procesuale ridicate de cauzele care inlatura

raspunderea penală

5


6/78

CAPI&*$+$ I

1. Reglementarea a!"el#r are $nl%t!r% r%&'!n(erea 'enal%

Elemente (e n#tate

E)etele a(m*&t*e*. Art. 1,2 !CP reglementează- ntr/o ormă aproape identică cu cea

din vec0iul Cod penal- eectele admistiei. Art. 152, Efectele admistiei

1, Admistia înlăatură răspunderea penală pentru infrac iunea săvârsită.Dacăț

intervine după condamnare, ea înlătură i executarea pedepsei pronun ate, precum iș ț ș

celelalte consecin e ale condamnarii. Amenda încasată anterior admistiei nu se restituie.ț 2,Admistia nu are efecte asupra măsurilor de siguran ă i asupra drepturilor ț ș

persoanei vătămate.)ingura dierentă1 constă n aceea că n noul Cod penal se su%liniază că admistia

nlătură răspunderea penală pentru infractiunea săvâr ităș - iar nu pentru fapta

săvâr ităș - deoarece atunci c'nd sunt incidente cauzele care nlătură răspunderea penală

apta comisă constituie inrac iune- ntrunind toate trăsăturile esen iale ale inrac iunii.ț ț ț

Dacă ar i vor%a doar de o aptă prevăzută de legea penală- care nu ar ntrunii i celelalteș

trăsături esen iale ale inrac iunii- enumerate n art. 1, !CP- atunci nu ar putea iiț ț

incidentă amnistia- deoarece nu e#istă inrac iune. n acest caz- dacă ăptuitorul a ostț

trimis n "udecată pentru apta respectivă - se va dispune ac0itarea acestuia- iar nu

ncetarea procesului penal ca urmare a intervenrii amnistiei. Pre&r*' *a r%&'!n(er** 'enaleț . Art.1,3 !CP reglementează- ntr/un mod identic cu

cel din vec0iul Cod penal- institu ia prescrip iei răspunderii penale.ț ț Art.153. rescrip ia răspunderii penaleț 1,rescrip ia înlătură răspunderea penală.ț 2,rescrip ia nu înlătura răspundea penală in ca!ul"ț

a. #nfrac iunilor de genocid, contra umnita ii i de ra!$oi, indiferent de data la careț ț ș

au fost comise%

$. #nfrac iunilor pervă!ute la art. 1&& i 1&' i al infrac iunilor intentionate urmateț ș ș ț

de moartea victimei,

1 Cristinel 40ig0eci (au!ele care înlătură răspunderea penală Editura )niversul *uridic 5ucuresti 261(

6


7/78

3, rescrip ia nu înlătură răspundea penală nici în ca!ul infrac iunilor prevă!ute laț ț

alin,2, lit,$, pentru care nu s+a implinit termenul de prescrip ie, generală sau specialăț

la data intrării în vigoare a acestei dispo!i iiț .

De i- n orma ini ială a noului Cod penal- n alin. 2- al art- 1,3- se prevedea că doar pentruș ținrac iunile de genocid- contra umanită ii i de răz%oi- prescrip ia nu nlătură răspundereaț ț ș ț

penală- ulterior- te#tul a ost modiicat prin $egea nr- 2782612- care a adăugat la acestea

inrac iunile de omor- omor caliicat i inrac iunile inten ionate urmate de moartea victimei.ț ș ț ț

Această modiicare a ost ăcută i n te#tul vec0iului Cod penal- astel nc't ea nu constituie oș

noutate.

Termenele (e 're&r*' *e a r%&'!n(er** 'enaleț .Art. 1,(. Reglementează termenele de

prescrip iea răspunderii penale- aduc'nd unele precizării a ă de dispozi iile corespunzătoare dinț ț ț

vec0iul Cod penal.

Art. 15. -ermenele de prescrip ie a răspunderii penaleț

1. -ermenele de prescrip ie a răspunderii penale sunt "ț

a.15 ani , când legea prevede pentru infrac iunea săvârsită pedeapsa deten iunii pe via ăț ț ț

sau pedeapsa incisorii mai mare de 2/ de ani%

$.1/ ani, când legea prevede pentru infrac iunea săvârsită pedeapsa incisorii mai mare deț

1/ ani, dar care nu depă e te 2/ de ani%ș ș

c.& ani, când legea prevede pentru infrac iuneaț 2 săvâr ită pedeapsa incisorii mai mare deș

5 ani, dar care nu depă e te 1/ ani%ș ș

d.5 ani, când legea prevede pentru infrac iunea săvâr ită pedeapsa incisorii mai mare deț ș

un an, dar care nu depă e te 5 ani%ș ș

e.3 ani, când legea prevede pentru infrac iunea săvâr ita pedeapsa incisorii care nuț ș

depă e te un an sau amendă.ș ș

2 Idem.

7


8/78

2. -ermenele prevă!ute în pre!entul articol încep să curgă de la data săvâr iriiș

infrac iunii. 0n ca!ul infrac iunilor continue termenul curge de la data încetării ac iunii sauț ț ț

inac iunii, în ca!ul infrac iunilor continuate, de la data săvâr irii ultimei ac iuni sau inac iuni,ț ț ș ț ț

iar ân ca!ul infrac iunilr de o$icei, de la data săvâr irii ultimului act.ț ș

3. 0n ca!ul infrac iunilor progresive, termenul de prescrip ie a răspunderii penaleâncepeț ț

să curgă de la data săvâr irii ac iuniisau inac iunii i se calculea!ă în raport cu pedeapsaș ț ț ș

corespun!ătoarere!ultatului definitiv produs.

. 0n ca!ul infrac iunilor contra li$ertă ii i integrită ii sexuale, săvâr ite fată de unț ț ș ț ș

minor, termenul de prescrip ie incepe să curgă de la data la care acesta a devenit maor. Dacăț

minorul a decedat înainte de împlinirea maoratului, termenul de prescrip ie începe să curgă deț

la data decesului.

&ermenele de prescrip ie a răspunderii penale sunt acelea iț ș 3 ca in vec0iul Cod penal- cu

deose%irea că termenul este de 1, ani- c'nd legea prevede pentru inrac iunea săv'r ită pedeapsaț ș

deten iunii pe viată sau pedeapsa nc0isorii mai mare de 26 de ani- i nu mai mare de 1, ani-ț ș

motiva ia iind determinată deț aptul că limita ma#imă generală a nc0isorii este de 36 de ani- nu

de 2, de ani- cum era la data adoptării vec0iului Cod penal(.

)/a prevăzut data de la care curge termenul de prescrip ie a raspunderii penale n cazulț

inrac iunii de o%icei i al celei progresive. n cazul inrac iunilor progresive- termenul deț ș ț

prescrip ie a răspunderii penale incepe să curgă de la data săv'r irii ac iunii sau inac iunii i seț ș ț ț ș

calculează n raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului deinitiv produs. n acest el- se

consacră legal solu ia propusă de doctrina ma"oritară i se asigură premisele pentru o practicăț ș

"udiciară unitară in materie 9a se vedea art 11 C. pen. portug0ez;. n acela i timp- s/a prevazutș

că n cazul inrac iunilor contra li%erta ii i integrita ii se#uale- savar ite ată de un minor-ț ț ș ț ș

termenul de prescrip ie ncepe să curgă de la data la care acesta a devenit ma"or- pentru a se creaț

astel posi%ilitatea urmăririi acestor inrac iuni c0iar dacă au ost descoperite la un interval deț

3 Expunerea de motive a Legii nr.286/2009 privind Codu pena! pu"i#at$ in %. &'.

(r. 510 din 24 iuie 2009

4 idem

8


9/78

timp mai mare de la comiterea lor n acela i sens- a se vedea art 71 alin. 93; C. pen. olandez- art.ș

132 C. pen. spaniol.

+ntrer!'erea !r&!l!* 're&r*' *e*.ț Art 1,, !CP reglementează ntreruperea cursului

prescrip iei raspunderii penale- ntr/un mod pu in dierit de vec0iul Cod penal.ț ț

Art. 155. Întreruperea cursului prescrip iei răspunderii penaleț

1. (ursul termenului prescrip iei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricăruiț

act de procedură în cau!ă.

1 După fiecare întrerupere incepe sa curgă un nou termen de prescrip ie.ț

2 0ntreruperea cursului prescrip iei produce efecte fa ă de to i participan ii la infrac iune,ț ț ț ț ț

ciar daca actul de întrerupere prive te numai pe unii dintre ei.ș

3 -ermenele preva!ute la art 15, dacă au fost depă te cu inca o dată, vor fi socotiteș

îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni. Admiterea în principiu a cererii de redescidere a procesului penal face sa curgă un nou

termen de prescrip ie a raspunderii penale.ț

)pre deose%ire de art. 123 alin. 91< C. pen. 1=>- n noul Cod nu se mai prevede

o%ligativitatea comunicării actului de procedură- către nvinuit sau inculpat- pentru a se putea

produce eectul ntreruptiv de prescrip ieț ,.

De i n orma ini iala a noului Cod penal- in art. 1,, alin. 9(< !CP- se prevedea ca termenulș ț

de prescrip ie specială a raspunderii penale se mpline te- oric'te ntreruperi ar interveni- dacăț ș

termenul de prescrip ie generală a ost depa t cu nca o "umătate- ulterior- acest te#t a ostț ș

modiicat prin $egea nr. 1>782612. n urma modiicării- termenul de prescrip ie specială seț

socote te mplinit dupa depă irea cu ncă o data a termenului de prescrip ie generală. Aceasta nuș ș ț

reprezintă nsă o noutate- deoarece prin $egea nr. 1>782612 au ost modiicate n acela i sens iș ș

dispozitiile corespunzatoare din vec0iul Cod penal 9art. 12( C. pen. 1=>;.

&ot ca un element de noutate din noul Cod penal este i prevederea din alin. 9,;- potrivitș

căreia admiterea in principiu a cererii de redesc0idere a procesului penal ace să curgă un noutermen de prescrip ie a raspunderii penale.ț

5 &p. Cit.

9


10/78

S!&'en(area !r&!l!* 're&r*' *e* ra&'!n(er** 'enale.ț Art. 1,6 !CP reglementează- ntr/o

orma identică cu cea din vec0iul Cod penal- institu ia suspendării cursului prescrip ieiț ț

raspunderii penale.

Art 156. Suspendarea cursului prescrip iei răspunderii penaleț

5 (ursul termenului prescrip iei raspunderii penale este suspendat pe timpul cât oț

dispo!i ie legală sau o împreurare de neprevă!ut ori de neânlaturat împiedică punereaț

în mi care a ac iunii penale sau continuarea procesului penal.ș ț

4 rescrip ia î i reia cursul din !iua în care a încetat cau!a de suspendare.ț ș

ntruc't noul Cod penal a separat institu ia prescrip iei raspunderii penale de cea a prescrip ieiț ț ț

e#ecutării pedepsei- suspendarea cursului celor două prescrip ii din urmă nu mai esteț

reglementată n acela i articol- astel nc't suspenș darea cursului prescrip iei e#ecutării pedepseiț

este reglementată distinct- n art. 1=( !CP. Continutul te#tului este nsă identic cu celcorespunzător din vec0iul Cod penal.

L*'&a 'l-nger** 'reala*le. n art 1,7 !CP este reglementată- ntr/un mod destul de

asemănător cu cel din vec0iul Cod penal- institu ia lipsei pl'ngerii preala%ile- cu următorulț

continut:

Art. 157. Lipsa plângerii prealabile

1 #n ca!ul infractiunilor pentru care punerea în mi care a ac iunii penale este condi ionată deș ț ț

introducerea unei plângeri preala$ile de catre persoana vătămată, lipsa acestei plângeri

inlatură răspunderea penală.

2 apta care a adus o vatămare mai multor persoane atrage raspunderea penală, ciar dacă

plângerea preala$ilă s+a făcut numai de către una dintre ele.

3.apta atrage raspunderea penală a tuturor persoanelor fi!ice sau uridice care au participat

la savâr irea acesteia, ciar dacă plângereaș 4 preala$ilă s+a facut numai cu privire la una dintre

acestea.

.0n ca!ul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerci iu ori cuț

capacitatea de exerci iu restrânsa sau o persoană uridică ce este repre!entată de făptuitor,ț

ac iunea penală se poate pune în mi care i din oficiu.ț ș ș

6 C. )oi#u! *.+.,-$u! .%oroanu! C. ige#i! (ou Cod pena! id de api#are

pentru pra#ti#ieni! Ed. amangiu! u#ureti! 2014

10


11/78

5 Dacă persoana vătămată a decedat sau în ca!ul persoanei uridice aceasta a fost licidată,

înainte de expirarea termenului prevă!ut de lege pentru introducerea plângerii, ac iunea penalăț

poate fi pusă în mi care din oficiu.ș

)ingura deose%ire a ă de reglementarea din vec0iul Cod penal constă n aceea ca au mai ostț

adăugate două cazuri n care ac iunea penală se poate pune n mi care din oiciu- alături de lipsaț ș

capacită ii de e#erci iu a persoanei vătămate sau e#isten a unei capacita i de e#erci iu restr'nse.ț ț ț ț ț

Astel- in art 1,7 alin. 9(; !CP s/a adăugat situa ia persoanei "uridice reprezentate de ăptuitor-ț

iar n art 1,7 alin. 9,; !CP- cazul n care persoana vătămată a decedat sau persoana "uridică a ost

lic0idată nainte de e#pirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plangerii1.

Retragerea 'l-nger** 'reala*le. Institu ia retragerii pl'ngerii preala%ile este reglementată nț

art. 1,> !CP- intr/un mod dierit de vec0iul Cod.

Art 158. Retragerea plângerii prealabile6 7etragerea plângerii preala$ile poate interveni pâna la pronun area unei otarâriț

definitive, in ca!ul infrac iunilor pentru care punerea in mi care a ac iunii penale esteț ș ț

condi ionată de întroducerea unei plângeri preala$ile.ț

& 7etragerea plângerii preala$ile înlătură raspunderea penală a persoanei cu privire la

care plângerea a fost retrasă.

' entru persoanele lipsite de capacitate de exerci iu, retragerea plânț gerii preala$ile se

face numai de repre!entan ii lor legali. în ca!ul persoanelor cu capacitate de exerci iuț ț

restrânsă, retragerea se face cu incuviin area persoaț nelor preva!ute de lege6 .

1/ 0n ca!ul infrac iunilor pentru care punerea in mi care a ac iunii penale esteț ș ț

condi ionată de introducerea unei plângeri preala$ile, dar ac iunea penală a fost pusa inț ț

mi care din oficiu in condi iile legii, retragerea plângerii produce efecte numai daca esteș ț

insu ită de procuror.ș

Cea mai importantă modiicare a ă de vec0iul Cod constă n aceea că- potrivit art. 1,> alin.ț

92< !CP- retragerea pl'ngerii preala%ile produce eecte doar a ă de persoana cu privire la careț

plăngerea a ost retrasa [in personam


12/78

sa opereze a ă de toti participan ii la savar irea aptei- su% imperiul noului Cod penal- pl'ngereaț ț ș

preala%ilă poate i retrasă doar a ă de unul sau unii dintre participan i.ț ț

De asemenea- spre deose%ire de reglementarea din vec0iul Cod penal- unde nu era posi%ilă

retragerea pl'ngerii preala%ile n cazul n care ac iunea penală a ost pusă n mi care din oiciu-ț ș

n art 1,> alin. 9(; !CP se prevede această posi%ilitate- nsă- pentru a produce eecte- retragerea

pl'ngerii preala%ile tre%uie să ie insu ită de procuror.ș

n art. 1,> alin. 93< !CP s/a consacrat o solu e promovată constant n practica "udiciarăț

adoptată su% imperiul vec0iului Cod penal- potrivit careia- pentru persoanele lipsite de capacitate

de e#erci iu- retragerea pl'ngerii preaț la%ile se ace numai de reprezentan ii lor legali- iar in cazulț

persoanelor cu capacitate de e#erci iu restr'nsă- retragerea se ace cu incuviin area persoanelorț ț

prevazute de lege. Aceasta solu ie era reglementată in mod e#plicit n vec0iul Cod penal- nsăț

doar cu privire la institu ia mpacarii par ilor ?art 132 alin. 93< C. pen. 1=>


13/78

n primul r'nd- spre deose%ire de vec0iul Cod penal- mpăcarea poate interveni n principal

doar pentru inrac iunile pentru care ac iunea penală se pune in mi care din oiciu- cu uneleț ț ș

e#cep ii- care vor i men ionate ulterior. De asemenea- mpăcarea se poate ace doar pană laț ț

citirea actului de sesizare a instan ei- nemaiiind posi%ilă n tot cursul procesului penal. A ostț

reglementată n art 1, alin. 9,; !CP situa ia mpăcarii persoanei "uridice- n cazul n careț

aceasta are calitatea de persoană vătămată sau de inculpată- men ionndu/se că ea se realizeazăț

prin intermediul reprezentantului său legal sau conven ional- ori de către persoana desemnată nț

locul acestuia. De asemenea- noul Cod penal a reglementat distinct i situa ia n care inrac iuneaș ț ț

este sav'r ită de reprezentantul persoanei "uridice vătămate - caz n care aceasta nu poateș

produce eecte dec't dacă este nsu ită de procuror.ș

2. Rat*!nea reglementar** a!"el#r are *nlat!ra ra&'!n(erea 'enala

A a cum s/a arătat n capitolul anterior- săv'r irea unei inrac iuni atrage n mod o%ligatoriuș ș ț

reac ia societa ii- care tre%uie să declan eze- prin organele statului- ac iunea de tragere laț ț ș ț

raspundere penală a inractorului. n sistemul nostru de drept- tragerea la raspundere penală a

inractorilor este un atri%ut al statului- ac iunea penală prin care se realizează aceasta ind oț

a *!ne '!l*%ț 10.

n doctrină s/a su%liniat că @toate normele "uridice dau loc la o ac iune n "usti ie- n caz deț ț

neo%servare- dar- pe c'nd- n genere- această ac iune este lasatăț la discre iaț 9dispozi ia; celuiț

interesat- care e li%er de a o pune sau nu n mi care- dimpotrivă- normele penale dau loc la oș

ac iune pu$lică,ț ce apar ine societa ii i care se promovează din oiciu- a a că procesul penal esteț ț ș ș

inevita%il. E#isten a unor cazuri n care ac iunea penală se promovează la plangerea victimei nuț ț

ridică acestei ac iuni caracterul de ac iune pu%licăț ț 11.

De i materiaș 12 cauzelor care nlatură răspunderea penală este reglementată n dreptul penal

material- ea nu poate i disociată de mi"locul prin care se realizează tragerea la răspunderea

9 *. Ciri$! eevana pena$ a pngerii preaa"ie! Ed. ,niveru uridi# ! u#ureti!

2010

10 C. e##aria! epre in'ra#iuni i pedepe! Ed. +tini#$! u#ureti! 1965

11 ). ongoro-! rept pena! op. Citata.

13


14/78

penală- respectiv de ac iunea penală- care i i gase te reglementarea in Codul de procedurăț ș ș

penală. Din acest motiv- ele sunt reglementate i n acest din urmă act normativ- su% ormaș

cazurilor care mpiedică punerea in mi care i e#ercitarea ac iunii penale art. 1= alin. ?11 lit. el/0;ș ș ț

!CPP.

Pentru a se asigura realizarea unc iilor dreptului penal- s/a prevăzut n legisla ia procesualț ț

penală o%ligativitatea punerii n mi care i a e#ercitării ac iunii penale ?art 7 !CPP;- prin care s/aș ș ț

instituit 'r*n*'*!l #l*gat*/*ta ** r%&'!n(er** 'enale.ț Din moment ce statul i/a arogat in modș

e#clusiv dreptul de a pedepsi persoanele care au savar it inrac iuni- atunci el tre%uie sa ac io/ș ț ț

neze ntotdeauna pentru tragerea la răspundere penală a acestora- neav'nd n principiu

posi%ilitatea de a aprecia cu privire la ndeplinirea sau ne'ndeplinirea acestei o%liga ii. Altel- nț

cazul n care nu ar e#ista certitudinea tragerii la răspundere penală a persoanelor care au sav'r itș

inrac iuni- mem%rii societa ii ar putea i tenta i să comită astel de apte pentru a/ i ndepliniț ț ț ș

anumite deziderate- victimele ar putea i tentate să preia rolul de pedepsire a ăptuitorilor .a.m.d.ș

A a cum s/a su%liniat de către unul dintre cei mai mari g'nditori din istoria dreptului- @una dintreș

cele mai puternice r'ne ale inrac iunilor nu este cruzimea pedepselor- ci inevita%ilitatea lor i-ț ș

prin urmare- vigilenta magistra ilor i acea severitate a unui "udecator ne'nduplecat- care- pentruț ș

a i o virtute olositoare- tre%uie să ie inso ită de o legiuire %landaț 13.

Av'nd n vedere importan a principiului o%ligativită ii tragerii la raspundere penală 9respectivț ț

o%ligativitatea aplicării pedepsei;- se pune ntre%area: !m ar '!tea )* !&t*)*at% e*&ten aț

a!"el#r are $nlat!r% ra&'!n(erea 'enal% De ce a nteles legiuitorul să instituie anumite

cazuri n care să nu se mai aplice pedeapsa sau să nu se mai e#ecute pedeapsa aplicată- de vreme

ce acest lucru contravine unui principiu de %ază al dreptului penal1(B

Răspunsul la aceste ntre%ari nu a ost u or de dat i- de i n prezent cauzele care nlăturăș ș ș

răspunderea penală e#istă n marea ma"oritate a legisla iilor- de/a lungul timpului au ostț

e#primate multe opinii care s/au opus e#isten ei acestora. Cel mai solid argument n avoareaț

reglementării cauzelor care nlatură răspunderea penală decurge din aptul că scopul aplicării12 i"idem

13 &p. #itata

14 I. %ndru! *mnitia i graierea! Ed. * Edu#aiona! u#ureti! 1998

14


15/78

pedepsei nu este doar unui retri$utiv, de a răsplăti răul produs de inractor in societate 8punitur

9uia peccatum est, ci i unuiș utilitar, de a mpiedica săv'r irea unor alte inrac iuni n societateș ț

9 punitur ut ne peccetur. A adar- @a imprima pedepsei numai un caracterș retri$utiv nseamnă a

satisace- doar aparent- ideea de "usti ie iindcă- pentru con tiin a colectivă- este "ust ca acelaț ș ț

care a gre it să ispă ească gre eala- dar- n spiritul acestei con tiin e- ideea de "usti ie purcede deș ș ș ș ț ț

la credin a că ispă irea ndreaptă pe om deci- n spiritul de dreptate al con tiin ei colective-ț ș ș ț

ustul este rate %un cu utilul:.

Aici tre%uie căutat raspunsul la ntre%area: de ce se impune reglementarea cauzelor care

nlatură răspunderea penală- anume n aptul că pot exista situa ii în care aplicarea sauț

executarea pedepsei să nu î i mai indeplinească acest rol utilitar,ș de prevenire a săv'r irii de noiș

inrac iuniB ia a a arătat că pot interveni anumite situa ii- stări sau mpre"urări posterioareț ț ț

săv'r irii inrac iunii sau aplicării pedepsei- care- n interesul societa ii- determină inutilitatea sauș ț ț

inoportunitatea tragerii la răspundere penală- a e#ecutării pedepsei ori a men inerii unorț

consecin e ale condamnării. Dacă aplicarea sau e#ecutarea pedepsei nu i i mai poate ndepliniț ș

rolul utilitar- ea nu se mai "ustiică nici prin prisma rolului său retri%utiv- deoarece- @c0iar atunci

c'nd pedeapsa dă satisac ie sentimentului colectiv de dreptate- undamentul ei rămane totț

apărarea socială, iindcă a respecta sentimentul de dreptate este a apăra insa i e#isten aș ț

)ocieta ii acolo unde acest sentiment este nesocotit- )ocietatea ori se dezagreg0ează- oriț

reac ionează violent contra nedreptă iiț ț

1,

. 6 alta intre%are care se ridica acum cu privire la cauzele care nlatură răspunderea penală este

e a! $n #m!n ae&tea3 a&t)el $n-t &a &e !&t*)*e reglementarea l#r $ntr4!n &*ng!r t*tl!. )e

constată că acest titlu con ine dispozi ii oarte dierite ntre ele- deoarece- la prima vedere- ar iț ț

greu de găsit elemente comune ntre amnistie- prescrip ia răspunderii penale- lipsa i retragereaț ș

plangerii preala%ile i mpacarea. A a cum s/a su%liniat n doctrină- aceste dispozi ii legaleș ș ț

constituie o autentică unitate n diversitate- dar- surmont'nd multiplele i variatele distinc iiș ț

dintre institu iile men ionate- legiuitorul a dat prevalen ă aspectelor comune- privitoare la naturaț ț ț

"uridică- trăsaturi i eecte- reunindu/le i armoniz'ndu/le ntr/o ar0itectură amplă- solidă iș ș ș

coerenta1=.

15 i"idem

16 L. :anovi#eanu! op. #itat$

15


16/78

n realitate- doar eectele lor "ustiică reglementarea comună n acela i titlu al noului Codș

penal- av'nd n vedere că aproape toate intervin nainte de condamnarea deinitivă17 a

inractorului- apt ce atrage nlaturarea răspunderii penale. )ingura e#cep ie o reprezintă amnistiaț

postcondamnatorie- care este reglementată n acela i articol cu amnistia antecondamnatorie- de iș ș

ea inlatură e#ecutarea pedepsei pronun ate- n timp ce- n cazul acesteia din urmă 9ca i in cazulț ș

tuturor celorlalte cauze care nlatură răspunderea penală- nu se a"unge la aplicarea unei pedepse-

deoarece ele intervin anterior condamnării. Celelalte cauze care nlatură e#ecutarea pedepsei

9gra ierea i prescrip ia e#ecutării pedepsei sunt reglementate n noul Cod penal ntr/un titluț ș ț

distinct- intitulat @Cauzele care nlatură sau modiică e#ecutarea pedepsei 9art 1=6/1=( !CP


17/78

i cea mai rumoasă prerogativă a )uveranului- căci dacă iertarea ar i cea mai rumoasă

prerogativă- lăsarea ca să se e#ecute 0otăr'rile penale ar i o ur'tă aptă a )uveranului- iar

os'ndirea vinova ilor un lucru odios. Părerea noastra este că cea mai rumoasă misiune aț

)uveranului i a "udecătorilor este nu iertarea- provocătoarea inrac iunilor- ci dreptatea- adicăș ț

apărarea societă ii prin inligerea de suerin e celor răi.ț ț

Cu toate acestea- institu ia amnistiei i/a găsit i apărători- atat printre g'nditori i teoreticieniț ș ș ș

9)eneca- H. 4rotius- 5lacstone- GontesJuieu- Hegel- . Helie- R. von I0ering- R. )tammler

.a.;- c't i printre practicieni- iind reglementată in marea ma"oritate a legisla iilor.ș ș ț

In doctrină s/a arătat că amnistia poate avea ca "ustiicare- pe de o parte- considerente de

politică penală a statului i- pe de altă parte-ș temeiuri sociale i politice,ș cum ar i: a. e#isten aț

unor motiva ii politice- economice ori sociale pentru savar irea unor inrac iuni- cum ar i revolteț ș ț

populare- revolu ii etc. %; sentimentul general de ncredere a ă de rezultatele do%'ndite nț ț

consolidarea ordinii de stat i de drept- care creează convingerea că unc ia reeducativă aș ț

pedepsei poate i indeplinită ără e#ecutarea pedepsei c; amnistia/%ilan sau @linie de adunare-ț

n cazul inrac iunilor comise ntr/o epocă de criză socială- politică sau economică- su% inluentaț

situa iei diicile- iar nu su% im%oldul unei perversita i criminale prime"dioase d; amnistiaț ț

paciists sau @pentru pacea socială- destinată să atragă calmarea pasiunilor populare iș

resta%ilirea lini tii prin uitarea trecutului e; amnistia de corectare sau corectivă- acordate nainteș

de un răz%oi- pentru o% inerea unor %ra e de luptă sau de muncă ; amnistia @"u%iliară- acordatăț ț

cu ocazia unor săr%ători na ionale- religioase- alegeri preziden iale- desemnarea unui nou ca%inetț ț

etc. g; supraaglomerarea locurilor de e#ecutare a pedepselor- n statele neconsolidate economic

0K ra iuni umanitare- care nu pot i suicient ructiicate in 0otăr'rea de condamnare- din cauzaț

caracterului a%stract al normelor "uridice penale i; corectarea unor erori "udiciare "< ra iuni deț

stat- c'nd anumite interese ale statului se situează mai presus de o%liga ia sa de tragere laț

răspundere penală a inractorilor ; raporturile dintre state- c'nd se amnistiază ceta enii altuiț

stat- n vederea detensionării unor rela ii internationale.ț

&oate acestea constituie argumente n avoarea reglementării amnistiei in Codul penal al unui

stat democratic- av'nd n vedere că ra iunile men ionate sunt mai puternice dec't o%ligativitateaț ț

tragerii la raspundere penală a inractorilor. In aceste situa ii speciale- săv'r irea de inrac iuni nuț ș ț

este considerată ca prezent'nd un pericol social deose%it sau cei care le/au comis nu apar ca iind

17


18/78

deose%it de periculosi pentru societate i- de aceea- statul poate ierta sau trece cu vederea acesteș

inrac iuni sau pe autorii lor.ț

5a c0iar- s/a considerat că- n atare situa ii i condi ii social/politice- renun area la aplicareaț ș ț ț

pedepsei- adică scutirea de raspundere penală- ca i iertarea- in total sau in parte- de e#ecutareaș

pedepsei contri%uie prin ele insele la resta%ilirea ordinii "uridice sau la trezirea con tiin ei celorș ț

ce/au savar it acele inrac iuni i- prin aceasta- la realizarea pe cale indirectă a scopurilorș ț ș

urmarite prin aplicarea i e#ecutarea pedepseiș 1> L.

Poate parea discuta%il- pentru cei care vad in "usti ie doar inaptuirea unei drepta i a%solute- caț ț

statul sa ină cont de alte aspecte dec't de apta ilicită comisă de inractor- in activitatea deț

tragere la raspundere penală. Dreptul 9inclusiv dreptul penal; nu este insă doar o e#presie a

drepta ii a%stracte- i el este menit sa reglementeze rela iile sociale dintre persoane concrete- careț ș ț

sunt mult mai comple#e dec't ar putea legiuitorul sa cuprindă in ni te norme generale deș

conduită. Pentru aceste motive- este nevoie de reglementarea unor instrumente care sa permită sa

se dea relevan ă cuvenită unor situa ii social/politice de genul celor men ionate anterior- de careț ț ț

nu se poate ace a%strac ie in activitatea de tragere la raspundere penala.ț

De vreme ce insă i legea reglementează posi%ilitatea acordării amnistiei in aceste situa ii-ș ț

aceasta institu e devine un instrument "uridic- care ar putea i aplicat doar cu respectarea strictă aț

principiului legalita ii.ț

Prescrip ia a avut- de asemenea- o serie de adversari- care au considerat ca reglementareaț

acesteia nu/ i are nicio "ustiicare- de vreme ce statul are o%ligatia de a trage la raspundere penalăș

pe to i inractorii.ț

)/a airmat că@spectacolul unui inractor care se %ucură in pace de ructul inrac iunii saleț

ocrotit de legile pe care le/a violat este o ispită pentru răuăcători- un o%iect de durere pentru

oamenii cinsti i-ț o insultă pu$lică adresată usti iei i moralei.ț ș Pentru a sim i toată a%surditateaț

unei nepedepsiri do%'ndită printr/o trecere de timp- nu tre%uie dec't sa presupunem legea

concepută in ace ti termeni: Mdar dacă 0o ul- uciga ul i nedreptul do%'nditor al averii altuiaș ț ș ș

iz%utesc sa eludeze in timp de 26 de ani vigilen a tri%unalelor- a%ilitatea lor va i răsplătită-ț

siguran a lor- resta%ilită i ructul inrac iunii lor- legitimat in m'inile Ior;ț ș ț 1.

18 I. &an#ea! ;n ). ongoro-! .a.! Expi#aii teoreti#e ae Coduui pena romn .


19/78

Argumente la el de dure impotriva prescrip iei raspunderii penale au ost aduse i de catre al iț ș ț

autori- insă cei mai multi i/au indreptat criticile inspre instiș tu ia prescrip iei e#ecutării pedepsei-ț ț

care era tratată impreună cu prescriătia raspunderii penale. )/a aratat in literatura de specialitate

ca @prescripțiunea pedepsei are un rezultat deplora%il- acela că aduce inegalitatea intre inractori.

ntr/adevar- %ogatul care a comis un delict va putea oarte u or sa stea c' iva ani in strainatate-ș ț

pană c'nd i se va prescrie pedeapsa- pe cand acel care nu are mi"loace i nu cunoa te lim%iș ș

straine nu va putea ace acest lucru cu aceea i nlesnire 9...;. n realitate- nu e#istă nici un cuv'ntș

temeinic care sa ndrituiască această ciudată institu iune numită prescrip iunea pedepselor-ț ț

introdusă de penali ti prin o asemanare neinteleaptă cu prescrip iunea din dreptul civilș ț 1.

n comentariul său la aceste airma ii- proesorul intilă Dongoroz sus inea că prescrip iaț ț ț

e#ecutării pedepsei nu este o institu e a%surdă- ci doar una prost reglementată- deoarece legea seț

multume te doar cu aptul că prin trecerea timpului nu se mai impune e#ecutarea pedepsei-ș

deoarece nu se mai poate realiza preven ia generalăț prin aceasta dar legea nu se mai interesează

i deș preven ia specială,ț deoarece nu se ntrea%ă dacă inractorul a dat dovadă de o %ună conduită

sau dacă- dimpotrivă- acesta a continuat pe calea aradelegilor din acest motiv- s/a propus ca n

legile penale viitoare să se condi ioneze eectul e#tinctiv al prescrip iei e#ecutării pedepsei nuț ț

numai de trecerea unei anumite durate de timp- ci i de satisacerea acelora i condi ii de %unăș ș ț

conduită ca la rea%ilitare3. Proesorul a transpus doar par ial această idee- n Codul penal dinț

1=>- deoarece n art. 127 alin. 91; C. pen. 1=> se prevedea că savar irea din nou a uneiș

inrac iuni ntrerupe cursul termenului prescrip iei e#ecutării peț ț depsei- neiind nsa prevazute iș

alte condi ii de %una conduită ale condamnatului- ca n cazul rea%ilitării. !oul Cod penal aț

preluat n aceea i ormă această institu e- de i ar i de relectat dacă nu s/ar i impus n acest cazș ț ș

măcar condi ia reparării pre"udiciului- atunci c'nd acest lucru ar i ost posi%il- pentru a seț

institui premisele unei restaurări a ordinii lezate prin inrac iuneț 26.

Cu toate aceste critici- prescrip ia raspunderii penale are mai mul i partizani n r'ndulț ț

doctrinarilor i practicienilor- iind reglementată n marea ma"oritate a legisla iilor penale. )/auș ț

adus multe argumente n avoarea reglementării acestei institu ii- printre care i acela că ideeaț ș

undamentală a prescrip iei nu este aceea de a da o recompensă inractorului care s/a ndreptat- ciț

19 entam!:raite de egi.II p.149! apud I. :anovi#eanu! op. Citat$

20 ). ongoro-! ;n I. :anovi#eanu! :ratat de drept i pro#edur$ pena$! op. #itat$

19


20/78

aceea de a u ura situa ia suspec ilor nevinova i- dănd astel relevan ă prezum iei de nevinova ie.ș ț ț ț ț ț ț

Prin trecerea timpului- o parte dintre pro%e dispar- iar- n aceste condi ii- cercetarea nu mai poateț

i una completă. n acest el- "udecătorii ar putea i @sedu i prin pro%e numai in aparen ăș ț

complecte- de a pronun a sentin e- care din punct de vedere o%iectiv sunt in"usteț ț 1. C0iar dacă

acest argument nu mai este vala%il i n cazul prescrip iei e#ecutării pedepsei- unde pro%ele auș ț

ost administrate- iar inractorul a ost condamnat deinitiv- e#istă totu i alte ra iuni pentru careș ț

pedeapsa aplicată nu se mai impune a i e#ecutată atunci c'nd a trecut o perioadă mai mare de

timp de la data condamnării- ără ca aceasta să ie pusă n e#ecutare.

n literatura de specialitate au mai ost enumerate ca argumente ale legitimită ii prescrip ieiț ț

raspunderii penale i prescrip iei e#ecutării pedepsei aptul că: @1; după un timp destul de lung-ș ț

societatea uită inrac iunea sau condamnarea- tul%urarea produsă prin inrac iune dispare i astelț ț ș

nu este util a re'nvia trecutul uitat- a desc0ide rana nc0isă- căci aceasta este n detrimentul

lini tii sociale 2; lungile priva iuni i suerin e impuse prin e#il sau prin rica că va i prins-ș ț ș ț

precum i remu cările care 1/au agitat pe inractor timp at't de lung ec0ivalează cu pedeapsaș ș

9expierea; i astel ar i neuman i inoportun a/1 mai pedepsi sau a/1 ace să/ i e#ecute pedeapsaș ș ș

3; despre inractorul- care n cursul unui timp mai lung n/a comis o noua inrac iune- e#istăț

prezum iuneaț amendării, i astel a ă de acesta societatea nu mai are nevoie de apărare- / prinș ț

urmare- pedepsirea lui este inutilă i inoportună (; prin trecerea unui timp mai lung devine

diicilă pro$a iuneaț aptei- căci memoria martorilor slă%e te- pro%ele dispar sau se spălăcesc iș ș

riscul erorilor este mare2.

Aplicarea i e#ecutarea pedepsei tre%uie să se acă n vederea atingerii unor scopuri %ineș

deinite- care au ost considerate- n general- ca iind prevenirea savar irii de noi inrac iuni- deș ț

către inractorii tra i la raspundere sau de către alte persoane- i resta%ilirea lini tii sociale iș ș ș ș

reintegrarea ordinii "uridice or- aplicarea i e#ecutarea pedepselor pot conduce la atingereaș

scopurilor urmărite dacă eectuarea lor are loc în timp util 3. A adar- n viziunea celor mai mul iș ț

autori- ra iunea reglementării prescrip iei răspunderii penale s/ar regăsi n aceea că statul poateț țdecide că nu mai e#istă interes n aplicarea pedepsei- după trecerea unui interval prea mare de

timp- ntrucat aceasta nu i/ar mai putea atinge scopul sau de preven ie a savar irii de noiș ț ș

inrac iuniț 21.

21 i"idem

20


21/78

Reglementarea completă a institu iei prescrip iei n noul Cod penal cu privire la situa iile iț ț ț ș

condi iile n care operează asigură o "ustă unc ionare a acestei institu ii- cu deplină respectare aț ț ț

legalită ii i %una aplicare a acestei cauze de nlăturare a răspunderii penale i a consecin elorț ș ș ț

acesteia. )tatul apreciază prin lege că- n cazul n care nu va reu i să tragă la raspundere penalăș

un inractor- ntr/o anumită perioadă de timp- atunci va renun a la aceastaț 22.

$ipsa pl'ngerii preala%ile i retragerea pl'ngerii preala%ileș și găsesc ra iunea- de cauze careț

nlătură răspunderea penală- tot n considerente social/politice i de politică penală a statului. Inș

vec0iul Cod penal- aceste doua cauze de nlaturare a răspunderii penale erau reglementate

mpreună- deoarece ele au aceea i ratiune. De i noul Cod penal le reglementează n doua articoleș ș

distincte- consider'ndu/le cauze dierite de nlaturare a răspunderii penale- ele vor i tratate

mpreuna n acest capital- av'nd n vedere "ustiicarea comună a acestora.

Ca i n cazul celorlalte cauze care nlatură răspunderea penală- lipsa pl'nș gerii preala%ile iș

retragerea acesteia au suscitat critici in literatura de specialitate- deoarece pot conduce n apt la

neaplicarea pedepselor persoanelor vinovate de sav'r irea unor inrac iuni. Criticile aduse acesteiș ț

instituii sunt- n general- criticile care s/au adus sistemului procesual care condi ionează declan/ț

area procesului penal de ormularea unei ac iuni de catre o persoană privată- care au unc ionatș ț ț

de/a lungul timpului n special n cadrul sistemelor procesuale adversiale. Pe masură ce interesul

colectiv a nceput să primeze a ă de interesul individual al persoanei vătămate- acest lucru aț

condus la solu ia ca- pe l'ngă victima direct lezată prin apta ilicită 9ț acu!area privată


22/78

A adar- introducerea principiului oicialită ii n procesul penal a avut loc mai t'rziu- cu scopulș ț

de a asigura o deplină aplicare a principiului legalită ii. Ideea de %ază a a era aceea că- de vremeț ș

ce s/a comis o inrac iune- ncălc'ndu/se legea- este a%solut necesară declan area din oiciu aț ș

ac iunii penale- pentru a se impune ntotdeauna persoanelor vinovate suportarea consecin elorț ț

acestei ncalcari. @Din moment ce legea penală a ost violată- n mod imperativ- din oiciu tre%uie

promovată i dusă p'nă la sar it- n perectă conormitate cu toate normele pozitive deș ș

procedură penală- activitatea menită a realiza "usti ia represivăț 2(.

$ăsarea tragerii la raspundere penală la latitudinea persoanei vătămate nu ar mai i de natură

să asigure naptuirea "ustitiei represive in toate cazurile n care s/a ncalcat legea penală. n

primul r'nd- persoana vătămată poate să răm'nă n pasivitate din considerente străine de

realizarea năptuirii "usti iei penale- cum ar i teama de represalii din partea inractorului-ț

santa"are- corpere etc. n al doilea r'nd- lăsarea tragerii la raspundere penală pe seama e#clusivă

a acesteia nu este de natură să asigure o deplină egalitate a cetă enilor n a a legii- av'nd nț ț

vedere că inractori care au comis acelea i apte sunt trata i dierit- după cum persoana vătămatăș ț

ormulează sau nu pl'ngere preala%ilă mpotriva acestora.

Cu toate acestea- e#istă multe argumente n avoarea instituirii unor e#cep ii de la principiulț

oicialitătii tragerii la răspundere penală- c'nd se impune ca ac iunea penală să nu ie pornită sauț

e#ercitată dec't cu acordul persoanei vătămate.

)unt totu i apte incriminate de legea penală care prezintă un grad redus de pericol social-ș

prin aceea că ele nu au acea rezonan ă socială care să impună neaparat aplicarea de sanc iuniț ț

penale apoi- sunt alte apte care se petrec- de regulă- n cercul mai restr'ns al anumitor grupuri

sociale- cu o rezonan ă mai mult individuală decat socială- c'nd este mai potrivit ca societatea săț

renun e la tragerea la raspundere penală a inractorilor- dacă cei individual leza i nu cred ca eț ț

cazul să sesizeze organele penale2. A a se nt'mplă- de e#emplu- n situaăia unui urt comis ntreș

rude sau de către persoane care locuiesc mpreună- c'nd rezonan a socială a aptei este unaț

redusă- iar interven ia din oiciu a organelor "udiciare poate să constituie o piedică n caleațreinstaurării păcii sociale- dacă s/ar ace mpotriva voin ei persoanei vătămate.ț

n cazul altor inrac iuni- punerea n mi care a procesului penal sau dez%aterile din proces arț ș

putea uneori arunca o lumină deavora%ilă asupra par ii vătămate- n special inrac iunile care seț ț

24 C. Ciei$! ;n I. :anovi#eanu! :ratat de drept i pro#edur$ pena$! op. #itata

22


23/78

reeră la via a personală a acesteia 9violarea secretului coresponden ei sau a secretuluiț ț

proesional


24/78

completată cu elemente de "usti ieț restitutivă, care sa/i asigure acesteia din urma o minima

reparatie.

mpăcarea este o cauză care nlătură caracterul penal al aptei pentru care se aplică n mare

parte ceea ce s/a airmat anterior n cazul lipsei plangerii preala%ile i retragerii acesteia. De iș ș

este reglementată distinct de celelalte doua cauze care nlatură caracterul penal al aptei- ra iuneaț

ei este oarecum asemănătoare- iind legată tot de e#isten a unor considera ii social/politice i deț ț ș

o plitică penală care mpun ca- n anumite cazuri- persoana vătaămată să decidă dacă se pune

capăt ac iunii penale pornite mpotriva inractorului.ț

)pre deose%ire de ra iunile care au "ustiicat această institu ie n vec0iul Cod penal- care erauț ț

identice cu cele privind pl'ngerea preala%ilă- ntrucat i inrac iunile pentru care era posi%ilăș ț

mpacarea par ilor erau n general acelea i cu cele n care era posi%ilă lipsa sau retragereaț ș

plangerii preala%ile- n noul Cod penal- acestea au note particulare. Astel- se constată că nu mai

e#istă o suprapunere ntre inrac iunile urmarite la pl'ngerea preala%ilă i cele la care mpăcareaț ș

mpiedică e#ercitarea ac iunii penale- aceasta din urmă iind posi%ilă doar in cazul unorț

inrac iuni contra patrimoniului- cum ar i urtul- n elăciunea- n elaciunea privind asigurarileț ș ș

.a.;. Aceste inrac iuni contra patriș ț moniului nu pot i considerate ca iind unele lipsite de

gravitate- ca să se poată sus ine ca statul i/a cedat persoanei vătămate dreptul de a decide cuț

privire la punerea n mi care i e#ercitarea ac iunii penale a ă de inractor- cum se sus ine nș ș ț ț ț

general cu privire la inrac iunile urmărite la pl'ngerea preala%ilă. Dimpotrivă- statul are unț

interes n tragerea la raspundere penală a autorilor acestor inrac iuni- apt rezultat din aceea că nț

cazul lor ac iunea penală se pune n mi care din oiciu. De asemenea- statul are un interes i nț ș ș

pedepsirea autorilor acestor inrac iuni- avand n vedere răsp'ndirea lor pe teritoriul tării noastreț

i necesitatea prevenirii savar irii de noi astel de inrac iuniș ș ț 2,.

)e pune atunci ntre%area: care să ie ra iunea pentru care legiuitorul a prevăzut mpăcarea- căț

si cauză care nlătură răspunderea penală n cazul acestor inrac iuniB Av'nd n vedere caracterulț

lor comun- de inrac iuni contra patrimoniului- considerăm căț ra iunea legiuitorului a fast aceeaț de a încuraa repararea preudiciului persoanelor vătămate de către infractori. )tiind ca n elul

acesta vor reu i să scape de aplicarea pedepsei pentru inrac iunea savar ită- ăptuitorii vor iș ț ș

interesa i să repare pre"udiciul produs prin comiterea acestor inrac iuni contra patrimoniului.ț ț

25 i"idem

24


25/78

Este "ustă o astel de solu ie a legiuitorului nostruB !u s/ar putea a"unge n elul acesta laț

ncura"area savar irii de inrac iuni contră patrimoniului- de vreme ce ăptuitorii vor ti că dacăș ț ș

vor i prin i nu risca nimic- deoarece pot să evite răspunderea penală prin reparareaș

pre"udiciuluiB Este adevărat că pe par ile civile le interesează n primul rand reparareaț

pre"udiciului i vor i u or dispuse să se impace cu ăptuitorii n sc0im%ul reparării pre"udiciului-ș ș

dar statul tre%uie sa ie interesat n primul r'nd de prevenirea savar irii de noi inrac iuni. oarteș ț

pu ine vor i persoanele vătămate care vor preera să opteze pentru tragerea la raspundere penalăț

a inrac orilor- n locul recuperării pre"udiciului. Astel- este posi%il ca n inal să se a"ungă caț

doar inractorii saraci- care nu vor avea posi%ilitatea sa repare pre"udiciul produs- să raspundă

pentru inrac iunile comise- n timp ce restul vor scăpa de rigorile legii- prin @cumpărarea %ună/ț

voin ei persoanelor vătămate. Acesta poate conduce la o ncălcare a principiului egalită ii n a aț ț ț

Iegii- de vreme ce persoane care au comis acela i gen de inrac iuni vor primi un tratament dieritș ț

Acestor critici li s/ar putea raspunde că institu ia mpăcării nu este condi ionată de reparareaț ț

pre"udiciului de către inculpat- ci de ntelegerea dintre persoana vatămată i inractor- care poateș

avea la %ază i alte considerente. n plus- aceasta este de natură să conducă la ntărireaș

elementelor de "usti ie restitutivă- avand n vedere că persoana vătămată este cea care tre%uie săț

ai%ă rolul 0otărator n activitatea de tragere la răspundere penală pentru aceste inrac iuni.ț

mpăcarea păr ilor este una dintre cele mai vec0i orme de năptuire a "usti iei- av'nd n vedereț ț

că din timpuri străvec0i puterea pu%lică a impus mem%rilor grupului social o%liga ia că păr ile săț ț

ncerce mai nt'i să a"ungă la mpăcare i numai n cazul c'nd nu reu eau să se mpace le eraș ș

permis să recurgă la legea talionului 9e adevărat că o%liga ia era limitată doar la o ncercare deț

mpăcare- nu i la condi iile acesteia; i la vec0ii rom'ni urtul era considerat ca un delict privat-ș ț ș

iind urmarit doar la initiativa celui păgu%it prin sustragere 9cuius interfuit non su$ripi, es

actonemfurti a$et ;.

n s'r it- n elepciunea populară- relectată n prover%ul @mai %ine o nvoială str'm%ă- decat oș ț

"udecată dreaptăa- pare să ie n sensul resta%ilirii păcii sociale mai degra%ă printr/o solu iețamia%ilă- dec't prin aplicarea strictă a Iegii penale.

5. Pre"entarea #m'arat*/% a a!"el#r are $nlat!r% r%&'!n(erea 'enal% $n n#!l C#(

'enal * $n leg*&la **le anter*#are.ș ț

Elemente (e (re't #m'arat

25


26/78

!oul Cod penal păstrează tradi ia Codurilor penale din 13= i din 1=>- care considerauț ș

cauzele care nlătură răspunderea penală ca iind institu ii de drept penal material. Aceastăț

ormulă nu este nsa adoptată de toate legisla iile din dreptul comparat- ea neiind m%rati atăț șnici de primul nostru Cod penal- din 1>=(. Acesta din urmă nu reglementa n con inutul săuț

niciuna dintre institu iile prescrip iei răspunderii penale sau a e#ecutării pedepsei- amnistiei-ț ț

gra ierii- sau pl'ngerii preala%ile- toate iind reglementate n Codul de proceț dură penală-

deoarece erau considerate cau!e care împiedică exercitarea ac iunii penale.ț aptul a ost

considerat ca iresc- dacă avem n vedere că opera legislativă a epocii a ost puternic inluen atăț

de legisla ia ranceză- unde prescrip ia ac iunii pu%lice i celelalte cauze erau- ca i n prezent-ț ț ț ș ș

tratate ca institu ii de drept procesual 9art =3,/=(3;.ț

Doctrina vremii nu era nsă de acord cu acest lucru- consider'nd că @legiuitorul tratează

această materie n proc. pen.- i

nsa ea- iind o materie de ond- iar nu de ormă- care ace parte din dreptul material- iar nu cel

ormal- e mai logic că sa ie tratată- cum ac unii autori rancezi- n codicele penal.

Dealmintrelea- prescrip iunea civilă se găse te n codicele civil- iar n Italia prescrip iuneaț ș ț

pedepselor e tratată de legiuitor n codicele penalN2=N1.

Reorma legislativă n materie penală din anul 13= a adus o sc0im%are de optică n materia

cauzelor care nlatură raspunderea penală- prin introducerea reglementării lor n Codul penal iștratarea institut ilor ca iindț de drept material. E#plica ia modiicarii de tratament "uridic nț

această materie se regase te n aptul că reorma legislativă penală din 13= a ost marcată- deș

aceastădată- de inluen a Codului penal italian din 136- unde cauzele care nlatură raspunț derea

penală erau tratate ca iind de drept material272.

Pro%lema apartenen ei cauzelor care nlătură răspunderea penală la dreptul penal material sauț

la dreptul procesual penal n! e&te !na l*'&*t% (e *m'#rtan % $n 're"ent3ț deoarece de aceasta

caliicare depinde modul n care se va aplica n cazul lor legea n timp. Dacă vor i considerate ca

apar inand dreptului penal material- aplicarea legii n timp n cazul modiicării acestor institute seț ț ț

va supune principiului aplicării legii penale mai avora%ile- n timp dace vor i considerate ca

26 anoviceanu,op. cit, vol. Ill, p. 739..

27 F. Plopeanu,op. cit.

26


27/78

apar inand dreptului procesual penal- aplicarea legii n timp va i supusă principiului imediateț

aplicări a legii de procedură.

!u cu mult timp n urmă a ost dez%ătută această pro%lemă n mediul nostru "uridic- n

legătură cu modul n care tre%uie aplicate n timp $egea nr. 27826122>3- care a modiicat te#tul

din art. 121 alin. 92; Oi 93; C. pen. 1=> ?precum i te#tul art. 1,3 alin. 92< i 93< !CP- care nuș

intrase n vigoare la acea dateă- n sensul că- pe de o parte- s/au declarat imprescripti%ile

inrac iunile de omor i inrac iunile praeterinten ionate care au avut ca urmare moartea victimei-ț ș ț ț

iar- pe de altă parte- s/a e#tins aplica%ilitatea noilor dispozi ii i laț ș prescrip iile aflate n curs laț ț

acel moment.

De i această c0estiune va i reluată ntr/un capital ulterior- tre%uie men ionat aiciș ț că ea nu

pare a i deinitiv clariicată n sistemul nostru de drept- de vreme ce Curtea Constitu ională aț

validat această modiicare legislativă- declar'nd constitu ional te#tul care prevedea că suntț

imprescripti%ile i inrac iunileș ț comise anterior intrării în vigoare a ;egii nr. 26


28/78

dreptului penal su%stan ial 9C. pen. olandez din 1>>1 C. pen. Italian din 136 C. pen. spaniolț

din 12> C. pen. danez din 136 C. pen. Elve ian din 137 etc.=( se arată că @stingerea ac iunii penale este o materie careț

apar ine procedurii penale 9sistemul codurilor rancez- %elgian- rom'n- aplicat i de anteproiectulț ș

rom'n;- i astel tratarea ei are loc n lucrare de procedură penală- dar iindcă n legiuireaș

mag0iară această materie este reglementată n Codul penal i deoarece cauzele de stingere sunt nș

mare parte comune pentru ac iune i pedeapsă- n cadrul stingerii pedepsei vom vor%i- n liniiț ș

generale- i despre stingerea ac iunei penaleQQș ț 2. A adar- modelul legiuitorului nostru din 13=ș

9transmis Codurilor penale ulterioare;- privind reglementarea n Codul penal a cauzelor care

nlatură raspunderea penală- se pare ca 1/a constituit- pe langă Codul penal italian- i legeaș

penala mag0iară- care s/a aplicat pe teritoriul &ransilvaniei nainte de 11>.

6 altă pro%lemă care a ost reglementată dierit n codurile noastre penale se reeră la(en!m*rea * #n *n!t!l a!"el#r are $nl%t!r% ra&'!n(erea 'enal%.ș ț

n Codul penal din 13= erau reglementate n &itlul - intitulat @)tingerea incriminării-

e#ecutării pedepsei i a incapacită ilor ce decurg din condamnare- următoarele cauze: moartea-ș ț

prescrip ia- amnistia- gra ierea- mpăcarea păr ilor i rea%ilitarea.ț ț ț ș

+lterior- n Codul penal din 1=>- nu a mai ost reglementată printre aceste cauze iș m#artea

$n/*n!*t!l!* &a! *n!l'at!l!*3 considerandu/se că n acest caz nu poate i vor%a de o nlaturare a

răspunderii penale- iindcă nlăturarea presupune ceva ce e#istă i este dat la o parte or-ș

răspunderea penală neput'nd avea ca su%iect dec't o persoană n via ă- nu se poate vor%i deț

nlăturarea răspunderii unui mort.

Dacă su% aspectul pedepsei cu nc0isoarea nu se pune nicio pro%lemă- iind clar că aceasta nu

poate i aplicată sau e#ecutată de către succesori- su% aspectul pedepsei amenzii sau a altor

sanc iuni de drept penal- lucrurile nu mai sunt la el de simple. De pildă- n Codul penal din 13=ț

se reglementa e#plicit- n art. 1=3 alin. 92


29/78

Această pro%lemă nu a ost reglementată nici n vec0iul Cod penal 9 i nici n noul Cod penal;-ș

nsa practica "udiciară a statuat- n conormitate cu acest principiu- că n acest caz se poate lua

masura de siguran ă a coniscării speciale- c0iar dacă inculpatul a decedat. Dacă n ceea ceț

prive te coniscarea %unului s/ar putea argumenta o solutie pozitivă- atunci c'nd %unul nu se maiș

gase te i s/ar impune coniscarea prin ec0ivalent- lucrurile se complică i mai mult. ntr/o opinieș ș ș

se sustine că- n acest caz- mo tenitorii inculpatului decedat ar putea i o%liga i la plataș ț

ec0ivalentului %unului- doar n limita activului succesoral- indierent de modalitatea de acceptare

a succesiunii- iar- ntr/o alta opinie- se consideră că o coniscare prin ec0ivalent de la mo tenitoriș

este greu de conciliat cu caracterul personal al răspunderii penale- at'ta timp c't nu se poate

sta%ili că ec0ivalentul %unului se ală n masa succesorală. Acestea sunt doar c'teva argumente

pentru care s/ar putea pune n discutie e#istenta unei alte cauze care nlatură răspunderea penală-

c0iar dacă nereglementată e#plicit- anume moartea inculpatului. Dacă s/ar considera că nrealitate i moartea este o cauză care nlatură răspunderea penală- a a cum era reglementată nș ș

Codul penal din 13=- atunci nu ar mai i nicio pro%lemă cu aplicarea măsurii de siguran ă aț

coniscării- deoarece aceasta poate i dispusă c0iar dacă nu se dispune condamnarea inculpatului-

pentru că a intervenit o cauză care nlatura răspunderea penală.

In legisla iile penale anterioare- ca i in dreptul comparat- au ost reglementate laolaltăț ș

a!"ele are $nl%t!r% r%&'!n(erea 'enal% &a! #n&e*n ele #n(amn%r**3ț ară a se ace o

distinc ie strictă ntre acestea. De pildă- au ost reglementate mpreunăț amnistia i gra ierea,ș ț de iș

prima este o cauză care nlatură răspunderea penală- n timp ce a doua este o cauză care nlătură

cons cin ele condamnării. De asemenea- n Codul penal anterior au ost reglementate mpreunăț

prescrip ia răspunderii penale i prescrip ia executării pedepsei,ț ș ț de i prima este o cauză careș

nlătură răspunderea penală- n timp ce a doua- o cauză care nlătură consecin ele condamnării. nț

ceea ce prive te institu ia rea%ilitării- aceasta era considerată o cauză care nlătură consecin eleș ț ț

condamnării- intervenita după e#ecutarea pedepsei aplicate.

n noul Cod penal s/a pcut o distinc ie ntreș =cau!ele care înlătură răspunderea penală: 9amnistia- prescrip ia răspunderii penale- lipsa pl'ngerii preala%ile- retragerea pl'ngerii preala%ileț

i mpăcarea;-ș =cau!ele care înlătură sau modifică executarea pedepsei: 9gra ierea i prescrip iaț ș ț

e#ecutării pedepsei< iș =cau!ele care înlătură consecin ele condamnării>ț 9rea%ilitarea;- und

reglementate n trei titluri distincte.

29


30/78

E#istă nsă iș arg!mente $m'#tr*/a ae&te* l! ** a leg*!*t#r!l!* n#!l!* C#( 'enal3ț de

separare strictă a celor trei categorii de cauze- deoarece cauzele care nlătură răspunderea penala

9amnistia- prescrip ia răspunderii penale etc.< nlăturăa- totodată- i e#ecutarea pedepsei iț ș ș

consecin ele condamnării. De aseț menea- ntre aceste categorii de cauze nu e#istă dieren e deț

su%stan ă- ci doar cu privire la momentul n care intervin.ț

Ca este a a rezultă din aptul că n randul cauzelor care nlătură raspunș derea penală 9art. 1,2

!CP< este reglementată i amnistia postcondamnatorie- desi aceasta nu nlătură răspundereaș

penală- de vreme ce intervine după ramânerea definitivă a 0otăr'rii de condamnare. A a cumș

prevede i te#tul din art. 1,2 alin. 91< teza a Il/a !CP- dac intervine dup condamnare- amnistiaș ș ș

nlătură e#ecutarea pedepsei pronun ate- precum i celelalte consecinte ale condamnării. )/aț ș

sus inut că legiuitorul a sacriicat nsa sistematizarea n avoarea reglementării unitare aț

amnistiei- cu toate că eectele ei sunt dierite- după cum amnistia este antecondamnatorie sau postcondamnatorie L.

Este totu i o dierentă de su%stantă ntreș amnistia postcondamnatorie, pe de o parte- iș

gra iere i prescrip ia executării pedepsei,ț ș ț pe de altăa parte- care ar "ustiica această dierentă de

tratament a acestor institu ii. Amnistia postcondamnatorie nlătură nu doar e#ecutarea pedepseiț

principale- a a cum se nt'mplă n cazul gra ierii sau a prescrip iei e#ecutării pedepsei- ci iș ț ț ș

e#ecutarea pedepselor complementare i a celorlalte consecin e ale condamnării. n cazulș ț

amnistiei- inculpatul este considerat că nu a savar it inrac iunea- pe c'nd n cazul gra ierii sau aș ț ț

prescrip iei e#ecutării pedepsei- se va considera doar că acesta a e#ecutat pedeapsa principală sauț

o parte din aceasta.

6 altă discu ie se poate purta cu privire la reglementarea amnistiei n Codul penal dinț 1563

care prevedea n art. 172 alin. 89 că ;amn*&t*a n! &e '#ate a#r(a (e-t 'entr! *n)ra *!n*leț

'#l*t*e


31/78

Reglementarea din Codul penal din 13= avea totu i o ra iune n aptul că institu ia amnistiei eraș ț ț

adoptată n special n legatură cu comiterea de inrac iuni n perioade de ram'ntări politice sauț

sociale- apt ce "ustiică @uitarea lor- pentru instituirea păcii sociale.

CAPITOLUL II

I.De&r*erea *n&t*t! *e* a!"el#r are $nl%t!r% ra&'!n(erea 'enal%ț

Amn*&t*a

1.#oncept $e%inirea institu iei ț

M

Etimologia termenului @amnistieQQ- care i i are radăcina comună cu termenul de origine greceascăș

@amnezie- relevă natura "uridică a acestei institu ii. Ea reprezintă de apt o @uitare- pe careț

societatea o a terne peste inrac iunile savar ite ntr/un anumit conte#t social/politic. De aici esteș ț ș

u or a e#trage caracteristicile prin care se deine te amnistia- care a ost deinită ca iind un act alș ș

puterii de stat- o masură luată pe cale de lege- prin care- motivat de anumite considera ii social/ț

politice i de politică penală- se nlătură raspunderea penală pentru anumite inrac iuniș ț

sav'r iteș 2.

A a cum s/a arătat nsa n literatură de specialitate- n realitate- amnistia este o uitareș

conven ională- ictivă- iar nu o uitare reală- iindcă- din punct de vedere logic- aptele cu adevăratț

uitate nu mai pot i declarate i ormal uitate că nu este o uitare reală- ci conven ională- rezultăș ț

. i din mpre"urarea că aptele declarate uitate prin amnistie continuă a i cercetate i "udecate deș ș

instan ele "udiciare- n vederea sta%ilirii consecin elor lor civile.ț ț

&.$elimitări terminologice. 'atură (uridică

De i este deinită ca iindș un act al puterii de stat, amnistia constituie pentru raportul "uridic

penal de conlict36 nascut prin savar irea inrac iunii amnistiate oș ț )a't% !r*(*%3 n sens

material- deoarece prin interven ia sa conduce la stingerea acestuia. n consecin ă- ca si celelalteț ț

29 4. Antoniu / Practica "udiciarS penalS- Editura Academiei Rom'ne- 5ucuresti

31


32/78

cauze care nlătură raspunderea penală- amnistia este considerată n general o aptă "uridică

extinctivă.

Din perspectiva modului de adoptare a amnistiei- aceasta are loc printr/un at n#rmat*/ al

leg*!*t#r!l!*3 iind atri%utul e#clusiv al acesteia. Adoptarea actului de amnistie nu a ost tot

timpul un atri%ut e#clusiv al puterii legiuitoar ind sisteme de drept n care această atri%u ieț

apar ine puterii e#ecutive. n Codul nostru penal din 13=- amnistia putea i adoptată de rege.ț

n avoarea acordării dreptului de amnistie puterii legislative principalul argument adus este

acela că- de vreme ce prin amnistie se lasă ără eect o lege penală- tot legiuitorul tre%uie să ie

cel care decide acest lucru- acandu/se o analogie cu dezincriminarea. )/a mai sus inut căț

amnistia se adoptă pe considerente sociale- iar organul care reprezintă cel mai %ine voin aț

cetă enilor i opinia pu%lică este legiuitorul. Cu toate acestea- au ost aduse o serie de argu/ț ș

mente i n avoarea acordării dreptului de amnistie puterii e#ecutive- deoarece @amnistia- careș

tre%uie sa aducă pace- lini e- prin discu iunile pu%lice lungi din parlament- a ' a pasiunile-ș ț ț ț

nveninează raporturile dintre partide- pierde din prestigiu i nu poate produce eectele doriteș

9...;. Ea este un act politic- de guvernăm'nt- de apreciere- de oportunitate n e#ecutarea legilor

9...;. Pentru parlament- n locul generozita ii naturale i indulgen ei colective- mo%ilul prinț ș ț cipal al

acordării amnistiei oarte adeseori sunt preocupa iuni electorale secrete. Deputa ii care auț ț

proitat- n ce prive te mandatele- de inrac iunile lectorilor lor simt o%liga iunea de a ace caș ț ț

ace tia să ie scuti i de consecin ele acelora. ac'nd a%strac ie de aceste cazuri- prin amnistie-ș ț ț ț

deputa ii i i do%'ndesc electori i votan i devota i pentru alegerile de m'ineț ș ș ț ț 31.

Amnistia se reeră la inrac iunile comise n anumite circumstante- ind- de regulă- oț a!"% real%

de nlăturare a raspunderii penale- ără a avea n vedere persoana inractorului. A adar- amnistiaș

produce- de regulă- eecte in rem) a ă de to i participan ii la sav'r irea inrac iunilor amnistiate-ț ț ț ș ț

ind acordată impersonal.

De la această regulă se admit nsă iș e*cep ii)ț c'nd legiuitorul poate condi iona acordareaț

amnistiei de anumite circumstante de ordin personal ale inractorului 9de e#emplu- lipsaantecedentelor penale ale inractorului- v'rsta acestuia- o anumită calitate asa- o anumită

30 I"idem p. 125

31 G. 5asara% T )tudia +niversitas 5a%es/5olUai- Clu" 1= / Parte generalS Drept penal ol.II

32


33/78

atitudine etc.;- do%'ndind astel un caracter mi*t. n doctrină s/a dat denumirea de +gra ieț

amnistiantă, acestui gen de amnistie32.

Din te#tul de la art. 1,2 alin. 91; !CP se poate deduce o clasiicare a amnistiei- n unctie de

momentul n care aceasta intervine- n amn*&t*e ante#n(amnat#r*e3 care mai este denumită iș

proprie) deoarece se acordă nainte de a interveni o condamnare deinitivă pentru nrac iuneaț

respectivă- iș amn*&t*e '#&t#n(amnat#r*e3 denumită iș improprie) deoarece este acordată după

intervenirea unei condamnări deinitive n cauză. Aceasta din urmă este considerată improprie-

deoarece- n doctrina vec0e- s/a sus inutț că amnistia nu poate produce eecte cu privire la

inractiunile pentru care s/au pronun atț

0otăr'ri deinitive de condamnare- ntrucat s/ar ncălca autoritatea de lucru udecat iș principiul

separa iei puterilor în stat.ț

Cu toate acestea- a triumat n doctrina i legisla ia noastră punctul de vedere contrar- potrivitș ț

caruia amnistia i i produce eecte asupra tuturor aptelor amnistiate- c0iar daca la data apari ieiș ț

legii ele erau "udecate deinitiv- pentru urmatoarele motive: @I. Puterea legii este a%solută. Ea

poate ace orice II. unc iunea "usti iei nu se desăv'r e te i nici nu se epuizeaza n pronun areaț ț ș ș ș ț

0otăr'rii irevoca%ile- i de/a%ia la e#pirarea e#ecu iunei penitenciare- ceea ce nseamnă căș ț

procesul penal / n sensul larg al cuv'ntului / neiind terminat- aptul nu a intrat n sera

e#clusivă a puterii "udecatore ti- deci nu se violează principiul separa iei puterilor n )tat i III.ș ț ș

Principiul penalnula poena sine lege

este vala%il p'nă la e#ecu iunea pedepsei- pentru că iț ș

e#ecutarea pedepselor se ace tot n %aza legii penale- ori legea- ncetand de a mai produce eecte

pentru aptele amnistiate- aceste apte- după cum nu mai pot i urmarite- instruite sau "udecate-

tot a a să nu mai poată i nici e#ecutate- cand au ost sanc ionate cu pedepse n curs deș ț

e#ecu iune eectivă sau eventuală- pentru că i pentru ele legea de incriminare penală a ncetat deț ș

a mai e#ista- prin puterea legii de discriminare 9dezincriminare / p.n.- C.4.;- numită lege de

amnistie33.

Cele mai importante argumente constau nsa n necesitatea asigurarii unei ec0ita i ntreț

persoanele care au comis aceleagi inrac iuni- indierent dacă pentru unele 0otăr'rea deț

32 C. Gitrac0e T Ganual de Drept penal parte generalS

33 (.:. u-ea! in'ra#tiunea penaa i #upa"iitatea?! op.#it.! p.623

33


34/78

condamnare a ramas deinitivă inainte de adoptarea legii de amnistie- iar pentru altele- după

această dată. De cele mai multe ori- momentul răm'nerii deinitive a unei 0otăr'ri de

condamnare nu ine de inculpat i ar i in"ust ca acesta să atragă consecin e dierite asupraț ș ț

situa iei celor doua persoaneț 3(.

-. $e/oltarea regulilor generate care delimiteaă institu ia amnistiei i a e*cep iilor de laț ș ț

acestea

Efectele amnistiei

!oul Cod penal reglementează n art. 1,2 doar eectele amnistiei- deoarece acestea sunt cele

mai relevante- n ceea ce prive te caracterizarea institu iei. Eectul comun- atat al amnistieiș ț

antecondamnatorii- c't i al celei postcondamnatorii- esteș înlăturarea raspunderii penale pentru

inrac iunea savar ita. aptul că pentru amnistia postcondamnatorie legiuitorul a men ionatț ș ț

e#plicit n art 1,2 alin. 91; teza a Il/a !CP că ea nlătură iș e#ecutarea pedepsei pronunaVe- precum Wi celelalte consecinVe ale condamnării- nu conduce la concluzia că aceasta nu ar nlătura

răspunderea penală. C0iar dacă s/a sta%ilit e#istenVa răspunderii penale printr/o 0otăr're

deinitivă de condamnare- aceasta tot va i nlăturată- ca eect al amnistiei inracViunii- iar

nlăturarea e#ecutării pedepsei pronunVate Wi a celorlalte consecinVe ale condamnării reprezintă

tocmai consecinVa acestei nlăturări a răspunderii penale.

Amnistia are- n principiu- eecte in rem privind inracViunea comisă Wi aplic'ndu/se tuturor

participanVilor la aceasta. Atunci c'nd are caracter mi#t-in rem

Wiin personam,

aplicarea legii deamnistie iind condiVionată Wi de ndeplinirea unor condiVii privitoare la persoana suspecVilor sau

inculpaVilor- eectele amnistiei se vor produce numai cu privire la acei participanVi care nde/

plinesc condiViile prevăzute de legea de amnistie.

IncidenVa amnistiei poate i condiVionată de ma*m!l &'e*al al 'e(e'&e* 're/%"!te (e lege

pentru inracViunile comise- caz n care se va avea n vedere ma#imul special al pedepsei

prevăzut de legea n vigoare n momentul săv'rWirii aptei de asemenea- se va avea n vedere

ma#imul special prevăzut pentru inracViunea apt consumat- Wi nu ma#imul special prevăzut

pentru inracViunea apt tentat n acest caz- este posi%il ca anumite orme caliicate sau agravate

ale inracViunii/tip- care sunt sancVionate cu o pedeapsă al cărei ma#im este mai mare dec't cel

34 &p. #itata

34


35/78

indicat n legea de amnistie- să ie e#ceptate de la amnistiere circumstanVele atenuante sau

agravante nu au nsă eect asupra determinării inracViunilor amnistiate.

De menVionat este că amnistia nu se e#tinde asupra )a/#r*"at#r*l#r &a! t%*n!*t#r*l#r ori

#m*&*!n** (en!n>%r**3 dec't dacă aceste inracViuni sunt prevăzute n mod e#pres n actul de

clemenVă.

6 pro%lema care se ridică este aceea că n cazul amnistiei antecon/damnatorii- neav'nd o

0otăr're deinitivă de condamnare a inractorului- nu s/ar putea susVine cu certitudine că acesta ar

i săv'rWit inracViunea- ără a &e a(!e at*ngere 're"!m>*e* (e ne/*n#/%>*e. n aceste condiVii-

se pune ntre%area: cum se poate mpăca eectul o%ligatoriu al nlăturării răspunderii penale n

cazul amnistiei cu prezumVia de nevinovăVieB Amnistia produce eecte o%ligatorii- neput'nd i

reuzată de cel căruia i este aplica%ilă- iar dacă urmărireX penală sau cercetarea "udecătorească

nu sunt complete- prin aplicarea eectelor amnistiei Wi ncetarea procesului penal- se consideră căsuspectul sau inculpatul a săv'rWit inracViunea respectivă. Din acest motiv- n literatura de

specialitate s/a airmat că aplicarea actului de clemenVă n aceste cazuri se ntemeiază prezum?ia

existen?ei infrac?iunii, iar prezumVia constituVională de nevinovăVie se transormă ntr/o autentică

pre!um?ie de vinovă?ie.

Pentru a nlătura acest nea"uns ma"or- art 1> !CPP a prevăzut dreptul suspectului sau

inculpatului ca- n caz de amnistie- să poată cere continuarea procesului penal pentru a o%Vine

resta%ilirea adevărului- n vederea o%Vinerii unei soluVii care să/i ateste nevinovăVia. AceastăsoluVie se ntemeiază pe respectarea principiului alării adevărului- nsă- n cazul n care se va

sta%ili n inal vinovăVia suspectului sau inculpatului- va opera eectul amnistiei de nlăturare a

răspunderii penale. Poate că această pro%lemă ar i tre%uit rezolvată prin acordarea posi%ilităVi

suspectului sau inculpatului de a reuza amnistia- astel nc't procesul penal să ie desăWurat n

vederea ndeplinirii rolului său de a trage la răspundere persoanele vinovate de săv'rWirea

inracViunilor sau de sta%ilire a nevinovăViei acestora. Dacă suspectul sau inculpatul nu solicită

continuarea procesului3, penal- acest lucru se consideră o recunoaWtere a vinovăViei sale cu privire

la săv'rWirea inracViunii amnistiate- apt ce permite statului să considere săv'rWită inracViunea

respectivă. RecunoaWterea tacită a săv'rWirii inracViunii- prin nesolicitarea continuării procesului

penal de către suspect sau inculpat- nu conduce la o ncălcare a prezumViei de nevinovăVie-

35 I. &anoviceanu T &ratat de drept si procedurS penalS- 5ucuresti 12(

35


36/78

deoarece este permisă tranzacVia dintre stat Wi inculpat cu privire la acest aspect )olicitarea de

continuare a procesului penal atrage resta%ilirea prezumViei de nevinovăVie- care se va aplica p'nă

la soluVionarea deinitivă a cauzei3=.

Dacă nsă *n!l'at!l a l**tat #nt*n!area 'r#e&!l!* 'enal3 iar n urma cercetării se

constată că n realitatea apta acestuia ntruneWte elementele constitutive ale unei alte inracViuni-

exceptată de la amnistie, n doctrină s/au conturat două opinii cu privire la soluVia ce se impune

n cauză.

Intr/o opinie- se arată că n această situaVie nu este posi%ilă o sc0im%are de ncadrare "uridică a

aptei- deoarece s/a stins acViunea penală- iar- n acest caz- o rencadrare "uridică a aptei nu se

poate ace dec't prin redesc0iderea urmăririi penale sau prin e#ercitarea unei căi de atac

e#traordinare.

;imite ale efectelor amnistiei Art. 1,2 alin. 91; teza a IlI/a Wi alin. 92; !CP prevăd e#plicit Wi unele limite ale eectelor

amnistiei.

Prima dintre acestea este cea potrivit căreia- amnistia n! 'r#(!e e)ete a&!'ra amen"**

'l%t*te anter*#r intervenViei sale. Această soluVie se "ustiică prin aceea că amnistia nu conduce

la o repunere n situaVia de dinainte de condamnare- nu reprezintă o restitutio in integrum,

deoarece ea stinge consecinVele ce ar urma să ie suportate- iar nu pe cele care s/au stins de"a prin

e#ecutare se arată că- dacă s/ar admite restituirea amenzilor e#ecutate- atunci s/ar putea pune Wi pro%lema găsirii unor mi"loace de reparare a pre"udiciilor care au decurs din e#ecutarea totală sau

parVială a altor pedepse- de e#emplu- n cazul pedepselor privative de li%ertate e#ecutate.

In doctrina noastră anterioară s/a apreciat ca iind neericită preluarea acestei soluVii din

legislaVia italiană- arăt'ndu/se că @9...< din moment ce se concede amnistia- implicit tre%uie să

considerăm că acest act e motivat de suiciente raViuni cari au dictat nlăturarea reacViunii

represive. Yi atunci- dacă acViunea represivă nu mai este necesară Wi oportună- ce rost mai poate

avea reVinerea amenzilor plătite. Aceste amenzi erau intrate n patrimoniul )tatului n %aza

eectelor reacViunii represive- ori aceasta nemaie#ist'nd- )tatul nu poate reVine ără "ust titlu o

sumă ncasată. Ytim că incum%ă )tatului să cultive n cel mai nalt grad simVul demnităVii Wi

36 I. Ionescu/Dol" T Codul penal adnotat- Editura li%rSriei )oced Z Co ).A.- 5ucuresti 137

36


37/78

"ustiViei Wi atunci de ce să/1 silim prin dispo/ziViuni a%surde la mesc0inării de r'nd. )e mai arată

că nu se poate compara această situaVie cu cea a condamnatului la pedeapsa nc0isorii- care a

e#ecutat de"a o parte din pedeapsă p'nă la momentul intervenirii amnistiei- deoarece

@imposi%ilul nu poate nimeni să/1 ceară de la legi- ori este imposi%il a reda unui om clipele de

li%ertate pierdute Wi nici el nu va pretinde aceasta dar legea e datoare- atunci c'nd are

posi%ilitatea- să ie logică cu ea nsăWi- iindcă numai aWa va avea prestigiu Wi va i respectată.

Amnistia nu are- de asemenea- eecte asupra m%&!r*l#r (e &*g!ran>%3 deoarece măsurile de

siguranVă- spre deose%ire de pedepse- au ca scop nlăturarea unei stări de pericol Wi

prent'mpinarea săv'rWirii aptelor prevăzute de legea penală ?art 167 alin. 91; !CP


38/78

"udecătorul de cameră preliminară sau instanVa de "udecată- pentru luarea acestor măsuri de

siguranVă- n cazul n care procurorul dispune clasarea pentru intervenirea amnistiei.

Atunci c'nd amnistia intervine n cursul "udecăVii- dacă se impune luarea vreunei măsuri de

siguranVă- instanVa de "udecată va dispune aceasta prin aceeaWi 0otăr're prin care dispune

ncetarea procesului penal- ăc'nd toate pro%ele care se impun- c0iar dacă inculpatul nu cere

continuarea procesului penal.

Practica "udiciară a statuat n mod repetat că amnistia nu are niciun el de eect asupra măsurii

de siguranVă a confiscării speciale. Aceasta poate i dispusă Wi e#ecutată Wi după amnistierea

inracViunii- indierent n posesia cui s/ar ala %unul coniscat- la momentul punerii n e#ecutare a

măsurii.

Elemente de drept comparat

In legislaVia italiană- dreptul de acordare a amnistiei Wi a graVierii colective este delegat- prin

lege- PreWedintelui Repu%licii. El nu poate amnistia ori graVia- n cazuri nedeterminate- ără legea

de delegare Wi nici Parlamentul nu poate acorda clemenVa nemi"locit- prin lege.

n sistemul german- PreWedintele Repu%licii e#ercită dreptul de graViere pentru inracViunile

ederale 9genocid- naltă trădare- atentat;- n timp ce- n landuri- dreptul de graViere este e#ercitat

de către prim/miniWtri. ConstituVia ederaViei nu conVine niciun el de reglementări cu privire la

amnistie Wi graVierea colective- nsă constituViile landurilor prevăd că ele nu se acordă dec't prin

lege. !oViunea de @amnistie are o semniicaVie mai largă dec't n dreptul nostru- cuprinz'nd nu

numai amnistia propriu/zisă- ci Wi graVierea colectivă37.

AcelaWi conVinut l are amnistia Wi n dreptul austriac- unde deose%irea dintre amnistie Wi

graViere nu se ace n uncVie de eectele lor "uridice- ci n raport cu caracterul personal sau

impersonal al actului de clemenVă. !ici prin lege Wi nici prin act administrativ al PreWedintelui nu

se poate amnistia n materia cauzelor de acuzare privată 9similare inracViunilor urmărite la pl'n/

gerea preala%ilă- din dreptul nostru;.

n ElveVia- amnistia Wi graVierea colectivă nu se acordă dec't prin reerendum.n ranVa- PreWedintele Repu%licii are dreptul să graVieze.

0./iden2ierea noută2ilor aduse de reglementarea institu2iei amnistiei "n noul #od penal.

Aplicarea legii penale mai %a/orabile

37 ).


39/78

!oul Cod penal a păstrat n general at't o reglementare asemănătoare vec0iului Cod- cu

privire la amnistie- oper'nd doar unele modiicări- prin i#area precisă a o%iectului amnistiei /

respectiv infrac?iunea comisă /- c't Wi o restr'ngere a limitelor sale n raport cu sancViunile

aplica%ile persoanelor izice inractori minori.

Astel- se constată- n primul r'nd- că noul Cod penal oloseWte noViunea de ;*n)ra>*!ne?

pentru a deini o%iectul amnistiei- nlocuind astel termenul de =faptă:, olosit n vec0iul Cod

penal. n E#punerea de motive a noului Cod penal- această modiicare este "ustiicată prin aptul

că- pentru a nlătura răspunderea penală- este necesar ca apta să constituie inracViune n caz

contrar- amnistia nu poate opera- nu poate avea o%iect iind doar o modiicare de concept-

aceasta nu ridică pro%lema aplicării legii penale mai avora%ile3>.

!oul Cod penal nu mai prevede că amnistia nu are eect asupra m%&!r*l#r e(!at*/e3 aWa cum

prevedea art. 11 alin. 92; C. pen. 1=>. Această limitare din vec0iul Cod penal era e#plicată prinaptul că măsurile educative urmăresc reeducarea inractorilor minori- iar acest proces este unul

dierit de reeducarea inractorilor ma"ori- care ar putea i compromis prin aplicarea eectelor

amnistiei.

)/a criticat vec0ea reglementare- consider'ndu/se că e#cluderea măsurilor educative de la

eectele amnistiei ar i creat situaVii discriminatorii. n primul rand vec0ea reglementare era de

natura sa creeze o discriminare intre inractorii minori Wi cei ma"ori- deoarece amnistierea unei

inracViuni ar i nlăturat răspunderea penală pentru aceWtia din urmă- dar nu Wi pentru inractoriiminori- care ar i ost o%ligaVi să e#ecute măsura educativă aplicată. De asemenea- te#tul ar i ost

de natură să creeze o discriminare c0iar ntre inractorii minori- (e#aree n cazul n care

acestora li s/ar i aplicat o pedeapsă- ei ar i %eneiciat (e legea de amnistie- n timp ce n cazul n

care li s/ar i aplicat o măsură educativă- nu ar mai i %eneiciat de aceasta. Pe de altă parte-

aceste situaVii discriminatorii ar i ost incidente n cazul n care amnistia ar i intervenit după

0otăr'rea deinitivă de condamnare- nu Wi atunci c'nd ea ar i intervenit nainte de acest moment-

c'nd s/ar i dispus ncetarea procesului penal aVă de inculpat- indierent dacă era vor%a de un

ma"or sau de un minor.

DispoziViile noului Cod penal vor produce Wi unele eecte cu privire la nasurile de &*g!ran>%3

av'nd n vedere că se reglementează interzicerea unor drepturi n cadrul pedepselor

complementare- deWi anterior acestea erau reglementate n categoria măsurilor de siguranVă. Este

38 &p.#it. p. 254

39


40/78

cazul interzicerii dreptului străinului de a se ala pe teritoriul Rom'niei- potrivit art. == alin. 91;

lit. c; !CP- a *nter"*er** dreptului condamnatului de a se ala n anumite localităVi- potrivit art

== alin. 91< lit 1; !CP- a interzicerii dreptului de a se apropia de locuinVa @*t*me*3 potrivit art ==

alin. 91< lit o; !CP. n noul Cod penal s/a păstrat regula din vec0iul Cod- potrivit căreia amnistia

nu are eecte asupra măsurilor de siguranVă- nsă n cazurile enumerate anterior nu mai suntem n

prezenVa unor măsuri de siguranVă- ci a unor pedepse complementare. In consecinVă- asupra

acestora legea de amnistie va produce eecte.

Godiicările legislative menVionate pot ridica pro%lema a'l*%r** leg** 'enale ma* )a/#ra*le3

n cazul inracViunilor comise de minori Wi n cazul măsurilor de siguranVă care au ost

reglementate n categoria pedepselor complementare.

Astel- potrivit vec0iului Cod penal- măsurile educative nu erau considerate amnistiate 9dec't

dacă legiuitorul menViona e#plicit acest lucruK- n timp e3 potrivit noului Cod penal- amnistia produce eecte asupra inracViunilor comise (e minori- n toate situaViile. !oua reglementare

constituie- aWadar- lege penală mai avora%ilă inractorilor minori. De asemenea- noul Cod penal-

ce reglementează interzicerea drepturilor prevăzute n art. == alin. ?1< lit. c;- 1< Wi o; !CP m

categoria pedepselor complementare- este mai avora%il dec't vec0iul Cod- care permitea

interzicerea acestora- ca măsuri de siguranVă- apt permis n unele cazuri c0iar Wi n lipsa unei

0otăr'ri de condamnare.

AWa cum am arătat anterior- n mater*a gra>*er**3 noul Cod penal ace o detincVie ntremăsurile educative privative de li%ertate Wi cele neprivative de li%ertate- n sensul că doar acestea

din urmă sunt e#ceptate- n principiu- de la eiectele graVierii. Această distincVie nu putea i ăcută

n cazul amnistiei- deoarece asta din urmă priveWte inracViunea- iar nu sancViunea aplicată. De

aceea- odată amnistiată o inracViune- aceasta nu mai poate atrage nici o măsură educativă

privativă de li%ertate Wi nici o măsură ed

Documents

cauzele rasp. penale final.docx