Assoc. Prof., PhD, University of Craiova 05 17.pdfDar dincolo de faptul cĈ stilul acestuia este unul cu totul diferit (chiar dacĈ nu este un argument major, pentru cĈ muli autori,

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

138

Section: Literature

ON ȘTEFAN PETICĂ’S PEN NAMES

Nicoleta Călina Assoc. Prof., PhD, University of Craiova

Abstract:The first authentic Romanian Symbolist writer - poet, novelist, playwright, sociologist,

Ștefan Petică (1877-1904) - was also a journalist. He signed as: Stephan Petică, Ştefan, St.

Petică, St. P., S. P., P. Ştefan, Erics, Trubadur, Sentino, Narcis, Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho. Unfortunately, he was also assigned some other pseudonyms

(Sergiu and Mușat), mostly during his most productive period as journalist. In our opinion, he

was also wrongly considered to be the author of a play, ŗPrietenii poporuluiŗ, written by a

certain Ywann. In this paper we try to demonstrate that these three pseudonyms didnřt belong to him.

Keywords:pseudonyms, Ștefan Petică, Symbolism, manuscripts, journalism.

Primul simbolist autentic, așa cum îl numea G. Călinescu, Ștefan Petică, poet,

publicist, dramaturg, prozator, reprezintă o uimitoare sursă de recente descoperiri atât în

ceea ce privește viața, dar și opera sa. Evocarea personalității sale literare unice la

momentul respectiv, la cumpăna celor două veacuri - XIX și XX Ŕ se dovedește a fi un

parcurs anevoios și datorită complexității acesteia, dat fiind spectrul larg de preocupări și

de teme abordate de scriitor în diverse domenii. Ca îngriitor al ediției în cinci volume în

curs de apariție la Editura Muzeului Literaturii Române, am avut ocazia de a mă confrunta

cu diferite aspecte contradictorii în identificarea sau confirmarea unor texte Ŕ în

manuscrise sau în publicațiile vremii - care i-au aparținut.

Numele pe care le-a folosit la semnarea diverselor articole sau poezii au fost:

Stephan Petică, Ştefan, St. Petică, St. P., S. P., P. Ştefan, Erics, Trubadur, Sentino, Narcis,

Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho, S1.

Conform Dicționarului de pseudonime alcătuit de Mihail Straje, Ștefan Petică:

„A mai semnat: Caton („România Junăŗ, 1900); Erics („Lumea Nouăŗ, 1896-1898);

Fanta-Cella; Mușat („România Junăŗ, 1900); S. Mușat (idem); Sergiu („România Junăŗ,

1899-1900; „Apărarea Naționalăŗ, 1901)ŗ.

Mihail Straje preia informația din două articole ale lui Ilarie Chendi. Chendi nu

scrisese despre Petică niciun articol în timpul vieții acestuia; ambele sunt scrise după

moartea lui Petică și sunt străbătute, pe alocuri, de un ton destul de ironic. Sunt sigurele,

de altfel, scrise în acest ton, diferit de toate articolele dedicate lui Petică la acea vreme.

Unul din aceste articole a apărut în ŗVoința Naționalăŗ, Poetul din Bucești, 29 octombrie

1904, altul, intitulat Ștefan Petică, apărut în „Freamătulŗ, 1912: „Mușat iscălea el astfel de

articole năpraznice și sfâșietoare prin care „veșteja demonica soartă ce ne cântă

modernitatea și civilizațiea. Și sub numele de Mușat el se înțelegea pe sine ca răzeș

moldovean și descendent din vița marelui Ștefan […]ŗ.2Ilarie Chendi mai este cunoscut și

pentru polemicile pe care le-a avut cu Nicolae Iorga, dar și cu alți scriitori. Se mai știe și

faptul că suferea de anumite tulburări mentale către sfârșitul vieții3.

1 Mihail Straje, Dicționar de pseudonime, Editura Minerva, București, 1979, p. 538. 2 Ilarie Chendi, Ștefan Petică, în „Freamătulŗ, Bârlad, 1912, pp. 49-51. 3 Victor Eftimiu, Portrete și amintiri, Editura pentru Literatură, București, 1965, pp. 114-116.



139

Section: Literature

Ne vom opri să facem câteva aprecieri legate de aceste pseudonime: S. Mușat și

Sergiu. Am consultat volumul Amintiri ce aparține istoricului Alexandru Lapedatu,

Președinte al Academiei Române în perioada 1935-19374, care a lucrat cu Ştefan Petică în

cadrul redacţiei acestei publicaţii:

„În redacţie am avut ca prim-redactor mai întâi pe Gh. Mezincescu, publicist de

talent care însă a părăsit ziaristica pentru magistratură, apoi pe Ştefan Petică, poetul

simbolist, iar ca redactori şi reporteri, pe Sergiu Cujbă, basarabeanul, pe G. Congopol,

pe C. Dimitrescu Ŕ ziariştii bine cunoscuţi de mai târziu5ŗ.

În urma cercetării acestei informații, dar și studierii îndeaproape a volumului

Claudiei Slutu-Grama despre Sergiu Victor Cujbă, intitulat Un nume la templul

adevărului - scriitorul Sergiu Victor Cujba (1875-1937): studiu monografic6, am aflat că

ziaristul era venit din Basarabia și era licențiat în Drept. A fost redactor, în același timp cu

Ștefan Petică și au scris șicolaborat nu numai la România Jună, dar și mai înainte, la

Lumea nouă (vezi fig. 1 ) și la suplimentul acestei publicații, „Lumea Nouă, Literară şi

Ştiinţificăŗ, unde articolele lui Sergiu Cujbă apar pe aceeași pagină cu poemele lui Ștefan

Petică, semnate Erics7 (vezi fig. 2).

Convingerea nestrămutată a lui Sergiu Cujbă în necesitatea unirii naţionale se

clădeşte şi mai mult în anii de studii la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti,

pe care a absolvit-o în 1895, devenind cu timpul un jurist de marcă.8 Ne-au atras atenția

titlurile, stilul și tonul în care sunt scrise aceste articole, semnate Sergiu și care diferă

foarte mult de stilul lui Petică. Titlurile articolelor din „Lumea Nouăŗ, semnate Sergiu și

care au fost atribuite lui Ștefan Petică ne îndreptățesc și mai mult să credem că este vorba,

de fapt, de un autor cu pregătire juridică, originar din Basarabia: Rubla călătorește, 25

decembrie 1899, semnat Sergiu; Rescriptul Ţarului, II, nr. 31, 9 ianuarie 1900, semnat

Sergiu; Situaţia în Rusia, II, nr. 33, 11 ianuarie 1900, semnat Sergiu; Ruşii în Persia, II,

nr. 48, 26 ianuarie 1900, semnat Sergiu; Întărirea Triplei, 3 februarie 1900, II, nr. 55,

semnat Sergiu; Miserie şi criminalitate, II, nr. 67, 15 februarie 1900, semnat Sergiu;

Politica Rusească în Orient, II, nr. 69, 17 februarie 1900, semnat Sergiu; Politica

Rusească în România, 20 februarie 1900, semnat Sergiu; Educaţia constituțională, II, nr.

76, 24 februarie 1900, semnat Sergiu; Planuri ruseşti de cucerire, II, nr. 87, 6 martie

1900, semnat Sergiu; Lupta economică a Rusiei contra Germaniei, II, nr. 93, 12 martie

1900, semnat Sergiu; Poliţia Rusească, II, nr. 94, 13 martie 1900, semnat Sergiu; Miseria

în Basarabia, II, nr. 96, 15 martie 1900, semnat Sergiu; Lupta franco-rusă în Orient, II,

nr. 99, 18 martie 1900, semnat Sergiu; Victoria rusească, II, nr. 107, 26 martie 1900,

semnat Sergiu; Agent muscălesc în Balcani, II, nr. 111, 30 martie 1900, semnat Sergiu;

Rusia şchiopătează, II, nr. 158, 19 mai 1900, semnat Sergiu; Agitaţii nepermise, II, nr.

164, 25 mai 1900, semnat Sergiu. Și lista ar putea continua.

Mai mult decât atât, titlul primului articol menționat, și anume Rubla călătorește îl

regăsim publicat în două ediții diferite ale publicației România Jună, cel din 25 decembrie

1899 purtând semnătura Sergiu9 (vezi Fig. 3 și 4), iar cel din 5 august 1900, pe cea de

Mușat10

.

4 Alexandru Lapedatu, Amintiri,prefață, ed. îngrijită, note şi comentarii de Ioan Opriş, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1998, p. 59. 5 Mihail Straje, op. cit., p. 538. 6 Claudia Slutu-Grama, Un nume la templul adevarului - scriitorul Sergiu Victor Cujba (1875-1937): studiu monografic, Editura Phoenix, Chișinău, 2006.

7 „Lumea Nouă, Literară şi Ştiinţificăŗ, IX, nr. 47, 29 septembrie 1896, începând cu 1896. 8 „Un nume la templul adevărului: Scriitorul Sergiu Victor Cujbă (1875-1937): Studiu monograficŗ (Ch., 2006). 9Rubla călătorește, în „România Junăŗ, An I, 25 decembrie 1899, p. 1, semnat Sergiu. 10Rubla călătorește, în „România Junăŗ, An II, nr. 235, 5 august 1900, p. 1, semnat Muşat.



140

Section: Literature

Sergiu Victor Cujbă mai este și autorul volumului Viața și luptele lui Ștefan cel

Mare, apărut la Chișinău, în 1922. Tatăl lui Cujbă, Victor Crăsescu (Crasiusc), cunoscut

sub numele scriitorului Ştefan Basarabeanu11

, a fugit pe vremuri din Basarabia, persecutat

fiind de Siguranţa rusă. Sergiu V. Cujbă era preţios pentru tinerii basarabeni nu numai ca

gazetar cu experienţă, ci şi ca un bun cunoscător al mişcării socialiste, care avea relaţii în

cercurile progresiste ruse12

, în opinia lui I. Colesnic.

Tot potrivit lui Mihail Straje, Ștefan Petică ar fi avut și pseudonimul Ywann13

, chiar

dacă autorul dicționarului nu îi atribuie nicio operă legată de acest pseudonim. Pornind

însă de la această informație Ŕ inexactă în opina noastră Ŕ lui Ștefan Petică i s-au atribuit

două lucrări: piesa Prietenii poporului, care este total diferită de celelalte două piese ale

lui Petică din toate punctele de vedere: nu se asemănă nici prin stil, nici ca tematică sau ca

profunzime a ideilor și volumul Cronici14

, Tipografia Editoare „Daciaŗ, Iași, 1897. Nu

știm deocamdată cine a fost acest Ywann, autorul piesei Prietenii poporului și al

volumului Conici. Mai mult, Ywann este și semnatarul anumitor articole (care nu au

nimic în comun cu stilul și limbajul lui Petică Ŕ vezi fig. 5) publicate în perioada 1897-

1898 în cotidianul Epoca15

, ziarul oficial al Partidului Conservator. Ori, în anul 1897,

Petică încă aparținea grupării socialiste și scria la ziarele de orientare socialistă.

Am mai identificat în ziarul „Epocaŗ o referință la acest Ywann, care a publicat o

cronică - în noul ziar „Opiniaŗ din Iași, confratele Epocii de la București, după cum aflăm

din prezentarea publicației Ŕ cronica intitulată Viitorul Volapük: „O spirituală cronică,

intitulatä «Viitorul Volapük», este semnată de bine cunoscutul pseudonim Ywann16

ŗ. În

urma obținerii acestei informații am consultat publicația „Opiniaŗ. Pentru acest cotidian

conservator ieșean, în perioada 1897-1898, Ywann / Iwann scrie aproape zilnic. Sunt zeci

de articole, din care se poate înțelege clar că autorul este ieșean17

, conservator convins și

foarte acid la adresa socialiștilor18

- cu care Petică, socialist activ la acea vreme - era în

foarte bune relații, pe când publica la cotidianul socialist „Lumea Nouăŗ. Mai mult decât

atât, în același cotidian ieșean am reperat două producții semnate Ywann19

care seamănă

mult ca stil și la nivel lexical cu Prietenii poporului, dar și cu volumul Cronici publicat la

Iași, în 1897, dar care, în opinia noastră, nu au nicio legătură cu Petică (vezi fig. 6).

Acest Ywann și Iwann mai semnează aceeași rubrică și cu pseudonimele Ion,

Juvenal, Jon sau Johan.

Dar dincolo de faptul că stilul acestuia este unul cu totul diferit (chiar dacă nu este

un argument major, pentru că mulți autori, în actul febril al creației, se pot dedubla, nu ar

fi primul caz), rămân aceste îndoieli, care ne fac să credem că, în cazul lui Ywann, nu este

vorba de Ștefan Petică. Iată, așadar, argumentele noastre:

1. în cele 4 tomuri care conțin sute de pagini ale fondului de manuscrise Petică

(Manuscrise Românești, de la no. 1656 la 1659) aflat la Biblioteca Academiei Române,

nu există niciun manuscris al piesei menționate, Prietenii poporului (un fragment măcar

sau o singură pagină);

11Gheorghe Bezviconi, Din trecutul nostru, nr. 13-14, 1934, p. 26 12Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, Vol. 2, pp. 40-45. 13 Mihail Straje, op. cit., p. 539 14 Ywann, Cronici, Tipografia Editoare Daciaŗ, Iași, 1897. 15 Ywann, Nu cade!, în „Epocaŗ, Seria II, An III, nr. 414, din 30 martie 1897, p. 1; Ywann, De ale mazetelor, în „Epocaŗ, Seria II, An III, nr. 424, din 11 aprilie 1897, p. 1 16 Informație din cadrul rubricii Ultimele informațiuni în „Epocaŗ, Seria II, An III, nr. 444, din 2 mai 1897, p. 2 17 Ywann, Literatura oficială, în „Opiniaŗ, Iași, An I, nr. 37, 14 iunie 1897, p. 1 și Iwann, Botezul școalelor, An I, 25

noiembrie 1897, p. 1 18 Ywann, Toleranța socialistă, în „Opiniaŗ, Iași, An I, nr. 281, 14 aprilie 1898, p.1 19 Ywann, Duș scoțian, în „Opiniaŗ, Iași, An I, nr. 249, 4 martie 1898, p. 1 și Ywann, Taifas electoral, în „Opiniaŗ, Iași, An II, 7 mai 1898, p. 1.



141

Section: Literature

2. nu am găsit nici un singur manuscris semnat Ywann;

3. în catalogarea pieselor făcută de primul său biograf, Grigore Tăbăcaru, în 1916,

numele acestei piese nu figurează (vezi fig. 7);

4. în volumul menționat (Cronici) al aceluiași autor, la pagina 26, în articolul

intitulat „Contele Sturdzaŗ, există următoarea frază: „Sub această mască a fost cunoscut

șeful de azi al colectivității pînă la afacerea veroasă cu pădurile din nordul Moldovei -

afacere despre care numai bătrînii de vîrsta mea își mai aduc aminte.ŗ;

Ori, după cum se știe, Ștefan Petică a murit la 27 de ani.

5. în articolele omagiale ale celor mai buni prieteni şi colaboratori Ŕ George

Tutoveanu, D. Karnabatt, I. Dongorosi şi P. Şeicaru (apărute în numărul dedicat scriitorului

din „FreamătulŖ, ianuarie Ŕ martie 1912, anul II, nr. 1-3, Bârlad) Ŕ sau în catalogarea

pieselor de teatru făcută de bunul său prieten Gr. Tăbăcaru în 1916, numele piesei Prietenii

poporului nu apare.

6. piesa nu este inclusă nici în ediția Zinei Molcuț20

, care era de o acribie rar

întâlnită, fapt ce ne-a determinat să ne sprijinim întotdeauna pe autoritatea acesteia.

7. „binecunoscutulŗ pseudonim Ywann nu avea cum să aparțină cuiva atât de puțin

cunoscut în lumea gazetarilor la acea vreme, cum era St. Petică, întrucât el, în 1897, abia

își susținuse bacalaureatul și se manifesta ca un socialist convins, publicând zilnic articole

la cotidianul de orientare socialistă „Lumea Nouăŗ.

8. acest ziarist Ywann a publicat în cotidianul conservator ieșean ŗOpiniaŗ, pe prima

pagină, câte un articol în fiecare zi în perioada 1897-1898. Mai mult decât atât, în aceeași

publicație i-a apărut și o scurtă comedie de moravuri, intitulată „Duș scoțianŗ21

(vezi fig.

8).

Bineînțeles că nu ne vom hazarda să afirmăm cu tărie că așa și este. Specialiștii în

istorie și critică literară urmează să stabilească acest lucru. Noi prezentăm doar niște

ipoteze de ordin logic, bazate pe documentele pe care le-am consultat. Cercetătorii

fenomenului literar cunosc, desigur, faptul că Ilarie Chendi - cel de la care a pornit această

confuzie legată de anumite pseudonime - a fost cel mai înverșunat opozant al ideilor lui

Ștefan Petică. (A se vedea atât articolul sus-menționat, din „Voința Naționalăŗ, dar și pe

cel din „Freamătulŗ, 1912, număr dedicat lui Ștefan Petică, la șapte ani de la moartea

acestuia, articol singular, care distonează cu celelalte articole omagiale prin agresivitatea

tonului și a mesajului).

Referitor la demersul postum al criticului sămănătorist, George Tutoveanu avea să

scrie, în subsolul paginii revistei bârlădene: ŗAcest articol a fost scris după moartea

«poetului de la Bucești», pentru că d. Ilarie Chendicare sřa grăbit să ridice řn slavă până

și pe autorul unui Anuar al Gimnaziului din Brașov, nřa găsit cu cale să spue nici un

cuvânt despre Ștefan Petică pe când acesta era în vieață. Dealtminteri, atitudinea aceasta

a domnului Chendi nu ne miră deloc, nu-i acesta singurul caz prin care se învederează

părerea ciudată a domniei-sale.ŗ22

Rămânând în aceeași arie, a pseudonimelor, semnalăm fragmentul din volumul I al

lucrării lui I. C. Atanasiu „Pagini din istoria contimporană a Românieiŗ, care

menționează atitudinea cavalerească pe care Ștefan Petică o avea față de cei care publicau

articole mai puțin comode, preluându-le, asumându-și-le ca fiind semnate de el, din

generozitate, pentru ca autorii acestora să nu aibă probleme de ordin legal:

20 Există un alt argument precumpănitor în favoarea opiniei noastre: „Cu pseudonimul acesta [Ywann, n. ed.] a semnat d.

Sturdza acea insolentă diatribă în potriva M.S. Regelui, care a îndrituit pe Voinţa Naţională să zică, când a «răsuflat naţia»,

că d. Dimitrie Sturdza «şi-a făcut o caldă datorie de patriotism din dragostea-i nemărginită pentru dinastie»ŗ (Ywann, Cronici, fără prefaţă, Tipografie Editoare „Daciaŗ, Iaşi, 1897, p. 26). Vezi p. 11 al prezentului volum. 21 Ywann, Duș scoțian. Comedie de moravuri într-un act și 3 tablouri, în „Opiniaŗ, Iași, 4 martie 1898, An I, nr. 249, Iași. 22 George Tutoveanu, notă la articolul lui Ilarie Chendi, Ștefan Petică din „Freamătulŗ, Bârlad, 1912, p. 51



142

Section: Literature

„Un caz asemănător cu al lui Iacob Țăranu s-a produs după câtva timp: tânărul B.

Librescu, student în Medicină și redactor la Lumea Nouă, făcându-și stagiul în armată, a

avut prilejul să constate oarecari brutalități, pe cari le-a denunțat prin ziar. A fost bănuit ca

autor al acelor articole, arestat și pus sub urmărire. Situația lui Librescu era mai grea decât

a lui Țăranu, întru cât, în cazul lui, nu încăpea nici o discuție că el se afla sub drapel.

Colegii de redacție, spre a-i ușura situația, au dat drept autor pe unul dintre ei și anume pe

St. Petică, poetul romanțios care, oferindu-se bucuros să facă gestul cavaleresc, s-a

prezentat autorității respective.ŗ23

Pe lângă toate cele semnate, suntem convinși că multe alte articole nesemnate de el

încă își așteaptă descoperirea paternității autorului. Conform afirmațiilor lui George

Tutoveanu24

, toate articolele din ziarul „Dorobanțulŗ, de la cele de fond la cea din urmă

informație ar fi fost scrise de Petică: „Odată, pecând lucra la Dorobanțul, întâlnindu-l pe

Calea Victoriei, a scos din buzunar doi lei și, întinzându-i către mine, mi-a spus:

ŕ Uite, vezi, atâta mi-a dat azi pentrucă i-am scris singur toată gazeta, dela

articolul de fond, la cea mai mică informație.

Apoi, ca și cum i-ar fi părut rău de spovedania aceasta, își ridică privirea cu acea

mișcare de mândrie atât de caracteristică făpturii lui.ŗ

Ori, istoria literară a consemnat doar unsprezece articole în cei aproape doi ani cât a

colaborat la această publicație. Nicolae Iorga, care lucrase alături de el la „România Junăŗ

consemnează faptul că în această publicație cele mai multe articole ale lui Petică sunt

nesemnate25

. Tot el este cel care menționează felul în care George Tutoveanu își amintea

de Petică: „el iubia cu aprindere trecutul istoric al neamului nostru, precum și legile,

credințile și obiceiurile care ne deosebesc de celelalte popoare. Știa pe de-a rostul un

noian de basme, balade, strigături, cîntece de joc, de veselie, de jale, tot idealul lui literar

era să îmbrace cugetările cele mai abstracte și amintirile cele mai delicate întrřo limbă

românească pe deplin limpezită de orice înrâuriri străine. Avea încrederea nestrămutată că

țerănimea care a păstrat cu îndărătnicie toată moștenirea sufletească a străbunilor va

izbuti în cele din urmă să iea și conducerea de fapt a țerii noastre și să dea naștere unei

civilisații romănești care să poată sta alături, fără nicio umilință, cu vechile civilisații ale

Apusului. ŗ

Bolnav fiind de tuberculoză, la numai 27 de ani, se întoarce în satul natal, la

Buceşti, pentru a trăi ultima perioadă a vieţii sale. Aici va pleca prea devreme dintre noi,

la data de 17 octombrie 1904, lăsând în urmă o mulțime lucrări ce dovedesc spiritul său

enciclopedic, dar și o suită de întrebări legate fie de anumite lucrări dispărute,

neidentificate, fie atribuite lui în mod eronat.

BIBLIOGRAPHY

Solii Păcii (tragedie în versuri), actul I, semnat Ştefan Petică, în „Literatură şi Artă

Românăŗ, V, nr. 2, 25 decembrie 1900.

Cîntecul Singurătăţei (tragedie în cinci acte), actul I, semnat Șt. Petică, în „România

ilustratăŗ, anul I, nr. 11-12, octombrie-noiembrie 1903.

Ștefan Petică, Frații, în „Sămănătorulŗ, An II, nr. 34, 24 august 1903.

23I. C. Atanasiu, Pagini din istoria contimporană a României, Vol. I, Editura Adevărul, București,1932, p. 242. 24 George Tutoveanu, în „Freamătulŗ, An II, nr 1-3, ianuarie-martie 1912, Bârlad, p. 6. 25 Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești contemporane, vol. II,. În Căutarea fondului (1890-1934, București, Editura „Adevărulŗ, 1934, pp. 139-140.



143

Section: Literature

Ştefan Petică, Fraţii, dramă în versuri patru acte, Institutul de Arte Grafice

„EminescuŖ, Bucureşti, 1903.

Ştefan Petică, Opere, ediţie îngrijită de N. Davidescu, Editura Fundaţia pentru

Literatură şi Artă „Regele Carol IIŗ, Bucureşti, 1938.

Ştefan Petică, Scrieri, vol. I, Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note, comentarii şi

variante de Eufrosina Molcuţ, Editura Minerva, Colecţia „Scriitori RomâniŖ, Bucureşti,

1970.

Ștefan Petică, Opere, (volumul I - Poezii), ediție îngrijită de Nicoleta Presură -

Călina, Prefață de Ana Blandiana, Postfață de C. D. Zeletin, Editura Muzeul Literaturii

Române, București, 2017.

***

„Epocaŗ, Seria II, An III, nr. 444, din 2 mai 1897.

„Lumea Nouă, Literară şi Ştiinţificăŗ- începând cu IX, nr. 47, 29 septembrie 1896-

1899.

***

Atanasiu, I. C., Pagini din istoria contimporană a României, Vol. I, Editura

Adevărul, București, 1932.

Bezviconi, Gheorghe, Din trecutul nostru, nr. 13-14, 1934.

Boldea, Iulian, De la modernism la postmodernism, Editura Universităţii „Petru

Maiorŗ, Tărgu-Mureş, 2011.

Boldea, Iulian, Teme şi variaţiuni, Editura EuroPress Group, Colecţia „Istorie &

Teorie & Critică LiterarăŖ, Bucureşti, 2012.

Chendi, Ilarie, Ștefan Petică, în „Freamătulŗ, Bârlad, 1912.

Colesnic, Iurie, Basarabia necunoscută, Vol. 2.

Lapedatu, Alexandru, Amintiri,prefață, ed. îngrijită, note şi comentarii de Ioan

Opriş, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1998.

Slutu-Grama, Claudia, Un nume la templul adevarului - scriitorul Sergiu Victor

Cujbă (1875-1937): studiu monografic, Editura Phoenix, Chișinău , 2006.

Straje, Mihail, Dicționar de pseudonime, Editura Minerva, București, 1979.

Tăbăcaru, Grigore, Ştefan Petică: note biografice, amintiri, scrieri, valoarea operei

poetice, caracterele poeziei peticiane, ediţia I, Tecuci, Editura Librăriei Dimitrie C.

Patron, 1925.

Tutoveanu, George, în „Freamătulŗ, An II, nr 1-3, ianuarie-martie 1912, Bârlad.

Tutoveanu, George, notă la articolul lui Ilarie Chendi, Ștefan Petică din

„Freamătulŗ, Bârlad, 1912.

Ywann, Cronici, Tipografia Editoare Daciaŗ, Iași, 1897.

Ywann, De ale mazetelor, în „Epocaŗ, Seria II, An III, nr. 424, din 11 aprilie 1897.

Ywann, Nu cade!, în „Epocaŗ, Seria II, An III, nr. 414, din 30 martie 1897.

Zamfir, Mihai, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, Bucureşti,

Polirom, 2012.

Documents

Assoc. Prof., PhD, University of Craiova 05 17.pdfDar dincolo de faptul cĈ stilul acestuia este unul cu totul diferit (chiar dacĈ nu este un argument major, pentru cĈ muli autori,