Virusul gripal

Postliceala romano-catolica sf. iosif

Virusul gripal

Referat la virusologie

Realizator: Sanda Camelia

Anul IB

Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din 8 fragmente care codifica 10 proteine virale (materialul genetic al virusului). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste formand nucleoproteidul. Invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare pentru complicatiile grave care afecteaza omul in timpul bolii.Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din 8 fragmente care codifica 10 proteine virale (materialul genetic al virusului).

Prof. Coord: Pirvutoiu M.

Virusul gripal

Istoric

Primele mentionari ale gripei dateaza de mai multe secole. Descrierea unei boli cu simptomatologia gripei a fost facuta de Hipocrate inca din anul 412 i.Chr. De asemenea, accese caracteristice ale gripei au fost observate in 1173. Prima pandemie de gripa inregistrata a avut loc in anul 1580.

Intre 1889 si 1891 a avut loc o pandemie de severitate medie, produsa de virusul de tipul H3N2.

Gripa "spaniola", produsa de virusul H1N1, a avut loc in anii 1918-1920. Aceasta a fost cea mai puternica dintre pandemiile cunoscute, inregistrandu-se peste 20 de milioane de decese. Gripa "spaniola" a afectat peste 20% din populatia globului, avand o evolutie foarte rapida. O particularitate neobisnuita a gripei "spaniole" era faptul ca a afectat in special tinerii.

Virusul gripal a fost descoperit de Richard Shope in 1931.

Virusul gripal A a fost identificat prima oara de virusologii englezi Smith, Andrews si Laidlaw (National Institute for Medical Research, London) in 1933. Trei ani mai tarziu, Francis a izolat virusul gripal B.

In 1940, a fost facuta o descoperire importanta - virusul gripal putea fi cultivat pe embrioni de gaina. Acest fapt a condus la aparitia unor noi posibilitati de studiere a virusului gripal. In 1947 Tailor a izolat pentru prima data virusul gripal C.

In 1957-1958 a avut loc o pandemie care a capatat denumirea de "gripa asiatica", produsa de virusul H2N2. Pandemia a inceput in februarie 1957, in Orientul Indepartat si s-a raspandit rapid in intreaga lume. Numai in SUA, in timpul acestei pandemii, au murit peste 70.000 de oameni.

In 1968-1969 s-a produs gripa de tip "Hong Kong", medie din punct de vedere al severitatii, produsa de virusul H3N2. Pandemia s-a produs la Hong Kong la inceputul anului 1968. Aceasta a afectat in special oamenii in varsta de peste 65 de ani. S-au inregistrat peste 33.000 de decese.

In 1977-1978 a avut loc o pandemie relativ usoara, denumita "gripa ruseasca". Virusul gripei H1N1, care a produs aceasta pandemie, produsese deja o epidemie in 1950. De aceea, au suferit in primul rand persoanele nascute dupa 1950.

Virusul gripal (Myxovirus influenzae) apartine familiei Orthomyxoviridae. Are o forma sferica, cu diametrul de 80-120 mm.

Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din 8 fragmente care codifica 10 proteine virale (materialul genetic al virusului). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste formand nucleoproteidul. Invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare pentru complicatiile grave care afecteaza omul in timpul bolii.

La suprafata virusului se afla structurile superficiale - hemaglutinina (denumita astfel dupa capacitatea de a aglutina eritrocitele) si neuraminidaza (enzima).Hemaglutinina asigura capacitatea virusului de a se uni cu celula receptor.Neuraminidaza raspunde, in primul rand, de capacitatea particulei virale de a patrunde in celula gazda si, in al doilea rand, de capacitatea particulelor virale de a iesi din celula dupa multiplicare.Nucleoproteidul (denumit si antigen-S) are structura specifica de tip; determina tipul virusului (A, B sau C).Structurile superficiale (hemaglutinina si neuraminidaza) au specificitate de subtip si de tulpina; determina diferitele tulpini ale unui tip de virus. Exista 16 subtipuri antigenice ale hemaglutininei (H1-H16) si 9 ale neuraminidazei (N1-N9). Aceste antigene sunt supuse variatiei.

Exista 3 tipuri de virus gripal: A, B si CVirusul gripal A produce imbolnavirea de gravitate medie sau mare. Infecteaza atat omul cat si unele animale domestice (calul, porcul, pasarile). Virusul gripal A este responsabil de aparitia pandemiilor si a epidemiilor extinse. Sunt cunoscute o multitudine de subtipuri ale gripei A. Acestea se clasifica dupa antigenii superficiali (hemaglutinina si neuraminidaza). In momentul de fata sunt cunoscute 16 tipuri de hemaglutinina si 9 tipuri de neuraminidaza.O caracteristica importanta a virusului este specificitatea, ce consta in faptul ca virusul gripal nu poate avea 2 cauze diferite.Ca si virusul gripal A, virusul gripal B este capabil sa isi modifice structura antigenica. Gripa de tip B este prezenta numai la om si are manifestari epidemice moderate, cu o evolutie lenta.Virusul gripei C este destul de putin studiat. Este cunoscut ca, spre deosebire de virusurile A si B, acesta contine doar 7 fragmente de acid ribonucleic si un antigen superficial. Virusul gripal C infecteaza doar omul. Simptomele bolii sunt de obicei foarte usoare sau nu se manifesta deloc. Acesta nu produce epidemii si nu duce la urmari serioase. Este cauza unor imbolnaviri sporadice, in special la copii.Structura antigenului nu este supusa unor astfel de transformari ca la virusul gripei A. Imbolnavirile produse de virusul gripal C coincid deseori cu epidemia gripei de tip A. Tabloul clinic este la fel ca si in cazul formelor usoare si moderat severe ale gripei A.

Sistemul international de codare a virusurilor gripei

Nomenclatura virusurilor gripale foloseste un sistem international de codare. Aceasta indica: tipul virusului, gazda de origine (pentru tulpini animale ale tipului A), originea geografica, numarul tulpinii, anul izolarii, subtipul antigenic.De exemplu: A/Bangkok/1/79(H3N2) este un virus de tip A, izolat in Bangkok in 1979.

Variatia antigenica este particularitatea fundamentala a virusurilor gripale A si B. Aceasta are loc la nivelul antigenilor superficiali ai virusului (hemaglutinina si neuraminidaza). Cel mai probabil este un mecanism evolutiv de adaptare a virusului pentru asigurarea supravietuirii.Exista doua mecanisme ale variatiei antigenice: minora (antigenic drift) si majora (antigenic shift). La virusul gripal A se intalnesc ambele variatii antigenice, in timp ce la virusul B se manifesta numai variatia antigenica minora.Variatia antigenica minora (antigenic drift) se produce in perioada interpandemica la toate tipurile de virusuri. Acestea sunt mutatii de mica importanta in genele care codifica hemaglutinina si neuraminidaza. De regula, astfel de transformari se produc in fiecare an. Ca urmare apar epidemii; apararea data de contactele anterioare cu virusul se mentine, dar este insuficienta.Variatia antigenica majora (antigenic shift) La intervale neregulate de timp (10-40 de ani) apar virusuri cu deosebiri mari fata de populatia de baza. Aceste modificari afecteaza semnificativ structura antigenica a hematoglutininei si, mai rar, a neuraminidazei. In prezent, mecanismul de formare a noilor tulpini ale virusului gripal nu este in totalitate cunoscut. Una din teoriile existente se bazeaza pe recombinarea genelor virusului gripal la animale (pasari, porci) si om. Atunci cand o celula receptoare este infectata concomitent cu tulpini animale si umane, poate produce un virus cu hemaglutinina sau neuraminidaza complet noua.Ca urmare a variatiei antigenice majore (shift) se formeaza tulpini absolut noi de virusuri, in fata carora marea majoritate a populatiei nu are imunitate. Aceste mutatii sunt specifice doar virusurilor de tipul A si sunt responsabile de aparitia pandemiilor.

4