ASSURANCE IN EUROPE - uni-leipzig.degesi.sozphil.uni-leipzig.de/fileadmin/media_quaem/... · · 2014-04-16llence, Impac development ... ‐Institutional ‐Program A ew programs

Development of Quality Assurance in Higher Education in Moldova (QUAEM) | 530537‐TEMPUS‐1‐2012‐1‐DE‐TEMPUS‐SMGR

QUALITY ASSURANCE IN EUROPE Training on Quality Assurance for Higher Education | May 7‐8, 2013 Medical University, Chișinău

Development of Quality Assurance in Higher Education in Moldova (QUAEM)

Training on Quality Assurance for Higher Education 2

QUALITY ASSURANCE IN EUROPE Training on Quality Assurance for Higher Education | May 7‐8, 2013 Medical University, Chișinău

CONTENT

QA IN THE EUROPEAN HIGHER EDUCATION AREA 3

QA SYSTEMS IN EUROPE 6

QA System in Austria 6

QA System in Catalonia 8

QA System in Denmark 9

QA System in Germany 10

QA System in Romania 11

QA System in the Western Balkans 13

Case Study: The Quality Assurance System in the Universitat de Girona‐UdG 16

ANALYSING AND DISCUSSING CRITERIA FOR EXTERNAL ASSESSMENT 17

ANNEXES 20

QA experiences in the Western Balkans

ARACIS standards

Dev

Tra

QJOS

ThM· · · · ·

PoHiNcHNs

SoHHpAtTeE

PilC(AiQ

Eu

velopment of Qu

aining on Qua

QA IN THESEP GRIFOLL (E

he actors onMinistries (CoENQA (NatioEUA (EuropeESU (EuropeEURASHE (InOthers: ECA

olitical contHigher Educanstitutions). National govecapacity to prHigher EducatNational Highsharing comm

ocio‐econoHigher EducatHigher Educatprofessionals)Autonomy of trust, efficiencThe introductemployers…) Enhancing pu

llars of theCompatible s(specialisationAcademic infnformation). Quality assura

uropean Sta

ality Assurance i

ality Assuranc

E EUROPEENQA & AQU

n QA and Qommuniqués)onal QA agenean Universitiean Student Unstitutions of

A, labels

text for Higation in Euro ernments haveomote synergtion institutioher Educationmon goals: qua

mic contextion is a drivintion in Europe). Higher Educcy and effectivtion of quality as an advanceblic informati

EHEA structure of n) / Doctoratefrastructure ance schemes

andards an

n Higher Educati

e for Higher E

EAN HIGH CATALUNYA)

Quality enh) + Bologna Fcies and othees)

Union) f HE)

gher Educape is mainly

e full competegies with fundons have signifn Systems areality and inter

xt for Higheng force for the needs to be

ation institutveness. y assurance ised tool to be uon about Hig

degrees / e (Research). (elements fo

s (internally an

nd Guidelin

on in Moldova (Q

Education

HER EDUC

hancement Follow Up Groer agencies)

ation y public (fees

ences in educds and incentivficant levels oe diverse as wrnationalisatio

er Educatiohe future of ece internationa

ions and the

s observed by used in manaher Education

European Q or programm

nd externally)

es

QUAEM)

CATION A

oup Too

· ES· EQ· Ot

s for student

cation (even wves. A good e of autonomy. well as the maon).

on conomic and slly competitiv

use of public

y the academging Higher En is a value (tr

Qualifications

me specificat

).

AREA

ols G

QAR her Rankings

s are subsidi

within the Euroexample is the ain national p

social well beive (attraction

c budgets in t

mic communit Education. rust is an asse

Framework

tion: ECTS,

ised and ma

opean Union e Bologna Pro

policies (altho

ing of Europe of talent and

the sector req

ties and by th

t).

: Bachelor

intended le

ny universitie

(EU). The EU ocess.

ough there is

e. d generation o

quire systems

he stakeholde

(employabilit

arning outco

3

es are public

have just the

tendency for

of competent

s to generate

ers (students,

ty) / Master

omes, public

c

e

r

t

e

,

r

c



Internal QA for Higher Education Institutions · Policy for QA · Approval, monitoring and reviews of programmes · Assessment of students · QA of teaching staff · Learning resources and student support · Information systems · Public information

External QA methodology · Effectiveness of internal QA · Aims and objectives for external QA determined

before · Criteria for decisions be explicit and published · Designed to ensure their fitness for purpose · Reports to be published · Follow up procedures · Periodic reviews · System‐wide analysis

Three main strands for QA agencies Legitimacy of the agency to undertake evaluations of HEIs

· Official Status · Mission statement · Independence

Activities of the agency in its evaluation work · Activities * · Accountability of the QA agency

Sustainability of the agency to continue with its work · Resources · Accountability of the QA agency

Flexible guidelines for QA The legal contexts vary enormously and include:

Single national agencies · Single national agencies under national requirements. · A single agency that is established within and under the legal requirements of two countries (e.g. NVAO) · A single national agency that is also working under regional legal requirements (e.g. Switzerland) Multiple agencies working within a country on: · an autonomous regional basis (e.g. Spain) · a ‘competitive market’ basis (e.g. Germany), · a basis of the differentiated HE sector (e.g. Austria) Agencies internationally oriented (discipline‐oriented)

Quality assurance approaches

In the majority of EHEA countries, quality assurance is concerned with granting permission to higher education institutions or programmes to operate on the basis of threshold quality standards. Only a minority of countries exclusively follow an improvement‐oriented approach.

Orange: advisory improvement oriented. / Brown: decision granting permission

Dev

Tra

Ho

Me

Pr

EN

velopment of Qu

aining on Qua

ow QA is or· Number o· Diversity· HE fundin· Links bet· Mission o· Primary r· Statistics

easuring im

ovision of

NQA projec· Internatio(fulfillmen

· Working involveme

· Developm· Capacity · Mapping MAP‐ESG

· WorkshoQualificat

· Nation· Survey

ality Assurance i

ality Assuranc

rganised? of institutions in HE institutng systems? tween HE poli of the agency responsibility s on HE availa

mpact of EQ

informatio

cts onal evaluatint of ESG). groups (Exceent, QA staff ments in QA m building (Cen European QAG) ps (Independtions framewo

nal data/bencys

n Higher Educati

e for Higher E

s? tions? itical targets a and measura of HE in QA?ble to the pub

QA

n / Better m

ons of nation

ellence, Impac developmentmethodologyntral Asia, BalA procedures

ence, e‐learnorks…)

hmarks

on in Moldova (Q

Education

and EQA procble targets? blic?

manageme

nal QA agenci

ct, stakeholdet) y (TEEP, FLLLElkans, South E (Visions for t

ing, lifelong le

QUAEM)

cedures?

ent

ies

ers

EX) East Asia) he future,

earning,

· Enhancing· Accreditat

Latest proje· Transpa

through EQArep

· PromotiEducatio

· EnhanceManageEQuAM

g the role of sttion – curricul

cts: arency of Euro public quality ing Quality Con Institutionsement of Quaement in Jord

tudents um developm

opean higher y assurance re

Culture in Higs – PQC ality Assurananian Univers

ment

5

education eports –

her

nce sities –

Dev

Tra

Ex

QQARO

Hi

P

o

velopment of Qu

aining on Qua

xample of t

QA SYSTE

A SystemOLAND HUME

story of Ex

Public Universitie

Agency for

Quality Assuranc

(AQA)

- Consu

- Sup

Public Universitie

Univ. of Appl.Sc

Existing in 2012

AQ.Austria

r other QA agenc

Aud

7 yr cyc

2 yr + re‐

ality Assurance i

ality Assuranc

opics for a

EMS IN EUm in AustrER (WUS AUS

xternal QA

es

ce

ulting

port

P

es

.

cy

dit

cle or

‐audit

Pr

U

n Higher Educati

e for Higher E

n internati

UROPE ia

STRIA)

in Austria:

rivate Universitie

Austrian

Accreditation

Council

- Institutiona

- Program

New

rivate Universitie

Univ. of Appl.Sc.

AQ.Austria

Instituti

Accredita

on in Moldova (Q

Education

onal evalua

Before and

Before 2013

es

al Accred.

Accred.

A

A

After 2013

es

onal

ation

N

Pri

U

QUAEM)

ation

d after 201

Universities of

Applied Sciences

Council for

Universities of

Applied Sciences

‐ Institutional

‐ Program A

New programs at

ivate Universities

Univ. of Appl.Sc.

AQ.Austria

Progra

Accredita

3

Accred.

Accred.

Uni

For T

s

m

ation

Un

For T

iversity Colleges

Teacher‐Training

Ministry for

Schools

-Ministerial Ap

For Instituti

-Ministry involv

in curricula pr

iversity Colleges

Teacher‐Training

Ministry for

Schools

-Ministerial Ap

For Institut

-Ministry invol

in curricula pr

g

pproval

ions

vement

rocess

g

pproval

ions

vement

rocess

6



External and internal QA in Austria today External QA uses different periodic measures to evaluate quality development in teaching, research and administration at HEIs:

· Institutional and program accreditations · Audits of QA systems

Internal QA: from student surveys without follow‐up (1993 – 2002) to the “learning organisation”

Goals of the Austrian system External quality assurance – in cooperation with the internal quality assurance systems of HEIs – should guarantee that the HEIs fulfill the highest standards and constantly develop their quality. → §1 (3) HS‐QSG 2011

Areas covered by QA system General (§2 (1) HS‐QSG 2011)

· Teaching & Learning · Research · Administration

Audit · Quality strategy and its integration in governance

· Organization of QA in teaching / learning including LLL; research / development / arts; organization, administration, human resources

· Integration of internationalization and social responsibility in QA systems

· QA information systems and stakeholder participation

Institutional Accreditations · Strategic goals and institutional profile · Development planning · Teaching and learning · Research, applied research, development and/ or development of the arts

· Organization of the HEI and its services · Finance and resources · National and international cooperation · Quality management system

Program Accreditations · Study program and program management · Research, applied research, development and/ or development of the arts

· Human resources · Finance and infrastructure · National and international cooperation · QA

Incentives and control in the Austrian system Internal / External QA Internal · Pressure from external QA · HEIs compete nationally and internationally · Performance‐based funding

External · AQ.Austria competes with other QA agencies · HEIs want to keep reputation and avoid outside

interference

Ministry · Maximum result with minimum resources · Law regulates goals and tasks of universities · Control when law is violated

· Regular reporting (annual report, knowledge balance, key data)

· Performance contracts, performance‐based funding · Minister can order an institutional external evaluation

Benefits and challenges of the Austrian system + Efficient + Respects institutional autonomy of HEIs

Public universities very free in curricula development – Bologna implementation critical

Unfair competition



QA System in Catalonia JOSEP GRIFOLL (ENQA & AQU CATALUNYA)

The Catalan system and the Spanish System Political structure of Spain Central government and autonomous governments.

University structure Ministry of Education, Culture and Sports at central level. Catalan Autonomous Department of Economy and Knowledge

Quality Agency at central level: ANECA Catalan Quality Agency: AQU Catalunya Founding member of ENQA (European Association for Quality Assurance in Higher Education AQU is the first founded QA agency in Spain

The relationship between ANECA and AQU evolves under political criteria. Nowadays we can present the Catalan Quality Assurance System

Goals of the Catalan system The purpose of AQU Catalunya is the assessment, accreditation and certification of quality in the sphere of the universities and higher education centers of Catalonia

Areas covered by QA system 1. Management and organization (of the agency) 2. Academic staff assessment 3. Institutional and programme review 4. Analysis of the higher education system 5. Communication (stakeholders) 6. People ( AQU Staff and reviewers) 7. External relations 8. Students

The role of internal & external QA in Catalonia Each Catalan university has developed their own QA system from the model given by quality agencies and under its advice and guidance. Each university applies its internal QA system. All educational programmes (bachelor, master and doctorate level) have an ex‐ante (verification) and an ex‐post (accreditation) evaluation done by AQU. Also annual in process reports are done from universities about each program to AQU. See the University of Girona QA system presentation All the used processes are based on the European guidelines of quality assurance and the Bologna process. Each structural unit of universities have their own internal quality committee. Also at university level there is a quality committee. See the University of Girona QA system presentation

Incentives and control in the Catalan system The quality assurance system is a compulsory mechanism fixed by law (Law of the Catalan Universities). To develop this law AQU Catalunya is the main coordinator and adviser.

Benefits and challenges of the Catalan system Main challenge: to establish a culture of QA among the community. Not only at formal level, but a real level. Question we are in the process of solving: Relationship between different administrations (central and autonomous). Benefits: the principle of transparency appears as a reference of the work at all levels. And that helps quality to grow.



QA System in Denmark GEESKE DE WITTE (ROSKILDE UNIVERSITY)

Goals of the Danish system Compliance with Bologna rules (ESG for Quality Assurance) = European transparency “Prove that Danish study programmes are of world class quality” Ensure that university study programmes add value to society On university level: quality enhancement

Areas covered by QA system Accreditation covers teaching and learning (and value for society) – and need for new study programmes Indicators for number of publications is used to check the quality of research

Other control mechanisms by ministry There is a financial audit every year Contract between ministry and university in which the universities are obliged to help fulfil political goals for education (yearly visit by the ministry)

The role of external QA in Denmark External QA by Accreditation Institution. Three possible outcomes: positive accreditation, conditional positive accreditation or refusal Assessment of study programmes on the basis of five predefined criteria, said to be based on ESG

Criteria Demand for the study programme in the labour market Is the study programme based on research and connected with an active research environment of high quality? Academic profile of the study programme and learning outcome targets Structure and organisation of the programme Internal QA of the study programme

The role of internal QA in Denmark Each university defines its own internal QA Should be based on ESG Often very closely linked to the accreditation criteria and political goals of the government More and more emphasis on key figures… Use of external examiners – very important issue for academics

Internal Quality Assurance in Denmark Challenge: our academics think that quality = high academic standard (good grades and assessment by external examiners) Our ministry thinks that quality = students who fulfil a study programme in time and get a good job afterwards (means use of key figures showing number of students, numbers of graduates and time used on programme, employment figures)

Incentives and control in the Danish system Refusal of accreditation means no public funding of the study programme (= programme will be closed) Other control mechanisms also have economical incentives

Benefits and challenges of the Danish system Challenges: clash between different definitions of quality. In our internal QA, we would like to focus on academic quality and dialogue, but external QA focuses on accountability However: difficult to “prove” academic quality and dialogue



QA System in Germany DORIS HERRMANN (ACCREDITATION AGENCY AQAS)

Overview: The German system of QA Creation of the European Higher Education Area (EHEA). Accreditation was introduced as a new form of external quality assurance. Q.A. was delegated from the state to (private) accreditation agencies. Each new Bachelor’s / Master’s programme needs an accreditation. Since January 2009 HEIs can choose between programme accreditation and „system (institutional) accreditation“. Both types of accreditation are carried out on a regular cycle of five, six or seven years.

German Accreditation Council (GAC) accredits and monitors accreditation agencies

(Members from HEI, Standing Committee of the Ministers of Cultural Affairs, Employers, Employees, Students)

Non‐discipline‐related agencies Discipline‐related agencies

· ACQUIN (Bayreuth) · AHPGS (health care, social care)

· AQAS (Cologne) · ASIIN (engineering) · ZEvA (Hannover) · FIBAA (economics)

· AKAST (Catholic theology)

Accreditation agencies operate on a non‐profit basis. Agencies are not funded by the state but charge HEIs for the costs of accreditation. All agencies have to be accredited and re‐accredited by the German Accreditation Council

Goals of programme accreditation Quality enhancement Control of national (minimal) standards Protection of the interest of students in a good qualification Comparability of study programmes Recognition of study programmes and grades (mobility)

Goals of institutional accreditation Quality enhancement Provide an alternative to programme accreditation Strengthen the universities’ responsibility for the continuous management of quality of their programmes Strengthen the management qualities of universities: quality development as a central element of strategic university planning

Areas covered by QA system Programme accreditation: teaching and learning as well as student services System accreditation: Q‐management‐system, HE management In QA of research lies in responsibility of a special institution (DFG) The accreditation of private HEI is carried out by another institution (WR)

The role of internal & external QA in Germany The responsibility for teaching and learning lies in the HEI. Internal QA is task of the HEI and crucial for an education system (idea of autonomy of HEI). The ministries gave responsibilities to HEI and accreditation agencies (beside teacher’s education). The conference of German Ministries for Education and GAC develop standards. External QA forces HEI to continuous internal QA.



The European Standards and Guidelines (ESG) are the basis of the documents of GAC (guidelines, criteria etc.). Institutional level: The impact of QA is assessed by the panel of experts, not the quality itself.

Incentives and control in the German system Internal level (HEI) + Wish to deliver a high level of education (intrinsic

motivation) + Competition between HEI

Control instruments: reports, evaluation, target agreements

Results are public

External level (view of HEI) + Seal of accreditation is needed to offer study

programmes + Discussion with external experts (peer system,

consultation) + Reputation and marketing

Accreditation seen as bureaucratic act with little need

Benefits and challenges of the German system Benefits HEI: external perspective and pressure to change Programme: improvement of teaching and learning Ministry: HEI take over responsibility Agencies: function as change agents

Problems HEI: to use accreditation for their benefit Programmes: to develop a stringent concept Ministry: to trust in the stakeholders (HEI as well as agencies) Agencies: to act consistently and comparably

Challenges HEI: to take over responsibility Programme: to develop comparable standards for programmes Agency: to find its role between different stakeholders and expectations

QA System in Romania MARIANA MOCANU (UNIVERSITY POLITEHNICA, BUCHAREST)

Goals of the Romanian system To test the capacity of education providers to meet the expectations of the beneficiaries based on quality standards; To contribute to the development of an institutional culture of quality, in higher education; To ensure the protection of the direct beneficiaries of HE study programs, by delivering and disseminating systematic, coherent and credible, publicly available information, regarding the quality of education; To assist the policy makers in development of strategies and policies for continuous improvement of HE.

Areas covered by QA system · Legal organization and operation of the institution · Teaching staff · Educational process · Students · Scientific research · Endowment, resources, materials

The role of internal & external QA in Romania Internal QA Ongoing monitoring of quality indicators Support for process improvement Preparation of external evaluation

External QA Institutional accreditation Authorisation and/or accreditation of study programs

Dev

Tra

Ex

PoD·

····

velopment of Qu

aining on Qua

xample: QA

licy DeclaratDefines: the partnersalumni, indu use of resour scientific res IT and comm university m

ality Assurance i

ality Assuranc

A Structure

ion

of the universtry partners,rces earch

munication anagement

n Higher Educati

e for Higher E

s at Univer

rsity (students, other HE ins

on in Moldova (Q

Education

rsity Polite

s, teaching sttitutions)

QUAEM)

hnica, Buc

taff,

Documhttp://w

·······

harest

ments www.upb.ro/· Regulation · Regulation · Organizatio· Procedures · System pro· Work proce· Operationa

/managemen regarding the regarding theon chart of the cedures edures l procedures

ntul‐calitatii.he QAS e QA Council e QA system

12

html



The Romanian Agency for Quality Assurance in Higher Education (ARACIS) Full member of the European Association for Quality Assurance in Higher Education – ENQA Listed in the European Quality Assurance Register for Higher Education – EQAR Established in 2005, ARACIS is an autonomous public institution, of national interest, whose main mission is the external evaluation of the Romanian higher education’s quality, at the level of study programs, as well as from the institutional point of view.

ARACIS Methodology PART I: Study programs accreditation external evaluation PART II: Institutional accreditation external evaluation PART III: Academic quality external evaluation of accredited higher education institutions PART IV: External evaluation of teaching staff training departments PART V: External evaluation of distance learning study programs

ARACIS & ANC National Authority for Qualifications (ANC) answers the question: Does the qualification build the required learning outcomes? (validation of qualifications) ARACIS answers the questions:

Is the HE institution capable to organize the educational process according to certain standards? (institutional accreditation)

In particular, is the HE institution/faculty/department capable to organize the study program associated to a qualification? (program accreditation)

Incentives and control in the Romanian system University autonomy Ranking of universities The system to promote teaching staff

Benefits and challenges of the Romanian system + Offers for both, public and private universities, the

same functioning framework + Gives an image about the performance of all

universities (future students, labour market)

+ Offers a credible image to the universities + Ensures the alignment to European Universities

Sometimes, the regulations are too rigid Organization of master and doctoral studies

QA System in the Western Balkans DINO MUJKIC (WUS AUSTRIA)

Goals of the QA system Using QA as an instrument for

· development · integration of university · strengthening university autonomy

Areas covered by the QA system Institutional system of QA Responsibility of:

· management · teachers · students · administration

Dev

Tra

UAM

Inv

velopment of Qu

aining on Qua

University instAgencies for QMinistries

volvement

ality Assurance i

ality Assuranc

titutions QA

and respo

n Higher Educati

e for Higher E

nsibilities o

on in Moldova (Q

Education

of QA agen

QUAEM)

ncies and mministries: C Case Studyy Serbia

14

Dev

Tra

At

F

SitOiAMCMF

Inc

velopment of Qu

aining on Qua

According to tthe National C

· standard· standard· standard

Furthermore, · Developm· Developm· Strategy · Developm

tuation in SerObjectivity onternational pAccreditation Minister has oCompetition aMinister overrFormal powercentives and C

· Clear criter· Key Perforinternal un

· External Q→ Univ

ality Assurance i

ality Assuranc

the law, there Council of Higs for self‐asses for externals for accredita CAQA oversement of institment of state approach froment of natiorbia f accreditatio process, smal board has overruled its d among univerruling accreditr of accreditat Control ria and indicatrmance Indiciversity proceA process – aversity institut

n Higher Educati

e for Higher E

e are 3 mechaher Educationessment of ins quality assesation of the hees: utional policie policies m level of minnal specific gu

on boards dl country lost reputaecisions rsities fosters tation board (tion: Ministry

tors establishcators (KPI) wess ppropriate timtions ready for

on in Moldova (Q

Education

anisms for qun) was to defistitutions, ssment of instigher educati

es

nistries and Huidelines and

oubted: non

tion because

quality (sometimes)

ed by ministrwith clear pa

ming r external cont

QUAEM)

ality assurancne the corres

titutions, on institution

HE institutions procedures in

‐

e

ConQQin

ries and agencrameters dev

trol?

ce in Serbia. Tponding sets

ns and study p

s n accordance

In accordanational suniversity evaluations

ntrol or develQA as a controQA as a devnvolved

cies veloped as in

The first activ of standards:

programs.

with ESG! ance with istandards an institutions s lopment? ol tool receivevelopment to

nstruments fo

vity of CAQA :

nternal regund guideline already h

d negative feool was acce

or quality me

15

(approved by

ulations andes most ofhad internal

edback epted by all

easurement /

y

d f l

l

/



Case Study: The Quality Assurance System in the Universitat de Girona‐UdG MIREIA AGUSTÍ TORRELLES (PLANNING AND EVALUATING SERVICE, UDG)

Accreditation of new programs Applications report Guidelines:

1. Description 2. Aims/ Objectives 3. Admission of students 4. Justification

5. Planning 6. Academic and other staff 7. Material resources and services 8. Expected results 9. Quality Assurance System 10. Implementation schedule

About the QAS What is a QAS? A number of established work procedures that guarantee that the service we provide is developed as planned, and the receiver of the service always obtains the quality level specified (not different depending on when or who provides the service).

Bases of the QAS · Orientation towards students, employers, society · Leadership · Staff participation · Work orientated to the process system

· Systematic approach · Continuous improvement · Decisions based on results

What is AUDIT? The EEES framework establishes universities should ensure that its actions comply with the objectives associated with the programs they teach, also seeking continuous improvement. Spanish quality agencies developed the AUDIT program which aims to guide the design of SQA that integrates the activities so far have been developed related to the quality assurance of the teachings.

Aims of AUDIT · Giving support to universities so they can demonstrate that truly value the quality of their programs and awards and are committed to implement the means to ensure and demonstrate that quality through a process of designing an appropriate SGIC policy and quality objectives.

· Evaluating the adequacy and relevance of the designs made by the Universities QAS to ensure the quality of their programs, and certify compliance of the design, according to previous requirements.

· Providing information to students and society, governments of universities and public authorities on quality assurance systems evaluated by rating agencies and accreditation.

AUDIT criteria The QAS proposed by AUDIT establishes seven criteria defined as a set of requirements 1. Policy and quality objectives 2. Design the training 3. Development of the training 4. Academic Staff 5. Material resources and services 6. Results of the training 7. Public information

Processes identified in the UdG 1. Definition of the framework of the Quality

Management System 2. Monitor results and the programs improvement 3. Evaluation of the insertion 4. Public diffusion



Bachelor and Master degrees 5. Design, modification and extinction of the program 6. Planning and development of teaching 7. Student recruitment, admission and registration 8. Mentoring of students 9. Management of student mobility 10. Management of professional guidance 11. Management of the professional practices 12. Management of incidents, complaints and

suggestions 13. Mechanisms governing and report on regulations

that affect students 14. Recruitment of academic staff 15. Management of professors training 16. Evaluation of academic staff 17. Recruitment and selection of administration staff 18. Definition and implementation of staff training plan

19. Evaluation, promotion and recognition of administration staff

20. Management of material resources and services 21. Analysis of academic results 22. Administration and analysis of surveys of teaching Doctorate degrees 23. Evaluation, monitoring and improving the quality of

teaching and research doctoral programs 24. Evaluation, monitoring and improving the quality of

learning outcomes and progress of PhD students and their mobility

25. Analysis of the satisfaction of the various groups involved in the doctoral program

26. Design, modification and extinction of doctoral programs

27. Management of complaints, suggestions and conflicts

What the UdG planned and where we have arrived We have designed a main QAS for all the faculties. We have implemented some processes and following them through evidences and indicators. We are making "pedagogy" till we arrive to implement and follow all the processes. We have to be able to add any new process the university could need in order to adapt to the context.

Staff involved in the program In the design of SQA work:

· Vicerector of Planning and Quality · Office of Planning and Evaluation

In the Faculties the necessary impulse of: · Management teams · Administration of the faculties

All the Services involved in any procedure: · Academic Service · Human Resources · Informatics Service · Office of External Relations · and others.

Role of the participants · Responsible of the design: VR of Planning and Quality · Support to the design and the implementation: Planning and Evaluating Service (GPA) · Responsible for each process / field (included in the work plan) · Collaborators in the analysis and development of processes (within each unit involved) · Technical support team: GPA+ fellows

PASS RATES, DROP OUT RATES, GRADUATION TIME, EMPLOYABILITY: ANALYSING AND DISCUSSING CRITERIA FOR EXTERNAL ASSESSMENT JOSEP GRIFOLL (ENQA & AQU CATALUNYA)

Pass rates “the number of people, shown as a percent, who were successful in a particular examination” (Cambridge dictionaries online) Students’ performance:

· pass rate and the total number of students in the course or · Pass rate and the number of students attending the examination

Pass rate at the first year vs. pass rates for the rest of the years Subjects pass rates (differences?) Pass rates for different cohorts

Dev

Tra

P

PaPPI

DrAnDCDB

Re

velopment of Qu

aining on Qua

Pass rate as an· Know· Core

ss rates and oPass rates andPass rates usenstitutional p

ropout ratenalysis of the Definition of tCauses of the Does the institBenchmarkingasons for dro

• Stacba

• Soba

ality Assurance i

ality Assuranc

n indicator of wledge competences

other indicatd political targed as indicatorposition in fron

es dropout rate the dropout ra dropout ratestution know wg? opping out

tudents' cademic ackgroundocial ackground

New stud

n Higher Educati

e for Higher E

the achievem

s

ors: gets rs and possiblnt of the figur

e as an event ate (students s? (indicators) where the dro

dents

on in Moldova (Q

Education

ment of learnin

le consequencres?

who don’t ma) opout student

• Part tstude

• Schol• Contesituat

S

QUAEM)

ng outcomes:

ces

atriculate in a

ts are going?

time entslarshipsextual tion

Students' profile

:

course for m

“such attributtheir participessentiforeignthe socrun”

•••

•

ore than 2 ye

a high drtable to parechildren to

pate in extraal part of students to ciety Z and g

Students’ wCalendarTeaching amethodsAssessmen

Proorg

ars?)

ropout rateents of couno study racurricular a overseas ed acclimate thet a good job

workload

nd learning

nt policy

ogrammeanisation

18

is largelytry 1 forcingrather thanactivities, anducation forhemselves tob in the long

g

y g n n r o g



Graduation time Academic years Size of the cohort Graduates after 3 years Graduates after 4 years Graduates after 5 years X 150 70 20 10 X+1 170 60 30 10 X+2 180 50 30 10 X+3 200 50 20 ‐ Academic years Size of the cohort Graduates after 3 years Graduates after 4 years Graduates after 5 years X 150 70 20 10 X+1 170 100 20 10 X+2 180 120 30 10 X+3 200 150 20 ‐

Graduation and employability Graduates public universities

Graduates private universities

Fitness for purpose · Educational resources (teaching staff, coordination, etc.) · Other resources (facilities, funding resources, etc.) · Definition of learning outcomes · Information systems (indicators) · Infrastructure for public information



ANNEXES QA experiences in the Western Balkans ARACIS standards

© 2010 WUS Austria | ZVR: 961843202 | Registrationno: 04-05-2-1493/03 | page 1 of 4

Quality Assurance at Higher Education Institutions in WB countries

With the efforts to increase the autonomy at higher education institutions, fulfill the

basic tasks of modern university management, and with the growth of internationalization and

competition, quality assurance has become of one the key terms in theory and one of the key

development instruments in practice. Evaluation of teaching, accreditation, ranking, external

review of institutions or curricula are just some of the techniques and methods used at higher

education institutions as tools for improvement of processes and development of institutions.

Quality assurance at higher education institutions in countries of South-East Europe is still in

development, and universities in countries like Albania, Bosnia and Herzegovina,

Montenegro, Croatia, Serbia, Macedonia and Kosovo, can profit from the implementation of

QA tools. Unfortunately, at the Ministerial Conferences since Bergen (2005) and London

(2007) and in comparison with other European countries that have also committed

themselves to the Bologna Process, the achievements in the higher education area in most of

SEE countries were portrayed as weak and low-grade. In most cases, these processes were not

adequately presented within national reports submitted prior to the conferences.

Countries of WB are bound by the same system which existed until 1992. After the

breakup of social system, higher education institutions and countries in the same surroundings

began to develop their own independent systems. And even with the development of different

higher education systems and their different forms of functioning, it is evident that, even after

17 years, common problems still emerge and are mostly related to integration, autonomy,

financing, and finally, accepting and developing the quality culture at universities.

It is clear that the path, goal and obligation of all university institutions is to achieve

full autonomy at integrated universities, with constant reviewing and adjusting to the labour

market and society needs. This implies regular consultations and joint efforts and work of

teachers, students, management, administration, environment, companies, ministries and all

the bearers of the processes. Unfortunately, traditional faculties in WB countries still do not

have that level of quality culture at which the process of self-evaluation, opening up of the

institutions towards the outside, requesting feedback and thus new elements for development,

would be a daily practice in the work of the institutions.

Development of QA in WB countries is the result of the direct impact of the Bologna

Process and the tasks which the member countries have taken, and not the systematic need of


higher education institutions. Accordingly, different QA systems have been formed in WB

countries which do not have their own specific frameworks, but are based on international

standards and guidelines. In some countries, they incur as a need of higher education

institutions to respond to project tasks within international projects (for example BiH,

Montenegro, Kosovo, during implementation of WUS Austria and TEMPUS projects), and in

other countries as the direct order by ministries of education in the countries' efforts to

regulate QA on the basis of legal frameworks. Regardless of the reasons and ways of its

formation, the QA system in WB countries is set-up and functions on a variety of bases, and,

within different concepts, fulfills its basic function. It is important to underline that the quality

assurance system emerged at the time when a large number of private institutions were being

established. Such occurrences are characteristic of those WB countries which did not

recognize the concept of private higher education institutions before 1990, but today have a

disproportionately large number of private higher education institutions which are often

registered and established on the basis of legal flaws and the lack of quality assurance system

and law on accreditation of university institutions. The newly established quality assurance

systems, with respect to modern acts on higher education, will certainly contribute to a more

efficient establishment and development of a higher education system. For example, the

accreditation system of higher education in Albania was foreseen in 1999, but has still not

attained its form. The accreditation system is in charge of evaluation and accreditation of the

existing institutions and programmes of higher education, evaluation and accreditation of new

courses of study or other new units of higher education. The Agency for Higher Education

and Accreditation Council were formed in 2001 and 2003 and operate in close cooperation

with the Albanian Ministry of Education and Science. Quality Assurance is carried out at

institutional level and through regular activities regarding quality assurance of study

programmes, as well as through internal and external procedures established through „Aspects

and Indicators for Evaluation of Quality at Higher Education“. In 2011, the Agency received

full political and financial support to start the full membership process in ENQA. In

Montenegro, the processes aimed at development of quality assurance began in 2007 through

WUS Austria and IPA projects which focused on development of internal capacities at the

University of Montenegro. In accordance with the activities launched at the University1, the

1 In 2008, the Quality Assurance Centre was established at the University of Montenegro, supported by WUS Austria and IPA 2007 funds.


Council for Higher Education was established, and the Guidelines on Re-accreditation of

Higher Education Institutions and Study Programmes adopted. In accordance with the above-

mentioned Guidelines, internal evaluation at the University of Montenegro has been carried

out, and teams for external evaluation formed, comprising of EUA experts and experts

nominated by the Council. The result of these activities is the re-accreditation of the

University of Montenegro, as well as the plan for the development of the University, adopted

by all members in accordance with the recommendations of the Commission for External

Evaluation. In accordance with the adopted Guidelines, external evaluation has been

performed at two universities and three individual faculties. Given that the process of internal

evaluation is still relatively new, the current Higher Education Act prescribes certain

standards which the evaluation procedure has to reach. One of the current obstacles that has

been identified and presented in the Tempus office report in 2010 is the evident lack of

trained professionals in the quality assurance field. In Croatia, quality assurance in higher

education and in science is regulated by the 2009 Act on Quality Assurance in Higher

Education and Science. The Act precisely regulates how quality assurance is applied, in

accordance with European trends and ESG. Internal quality assurance is provided by the

institutions’ internal QA systems in which units for quality assurance have been formed as a

prerequisite for linking institutional and national quality assurance systems. Study

programmes delivered at public universities are self-accredited by university senates, while

programmes delivered by private higher education institutions are accredited by the Agency

for Science and Higher Education (ASHE). The Agency for Science and Higher Education

can be admitted to full European Association for Quality Assurance in Higher Education

(ENQA) membership, confirmed the ENQA General Assembly on October 7th 2011 in

Bucharest, Romania. Full membership in the European institution which gathers all main

quality assurance organisations in the European Higher Education Area is an important

international success and a confirmation of the reliability of the national agency’s activities2.

In 2001, the private higher education sector undergoes strong and rapid development in

Kosovo, as well as throughout the entire region. A large number of private universities are

being established in Pristina. Apart from private universities, there is also a public university

in Pristina, the University of Pristina. In 2008, a series of projects aimed at institutional

development of quality assurance have been initiated within the activities of WUS Austria and 2 www.azvo.hr


with the support of the European Commission through Tempus projects. With the

establishment of quality assurance offices and development of capacities, a number of

activities for the development of quality assurance were launched at private higher education

institutions. The processes were taking place in accordance with the defined ESG. It should be

emphasized that the quality assurance process covered all public and private higher education

institutions, but that the process of self-evaluation is still a new component which is currently

being developed. In 2003, the Agency for Accreditation in Kosovo was founded in

accordance with the Law on Higher Education in Kosovo. The Agency is an independent

body which guarantees quality at public and private higher education institutions. In

Macedonia, the quality assurance system is in line with the Law on Higher Education and the

requirements of the Bologna Declaration. External evaluation and the overall evaluation of

academic staff at universities and other higher education institutions in Macedonia was

previously performed by the Agency for Evaluation of Higher Education (Agency for

Evaluation, i.e. Agency for Quality Assurance), but as of February 2011., and with the aim of

establishing a more rational and compact structure, these activities are performed by the

Board for Accreditation and Evaluation in Higher Education. Evaluation is accomplished by

use of evaluation methods (self-evaluation and external evaluation of the institution) which

are implemented in accordance with ESG. In Serbia, the quality assurance system operates

as a national program in line with ESG. The Commission for Accreditation and Quality

Assurance was formed in 2006 as an independent expert body of the National Council for

Higher Education, formed as the highest body for development of higher education in the

Republic of Serbia. The Commission is responsible for designing standards, protocols and

guidelines and assisting higher education institutions in creating their respective quality

assurance systems. All procedures have been implemented in compliance with ESG. Higher

education institutions are obliged to develop their own internal quality assurance systems

which promote a coherent system supported by regular monitoring which leads to continuous

improvement of higher education institutions. External quality assurance is the responsibility

of the Commission and National Council, and operates at national level. Only those

institutions that have been accredited by the Ministry of Education are entitled to perform 1st,

2nd and 3rd cycles.

AGENŢIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂŢII

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR (ARACIS )

Comisiile de evaluatori permanenţi Ştiinţe inginereşti 1 şi 2

(CEPSI 1 şi CEPSI 2)

Standarde specifice de evaluare academică pentru

programele de studiu din domeniul fundamental

Ştiinţe inginereşti

CUPRINS

I. Consideraţii generale 2

II. Standarde specifice pentru evaluarea studiilor universitare de licenţǎ 4

II.1 Personalul didactic 4

II.2. Conţinutul procesului de învăţământ 5

II.3. Rezultatele învăţării 8

II.4. Cercetarea ştiinţifică 8

II.5. Baza materială 9

III. Standarde specifice pentru evaluarea studiilor universitare de master 10

Anexa 1. Lista domeniilor şi specializărilor din învăţământul 12

universitar în domeniul fundamental „Ştiinţe inginereşti“

Anexa 2. Discipline fundamentale (generale) 15

Anexa 3. Discipline în domeniu 16

Anexa 4. Discipline complementare 36

Bucureşti, februarie 2009

A R A C I S Standarde speci f ice de evaluare academică CEPSI 1, CEPSI 2 în domeniul fundamental Şti inţe inginereşti

2/36

I. CONSIDERAŢII GENERALE

În procesul de evaluare externă a calităţii educaţiei academice în instituţiile de învăţământ superior

din domeniul fundamental Ştiinţe inginereşti şi a programelor de studiu din cadrul acestuia se aplică

standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă, în conformitate cu Metodologia de

evaluare externă, standardele, standardele de referinţă şi lista indicatorilor de performanţă a ARACIS

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1.418 din 11.10.2006, precum şi prezentele Standardele

specifice pe domenii fundamentale elaborate şi aprobate de ARACIS, în baza Legii 87/10.04.2006, Art.17.

La elaborarea prezentelor Standarde specifice s-au avut în vedere şi prevederile următoarelor acte

normative oficiale:

Legea 288/24.06. 2004 privind organizarea studiilor universitare

Legea 87/10.04.2006 pentru aprobarea OUG nr.75/2005 privind asigurarea calităţii

educaţiei

HG 404/29.03.2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de masterat

HG 1.175/06.09. 2006 privind organizarea studiilor universitare de licenţă şi aprobarea listei

domeniilor şi specializărilor din cadrul acestora

HG 676/02.06.2007 privind domeniile de studii superioare de licenţă, structurile instituţiilor

de învăţământ superior şi specializările organizate de acestea

Prevederile acestor acte normative nu sunt reluate în prezentele Standarde specifice decât în

măsura în care a fost strict necesar, dar se înţelege că instituţiile de învăţământ superior trebuie să le

respecte.

În instituţiile de învăţământ superior trebuie să existe o comisie internă pentru evaluarea calităţii,

precum şi reglementări interne, conform Legii 87/2006, cap. III.

Învăţământul superior în domeniul fundamental Ştiinţe inginereşti se organizează pe cicluri,

conform prevederilor Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.

Prezentele Standardele specifice se referă la studiile universitare de licenţă în domeniul

fundamental Ştiinţe inginereşti şi, respectiv, la studiile universitare de master pentru toate formele de

învăţământ. Formele de învăţământ: seral, la distanţă (ID) şi cu frecvenţă redusă (IFR) trebuie în plus să

respecte şi anumite criterii normative / standarde specifice formelor respective de învăţământ.

Pentru instituţiile de învăţământ superior, domeniile de licenţă şi programele de studiu

(specializările) din domeniul fundamental Ştiinţe inginereşti se utilizează în continuare denumirea

generică de „unitate de învăţământ”. În cadrul procesului de evaluare externă aceasta este entitatea supusă

evaluării (după caz, instituţia învăţământ superior, domeniul de licenţă, programul de studiu).


3/36

Repartizarea domeniilor de studii universitare de licenţă pe cele două Comisii de experţi

permanenţi Ştiinţe inginereşti (CEPSI) este indicată în Tabelul 1.

Tabelul 1. Repartizarea domeniilor de licenţă pe comisiile de experţi permanenţi

C E P S I 1 C E P S I 2

Inginerie aerospaţială Calculatoare şi tehnologia informaţiei

Ingineria autovehiculelor Inginerie chimică

Inginerie civilă Inginerie electrică

Inginerie de armament rachete şi muniţii Inginerie electronică şi telecomunicaţii

Inginerie forestieră Inginerie energetică

Inginerie genistică

Inginerie geodezică

Inginerie geologică

Inginerie industrială (cf. Anexei 1) Inginerie industrială (cf. Anexei 1)

Ingineria instalaţiilor Ingineria produselor alimentare

Ingineria materialelor

Inginerie mecanică

Ingineria mediului (cf. Anexei 1) Ingineria mediului (cf. Anexei 1)

Inginerie navală şi navigaţie Ingineria sistemelor

Inginerie şi management (cf. Anexei 1) Inginerie şi management (cf. Anexei 1)

Ingineria transporturilor Mecatronică şi robotică

Mine, petrol şi gaze

Ştiinţe inginereşti aplicate (cf. Anexei 1) Ştiinţe inginereşti aplicate (cf. Anexei 1)

Notă: La solicitarea Consiliului ARACIS, CEPSI 1 şi CEPSI 2 vor putea evalua, în limitele

competenţelor recunoscute, şi programe de studiu care se încadrează în alte domenii.

Lista programelor de studiu aferente acestor domenii de licenţă este prezentată în Anexa 1,

alcătuită în baza prevederilor HG 676/2007.

1. Standardele specifice se aplică şi programelor de studiu noi sau înrudite cu cele din Anexa 1, la

propunerea CEPSI 1 şi CEPSI 2, cu aprobarea Consiliului ARACIS.

2. Cu precizări şi adaptări corespunzătoare, aprobate de Consiliul ARACIS, standardele specifice

se aplică şi altor forme de învăţământ superior prevăzute de lege.

3. (a) Formele de învăţământ, duratele şcolarizării şi volumele activităţilor de învăţământ în

învăţământul superior tehnic sunt cele precizate în prezentele standarde specifice.

(b) Învăţământul superior tehnic se desfăşoară pe cicluri:

ciclul I – studii universitare de licenţă: 240 de credite transferabile ECTS (conform

European Credit Transfer System); durata normată de şcolarizare:

pentru învăţământul de zi, ID şi IFR este de 4 ani;

pentru învăţământului seral este de 5 ani.

ciclul II – studii universitare de master: 90 – 120 de credite transferabile ECTS; durata

normată de şcolarizare este de 1,5 – 2 ani.


4/36

II. STANDARDE SPECIFICE PENTRU EVALUAREA STUDIILOR

UNIVERSITARE DE LICENŢǍ

Programele de studiu se diferenţiază între ele prin conţinutul lor curricular. Ele sunt definite prin

misiune şi – corespunzător – prin competenţele prevăzute să fie dobândite de absolvenţi, conform

planurilor de învăţământ şi programelor analitice ale disciplinelor de învăţământ.

Un program de studiu se individualizează faţă celelalte programe de studiu din acelaşi domeniu

prin planul său de învăţământ; acesta trebuie să conţină peste 20% discipline impuse diferite în raport cu

fiecare din celelalte programe de studiu.

II.1. PERSONALUL DIDACTIC

Standardele privind personalul didactic sunt cele formulate în HG 1.418/11.10.2006 cu precizările

stabilite în cerinţele normative obligatorii privind autorizarea / acreditarea programelor de studii

universitare de licenţă şi în standardele specifice de faţă, aprobate de Consiliul ARACIS.

Următoarele criterii normative / standarde se referă la toate posturile didactice constituite pentru

programul de studiu (specializarea) evaluată (conform unui stat de funcţiuni cumulativ în care se includ

posturile întregi sau fracţiunile de posturi, după caz, din toate catedrele colaboratoare).

1. Posturile didactice trebuie să fie constituite conform reglementărilor legale în vigoare.

2. În scopul asigurării calităţii învăţământului, numărul de posturi didactice şi numărul de cadre

didactice titularizate în învăţământul superior care activează în cadrul specializării evaluate trebuie să

satisfacă următoarele cerinţe:

– numărul de posturi didactice / numărul de studenţi ≥ 1/10;

– numărul de studenţi / numărul de cadre didactice ≥ 1/14.

3. Pentru obţinerea autorizării de funcţionare provizorie, minimum 70 % din posturile legal

constituite ale specializării evaluate trebuie să fie acoperite cu personal titularizat în învăţământul superior,

din care cel puţin 25% şi cel mult 50% să aibă gradul didactic de profesor sau de conferenţiar. Aceştia

trebuie să fie repartizaţi aproximativ uniform pe cele patru categorii de discipline formative (cf. clasificării

de la par. II.2.1.(b)1o), astfel încât cel puţin doi conferenţiari universitari să fie specializaţi fiecare în câte

una din disciplinele de specialitate.

4. În vederea acreditării, posturile legal constituite ale specializării evaluate trebuie să fie ocupate

de cadre didactice cu norma de bază în instituţie, sau cu post rezervat, în proporţie de minimum 70 %, din

care cel puţin 25% şi cel mult 50% să aibă gradul didactic de profesor sau de conferenţiar. Cel puţin un

profesor universitar şi un conferenţiar universitar trebuie să fie specializaţi în câte una din disciplinele din

categoria celor de specialitate.

5. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerinţele legale pentru ocuparea posturilor şi să

aibă calificarea şi activitatea de cercetare în domeniul postului.

6. În vederea asigurării calităţii prestaţiei didactice şi de cercetare ştiinţifică, se recomandă ca

numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic, din toate statele de funcțiuni, să fie de maxim

3 pentru un cadru didactic cu norma de bază, de maxim 1,5 pentru un cadru didactic asociat, şi fără a

depăşi , pentru ambele categorii de cadre didactice, în total 3 norme în sistemul universitar.


5/36

7. Numărul de cadre didactice cu norma întreagă la programul de studiu (specializarea) evaluată

trebuie să fie mai mare de 40% din numărul total de posturi didactice legal constituite ale respectivului

program de studiu.

II.2. CONŢINUTUL PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Standardele referitoare la conţinutul învăţământului în domeniul fundamental Ştiinţe inginereşti

sunt standardele generale comune tuturor domeniilor fundamentale şi formelor de învăţământ aprobate de

Consiliul ARACIS, completate cu următoarele standardele specifice.

1. (a) Durata studiilor şi durata practicii trebuie să corespundă celor indicate Tabelul 2

Tabelul 2. Durata studiilor şi durata practicii

INDICATORUL

ÎNVĂŢĂMÂNT DE ZI,

LA DISTANŢǍ, CU

FRECVENŢǍ REDUSǍ

ÎNVĂTĂMÂNT SERAL

Durata studiilor, 8 semestre 10 semestre

în care Durata unui semestru 14 săptămâni* 14 săptămâni*

şi numărul de ore / săptămână 26 – 28 ore 21 – 22 ore

Durata totală a practicii, minim 8 săptămâni (240 ore) minim 8 săptămâni (240 ore)

în care: – practica de an (totalul

stagiilor anuale) minim 4 săptămâni minim 4 săptămâni

– practica pentru

elaborarea lucrării /

proiectului de diplomă

minim 2 săptămâni

(în ultimul an de studiu)

minim 2 săptămâni

(în ultimul an de studiu)

*Activitate didactică; nu se includ practica de an şi sesiunea semestrială de examene.

(b) Disciplinele planului de învăţământ se grupează după categoria formativă şi după

opţionalitate.

1o După categoria formativă disciplinele se clasifică în:

discipline fundamentale

discipline în domeniu *

discipline de specialitate *

discipline complementare.

*) Pentru necesităţile prezentelor reglementări, disciplinele denumite în

Metodologie (Partea IV, par.4.2, pct.3, lit. a) «discipline de specialitate în

domeniu» au fost disociate, corespunzător uzanţelor din învăţământul superior

tehnic, în: «discipline în domeniu» şi «discipline de specialitate».

2o După opţionalitate disciplinele se clasifică în:

discipline obligatorii care se împart în următoarele două grupe:

– discipline impuse

– discipline opţionale;

discipline liber alese sau facultative.

2. Numărul total de ore de activitate organizate conform planului de învăţământ pentru

disciplinele obligatorii (impuse plus opţionale) trebuie să fie cuprins, de regulă, între 3152 – 3376, pentru


6/36

formele de învăţământ de zi, la distanţă şi cu frecvenţă redusă, şi între 3180 – 3320 pentru forma de

învăţământ seral; în numărul total de ore se includ orele de practică considerate la volumul minim de 240

ore (respectiv fără a se adăuga şi orele care, eventual, depăşesc 240 de ore).

3. În planurile de învăţământ trebuie specificate atât volumul de ore pentru activităţile didactice

directe cu studenţii, cât şi volumul de ore necesar pregătirii individuale a studentului şi numărul de credite

la fiecare disciplină. Numărul punctelor credit pentru un semestru este de 30. Punctele credit acordate

pentru susţinerea proiectului de diplomă se consideră separat de punctele de credit corespunzătoare

ultimului semestru.

4. (a) Planurile de învăţământ ale programelor de studiu din domeniile cuprinse în domeniul

fundamental Ştiinţe inginereşti trebuie să cuprindă categoriile de discipline formative conform enumerării

de la 1. (b) 1o. Ponderile acestor categorii, în exprimare procentuală faţă de volumul de ore total al

disciplinelor obligatorii (stabilit cu luarea în considerare a practicii la volumul minim de 240 ore, respectiv

fără a se adăuga şi orele care, eventual, depăşesc 240 de ore) sunt următoarele:

discipline fundamentale: minim 17 %

discipline în domeniu: minim 38 %

discipline de specialitate: minim 25 %

discipline complementare: maxim 8 %.

(b) Volumul de ore corespunzător diferenţei de maximum 12% din numărul total de ore va

putea fi distribuit primelor trei categorii de discipline enumerate la (a), conform opţiunilor unităţii de

învăţământ.

(c) Numărul total de ore include întreaga activitate didactică: cursuri, seminare, laboratoare,

proiecte semestriale şi practica (stagiile anuale de practică şi practica pentru lucrarea / proiectul de

diplomă, luate în calcul numai la nivelul total minim de 8 săptămâni, respectiv de 240 de ore – vezi 2).

Abaterea admisă la proporţiile de mai sus este de 0,5 – 1,0 % (raportat la volumul total de ore), ceea ce

corespunde aproximativ la 1 – 2 ore / săptămână pe durata unui singur semestru (14 – 28 ore) .

5. Raportul „ore de curs / ore de aplicaţii” (aplicaţiile includ: seminare, laboratoare, proiecte de

an, lucrare / proiect de diplomă, şi practica considerată numai la volumul total minim de 240 de ore – vezi

2.) trebuie să fie 1/1 cu o abatere în limitele 20%.

6. Numărul minimum de discipline prevăzute cu ore de proiect este patru.

Proiectul semestrial poate fi disciplină distinctă sau o formă de activitate aplicativă în cadrul unei

discipline. În acest caz admiterea la evaluarea finală trebuie să fie condiţionată de obţinerea la proiect a

notei minime de promovare sau a calificativului „admis”.

7. (a) Disciplinele opţionale (vezi 1.(b) 2o) fac parte din categoria disciplinelor obligatorii în

sensul că disciplinele alese de un student, prin includerea lor în contractul său de studii, devin obligatorii.

Fiecare student are obligaţia de a alege un număr bine precizat din totalul de discipline opţionale existente

în planul de învăţământ, dar astfel încât, în fiecare semestru, disciplinele obligatorii (impuse şi opţionale

alese) să realizeze 30 de credite.


7/36

(b) Ponderea disciplinelor opţionale, care pot fi alese în condiţiile precizate la (a), trebuie să

reprezinte minimum 10% din numărul total de ore al disciplinelor obligatorii (impuse plus opţionale) din

planul de învăţământ.

(c) Disciplinele facultative au rolul de a întregi formarea studenţilor atât în domenii

fundamentale ale cunoaşterii cât şi în domenii de specialitate conexe. Nomenclatorul disciplinelor

facultative poate fi schimbat anual, cu acordul Consiliului facultăţii. Volumul de ore, precum şi numărul

de credite corespunzătoare sunt în afara (suplimentare) celor de la disciplinele obligatorii (impuse şi

opţionale). Numărul total de ore al disciplinelor facultative incluse în planul de învăţământ trebuie să

reprezinte minimum 10% din volumul total de ore al disciplinelor obligatorii.

(d) Disciplinele din modulul de pregătire psiho-pedagogică pot fi încadrate în categoria de

discipline facultative. Planul de învăţământ al acestui modul precum şi desfăşurarea procesului didactic

trebuie să fie gestionate de un departament specializat la nivelul instituţiei de învăţământ superior.

8. Conţinutul disciplinelor din planul de învăţământ, reflectat în programele analitice, trebuie să

corespundă domeniului şi specializării absolventului pentru a asigura competenţele generale şi de

specialitate stabilite prin lege şi declarate prin misiunea programului de studiu.

9. (a) Pentru stagiile de practică trebuie să existe programe analitice, în care se precizează clar

misiunea practicii, tematica şi obiectivele, precum şi sarcinile studentului. Similar, trebuie să fie

prezentată o programă prin care să se precizeze tematica generală (sau cadrul general al tematicilor) a

lucrării de finalizare a studiilor (lucrarea / proiectul de diplomă), structura acesteia şi conţinutul minimal.

(b) Se recomandă ca unităţile de învăţământ să încheie convenţii sau contracte cu societăţi

comerciale de profil în vederea asigurării unui cadru adecvat efectuării stagiilor practice.

10. Disciplinele fundamentale sunt indicate în Anexa 2.

11. Pregătirea în domeniu se asigură la disciplinele inginereşti în domeniu. Nomenclatorul de

referinţă (orientativ) al acestor discipline, particularizat pe domenii este indicat în Anexa 3.

12. Disciplinele complementare (cuprinse în planurile de învăţământ) sunt acele discipline,

indispensabile formării viitorilor ingineri, care nu sunt în legătură directă cu celelalte categorii de

discipline. Nomenclatorul minimal al acestor discipline este precizat în Anexa 4.

13. Facultatea organizatoare de programe de licenţă trebuie să planifice şi să desfăşoare sesiuni

anuale de comunicări ştiinţifice studenţeşti; studenţii trebuie să fie îndrumaţi de cadre didactice care

activează la specializarea supusă evaluării.

14. În instituţie trebuie să existe reglementări interne, la nivel de universitate, facultate /

departament, privind asigurarea şi managementul calităţii procesului de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică.

Pentru celelalte criterii utilizate în procesul de evaluare se aplică standardele generale ARACIS.

În funcţie de necesităţi, în procesul de evaluare se vor avea în vedere şi standardele specifice

aprobate de Consiliul ARACIS, care se adresează unor domenii conexe celui în care se face evaluarea.

II.3. REZULTATELE ÎNVĂŢĂRII


8/36

1. Relevanţa cognitivă şi profesională a programelor de studiu trebuie definită în funcţie de

nivelul cunoaşterii ştiinţifice şi al tehnologiei din domeniu, precum şi de cerinţele pieţei muncii şi a

calificărilor.

2. Furnizorul de educaţie care solicită evaluarea externa a unui program de studiu trebuie să facă

dovada că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoaşterii transmise şi asimilate de către

studenţii la studiile de licenţă / master şi pentru analiza schimbărilor care se produc în profilurile

calificărilor; perioada analizei nu trebuie să depăşească durata unui ciclu de şcolarizare.

3. Furnizorul de educaţie trebuie să ofere informaţii şi date despre calificările, programele de

studiu, diplomele, personalul didactic şi de cercetare, facilităţile oferite studenţilor şi despre orice aspecte

de interes pentru public, în general, şi pentru studenţi, în special (de exemplu: Regulament pentru

activitatea profesională a studenţilor, Regulament de acordare a burselor şi altor forme de sprijin

material pentru studenţii la studiile de licenţă / master).

4. Cunoştinţele, competenţele, deprinderile şi abilităţile dobândite de studenţi trebuie să fie

suficiente pentru a le permite la absolvire angajarea pe piaţa muncii, dezvoltarea unei afaceri proprii, sau

continuarea lor în ciclul următor. Competenţele trebuie definite pentru fiecare specializare în parte şi

trebuie să fie prezentate într-o secţiune distinctă a Planului de învăţământ.

5. Furnizorul de educaţie trebuie să dispună de programe de stimulare a studenţilor performanţi,

precum şi de programe de recuperare a celor cu dificultăţi în învăţare.

II.4. CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ

În accepţiunea prezentei reglementări prin cercetare ştiinţifică se înţelege orice activitate de

analiză, creaţie sau dezvoltare ştiinţifică sau ştiinţifico-tehnică; sunt de asemenea asimilate cercetării

ştiinţifice activităţile de diseminare a cercetării ştiinţifice proprii.

1. Pentru a fi luată în considerare cu ocazia evaluării externe a unităţilor de învăţământ superior,

activitatea de cercetare ştiinţifică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

(a) să fie confirmată / atestată prin documente oficiale;

(b) să fie finalizată (de exemplu: granturi / contracte de cercetare sau fazele lor distincte

predate şi recepţionate, articole publicate, comunicări ştiinţifice susţinute şi publicate);

(c) să se desfăşoare în instituţia de învăţământ superior de care aparţine unitatea de învăţământ

evaluată sau într-unul din centrele de cercetare ale acesteia, sau să reprezinte o colaborare, delimitată şi

atestată ca atare, cu alte instituţii de învăţământ superior sau de cercetare.

2. Se consideră cercetare ştiinţifică următoarele categorii de activităţi:

(a) cercetarea ştiinţifică propriu-zisă: activităţile în cadrul granturilor obţinute prin competiţie

şi al contractelor de cercetare sau de cercetare-proiectare, precum şi activităţile de cercetare necontractate,

dar incluse în planurile de cercetare ale instituţiei de învăţământ superior, finalizate cu articole originale

publicate în reviste indexate în baze de date internaţionale sau cu brevete de invenţie;

(b) activităţi asimilate cercetării ştiinţifice: elaborarea de manuale, tratate sau monografii

publicate în edituri internaţionale sau recunoscute CNCSIS, articole publicate în reviste recunoscute


9/36

CNCSIS, comunicări la manifestări ştiinţifice cu comitete de program, susţinute şi publicate în volume

catalogate ISSN sau ISBN, elaborarea de standarde şi norme tehnice, expertize, consultanţă ştiinţifică,

conducere de doctorat în faza programului de cercetare ştiinţifică (etapa a II-a a studiilor doctorale).

(c) Nu sunt asimilate cercetării ştiinţifice: elaborarea de cursuri universitare şi alte materiale

didactice (îndrumare de proiect sau de laborator, culegeri de probleme de uz intern etc.), avizări de

proiecte, îndrumarea lucrărilor de disertaţie ale masteranzilor, şi îndrumarea doctoranzilor pe durata

programului de pregătire universitară avansată (etapa I a studiilor doctorale).

3. Domeniul în care unitatea de învăţământ supusă evaluării desfăşoară activităţi de cercetare

ştiinţifică trebuie să fie în concordanţă cu domeniul specializării supuse evaluării. Cadrele didactice din

cadrul disciplinelor inginereşti în domeniu, precum şi al disciplinelor de specialitate trebuie să desfăşoare

activităţi de cercetare ştiinţifică legate de domeniul specializării supuse evaluării sau de domenii înrudite.

Este recomandabil ca şi cadrele didactice care activează la celelalte categorii de discipline să desfăşoare

activităţi de cercetare care să aibă o minimă legătură cu domeniul (fac excepţie cadrele didactice de la

disciplina Educaţie fizică).

4. Activitatea de cercetare ştiinţifică a unităţii de învăţământ superior evaluată trebuie să se

desfăşoare după un plan de cercetare ştiinţifică întocmit la nivel de catedră, facultate, inclus în planul de

cercetare al instituţiei de învăţământ superior; aceasta se ia în considerare o singură dată şi numai la

unitatea de învăţământ unde a fost efectuată.

5. Instituţia de învăţământ superior trebuie să organizeze manifestări ştiinţifice naţionale şi

internaţionale, să aibă reviste ştiinţifice, cu apariţie regulată, catalogate ISSN şi recunoscute CNCSIS,

precum şi să colaboreze cu unităţi şi instituţii de cercetare ştiinţifică din ţară şi de peste hotare.

6. O instituţie de învăţământ superior acreditată trebuie să aibă cel puţin un centru de cercetare

ştiinţifică recunoscut sau să colaboreze cu astfel de centre şi institute de cercetare (din domenii

corespunzătoare celor în care prestează activitate de învăţământ).

7. Instituţia de învăţământ superior acreditată trebuie să dispună de editură proprie, publicaţii

catalogate ISSN şi / sau ISBN, atestată de CNCSIS.

8. Veniturile obţinute din cercetarea ştiinţifică trebuie să fie folosite şi pentru dotări şi dezvoltare,

conform reglementărilor legale în vigoare.

II.5. BAZA MATERIALĂ

1. Baza materială trebuie să corespundă obiectivelor procesului de învăţământ şi cercetare

ştiinţifică, precum şi numărului de cadre didactice şi de studenţi pentru specializarea supusă evaluării.

2. Dotarea laboratoarelor trebuie să asigure desfăşurarea procesului de învăţământ în acord cu

prevederile programelor analitice, precum şi desfăşurarea activităţilor de cercetare ştiinţifică.

3. Unitatea de învăţământ trebuie să dispună de sisteme informatice şi sisteme de comunicaţii

(reţele de calculatoare, acces la INTERNET etc.) la dispoziţia cadrelor didactice şi studenţilor. În sălile şi

laboratoarele pentru disciplinele informatice trebuie să se asigure la fiecare post de lucru câte un


10/36

calculator, la care pot lucra simultan maximum doi studenţi – în cadrul programelor de studiu de licenţă, şi

un singur student în cadrul programelor de studiu de master.

4. Minimum 50% din activităţile de laborator ale fiecărei discipline prevăzute cu astfel de

activităţi trebuie să fie asigurate prin lucrări de laborator cu caracter experimental pe standuri şi cu

aparatură adecvate. Pentru aceste lucrări trebuie să existe Îndrumare de laborator (disponibile în laborator

– minimum un exemplar tipărit la doi studenţi sau accesibile în format electronic pentru maximum doi

studenţi la un calculator), cuprinzând şi modelele formularelor referatelor lucrărilor de laborator.

5. Pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ (cu excepţia celor facultative) trebuie să se

asigure în bibliotecile proprii cursuri şi îndrumare de laborator / proiect, sau documentaţii accesibile în

format electronic. Pentru aceste lucrări trebuie să existe minim un exemplar tipărit la 10 studenţi. Dacă

materialul didactic respectiv este disponibil şi în format electronic, el trebuie să fie accesibil pe internet

sau la calculatoarele din laborator / bibliotecă (minimum un calculator la 10 studenţi).

III. STANDARDE SPECIFICE PENTRU EVALUAREA STUDIILOR

UNIVERSITARE DE MASTER

1. Universitatea care organizează studii universitare de master trebuie să fie acreditată şi să

deruleze programe de licenţă acreditate din domeniul programului de master evaluat.

2. (a) Universitatea care organizează studii de master trebuie să dispună de un centru de

cercetare ştiinţifică instituţionalizat, recunoscut CNCSIS, în care se desfăşoară activitate de cercetare

ştiinţifică, cu rezultate prestigioase, în domeniul programului de master evaluat.

(b) Laboratoarele trebuie să fie dotate adecvat atât pentru activităţi de învăţământ, cât şi pentru

cercetare; ele trebuie să dispună şi de tehnică de calcul, achiziţie şi prelucrare a datelor.

3. În unitatea de învăţământ supusă evaluării se desfăşoară, de regulă, studii doctorale în

domeniul programului evaluat. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, atunci trebuie ca în programul

evaluat să fie implicat un conducător ştiinţific de doctorat în domeniu sau într-un domeniu apropiat, fapt

care trebuie să fie atestat prin prezenţa acestuia pe lista personalului didactic al respectivului program.

4. Misiunea studiilor de master se justifică prin elemente de pertinenţă şi oportunitate în raport cu

obiectivele de învăţământ şi cercetare ştiinţifică, precum şi cu nomenclatorul naţional de calificări şi,

respectiv, cu cerinţele pieţei forţei de muncă.

5. Misiunea de învăţământ şi cercetarea ştiinţifică asumată în cadrul studiilor universitare de

master trebuie să se încadreze în domeniul şi specializarea unităţii de învăţământ organizatoare.

(a) Cursanţii de la studiile universitare de master trebuie să fie absolvenţi cu diplomă de

licenţă obţinută la finalizarea studiilor universitare de licenţă.

(b) Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul studiilor de

licenţă sau într-un domeniu apropiat, dezvoltarea capacităţilor de cercetare ştiinţifică şi

constituie o bază pregătitoare obligatorie pentru studiile doctorale.

(c) Studiile universitare de master efectuate în alte domenii decât cele prevăzute la alin. (b)

trebuie să asigure obţinerea de competenţe complementare.


11/36

6. Durata studiilor universitare de master în domeniul fundamental Ştiinţe inginereşti este de 3 – 4

semestre, cu un număr corespunzător de 90 – 120 credite.

7. (a) Planul de învăţământ trebuie să conţină discipline de aprofundare şi discipline de sinteză,

de cunoaştere avansată, cu conţinut şi activităţi aplicative corespunzătoare misiunii asumate; orele

aplicative pot fi: seminare, laboratoare şi proiecte.

(b) În cazul studiilor însumând 120 de credite (4 semestre), se pot include în planul de

învăţământ până la 30 de credite dedicate cercetării, practicii şi elaborării lucrării de

disertaţie (activităţi desfăşurate pe parcursul ultimului semestrul).

8. Volumul de activităţi didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână, un

semestru având 14 săptămâni. Restul de timp până la nivelul de 40 ore / săptămână reprezintă volumul de

timp necesar pregătirii individuale, dezvoltării capacităţilor de cercetare ştiinţifică şi activităţii de

cercetare propriu-zise a cursanţilor.

9. Raportul „ore ce curs / ore de aplicaţii” trebuie să fie de 1:1, admiţându-se variaţii în limitele

de ± 25%. În situaţia de la punctul 7 (b), practica se ia în calcul la activităţi aplicative până la limita de 120

de ore (respectiv fără ceea ce, eventual, depăşeşte limita de 120 de ore).

10. La sfârşitul fiecărui semestru se prevăd minim 4 forme de verificare, din care cel puţin 50% să

fie examene. În situaţia de la 7 (b), acordarea efectivă a numărului de credite se face numai după

susţinerea cu succes a lucrării de disertaţie şi nu este condiţionată de prevederea introducerii în ultimul

semestru a minim patru forme de verificare.

11. Disertaţia (lucrarea) de absolvire a studiilor universitare de master trebuie să conţină elemente

de sinteză bibliografică şi de cercetare ştiinţifică.

12. Personalul didactic este format din profesori universitari sau profesori universitari consultanţi

(între care se află cel puţin un conducător de doctorat, vezi 3.), conferenţiari universitari, şefi de lucrări cu

titlul de doctor sau specialişti reputaţi, cu titlul de doctor în domeniul de studii în care se încadrează

programul de master.

13. Formaţiunile de studiu se alcătuiesc cu minim 15 studenţi la orele de curs şi cu minim 8

studenţi la orele de aplicaţii.

14. Unitatea de învăţământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare dotate corespunzător

pentru desfăşurarea învăţământului şi cercetării ştiinţifice în domeniu, precum şi de tehnica de calcul

necesară.

15. Unitatea de învăţământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliotecă cu fond de carte şi

periodice în domeniul specializării în care se organizează învăţământul de master.

16. Disciplinele din planul de învăţământ trebuie să fie acoperite cu bibliografia didactică necesară

(tratate, manuale, îndrumare, note de curs, suporturi de curs) la dispoziţia cursanţilor, în format electronic

sau în număr suficient de exemplare tipărite (minimum un exemplar la 3 studenţi).

Notă: Standardele specifice privind Cercetarea ştiinţifică, precum şi cele privind Baza

materială (cap. II, par.II.3, respectiv II.4) se aplică şi programelor de master, dacă nu

sunt specificate cerinţe mai severe în cadrul prezentului capitol.


12/36

ANEXA 1

LISTA DOMENIILOR ŞI SPECIALIZĂRILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL UNIVERSITAR

ÎN DOMENIUL FUNDAMENTAL „ŞTIINŢE INGINEREŞTI“

CONFORM H. G. 676 / 28/06/2007

Nr.

crt.

Domenii de studii

universitare de licenţă

Nr.

credite Specializarea

1

CALCULATOARE ŞI

TEHNOLOGIA

INFORMAŢIEI

240

Calculatoare

Tehnologia informaţiei

Calculatoare şi sisteme informatice pentru apărarea şi securitatea

naţională

Ingineria informaţiei

2 INGINERIE

GENISTICĂ 240

Maşini şi utilaje de geniu

Sisteme pentru baraje de mine, distrugeri şi mascare

3 INGINERIE

GEODEZICĂ 240

Măsurători terestre şi cadastru

Topogeodezie şi automatizarea asigurării topogeodezice

4 INGINERIE

AEROSPAŢIALĂ 240

Construcţii aerospaţiale

Sisteme de propulsie

Echipamente şi instalaţii de aviaţie

Inginerie şi management aeronautic

Aeronave şi motoare de aviaţie

5 INGINERIE CHIMICĂ 240

Ingineria substanţelor anorganice şi protecţia mediului

Chimia şi ingineria substanţelor organice, petrochimie şi

carbochimie

Ştiinţa şi ingineria materialelor oxidice şi nanomateriale

Ştiinţa şi ingineria polimerilor

Ingineria şi informatica proceselor chimice şi biochimice

Inginerie chimică

Controlul şi securitatea produselor alimentare

Inginerie biochimică

Ingineria fabricaţiei hârtiei

Tehnologia chimică a produselor din piele

şi înlocuitori

Tehnologie chimică textilă

Chimie alimentară şi tehnologii biochimice

Prelucrarea petrolului şi petrochimie

Extracte şi aditivi naturali alimentari

Chimie militară

6 INGINERIE CIVILĂ 240

Construcţii civile, industriale şi agricole

Căi ferate, drumuri şi poduri

Construcţii şi fortificaţii

Amenajări şi construcţii hidrotehnice

Construcţii miniere

Inginerie sanitară şi protecţia mediului

Îmbunătăţiri funciare şi dezvoltare rurală

Inginerie civilă

Inginerie urbană şi dezvoltare regională

Infrastructura transporturilor metropolitane

7 INGINERIA

INSTALAŢIILOR 240

Instalaţii pentru construcţii

Instalaţii şi echipamente pentru protecţia atmosferei

Instalaţii pentru construcţii – pompieri

8

INGINERIE DE

ARMAMENT,

RACHETE ŞI

MUNIŢII

240

Armament, rachete muniţii de aviaţie şi sisteme de salvare

Muniţii, rachete, explozivi şi pulberi

Armament, aparatură artileristică şi sisteme de conducere a

focului


13/36

Sisteme integrate de armamente şi muniţie

9 INGINERIE

ELECTRICĂ 240

Sisteme electrice

Electronică de putere şi acţionări electrice

Electrotehnică

Instrumentaţie şi achiziţii de date

Electromecanică***

Inginerie electrică şi calculatoare

10

INGINERIE

ELECTRONICĂ ŞI

TELECOMUNICAŢII

240

Electronică aplicată

Tehnologii şi sisteme de telecomunicaţii

Reţele şi software de telecomunicaţii

Microelectronică, optoelectronică şi nanotehnologii

Telecomenzi şi electronică în transporturi

Echipamente şi sisteme electronice militare

Transmisiuni

11 INGINERIE

ENERGETICĂ 240

Ingineria sistemelor electroenergetice

Hidroenergetică

Termoenergetică

Energetică industrială

Energetică şi tehnologii nucleare

Managementul energiei

12 INGINERIE

GEOLOGICĂ 240

Inginerie geologică

Geologia resurselor miniere

Geologia resurselor petroliere

Geofizică

13 INGINERIE

INDUSTRIALĂ 240

Tehnologia construcţiilor de maşini*

Maşini unelte şi sisteme de producţie*

Ingineria sudării*

Design industrial*

Ingineria şi managementul calităţii*

Ingineria securităţii în industrie**

Nanotehnologii şi sisteme neconvenţionale*

Tehnologia şi designul produselor textile**

Tehnologia şi designul confecţiilor din piele şi înlocuitori**

Ingineria sistemelor de energii regenerabile**

Tehnologia tricotajelor şi confecţiilor**

14 INGINERIE

FORESTIERĂ 240

Ingineria prelucrării lemnului

Ingineria produselor finite din lemn

15

INGINERIA

PRODUSELOR

ALIMENTARE

240

Ingineria produselor alimentare

Tehnologia prelucrării produselor agricole

Controlul şi expertiza produselor alimentare

Pescuit şi industrializarea peştelui

16 INGINERIA

AUTOVEHICULELOR 240

Construcţii de autovehicule

Ingineria sistemelor de propulsie pentru autovehicule

Autovehicule rutiere

Echipamente şi sisteme de comandă şi control pentru autovehicule

Blindate, automobile şi tractoare

17 INGINERIA

MATERIALELOR 240

Ştiinţa materialelor

Ingineria elaborării materialelor metalice

Ingineria procesării materialelor

18 INGINERIE

MECANICĂ 240

Sisteme şi echipamente termice

Maşini şi sisteme hidraulice şi pneumatice

Mecanică fină şi nanotehnologii

Maşini şi echipamente miniere

Inginerie mecanică

Maşini şi instalaţii pentru agricultură şi industria alimentară


14/36

Utilaje petroliere şi petrochimice

Utilajul pentru transportul şi depozitarea hidrocarburilor

Echipamente pentru procese industriale

Utilaje tehnologice pentru construcţii

Ingineria şi managementul resurselor tehnologice în construcţii

Utilaje pentru textile şi pielărie

Vehicule pentru transportul feroviar

Utilaje şi instalaţii portuare

19 INGINERIA

MEDIULUI 240

Ingineria şi protecţia mediului în industrie*

Ingineria sistemelor biotehnice şi ecologice*

Ingineria şi protecţia mediului în industria chimică şi

petrochimică**

Inginerie şi protecţia mediului în agricultură **

Ingineria dezvoltării rurale durabile*

Ingineria mediului**

Ingineria valorificării deşeurilor**

20 INGINERIE NAVALĂ

ŞI NAVIGAŢIE 240

Sisteme şi echipamente navale

Arhitectură navală

Navigaţie şi transport maritim şi fluvial

Navigaţie, hidrografie şi echipamente navale

Electromecanică navală

21 INGINERIA

SISTEMELOR 240

Automatică şi informatică aplicată

Echipamente pentru modelare, simulare şi conducere

informatizată a acţiunilor de luptă

Ingineria sistemelor multimedia

22 INGINERIE ŞI

MANAGEMENT 240

Inginerie economică industrială*

Inginerie economică în domeniul mecanic*

Inginerie economică în construcţii*

Inginerie şi management naval şi portuar*

Inginerie economică în domeniul transporturilor*

Inginerie economică în domeniul electric, electronic şi energetic**

Inginerie economică în industria chimică şi de materiale **

Inginerie economică în agricultură**

Inginerie şi management în alimentaţia publică şi agroturism**

23 INGINERIA

TRANSPORTURILOR 240 Ingineria transporturilor şi trafic

24 MECATRONICĂ ŞI

ROBOTICĂ 240

Mecatronică***

Robotică***

25 MINE, PETROL ŞI

GAZE 240

Inginerie minieră

Prepararea substanţelor minerale utile

Topografie minieră

Inginerie de petrol şi gaze

Transportul, depozitarea şi distribuţia hidrocarburilor

26

ŞTIINŢE

INGINEREŞTI

APLICATE

240

Inginerie medicală**

Optometrie*

Biotehnologii industriale**

Inginerie fizică**

Informatică industrială**

Informatică aplicată în inginerie electrică**

Matematică şi informatică aplicată în inginerie**

Fizică tehnologică**

Bioinginerie**

*) La CEPSI 1

**) La CEPSI 2

***) se vizitează de comisii mixte alcătuite din evaluatori de la comisiile CEPSI 1 şi CEPSI 2


15/36

ANEXA 2

DISCIPLINE FUNDAMENTALE (GENERALE)

Analiză matematică

Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială

Matematici speciale şi / sau:

Ecuaţii diferenţiale

Teoria probabilităţilor şi statistică matematică (sau denumiri similare)

Ecuaţiile fizicii matematice

Metode numerice (Analiză numerică) (sau denumiri similare)

Geometrie descriptivă (la domeniile aferente C.E.P.S.I. 1)

Desen tehnic şi infografică (la domeniile aferente C.E.P.S.I. 1) sau:

Grafică asistată de calculator (la domeniile aferente C.E.P.S.I. 2)

Programarea calculatoarelor şi limbaje de programare / Informatică aplicată

Fizică

Chimie (sau denumiri similare)

Bazele economiei (numai la domeniul Inginerie şi management)


16/36

ANEXA 3

DISCIPLINE ÎN DOMENIU

Nomenclator de referinţă

DOMENIUL INGINERIE GEODEZICĂ

Topografie (sau denumiri echivalente)

Geodezie matematică

Geodezie fizică

Măsurări geodezice prin unde (sau denumiri echivalente)

Instrumente geodezice şi metode de măsurare

Cadastru

Fotogrammetrie şi fotointerpretare (sau denumiri echivalente)

Măsurători inginereşti în construcţii şi industrie (sau denumiri echivalente)

Astronomie geodezică

Cartografie matematică (sau denumiri echivalente)

Sisteme informatice geodezice

Organizarea teritoriului şi ecologie

Legislaţie funciar cadastrală

Compensarea măsurătorilor şi statistică

Tehnici de măsurare şi prelucrare a datelor

Măsurători subterane

Curs general de construcţii, căi de comunicaţii şi lucrări de artă, construcţii hidrotehnice şi reţele

tehnico-edilitare

Amenajarea teritoriului şi urbanism

Management

Practică

DOMENIUL INGINERIE AEROSPAŢIALĂ

Ştiinţa şi ingineria materialelor

Tehnologia materialelor

Mecanică

Rezistenţa materialelor

Teoria elasticităţii

Bazele electrotehnicii

Maşini şi acţionări electrice

Bazele termotehnicii (sau denumiri echivalente)

Maşini termice

Mecanica fluidelor

Bazele aerodinamicii

Organe de maşini

Mecanică fină şi mecanisme

Metode numerice în aviaţie

Programare liniară aplicată

Metode cu diferenţe finite în aviaţie

Mecanica aeronavelor

Bazele propulsiei aerospaţiale

Echipamente de bord şi navigaţie aeriană

Tehnologii generale de aviaţie

Introducere în ingineria aerospaţială

Management

Asigurarea calităţii în domeniul aerospaţial

Management prin proiecte

Practică


17/36

DOMENIUL INGINERIE CIVILĂ

Mecanică


Hidraulică

Termotehnică

Electrotehnică

Topografie

Materiale de construcţii

Geologia inginerească (sau denumiri echivalente)

Geotehnică

Fundaţii

Teoria elasticităţi şi plasticităţii

Statica şi dinamica şi stabilitatea construcţiilor (sau denumiri echivalente)

Metoda finit elementului

Beton armat şi precomprimat (sau denumiri echivalente)

Siguranţa construcţiilor

Construcţii metalice

Construcţii civile

Inginerie seismică

Metode numerice în calculul construcţiilor (sau denumiri echivalente)

Proiectare asistată de calculator (sau denumiri echivalente)

Maşini de construcţii (sau denumiri echivalente)

Elemente de arhitectură

Căi de comunicaţii

Management în construcţii (sau denumiri echivalente)

Practică topografică

Practică tehnologică

DOMENIUL INGINERIA INSTALAŢIILOR


Mecanică

Termotehnică

Aparate termice şi echipamente pentru ardere (sau denumiri echivalente)

Hidraulică şi maşini hidraulice

Electrotehnică şi maşini electrice

Materiale de instalaţii

Prelucrări mecanice

Organe de maşini şi tehnologie mecanică

Construcţii (sau denumiri echivalente)

Ecologie şi protecţia mediului

Surse neconvenţionale de energie

Meteorologie şi climatologie

Fizica poluării atmosferei

Elemente de arhitectură (sau denumiri echivalente)

Management

Practică

DOMENIUL INGINERIE GEOLOGICĂ

Geologie fizică

Topografie (sau denumiri echivalente)

Mineralogie şi metode fizice de analiză


18/36

Cartografie geologică

Fizica globului

Hidraulică generală

Cristalografie

Sedimentologie

Micropaleontologie şi paleontologie

Geochimie

Prospecţiuni geofizice (sau denumiri echivalente)

Geologie istorică

Petrologie

Geologie structurală

Zăcăminte de minerale solide

Geologia României

Hidrogeologie

Geologie inginerească

Analiza bazinelor sedimentare

Mecanică


Practică

DOMENIUL INGINERIE INDUSTRIALĂ

Ştiinţa şi ingineria materialelor (sau denumiri echivalente)

Tehnologia materialelor (sau denumiri echivalente)

Tratamente termice

Mecanică


Mecanisme (sau denumiri echivalente)

Organe de maşini

Mecanica fluidelor şi echipamente hidraulice (sau denumiri echivalente)

Termotehnică şi echipamente termice (sau denumiri echivalente)

Electrotehnică

Maşini şi acţionări electrice (sau denumiri echivalente)

Elemente de electronică (sau denumiri echivalente)

Toleranţe şi control dimensional

Maşini unelte (sau denumiri echivalente)

Prelucrări prin aşchiere şi scule aşchietoare (sau denumiri echivalente)

Bazele generării suprafeţelor pe maşini unelte sau:

Teoria proceselor de sudare

Vibraţiile maşinilor şi utilajelor

Dispozitive tehnologice

Bazele proiectării tehnologice asistate de calculator (sau denumiri echivalente)

Tribologie

Design (sau denumiri echivalente)

Management

Managementul calităţii sau

Controlul şi asigurarea calităţii


Practică

Pentru Tehnologii în textile, tricotaje, confecţii şi piele

Mecanică, rezistenţa materialelor, Inginerie mecanică (sau denumiri echivalente)

Mecanisme şi organe de maşini

Electrotehnică, Electronică şi automatizări


19/36

Climatizare industrială

Inginerie generală în textile - pielărie

Fibre textile

Materii prime pentru textile pielărie

Metrologie în textile - pielărie

Economie generală

Management

Marketing

Bazele proceselor de filatură

Confortul şi funcţiile produselor textile şi din piele

Analiza şi controlul sistemelor de producţie prin costuri

Elemente de proiectare a maşinilor textile în filatură / ţesătorie / tricotaje / confecţii / confecţii din

piele şi înlocuitori

Bazele proiectării tehnologice asistate de calculator în filatură / ţesătorie / neţesute / tricotaje /

confecţii textile / confecţii piele şi înlocuitor

Design (sau denumiri echivalente)

Finisarea produselor textile / din piele şi înlocuitori

Controlul şi asigurarea calităţii în textile / pielărie

Bazele proceselor în filatură / ţesătorie / neţesute / tricotaje / confecţii textile / confecţii piele şi

înlocuitori

Structuri textile - fire / ţesături / tricoturi / neţesute şi / sau

Structura şi proiectarea confecţiilor şi / sau

Structura şi proiectarea încălţămintei şi a marochinărie

Practică

DOMENIUL INGINERIE FORESTIERĂ

Anatomia lemnului

Fizica şi mecanica lemnului

Bazele producţiei lemnului şi protecţia mediului

Studiul proprietăţilor lemnului

Mecanică aplicată în industria lemnului

Rezistenţa materialelor în industria lemnului

Structuri din lemn

Toleranţe şi control dimensional în industria lemnului

Organe de maşini

Materiale tehnologice în industria lemnului

Termotehnică

Electrotehnică (sau denumiri echivalente)

Tehnologie mecanică în industria lemnului

Bazele prelucrării lemnului şi scule aşchietoare

Transport tehnologic în industria lemnului

Tratamente termice ale lemnului

Tehnica comenzilor numerice în industria lemnului

Maşini unelte şi agregate în industria lemnului

Acţionări şi automatizări în industria lemnului

Management în industria lemnului

Protecţia lemnului

Practică

DOMENIUL INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

Elemente de inginerie mecanică

Elemente de inginerie electrică

Psihologia alimentaţiei umane


20/36

Tehnologii generale în industria alimentară

Operaţii unitare în industria alimentară

Utilaje în industria alimentară

Principii şi metode de conservare a produselor alimentare

Biotehnologii alimentare

Înlocuitatea produselor alimentare

Principiile nutriţiei umane

Politici şi strategii globale de securitate alimentară

Ambalaje şi design în industria alimentară

Microbiologie specială

Analize senzoriale

Aditivi şi ingrediente în industria alimentară

Legislaţie şi protecţia consumatorilor

Marketing

Management

Practică

DOMENIUL INGINERIA MATERIALELOR

Chimie fizică

Mecanică


Mecanica fluidelor

Cristalografie şi mineralogie (sau denumiri echivalente)

Ştiinţa şi ingineria materialelor metalice


Electrotehnică şi instalaţii electrotehnice (sau denumiri echivalente)

Automatizări

Organe de maşini (sau denumiri echivalente)

Termotehnică

Metalurgie fizică

Proprietăţile şi alegerea materialelor

Teoria proceselor metalurgice ş i / sau:

Bazele teoretice ale turnării

Bazele proceselor de încălzire

Bazele elaborării aliajelor

Bazele teoretice ale tratamentelor termice

Bazele teoretice ale deformărilor plastice

Bazele metalurgice ale ruperii materialelor

Modelarea şi optimizarea proceselor metalurgice sau

Conducerea proceselor metalurgice

Management

Practică

DOMENIUL INGINERIE MECANICĂ



Mecanică sau:

Mecanică şi vibraţii mecanice


Mecanisme (sau denumiri echivalente)

Organe de maşini (sau denumiri echivalente)

Toleranţe şi control dimensional

Mecanica fluidelor sau


21/36

Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice

Termotehnică sau

Termotehnică şi maşini termice (sau denumiri echivalente)

Maşini unelte şi prelucrări prin aşchiere (sau denumiri echivalente)

Acţionări hidraulice şi pneumatice

Tribologie

Electronică aplicată (sau denumiri echivalente)

Automatică (sau denumiri echivalente)

Management

Electrotehnică şi maşini electrice (sau denumiri echivalente)

Practică

DOMENIUL INGINERIA AUTOVEHICULELOR



Mecanica


Mecanisme

Organe de maşini

Control dimensional sau:

o Control dimensional şi măsurători tehnice

Vibraţii mecanice

Mecanica fluidelor

Electrotehnică

Termotehnică



Electronică aplicată

Bazele sistemelor automate

Metoda elementului finit

Bazele ingineriei autovehiculelor

Dinamica autovehiculelor

Management

Practica

DOMENIUL INGINERIE NAVALĂ ŞI NAVIGAŢIE



Mecanică sau:



Hidrodinamică şi teoria valurilor (sau denumiri echivalente)

Organe de maşini şi mecanisme (sau denumiri echivalente)

Termotehnică (sau denumiri echivalente)

Electrotehnică şi maşini electrice (sau denumiri echivalente)

Electronică şi automatizări

Traductoare şi măsurări electrice şi electronice (sau denumiri echivalente)

Teoria sistemelor automate sau:

Teoria sistemelor şi reglaj automat

Echipamente şi sisteme de navigaţie sau

Aparate electrice de navigaţie

Bazele radiolocaţiei şi hidrolocaţiei (sau denumiri echivalente)

Echipamente radioelectronice şi de comunicaţii navale


22/36

Meteorologie şi hidrologie marină sau

Meteorologie şi oceanografie

Elemente de navigaţie şi hidrometeorologie

Hidrografie

Arhitectura navei

Rezistenţă la înaintare şi propulsie

Construcţia navelor sau

Teoria şi construcţia navei

Instalaţii de propulsie

Instalaţii navale de bord sau

Instalaţii de bord şi punte

Maşini şi instalaţii navale sau

Maşini navale şi ecologie marină

Management şi administrarea navei

Porturi şi căi navigabile sau

Rute şi relaţii de transport naval

Pregătire marinărească

Practică

DOMENIUL INGINERIA TRANSPORTURILOR



Mecanică şi teoria mecanismelor (sau denumiri echivalente)


Organe de maşini

Motoare termice

Electrotehnică şi acţionări electrice


Teoria informaţiei şi coduri

Mecanica fluidelor

Informatică în transporturi (sau denumiri echivalente)

Instalaţii de control şi comanda circulaţiei

Mijloace de transport

Maşini şi instalaţii pentru manipularea mărfurilor (sau denumiri echivalente)

Transport multimodal

Analiza economică a transporturilor

Management

Practică

DOMENIUL MECATRONICĂ ŞI ROBOTICĂ

Bazele sistemelor mecatronice sau

Bazele roboticii

Robotică


Rezistenta materialelor

Mecanica

Termotehnica

Mecanica fluidelor

Sisteme de acţionare

Dinamica sistemelor mecatronice (sau denumiri echivalente)


Electrotehnică

Maşini electrice


23/36

Electronică

Sisteme de achiziţie, interfeţe şu instrumentaţie virtuală (sau denumiri echivalente)

Microcontrolere, microprocesoare

Senzori şi sisteme senzoriale

Electronica de putere sau

Convertoare statice

Electronică digitală (sau denumiri echivalente)

Arhitectura calculatoarelor numerice

Proiectare asistata de calculator

Bazele sistemelor automate (sau denumiri echivalente)

Inteligenta artificiala

Sisteme de conducere în robotica

Automate şi microprogramare sau:

Automate programabile

Sisteme mecatronice

Toleranţe şi control dimensional (sau denumiri echivalente)

Management

Practică

DOMENIUL MINE , PETROL ŞI GAZE


Mecanică

Mineralogie şi petrologie

Geologie generală şi stratigrafică

Termotehnică şi maşini termice



Organe de maşini

Mecanica rocilor

Hidraulică generală

Hidraulică subterană

Economia petrolului (sau denumiri echivalente)

Fizico-chimia zăcămintelor (sau denumiri echivalente)

Protecţia mediului

Practică

DOMENIUL INGINERIE DE ARMAMENT, RACHETE ŞI MUNIŢII (A.R.M.)

Studiul şi tehnologia materialelor


Maşini unelte şi măsurări tehnice şi / sau

Prelucrări mecanice şi control dimensional

Tehnologia materialelor şi măsurări tehnice

Tehnologii de prelucrare şi control


Termodinamica sistemelor de armament, rachete şi muniţii (A.R.M.) sau

Termotehnică

Mecanica fluidelor şi elemente de aerodinamică

Mecanisme şi organe de maşini sau

Mecanisme şi elemente de mecanică fină


Electronică *

Automatică * sau

Teoria sistemelor automate *


24/36

Teoria optimizării *

Metode numerice*

Fizica exploziei

Explozivi şi pirotehnie

Balistică interioară

Balistică exterioară şi dinamica zborului (I)

Teoria tragerilor sau

Teoria tragerilor automatizate şi sisteme de conducerea focului

Aparatură artileristică sau

Aparatură artileristică, optomecanică şi optoelectronică

Sisteme de conducerea focului

Managementul activităţilor tehnico – economice militare

Teoria deciziilor şi ştiinţe militare

Tactică

Logistica sistemelor de A.R.M.

Practică *)

Pentru sisteme de A.R.M.

DOMENIUL GENIU

Studiul materialelor




Maşini unelte

Metode numerice sau

Metoda elementului finit

Mecanica fluidelor

Mecanisme şi elemente de mecanică fină sau


Teoria şi efectele exploziei

Termotehnică şi motoare termice sau

Termodinamică chimică


Electronică şi automatică

Fizica radiaţiilor electromagnetice

Chimia explozivilor şi combustibililor speciali

Propulsia maşinilor de geniu sau

Cinematica şi dinamica mijloacelor tehnice de minare – deminare

Bazele maşinilor de geniu sau

Bazele execuţiei barajelor, distrugerilor şi mascării

Procese de lucru ale mijloacelor de minare – deminare sau

Teoria proceselor de lucru din sistemele tehnice de geniu

Inginerie asistată de calculator

Logistica sistemelor de geniu

Managementul activităţilor tehnico – economice militare

Teoria deciziilor şi ştiinţe militare

Tactică

Practică

DOMENIUL ŞTIINŢE MILITARE ŞI INFORMAŢII Discipline conform standardelor specifice pentru învăţământul militar superior.


25/36

DOMENIUL CALCULATOARE ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

Proiectarea algoritmilor

Matematici discrete

Algoritmi paraleli şi distribuiţi

Ingineria programelor

Programare orientata pe obiecte

Paradigme de programare sau

Programare logica şi Programare funcţională

Limbaje formale şi automate sau

Limbaje formale şi translatoare

Sisteme de operare

Elemente de grafica pe calculator sau

Prelucrare grafica sau

Prelucrarea imaginilor

Inteligenta artificiala

Reţele de calculatoare sau

Protocoale de comunicaţii

Reţele locale de calculatoare

Proiectarea cu microprocesoare

Baze de date

Structuri de date

Proiectare logica

Calculatoare numerice sau

Structura şi organizarea calculatoarelor

Arhitectura sistemelor de calcul

Modelare şi simulare

Testarea sistemelor de calcul

Teoria sistemelor

Electrotehnica

Dispozitive electronice şi electronica analogica

Electronica digitala

Achiziţia şi prelucrarea datelor sau

Instrumentaţie virtuala sau

Măsurători electronice, senzori şi traductoare

Practică

DOMENIUL INGINERIE CHIMICĂ

Mecanică, Rezistenţa materialelor, Elemente de inginerie mecanică

Electrotehnica şi electronică

Chimie anorganică (sau denumiri echivalente)

Chimie organică

Chimie fizică aplicată (sau denumiri echivalente)

Chimie analitică şi analiză instrumentală


Bazele ingineriei chimice / Analiza şi sinteza proceselor tehnologice

Fenomene de transfer, utilaje şi echipamente (sau denumiri echivalente)

Management şi Marketing / Managementul şi ingineria sistemelor de producţie

Cataliza industriala şi catalizatori

Biotehnologie generala

Electrochimie şi coroziune

Automatizarea proceselor în industria chimica

Optimizarea proceselor tehnologice


Practică


26/36

DOMENIUL INGINERIE ELECTRICĂ

Teoria circuitelor electrice

Teoria câmpului electromagnetic

Metode şi procedee tehnologice



Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice

Teoria sistemelor şi reglaj automat

Electronică analogică şi digitală

Sisteme cu microprocesoare

Materiale electrotehnice

Măsurări electrice şi electronice

Convertoare statice

Convertoare electromagnetice

Echipamente electrice

Acţionări electrice

Surse de energie

Calitate şi fiabilitate


Management

Microcontrolere şi automate programabile

Compatibilitate electromagnetica

Traductoare interfeţe şi achiziţie de date

Practică

DOMENIUL INGINERIE ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII


Materiale pentru electronică

Dispozitive electronice

Circuite electronice fundamentale

Arhitectura microprocesoarelor

Semnale şi sisteme

Teoria transmisiunii informaţiei

Circuite integrate digitale

Electronică de putere

Compatibilitate electromagnetică

Automatizări în electronică şi telecomunicaţii

Analiza şi sinteza circuitelor

Decizie şi estimare în prelucrarea informaţiilor

Circuite integrate analogice

Instrumentaţie electronică de măsură

Microcontrolere

Microunde

Bazele sistemelor de achiziţii de date

Prelucrarea digitală a semnalelor

Sisteme de comunicaţii

Arhitecturi de reţea şi internet

Televiziune

Programare obiect-orientată

Sisteme de operare

Tehnologii de programare în internet

Baze de date


27/36

Componente şi circuite pasive

Modele SPICE

Tehnici CAD în realizarea modulelor electronice

Optoelectronică

Măsurări în electronică şi telecomunicaţii

Structuri de date şi algoritmi

Practică

DOMENIUL INGINERIE ENERGETICĂ

Introducere în ingineria energetică sau:

Energetică generală

Conversia energiei

Energetică generală şi conversia energiei

Mecanică sau:

Mecanică şi rezistenţa materialelor

Mecanica fluidelor sau

Bazele hidraulicii



Termotehnică sau

Bazele termodinamicii

Transfer de căldură şi masă

Utilizarea energiei apelor

Bazele electrotehnicii sau

Electrotehnică

Electronică

Management

Surse regenerabile

Măsurarea mărimilor electrice şi neelectrice sau



Echipamente şi instalaţii termice


Maşini hidraulice

Teoria reglării automate

Energia şi mediul

Producerea energiei electrice şi termice

Partea electrică a centralelor şi staţiilor

Reţele electrice sau

Transportul şi distribuţia energiei electrice

Fiabilitate sau

Fiabilitatea instalaţiilor energetice

Tehnici de inteligenţă artificială

Surse regenerabile

Practică

DOMENIUL INGINERIA SISTEMELOR

Mecanică

Electrotehnică

Robotică şi / sau Mecatronică

Teoria sistemelor / Semnale şi sisteme

Circuite electronice liniare

Electronică digitală


28/36

Analiza şi sinteza dispozitivelor numerice

Ingineria sistemelor de programe

Maşini electrice şi acţionări

Măsurări şi traductoare

Instrumentaţie

Modelare, identificare şi simulare

Ingineria sistemelor automate sau

Introducere în automatică şi

Ingineria reglării automate

Arhitectura calculatoarelor


Automate şi microprogamare

Optimizări

Logică computaţională

Baze de date


Tehnologii WEB

Reţele de calculatoare

Sisteme dinamice cu evenimente discrete

Sisteme automate cu eşantionare

Practică

DOMENIUL INGINERIA MEDIULUI

Tehnologia informaţiei sau Infografică

Fizica atmosferei (sau denumiri echivalente)

Chimia mediului (sau denumiri echivalente)

Mecanica fluidelor

Termodinamică (sau denumiri echivalente)

Electrotehnică

Electronică

Tehnologii de achiziţie, monitorizare şi diagnoză a calităţii mediului (sau denumiri echivalente)

Ecologie şi / sau Ecotoxicologie (sau denumiri echivalente)

Management ecologic (sau denumiri echivalente)

Ştiinţa solului (sau denumiri echivalente)

Climatologie sau Meteorologie şi climatologie

Hidraulică (sau denumiri echivalente)

Hidrologie şi hidrogeologie

Geologie

Ingineria vântului

Amenajări şi construcţii hidrotehnice şi / sau Regularizări de râuri şi îndiguiri

Ingineria apelor subterane

Inginerie costieră

Fenomene de transfer şi operaţii unitare


Mecanică, Rezistenţa materialelor, Inginerie mecanică (sau denumiri echivalente)

Automatizarea proceselor tehnologice şi biotehnologice

Analiza şi sinteza proceselor tehnologice

Elemente de electrochimie şi coroziune

Surse de radiaţii şi tehnici de protecţie

Topografie

Practică


29/36

DOMENIUL INGINERIE ŞI MANAGEMENT (în funcţie de specific)

Proporţia disciplinelor în domeniu: 55% – ştiinţe inginereşti, 35% – ştiinţe economice, 10% – ştiinţe

juridice. Se recomandă ca disciplinele de specialitate să respecte următoarele proporţii: 55% – ştiinţe

inginereştii, peste 35% – ştiinţe economice, sub 10% – ştiinţe juridice.

Discipline economice şi juridice

Bazele managementului (inclusiv managementul cercetării - dezvoltării, managementul inovării,

managementul mediului, managementul proiectelor, managementul mentenanţei şi activităţilor de

logistică)

Managementul producţiei

Managementul calităţii

Managementul resurselor umane

Management strategic

Management financiar

Informatică managerială

Marketing


Finanţe şi creditare (sau denumiri echivalente)

Contabilitate

Drept

Legislaţie economică / comercială / agrară / a muncii (sau denumiri echivalente, după caz)

Comunicare managerială

Analiza economică-financiară

Ergonomie

Cultură organizaţională

Burse de mărfuri şi valori

Management internaţional

Pentru Inginerie economică în domeniul Mecanic se adaugă

Studiul materialelor


Mecanică



Introducere în electrotehnică

Electronică şi automatică (sau denumiri echivalente)

Organe de maşini

Mecanica fluidelor-tehnică

Ergonometrie

Prelucrarea datelor

Organizarea producţiei

Cercetarea operaţională

Prelucrarea datelor şi sisteme informatice în domeniul economic

Practică

Pentru Inginerie economică în Construcţii se adaugă

Mecanică


Statica construcţiilor

Stabilitatea şi dinamica construcţiilor (sau denumiri echivalente)

Geotehnică

Beton (sau denumiri echivalente)

Materiale de construcţii

Inginerie seismică (sau denumiri echivalente)


30/36

Ingineria calităţii (sau denumiri echivalente)

Cercetare operaţională

Practică

Pentru Inginerie economică în domeniul Electric, Energetic şi Electronic se adaugă






Convertoare statice

Convertoare electromecanice


Sisteme de acţionare electrică

Electronică

Practică

Pentru Inginerie economică în Industria chimica şi de materiale se adaugă

Mecanică şi rezistenţă

Electronică, electrotehnică şi automatizări

Chimie fizica

Controlul analitic al calităţii produselor

Analiza şi sinteza proceselor tehnologice

Prevenirea poluării şi protecţia mediului

Fenomene de transfer, operaţii unitare şi utilaje

Automatizarea proceselor din industria chimica


Ingineria reacţiilor şi reactoare chimice / Ingineria proceselor chimice şi biologice

Practică

Pentru Inginerie economică în Agricultură se adaugă

Agrometeorologie

Botanică şi fiziologia plantelor


Pedologie, agrotehnică, mecanizare (sau denumiri echivalente)

Topografie, cadastru şi desen tehnic

Tehnologii agricole

Agrochimie şi protecţie fitosanitară

Cercetări operaţionale şi proiectare asistată de calculator

Dezvoltare rurală

Geniu rural

Instituţii, mecanisme şi terminologii comunitare

Practică

Pentru Inginerie şi management în Alimentaţie publică şi agroturism se adaugă

Botanică şi microbiologie alimentară

Silvicultură şi produse ale pădurii

Produse agricole (legumicole, pomi-viticole, animale)

Agrotehnică (sau denumiri echivalente)

Utilaje tehnologice

Modelarea sistemelor agricole

Topografie, cadastru şi desen tehnic

Geografie fizică şi economică

Ecologie şi ecoturism


31/36

Amenajarea agroturistică a teritoriului

Cercetări operaţionale şi proiectare asistată de calculator

Merceologie şi procesarea produselor agricole

Protecţia consumatorului

Construcţii agroturistice

Tehnici culinare şi produse de patiserie

Instituţii, mecanisme şi terminologii comunitare

Politici agricole comunitare

Managementul proiectelor

Dezvoltare rurală

Practică

DOMENIUL ŞTIINŢE INGINEREŞTI APLICATE

Pentru Inginerie medicală

Biofizică

Electrotehnică

Electronică



Optica medicala şi echipamente optice

Mecanisme şi elemente de mecanica fină


Electronica medicală

Biochimie

Instrumentar medical

Măsurări şi instrumentaţie

Informatica medicala

Tehnici neconvenţionale în medicină

Aparate pentru testări de laborator

Ingineria protezării şi reabilitării

Sisteme biologice

Biomateriale

Aparatura pentru terapie intensivă

Bloc operator

Fiabilitatea echipamentelor medicale

Ergonomia aparatelor medicale

Ingineria programării

Limbaje orientate pe obiecte

Management şi marketing

Practică

Pentru Optometrie

Optică geometrică

Optică fizică

Optică fiziologică

Aparate optice sau

Sisteme de măsurare şi instrumentaţie

Aparate pentru testări de laborator

Ştiinţa materialelor sau

Materiale optice

Mecanisme de mecanică fină

Anatomie şi fiziologie sau

Biofizică


32/36


Electrotehnică

Bazele sistemelor automate

Inginerie optică sau

Optoelectronică

Fiabilitatea aparatelor medicale

Electronică

Optică medicală şi echipamente optice

Informatică medicală

Ergonomia aparatelor medicale

Management

Practică

Pentru Inginerie f izică

Electrotehnică

Electronica analogica

Electronica digitala

Radiotehnică şi televiziune sau

Sistemele audio-video

Sisteme de măsurare şi instrumentaţie

Teoria transmisiei informaţiei


Calculatoare electronice

Microcontrolere, microprocesoare

Reţele şi sisteme de comunicaţie

Sisteme automate

Instrumentaţie virtuala

Prelucrarea numerica a semnalelor


Inginerie optica sau

Periferice multimedia sau

Echipamente electrice pentru sisteme automate

Optoelectronica sau

Grafica (2D, 3D şi animaţie) sau

Ingineria reglării

Fotonica sau

Algoritmi şi structuri de date sau

Automate programabile

Fizica avansata sau

Software pentru sisteme multimedia sau

Procesare paralela şi sisteme distribuite

Fizica computaţionala sau

Design, estetica şi arta digitala sau

Sisteme de operare şi limbaje în timp real

Management

Practică

Pentru Informatică industrială

Electrotehnică

Teoria sistemelor / Semnale şi sisteme

Circuite electronice liniare

Electronică digitală


Ingineria software


33/36

Ingineria sistemelor de programe

Măsurări, traductoare, instrumentaţie

Modelare, identificare şi simulare

Arhitectura calculatoarelor

Sisteme de operare


Procesoare numerice de semnal

Automate şi microprogamare

Reţele neuronale

Sisteme bazate pe cunoştinţe

Logică computaţională

Baze de date

Analiza combinatorică şi algoritmica grafurilor


Tehnologii WEB


Sisteme dinamice cu evenimente discrete

Sisteme automate cu eşantionare

Programarea aplicaţiilor de timp real

Management

Practică

Pentru Informatică aplicată în inginerie electrică


Unde electromagnetice

Procese şi interacţiuni energetice


Surse de energie


Convertoare electromecanice

Acţionări electrice


Calitate şi fiabilitate

Compatibilitate electromagnetica

Convertoare statice

Sisteme de comunicaţie

Arhitectura şi configurarea sistemelor industriale integrate

Programarea sistemelor integrate


Microcontrolere şi automate programabile

Medii informatice

Reţele informatice

Internet şi baze de date

Achiziţii de date (sau similar)

Programare orientata pe obiecte

Algoritmi şi principii de transmisia datelor

Management

Practică

Pentru Matematică şi informatică aplicată în inginerie

Ecuaţiile fizicii matematice

Cercetare operaţională

Metoda diferenţelor finite

Metoda elementelor finite


34/36

Metoda elementelor de frontieră

Analiza statistică


Mecanica fluidelor

Hidrologie

Termodinamică

Mecanica solidului deformabil

Geologie

Mecanica pământurilor

Reologie

Sisteme informaţionale

Vibraţii şi unde

Management

Practică

Pentru Fizica tehnologică

Fizică moleculară şi căldură

Electricitate şi magnetism

Oscilaţii şi unde

Fizica microundelor

Optică

Electrodinamică şi teoria relativităţii

Mecanică cuantică

Fizica stării solide

Fizica atomului şi moleculei

Fizica nucleului şi a particulelor elementare

Spectroscopie şi laseri

Fizica tehnologică

Electronică

Optoelectronică

Metode neconventionale de conversie a energiei

Microscopie electronică

Fizica reactorilor, centrale nuclearo-electrice

Aplicaţii tehnologice ale fizicii laserilor

Aplicaţii tehnologice ale fizicii plasmei

Metode fizice de măsură şi control nedistructiv

Calculatoare electronice


Management

Practică

Pentru Biotehnologii industriale

Discipline fundamentale (în locul celor din Anexa 2)

Matematică şi biostatistică

Biofizică Biochimie Microbiologie generală Chimie generala şi organică Biologie generală Genetică

Ecologie şi protecţia mediului Enzimologie generală Confecţionarea şi conservarea produselor Procese de transfer. Operarea şi programarea calculatorului


35/36

Discipline în domeniu

Inginerie genetică

Biologie celulară

Enzimologie specială

Biotehnologie generală

Culturi de celule şi ţesuturi

Siguranţa alimentara şi nutriţie umană

Instalaţii biotehnologice

Tehnică experimentală

Frigotehnică

Chimie analitică şi analiza instrumentală

Biotehnologii de reciclare a produselor reziduale

Biotehnologii farmaceutice

Microbiologie industrială

Biotehnologii vegetale şi animale

Biotehnologia enzimelor şi proteinelor

Biotehnologii alimentare

Controlul calităţii produselor agroalimentare

Industrializarea produselor agroalimentare

Managementul calităţii

Proiectarea instalaţiilor biotehnologice

Bioconversii şi biotransformări

Practică

Pentru Bioinginerie

Discipline fundamentale (în locul celor din Anexa 2)

Matematică

Fizică

Chimie

Biologie

Electrotehnică

Informatică

Discipline în domeniu

Introducere în Bioinginerie

Modelare şi simulare în bioinginerie

Elemente de medicina internă şi chirurgie

Tehnici de explorare paraclinică funcţională

Calculatoare şi elemente de programare

Biomecanică

Proiectare asistată în bioinginerie

Traductoare şi biosenzori

Substanţe bioactive

Instrumentaţie biomedicală şi măsurări fiziologice

Electronică medicală

Aplicaţii clinice ale dispozitivelor medicale

Biomateriale

Biotehnologii medicale

Robotica biomedicală

Inginerie clinica şi managementul tehnologiei medicale

Economie şi marketing

Practică


36/36

ANEXA 4

DISCIPLINE COMPLEMENTARE

Nomenclator minimal

Limbi moderne (sau denumiri echivalente); cel puţin una din limbile: engleză, franceză, germană,

spaniolă, italiană, rusă

Discipline socio-umaniste

Economie sau Economie generală *

Comunicare (opţional)

Educaţie fizică şi sport **

*) La domeniul Inginerie şi management această disciplină se încadrează în

categoria disciplinelor fundamentale.

**) Volumul de ore al acestor activităţi, se încadrează în numărul de ore /

săptămână precizat în Tabelul 2 (Durata studiilor şi durata practicii) şi poate fi

inclus sau nu în volumul total de ore precizat la pct. 2 din cap. II.2 Conţinutul

procesului de învăţământ, conform opţiunilor instituţiilor de învăţământ

superior. Întreaga activitate trebuie să corespundă unui număr de 3-4 credite

identificabile în suplimentul la diploma de studii.

Documents

ASSURANCE IN EUROPE - uni-leipzig.degesi.sozphil.uni-leipzig.de/fileadmin/media_quaem/... · · 2014-04-16llence, Impac development ... ‐Institutional ‐Program A ew programs