ACADEMIA DE POLITIE Alexandru Ioan Cuzacbrn.academiadepolitie.ro/uploads/Terorismul CBRN volum 2.pdf · 4 Mr. Ilie BALAN, Suport curs - Întrebuintarea de catre agresor a armelor

„Co-funded by the Prevention of and Fight against Crime Programme of the European Union”

„Dezvoltarea capacitatii de reactie a structurilor de ordine si siguranta publica în cazul actelor teroriste prin utilizarea CBRN”

ACADEMIA DE POLITIE ,,Alexandru Ioan Cuza”

ACADEMIA DE POLITIE „Alexandru Ioan Cuza”

(Volumul II)

- BUCURESTI - - 2015 –




(Volumul II)

- BUCURESTI - - 2015 –

ISBN 978-973-0-20751-4




HOME/2012/ISEC/AG/4000004426

COMISIA EUROPEANA DIRECTIA GENERALA AFACERI INTERNE

ABAC: 30-CE-0613101/00-89 PROGRAMUL „PREVENTION OF AND FIGHT AGAINST CRIME"

BENEFICIAR: Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza

(Volumul II)

Publicatie editata în cadrul Programului HOME/2012/ISEC/AG, Titlul proiectului: „Dezvoltarea capacitatii de reactie a structurilor de ordine ?i siguranta publica în cazul actelor teroriste prin utilizarea CBRN”

„Acest proiect a fost finantat cu sprijinul Comisiei Europene. Aceasta

publicatie reflecta numai punctul de vedere al autorilor, iar Comisia Europeana nu poate fi responsabila pentru orice utilizare care poate fi data informatiilor continute în aceasta”

Bucuresti 2015

ISBN 978-973-0-20751-4




COLEGIUL EDITORIAL

Director Prof.univ.dr. Dan – Victor CAVAROPOL

Director adjunct

Conf.univ.dr. Cezar PETA

CONSILIUL STIINTIFIC Conf.univ.dr. Florin NEACSA

Conf.univ.dr. Costel DUMITRESCU Conf.univ.dr. Sergiu VASILE

Lect.univ.dr. Cristian PROFIRESCU Lect.univ.dr. Aurel NEAGU

Lect.univ.dr. Sorin - Stelian CAPATÂNA Lect.univ.dr. Lucian - Gabriel PERES Lect.univ.dr. Robert UNGUREANU

Asist.univ.dr. Stefan DOGARU Asist.univ.dr. Catalin ENUTA

Cosmin COJANU

REDACTOR SEF Asist.univ.dr. Catalin ENUTA




CUPRINS:

BIOTERORISMUL - O AMENINTARE REALA - TRECUT, PREZENT, VIITOR 5 BIOTERORISMUL - INAMICUL INVIZIBIL 19 PROLIFERAREA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASA SI RISCURI ALE UTILIZARII ARMAMENTULUI CBRN 26 SECURITATEA PRODUSELOR SPECIALE DE MARE RISC PE TIMPUL TRANSPORTULUI RUTIER 41 TERORISMUL CBRN-E 49 TERORISMUL - FENOMEN COMPLEX AL PROCESULUI DE GLOBALIZARE CU PROFUNDE IMPLICATII ECONOMICE 61 TERORISM SI BIOTERORISM 76 TRANSPORTURILE RUTIERE DE CLOR 93 VECTORII RISCURILOR SI AMENINTARILOR TERORISMULUI NUCLEAR 121




BIOTERORISMUL - O AMENINTARE REALA - trecut, prezent, viitor

Stefan-Marinel RADULICA, Traian-Emil MÎRZA-ROSCA

Abstract: Biological agents have some unique characteristics that make weaponizing them

attractive. The intentional dissemination of disease adds a new dimension to threats that areposed

by infectious and toxic agents traditionally transmited only by natural routes.

Cuvinte cheie: antrax, botulism, ciuma, holera;

Dupa 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri teroriste de amploare asupra populatiei

din oricare parte a lumii nu mai pare a fi un scenariu de neimaginat. Terorismul biologic nu mai

este de domeniul filmelor science-fiction. Exista opinii potrivit carora, posibilitatile unui atac

terorist cu arme biologice, sunt reduse, dar se trag semnale de alarma asupra consecintelor

dezastruoase, daca nu se vor lua masuri imediate.

Atacul cu arme biologice reprezinta evolutia agentilor etiologici ai bolilor infectioase (naturali

sau modificati prin inginerie genetica) raspânditi în mediul înconjurator prin tehnici adecvate

scopului urmarit, având în vedere doua obiective 1 :

a) producerea efectului catastrofic* asupra

populatiei civile (numar mare de îmbolnaviri grave si

decese) care uneori surclaseaza capacitatea de raspuns a

unitatilor medicale.

b) inducerea în sânul populatiei a fricii si terorii, ceea ce este cunoscut sub denumirea

de „bioterorism”.

Bioterorismul consta în utilizarea sau amenintarea cu utilizarea de virusi, bacterii,

ciuperci sau toxine, de microorganisme, cu intentia declarata de a provoca o maladie sau

decesul fiintelor umane, animalelor si plantelor, cu scopul de a atinge anumite obiective.

1 *Efect catastrofic = efect distrugator global asupra teritoriului si populatiei, asupra mediului înconjurator, a organizarii si functionarii societatii. 1 Ludovic PAUN - Bioterorismul si armele biologice, Editura Amaltea, Bucuresti, 2003, pag. 28.




Echilibrul terorii nu tine cont de actorii „colaterali” sau „minori” care nu pot accede la „Clubul

nuclear” al marilor puteri, partenerii minori gasind solutia de a achizitiona arme de distrugere în

masa proprii, recurgând la factori biologici, chimici sau radiologici.

Este cert ca majoritatea statelor lumii dispun de potential economico-militar care sa le permita

achizitionarea sau fabricarea armelor biologice, iar „necesitatea” transmiterii lor a fost probata de

nenumarate ori pe parcursul istoriei.

...Trecut

Utilizarea pentru prima data a armelor biologice este localizata în timp în secolul al Vl- lea

înainte de Hristos când asirienii „au otravit” trupele inamice cu „rachiu de secara”2.

În anul 400 arcasii Scyti au folosit în lupta sageti înmuiate în sangele si resturile cadavrelor în

descompunere de pe câmpurile de batalie.3

Terorismul biologic a existat sub diferite forme

înca din secolul XIV. Astfel, la asediul cetatii Kaffa

(Crimeea), în 1346, armata tatara a procedat la

aruncarea cadavrelor unor morti de ciuma peste

zidurile cetatii, deschizând astfel calea razboiului

biologic. Trupele rusesti au folosit aceeasi tactica în

razboiul împotriva Suediei, în 1710. În secolul XV,

Pizzaro a împartit îmbracaminte infectata cu variola amerindienilor din America de Sud, iar în

perioada razboiului anglo - francez din America de Nord în secolul XVI, englezii au distribuit

paturi infectate cu variola triburilor amerindiene care îi ajutau pe francezi, fapt ce a dus la

retragerea sprijinului indigenilor acordat acestora.

În timpul primului razboi mondial au fost epidemii de aproape toate felurile: rujeola, gripa,

febra tifoida, pneumonii diverse care au produs imense pierderi de vieti omenesti, nemtii folosind

agenti microbieni pentru infestarea animalelor strânse în porturi, în drumul lor spre frontul de vest.

2 George W. CRISTOPHER, Theodore J. CIESLAK, Iulie A. PAVLIN, Edward M. EITZEN jr, - Biological warfare a historical perspective JAMA, August 6 1997, vol. 278, No. 5 pag. 412/417. 3 History ofbiowarfare and bioterrorism, http:hs.state.a.z.u.s./psh/edc/edrp/bthistor2.htm.




În timpul ocupatiei japoneze în China, armata nipona avea sa instaleze în anii 1934-1935, în

Manciuria, centre specializate unde se lucra pe cobai umani, pentru a testa eficacitatea

anumitor agenti biologici. Timp de mai mult de 10 ani, în aceste

câmpuri ale mortii (Unitatea 731 de la Kwantung, Unitatea 100

de la Changchun), mii de prizonieri chinezi, coreeni, rusi si

americani au fost masacrati în cursul experimentelor destinate sa

stabileasca efectele folosirii în scopuri militare a ciumei, holerei,

antraxului, febrei tifoide si a dizenteriei.4

În septembrie 1978 politia secreta bulgara a folosit, prin intermediul unei bile de platina

cu ajutorul unui ac montat în vârful unei umbrele, ricinul pentru asasinarea dizidentului Georgi

Markov la Londra.

În 1979, un spor de antrax eliberat în Sverdlovsk, Rusia, a ucis 66 din 77 oameni infectati

în zona contaminata iar vitele pe o distanta de 100 km., în 1992 presedintele Boris Eltân a admis ca

tragedia se datoreaza unui accident la un laborator de arme biologice.

În 1984, în Oregon, cultul religios Rajneeshe a contaminat salatele din 8 restaurante, cu

salmonella typhimurium cu scopul de a influenta alegerile locale, 751 de oameni fiind contaminati.

În 1986, gherila Tamil, în Sri Lanka, otravea ceaiul exportat, cu cianura de potasiu în scopul

îngenunchierii acestuia.

Secta japoneza Aum Shinrikyo atenteaza în 1994, la viata juristului Tara Takimoto prin

injectarea în cutii de suc a bacililor de antrax, în 1995 a folosit trei serviete cu fiole cu toxina

botulinica si antrax plasate în statii de metrou din Tokyo (atac esuat) iar 1998, a împrastiat antrax

prin pulverizare cu spray-uri de la etajul opt al unei cladiri din Tokyo. Membrii acestei grupari au

recunoscut ca au fost în Zair în 1992 cu scopul de a obtine esantioane ale virusului Ebola.

În 1999, un specialist neozeelandez angajat ONU a fost expulzat deoarece a încercat sa

planteze „cutii cu oua de lacusta” pentru a distruge recoltele într-o localitate la 175 km nord-est de

Bagdad în Irak.

FBI-ul a apreciat ca în 1999 s-au produs 118 evenimente de terorism biologic din care

100 cu antrax (comparativ cu 112 în 1998 si 22 în 1997).

4 Mr. Ilie BALAN, Suport curs- Întrebuintarea de catre agresor a armelor de distrugere în masa, proliferare mondiala a armelor de distrugere în masa, Scoala de Aplicatie Interforte pentru Aparare N.B.C.Câmpulung 2002,pag.31




Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, scrisori continând spori ai antraxului au fost

expediate pe adresele NBC si New York Post. Alte scrisori au vizat un senator, la Washington,

precum si sedii guvernamentale si birouri de posta. Rezultatul: cinci morti.

În ultimii ani, datorita schimbarilor sociale majore din lume, precum si extinderii retelelor

de crima organizata, accesul la acest tip de arme a unor grupuri ce promoveaza, finanteaza sau

sustin diferite forme de terorism este mult mai facil decât s-ar putea crede la prima vedere.

...Prezent

Bioterorismul nu este si nu poate fi o reactie în disperare de cauza, deoarece necesita o baza

materiala serioasa, laboratoare bine utilate, folosirea unor

specialisti de înalta clasa, costuri foarte mari si pregatiri

temeinice, adesea îndelungate. Terorismul de acest fel consta într-

un complex de actiuni ofensive, duse prin surprindere, în situatii în

care organizatiile respective detin initiativa strategica.

Teroristii pot actiona oriunde pe glob, sistemul terorist fiind capabil sa foloseasca

mijloace de distrugere în masa performante existând multi specialisti infiltrati în toate statele

si structurile stiintifice de cercetare, capabili sa descopere noi si ingenioase metode de

fabricare si întrebuintare a mijloacelor biologice.5

Efectele bioterorismului pentru sanatatea publica sunt considerabile fie si numai în

eventualitatea în care numarul persoanelor infectate ar fi redus.

Potrivit unui grup de experti americani în prevenirea si controlarea bolilor, micro-organismele

cele mai periculoase pentru sanatatea publica sunt: variola (Variola major), antraxul (Bacillus

anthracis), ciuma (Yersinia pestis), botulismul (Toxina botulinica), tularemia (Francisella

tularensis) si febrele hemoragice (filovirusii/arenavirusii).

Toate comunitatile, în special acelea care au un grad mare de democratie sunt

vulnerabile la atacurile teroriste biologice, tinte ale terorismului putând fi:

a) locuri publice;

b) cladiri publice sau guvernamentale;

5 Col. Aurelia GHIURCA, Întrebuintarea armelor chimice si biologice în actiunile teroriste, Revista Protectia Civila, pag.20




c) locuri (puncte) de tranzit pentru populatie (gari, aeroporturi, metrou, etc.)

d) locuri, zone cu mare impact economic sau deservire a populatiei;

e) obiective economice, comerciale;

f) institutii de învatamânt, cultura, arta;

Actele de terorism se pot întâmpla oriunde si la orice ora, atunci când te astepti mai putin si

nu au jurisdictie urbana, suburbana sau rurala fiind total imune.6

Teroristii utilizeaza o diversitate de agenti patogeni si tehnici de raspândire astfel:

a) Pe calea aerului fie în urma exploziei unei

munitii, fie sub forma unui nor produs de un spray. Amenintarea

potentiala a acestor nori deriva si dintr-un studiu realizat de catre

Organizatia Mondiala a Sanatatii, conform careia 50 kg de antrax

uscat utilizate împotriva unui oras cu 1.000.000 de locuitori ar

ucide 36.000 si i-ar afecta grav pe alti 54.000.

b) Sistemele de distribuire a apei constituie o alta tinta a gruparilor teroriste, dar

acestea sunt mai putin vulnerabile decât îsi imagineaza acestia. Sistemele de

distribuire a apei în orase sunt create pentru eliminarea impuritatilor, în special

a agentilor patogeni, în scopul protejarii sanatatii publice. Ca parte a acestui

proces, apa este filtrata pentru ca organismele daunatoare sa fie îndepartate si i

se adauga clor pentru a le ucide pe cele care ramân. Desi este extrem de dificil,

au existat cateva încercari de a contamina în mod deliberat sursele de apa cu agenti biologici.

c) Teroristii au încercat sa contamineze si

sursele de hrana. În general, doar hrana nepreparata sau

pastrata în locuri improprii este vulnerabila la agentii

biologici, deoarece în timpul prepararii, caldura ucide

aproape toti agentii patogeni si toxinele. Totusi exista posibilitatea întrebuintarii toxinelor ce

supravietuiesc la temperaturi înalte pentru contaminarea hranei.

d) Agentii biologici pot fi utilizati si împotriva unor tinte din agricultura. În timpul

primului razboi mondial, spionii germani au utilizat

6 Departamentul de Justitie al SUA, Raspunsul la urgenta în cazul atacurilor teroriste, Metodologie de elaborare a planului, pag.7




agenti biologici pentru a infecta animalele ce fusesera cumparate pentru fortele militare aliate.

Irakul a admis ca în anii 1980 a dezvoltat cel putin un agent biologic care putea fi utilizat împotriva

culturilor, inclusiv rugina grâului, în urma caruia grânele infectate devin inutilizabile pentru consum.

Arma biologica este o arma invizibila. Ea poate fi transportata, fara a fi detectata, chiar peste

granite, fie în „culturi” pentru obtinerea cantitatii dorite, fie în cantitati suficiente pentru savârsirea

unui masacru. Microorganismele pot fi eliberate fara zgomot si fara a provoca efecte imediate.

Nu se poate determina maladia pâna nu se cunosc simptomele infectiei si agentul cauzal. Daca

acesta, cum este de exemplu variola, se poate propaga usor de la o persoana la alta, numarul

victimelor atinge cu usurinta zeci de mii de cazuri.

În multe incidente teroriste care au implicat contaminarea chimica sau biologica, metoda de

diseminare este necunoscuta. În cazurile în care, însa, metoda a fost identificata, terori? tii s-au bazat

pe:

a) diseminare aeriana – 17%;

b) contaminare farmaceutica – 16%;

c) contaminarea hranei – 15 %;

d) ingerarea sau contactul direct – 13 %;

e) contaminarea apei – 11 %.

Un aspect extrem de important care trebuie luat în considerare în lupta împotriva

bioterorismului este faptul ca nu exista nici un mijloc sigur de detectare a agentilor biologici

eliberati în atmosfera pe arii largi, cum ar fi ora? ele. Atacurile biologice sunt recunoscute abia

dupa ce populatia afectata a început sa devina bolnava, uneori, functie de perioada de incubatie,

chiar la câteva saptamâni sau luni dupa atac.

Virusul variolei si cel al febrei hemoragice, bacilul antraxului si toxina botulinica sunt armele

alese de statele care au un program de arme biologice. Aceste arme sunt însa si în atentia

grupurilor teroriste, astfel:

Variola

Daca este utilizata ca arma biologica, variola reprezinta un pericol serios pentru populatie.

Este o maladie foarte contagioasa. În absenta unui tratament specific, mortalitatea atinge un procent

de 30% dintre persoanele nevaccinate. Se transmite de la persoana la persoana prin contact direct

sau prin intermediul unui obiect contaminat, dar nu prin apa sau




prin aer. Se declanseaza la 12 sau la 14 zile de incubatie prin febra ridicata, dureri violente de

cap si lombare. Apare apoi o eruptie de pete rosii pe fata, pe

piept si pe picioare. Masurile de izolare a bolnavilor si de

vaccinare permit stoparea foarte rapida a evolutiei sale. Nu se

justifica vaccinarea anticipata contra variolei deoarece

vaccinul pote fi el însusi periculos. Maladia este considerata ca

fiind eradicata din 1979, iar obligatia de vaccinare este

suprimata din 1984. Mortalitatea este între 20% si 50% din cazuri. Tratamentul se limiteaza la

antibiotice pentru infectiile bacteriene.

Pesta (Ciuma)

Exista înca în anumite parti ale lumii. Este cel mai adesea transmisa de catre rozatoarele

salbatice prin intermediul puricilor. Germenii cunoscuti

sunt sensibili la antibiotice si este usor de tratat. În fiecare

an, OMS raporteaza între 2000 si 4000 de cazuri de ciuma în

întreaga lume. Se manifesta prin febra ridicata, oscilanta,

adesea însotita de delir si de halucinatii cât si de tulburari

digestive intense. Semnul sau caracteristic este prezenta unei

„bube”, un ganglion inflamat, foarte mare ca volum. Câteodata, „buba” se deschide si bolnavul se

poate vindeca dar, în cea mai mare parte a cazurilor, bolnavul moare în cateva zile din cauza unei

septicemii generalizate. Mortalitatea este între 50% si 90% pentru cazurile netratate si de 15% în

cazurile tratate.

Febrele hemoragice virale (febra Lassa, Ebola)

Sunt extrem de contagioase, în cele mai multe cazuri mortale si nu se trateaza. Rozatoarele si

insectele sunt principalele „rezervoare” de virusi.

Omul se poate infecta daca intra în contact cu

animale purtatoare de virus sau cu urina,

saliva, excrementele, sângele sau secretiile unei

persoane bolnave (Ebola). Principalele

simptome sunt: febra foarte mare, oboseala,

ameteli, spasme si dureri musculare, epuizare. În




cazul febrei Ebola, bolnavii sunt victimele hemoragiilor multiple care ating tubul digestiv, plamânii,

ochii. Ca arma biologica febrele hemoragice sunt putin eficace deoarece subiectul contaminat

moare atât de repede încât nu are timp sa împrastie maladia. De altfel, sunt si foarte greu de

manipulat. Nu exista tratament si nici profilaxie pentru febrele hemoragice. Pentru Ebola,

mortalitatea este între 50% si 90% din cazuri.

Antraxul

Este o maladie infectioasa, cauzata de o bacterie formata din spori, care se poate transmite

pe cale cutanata sau respiratorie. De secole, animalele si oamenii au fost victimele acestei

maladii. Cercetarile asupra acestui microorganism, ca arma biologica, dateaza din anul 1980. Astazi,

17 tari sunt suspectate ca ar detine un asemenea arsenal. Maladia atinge ierbivorele, dar si omul

poate fi contaminat. În cazul unui atac terorist, transmiterea pe calea aerului

este cea mai periculoasa. În 1993, membrii sectei Aum au raspândit bacilul

antraxului în atmosfera, timp de 24 de ore, de la înaltimea unui imobil din

Tokio. Tentativa sectei a ramas fara urmari deoarece atacul a fost realizat

cu o tulpina nepatogena. Simptomele apar în sapte zile, manifestându-

se prin „bube” asemanatoare întepaturilor de insecte, înainte de a lasa pe

piele o ulceratie de unu la trei centimetri si o escara neagra. Aceasta

maladie este grava în absenta tratamentului, dar bacilii cunoscuti sunt sensibili

la antibiotice. În caz de neaplicare a tratamentului adecvat, mortalitatea este de 20%, din cauza

septicemiei. Formele respiratorii sunt în general mortale, iar în cazul infectiilor intestinale cazurile

mortale sunt între 25% si 60%.

În epidemia de febra hemoragica Ebola din Africa din 2014, pâna la data de 1 februarie 2015

s-au înregistrat 22.495 cazuri de îmbolnaviri, din care 8.981 au fost decese7.

Botulismul

Toxina botulinica, extrem de periculoasa, poate contamina apa potabila, poate fi introdusa

în alimente sau dispersata în atmosfera. Ingerarea, inhalarea sau contactul ochilor sau al unei rani

de pe piele cu o cantitate infima sunt suficiente pentru a provoca intoxicatii grave si tulburari

neurologice mortale. Simptomele clasice: tulburari de vedere, dificultate în exprimare, dificultati la

7 http://www.cdc.gov/vhf/ebola/outbreaks/2014-west-africa/qa-mmwr-estimating-future-cases.html




înghitire, oboseala extrema. Daca simptomele nu sunt rapid diagnosticate, se instaleaza paralizia

membrelor si a sistemului respirator, în caz de ingerare, primele simptome apar între 15 si 36 de

ore. Se poate trata cu o antitoxina care va împiedica manifestarile cele mai grave: insuficienta

respiratorie si paralizia. Acum 50 de ani, 50% din cazuri erau mortale. Azi, numai 8% din cazuri

prezinta riscuri. Totusi ea este sensibila la clorul din apa. O contaminare la scara mare prin reteaua

de apa potabila este putin probabila8.

...Viitor

Unele tari, cum este Franta, au luat în serios riscurile bioterorismului. Planul BIOTOX9 creat

dupa 11 septembrie 2001 prevede recons tituirea stocurilor de vaccin împotriva variolei. Un

laborator de urgenta poate interveni 24 de ore din 24. Spitalele se doteaza cu materiale speciale

pentru a face fata riscurilor chimice si biologice. Clorarea apei a fost crescuta pentru a neutraliza o

eventuala contaminare a retelelor de apa potabila. Un institut de supraveghere este însarcinat sa

detecteze cât mai devreme posibil urgentele sanitare si sa culeaga semnale în privinta antraxului, a

meningitelor etc. Marea Britanie, Irlanda si S.U.A. au practicat, mai ales în metrou, exercitii de

alerta pentru a testa capacitatea de reactie la un atac bioterorist asupra populatiei.

În Statele Unite, planuri antibioteroriste exista la nivelul

fiecarui stat, elaborate chiar înainte de 11 septembrie 2001. Alte

state îsi reconstituie stocurile de vaccinuri. Astfel, Australia a

cumparat în 2002, 50 000 de doze de vaccin împotriva variolei.

Israelul poseda o cantitate care sa- i permita vaccinarea întregii

populatii. În Franta, 60 de milioane de persoane pot fi vaccinate

în decurs de 15 zile, în caz de necesitate. Germania dispune de 100 de milioane doze de vaccin

împotriva variolei. Toate aceste masuri de prevedere implica însa costuri uriase. Riscurile sunt la

nivel planetar. Nu exista frontiere în calea variolei sau a ciumei. Amenintarea este

globala si de aceea si riposta trebuie sa fie globala.

Organizatia Mondiala a Sanatatii acorda asistenta la nivel national si

international pentru a se face fata atât consecintelor utilizarii armelor biologice

8 http://www.cdc.gov/nczved/divisions/dfbmd/diseases/botulism/ 9 https://fr.wikipedia.org/wiki/Plan_Biotox




cât si a epidemiilor „create” în mod deliberat. Epidemia de SARS (sindrom respirator acut sever)

a contribuit la accelerarea luarii la cunostinta a riscurilor biologice si a impactului pagubelor

economice cauzate de o epidemie întro economie globalizata.10

OMS a selectat sapte agenti biologici susceptibili a fi utilizati ca arme de catre teroristi si care

provoaca bolile numite „de clasa A”: antrax, variola, botulism, febra hemoragica Ebola, pesta,

tularemia si bruceloza. Acesti agenti sunt usor de produs si de diseminat, sunt letali iar prezenta lor

e capabila sa produca o panica generala. Alti doi agenti stau la originea bolilor „de clasa B”, mai

putin letale: febra Q si holera.

Iata fisa tehnica a celor sapte amenintari recunoscute international (cf. Pierre Rossion, 2000):

Antrax Variola Botulism Febra

hemoragic

Pesta

pulmo-Tularemia Bruceloza

Numele bolii Bacillus

anthracis

Ortho-

poxvirus

Colostridiu

m

Filovirus Yersinia

pestis

Francisell

a

Brucella

melitensiNatura Bacterie Virus Toxina Virus Bacterie Bacterie Bacterie

Tratamentul Da Partial Nu Nu Da Da Da Incubatia 2-5 zile 12-14 zile 12 - 32 ore 3-21 zile 2-5 zile 1-10 zile 5-21 zile

Mortalitate 100% 15 la 45% 100% 90% 100% 10% 5%

Contagiune Nula Puternica Nula Puternica Puternica Medie Slaba

Contaminare Inhalatie Inhalatie Ingestie Contact Inhalatie Inhalatie

Contact

Inhalatie

Contact Vaccin Nu Da Nu Nu Nu Nu Da

Fiecare stat trebuie sa se angajeze sa-si protejeze populatia în prezent si în viitor împotriva

consecintelor terorismului având în vedere doua obiective legitime: viata si securitatea populatiei

cu respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Protectia eficienta a populatiilor impune depasirea intereselor nationale si recunoasterea unei

lupte eficace împotriva consecintelor bioterorismului.

Scenariile optimiste confirma faptul ca nu exista „arme biologice” perfecte. Vectorii de

infectie sunt pentru moment sensibili la antibioticele cunoscute. Altele, ca toxina botulinica,

sunt relativ fragile si necontagioase. În prezent, utilizarea armei biologice ar putea sa provoace un

anumit numar de morti, dar nu epidemii înfricosatoare. Ramâne însa si scenariul pesimist, cu 10World Health Organization http://www.who.int/publications/en/




ipoteza bacteriei rezistente la toate antibioticele existente, prin manipulari genetice, scenariu ce

tine deocamdata de science-fiction.

Totusi .....

Scenarii catastrofice

Doi experti americani în materie de securitate au calculat ce s-ar fi putut întâmpla daca

teroristii ar fi avut microbi în avioanele care au lovit turnurile de la World Trade Center pe 11

septembrie: „Sute de mii, poate chiar milioane de oameni ar fi putut sa moara”.

Arme invizibile

Ele sunt usor de produs si de disimulat. S-a vazut foarte clar importanta acestei chestiuni în

timpul crizei care a opus Irakul inspectorilor Unscomului, comisia speciala a ONU însarcinata sa

distruga arsenalul bacteriologic al lui Saddam

Hussein. Daca un arsenal nuclear este relativ

simplu de gasit din cauza taliei ogivelor si a

complexitatii fabricarii lor, a detecta laboratoarele unde

sunt fabricate armele bacteriologice este mult mai

dificil. Puterea acestor bombe vine de la niste organisme a caror talie se masoara în milionimi de

metru.

Numerosi experti considera ca fabricarea bombelor pe baza de bacterii sau virusi este un lucru

la îndemâna multor „amatori”. Orice om cu cunostinte avansate în microbiologie ar putea fabrica

propriile sale sintetizatoare de nucleotide - niste aparate care servesc la punerea la punct a unor

structuri genetice complexe. Aceasta tehnologie nu este decât la începuturile ei, dar biologii ar putea

întro zi sa o foloseasca pentru a provoca mutatii subtile ale microbilor deja cunoscuti. Daca aceste

maladii ar rezista la vaccinurile existente, puterea lor ucigasa nu ar avea limite.

Vaccinari în masa

Bioterorismul poate scufunda mediul înconjurator într-o mare de microbi. În fata acestui

potential atac masiv trebuie luate masuri de protectie. Dar cum? Este posibila vaccinarea unor

natiuni întregi, de exemplu împotriva botulismului sau a salmonelei? Pentru moment, raspunsul

este „nu”. În cazul unui atentat terorist care loveste mii de cetateni, toti trebuie sa primeasca

tratamentul necesar cât mai repede posibil. Cu cât este mai lung intervalul între contaminare si

începutul tratamentului, cu atât el are sanse mai mici sa reuseasca. Cum atentatele sunt executate




în clandestinitate totala (microbul este invizibil), trebuie sa treaca o anumita perioada înainte ca

victimele sa-si dea seama ca sunt contaminate. Spitalele nu ar putea face fata multimii care s-ar

înghesui la vaccinare. Poate ca apelurile la pastrarea calmului ar linisti nebunia. Totusi, victime

ar exista. Din nefericire, nu s-a descoperit deocamdata nici un mod eficient de a preveni

bioterorismul.

Pulverizari mortale

În 1992, biroul de evaluare tehnologica din Statele Unite a publicat într-un raport, un scenariu

dintre cele mai alarmante, ? i anume, se estimeaza ca, daca un avion precum cele folosite la

stropirea culturilor ar raspândi 100 de kilograme de spori de antrax sau de virus Ebola deasupra

Washingtonului, ar exista cel putin trei milioane de victime.

O bomba umana

Febra galbena este o maladie provocata de un virus. Perioada sa de incubatie este de 12 zile,

dupa care orice creatura contaminata de virus devine contagioasa. Simptomele febrei galbene apar

cu repeziciune: dureri violente de stomac, urmate de transpiratie, febra si varsaturi cu sânge.

Oamenii atinsi de aceasta maladie ar putea sa o propage cu o viteza incredibila. Un articol despre

bioterorism aparut în 1994 la Stockholm propunea scenariul urmator: „Pentru ca nu exista nici un

tratament cunoscut al febrei galbene, toti indivizii infectati care ar intra întro zona locuita ar

reprezenta niste minibombe biologice”.

În concluzie, pentru o riposta bioterorista coerenta se impune combinarea mai multor

masuri de protectie, începând cu prevenirea atacului terorist. Pentru aceasta,

structurile internationale de informatii au elaborat programe, pe baza

carora sa fie cunoscute si supravegheate strict activitatile gruparilor

potential periculoase. În acest domeniu este absolut necesara intensificarea

schimburilor de informatii între structuri, a cooperarii între state, al caror

aport este vital pentru crearea unui sistem international eficient de contracarare a oricaror

încercari de a folosi armele biologice, o atentie sporita trebuind acordata monitorizarii

traficului „agentilor biologici”, chiar daca cei mai multi dintre ei sunt produsi cu dubla

întrebuintare, controlului exigent al importurilor, exporturilor sau al oricarui schimb de materii

prime, în scopul diminuarii posibilitatilor de obtinere a acestora de catre gruparile teroriste.




În acelasi timp, pentru contracararea pericolului terorist, toate statele democratice trebuie

sa-si întareasca legislatia în domeniu, incluzând productia, dezvoltarea si detinerea ilegala de

agenti biologici, pe lista crimelor majore împotriva sigurantei nationale. Conventia din 1972

prevede ca, statele semnatare trebuie sa ia masurile necesare ca prevederile prohibitive din

tratat sa devina obligatorii pentru toti cetatenii. Pâna în 1989, când Statele Unite au introdus Legea

împotriva terorismului cu arme biologice, orice cetatean putea sa produca si sa detina - atât timp cât

nu erau destinate unor scopuri criminale - agenti biologici.

În concluzie, întelegerea naturii reale a amenintarii cu arme biologice, eforturile de stopare a

proliferarii lor printr-un control strict al exporturilor si importurilor de agenti si echipamente cu

dubla întrebuintare, armonizarea legislatiei, schimburile de informatii referitoare la achizitionarea

de agenti biologici, precum si o reactie ferma, pe plan national si international, împotriva tarilor

care nu respecta prevederile Conventiei din 1972, i-ar putea descuraja pe cei care intentioneaza sa

foloseasca astfel de arme de distrugere în masa.

Pericolul terorismului biologic este actual, real si în crestere.

BIBLIOGRAFIE

1) Mr. Ilie Balan, „ Întrebuintarea de catre agresor a armelor de distrugere în masa,

proliferarea mondiala a armelor de distrugere în masa „Câmpulung 2002.

2) George W. Cristopher, Theodore J. Cieslak, Iulie A. Pavlin, Edward M. Eitzen jr, -

Biological warfare a historical perspective JAMA, 1997.

3) Colonel prof.univ.dr. Teodor Frunzeti, „Securitatea nationala si razboiul modern”,

Editura militara, Bucuresti, 1999.

4) Col. Aurelia Ghiurca, Întrebuintarea armelor chimice si biologice în actiunile

teroriste, Revista Protectia Civila.

5) Andrew Lloyd, Peter Mathews, Bioterorismul, flagelul mileniului III, Editura

Hyparion, Cluj, 2002.

6) Ludovic Paun - Bioterorismul si armele biologice, Editura Amaltea, Bucuresti,

2003.

7) Colonel (r) Gheorghe Florea Creanga Stoilesti, Istoria Apararii Civile”, Editura Porto

Franco, 1993.




8) Colectiv de autori, „ Lexicon militar”, Editura Saka, Bucuresti, 1994.

9) „Documentar Aparare N.B.C”, Scoala de Aplicatie Interforte pentru Aparare N.B.C.

Câmpulung 2002.

10) History of biowarfare and bioterrorism http:hs.state.a.z.u.s. /psh/edc/ edrp/

bthistor2.htm.

11) World Health Organization http://www.who.int/publications/en

12) http://www.britannica.com/technology/biological-weapon

13) https://en.wikipedia.org/wiki/Biological_warfare

14) https://ro.wikipedia.org/wiki/Bioterorism

15) http://www.cdc.gov/vhf/ebola/outbreaks/2014-west-africa/qa-mmwr-estimating-future-

cases.html

16) http://www.cdc.gov/nczved/divisions/dfbmd/diseases/botulism/

17) https://fr.wikipedia.org/wiki/Plan_Biotox




BIOTERORISMUL - INAMICUL INVIZIBIL

Madalin Cristian POSTELNICESCU, Raluca Gabriela POSTELNICESCU

Abstract: În contextul extinderii terorismului la nivel global, controlul international asupra

armelor biologice da dovada de o reala slabiciune, usurinta producerii „armelor murdare” si

lacunele legislative în domeniu favorizând dezvoltarea premiselor supraterorismul cu depasirea

granitelor dintre potentialitate si realitate. Astfel, fiind direct implicata în combaterea terorismului,

România va trebui sa aiba în vedere si posibilele amenintari teroriste asupra securitatii biologice.

Cuvinte cheie: terorism, bioterorism, securitate, amenintare, vulnerabilitate, arma, agent,

biologic

“Terorismul se prezinta ca un fenomen social extrem de complex, constând în manifestarea

spectaculoasa a violentei, cu scopul de a atrage atentia, a înspaimânta, a chinui si a impune un

anumit tip de comportament, uneori printr-o gama foarte diversificata de actiuni-limita, în care

omul este deopotriva arma si victima, calau si condamnat.”

(Gheorghe Vaduva)

În domeniul securitatii, omenirea se confrunta în prezent cu o multitudine de pericole, riscuri

si amenintari. Printre acestea, un loc important prin efectele negative pe care le genereaza, îl ocupa

terorismul international sau global.

Desi în ceea ce priveste conceptul de terorism nu s-a ajuns înca la o definitie unanim

acceptata, care sa acopere toate aspectele acestui flagel, exista însa un numitor comun, si anume

interesul sporit pentru evolutia în complexitate si gravitate a acestei realitati cutremuratoare, ce a

capatat, treptat, o extensie globala. Asadar, terorismul reprezinta, într-o delimitare succinta a fortei

sale de impact, amenintarea cu violenta sau utilizarea violentei în scop politic, de catre indivizi sau

grupuri, cu scopul de a soca, a înfricosa sau a intimida un grup-tinta, prin producerea de victime.11

11 Bazele cercetarilor în domeniul sistemelor si tehnologiilor pentru protectia împotriva terorismului de orice natura - Material elaborat în cadrul grantului Sisteme de management integrat pentru protectia economico-financiara a




Amenintarile teroriste nu vor disparea, ci se vor amplifica ?i diversifica, caracterizându-se

prin lipsa de tipicitate, moralitate ?i a oricaror reguli ale pacii ?i razboiului fiind direct propor?ionale

cu vulnerabilita?ile societa?ii de astazi influen?ate de înmul?irea crizelor ?i conflictelor.

Facând un stop-cadru si îndreptându-ne atentia asupra României, putem spune ca se situeaza

într-un ”Triunghi al Bermudelor” de ordin terorist din cel putin trei perspective: ca membra a

Aliantei Nord-Atlantice si componenta a Uniunii Europene, deci ca parte a civilizatiei de tip

occidental împotriva careia sunt orientate o parte dintre atacurile teroriste si îndeosebi cele ale

fundamentalismului islamic; ca tara situata în vecinatatea faliei strategice musulmane, în zona Marii

Negre si în cea a Balcanilor, nu departe de zona caucaziana si de cea a Orientului Apropiat; ca

participanta directa la razboiul declansat împotriva terorismului, în cadrul coalitiei antiteroriste,

conduse de Statele Unite.12

Riscul atentatelor teroriste produse prin intermediul agentilor biologici constituie un subiect

de preocupare crescânda a serviciilor însarcinate cu aplicarea legii, a guvernelor si autoritatilor

sanitare din întreaga lume. Agentii biologici (precum bacterii, virusi si ciuperci) sunt mult mai usor

de manipulat si transportat decât armele nucleare sau cele conventionale, dar si mult mai dificil de

detectat.

Pentru numerosi responsabili din serviciile însarcinate cu aplicarea legii, fizionomia recenta a

terorismului releva un foarte mare interes pentru utilizarea armelor de distrugere în masa, precum

armele biologice. Este relativ usor sa procuri agenti biologici, armele biologice fiind un mijloc

eficient pentru producerea unui sentiment generalizat de teama în rândul populatiei. Numeroase

evenimente istorice s-au caracterizat prin utilizarea sau amenintarea cu utilizarea substantelor toxice

si a agentilor patogeni, dispunând de elemente care demonstreaza clar ca anumiti indivizi si

organizatii teroriste au desfasurat recent cercetari referitoare la agenti biologici sau la toxine, sau au

fost tentati sa procure aceste substante.13

Arma biologica, denumita si bomba nucleara a saracului sau bomba murdara, este o arma

invizibila. Ea poate fi transportata fara a fi detectata, chiar peste granite, fie în „culturi“ pentru

obtinerea cantitatii dorite, fie în cantitati suficiente pentru savârsirea unui dezastru.

infrastructurii critice a personalului împotriva terorismului de orice natura(SMEFIP) de catre colectivul de cercetare al Centrului de Studii Strategice de Aparare si Securitate din cadrul Universitatii Nationale de Aparare „Carol I” 12 Idem 13 http://documents.tips/documents/bioterorism-alimentar.html




Microorganismele pot fi eliberate fara zgomot si fara a provoca efecte imediate. Nu se poate

determina maladia pâna nu se cunosc simptomele infectiei si agentul cauzal. Daca acesta se poate

propaga usor de la o persoana la alta, numarul victimelor poate atinge cu usurinta zeci de mii de

cazuri. 14

Agentii biologici sunt ”organisme vii, de orice natura, sau materiale infectate, derivate din ele,

care sunt utilizate în scopuri ostile si în mod intentionat pentru a genera morbiditate si mortalitate,

efecte care depind de capacitatea lor de multiplicare”. 15

Astfel, poate fi considerat agent biologic orice microorganism sau toxina caracterizat prin

capacitatea de a provoca îmbolnavirea sau moartea unui organism viu, dintre care cei mai periculo?i

sunt considerati a fi:

A) Agentii din categoria A – agenti biologici care pot afecta grav sanatatea publica,

având potential ridicat de diseminare pe scara larga.

1. Variola - se transmite de la persoana la persoana, prin contact direct sau prin

intermediul unui obiect contaminat, dar nu prin apa sau prin aer. Mortalitatea este între 20% si 50%

din cazuri.

2. Antraxul - maladie infectioasa, cauzata de sporii unei bacterii, Bacillus

anthracis, care se poate transmite pe cale cutanata sau respiratorie. Mortalitatea este între 25% si

60% din cazuri.

3. Ciuma - boala infecto-contagioasa produsa de Yersinia pestis. Este transmisa

cel mai frecvent de rozatoarele salbatice, prin intermediul puricilor. Mortalitatea este între 50% si

90% pentru cazurile netratate si de 15% în cazurile tratate.

4. Tularemia - determinata de Francisella tularensis si febrele hemoragice virale,

cunoscute sub denumirile de febra Lassa si Ebola, sunt maladii extrem de contagioase si, în cele mai

multe cazuri, letale. Rozatoarele si insectele sunt principalele „rezervoare” de virusi. Nu exista

tratament si nici profilaxie pentru febrele hemoragice. În cazul infestarii cu Ebola, mortalitatea este

între 50% si 90% din cazuri.

5. Marburg - febra hemoragica virala (a carei denumire provine de la orasul

Marburg din Germania) cu o mortalitatea cuprinsa între 25% si 100% din cazuri.

14 Costel Gusteritan – Riscuri CBRN în teatrele de operatii: amenintareabiologica (www.rft.forter.ro) 15 Spencer R.C., Wilcox M.H., Agents of biological warfare. Rev Med Microbiol, 1993, nr.4,pp. 138-143




6. Botulismul– afectiune foarte periculoasa în manifestare, determinata de Toxina

botulinica. Aceasta poate contamina apa potabila, poate fi introdusa în alimente sau dispersata în

atmosfera, cu o mortalitate de pâna la 8% dintre situatii. Deoarece toxina botulinica este sensibila la

clorul din apa, este putin probabila o contaminare la scara mare, prin reteaua de apa potabila.

7. Ricina - toxina din ricinus communis. În anumite conditii - injectata, înghititas

au inhalata - este foarte periculoasa, neexistând antidot. Daca ajunge în caile respiratorii, moartea

se produce în timp de 36-48 de ore.

B) Agentii din categoria B – sunt relativ usor de diseminat si au rate mici de mortalitate.

1. Bruceloza (specia Brucella) – boala infectioasa cauzata de bacteria de tip

Brucella care se transmite între animale, oamenii infectându-se la contactul cu acestea sau cu

produsele lor.

2. Encefalita virala – maladie indusa de virusi alfa, cum ar fi encefalita cabalina,

dar cel mai frecvent, de cei care determina aparitia oreionului, rubeolei, rujeolei, gripei si a

mononucleozei (virusul Epstein-Barr). Acesti virusi pot provoca maladii grave si în unele situatii

pot infecta creierul si genera encefalita.

3. Holera – boala infectioasa acuta, produsa de vibrionul holeric (Vibrio

cholerae), care determina alterarea grava a sta generale si evolutia spre mortalitate în 50 pâna la

80% dintre cazurile netratate.

4. Stafilocociile - maladii infectioase produse de stafilococii (bacterii Gram

pozitive) prezenti în aer, în apa si pe toate suprafetele; omul îi gazduieste în fosele nazale, intestin,

glandele sudoripare si pe piele.

C) Agentii din categoria C –sunt patogeni care pot fi realizati în laborator si care au un

potential mare de a produce morbiditate sau mortalitate (exemple: virusul nipah si tuberculoza

rezistenta la medicamente).

În ceea ce priveste achizitionarea agentilor biologici, desi procurarea acestora poate fi

motivata legal, ea poate acoperi totusi actiuni criminale.

Pentru un terorist, procurarea unui agent patogen sau a unei surse de toxine în vederea

fabricarii si diseminarii unei arme biologice constituie o provocare16. Astfel, este posibila

achizitionarea agentilor biologici chiar cu sustinerea unui guvern (programe nationale de arme

16 Guide de preparation et de reponse a un attentat bioterroriste, OIPC-Interpol,2007, pag.11;




biologice, finantarea nationala a terorismului), prin deturnarea substantelor pe itinerariul de

deplasare, prin furtul din institutii specializate în acest domeniu (universitati, societati industriale

sau laboratoare de microbiologie), prin cumparare de pe piata neagra sau chiar prin extragerea din

surse naturale.

În paralel cu achizitionarea si în producerea agentilor biologici exista mai multe metode care

permit izolarea, cultivarea si purificarea materialelor biologice în scopul utilizarii ulterioare ca

arme, procese care nu necesita neaparat o pregatire profesionala avansata în domeniu si nici

necesitatea utilizarii unor echipamente specializate. Atât bibliotecile, cât si internetul confera o

multitudine de informatii detaliate privind prepararea agentilor biologici în clandestinitate.

Din punct de vedere al avantajelor utilizarii, agentii biologici constituie o frontiera a

terorismului modern ce se remarca sub urmatoarele aspecte:17

a) agentii biologici nu sunt detectabili prin sistemele de detectie antiteroriste clasice.

b) timpul scurs între momentul în care este eliberat un agent biologic si aparitia

efectelor sale la oameni reduce sansele de prindere a persoanelor care au pregatit si realizat

atentatul.

c) agentii biologici produc un efect similar celui al asa-ziselor bombe cu neutroni,

întrucât pagubele pot sa nu atinga decât oameni, celelalte organisme si structurile materiale

ramânând intacte.

d) în comparatie cu armele nucleare, agentii biologici sunt de o suplete relativa, putând

fi utilizati în operatiunile teroriste de mica si mare anvergura desfasurate anonim sau nu si, conform

metodelor folosite, produc efecte generale sau selective.

e) au o functie de reproducere, contrar armelor chimice, ceea ce permite obtinerea unei

cantitati importante de agent plecând de la o cultura redusa si, cu cantitati mai modeste decât ar

trebui folosite în cazul agentilor chimici, permit atingerea unei populatii numeroase.

f) diseminarea lor relativ dificila influenteaza de asemenea asupra amplorii eforturilor

desfasurate si a pregatirilor necesare. diseminarea de cantitati mari de toxice chimice necesita

sisteme complete pe care o organizatie terorista nu poate în mod real sa le detina; în cazul agentilor

patogeni, din contra, metodele sunt practic identice cu cele care se folosesc pentru armele biologice,

care nu necesita dispozitive importante.

17 http://www.csis -scrs.gc.ca/pblctns/thr/cbtrrrsm02-fra.asp




g) posibilitatea folosirii armelor biologice pentru a aduce o serioasa atingere economiei

unui stat (distrugând culturile sau animalele, de exemplu) sau pentru a cauza mari pierderi fortelor

militare, doua efecte care pot fi imposibil de obtinut prin metodele teroriste clasice.

h) teroarea (si, în consecinta, perturbarea ordinii sociale) pe care o pot provoca în

populatia vizata, chiar în cazul unui atentat produs la scara relativ redusa, dat fiind caracterul

particular oribil al razboiului biologic.

Cunoasterea si evolutia acestor caracteristici constituie un factor decisiv pentru recunoasterea

atacului cu arme biologice, identificarea conditiilor de aparitie si pregatire a ripostei18.

Tocmai de aceea identificarea acestor caracteristici si asocierea cu fenomenele medicale

rezultate precum diagnosticarea cu o boala aflata în legatura cu bioterorismul, cresterea brusca a

numarului de pacienti ce prezinta aceleasi simptome sau gradul ridicat de mortalitate în rândul

victimelor care locuiesc sau muncesc în aceleasi locuri sau desfasoara activitati comune, pot fi

semnele unui atac de bioterorism.

În ceea ce priveste combaterea amenintarilor la adresa securitatii biologice se pot identifica

unele tendinte precum dezvoltarea biotehnologiei(manipularea ADN-ului), aparitia unor boli

infectioase rezistente sau chiar fara tratament(HIV/SIDA, gripa aviara, ebola) sau încalcarea

conventiilor privind armele biologice prin efectuarea de cercetarii în domeniul armelor biologice,

fie chiar si în scop defensiv.

La ora actuala, putem concluziona ca bioterorismul constituie premisele necesare unei

amenintari majore la adresa întregii civilizatii, în ansamblul sau, combaterea acestui fenomen

divizându-se atât în plan militar, cât si politic. Agravarea situatiei actua le deriva si din faptul ca,

desi principalele organizatii teroriste nu au recurs la realizarea unor aliante în vederea unei strategii

comune de actiune, toate actioneaza la unison, prin mijloace si procedee asemanatoare si pentru

realizarea aceluiasi scop: impunerea prin forta a islamismului pe plan mondial si distrugerea

civilizatiei occidentale.

18 Report Summary Public Health Assessment of Potential Biological Terrorism Agent Emerging Infectious Diseases, Vol. 8, No. 2, February




BIBLIOGRAFIE:

1) Bazele cercetarilor în domeniul sistemelor si tehnologiilor pentru protectia împotriva

terorismului de orice natura - Material elaborat în cadrul grantului Sisteme de management integrat

pentru protectia economico-financiara a infrastructurii critice a personalului împotriva terorismului

de orice natura(SMEFIP) de catre colectivul de cercetare al Centrului de Studii Strategice de

Aparare si Securitate din cadrul Universitatii Nationale de Aparare „Carol I”

2) Costel Gusteritan – Riscuri CBRN în teatrele de operatii: amenintarea biologica

(www.rft.forter.ro)

3) Guide de preparation et de reponse a un attentat bioterroriste, OIPC-Interpol,2007, pag.11

4) Report Summary Public Health Assessment of Potential Biological Terrorism Agent

Emerging Infectious Diseases, Vol. 8, No. 2, February

5) Spencer R.C., Wilcox M.H., Agents of biological warfare. Rev Med Microbiol, 1993,

nr.4,pp. 138-143

6) http://documents.tips/documents/bioterorism-alimentar.html

7) http://www.csis-scrs.gc.ca/pblctns/thr/cbtrrrsm02-fra.asp




PROLIFERAREA ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASA SI RISCURI

ALE UTILIZARII ARMAMENTULUI CBRN

Ciprian-Stefan MINULESCU, Stefan BURUNTIA

Abstract: Ultimul deceniu al secolului XX a însemnat pentru întreaga lume o perioada

zbuciumata, caracterizata de transformari profunde la nivel global, transformari ce tin atât de

redesenari ale frontierelor, cât si de schimbari de regim si ideologie. Redesenarea granitelor a

însemnat sporirea numarului de actori statali la nivel global, iar schimbarile de regim si ideologie

au generat noi tipuri de actori si forme surprinzatoare de manifestare a acestora. Au capatat o

importanta tot mai mare, datorita rolului manifestat pe scena globala, actorii non-statali

(corporatii, ONG-uri etc.), ale caror actiuni sunt uneori dificil de prevazut. De asemenea, unele

dintre acestea au preluat practici si obiective pe care statele nu si le mai puteau permite. Alte

fenomene disturbante tind sa sufere mutatii majore, capatând statut deplin de actor al scenei

internationale, un actor al carui chip este din ce în ce mai greu de identificat, asa cum se întâmpla

în cazul terorismului.

Cuvinte cheie: terorism, situatie de criza, CBRN, armament chimic, armament biologic,

armament nuclear, armament radiologic, atac terorist, proliferarea armelor de distrugere în masa,

Introducere

Din punct de vedere geopolitic se poate observa ca Europa dispune de doua dimensiuni a

caror jonctiune nu a putut fi realizata complet, jonctiune ce ar fi putut facilita manifestarile Europei

în directia realizarii unei politici de securitate si aparare care sa reflecte atât interesele cât si

implicarea tuturor membrilor sai. Este vorba de dimensiunea euroatlantica si dimensiunea euro-

asiatica, ambele incluzând realitati pe care nu le poate ignora. Parerea generala este ca, prin largirea

NATO catre est, dimensiunea euroatlantica a Europei s-a întarit. Dar acest lucru a generat pe de o

parte dificultati în gestionarea celorlalte dimensiuni, readucând în actualitate faptul ca în

geostrategie nu exista nici pauze, nici spatii neocupate, pe de alta frictiuni chiar în dimensiunea

euroatlantica.




La aceasta data, pericolul mare pe care îl reprezinta terorismul, atât pentru securitatea

nationala a statelor angajate total împotriva acestuia, cât si pentru securitatea globala, poate fi

identificat si cuantificat ca atare, datorita, printre altele, si utilizarii armelor de distrugere în masa,

deocamdata la scara mica, dar exista proiecte de achizitionare si întrebuintare si a armelor nucleare

(asa-numitele „bombe murdare”, construite din material fisionabil sustras, în cele mai multe cazuri,

de la depozite din fosta URSS).

Considerente privind armele de distrugere în masa

Armele de distrugere în masa poseda o putere distructiva nelimitata. Aceste arme, folosite pe

spatii întinse si în toate mediile, sunt capabile sa produca efecte foarte mari, chiar catastrofice, pe

suprafete întinse si într-o perioada de timp foarte scurta.

Arme de distrugere în masa sunt considerate, în principal: arma nucleara, arma chimica,

arma biologica; existenta cant itatilor mari de deseuri radioactive si a altor substante de aceasta

natura, produse pa cale sintetica, au dus si la aparitia armei radiologice.

Arma nucleara este cea mai puternica arma de distrugere în masa, capabila sa produca, în

timp scurt, pierderi mari umane si materialele, sa creeze mari zone contaminate radioactiv si,

totodata, un impact cu consecinte grave si pe termen lung asupra factorilor de mediu.

Baza fizica a armei nucleare, reactia de fisiune în lant a uraniului, a fost descoperita în 1939.

Imediat dupa descoperire, în cel mai mare secret, a început o apriga competitie de cercetare

stiintifica în domeniul energiei atomice.

Dupa cercetari stiintifice intense, în 1945 a fost creata prima bomba atomica, a carei

experimentare a avut loc în iunie 1945 într-un poligon (Alamogardo) din desertul Nevada.

Urmatoarele doua bombe au fost confectionate si folosite de americani asupra Japoniei

determinând capitularea acesteia la 2 septembrie 1945. Prima bomba a fost lansata asupra orasului

Hiroshima, la 06 august 1945, iar cea de-a doua a fost lansata la un interval de 3 zile (09 august

1945) asupra orasului Nagasaki. Acestea au marcat momentul prin care SUA iesea din razboi ca

unica putere nucleara din lume.

În paralel cu cercetarile privind armele însele, era studiat modul de transport la tinta (vectorul

purtator) al acestor arme, ca si a altora.

Inventiile si cercetarile în tehnologia rachetelor a dus la producerea de catre URSS a primei

rachete balistice intercontinentale (ICBM), în anul 1957, urmata curând de SUA. Pâna atunci




vectorul principal era bombardierul strategic. Concomitent cu cercetarile privind rachetele cu raza

mare de actiune, s-au perfectionat si cele cu raza medie si scurta, astfel încât, în momentul

declansarii crizei rachetelor sovietice amplasate în Cuba, SUA si URSS posedau deja rachete cu

încarcaturi nucleare, îndreptate unele spre teritoriul celeilalte. În acel moment nu exista nici un

mijloc care sa poata intercepta sau neutraliza aceste arme, odata lansate pe traiectorie.

Astazi, printre cele mai performante mijloace de întrebuintare a armei nucleare, putem

enumera: aviatia; artileria de calibru mare; submarinele; rachetele balistice. Acestea folosesc

munitii sub forma de bombe, rachete purtatoare, proiectile si torpile; pot fi întrebuintate si sub

forma de fugase nucleare etc.

Arma chimica constituie un mijloc de distrugere în masa a personalului si de îngreunare a

activitatilor umane si actiunilor militare prin contaminarea cu agenti chimici de lupta a aerului,

terenului, echipamentelor si a diferitelor materiale.

Agentii chimici de lupta (numite în unele perioade si substante/gaze toxice de lupta) sunt

produsi chimici în stare lichida, solida sau gazoasa care au proprietatea de a produce tulburari ale

mecanismului fiziologic normal al organismelor vii, prin actiunea ce o exercita asupra sistemului

nervos, aparatului respirator, pielii si ochilor, sa produca contaminarea chimica având ca efect final

producerea de pierderi însemnate în rândul fiintelor vii si prin contaminarea chimica a aerului,

terenului, tehnicii, echipamentelor si a diferitelor materiale, pe arii mai mult sau mai putin extinse

(pe diferite suprafete), determinând îngreunarea (compromiterea) actiunilor militare si a activitatilor

umane.

Agentii chimici de lupta se folosesc cu: mijloacele conventionale – artilerie, aviatie, rachete;

neconventionale – prin actiuni teroriste; dispozitive de pulverizare adaptate la avioane sau

elicoptere; cartuse cu încarcatura chimica, sprayuri, casete, microcapsule etc.

Deoarece transportul, mânuirea si pastrarea munitiei chimice impune masuri complexe de

protectie si restrictii pe plan international, vQ�DQLL�? 80 ai secolului trecut au fost initiate cercetari

pentru producerea unui nou tip de munitie chimica, care sa elimine aceste inconveniente – munitia

chimica binara.

Arma biologica constituie mijlocul de nimicire în masa, uneori greu de controlat, care, prin

efectul vatamator al agentilor patogeni (microorganisme capabile sa dea nastere unor boli sau




focare de infectie – virusi, bacterii, richetsii, toxine microbiene), poate sa produca pierderi mari în

rândul trupelor, populatiei si animalelor, precum si distrugerea (contaminarea) culturilor.

Arma biologica este considerata cea mai putin costisitoare arma de distrugere în masa (arma

saracului – cum a mai fost numita), cu efecte devastatoare si imprevizibile, pe o perioada lunga de

timp, cu posibilitati de miniaturizare.

Agentii patogeni pot fi întrebuintati prin dispersarea lor peste zone mari, iar purtati de vânt

strabat distante mari pe directia acestuia.

Metodele de dispersare sunt:

a) dispersarea prin diversiune – urmareste contaminarea surselor de apa, alimentelor,

furajelor;

b) dispersarea prin intermediul animalelor si insectelor – urmareste contaminarea

personalului la venirea în contact cu animale si insecte bolnave;

c) dispersarea prin aerosolizare – urmareste contaminarea biologica a unor suprafete

întinse de teren, precum si a personalului dispus în adaposturi si cladiri;

d) dispersarea cu ajutorul rachetelor, aviatiei, artileriei – constituie metoda principala

de folosire, deoarece efectul exploziilor acesteia nu afecteaza capacitatea de contaminare biologica

a germenilor folositi.

Riscul CBRN si modul de abordare a acestuia

Din analiza situatiei internationale contemporane si a evolutiei crizelor si conflictelor ce au

loc în lume, România considera ca „Una dintre consecintele globalizarii se regaseste în impactul

direct pe care evolutii si procese transnationale îl au asupra securitatii nationale, precum si în

propagarea într-un efect de cascada a amenintarilor neconventionale la nivel international. Se

poate astfel afirma ca statele si societatile se confrunta în prezent cu un fenomen de globalizare a

riscurilor. Printre principalele provocari generate de acest fenomen, România identifica în cadrul

politicii sale de securitate ca provocari majore: terorismul, inclusiv sub formele sale biologice,

chimice sau informatice, agresiuni economico-financiare”19.

19 Guvernul României, Carta alba a securitatii si apararii nationale, Bucuresti, 2004.




Un potential pericol îl reprezinta la aceasta data amploarea pe care a luat-o crima organizata si

posibilitatea de a sustrage si comercializa catre diverse organizatii teroriste produse din arsenalul

biologic dispersat în special în fostul spatiu sovietic.

Activitatile umane, inclusiv cele militare, pot fi influentate printre altele si de existenta

amenintarilor si riscurilor CBRN. Acestea se manifesta sub forme diferite, astfel:

a) proliferarea si diseminarea necontrolata a tehnologiilor si materialelor NBC, a

mijloacelor de distrugere în masa, a armamentelor si altor mijloace letale neconventionale;

b) expansiunea retelelor si activitatilor teroriste si a crimei organizate transnationale

(criminalitate economico-financiara, trafic transfrontalier ilegal de persoane, droguri, materiale

radioactive si strategice, de armament si munitie etc.);

c) degradarea mediului ambiant, prin nerespectarea normelor ecologice, precum si

existenta în proximitatea frontierelor nationale a unor obiective cu grad ridicat de risc;

d) pericolul declansarii unor conflicte militare zonale ca masura punitiva extrema

împotriva unor regimuri dictatoriale din state care încalca prevederile conventiilor si tratatelor

internationale în domeniul armelor de distrugere în masa, dezvoltând în ascuns programe militare

nucleare, biologice si chimice, care acorda sprijin unor organizatii teroriste si a caror politica de

sfidare si santaj reprezinta, prin consecintele posibile, o amenintare în crestere la adresa linistii si

vietii popoarelor;

e) existenta stocurilor de munitii nucleare, chimice si biologice, neacceptarea,

complexitatea si costurile ridicate ale distrugerii (neutralizarii) acestora;

f) proliferarea ADM, atât din punct de vedere al munitiilor, cât si al vectorilor;

g) refuzul (amânarea) aderarii sau nerespectarea deliberata a angajamentelor asumate,

tratatelor internationale de reducere a ADM;

h) interesul (preocuparile) manifestat prin achizitionarea/producerea de ADM de catre

state nerecunoscute oficial ca posesoare de asemenea arme;

i) amenintarea si întrebuintarea ADM în unele conflicte locale;

j) terorismul si comertul legal cu materiale CBRN, dezvoltarea schimburilor economice

(transferurile de tehnologie) si interesul politic si financiar aferent.

Diversificarea activitatilor industriale, de cercetare, medicale, comerciale sau din alte domenii

în care se folosesc sau manipuleaza substante radioactive, chimice sau biologice se constituie în




factori de risc CBRN, tinând cont ca sunt supuse posibilelor erori umane, pot scapa de sub control

sau pot fi tinta unor actiuni violente, teroriste. Cauzele producerii unor astfel de efecte sunt:

calamitatile si catastrofele naturale; erorile umane; actiuni de sabotaj; lovirea cu mijloace de foc;

actiuni teroriste; accidente de diferite tipuri.

Componenta CBRN a armelor neconventionale si neletale, terorismul chimic, comertul ilegal

si mascat cu material fisionabil si substante care se gasesc sub incidenta Conventiei pentru

interzicerea armelor chimice, accidentele produse voit sau din eroare (umana sau tehnologica) la

obiective economice de risc CBRN, depozitele de munitii si deseuri constituie, de asemenea,

amenintari serioase si continue, atât în timp de pace, cât si în situatii de criza si la razboi.

Pentru prevenirea terorismului CBRN si descoperirea din timp a pregatirilor pentru un atac de

aceasta natura, factorii de decizie din plan politic si militar, trebuie sa tina cont de indiciile

potentiale asupra interesului CBRN, manifestate de persoane sau grupuri. Acestea sunt:

a) procurarea de materiale si echipamente chimice;

b) procurarea de materiale si echipamente biologice;

c) procurarea de materiale si echipamente radiologice si nucleare;

d) achizitionarea de substante radioactive, explozibili de mare putere, mari cantitati de

plumb, detectoare de radiatii, dozimetre.

Traficul ilicit de materiale radioactive, chimice si biologice, constituie o amenintare la

adresa securitatii internationale, putând afecta securitatea na tionala.

Proliferarea armelor de distrugere în masa

Proliferarea armelor de distrugere în masa (nucleare, bacteriologice, chimice) reprezinta un

fenomen ce poate genera grave amenintari si pericole la adresa securitatii internationale. Cazuistica

în materie confirma ca gruparile care dispun sau încearca sa achizitioneze astfel de arme sunt în

continua crestere. Ele pot scapa de sub control, în pofida eforturilor pe care le depune comunitatea

internationala pe linia prevenirii utilizarii lor.

În timp ce Razboiul Rece s-a sfârsit si amenintarea cu un razboi nuclear global si-a pierdut

importanta lumea ramâne instabila. Exista un numar în crestere de conflicte regionale si de angajare

a mijloacelor asimetrice de catre forte non-statale, grupari teroriste si extremiste. În ciuda eforturilor

sustinute în domeniul controlului armamentelor, exista evidente solide privind continua proliferare




si dezvoltare a ADMCBRN si a sistemelor de întrebuintare a acestora în întreaga lume. În acelasi

timp, expansiunea urbanizarii si distributia globala a industriilor si materialelor nucleare, biologice

si chimice mareste posibilitatea emisiilor de materiale toxice industriale (MTI) în mediu ca rezultat

al neglijentei, dezastrelor naturale, actiunii deliberate sau distrugerilor colaterale în cadrul

operatiilor militare.

În fata superioritatii fortelor armate în capabilitati militare conventionale, adversarii pot cauta

strategii si tactici neconventionale, pentru a reduce acest avantaj folosind agentii CBRN si MTI. În

acest context, atentatele, care se înregistreaza din ce în ce mai des, puse la cale de grupari teroriste,

pot fi realizate pentru a angaja amenintarea cu folosirea agentilor CBRN, pentru a limita regulile de

angajare ale fortelor armate. Adversarii pot avea reticenta cu privire la dreptul international si

standardele etice, permitându- le sa angajeze ca tinta deliberata chiar populatia civila.

Depasirea pragului critic în utilizarea ADMCBRN implica consideratii politice si de strategie

militara, mult diferite de cele asociate razboiului conventional.

Recunoscut fiind faptul ca proliferarea armelor de distrugere în masa constituie o amenintare

la adresa securitatii internationale, statele lumii îsi intensifica si îsi extind eforturile întreprinse

împotriva acestui risc la adresa umanitatii, în special prin masuri de prevenire, sau, în caz ca aceasta

se produce, situatia sa fie readusa sub control international cu mijloace diplomatice. Proliferarea se

poate produce în ciuda normelor si acordurilor internationale de neproliferare iar armele de

distrugere în masa si mijloacele de transport ale acestora pot constitui o amenintare militara directa

la adresa umanitatii si statelor. În lume, principalii actori politici, si-au concentrat atentia tot mai

mult asupra actiunilor si masurilor pentru descurajarea proliferarii si folosirii ADM.

Pe masura ce arsenalele nucleare s-au dezvoltat numeric si calitativ, iar apararea împotriva

armelor nucleare a devenit în mod evident imposibila, încrederea în capacitatea de a îndeplini

anumite obiective politico-militare prin utilizarea armelor nucleare a fost înlocuita de descurajare –

descurajare nucleara –, ca descurajare între cele doua superputeri, adica dezvoltarea si mentinerea

arsenalelor nucleare pentru a-si convinge adversarii sa nu-si utilizeze propriile arme în scopuri

ofensive. Nici una dintre puterile nucleare din timpul razboiului rece nu se putea apara împotriva

unui atac executat cu arme nucleare (strategice, în mod deosebit). Amenintarea pe care se baza

descurajarea se referea la capacitatea de raspuns la un atac nuclear, represaliile la acesta asigurând

un efect cel putin similar asupra partii care ar fi utilizat prima armele nucleare. Ideea pe care se baza




descurajarea era ca un agresor potential îsi va da seama ca victima unui atac nuclear va ramâne, în

urma primei lovituri nucleare, cu suficienta capacitate de raspuns nuclear, astfel încât atacul initial

ar fi devenit un atac sinucigas.

În concordanta cu reducerea rolului armelor nucleare s-a constatat ca în strategia Aliantei,

pozitia nucleara a NATO a fost redusa drastic. La încheierea Razboiului Rece, fortele nucleare ale

NATO au luat masuri unilaterale de anulare a programelor lor de modernizare, astfel20:

a) Franta a anuntat prima încetarea fabricarii rachetei Hades si si-a redus tipurile de

sisteme de productie nucleara de la sase la doua; astazi, fortele nucleare franceze independente

poseda doar patru submarine purtatoare de rachete balistice cu lansare din submarin (SLBM) si o

aeronava Mirage 2000N cu rachete aer-sol cu raza medie de actiune;

b) Statele Unite si Marea Britanie au anulat planurile pentru o racheta nucleara tactica

aer-sol; de asemenea, ca precursoare a ultimelor decizii de eliminare a sistemelor nucleare cu

lansare de la sol, Statele Unite au anulat si planurile pentru un sistem de urmarire nucleara a

rachetei sol-sol LANCE si pentru producerea unui nou proiectil nuclear de artilerie de 155 mm;

c) Marea Britanie a renuntat la LANCE-ul nuclear si la producerea noului obuz nuclear,

la capacitatea nucleara tactica maritima bazata anterior pe nave de suprafata si la toate armele

nucleare cu lansare aeriana, astfel eliminând rolul nuclear al aviatiei sale cu dubla capacitate;

submarinele Trident sunt acum singurul sistem nuclear al Marii Britanii.

Proliferarea armelor de distrugere în masa si mijloacelor de raspândire ale acestora constituie

un motiv de adânca îngrijorare pentru omenire. În ciuda progreselor binevenite în consolidarea

regimurilor internationale de neproliferare, ramân, totusi, provocari majore în privinta proliferarii.

Proliferarea ADM poate avea loc în ciuda eforturilor de prevenire a acesteia si ea poate

reprezenta o amenintare militara directa la adresa umanitatii si statelor.

Un numar de state, din diverse regiuni, vând, achizitioneaza sau încearca sa achizitioneze

ADM si mijloace de transport ale acestora. Alte organisme nestatale si-au demonstrat, de asemenea,

potentialul de a fabrica si folosi acest tip de arme.

În ultimul deceniu, NATO si-a redus substantial dependenta de fortele nucleare, iar cele trei

tari membre ale Aliantei care mentin forte nucleare, anume, Statele Unite, Franta si Marea Britanie,

au operat reduceri majore ale acestor forte. Cu toate acestea, existenta de forte nucleare puternice în

20 Manualul NATO, Ed.2004, p.53.




afara Aliantei constituie un factor semnificativ pe care Alianta trebuie sa îl ia în considerare pentru

mentinerea securitatii si stabilitatii în zona euro-atlantica.

Rusia înca mai detine un mare numar de arme nucleare de toate tipurile.

China a continuat sa îsi modernizeze fortele nucleare pe parcursul ultimului deceniu. În plus,

în 1998, atât India cât si Pakistanul au efectuat teste nucleare, nesocotind grav acordurile de

neproliferare nucleara si intensificând riscul unui conflict regional.

În iunie 1999, Statele Unite si Rusia si-au reafirmat obligatiile asumate prin Tratatul privind

rachetele antibalistice (ABM) de a lua în calcul posibile schimbari în situatia strategica, cu

implicatii asupra Tratatului si posibile propuneri de crestere a viabilitatii sale. În continuare, Statele

Unite au propus modificarea tratatului, pentru a permite desfasurarea unui sistem redus de aparare

cu rachete. În prezent au loc discutii bilaterale si consultari multilaterale, atât asupra tratatului

ABM, cât o a treia runda de convorbiri privind reducerea armelor strategice (START -III).

În septembrie 2000, Statele Unite si Rusia au convenit si asupra unei Initiative de cooperare

pentru stabilitate strategica, care sa serveasca drept baza constructiva pentru consolidarea încrederii

între cele doua state si pentru elaborarea unor masuri de îmbunatatire a stabilitatii strategice si de

contracarare a proliferarii armelor de distrugere în masa, a rachetelor si a tehnologiilor de fabricare

a acestora în întreaga lume.

Timp de mai multi ani, Tratatul de neproliferare nucleara (NPT) a constituit piatra de temelie

a acordurilor internationale asupra neproliferarii mondiale si a procesului de realizare a dezarmarii

nucleare. Valabilitatea tratatului a fost extinsa pe o perioada nedefinita, la Conferinta de extindere si

revizuire a acestuia, care a avut loc în 1995. De asemenea, s-a mai decis consolidarea procesului de

revizuire si adoptarea unui set de „Principii si obiective pentru neproliferare si dezarmare nucleara”,

în vederea promovarii aplicarii efective a tratatului.

La Conferinta de revizuire a NPT care a avut loc la New York, între 24 aprilie si 19 mai 2000,

a fost adoptat un document final exhaustiv, pe probleme de fond. Concluziile acestuia confirma

sustinerea aderarii universale la NPT, respectarea stricta a prevederilor sale, întarirea garantiilor

oferite de Agentia internationala pentru energie atomica (IAEA) si adoptarea de noi masuri pentru

realizarea dezarmarii nucleare.

Una din cele mai semnificative realizari practice ale Conferintei de revizuire a constituit-o

acordul asupra intrarii în vigoare a Tratatului de interzicere completa a testelor nucleare (CTBT),




chiar din momentul obtinerii ratificarilor necesare. Statele membre NATO sunt hotarâte sa depuna

eforturi pentru obtinerea semnaturilor si ratificarilor necesare, pentru a asigura intrarea rapida în

vigoare a Tratatului. Conferinta de revizuire a subliniat si importanta realizarii unui tratat care sa

interzica productia de material fisionabil pentru armele nucleare sau alte dispozitive cu explozibil

nuclear si a cerut reluarea negocierilor pe aceasta tema în cadrul Conferintei asupra dezarmarii.

Proliferarea tehnologiei rachetelor constituie un alt motiv semnificativ de îngrijorare. Înfiintat

în 1987, Regimul de control al tehnologiilor pentru rachete (MTCR) reuneste 32 de state (inclusiv

toti cei 19 membri NATO) care încearca sa limiteze proliferarea rachetelor si a tehnologiei acestora.

Partenerii MTCR controleaza exporturile pe baza unei listele comune de control, în conformitate cu

o politica comuna de control al exportului.

Proliferarea armelor biologice si chimice este în mare masura recunoscuta ca o problema de

securitate internationala în plina ascensiune, atât în cazul unui conflict interstatal, cât si ca o

potentiala dimensiune a terorismului.

Protocolul de la Geneva din 1925 interzice folosirea armelor chimice si biologice. Statele

semnatare ale Conventiei asupra armelor biologice si cu toxine (BTWC), intrata în vigoare în 1975,

au acceptat sa nu dezvolte, produca, depoziteze sau achizitioneze în scopuri ostile agenti biologici si

aparatura aferenta. În 1994 o Conferinta speciala a înfiintat un Grup ad-hoc de state participante la

Conventie, care sa examineze masuri posibile de verificare si propuneri care sa consolideze

Conventia. Cea de a patra Conferinta de revizuire, care a avut loc în 1996, a convenit asupra

încheierii unui Protocol, cât mai devreme înaintea începerii celei de a V-a Conferinte de revizuire,

în anul 2001. În timpul întâlnirii de la 24 mai 2000, de la Florenta, ministrii NATO si-au reafirmat

sustinerea acestui obiectiv.

Din cauza evenimentelor petrecute pe plan international, se vorbeste tot mai mult în ultima

vreme despre arme biologice, atacuri biologice teroriste, într-un cuvânt, despre bioterorism.

Interesul acestor grupari pentru armele chimice si biologice îngrijoreaza si mai mult. Capii

organizatiilor teroriste si-au exprimat deschis intentia de a intra în posesia si a folosi arme de

distrugere în masa. Aceasta dorinta produce în mod cert o îngrijorare serioasa si reprezinta o

amenintare la adresa tuturor natiunilor.

Unii autori considera chiar ca a început o noua era, cea a unei amenintari postnucleare, în care

amenintarea biologica ia locul amenintarii nucleare. În prezent, „Calul troian” al terorismului




international este bioterorismul. Si asta pentru ca tinta principala a atacului bioterorist este populatia

civila.

Bioterorismul, componenta a terorismului, reprezinta folosirea deliberata sau amenintarea cu

folosirea agentilor biologici (etiologici) ai bolilor infectioase (virusuri, bacterii, paraziti si fungi), a

toxinelor acestora, toxinelor vegetale, bioregulatorilor, a materialelor contaminate cu acestea, dar si

a substantelor chimice toxice, pentru a genera afectarea sau decesul oamenilor, animalelor ori

plantelor, pentru a induce si raspândi nelinistea, teama, frica, teroarea, pentru a intimida o persoana,

un grup specific de persoane sau populatia unei tari în scopuri religioase, politice, ideologice,

financiare sau interese personale.

De asemenea, bioterorismul poate fi directionat împotriva septelului, a rezervelor de alimente

destinate oamenilor si animalelor, a locurilor de preparare si depozitare a hranei si a

aprovizionarilor cu apa.

Interesul teroristilor pentru armele chimice si biologice a crescut în mod deosebit dupa

atentatul chimic de la metroul din Tokyo, la aceasta data existând informatii potrivit carora unele

organizatii si grupuri teroriste manifesta un interes deosebit fata de mijloacele chimice si biologice.

Atacurile bioteroriste sunt considerate, de majoritatea oamenilor, ca fiind misterioase,

nediscriminante, necontrolabile si imprevizibile, greu de disociat de o epidemie naturala, toate

aceste caracteristici generând o stare de anxietate colectiva.

Mijloacele prin care se duc la îndeplinire actiunile bioteroriste se împart în trei categorii:

cunoscute, banuite (posibile) si necunoscute. Pentru cele cunoscute în prezent (laboratoare proprii,

diferite întreprinderi ale industriei chimice si farmaceutice, instalatii de fabricare a drogurilor si

toxinelor, mijloace de transport si de dispersie la tinta etc.), ca si pentru cele posibil a fi

întrebuintate, pot fi prevazute masuri adecvate de contracarare si de protectie, mai ales ca 40% din

laboratoarele farmaceutice si biotehnologice se afla pe teritoriul Statelor Unite.

Mai dificil de contracarat sunt cele înca nebanuite. Aceste mijloace se bazeaza în special pe

biotehnologiile moderne si, mai ales, pe cercetarile din domeniul ingineriei genetice. Noile

descoperiri în domeniul genomului si modificarile genetice se aplica deja în agricultura si în

cresterea animalelor, iar rezultatele actuale (crearea de mutanti, bacterii, virusi etc.) încep sa

îngrijoreze omenirea. Este posibil ca si din acest domeniu sa-si recruteze terorismul, în viitor,

mijloacele de distrugere masiva.




Un atac biologic nu va fi detectat decât cel mai probabil când apar primele simptome sau

chiar primele victime. Acest efect întârziat confera, de asemenea, bioterorismului o eficacitate

deosebita.

În ultimii ani au avut loc mai multe initiative, la nivel statal si al organismelor

internationale, care sa duca la limitarea accesului la tehnologii, a unor state, printre care mai

semnificative sunt:

a) controlul strict asupra posesiei si transferului de tehnologie nucleara, precum si

cooperarea tuturor organismelor responsabile pentru descoperirea laboratoarelor, intermediarilor,

furnizorilor si cumparatorilor de tehnologie si material fisionabil;

b) întarirea legislatiei si controlului international asupra proliferarii ADM; o noua rezolutie a

Consiliului de Securitate sa declare criminale statele proliferatoare, sa decreteze controlul strict al

exporturilor tuturor materialelor sensibile la frontiere;

c) largirea cooperarii în directia eliminarii armelor nucleare si materialelor chimice,

biologice si radiologice;

d) instituirea unui sistem de ermetizare a spatiului nuclear civil, pentru a nu permite

proliferarea armelor nucleare;

e) în viitor, doar statele care au semnat Protocolul Aditional sa poata importa echipament

pentru programul lor nuclear civil;

f) crearea unui comitet special al Agentiei Internationale de Energie Atomica/AIEA pentru

protectie si verificarea îndeplinirii obligatiilor de catre state.

Concluzii

Noua dimensiune a confruntarilor militare, care presupune implicarea armatelor în razboiul

împotriva terorismului si combaterea altor amenintari asimetrice, cere noi tehnologii, pentru

moment inexistente, impuse de particularitatea acestor confruntari si incluse în: mijloace de

descoperire, identificare si localizare a retelelor teroriste, nodurilor de retea, bazelor de antrenament

si altor elemente; mijloace de supraveghere a retelelor teroriste; mijloace de actiune concreta

împotriva teroristilor, în care se cuprind si mijloacele de recunoastere si de interoperabilitate a

fortelor si elementelor actionale.




Tehnologiile noi vor asigura dominarea totala a adversarului, pe întreaga gama a operatiilor

militare, în primul rând prin dominarea informationala. În razboiul de coalitie, aceasta va pune

probleme acute de compatibilitate, care vor trebui sa fie depasite, prin eforturi bugetare consistente.

Un lucru este sigur: nici o tara din NATO sau din afara acesteia nu este si nu va fi apta de a-si

dezvolta si produce izolat tehnologiile si sistemele de arme necesare pentru a duce un RBR si a tine

pasul cu RMA. Unica solutie ramâne cooperarea militara si industriala, tehnica si tehnologica euro-

atlantica.

BIBLIOGRAFIE

1. Balzacq, Thierry, La Revolution dans les Affaires Militaires, “Bienvenue” dans la guerre

high-tech, www.stratisc.org.

2. Boia, Lucian, România – tara de frontiera a Europei, Editura Humanitas, Bucuresti 2002.

3. Clausewitz, von Carl, Despre razboi, Editura Militara, Bucuresti, 1982.

4. Cherciu, Ion, Boli contagioase deosebit de periculoase, Ed. Medicala 1975.

5. Claval, Paul, Geopolitica si geostrategie. Gândirea politica, spatiul si teritoriul în secolul

al XX-lea, traducere Elisabeta Maria Popescu, Editura Corint, Bucuresti, 2001;

6. Cucu, Cornel, Bioterorismul – un altfel de razboi, Impact Strategic, nr. 2, 2005.

7. Muresan, Mircea, Toma, Gheorghe, Provocarile începutului de mileniu, Editura

Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti, 2003.

8. Nestorescu, N., Bacteriologie medicala, Ed. Medicala 1981.

9. Nenitescu, C.D., Chimie organica, vol. 1, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.

10. Onisor, Constantin, general de brigada dr., Explorari strategice, Editura Polirom, Iasi,

2002.

11. Paun Ludovic, Bioterorismul si armele biologice, Ed. Amaltea, Bucuresti, 2003.

12. Putko, Aleksandr si Boris, Tacerea atomica, Editura Nemira, Bucuresti, 1994.

13. Frunzeti, Teodor, Solutionarea crizelor internationale, Ed. Institutul European, Iasi,

2006.

14. Toffler, Alvin si Heidi, Razboi si antirazboi. Supravietuirea în zorii secolului XXI,

Bucuresti, Editura Antet, 1996.




15. Zodian, V. Mihai, Lumea 2005, enciclopedie politica si militara, Armele de distrugere în

masa, Editura CTEA, Bucuresti, 2005.

16. Constitutia României, 1991, cu modificarile si completarile ulterioare – republicata în

2003.

17. Presedintia României, Strategia de Securitate Nationala, Bucuresti, 2007.

18. Guvernul României, Carta alba a securitatii si apararii nationale, Bucuresti, 2004.

19. *** Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, Institutul European din

România, ed.2004.

20. *** Manualul NATO, Ed.2004.

21. Pagini internet:

Ø www.acpi.army.mil/library/aepi.publication/du/techreport.html.

Ø www.balkans.unep.ch/- files/du-final-report.pdf

Ø www.iancer.org/depleted/mettoc.htm

Ø www.antenna.nl/wise/uranium/

Ø www.deploymentlink.osd.mil/du-balkans/du-balkans-en.

Ø sanatate.vreau.com/toti/droguri.htm

Ø www.bioport.ro/Bioport/Droguri.html

Ø www. Bases de Dados- Defesa.html

Ø www.Binarna amunicja chemiczna.htm

Ø www.Bron chemiczna-fotografie.htm

Ø www.Build your own Atomic Bomb.htm

Ø www.Chemical Warfare Agents Mainpage.htm

Ø www.Chemical Warfare Agents.htm

Ø www.Discovery Online, Shark Week at Bikini Atoll.htm

Ø www.Electromagnetic Bombs Could Throw Civilization Back 200 Year

Ø www.Jane's Catalogue Jane's Nuclear, Bio logical and Chemical Def

Ø www_nbc-med_org-SiteConte.htm

Ø www.Kevin's Articles W_H_T_ - The Neutron Bomb.htm

Ø www.Mustard Agents.htm

Ø www.Nerve Agents.htm




Ø www.Nuclear Fusion.htm

Ø www.Nuclear Weapons.htm

Ø www.Potential Chemical Weapons.htm

Ø www.Robert Del Tredici At Work in the Fields of the Bomb The Nuclear.htm

Ø www.Psychotomimetic Agents.htm

Ø www.GAO-01-582 Weapons of Mass Destruction.htm

Ø www.Bron chemiczna Amunicja chemiczna.htm

Ø www.Bron chemiczna Gazy nerwów.htm

Ø www.USMC NBC Defense Web Site.htm

Ø www.WMD Special Interest Area.htm

Ø www.TR-387 - dl-Amphetamine Sulfate.htm

Ø Defense Joint Non-Lethal Weapons Program-Home Page http: // iis. macrorsiscom. usmc.

mil. /jnlwd

Ø U.S.Department of Defense Directive no. 3000.3, July 9, 1996 http: // iis. macrorsiscom.

usmc. mil. / jnlwd / Documents

Ø Begich N., Manning J., The Military’s Pandora Box - HAARP: http : // www. xyz. net

/~nonhaarp /pandora.htm.

Ø http://www.terrorisme.net/p/article_142.shtml, Colloque: réseaux de la terreur et réseaux

contre la terreur.

Ø http://www.edicom.ch/news/international/050124144947.mo.shtml, Frank BASS, Randy

HERSCHAFT, Terrorisme: les menaces étaient connues depuis les années 1970.

Ø http://www.iss-eu.org, Stratégie européenne de sécurité, L’institut d’Etudes de l’Union

Européenne, decembre, 20036.

Ø www.presamil.ro, Observatorul Militar nr.29 (22-28 iulie 2004), p. 5.

Ø Observatorul militar, Nr. 14 (9 -15 aprilie 2008), www.presamil.ro




SECURITATEA PRODUSELOR SPECIALE DE MARE RISC PE TIMPUL

TRANSPORTULUI RUTIER

Francois-Louis DUMITRACHE, Andrei FODOR

Reglementare si delimitari conceptuale

În ultima perioada, mai ales dupa evenimente petrecute în Statele Unite ale Americii în data

de 11 septembrie 2001, una dintre cele mai importante provocari ale oricarui sistem de protectiei a

umanitatii îl reprezinta prevenirea si combaterea terorismului, sub toate formele sale.

Dupa acele evenimente deosebit de grave cu pierderi numeroase de vieti omene?ti ?i cu un

impact major asupra umanita?ii, autorita?ile competente în domeniul legisla?iei interna?ionale au

considerat necesara dezvoltarea ?i implementarea unor masuri suplimentare de securitate a

produselor speciale pe timpul transportului împotriva posibilelor riscuri teroriste.

La recomandarea Organiza?iei Na?iunilor Unite, actul normativ care guverneaza transporturile

rutiere de marfuri periculoase, Acordul european referitor la transportul interna?ional rutier al

marfurilor periculoase - ADR, semnat la Geneva în 1957, a fost modificat în sensul introducerii

unui capitol suplimentar care sa con?ina reglementari generale referitoare la securitate, precum ?i

reglementari specifice pentru produsele speciale de mare risc.

Potrivit acestor prevederi, securitatea a fost definita, în linii generale, ca „masurile sau

precau?iile care trebuie luate pentru a minimiza furtul sau utilizarea gre?ita a marfurilor

periculoase care pot pune în pericol persoane, bunuri sau mediul înconjurator”.

Masurile sau precau?iile au în vedere cel pu?in urmatoarelor activita?i:

a) manipularea produselor în punctele de expedi?ie ?i destina?ie;

b) transportul ?i depozitarea produselor;

c) pregatirea personalului implicat;

d) desemnarea unei persoane responsabile cu securitatea;

e) controlul acestor opera?iuni etc.

Aceste masuri sau precau?ii se aplica în cazul transportului oricarui produs special.

La nivel na?ional, actul normativ care guverneaza securitatea transporturilor de produse

speciale (legea nr. 333 din 2003) defineste securitatea ca fiind „activita?ile desfasurate prin forte si




mijloace specifice, în scopul asigurarii siguran?ei obiectivelor, bunurilor si valorilor (inclusiv

transporturilor de produse speciale) împotriva oricaror ac?iuni ilicite care lezeaza dreptul de

proprietate, existen?a materiala a acestora, ……”

Potrivit legisla?iei na?ionale, produsele speciale care fac obiectul masurilor de securitate sunt:

„arme, muni?ii, tehnica de lupta, materii explozive, stupefiante, substan?e toxice, materiale nucleare

sau alte materii radioactive ori alte materii sau substan?e periculoase”.

Mergând mai departe în legisla?ia europeana, o aten?ie deosebita, în cadrul masurilor de

securitate a fost acordata produselor speciale de mare risc.

Potrivit noilor reglementari referitoare la securitate, produsele speciale de mare risc „sunt

acelea care au poten?ial de a fi utilizate într-un atac terorist si care, în aceasta ipoteza, pot produce

pierderi numeroase de vie?i omene?ti, distrugeri masive sau, în special în cazul clasei 7, bulversari

socioeconomice„.

Produsele speciale de mare risc

Atribuirea titulaturii de produs special de mare risc ?i tratarea acestuia ca atare s-a facut

numai pentru anumite produse în func?ie de:

1. Numarul de identificare

Fiecarui produs special îi este atribuit un numar de identificare de forma UNXXXX(unde X

reprezinta un numar de la 1 la 9).

2. Clasa sau diviziunea din care face parte

a) Clasa 1 - Substan?e ?i obiecte explozive

b) Clasa 2 - Gaze

c) Clasa 3 - Lichide inflamabile

d) Clasa 4.1 - Substan?e solide inflamabile, substan?e auto reactive ?i substan?e

solide explozive desensibilizate

e) Clasa 4.2 - Substan?e predispuse la aprindere spontana

f) Clasa 4.3 - Substan?e care, în contact cu apa, degaja gaze inflamabile

g) Clasa 5.1 - Substan?e comburante (oxidante)

h) Clasa 5.2 - Peroxizi organici

i) Clasa 6.1 - Substan?e toxice




j) Clasa 6.2 - Substan?e infec?ioase

k) Clasa 7 - Materiale radioactive

l) Clasa 8 - Substan?e corosive

m) Clasa 9 - Substan?e ?i obiecte periculoase diverse

3. Grupa de ambalare. În vederea ambalarii, în func?ie de gradul de periculozitate, au

fost identificate:

a) Grupa de ambalare I - Substan?e foarte periculoase;

b) Grupa de ambalare II - Substan?e mediu periculoase;

c) Grupa de ambalare III - Substan?e pu?in periculoase.

4. Codul de clasificare. În func?ie de proprieta?ile periculoase pe care le are unui produs

îi poate fi atribuit unul din urmatoarele litere sau o combina?ie de litere:

a) A - asfixiant;

b) O - comburant (oxidant);

c) F - inflamabil;

d) T - toxic;

e) C - corosiv.

5. Grupa de compatibilitate - specific clasei 1;

Noul capitol destinat masurilor de securitate cuprins de Acordul european con?ine lista tuturor

produselor speciale de mare risc, carora li se aplica aceste masuri:

Cantitate

Clasa Diviziunea Substan?e sau obiecte Cisterna

(l)

Vrac

(kg)

Ambalaje

(kg)

1.1 Explozive a a 0

1.2 Explozive a a 0

1.3 Explozive din grupa de compatibilitate C a a 0

1.4

Explozivi cu Nr. ONU 0104, 0237, 0255,

0267, 0289, 0361, 0365, 0366, 0440, 0441,

0455, 0456 ?i 0500

a a 0

1

1.5 Explozive 0 a 0




Gaze inflamabile (coduri de clasificare care

includ numai litera F)

3000

a

b

2 Gaze toxice (coduri de clasificare care

cuprind literele T, TF, TC, TO, TFC sau

TOC) excluzând aerosolii

0

a

0

Lichide inflamabile din grupele de ambalare

I ?i II

3000

a

b

3

Explozivii desensibiliza?i a a 0

4.1 Explozivii desensibiliza?i a a 0

4.2 Substan?e din grupa de ambalare I 3000 a b

4.3 Substan?e din grupa de ambalare I 3000 a b

Lichide comburante (oxidante) din grupa de

ambalare I 3000 a b

5.1 Perclora?i, nitratul de amoniu ?i

îngra?aminte pe baza de nitrat de amoniu ?i

emulsiile sau suspensiile sau gelurile pe

baza de nitrat de amoniu

3000 3000 b

6.1 Substan?e toxice din grupa de ambalare I 0 a 0

6.2

Substan?e infec?ioase din categoria A (Nr.

ONU 2814 ?i 2900, cu excep?ia materialului

de origine animala)

a 0 0

8 Substan?e corozive din grupa de ambalare I 3000 a b

Pe lânga produsele prevazute în tabelul de mai sus, din categoria produselor speciale de mare

risc mai fac parte ?i toate produsele încadrate în Clasa 7 - Materiale radioactive.




Planul de securitate

Una dintre cele mai substan?iale masuri suplimentare în materie de securitate aduse de

modificarea Acordului european a fost adoptarea ?i aplicarea de catre transportatori, expeditori ?i

al?i participan?i la transportul produselor speciale de mare risc a Planurilor de securitate.

Potrivit Ghidului privind securitatea transportului rutier de marfuri periculoase, adoptat în

aprilie 2005 la Geneva, elaborarea Planului de securitate se realizeaza în trei pa?i:

a) Pasul 1 – Identificarea tipurilor de amenin?ari.

b) Pasul 2 – Identificarea bunurilor ce trebuie protejate ?i în special în ce fel sunt

acestea vulnerabile în fa?a unui atac terorist.

c) Pasul 3 – Identificarea masurilor ce trebuie întreprinse în vederea reducerii riscului

la un nivel acceptabil (daca nu se poate elimina riscul cu totul).

Parcurgerea acestor 3 pa?i trebuie sa se finalizeze cu elaborarea Planului de securitate care

trebuie sa con?ina cel pu?in urmatoarele:

a) atribuirea specifica a responsabilita?ilor privind securitatea unor persoane care

prezinta competen?ele ?i calificarile necesare ?i au autoritatea ceruta;

b) înregistrarea marfurilor periculoase sau a tipurilor de marfuri periculoase de interes;

c) evaluarea opera?iunilor curente ?i a riscurilor pentru securitate care rezulta din

acestea, incluzând opririle necesare datorita condi?iilor de transport, pastrarea marfurilor periculoase

în vehicule, cisterne sau containere înaintea, în timpul sau dupa efectuarea traseului ?i depozitarea

temporara intermediara a marfurilor periculoase în cazul schimbarii modului sau mijlocului de

transport (transbordare), daca este cazul;

d) enun?area clara a masurilor care trebuie luate pentru reducerea riscurilor privind

securitatea, ?inând seama de responsabilita?ile ?i func?iile participantului, incluzând:

• formarea;

• politicile de securitate (de exemplu, masurile în caz de mare pericol, verificari

în cazul recrutarii de noi angaja?i sau schimbarii unor posturi etc.);

• practici de operare (de exemplu, alegerea ?i utilizarea unor trasee cunoscute,

accesul marfurilor periculoase la depozitarea intermediara temporara (a?a cum se define?te la

alineatul c)), proximitatea infrastructurii vulnerabile etc.);




• echipamente ?i resurse care trebuie utilizate pentru a reduce riscurile privind

securitatea;

e) proceduri eficiente ?i actualizate pentru a semnala pericolele, violarea securita?ii sau

incidente conexe ?i de a le face fa?a;

f) proceduri pentru evaluarea ?i verificarea planurilor de securitate ?i proceduri de

examinare ?i actualizare periodica a planului de securitate;

g) masuri care sa asigure securitatea fizica a informa?iilor referitoare la transport

con?inute în planul de securitate;

h) masuri care sa asigure ca distribuirea informa?iilor con?inute în planul de securitate

este limitata la cei care au nevoie sa le cunoasca. Aceste masuri nu trebuie sa constituie totu?i un

obstacol pentru comunicarea informa?iilor prescrise oriunde în ADR.

Un alt detaliu deosebit de important scos în eviden?a de prevederile acestui nou capitol este

necesitatea unei colaborari excep?ionale între transportatorii, expeditorii, destinatarii produselor

speciale de mare risc ?i autorita?ile competente, pentru schimbul de informa?ii privind eventualele

pericole semnalate, aplicarea de masuri de securitate adecvate ?i de raspuns la incidentele care pun

în pericol securitatea.

Planul de paza ?i protec?iei (securitate) prevazute de legisla?ia na?ionala trebuie sa

reglementeze cel pu?in urmatoarele detalii:

a) produsele speciale care se vor transporta;

b) condi?iile de mediu adecvate naturii produselor speciale care se transporta;

c) particularita?ile itinerarelor de deplasare pe care se va realiza transportul cu

includerea riscurilor ?i vulnerabilita?ilor existente pe acestea;

d) durata transportului

e) particularita?ile mijloacelor de transport folosite, precum ?i a sistemelor tehnice de

monitorizare ?i securitate;

f) variantele de transport;

g) resursele umane ?i tehnice care asigura masurile de securitate pe durata transportului;

h) responsabilita?ile generale ?i particulare pentru personalul implicat;

i) dotarea cu arme de foc, muni?ie, mijloace tehnice si de autoaparare;

j) modalita?i ?i principii de ac?iune în caz de pericol ?i în diferite situa?ii




Întocmirea Planului de paza ?i protec?ie este precedat de un proces amplu ?i detaliat de

evaluare a riscurilor ?i vulnerabilita?ilor existente, precum ?i de stabilire de masuri de eliminare a

acestora, de combatere a efectelor acestora sau de inhibare a factorilor care le genereaza.

Determinarea necesita?ii Planului de securitate

Necesitatea dispunerii masurilor de securitate deriva atât din prevederile Acordului European

privind transportul interna?ional al marfurilor periculoase, cât ?i ale legisla?iei na?ionale referitoare

la paza ?i protec?ie (legea nr. 333 din 2003).

Pe de alta parte, daca luam în considerare efectele deosebit de grave pe care ar putea sa le

produca folosirea produselor speciale de mare risc în condi?ii necorespunzatoare sau rau

inten?ionate, lânga aspectele de natura legala a obligativita?ii personalului implicat în derularea

transportului de a adopta masuri suplimentare de securitate ar trebui sa sa adauge ?i aspectele de

natura morala ?i de responsabilitate.

Pentru determinarea situa?iilor în care se impune elaborarea ?i aplicarea Planurilor de

securitate este necesara interpretarea coroborata a listei cu produsele speciale de mare risc cu

Tabelul A din Acordul european care con?ine Lista substan?elor periculoase.

Tabelul A. Lista substan?elor periculoase este un tabel care con?ine toate produsele speciale ?i

este format din 20 de coloane ?i un numar de rânduri echivalent cu numarul de produse speciale.

În con?inutul tabelului sunt realizate legaturi între produsul special ?i diferite prevederi din

Acordul European care i se aplica.

Informa?iile relevante pentru încadrarea produsului special în categoria celor de mare risc ?i

dispunerea masurilor de securitate sunt con?inute de urmatoarele coloane:

a) coloana (1). Numarul ONU - este numarul de identificare al fiecarui produs ?i este

format din patru cifre. De re?inut faptul ca pe ambalajul produsului numarul va con?ine ?i denumirea

UN înaintea cifrelor;

b) coloana (2). Denumirea ?i descrierea - este denumirea produsului special trecuta cu

majuscule;

c) coloana (3a). Clasa - conform precizarilor de mai sus

d) coloana (3b). Codul de clasificare - con?ine codurile de clasificare specifice fiecarei

clase, iar pentru produsele din clasa 1 con?ine ?i subdiviziunea;




e) coloana (4). Grupa de ambalare - conform precizarilor de mai sus.

Pentru determinarea încadrarii unui produs în categoria celor de mare risc, informa?ii

con?inute de coloanele de mai sus sunt suficiente ?i obligativitatea elaborarii ?i aplicarii unui Plan

de securitate este reala.

De exemplu, în cazul produsului cu numarul de identificare UN1614, avem de a face cu

cianura de hidrogen stabilizata, substan?a toxica inflamabila, ce face parte din clasa 6.1, grupa de

ambalare 1. Coroborând aceste informa?i cu cele din lista produselor speciale de mare risc rezulta

faptul ca produsul cu numarul de identificare UN1614 este inclus în aceasta categorie.

Pe lânga informa?iile care determina obligativitatea elaborarii ?i aplicarii Planurilor de

securitate, informa?ii relevante pentru desfa?urarea transportului în condi?ii de siguran?a sau pentru

adaptarea masurilor de reac?ie în caz de pericol pot fi extrase din celelalte coloane.




TERORISMUL CBRN-E

Paul-Iustin VASILESCU

Abstract: The realities of conflicts in recent decades have highlighted but a completely

different perspective and reinstated the principle that work was beginning to be forgotten, that no

force in the world acelaca not give up fighting means you have only dacaapar other better and

therefore more effective. The strategy timpurilornoastre understood that arms high-precision not

replace weapons distrugereîn table and that at any time there is the possibility of their use by

anumiteforte, especially terrorism, not only as a riposte asymmetrical, but also as ways extremede

implementation or enforcement of fundamentalist religious precepts, dereactie Globalisation, the

"punishment" of populations, ethnic groups etc.

Keywords: Terorism CBRNE, razboi, libertate de actiune, era nucleara

S-a crezut, la un moment dat, ca, în aceasta epoca a supertehnologiilor, armele nucleare,

chimice si cele biologice nu mai prezinta o amenintare majora. S-a încheiat, în acest sens, un tratat

de neproliferare a armelor chimice, semnat de 143 de state(Statele Unite n-au semnat acest

document), iar arma biologica a fost considerata ca nesemnificativa în cazul unei confruntari, fie

chiar si ca riposta asimetrica, datorita, pe de o parte, lipsei de precizie în actul întrebuintarii si, pe de

alta parte, efectelor ei colaterale (unele chiar asupra fortelor proprii) greu de controlat si de

prevenit.Ca urmare a dezvoltarii armamentului nuclear si a sistemelor de arme de mare precizie,

arma chimica a fost întrebuintata foarte rar în confruntarile militare de dupa cel de-al doilea razboi

mondial, iar cea biologica s-a prezentat mai mult ca o ameninta reposibila. Cea nucleara, care a

evoluat spectaculos, reprezentând, la ora actuala, cea mai mare amenintare la adresa pacii si vietii

pe pamânt, a devenit mai mult un mijloc de disuasiune decât unul care poate fi întrebuintat. Datorita

marilor aglomeratii urbane si mutarii scopului efortului militar din sfera producerii de pierderi

umane adversarului în cea a efectului coercitiv sau disuasiv, strategia distrugerii masive s-a




estompat, iar mijloacele respective au intrat, daca nuîn desuetudine, atunci într-un fel de rezerva

disuasiva.

Realitatile conflictelor din ultimele decenii au reliefat însa o cu totul alta perspectiva si au

repus în opera un principiu care începuse sa fie uitat, si anume acela ca nici o forta din lume nu

renunta la mijloacele de lupta pe care le are decât daca apar altele mai performante si, în

consecinta, mai eficiente. Astfel, strategii timpurilor noastre au înteles ca armamentul de înalta

precizie nu înlocuieste armele de distrugere în masa si ca, în orice moment, exista posibilitatea

folosirii lor de catre anumite forte, îndeosebi teroriste, nu numai ca riposte asimetrice, ci si ca

modalitati extreme de implementare sau de impunere a unor precepte religioase fundamentaliste, de

reactie la globalizare, de „pedepsire” a unor populatii, etnii etc.

În aceste conditii, pe lânga arma nucleara si materialele radioactive, posibilitatea folosirii

mijloacelor chimice si a celor biologice ramâne amenintarea cea mai periculoasa a începutului de

mileniu. Tragicul atac terorist asupra World Trade Center si Pentagonului a readus în actualitate

nevoia reconsiderarii strategiilor de întrebuintare de catre diverse forte, mai ales teroriste (dar nu

numai), a mijloacelor chimice si biologice – ca redutabile arme de nimicire în masa – si, în

consecinta, a masurilor de prevenire, contracarare si protectie a personalului si populatiei împotriva

efectelor lor. Dupa utilizarea, în 1995, a sarinului, de catre secta japoneza AUM Shinri Kyo,în

atacul declansat prin surprindere în metroul din Tokyo, cu scopul de a produce numeroase victime

în rândul civililor, a devenit evidenta amenintarea chimica si biologica în arsenalul gruparilor si

organizatiilor teroriste.

Scopurile terorismului nuclear, chimic si biologic nu sunt prea numeroase. Ele se pot grupa în

câteva categorii distincte, dupa filozofia organizatiilor teroriste care fac apel la astfel de mijloace,

dar care nu influenteaza în mod substantial procedeele de actiune. Aceste categorii sunt

urmatoarele:

a) cele care grupeaza scopurile ce vizeaza „pedepsirea necredinciosilor” si eliminarea

lor fizica de pe pamântul pe care teroristii considera ca îl pângaresc;

b) cele care vizeaza razbunarea persoanelor (pierderilor) suferite de membrii

organizatiei respective sau de comunitatea pe care sustin ca o reprezinta;




c) cele care se constituie într-o riposta asimetrica data „agresorului” superior în ceea ce

priveste accesul la resurse, puterea economica si financiara, influenta internationala, tehnologia

civila si militara, sistemele de arme;

d) cele politice extremiste, fanatice.

Scopul nemijlocit este acela de a ucide cât mai multi oameni, într-un timp cât mai scurt,

pentru a crea panica si deruta, a înfricosa, a induce si mentine o stare de teroare în rândul populatiei

vizate si a atrage atentia mass-media.

Bioterorismul si terorismul chimic, cel cu reziduuri radioactive, ca si cel nuclear, nu sunt si nu

pot fi reactii în disperare de cauza, întrucât astfel de acte necesita o baza materiala serioasa,

laboratoare bine utilate, folosirea unor specialisti de înalta clasa, costuri foarte mari si pregatiri

temeinice, adesea îndelungate. Terorismul de acest fel consta într-un complex de actiuni ofensive,

duse prin surprindere, în situatii în care organizatiile respective detin initiativa strategica.

Întrucât s-a considerat multa vreme ca teroristii sunt psihopati, criminali ordinari, oameni de

la periferia societatii, de o conditie inferioara, fara nici un fel de moralitate si cu o capacitate

intelectuala îndoielnica, acest fenomen a fost tratat ca simpla criminalitate, cu scop de razbunare sau

de presiune politica punctiforma, disparata, fara semnificatie strategica majora, nu s-au luat, practic,

nici un fel de masuri eficiente nici pentru înlaturarea cauzelor care îl genereaza, nici pentru

limitarea accesului la tehnologii, nici pentru crearea unui front comun al civilizatiei si civilizatiilor

împotriva lui. Mai mult, au fost momente si etape în istoria contemporana a acestei lumi, îndeosebi

în timpul razboiului rece, când terorismul a fost încurajat si chiar folosit, si de o parte si de cealalta,

pentru subminare reciproca, schimbarea unor guverne, impunerea unor politici etc.

Ca urmare, terorismul si-a creat o mare libertate de actiune, ceea ce a favorizat aparitia

terorismului biologic, chimic, nuclear, radiologic, a cyberterorismului si terorismului informational

etc.

La ora actuala, „arma“ terorismului este fiinta umana (teroristul însusi), iar mijloacele

nelimitate.

Tipologia agentilor toxici si biologici

Ideea ca gruparile teroriste nu dispun de tehnologiile sofisticate necesare prepararii munitiilor

nucleare, a agentilor toxici si a celor biologici periculosi nu mai este de actualitate. Chiar daca




organizatiile respective nu au fabrici proprii care sa produca masiv astfel de agenti, nimeni nu poate

garanta ca aceste organizatii nu au acces la astfel de întreprinderi, ca nu au laboratoare proprii în

care sa se faca cercetari si sa se realizeze, în cantitatile dorite, substante extrem de nocive. Spre

exemplu, exista retele imense de producere a drogurilor care n-au putut fi niciodata distruse în

totalitate sau puse sub controlul absolut al statelor.

Terorismul nuclear (care se asteapta sa si fiinteze) poate beneficia de tehnologiile existente în

domeniu, de reactoare nucleare si de material radioactiv, pe care-l poate folosi asa cum este sau în

bombe atomice primitive. Terorismul chimic si biologic îsi poate procura agentii respectivi atât din

productie proprie, cât si din întreprinderile si statele care produc astfel de agenti.

Sistemul terorist de producere a unor astfel de agenti consta în:

a) laboratoare (se poate monta un laborator cu doar 10.000 de dolari) sau baze proprii

(s-au gasit astfel de dovezi în locurile de dislocare ale sectei AUM, precum si la bazele de

antrenament ale organizatiei Al Qaida din Afganistan);

b) specialisti (biologi, geneticieni, chimisti etc.) care fac parte din organizatii teroriste,

dar care lucreaza în întreprinderi chimice din diferite state, în fabrici de medicamente, în

laboratoare, în armata, în institute de cercetari etc. (în universitatile din SUA, spre exemplu, se afla

25.000 de studenti din Arabia Saudita, iar Mohamed Atta, cel care a pilotat primul avion ce s-a

zdrobit de World Trade Center, a facut, la Hamburg, în Germania, studii de electronica; în Rusia,

Marea Britanie, Franta etc. si chiar în România s-au pregatit zeci de mii de chimisti, biologi,

ingineri agricoli din tarile arabe si din toata lumea);

c) sistemele de producere a drogurilor controlate de aceste organizatii;

d) mijloace artizanale, mici laboratoare particulare. Sistemul propriu al teroristilor poate

produce, dupa datele care se detin, substante simple, cum ar fi diferite toxine, agenti patogeni

mortali etc. Un astfel de sistem nu este si nu poate fi însa eficient decât daca foloseste metode si

tehnici foarte moderne de realizare a unor astfel de agenti, ca, de pilda, ingineria genetica. Daca

organizatiile teroriste n-au facut pâna acum apel masiv la mijloacele de atac nuclear, biologic si

chimic, se poate deduce ca înca n-au pus la punct o tehnologie eficace de producere a lor. De aici nu

rezulta ca, în viitor, nu vor folosi si astfel de agenti cum ar fi antraxul, virusi ai variolei, ciumei si

altor boli infectioase grave, mortale, contagioase, cu raspândire rapida, ca sa nu mai vorbim de

bomba nucleara artizanala. În deceniul 1960-1970, în laboratoarele chimice americane, prin metode




ale ingineriei genetice, a fost realizat asa ceva, iar în spatiul ex-sovietic se afla înca numeroase

depozite cu substante si agenti biologici.

e) întreprinderi specializate în producerea unor substante chimice sau unor agenti

biologici:

• laboratoare ale unor centre de cercetari în domeniu;

• întreprinderi chimice.

State producatoare de agenti toxici si biologici care, într-o forma sau alta, sprijina

organizatiile teroriste: spre exemplu, Afganistanul si unele tari cu regimuri politice totalitare sau

care se opun procesului de mondializare (Iran, Irak, Libia, Palestina, anumite forte din Pakistan si

chiar din unele tari care au facut parte din Uniunea Sovietica).

Mari puteri sau puteri regionale (Statele Unite, Rusia, China, India etc.) care dispun de

arsenale chimice sau de sisteme de productie a unor agenti biologici si chimici, precum si de

laboratoare foarte moderne unde se fac astfel de cercetari. Se pare ca zona predilecta de formare si

înarmare a bioterorismului si terorismului chimic, ca si a celui nuclear se afla în aceste tari.

Lista agentilor biologici si chimici, întocmita de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS),

susceptibili a fi întrebuintati de teroristi cuprinde: toxina botulinica, virusi care produc antrax, morv,

ciuma, holera, febra tifoida, Ebola, variola, febra galbena, diverse encefalite, la care se adauga

sarinul, somanul, tabunul si mai ales VX-ul.

Exista însa zeci de mii de substante chimice foarte toxice (insecticide, pesticide, LSD, cianuri,

agenti sufocanti, agenti vezicanti etc.). Si este posibil ca bioteroristii sa lucreze deja la descoperirea

sau realizarea unor supervirusi cu care sa înspaimânte lumea. Numai agenti cu actiune rapida si

raspândire imediata pot constitui un mijloc de actiune pentru teroristi, si nu STL-urile obisnuite.

Desi se cunosc foarte multe lucruri despre organizatiile teroriste, în urma atacurilor asupra

SUA din 11 septembrie 2001, a devenit clar pentru toata lumea ca se stie foarte putin în ceea ce

priveste posibilitatile lor reale în domeniul terorismului CBRNE.

S-au facut totusi si foarte multe exagerari, s-au emis scenarii catastrofale, atribuindui-se

terorismului CBRNE virtuti si capacitati pe care înca nu le are si nici nu le poate avea pe termen

scurt.




Metode de dispersare a agentilor toxici si biologici

Transportul la tinta si dispersarea agentilor toxici si biologici pare a fi, în opinia unor

specialisti, problema cea mai dificila a terorismului chimic si a bioterorismului (nu si a celui nuclear

si patologic). Desigur, o astfel de asertiune este valabila în ceea ce priveste transportul si dispersia

substantelor chimice cunoscute pâna în prezent (mai putin a agentilor biologici).

Agentii chimici sunt, în general, în stare lichida sau gazoasa, iar transportul si dispersia lor

presupun recipienti voluminosi si sisteme de pulverizare corespunzatoare (instalatii montate pe

avioane, pe masini, vermorele, spray-uri, mijloace explozive etc.). Se cer, de asemenea, spatii

închise si mari concentrari de oameni, ceea ce nu exista decât în metrouri, cladiri, sali de conferinte,

institutii publice etc. La aceste conditii defavorizante, se adauga factorii atmosferici, cei

meteorologici, precum si masurile de protectie luate de populatie. De aceea, atacurile cu sarin,

soman, tabun, VX si alte substante de acest tip vor fi, ca si pâna acum, sporadice, punctiforme, în

locuri selectionate cu multa grija. Ele pot fi efectuate prin:

a) sisteme de pulverizare montate pe avioane mici, pe elicoptere, pe avioane fara pilot

sau alte mijloace volante (rachete Alazar, mici recipiente legate de baloane meteorologice),

mijloace volante artizanale;

b) bombe artizanale lansate din diferite mijloace aeriene, de pe nave de coasta, din

automobile etc.;

c) automobile-capcana;

d) încarcaturi chimice (sau biologice) cu explozie telecomandata, plasate în cladiri,

lifturi, metrouri, trenuri, piete si alte locuri publice;

e) atacuri sinucigase.

Antraxul, toxina botulinica, bacteriile, virusurile si alte microorganisme purtatoare de agenti

patogeni pot fi transportate cu usurinta, în „recipiente cât un capac de stilou, si dispersate prin orice

mijloace. Dar cel mai eficient „mijloc” de transport la tinta si de dispersie a agentilor biologici si

chiar chimici va fi fiinta sinucigasa a teroristului.

De aceea, nu este exclus ca, în viitor, sa asistam la atacuri biologice efectuate de teroristi

sinucigasi infectati cu virusuri purtatori de maladii cu raspândire rapida si actiune letala.

Este însa posibil (exista semnale în acest sens) ca cercetarea stiintifica în domeniul

terorismului biologic si îndeosebi a celui chimic sa lucreze pentru „miniaturizarea agentilor chimici




si biologici“, astfel încât acestia sa fie dispersati cu usurinta si activati de la distanta sau de însesi

conditiile de mediu (lumina soarelui, ploaie, vânt etc.). Deja exista exemple în acest sens:

contaminarea a 750 de persoane (nici un decedat) cu bacilul febrei tifoide efectuata de secta

Rajneesh în Oregon în 1984,

atacul din metroul din Montreal si diverse tentative ale sectei AUM Shinri Kyo cu agenti

chimici si biologici, cea mai „reusita” facând 7 morti si 270 raniti, la Matsumoto, si 12 morti si

5.500 raniti la Tokyo. „Bomba nucleara a saracului“ începe sa fie folosita din ce în ce mai

frecvent.

Înainte de atacurile din 11 septembrie 2001 de la Washington si New York, în diferite

rapoarte se aprecia ca a existat tendinta ca astfel de mijloace sa fie mai putin folosite datorita slabei

lor eficiente. Aceasta tendinta nu mai este de actualitate. Dimpotriva, se poate aprecia ca folosirea

mijloacelor de atac chimic si biologic se va intensifica si va cunoaste noi escaladari, întrucât:

a) în urma atacurilor reusite din 11 septembrie 2001 si a ripostei americane, orientarea

teroristilor este posibil sa se îndrepte catre mijloace mult mai performante, cum sunt cele de

nimicire în masa, mai ales biologice;

b) exista multi specialisti teroristi (chimisti, geneticieni, biologi) infiltrati în toate statele

si în toate structurile stiintifice, care pot pune la punct în scurt timp agenti biologici (dar si chimici

si radiologici) si pregati scenarii ingenioase de fabricare a acestora si de întrebuintare împotriva

Americii si a aliatilor sai, inclusiv împotriva României;

c) directia cercetarii stiintifice teroriste este spre miniaturizarea armelor de nimicire în

masa, a sistemelor de transport la tinta si de dispersie;

d) terorismul de toate felurile este complex ramificat si, de aceea, imposibil de

descoperit, supravegheat si anihilat pe termen scurt.

Mijloace, misiuni, obiective

A aparut si a proliferat tragic teroristul-sinucigas. Sectele apocaliptice, extremistii de dreapta,

organizatiile extremistilor islamici, al caror obiectiv nu este sa negocieze cu guvernele sau sa-si

atraga opinia publica, ci pur si simplu sa distruga un sistem politic pe care- l considera ostil, chiar

odios, o religie, o existenta neconforma cu regulile lor si, în numele unor precepte greu de

identificat si de înteles, sa ucida, au proliferat.




Dupa atentatul chimic de la Tokyo, interesul teroristilor pentru armele chimice si biologice a

crescut. În 1997, numarul unor astfel de atentate a crescut de trei ori fata de 1996 (FBI a anchetat

peste 100), iar în urmatorii ani a fost si mai mare. Exista informatii potrivit carora unele grupuri

teroriste, între care Jihadul Islamic, Hezbollah, Grupul Islamic Armat (GIA) din Algeria, Jihadul

islamic egiptean, Hamas, teroristii Siks si cei ceceni, PKK, kmerii rosii si altii, inclusiv cei din Al

Kaida si mai ales secta Aum Shinri Kyo, manifesta un interes deosebit fata de mijloacele chimice si

biologice.

Mijloacele prin care se duc la îndeplinire actiunile terorismului chimic si biologic se împart în

trei categorii: cunoscute, banuite (posibile) si necunoscute. Pentru cele cunoscute (laboratoare

proprii, dife rite întreprinderi ale industriei chimice si farmaceutice, instalatii de fabricare a

drogurilor si toxinelor, mijloace de transport si de dispersie la tinta etc.), ca si pentru cele posibil a

fi întrebuintate, pot fi prevazute masuri adecvate de contracarare si de protectie, mai ales ca 40%

din laboratoarele farmaceutice si biotehnologice se afla pe teritoriul Statelor Unite.

Mai dificil de contracarat vor fi cele necunoscute, cele nebanuite. Aceste mijloace îsi afla

sorgintea îndeosebi în biotehnologiile moderne si mai ales în ingineria genetica. Noile descoperiri în

domeniul genomului si manipularile genetice se aplica deja în agricultura, în cresterea animalelor,

iar rezultatele dezastruoase (crearea mutantilor, virusi ai unor maladii mortale etc.) încep sa

îngrijoreze omenirea. Este posibil ca si de aici, din aceasta sfera, sa-si recruteze terorismul, în viitor,

mijloacele de distrugere masiva.

În laboratoarele universitare, spre exemplu, studentii sunt foarte bine informati în legatura cu

utilizarea ADN-ului recombinat si a tehnicilor de clonaj care pot fi folosite pentru producerea pe

scara larga a unei arme biologice înspaimântatoare. Agentii biologici clasici cuprind Yersinia pestis

(ciuma), febra vaii Rift, coxilia burretti (febra Q), encefalitele si variola. Producerea acestor virusi,

transportul si dispersarea lor sunt costisitoare si, de aceea, ele nu s-au folosit pe scara larga de

teroristi. Dar ingineria genetica reduce costurile si face posibila si viabila întrebuintarea masiva a

procedeelor mutatiilor genetice într-o perspectiva practic nelimitata.

Marea majoritate a guvernelor, inclusiv cel al SUA, considera ca eforturile si cercetarile lor în

domeniul biologic sunt de natura defensiva. Dar este imposibil sa se faca distinctie între cercetarile

ofensive si cele defensive în acest domeniu, iar rezultatele lor vor fi, fara îndoiala, accesibile si

terorismului.




Astfel, arma genetica poate deveni în scurt timp cel mai înspaimântator mijloc de distrugere

în masa. În curând, 143 de tari se vor reuni la Geneva pentru a revizui si reactualiza conventia din

1972 asupra armei chimice si biologice. Dar un tratat, oricât de laborios ar fi, nu va putea stopa

terorismul chimic si biologic.

Misiunile pe care si le stabilesc si le duc la îndeplinire gruparile bio teroriste si terorismul

chimic urmaresc producerea de pierderi masive în oameni si mijloace materiale, îndeosebi Statelor

Unite, aliatilor americanilor si altor tari, popoare si religii.

Un studiu al guvernului american efectuat în 1993 arata ca 100 de kilograme de spori de

antrax, pulverizati din avion deasupra orasului Washington, pot produce 3 milioane de morti. Un alt

studiu efectuat de CIA în 1995 releva ca 17 tari erau banuite ca îsi constituie arsenale biologice:

Irak, Iran, Libia, Siria, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Taiwan, Israel, Egipt, Vietnam, Laos, Cuba,

Bulgaria, India, Africa de Sud, Rusia si China.

Obiectivele vizate de terorismul nuclear, chimic si bioterorism sunt foarte diversificate,

imposibil de prevazut si foarte greu de protejat. Atacurile cu astfel de mijloace pot viza: SUA si

aliatii sai, oricare alta tara de pe globul pamântesc, sedii ale diferitelor aliante si organisme

internationale, obiective economice, baraje si ameliorari hidroenergetice, institutii de cultura si de

cult, aglomerari urbane, surse de apa si de alimente, produse vegetale si animale, mari paduri, fluvii,

mijloace de transport, practic orice, pentru ca terorismul nu are nici reguli, nici limite, ci doar cauze

care trebuie descoperite si solutionate.

Masuri de combatere a terorismului CBRNE

Masuri care tin de eradicarea cauzelor

Acest grup de masuri tine de implementarea unor strategii politice, economice si culturale

globale si regionale, elaborate în raport cu concluziile care rezulta din investigarea complexa a

sfidarilor, provocarilor si amenintarilor care se profileaza la orizontul mileniului trei, si cuprinde:

a) cercetarea profesionala a fenomenului terorismului în general si mai ales a

terorismului nuclear, chimic si biologic, care se afla abia la început, dar care are posibilitatea sa

beneficieze de progresele enorme facute de ingineria nucleara, de cea genetica si bacteriologica;

b) descoperirea, investigarea si analiza factorilor favorizanti si înlaturarea acestora;




c) concentrarea activitatii factorilor de decizie politica pe optimizarea raporturilor

interumane, degradate semnificativ în perioada trecerii la implementarea obiectivelor si structurilor

noii ordini mondiale, periodic caracterizata în general de o stare de haos (care se cere deci analizata

pe coordonatele teoriei haosului);

d) acceptarea sistemelor de valori ale tuturor civilizatiilor existente si diminuarea

semnificativa a comportamentului agresiv si amenintator în relatiile internationale;

e) eradicarea saraciei;

f) promovarea dialogului si schimbului de valori între religii, între etnii, între entitatile

etno-culturale etc.

În acest proces trebuie sa se implice si domeniul militar prin institutiile sale specializate, care

pot contribui substantial la conturarea unui model strategic românesc de actiune eficienta (în

limitele competentelor noastre) asupra cauzelor acestui fenomen.

Masuri care tin de combaterea structurilor si actiunilor teroriste

Aceste masuri contureaza, de fapt, strategia antiterorista, mai exact, componenta strategica a

luptei antiteroriste, care are doua coordonate:

a) ofensiva împotriva organizatiilor si gruparilor teroriste, care consta într-un ansamblu

de actiuni de descoperire si lichidare prin mijloace politice, legislative, economice, si în ultima

instanta, militare a acestora;

b) protectia si apararea împotriva actiunilor teroriste, care se refera la un sistem de

masuri de contracarare a atacurilor teroriste, de protectie împotriva substantelor chimice si agentilor

patogeni a populatiei, efectivelor militare, animalelor, bunurilor materiale si mediului înconjurator.

Ofensiva împotriva terorismului chimic si biologic presupune:

a) efectuarea cercetarii strict specializate si descoperirii la timp a gruparilor,

organizatiilor, bazelor de antrenament ale teroristilor, a laboratoarelor si mijloacelor de producere

(procurare) a agentilor chimici si biologici. Acest lucru nu se poate realiza decât de structuri foarte

bine pregatite în acest sens, compuse din chimisti, biologi, geneticieni etc. cu experienta

îndelungata si performante profesionale;

b) pregatirea unor actiuni adecvate de interzicere a accesului teroristilor la astfel de

mijloace chimice si biologice;




c) organizarea unor actiuni de prevenire si neutralizare a atacurilor teroriste chimice si

biologice prin folosirea unor contraagenti chimici si a vaccinului;

d) actiuni politice, economice si, în ultima instanta, militare pentru lichidarea resurselor,

bazelor si a organizatiilor teroriste.

e) protectia si apararea împotriva actiunilor terorismului bio-chimic cer neaparat

interventia prompta a institutiilor si structurilor specializate, care trebuie sa se constituie într-o

interfata între lumea stiintifica si societatea umana ce trebuie pregatita si aparata prin mijloace

specializate împotriva acestui tip de terorism, care ramâne, dupa gradul de periculozitate,

amenintarea mondiala numarul unu.

Masuri pentru lichidarea efectelor

Aceste masuri sunt deosebit de importante si, de aceea, trebuie luate din timp, realizându-se

un sistem national de reactie în situatii limita, care sa vizeze si lichidarea efectelor atacurilor

chimice si biologice (atacurilor CBRNE, în general), inclusiv a celor efectuate de teroristi, întrucât

acestea din urma sunt oricând posibile. Aceste masuri sunt:

a) localizarea zonelor atacate chimic si biologic si izolarea lor;

b) prevenirea extinderii contaminarii asupra altor zone;

c) interventia prompta a structurilor specializate pentru tratarea populatiei si

decontaminarea zonei;

d) alte masuri strict specializate.

Problema terorismului CBRNE nu este atât una a prezentului, cât una a viitorului. Atacul cu

sarin din metroul din Tokio, efectuat în 1995, sau descoperirea cianurilor si urmelor altor substante

toxice în retelele teroriste islamice, nu sunt concludente în legatura cu preocuparile teroristilor. Ele

par mai degraba acte ale unor dezaxati decât actiuni riguros pregatite, de mare amploare, cu

implicatii strategice serioase. Reprezinta totusi semnale si avertismente ca astfel de mijloace ar

putea sa fie folosite de grupuri teroriste pe scara larga în viitor. Unii analisti si unii strategi

apreciaza ca secolul al XXI-lea ar putea fi secolul armelor de distrugere în masa. Deocamdata, din

fericire, o astfel de previziune nu se confirma. Secolul al XXI- lea a debutat prin razboiul antiterorist

si folosirea sistemelor de arme performante. Se pare ca, cel putin în Statele Unite, amenintarile

CBRNE (care nu sunt întru totul reale) se folosesc si ca Statele Unite, amenintarile CBRNE (care




nu sunt întru totul reale) se folosesc si ca mijloace de presiune asupra Congresului pentru a se

obtine suplimentarea de fonduri.

De aici nu rezulta, desigur, ca terorismul CBRNE nu este si nu poate deveni o mare primejdie,

ci doar faptul ca el nu este o amenintare organizata, de foarte mari proportii, acum. Este însa foarte

posibil ca, în viitor, mai ales în sistemul terorismului devastator si punitiv, sa fie folosite si arme de

distrugere în masa.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1) Aradavoaice, Gheorghe; Iliescu, Dumitru; Nita, Dan Laurentiu, Terorism, antiterorism,

contraterorism, Ed. Antet, Bucuresti, 1997, 383 pag.

2) Terrorisme: la guerre (Terrorism: the war), www.strategicRoad.com/dossier/terrorusa.

3) François-Bernard, Huyghe – Twin Towers et Big Brothers, 09/2001,

4) www.strategic-Roads.com.

5) Rapport 2000/02: Terrorisme chimique, biologique, radiologique et nucleaire, Canada,

18 Decembre 1999.

6) Louise Leduc, Bioterorisme: de la science fiction r la réalité, La presse, 04 septembrie

2001.




TERORISMUL - FENOMEN COMPLEX AL PROCESULUI DE

GLOBALIZARE CU PROFUNDE IMPLICATII ECONOMICE

Alina-Cristina POPA (HOGAS), Mary-Alice ENACHE (TANASE)

Abstract: While initially assumed as a worlwide benefit, globalization seems to produce some

unexpected effects as international terrorism, the worst of them. The new asymmetric threats are

requiring joint endeavors and timely collective response. International terrorism should be globally

addressed. Multifaced terrorism requests for a comprehensive aproach involving all types of

resources from human and military, to economic and energetic not excluding the environmental

ones. No nation can afford to ignor the ”snow ball” effects of international terrorism whenever and

wherever they may occur. Unpredictable terrorist atacks need to be crefully while firmly counter

and even prevented when possible.

Cuvinte cheie: terorism, securitate, terorism economic, terorism financiar

Cealalta fata a globalizarii – terorismul international

Fata neagra a globalizarii cu care aproape toate statele lumii se confrunta astazi este, fara

îndoiala, internationalizarea fenomenului terorist. Ca forta adversa globalizarii, terorismul a fost

într-o foarte mare masura amplificat de aceasta, adaugându- i-se alte caracteristici necunoscute în

trecut. Si cu toate încercarile de a fi eradicate, efectele terorismului abia daca pot fi ameliorate. El a

suferit în ultimul secol adevarate mutatii. Cea mai reprezentativa este aceea ca transcede granitele

tarilor de origine si se transforma, în mod paradoxal, într-o uriasa forta antiglobalizare.

Mai multe caracterstici ale terorismului de natura recenta sunt suicidul si un grad din ce în ce

mai ridicat de salbaticie si cruzime de care teroristii dau dovada în actiunile lor. În acelasi timp, el s-

a extins fara precedent, odata cu el crescând si gradul sau de criminalitate.

Se observa tendinta ca victimele teroriste sa nu mai fie reprezentate de catre personalitati

publice - oameni politici, lideri religiosi sau etnici – ci de catre mase din ce mai mari de oameni




nevinovati21. Lista atentatelor teroriste, extrem de lunga, cuprinde practic locatii de pe întreaga

planeta si continua sa primeasca noi si noi înregistrari, facând din terorism un fenomen

internationalizat, o adevarata pata neagra pe blazonul multor state la începutul mileniului III.

Factorii care au contribuit la marirea anvergurii la scara mondiala a fenomenului terorist sunt

cel putin doi. Unul dintre acesti factori consta în rearanjarea raporturilor de forte la nivel mondial în

urma încheierii razboiului rece. Puterea de tip binomial împartita între cei doi mari colosi SUA si

URSS a devenit una de tip monomial, în care SUA a ramas lider mondial. Noua sa pozitie

dominanta a permis SUA, folosindu-si în acelasi timp si imensul potential economic si militar, sa

înceapa o politica expansionista foarte agresiva la nivel international, vizând îndeosebi controlul

tuturor arealelor aflate anterior sub influenta Moscovei – grupul statelor în curs de dezvoltare care

împartaseau doctrina politica sovietica, fostele tari socialiste ale Europei Centrale si de Est, dar si

tari care faceau parte din fosta URSS22.

Pozitia de cea mai mare putere mondiala detinuta de SUA face ca acestea sa se implice de la

sine sau sa raspunda afirmativ cererilor de a furniza forte militare în anumite zone considerate

„fierbinti” de pe glob. Aceasta „implicare” internationala fara precedent a SUA a atras, pe lânga

atitudini pozitive, si foarte multe critici si reactii adverse din partea unor forte nationaliste,

îndeosebi din lumea araba si, mai nou, din câteva state sud-americane ca Venezuela sau Bolivia 23.

Defense Science Board, un panel de experti constituit în cadrul Pentagonului în scopul

analizei legaturii dintre politica de tip activist dusa de SUA peste hotare si amenintarile teroriste

transnationale a concluzionat ca simpla prezenta si automat implicarea americanilor în strainatate

conduce la atacuri teroriste asupra lor, datele istorice întarind corelatia dintre implicarea SUA în

situatiile internationale si cresterea numarului de atacuri teroriste la adresa lor24. Fostul presedinte

american, Bill Clinton spunea într-un comunicat radio ca „americanii sunt tinte ale terorismului în 21 Stau marturie atentatele din Insula Bali si Jakarta (Indonezia), provincia Kashmir si capitala indiana New Delhi, Jeddah si capitala saudita Riad, autoproclamatele republici caucaziene Cecenia si Osetia de Nord, celebrele destinatii turistice egiptene Cairo, Luxor si Sharm-el-Sheik, Kabul si Kandahar în Afganistan, capitalele Tanzaniei si Kenyei – Dar es Sallaam, respectiv Nairobi, din Sudan, Irak sau Palestina, dar si din Balcani (provincia Kosovo si Bosnia Herzegovina), din capitalele occidentale Madrid si Londra ori din vestita metropola americana New York. 22 La acestea se aduga si implicarea proactiva de care SUA a dat dovada, înca din timpul razboiului rece, în relatia cu unele state arabe bogate în petrol, cel mai elocvent exemplu fiind prietenia cu Arabia Saudita. 23 Presedintii celor doua state sud americane, Hugo Chavez, respectiv nou alesul Evo Morales, sunt foarte cunoscuti pentru discursurile lor acide la adresa Washington-ului, precum si pentru faptul ca ajuta financiar în mod ilegal grupari teroriste din Columbia vecina (mai ales gherilele FARC). 24 Defense Science Board, The Defense Science Board 1997 Summer Study Task Force on DoD Responses to Transnational Threats (Washington: Departmentul de Aparare al SUA, oct. 1997), vol. 1, Raportul Final, p. 15.




mare parte datorita responsabilitatilor unice de lider în lume, datorita faptului ca actioneaza în

scopul promovarii pacii si a democratiei si pentru ca sunt uniti împotriva terorismului”25.

Un adevarat paradox al noului mediu strategic global este acela ca tocmai superioritatea

militara americana potenteaza pericolul atacurilor teroriste împotriva SUA prin crearea suportului, a

motivului necesar al adversarilor de a- i provoca pe americani într-un mod asimetric.

Însa sustinatorii actualului tip interventionist de politica externa practicat de catre autoritatile

de la Casa Alba, cum este cazul National Review, ignora realitatile strategice din lumea de astazi si

critica virulent politica de restrângere a capacitatilor militare, catalogând-o drept o „capitulare

neconditionata în fata teroristilor”. Acestia sunt de parere ca adoptarea unei politici externe retinute

nu ajuta în niciun fel la stoparea ori macar restrângerea actelor teroriste, acte ce trebuie pedepsite cu

fiecare ocazie în care ele apar.

Al doilea factor care sta la baza terorismului contemporan si care poate fi considerat drept un

punct de ruptura care a înscris acest fenomen în rândul fenomenelor cu adevarat transnationale ale

globalizarii este socul pe care întreaga lume l-a resimtit în urma dramaticelor atacuri împotriva SUA

de la 11 septemprie 2001. Aceste atacuri au scos în evidenta faptul ca pâna si cea mai mare putere

militara a lumii este foarte vulnerabila împotriva flagelului numit terorism international. Din aceasta

tragica experienta pe care SUA au suferit-o pot fi extrase câteva caracteristici ale terorismului

contemporan.

În primul rând, fortele de care dispun teroristii sunt îndeosebi de natura financiara si logistica,

la care se mai adauga uriasul potential de antrenament din taberele special create cu scopul crearii

teroristilor „kamikaze”. Acesti luptatori, ca niste adevarate bombe vii, se lanseaza în atacuri

teroriste fara frica de moarte, în religia islamica a lor findu-le promis paradisul.

În al doilea rând, terorismul international contemporan are o tenta preponderent

antiamericana. Teoreticienii terorismului au ajuns la concluzia ca acest lucru se datoreaza

tendintelor imperialiste de care SUA dau dovada în relatiile internationale cu celelalte state.

În al treilea rând, un moment decisiv al istoriei contemporane a fost reactia SUA în urma

atacurilor de la 11 septembrie. Reactia a fost una de razboi deschis, o adevarata declaratie de razboi

la adresa teroristilor si a tuturor celor care îi ajuta – fie ei simpli indivizi sau chiar state. Statele 25 Casa Alba, "Comunicatul radio al presedintelui catre natiune" 8 august, 1998, în care presedintele motiveaza atacurile cu racheta asupra Afganistanului si Sudanului ca raspuns la atentatele asupra ambasadelor americane din capitalele Kenyei si Tanzaniei




Unite, împreuna cu aliatii sai si-au propus sa loveasca mai întâi ei pe teroristi si sa îi pedepseasca

fara sa mai astepte producerea unor acte teroriste similare celor de la New York pentru a îsi motiva

actiunile antiteroriste.

Metoda distrugerii terorismului din fasa s-a dovedit, însa, aproape total ineficienta. Cele doua

razboaie pe care SUA le-a purtat împotriva terorismului, în Afganistan si în Irak, au avut rezultate

foarte slabe în plan antiterorist. Ele nu au facut sa scada amenintarea terorista la adresa poporului

american, ci din contra, au facut ca aceasta amenintare sa creasca la cote alarmante, devenind

aproape o fobie. Un alt efect al razboaielor împotriva talibanilor afgani si a regimului irakian al lui

Sadam Husein presupus a dezvolta arme chimice de distrugere în masa, a fost critica virulenta din

partea mass-mediei internationale în legatura cu legitimitatea de care SUA a dat dovada în initierea

acestor razboaie.

În concluzie, atât terorismul, cât si lupta de stopare a acestuia, ant iterorismul, se înscriu în

rândul fortelor globalizarii. Ambele actioneaza pro globalizare, dar si împotriva ei, stopând-o.

Decidentii politici din toata lumea sunt de acord cu faptul ca terorismul international poate fi

abordat numai în masura în care exista o cooperare internationala între state. Terorismul, fiind un

fenomen transnational, afecteaza interesele politice principale ale multor regiuni si state.

Aspecte economice ale terorismului

Lupta antiterorista implica utilizarea unor resurse si, prin urmare, costuri economice directe.

Atunci când terorismul este perceput ca o amenintare, persoanele juridice, indivizii si guvernele îsi

maresc cheltuielile pentru securitate, cum sunt masivele fonduri publice alocate în SUA pentru

securitatea nationala.

Atât cheltuielile pentru securitate private, cât si cele publice se asteapta sa creasca între 100%

si 200% pâna în 2010. Avântul industriei americane de securitate destinata, persoane fizice si

juridice, este un elocvent exemplu26.

Vor exista, în acelasi timp, costuri cu asigurarile împotriva producerii fenomenelor teroriste,

devreme ce acestea din urma pot produce o serie de dezastre cum sunt incendiile, inundatiile,

raspândirea unor virusuri periculoase ori modificari ale climei (în cazul eventualelor atacuri chimice 26 Chaffin Joshua, "American's See Profit in Terror Protection," Financial Times, 3 Aprilie, 2004; Magnussen Paul, "Welcome to Security Nation," Business Week, 14 Iunie, 2004; Huband Mark, "Fight Against Terror Spawns a New Industry," Financial Times, 3 Decembrie, 2003




sau nucleare). Aceste costuri legate de terorism diminueaza resursele ce ar putea fi utilizate în alte

scopuri, ele fiind redirectionate catre asigurarea securitatii si catre serviciile de asigurari. Aceia care

furnizeaza servicii în schimb, se bucura de un avânt serios al propriilor afaceri (serviciile de paza si

protectie si asiguratorii), dar acest lucru are loc pe seama altor afaceri, cu o productivitate mai mare

decât a celor dintâi. În plus, costurile ridicate din afaceri precum asigurarile (exemplu: primele de

asigurare), sunt suportate de alti consumatori.

Nu se poate determina masura în care cheltuielile legate de securitate pot reduce sau chiar

elimina amenintarea incidentelor teroriste. Scopul lor este de a restitui acea stare de fapt anterioara

amenintarii teroriste, fara sa produca o stimulare a economiei în ansamblu a unui stat pe termen

lung.

Exista o serie de costuri ale actvitatii antiteroriste care sunt foarte greu de cuantificat.

Masurile sporite de securitate din aeroporturi si din porturi maresc costurile de calatorie atât pentru

simpli turisti si pentru cei ce calatoresc în interes de afaceri, cât si pentru bunurile livrate par avion

sau pe mare, mai ales când timpul de livrare este inclus în calculul costurilor. Un bun exemplu este

reprezentat de firmele care folosesc sistemele de inventariere just-in-time, bazate forte mult pe

livrarile transfrontaliere si care suporta aceste costuri suplimentare în perioadele de frecvente alerte

teroriste27. Costurile de transport pot reprezenta o puternica bariera în calea comertului

international, iar daca masurile de securitate sunt ridicate, ridicând automat costurile livrarilor,

aceasta poate duce la penalizarea partenerilor comerciali ai unei tari, chiar daca tara partener

comercial nu are nicio legatura cu terorismul28.

Terorismul international are ca rezultat înasprirea restrictiilor la imigrare, reprezentând un alt

cost, suportat de catre muncitorii calificati aflati în cautare de munca în strainatate. Calatorii în

interes de afaceri catre SUA spun ca întâmpina din ce în ce mai multe dificultati în a obtine viza si

ca sunt tentati sa faca afaceri în alte tari29. Un bun exemplu este acela al scaderii cu 32% a

aplicatiilor studentilor straini la universitatile americane, scadere pusa pe seama unui proces de

acordare a vizei mult mai complicat si mai lung instituit la ambasadele si consulatele SUA dupa

27 Altman Daniel, "Uncertain Economy Hinders Highly Precise Supply System," New York Times, 15 Martie, 2003 28 Clark Ximena, "Port Efficiency, Maritime Transport Costs and Bilateral Trade," National Bureau of Economic Research Working Paper W10353, Martie, 2004 accesat la www.nber.org/papers/w10353 29 Alden Edward, "No Entry: Tougher Visa Controls are Creating Barriers to American Business," Financial Times, 2 Iulie, 2004




tragediile teroriste de la 11 septembrie 200130. Deasemenea, datorita prevenirii unor atacuri

bioteroriste, restrictiile de aducere în SUA a unor germeni patogeni, fie numai în scop de cercetare,

a produs un decalaj negativ al câtorva câmpuri de cercetare din domeniul biomdical, inclusiv al

cercetarii în domeniul activitatilor de aparare împotriva bioterorismului31.

Lunga lista a acestor costuri datorate terorismului international poate fi descrisa drept o taxa

uriasa pe activitatea economica a unui stat, care „nu face nimic pentru a mari cantitatea sau calitatea

ofertei de bunuri si servicii” si „are un impact advers atât asupra cresterii productivitatii economice,

cât si asupra potentialului ratei de crestere economica pe termen lung”32.

Cele mai evidente forme de cheltuieli antiteroriste sunt cele initiate de catre guvernele

statelor, fie ca se confrunta sau nu cu fenomenul terorist. SUA a creat echivalentul unui minister de

interne dupa 11 septembrie 2001 – Departamentul de Securitate Interna (Department of Homeland

Security). Astfel, cheltuielile pentru securitatea nationala a celei mai mari puteri mondiale au

devenit mai mult decât duble – de la 15 miliarde de dolari în 2001 la 32 miliarde de dolari în

200333. La aceasta se adauga posibila crestere a bugetelor alocate pentru Departamentele de

Aparare, de Justitie, de Trezorerie si pentru agentii de securitate, precum CIA, al carei buget nu este

facut niciodata public. Toate aceste cresteri bugetare sunt motivate de razboiul împotriva

terorismului pe care SUA îl duce pe toate fronturile si cu toate armele.

Un aspect important de analizat este proportia între actiunile întreprinse de catre sectorul

public si de catre cel privat în combaterea terorismului. Securitatea este, prin excelenta, un bun

public, furnizat, în prima instanta de catre guverne. Însa indivizii si organizatiile private îsi pot

achizitiona singuri servicii de securitate, mai ales în situatiile în care percep activitatile sectorului

public ca fiind inadecvate în furnizarea securitatii, preum si în situatia în care îsi pot permite

cheltuielile. Pot fi date ca exemplu constructia unor zone de locuit în care accesul se face pe baza de

legitimatie, apelarea la servicii de securitate private, achizitia de sisteme de alarma si de

echipamente de supraveghere, angajarea de garzi de corp în zonele cu criminalitate ridicata ori cu

risc terorist deosebit. Este înca neclar daca aceste cheltuieli suplimentare cu securitatea reduc

30 Grimes Christopher, "Universities in US Hit by Tighter Visa Demands," Financial Times, 29 Aprilie, 2004 31 www.the-scientist.com 32 Kelleher Robert, "The Economic Costs of Terrorism," 33 http://www.defenselink.mil/ si http://www.dhs.gov




incidenta violentei teroriste la nivelul întregii societati sau doar o transfera indivizilor carora le

lipsesc resursele necesare achizitionarii de extrasecuritate.

Cheltuielile guvernamentale au un impact de stimulare a cererii, mai ales când sunt finantate

din deficite bugetare. Totusi, în SUA cheltuielile guvernului cu securitatea tind sa aiba un efect mai

mic asupra cererii agregate în mare parte datorita fondurilor publice continuu directionate catre

finantarea razboaielor din Afganistan si Irak; iar astazi pentru mentinerea ocupatiei în cele doua

state arabe, ocupatie care se dovedeste a fi mai costisitoare decât chiar perioadele de razboi.

Deoarece fondurile publice nu sunt nelimitate, costul de oportunitate intervine si cheltuielile marite

cu securitatea nationala datorate amenintarii teroriste sunt însotite de reduceri drastice în finantarea

unor activitati cu o mare contributie la cresterea economica, cum este cazul unor programe federale

în domeniul sanatatii si educatiei importante în formarea de capital uman confuntate cu fenomenul

de subfinantare.

Implicatiile economice ale modului în care este realizata finantarea securitatii de catre

guverne sunt foarte multe. Rareori guvernele finanteaza razboaiele numai din taxele percepute la

bugetul statului, iar razboiul împotriva terorismului, cel putin în czul SUA, nu face exceptie de la

regula. Perdantii politicilor de crestere a cheltuielilor cu securitatea, puse în aplicare de

administratia Bush au fost sanatatea, educatia si sectorul sigurantei publice (politia, pompierii si

serviciul medical si paramedical de urgenta), desi ele joaca rolul cel mai important în cazul unui

potential atac terorist, lucru foarte bine evidentiat la 11 septembrie, 2001.

Toate aceste consideratii scot în evidenta faptul ca, pe termen lung, mai sunt de suportat

costuri considerabile în urma unor atentate teroriste, chiar daca, în aparenta, economiile

respectivelor state si-au revenit.

Pe scurt, aceste costuri deriva din modul implicit de taxare la care guvernul apeleaza pentru

acoperirea finantarii masurilor antiteroriste, din costurile de oportunitate ale actiunilor de combatere

a terorismului, costuri ce influenteaza cresterea economica, precum si din metodele adoptate în

finantarea activitatilor antiteroriste. Toate aceste costuri tind împreuna sa erodeze potentialul de

crestere economica a unui stat supus presiunii amenintarii teroriste.




„Profilul social” al terorismului

În viziunea unor occidentali, dar si a multora din orient, va lul contemporan de violenta

terorista care a lovit întreaga lume a fost pus pe seama diferentelor mari în procesul de dezvoltare

dintre Est si Vest, în particular cauzata de existenta în multe tari slab dezvoltate sau în dezvoltare a

saraciei, ca factor nedorit al globalizarii. Din aceasta perspectiva, printre cauzele principale ale

terorismului international au fost identificate diferenta clara dintre bogatia „celor putini” si saracia

„celor multi”, absenta educatiei, vazuta atât ca sursa de dezvoltare economica, cât si ca un element

de civilizare a întregii societati si care determina o rata a analfabetismului foarte ridicata în tarile

confruntate cu saracia.

Însa în aceasta analiza cauzala a fenomenului terorist mondial nu pot fi luate în considerare

doar acest tip de explicatii. Unul din motive este faptul ca nu toti teroristii ori gruparile teroriste

sunt saraci ori provin din tari sarace, cum nici toti saracii ori indivizii care provin din societati

sarace devin teroristi. Masura în care saracia, inega litatile sociale si alte elemente ale subdezvoltarii

pot fi considerate drept determinanti cauzali ai terorismului international este foarte dificil de

determinat.

Cercetarile întreprinse de doi specialisti în legatura cu relatia cauzala dintre indicii

subdezvoltarii si activitatea terorista evidentiaza dificultatea demonstrarii legaturilor dintre ele.

Studiul întreprins de cei doi, bazat pe datele disponibile pentru analiza impactului saraciei si a

nivelului educatiei asupra incidentei activitatilor teroriste a dezvaluit „o legatura directa într-o foarte

putina masura între saracie ori educatie si participarea la terorism”34. La aceasta concluzie s-a ajuns

prin analizarea nivelelor educatiei si veniturilor indivizilor angajati în activitati teroriste, mai ales

din Fâsia Gaza si West Bank, care faceau sau fac parte din grupari teroriste ostile Israelului, precum

Hezbollah-ul libanez, si prin studierea unor poll-uri având ca scop aflarea atitudinii indivizilor fata

de terorism.

Pentru a demonstra ca terorismul nu are nicio relatie cauzala directa cu deprivarea economica,

în studiu au fost aduse câteva exemple în ajutorul concluziei ca participantii în acivitatile teroriste,

precum si membrii unor grupari teroriste au un nivel mai ridicat de educatie si de venituri decât cel

al societatilor din care provin. Cel putin acest lucru a fost evident în cazul teroristilor care au

34 Krueger Alan, Maleckova Jitka, "Education, Poverty and Terrorism: Is There a Causal Connection?" Journal of Economic Perspectives 17:4 (Toamna, 2003)




realizat atacurile asupra WTC. Liderul grupului terorist care a dus la îndeplinire atentatul,

Muhammad Atta, era fiu de avocat si student în Germania35.

În urma unor evidente, s-a ajuns la concluzia ca absenta libertatilor civile si calitatea si

continutul educatiei, mai degraba decât deprivarea economica si nivelul de educatie dobândit de un

singur individ apar ca importanti determinanti ai activitatii teroriste36.

Trebuie acceptat faptul ca aceia care sunt recrutati de catre organizatiile teroriste, selectati

fiind pentru diverse activitati operationale, vin dintr-un grup foarte mare de voluntari din

segmentele cele mai sarace ale unei societati. Însa datele nu sustin prea mult aceasta afirmatie,

voluntarii în majoritatea misiunilor teroriste, pe lânga devotamentul fata de cauza de care dau

dovada, sunt capabili sa faca fata dificultatilor aparute în timpul derularii misiunii si, în concluzie,

au un nivel al educatiei mai ridicat, mai ales în ceea ce priveste abilitatile tehnice, decât majoritatea

indivizilor societatii din care provin. Eli Berman puncteaza foarte bine acest lucru , fiindca „Cineva

poate foarte greu sa creada ca Al Qaeda doreste sa trimita câtiva din miile sale de mercenari aliterati

din Afganistan la scoli de pilotaj în Florida, când exista destui studenti europeni în conflict cu

autoritatile ori cu principiile societatii din care provin”37

Terorismul international – sursa de îmbogatire

O zona gri în analiza terorismului este reprezentata de faptul ca acesta se poate suprapune,

uneori, peste razboiul civil. Este necesara o delimitare a celor doua tipuri de conflicte. Câteva

grupari care oficial au practicat sau practica voalat terorismul38, se vad în conflict cu puterea de

ocupatie. Pe când în cazul razboiului civil, desi tintele principale sunt gruparile armate de opozitie,

masuri de terorizare a civililor sunt adesea puse în aplicare.

Gruparile instiga la rebeliuni din diverse motive, cel mai important fiind dorinta de

îmbogatire, pusa adesea în umbra luptei pentru eliberare nationala. Însa bogatia ajunge într-o

majoritate covârsitoare dintre cazuri numai la liderii acestor grupari rebele. Terorismul international

35 Gunaratna Rohan, „Inside Al Qaeda: Global Network of Terror” (New York, Columbia University Press, 2002), p. 105. 36 http://sticerd.lse.ac.uk/dps/di/dedps36.pdf 37 Berman Eli, "Hamas, Taliban and the Jewish Underground: An Economist's View of Radical Religious Militias," National Bureau of Economic Research Working Paper No. w10004, Septembrie 2003, accesat la adresa www.nber.org/papers/w10004 38 ETA, IRA si HAMAS si-au încetat oficial activitatea terorista




seamana izbitor din acest punct de vedere cu situatiile produse de catre razboaiele civile. O alta

asemanare este faptul ca subdezvoltarea din zonele unde aceste conflicte apar creeaza mase uriase

de indivizi cu foarte putine alternative de viitor, având costuri de oportunitate practic zero si care

devin recruti ai gruparilor rebele si apoi teroristi.

Sunt citate multe cazuri de indivizi care au ajuns sa critice dur organizatiile teroriste din care

faceau parte. Unul dintre ei, desi avea un salariu mult mai mare decât daca ar fi lucrat în sectorul

civil, a asistat sceptic la îmbogatirea sefului sau de pe urma Jihadului. Nemultumirile sale erau

legate de tratamentul prost la care era supus, datorat asa-zisei lipse a banilor, desi conducatorii sai

traiau în lux, bucurându-se de banii proveniti din donatii.

Parerile din ce în ce a mai multor jihadisti nu mai este aceea ca Razboiul sfânt sustine o cauza

religioasa prin excelenta, ci mai degraba reprezinta o adevarata afacere, extrem de profitabila pentru

cei care o conduc. Acesti lideri sunt „furnizori de fiinte umane, care folosesc tineri saraci si aliterati

pentru cauza proprie pe care o numesc Jihad, […] adevaratele metode prin care obtin finantarea

fiind traficul de droguri si contrabanda”. Unul din luptatorii unei organizatii teroriste, intervievat

fiind, a marturisit ca lupta doar în scop financiar, caracterizându-si liderii ca fiind „falsi; […] Ei

vând Islamul ca pe un produs, cu sopul de a obtine bogatie personala”39.

Însa, în terorismul international, nu numai beneficiile materiale de care membrii organizatiilor

teroriste se bucura din plin conteaza. Satisfactia emotionala si statutul obtinut detin o greutate

importanta. Daca un terorist duce la îndeplinire cu succes o operatiune terorista devine erou si se

bucura de fa ima în organizatie, printre prieteni si în comunitate datorita muncii sale.

Unele grupari teroriste câstiga succes în rândul populatiei în care îsi desfasoara activitatea,

deoarece furnizeaza anumite servicii publice. Cazul Hamas-ului în Palestina este binecunoscut,

aceasta grupare terorista oferind palestinienilor diverse servicii sociale, lucru care a ajutat-o sa

devina prima organizatie terorista din lume ajunsa la putere într-un stat în urma unui scrutin

democratic. Un alt exemplu este gruparea talibana, care si-a câstigat renume din securizarea rutelor

comerciale dintre Afganistan si Pakistan dupa retragerea fostei URSS.

Aceste grupari teroriste au devenit furnizori de bunuri publice, luând, în câteva aspecte, rolul

unui stat, în mare masura datorita esecurilor unor proaste guvernari sau lipsei actiunilor

39 Stern Jessica, „Terror in the Name of God: Why Religious Militants Kill” (New York: HarperCollins, 2003), p. 213-17.




organizatiilor internationale. Dar aceste grupari teroriste, considerate private, îsi creeaza un

mecanism ce le permite sa controleze accesul la bunurile publice furnizate populatiei. Nevoia de a

controla accesul la bunurile publice explica procesele laborioase de selectie si apelarea în ultima

instanta la violenta din partea gruparilor teroriste care furnizeaza astfel de bunuri, chiar daca acest

comportament nu pare sa le garanteze atingerea obiectivelor urmarite. Însa aceste procese de

selectie permit organizatiilor teroriste sa adauge noi si noi membri gruparilor, iar pe membri îi

confrunta cu dificultatea parasirii grupului.

Studiu de caz – Arabia Saudita, Wahhabismul si rolul lor în finantarea terorismului de tip

islamic

Wahhabism-ul (sau Muwwahidun), un trend al Islamului aparut în Arabia Saudita este

responsabil de aparitia primului regat saudit. El a aparut ca o miscare angrenata înca de la început în

Razboiul sfânt (Jihad), bazat pe învatatuirle stricte ale scolii Hanbali si al carui parinte este

considerat Muhammad Ibn 'Abd al-Wahhab. Acest curent fundamentalist islamic era unul de tip

extrem, considerând pâna si pe ceilalti musulmani nonwahhabisti ca fiind infideli.

Mânia si invidia saudita la adresa occidentalilor, mai ales asupra SUA, rezida în faptul ca

acestia din urma sunt crestini, deci pagâni si ca reprezinta o civilizatie dominanta, de succes, cu o

cultura de tip materialist si având o putere economico-militara si tehnologica superioara. Toate

aceste lucruri, coroborate, au dus în opinia multor musulmani, la umilirea lumii islamice.

La prezenta facilitatilor americane de exploatare a petrolului în Peninsula Arabica, s-a adaugat

din 1990 si o prezenta militara masiva pe pamânturile sfinte ale Islamului, iar recenta politica a

Washingtonului la adresa Orientului Mijlociu a ridicat antipatia si ura saudite împotriva poporului

american la cote maxime. Acest lucru a fost clar dovedit de catre cresterea la niveluri alarmante a

fundamentalismului islamic care militeaza împotriva tuturor occidentalilor si la aparitia unui suport

ridicat pentru activitatile teroriste în rândul societatii saudite, desi la nivelurile de conducere a

Regatului Saudit aceste acte teroriste sunt puternic condamnate.

Odata cu debarcarea în 1990 a jumatate de milion de americani în Arabia Saudita, pâna atunci

cel mai conservator stat musulman din lume, influentele occidentale si-au facut si ele rapid aparitia.

Acesta a fost un moment critic, în urma caruia diversi militanti fundamentalisti si-au exprimat




nemultumirea cu privire la prezenta americana în Golf, amenintând cu Razboiul sfânt atât familia

regala saudita, acuzata ca a facut o alianta cu pagânii, cât si fortele occidentale, mai ales SUA.

Câtiva lideri religiosi radicali, mai ales dintre cei tineri, au început sa predice împotriva

guvernului saudit si împotriva intereselor americane, legate de petrol, din Golful Persic. Predicile

acestora au fost raspândite în întreaga lume prin intermediul manifestelor, foilor volante, dar si prin

intermediul tehnicilor moderne precum casetele audio, la mare cautare printre populatia

conservatoare saudita. O parte a acestei tendinte a fost si reaparitia unor extremisti, precum Osama

bin Laden, împreuna cu veteranii sai afgani.

Pentru a-si pastra puterea, liderii politici sauditi s-au folosit tocmai de liderii religiosi

cumparati cu petrodolari în lupta împotriva rivalilor politici din lumea araba, dar si pentru a

raspândi wahhabismul în alte state islamice si în alte diverse minoritati si grupuri din Africa, Asia si

chiar Europa.

Aceasta politica dusa de catre Regatul Saudit a fost una extrem de benefica raspândirii la nivel

international a terorismului, precum si modului în care acesta din urma era finantat40. Astfel Arabia

Saudita a continuat sa furnizeze finantare catre aceste regiuni, pentru a permite ca influenta

islamismului de tip Wahhabi sa patrunda în cât mai multe state ale lumii. Aproape toate aceste state

si regiuni sunt astazi considerate importante focare teroriste si centre de dezvoltare a

fundamentalismului islamic, printre ele numarându-se: Afganistan, Pakistan, Filipine, Asia

Centrala, Cecenia, Sudan, regiunea Balcanilor cu Bosnia, Albania, Kosovo, Macedonia si nu numai.

Pretul politic platit de leadership-ul politic saudit pentru recunoasterea legitimitatii sale prin

raspândirea wahhabismului a fost, paradoxal, raspândirea a însusi terorismului la scara mondiala.

Odata cu anii `80 - `90 si cu scaderea veniturilor din petrol, guvernul saudit a facut fata din ce în ce

mai greu valului de critici din partea claselor de mijloc si inferioara ale societatii pe care o

conduceau. Motivul era nemultumirea maselor legata de stationarea trupelor americane în locurile

sfinte ale Islamului, pecum si folosirea bazelor americane din regat pentru bombardarea Irakului.

Toate acestea nu au facut decât sa creasca în rândul acestor nemultumiti suportul dat derularii

diverselor activitati teroriste în lumea araba, alimentat si de luxul în care familia regala saudita traia,

desi doctrina wahhabista era categoric împotriva afisarii bogatiei personale.

40 A se vedea Tabelul 1 din sectiunea ANEXE, în care sunt exemplificate o parte din organizatiile caritabile saudite implicate în finantarea terorismului international




Odata cu administratia Bush au aparut si tensiunile între Washington si Riyadh, motivul fiind

constanta presiune, des finalizata prin atacuri teroriste, la care guvernul saudit este supus din partea

conservatorilor si nationalistilor arabi si, mai nou, din partea unor elemente ultrafundamentaliste

locale de a cere americanilor sa renunte la prezenta militara din regat.

O prima consecinta este faptul ca, tocmai pe motivul enuntat anterior, Regatul Saudit devine,

în mod paradoxal, tinta terorista a propriilor militanti islamici. Teroristii standard care poarta aceste

atacuri fac parte dintre acei lideri predicatori si din aceia care le asculta predicile împotriva liderilor

Casei lui Saud cumparati de catre infidelii occidentali.

Modul în care predicile unor lideri musulmani extremisti incita la Jihad si la violenta terorista

necesita atentia specialistilor în probleme de combatere a terorismului international. Astfel, cele mai

raspândite pamflete si casete audio în rândul predicatorilor, militanti wahhabisti, copiaza

învataturile siite iraniene ale Ayatollahului Khomeini si sustin ideea siita a „guvernarii de tip

cleric”, în care liderii religiosi sa conduca si sa fie radical împotriva laicizarii ori deschiderii catre

lumea occidentala41.

Cu puterea dezlantuita a fundamentalismului islamic de tip extremist în Arabia Saudita si în

multe alte locuri de pe glob, nu este de mirare faptul ca în atacurile teroriste de la 11 septembrie

care au lovit SUA, cei mai multi dintre teroristi au fost sauditi, ca mii de luptatori antrenati de catre

reteaua terorista Al Qaeda în Afganistan erau si ei sauditi, ori provenind din Yemen, Pakistan sau

alte state arabe, foarte bine dezvoltate la capitolul terorism.

Atât finantarea retelei teroriste a lui Osama Bin Laden, cât si cancerul numit terorism

international de tip islamic sunt ambele datorate în mare masura ajutoarelor diversilor “filantropi”

sauditi si ale altor antreprenori arabi foarte bogati din zona Golfului.

Pretinsele victorii americane în razboaiele din Afanistan si Irak si razboiul neîntrerupt al

presedintelui Bush împotriva terorismului international de tip islamic a schimbat radical climatul

politic din zona Golfului Persic si din întreaga lume araba. Desi fundamentalismul militant de tip

jihadist este înca prezent, Arabia Saudita, dupa moartea regelui Fahd si venirea la putere a printului

Abdullah, a realizat în cele din urma faptul ca nu îsi mai poate permite sa finanteze organizatii

teroriste, câstigându-si în acelasi timp si suportul gruparilor radicale. Acest joc dublu pe care

41 Dr. Ghazi al-Ghosabi, ambasador al Regatului Saudit la Londra, în cartea sa "Let There Not be a Civil War" da multe exemple ale modului în care fundamentalismul islamic da nastere la actiuni teroriste devastatoare.




Regatul Saudit l-a pus în practica nu era deloc pe placul Washingtonului, care, la rândul lui a cerut

guvernului saudit sa coopereze atâta timp cât va fi nevoie în instituirea pacii si democratiei în Irak,

SUA dând asigurari în schimb ca va reduce prezenta militara în peninsula si ca va lupta sub orice

forma împotriva raspândirii terorismului international.

BIBLIOGRAFIE

Lucrari de autor

1) Legea nr.535/2004 privind combaterea terorismului;

2) Legea nr. 51/1991 privind securitatea nationala;

3) Strategia nationala de prevenire si combatere a terorismului, Bucuresti 2002

4) Toma Gheorghe, Mircea Muresan „Provocarile începutului de mileniu”, Bucuresti,

Editura Universitatii Nationale de Aparare

5) Toma Gheorghe , Tudor Cerapin ,Gabriel Homotescu „De la securitatea individuala

la securitatea colectiva”

6) Gheorghe Nicolaescu „O viziune moderna despre contrainformatiile militare”

7) Aubrey, M. Stefan, „The new dimension of international terrorism”, VDF

Hochschulverlag AG, Zürich, 2004

8) Bari, Ioan, „Probleme globale contemporane”, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

9) dr. Belli, Nicolae, „Orientul Mijlociu: conflicte vs. globalizare”, Centrul de Informare si

Documentare Economica, Institutul National de Cercetari Economice al Academiei Române,

Bucuresti, 2005

10) Bovard, James, „Terrorism and tyranny: trampling freedom, justice, and peace to rid

the world of evil”, Palgrave MacMillan, New York, 2003

11) Buckley, Mary, „Global responses to terrorism”, Routledge, London, 2003

12) Davies, Barry, „Terrorism: inside a world phenomenon”, Virgin Books Ltd., London,

2003

13) Dershowitz, Alan, „Why terrorism works – understanding the threat, responding to the

challenge”, Yale University Press, USA, 2002

14) Ehrehfeld, Rachel, „Funding evil: how terrorism is financed and how to stop it”, Bonus

Books, Chicago, 2003




15) Gilbert, Paul „New terror, new wars”, Georgetown University Press, Washington, 2003

Legislatie internationala

16) Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata de catre Adunarea Generala a

ONU la 10 decembrie 1948

17) Rezolutia Consiliului de Securitate al ONU nr. 1377 din 12 noiembrie 2001, privind

problematica terorismului international

18) Rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU nr. 1368 si 1373 din 12, respectiv 28

septembrie 2001, cu privire la actiunile de contraterorism.

19) Legislatia antiterorista americana.

Documente ale unor organizatii internationale

20) World Report on Violence and Health, WHO, Geneva, 2002

21) International Instruments Related to the Prevention and Suppresion of

International Terrorism, ONU.




TERORISM SI BIOTERORISM

Cosmin-Dan FEHER, Catalin MILEA

Introducere în istoria terorismului

Conform lucrarii « TERORISMUL.ISTORIC, FORME, COMBATERE »42, prima utilizare a

cuvântului terorism dateaza din timpul Revolutiei Franceze, când cuvântul avea o conotatie

pozitiva, cu referire la regimul terorii, din perioada 1793-1794, regim adoptat ca metoda de

stabilire a ordinii în perioada de tulburari anarhice si de revolte de dupa 1789, regim ce reprezenta

forta coercitiva a guvernarii statului revolutionar francez, având ca scop consolidarea puterii noului

guvern, prin descurajarea tuturor disidentilor numiti de catre noul guvern « dusmani ai poporului »,

fiind asociat, paradoxal, cu idealuri de virtute si democratie.

Terorismul francez, care va capata ulterior valentele cunoscute azi, avea cel putin doua

puncte în comun cu terorismul contemporan, respectiv primo, ca acesta nu era nici întâmplator si

nici nediscriminatoriu (asa cum este descris în prezent în literatura de specialitate) ci organizat si

sistematic, si secundo, atât scopul cât si justificarea, la fel ca în cazul terorismului din zilele noastre,

erau de a înlocui un sistem politic nedemocratic cu o societate mai buna.

În alte studii de specialitate,43 se releva faptul ca lumea moderna a început cu cel putin 400 de

ani mai devreme de Revolutia franceza, aceasta nefiind nici pe departe singurul eveniment crucial

din al doilea mileniu crestin.

Autorul releva faptul ca teroarea revolutionara nu a fost în nici un fel diferita de alte forme ale

manifestarii terorii, care au precedat-o în istorie, facând vorbire în studiu despre faraonii egipteni,

care porunceau sa fie taiata mâna dreapta a adversarilor cazuti în lupta, iar din acestea erau ridicate

ulterior piramide însângerate, cu scopul prevenirii unor actiuni insurectionale din partea

populatiilor apartinând sferei de influenta egiptene, or legarea unor aliante cu dusmanii Egiptului

faraonic, asirienii care îsi terorizau prizonierii prin diverse mutilari, scalpari, jupuirea pielii,

tragerea în teapa, iar dupa ce cucereau un oras, taiau arborii, pamântul era acoperit cu salpetru,

42 Terorismul – Istoric, Forme, Combatere,Culegere de studii, Editura Omega, Bucuresti, 2001, colectiv de autori, pg.11; 43 Teroare si terorism în istorie autor Victor Ionescu, Revista Jandarmeriei, Almanah 2003, pg.141.




locuitorii erau masacrati si luati ca sclavi, vikingii care prin actiunile lor au instituit în Spania,

Britania, Galia, Sicilia, Franta o spaima populara ce le-a dat denumirea de « drakkar », astfel încât

la încheierea slujbei duminicale, în bisericile din multe tari se invoca forta divina cu cuvintele : «

Pazeste-ne doamne, de salbaticia oamenilor nordului », teroarea instituita de acestia fiind o tactica

de lupta necesara, având în vedere faptul ca erau mult mai putin numerosi decât cei împotriva

carora îsi îndreptau atacurile.

Dupa terorismul cu tenta strict economica al nordicilor,44 au aparut primele forme teroriste

religioase, atât în Europa crestina, cât si în Orientul islamic, având ca geneza fanatismul religios,

abordarea stricta a codurilor spirituale, atât crestin cât si islamic, fapt ce a determinat, în faza

primara, aparitia sectelor iar mai apoi ciocnirea între adeptii diferitelor ramuri ale acelorasi religii.

Conform literaturii de specialitate, primul teoretician al terorismului contemporan a fost

extremistul republican italian Carlo Piscane, 45 duce de San Giovanni, cunoscut pentru teoria

« propagandei prin fapte », teorie care a avut o influenta marcanta asupra rebelilor si teroristilor.

Acesta scria ca « Propaganda unei idei este o himera. Ideiile rezulta din fapte, nu invers ».În

viziunea sa, violenta era necesara atât pentru atragerea atentiei asupra cauzei, cât si pentru a

informa, a educa, si în final, a strânge masele în jurul revolutiei.

Prima organizatie care a aplicat ideile lui Piscane a fost gruparea rusa Vointa populara

(Narodnia Volia), organizata în 1878, pentru a se opune tarismului. Pentru membrii grupului,

« propaganda prin fapte »însemna alegerea ca tinta a anumitor persoane pe care membrii gruparii le

considerau întruchiparea statului autocrat si opresiv, ideologia personalizata a gruparii fiind

reprezentata de ideea ca nu trebuie varsata nici o picatura de sânge în plus, pentru a-si ainge

scopurile, fiind cunoscut faptul ca în timpul atentatului nereusit din 1905, împotriva ducelui Serghei

Alexandrovici, teroristul ales sa îndeplineasca misiunea, a renuntat vazând ca acesta era însotit în

caleasca regala de copii, atitudine vadit diferita de atentatele teroriste contemporane, care de obicei

curma viata victimelor fara a tine cont ca sunt barbati, femei sau copii.

44 Teroare si terorism în istorie autor Victor Ionescu, Revista Jandarmeriei, Almanah 2003, pg.146; 45 Terorismul – Istoric, Forme, Combatere, pg.13;




Definitii.

Desi terorismul contemporan nu are o definitie unanim acceptata, notiunea de „terorism”

cunoaste, în schimb, o varietate de definitii. Cercetatorii olandezi Alex Schmid si Albert Jongman

(Alex Schmid et. al., Political Terrorism: A New Guide To Actors,Authors, Concepts, Data Bases,

Theories and Literature, 1984) au inventariat 109 definitii academice si oficiale ale terorismului si

le-au analizat principalele elemente: 83,5% -violenta; 65% - tel politic; 51% - elemente ale inducerii

sentimentelor de frica si teroare; 21% - mentinerea caracterului nediscriminatoriu; 17,5% -

victimizarea civililor.46

Termenul de terorism a aparut pentru prima data în suplimentul pe anul 1798 al Dictionarului

Academiei Franceze, fiind asociat initial unor ideologii nihiliste, anarhiste, producând nu numai

victime, ci si un profund ecou printre personajele atacate sau victimizate.47

Potrivit teoreticianului Samuel Huntington, 48 « loviturile teroriste reprezinta atacul unor

barbari vulgari împotriva societatilor civilizate din întreaga lume, a civilizatiei ca stare. »

Conform catedrei de specialitate din cadrul Institutului de Studii pentru Ordine Publica din

cadrul MAI( ISOP)49, terorismul reprezinta ansamblul de actiuni si/sau amenintari, care prezinta

pericol public si afecteaza securitatea nationala, având urmatoarele caracteristici:

a) sunt savârsite premeditat de entitati teroriste, motivate de conceptii si atitudini

extremiste, ostile fata de alte entitati, împotriva carora actioneaza prin modalitati violente si/sau

distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natura politica;

c) vizeaza factori umani si/sau factori materiali din cadrul autoritatilor si institutiilor

publice, populatiei civile sau a oricarui alt segment apartinând acestora;

d) produc stari cu un puternic impact psihologic asupra populatiei, menit sa atraga

atentia asupra scopurilor urmarite.

Terorismul CBRNE înseamna folosirea sau amenintarea cu folosirea violentei, utilizând

armele nucleare, biologice, chimice, radiologice si explozive sub diferite forme si prin intermediul

diferitelor mijloace, în locuri populate, cu scopul de a ucide cât mai multi oameni într-un timp cât

46 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Servic iul Român de Informatii în www.sri.ro; 47 Teroare si terorism în istorie autor Victor Ionescu, Revista Jandarmeriei, Almanah 2003, pg 158; 48 Teroare si terorism în istorie autor Victor Ionescu, Revista Jandarmeriei, Almanah 2003, pg. 146; 49 Norme juridice interne aplicabile prevenirii si combaterii terorismului Comisar sef de politie dr. Lazar Teofil.




mai scurt, pentru a crea panica si deruta, a înfricosa, a induce si mentine o stare de teroare în rândul

populatiei vizate si a atrage atentia mass-media si opiniei publice internationale.

Terorismul CBRNE50 este o „arma” a celor care nu poseda o putere militara conventionala,

fiind un fenomen international considerat cel mai periculos. Terorismul CBRNE este o amenintare

asimetrica, deoarece constituie un mijloc prin care se cauta obtinerea unor avantaje fata de un

adversar mai puternic, valorificându-se vulnerabilitatile acestuia, fara pierderi sau cu pierderi cât

mai mici. Un astfel de terorism nu are o strategie sau o doctrina.

Absenta unui punct de vedere comun, unanim recunoscut si acceptat în ceea ce priveste

definirea terorismului la nivel international face ca multe dintre masurile adoptate de catre ONU

pentru prevenirea si combaterea acestui flagel sa fie dificil de pus în practica.

Conform raportului TESAT 2007 exista, doua modalitati de clasificare a terorismului

international:51

a) în functie de obiective:

• terorismul etnic;

• terorismul de stat;

• terorismul de tip religios;

• terorismul politic.

b) în functie de mijloacele folosite:

• Terorismul chimic;

• Terorismul biologic;

• Terorismul nuclear;

• Terorismul radiologic;

• Cyberterorismul.

50 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Serviciul Român de Informatii în www.sri.ro BIOTERORISMUL, autor locotenent colonel Ilie PENTILESCU, publicat pe h t t p : / / w w w . r e v i s t a . f o r t e r . r o / 2 0 1 0 ; 51 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Serviciul Român de Informatii în www.sri.ro




Bioterorismul. Modalitati de manifestare

Bioterorismul, o componenta a terorismului, este definit astfel52: folosirea deliberata sau

amenintarea cu folosirea agentilor biologici (etiologici) ai bolilor infectioase, a toxinelor acestora,

toxinelor vegetale, bioregulatorilor, pentru a induce si raspândi nelinistea, teama, frica, teroarea sau

a intimida o persoana, un grup specific de persoane sau populatia unei tari în scopuri religioase,

politice, ideologice, financiare sau interese personale.

Bioterorismul, poate fi directionat de asemenea împotriva septelului, a rezervelor de alimente

destinate oamenilor si animalelor, a locurilor de preparare si de depozitare a hranei si a

aprovizionarilor cu apa.

Cu exceptia virusului variolic, agentii biologici (etiologici) ai bolilor infectioase transmisibile

care pot fi utilizati ca arme biologice, exista în natura si pot fi ,,preparati” pentru a fi diseminati

(aerosolizati, în special) cu scopul declansarii de cazuri izolate, epidemii, pandemii. Printre acesti

agenti pot fi enumerati cei care produc variola, antraxul, ciuma, bruceloza si febra Q.

Pentru a amplifica impactul asupra tintelor alese, pentru a creste capacitatea lor de a provoca

o boala, a- i face rezistenti la medicamentele actuale sau pentru a creste capacitatea lor de a se

raspândi în mediul înconjurator agentii etiologici ai bolilor infectioase pot suferi ,,transformari”,

mutatii sau modificari printre care presiunea selectiva asupra reproducerii, recombinare, mutatii

genetice.

“Arma Biologica” 53 este definita de catre specialisti drept „un mijloc sau dispozitiv prin

care se produce diseminarea unui agent biologic, inclusiv a vectorilor unor agenti biologici (cum

ar fi unele specii de insecte), cu efecte vatamatoare sau letale pentru oameni, animale si culturi

agricole”

A fost folosita în conflicte înca din antichitate.54Astfel, Primele „arme chimice” - „fumuri

toxice” au fost utilizate în jurul anului 424 î.e.n. în razboiul peloponeziac. Primii utilizatori ai

52 Bioterorismul ISOP MAI Comisar sef de politie dr. LAZAR TEOFIL;

B I O T E R O R I S M U L autor Locotenent colonel Ilie PENTILESCU, publicat pe

h t t p : / / w w w . r e v i s t a . f o r t e r . r o / 2 0 1 0 ; 53 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Serviciul Român de Informatii în www.sri.ro, opinia citata: Marin Maciuca, Gheorghe Toma – Dimensiunea militara a securitatii în conditiile accelerarii procesului globalizarii, Editura U.N.Ap., Bucuresti,2004. 54 Terorismul biologic sau bioterorismul.Amenintare asimetrica reala autor Cucu Cornel, op.cit. în Revista Terorismul azi, vol.VII-X, an II 2007, Institutul de Studii si Cercetari ale Terorismului;




„armei biologice” (în jurul anului 400î.e.n.) pot fi considerati scitii, care au utilizat sageti înmuiate

în corpuri în descompunere sau sânge amestecat cu balegar55. În Roma antica, materiile fecale erau

aruncate în fetele dusmanilor, în secolul al VI- lea si secolul al IV-lea î.Hr., asirienii si persanii au

folosit diverse carcase de animale în stare avansata de putrefactie, infestând zone ori rezerve de apa,

în anul 425 Î.Hr. grecii au ars pene cu smoala, pentru a produce un fum înecacios, urât mirositor, în

1344, pentru a opri invazia mongolilor în orasul Feosodia, din Peninsula Crimeea, genovezii s-au

folosit de cadavre contaminate cu ciuma. Tatarii, se spune, au catapultat cadavre ale decedatilor de

pesta bubonica, peste zidurile orasului Kaffa pentru a-i infecta pe cei asediati. Epidemia de pesta

care a urmat (în Kaffa) i-a determinat pe aparatorii orasului sa se predea.

Unii istorici considera acest eveniment epidemiologic drept generator al epidemiei de pesta

care a evoluat în Europa medievala (în care au pierit 25 de milioane persoane). Altii sustin ca

episodul epidemiologic din orasul Kaffa (Crimeea) nu poate fi atribuit în totalitate catapultarii

cadavrelor bolnavilor de pesta bubonica decedati în interiorul orasului Kaffa. Mai important de

retinut este ca ruta corabiilor (care adaposteau rozatoare si vectori care transmit pesta - puricii) cu

refugiati: Constantinopole, Genova, Venetia si alte porturi mediteraneene, contribuind la

dezvoltarea celei de a doua epidemii de pesta. Se sustine, de asemenea, ca trupele ruse au recurs la

un procedeu similar împotriva suedezilor în anul 1710. De asemenea, se cunoaste lupta dusa de

Tarile Române pentru eliberarea de sub ocupatia straina, în Evul Mediu, când pe timpul razboaielor

se foloseau diferite mijloace de lupta, printre care si otravirea fântânilor cu ,,fiertura de matraguna’’.

Arma biologica cunoscând o dezvoltare rapida la sfârsitul secolului al XIX-lea si pe tot

parcursul secolului al XX-lea, având în vedere noile descoperiri din biochimie. Astfel, la începerea

Primul Razboi Mondial 56, s-a încercat utilizarea antraxului la animale dar acest lucru s-a dovedit a

fi ineficient. La scurt timp dupa începerea primului razboi mondial, Germania a lansat o campanie

de sabotaj biologic împotriva Statelor Unite, Rusiei, României si Frantei. La acea vreme, Anton

Dilger traia în Germania, dar în 1915 el a fost trimis în Statele Unite sa transporte culturi de morva,

o boala virulenta la cai si catâri. Dilger a înfiintat un laborator în casa lui din Chevy Chase,

55 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Serviciul Român de Informatii în www.sri.ro (sursa citata: Thucydides, The Peloponnesian War 2, ch. 77; Encyclopedia of Bioethics,1995 ed., s.v. „Warfare: Chemical and Biological Weapons,” 2544;Seymour M. Hersh, Chemical and Biological Warfare: America`s Hidden Arsenal, (Indianapolis: Bobbs-Merril Company, 1968). 56 https://ro.wikipedia.org/wiki/Bioterorism;




Maryland unde a produs mari cantitati de bacterii Bacillus anthracis, Burkholderia, Pseudomonas

pseudomaleii, utilizând ,,samânta’’ asigurata de Guvernul Imperial German.

El a folosit hamali care lucrau la docurile din Baltimore pentru a infecta caii, catârii si

cornutele destinate fortelor aliate din Europa.

În România a fost identificat B. anthracis de catre Institutul de Bacteriologie în culturile

confiscate de la Legatia Germana din Bucuresti, culturi care erau destinate infectarii oilor care

trebuiau exportate în Rusia.57

în timp ce acestia asteptau sa fie expediati în Marea Britanie. Dilger a fost suspectat a fi agent

german, dar nu a fost niciodata arestat. Dilger a fugit în cele din urma în Madrid, Spania, unde a

murit în timpul pandemiei de gripa din 1918. În 1916, rusii au arestat un agent german cu intentii

similare. Germania si aliatii sai au infectat caii cavaleriei franceze si multi dintre catarii si caii

Rusiei de pe Frontul de Est. Aceste actiuni au împiedicat miscari de trupe si artilerie, precum si

convoaiele de aprovizionare.

Dezvoltarea armelor biologice americane a început în 1942. Presedintele Franklin D.

Roosevelt l-a numit pe George W. Merck responsabil de crearea unor programe de dezvoltare.

Aceste programe au continuat pâna în 1969, atunci când prin ordin executiv presedintele Richard

Nixon a închide toate programele legate de utilizarea armelor biologice de catre SUA.

Cercetarile stiintifice din domeniul biotehnologiei au adus noi descoperiri, care desi au ca

principal scop lupta împotriva maladiilor infectioase cu care se confrunta în prezent omenirea, pot

avea si o alta utilizare, respectiv ca arme biologice improvizate or standardizate58, însa conform

rapoartelor FBI, 59 (de la nivelul anului 1997, când a fost editat materialul folosit pentru alcatuirea

lucrarii citate)în SUA a existat un singur caz în care un grup terorist a utilizat efectiv agenti

biologici. Astfel, singurul incident de bioterorism, conform sursei citate, a avut loc în 1984, incident

în care a fost implicata o grupare intitulata Rajneeshee, cult religios asezat în Wasco Country, zona

rurala din vecinatatea de est a orasului Portland, din statul Oregon. Incidentul a avut loc pe fondul

relatiilor antagonice dintre locuitori si membrii grupului, motiv pentru care acestia au pus la cale un

plan de cucerire a întregii zone, prin manipularea alegerilor din noiembrie 1984, planuind sa- i 57 Ludovic Paun, Boli infectioase, arme biologice, bioterorism, Editura Amaltea, Bucuresti, 2003, citat în Bioterorismul ISOP MAI Comisar sef de politie dr. Lazar Teofil; 58 Terorismul biologic sau bioterorismul.Amenintare asimetrica reala autor Cucu Cornel, op.cit.pg. 57 în Revista Terorismul azi, vol.VII-X, an II 2007, Institutul de Studii si Cercetari ale Terorismului 59 Terorismul – Istoric, Forme, Combatere, pg.14;




transporte pe cei fara adapost în interiorul comunitatilor, sa- i înregistreze ca alegatori, în acelasi

timp cu provocarea îmbolnavirii votantilor din opozitie pentru ca acestia din urma sa nu se prezinte

la vot.

Cu toate acestea, de la sfârsitul anului 1992,60 în SUA au fost înregistrate mai multe epidemii

complexe, cu efecte pe arie larga: 400.000 de cazuri de îmbolnavire cu crypto-spori din apa, în

Milwaukee; în primavara lui 1993, o epidemie respiratorie cu cauze neidentificate; în toamna lui

1994, 250.000 de cazuri de intoxicatii alimentare cu salmonela. Pâna la sfârsitul anilor '90, FBI a

investigat foarte multe cazuri privind procurarea sau folosirea materialelor chimice, biologice,

radiologice sau nucleare. Astfel, Agentia a deschis 74 de astfel de anchete în 1997 si 181 în 1998,

concluzionând ca 80% dintre cazuri erau alarme false, în celelalte reusindu-se dejucarea planurilor

teroriste.

La 5 octombrie 2001, în Florida, SUA, în urma inhalarii bacilului care provoaca antrax,

editorul unui tabloid a decedat. Urme ale acestui agent patogen au fost identificate la sediul

American Media Inc. (AMI) din Boca Raton, unde victima îsi avea biroul. La testarile efectuate

asupra personalului si a celor care vizitasera cladirea în acea perioada, au fost depistate înca doua

cazuri de expunere la antrax.

Cu toate acestea, este sigur ca armele biologice reprezinta o amenintare atât din partea unor

state, cât si din partea unor organizatii teroriste, sens în care este de evidentiat interesul acordat atât

de catre MApN, cât si de MAI, prin institutiile abilitate, dar mai ales de catre SRI, în pregatirea în

vederea prevenirii si înlaturarii efectelor unor astfel de atacuri, tinând cont de circumstantele

externe actuale.

Nu este de neglijat faptul ca, în ultima perioada, în România se semnaleaza frecvent cazuri de

îmbolnaviri atipice frecvente, masive, atât în rândul populatiei adulte, cât si în rândul copiilor de

cele mai multe ori, asociate cu schimbarea anotimpurilor. Astfel, conform presei, 61 la începutul

acestui an s-a manifestat în rândul nou-nascutilor din Arad, „ un virus care circula în aceasta

perioada si îi afecteaza în special pe nou nascuti. E o patologie pe care de multi ani n-am mai

întâlnit-o într-o forma atât de grava, cu pneumonii interstitiale, patologie respiratorie foarte

grava, cu decompensari cardiace care merg pâna la stopuri respiratorii, necesitând ventilatie pe

60 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Serviciul Român de Informatii în www.sri.ro 61 http://www.aradon.ro, Diana Dutu




aparat. Si la sugarii mai mari avem forme foarte urâte de bronsiolite, de pneumonii interstitiale cu

insuficienta respiratorie. Culmea, cu imagini radiologice modificate, cu aspect de bronhopneumonii,

de pneumonii localizate – ceea ce nu e specific pentru vârstele foarte mici– subliniaza dr. Rujita

Ciurea, medic sef Sectie Pediatrie I, în cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Arad.”

Raspândirea agentilor biologici

Agentii biologici62 pot fi raspânditi prin aer, apa, sau în alimente. Teroristii au tendinta de a

folosi agenti biologici, deoarece acestea sunt extrem de dificil de detectat si nu provoaca boli decât

dupa câteva ore sau câteva zile. Unii agenti ai terorismului biologic, cum ar fi virusul variolei, se

poate transmite de la persoana la persoana, iar altele, cum ar fi antraxul, nu se raspândesc.

Teroristii ar putea utiliza agenti sau tehnici de raspândire diferite de cele adaptate de

programele militare.63Astfel, în timp ce programele militare de lupta cu agenti biologici s-au

concentrat asupra dispersarii pe cale aeriana a agentilor biologici, teroristii au fost mai interesati de

contaminarea apei si a hranei.

Declansarea efectelor vãtãmãtoare ale armei biologice64 se bazeaza pe activitatea specificã

provocatã de agentii patogeni (bacterii, virusuri, ricketsii, ciuperci, paraziti) si toxinele microbiene

asupra oamenilor, animalelor sau culturilor vegetale.

Avantajele65 utilizarii acestor tipuri de agenti biologici ca arme de distrugere în masa

sunt urmatoarele:

a) • productia industriala se realizeaza dupa metodologia de fabricare a iaurtului, berii,

antibioticelor sau vaccinurilor;

b) • majoritatea echipamentelor necesare producerii acestora are dubla utilizare (sunt

întâlnite atât în industria civila, cât si în cea militara), astfel ca sunt comercializate pe piata libera;

c) • exista culturi precursoare de agenti patogeni depozitate în laboratoare specializate;

d) • pot fi transmisi cu usurinta catre tintele vizate, fiind utilizate inclusiv fenomenele

meteorologice.

62 https://ro.wikipedia.org/wiki/Bioterorism; 63 Terorismul – Istoric, Forme, Combatere, pg 141. 64 Masuri de protectie în cazul utilizarii armelor biologice IGSU.ro/documente informare preventiva/masuri de protectie 65 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Serviciul Român de Informatii în www.sri.ro




Indiciile de recunoastere a atacului cu arma biologicã

Cu toate ca identificarea declansarii unui atac cu agenti biologici si toxine este problematica,66

întrucât, de regula, în cazul producerii acestuia, semnele clinice sunt similare cu cele ale unei

epidemii obisnuite, la nivelul MAI s-au stabilit câteva criterii generale, care pot duce la identificarea

unui astfel de atac.

Astfel, pentru ca sã se poata descoperi la timp folosirea armei biologice de catre teroristi si sã

se ia mãsurile corespunzatoare de protectie, trebuie sã cunoastem bine semnele folosirii acestei

arme, caracterizate prin:

a) exploziile înfundate ale bombelor de aviatiei proiectilelor artileriei;

b) zborul avioanelor la înaltime joasã si aparitia unor nori de fum sau ceatã în urma lor;

c) aruncarea din avioane a diferitelor obiecte (lazi, cutii), urmatã de aparitia la locurile

de cafere a unui mare numar de insecte, ciuperci si rozatoare, care nu se întâlnesc în mod obisnuit în

zonã;

d) prezenta unui numar mare de cazuri de boli molipsitoare printre oameni;

e) îmbolnavirea în masã a animalelor domestice si salbatice.

Atacul cu arme biologice reprezinta evolutia agentilor etiologici ai bolilor infectioase

(naturali sau modificati prin inginerie genetica) raspânditi în mediul înconjurator, prin tehnici

adecvate scopului urmarit. Atacul cu arme biologice are în vedere doua obiective:

a) producerea efectului catastrofic asupra populatiei civile, inclusiv asupra structurilor

si functionalitatii unitatilor de sanatate publica si asistenta medicala. caracterizate prin mortalitate si

morbiditate, aceste atacuri surclaseaza uneori capacitatea de raspuns a unitatilor medicale si

provoaca panica.(în acest sens, chiar daca nu ne putem referi la o astfel de situatie, este de

evidentiat modul de actiune al unitatilor medicale din capitala, cu ocazia incediului din clubul

colective ).

b) inducerea în rândul populatiei a fricii si terorii.

Cunoasterea evolutiei bolilor infectioase constituie un factor decisiv pentru recunoasterea

atacului cu arme biologice, identificarea conditiilor de aparitie si pregatirea ripostei. În utilizarea

biomunitiilor, teroristii iau în considerare urmatoarele aspecte:67

66 Idem 67 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Serviciul Român de Informatii în www.sri.ro




a) posibilitatea de alegere a agentului biologic în functie de tinta;

b) producerea de pierderi mari;

c) flexibilitatea rezultatelor;

d) inexistenta distrugerilor materiale;

e) costul redus de fabricatie.

Agentii biologici au un potential de pericol ridicat, sunt relativ ieftini, usor de procurat,

manevrat si transportat, iar faptul ca au o dubla întrebuintare (civila si militara) faciliteaza

disimularea lor. Astfel, armele biologice au costuri reduse comparativ cu armele chimice sau

nucleare, tipurile de munitie utilizate asigura transportul agentului biologic pâna în zona vizata

pentru diseminare, într-un interval de timp care îi asigura eficacitatea, iar aria de raspândire poate fi

mai mare.

Potrivit unor experti americani, 68 în prevenirea si controlarea bolilor, microorganismele cele

mai periculoase pentru sanatatea publica sunt:

a) variola :se transmite de la persoana la persoana, prin contact direct sau prin

intermediul unui obiect contaminat, dar nu prin apa sau prin aer. Se declanseaza la 12 sau la 14 zile

de la contaminare, prin febra ridicata, dureri violente de cap si lombare. Ulterior apare o eruptie

cutanata (pete rosii) pe fata, pe piept si pe picioare. Izolarea bolnavilor si vaccinarea permit stoparea

epidemiei. Mortalitatea este între 20% si 50% din cazuri. Tratamentul se limiteaza la administrarea

de antibiotice specifice infectiilor bacteriene. Nu se justifica vaccinarea anticipata contra variolei,

deoarece vaccinul poate fi el însusi periculos. Maladia este considerata ca fiind eradicata din

1979,iar din 1984 vaccinarea nu mai este obligatorie);

b) antraxul :maladie infectioasa, cauzata de sporii unei bacterii, Bacillus anthracis, care

se poate transmite pe cale cutanata sau respiratorie. De secole, animalele si oamenii au fost

victimele acestei maladii. Cercetarile asupra acestui microorganism, precum si în ceea ce priveste

utilizarea lui ca arma biologica dateaza din anul 1980. În prezent, 17 tari sunt suspectate ca ar detine

un asemenea arsenal. În cazul unui atac terorist, transmiterea pe calea aerului este cea mai

periculoasa. Simptomele apar în sapte zile, manifestându-se prin iritatii asemanatoare celor

68 Terorismul biologic sau bioterorismul.Amenintare asimetrica reala autor Cucu Cornel, Op.cit.pg. 57 în Revista Terorismul azi, vol.VII-X, an II 2007, Institutul de Studii si Cercetari ale Terorismului




provocate de întepaturile de insecte, înainte de a lasa pe piele o ulceratie de 1 - 3 cm si o escara

neagra);

c) ciuma : boala infecto-contagioasa produsa de Yersiniap estis. Este transmisa cel

mai frecvent de rozatoarele salbatice, prin intermediul puricilor. Datorita faptului ca germenii

raspunzatori de transmiterea afectiunii sunt sensibili la antibiotice, aceasta poate fi usor de tratata,

daca se intervine la timp. În fiecare an, OMS raporteaza între 2000 si 4000 de cazuri de ciuma în

întreaga lume. Se manifesta prin febra ridicata, oscilanta, adesea însotita de delir si de halucinatii,

precum si de tulburari digestive intense. Semnul sau caracteristic este prezenta unei „bube”, un

ganglion inflamat, voluminos, situat sub brat. Câteodata, „buba” se deschide si bolnavul se poate

vindeca, dar exista si un numar relativ mare de cazuri în care pacientul moare.

Pe lânga acestea, este util a fi mentionata recenta criza mondiala de Ebola, care a început în

martie 2014, în Sierra Leone, Liberia si Guineea tari care au fost victime ale celei mai grave

epidemii de Ebola cu care s-a confruntat vreodata omenirea, epidemie care nu s-a oprit la granita

acestora, iar virusul Ebola s-a raspândit rapid de la o tara la alta.

Masuri de protectie. actiuni de prevenire si combatere a fenomenului

Prevenirea bioterorismului este o cerinta a comunitatii internationale de a gasi solutii adaptate la

natura amenintarilor. Statele în general, si serviciile de sanatate publica, serviciile de securitate si societatea

civila în particular, trebuie sa aiba initiativa unor programe comune participative, serviciile de interventie, sub

orice forma (servicii medicale, servicii de informatii, garda de mediu, politie, jandarmerie, armata) având un

rol primordial, iar implicarea acestora trebuie sa fie între anumite limite vizibila si mai ales credibila.

Masuri de protectie 69 - Protectia împotriva armei biologice constã în luarea din timp a unor mãsuri de

prevenire care pot scãdea mult actiunea vãtãmãtoare a acesteia. Una dintre cele mai eficiente mãsuri este

vaccinul si anatoxinele.

Vaccinurile sunt preparate medicale care contin microbi (inerti sau mult atenuati), care,

introdusi în corp determinã raspunsul imunologic al organismului facând ca rezistenta acestuia sã

creasca.

69 Masuri de protectie în cazul utilizarii armelor biologice IGSU.ro/documente informare preventiva/masuri de protectie




Anatoxinele sunt preparate compuse din produse ale activitatii vitale ale microbilor, facute

nepericuloase si care au drept urmare cresterea rezistentei organismului în fata bolilor.

Principalul pericol al armei biologice constã în faptul cã îmbolnavirea oamenilor se poate

produce chiar dacã nu s-au aflat în focarul initial si de aceea o importantã deosebitã o are

respectarea regulilor de igienã si curatenie.

Populatia va ramâne în adaposturi si case pâna la executarea mãsurilor de curatenie si

decontaminare a strazilor si terenurilor.

Toti cei care au fost contaminati vor fi decontaminati în locuri special organizate de protectia

civilã numite puncte de decontaminare (PDP . puncte decontaminare personal, PDE . puncte

decontaminare echipament) si care sunt comunicate prin mass-media în asemenea situatii.

Decontaminarea urmareste distrugerea agentilor patogeni sau a vectorilor de raspândire (insecte si

animale mici, rozatoare).

Decontaminarea biologicã cuprinde operatiunile cunoscute sub numele de: Dezinfectie,

Dezinsectie si Deratizare (D.D.D.)

Reguli de comportare si de actiune

La descoperirea indiciilor folosirii armei biologice este necesar :

a) sã se îmbrace imediat mijloacele individuale de protectie;

b) sã se adaposteasca în cele mai apropiate constructii de protectie;

c) de cel putin douã ori pe zi verificarea încaperii în care se aflã bolnavii si efectuarea

curateniei cu solutii dezinfectante;

d) pe timpul contactului cu bolnavii folosirea mastii de tifon cu vatã si îmbracaminte

specialã, manusi si încaltaminte de cauciuc, care trebuie scoasã imediat dupa iesirea din camera

bolnavului si periodic dezinfectatã.

Combatere. Atributiile M.A.I. în caz de bioterorism70

a) cunoasterea permanenta a situatiei operative din teren;

b) legatura permanenta cu structurile specializate din domeniul sanatatii umane

(medicina veterinara, protectia plantelor);

70 Bioterorismul ISOP MAI Comisar sef de politie dr. Lazar Teofil;




c) informarea imediata despre aparitia unor simptome colective de epidemie;

d) blocarea totala (partiala) a localitatii (zonei) unde a aparut o asemenea situatie;

restrictionarea accesului;

e) identificarea persoanelor care posibil au introdus (diseminat agentul patologic);

f) controlul riguros, de la frontiera, a persoanelor care sosesc din zone posibil infectate

(Ebola în Africa);

g) verificarea importului de marfa (produse alimentare), tara de provenienta, ruta

parcursa, locurile de depozitare si distributia în tara;

h) realizarea unei comunicari corecte si permanente cu colectivitatea locala si mass-

media;

i) solicitarea sprijinului cetatenilor, societatii civile si a autoritatilor locale;

j) participarea activa, în comandamentele operationale locale, sub forma asistentei de

specialitate, în luarea masurilor de evacuare, transport, depozitare si paza a bunurilor cetatenilor din

zona afectata;

k) subordonare, în ierarhie, autoritatilor locale (centrale);

l) manifestarea unui umanism adecvat situatiei, disponibilitate la ajutor si întelegere a

oamenilor (comportament, atitudini inclusiv ignoranta);

m) folosirea echipamentului de protectie si utilizarea vaccinurilor (medicamentelor) de

n) catre personalul de ordine publica si interventie.

Norme juridice de protectie împotriva terorismului si bioterorismului

Norme juridice internationale

La 17 iunie 1925, a fost semnat, la Geneva, Protocolul privind interzicerea folosirii în razboi

a gazelor asfixiante, toxice sau similare si a mijloacelor bacteriologice de lupta. Acesta a introdus

în dreptul international interdictia „folosirii în razboi a gazelor asfixiante, toxice sau similare, ca si a

tuturor lichidelor, substantelor sau procedeelor asemanatoare” si a „mijloacelor bacteriologice de

lupta”, cu alte cuvinte, doua dintre categoriile de arme de distrugere în masa, cele chimice si cele

biologice.

Prin Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. nr. 3603/XXIV, a fost condamnata utilizarea

armelor chimice si biologice, fiind contrare Dreptului International Umanitar.




În anul 1972 a fost semnata Conventia asupra armelor biologice de catre o suta patruzeci de

natiuni. Semnatarii se angajau ca: nu vor dezvolta, produce, stoca, achizitiona, agenti biologici sau

mijloace de diseminare. În ciuda semnarii acestei conventii, armele biologice au continuat sa se

mentina în actualitate.

De asemenea71, a fost adoptata Conventia Europeana pentru reprimarea terorismului,

semnata la Strasbourg, la 27 ianuarie 1977, (ratificata pe plan intern prin Legea nr. 19/1997,

publicata în M.Of. nr. 34 din 4 martie 1997) subliniind, în articolul 1, faptul ca “nici una din

infractiunile mentionate mai jos nu va fi considerata ca infractiune politica, ca o infractiune conexa

la o infractiune politica sau ca o infractiune inspirata de scopuri politice:

a) infractiunile cuprinse în câmpul de aplicare a Conventiei pentru reprimarea capturarii

ilicite de aeronave, semnata la Haga la 16 decembrie 1970;

b) infractiunile cuprinse în câmpul de aplicare a Conventiei pentru reprimarea de acte

ilicite îndreptate contra sigurantei aviatiei civile, semnata la Montreal la 23 septembrie 1971;

c) infractiunile grave constând într-un atac împotriva vietii, integritatii corporale sau

libertatii persoanelor care se bucura de protectie internationala, inclusiv a agentilor diplomatici;

d) infractiunile care au ca obiect rapirea, luarea ca ostatici sau sechestrarea ilegala;

e) infractiunile care au ca obiect folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc

automate ori scrisori sau colete-bomba, în masura în care aceasta folosire prezinta un pericol pentru

persoane;

f) tentativa la savârsirea infractiunilor precizate ori participarea în calitate de coautor

sau de complice al unei persoane care savârseste ori încearca sa savârseasca o astfel de infractiune.”

De mentionat faptul ca aceasta conventie a fost ratificata de catre statul român, prin Legea nr.

19/1997 cu urmatorul amendament: „România, în temeiul art. 13 paragraful 1 al Conventiei

europene pentru reprimarea terorismului, declara ca îsi rezerva dreptul de a refuza extradarea în

legatura cu orice infractiune enumerata în art. 1, pe care o considera ca o infractiune politica, ca

o infractiune conexa la o infractiune politica sau ca o infractiune determinata de scopuri

politice, si se angajeaza ca va lua în considerare în mod corespunzator, în momentul calificarii

infractiunii, gravitatea deosebita a acesteia, mai ales daca:

71 Terorismul.Cauze, efecte si masuri de combatere-Dr. Ioan V.Maxim, Editura politica Bucuresti, 1989 –anexa 13, pg.231




a) a creat un pericol colectiv pentru viata, integritatea corporala sau libertatea

persoanelor; sau

b) a adus atingere unor persoane straine de mobilurile care au determinat-o; ori

c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei.“

Toate statele, organizatiile internationale, aliantele sau coalitiile au abordat, într-o forma sau

alta, problema terorismului, dupa atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 din SUA.

Consiliul de Securitate al ONU 72a adoptat, la 8 septembrie 2004, rezolutia 1566 de lupta

împotriva terorismului, care se alatura rezolutiilor 1267/15 octombrie 1999, 1373/28 septembrie

2001, 1540/28 aprilie 2004, afirmând ca „terorismul este una dintre cele mai grave amenintari

împotriva pacii si securitatii internationale”.

Norme juridice nationale

Statul român, în conformitate cu Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 privind prevenirea si

combaterea terorismului, defineste acest flagel ca fiind „ansamblul de actiuni si/sau amenintari care

prezinta pericol public si afecteaza securitatea nationala, având urmatoarele caracteristici:

a) sunt savârsite premeditat de entitati teroriste, motivate de conceptii si atitudini

extremiste, ostile fata de alte entitati, împotriva carora actioneaza prin modalitati violente si/sau

distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natura politica;

c) vizeaza factori umani si/sau factori materiali din cadrul autoritatilor si institutiilor

publice, populatiei civile sau al oricarui alt segment apartinând acestora;

d) produc stari cu un puternic impact psihologic asupra populatiei, menit sa atraga

atentia asupra scopurilor urmarite.”

BIBLIOGRAFIE

1) Terorismul – Istoric, Forme, Combatere, Culegere de studii, Editura Omega, Bucuresti,

2001, colectiv de autori;

2) Teroare si terorism în istorie autor Victor Ionescu, Revista Jandarmeriei, Almanah 2003,

pg.141;

72 Inamicul invizibil Bioterorismul si armele biologice în lume Serviciul Român de Informatii în www.sri.ro




3) Inamicul invizibil. Bioterorismul si armele biologice în lume . Serviciul Român de

Informatii în www.sri.ro, colectiv de autori;

4) Norme juridice interne aplicabile prevenirii si combaterii terorismului ISOP MAI, Comisar

sef de politie dr. Lazar Teofil;

5) 5 Bioterorismul, autor Locotenent colonel Ilie Pentilescu, publicat pe

h t t p : / / w w w . r e v i s t a . f o r t e r . r o / 2 0 1 0 ;

6) Bioterorismul. ISOP MAI autor Comisar sef de politie dr. Lazar Teofil;

7) Terorismul biologic sau bioterorismul. Amenintare asimetrica reala. autor Cucu Cornel,

Op.cit. în Revista Terorismul azi, vol.VII-X, an II 2007, Institutul de Studii si Cercetari ale

Terorismului;

8) Boli infectioase, arme biologice, bioterorism Ludovic Paun, Editura Amaltea, Bucuresti,

2003;

9) https://ro.wikipedia.org/wiki/Bioterorism, autor necunoscut;

10) Terorismul. Cauze, efecte si masuri de combatere, dr. Ioan V. Maxim, Editura politica

Bucuresti, 1989;

11) Masuri de protectie în cazul utilizarii armelor biologice IGSU.ro/documente informare

preventiva/masuri de protectie;

12) http://www.aradon.ro, Diana Dutu.




TRANSPORTURILE RUTIERE DE CLOR

Cristinel NEDELCU, Marin STAN, Iancu TRICA

Abstract: The act of terrorism is an intentional choise by a political actor. Terrorism is

interpreted as a response to external stimuli, particulary government actions.(M.Crenshaw-The

causes of terrorism).

Keywords: terorrism,threat, conflict, security, vulnerability.

Introducere

Pornind de la unul dintre cele mai importante principii dupa care este organizata Jandarmeria

Româna, si anume acela al legalitatii, este obligatoriu ca orice activitate/misiune

desfasurata/executata de personalul institutiei sa fie prevazuta în continutul unui act normativ, iar

desfasurarea/executarea acesteia sa se încadreze strict în limitele stabilite de acel act normativ.

Domeniul transporturilor de produse cu caracter special este unul extrem de vast si, din punct

de vedere al pazei si protectiei, acesta este reglementat de o serie de acte normative, atât interne, cât

si internationale, dintre care, cele mai importante sunt:

a) Acordul European referitor la transportul international rutier al marfurilor

periculoase (ADR), încheiat la Geneva, la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea

nr. 31 din 18 mai 1994 cu modificarile si completarile ulterioare;

b) Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea si functionarea

Jandarmeriei Române;

c) Legea nr. 333 din 8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si

protectia persoanelor cu modificarile si completarile ulterioare;

d) Legea nr. 196 din 16 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului

74/2001 privind abilitatea Ministerului de Interne de a angaja si presta servicii;

e) Hotarâre Guvernului nr. 1.175 din 26 septembrie 2007 pentru aprobarea Normelor

de efectuare a activitatii de transport rutier de marfuri periculoase în România;




f) Hotarârea Guvernului nr. 1.486 din 24 noiembrie 2005 privind asigurarea pazei si

protectiei obiectivelor, bunurilor si valorilor cu efective de jandarmi cu modificarile si completarile

ulterioare.

Pe lânga aceste acte normative, care contin reglementari cu caracter general aplicabile tuturor

categoriilor de produse cu caracter special, exista si acte normative care detaliaza particularitatile

anumitor categorii.

Totodata, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, activitatea de paza si protectie a

transporturilor de produse cu caracter special, efectuata de cadre ale Jandarmeriei Române este

reglementata de Ordinul ministrului Administratiei si Internelor nr. 281 din 23.08.2007 privind

paza si protectie obiectivelor, bunurilor si valorilor din competenta M.A.I., prin care paza si

protectia acestor transporturi este particularizata la specificul institutiei.

Pe de alta parte, în continutul acestui act nomativ este delimitata si cooperarea pentru paza si

protectia transporturilor de produse cu caracter special, între structurile institutiei.

Generalitati privind paza si protectia transporturilor de clor

Interpretând prevederile actelor normative sus mentionate rezulta ca paza si protectia

transporturilor de produse cu caracter special, ar putea fi definita ca totalitatea masurilor sau a

precautiilor ce trebuie luate pentru înlaturarea sau diminuarea pericolelor care constituie sau pot

consitui o amenintare îndreptata împotriva integritatii fizice a produselor cu caracter special

transportate, a mijloacelor auto folosite pentru transport, precum si a personalului care le

manipuleaza pe timpul transportului, reprezentând o obligatie atât a transportatorilor de astfel de

produse, cât si a institutiilor abilitate sa asigure masuri de securitate.

Necesitatea asigurarii pazei si protectiei transporturilor de produse cu caracter special, deriva

din posibilitatea deturnarii acestora de la scopul pentru care au fost concepute si folosirea lor în

actiuni care pot provoca pierderi numeroase de vieti omenesti sau distrugeri masive.

Competenta materiala în acest domeniu a fost atribuita Jandarmeriei Române prin actul

organic al institutiei, Legea 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea si functionarea

Jandarmeriei Române, unde, la art. 19, litera j. se stipuleaza ca Jandarmeria Româna este obligata

sa asigure „în conditiile legii, paza sau protectia transportului unor valori importante, precum si a




transportului armelor, munitiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, substantelor toxice sau

radioactive ori al altor materii sau substante periculoase, definite astfel prin lege;”.

Legitimitatea executarii acestui gen de misiune de catre Jandarmeria Româna deriva si din

continutul art. 25 din Legea nr. 333 din 8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si

protectia persoanelor cu modificarile si completarile ulterioare, prin care, Jandarmeriei Române i s-

a acordat dreptul exclusiv si, în acelasi timp, obligatia de a asigura paza si protectia urmatoarelor

categorii de transporturi de produse cu caracter special:

a) transporturile interne cu exceptia celor executate de Ministerul Apararii;

b) toate transporturile care tranziteaza teritoriul 4României.

Precizari referitoare la competenta materiala a Jandarmeriei în acest domeniu sunt stipulate si

în Hotarârea Guvernului nr. 1486 din 24 noiembrie 2005 privind asigurarea pazei si protectiei

obiectivelor, bunurilor si valorilor cu efective de jandarmi cu modificarile si completarile ulterioare,

unde, în Anexa nr. 2, pct. IV se prevede ca efectivele de jandarmi asigura, contra cost, paza si

protectia transporturilor de produse cu caracter special efectuate de persoanele juridice autorizate, la

solicitarea acestora.

Daca limitele competentei materiale în domeniu au fost stabilite prin intermediul mai multor

acte normative, pentru a delimita competenta teritoriala, prevederea stabilita de art. 1, alin (2) din

Legea organica a Jandarmeriei Române este suficienta, întrucât prin aceasta se stipuleaza ca

institutia îsi îndeplineste atributiile „pe întregul teritoriu national atât în timp de pace, cât si în

situatii de criza.”

Clasificarea produselor cu caracter special pentru care este necesara asigurarea masurilor de

paza si protectie specifice Jandarmeriei Române, potrivit prevederilor art. 25, alin. (2) din Legea nr.

333 din 8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor cu

modificarile si completarile ulterioare, este urmatoarea: arme, munitii, tehnica de lupta, materii

explozive ,stupefiante, substante toxice, materiale nucleare ,materii radioactive, alte materii sau

substante periculoase.

Referitor la ultimul punct - materii sau substante periculoase - Acordul European referitor la

transportul international rutier al marfurilor periculoase (ADR) stipuleaza ca se impun masuri

suplimentare de securitate pentru marfurilor periculoase de mare risc, definite ca fiind toate

marfurile care, „deturnate de la utilizarea lor initiala în scopuri teroriste, pot avea efecte grave”.




Particularitati privind transporturile de clor

Potrivit ADR, produsului cu caracter special/periculos, CLOR, care face parte din categoria

marfurilor de mare risc, i s-a atribuit un numar de identificare ONU, si anume 1017.

Coroborând datele specifice numarului respectiv prevazute în Tabelul A. Lista substantelor

periculoase, cu celelalte prevederi ale Acordului European referitor la transportul international

rutier al marfurilor periculoase (ADR), reies urmatoarele aspecte particulare acestui produs

periculos si anume:

a) denumirea ce trebuie utilizata drept denumire oficiala de transport sau parte a denumirii

oficiale de transport este: CLOR;

b) potrivit clasificarii marfurilor periculoase, clorul face parte din Clasa a 2-a GAZE, clasa

care contine gazele pure, amestecurile de gaze, amestecurile de unul sau mai multe caze cu una sau mai

multe substante sau obiecte care contine o astfel de substanta;

c) clorul este un gaz lichefiat, adica, un gaz care, atunci când este ambalat sub presiune pentru

transport se afla în stare lichida la temperaturi mai mari de -50oC. Având în vedere proprietatile periculoase

pe care le prezinta, a fost atribuit în cadrul clasei 2, în grupa substantelor toxice, comburante(oxidante) si

corosive.

Substantele toxice sunt substantele despre care se stie, din experienta, sau despre care se

poate admite, conform experimentelor efectuate pe animale, ca pot, în cantitati relativ reduse,

printr-o actiune unica si de scurta durata, sa dauneze sanatatii omului sau sa provoace moartea, prin

inhalare, prin absorbtie cutanata sau prin ingestie.

Substantele comburante (oxidante) sunt substantele care, fara a fi în mod necesar

combustibile ele însele, pot, în general, prin cedare de oxigen, sa provoace sau sa favorizeze

combustia altor substante si a obiectelor care contin astfel de substant e.

Substantele corosive sunt substantele si obiectele care, prin actiunea lor chimica, ataca tesutul

epitelial al pielii si mucoaselor cu care intra în contact sau care, în cazul unei scurgeri, pot provoca

daune altor marfuri sau mijloacelor de transport, sau le pot distruge.

a) având în vedere faptul ca pe timpul transportului Clorul se afla în stare lichida si este

ambalat sub presiune, ambalajele folosite trebuie sa fie rezistente la presiunea exercitata. Astfel, pentru

transport, pot fi folosite potrivit prevederilor ADR, urmatoarele ambalaje: butelii, tuburi, butoaie sub

presiune, cadru de butelii, cisterne, vehicul-baterie, C.G.E.M.




b) pentru transportul clorului în butelii, tuburi, butoaie sub presiune si cadru de butelii, vor fi

aplicate prevederile ADR referitoarea la marcare si etichetare, corespunzator clasei din care face parte si

nivelului de pericol în care se încadreaza.

Marcarea

Marcajele pot fi gravate sau indicate pe o placuta de semnalizare sau o eticheta durabila fixata

pe recipient, sau pot fi indicate printr-o inscriptie aderenta si vizibila, de exemplu, scrisa cu vopsea

sau prin orice alt procedeu echivalent.

Reguli generale privind marcarea:

a) sa contina numarul ONU si denumirea oficiala pentru transport, sub forma „UN

1017 CLOR”;

b) sa fie perfect vizibile si lizibile;

c) sa reziste intemperiilor fara nici o degradare substantiala;

d) sa fie aplicate pe doua laturi opuse, în cazul recipientelor mai mari de 450 de litri

pentru transportul în vrac.

e) sa fie aplicate permanent prin pansonare, inscriptionare, gravare etc.;

f) sa fie aplicate pe partea de sus sau gâtul recipientului sau pe un element

nedemontabil al acestuia;

g) cu exceptia simbolului ONU pentru ambalaje, marimea minima a marcii trebuie sa

fie de 5 mm pentru recipientele sub presiune cu un diametru mai mic de 140 mm si 2.5 mm pentru

un recipient sub presiune cu un diametru mai mare sau egal cu 140 mm. Pentru simbolul ONU,

dimensiunea minima trebuie sa fie de 10 mm pentru recipientele pentru recipientele sub presiune cu

un diametru mai mare sau egal cu 140mm si de 5 mm pentru recipientele sub presiune cu un

diametru mai mic de 140 mm.

Etichetarea

Pe lânga marcajul pe care trebuie sa îl poarte, este obligatoriu ca pe ambalaj sa fie postate si o

serie de etichete care, în caz de pericol pot permite institutiilor abilitate, identificarea continutului

ambalajului, si adaptarea masurilor de interventie la specificul produsului.

Reguli referitoare la etichetare:




a) sa fie aplicata direct pe suprafata coletului, daca dimensiunile coletului o permit, în

apropierea marcii care indica denumirea oficiala a transportului;

b) sa fie plasata pe colet astfel încât sa nu fie nici acoperita, nici mascata de o parte sau

un element oarecare al ambalajului sau de orice alta eticheta sau marcaj;

c) sa fie dispuse una lânga alta atunci când sunt necesare mai multe etichete;

d) atunci când un colet are o forma prea neregulata sau este prea mic pentru ca o

eticheta sa poata fi aplicata în mod adecvat, aceasta poate fi atasata ferm de colet prin intermediul

unui cordon sau al oricarui alt mijloc adecvat.

e) sa fie aplicata pe doua laturi opuse, în cazul recipientelor mai mari de 450 de litri

pentru transportul în vrac;

f) toate etichetele trebuie sa aiba forma unui romb cu dimensiunile minime de 100 mm

× 100 mm. Trebuie sa aiba o linie trasata la 5 mm în interior si paralela cu aceasta. La jumatatea

superioara a etichetei linia trebuie sa aiba aceeasi culoare ca simbolul si în partea inferioara aceasta

trebuie sa aiba aceeasi culoare cu cifra din coltul inferior. Pe jumatatea superioara a etichetei linia

trebuie sa aiba aceeasi culoare ca simbolul si pe partea inferioara trebuie sa aiba aceeasi culoare ca

cifra din coltul de jos. Etichetele vor fi afisate pe un fundal de culoare contrastanta sau vor prezenta

o linie de delimitare punctata sau continua. Daca dimensiunile coletului o necesita, etichetele pot

avea dimensiuni reduse, cu conditia de a ramâne perfect vizibile.

g) buteliile care contin Clor pot, daca este necesar, din cauza formei, pozitiei si

sistemului lor de fixare pentru transport, sa poarte etichete similare celor prescrise, dar de

dimensiuni reduse, pentru a fi posibila aplicarea lor pe partea care nu este cilindrica (partea

anterioara) a respectivelor butelii;

h) semnele conventionale, textul si numerele trebuie sa fie perfect lizibile, sa nu poata fi

sterse si trebuie sa figureze, scrise cu negru, pe toate etichetele, cu exceptia etichetelor pe fond

verde, rosu sau albastru, pe care semnul conventional, textul si numarul pot fi scrise cu culoare alba;

i) toate etichetele trebuie sa poata fi expuse intemperiilor fara a suferi degradari

notabile.

Pe ambalajele în care se transporta Clor este obligatoriu sa fie aplicate urmatoarele etichete:




Pe lânga etichetele specifice nivelului de pericol în care se încadreaza, pe ambalajele în care

se transporta Clor, se mai ataseaza si urmatoarea eticheta:

care semnifica faptul ca respectivul produs este periculos pentru mediul înconjurator.

Placardarea

Placardarea presupune aplicarea unor placi-eticheta, care corespund celor prescrise pentru

transportul în butelii sau butoaie sub presiune.

Reguli privind placardarea:

a) în cazul containerelor, CGEM, containerelor-cisterna si cisternelor mobile, placile-

eticheta trebuie aplicate pe cele doua laturi si pe fiecare extremitate. Daca aceste placi-eticheta nu

sunt vizibile, ele vor fi aplicate pe vehiculele care transporta containere, CGEM, containere-cisterna

si cisterne mobile, pe cele doua parti laterale si în spatele vehiculului;

b) vehiculele-cisterna, vehiculele-baterie si vehiculele cu cisterne demontabile vor avea

placi-eticheta dispuse pe cele doua parti laterale si în spatele vehiculului;

c) toate unitatile de transport goale, necuratate trebuie sa poarte în continuare placile-

eticheta pentru încarcatura precedenta;

d) placile-eticheta trebuie scoase sau acoperite atunci când unitatea de transport goala a

fost curatata;




e) pentru cisternele cu o capacitate mai mica de 3 m3 si pentru containerele mici,

placile-eticheta pot fi înlocuite cu etichetele.

f) Caracteristicile placilor-eticheta:

g) sa aiba cel putin 250 mm pe 250 mm si sa aiba o linie trasata la 12.5 mm în interior si

paralela cu aceasta. În jumatatea superioara a etichetei, linia trebuie sa aiba aceeasi culoare cu

simbolul si în partea inferioara trebuie sa aiba aceeasi culoare cu cifra din coltul inferior;

h) sa corespunda etichetei cerute pentru substanta periculoasa respectiva în ceea care

priveste culoarea si semnul conventional;

i) sa poarte numerele cu cifre de o înaltime minima de 25 mm, prescrise pentru eticheta

corespunzatoare substantei periculoase respective.

Semnalizarea portocalie

Unitatile de transport care transporta Clor, trebuie sa aibe, dispuse în plan vertical, doua placi

rectangulare, de culoare portocalie, fixate, una în partea din fata si cealalta în partea din spate,

perpendicular pe axa longitud inala a unitatii de transport, care sa fie perfect vizibile. Totodata,

întrucât în Tabelul A. Lista substantelor periculoase din ADR clorului i s-a repartizat un numar de

identificare a pericolului, unitatile de transport, trebuie sa poarte, în plus, pe partile laterale, paralel

cu axa longitudinala, placi de culoare portocalie.

Placile de culoare portocalie trebuie sa poarte numarul de identificare a pericolului si numarul

ONU al clorului, prevazute în Tabelul A. Lista substantelor periculoase din ADR.

Marcajele de culoare portocalie trebuie scoase sau acoperite atunci când unitatea de transport

goala a fost curatata.

Semnalizarea de culoare portocalie care trebuie aplicata pe unitatile care transporta Clor, este

urmatoarea:




Descrierea semnalizarii portocalie:

Semnalizarea de culoare portocalie contine în partea superioara numarul de identificare a

pericolului, iar în partea inferioara numarul ONU repartizat clorului. Semnificatia numarului de

identificare a pericolului este urmatoarea:

265 - gaz toxic si comburant (favorizeaza incendiul)

Fiecare cifra dintre cele trei din care este compus numarul de identificare a pericolului, indica,

în general, urmatoarele pericole:

2 - emanatie de gaze ca urmare a presiunii sau a unei reactii chimice;

6 - toxicitate sau pericol de infectie;

5 - gaz toxic si comburant.

Specificatii ale semnalizarii de culoare portocalie:

a) vor fi reflectorizante;

b) trebuie sa aiba o baza de 40 cm, o înaltime de 30 cm si o bordura neagra de 15 mm

latime;

c) cifrele înscrise trebuie sa fie de culoare neagra cu o înaltime de 100 mm si o grosime

de 15 mm (toleranta permisa este de ± 10%);

d) materialul utilizat va fi rezistent la conditiile meteo si va asigura un marcaj durabil;

e) nu se vor desprinde de la locul lor în cazul unei sederi de 15 minute în foc;

f) trebuie sa ramâna aplicata indiferent de pozitia vehiculului;

g) pot prezenta, pe mijloc, o linie orizontala neagra, de 15 mm grosime;

265




h) daca dimensiunea si constructia vehiculului sunt astfel încât suprafata disponibila

este insuficienta pentru fixarea acestor placi portocalii, dimensiunile lor pot fi reduse pâna la 300

mm pentru baza, 120 mm pentru înaltime si 10 mm pentru bordura neagra;

i) pentru containerele-cisterna, CGEM-uri si cisterne mobile, semnalizarea poate fi

înlocuita prin autocolant, vopsea sau orice alt proces echivalent.

2.1. Potrivit ADR, o substanta periculoasa, poate fi transportata cisterne fixe (vehicule-

cisterna), cisterne demontabile, vehicule-baterie, containere-cisterna, cutii mobile cisterna si

CGEM, numai daca în cadrul Tabelului A. Lista substantelor periculoase din ADR, i-a fost

repartizat un cod-cisterna.

Pentru cisternele care transporta Clor a fost repartizat urmatorul cod cisterna „P22DH(M)”,

cod care are urmatoarea semnificatie:

P = cisterna, vehicul-baterie sau CGEM pentru gaze lichefiate sau dizolvate;

22 = presiunea minima de calcul, în bar;

D = cisterna cu orificii de umplere sau de golire în partea superioara cu 3 dispozitive de

închidere, sau vehicul-baterie sau CGEM fara orificii sub nivelul lichidului;

H = cisterna, vehicul-baterie sau CGEM închis ermetic;

(M) = substanta poate fi transportata în CGEM UN.

2.2. Vehiculele care transporta clor se supun reglementarilor specifice Vehiculelor AT, în

ceea ce priveste constructia, omologarea, agrearea ADR si inspectia tehnica anuala a acestora. Pot fi

folosite pentru transportul Clorului si vehicule care se supun reglementarilor Vehiculelor OX sau

Vehiculelor FL.

Prin „Vehicul AT”, se întelege un vehicul destinat transportului de substante periculoase în

cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m3, ori în containere-cisterna, cisterne

mobile sau CGEM cu o capacitate individuala mai mare de 3 m3, precum si vehicul-baterie cu o

capacitate totala mai mare de 1 m3.

Prin „Vehicul OX" se întelege un vehicul destinat transportului de peroxid de hidrogen

stabilizat sau în solutie apoasa stabilizata continând peste 60% peroxid de hidrogen (clasa 5.1, Nr.

ONU 2015) în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m3, ori în containere-

cisterna sau cisterne mobile cu o capacitate individuala mai mare de 3 m3.

Prin „Vehicul FL” se întelege:




a) un vehicul destinat transportului de lichide care au un punct de aprindere care nu

depaseste 60 ºC, în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m3, ori în

containere-cisterna sau cisterne mobile cu o capacitate individuala mai mare de 3 m3;

b) un vehicul destinat transportului de gaze inflamabile în cisterne fixe sau demontabile

cu o capacitate mai mare de 1 m3, ori în containere-cisterna, cisterne mobile sau CGEM cu o

capacitate individuala mai mare de 3 m3;

c) un vehicul-baterie cu o capacitate mai mare de 1 m3, destinat transportului de gaze

inflamabile;

„Agreare ADR” a Vehiculelor AT = certificarea acordata de autoritatea competenta a unei

Parti contractante la ADR care atesta ca un vehicul destinat transportului de marfuri periculoase

îndeplineste prescriptiile tehnice corespunzatoare din ADR pentru vehiculele de tip AT.

Conformitatea vehiculelor AT cu prescriptiile prezentei parti trebuie sa fie atestata printr-un

certificat de agreare (certificat de agreare ADR) eliberat de catre autoritatea competenta din tara de

înmatriculare, pentru fiecare vehicul a carui inspectie are rezultate satisfacatoare sau a avut ca

rezultat emiterea unei declaratii de conformitate.

Un certificat de agreare eliberat de autoritatea competenta a unei Parti contractante pentru un

vehicul înmatriculat pe teritoriul acestei Parti contractante trebuie sa fie acceptat pe durata

valabilitatii sale de catre autoritatile competente ale celorlalte Parti contractante.

Certificatul de agreare trebuie redactat în limba sau într-una din limbile tarii în care a fost

eliberat. Daca aceasta limba nu este engleza, franceza sau germana, titlul certificatului de agreare,

precum si orice observatie care figureaza la punctul 11, trebuie sa fie redactate si în engleza,

franceza sau Existenta unor restrictii privind trecerea unitatilor care transporta Clor, prin tunelurile

rutiere, în functie de categoria în care a fost încadrat tunelul.

Încadrarea se bazeaza pe supozitia ca, în tuneluri, exista trei pericole majore care pot cauza

numeroase victime si produce daune grave structurii tunelului:

a) explozii:

b) eliberarea de gaz toxic sau lichid toxic volatil;

c) incendii;

Cele cinci categorii de tuneluri sunt urmatoarele:

a) Categoria A: Nicio restrictie pentru transportul de marfuri periculoase;




b) Categoria B: Restrictii pentru marfurile periculoase care pot provoca explozii

majore;

c) Categoria C: Restrictii pentru marfurile periculoase care pot provoca o explozie

foarte mare, o explozie mare sau o degajare extinsa de substante toxice;

d) Categoria D: Restrictia pentru marfurile periculoase care pot provoca o explozie

foarte mare, o explozie mare, o degajare extinsa de substante toxice sau un incendiu de proportii;

e) Categoria E: Restrictie pentru toate marfurile periculoase.

Interdictiile pentru tuneluri si rutele alternative se vor indica prin intermediul unor semne si

semnale. Semnele si semnalele de trafic al caror scop este sa interzica accesul vehiculelor care

transporta marfuri periculoase în tunelurile rutiere sunt afisate în locul în care este posibila alegerea

de rute alternative.

Semnele sunt afisate cu panouri suplimentare indicând literele corespunzatoare categoriei

tunelui (B, C, D, E) si se aplica vehiculelor care transporta marfuri periculoase care nu sunt permise

în tunelurile din acea categoria.

Activitati preliminare executarii misiunii

Pâna la momentul executarii efective a misiunilor de paza si protectie a transporturilor de clor,

se vor desfasura o serie de activitati menite sa asigure protectia personalului implicat în executarea

misiunilor, precum si identificarea cât mai multor riscuri la care se pot expune misiunile în

ansamblul lor si eliminare acestora sau diminuarea efectelor produse.

Pe de alta parte, activitatile preliminare executarii misiunilor au rolul de a clarifica toate

detaliile referitoare la transportul în sine, la pericolele care exista si la care se supun membrii

echipajelor de paza si protectie, precum si rolul de a identifica masuri suficiente determinate de

aceste pericole.

Din punct de vedere al momentului în care se executa, activitatile preliminare executarii

misiunii se împart în doua categorii:

a) Activitati desfasurate pentru instituirea pazei si protectiei transporturilor;

b) Activitati desfasurate pentru executarea misiunilor de paza si protectie.




Coordonarea si realizarea tuturor activitatilor desfasurate anterior executarii misiunii se va

realiza de catre Statul Major al unitatilor, prin ofiterii din compartimentul organizare si coordonare

misiuni.

Activitati desfasurate pentru instituirea pazei si protectiei transporturilor

Prin intermediul activitatilor din aceasta categorie se produce legalizarea relatiei dintre

beneficiarul si prestatorul serviciului de paza si protectie, precum si stabilirea tuturor coordonatelor

cu caracter general care vor guverna aceasta relatie.

Specific acestei categorii este caracterul de unicitate al tuturor activitatilor desfasurate. De

aceea, modul în care sunt gestionate aceste activitati influenteaza covârsitor executarea misiunilor

pe toata durata relatiei dintre cei doi parteneri.

În ordinea desfasurarii lor, activitatile sunt urmatoarele:

a) primirea, rezolutarea si înregistrarea de la viitorul beneficiar de paza a solicitarii de

încheiere a Contractului de prestari servicii;

b) informarea viitorului beneficiar cu privire la documentele necesare pentru încheierea

Contractului de prestari servicii;

c) primirea si verificarea copiilor legalizate ale documentelor solicitate;

d) redactarea, avizarea pentru control financiar preventiv si pentru legalitate si semnarea

si înregistrarea Contractului de prestarii servicii de catre unitatea militara;

e) înaintarea prin Adresa de înaintare a Contractului de prestari servicii catre viitorul

beneficiar, pentru semnarea, înregistrarea si returnarea unui exemplar;

f) întrunirea comisiei pentru efectuarea recunoasterii pe itinerarele de deplasare de baza

si de rezerva si întocmirea Raportului privind analiza de risc;

g) redactarea, semnarea si transmiterea la subunitatea responsabila cu executarea

misiunii de paza si protectie a transportului a Ordinului comandantului de instituire a pazei;

h) redactarea si aprobarea Planului de paza si protectie (securitate) pentru noul

beneficiar.

Solicitarea de încheiere a Contractului de prestari servicii

Necesitatea existentei unui cadru contractual pentru asigurarea masurilor de paza si protectie a

transporturilor de bunuri si valori deriva din prevederile art. 7, alin. (2) din Legea nr. 333 din 8




iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor cu modificarile si

completarile ulterioare.

Pe de alta parte, coroborând prevederilor Acordului European referitor la transportul

international rutier al marfurilor periculoase cu pct. IV din Anexa nr. 2 din Hotarârea

Guvernului nr. 1.486 din 24 noiembrie 2005 privind asigurarea pazei si protectiei obiectivelor,

bunurilor si valorilor cu efective de jandarmi cu modificarile si completarile ulterioare rezulta ca

responsabilitatea privind initierea demersurilor pentru asigurarea masurilor de securitate a Clorului

pe durata transportului, revine transportatorului.

Pentru aceasta, transportatorul se poate adresa în scris oricarei structuri din cadrul

Jandarmeriei Române, solicitând aprobarea sefului acestei structuri pentru încheierea unui Contract

de prestari servicii, având ca obiect paza si protectia transporturilor de Clor.

Comandantul structurii nu va aproba demararea demersurilor pentru încheierea Contractului

de prestari servicii în situatia în care structura pe care o conduce:

a) nu are încadrate efective destinate executarii acestui gen de misiune;

b) nu are stabilita ca si atributie potrivit Regulamentului de Organizare si Functionare

executarea acestui gen de misiuni;

c) nu dispune de dotare pentru executarea acestui gen de misiune;

d) nu are organ financiar propriu.

În aceste situatii comandantul structurii va înainta cererea catre esalonul ierarhic superior,

informând solicitantul cu privire la cauza care a generat incompetenta materiala a structurii, precum

si la structura careia a înaintat solicitarea.

Pe de alta parte, este strict interzisa încheierea Contractului de prestari servicii cu persoane

juridice care se afla în una dintre urmatoarele situatii:

a) se afla în stare de faliment ori lichidare, afacerile îi sunt administrate de un

judecator-sindic sau activitatile sale comerciale sunt suspendate ori se afla într-o situatie similara cu

cele anterioare, reglementata prin lege;

b) face obiectul unei proceduri legale pentru declararea sa în una dintre situatiile

prevazute la lit. a);

c) nu si-a achitat obligatiile de plata fata de Ministerul Administratiei si Internelor

pentru servicii anterior angajate;




d) nu si-a îndeplinit obligatiile de plata exigibile a impozitelor si taxelor catre stat,

precum si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat.

Executarea recunoasterii pe itinerarele de deplasare si întocmirea Raportului privind analiza

de risc

Dupa semnarea contractului, reprezentantii beneficiarului împreuna cu reprezentantul unitatii

stabilesc, de principiu, puncte de preluare si predare a Clorului, precum si itinerare de deplasare de

baza si de rezerva între acestea.

În stabilirea itinerarului de deplasare de baza si a celui de rezerva dintre doua puncte, vor fi

alese, în masura în care infrastructura rutiera permite, artere rutiere total diferite.

Evaluarea riscurilor existente pe itinerarele de deplasare se va efectua de catre o comisie

numita de comandantul unitatii si mentionata în Ordinul de Zi pe Unitate, comisie din care vor face

parte ofiterii cu atributii pe linie de organizare si coordonare misiuni, cercetare-documentare,

asigurare logistica, comunicatii si tehnologia informatiei, precum si alte cadre care, prin natura

activitatii desfasurate îsi pot aduce aportul la diminuarea riscurilor la care vor fi expuse

transporturile de clor. Din comisie vor face parte si comandantii structurilor care asigura efectivele

pentru paza si protectie. Comisia va fi prezidata de catre seful Statului Major al unitatii.

Beneficiarul serviciului de paza va fi informat cu privire la desfasurarea activitatii de analiza a

riscurilor, precum si cu privire la dreptul acestuia de a participa la lucrarile comisie de analiza.

În situatia în care beneficiarul nu doreste sa participe, nu raspunde invitatiei de a participa în

termenul stabilit si nu face dovada ca îndeplineste conditiile legale privind protectia informatiilor

clasificate, acesta va fi exclus din componenta comisie. În aceasta situatia, la finalizarea analizei de

risc, beneficiarul va fi informat cu privire la masurile pe care trebuie sa le dispuna pentru

diminuarea/eliminarea riscurilor la adresa securitatii transportului, precum si cu privire la nivelul de

risc la care a fost încadrata paza si protectia transportului.

Identificarea riscurilor si vulnerabilitatilor de pe itinerarele de deplasare se va realiza prin

executarea de recunoasteri pe itinerarele de deplasare care vor fi folosite. În situatia în care timpul

sau resursele sunt insuficiente pentru executarea recunoasterilor, riscurile vor fi identificate doar

prin:




a) utilizarea bazelor de date electronice alimentate de structurile teritoriale pentru zona

de competenta;

b) solicitari adresate structurilor ale caror zone de competenta vor fi tranzitate;

c) anlizarea Rapoartelor sefilor echipajelor de jandarmi care au executat anterior

misiuni de paza si protectie pe acele itinerare;

d) orice alte mijloace specifice de cercetare-documentare.

Pe lânga evaluarea riscurilor de pe itinerarele de deplasare de baza si de rezerva vor fi

evaluate si riscurile de pe arterele rutiere care permit schimbarea itinerarelor în caz de necesitate.

Pentru transporturile care se desfasoara în interiorul localitatilor sau cele care tranziteaza

localitatile, itinerarul se va stabili prin indicarea exacta a denumirii tuturor arterelor rutiere pe care

se va deplasa transportul.

În cazul în care în urma activitatii de evaluare a riscurilor se constata ca pe un itinerar de

deplasare exista factori care pot face imposibila sau extrem de periculoasa deplasarea, se va informa

beneficiarul de paza cu privire la aceasta si se va stabili un nou itinerar care va fi evaluat.

În evaluarea riscurilor existente pe itinerarele de deplasare se va tine cont de posibilitatea:

a) declansarii pe itinerarul de deplasare a unor miscari de protest social spontane, la

nivel de grup sau individ;

b) deplasarii cu dificultate sau blocarea în trafic determinate de executarea unor lucrari

la carosabil, parcari neregulamentare, trafic intens, ambuteiaje, conditii meteo nefavorabile,

producerea unor evenimente rutiere negative etc.;

c) producerii unor accidente (vatamari corporale, intoxicatii, arsuri etc.) ca urmare a

manipularii inadecvate a ambalajelor cu clor sau a transportului acestora în conditii improprii;

d) existentei în zonele tranzitate a unor persoane „dubioase” predispuse la fapte

antisociale;

e) atasarii de dispozitive explozive sau de urmarire pe autospeciale, pe portiunile de

drum unde circulatia se desfasoara cu viteza redusa.

Activitatea de evaluare a riscurilor reprezinta interpretarea situatiei operative în mod

subiectiv, realizata de catre membrii comisiei si se va finaliza cu întocmirea unui Raport privind

analiza de risc pentru transporturile de clor.




Raportul va fi redactat de secretarul comisiei, semnat de toata comisia si supus aprobarii

comandantului unitatii. Raportul va fi redactat în doua exemplare, din care un exemplar se va afla la

structura de organizare si coordonare misiuni, iar un exemplar la structura care asigura efectivele

pentru executarea misiunii.

Raportul va fi întocmit o singura data, separat pentru fiecare beneficiar de paza si protectie si

va fi completat sau modificat ori de câte ori este necesar, prin întocmirea de completari la acesta.

Anual, va fi realizata revizia Raportului, prin includerea în continutul acestuia a tuturor

modificarilor sau completarilor intervenite, precum si prin actualizarea datelor continute de acesta.

Noul Raport va contine obligatoriu numarul si data reviziei.

Raportul de analiza va contine cel putin urmatoarele date:

a) particularitatile produsului cu caracter special transportat si conditiile în care se va

desfasura transportul acestuia;

b) itinerarele de deplasare folosite si arterele rutiere prin intermediul carora se poate

realiza transferul de pe itinerarul de deplasare de baza pe cel de rezerva sau invers;

c) factorii de risc identificati. Se vor analiza atât factorii de risc controlabili, a caror

intensitate de manifestare poate fi influentata exclusiv prin vointa beneficiarului sau a prestatorului

de paza, cât si cei necontrolabili, caracterizati prin caracterul pur incert si absolut imprevizibil;

d) masurile propuse pentru inhibarea factorilor de risc controlabili si/sau eliminarea

efectelor acestora, precum si pentru diminuarea pe cât posibil a probabilitatii de declansare a

factorilor de risc necontrolabil si/sau limitarea efectelor acestora;

e) propuneri referitoare la taria echipajului de paza si protectie, precum si cu privire la

mijloacele auto necesare pentru paza si protectie;

f) conditiile referitoare la securitate pe care trebuie sa le îndeplineasca mijloacele auto

folosite pentru transportul produsului cu caracter special, precum si cele pentru paza si protectie;

g) propuneri referitoare la logistica necesara pentru executarea misiunii, care vor face

referire la modul de organizare a legaturilor, dotarea si echiparea efectivelor;

h) încadrarea misiunii de paza si protectie a transportului într-un nivel de risc.

Nivelurile de risc în care poate fi încadrata o misiune de paza si protectie a transportului, sunt

urmatoarele: scazut, mediu, ridicat.

Nivelul de risc va fi stabilit dupa analizarea, cel putin, a urmatoarelor aspecte:




a) lungimea itinerarului de deplasare;

b) potentialul criminogen al zonelor tranzitate;

c) particularitatile produsului cu caracter special transportat;

d) durata transportului;

e) infrastructura existenta în zonele tranzitate.

Activitati desfasurate pentru executarea misiunilor de paza si protectie

Dupa instituirea legala a pazei si protectiei transporturilor organizate si desfasurate de catre un

beneficiar de paza si protectie, subunitatea de jandarmi, careia i-a fost repartizata executarea

misiunii prin intermediul Ordinului de instituire a pazei, va asigura efectivele necesare constituirii

echipajelor destinate pazei si protectiei acestor transporturi.

Spre deosebire de activitatile desfasurate pentru instituirea pazei si protectiei transporturilor

care se caracterizeaza prin caracterul de unicitate, în sensul ca acestea se desfasoara doar o singura

data pentru fiecare beneficiar, înaintea executarii fiecarei misiuni pentru un anumit beneficiar se

desfasoara o serie de activitati adaptate la particularitatile fiecarui transport.

Aceste activitati sunt:

a) primirea solicitarii pentru asigurarea pazei si protectiei transportului de la

beneficiarul de paza;

b) verificarea valabilitatii documentelor puse la dispozitie de catre beneficiar;

c) raportarea catre Inspectoratul General al Jandarmeriei Române cu privire la detaliile

executarii misiunii;

d) informarea structurilor de politie, politie de frontiera, jandarmi, situatii de urgenta a

caror zona de responsabilitate este tranzitata cu privire la detaliile executarii misiunii;

e) întocmirea si transmiterea catre subunitatea responsabila cu executarea misiunii a

Dispozitiei Comandantului unitatii de asigurare a pazei si protectiei transportului;

f) emiterea Dispozitiei de executare a misiunii de catre comandantul subunitatii care

asigura efectivele pentru misiune;

g) constituirea unei mape care sa contina toate documentele prevazute de actele

normative si care sa fie în posesia sefului de echipaj.




Solicitarea pentru asigurarea pazei si protectiei transportului

Pentru a beneficia de paza si protectia cu efective de jandarmi, beneficiarul serviciului de paza

va informa unitate cu care a încheiat Contractul de prestari servicii cu privire la detaliile executarii

transportului pentru care se solicita paza si protectie.

Solicitarea trebuie facuta în scris cu cel putin doua zile lucratoare (48 de ore) înainte de ora de

începere a transportului. Termenul începe sa curga de la data înregistrarii solicitarii la secretariatul

unitatii. Cu aprobarea comandantului unitatii termenul poate fi redus numai în masura în care pot fi

desfasurate toate activitatile premergatoare executarii misiunii pâna la ora începerii transportului.

Solicitarea trebuie sa fi datata, înregistrata, semnata de reprezentantul legal si stampilata.

Solicitarea trebuie sa contina cel put in urmatoarele date:

a) numarul si data de înregistrare ale Contractului de prestari servicii;

b) data/perioada în care se desfasoara transportul;

c) data si ora preluarii echipajului de paza si protectie de la sediul subunitatii;

d) punctul de preluare a transportului;

e) punctul de predare a transportului;

f) puncte de predare/preluare intermediare;

g) felul transportului;

h) autovehicule folosite pentru transportul Clorului (marca, modelul, numar de

înmatriculare), care sa corespunda prescriptiilor ADR;

i) autovehicule folosite pentru transportul echipajului de paza si protectie (marca,

modelul, numar de înmatriculare);

j) numele, prenumele si numarul de telefon al reprezentantului/delegatului;

k) datele autovehicului cu care se deplaseaza reprezentantul/delegatul;

l) numele, prenumele si numarul de telefon al consilierului de siguranta;

m) cantitatea si modul de ambalare al Clorului transportat;

n) itinerarul de deplasare de baza propus;

o) itinerarul de deplasare de rezerva propus;

p) numarul telefonului pus la dispozitia sefului de echipaj;

q) indicatii clare si suficiente (link-ul, user name-ul, parola etc.) necesare pentru

monitorizarea prin GPS a autovehiculului care transporta clor;




r) alte mentiuni considerate a fi necesare.

Orice modificarea a detaliilor desfasurarii transportului trebuie comunicata unitatii militare cu

cel putin o zi lucratoare (24 de ore) înaintea începerii transportului. Comunicarea trebuie sa

îndeplineasca aceleasi conditii ca si solicitarea. Termenul începe sa curga de la data înregistrarii

comunicarii la secretariatul unitatii.

Pentru nerespectarea termenelor referitoare la solicitare si la comunicarea modificarilor, pot fi

stabilite penalitati, care cad în sarcina beneficiarilor de paza. Aceste penalitati pot consta în

contravaloarea serviciului care ar fi fost prestat de echipajul mobilizat pentru paza si protectia

transportului respectiv, pentru un interval minim de 2 ore. În situatia în care penalitatile sunt

stabilite acestea vor fi materializate în Contractul de prestari servicii.

Documente necesare pentru paza si protectia transportului

De la primirea solicitarii pentru asigurarea masurilor de paza si protectie si pâna la începerea

transportului vor fi verificate obligatoriu toate documentele puse la dispozitie de catre beneficiar la

semnarea Contractului de prestari servicii, din punct de vedere al valabilitatii acestora. În cazul în

care se constata expirarea termenului de valabilitate pentru unul sau mai multe documente,

beneficiarul va fi informat în cel mai scurt timp cu privire la neajunsul semnalat, necesitatea

remedierii acestuia si imposibilitatea îndeplinirii obligatiilor referitoare la paza si protectia

transporturilor de catre unitatea de jandarmi pâna la aceasta remediere. Pâna la remedierea

neajunusrilor efectele contractului de prestari servicii se suspenda.

Pe lânga aceste documente, cu ocazia fiecarui transport beneficiarul de paza va pune la

dispozitia structurii de jandarmi, o copie legalizata a Certificatului de pregatire profesionala a

conducatorului auto al vehiculului/vehiculelor care transporta Clorul.

Totodata, în situatia în care, Clorul este transportat în cisterne, asa cum sunt ele definite în

Capitolul II, beneficiarul va pune la dispozitie si o copie legalizata a Certificatului de agrearea a

vehiculului care transporta marfuri periculoase .

Pentru autovehiculele care transporta clorul altfel decât în cisterne, precum si pentru

autovehiculele puse la dispozitie de catre beneficiar pentru echipajul de paza si protectie, acesta va

prezenta copie legalizata a Certificatului de înmatriculare, din care sa reiasa ca autovehiculul




corespunde din punct de vedere tehnic circulatiei pe drumurile publice (a îndeplinit obligatia cu

privire la inspectia tehnica periodica).

Obligatiile beneficiarului de paza, prevazute de acest subcapitol, referitoare la prezentarea

copiilor legalizate se considera a fi îndeplinite si în situatia în care acesta a pus la dispozitia

structurii de jandarmi copiile la momentul încheierii Contractului de prestari servicii sau cu ocazia

unui transport anterior, iar valabilitatea acestora nu a expirat.

Prezentarea de copii legalizate nu este necesara, în situatia în care structura de jandarmi care

asigura masurile de paza si protectie are acces la baze de date informatice autorizate, administrate

de structuri competente, care sa îi permita verificarea informatiilor continute de documentele de mai

sus.

Executarea misiunii

Misiunile de paza si protectie ale transporturilor rutiere de Clor vor fi executate de catre

dispozitive de paza de tarie variabila care vor purta denumirea de echipaje de paza si protectie.

Taria echipajului va fi stabilita pentru fiecare transport în parte, în urma acordului comun

dintre reprezentantul beneficiarului de paza si reprezentantul unitatii militare din cadrul structurii de

organizare si coordonare a misiunilor.

Structura de organizare si coordonare a misiunilor va consulta comandantul structurii care

asigura efectivele pentru executarea misiunii cu privire la taria echipajului.

Structura minima a echipajului de paza si protectie este:

a) un sef de echipaj - ofiter/subofiter jandarm;

b) un post de paza si protectie - subofiter jandarm;

c) un conducator auto pentru mijlocul auto care transporta clor;

d) un conducator auto pentru mijlocul auto folosit de catre echipaj;

e) un reprezentant/delegat al beneficiarului de paza si protectie pentru a relationa cu

seful de echipaj.

Personalul beneficiarului de paza care face parte din compunerea echipajului se subordoneaza

din punct de vedere operativ sefului echipajului. Oricare dintre conducatorii auto poate îndeplini si

rolul de reprezentant/delegat al beneficiarului.

Criteriile în functie de care pot fi suplimentati membrii echipajului de paza si protectie sunt

urmatoarele:




a) numarul autovehiculelor care transporta Clor;

b) lungimea si particularitatile itinerarului de deplasare;

c) durata de executare a misiunii;

d) recomandarile comisiei care a executat recunoasterea si a întocmit Raportul privind

analiza de risc;

e) datele si informatiile operative puse la dispozitie de catre structura de cercetare-

documentare;

f) alte date cu caracter operativ.

Din punct de vedere operativ, jandarmi implicati în executarea pazei si protectiei

transporturilor de Clor sunt în misiune din momentul instalarii dispozitivului de paza si semnarea

procesului verbal de luare în paza a transportului, pâna la semnarea procesului verbal de predare a

transportului si ridicarea dispozitivului de paza.

Din punct de vedere al serviciului prestat în folosul beneficiarului de paza, taxarea se va face

din momentul în care efectivele de jandarmi au parasit sediul structurii din care fac parte, pâna la

înapoierea la acest sediu.

Activitatile desfasurate pentru executarea efectiva a misiunii de paza si protectie a

transporturilor de produse cu caracter special pot fi grupate distingtiv pe urmatoarele trei momente

operative:

a) pregatirea efectivelor pentru executarea misiunii;

b) executarea misiunii;

c) activitati ulterioare executarii misiunii.

Pregatirea efectivelor pentru executarea misiunii

Pentru paza si protectia transporturilor de clor, jandarmi din compunerea echipajului de paza

si protectie trebuie sa fie dotati si echipati corespunzator.

Dotarea si echiparea efectivelor se realizeaza individual, responsabilitatea pentru aceste

activitati apartinând fiecarui membru al echipajului în parte.

Sub comanda sefului de echipaj, membri echipajului, echipati si dotati corespunzator, sunt

adunati pentru a fi instruiti înainte de a pleca în misiune.

Instruirea poate fi condusa doar de catre:




a) seful de echipaj;

b) comandantul structurii care asigura efectivele pentru executarea misiunii sau

înlocuitorul legal al acestuia;

c) ofiterii din cadrul structurii de organizare si coordonare a misiunii.

d) Instruirea se materializeaza prin desfasurarea urmatoarelor activitati:

e) verificarea prezentei;

f) verificarea echiparii si dotarii efectivelor din compunerea echipajului;

g) verificarea, prin sondaj, a modului în care sunt cunoscute îndatoririle specifice

acestui gen de misiune, precum si a procedurilor specifice;

h) prelucrarea datelor din Dispozitia de executare a misiunii emisa de comandantul

structurii care asigura efectivele pentru executarea misiunii;

i) prelucrarea concluziilor din situatia operativa;

j) prelucrarea altor date de interes pentru siguranta misiunii.

Dotarea, echiparea si instruirea efectivelor pentru a pleca în misiune se vor finaliza cu cel

putin 30 de minute înainte de ora transmisa de beneficiar pentru preluarea echipajului de la sediul

structurii.

Deplasarea catre locul de luare în paza a transportului va fi asigurata de catre beneficiarul de

paza fie cu autovehiculul care transporta clorul, fie cu autovehiculul folosit pentru paza si protectie,

fie cu un alt autovehicul.

Executarea propriu-zisa a misiunii

La locul de luare în paza a transportului de clor, sub conducerea sefului de echipaj, se va

desfasura instruirea întregului echipaj, din care va face parte si personalul beneficiarului de paza.

Instruirea va cuprinde, cel putin, urmatoarele aspecte:

a) itinerariile de deplasare (de baza si de rezerva) si a celor mai sensibile, din punct de

vedere operativ, puncte/portiuni de pe acestea;

b) masuri pentru prevenirea implicarii în accidente sau alte evenimente rutiere;

c) pozitionarea autovehiculelor si a fiecarui membru al echipajului în cadrul

dispozitivului de paza atât pe timpul deplasarii, cât si la stationare;

d) distanta ce trebuie mentinuta între autvehicule si viteza de deplasare;

e) principii generale ce trebuie avute în vedere la actiunea în potentiale situatii critice;




f) stabilirea punctelor de oprire, în situatia în care itinerarul de deplasare este foarte

lung;

În cadrul activitatii de instruire, reprezentantul beneficiarului va prezenta Instructiunile scrise

conform ADR, privind actiunile si masurile care urmeaza a fi luate în caz de accident sau situatie de

urgenta, specifice clasei din care face parte transportul.

Reprezentantul beneficiarului trebuie sa asigure posiblitatea ca membrii echipajului sa poata

consulta în orice moment aceste instructiuni.

Însotit de reprezentantul beneficiarului de paza, seful de echipaj, va verifica conformitatea

datelor referitoare la mijloacele auto folosite, cantitatea si modul de ambalare al clorului din

Dispozitia de executare a misiunii cu datele reiesite din documentele care însotesc transportul si

realitatea constatata. Este interzisa executarea misiunii în situatia în care se constata orice diferente,

precum si în situatia în care în autovehiculul care transporta clor nu exista instructiuni scrise,

redactate în limba româna.

Documentele care însotesc transportul de clor trebuie sa contina cel putin urmatoarele date:

a) numarul ONU, precedat de literele „UN”;

b) denumirea oficiala de transport;

c) numerele de model de eticheta care figureaza în Tabelul A. al ADR;

d) daca este cazul, grupa de ambalare atribuita substantei poate fi precedata de literele

„PG” (de exemplu, „PG II”) sau de initialele corespunzatoare cuvintelor „Grupa de ambalare” în

limbile utilizate;

e) numarul si descrierea coletelor, când este cazul;

f) cantitatea totala de clor;

g) numele si adresa expeditorului sau expeditorilor;

h) numele si adresa destinatarului (destinatarilor).

În situatia în care datele corespund realitatii, seful echipajului va instala posturile de paza din

compunerea echipajului si va proceda la întocmirea procesului verbal pentru luarea în paza a

transportului.

Procesul-verbal va fi întocmit în doua exemplare originale între reprezentantul beneficiarului

si seful de echipaj câte unul pentru fiecare parte. Acesta marcheaza transferul responsabilitatii

privind protectia fizica a transportului în ansamblu catre echipajul de paza si protectie.




În situatia în care pe parcursul predarii/primirii se constata anumite probleme/neajunsuri

legate de integritatea fizica a transportului, acestea vor fi mentionate în continutul procesului verbal.

Sub nici o forma jandarmi din compunerea echipajul nu vor fi facuti responsabili de

degradarea fizica produsa ca urmare a:

a) manipularii inadecvate a clorului sau a mijloacelor auto care îl transporta;

b) transportului în conditii inadecvate sau fara respectarea reglementarilor privind

conditiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplineasca ambalajele în care este încarcat, precum si

mijlocele auto care transporta aceste ambalaje;

c) fortei majore.

Dupa instalarea dispozitivului de paza si protectie si întocmirea procesului verbal de luare în

paza a transportului, seful de echipaj poate dispune începerea deplasari.

Deplasarea se va realiza pe itinerarele comunicate de catre seful de echipaj în cadrul activitatii

de instruire cu respectarea normelor privind circulatia pe drumurile publice.

În situatii exceptionale, seful echipajului poate decide deplasarea pe alte itinerare de

deplasare, cu informarea prealabila a dispeceratului unitatii din care face parte si a unitatii în a carei

zona de responsabilitate se afla. Informarea poate fi facuta si ulterior, în situatia în care motivele

care au impus modificarea itinerarelor nu permit informarea prealabila.

Jandarmilor din compunerea echipajului de paza si protectie le este interis ca, pe timpul

transportului, sa se deplaseze în masina care transporta clor. Acestia vor fi pozitionati în

autovehiculul folosit pentru paza si protectie care se va deplasa, de regula, înapoia celui care

transporta clor, în asa fel încât jandarmi din compunerea echipajului sa îl poata supraveghea în

permanenta pe acesta din urma.

Deplasarea se va efectua, de regula, pe timp de zi („intervalul de timp dintre rasaritul si

apusul soarelui”). În situatii deosebite, deplasarea se poate efectua si pe timpul noptii, cu aprobarea

comandantului unitatii, doar cu dispunerea unor masuri suplimentare de paza si protectie. Prin

situatii deosebite se întelege:

a) cantitate mare de clor care trebuie transportata implica un numar mare de mijloace de

transport, iar traficul redus din timpul noptii constituie un avantaj;

b) derularea transportului pe distante mari, în perioada din an când ziua este mai mica;




c) prelungirea duratei de deplasare pe o perioda scurta din noapte (nu mai mare de doua

ore), ar permite ajungerea la destinatie si predarea transportului;

d) orice alte situatii în care prin prelungirea duratei de deplasare pe timpul noptii, se va

asigura un nivel de securitate mai ridicat decât cel care s-ar putea realiza daca s-ar dispune

stationarea.

Oprirea transportului reprezinta încetarea deplasarii si se impune în urmatoarele situatii:

a) conditiile de trafic nu permit deplasarea (ambuteiaje, intersectii semaforizate,

accidente, restrictii de trafic etc.);

b) la semnalele de oprire ale lucratorilor autoritatilor competente sa efectueze verificari

în trafic;

c) în punctele de pe itinerarele de deplasare stabilite de comun acord între seful

echipajului si reprezentantul beneficiarului (alimentarea cu carburant, respectarea regulilor privind

timpul de condus si cel de odihna al conducatorilor auto, conform tahografului, pentru satisfacerea

necesitatilor fiziologice etc.);

d) pentru stationarea pe timpul noptii, în situatia în care desfasurarea transportului se

întinde pe doua sau mai multe zile.

În situatia prevazuta la punctul a., daca se preconizeaza ca oprirea este de scurta durata (= 5

minute), echipajul va ramâne în dispozitivul pentru deplasare sporind vigilenta si intensificând

supravegherea perimetrala.

În situatia prevazuta la punctul a., daca se preconizeaza ca oprirea dureaza mai mult de 5

minute, precum si în situatiile prevazute la punctele b. si c. seful echipajului va dispune debarcarea

si realizarea dispozitivului pentru stationare. La încetarea motivelor care au impus oprirea, seful

echipajului va dispune îmbarcarea, realizarea dispozitivului pentru deplasare si continuarea

deplasarii.

Pentru situatia stabilita la punctul d. se va tine cont si de prevederile subcapitolului 2.8

privind supravegherea pe timpul stationarii.

Pentru stationarea pe timpul noptii, masurile specifice pentru paza si protectia transportului,

vor fi asigurate, de regula, cu o treime din echipaj.

Seful de echipaj va executa cel putin o activitate de îndrumare si control cu caracter inopinat

al modului în care sunt realizate masurile de protectie pe timpul noptii.




Armamentul si munitia membrilor echipajului care nu sunt implicati în asigurarea masurilor

de paza si protectie a transportului pe timpul noptii vor fi depuse la un obiectiv al structurii de

jandarmi în a carei zone de competenta teritoriala stationeaza transportul.

Procesul-verbal de predare/primire a armamentului si munitiei se va încheia între seful

echipajului si seful dispozitivului de paza instalat la obiectivul la care se depune armamentul, în

doua exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.

La ajungerea la destinatie sau la punctele de lucru intermediare, pâna la începerea

operatiunilor de manipulare a clorului de catre reprezentantii beneficiarului, se impune ca

transportul sa treaca din responsabilitatea sefului de echipaj în cea a delegatului beneficiarului.

Predarea/primirea transportului se va realiza prin intermediul unui proces-verbal, întocmit în doua

exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.

În situatia în care pe parcursul predarii/primirii se constata anumite probleme/neajunsuri

legate de integritatea fizica a transportului, acestea vor fi mentionate în continutul procesului verbal.

Dupa desfasurarea de catre reprezentantii beneficiarului a operatiunilor specifice în punctele

de lucru intermediare, pentru continuarea deplasarii, delegatul beneficiarului va preda transportul

catre seful de echipaj potrivit regulilor mai sus mentionate.

Activitati ulterioare executarii misiunii

Dupa predarea transportului în punctul de destinatie si semnarea procesului verbal de predare

a transportului, beneficiarul de paza este obligat sa asigure deplasarea jandarmilor care au facut

parte din echipajul de paza si protectie catre sediul structurii din care fac parte. Deplasarea se poate

realiza cu orice mijloace auto, inclusiv cele implicate în desfasurarea transportului.

La ajungerea la sediul subunitatii, sub comanda sefului de echipaj, jandarmi din compunerea

echipajului vor asigura întretinerea armamentului, munitiei si materialelor si depunerea acestora în

conformitatea cu prevederile în vigoare referitoare la desfasurarea acestor operatiuni.

Seful de echipaj va întocmi un Raport de terminarea a misiunii în care va prezenta detaliat

modul în care a fost executata misiunea, problemele/neajunsurile aparute în executarea acesteia,

precum si eventuale modificari ale situatiei operative constatate pe itinerarul de deplasare.

Raportul va fi adus la cunostinta comandantului unitatii, înregistrat si înaintat catre structura

de organizare si coordonare a misiunilor.




În baza Raportului, ofiterul din structura de organizare si coordonare a misiunilor cu

responsabilitati pe linia pazei si protectiei transporturilor va întocmi o informare catre serviciul

financiar, care va constitui baza întocmirii facturii pentru plata de catre beneficiar a serviciul

prestat, în care va preciza:

a) beneficiarul de paza;

b) numarul cadrelor implicate în executarea misiunii;

c) numarul de ore prestate.




VECTORII RISCURILOR SI AMENINTARILOR TERORISMULUI

NUCLEAR

Selen MURAD, Leonard GHITA – FILIP

Abstract: Nuclear terrorism can take one various forms of which the most common one is the

possibility of spreading nuclear material in highly populated region, the attack upon a nuclear

power plant in order to create a so called nuclear “dirty bomb”, an attack / sabotage attempt on a

nuclear material convoy, indoctrinating members of an environmental organization as well as

organized crime cartels dealing radioactive materials.

Keywords: Nuclear terrorism, nuclear dirty bomb, Goiás (Brazil), Al – Qaida, Islamic State,

radioactivity, Cesium 137 isotope.

1. Generalitati privind riscurile si amenintarile terorismului nuclear.

Principala activitate a gruparilor teroriste este specularea temerilor popula tiei pe care o

terorizeaza, iar în specia umana, indiferent de nivelul de cultura al individului, teama de necunoscut

se afla de departe pe primul loc.

Prin dimensiunile si formele sale de manifestare, terorismul a devenit una dintre amenintarile din

ce în ce mai active si mai violente la adresa comunitatii internationale. Dincolo de formele sale

specifice, practicate în timp de pace (violenta în scopuri personale sau de grup, ori în numele unei

comunitati), terorismul apare îndeosebi în conflictele armate, mai ales în cele destructurate.73

Din momentul în care a fost descoperita radioactivitatea si efectele acesteia asupra organismelor

vii, pericolul nuclear a devenit de departe unul dintre cele mai de temute concepte din istoria

umanitatii, tocmai prin efectele greu de înteles pentru populatie dar demonstrate cu succes la

sfârsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.74

Teroristii iau permanent în calcul întrebuintarea armei nucleare artizanale, deoarece, în toate

73 Stan Petrescu, Amenintari primare, Editura Militara, Bucuresti, 2008 74 http://www.athenian-legacy.com/2011/03/terorismul-nuclear-cat-de-usor-se-poate-obtine-o-bomba-murdara




cazurile concepute, impactul este devastator. între scopurile urmarite de terorismul nuclear si

mijloacele folosite exista întotdeauna o asimetrie, care scoate în evidenta caracterul acestui tip de

actiune.75

Datele Agentiei Internationale pentru Energie Atomica arata ca, din anul 1993 s-au înregistrat

peste 2.100 de cazuri de incidente în legatura cu disparitia unor materiale nucleare si de alte

substante radioactive si sunt bine cunoscute intentiile facute publice de organizatia Al-Qaeda de a

obtine arme nucleare". 76

În urma analizei evenimentelor recente, institutiile specializate ale Uniunii Europene au

evidentiat faptul ca exista suficiente elemente care sa conduca la concluzia ca amenintarea

reprezentata de materialele CBRN ramâne grava si în curs de evolutie.

Evenimente cum ar fi atacurile teroriste de la Madrid, Londra si Moscova, atacul cu bomba

care a avut loc în timpul maratonului de la Boston din anul 2013, recomandarea adresata jihadistilor

de a viza locuri aglomerate au aratat cât de inovatori si oportunisti pot fi atacatorii si faptul ca

amenintarile la adresa evenimentelor publice si a securitatii urbane trebuie sa fie mai bine detectate.

2. Punctul de pornire în analiza efectelor terorismului nuclear.Incidentul Goiania.

În 1987, în apropierea orasului brazilian Goiania, câtiva recuperatori de metale reciclabile au

patruns într-un spital radiologic abandonat si au luat un container care continea cesiu cu un nivel

înalt de radioactivitate.

Accidentul radiologic din Goiania s-a datorat mutarii unei surse de Cs137 dintr-o clinica

abandonata, sursa anterior folosita într-o unitate de radioterapie. Sursa de cesiu, cu o activitate de

50,9 TBq (1375 Ci) se afla sub forma de pulbere compacta într-o capsula de otel asezata într-un

container.77

75 Al. Bolintineanu, Victor Duculescu, Gabriela Manafu, Razboiul nuclear prin accident, Editura Militara, Bucuresti, 1989. 76http://www.politicaromaneasca.ro/reducerea_riscului_de_terorism_nuclear_pe_agenda_summitului_de_la_seul-8428 77 SERIILE RAPOARTELOR DE SECURITATE RADIOLOGICA Nr. 2/ DIAGNOSTICUL SI TRATAMENTUL AFECTIUNILOR PRODUSE DE EXPUNEREA LA RADIATII IONIZANTE -Raport sponsorizat în comun de catre Agentia Internationala pentru Energia Atomica si Organizatia Mondiala a Sanatatii.Agentia Internationala pentru Energia Atomica/Viena, 1998/Traducerea si multiplicarea: Institutul de Sanatate Publica-Bucuresti, în cadrul proiectului AIEA model nr. RER/9/062, Bucuresti, 2002




Cei care au mânuit pulberea de cesiu au fost contaminati extern si intern, fiind expusi la

câmpuri de radiatii ionizante de tip gamma si beta. Nu s-a putut stabili durata exacta a expunerii

deoarece pacientii au fost expusi în mod repetat, perioade variabile de timp, pe diverse cai.

Geometria sursa-subiect a fost extrem de variabila, multi pacienti fiind contaminati extern

datorita contactului direct cu suprafata corpului. O parte din pulberea de cesiu a fost îndepartata de

pe suprafata corpului prin spalare.78

Ca rezultat, multe persoane au primit doze mari, prin contaminare atât externa cât si interna. 4

persoane au decedat în cele din urma si 28 de persoane au dezvoltat afectiuni locale datorate

expunerii la radiatii ionizante. S-au detectat 249 de cazuri cu contaminare radioactiva, din care 129

au avut atât contaminare externa cât si interna . A existat o contaminare extinsa a cladirilor, a

suprafetelor de pamânt din regiunea urbana a Goianiei.

Incidentul Goiania a fost cel mai grav caz în care a fost implicata o sursa de radiatii folosita în

tratamente medicale. Dupa acest caz, Brazilia si-a înasprit si întarit politicile si controalele cu

privire la tot ce tine de energia nucleara.

Desi nu a fost un caz de terorism, acest incident, care a început sa fie popularizat începând cu

anii 90, reprezinta un exemplu ce se poate întâmpla în situatia în care teroristii ar avea la dispozitie

materiale radioactive. 79

3. Care ar putea fi formele pe care le-ar putea îmbraca terorismul nuclear?

O succinta prezentare a terorismului nuclear de actualitate, adresate de catre George Bush

senior, vicepresedinte al SUA la acea data, participantilor la Colocviul International despre

Proliferarea nucleara la Geneva în 1985: Extindeti-va întelegerea spre a cuprinde si pericolul

terorismului; cel mai primejdios fiind, cu siguranta, terorismul nuclear.80

Terorismul nuclear poate îmbraca diverse forme de manifestare, astfel expertii considera ca

cel mai probabil exista posibilitatea raspândirii de material radioactiv în zonele dens populate,

executarea uniu atac asupra unei centrale nucleare pentru producerea energiei sau folosirea asa-

numitei ”bombe murdare” radiologice. Nu trebuie neglijate nici posibile atacarea/sabotarea

78 ibidem 79 http://www.nato.int/docu/review/2007/issue4/romanian/analysis1.html 80 Stan Petrescu, Amenintari primare, Editura Militara, Bucuresti, 2008.




transporturilor cu caracter nuclear, radicalizarea unor membrii activisti ai unor organizatii

ecologiste, precum si actiuni ale gruparilor de criminalitate organizata.81

Raspândirea de material radioactiv în zonele dens populate. Având în vedere ca, din spitale,

centrale pentru producere a energiei, au disparut cantitati semnificative de astfel de materiale, unii

experti considera ca anumite grupari teroriste ar putea avea deja posibilitatea sa pregateasca un atac

de acest tip.

Într-un scenariu ipotetic un astfel de act terorist ar produce, desi putine, victime omenesti, un

numar însemnat de persoane vor contacta afectiuni locale datorate expunerii la radiatii ionizante, ar

exista cazuri cu contaminare radioactiva, atât externa cât si interna, s-ar produce contaminarea

cladirilor si a suprafetelor de pamânt.

Un atac asupra unei centrale nucleare pentru producerea energiei. Începând din 1972, când

cei care deturnasera un avion de pasageri american au amenintat cu prabusirea aeronavei într-un

reactor nuclear din Tennessee, acest scenariu a devenit din ce în ce mai credibil. Iar atacurile

teroriste din 11 septembrie au evidentiat si mai mult acest risc.

Situatia de securitate din Pakistan, unde atacurile extremistilor islamisti s-au intensificat

suscita îngrijorari speciale cu privire la securitatea arsenalului nuclear.

Depozite nucleare pakistaneze au fost atacate de catre extremistii si teroristii locali de cel

putin trei ori, incidente despre care s-a vorbit foarte putin, siguranta armelor nucleare fiind un

subiect spinos pe scena internationala.

Potrivit lui Shaun Gregory, profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie, este vorba

despre un atac asupra depozitului de rachete nucleare din Sargodha la 1 noiembrie 2007, un atentat

sinucigas la baza aeriana din Kamra la 10 decembrie 2007 si, probabil cel mai semnificativ, cel din

20 august 2008, când talibanii pakistanezi au aruncat în aer intrarile în cel mai important complex

nuclear de la Wah.

Principalele site-uri nucleare au fost construite în anii '70-'80 în zone din nordul si vestul

tarii, dominate de al-Qaida si talibani, de teama ca India le-ar putea cuceri mai usor în urma unei

ofensive militare puternice.82

81 http://ibidem; 82 http://www.nato.int/docu/review/2007/issue4/romanian/analysis1.html




Pakistanul a stabilit un set de masuri dure pentru a garanta securitatea arsenalului sau nuclear,

pe baza procedurilor si tehnologiilor aplicate de Statele Unite si cuprind masuri de securitate fizica,

programe de reabilitare a personalului, masuri tehnice si procedurale de securitate si de disimulare

si secretizare, dar, "în pofida acestor masuri elaborate, date concrete indica unele puncte vulnerabile

si scapari" în aceasta strategie.83

Folosirea asa-numitei ”bombe murdare” radiologice. Presupune combinarea unui material

non-fisionabil dar puternic radioactiv cu un explozibil conventional, precum TNT.

Detonarea disperseaza materialul radioactiv, producând relativ putine victime, dar

contaminând zone extinse. Daca o astfel de bomba ar fi detonata într-un oras important, efectele

radiologice pe termen lung ar face zone întregi ale orasului nelocuibile, producând daune

economice enorme.

Se considera ca dificultatile proiectarii unui astfel de dispozitiv sunt modeste. În martie 2002,

autoritatile americane au arestat o persoana suspectata de a fi lucrat la astfel de proiecte pentru al

Qaida. Iar în noiembrie 2007, autoritatile slovace au capturat praf de uraniu care fusese îmbogatit

îndeajuns de mult pentru a fi folosit la construirea unei bombe radiologice.

Toate acestea au facut ca multi experti sa ajunga la concluzia ca, pentru cei determinati sa

duca un „jihad nuclear”, „bomba murdara” ar putea fi optiunea cea mai la îndemâna.

Un sabotaj la instalatiile nucleare din cadrul unei centrale electrice nucleare sau al unui

institut de cercetari prin implicarea unei personae din interior. Adlene Hicheur, în vârsta de 32 de

ani, care lucra la Centrul European de Cercetare Nucleara de la Geneva (CERN) înaintea arestarii,

si fratele sau, Halim, în vârsta de 25 de ani, au fost retinuti dupa o ancheta de peste un an a Politiei

antiteroriste franceze in anul 2009.84

În paralel cu ancheta desfasurata în Franta, serviciile de informatii britanice încearca sa

clarifice miscarile si contactele avute de cei doi frati în Marea Britanie.

Potrivit Mail On Sunday, care citeaza surse din serviciile europene de informatii, suspectii

“sunt oameni de stiinta straluciti si cunosc foarte bine mecanismele fuziunii nucleare.85

Adlene, cetatean francez de origine algeriana, a studiat în California. El a lucrat si la

acceleratorul de particule LCH (Large Hadron Collider), dar si într-un contract cu Marea Britanie.86 83 http://www.gandul.info/news/bazele-nucleare -pakistaneze-in-vizorul-extremistilor-locali-4743220 84 www.jurnalulnational.ro 85 ibidem




În cercetarile pentru LCH, el s-a ocupat de experimentul "LCH Beauty", în cadrul caruia a

analizat diferentele dintre materie si antimaterie, studiind asa-numitii "quarci frumosi", neavând

contact cu materiale nucleare "sensibile" sau cu detalii de plan privind marele experiment al "facerii

lumii" la care lucreaza în continuare CERN (cel mai mare laborator din Europa pentru studiul

bazelor fizicii subatomice, sustinut de o organizatie stiintifica din 20 de tari).87

Cei doi frati au atras atentia autoritatilor franceze într-o ancheta de identificare a militantilor

francezi care lupta împotriva fortelor NATO din Afganistan. Adlene si-a exprimat atunci "dorinta

foarte puternica de a comite atacuri oriunde pot fi afectate interesele de securitate occidentale". 88

4. Riscuri radilogice asociate materialelor existente în diverse instalatii si dispozitive

,,domestice”.

Americiu-241 se gaseste înca în unele detectoare de fum pentru protectia împotriva

incendiilor, acestea continând aproximativ 0.003g din respectiva substanta. Are timpul de

înjumatatire de 432 de ani, ceea ce- l face destul de persistent în mediul înconjurator însa pentru a fi

toxic acesta trebuie ingerat.89

Cesiu-137 poate fi obtinut din sursele radiologice folosite pentru radiografii. Cantitatea dintr-

o astfel de sursa este suficienta pentru a produce o bomba murdara cu impact mediu. Timpul de

înjumatatire este mult mai mic decât în cazul americiului însa pericolul este mult mai mare datorita

reactivitatii chimice ridicate a cesiului si a radioactivitatii de aproximativ 1000 de ori mai mare

pentru aceeasi masa.

Strontiu-90 se obtine din deseurile centralelor nucleare cu uraniu, acestea continând

aproximativ 4.5% Sr-90. Desi timpul de înjumatatire este scurt 28.8 ani, efectele biologice sunt

foarte importante deoarece proprietatile chimice similare cu ale calciului îl fac sa îl înlocuiasca pe

cel din urma din oase.

Cobalt-60, folosit ca sursa pentru radiografiile industriale, este absorbit relativ usor pe cale

orala fixându-se în ficat, oase si rinichi. Restul de metal este eliminat prin fecale contaminând astfel

solul si apa menajera. Timpul de injumatatire relativ scurt – 5.27 de ani – este compensat pe deplin

86 http://www.antena3.ro 87 http://www.antena3.ro 88 ibidem 89 http://www.athenian-legacy.com/2011/03/terorismul-nuclear-cat-de-usor-se-poate-obtine-o-bomba-murdara




de radioactivitatea pronuntata a acestui radionuclid. Bomba cu Cobalt este o varianta de dispozitiv

nuclear în care învelisul bombei este realizat din Cobalt-59, izotopul stabil, care în urma fisiunii

combustibilului nuclear este iradiat cu neutroni, devenind Cobalt-60 si ulterior aruncat în

atmosfera.90

Poloniu-210 este continut în cantitati importante în periile antistatice folosite în fotografie.

Desi timpul de înjumatatire e foarte mic – 137 de zile – toxicitatea chimica de 250.000 de ori mai

mare decât a Zyklon B utilizat de nazisti în taberele de exterminare, cumulata cu radioactivitatea

pronuntata, compenseaza cu mult potentialul distructiv al acestui izotop.

5. Primul atentat terorist cu mijloace radiactive. Aleksandr Litvinenko.

Alexandr Litvinenko, 43 ani, a murit la 23 noiembrie 2006 într-un spital din capitala britanica

dupa trei saptamâni de intense suferinte datorate unei otraviri cu Poloniu 210, substanta intens

radioactiva.91

Poloniul poate fi ingerat prin rani sau inhalat, dar cea mai sigura metoda este consumul din

hrana sau bautura. Litvinenko a baut ceai în care fusese pus Poloniu în timpul unei întâlniri la un

hotel de lux din Londra.

Otravirea cu Poloniu este atât de rara încât doctorilor le-au trebuit câteva saptamâni sa puna

diagnosticul pentru boala lui Litvinenko, iar expertii în siguranta au facut eforturi sa se gândeasca la

un caz anterior.92

Fost agent al KGB si apoi al succesorului acestui serviciu secret, FSB, Litvinenko era un

opozant al lui Putin, fost sef al serviciilor secrete. L-a acuzat ca a neglijat lupta contra coruptiei si a

mafiei, ca a regizat atentatele din Moscova în 1999, atribuite cecenilor pentru a prelua puterea si ca

a ordonat uciderea ziaristei Anna Politkovskaia. Izgonit din FSB, disidentul s-a refugiat la Londra în

2000 unde a obtinut azil politic.93

Poloniu-210 este unul dintre cele mai rare elemente, descoperit în 1898 de catre oamenii de

stiinta Marie si Pierre Curie si denumit în cinstea tarii lor de origine, Polonia. Apare natural în

concentratii foarte mici în scoarta pamântului, dar poate fi produs si artificial în reactori nucleari. În

90 Ibidem. 91 http://www.romanialibera.ro/special/documentare/ex-spionul-litvinenko--agent-mi6-287780 92 http://www.financiarul.ro/2012/07/10/ce-este-poloniu-210-si-cum-poate-ucide 93 http://www.romanialibera.ro/special/documentare/ex-spionul-litvinenko--agent-mi6-287780




cantitati mici are utilizari legitime în industrie, în principal pentru dispozitivile care elimina energia

statica.94

Poloniu - 210 este foarte rar, fiind un subprodus al dezintegrarii uraniului (câteva picograme

la tona de uraniu). Se mai poate produce si artificial, prin bombardarea cu neutroni a bismutului

209, productia anuala fiind estimata la o sutime de gram, însa acesta este un secret bine pastrat de

puterile nucleare deoarece este utilizat, în amestec cu beriliu, la detonatoarele bombelor nucleare.95

O victima otravita ar suferi pierderea multipla a organelor pe masura ce particulele de radiatii

alfa bombardeaza ficatul, rinichii si maduva pe dinauntru. Simptomele pe care le-a prezentat

Litvinenko- greata, caderea parului, umflarea si paloarea sunt si ele tipice.96

Toxicitatea crescuta a poloniului se datoreaza chimismului în interiorul organismului uman,

fiind un metal greu, la fel ca plumbul, precum si faptului ca este a radioactiv. Dupa ingerare, 10-

50% din cantitate trece în sânge si se fixeaza cu precadere în ficat, rinichi, splina, maduva osoasa,

ganglioni limfatici si tesuturi moi. O doza relativ mica, de ordinul nanogramelor, produce cancer

mai repede sau mai încet, în functie de organele interne afectate, iar doza marita – "forte" – de

ordinul microgramelor, produce efectele rapide ale bolii de iradiatie: oboseala intensa, caderea

parului, disparitia limfocitelor, degradarea maduvei osoase, accidente vasculare.97

Daca ar fi sa facem o comparatie, Poloniu - 210 este de un milion de ori mai toxic decât

cianura.

6. Actualitatea riscurilor si amenintarilor CBRN

Analiza actelor de terorism indica o reorientare a organizatiilor teroriste catre utilizarea

agentilor CBRN, cum ar fi sarinul, ricina sau antraxul,

De la atacurile cu sarin în metroul din Tokyo, din anul 1995 gruparile teroriste au încercat în

permanenta sa diversifice panoplia materialelor prin utilizarea materialelor CBRN.

Atacurile cu substante CBRN, cum a fost otravirea radiologica cu poloniu din cazul

Litvinenko, au aratat ca substante CBRN care reprezinta o amenintare pentru spatiul Uniunii

Europene.

94 http://www.financiarul.ro/2012/07/10/ce-este-poloniu-210-si-cum-poate-ucide. 95 http://rft.forter.ro/2007_6/04-to/02.htm 96 http://www.financiarul.ro/2012/07/10/ce-este-poloniu-210-si-cum-poate-ucide 97 http://rft.forter.ro/2007_6/04-to/02.htm




În fiecare an au loc furturi si pierderi accidentale de materiale CBRN. Cazurile recente de

confiscare a uraniului puternic îmbogatit (care au avut loc în Georgia în 2010 si în Moldova în

2011) arata ca traficul cu materiale radiologice si nucleare continua sa fie o problema grava.

Numeroasele exemple de trafic ilicit subliniaza nevoia elaborarii unor masuri de combatere

eficace, care sa nu se bazeze doar pe împiedicarea accesului traficantilor la astfel de materiale, ci si

pe o strategie eficace de detectare.

Amenintarile pot proveni, de asemenea, de la persoane foarte calificate care au acces la

informatii si materiale sensibile, cum ar fi cercetatorul principal în domeniul apararii împotriva

armelor biologice care facea cercetare medicala pentru armata americana si despre care se crede ca

a comis atacurile cu antrax din 2001.

În luna iulie 2014, militanti apartinând Statului Islamic au intrat in posesia de material nuclear

folosit pentru cercetari stiintifice efectuate la Universitatea din orasul irakian Mosul.

Ambasadorul Irakului la ONU afirma ca jihadistii au furat circa 40 kilograme de componente

pe baza de uraniu, care pot fi folosite pentru crearea de arme de distrugere în masa.98

În pofida dozei limitate mentionate, aceste componente nucleare pot fi utilizate de grupuri

teroriste care au expertiza necesara, separat sau combinate cu alte materiale, în scopuri

teroriste,precum si faptului ca aceste componente ar putea fi duse în strainatate, ceea ce ar însemna

un pericol urias.99

Desi Agentia Internationala pentru Energie Atomica a dat asigurari ca materialul furat este de

slaba calitate si nu va reprezenta un risc major, din punct de vedere al securitatii si proliferarii

nucleare, un lucru este cert: jihadistii extremisti ai SIIL, ce stapânesc o buna parte din teritoriul

irakian si din cel sirian reprezinta un pericol urias din punctul de vedere al posibilitatii folosirii în

atentate a materialelor radioactive.

În România in perioada 1991 – 2012, conform Database on Nuclear Smuggling, Theft and

Orphan Radiation Sources, au avut loc o serie de incidente100, astfel:

a) numar total de incidente implicând materiale nucleare - 26

b) implicând uraniu saracit - 4 98 http://www.cotidianul.ro/militanti-ai-statului-islamic-au-furat-material-nuclear-si-pot-crea-arme-de-distrugere-in-masa-243064 99 ibidem 100 http://adevarul.ro/international/europa/marea-neagra-piata-teorismului-nuclear-1_55c43e4ef5eaafab2c53d3f7/index.html




c) implicând alte tipuri de materiale radioactive - 11

d) furturi material nuclear - 4

e) furturi de alt tip de material nuclear - 8

f) interceptari la frontiera - 6

g) capturi realizate de politie si servicii de informatii - 19

h) incidente implicând 3 sau mai multe persoane - 12

i) incidente cu cetateni români implicati în trafic în alte state - 5

7. Concluzii

Datorita impactului produs de un dispozitiv nuclear, atât la nivel fizic cât si perceptual, în

viziunea gruparilor teroriste acest tip de arma reprezinta instrumentul perfect pentru ducerea la

îndeplinire a scopurilor gruparii. 101

Exista si unele opinii lansate in spatiul public conform carora se poate construi un dispozitiv

nuclear in baza unor planuri existente pe internet, acestea sunt complet nerealiste deoarece

tehnologia si infrastructura necesara nu poate fi utilizata decat de un actor statal. Actorii non statali,

cu referire la organizatiile teroriste nu pot ajunge la asemenea performanta indiferent de cati bani ar

dispune.

Cel mai mare pericol e reprezentat de confectionarea, producerea si folosirea unei bombe

murdare radiologice care ar produce victime, efecte materiale si psihologice care s-ar intinde pe

parcursul mai multor decenii.

Prin urmare, este important sa se adopte o abordare proactiva si sa se instituie masuri de

protectie eficace si proportionale, inclusiv masuri de prevenire, pregatire si reactie la nivel national,

cu respectarea în acelasi timp a drepturilor fundamentale.

La nivelul structurilor de ordine si siguranta publica este necesara elaborarea de proceduri

actionale pentru stabilirea modului de actiune in scopul luarii unor masuri minimale la fata locului,

pana la sosirea echipelor specializate, in situatia identificarii unor semnale legate de de o posibila

folosire a mijloacelor CBRN in spatiul public.

BIBLIOGRAFIE

101 http://www.athenian-legacy.com/2011/03/teroris mul-nuclear-cat-de-usor-se-poate-obtine-o-bomba-murdara




Lucrari de autor:

1.Stan PETRESCU, Amenintari primare, Editura Militara, Bucuresti, 2008.

2.Alexandru Bolintineanu, Victor Duculescu, Gabriela Manafu, Razboiul nuclear prin

accident, Editura Militara, Bucuresti, 1989.

Legi, stategii:

3. STRATEGIA NATIONALA de securitate si siguranta nucleara 2014.

4. Legea nr. 111/1996 privind desfasurarea în siguranta, reglementarea, autorizarea si

controlul activitatilor nucleare.

5.SERIILE RAPOARTELOR DE SECURITATE RADIOLOGICA Nr. 2/ DIAGNOSTICUL

SI TRATAMENTUL AFECTIUNILOR PRODUSE DE EXPUNEREA LA RADIATII

IONIZANTE -Raport sponsorizat în comun de catre Agentia Internationala pentru Energia Atomica

si Organizatia Mondiala a Sanatatii.Agentia Internationala pentru Energia Atomica/Viena,

1998/Traducerea si multiplicarea: Institutul de Sanatate Publica-Bucuresti, în cadrul proiectului

AIEA model nr. RER/9/062, Bucuresti, 2002.

Surse internet:

6.http://www.gandul.info.

7.http://www.jurnalulnational.ro

8.http://www.romanialibera.ro.

9.http://www.financiarul.ro.

10.http://rft.forter.ro.

11.http://www.europafm.ro.

12.http://www.cotidianul.ro.

13.http://www.athenian- legacy.com.

14. http://www.politicaromaneasca.ro.

15. http://www.ziare.com.

16. http://www.antena3.ro.

17. http://www.nato.int.




ISBN 978-973-0-20751-4