Treasure Island Robert Louis Stevenson TREASURE ISLAND To S.L.O., an American gentleman in accordance with whose classic taste the following narrative has been designed, it is now, in return for numerous delightful hours, and with the kindest wishes, dedicated by his affectionate friend, the author. TO THE HESITATING PURCHASER If sailor tales to sailor tunes, Storm and adventure, heat and cold, If schooners, islands, and maroons, And buccaneers, and buried gold, And all the old romance, retold Exactly in the ancient way, Can please, as me they pleased of old, The wiser youngsters of today: —So be it, and fall on! If not, If studious youth no longer crave, His ancient appetites forgot, Kingston, or Ballantyne the brave, Or Cooper of the wood and wave: So be it, also! And may I And all my pirates share the grave Where these and their creations lie!

BIBLIOTECA SCOLARULUI Robert Louis STEVENSON INSULA COMORILOR LITERA CHISINAU 1997 CUPRINS Tabel cronologic 5 Partea întâi - BATRÂNUL PIRAT Capitolul I - Cum s-a pripasit batrânul lup de mare la "Amiral Benbow" 7 Capitolul II - Câinele negru vine si pleaca 15 Capitolul III - Semnul negru 23 Capitolul IV - Lada 31 Capitolul V - Sfârsitul orbului 39 Capitolul VI - Hârtiile capitanului 46 Partea a doua - BUCATARUL Capitolul VII - Plec la Bristol 54 Capitolul VIII - La "Ocheanul" 61 Capitolul IX - Pulberea si armele 68 Capitolul X - în larg 75 Capitolul XI - Ce-am auzit eu stând în butoi 82 Capitolul XII - Sfat de razboi 90 Partea a treia - AVENTURILE MELE PE USCAT Capitolul XIII - Cum s-au început aventurile mele pe uscat 97 Capitolul XIV - Prima lovitura. Capitolul XV - Insularul 110 Partea a patra - PALIS ADA Capitolul XVI - Evenimentele ce urmeaza sunt povestite de doctor . Cum a fost parasita corabia 118 Capitolul XVII - Doctorul îsi urmeaza povestirea. Ultimul raid al "Puiului"... 124 Capitolul XVIII - Doctorul îsi urmeaza povestirea. Cum a luat sfârsit prima zi de lupta 130 Capitolul XIX - Iar vorbeste Jim Hawkins. Garnizoana din cabana 136 Capitolul XX - Silver parlamenteaza 143 Capitolul XXI - Atacul 150 Partea a cincea - AVENTURILE MELE PE MARE Capitolul XXII - Cum s-au început aventurile mele pe mare 157 Capitolul XXIII - în voia valurilor 164 Capitolul XXIV - în barcuta 169 Capitolul XXV - îl cobor pe "Roger cel vesel" 175 Capitolul XXVI - Israel Hands 181 Capitolul XXVII - "Piastri!" 190 Partea a sasea - CAPITANUL SILVER Capitolul XXVIII - în tabara vrajmasa 197 Capitolul XXIX - Iar apare semnul negru 206 Capitolul XXX

PART ONE The Old Buccaneer 4 of 330 The Old Sea-dog at the Admiral Benbow SQUIRE TRELAWNEY, Dr. Livesey, and the rest of these gentlemen having asked me to write down the whole particulars about Treasure Island, from the beginning to the end, keeping nothing back but the bearings of the island, and that only because there is still treasure not yet lifted, I take up my pen in the year of grace 17 and go back to the time when my father kept the Admiral Benbow inn and the brown old seaman with the sabre cut first took up his lodging under our roof. I remember him as if it were yesterday, as he came plodding to the inn door, his sea-chest following behind him in a hand-barrow—a tall, strong, heavy, nut-brown man, his tarry pigtail falling over the shoulder of his soiled blue coat, his hands ragged and scarred, with black, broken nails, and the sabre cut across one cheek, a dirty, livid white. I remember him looking round the cover and whistling to himself as he did so, and then breaking out in that old sea-song that he sang so often afterwards: ‘Fifteen men on the dead man’s chest— Yo-ho-ho, and a bottle of rum! ’ in the high, old tottering voice that seemed to have been tuned and broken at the capstan bars. Then he rapped on the door with a bit of stick like a handspike that he carried, and when my father appeared, called roughly for a glass of rum. This, when it was brought to him, he drank slowly, like a connoisseur, lingering on the taste and still looking about him at the cliffs and up at our signboard. ‘This is a handy cove,’ says he at length; ‘and a pleasant sittyated grog-shop. Much company, mate?’ My father told him no, very little company, the more was the pity. ‘Well, then,’ said he, ‘this is the berth for me. Here you, matey, ’ he cried to the man who trundled the barrow; ‘bring up alongside and help up my chest. I’ll stay here a bit,’ he continued. ‘I’m a plain man; rum and bacon and eggs is what I want, and that head up there for to watch ships off. What you mought call me? You mought call me captain. Oh, I see what you’re at— there"; and he threw down three or four gold pieces on the threshold. ‘You can tell me when I’ve worked through that,’ says he, looking as fierce as a commander. And indeed bad as his clothes were and coarsely as he spoke, he had none of the appearance of a man who sailed before the mast, but seemed like a mate or skipper accustomed to be

- îmi dau cuvântul 213 Capitolul XXXI - în cautarea comorilor. Sageata lui Flint 221 Capitolul XXXII - în cautarea comorilor. Vocea din padure 229 Capitolul XXXIII - Caderea capeteniei 236 Capitolul XXXIV - Si ultimul 243 Referinte critice 247 Partea întâi BATRÂNUL PIRAT Capitolul I Cum s-a pripasit batrânul lup de mare la "Amiral Benbow" Squire1 Trelawney, doctorul Livesey si alti câtiva gentlemeni m-au îndemnat sa însir pe hârtie tot ce stiu despre Insula Comorilor. Ei sunt de parere sa povestesc de la început pâna la sfârsit istoria, fara a ascunde nici un amanunt, afara de situatia geografica a insulei. în vremea de fata consider cu neputinta a-i arata coordonatele, deoarece comorile se mai pastreaza si pâna acum acolo. Iata-ma, deci, ca pun mâna pe pana si, uitând ca ne aflam în anul 17..., ma întorc cu gândul la vremea când tatal meu mai tinea hanul cu firma "Amiral Renbow"2, iar într-o buna zi s-a pripasit la noi marinarul cel batrân si smald, cu fata crestata de urma unei vechi lovituri de sabie. Ca azi îl tin minte cum s-a apropiat cu pas greoi de usa noastra, însotit de-un hamal, care-i ducea lada cocotata pe-o roaba. Marinarul era barbat înalt si voinic, cu mers leganat de urs si cu fata arsa de soarele tropicelor. Parul adunat cosita si mirosind tare a pacura îi cobora pâna la gulerul slinos al caftanului, care mai pastra o vaga culoare albastrie. Avea niste mâini cioturoase, pline de zgârieturi si cicatrice, cu unghiile negre si roase, iar vârca ce-i brazda fata era rosie-lucioasa, oribila la vedere. Tin minte asijderea ca necunoscutul s-a oprit, a privit o vreme la apele golfului, tot sâsâind printre dinti o melodie, si a prins sa-i zica deodata un vechi cântec marinaresc, pe care l-am auzit apoi de nenumarate ori din gura lui: Lada mortului cea grea, Iu-hu-hu, si-un sip de rom! Cin' spe handralai tinea, Iu-hu-hu, si-un sip de rom! Avea un glas dogit, de batrân, care scârtâia ca o pârghie de cabestan3. Si batul din mâna lui semana a pârghie. Batu cu batul acesta în usa, si când tata iesi în prag, îi ceru cu glas rastit un pahar de rom. Tata îi aduse romul, si el prinse sa bea, savurând cu aer de cunoscator fiece înghititura. Din când în când se întrerupea pentru a-si arunca privirea ba la firma, ba la stâncile din apropiere. - Bun loc, spuse el în sfârsit. Tocmai potrivit pentru o taverna. Cred ca ai musterii cu duiumul, nu-i asa, prietene? Tata raspunse ca, din pacate, nu prea are musterii. - Fie si asa! spuse marinarul. Mie cabina asta îmi place... Ei, prietene! îl striga el pe omul cu roaba. Vino- ncoace si ajuta-ma sa car lada înauntru... Am sa stau aici câtava vreme, urma el. N-aveti nici o grija, nu-s mofturos. Un pahar de rom, niste sunca si un scrob - iata tot ce-mi trebuie. Si stânca de acolo, de unde se vad corabiile trecând pe mare... Ati vrea sa stiti si cum îmi zice? Puteti sa-mi spuneti "capitane". Iar daca mai poftiti si asa ceva - na-vaî

obeyed or to strike. The man who came with the barrow told us the mail had set him down the morning before at the Royal George, that he had inquired what inns there were along the coast, and hearing ours well spoken of, I suppose, and described as lonely, had chosen it from the others for his place of residence. And that was all we could leam of our guest. He was a very silent man by custom. All day he hung round the cove or upon the cliffs with a brass telescope; all evening he sat in a comer of the parlour next the fire and drank rum and water very strong. Mostly he would not speak when spoken to, only look up sudden and fierce and blow through his nose like a fog-horn; and we and the people who came about our house soon learned to let him be. Every day when he came back from his stroll he would ask if any seafaring men had gone by along the road. At first we thought it was the want of company of his own kind that made him ask this question, but at last we began to see he was desirous to avoid them. When a seaman did put up at the Admiral Benbow (as now and then some did, making by the coast road for Bristol) he would look in at him through the curtained door before he entered the parlour; and he was always sure to be as silent as a mouse when any such was present. For me, at least, there was no secret about the matter, for I was, in a way, a sharer in his alarms. He had taken me aside one day and promised me a silver fourpenny on the first of every month if I would only keep my ‘weather-eye open for a seafaring man with one leg’ and let him know the moment he appeared. Often enough when the first of the month came round and I applied to him for my wage, he would only blow through his nose at me and stare me down, but before the week was out he was sure to think better of it, bring me my four-penny piece, and repeat his orders to look out for ‘the seafaring man with one leg. ’ How that personage haunted my dreams, I need scarcely tell you. On stormy nights, when the wind shook the four comers of the house and the surf roared along the cove and up the cliffs, I would see him in a thousand forms, and with a thousand diabolical expressions. Now the leg would be cut off at the knee, now at the hip; now he was a monstrous kind of a creature who had never had but the one leg, and that in the middle of his body. To see him leap and run and pursue me over hedge and ditch was the worst of nightmares. And altogether I paid pretty dear for my monthly fourpenny piece, in the shape of these abominable fancies. But though I was so terrified by the idea of the seafaring man with one leg, I was far less afraid of the captain himself than anybody else who knew him. There were nights when he took a deal more rum and water than his head would carry; and then he would sometimes sit and sing his wicked, old, wild sea-songs, minding nobody; but sometimes he would call for glasses round and force all the trembling company to listen to his stories or bear a chorus to his singing. Often I have heard the house shaking with ‘Yo-ho-ho, and a bottle of rum,’ all the neighbours joining in for dear life, with the fear of death upon them, and each singing louder than the other to avoid remark. For in these fits he was the most overriding companion ever known; he would slap his hand on the table for silence all round; he would fly up in a passion of anger at a question, or sometimes because none was put, and so he judged the

Si zvârli pe podea câteva monede de aur. - Când s-or sfârsi astea, veniti de-mi cereti altele, rosti el cu asprime, privind de sus la tata. Ce-i drept, nu-i pacat: desi straiele de pe el nu pareau cine stie ce bune si nici vorbirea nu-i era prea aleasa, batrânul nu semana a fi marinar de rând. Mai curând l-ai fi putut lua drept capitan de cargobot ori un timonier din cei deprinsi sa porunceasca si sa li se supuna oamenii. Se simtea ca-i place sa se si grozaveasca putintel. Omul cu roaba ne povesti ca batrânul a sosit ieri de dimineata cu diligenta, a tras la hanul "Royal George" si chiar din prima clipa a început sa se intereseze de toate hanurile asezate pe malul marii. Auzind vorbe bune despre hanul nostru si aflând ca-i asezat într-un loc mai dosnic, departe de sat, capitanul a hotarât sa se stabileasca la noi. Asta-i tot ce am putut afla despre chiriasul nostru. Era un om tacut din fire. Ratacea zile întregi în jurul golfului si se catara pe toate stâncile, luându-si cu el ocheanul de arama. Serile se oplosea de obicei într-un ungher din sala cea mare, lânga camin, cerea niste rom si apa, le amesteca si tot sorbea alene din bautura asta tare. Nu raspundea daca-1 întreba cineva o vorba, îi arunca doar o cautatura crunta si prindea sa foraie pe nas, ca o sirena de corabie pierduta în ceata. Ne-am deprins curând si noi, ca si musteriii nostri, sa-l lasam în pace. în fiece zi, întorcându-se de la plimbare, ne întreba daca n-au trecut cumva pe drum niste marinari. La început credeam ca-i lipseste tovarasia oamenilor de teapa lui, dar pe urma am început sa ne dam seama ca de fapt se fereste ca de foc sa dea ochii cu ei. De se întâmpla sa-si faca drum spre Bristol vreun marinar, poposind în cale la "Amiral Renbow", capitanul îl cerceta cu privirea de dupa perdelele de la usa si doar dupa asta intra în sala. De fata cu asemenea musterii tacea de obicei ca pestele. Eu stiam prea bine care-i pricina, caci capitanul îmi povestise de cine se teme. Ma luase odata mai la o parte si-mi fagaduise sa-mi dea câte patru pense la fiece întâi de luna, numai "sa fiu cu ochii în patru, si daca vad cumva vreun marinar fara un picior", sa-i dau îndata de stire. Când venea ziua de întâi si-mi ceream simbria, capitanul prindea iar sa foraie pe nas, privindu-ma fioros, dar peste câteva zile îmi aducea totusi gologanii si-mi repeta porunca sa fiu cu ochii în patru la "marinarul cel fara un picior". Ajunsesem sa-l vad si în vis. în noptile furtunoase, când vântul zguduia din temelii toata hardughia noastra, iar apele fluxului mugeau în golf, înaltându-se spumegânde pâna-n buza stâncilor, îl visam într-o mie de feluri, fioros ca o mie de diavoli. Iar piciorul i-1 vedeam rupt ba de la genunchi, ba de la sold. Uneori mi se nalucea în chip de monstru si singurul lui picior parea sa-i creasca de undeva din mijlocul trupului. Se lua dupa mine, tot topaind asa într-un picior si sarind peste garduri si santuri. Scump ma costau cei patru peni ai mei pe luna, platiti cu asemenea vise nastrusnice. Dar lasând la o parte spaima ce mi-o bagase în oase cu povestile lui despre marinarul cel schiop, ma temeam mult mai putin de capitan decât toti ceilalti oameni din jurul meu, care tâtâiau de frica lui în serile când, ametit de rom, se pornea sa-si zica cântecele acelea salbatice nerusinate, fara sa-i pese de nimenea. Uneori îi venea cheful sa pofteasca toti musteriii la masa lui, sa le faca cinste cu un pahar. Oaspetii dârdâiau de spaima, dar el nici nu se sinchisea, silindu-i sa-i asculte povestile despre fel de fel de aventuri, ori sa-i tina hangul

company was not following his story. Nor would he allow anyone to leave the inn till he had drunk himself sleepy and reeled off to bed. His stories were what frightened people worst of all. Dreadful stories they were—about hanging, and walking the plank, and storms at sea, and the Dry Tortugas, and wild deeds and places on the Spanish Main. By his own account he must have lived his life among some of the wickedest men that God ever allowed upon the sea, and the language in which he told these stories shocked our plain country people almost as much as the crimes that he described. My father was always saying the inn would be ruined, for people would soon cease coming there to be tyrannized over and put down, and sent shivering to their beds; but I really believe his presence did us good. People were frightened at the time, but on looking back they rather liked it; it was a fine excitement in a quiet country life, and there was even a party of the younger men who pretended to admire him, calling him a ‘true sea-dog’ and a ‘real old salt’ and such like names, and saying there was the sort of man that made England terrible at sea. In one way, indeed, he bade fair to ruin us, for he kept on staying week after week, and at last month after month, so that all the money had been long exhausted, and still my father never plucked up the heart to insist on having more. If ever he mentioned it, the captain blew through his nose so loudly that you might say he roared, and stared my poor father out of the room. I have seen him wringing his hands after such a rebuff, and I am sure the annoyance and the terror he lived in must have greatly hastened his early and unhappy death. All the time he lived with us the captain made no change whatever in his dress but to buy some stockings from a hawker. One of the cocks of his hat having fallen down, he let it hang from that day forth, though it was a great annoyance when it blew. I remember the appearance of his coat, which he patched himself upstairs in his room, and which, before the end, was nothing but patches. He never wrote or received a letter, and he never spoke with any but the neighbours, and with these, for the most part, only when drunk on rum. The great sea-chest none of us had ever seen open. He was only once crossed, and that was towards the end, when my poor father was far gone in a decline that took him off. Dr. Livesey came late one afternoon to see the patient, took a bit of dinner from my mother, and went into the parlour to smoke a pipe until his horse should come down from the hamlet, for we had no stabling at the old Benbow. I followed him in, and I remember observing the contrast the neat, bright doctor, with his powder as white as snow and his bright, black eyes and pleasant manners, made with the coltish country folk, and above all, with that filthy, heavy, bleared scarecrow of a pirate of ours, sitting, far gone in rum, with his arms on the table. Suddenly he—the captain, that is—began to pipe up his eternal song: ‘Fifteen men on the dead man’s chest— Yo-ho-ho, and a bottle of rum! Drink and the devil had done for the rest— Yo-ho-ho, and a bottle of rum! ’ At first I had supposed ‘the dead man’s chest’ to be that

toti în cor. Si atunci peretii casei noastre se cutremurau de racnetele "io-ho-ho si-un sip de rom", caci toti musteriii, de teama sa nu-1 supere cumva pe capitan, se straduiau sa strige si sa cânte care mai de care. în asemenea clipe batrânul era groaznic la vedere: ba batea cu pumnul în masa cerând tacere, ba se facea foc, daca-1 întrerupea cineva punându-i vreo întrebare, ba, dimpotriva, se înfuria, daca nu-i punea nimeni întrebari, caci, dupa parerea lui, asta însemna ca nu e ascultat cu toata luarea aminte. Nimeni n-avea voie sa se ridice de la masa pâna nu-i venea lui somnul. Atunci pornea, sontâc-sontâc, si, clatinându- se, se ducea sa se culce. Dar si mai înspaimântatoare decât el erau povestile lui. Groaznicele lui povesti, în care figurau din belsug spânzu- ratorile, torturile, furtunile, piratii de la marea Caraibilor, cuiburile de tâlhari si ispravile lor. Daca ar fi fost sa te iei dupa povestile lui, toata viata si-o petrecuse printre cei mai crunti raufacatori. Iar su- dalmele, care-i însoteau fiece cuvânt, îi speriau pe naivii nostri consateni mai dihai decât toate faradelegile de care povestea. Taica-meu nu mai înceta sa spuna ca o sa trebuiasca sa ne închidem în curând hanul, caci capitanul e în stare sa ne sperie toti musteriii. Parca mai are cineva chef sa îndure asemenea batjocuri si sa tremure de spaima pe urma, în drum spre casa? î Eu cred însa ca, dimpotriva, capitanul ne aducea mai curând câstig. E adevarat ca musteriii se temeau de el, dar, dupa o zi-doua, curiozitatea îi ademenea iar la han, caci capitanul adusese cu el un fel de placuta tulburare în viata noastra monotona. Printre tineret si-a gasit chiar si câtiva admiratori, care declarau ca-1 adora. "E un adevarat lup de mare, capitanul!" exclamau ei. Dupa parerea lor, numai astfel de oameni au facut din Anglia regina marilor. Pe de alta parte, însa, omul acesta ne aducea într-adevar pagube. Trecea saptamâna dupa saptamâna si luna dupa luna, banii, pe care ni-i daduse la venire, se ispravisera demult, dar de atunci nu ne mai platea, si tata nu se încumeta sa-i ceara. N-apuca bietul tata sa îngâne ceva pe chestia asta, ca batrânul se si pornea sa foraie pe nas, apoi foraitul se prefacea într-un fel de muget si taica-meu se grabea sa-si ia talpasita din odaie. De multe ori l-am vazut frângându-si deznadajduit mâinile dupa asemenea zadarnice încercari. Nu ma îndoiesc de loc ca spaimele si deznadejdea asta au grabit cu mult amarul si timpuriul sau sfârsit. Câta vreme a stat la noi, capitanul nu si-a schimbat niciodata straiele, numai câteva perechi de ciorapi noi a cumparat de la un marchitan. Când i s-a descusut unul din borurile palariei, capitanul nici nu s-a sinchisit, desi pe vreme vântoasa asta îl incomoda grozav; tin minte si ce caftan ponosit avea; oricât se straduia el sa-l dreaga, pâna la urma tot s-a prefacut în zdrente. Niciodata nu l-am vazut sa scrie o scrisoare si nici n-a primit vreuna. Si niciodata n-a discutat cu nimeni decât la betie. De asemenea nu l-a vazut nimeni dintre noi sa-si deschida vreodata lada. O singura data a îndraznit cineva sa-l contrazica pe capitan, dar si asta s-a întâmplat doar în ultimele zile ale sederii lui la noi, pe când sarmanul meu parinte zacea pe patul mortii. într-o seara a venit sa-l vada pe bolnav doctorul Live- sey. L-a examinat, a înghitit în graba bucatele cu care l-a tratat mama si a coborât în sala cea mare sa fumeze o lulea pâna i se va aduce calul. Bietul dobitoc ramasese în sat, caci la "Renbow" nu era loc pentru el.

identical big box of his upstairs in the front room, and the thought had been mingled in my nightmares with that of the one-legged seafaring man. But by this time we had all long ceased to pay any particular notice to the song; it was new, that night, to nobody but Dr. Livesey, and on him I observed it did not produce an agreeable effect, for he looked up for a moment quite angrily before he went on with his talk to old Taylor, the gardener, on a new cure for the rheumatics. In the meantime, the captain gradually brightened up at his own music, and at last flapped his hand upon the table before him in a way we all knew to mean silence. The voices stopped at once, all but Dr. Livesey’s; he went on as before speaking clear and kind and drawing briskly at his pipe between every word or two. The captain glared at him for a while, flapped his hand again, glared still harder, and at last broke out with a villainous, low oath, ‘Silence, there, between decks!’ ‘Were you addressing me, sir?’ says the doctor; and when the ruffian had told him, with another oath, that this was so, T have only one thing to say to you, sir,’ replies the doctor, ‘that if you keep on drinking rum, the world will soon be quit of a very dirty scoundrel! ’ The old fellow’s fury was awful. He sprang to his feet, drew and opened a sailor’s clasp-knife, and balancing it open on the palm of his hand, threatened to pin the doctor to the wall. The doctor never so much as moved. He spoke to him as before, over his shoulder and in the same tone of voice, rather high, so that all the room might hear, but perfectly calm and steady: ‘If you do not put that knife this instant in your pocket, I promise, upon my honour, you shall hang at the next assizes.’ Then followed a battle of looks between them, but the captain soon knuckled under, put up his weapon, and resumed his seat, grumbling like a beaten dog. ‘And now, sir,’ continued the doctor, ‘since I now know there’s such a fellow in my district, you may count I’ll have an eye upon you day and night. I’m not a doctor only; I’m a magistrate; and if I catch a breath of complaint against you, if it’s only for a piece of incivility like tonight’s, I’ll take effectual means to have you hunted down and routed out of this. Let that suffice.’ Soon after, Dr. Livesey’s horse came to the door and he rode away, but the captain held his peace that evening, and for many evenings to come

Eu îl condusesem pe doctor pâna-n sala cea mare si tin minte ca gentlemenul acesta elegant îmbracat, cu peruca alba ca zapada, zvelt, cu ochi negri stralucitori, delicat si extrem de politicos, parea complet strain printre topârlanii care ne frecventau de obicei hanul. Ce distins arata el, mai ales alaturi de sperietoarea noastra de ciori, alaturi de piratul acesta murdar, ursuz si matahalos, care înghitise o cantitate respectabila de rom si sedea acum pravalit, cu coatele labartate pe masa. Si deodata capitanul prinse iar sa-si zica cântecelul favorit: Lada mortului cea grea! Iu-hu-hu si-un sip de rom! Cin'spe handralai tinea, Iu-hu-hu si-un sip de rom! Bea si dracii sa te ia, Iu-hu-hu si-un sip de rom! La început fusesem convins ca "lada mortului" e chiar lada aceea din odaia capitanului. în visele mele rele lada asta mi se nalucea adesea odata cu marinarul cel fara un picior. Dar încetul cu încetul ne obisnuisem toti cu cântecul lui si nu-i mai dadeam atentie. Numai doctorul Livesey n-avusese înca prilejul sa-l auda si, dupa cum am observat eu, nu i-a facut o impresie cine stie ce placuta. S-a uitat sever la capitan si apoi s-a reîntors la convorbirea, pe care o începuse cu batrânul gradinar Taylor, urmând sa-i povesteasca despre un nou mijloc de a tamadui reumatismul. Capitanul, însa, înfierbântat de cântec, lovi cu pumnul în masa. Asta însemna ca cere liniste. Toate glasurile amutira, numai doctorul Livesey îsi urma linistit convorbirea, tot pâcâind din pipa. Capitanul îi arunca o privire strapungatoare, lovi iar cu pumnul în masa, apoi îi arunca o privire si mai strapungatoare si urla deodata, însotindu-si fiece cuvânt cu câte o sudalma: - Ei, ala de colo, de pe punte, tine-ti lioarba! - Mie-mi spuneti, sir ? î întreba doctorul. Capitanul raspunse ca într-adevar lui i se adreseaza, fara sa uite sa mai adauge o sudalma. - în cazul acesta, sir, raspunse doctorul, trebuie sa va anunt ca, daca nu veti înceta sa mai chefuiti astfel, o sa scapati în curând lumea de unul din cei mai dezgustatori betivani! Turbat de mânie capitanul sari în picioare, scoase din buzunar un cutitoi mare, marinaresc, îl deschise si-l anunta pe doctor ca acusi îl pironeste de perete. Doctorul nici nu clipi macar. Fara sa se întoarca, cu aceeasi voce linistita, dar un pic mai tare, ca sa-l poata auzi toata lumea, îi arunca peste umar: - Daca nu pui imediat cutitul în buzunar, îti spun pe cinstea mea c-ai sa te balabanesti în spânzuratoare chiar dupa cea dintâi sesiune a curtii locale de judecata. Privirile li se înfruntara. Capitanul îsi coborî cel dintâi ochii, îsi puse cutitul în buzunar si se lasa sa cada pe scaun, mârâind ca un câine batut. - Iar acum, sir , urma doctorul, întrucât am constatat ca în circumscriptia mea s-a pripasit un element de felul dumitale, am sa stau de veghe zi si noapte. Eu nu sunt numai doctor, ci si judecator aici. Si daca-mi va ajunge la auz cea mai mica plângere împotriva dumitale - chiar dear fi vorba numai de-o jignire adusa cuiva... ca acum, de pilda - voi lua cele mai severe masuri ca sa-ti primesti pedeapsa cuvenita. Asta-i tot ce am avut sa-ti spun. Curând îi fu adus calul si doctorul Livesey pleca, iar capitanul

2 Black Dog Appears and Disappears IT was not very long after this that there occurred the first of the mysterious events that rid us at last of the captain, though not, as you will see, of his affairs. It was a bitter cold winter, with long, hard frosts and heavy gales; and it was plain from the first that my poor father was little likely to see the spring. He sank daily, and my mother and I had all the inn upon our hands, and were kept busy enough without paying much regard to our unpleasant guest. It was one January morning, very early—a pinching, frosty morning—the cove all grey with hoar-frost, the ripple lapping softly on the stones, the sun still low and only touching the hilltops and shining far to seaward. The captain had risen earlier than usual and set out down the beach, his cutlass swinging under the broad skirts of the old blue coat, his brass telescope under his arm, his hat tilted back upon his head. I remember his breath hanging like smoke in his wake as he strode off, and the last sound I heard of him as he turned the big rock was a loud snort of indignation, as though his mind was still running upon Dr. Livesey. Well, mother was upstairs with father and I was laying the breakfast-table against the captain’s return when the parlour door opened and a man stepped in on whom I had never set my eyes before. He was a pale, tallowy creature, wanting two fingers of the left hand, and though he wore a cutlass, he did not look much like a fighter. I had always my eye open for seafaring men, with one leg or two, and I remember this one puzzled me. He was not sailorly, and yet he had a smack of the sea about him too. I asked him what was for his service, and he said he would take rum; but as I was going out of the room to fetch it, he sat down upon a table and motioned me to draw near. I paused where I was, with my napkin in my hand. ‘Come here, sonny,’ says he. ‘Come nearer here.’ I took a step nearer. ‘Is this here table for my mate Bill?’ he asked with a kind of leer. I told him I did not know his mate Bill, and this was for a person who stayed in our house whom we called the captain. ‘Well,’ said he, ‘my mate Bill would be called the captain, as like as not. He has a cut on one cheek and a mighty pleasant way with him, particularly in drink, has my mate Bill. We’ll put it, for argument like, that your captain has a cut on one cheek—and we’ll put it, if you like, that that cheek’s the right one. Ah, well! I told you. Now, is my mate Bill in this here house?’ I told him he was out walking.

ramase toata seara smerit si tacut si nu se mai schimba nici în serile ce au urmat. Câinele negru vine si pleaca Nu peste multa vreme avu loc si cea dintâi din lantul acela de tainice întâmplari, multumita carora ne-am vazut în sfârsit scapati de prezenta capitanului. Dar, dupa cum veti constata si dumneavoastra, scapând de el, n-am scapat de necazurile ce ni le-a lasat mostenire. Iarna venise de istov, cu geruri naprasnice si vifornite cumplite. Vedeam prea bine cu totii ca sarmanul meu tata n-are sa mai ajunga sa vada primavara. Pe zi ce trecea se simtea tot mai rau. Mama si cu mine eram nevoiti sa facem toata treaba hanului si aveam atâtea pe capul nostru, încât nu ne prea îngrijeam de chiriasul nostru cel atât de buclucas. Si iata ca sosi dimineata aceea geroasa de ianuarie. Malurile golfului scaparau sub chiciura si apele crescute valurau usor, lingând temeliile de piatra ale stâncilor. Soarele nu ajunsese înca sa se înalte si-si sageta doar cele dintâi raze din culmea dealului spre largul marii. Capitanul se trezise azi mai devreme decât de obicei si pornise spre mare. Sub pulpanele largi ale caftanului sau cel albastru si hartanit se balabanea sabia. Pasea cu palaria pe ceafa si ocheanul subsuoara, iar din gura îi izbucneau trâmbe de aburi, învârtejindu-se în vazduh ca niste nourasi de fum. îl auzii mormaind ceva suparat, înainte de a dispare dupa stânca cea înalta, - pesemne tot nu putea uita de recenta ciocnire cu doctorul Livesey. Mama era sus, la tata, iar eu trebaluiam pe lânga masa, asteptându-1 pe capitan cu dejunul, când deodata se deschise usa si intra în odaie un om, pe care nu-1 mai vazusem niciodata pe la noi. Era grozav de palid si fata-i lucioasa parea acum pamântie. Am observat îndata ca-i lipsesc doua degete la mâna stânga. N-avea nimic razboinic în înfatisare, cu toata sabia ce-i spânzura la sold. Dupa cum am mai spus, eram mereu cu ochii în patru la fiece marinar, indiferent daca avea numai un picior sau le avea pe amândoua, asa ca omul acesta m-a pus îndata pe gânduri. Semana el prea putin a marinar, nu-i vorba, dar am simtit îndata ca nu-i lucru curat la mijloc. L-am întrebat ce pofteste, si el îmi ceru un pahar de rom. Am vrut sa dau fuga sa-i îndeplinesc porunca, dar el se aseza la masa si ma chema iar. M-am oprit cu servetelul în mâna. - Ia vino încoace, piciule, spuse el. Da-te mai aproape. Masa asta asa de frumos asternuta îl asteapta pe prietenul meu, timonierul Bill, nu-i asa? ma întreba el rânjind. I-am raspuns ca nu cunosc nici un fel de timonier pe care sa-l cheme Bill si ca masa îl asteapta pe unul din chiriasii nostri, caruia îi zicem cu totii capitanul. -Ma rog, spuse el, prietenul meu Bill poate fi denumit si capitan, asta nu schimba nimic. Dar nu-i asa ca acest capitan al vostru are o cicatrice pe obraz si purtari cât se poate de alese, mai cu seama când se îmbata? De, asa e si scumpul meu prieten Bill. Iar cicatricea o are si el tot pe obrazul drept. Vasazica sunt toate în buna regula, nu-i asa? Si acum mai întreb o data, daca locuieste în casa asta scumpul meu prieten Bill ? I-am raspuns ca prietenul sau capitanul e dus la plimbare. - Si unde s-a dus, piciule? Poti sa-mi spui? I-am aratat stânca pe care se catara zilnic capitanul si i-am spus ca

‘Which way, sonny? Which way is he gone?’ And when I had pointed out the rock and told him how the captain was likely to return, and how soon, and answered a few other questions, ‘Ah,’ said he, ‘this’ll be as good as drink to my mate Bill.’ The expression of his face as he said these words was not at all pleasant, and I had my own reasons for thinking that the stranger was mistaken, even supposing he meant what he said. But it was no affair of mine, I thought; and besides, it was difficult to know what to do. The stranger kept hanging about just inside the inn door, peering round the comer like a cat waiting for a mouse. Once I stepped out myself into the road, but he immediately called me back, and as I did not obey quick enough for his fancy, a most horrible change came over his tallowy face, and he ordered me in with an oath that made me jump. As soon as I was back again he returned to his former manner, half fawning, half sneering, patted me on the shoulder, told me I was a good boy and he had taken quite a fancy to me. T have a son of my own,’ said he, ‘as like you as two blocks, and he’s all the pride of my ‘art. But the great thing for boys is discipline, sonny—discipline. Now, if you had sailed along of Bill, you wouldn’t have stood there to be spoke to twice—not you. That was never Bill’s way, nor the way of sich as sailed with him. And here, sure enough, is my mate Bill, with a spy-glass under his arm, bless his old ‘art, to be sure. You and me’ll just go back into the parlour, sonny, and get behind the door, and we’ll give Bill a little surprise—bless his ‘art, I say again. So saying, the stranger backed along with me into the parlour and put me behind him in the comer so that we were both hidden by the open door. I was very uneasy and alarmed, as you may fancy, and it rather added to my fears to observe that the stranger was certainly frightened himself. He cleared the hilt of his cutlass and loosened the blade in the sheath; and all the time we were waiting there he kept swallowing as if he felt what we used to call a lump in the throat. At last in strode the captain, slammed the door behind him, without looking to the right or left, and marched 18o/330 straight across the room to where his breakfast awaited him. ‘Bill,’ said the stranger in a voice that I thought he had tried to make bold and big. The captain spun round on his heel and fronted us; all the brown had gone out of his face, and even his nose was blue; he had the look of a man who sees a ghost, or the evil one, or something worse, if anything can be; and upon my word, I felt sorry to see him all in a moment turn so old and sick. ‘Come, Bill, you know me; you know an old shipmate, Bill, surely, ’ said the stranger. The captain made a sort of gasp. ‘Black Dog!’ said he. ‘And who else?’ returned the other, getting more at his ease. ‘Black Dog as ever was, come for to see his old shipmate Billy, at the Admiral Benbow inn. Ah, Bill, Bill, we have seen a sight of times, us two, since I lost them two talons,’ holding up his mutilated hand. ‘Now, look here,’ said the captain; ‘you’ve run me down; here I am; well, then, speak up; what is it?’

se va întoarce probabil curând. - Cât de curând ? Si dupa ce-mi mai puse câteva întrebari adauga: - Sa vezi ce are sa se mai bucure prietenul meu Bill când o sa ma vada. Mai dihai decât daca s-ar fi pomenit c-o sticla de rom dinainte! Avea, însa, un aer atât de sinistru, spunând toate acestea, încât puteam fi încredintat ca chiar asa de tare n-o sa se bucure capitanul vazându-1. Dar mi-arn spus îndata ca asta nu ma priveste. Si, la urma urmelor, nici nu puteam face nimic, caci necunoscutul se asezase chiar lânga usa, pândindu-ma cum ar pândi o pisica soarecele. Când am dat sa ies in curte, m-a strigat îndata. Si pentru ca m-am facut a nu auzi, pe fata lui unsuroasa a aparut o expresie atât de salbatica si din gura i-a izbucnit o sudalma atât de cumplita, încât am înlemnit locului. Dar n-am apucat sa intru iar în odaie, ca s-a si îmblânzit iar. A facut haz de mutra mea speriata si m-a batut pe umar, spunându-mi ca sunt un prichindel de treaba si ca m-a îndragit de cum m-a vazut. - Afla ca am si eu un baietel, de care sunt grozav de mândru, îmi spuse el. Semanati între voi ca doua picaturi de apa. Dar sa stii, pustiule, ca baietii trebuie sa fie mai ales ascultatori. Auzi tu? Daca ai fi navigat si tu vreodata cu Bill, n-ar fi trebuit sa te strige nimeni de doua ori la rând. Bill nu-si repeta niciodata poruncile. Nu-u-u. Si nici cei ce navigau cu el. Aha, uite-1 si pe dragutul nostru de Bill, cu ocheanul subsuoara, aiba-1 domnul în paza sa! Hai sa ne ascundem dupa usa, prichindelule, sa-i facem o surpriza lui Bill, sa-l bucuram, dragutul de el! Cu aceste cuvinte, el ma îmbrânci într-un colt si se posta în fata mea. Usa, ramasa deschisa, ne ascundea pe amândoi. Am simtit ca ma cuprinde teama, mai ales când am observat ca si necunoscutului îi e cam frica. îsi tot înclesta mânerul sabiei, pe care o trasese un pic din teaca, si facea tot timpul niste miscari ciudate, de parca ar fi încercat sa înghita ceva ce i se oprise în gât. în sfârsit capitanul dadu buzna în odaie, trânti usa si, fara sa mai ia aminte în jur, pomi drept spre masa pe care-1 astepta dejunul. - Bill! rosti necunoscutul, straduindu-se sa pastreze-n glas o intonatie cât mai hotarâta si fireasca. Capitanul se întoarse brusc si ramase încremenit în fata noastra. Din ars de soare cum era, se facuse ca pamântul. Pâna si nasul i se învinetise. Avea aerul unui om care s-a întâlnit cu o fantoma, daca nu cu diavolul în persoana. Trebuie sa va marturisesc ca m-a prins mila de el, atât mi s-a parut deodata de îmbatrânit si prapadit. - Nu ma recunosti, Bill, draga? Cum de nu-ti recunosti vechiul tovaras de bord, Bill? spuse necunoscutul. Capitanul casca gura dupa aer, ca un peste pe uscat. - Câinele Negru! bâigui el în sfârsit. - Chiar el, raspunse necunoscutul, prinzând curaj. Câinele Negru a venit sa-si vada vechiul tovaras de bord, pe dragutul sau de Bill, care s-a aranjat atât de bine la hanul "Amiral Benbow". Ah, Bill, Bill! Multa apa a mai curs pe gârla de când mi-am pierdut eu aste doua gheare ale mele! exclama el, ridicându-si mâna schiloada. - Sa lasam palavrageala, îi curma vorba capitanul. Mi-ai cautat urma si iata ca m-ai gasit. Acum spune ce poftesti de la mine. - Bravo, acu te recunosc si eu, Bill, raspunse Câinele Negru. Ai dreptate. Uite, prichindelul asta simpatic are sa-mi aduca un paharut de rom si dupa asta, daca vrei, o sa stam de vorba pe sleau, ca doi vechi prieteni. Bine zic? Când m-am întors cu sticla, i-am gasit pe amândoi la masa.

‘That’s you, Bill,’ returned Black Dog, ‘you’re in the right of it, Billy. I’ll have a glass of rum from this dear child here, as I’ve took such a liking to; and we’ll sit down, if you please, and talk square, like old shipmates.’ When I returned with the rum, they were already seated on either side of the captain’s breakfast-table— Black Dog next to the door and sitting sideways so as to have one eye on his old shipmate and one, as I thought, on his retreat. He bade me go and leave the door wide open. ‘None of your keyholes for me, sonny,’ he said; and I left them together and retired into the bar. ‘For a long time, though I certainly did my best to listen, I could hear nothing but a low gattling; but at last the voices began to grow higher, and I could pick up a word or two, mostly oaths, from the captain. ‘No, no, no, no; and an end of it! ’ he cried once. And again, ‘If it comes to swinging, swing all, say I.’ Then all of a sudden there was a tremendous explosion of oaths and other noises—the chair and table went over in a lump, a clash of steel followed, and then a cry of pain, and the next instant I saw Black Dog in full flight, and the captain hotly pursuing, both with drawn cutlasses, and the former streaming blood from the left shoulder. Just at the door the captain aimed at the fugitive one last tremendous cut, which would certainly have split him to the chine had it not been intercepted by our big signboard of Admiral Benbow. You may see the notch on the lower side of the frame to this day. That blow was the last of the battle. Once out upon the road, Black Dog, in spite of his wound, showed a wonderful clean pair of heels and disappeared over the edge of the hill in half a minute. The captain, for his part, stood staring at the signboard like a bewildered man. Then he passed his hand over his eyes several times and at last turned back into the house. ‘Jim,’ says he, ‘rum"; and as he spoke, he reeled a little, and caught himself with one hand against the wall. ‘Are you hurt?’ cried I. ‘Rum,’ he repeated. ‘I must get away from here. Rum! Rum!’ I ran to fetch it, but I was quite unsteadied by all that had fallen out, and I broke one glass and fouled the tap, and while I was still getting in my own way, I heard a loud fall in the parlour, and running in, beheld the captain lying full length upon the floor. At the same instant my mother, alarmed by the cries and fighting, came running downstairs to help me. Between us we raised his head. He was breathing very loud and hard, but his eyes were closed and his face a horrible colour. ‘Dear, deary me,’ cried my mother, ‘what a disgrace upon the house! And your poor father sick! ’ In the meantime, we had no idea what to do to help the captain, nor any other thought but that he had got his death-hurt in the scuffle with the stranger. I got the rum, to be sure, and tried to put it down his throat, but his teeth were tightly shut and his jaws as strong as iron. It was a happy relief for us when the door opened and Doctor Livesey came in, on his visit to my father. ‘Oh, doctor,’ we cried, ‘what shall we do? Where is he wounded?’

Câinele Negru se asezase chiar lânga usa, la capatul lavitei, si cu un ochi privea la vechiul sau prieten, iar cu celalalt cata la usa, gata sa fuga. îmi porunci sa plec si sa las usa deschisa. - Ca sa nu te uiti cumva pe gaura cheii, draguta, ma lamuri el. I-am lasat deci pe amândoi în sala si m-am întors la tejghea. Cu toate staruintele mele, multa vreme n-am putut auzi nimic altceva decât un murmur înabusit. Dar încetul cu încetul vocile prindeau tarie si în sfârsit am izbutit sa deslusesc câteva cuvinte, care însemnau de fapt tot atâtea sudalme. în cele din urma capitanul izbucni: - Nu, nu, nu, si înca o data nuî Nici sa n-aud de asa ceva! Priceput-ai? Pe urma iar câteva cuvinte razlete: - Daca e sa ajungem la spânzuratoare, cel putin sa ne puna streangul de gât la toti! în clipa urmatoare, când ma asteptam mai putin, am auzit un val naprasnic de sudalme, masa si lavitele se naruira cu zgomot, rasuna un zanganit de lame ciocnite, apoi un tipat de durere si peste o secunda l-am vazut pe Câinele Negru rupând-o de fuga spre usa. Capitanul gonea pe urmele lui. Erau amândoi cu sabiile dezgolite si din umarul stâng al Câinelui Negru tâsnea un pâraias de sânge. Capitanul îl ajunse chiar lânga usa, îsi roti sabia deasupra capului si vru sa-i aplice fugarului o lovitura înspaimântatoare, care de buna seama l-ar fi despicat în doua, daca lama nu s-ar fi agatat de tablia de la usa, cu firma noastra "Amiral Benbow". Pâna acum se mai poate vedea pe tablie urma acelei lovituri de sabie. Cu asta batalia lua sfârsit. Dând buzna afara, Câinele Negru, în ciuda ranii sale, o lua la picior cu atâta repeziciune, încât într-o jumatate de minut se si facu nevazut. Capitanul ramase locului, privind nauc la firma. Apoi se freca la ochi si se întoarse cu pas împleticit în casa. - Jim, porunci el, adu-mi niste rom! Se clatina si se sprijini cu mâna de perete. - Sunteti ranit, sir? am strigat eu speriat. - Adu rom î îsi repeta el porunca. Trebuie sa spal putina. Rom! Auzi tuî Adu rom! Am pornit dupa rom, dar de emotie am scapat paharul si am mânjit cu noroi vrana butoiului. în vreme ce turnam rom în alt pahar, am auzit deodata o bufnitura în sala cea mare, de parca s-ar fi prabusit un corp mare pe podele. Am dat fuga si l-am vazut pe capitan întins cât era de lung pe dusumea. Mama, speriata de tipete si zarva încaierarii, daduse fuga si ea pe scari, sa-mi vina în ajutor. în doi am ridicat capul capitanului, sprijinindu-1 pe genunchii nostri. Batrânul gâfâia zgomotos si greu. Ochii si-i tinea închisi si fata i se facuse stacojie. - Doamne sfinte! a exclamat mama. Ce rusine pentru hanul nostru. Si tocmai acuma si-a gasit bietul taica-tau sa se îmbolnaveasca! Nu stiam cum sa-i mai ajutam capitanului si eram încredintati amândoi ca a fost ranit de moarte în încaierarea cu necunoscutul. Am adus romul si am încercat sa-i torn câteva picaturi în gura. Dar falcile lui puternice erau înclestate si tari ca fierul. Din fericire, tocmai în clipa aceea se deschise usa si intra doctorul Livesey, care venise sa-l viziteze pe sarmanul taica-meu. - Ajuta-ne, doctore! am strigat noi. Ce sa facem? Oare unde-o fi ranit ?

‘Wounded? A fiddle-stick’s end!’ said the doctor. ‘No more wounded than you or I. The man has had a stroke, as I warned him. Now, Mrs. Hawkins, just you run upstairs to your husband and tell him, if possible, nothing about it. For my part, I must do my best to save this fellow’s trebly worthless life; Jim, you get me a basin.’ When I got back with the basin, the doctor had already ripped up the captain’s sleeve and exposed his great sinewy arm. It was tattooed in several places. ‘Here’s luck,’ ‘A fair wind,’ and ‘Billy Bones his fancy,’ were very neatly and clearly executed on the forearm; and up near the shoulder there was a sketch of a gallows and a man hanging from it—done, as I thought, with great spirit. ‘Prophetic,’ said the doctor, touching this picture with his finger. ‘And now, Master Billy Bones, if that be your name, we’ll have a look at the colour of your blood. Jim,’ he said, ‘are you afraid of blood?’ ‘No, sir,’ said I. ‘Well, then,’ said he, ‘you hold the basin"; and with that he took his lancet and opened a vein. A great deal of blood was taken before the captain opened his eyes and looked mistily about him. First he recognized the doctor with an unmistakable frown; then his glance fell upon me, and he looked relieved. But suddenly his colour changed, and he tried to raise himself, crying, ‘Where’s Black Dog?’ ‘There is no Black Dog here,’ said the doctor, ‘except what you have on your own back. You have been drinking rum; you have had a stroke, precisely as I told you; and I have just, very much against my own will, dragged you headforemost out of the grave. Now, Mr. Bones—‘ ‘That’s not my name,’ he interrupted. ‘Much I care,’ returned the doctor. ‘It’s the name of a buccaneer of my acquaintance; and I call you by it for the sake of shortness, and what I have to say to you is this; one glass of rum won’t kill you, but if you take one you’ll take another and another, and I stake my wig if you don’t break off short, you’ll die— do you understand that?— die, and go to your own place, like the man in the Bible. Come, now, make an effort. I’ll help you to your bed for once.’ Between us, with much trouble, we managed to hoist him upstairs, and laid him on his bed, where his head fell back on the pillow as if he were almost fainting. ‘Now, mind you,’ said the doctor, ‘I clear my conscience—the name of rum for you is death. ’ And with that he went off to see my father, taking me with him by the arm. ‘This is nothing,’ he said as soon as he had closed the door. ‘I have drawn blood enough to keep him quiet awhile; he should lie for a week where he is—that is the best thing for him and you; but another stroke would settle him.’ The Black Spot ABOUT noon I stopped at the captain’s door with some

- Ranit? râse doctorul. Nu e mai ranit decât mine ori decât tine. Pur si simplu l-a lovit damblaua. Ce sa-i faci, l-am prevenit ca asa o sa pateasca... Ei, misis Hawkins, înapoia- za-te, te rog, sus la sotul dumitale si, daca se poate, straduieste-te sa nu-i spui nimic de cele întâmplate. Cât despre mine, am sa încerc sa salvez aceasta de trei ori netrebuincioasa viata. Jim, adu-mi un lighean. Când m-am întors eu cu ligheanul, doctorul îi si suflecase capitanului mâneca, dezgolindu-i bratul musculos. Pe pielea bronzata am vazut o multime de tatuaje. între umar si cot avea câteva inscriptii punctate cu albastru: "împli- neasca-ti-se visurile, Billy Bones". "Dea Domnul vânt bun" si "Sa-ti fie cu noroc". Aproape de umar avea desenata o spânzuratoare, de care atârna un omulet. Dupa cum mi s-a parut mie, desenul acesta însemna o adevarata capodopera. - Profetic desen, remarca doctorul, atingând cu dege-tul tatuajul. Si acum, domnule Billy Bones, daca acesta ti-eîntr- adevar numele, avem sa vedem si ce culoare are sângele dumitale. Tu nu te temi de sânge, Jim ? se întoarse el spre mine. - Nu, sir, am raspuns eu. - Perfect, spuse doctorul. Tine-mi ligheanul. El lua lanteta si cresta o vâna. Mult sânge i-a curs capitanului înainte de a-1 vedea noi deschizând ochii si aruncându-ne o cautatura tulbure. îl recunoscu pe doctor si-si încrunta sprâncenele. Apoi ma vazu si pe mine si se linisti întrucâtva. Dar dupa o clipa fata i se rosi deodata si, încercând sa se ridice, scoase un racnet furios: - Unde-i Câinele Negru? - Afara de dumneata nu-i nici un câine aici, spuse doctorul. Afla ca ai baut prea mult rom si te-a lovit într-adevar damblaua, dupa cum ti-am mai prezis-o. Iar eu sunt nevoit acum sa te scot din groapa, cu toate ca nu-mi face nici o placere. Asadar, mister Bones... - Nu ma cheama Bones, întrerupse capitanul. - N-are nici o însemnatate, daca te cheama asa sau nu, spuse calm doctorul. Am eu un prieten pirat pe care-1 cheama Bones si ti-am acordat dumitale numele lui, ca sa-mi vie mai usor. Si acuma sa tii minte ce-am sa-ti spun: un pahar de rom nu e în stare, fireste, sa te omoare, dar daca ai sa mai bei un singur pahar, o sa-ti vie cheful pe urma sa bei si altele. îti jur deci pe peruca mea ca daca nu te lasi de bautura, ai sa dai cât de curând ortul popii, întelesu-m-ai ? Adica în pamânt ai sa te întorci, cum spune biblia. Si acum încearca sa te ridici. Am sa-ti ajut sa mergi pâna la patul dumitale. Cu destula truda l-am târât pe capitan pâna sus în odaie si l-am culcat pe patul lui. El se lasa sa cada între perne si ramase sa zaca asa, ca un bustean. - Ia aminte, Billy Bones, mai spuse doctorul, îti vorbesc fara nici un înconjur: cuvântul "rom" si cuvântul "moarte" înseamna pentru dumneata exact acelasi lucru. Apoi, luându-ma de mina, doctorul porni spre odaia unde zacea taica-meu. - Fleacuri, spuse el, închizând usa în urma noastra. Am scos atâta sânge din el, încât l-am linistit, cred, pentru multa vreme. Acum are sa zaca la pat o saptamâna, ceea ce e cât se poate de folositor si pentru el si pentru noi. Dar un al doilea atac n-ar mai putea sa-l suporte. Capitolul III Semnul negru Aproape de prânz am intrat la capitan în odaie, adu- cându-i o

cooling drinks and medicines. He was lying very much as we had left him, only a little higher, and he seemed both weak and excited. ‘Jim,’ he said, ‘you’re the only one here that’s worth anything, and you know I’ve been always good to you. Never a month but I’ve given you a silver fourpenny for yourself. And now you see, mate, I’m pretty low, and deserted by all; and Jim, you’ll bring me one noggin of rum, now, won’t you, matey?’ ‘The doctor—’ I began. But he broke in cursing the doctor, in a feeble voice but heartily. ‘Doctors is all swabs,’ he said; ‘and that doctor there, why, what do he know about seafaring men? I been in places hot as pitch, and mates dropping round with Yellow Jack, and the blessed land a-heaving like the sea with earthquakes—what to the doctor know of lands like that?—and I lived on rum, I tell you. It’s been meat and drink, and man and wife, to me; and if I’m not to have my rum now I’m a poor old hulk on a lee shore, my blood’ll be on you, Jim, and that doctor swab"; and he ran on again for a while with curses. ‘Look, Jim, how my fingers fidges,’ he continued in the pleading tone. ‘I can’t keep ‘em still, not I. I haven’t had a drop this blessed day. That doctor’s a fool, I tell you. If I don’t have a drain o’ rum, Jim, I’ll have the horrors; I seen some on ‘em already. I seen old Flint in the comer there, behind you; as plain as print, I seen him; and if I get the horrors, I’m a man that has lived rough, and I’ll raise Cain. Your doctor hisself said one glass wouldn’t hurt me. I’ll give you a golden guinea for a noggin, Jim.’ He was growing more and more excited, and this alarmed me for my father, who was very low that day and needed quiet; besides, I was reassured by the doctor’s words, now quoted to me, and rather offended by the offer of a bribe. ‘I want none of your money,’ said I, ‘but what you owe my father. I’ll get you one glass, and no more.’ When I brought it to him, he seized it greedily and drank it out. ‘Aye, aye,’ said he, ‘that’s some better, sure enough. And now, matey, did that doctor say how long I was to lie here in this old berth?’ Cesfe view.and edit cCf. Da#nload the free tralver$ion. ‘A week at least,’ said I. ‘Thunder!’ he cried. ‘A week! I can’t do that; they’d have the black spot on me by then. The lubbers is going about to get the wind of me this blessed moment; lubbers as couldn’t keep what they got, and want to nail what is another’s. Is that seamanly behaviour, now, I want to know? But I’m a saving soul. I never wasted good money of mine, nor lost it neither; and I’ll trick ‘em again. I’m not afraid on ‘em. I’ll shake out another reef, matey, and daddle ‘em again.’ As he was thus speaking, he had risen from bed with great difficulty, holding to my shoulder with a grip that almost made me cry out, and moving his legs like so much dead weight. His words, spirited as they were in meaning, contrasted sadly with the weakness of the voice in which they were uttered. He paused when he had got into a sitting position on the edge. ‘That doctor’s done me,’ he murmured. ‘My ears is singing.

bautura racoritoare si doctoria. L-am gasit în aceeasi pozitie, doar un pic mai sus pe perna. Mi s-a parut foarte slab si în aceeasi vreme extrem de tulburat. - Jim, mi se adresa el, numai tu esti mai de treaba în casa asta. Afara de asta stii ca am fost întotdeauna bun cu tine. în fiece luna îti dadeam câte patru pense din cele de argint, iar acum, vazând cât mi-e de rau si cum m-au parasit toti, nu-i asa ca ai sa-mi aduci o canuta de rom ? - Doctorul spune ca... am dat sa încep eu. Dar el porni sa-l înjure pe doctor cu si mai turbata mânie, desi abia se mai tinea sufletul în el. - Toti doctorii sunt niste natarai, urla el. S-apoi de unde vrei sa se priceapa pârlitul vostru de doctor ce poate un marinar? Am fost eu prin niste tari unde domneste o caldura ca într-un cazan cu smoala, unde Jack cel Galben4 secera oamenii ca pe-o nimica, iar cutremurile zguduie pamântul cum îsi poarta marea talazurile. Habar n-are doctorul vostru de asemenea locuri! Si, daca vrei sa stii, numai cu rom am trait pe-acolo... Romul mi-era si carne, si apa, si nevasta, si prieten. Daca nu-mi dai acuma o picatura de rom, am sa seaman cu o epava pe care o arunca valurile la tarm. Sa stii, Jim, ca sângele meu are sa cada pe capul tau ca si pe al pârlitului tau de doctor. Si iar se porni pe înjuraturi. - Uita-te cum îmi tremura degetele, Jim, urma el apoi cu glas plângator. Si nici nu le pot opri sa tremure. Azi n-am pus nici un strop de rom în gura. Crede-ma, doctorul tau e un neghiob. Daca nu trag un gât de rom, Jim draga, o sa am iar cosmaruri. Mi s-au si nalucit de-acu niste vedenii, zau asa. L-am vazut pe batrânul Flint colo în ungher cum te vad si cum ma vezi. Si sa stii ca daca încep cosmarurile ma fac rau ca o fiara. La urma urmei a spus si doctorul ca dintr-un paharut n-am sa mor. Am sa-ti dau o guinee din cele de aur pentru o canuta, Jim, zau asa. Cerea din ce în ce mai staruitor si parea atât de atâtat, încât m-am temut sa nu-1 auda cumva tata. Se nimerise sa-i fie si mai rau în ziua aceea, asa ca avea nevoie de liniste. Mi-am adus aminte si de cuvintele doctorului ca un singur paharut nu poate sa-i faca mare rau capitanului. - Nu-mi trebuie banii dumitale, i-am raspuns eu, indignat ca încearca sa ma mituiasca. Mai bine plateste cele ce-i datorezi lui tata. Iti aduc un pahar, dar sa stii ca-i ultimul. I-am adus un pahar de rom. El l-a însfacat cu lacomie si l-a dat de dusca. - Uite, vezi, spuse el, am si început sa ma simt mai bine. Ia asculta, draguta, nu ti-a spus doctorul cât mai trebuie sa stau la pat? - Cel putin o saptamâna, am raspuns eu. O saptamâna în cap! - Trasnete si fulgere! urla capitanul. O saptamâna? Pai daca mai stau culcat o saptamâna au sa aiba timp sa-mi trimita semnul cel negru. Afurisitii aia au si mirosit unde sunt. Trântorii naibii! N-au putut sa-si pastreze agonisita si acuma se lacomesc la avut strain. Spune si tu, asa fac niste marinari adevarati? Uite eu, bunaoara, niciodata nu mi-am risipit de-a surda banii si-mi pastrez chiverniseala. Ai sa vezi ca am sa-i trag si de data asta pe sfoara. Ridic ancora si-i las pe toti cu buzele umflate. Cu aceste cuvinte el încerca sa se ridice în capul oaselor si se agata de gâtul meu cu atâta putere, încât mai n-am scos un tipat de durere. îsi dadu jos din pat picioarele grele ca niste buturugi, tot urmând sa vorbeasca plin de aprindere, desi glasul nu-1 mai slujea defel.

Lay me back. ’ Before I could do much to help him he had fallen back again to his former place, where he lay for a while silent. ‘Jim,’ he said at length, ‘you saw that seafaring man today?’ ‘Black Dog?’ I asked. ‘Ah! Black Dog,’ says he. ‘HE’S a bad un; but there’s worse that put him on. Now, if I can’t get away nohow, and they tip me the black spot, mind you, it’s my old sea- chest they’re after; you get on a horse—you can, can’t you? Well, then, you get on a horse, and go to— well, yes, I will!—to that eternal doctor swab, and tell him to pipe all hands—magistrates and sich—and he’ll lay ‘em aboard at the Admiral Benbow—all old Flint’s crew, man and boy, all on ‘em that’s left. I was first mate, I was, old Flint’s first mate, and I’m the on’y one as knows the place. He gave it me at Savannah, when he lay a-dying, like as if I was to now, you see. But you won’t peach unless they get the black spot on me, or unless you see that Black Dog again or a seafaring man with one leg, Jim—him above all. ’ ‘But what is the black spot, captain?’ I asked. ‘That’s a summons, mate. I’ll tell you if they get that. But you keep your weather-eye open, Jim, and I’ll share with you equals, upon my honour. ’ He wandered a little longer, his voice growing weaker; but soon after I had given him his medicine, which he took like a child, with the remark, ‘If ever a seaman wanted drugs, it’s me,’ he fell at last into a heavy, swoonlike sleep, in which I left him. What I should have done had all gone well I do not know. Probably I should have told the whole story to the doctor, for I was in mortal fear lest the captain should repent of his confessions and make an end of me. But as things fell out, my poor father died quite suddenly that evening, which put all other matters on one side. Our natural distress, the visits of the neighbours, the arranging of the funeral, and all the work of the inn to be carried on in the meanwhile kept me so busy that I had scarcely time to think of the captain, far less to be afraid of him. He got downstairs next morning, to be sure, and had his meals as usual, though he ate little and had more, I am afraid, than his usual supply of rum, for he helped himself out of the bar, scowling and blowing through his nose, and no one dared to cross him. On the night before the funeral he was as drunk as ever; and it was shocking, in that house of mourning, to hear him singing away at his ugly old sea-song; but weak as he was, we were all in the fear of death for him, and the doctor was suddenly taken up with a case many miles away and was never near the house after my father’s death. I have said the captain was weak, and indeed he seemed rather to grow weaker than regain his strength. He clambered up and down stairs, and went from the parlour to the bar and back again, and sometimes put his nose out of doors to smell the sea, holding on to the walls as he went for support and breathing hard and fast like a man on a steep mountain. He never particularly addressed me, and it is my belief he had as good as forgotten his confidences; but his temper was more flighty, and allowing for his bodily weakness, more violent than ever. He had an alarming way now when he was drunk of drawing his cutlass

Când se vazu în sfârsit asezat pe dunga patului, i se taie rasuflarea si lunga vreme nu mai putu rosti nici un cuvânt. în cele din urma îi reveni însa graiul: - M-a dat gata doctorul asta... îmi vâjâie în urechi si mi se învârteste capul. Ajuta-ma sa ma întind iar... Dar mai înainte de a gasi eu timp sa-i întind mâna, el cazu iar pe pat si ramase o vreme nemiscat. - Jim, spuse el în sfârsit, l-ai vazut azi pe marinarul cela? - Câinele Negru? l-am întrebat eu. - Da, Câinele Negru, repeta el. E un om foarte rau, dar cei care l-au trimis sunt si mai rai. Asculta: daca n-am sa izbutesc sa spal putina la timp si or sa-mi trimita semnul negru, sa stii ca umbla dupa lada mea. Pune atunci seaua pe cal - caci tu stii sa calaresti, nu-i asa? si cum spuneam: pune seaua pe cal, încaleca-1 si mâna... Acuma nu-mi mai pasa... Asa ca mâna-ti calul pâna la blestematul vostru de doctor, cât e el de natarau, si spune-i sa cheme sus pe punte tot echipajul - jurati si judecatori, cum s-or mai fi chemând ei acolo - si sa puna gabja pe toti musafirii mei, pe toata banda asta a lui Flint, câti au mai ramas în viata si au sa vina dupa mine aici, pe bordul lui "Amiral Benbow". Eu am fost prim-timonier, da, da, timonier-prim pe lânga batrânul Flint, si numai eu stiu unde se gaseste locul acela. Chiar el mi-a povestit totul la Savannah, în vreme ce zacea pe patul mortii, cum zac eu acuma. Dar sa nu faci nimic pâna când n-o sa-mi trimita ei semnul negru ori pâna n-o sa-l vezi iar pe Câinele Negru sau pe marinarul cel cu un singur picior. Mai ales de marinarul cela sa te feresti, Jim. - Dar ce mai e si semnul de care spui, capitane? l-am întrebat eu. - E o chemare, prietene. Cum sunt citatiile de chemare la judecata. Am sa-ti spun eu când or sa mi-o trimita. Numai vezi de fii cu ochii în patru, sa nu-ti scape cumva fârtatii ceia, Jim draga. îti dau cuvântul meu ca am sa-mi împart tot avutul cu tine... începu sa vorbeasca aiurea si glasul îi slabea din ce în ce. I-am dat doctoria, pe care el o înghiti supus ca un copil. - Nu-i pe lume marinar care sa aiba acum mai mare nevoie de doctorii... Curând cazu într-un fel de toropeala grea si-l lasai singur. Nu stiu ce-as fi facut daca toate s-ar fi sfârsit cu bine. Pesemne i-as fi povestit doctorului tot ce auzisem, caci ma temeam grozav sa nu cumva sa-i para rau capitanului ca fusese atât de sincer cu mine, ceea ce l-ar fi putut îndemna sa-mi faca de petrecanie. Dar lucrurile au luat alta întorsatura. Spre seara îsi dadu pe neasteptate sufletul sarmanul meu parinte si uitaram cu totii de capitan. Eram atât de absorbit de nenorocirea care daduse peste noi, de vizitele vecinilor, de pregatirile de înmormântare si de toata treaba hanului, încât nu mai aveam când ma gândi la capitan si la toate temerile mele. A doua zi dimineata el coborî în sala mare de parca habar n-avea de cele petrecute. Lua masa la vremea obisnuita, dar fara prea mare pofta si ma tem ca a dat de dusca mai multe pahare decât îi era obiceiul, caci se cinstea singur, stând la tejghea. Gâfâia si foraia atât de cumplit, încât nimeni nu îndraznea sa-l opreasca, iar seara, în ajun de îngropaciune, era iar beat ca de obicei. Te prindea groaza si scârba ascultându-i cântecul desantat, rasunând în casa noastra îndoliata. Dar, cu toate ca era foarte slab, ne temeam de el ca de foc. Singurul om care ar fi putut sa-i închida gura era doctorul, dar el era departe, chemat la un bolnav. De altminteri, dupa moartea tatei nu se mai aratase în casa noastra. Dupa cum v-am mai spus, capitanul era foarte slab. Si într-adevar, nu numai ca nu-si venise în fire, dar parea sa slabeasca din ce în ce.

and laying it bare before him on the table. But with all that, he minded people less and seemed shut up in his own thoughts and rather wandering. Once, for instance, to our extreme wonder, he piped up to a different air, a king of country love-song that he must have learned in his youth before he had begun to follow the sea. So things passed until, the day after the funeral, and about three o’clock of a bitter, foggy, frosty afternoon, I was standing at the door for a moment, full of sad thoughts about my father, when I saw someone drawing slowly near along the road. He was plainly blind, for he tapped before him with a stick and wore a great green shade over his eyes and nose; and he was hunched, as if with age or weakness, and wore a huge old tattered sea- cloak with a hood that made him appear positively deformed. I never saw in my life a more dreadful-looking figure. He stopped a little from the inn, and raising his voice in an odd sing-song, addressed the air in front of him, ‘Will any kind friend inform a poor blind man, who has lost the precious sight of his eyes in the gracious defence of his native country, England—and God bless King George!—where or in what part of this country he may now be?’ ‘You are at the Admiral Benbow, Black Hill Cove, my good man, ’ said I. ‘I hear a voice,’ said he, ‘a young voice. Will you give me your hand, my kind young friend, and lead me in?’ I held out my hand, and the horrible, soft-spoken, eyeless creature gripped it in a moment like a vise. I was so much startled that I struggled to withdraw, but the blind man pulled me close up to him with a single action of his arm. ‘Now, boy,’ he said, ‘take me in to the captain.’ ‘Sir,’ said I, ‘upon my word I dare not.’ ‘Oh,’ he sneered, ‘that’s it! Take me in straight or I’ll break your arm. ’ And he gave it, as he spoke, a wrench that made me cry out. ‘Sir,’ said I, ‘it is for yourself I mean. The captain is not what he used to be. He sits with a drawn cutlass. Another gentleman—‘ ‘Come, now, march,’ interrupted he; and I never heard a voice so cruel, and cold, and ugly as that blind man’s. It cowed me more than the pain, and I began to obey him at once, walking straight in at the door and towards the parlour, where our sick old buccaneer was sitting, dazed with rum. The blind man clung close to me, holding me in one iron fist and leaning almost more of his weight on me than I could carry. ‘Lead me straight up to him, and when I’m in view, cry out, ‘Here’s a friend for you, Bill.’ If you don’t, I’ll do this,’ and with that he gave me a twitch that I thought would have made me faint. Between this and that, I was so utterly terrified of the blind beggar that I forgot my terror of the captain, and as I opened the parlour door, cried out the words he had ordered in a trembling voice. The poor captain raised his eyes, and at one look the rum went out of him and left him staring sober. The expression of his face was not so much of terror as of mortal sickness. He made a movement to rise, but I do not believe he had enough force left in his body. ‘Now, Bill, sit where you are,’ said the beggar. Tf I can’t see, I can hear a finger stirring. Business is business. Hold out your

Numai cu mare greu mai izbutea sa urce scarile, iar când cobora, îndreptându-se spre tejghea, se împleticea si se poticnea mereu. Din când în când crapa usa, scotându-si nasul afara, ca sa respire aerul sarat al marii, dar îsi putea pastra echilibrul numai tinându-se de pereti. Sufla repezit si greu, ca un om care suie un deal abrupt. Nu mai statea de vorba cu mine, si, cum se vede, uitase de marturisirile ce mi le facuse cu atâta sinceritate. în schimb, în pofida slabiciunii, ajunsese si mai artagos si-i sarea tandara din te miri ce. Când se îmbata, îsi scotea sabia din teaca, si-o punea pe masa în fata-si si ramânea cufundat în gândurile sale, fara sa ia seama la oamenii din jur. Odata, spre nemasurata noastra uimire, s-a apucat chiar sa fluiere încetisor un cântecel de dragoste, pe care-1 cântase poate în tineretile sale în satul natal, înainte de a porni pe mari. Aici ajunsesera lucrurile, când, a doua zi dupa înmormântare - pe la ceasurile trei dupa amiaza - am iesit afara si am ramas sa stau în fata casei. Ziua era posomorâta, rece si cetoasa, iar eu stateam asa pe prag si ma simteam cuprins de o neagra deznadejde. Deodata am zarit un om venind sontâc-sontâc pe drum. Era orb pesemne, caci îsi tot achipuia drumul cu batul. Deasupra ochilor purta un fel de cozoroc verde. Gârbovit de batrânete ori covârsit cine stie de ce boala, necunoscutul orbecaia pe drum, înfofolit într-un fel de manta marinareasca cu gluga. Mantaua era veche si toata numai zdrente. Niciodata în viata nu mai vazusem un om atât de spaimos la înfatisare. Orbul se opri nu departe de han si porni sa spuna cu un glas ciudat de fonf si cântat: - Oare nu s-o gasi cineva sa-si faca mila si pomana de un sarman orb, care si-a pierdut vederea aparându-si vitejeste tara, binecuvântata fie Anglia si aiba-1 domnul Dumnezeu în paza sa pe luminatul nostru rege, oare nu s-o gasi cineva sa-i spuna acestui sarman orb în ce loc se gaseste el în clipa de fata? î - Te gasesti lânga hanul "Amiral Renbow", în Golful Dealului Negru, om bun, i-am spus eu. - Aud un glas, urma batrânul, un glas de om tânar. Da-mi mâna, tinere cu inima buna, si du-ma în casa! I-am întins mâna, si faptura asta oarba si oribila, cu glas atât de dulceag însa, mi-a prins-o ca în cleste. M-am speriat atât de tare, încât am vrut s-o rup de fuga. Dar orbul m-a tinut pe loc, atragându-ma spre el. - Si acum, baiete, scrâsni el, du-ma la capitan. - Eu... pe cuvântul meu, sir, am bâiguit eu, pe cuvântul meu ca nu îndraznesc... - Nu îndraznesti? rânji el. Nu mai spune! Ia te uita, nu îndrazneste, sarmanelul! Du-ma imediat la el, ori îti frâng mâna. Si mi-a rasucit cu atâta putere mâna, încât am scos un tipat. - Sir, am bâlbâit eu, nu pentru mine, ci pentru dumneata ma tem. Capitanul s-a schimbat grozav în ultimul timp. Sta cu sabia pe masa si când a venit un gentlemen la el ieri... - Hai, mars si taca-ti gura! m-aîntrerupt orbul. Nu mai auzisem niciodata un glas atât de fioros si crud. Auzindu-1, m-am speriat si mai rau. Am înteles însa ca n-am încotro si l-am condus în sala mare, unde sedea piratul nostru cel bolnav si ametit de rom. Orbul îmi înclestase bratul cu degetele-i tari ca fierul si se sprijinea cu toata greutatea pe umarul meu, încât abia ma mai tineam pe picioare. - Sa ma duci drept la el si când are sa ma vada sa strigi: "Iata-ti

left hand. Boy, take his left hand by the wrist and bring it near to my right. ’ We both obeyed him to the letter, and I saw him pass something from the hollow of the hand that held his stick into the palm of the captain’s, which closed upon it instantly. ‘And now that’s done,’ said the blind man; and at the words he suddenly left hold of me, and with incredible accuracy and nimbleness, skipped out of the parlour and into the road, where, as I still stood motionless, I could hear his stick go tap-tap-tapping into the distance. It was some time before either I or the captain seemed to gather our senses, but at length, and about at the same moment, I released his wrist, which I was still holding, and he drew in his hand and looked sharply into the palm. ‘Ten o’clock!’ he cried. ‘Six hours. We’ll do them yet,’ and he sprang to his feet. Even as he did so, he reeled, put his hand to his throat, stood swaying for a moment, and then, with a peculiar sound, fell from his whole height face foremost to the floor. I ran to him at once, calling to my mother. But haste was all in vain. The captain had been struck dead by thundering apoplexy. It is a curious thing to understand, for I had certainly never liked the man, though of late I had begun to pity him, but as soon as I saw that he was dead, I burst into a flood of tears. It was the second death I had known, and the sorrow of the first was still fresh in my heart. The Sea-chest I LOST no time, of course, in telling my mother all that I knew, and perhaps should have told her long before, and we saw ourselves at once in a difficult and dangerous position. Some of the man’s money—if he had any—was certainly due to us, but it was not likely that our captain’s shipmates, above all the two specimens seen by me, Black Dog and the blind beggar, would be inclined to give up their booty in payment of the dead man’s debts. The captain’s order to mount at once and ride for Doctor Livesey would have left my mother alone and unprotected, which was not to be thought of. Indeed, it seemed impossible for either of us to remain much longer in the house; the fall of coals in the kitchen grate, the very ticking of the clock, filled us with alarms. The neighbourhood, to our ears, seemed haunted by approaching footsteps; and what between the dead body of the captain on the parlour floor and the thought of that detestable blind beggar hovering near at hand and ready to return, there were moments when, as the saying goes, I jumped in my skin for terror. Something must

prietenul, Bill". Daca n-ai sa strigi asa, uite ce-o sa-ti fac! Si-mi rasuci iar mâna cu atâta putere, încât era mai sa lesin. Asemenea groaza vârâse în mine cersetorul cel orb, încât am uitat de frica capitanului si, deschizând usa de la sala cea mare, am strigat cu glas tremurator cuvintele ce- mi poruncise orbul sa le strig. Bietul capitan si-a ridicat privirea si într-o clipa i-a trecut toata betia. Fata nici nu-i mai trada spaima, ci mai curând un chin de moarte. A dat sa se scoale în picioare, dar se vede ca nu l-au mai ajutat puterile. - Nu face nimic, Bill, poti sa ramâi unde esti, spuse milogul. N-am cum sa te vad, dar aud cum îti tremura degetele. Sa nu mai pierdem vremea însa. întinde mâna dreapta. Baiete, ia mâna lui si apropie-o de a mea. Ne-am supus amândoi poruncii orbului. Si am vazut cum a pus el ceva în mâna întinsa a capitanului, dupa care acesta si-a înclestat pumnul, ascunzând cele primite. - S-a facut, spuse orbul. Apoi cu o sprinteneala surprinzatoare se întoarse si iesi pe usa afara. Eu ramasesem încremenit, ascultând cum se departeaza bocanitul toiagului pe pietre. Trecu destul de mult timp pâna ne veniram noi în fire si-mi dadui seama ca tot îl mai tin înca de mâna pe capitan. Dar el îsi smulse îndata mâna si privi la biletelul din palma. - La ora zece? exclama el. Au mai ramas sase ore. Mai avem timp. Sari în picioare, dar în aceeasi clipa se clatina si se înclesta cu amândoua mâinile de beregata. Ramase asa câteva clipe, clatinându-se, apoi scoase un fel de horcait si se prabusi cât era de greu pe dusumele. M-am repezit îndata, chemând-o în ajutor pe mama. Dar era prea târziu. Capitanul murise subit, fulgerat de apoplexie. Ciudat lucru: niciodata nu-mi placuse omul acesta, desi în ultimul timp începuse sa-mi fie oarecum mila de el, dar acum, vazându-1 mort, am izbucnit în plâns. Si am plâns îndelung, înecându-ma în lacrimi. Aceasta era a doua moarte pe care o vedeam cu ochii mei si durerea pe care mi-o pricinuise cea dintâi era înca prea proaspata în inima mea. Capitolul IV Lada Bineînteles, i-am marturisit îndata mamei tot ce stiam. Poate ca ar fi trebuit sa-i povestesc mai demult toate acestea, caci acum ne pomenisem amândoi într-o situatie foarte grea si periculoasa. O parte din banii ramasi pe urma capitanului - daca ar fi ramas - ar fi trebuit fireste sa ne apartina noua. Dar era prea putin probabil ca tovarasii lui, care trebuie sa fi fost toti de teapa Câinelui Negru si milogului cel orb, s-ar fi învoit sa renunte la prada lor pentru a plati datoriile raposatului. Asa ca nu puteam nicidecum îndeplini porunca capitanului de a încaleca pe cal si de-a da fuga dupa doctorul Livesey, caci nu se putea s-o las pe mama singura, fara nici un fel de aparare. Nici nu ne putea trece prin cap asa ceva. De fapt, n-aveam macar curajul de-a ramâne o clipa mai mult în casa noastra: tresaream chiar când cadea vreun carbune din camin pe gratarul de fier, ne temeam pâna si de tic-tacul ornicului. Mereu mi se nazareau zgomote si pasi, de parca s-ar fi apropiat cineva pe furis de noi. La gândul ca acolo sus pe dusumele zace un les si ca undeva prin apropiere da târcoale orbul cel furios, mi se facea parul maciuca. Nu mai puteam zabovi nici o clipa. Trebuia sa luam o

speedily be resolved upon, and it occurred to us at last to go forth together and seek help in the neighbouring hamlet. No sooner said than done. Bare-headed as we were, we ran out at once in the gathering evening and the frosty fog. The hamlet lay not many hundred yards away, though out of view, on the other side of the next cove; and what greatly encouraged me, it was in an opposite direction from that whence the blind man had made his appearance and whither he had presumably returned. We were not many minutes on the road, though we sometimes stopped to lay hold of each other and hearken. But there was no unusual sound—nothing but the low wash of the ripple and the croaking of the inmates of the wood. It was already candle-light when we reached the hamlet, and I shall never forget how much I was cheered to see the yellow shine in doors and windows; but that, as it proved, was the best of the help we were likely to get in that quarter. For—you would have thought men would have been ashamed of themselves—no soul would consent to return with us to the Admiral Benbow. The more we told of our troubles, the more—man, woman, and child— they clung to the shelter of their houses. The name of Captain Flint, though it was strange to me, was well enough known to some there and carried a great weight of terror. Some of the men who had been to fieldwork on the far side of the Admiral Benbow remembered, besides, to have seen several strangers on the road, and taking them to be smugglers, to have bolted away; and one at least had seen a little lugger in what we called Kitt’s Hole. For that matter, anyone who was a comrade of the captain’s was enough to frighten them to death. And the short and the long of the matter was, that while we could get several who were willing enough to ride to Dr. Livesey’s, which lay in another direction, not one would help us to defend the inn. They say cowardice is infectious; but then argument is, on the other hand, a great emboldener; and so when each had said his say, my mother made them a speech. She would not, she declared, lose money that belonged to her fatherless boy; Tf none of the rest of you dare,’ she said, ‘Jim and I dare. Back we will go, the way we came, and small thanks to you big, hulking, chicken- hearted men. We’ll have that chest open, if we die for it. And I’ll thank you for that bag, Mrs. Crossley, to bring back our lawful money in. ’ Of course I said I would go with my mother, and of course they all cried out at our foolhardiness, but even then not a man would go along with us. All they would do was to give me a loaded pistol lest we were attacked, and to promise to have horses ready saddled in case we were pursued on our return, while one lad was to ride forward to the doctor’s in search of armed assistance. My heart was beating finely when we two set forth in the cold night upon this dangerous venture. A full moon was beginning to rise and peered redly through the upper edges of the fog, and this increased our haste, for it was plain, before we came forth again, that all would be as bright as day, and our departure exposed to the eyes of any watchers. We slipped along the hedges, noiseless and swift, nor did we see or hear anything to increase our terrors, till, to our relief, the door of the Admiral Benbow had closed behind us.

hotarâre. Si am hotarât sa plecam amândoi în satucul din apropiere ca sa cerem ajutor. Zis si facut. Asa cum eram, în capul gol, am rupt-o amândoi de fuga prin ceata si frig. începuse sa se întunece. De la noi nu se vedea satul, dar stiam ca nu-i departe, doar la vreo câteva sute de iarzi, pe malul opus al golfului, îmi dadea curaj si gândul ca orbul o luase în directia opusa când iesise din casa noastra. N-am mers mult timp, desi ne opream mereu sa tragem cu urechea. Dar de jur împrejur nu parea sa se auda nimic neobisnuit, doar mugetul fluxului si croncanitul corbilor în padure. în satucean începusera sa se aprinda lumânarile prin case si sclipirea lor galbuie ce razbatea prin usi si ferestre ne-a mai linistit. Dar acesta a fost tot ajutorul pe care l-am primit. Nici unul din sateni n-a vrut sa mearga cu noi la "Amiral Benbow". Cu cât le vorbeam noi de nelinistile si spaimele noastre, cu atât se aratau ei mai putin doritori sa-si paraseasca vetrele. Numele capitanului Flint, pe care eu nu-1 auzisem pâna atunci, îl stiau mai toti si-i umplea de groaza... Unii si-au adus aminte ca odata, pe când îsi lucrau ogoarele în vecinatatea hanului, au vazut pe drum niste oameni foarte suspecti. Necunoscutii li s-au parut a fi contrabandisti si sarmanii oameni s-au grabit sa-si ia talpasita si sa traga zavorul la usa casei. Nu stiu care vazuse chiar un mic vas în golful de la Vagauna lui Kidd. De aceea a fost de ajuns sa le pomenim doar de prietenii capitanului pentru a-i vârî în toate spaimele. S-au gasit, nu-i vorba, câtiva flacai mai îndrazneti, care s-au aratat gata sa se duca dupa doctorul Livesey, dar nimeni nici nu vroia sa auda de propunerea sa vina si sa pazeasca hanul. Se spune ca frica e molipsitoare. Un sfat sanatos însa e în stare sa insufle omului curajul ce-i lipseste. Când a vazut ca nimeni nu se învoieste sa vina cu noi, mama a declarat ca nici gând n-are sa piarda banii ce apartin baiatului ei orfan. - Sunteti toti niste fricosi, spuse ea, dar noi doi, Jim, si cu mine, n-o sa stam cu frica-n oase, ca niste misei. Ne întoarcem de unde am venit. Rusine sa va fie, ca sunteti toti niste zdrahoni, dar sufletul în voi e ca la un pui de gaina! Aflati ca noi doi o sa ne întoarcem si o sa deschidem lada, chiar de-ar fi sa iasa însasi moartea din ea... Ti-as fi foarte recunoscatoare, misis Crossby, daca-mi vei îngadui sa iau geanta dumitale, ca sa am unde pune banii ce ne apartin pe drept. Fireste, am declarat îndata ca merg si eu cu mama, si e tot atât de firesc ca toata lumea a început sa tipe sa nu savârsim asemenea nebunie. Totusi nimeni din barbati nu s-a încumetat sa declare ca ne însoteste. Tot ajutorul lor s-a marginit la a-mi da un pistol încarcat, în caz ca vom fi atacati, si la promisiunea de a ne tine gata doi cai înseuati, ca sa putem fugi, daca tâlharii se vor lua cumva dupa noi. Iar un flacau mai îndraznet a pornit si el calare, sa-i dea de stire doctorului si sa aduca întariri. Va închipuiti cu ce bataie de inima am purces cu mama la drum, înfruntând primejdia. Seara era foarte rece. Luna plina se ridicase deasupra orizontului si scapara sângerie în ceata, luminând din ce în ce mai viu cuprinsul. întelegând ca în curând are sa se faca lumina ca ziua si vom putea fi observati cu usurinta, ne-am furisat fara zgomot în umbra gardurilor de maracini si, înaintând repede, fara a mai întâmpina nici o piedica, am ajuns în scurta vreme la "Amiral Renbow". Intrând în casa, am tras îndata zavorul la usa. Apoi am stat amândoi o vreme în întuneric, singuri în casa pustie si în vecinatatea cadavrului ce zacea alaturi în odaie. Apoi mama a adus din bar o lumânare ai, tinându-ne amândoi de mâna, am intrat în sala cea mare. Capitanul zacea tot asa cum îl lasasem - pravalit pe

I slipped the bolt at once, and we stood and panted for a moment in the dark, alone in the house with the dead captain’s body. Then my mother got a candle in the bar, and holding each other’s hands, we advanced into the parlour. He lay as we had left him, on his back, with his eyes open and one arm stretched out. ‘Draw down the blind, Jim,’ whispered my mother; ‘they might come and watch outside. And now,’ said she when I had done so, ‘we have to get the key off THAT; and who’s to touch it, I should like to know!’ and she gave a kind of sob as she said the words. I went down on my knees at once. On the floor close to his hand there was a little round of paper, blackened on the one side. I could not doubt that this was the BLACK SPOT; and taking it up, I found written on the other side, in a very good, clear hand, this short message: ‘You have till ten tonight. ’ ‘He had till ten, Mother,’ said I; and just as I said it, our old clock began striking. This sudden noise startled us shockingly; but the news was good, for it was only six. ‘Now, Jim,’ she said, ‘thatkey.’ I felt in his pockets, one after another. A few small coins, a thimble, and some thread and big needles, a piece of pigtail tobacco bitten away at the end, his gully with the crooked handle, a pocket compass, and a tinder box were all that they contained, and I began to despair. ‘Perhaps it’s round his neck,’ suggested my mother. Overcoming a strong repugnance, I tore open his shirt at the neck, and there, sure enough, hanging to a bit of tarry string, which I cut with his own gully, we found the key. At this triumph we were filled with hope and hurried upstairs without delay to the little room where he had slept so long and where his box had stood since the day of his arrival. It was like any other seaman’s chest on the outside, the initial ‘B’ burned on the top of it with a hot iron, and the corners somewhat smashed and broken as by long, rough usage. ‘Give me the key,’ said my mother; and though the lock was very stiff, she had turned it and thrown back the lid in a twinkling. A strong smell of tobacco and tar rose from the interior, but nothing was to be seen on the top except a suit of very good clothes, carefully brushed and folded. They had never been worn, my mother said. Under that, the miscellany began—a quadrant, a tin canikin, several sticks of tobacco, two brace of very handsome pistols, a piece of bar silver, an old Spanish watch and some other trinkets of little value and mostly of foreign make, a pair of compasses mounted with brass, and five or six curious West Indian shells. I have often wondered since why he should have carried about these shells with him in his wandering, guilty, and hunted life. In the meantime, we had found nothing of any value but the silver and the trinkets, and neither of these were in our way. Underneath there was an old boat-cloak, whitened with sea-salt on many a harbour-bar. My mother pulled it up with impatience, and there lay before us, the last things in the chest, a bundle tied up in oilcloth, and looking like papers, and a canvas bag that gave forth, at a touch, the jingle of gold.

spate, cu ochii deschisi si cu o mâna rastignita în laturi. - Coboara storurile, Jim, mi-a soptit mama. Nu cumva sa ne urmareasca careva din ei prin fereastra... Si acum, spuse ea dupa ce am coborât storurile, trebuie sa cautam cheia de la lada. Numai ca nu stiu care din noi are sa aiba curajul sa se atinga de mort... Si mama era cât pe ce sa izbucneasca în plâns la cuvintele acestea. M-am lasat în genunchi si am vazut îndata pe dusumele, lânga mâna capitanului, o bucatica de hârtie mânjita pe-o parte cu negru. Nu încapea nici o îndoiala ca acesta trebuia sa fie faimosul semn negru. Am însfacat hârtiuta si am vazut îndata pe cealalta parte niste cuvinte scrise foarte citet, aproape caligrafic: "îti dam termen pâna la zece seara". - Or sa vina la zece, mama, am spus eu. Si în aceeasi clipa vechiul nostru ornic începu sa bata. Ne-am cutremurat amândoi la sunetul acesta neasteptat, dar ne-am si bucurat totodata, caci ornicul a batut numai de sase ori. - Ei hai, Jim, spuse mama, cauta cheia. Am scotocit pe rând toate buzunarele capitanului. Câteva monede marunte, un degetar, ac si ata, o bucata de tutun de mestecat, din care apucase pesemne sa muste, un cutit cu mâner strâmb, o busola de buzunar si un amnar, asta era tot ce am gasit. Simteam ca începe sa ma cuprinda disperarea. - Poate o poarta agatata la gât? spuse mama. Biruindu-mi scârba, i-am sfâsiat gulerul camasii. într- adevar, agatata de o sforicica data cu smoala, pe care am taiat-o îndata chiar cu cutitul capitanului, am vazut cheia. Acest prim succes ne-a umplut inimile de nadejde. Am dat amândoi fuga sus în odaita cea strâmta unde traise atâta vreme capitanul si unde-si tinea si lada. N-avea nimic deosebit la înfatisare lada asta, care semana cu toate celelalte lazi ce le poarta cu ei marinarii. Pe capac se vedea sapata cu fierul rosu litera "R". Muchiile lazii erau tocite si lucioase, ca o marturie ca ea-si slujise stapânul vreme lunga si trecuse prin grele încercari. - Da-mi cheia, mi-a spus mama. în cele din urma izbuti sa deschida încuietoarea, care nu vroia sa cedeze, si ridica într-o clipa capacul. Ne izbi un iz puternic de tutun si catran. Cel dintâi lucru pe care l-am vazut a fost un costum nou, curatat si calcat cu îngrijire, de calitate foarte buna si care, dupa cum si-a dat cu parerea mama, înca nu fusese îmbracat niciodata. Ridicând costumul, am gasit o gramada de obiecte de tot felul: un sextant5 , o cana de metal, câteva bucati de tutun, doua pistoale de lucratura foarte fina, un lingou de argint, un ceasornic de lucratura veche spaniola, de asemenea foarte fina, câteva bibelouri nu de cine stie ce mare pret, dar venite probabil din strainatate, doua busole cer- cuite în arama si cinci ori sase scoici de cele mai ciudate forme, cum se gasesc numai în Indiile de Vest. Niciodata nu m-am putut dumeri ce-1 facuse pe capitan, care dusese întotdeauna o viata atât de agitata, aventuroasa si criminala, sa târâie cu el scoicile astea. Dar, dupa cum vedeti, n-am gasit nimic de pret, afara de lingoul acela de argint si de bibelouri. Noi, însa, cautam numai bani, banii ce ni se datorau. La fund am dat peste o veche manta marinareasca, decolorata cu desavârsire de apa sarata a marii. Mama a dat-o nerabdatoare la o parte si vazuram amândoi cele din urma lucruri ce se mai aflau în lada: un pachet învalatucit în musama, probabil un vraf de hârtii, si un saculet de pânza, în care, dupa cum suna, era pesemne aur.

‘I’ll show these rogues that I’m an honest woman,’ said my mother. ‘I’ll have my dues, and not a farthing over. Hold Mrs. Crossley’s bag.’ And she began to count over the amount of the captain’s score from the sailor’s bag into the one that I was holding. It was a long, difficult business, for the coins were of all countries and sizes—doubloons, and louis d’ors, and guineas, and pieces of eight, and I know not what besides, all shaken together at random. The guineas, too, were about the scarcest, and it was with these only that my mother knew how to make her count. When we were about half-way through, I suddenly put my hand upon her arm, for I had heard in the silent frosty air a sound that brought my heart into my mouth—the tap-tapping of the blind man’s stick upon the frozen road. It drew nearer and nearer, while we sat holding our breath. Then it struck sharp on the inn door, and then we could hear the handle being turned and the bolt rattling as the wretched being tried to enter; and then there was a long time of silence both within and without. At last the tapping recommenced, and, to our indescribable joy and gratitude, died slowly away again until it ceased to be heard. ‘Mother,’ said I, ‘take the whole and let’s be going,’ for I was sure the bolted door must have seemed suspicious and would bring the whole hornet’s nest about our ears, though how thankful I was that I had bolted it, none could tell who had never met that terrible blind man. But my mother, frightened as she was, would not consent to take a fraction more than was due to her and was obstinately unwilling to be content with less. It was not yet seven, she said, by a long way; she knew her rights and she would have them; and she was still arguing with me when a little low whistle sounded a good way off upon the hill. That was enough, and more than enough, for both of us. ‘I’ll take what I have,’ she said, jumping to her feet. ‘And I’ll take this to square the count,’ said I, picking up the oilskin packet. Next moment we were both groping downstairs, leaving the candle by the empty chest; and the next we had opened the door and were in full retreat. We had not started a moment too soon. The fog was rapidly dispersing; already the moon shone quite clear on the high ground on either side; and it was only in the exact bottom of the dell and round the tavern door that a thin veil still hung unbroken to conceal the first steps of our escape. Far less than half-way to the hamlet, very little beyond the bottom of the hill, we must come forth into the moonlight. Nor was this all, for the sound of several footsteps running came already to our ears, and as we looked back in their direction, a light tossing to and fro and still rapidly advancing showed that one of the newcomers carried a lantern. ‘My dear,’ said my mother suddenly, ‘take the money and run on. I am going to faint. ’ This was certainly the end for both of us, I thought. How I cursed the cowardice of the neighbours; how I blamed my poor mother for her honesty and her greed, for her past foolhardiness and present weakness! We were just at the little bridge, by good fortune; and I helped her, tottering as she

- Am sa le arat eu tâlharilor astora ca sunt o femeie cinstita, spuse mama. N-am sa iau decât exact cât îmi era dator, nici un farting6 mai mult. Tine geanta! Si mama începu sa numere banii, scotându-i din saculet si aruncându-i în geanta pe care o tineam deschisa. Sa nu credeti ca era lucru usor. în sac se aflau claie peste gramada monede de cele mai felurite valori si adunate din cele mai îndepartate colturi ale lumii: si dubloni, si luidori7, si guinee, si piastri8, iar unele nici nu-mi erau macar cunoscute. Din pacate, guinee nu erau aproape deloc, iar mama nu stia sa numere decât guineele. N-ajunsese mama sa numere decât jumatate din cele ce ne datora capitanul, când am însfacat-o speriat de mâna. în linistea noptii geroase rasunase un zgomot care facu sa- mi înghete sângele în vine: un bocanit de cârja pe drumul înclestat de ger. Bocanitul se tot apropia si-l ascultam amândoi cu suflarea oprita. Apoi rasuna o puternica bataie în usa, dupa care clanta usii se misca, facând sa zângane zavorul; milogul încerca sa intre în han. O clipa domni tacere si înauntru si afara. Apoi se auzi iar bocanitul cârjei, care, spre nemarginita noastra bucurie, se îndeparta din ce în ce, pâna când amuti. - Mama, am spus eu, ia tot si hai sa fugim cât mai repede. Eram convins ca usa încuiata trebuie sa-i fi dat de banuit orbului si ma temeam sa nu aduca cumva banda dupa el. Si totusi ce bine ca-mi trecuse prin cap sa încui usa cu zavorul î Dar mama, cu toata spaima ei, nu se învoia sa ia nici o moneda mai mult decât i se cuvenea si totodata nu vroia sa ia mai putin decât dreptul ei. îmi tot spunea ca nu e înca nici ora sapte si ca mai avem o multime de vreme. Asa s-a tot îndaratnicit ea, pâna când am auzit deodata un suierat prelung undeva departe pe coline. Am încetat imediat cearta. - Am sa iau numai ceea ce am numarat, spuse ea sarind în picioare. - Iar pentru rest am sa iau si pachetul asta, am spus eu si am pus mâna pe vraful de hârtii învelite în musama. Câteva clipe mai târziu coboram amândoi scarile în sala cea mare. Lumânarea ramasese lânga lada deschisa. N-aveam nici o clipa de pierdut. Ceata se destrama repede. Luna lumina ca ziua. Numai în vaiuga si-n umbra hanului mai dainuiau pale de ceata, parca într-adins pentru a ne usura fuga. Dar chiar la jumatatea drumului, aproape de poalele dâmbului, aveam de strabatut o larga fâsie scaldata în lumina lunii. în departare am auzit zgomot deslusit de pasi. Ne-am întors si am zarit o luminita saltând în întuneric: se vede ca se apropia cineva în graba mare, aducând un felinar. - Dragul meu baiat, spuse deodata mama, ia banii si fugi. Simt ca am sa cad îndata în lesin. "Suntem pierduti amândoi", m-a strafulgerat în clipa aceea un gând. O, cum mai blestemam eu lasitatea vecinilor nostri! Si ce ciuda mi-era pe sarmana mama si pentru cinstea ei, si pentru prea marea ei cumpatare, si pentru slabiciunea de acum! Din fericire, tocmai treceam pe lânga un podet. I-am ajutat mamei sa coboare spre pârâu. Ea a scos un suspin si s-a lasat sa cada pe umarul meu. Nu stiu de unde am luat puteri s-o târâi mai mult pe sus pâna la podet. Tare ma tem ca am facut-o destul de grosolan. Podetul era foarte scund si nu puteam înainta decât în patru labe. M-am târât si mai încolo, pâna sub arca, dar mama ramasese aproape toata la vedere. De fapt eram doar la câtiva pasi de han. Sfârsitul orbului

was, to the edge of the bank, where, sure enough, she gave a sigh and fell on my shoulder. I do not know how I found the strength to do it at all, and I am afraid it was roughly done, but I managed to drag her down the bank and a little way under the arch. Farther I could not move her, for the bridge was too low to let me do more than crawl below it. So there we had to stay—my mother almost entirely exposed and both of us within earshot of the inn. The Last of the Blind Man MY curiosity, in a sense, was stronger than my fear, for I could not remain where I was, but crept back to the bank again, whence, sheltering my head behind a bush of broom, I might command the road before our door. I was scarcely in position ere my enemies began to arrive, seven or eight of them, running hard, their feet beating out of time along the road and the man with the lantern some paces in front. Three men ran together, hand in hand; and I made out, even through the mist, that the middle man of this trio was the blind beggar. The next moment his voice showed me that I was right. ‘Down with the door! ’ he cried. ‘Aye, aye, sir!’ answered two or three; and a rush was made upon the Admiral Benbow, the lantem-bearer following; and then I could see them pause, and hear speeches passed in a lower key, as if they were surprised to find the door open. But the pause was brief, for the blind man again issued his commands. His voice sounded louder and higher, as if he were afire with eagerness and rage. Tn, in, in!’ he shouted, and cursed them for their delay. Four or five of them obeyed at once, two remaining on the road with the formidable beggar. There was a pause, then a cry of surprise, and then a voice shouting from the house, ‘Bill’s dead.’ But the blind man swore at them again for their delay. ‘Search him, some of you shirking lubbers, and the rest of you aloft and get the chest,’ he cried. I could hear their feet rattling up our old stairs, so that the house must have shook with it. Promptly afterwards, fresh sounds of astonishment arose; the window of the captain’s room was thrown open with a slam and a jingle of broken glass, and a man leaned out into the moonlight, head and shoulders, and addressed the blind beggar on the road below him. ‘Pew,’ he cried, ‘they’ve been before us. Someone’s turned the chest out alow and aloft. ’ ‘Is it there?’ roared Pew. ‘The money’s there. ’ The blind man cursed the money. ‘Flint’s fist, I mean,’ he cried. ‘We don’t see it here nohow,’ returned the man. ‘Here, you below there, is it on Bill?’ cried the blind man again. At that another fellow, probably him who had remained below to search the captain’s body, came to the door of the inn. ‘Bill’s been overhauled a’ready,’ said he; ‘nothin’ left.’ ‘It’s these people of the inn—it’s that boy. I wish I had put his eyes out! ’ cried the blind man, Pew. ‘There were no time ago—they had the door bolted when I tried it. Scatter, lads,

Totusi curiozitatea s-a dovedit mai mare decât teama si n-am putut sta multa vreme pe loc. M-am furisat pâna-n vaiuga si m-am ascuns dupa o tufa de grozama. De aici vedeam ca-n palma drumul din fata hanului. N-apucasem bine sa ma asez la postul meu de observatie, ca s-au si aratat dusmanii. Erau vreo sapte sau opt oameni, apropiindu-se cu repeziciune si tropaind din încaltari grele. Omul cu felinarul alerga în fruntea tuturor. în urma lui veneau alti trei tâlhari, tinându-se de mâna. Cu toata ceata am deslusit ca cel din mijloc în acest "trio" e cersetorul orb. Când i-am auzit glasul m-am convins ca nu gresisem. - Scoateti usa din tâtâni! striga el. - O scoatem îndata, sir! îi raspunsera ca un ecou doua- trei glasuri. Si se repezira cu totii sa ia cu asalt usa lui "Amiral Benbow". Omul cu felinarul venea si el în urma lor. Dar în pragul usii se oprira cu totii si începura sa se sfatuiasca în soapta. Pesemne îi uimea faptul ca usa nu e încuiata. Apoi iar începura sa rasune una dupa alta poruncile orbului. Glasul lui nerabdator si furios suna din ce în ce mai strident. - Dati navala în casa! Dati navala înauntru! striga el, blestemându-si tovarasii pentru ca se misca prea încet. Patru ori cinci oameni intrara în casa, iar doi ramasera afara în drum, împreuna cu milogul cel hâd. Dupa câteva clipe de tacere se auzi din casa un strigat de uimire: - Bill e mort! Dar orbul începu sa-i înjure pentru încetineala lor. - Cautati-1 prin buzunare, trântorilor! Ceilalti dati fuga sus dupa lada! le porunci el. Tâlharii pornira sa urce în fuga scara subreda, tropaind pe trepte cu încaltarile lor grele, de se cutremura toata casa. Si iar se auzira strigate de uimire. Ferestruica de la odaia capitanului se deschise vraiste si cioburi de sticla sparta cazura zanganind la pamânt. Apoi un om îsi scoase capul pe fereastra. La lumina lunii îl vedeam bine de unde eram ascuns. Omul striga catre orbul care statea jos în drum: - Ei, Pew, sa stii ca ne-au luat-o altii înainte !.. A rascolit cineva prin lada si a întors toate cu fundul în sus! - Dar ce-am spus eu e în lada? zbiera Pew. - Banii sunt aici. - La dracu banii! striga orbul. Eu vorbesc de hârtiile lui Flint. - Nu vad nici un fel de hârtii, raspunse omul. - Ei, aia de colo, uitati-va de n-or fi ramas cumva asupra mortului! striga iar orbul. Alt tâlhar - pesemne unul din cei care ramasesera jos sa caute prin buzunarele capitanului - se arata în usa hanului. - L-au cautat altii înaintea noastra, spuse el, nu ne-au mai lasat nimic. - Ne-au jefuit stapânii casei. Tâncul cela ne-a facut bucata! striga Pew. Pacat ca nu i-am scos ochii... Dar erau pe-aici mai adineaori. Când am vrut sa intru, usa era închisa cu zavorul. Ia cautati-i, baieti! Cautati-i peste tot... - Chiar ca erau aici. Au lasat lumânarea înca arzând, spuse omul din fereastra. - Cautati-iî Cautati-iî Rascoliti toata casa! repeta Pew, batând cu batul în pamânt. Si se porni în bietul nostru han un tararam nemaipomenit. Duduiau podelele, sareau în tandari mesele si dulapurile, sunau trântite usile, încât pâna si stâncile de primprejur rasunau de

and find ‘em.’ ‘Sure enough, they left their glim here,’ said the fellow from the window. ‘Scatter and find ‘em! Rout the house out!’ reiterated Pew, striking with his stick upon the road. Then there followed a great to-do through all our old inn, heavy feet pounding to and fro, furniture thrown over, doors kicked in, until the very rocks re-echoed and the men came out again, one after another, on the road and declared that we were nowhere to be found. And just the same whistle that had alarmed my mother and myself over the dead captain’s money was once more clearly audible through the night, but this time twice repeated. I had thought it to be the blind man’s trumpet, so to speak, summoning his crew to the assault, but I now found that it was a signal from the hillside towards the hamlet, and from its effect upon the buccaneers, a signal to warn them of approaching danger. ‘There’s Dirk again,’ said one. ‘Twice! We’ll have to budge, mates.’ ‘Budge, you skulk!’ cried Pew. ‘Dirk was a fool and a coward from the first—you wouldn’t mind him. They must be close by; they can’t be far; you have your hands on it. Scatter and look for them, dogs! Oh, shiver my soul,’ he cried, ‘if I had eyes!’ This appeal seemed to produce some effect, for two of the fellows began to look here and there among the lumber, but half-heartedly, I thought, and with half an eye to their own danger all the time, while the rest stood irresolute on the road. ‘You have your hands on thousands, you fools, and you hang a leg! You’d be as rich as kings if you could find it, and you know it’s here, and you stand there skulking. There wasn’t one of you dared face Bill, and I did it—a blind man! And I’m to lose my chance for you! I’m to be a poor, crawling beggar, sponging for rum, when I might be rolling in a coach! If you had the pluck of a weevil in a biscuit you would catch them still. ’ ‘Hang it, Pew, we’ve got the doubloons!’ grumbled one. ‘They might have hid the blessed thing,’ said another. ‘Take the Georges, Pew, and don’t stand here squalling.’ Squalling was the word for it; Pew’s anger rose so high at these objections till at last, his passion completely taking the upper hand, he struck at them right and left in his blindness and his stick sounded heavily on more than one. These, in their turn, cursed back at the blind miscreant, threatened him in horrid terms, and tried in vain to catch the stick and wrest it from his grasp. This quarrel was the saving of us, for while it was still raging, another sound came from the top of the hill on the side of the hamlet—the tramp of horses galloping. Almost at the same time a pistol-shot, flash and report, came from the hedge side. And that was plainly the last signal of danger, for the buccaneers turned at once and ran, separating in every direction, one seaward along the cove, one slant across the hill, and so on, so that in half a minute not a sign of them remained but Pew. Him they had deserted, whether in sheer panic or out of revenge for his ill words and blows I know not; but there he remained behind, tapping up and down the road in a frenzy, and groping and calling for his comrades. Finally he

ecouri. Dar toate ramâneau înzadar: unul câte unul ieseau oamenii în drum, dând de stire ca nu ne gasesc nicaieri. în clipa asta se auzi iar în departare suierul care ne speriase atâta pe mama si pe mine în vreme ce numaram banii mortului. De data asta se repeta de doua ori. La început crezusem ca în felul acesta îsi cheama orbul tovarasii la asalt. Dar acum am observat ca suierul se aude dinspre vaiuga ce da spre sat si am înteles ca trebuie sa fie vreun semnal care-i previne pe tâlhari ca se apropie o primejdie. - E semnalul lui Dick, spuse unul. îl auziti? A fluierat de doua ori. Trebuie sa fugim, baieti. - Sa fugim? î racni Pew. Eh, dobitoacelor! Dick a fost întotdeauna un natarau si un fricos. N-aveti ce va lua dupa el. Tâncul cela si cu ma-sa trebuie sa fie pe undeva pe-aproape. Nu puteau sa ajunga departe. Trebuie sa-i gasiti. Cautati-i, câinilor! Cautati-i! Cautati-i prin toate coltisoarele! Ah, mii de draci! exclama el. De-as avea eu ochi sa vad! Tipetele lui îi mai îmbarbatara întrucâtva pe tâlhari. Doi din ei se apucara sa caute prin crâng, dar se miscau mai mult în sila. Dupa cum i-am vazut eu, se gândeau mai curând cum s-o rupa de fuga, decât cum sa ne gaseasca. Ceilalti ramasesera buimaci în mijlocul drumului. - Tinem în mâinile noastre o avere si voi va coditi ca niste netoti! Daca gasiti hârtia asta aveti sa fiti mai bogati decât regele! Si e aici, hârtia asta, la doi pasi de voi, asa ca geaba mai trageti chiulul si vreti sa dati bir cu fugitii. Nu s-a gasit nici unul mai îndraznet printre voi, sa cuteze sa vina la Bill si sa-i înmâneze semnul negru. Tot eu a trebuit s-o fac, orb cum sunt! Iar acum, din cauza voastra, trebuie sa-mi pierd norocul! Sa ma târasc ca o râma, cersind câte-un gologan pentru un paharut de bautura, pe când as putea sa umblu numai în carete! - Pai ne-au ramas dublonii, mormai unul din ei. - Iar hârtia trebuie c-au ascuns-o, mai puse paie pe foc altul. Ia banii, Pew, si nu mai face spume la gura. Pew era într-adevar ca turbat, iar ultimele cuvinte ale tâlharilor îl scoase de tot din fire. într-un acces de salbatica mânie îsi ridica toiagul si, dând navala orbeste, porni sa-si croiasca tovarasii unul dupa altul. Nu se lasara nici ei mai prejos, raspunzându-i cu sudalmi si amenintari teribile. în învalmaseala se straduiau sa-i smulga toiagul din mina. Cearta asta fu salvarea noastra. în vreme ce tâlharii se ciondaneau si se bateau, dinspre sat se auzi tropot de cai, venind în goana. Aproape în aceeasi clipa undeva dincolo de îngraditura sclipi o flacara si detuna un foc de pistol. Acesta era pesemne ultimul semnal si însemna ca primejdia e aproape. Tâlharii se repezira care încotro. Unii o luara la fuga de-a lungul malului, spre mare, altii se napustira sa ia în piept costisa. în câteva clipe nu ramase în drum decât Pew. Tovarasii lui îl parasisera în primul moment de spaima ori poate ca-1 lasasera într-adins singur, drept razbunare pentru sudalmele si loviturile ce fusesera nevoiti sa îndure din parte-i. Ramas singur, el batea turbat cu batul în pamânt si întindea mâinile chemându-si tovarasii, dar pierdu curând drumul si în loc sa porneasca spre mare, o lua la fuga înspre sat. Trecu doar la câtiva pasi de mine, tot repetând cu glas plângator: - Johny, Câinele Negru, Dick... mai însira si alte nume. Doar n-o sa-l lasati de izbeliste pe batrânul Pew, dragii mei

took a wrong turn and ran a few steps past me, towards the hamlet, crying, ‘Johnny, Black Dog, Dirk,’ and other names, ‘you won’t leave old Pew, mates—not old Pew!’ Just then the noise of horses topped the rise, and four or five riders came in sight in the moonlight and swept at full gallop down the slope. At this Pew saw his error, turned with a scream, and ran straight for the ditch, into which he rolled. But he was on his feet again in a second and made another dash, now utterly bewildered, right under the nearest of the coming horses. The rider tried to save him, but in vain. Down went Pew with a cry that rang high into the night; and the four hoofs trampled and spumed him and passed by. He fell on his side, then gently collapsed upon his face and moved no more. I leaped to my feet and hailed the riders. They were pulling up, at any rate, horrified at the accident; and I soon saw what they were. One, tailing out behind the rest, was a lad that had gone from the hamlet to Dr. Livesey’s; the rest were revenue officers, whom he had met by the way, and with whom he had had the intelligence to return at once. Some news of the lugger in Kitt’s Hole had found its way to Supervisor Dance and set him forth that night in our direction, and to that circumstance my mother and I owed our preservation from death. Pew was dead, stone dead. As for my mother, when we had carried her up to the hamlet, a little cold water and salts and that soon brought her back again, and she was none the worse for her terror, though she still continued to deplore the balance of the money. In the meantime the supervisor rode on, as fast as he could, to Kitt’s Hole; but his men had to dismount and grope down the dingle, leading, and sometimes supporting, their horses, and in continual fear of ambushes; so it was no great matter for surprise that when they got down to the Hole the lugger was already under way, though still close in. He hailed her. A voice replied, telling him to keep out of the moonlight or he would get some lead in him, and at the same time a bullet whistled close by his arm. Soon after, the lugger doubled the point and disappeared. Mr. Dance stood there, as he said, ‘like a fish out of water,’ and all he could do was to dispatch a man to B to warn the cutter. ‘And that,’ said he, ‘is just about as good as nothing. They’ve got off clean, and there’s an end. ‘Only,’ he added, ‘I’m glad I trod on Master Pew’s corns, ’ for by this time he had heard my story. I went back with him to the Admiral Benbow, and you cannot imagine a house in such a state of smash; the very clock had been thrown down by these fellows in their furious hunt after my mother and myself; and though nothing had actually been taken away except the captain’s money-bag and a little silver from the till, I could see at once that we were ruined. Mr. Dance could make nothing of the scene. ‘They got the money, you say? Well, then, Hawkins, what in fortune were they after? More money, I suppose?’ ‘No, sir; not money, I think,’ replied I. ‘In fact, sir, I believe I have the thing in my breast pocket; and to tell you the truth, I should like to get it put in safety. ’ ‘To be sure, boy; quite right,’ said he. ‘I’ll take it, if you like. ’ ‘I thought perhaps Dr. Livesey—’ I began.

tovarasi, cum sa-l lasati de izbeliste pe batrânul Pew? între timp tropotul cavalcadei se apropia din ce în ce. Puteam deslusi de acum în lumina lunii cinci ori sase calareti coborând în goana mare costisa. Orbul îsi dadu pesemne si el seama ca a gresit drumul. Scotând un tipat, se întoarse si o lua la fuga spre santul de la marginea drumului, în care se si pravali îndata. Dar se ridica în aceeasi clipa si, înnebunit, se catara iar pâna-n drum, pomenindu-se, ca un facut, chiar sub picioarele calului care galopa în frunte. Calaretul vru sa-l ocoleasca, dar era prea târziu. Tipatul sfâsietor al orbului strapunse bezna noptii. Strivit sub copite, cazu pe-o coasta, se mai rostogoli o data, ramânând cu fata-n sus, si nu se mai clinti. Am sarit în picioare, strigându-i pe calareti. Se oprira, înspaimântati de nenorocirea ce se petrecuse. I-am recunoscut îndata. Cel din frunte se nimerise sa fie tocmai baietandrul care pornise dupa doctorul Livesey. Ceilalti erau niste strajeri de la vama, pe care-i întâlnise în drum. Din fericire se pricepuse sa-i cheme într-ajutor. Nu-i vorba, vestea ca-n Vagauna lui Kidd s-ar fi aratat o corabioara ajunsese demult pâna la mister Dance, vamesul. Si întrucât drumul spre Vagauna lui Kidd trecea pe lânga hanul nostru, Dance a pornit îndata într-acolo, însotit de oamenii sai. Multumita acestei fericite întâmplari mama si cu mine am scapat de o moarte sigura. Pew s-a dovedit a fi mort de-a binelea. Pe mama am dus-o în sat, unde i s-au dat sa miroase saruri, a fost stropita cu apa rece, si si-a venit în fire. Cu toata spaima prin care trecuse, nu-i mai tacea gura si nu mai înceta sa se plânga ca n-a apucat sa ia din lada capitanului suma ce i se datora. în vremea asta vamesul Dance pornise cu ceata sa spre Vagauna lui Kidd. Dar, întrucât descalecasera cu totii, ducându-si caii de frâu si temându-se mereu sa nu cada într-o capcana, e firesc ca s-au vazut ajunsi în golf dupa ce vasul apucase sa ridice ancora, desi se mai gasea înca nu departe de tarm. Dance soma vasul sa opreasca. îi raspunse un glas, sfatuindu-1 sa se fereasca de locurile prea luminate de luna, daca nu vrea sa primeasca o buna portie de plumb în piele. Si în aceeasi clipa îi suiera un glont pe lânga umar. Curând vasul dadu ocol limbii de pamânt ce intra în mare si se pierdu din vedere. Mister Dance, dupa cum ne marturisi el însusi mai târziu, se simtea pe mal aidoma "unui peste scos din apa". Trimise îndata un om la B..., cu vorba sa iasa un cuter9 în mare, sa le ia urma piratilor. - Dar toate acestea sunt înzadar, spuse el. Au fugit si n-ai cum sa-i mai ajungi. Sunt bucuros, adauga el, ca barem l-am calcat destul de bine pe bataturi pe domnul Pew. Spunea asa pentru ca izbutisem între timp sa-i povestesc cine-i orbul. M-am întors împreuna cu el la "Amiral Benbow". E greu sa va descriu ce dezastru am gasit acolo. Cautându-ne pe mine si pe mama, banditii smulsesera pâna si ornicul din perete. Si cu toate ca nu luasera cu ei decât sacul cu bani al capitanului si câteva monede de argint din tejgheaua noastra, am înteles îndata ca suntem ruinati. Mister Dance multa vreme nu se putu dumeri. - Spui ca au luat banii? Pai atunci lamureste-ma, Hawkins, ce altceva mai cautau ? Mai cautau si alti bani? - Nu, sir, nu bani cautau, i-am raspuns eu. Ceea ce cautau ei se afla uite ici în buzunarul meu. La drept vorbind, as fi vrut sa depun

‘Perfectly right,’ he interrupted very cheerily, ‘perfectly right—a gentleman and a magistrate. And, now I come to think of it, I might as well ride round there myself and report to him or squire. Master Pew’s dead, when all’s done; not that I regret it, but he’s dead, you see, and people will make it out against an officer of his Majesty’s revenue, if make it out they can. Now, I’ll tell you, Hawkins, if you like, I’ll take you along.’ I thanked him heartily for the offer, and we walked back to the hamlet where the horses were. By the time I had told mother of my purpose they were all in the saddle. ‘Dogger,’ said Mr. Dance, ‘you have a good horse; take up this lad behind you. ’ As soon as I was mounted, holding on to Dogger’s belt, the supervisor gave the word, and the party struck out at a bouncing trot on the road to Dr. Livesey’s house. 6 The Captain’s Papers WE rode hard all the way till we drew up before Dr. Livesey’s door. The house was all dark to the front. Mr. Dance told me to jump down and knock, and Dogger gave me a stirrup to descend by. The door was opened almost at once by the maid. Ts Dr. Livesey in?’ I asked. No, she said, he had come home in the afternoon but had gone up to the hall to dine and pass the evening with the squire. ‘So there we go, boys,’ said Mr. Dance. This time, as the distance was short, I did not mount, but ran with Dogger’s stirrup-leather to the lodge gates and up the long, leafless, moonlit avenue to where the white line of the hall buildings looked on either hand on great old gardens. Here Mr. Dance dismounted, and taking me along with him, was admitted at a word into the house. The servant led us down a matted passage and showed us at the end into a great library, all lined with bookcases and busts upon the top of them, where the squire and Dr. Livesey sat, pipe in hand, on either side of a bright fire. I had never seen the squire so near at hand. He was a tall man, over six feet high, and broad in proportion, and he had a bluff, rough-and-ready face, all roughened and reddened and lined in his long travels. His eyebrows were very black, and moved readily, and this gave him a look of some temper, not bad, you would say, but quick and high. ‘Come in, Mr. Dance,’ says he, very stately and condescending. ‘Good evening, Dance,’ says the doctor with a nod. ‘And good evening to you, friend Jim. What good wind brings you here?’ The supervisor stood up straight and stiff and told his story like a lesson; and you should have seen how the two gentlemen leaned forward and looked at each other, and forgot to smoke in their surprise and interest. When they heard how my mother went back to the inn, Dr. Livesey fairly

lucrul asta într-un loc mai sigur. - Asa, asa, baiatule, spuse el. Da-mi-1 mie, daca vrei. - Ma gândeam sa i-1 dau doctorului Livesey... am îngânat eu. - Bine faci! ma întrerupse el bucuros. Bine faci. Doctorul Livesey e un gentleman si ne e judecator. De fapt, ar trebui sa fac si eu un drum pâna la el ori pâna la squire-ul nostru si sa le raportez toate cele petrecute. Caci, oricum ar fi, dar Pew a murit. Si nu ca mi-ar parea cât de cât rau dupa el, însa se pot gasi oameni care sa puie vina mortii lui în cârca mea si, nu de altceva, dar sunt vames regal. Stii una, Hawkins? Hai si tu cu mine. I-am multumit si ne-am pornit împreuna pâna-n sat, unde ne asteptau caii. Pâna mi-am luat eu ramas bun de la mama, toti au si sarit în sa. - Dogger, se adresa mister Dance catre unul din strajeri, tu ai cal mai bun. Ia aseaza-1 si pe voinicul asta la spatele tau. Cum am încalecat si eu în urma lui Dogger, apucându- ma bine de cingatoarea lui, vamesul a dat semnalul de plecare si toata cavalcada noastra a pornit în trap întins pe drumul ce ducea spre casa doctorului Livesey. Capitolul VI Hârtiile capitanului Galopând în goana mare, am ajuns, în sfârsit, la casa doctorului. Toata fatada era cufundata în întuneric. Mister Dance mi-a poruncit sa sar de pe cal si sa bat la usa. Dogger mi-a potrivit scarita, sa-mi vie mai usor la coborât. La bataia în usa, a iesit o servitoare. - Doctorul Livesey e acasa? am întrebat-o eu. - Nu, mi-a raspuns ea. S-a întors acasa într-a doua jumatate a zilei, iar apoi a plecat la conac sa ia masa si sa petreaca seara cu squire-ul. - Daca-i asa, sa ne ducem si noi acolo, spuse mister Dance. Pâna la conac nu era departe. Nici macar n-am mai încalecat, ci am luat-o si eu la trap pe lânga cal, tinându-ma de scara lui Dogger. Curând am lasat în urma poarta parcului. O lunga alee, desfrunzita acum si scaldata în lumina lunii, ducea spre conacul ce albea în departare, în mijlocul unei gradini întinse si batrâne. Mister Dance descaleca si ma lua si pe mine în casa. Ni s-a dat drumul îndata. Un servitor ne conduse printr-un coridor lung cu pardo- seaua acoperita de un covor tot atât de lung, însotindu-ne pâna-n cabinetul de lucru al stapânului casei. De-a lungul peretilor cabinetului se însirau dulapuri cu carti si pe fiece dulap se afla câte un bust. Gazda si doctorul Livesey sedeau amândoi lânga caminul în care palalaia focul si fumau. Nu-1 mai vazusem niciodata atât de aproape pe squire-ul nostru. Era un barbat bine legat, înalt de cel putin sase picioare, cu fata severa, tabacita de soare si vânturi în vremea nenumaratelor sale calatorii. Avea niste sprâncene negre si foarte mobile, care tradau un caracter despre care nu s-ar putea spune ca e rau, ci mai mult înfumurat si artagos. - Intra, mister Dance, spuse el cam de sus. Buna seara! - Buna seara, Dance, spuse doctorul si ne facu un semn din cap. Buna seara, prietene Jim. Ce vânt bun va aduce? Vamesul lua pozitia de drepti si povesti toate pataniile noastre ca o lectie învatata pe de rost. Sa fi vazut ce priviri cu subînteles schimbau cei doi gentlemeni în tot timpul povestirii lui. îl ascultau cu atâta curiozitate, încât uitara pâna si sa mai fumeze. Când mai

slapped his thigh, and the squire cried ‘Bravo!’ and broke his long pipe against the grate. Long before it was done, Mr. Trelawney (that, you will remember, was the squire’s name) had got up from his seat and was striding about the room, and the doctor, as if to hear the better, had taken off his powdered wig and sat there looking very strange indeed with his own close-cropped black poll. ’ At last Mr. Dance finished the story. ‘Mr. Dance,’ said the squire, ‘you are a very noble fellow. And as for riding down that black, atrocious miscreant, I regard it as an act of virtue, sir, like stamping on a cockroach. This lad Hawkins is a trump, I perceive. Hawkins, will you ring that bell? Mr. Dance must have some ale.’ ‘And so, Jim,’ said the doctor, ‘you have the thing that they were after, have you?’ ‘Here it is, sir,’ said I, and gave him the oilskin packet. The doctor looked it all over, as if his fingers were itching to open it; but instead of doing that, he put it quietly in the pocket of his coat. ‘Squire,’ said he, ‘when Dance has had his ale he must, of course, be off on his Majesty’s service; but I mean to keep Jim Hawkins here to sleep at my house, and with your permission, I propose we should have up the cold pie and let him sup.’ ‘As you will, Livesey,’ said the squire; ‘Hawkins has earned better than cold pie.’ So a big pigeon pie was brought in and put on a sidetable, and I made a hearty supper, for I was as hungry as a hawk, while Mr. Dance was further complimented and at last dismissed. ‘And now, squire,’ said the doctor. ‘And now, Livesey,’ said the squire in the same breath. ‘One at a time, one at a time,’ laughed Dr. Livesey. ‘You have heard of this Flint, I suppose?’ ‘Heard of him!’ cried the squire. ‘Heard of him, you say! He was the bloodthirstiest buccaneer that sailed. Blackbeard was a child to Flint. The Spaniards were so prodigiously afraid of him that, I tell you, sir, I was sometimes proud he was an Englishman. I’ve seen his top-sails with these eyes, off Trinidad, and the cowardly son of a rum-puncheon that I sailed with put back—put back, sir, into Port of Spain. ’ ‘Well, I’ve heard of him myself, in England,’ said the doctor. ‘But the point is, had he money?’ ‘Money!’ cried the squire. ‘Have you heard the story? What were these villains after but money? What do they care for but money? For what would they risk their rascal carcasses but money?’ ‘That we shall soon know,’ replied the doctor. ‘But you are so confoundedly hot-headed and exclamatory that I cannot get a word in. What I want to know is this: Supposing that I have here in my pocket some clue to where Flint buried his treasure, will that treasure amount to much?’ ‘Amount, sir!’ cried the squire. Tt will amount to this: If we have the clue you talk about, I fit out a ship in Bristol dock, and take you and Hawkins here along, and I’ll have that treasure if I search a year.’ ‘Very well,’ said the doctor. ‘Now, then, if Jim is agreeable, we’ll open the packet"; and he laid it before him on the table. The bundle was sewn together, and the doctor had to get

auzira si cum s-a pornit mama noaptea înapoi spre casa, doctorul Livesey se batu cu palma peste coapsa, iar squire-ul striga din rasputeri "bravo" si-si frânse ciubucul de gratarul caminului. Mister Trelawney (poate va aduceti aminte ca asa îl chema pe squire) îsi lasase demult jiltul si tot umbla de colo pâna colo prin odaie, iar doctorul, parca vrând sa auda mai bine, îsi scosese din cap peruca pudrata. Arata foarte ciudat fara peruca, cu parul sau negru, tuns scurt. în sfârsit mister Dance îsi termina povestirea. - Mister Dance, spuse squire-ul Trelawney, sa stii ca esti un om de treaba! Iar sfârsind de zile pe unul din cei mai sângerosi raufacatori, ai savârsit si o fapta de vitejie!... Asemenea oameni trebuiesc striviti ca niste larve!... Vad ca si Hawkins a fost la înaltime. Ia clopotelul de colo si suna, Hawkins. Mister Dance merita sa i se aduca o cana de bere. - Vasazica, ceea ce cautau ei se gaseste la tine, Jim? ma întreba doctorul. - Da, am raspuns eu si i-am întins pachetul învelit în musama. Doctorul întoarse pachetul pe toate partile. Se vedea ca arde de nerabdare sa-l desfaca, dar se stapâni si-l puse în buzunar. - Squire, rosti el, dupa ce-si va bea berea, Dance are sa trebuiasca sa se întoarca la îndatoririle sale. Iar Jim Hawkins va dormi noaptea asta la mine. Cu îngaduinta dumitale, îmi voi permite sa cer pentru el putin pateu rece, sa cineze. - Ma rog, nu te jena deloc, Liveseyî raspunse squire Trelawney. Hawkins si-a meritat astazi cu prisosinta cina. Peste putina vreme m-am pomenit asezat la o masuta cu o uriasa portie de pateu de porumbel în fata-mi. Eram flamând ca un lup si am cinat cu mare placere. Cât despre Dance, dupa ce primi o noua portie de laude, nu mai zabovi mult si pleca. - Si acum, squire, spuse doctorul. - Si acum, doctore, spuse si squire-ul. - Am fost într-un cuvânt! râse doctorul Livesey. Sper ca ai mai auzit de acest Flint? - Daca am mai auzit de Flint? ! striga squire Trelawney. Ma mai întrebi? Pai a fost cel mai sângeros pirat din câti au navigat vreodata pe vreo mare. Barba Neagra e pur si simplu un ageamiu pe lânga el. Spaniolii10 îi luasera pâna-ntr-atâta frica, încât trebuie sa marturisesc, sir, ca uneori eram mândru de faptul ca e englez. Odata, lânga Trinidad, i-am vazut de departe crestetul pânzelor, dar capitanul nostru s-a speriat si a întors-o înapoi spre Port of Spain11. - Am auzit si eu de el aici în Anglia, spuse doctorul. Dar se pune întrebarea daca a avut într-adevar bani. - Bani? striga iar squire Trelawney. N-ai auzit ce povestea Dance ? Ce altceva sa fi cautat nelegiuitii astia afara de bani ? Si oare si-ar risca ei pielea pentru altceva decât pentru bani? - Las' c'-aflam noi curând pentru ce si-au riscat ei pielea, raspunse doctorul. Te-ai încins în asemenea hal, încât nici nu ma lasi sa spun si eu un cuvânt. De fapt, uite ce-as fi vrut sa lamuresc: presupunând ca as avea aici în buzunar cheia cu ajutorul careia s-ar putea afla unde si-a ascuns Flint comorile, oare chiar atât de mari sa fie comorile acelea? - întrebi cât sunt de mari, sir? î striga iar squire-ul. Asculta dar! Daca într-adevar tinem în mâini cheia de care vorbesti, sunt gata sa armez imediat un vas potrivit în docurile de la Bristol, va iau cu mine pe dumneata si pe Hawkins si pornesc sa dobândesc comoara asta, chiar de-ar fi s-o cautam un an de zile!

out his instrument case and cut the stitches with his medical scissors. It contained two things—a book and a sealed paper. ‘First of all we’ll try the book,’ observed the doctor. The squire and I were both peering over his shoulder as he opened it, for Dr. Livesey had kindly motioned me to come round from the side-table, where I had been eating, to enjoy the sport of the search. On the first page there were only some scraps of writing, such as a man with a pen in his hand might make for idleness or practice. One was the same as the tattoo mark, ‘Billy Bones his fancy"; then there was ‘Mr. W. Bones, mate,’ ‘No more rum,’ ‘Off Palm Key he got itt,’ and some other snatches, mostly single words and unintelligible. I could not help wondering who it was that had ‘got itt,’ and what ‘itt’ was that he got. A knife in his back as like as not. ‘Not much instruction there,’ said Dr. Livesey as he passed on. The next ten or twelve pages were filled with a curious series of entries. There was a date at one end of the line and at the other a sum of money, as in common account- books, but instead of explanatory writing, only a varying number of crosses between the two. On the 12th of June, 1745, for instance, a sum of seventy pounds had plainly become due to someone, and there was nothing but six crosses to explain the cause. In a few cases, to be sure, the name of a place would be added, as ‘Offe Caraccas,’ or a mere entry of latitude and longitude, as ‘62o 17’ 20’, 19o 2’ 40".’ The record lasted over nearly twenty years, the amount of the separate entries growing larger as time went on, and at the end a grand total had been made out after five or six wrong additions, and these words appended, ‘Bones, his pile.’ ‘I can’t make head or tail of this,’ said Dr. Livesey. ‘The thing is as clear as noonday,’ cried the squire. ‘This is the black-hearted hound’s account-book. These crosses stand for the names of ships or towns that they sank or plundered. The sums are the scoundrel’s share, and where he feared an ambiguity, you see he added something clearer. ‘Offe Caraccas,’ now; you see, here was some unhappy vessel boarded off that coast. God help the poor souls that manned her—coral long ago.’ ‘Right!’ said the doctor. ‘See what it is to be a traveller. Right! And the amounts increase, you see, as he rose in rank. ’ There was little else in the volume but a few bearings of places noted in the blank leaves towards the end and a table for reducing French, English, and Spanish moneys to a common value. ‘Thrifty man!’ cried the doctor. ‘He wasn’t the one to be cheated. ’ ‘And now,’ said the squire, ‘for the other.’ The paper had been sealed in several places with a thimble by way of seal; the very thimble, perhaps, that I had found in the captain’s pocket. The doctor opened the seals with great care, and there fell out the map of an island, with latitude and longitude, soundings, names of hills and bays and inlets, and every particular that would be needed to bring a ship to a safe anchorage upon its shores. It was about nine miles long and five across, shaped, you might say, like a fat dragon standing up, and had two fine land-locked harbours, and a hill in the centre part marked ‘The Spy-glass.’ There were several

- Perfect, spuse doctorul. în cazul acesta, daca e de acord si Jim, sa desfacem pachetul. Si puse pachetul pe masa. Pachetul era cusut bine cu ata tare. Doctorul îsi scoase ladita cu instrumente, lua un foarfece chirurgical si taie ata. în pachet se aflau doua lucruri: un caiet si un plic sigilat. - Sa vedem mai întâi caietul, ne propuse doctorul. Si ma chema cu blândete la el, asa ca m-am sculat de la masuta la care mâncasem, pentru a lua si eu parte la dezlegarea misterului. Doctorul începu sa rasfoiasca caietul. Squire Trelawney si cu mine priveam curiosi de dupa umarul lui. Pe prima pagina de caiet am vazut însailate câteva buchii care de care mai nastrusnice. Parea sa le fi însirat un om mai mult de plictiseala ori pentru a-si încerca pana. De altfel, se afla aici si inscriptia pe care o vazusem tatuata pe mâna capitanului: " Implineasca-ti-se visurile ,Billy Bones", precum si altele de acelasi fel, ca de pilda: "Mister B. Bones, timonier", "Ajun-ge atâta rom", " La Palma Key12 si-a ca patat cu vârf si îndesat cele cuvenite". Erau si alte inscriptii, absolut de neînteles si alcatuite în cele mai multe cazuri dintr-un singur cuvânt. Eram foarte interesat cine putea sa fi fost cel care si-a capatat "cele cuvenite", si ce anume i s-o fi cuvenit. Poate o lovitura de cutit în spate? - Cred ca din pagina asta nu putem stoarce mai mult, spuse doctorul Livesey. Cele zece ori douasprezece pagini urmatoare erau pline toate de însemnari de contabilitate, dar cât se poate de ciudate. La un capat de rând se afla data, iar la celalalt - totalul banesc, precum se si obisnuieste în registrele de contabilitate. Dar în locul lamuririlor ce-ar fi trebuit sa se afle în spatiul dintre data si total se însiruiau doar un numar ori altul de cruciulite. Cu data de 12 iunie 1745, de pilda, se afla însemnata suma de saptezeci de lire sterline, dar în locul lamuririlor de unde s-a luat suma asta nu se aflau decât sase cruciulite. Uneori, ce-i drept, se mai adauga si câte-o denumire, ca, de pilda, "în dreptul Caracasului", sau se arata pur si simplu longitudinea si latitudinea, ca, de pilda: "62" 17' 20", 19° 2' 40"". însemnarile fusesera tinute zi la zi vreme de aproape douazeci de ani. Sumele trecute la încasare se faceau tot mai mari, iar la sfârsit, dupa cinci ori sase totaluri gresite si sterse, se afla totalul definitiv, cu o inscriptie dedesubt: "Partea lui Bones". - Nu înteleg nimic, spuse doctorul Livesey. - Ba-i limpede ca buna ziua! exclama squire Trelawney. Avem în fata cartea de venituri a acestui mizerabil. Cruciulitele tin locul denumirii vaselor scufundate si oraselor jefuite. Cifrele arata partea acestei canalii. Acolo unde se temea sa nu comita cumva o inexactitate, mai adauga, dupa cum vedem, unele lamuriri. Cum ar fi, sa zicem, "în dreptul CaracasuluiAsta înseamna ca în dreptul Caracasului a fost jefuit cine stie ce vas nenorocit. Bietii marinari care s-or fi aflat pe el putrezesc de mult, pe semne, printre corali. - Asa-iî spuse doctorul. Uite ce înseamna sa fii calator cu experienta! Chiar asa! Si partea lui crestea pe masura ce urca în grad. Afara de cele însirate nu se mai afla nimic în caiet, daca lasam la o parte unele denumiri de localitati, înscrise fiecare pe alta foaie, precum si câteva tablite cu echivalentul curent al banilor englezesti, spanioli si frantuzesti. - Ce meticulozitate! exclama doctorul. Pe Bones asta nu era chip sa-l tragi pe sfoara.

additions of a later date, but above all, three crosses of red ink—two on the north part of the island, one in the southwest—and beside this last, in the same red ink, and in a small, neat hand, very different from the captain’s tottery characters, these words: ‘Bulk of treasure here. ’ Over on the back the same hand had written this further information: Tall tree, Spy-glass shoulder, bearing a point to the N. of N.N.E. Skeleton Island E.S.E. and by E. Ten feet. The bar silver is in the north cache; you can find it by the trend of the east hummock, ten fathoms south of the black crag with the face on it. The arms are easy found, in the sand-hill, N. point of north inlet cape, bearing E. and a quarter N. J.F. That was all; but brief as it was, and to me incomprehensible, it filled the squire and Dr. Livesey with delight. ‘Livesey,’ said the squire, ‘you will give up this wretched practice at once. Tomorrow I start for Bristol. In three weeks’ time—three weeks!—two weeks—ten days—we’ll have the best ship, sir, and the choicest crew in England. Hawkins shall come as cabin- boy. You’ll make a famous cabin-boy, Hawkins. You, Livesey, are ship’s doctor; I am admiral. We’ll take Redruth, Joyce, and Hunter. We’ll have favourable winds, a quick passage, and not the least difficulty in finding the spot, and money to eat, to roll in, to play duck and drake with ever after. ’ ‘Trelawney,’ said the doctor, ‘I’ll go with you; and I’ll go bail for it, so will Jim, and be a credit to the undertaking. There’s only one man I’m afraid of.’ ‘And who’s that?’ cried the squire. ‘Name the dog, sir!’ ‘You,’ replied the doctor; ‘for you cannot hold your tongue. We are not the only men who know of this paper. These fellows who attacked the inn tonight— bold, desperate blades, for sure—and the rest who stayed aboard that lugger, and more, I dare say, not far off, are, one and all, through thick and thin, bound that they’ll get that money. We must none of us go alone till we get to sea. Jim and I shall stick together in the meanwhile; you’ll take Joyce and Hunter when you ride to Bristol, and from first to last, not one of us must breathe a word of what we’ve found.’ eSock bioug ht to you by (j^nitro"* Ceafe view, and edit tDf. Download the free tja I version. ‘Livesey,’ returned the squire, ‘you are always in the right of it. I’ll be as silent as the grave.’

- Si acum, spuse squire Trelawney, sa vedem ce mai e si aici. Plicul era sigilat în câteva locuri. Sigiliul fusese aplicat cu un degetar, poate chiar degetarul pe care-1 gasisem în buzunarul capitanului. Doctorul rupse cu bagare de seama pecetile si scoase harta unei insule cu latitudinea si longitudinea respectiva, cu indicatia adâncimii marii de-a lungul tarmurilor, cu denumirea înaltimilor, golfurilor si capu- rilor. în genere se aflau pe harta asta toate indicatiile necesare pentru a te putea apropia fara nici un risc de o insula necunoscuta si a ancora lânga ea. Insula avea noua mile lungime si cinci latime. Ca forma amintea un dragon osânzos ce s-ar fi ridicat în doua labe. Am observat si doua rade bine aparate de furtuna, precum si un dâmb la mijloc, purtând denumirea "Ocheanul". Se mai aflau pe harta o multime de însemnari, adaugate pesemne mai târziu. Bateau la ochi, în primul rând, trei cruciulite facute cu cerneala rosie - doua în partea de nord a insulei si una spre sud-vest. Lânga aceasta ultima cruciulita cineva scrisese marunt si citet, cu aceeasi cerneala rosie, dar mult mai caligrafic decât mâzgalise capitanul: "Grosul comorii e aici". Pe dosul hartii aceeasi mâna scrisese câteva lamuriri. Iata-le: "Copacul cel înalt de pe umarul "Ocheanului", directia spre N. dinspre N.-N.-E. Insula Scheletului E.-S.-E. si spre E. Zece picioare. Lingourile de argint sunt în groapa de nord. O gasesti pe costisa dâmbului de est, la zece stânjeni spre sud de stânca neagra, daca stau cu fata spre ea. Armele sunt usor de gasit în dâmbul de nisip dinspre terminatia nordica a Capului de Nord; doar sa tii mereu spre E. si un sfert de cart spre N. J. F." Si asta era totul. De fapt, mie însemnarile mi s-au parut a fi absolut de neînteles. Dar cu tot laconismul lor, asupra lui squire Trelawney si a doctorului Livesey aceleasi însemnari au facut o impresie extraordinara. - Livesey, spuse squire Trelawney, trebuie sa-ti parasesti imediat jalnica dumitale practica. Mâine plec la Bristol. Iar peste trei saptamâni... nu, peste doua saptamâni... adica iar nu, mai bine spus peste zece zile vom avea cel mai bun vas si cel mai pe sprânceana echipaj din toata Anglia sir Hawkins merge si el ca elev-marinar... Sa vezi ce minunat elev-mari- nar are sa iasa din tine, Hawkins... Dumneata, Livesey, ai sa fii medic de bord. Eu - amiral. îi luam cu noi pe Redruth, Joyce si Hunter. Daca avem vânt prielnic, ajungem repede pe insula. Iar comoara e un fleac s-o gasim. O sa avem atâtea monede de-o sa ne ajunga si de mâncare, o sa ne putem scalda în ele si sa le dam de-a azvârlita în mare... - Accept sa merg cu dumneata, Trelawney, spuse doctorul. Te asigur ca Jim si cu mine vom fi destoinici de încrederea dumitale. Dar este totusi un om pe care nu ma pot bizui. - Ce om? exclama squire Trelawney. Spune numele acestei javre, sir! - Dumneata, spuse doctorul, pentru ca nu stii sa-ti pui paza gurii. Stii doar ca nu numai noi avem cunostinta de hârtiile astea. Tâlharii care au devastat azi hanul sunt dupa cum vezi niste spânzurati care n-au teama de nimic, iar tâlharii care au ramas pe vas, mai adaugându-i si pe cei care nu se poate sa nu fie pe linga ei, - vor face, te asigur, tot ce e cu putinta pentru a pune mâna pe comoara.

PART TWO The Sea-cook I Go to Bristol IT was longer than the squire imagined ere we were ready for the sea, and none of our first plans—not even Dr. Livesey’s, of keeping me beside him—could be carried out as we intended. The doctor had to go to London for a physician to take charge of his practice; the squire was hard at work at Bristol; and I lived on at the hall under the charge of old Redruth, the gamekeeper, almost a prisoner, but full of sea-dreams and the most charming anticipations of strange islands and adventures. I brooded by the hour together over the map, all the details of which I well remembered. Sitting by the fire in the housekeeper’s room, I approached that island in my fancy from every possible direction; I explored every acre of its surface; I climbed a thousand times to that tall hill they call the Spy-glass, and from the top enjoyed the most wonderful and changing prospects. Sometimes the isle was thick with savages, with whom we fought, sometimes full of dangerous animals that hunted us, but in all my fancies nothing occurred to me so strange and tragic as our actual adventures. So the weeks passed on, till one fine day there came a letter addressed to Dr. Livesey, with this addition, ‘To be opened, in the case of his absence, by Tom Redruth or young Hawkins.’ Obeying this order, we found, or rather I found—for the gamekeeper was a poor hand at reading anything but print—the following important news: Old Anchor Inn, Bristol, March 1, 17— Dear Livesey—As I do not know whether you are at the hall or still in London, I send this in double to both places. The ship is bought and fitted. She lies at anchor, ready for sea. You never imagined a sweeter schooner—a child might sail her—two hundred tons; name, HISPANIOLA. I got her through my old friend, Blandly, who has proved himself throughout the most surprising trump. The admirable fellow literally slaved in my interest, and so, I may say, did everyone in Bristol, as soon as they got wind of the port we sailed for—treasure, I mean. ‘Redruth,’ said I, interrupting the letter, ‘Dr. Livesey will not like that. The squire has been talking, after all. ’ ‘Well, who’s a better right?’ growled the gamekeeper. ‘A pretty rum go if squire ain’t to talk for Dr. Livesey, I should think. ’ At that I gave up all attempts at commentary and read straight on: Blandly himself found the HISPANIOLA, and by the most admirable management got her for the merest trifle. There is a class of men in Bristol monstrously prejudiced against Blandly. They go the length of declaring that this honest creature would do anything for money, that the HISPANIOLA belonged to him, and that he sold it me absurdly high—the most transparent calumnies. None of them dare, however, to deny the merits of the ship. Wo far there was not a hitch. The

Nu trebuie sa ne aratam nicaieri singuri pâna nu iesim în larg. Pâna la plecare eu am sa ramân aici cu Jim. Dumneata ia-i pe Joyce si Hunter si pleaca cu ei la Bristol. Mai cu seama însa nu uita ca nu trebuie sa spui nimanui nici un cuvânt despre descoperirea noastra. - Livesey, raspunse squire Trelawney, ai dreptate ca întotdeauna. Am sa tac ca mormântul. Partea a doua BUCATARUL Capitolul VII Plec la Bristol Pregatirile de plecare ne luara mult mai mult timp decât îsi închipuise Trelawney. Si în genere am fost nevoiti sa schimbam multe din cele planuite la început. Mai întâi de toate n-avea sorti sa se înfaptuiasca dorinta doctorului Livesey de a nu se mai desparti de mine pâna la plecare: dimpotriva, doctorul fu nevoit sa plece la Londra pentru a cauta un confrate care sa-l înlocuiasca în tot timpul cât urma sa lipseasca. Squire Trelawney avea foarte mult de lucru la Bristol. Iar eu locuiam la conac, aflându-ma în grija lui Redruth, capetenia vânatorilor de mosie, si, în situatia mea de prizonier, visam la insulele necunoscute si fel de fel de aventuri. Petreceam ore întregi la harta si ajunsesem s-o stiu pe de rost. Stând la foc în camaruta administratorului, tot dam ocol insulei în visurile mele, acostând de fiece data în alt punct. îi cunosteam fiece coltisor, ma cataram de mii de ori pe dâmbul cel înalt cu numele Ocheanul si admiram de-acolo privelisti splendide si de fiece data altele. Uneori insula foia de canibali si trebuia sa le respingem cu arma în mâna asalturile. Alteori o populau nenumarate fiare salbatice, de care abia puteam scapa cu fuga, dar toate aventurile acestea închipuite s-au dovedit a fi fleacuri în comparatie cu atât de ciudatele si tragicele peripetii ce ne-a fost dat sa înfruntam curând aievea. Trecea o saptamâna dupa alta. în sfârsit, într-o buna zi, iata ca primim o scrisoare. Era adresata doctorului Livesey, dar pe plic se afla o mentiune: "Daca doctorul Livesey nu s-a întors înca, scrisoarea poate fi deschisa de catre Tom Redruth ori de tânarul Hawkins." Desfacând plicul, am citit amândoi - mai bine zis am citit eu, deoarece vânatorul nu stia sa citeasca decât cu litere de tipar - urmatoarele vesti importante: "Hotelul "Ancora cea veche", Bristol, 1 martie 17... Dragul meu Livesey! Nu stiu unde te gasesti, de mai esti la conac ori te afli la Londra, si de aceea îti scriu si acolo. Vasul e cumparat si echipat. Sta ancorat, gata sa iasa în larg. Nici nu-mi pot închipui ceva mai bun decât goeleta noastra. O poate mânui si un prunc. Tonajul - doua sute de tone. Numele - "Hispaniola". M-a ajutat s-o gasesc vechiul meu prieten Blandly, care s-a dovedit a fi extraordinar de îndemânatic în asemenea trebi. Acest om admirabil a muncit pentru mine ca un rob. De altminteri, toata lumea la Bristol s-a straduit sa ma ajute de cum am facut aluzie ca pornim sa ne cautam comoara..." - Redruth, am remarcat eu, oprindu-ma din citit, sa stii ca doctorului Livesey n-o sa-i placa deloc treaba asta. Vasazica squire Trelawney a palavragit totusi... - Dar cine e mai mare aici: squire-ul meu ori doctorul ? mormai vânatorul. Nu cumva vrei sa taca squire-ul pentru a-i fi pe plac unui doctoras oarecare ?

workpeople, to be sure— riggers and what not—were most annoyingly slow; but time cured that. It was the crew that troubled me. I wished a round score of men—in case of natives, buccaneers, or the odious French—and I had the worry of the deuce itself to find so much as half a dozen, till the most remarkable stroke of fortune brought me the very man that I required. I was standing on the dock, when, by the merest accident, I fell in talk with him. I found he was an old sailor, kept a public-house, knew all the seafaring men in Bristol, had lost his health ashore, and wanted a good berth as cook to get to sea again. He had hobbled down there that morning, he said, to get a smell of the salt. I was monstrously touched—so would you have been—and, out of pure pity, I engaged him on the spot to be ship’s cook. Long John Silver, he is called, and has lost a leg; but that I regarded as a recommendation, since he lost it in his country’s service, under the immortal Hawke. He has no pension, Livesey. Imagine the abominable age we live in! Well, sir, I thought I had only found a cook, but it was a crew I had discovered. Between Silver and myself we got together in a few days a company of the toughest old salts imaginable—not pretty to look at, but fellows, by their faces, of the most indomitable spirit. I declare we could fight a frigate. Long John even got rid of two out of the six or seven I had already engaged. He showed me in a moment that they were just the sort of fresh-water swabs we had to fear in an adventure of importance. I am in the most magnificent health and spirits, eating like a bull, sleeping like a tree, yet I shall not enjoy a moment till I hear my old tarpaulins tramping round the capstan. Seaward, ho! Hang the treasure! It’s the glory of the sea that has turned my head. So now, Livesey, come post; do not lose an hour, if you respect me. Let young Hawkins go at once to see his mother, with Redruth for a guard; and then both come full speed to Bristol. John Trelawney Postscript—I did not tell you that Blandly, who, by the way, is to send a consort after us if we don’t turn up by the end of August, had found an admirable fellow for sailing master—a stiff man, which I regret, but in all other respects a treasure. Long John Silver unearthed a very competent man for a mate, a man named Arrow. I have a boatswain who pipes, Livesey; so things shall go man-o’- war fashion on board the good ship HISPANIOLA. I forgot to tell you that Silver is a man of substance; I know of my own knowledge that he has a banker’s account, which has never been overdrawn. He leaves his wife to manage the inn; and as she is a woman of colour, a pair of old bachelors like you and I may be excused for guessing that it is the wife, quite as much as the health, that sends him back to roving. J. T. P.P.S.—Hawkins may stay one night with his mother. J. T. You can fancy the excitement into which that letter put me. I was half beside myself with glee; and if ever I despised a man, it was old Tom Redruth, who could do nothing but grumble and lament. Any of the undergamekeepers would gladly have changed places with him; but such was not the squire’s pleasure, and the squire’s pleasure was like law among them all. Nobody but old Redruth would have dared so much as even to grumble. The next morning he and I set out on foot for the Admiral Benbow, and there I found my mother in good health and

Am renuntat la orice alte comentarii si mi-am continuat lectura. "Blandly a gasit vasul si tot multumita lui l-am putut capata pe-o nimica toata. E adevarat ca o multime de lume aici la Bristol nu-1 poate suferi pe Blandly. Au nerusinarea sa afirme ca omul acesta atât de cinstit nu si-ar cauta decât de interesele sale, deoarece "Hispaniola" i-ar fi apartinând chiar lui si mi-ar fi vândut-o cu un pret de trei ori cât face ea de fapt. Cred ca nu mai trebuie sa-ti dovedesc ca toate acestea sunt doar o calomnie, mai ales ca nimeni n-are cutezanta sa nege ca "Hispaniola" e un vas admirabil. Asadar, corabia am gasit-o fara nici o greutate. E adevarat ca muncitorii o echipeaza cu foarte multa încetineala, dar are sa vina odata vremea si or sa fie toate gata. Mai mult am avut de furca pâna am ales echipajul. Vroiam sa angajez vreo douazeci de oameni, - pentru cazul ca ne-am întâlni cu salbaticii, cu piratii ori cu blestematii de francezi. Am tot alergat dupa ei pâna m-am sleit de puteri, dar tot nu izbutisem sa gasesc mai mult de sase oameni, pâna când s-a îndurat providenta si mi-a scos în cale un om care m-a ajutat sa duc la bun sfârsit toata trebusoara asta. Am intrat întâmplator în vorba cu el în port. Curând a iesit la iveala ca e vechi marinar. Traieste pe uscat si tine o taverna. Cunoaste pe toti marinarii din Bristol. Viata pe uscat i-a zdruncinat sanatatea si vrea acum sa se îmbarce iar, cautându-si un loc de bucatar pe vreun vas oarecare, în dimineata când l-am cunoscut iesise, dupa cum mi-a marturisit, sa mai respire în port aerul sarat al marii. Dragostea asta pentru mare m-a înduiosat si sunt sigur ca v-ar fi miscat si pe voi. Mi s-a facut mila de el si i-am propus pe loc sa se îmbarce ca bucatar pe vasul nostru. îl cheama John Silver Lunganul. N-are un picior. Dar eu sunt de parere ca tocmai lipsa asta e cea mai buna recomandatie, deoarece si-a pierdut piciorul luptând pentru patrie, sub comanda nemuritorului nostru Hawke13. Si când te gândesti ca nici macar nu primeste pensie. Vezi în ce triste vremuri am ajuns sa traim, Liveseyî Da, sir, credeam ca am gasit un bucatar si când colo am gasit un echipaj întreg. Cu ajutorul lui Silver am izbutit sa angajez în câteva zile un echipaj format din cei mai veritabili si experimentati marinari, trecuti prin saramura tuturor oceanelor. Nu sunt prea atragatori la înfatisare, dar în schimb, când îi vezi la fata, simti ca ai de-a face cu oameni care nu stiu ce e frica. Cu un asemenea echipaj am putea înfrunta chiar si o fregata. John Lunganul m-a sfatuit chiar sa dau drumul unora din cei sase ori sapte oameni pe care-i angajasem mai înainte. Mi-a dovedit într-o clipa ca sunt toti niste ageamii de apa dulce, cu care n-ai ce face într-o asemenea calatorie plina de primejdii. Ma simt de minune, manânc cât sapte si dorm bustean. Si totusi nu ma voi simti pe deplin fericit decât în clipa când batrânii mei lupi de mare vor nu porni sa tropaie în jurul cabestanului. în larg! La naiba comorile! Marea, si nu comorile, face sa mi se învârteasca capul. Asadar, Livesey, vino cât mai curând! Nu pierde nici o ora, daca tii la mine. Da-i drumul tânarului Hawkins sa-si ia ramas bun de la maica-sa. Poate sa-l însoteasca Redruth. Apoi las' sa vina amândoi la Bristol, fara a mai pierde nici o clipa. John Trelawney P.S. Am uitat sa-ti dau de stire ca Blandly, care, între altele fie

spirits. The captain, who had so long been a cause of so much discomfort, was gone where the wicked cease from troubling. The squire had had everything repaired, and the public rooms and the sign repainted, and had added some furniture—above all a beautiful armchair for mother in the bar. He had found her a boy as an apprentice also so that she should not want help while I was gone. It was on seeing that boy that I understood, for the first time, my situation. I had thought up to that moment of the adventures before me, not at all of the home that I was leaving; and now, at sight of this clumsy stranger, who was to stay here in my place beside my mother, I had my first attack of tears. I am afraid I led that boy a dog’s life, for as he was new to the work, I had a hundred opportunities of setting him right and putting him down, and I was not slow to profit by them. The night passed, and the next day, after dinner, Redruth and I were afoot again and on the road. I said good-bye to Mother and the cove where I had lived since I was bom, and the dear old Admiral Benbow—since he was repainted, no longer quite so dear. One of my last thoughts was of the captain, who had so often strode along the beach with his cocked hat, his sabre-cut cheek, and his old brass telescope. Next moment we had turned the comer and my home was out of sight. The mail picked us up about dusk at the Royal George on the heath. I was wedged in between Redruth and a stout old gentleman, and in spite of the swift motion and the cold night air, I must have dozed a great deal from the very first, and then slept like a log up hill and down dale through stage after stage, for when I was awakened at last it was by a punch in the ribs, and I opened my eyes to find that we were standing still before a large building in a city street and that the day had already broken a long time. ‘Where are we?’ I asked. ‘Bristol,’ said Tom. ‘Get down.’ Mr. Trelawney had taken up his residence at an inn far down the docks to superintend the work upon the schooner. Thither we had now to walk, and our way, to my great delight, lay along the quays and beside the great multitude of ships of all sizes and rigs and nations. In one, sailors were singing at their work, in another there were men aloft, high over my head, hanging to threads that seemed no thicker than a spider’s. Though I had lived by the shore all my life, I seemed never to have been near the sea till then. The smell of tar and salt was something new. I saw the most wonderful figureheads, that had all been far over the ocean. I saw, besides, many old sailors, with rings in their ears, and whiskers curled in ringlets, and tarry pigtails, and their swaggering, clumsy sea- walk; and if I had seen as many kings or archbishops I could not have been more delighted. And I was going to sea myself, to sea in a schooner, with a piping boatswain and pig-tailed singing seamen, to sea, bound for an unknown island, and to seek for buried treasure! While I was still in this delightful dream, we came suddenly in front of a large inn and met Squire Trelawney, all dressed out like a sea-officer, in stout blue cloth, coming out of the door with a smile on his face and a capital imitation of a

spus, mi-a fagaduit sa ne trimita în ajutor alta corabie daca nu ne întoarcem pâna-n august, ne-a gasit un admirabil capitan. E un om cât se poate de cumsecade, desi, din pacate, teribil de încapatânat. John Silver Lunganul ne-a mai gasit si un timonier foarte price-put, pe nume Arrow. Iar eu, draga Livesey, am facut rost de un sef de echipaj care stie sa zica din fluier. Dupa cum vezi, pe scumpa noastra "Hispaniola" or sa fie toate ca pe cel mai veritabil vas de razboi. Am uitat sa mentionez ca Silver e un om cu stare. Dupa câte sunt informat, are cont la banca si chiar un cont destul de maricel. Pe tot timpul cât va dura calatoria îsi lasa taverna în grija nevestei. Si întrucât nevasta lui nu e de rasa alba, niste holtei batrâni ca noi au tot dreptul sa banuiasca ca anume nevasta, si nu sanatatea zdruncinata, îl îndeamna sa ia calea marii. J. T. P.P.S. Hawkins poate sa ramâie o seara la maica-sa. J. T." Cred ca va închipuiti usor ce emotie mi-a stârnit si cum m-a atâtat scrisoarea asta. Eram într-al noualea cer de fericire. Si îl dispretuiam din toata inima pe batrânul Tom Redruth, care tot cârtea si se vaieta. Oricare din ceilalti vânatori mai tineri ar fi plecat cu placere în locul lui. Dar squire Trelawney vroia sa mearga Tom Redruth, si dorinta stapânului e lege pentru slugi. Nimeni afara de batrânul Redruth n-ar fi cutezat sa crâcneasca o iota. A doua zi dimineata ne-am dus amândoi pe jos la "Amiral Benbow". Am gasit-o pe mama sanatoasa si bine dispusa. Odata cu moartea capitanului ne luasera sfârsit toate neplacerile. Squire Trelawney ne reparase pe socoteala sa casa. Totodata, din ordinul lui, ni se varuisera din nou peretii si se vopsise din nou firma. Ne daruise si ceva mobila, printre care un jilt de toata frumusetea, ca sa poata sta mai comod mama la tejghea, îi luase într-ajutor si un baiat care urma sa îndeplineasca toate îndatoririle ce le îndeplinisem pâna acum eu. Numai când l-am vazut pe baiatul cel strain la han mi-am dat cu adevarat seama ca ma despart pentru lunga vreme de casa parinteasca. Pâna atunci ma gândisem doar la aventurile ce ma asteapta si nu la casa ce va trebui s-o parasesc. Si cum spuneam, când l-am vazut pe baietelul acesta neîndemânatic, care-mi luase locul, m-au podidit lacrimile. El n-avusese înca timp sa se obisnuiasca, sarmanul, cu noua sa meserie, dar eu, din rautate, nu i-am iertat nici o gafa si nu mai puteam de bucurie când facea vreo pozna. A trecut si noaptea asta. A doua zi dupa masa am pornit iar la drum împreuna cu batrânul Redruth. Mi-am luat ramas bun de la mama, de la golful pe malul caruia ma nascusem si crescusem, de la vechiul si iubitul meu "Amiral Renbow", desi de când fusese vopsit din nou nu-mi mai parea asa de simpatic. Mi-am adus aminte si de capitan, care ratacise de atâtea ori pe malul acesta, de palaria lui în trei colturi, de cicatricea de pe obrazul lui si de ocheanul cel de arama. Apoi am cotit dupa colt si casa s-a pierdut din vedere. Amurgise de-a binelea când ne-am urcat în diligenta lânga hanul "Royal George". M-am pomenit înghesuit între Redruth si un batrân gentelmen foarte gras si respectabil. Cu tot mersul repede si racoarea noptii, am adormit îndata. Urcam dealuri, coboram vai, dar eu am dormit bustean si nu m-am trezit la nici o oprire. M-a desteptat un ghiont în coasta. Am deschis ochii. Ne aflam pe o strada de oras mare, în fata unei cladiri înalte. De mult se luminase de ziua.

sailor’s walk. ‘Here you are,’ he cried, ‘and the doctor came last night from London. Bravo! The ship’s company complete! ’ ‘Oh, sir,’ cried I, ‘when do we sail?’ ‘Sail!’ says he. ‘We sail tomorrow!’ At the Sign of the Spy-glass WHEN I had done breakfasting the squire gave me a note addressed to John Silver, at the sign of the Spy-glass, and told me I should easily find the place by following the line of the docks and keeping a bright lookout for a little tavern with a large brass telescope for sign. I set off, overjoyed at this opportunity to see some more of the ships and seamen, and picked my way among a great crowd of people and carts and bales, for the dock was now at its busiest, until I found the tavern in question. It was a bright enough little place of entertainment. The sign was newly painted; the windows had neat red curtains; the floor was cleanly sanded. There was a street on each side and an open door on both, which made the large, low room pretty clear to see in, in spite of clouds of tobacco smoke. The customers were mostly seafaring men, and they talked so loudly that I hung at the door, almost afraid to enter. As I was waiting, a man came out of a side room, and at a glance I was sure he must be Long John. His left leg was cut off close by the hip, and under the left shoulder he carried a crutch, which he managed with wonderful dexterity, hopping about upon it like a bird. He was very tall and strong, with a face as big as a ham—plain and pale, but intelligent and smiling. Indeed, he seemed in the most cheerful spirits, whistling as he moved about among the tables, with a merry

- Unde suntem? am întrebat eu. - La Bristol, mi-a raspuns Tom. Da-te jos. Mister Trelawney locuia într-un han asezat chiar lânga docuri, pentru ca sa poata supraveghea lucrarile de pe corabie. Spre bucuria mea a trebuit sa facem o bucata buna pe chei, trecând pe lânga nenumarate corabii, de cele mai variate dimensiuni si aspecte si de cele mai diverse nationalitati. Ici vedeam o corabie pe care oamenii munceau cântând, dincolo vedeam alta cu echipajul catarat pe velele care-mi pareau de jos nu mai groase decât niste ate de paianjen. Cu toate ca îmi traisem toata viata pe malul marii, ea ma uimea aici, de parca o vedeam întâia oara. Izul acesta de pacura si sare nu-1 mai simtisem pâna atunci niciodata. Nu-mi luam ochii de la figurinele sculptate la prora corabiilor ce traversasera oceanul. Nu ma mai saturam privind la batrânii lupi de mare, cu cercei în lobul urechilor, cu favoriti inelati, cu codita data cu smoala si mers leganat. Umblau de colo pâna colo pe tarm, mai mult alandala. Chiar sa-mi fi aratat cineva în locul lor cine stie ce regi ori arhiepiscopi, tot n-as fi fost atât de încântat. Plec si eu pe mare! Plec pe mare pe-o corabie al carei sef de echipaj stie sa zica din fluier, iar marinarii poarta codita si stiu si ei sa cânte fel de fel de cântecele! Plec pe mare si pornesc în cautarea unei insule necunoscute pentru a dezgropa comori ascunse ! Asa adâncit în visurile acestea dulci am ajuns în sfârsit la un han mare. Ne-a întâmpinat squire Trelawney, îmbracat într-un veston de culoare albastra, cum poarta de obicei ofiterii de marina. Tocmai iesea pe usa, zâmbind cu toata fata. A venit spre noi, pasind leganat, straduindu-se cum se vede sa imite mersul marinarilor. - Iata-va în sfârsit! exclama el. Doctorul a sosit înca aseara de la Londra. Perfect! Tot echipajul s-a adunat în par. - O, sir, am strigat eu, si când pornim? - Când pornim ? îmi repeta el întrebarea. Mâine. Capitolul VIII La "Ocheanul" Dupa dejun squire Trelawney mi-a dat un biletel pentru Johh Silver, urmând sa i-1 duc la taverna "Ocheanul". Mi-a lamurit cum s-o gasesc: sa merg pe chei pâna dau de o taverna mica, cu un ochean mare deasupra usii, în loc de firma. M-am bucurat ca am putinta sa ma mai uit o data la corabii si la marinari si am pornit îndata. Razbatând cu greu prin gloata ce se înghesuia pe chei printre baloturi si furgoane, am gasit în sfârsit taverna. Era mica si destul de simpatica la înfatisare: firma fusese de curând reînnoita, la ferestre spânzurau perdele rosii curate si pardoseala era presarata cu nisip. Taverna da în doua strazi. Amândoua usile erau larg deschise si în sala joasa si încapatoare patrundea destula lumina, desi rotocoalele de fum de tutun se ridicau pâna-n tavan. La masute se aflau o multime de marinari care faceau asemenea zarva, încât m-am oprit în prag, sfiindu-ma sa intru. Dintr-o odaie laturalnica am vazut apoi iesind un om. Am înteles îndata ca el trebuie sa fie Johh Lunganul. Piciorul stâng îi lipsea aproape de sold. Purta o cârja spri- jinita-n subsuoara stânga si se slujea de ea nemaipomenit de îndemânatic, saltând la fiece pas ca o pasare. Era un barbat foarte înalt si puternic, cu fata latareata si palida, dar tradând inteligenta si voie buna. Parea azi foarte vesel: topaia printre mese, suierând printre dinti, glumea si-si batea binevoitor pe umar musteriii favoriti. Trebuie sa va marturisesc ca citind în scrisoarea lui squire

word or a slap on the shoulder for the more favoured of his guests. Now, to tell you the truth, from the very first mention of Long John in Squire Trelawney’s letter I had taken a fear in my mind that he might prove to be the very one- legged sailor whom I had watched for so long at the old Benbow. But one look at the man before me was enough. I had seen the captain, and Black Dog, and the blind man, Pew, and I thought I knew what a buccaneer was like—a very different creature, according to me, from this clean and pleasant-tempered landlord. I plucked up courage at once, crossed the threshold, and walked right up to the man where he stood, propped on his crutch, talking to a customer. ‘Mr. Silver, sir?’ I asked, holding out the note. ‘Yes, my lad,’ said he; ‘such is my name, to be sure. And who may you be?’ And then as he saw the squire’s letter, he seemed to me to give something almost like a start. ‘Oh!’ said he, quite loud, and offering his hand. ‘I see. You are our new cabin-boy; pleased I am to see you. ’ And he took my hand in his large firm grasp. Just then one of the customers at the far side rose suddenly and made for the door. It was close by him, and he was out in the street in a moment. But his hurry had attracted my notice, and I recognized him at glance. It was the tallow-faced man, wanting two fingers, who had come first to the Admiral Benbow. ‘Oh,’ I cried, ‘stop him! It’s Black Dog!’ ‘I don’t care two coppers who he is,’ cried Silver. ‘But he hasn’t paid his score. Harry, run and catch him.’ One of the others who was nearest the door leaped up and started in pursuit. Tf he were Admiral Hawke he shall pay his score,’ cried Silver; and then, relinquishing my hand, ‘Who did you say he was?’ he asked. ‘Black what?’ ‘Dog, sir,’ said I. Has Mr. Trelawney not told you of the buccaneers? He was one of them.’ ‘So?’ cried Silver. ‘In my house! Ben, run and help Harry. One of those swabs, was he? Was that you drinking with him, Morgan? Step up here.’ The man whom he called Morgan—an old, greyhaired, mahogany-faced sailor—came forward pretty sheepishly, rolling his quid. ‘Now, Morgan,’ said Long John very sternly, ‘you never clapped your eyes on that Black—Black Dog before, did you, now?’ ‘Not I, sir,’ said Morgan with a salute. ‘You didn’t know his name, did you?’ ‘No, sir.’ ‘By the powers, Tom Morgan, it’s as good for you!’ exclaimed the landlord. ‘If you had been mixed up with the like of that, you would never have put another foot in my house, you may lay to that. And what was he saying to you?’ ‘I don’t rightly know, sir,’ answered Morgan. ‘Do you call that a head on your shoulders, or a blessed dead-eye?’ cried Long John. ‘Don’t rightly know, don’t you! Perhaps you don’t happen to rightly know who you was speaking to, perhaps? Come, now, what was he jawing—

Trelawney cele ce se refereau la John Lunganul, m-am gândit cu groaza ca s-ar putea sa fie tocmai marinarul acela fara un picior, a carui aparitie o asteptasem atâta vreme la batrânul nostru "Benbow". Dar mi-a fost de-ajuns sa-l vad o data pe omul acesta, pentru ca sa mi se risipeasca pe loc toate banuielile. îl vazusem pe capitan, îl vazusem pe Câinele Negru, îl vazusem pe orbul Pew si-mi închipuiam ca stiu cum arata piratii. Si nu, acest hangiu atât de jovial si placut la înfatisare nu semana nici pe departe a tâlhar. Mi-am luat inima în dinti, am pasit peste prag si m-am pornit glont spre Silver, care, rezemat în cârja, sta de vorba cu unul dintre musterii. - Mister Silver, sir? am întrebat eu, întinzându-i biletelul. - Da, fiule, mi-a raspuns el. Silver ma cheama. Dar tu de unde te-ai luat ? Vazând ca scrisoarea e din partea lui squire Trelawney, mi s-a parut chiar ca tresare. - O, a exclamat el, întinzându-mi mâna, înteleg! Esti noul nostru elev-marinar. Foarte bucuros sa te cunosc. Si mi-a strâns cu putere mâna în palma lui lata si mare. în clipa asta un om care sedea într-un colt mai retras a sarit brusc de la locul lui si s-a repezit spre usa... Usa se nimerise sa fie foarte aproape de el, asa ca l-am pierdut îndata din vedere. Dar graba de care daduse dovada îmi atrasese fara voie atentia si l-am recunoscut dintr-o privire. Era omul acela cu doua degete lipsa si fata buhaita, care venise la noi la han. - Hei, am strigat eu nauc, prindeti-1 ! Câinele Negru! Câinele Negru î - Prea putin îmi pasa cum îl cheama! a strigat la rândul sau Silver. Dar a fugit fara sa-si plateasca bautura. Harry, ia-te dupa el si prinde-1! Unul dintre marinarii care sedeau lânga usa a sarit de la masuta si s-a repezit în urmarirea fugarului. - Fie în locul lui si amiralul Hawke, ca tot l-as pune sa plateasca! a urlat Silver. Apoi, lasându-mi brusc mâna, m-a întrebat: - Cum ai spus ca-1 cheama? Câinele... si mai cum? Câinele... - Câinele Negru, sir! am raspuns eu. Nu v-a spus nimic mister Trelawney de tâlharii astia? Câinele Negru e si el din banda lor. - Ce?! a racnit Silver. în casa mea?! Ben, da fuga de-1 ajuta pe Harry sa-l prinda... Vasazica e si el un sobolan din aia? - Ei, Morgan, pare-se ca ai stat la o masa cu el, ai? Ia vino-ncoa'. Omul pe care-1 chema Morgan - un marinar batrân, carunt si ars de soare - se apropie fara prea multe fasoane, morfolind între dinti o bucata de tutun de mestecat. - Ia spune, Morgan, îl întreba cu asprime Lunganul, l-ai mai vazut vreodata pâna acum pe Câinele asta... Negru... ori cum i-o mai fi zicând? - Niciodata, sir, raspunse Morgan si facu o plecaciune. - Si nici numele nu i l-ai mai auzit? - Nici, sir. - Hm, norocul tau, Tom Morgan! exclama hangiul. Ca daca te-ai încurca cu asemenea lepadaturi nu ti-ar mai calca piciorul în localul meu! Ce-a vorbit cu tine? - Drept sa va spun nici nu mai tin minte, sir, raspunse Morgan. - Si mai vrei sa zici ca se cheama cap ceea ce ai tu pe umeri? Mai

v’yages, cap’ns, ships? Pipe up! What was it?’ ‘We was a-talkin’ of keel-hauling,’ answered Morgan. ‘Keel-hauling, was you? And a mighty suitable thing, too, and you may lay to that. Get back to your place for a lubber, Tom.’ And then, as Morgan rolled back to his seat, Silver added to me in a confidential whisper that was very flattering, as I thought, ‘He’s quite an honest man, Tom Morgan, on’y stupid. And now,’ he ran on again, aloud, ‘let’s see—Black Dog? No, I don’t know the name, not I. Yet I kind of think I’ve—yes, I’ve seen the swab. He used to come here with a blind beggar, he used. ’ ‘That he did, you may be sure,’ said I. ‘I knew that blind man too. His name was Pew. ’ ‘It was!’ cried Silver, now quite excited. ‘Pew! That were his name for certain. Ah, he looked a shark, he did! If we run down this Black Dog, now, there’ll be news for Cap’n Trelawney! Ben’s a good runner; few seamen run better than Ben. He should run him down, hand over hand, by the powers! He talked o’ keel- hauling, did he? I’LL keel-haul him!’ All the time he was jerking out these phrases he was stumping up and down the tavern on his crutch, slapping tables with his hand, and giving such a show of excitement as would have convinced an Old Bailey judge or a Bow Street runner. My suspicions had been thoroughly reawakened on finding Black Dog at the Spyglass, and I watched the cook narrowly. But he was too deep, and too ready, and too clever for me, and by the time the two men had come back out of breath and confessed that they had lost the track in a crowd, and been scolded like thieves, I would have gone bail for the innocence of Long John Silver. ‘See here, now, Hawkins,’ said he, ‘here’s a blessed hard thing on a man like me, now, ain’t it? There’s Cap’n Trelawney—what’s he to think? Here I have this confounded son of a Dutchman sitting in my own house drinking of my own rum! Here you comes and tells me of it plain; and here I let him give us all the slip before my blessed deadlights! Now, Hawkins, you do me justice with the cap’n. You’re a lad, you are, but you’re as smart as paint. I see that when you first come in. Now, here it is: What could I do, with this old timber I hobble on? When I was an A B master mariner I’d have come up alongside of him, hand over hand, and broached him to in a brace of old shakes, I would; but now—‘ And then, all of a sudden, he stopped, and his jaw dropped as though he had remembered something. ‘The score!’ he burst out. ‘Three goes o’ rum! Why, shiver my timbers, if I hadn’t forgotten my score! ’ And falling on a bench, he laughed until the tears ran down his cheeks. I could not help joining, and we laughed together, peal after peal, until the tavern rang again. ‘Why, what a precious old sea-calf I am!’ he said at last, wiping his cheeks. ‘You and me should get on well, Hawkins, for I’ll take my davy I should be rated ship’s boy. But come now, stand by to go about. This won’t do. Dooty is dooty, messmates. I’ll put on my old cockerel hat, and step along of you to Cap’n Trelawney, and report this here affair. For mind you, it’s serious, young Hawkins; and neither you nor me’s come out of it with what I should make so bold as to call credit. Nor you neither, says you; not smart— none of the pair

curând i-as zice scripeteî - striga cu mare mânie Lunganul. Ia te uita la el - nu mai tine minte! Ori nici nu-ti dai seama când vorbesti cu cineva? Hai, da-i drumul mai repede, spune ce-ti tot povestea! Palavrageati amândoi despre tot felul de calatorii, corabii, capitani, asa-i? Hai! N-auzi? - Vorbeam si noi cum se întind oamenii sub chila14 uneori, raspunse Morgan. - Cum se întind oamenii sub chila, ai? ! Chiar ca v-ati gasit subiect de discutie. Eh, omule, omule! Stai jos, prostanacule... Dupa ce-1 vazu pe Morgan asezându-se iar la masuta lui, Silver se pleca confidential la urechea mea, ceea ce m-a magulit grozav, si sopti: - E un flacau foarte de treaba Tom Morgan asta, dar e un mare natarau, sarmanul. Si acum, urma el cu glas tare, ia sa încercam sa ne amintim. Câinele Negru? Nu, n-am auzit niciodata de numele asta. Si totusi parca l-am mai vazut undeva. Uneori... da, da... - Da, da, cu un orb! am strigat eu. L-am cunoscut si pe orbul asta. îl chema Pew. - Asa-i ! exclama Silver, de data asta foarte emotionat. Pew! Chiar asa-1 chema. Arata sa fie mare canalie. Daca punem mâna cumva pe Câinele Negru, ori cum spui ca-i zice, capitanul Trelawney are sa fie foarte multumit. Benn are picioare bune. Rar sa se gaseasca marinar care sa-l întreaca. Nu, de Benn nu mai scapa el. Benn îti prinde pe cine vrei... Vasazica povestea cum îi întinde capitanul pe marinari sub chila? Nu-i nimic, mi ti l-om întinde si noi pe el cum îi sade mai bine... Silver topaia de colo pâna colo, sprijinit în cârja, batea cu pumnul în masa si vorbea cu atâta sincera indignare, încât pâna si orice judecator de la Old Railley ori politist londonez l-ar fi declarat pe loc complet nevinovat. întâlnirea cu Câinele Negru la "Ocheanul" îmi trezi iar banuielile, îndemnându-ma sa iau seama cu luare aminte la bucatarul nostru. Dar el era prea destept, ingenios si abil pentru mine. în sfârsit se întoarsera cei doi, pe care-i trimisese hangiul în urmarirea Câinelui Negru. Suflau amândoi greu si-i raportara ca fugarul a reusit sa le scape, pierzându-se în multime. Hangiul se porni sa-i certe si sa-i suduie cu atâta furie, încât m-am convins definitiv ca Lunganul nu poate sa aiba vreo vina. - Asculta, Hawkins, îmi spuse el, istoria asta poate sa ia în ce ma priveste o întorsatura cât se poate de neplacuta. Ce-o sa creada despre mine capitanul Trelawney? Vasazica vine mai întâi afurisitul asta de olandez, se pripaseste în casa mea si-mi lincheste bautura! Apoi vii tu si-mi spui ca face parte dintr-o banda de tâlhari. Iar eu îl las sa-mi scape! Zau, Hawkins, pune o vorba buna pe lânga capitanul Trelawney! Esti tânar, dar nu esti prost deloc. Nu te poate duce nimenea de nas. Da, da, da! Asta am vazut-o eu îndata. Explica-i, rogu-te, capitanului, ca într-un picior cum sunt n-aveam cum îl prinde, javra dracului. Ehe, sa fi fost eu în toata firea, cum eram odata, nu mai scapa el de mine, puneam gabja pe el în doi timpi si trei miscari, dar acum... Hangiul amuti brusc, si ramase cu gura cascata, de parca cauta sa-si aduca aminte de ceva. - Dar banii? racni el deodata. Mi-a ramas dator trei cani de bere. Io-te al dracului, de parale chiar uitasem! Cazu pe lavita si izbucni în hohote de râs, si tot râse asa pâna când îi dadura lacrimile. Asa de molipsitor râdea, încât nu m-am putut nici eu stapâni si m-am pornit pe râs alaturi de el, de se cutremurau peretii.

of us smart. But dash my buttons! That was a good un about my score.’ And he began to laugh again, and that so heartily, that though I did not see the joke as he did, I was again obliged to join him in his mirth. On our little walk along the quays, he made himself the most interesting companion, telling me about the different ships that we passed by, their rig, tonnage, and nationality, explaining the work that was going forward— how one was discharging, another taking in cargo, and a third making ready for sea—and every now and then telling me some little anecdote of ships or seamen or repeating a nautical phrase till I had learned it perfectly. I began to see that here was one of the best of possible shipmates. When we got to the inn, the squire and Dr. Livesey were seated together, finishing a quart of ale with a toast in it, before they should go aboard the schooner on a visit of inspection. Long John told the story from first to last, with a great deal of spirit and the most perfect truth. ‘That was how it were, now, weren’t it, Hawkins?’ he would say, now and again, and I could always bear him entirely out. The two gentlemen regretted that Black Dog had got away, but we all agreed there was nothing to be done, and after he had been complimented, Long John took up his crutch and departed. ‘All hands aboard by four this afternoon,’ shouted the squire after him. ‘Aye, aye, sir,’ cried the cook, in the passage. ‘Well, squire,’ said Dr. Livesey, ‘I don’t put much faith in your discoveries, as a general thing; but I will say this, John Silver suits me.’ ‘The man’s a perfect trump,’ declared the squire. ‘And now,’ added the doctor, ‘Jim may come on board with us, may he not?’ ‘To be sure he may,’ says squire. ‘Take your hat, Hawkins, and we’ll see the ship.’ 9 Powder and Arms THE HISPANIOLA lay some way out, and we went under the figureheads and round the stems of many other ships, and their cables sometimes grated underneath our keel, and sometimes swung above us. At last, however, we got alongside, and were met and saluted as we stepped aboard by the mate, Mr. Arrow, a brown old sailor with earrings in his ears and a squint. He and the squire were very thick and friendly, but I soon observed that things were not the same between Mr. Trelawney and the captain. This last was a sharp-looking man who seemed angry with

- Mai, si cât sunt de batrân, dar am ajuns mai rau ca un vitel de mare! spuse el în sfârsit, stergându-si lacrimile. Vad, Hawkins, ca suntem buna pereche amândoi. Nu m-am aratat mai breaz decât orice bobocel, proaspat elev de marina... Ei, dar sa nu mai pierdem vremea de pomana: avem treaba, baiete, îmi pun îndata tricornul si merg cu tine la capitanul Trelawney sa-i raportez toate cele întâmplate. Nu-i lucru de saga, tinere Hawkins, si ce mai încolo-încoace - nu prea avem cu ce ne lauda. Nu, nuî Pe amândoi ne-a prostit cât se poate de frumusel licheaua aia. Lua-l-ar toti dracii, ca m-a lasat mofluz si trebuie sa-mi iau adio de la paralutele mele! Si se puse iar pe râs, si cu atâta pofta, ca, desi eu nu vedeam nimic de râs în tot ce se întâmplase, i-am tinut isonul si de data asta. Am pornit amândoi pe chei. Silver s-a dovedit a fi un interlocutor cât se poate de interesant. Stia sa-mi spuna mii de lucruri despre fiece corabie pe lânga care treceam: si câte pânze are, si ce încarcatura poate duce, si din ce tara vine. îmi lamurea si cele ce se faceau în port: uite, corabia de colo se încarca, cealalta se descarca, a treia, de dincolo, tocmai iese în larg. îmi povestea fel de fel de istorioare vesele cu corabii si marinari. Si strecura în vorba termeni maritimi, pe care mi-i repeta de câteva ori, ca sa-i învat si eu. încetul cu încetul mi-am dat seama ca mai bun tovaras de drum ca Silver nici gând sa gasesti. în sfârsit, am ajuns la han, unde i-am gasit pe squire Trelawney si doctorul Livesey bând bere si mâncând pâine prajita. Tocmai se pregateau amândoi sa se duca în port pentru a controla ce se mai face pe corabioara noastra. Lunganul le povesti cele petrecute, fara a ascunde nimic si cât se poate de obiectiv. - Nu-i asa ca astfel s-au petrecut lucrurile, Hawkins? ma tot lua el de martor mai la fiece cuvânt. Si de fiece data îi confirmam spusele. Amândoi gentlemenii s-au aratat foarte mâhniti, aflând ca piratul a izbutit sa fuga. Dar daca a fost sa se întâmple asa, ce se poate face? Dupa ce le asculta laudele, Lunganul îsi lua cârja si se porni spre usa. - Aduni echipajul pe vas la orele patru dupa amiaza, îi striga în urma squire Trelawney. - Am înteles, sir, îi raspunse bucatarul. - Sincer sa-ti spun, dragul meu squire, remarca doctorul Livesey, nu prea aprob cele mai multe din achizitiile pe care le-ai facut, dar John Silver e într-adevar pe gustul meu. - Admirabil flacau, spuse si squire Trelawney. - Nu-i asa ca si Jim merge cu noi în port? adauga doctorul. - Fireste, fireste, spuse squire Trelawney. Hawkins, ia-ti palaria si hai cu noi sa ne vedem corabia. Capitolul IX Pulberea si armele "Hispaniola" se afla ancorata destul de departe de mal. A trebuit sa luam o luntre si sa manevram printre nenumaratele corabii din rada, pentru a ajunge în sfârsit la ea. Ne cresteau mereu în fata ba prore împodobite cu fel de fel de figurine, ba pupe înaltate deasupra apei. Ne scârtâiau sub chila ot- goane afundate în apa si altele ne spânzurau deasupra capului. Pe bord ne saluta timonierul, mister Arrow, un batrân lup de mare, ceacâr si ars de soare, cu cercei în urechi. Dupa cum ne-am putut da seama, se afla în cele mai bune relatii cu squire-ul nostru. în schimb cu capitanul squire Trelawney nu se putea împaca defel.

everything on board and was soon to tell us why, for we had hardly got down into the cabin when a sailor followed us. ‘Captain Smollett, sir, axing to speak with you,’ said he. T am always at the captain’s orders. Show him in,’ said the squire. The captain, who was close behind his messenger, entered at once and shut the door behind him. ‘Well, Captain Smollett, what have you to say? All well, I hope; all shipshape and seaworthy?’ ‘Well, sir,’ said the captain, ‘better speak plain, I believe, even at the risk of offence. I don’t like this cruise; I don’t like the men; and I don’t like my officer. That’s short and sweet. ’ ‘Perhaps, sir, you don’t like the ship?’ inquired the squire, very angry, as I could see. ‘I can’t speak as to that, sir, not having seen her tried,’ said the captain. ‘She seems a clever craft; more I can’t say.’ ‘Possibly, sir, you may not like your employer, either?’ says the squire. But here Dr. Livesey cut in. ‘Stay a bit,’ said he, ‘stay a bit. No use of such questions as that but to produce ill feeling. The captain has said too much or he has said too little, and I’m bound to say that I require an explanation of his words. You don’t, you say, like this cruise. Now, why?’ ‘I was engaged, sir, on what we call sealed orders, to sail this ship for that gentleman where he should bid me,’ said the captain. ‘So far so good. But now I find that every man before the mast knows more than I do. I don’t call that fair, now, do you?’ ‘No,’ said Dr. Livesey, T don’t.’ ‘Next,’ said the captain, ‘I learn we are going after treasure—hear it from my own hands, mind you. Now, treasure is ticklish work; I don’t like treasure voyages on any account, and I don’t like them, above all, when they are secret and when (begging your pardon, Mr. Trelawney) the secret has been told to the parrot. ’ ‘Silver’s parrot?’ asked the squire. ‘It’s a way of speaking,’ said the captain. ‘Blabbed, I mean. It’s my belief neither of you gentlemen know what you are about, but I’ll tell you my way of it— life or death, and a close run.’ ‘That is all clear, and, I dare say, true enough,’ replied Dr. Livesey. ‘We take the risk, but we are not so ignorant as you believe us. Next, you say you don’t like the crew. Are they not good seamen?’ ‘I don’t like them, sir,’ returned Captain Smollett. ‘And I think I should have had the choosing of my own hands, if you go to that. ’ ‘Perhaps you should,’ replied the doctor. ‘My friend should, perhaps, have taken you along with him; but the slight, if there be one, was unintentional. And you don’t like Mr. Arrow?’ ‘I don’t, sir. I believe he’s a good seaman, but he’s too free with the crew to be a good officer. A mate should keep himself to himself—shouldn’t drink with the men before the mast!’ ‘Do you mean he drinks?’ cried the squire. ‘No, sir,’ replied the captain, ‘only that he’s too familiar. ’ ‘Well, now, and the short and long of it, captain?’ asked the

Capitanul era un om ursuz si artagos, pe care-1 scoteau din fire toate cele ce vedea ca se fac pe corabie. De altminteri, nu întârzie sa ne expuna ce-1 nemultumeste. Nici n-apucasem sa coborâm în cabina, ca se si ivi un marinar, raportându-ne: - Capitanul Smollett vrea sa va vorbeasca, sir. - Sunt oricând la dispozitia capitanului. Pofteste-1 încoace, raspunse squire Trelawney. Cum se vede, capitanul venise pe urmele solului sau, caci îsi facu îndata aparitia. - Ce doresti sa-mi spui, capitane Smollett? Sper ca totul e în regula ? Corabia e gata de plecare ? - As vrea sa vorbesc deschis cu dumneavoastra, sir, spuse capitanul, chiar cu riscul de-a ne certa. Nu-mi place expeditia asta. Nu-mi plac marinarii dumneavoastra. Nu-mi place secundul meu. Asta-i tot. Scurt si cuprinzator. - Poate nu-ti place nici corabia, sir? întreba squire Trelawney. Dupa cum am observat, era complet scos din sarite. - De corabie nu pot spune nimic, sir, pâna n-o s-o vad plutind, raspunse capitanul. Se pare ca nu e rau facuta, dar e prematur sa afirm ceva de pe acum. - în cazul acesta, sir, poate ca nu-ti place patronul dumitale? îl întreba acru squire Trelawney. Dar în clipa asta interveni doctorul Livesey. - Ia stati o clipa, spuse el. Nu va înfierbântati, ca o sa ajungeti la cearta. Capitanul a spus prea mult si în aceeasi vreme prea putin, asa ca am tot dreptul sa-l rog sa ne dea lamuriri. Ai spus, pare-se, capitane, ca nu-ti place expeditia noastra, asa-i? De ce nu-ti place? - Am fost angajat sa duc vasul unde va dori acest gentlemen, fara a mi se defini scopul calatoriei, spuse capitanul. Perfect. Nici n-am întrebat nimic mai mult. Dar curând m-am convins ca ultimul dintre marinari stie mai mult decât mine despre scopul calatoriei noastre. Dupa mine, nu-i frumos asa. Dumneavoastra ce ziceti ? - Zic si eu la fel, raspunse doctorul Livesey. - Pe urma am aflat, urma capitanul, ca pornim sa cautam niste comori. Si va rog sa luati nota ca am aflat de la propriii mei subalterni. Dar expeditiile în cautare de comori sunt un lucru foarte delicat. în genere expeditiile de felul acesta nu sunt specialitatea mea si nu ma simt deloc atras sa ma ocup de astfel de chestii, mai ales când chestiile astea sunt secrete, iar secretul - te rog sa ma ierti, mister Trelawney! - iar secretul acesta îl stiu toti papagalii. - Papagalul lui Silver, vrei sa spui? întreba squire-ul Trelawney. - Ba nu, pur si simplu, asa suna proverbul, îl lamuri capitanul. Ceea ce înseamna ca secretul nu mai e secret. As crede ca subestimati greutatile expeditiei, de care v-ati apucat, si trebuie sa va spun tot ce mai gândesc cu privire la toate astea: va asteapta o lupta pe viata si pe moarte. - Ai deplina dreptate, capitane, raspunse doctorul. Riscam foarte mult. Dar te înseli, presupunând ca nu ne dam seama de pericolele ce ne asteapta. Ai mai spus ca nu- ti place echipajul nostru. Nu cumva esti de parere ca am angajat marinari nu îndestul de experimentati? - Nu-mi plac marinarii acestia, raspunse capitanul. Si daca e sa vorbesc pe sleau, trebuia sa-mi încredintati mie alegerea echipajului. - Recunosc, raspunse doctorul. Probabil ca prietenul meu ar fi trebuit într-adevar sa aleaga echipajul împreuna cu dumneata. Dar greseala asta e absolut întâmplatoare, te asigur. N-a fost deloc cu rea intentie facuta. Si, în încheiere, vasazica, nu-ti place mister

doctor. ‘Tell us what you want.’ ‘Well, gentlemen, are you determined to go on this cruise?’ ‘Like iron,’ answered the squire. ‘Very good,’ said the captain. ‘Then, as you’ve heard me very patiently, saying things that I could not prove, hear me a few words more. They are putting the powder and the arms in the fore hold. Now, you have a good place under the cabin; why not put them there?— first point. Then, you are bringing four of your own people with you, and they tell me some of them are to be berthed forward. Why not give them the berths here beside the cabin?— second point. ’ ‘Any more?’ asked Mr. Trelawney. ‘One more,’ said the captain. ‘There’s been too much blabbing already. ’ ‘Far too much,’ agreed the doctor. ‘I’ll tell you what I’ve heard myself,’ continued Captain Smollett: ‘that you have a map of an island, that there’s crosses on the map to show where treasure is, and that the island lies—’ And then he named the latitude and longitude exactly. ‘I never told that,’ cried the squire, ‘to a soul!’ ‘The hands know it, sir,’ returned the captain. ‘Livesey, that must have been you or Hawkins,’ cried the squire. ‘It doesn’t much matter who it was,’ replied the doctor. And I could see that neither he nor the captain paid much regard to Mr. Trelawney’s protestations. Neither did I, to be sure, he was so loose a talker; yet in this case I believe he was really right and that nobody had told the situation of the island. ‘Well, gentlemen,’ continued the captain, ‘I don’t know who has this map; but I make it a point, it shall be kept secret even from me and Mr. Arrow. Otherwise I would ask you to let me resign.’ ‘I see,’ said the doctor. ‘You wish us to keep this matter dark and to make a garrison of the stem part of the ship, manned with my friend’s own people, and provided with all the arms and powder on board. In other words, you fear a mutiny. ’ ‘Sir,’ said Captain Smollett, ‘with no intention to take offence, I deny your right to put words into my mouth. No captain, sir, would be justified in going to sea at all if he had ground enough to say that. As for Mr. Arrow, I believe him thoroughly honest; some of the men are the same; all may be for what I know. But I am responsible for the ship’s safety and the life of every man Jack aboard of her. I see things going, as I think, not quite right. And I ask you to take certain precautions or let me resign my berth. And that’s all.’ ‘Captain Smollett,’ began the doctor with a smile, ‘did ever you hear the fable of the mountain and the mouse? You’ll excuse me, I dare say, but you remind me of that fable. When you came in here, I’ll stake my wig, you meant more than this.’ ‘Doctor,’ said the captain, ‘you are smart. When I came in here I meant to get discharged. I had no thought that Mr. Trelawney would hear a word. ’ ‘No more I would,’ cried the squire. ‘Had Livesey not been here I should have seen you to the deuce. As it is, I have heard you. I will do as you desire, but I think the worse of you. ’ ‘That’s as you please, sir,’ said the captain. ‘You’ll find I do

Arrow? - Nu-mi place, sir. Cred ca e un bun marinar, dar prea da nas echipajului pentru a fi si un bun secund. Se poarta extrem de familiar cu marinarii sai. Un timonier trebuie sa se tina mai la distanta. Nu sa chefuiasca cu echipajul. - Vrei sa spui ca e betiv? îl întreba squire Trelawney. - Nu, sir, raspunse capitanul. Vreau sa spun doar ca prea da nas echipajului. - Si acum, îl ruga doctorul, spune-ne verde în ochi ce poftesti de la noi, capitane. - Sunteti ferm hotarâti sa porniti în expeditia asta, gentlemeni? - Ferm hotarâti, raspunse squire Trelawney. - Perfect, spuse capitanul. Daca m-ati ascultat cu atâta rabdare câta vreme v-am vorbit lucruri pe care nu le pot dovedi, ascultati si mai departe. Pulberea si armele se încarca la prora15, desi exista o încapere cât se poate de potrivita sub cabina dumneavoastra. De ce sa nu se puna acolo pulberea si armele ? Asta-i una la mâna. Pe urma ati luat cu dumneavoastra patru servitori. Dupa cum mi s-a spus, urmeaza si ei sa fie aranjati la prora. Dar de ce nu li s-ar putea aseza paturile lânga cabina dumneavoastra ? Doua la mâna. -Mai e si a treia? - întreba mister Trelawney. - Este, spuse capitanul. Se palavrageste prea mult. - Da, se palavrageste mult, recunoscu doctorul. - Am sa va comunic doar ce am auzit cu urechile mele, urma capitanul Smollett. Se spune ca cica aveti o harta cu nu stiu ce insula pe ea. Iar pe harta s-ar fi aflând însemnat cu cruciulite locul unde se gaseste comoara. Si cica insula asta s-ar fi aflând... Si ne spuse cu toata exactitatea latitudinea si longitudinea insulei noastre. - Asta n-am mai spus-o nimanui pe lumea asta! exclama squire Trelawney. - Dumneata, Livesey, te-ai scapat cu vorba si le-ai povestit! striga squire Trelawney. Ori tu Hawkins... - Acuma nu mai are nici o importanta pe cine l-a luat gura pe dinainte, spuse doctorul. De fapt am observat ca nici el si nici capitanul nu l-au crezut pe mister Trelawney, cu toate încercarile lui de a se dezvinovati. Nu l-am crezut nici eu atunci, pentru ca era într-adevar un mare palavragiu. Dar acum sunt înclinat sa cred ca spunea adevarul si ca echipajul stia si fara de noi unde se gaseste insula. - Nu stiu care din dumneavoastra, domnilor, are în pastrare harta, urma capitanul. Si insist sa ramânem si mai departe în nestiinta de cauza atât eu, cât si mister Arrow. în caz contrar voi fi nevoit sa va rog sa ma concediati. - înteleg, spuse doctorul. în primul rând, dumneata vrei sa curmi discutiile de prisos, într-al doilea rând, vrei sa orânduiesti un fel de fortareata la cârma vasului, adunând în ea slugile prietenului meu si dându-le în primire toate armele si pulberea ce se afla pe bord. Cu alte cuvinte, te temi de o rascoala. - Sir, replica capitanul Smollett, nu ma supar, dar nici nu vreau sa-mi atribuiti cuvinte, pe care nu le-am rostit. Un capitan care ar hotarî sa iasa în larg, desi ar avea motive sa se teama de o rascoala, n-ar fi demn de titlul sau. Deci nu despre asta e vorba. Sunt convins ca mister Arrow e un om cinstit. Multi din marinari sunt si ei oameni cinstiti. Poate sunt chiar toti cinstiti. Dar eu raspund de corabie si de viata fiecarui om de pe bordul ei. Si pentru ca vad ca o multime de lucruri se fac altfel decât ar trebui sa se faca, va rog sa luati masuri de precautiune ori sa ma concediati. Asta-i tot ce-am avut

my duty. ’ And with that he took his leave. ‘Trelawney,’ said the doctor, ‘contrary to all my notions, I believed you have managed to get two honest men on board with you—that man and John Silver.’ ‘Silver, if you like,’ cried the squire; ‘but as for that intolerable humbug, I declare I think his conduct unmanly, unsailorly, and downright un-English.’ ‘Well,’ says the doctor, ‘we shall see.’ When we came on deck, the men had begun already to take out the arms and powder, yo-ho-ing at their work, while the captain and Mr. Arrow stood by superintending. The new arrangement was quite to my liking. The whole schooner had been overhauled; six berths had been made astern out of what had been the after-part of the main hold; and this set of cabins was only joined to the galley and forecastle by a sparred passage on the port side. It had been originally meant that the captain, Mr. Arrow, Hunter, Joyce, the doctor, and the squire were to occupy these six berths. Now Redruth and I were to get two of them and Mr. Arrow and the captain were to sleep on deck in the companion, which had been enlarged on each side till you might almost have called it a roundhouse. Very low it was still, of course; but there was room to swing two hammocks, and even the mate seemed pleased with the arrangement. Even he, perhaps, had been doubtful as to the crew, but that is only guess, for as you shall hear, we had not long the benefit of his opinion. We were all hard at work, changing the powder and the berths, when the last man or two, and Long John along with them, came off in a shore-boat. The cook came up the side like a monkey for cleverness, and as soon as he saw what was doing, ‘So ho, mates!’ says he. ‘What’s this?’ ‘We’re a-changing of the powder, Jack,’ answers one. ‘Why, by the powers,’ cried Long John, ‘if we do, we’ll miss the morning tide! ’ ‘My orders!’ said the captain shortly. ‘You may go below, my man. Hands will want supper. ’ ‘Aye, aye, sir,’ answered the cook, and touching his forelock, he disappeared at once in the direction of his galley. ‘That’s a good man, captain,’ said the doctor. ‘Very likely, sir,’ replied Captain Smollett. ‘Easy with that, men—easy,’ he ran on, to the fellows who were shifting the powder; and then suddenly observing me examining the swivel we carried amidships, a long brass nine, ‘Here you, ship’s boy,’ he cried, ‘out o’ that! Off with you to the cook and get some work. ’ And then as I was hurrying off I heard him say, quite loudly, to the doctor, ‘I’ll have no favourites on my ship.’ I assure you I was quite of the squire’s way of thinking, and hated the captain deeply.

de spus. - Capitane Smollett, zâmbi doctorul, ai auzit vreodata de fabula cu muntele, care a nascut un soarece? Scuza-ma, dar mi-ai amintit de fabula asta. Când te-am vazut intrând, as fi fost gata sa ma jur pe propria-mi peruca ca ne vei cere mult mai mult. - Esti foarte perspicace, doctore, replica capitanul, intrând, aveam de gând sa-mi cer socoteala, deoarece n-aveam nici cea mai slaba nadejde ca mister Trelawney va fi de acord sa asculte barem un cuvânt din cele ce aveam a-i spune. - Si nici n-as fi ascultat! exclama squire Trelawney. De nu era Livesey te-as fi trimis pe loc la toti dracii. Dar, oricum ar fi, te-am ascultat si voi face tot ce-mi ceri. Nu pot sa ascund, însa, ca parerea mea despre dumneata s-a schimbat în rau. - Cum poftesti, sir, - spuse capitanul. Mai târziu veti întelege ca n-am facut decât sa-mi îndeplinesc datoria. Si capitanul se retrase. - Trelawney, spuse doctorul, împotriva asteptarilor mele, m-am convins ca ai angajat doi oameni cinstiti: pe capitanul Smollett si pe John Silver. - în privinta lui Silver sunt de acord cu dumneata, exclama squire Trelawney, dar purtarea acestui insuportabil palavragiu o consider nedemna de un barbat, nedemna de un marinar si în orice caz nedemna de un englez î - Fie si asa, spuse doctorul, o sa mai vedem noi. Când iesiram cu totii pe punte, marinarii începusera sa mute armele si pulberea. "Io-ho-ho!" cântau ei urmându-si lucrul. Capitanul si mister Arrow se aflau si ei pe punte si dadeau ordinele cuvenite. Mi-a placut foarte mult noul aranjament. Toata corabia fusese transformata. La cârma ni se construisera sase cabine, unite cu cambuza16 si bacul17 printr-un coridor de rezerva ce trecea de-a lungul tribordului. La început fuse-sera prevazute pentru capitan, mister Arrow, Hunter, Joyce, precum si pentru doctor si squire Trelawney. Dar pe urma doua din ele mi-au fost date mie si lui Redruth, iar mister Arrow si capitanul s-au aranjat pe punte, în tambur, care fusese astfel largit din amândoua partile, încât ar fi putut sa treaca cu succes drept punte de comanda. Fireste, locul ramasese destul de strâmt, dar au încaput totusi doua hamacuri. Iar timonierul parea sa fie chiar multumit de aranjamentul acesta. Se prea poate ca n-avea nici el încredere în echipaj. De altminteri, asta e doar o presupunere de a mea, deoarece, dupa cum veti vedea curând, n-a stat prea multa vreme pe corabie. Lucram cu totii foarte sârguincios, stramutând pulberea si aranjându-ne cabinele, când s-au prezentat, în sfârsit, pe corabie si ultimii marinari, împreuna cu John Lunganul. Bucatarul s-a catarat pe vas cu o agilitate de maimuta si cum a observat cu ce ne îndeletnicim, ne-a si strigat: - Ei, ce faceti aici, prieteni? - Mutam butoiasele cu pulbere, John, raspunse unul din marinari. - Si de ce, lua-v-ar dracul? striga Lunganul. Pai asa scapam refluxul! - Asa am dat eu ordin! îi taie vorba capitanul, iar dumneata, scumpule, mars la bucatarie sa gatesti cina la timp. - Am înteles, sir, raspunse bucatarul. Si ducându-si mâna în chip de salut la suvita de par ce-i cadea pe frunte, se strecura pe usa bucatariei. - Uite un om de treaba, capitane, spuse doctorul. - Tot ce se poate, sir, raspunse capitanul Smollett. Fiti atenti, fiti

10 The Voyage ALL that night we were in a great bustle getting things stowed in their place, and boatfuls of the squire’s friends, Mr. Blandly and the like, coming off to wish him a good voyage and a safe return. We never had a night at the Admiral Benbow when I had half the work; and I was dog-tired when, a little before dawn, the boatswain sounded his pipe and the crew began to man the capstan- bars. I might have been twice as weary, yet I would not have left the deck, all was so new and interesting to me— the brief commands, the shrill note of the whistle, the men bustling to their places in the glimmer of the ship’s lanterns. ‘Now, Barbecue, tip us a stave,’ cried one voice. ‘The old one,’ cried another. ‘Aye, aye, mates,’ said Long John, who was standing by, with his crutch under his arm, and at once broke out in the air and words I knew so well: ‘Fifteen men on the dead man’s chest—‘ And then the whole crew bore chorus:— ‘Yo-ho-ho, and a bottle of rum!’ And at the third ‘Ho!’ drove the bars before them with a will. Even at that exciting moment it carried me back to the old Admiral Benbow in a second, and I seemed to hear the voice of the captain piping in the chorus. But soon the anchor was short up; soon it was hanging dripping at the bows; soon the sails began to draw, and the land and shipping to flit by on either side; and before I could lie down to snatch an hour of slumber the HISPANIOLA had begun her voyage to the Isle of Treasure. I am not going to relate that voyage in detail. It was fairly prosperous. The ship proved to be a good ship, the crew were capable seamen, and the captain thoroughly understood his business. But before we came the length of Treasure Island, two or three things had happened which require to be known. Mr. Arrow, first of all, turned out even worse than the captain had feared. He had no command among the men, and people did what they pleased with him. But that was by no means the worst of it, for after a day or two at sea he began to appear on deck with hazy eye, red cheeks, stuttering tongue, and other marks of drunkenness. Time after time he was ordered below in disgrace. Sometimes he fell and cut himself; sometimes he lay all day long in his little bunk at one side of the companion; sometimes for a day or two he would be almost sober and attend to his work at least passably.

atenti, baieti! Si dadu fuga spre marinari, care carau pe punte un butoias cu pulbere. Observând, însa, ca stau si ma uit la tunul cu pivot instalat la mijlocul corabiei, ma si lua în primire: - Ei, tinere, îmi striga el, ia-o din loc! Mars la bucatar sa-ti dea ceva de lucru. Si în vreme ce coboram în fuga la bucatarie, l-am auzit spunând cu glas tare doctorului: - Nu voi permite cuconasi pe bord! Va asigur ca în clipa asta eram complet de acord cu squire Trelawney ca capitanul e un om absolut insuportabil, si-l uram din tot sufletul. Capitolul X în larg Toata noaptea n-a mai contenit galagia si zbuciumul. Munceam cu totii, stramutând lucrurile dintr-un loc în altul, iar salupa aducea mereu pe bord prieteni de-ai lui squire Trelawney, ca mister Blandly si altii, ce veneau sa-i ureze drum bun si întoarcere grabnica. Niciodata nu mai muncisem eu atâta la "Amiral Benbow" si eram ostenit ca un câine spre zori, când a prins sa zica din fluier seful de echipaj si marinarii s-au apucat sa ridice ancora. De altfel, chiar de-as fi fost si de doua ori mai ostenit, tot nu m-as fi dat dus de pe punte. Toate îmi pareau noi si atragatoare - si ordinele repezi, si semnalele ascutite de fluier, si oamenii ce munceau cu înfrigurare în lumina zgârcita a felinarelor. - Ia zi-i un cântec, mai Jambon! striga unul din marinari. - Un cântec vechi! îi tinu isonul altul. - Bine, baieti, raspunse John Lunganul, care se afla si el pe punte, cu cârja subsuoara. Si pomi sa-i zica cântecul, pe care-1 stiam si eu atât de bine: Lada mortului cea grea, Cins'pe handralai tinea... Tot echipajul îi tinu hangul în cor: Io-ho-ho si-un sip de rom! La ultimul "ho" marinarii se opinteau cu totii din greu la pârghia cabestanului. Mi-am amintit aievea de vechiul nostru "Amiral Ben- bow" si mi s-a nalucit o clipa ca parca glasul raposatului Bones s-ar fi alaturat si el corului. Ancora fu curând ridicata si fixata la prora. Stropi mari de apa mai picurau de pe ea. Vântul porni sa umfle pânzele. Pamântul se îndeparta din ce în ce, corabiile ce ne împresurau ramasera în urma. Si mai înainte de a ma întinde eu pe pat, cu gând sa atipesc barem un ceas, "Hispaniola" iesi în larg, începându-si calatoria spre Insula Comorilor. N-am sa va descriu toate amanuntele calatoriei noastre. Pot sa va spun doar ca a fost foarte reusita. Corabia s-a dovedit a fi minunata, echipajul era alcatuit din marinari cu experienta, iar capitanul îsi cunostea la perfectie meseria. Dar mai înainte de a ajunge la Insula Comorilor s-au întâmplat doua-trei evenimente ce merita a fi pomenite. în primul rând a iesit la iveala ca mister Arrow e mult mai rau decât îsi închipuise capitanul. Nu avea nici un fel de autoritate în fata marinarilor si nu-1 asculta nimeni. Dar si mai rau ca toate e ca dupa o zi-doua de la plecare a început sa se arate pe punte cu ochi tulburi si obrajii încinsi. Limba i se împleticea în gura. Dadea în vileag si alte semne de betie.

In the meantime, we could never make out where he got the drink. That was the ship’s mystery. Watch him as we pleased, we could do nothing to solve it; and when we asked him to his face, he would only laugh if he were drunk, and if he were sober deny solemnly that he ever tasted anything but water. He was not only useless as an officer and a bad influence amongst the men, but it was plain that at this rate he must soon kill himself outright, so nobody was much surprised, nor very sorry, when one dark night, with a head sea, he disappeared entirely and was seen no more. ‘Overboard!’ said the captain. ‘Well, gentlemen, that saves the trouble of putting him in irons.’ But there we were, without a mate; and it was necessary, of course, to advance one of the men. The boatswain, Job Anderson, was the likeliest man aboard, and though he kept his old title, he served in a way as mate. Mr. Trelawney had followed the sea, and his knowledge made him very useful, for he often took a watch himself in easy weather. And the coxswain, Israel Hands, was a careful, wily, old, experienced seaman who could be trusted at a pinch with almost anything. He was a great confidant of Long John Silver, and so the mention of his name leads me on to speak of our ship’s cook, Barbecue, as the men called him. Aboard ship he carried his crutch by a lanyard round his neck, to have both hands as free as possible. It was something to see him wedge the foot of the crutch against a bulkhead, and propped against it, yielding to every movement of the ship, get on with his cooking like someone safe ashore. Still more strange was it to see him in the heaviest of weather cross the deck. He had a line or two rigged up to help him across the widest spaces— Long John’s earrings, they were called; and he would hand himself from one place to another, now using the crutch, now trailing it alongside by the lanyard, as quickly as another man could walk. Yet some of the men who had sailed with him before expressed their pity to see him so reduced. ‘He’s no common man, Barbecue,’ said the coxswain to me. ‘He had good schooling in his young days and can speak like a book when so minded; and brave—a lion’s nothing alongside of Long John! I seen him grapple four and knock their heads together—him unarmed. ’ All the crew respected and even obeyed him. He had a way of talking to each and doing everybody some particular service. To me he was unweariedly kind, and always glad to see me in the galley, which he kept as clean as a new pin, the dishes hanging up burnished and his parrot in a cage in one comer. ‘Come away, Hawkins,’ he would say; ‘come and have a yam with John. Nobody more welcome than yourself, my son. Sit you down and hear the news. Here’s Cap’n Flint—I calls my parrot Cap’n Flint, after the famous buccaneer—here’s Cap’n Flint predicting success to our v’yage. Wasn’t you, cap’n?’ And the parrot would say, with great rapidity, ‘Pieces of eight! Pieces of eight! Pieces of eight!’ till you wondered that it was not out of breath, or till John threw his handkerchief over the cage. ‘Now, that bird,’ he would say, ‘is, maybe, two hundred years

Uneori eram chiar nevoiti sa-l izgonim de pe punte, trimitându-1 cu rusine înapoi în cabina. Deseori cadea si se lovea destul de rau. Alteori ramânea culcat zile întregi pe patul lui, fara macar sa catadicseasca sa se scoale. Nu-i vorba, se întâmpla sa umble câte doua zile la rând aproape treaz si atunci îsi mai îndeplinea cu chiu cu vai îndatoririle. Nu puteam nicidecum întelege unde gasea bautura. Am cautat sa-l si urmarim, dar tot n-am putut afla nimic. Uneori ne luam inima-n dinti si-l întrebam de-a dreptul, în asemenea cazuri, de se întâmpla sa fie beat - ne râdea în nas, iar daca era treaz - se jura solemn ca toata viata n-a pus altceva decât apa în gura. Ca timonier nu era bun de nimic si avea o influenta rea asupra subalternilor. Vedeam cu totii limpede ca omul acesta o sa sfârseasca rau. Si nu s-a mirat, nici nu s-a întristat nimeni, când într-o noapte furtunoasa a disparut de pe corabie. - O fi cazut peste bord! si-a dat cu parerea capitanul. De fapt, domnilor, n-a facut decât sa ne scuteasca de truda de a-1 pune în lanturi. în asa fel am ramas fara timonier. Trebuia sa încredintam postul acesta altcuiva. Sortul a cazut pe seful de echipaj John Anderson. Toata lumea urma sa-i zica sef de echipaj, dar îndeplinea functia de timonier. Mister Trelawney, care calatorise mult si se pricepea binisor într-ale navigatiei, s-a aratat si el de folos: pe vreme buna facea de cart la cârma. Al doilea sef de echipaj, Israel Hands, era marinar vechi si cu experienta, caruia i se putea încredinta fara nici o grija aproape orice functie. Printre altele fie spus, Hands era bun prieten cu John Silver Lunganul, si fiindca i-am pomenit înca o data numele, hai sa va povestesc mai pe îndelete ce stiu de Silver. Marinarii îi ziceau Jambon. Interesant om. îsi lega cârja de gât cu o frânghioara, pentru ca mâinile sa-i ramâna libere, si era o placere sa stai si sa privesti cum îsi tinea întru-n picior echilibrul, leganându-se în tactul miscarilor pe care le facea corabia, si gatind astfel bucate, de parca s-ar fi aflat pe pamânt sigur. Si mai curios era sa-l vezi ce repede si cu câta agilitate alerga el pe punte pe vreme de furtuna, tinându-se de frânghiile agatate anume pentru el. Marinarii le ziceau "colacii Lunganului". Si când umbla, John se tinea de colacii acestia, ba se sprijinea în cârja, ba iar o agata de gât, dupa cum v-am mai spus. Totusi marinarii, care mai navigasera cândva împreuna cu el, erau foarte mâhniti ca omul acesta nu mai e nici pe departe ce-a fost. - Jambon al nostru nu-i om de rând, îmi spunea al doilea sef de echipaj. în tinerete a învatat la scoala si daca vrea - stie sa-ti vorbeasca ca din carte. Si ce om viteaz î Leu, nu altceva. Am vazut cu ochii mei odata cum au sarit la el patru handralai, iar el, neînarmat cum era, mi ti i-a apucat pe toti patru si i-a ciocnit cap în cap de-au ramas lati î... Tot echipajul îl respecta, ba chiar îi asculta fara crâcnire poruncile. Stia sa vorbeasca cu fiecare si sa îmbuneze pe oricine. Cu mine era întotdeauna deosebit de dragastos. Se bucura nespus ori de câte ori ma vedea intrând la el în cam- buza, unde era totdeauna o curatenie exemplara. Vesela era totdeauna cladita cu grija pe polite si luna de curata, într-un colt tinea în cusca un papagal. - Intra, intra, Hawkins, îmi spunea Silver, când ma vedea. Sa mai stam de vorba. Nici o vizita nu ma bucura mai mult decât a ta, fiule. Sezi si asculta. Uite capitanul Flint... I-am pus numele acesta în cinstea vestitului pirat... Si cum îti spuneam, capitanul Flint ne

old, Hawkins—they live forever mostly; and if anybody’s seen more wickedness, it must be the devil himself. She’s sailed with England, the great Cap’n England, the pirate. She’s been at Madagascar, and at Malabar, and Surinam, and Providence, and Portobello. She was at the fishing up of the wrecked plate ships. It’s there she learned ‘Pieces of eight,’ and little wonder; three hundred and fifty thousand of ‘em, Hawkins! She was at the boarding of the viceroy of the Indies out of Goa, she was; and to look at her you would think she was a babby. But you smelt powder— didn’t you, cap’n?’ ‘Stand by to go about,’ the parrot would scream. ‘Ah, she’s a handsome craft, she is,’ the cook would say, and give her sugar from his pocket, and then the bird would peck at the bars and swear straight on, passing belief for wickedness. ‘There,’ John would add, ‘you can’t touch pitch and not be mucked, lad. Here’s this poor old innocent bird o’ mine swearing blue fire, and none the wiser, you may lay to that. She would swear the same, in a manner of speaking, before chaplain. ’ And John would touch his forelock with a solemn way he had that made me think he was the best of men. In the meantime, the squire and Captain Smollett were still on pretty distant terms with one another. The squire made no bones about the matter; he despised the captain. The captain, on his part, never spoke but when he was spoken to, and then sharp and short and dry, and not a word wasted. He owned, when driven into a comer, that he seemed to have been wrong about the crew, that some of them were as brisk as he wanted to see and all had behaved fairly well. As for the ship, he had taken a downright fancy to her. ‘She’ll lie a point nearer the wind than a man has a right to expect of his own married wife, sir. But,’ he would add, ‘all I say is, we’re not home again, and I don’t like the cruise.’ The squire, at this, would turn away and march up and down the deck, chin in air. ‘A trifle more of that man,’ he would say, ‘and I shall explode.’ We had some heavy weather, which only proved the qualities of the HISPANIOLA. Every man on board seemed well content, and they must have been hard to please if they had been otherwise, for it is my belief there was never a ship’s company so spoiled since Noah put to sea. Double grog was going on the least excuse; there was duff on odd days, as, for instance, if the squire heard it was any man’s birthday, and always a barrel of apples standing broached in the waist for anyone to help himself that had a fancy. ‘Never knew good come of it yet,’ the captain said to Dr. Livesey. ‘Spoil forecastle hands, make devils. That’s my belief. ’ But good did come of the apple barrel, as you shall hear, for if it had not been for that, we should have had no note of warning and might all have perished by the hand of treachery. This was how it came about. We had run up the trades to get the wind of the island we were after—I am not allowed to be more plain—and now we were running down for it with a bright lookout day and night. It was about the last day of our outward voyage by the largest

prezice ca o sa ne sfârsim cu bine calatoria... Asa-i, capitane? Si papagalul se pornea pe turuit extraordinar de repede: - Piastri! Piastri! Piastri! Si tot turuia asa pâna la istovire, ori pâna când John îi acoperea cusca cu batista. - Pasarea asta trebuie sa fi având cel putin doua sute de ani, Hawkins, îmi spunea el. Papagalii nu mai mor niciodata, si doar diavolul de-o mai fi vazut în viata lui atâta rau cât a vazut papagalul meu. A navigat cu England, cu faimosul capitan England, piratul. A fost pe Mada- gascar, la Malabar18, în Surinam19, pe Providenta20, la Porto- bello21. A vazut cum se pescuieste încarcatura de pe galioane scufundate22. Atunci a învatat el sa strige "piastri". Si nu e nimic de mirare: în ziua aceea s-au petrecut trei sute cincizeci de mii de piastri, Hawkins î Papagalul acesta a fost de fata, când au abordat piratii vasul vice-regelui Indienilor nu departe de Goa23. Si când te uiti la el, parca s-ar fi nascut ieri... Dar nu-i asa ca ai mirosit ce-i aia praf de pusca, capitane? - Ia-o p-alta volta24 î striga papagalul. - îl auzi ce termeni maritimi stie capitanul meu? se fudulea bucatarul si scotea din buzunar câte o bucatica de zahar, tratându-si prietenul. Iar papagalul cauta sa sfarme cu pliscul gratiile închisorii sale si înjura de mama focului. - Când bagi mâna în pacura, o scoti murdara, îmi lamurea John. Pasarea asta nevinovata înjura, sarmana, ca o mie de draci, dar parca întelege ea ce vorbeste? Ar înjura si în fata lui Dumnezeu sfântul. Si Jonh îsi ducea cu atâta solemnitate mâna la ciuful lui de par, chip ca-si face semnul crucii, încât ma simteam îndemnat sa-l consider cel mai nobil om de pe pamânt. Relatiile dintre squire Trelawney si capitanul Smollett continuau sa ramâna foarte încordate. Squire Trelawney nu se jena sa vorbeasca cu tot dispretul despre capitan, iar capitanul nu intra niciodata în vorba cu squire-ul nostru, si când îl întreba ceva mister Trelawney, raspundea taios, uscat si laconic. Strâns cu usa, trebui sa recunoasca ca s-a înselat, pesemne, vorbind de rau echipajul. Multi marinari munceau pilduitor si în genere tot echipajul se purta cât se poate de bine. Iar de corabie era pur si simplu îndragostit. - Asculta de cârma, cum asculta nevasta de barbat, sir. Dar, adauga el, nu ne-am întors înca acasa si expeditia noastra continua sa nu-mi placa. Când îl auzea spunând asa, squire Trelawney îi întorcea spatele si pornea sa se plimbe nervos pe punte. - înca una ca asta, spunea el, si o sa ma scoata definitiv din sarite. Am trecut si printr-o furtuna, care a confirmat înca o data calitatile "Hispaniolei" noastre. Echipajul parea de asemenea multumit si ar fi fost de mirare daca s-ar fi declarat cineva nemultumit. Dupa mine, de când a pornit întâia data pe mare Noe, nu cred sa mai fi fost rasfatat vreodata un echipaj, cum era rasfatat al nostru. Se inventau mereu pretexte pentru a li se da marinarilor portii duble de grog25, si daca auzea cumva squire Trelawney ca vreunul din marinari îsi serbeaza ziua onomastica, primeau toti câte un puding. Pe punte se afla întotdeauna un butoi cu mere, din care lua fiecare ori de câte ori îi venea pofta. - Sa stiti ca nu poate iesi nimic bun dintr-asta, îi spunea capitanul doctorului Livesey. Asta nu face decât sa-i strice. Credeti-ma ca stiu ce spun. Totusi, dupa cum veti avea prilejul sa va convingeti, butoiul acesta

computation; some time that night, or at latest before noon of the morrow, we should sight the Treasure Island. We were heading S.S.W. and had a steady breeze abeam and a quiet sea. The HISPANIOLA rolled steadily, dipping her bowsprit now and then with a whiff of spray. All was drawing alow and aloft; everyone was in the bravest spirits because we were now so near an end of the first part of our adventure. Now, just after sundown, when all my work was over and I was on my way to my berth, it occurred to me that I should like an apple. I ran on deck. The watch was all forward looking out for the island. The man at the helm was watching the luff of the sail and whistling away gently to himself, and that was the only sound excepting the swish of the sea against the bows and around the sides of the ship. In I got bodily into the apple barrel, and found there was scarce an apple left; but sitting down there in the dark, what with the sound of the waters and the rocking movement of the ship, I had either fallen asleep or was on the point of doing so when a heavy man sat down with rather a clash close by. The barrel shook as he leaned his shoulders against it, and I was just about to jump up when the man began to speak. It was Silver’s voice, and before I had heard a dozen words, I would not have shown myself for all the world, but lay there, trembling and listening, in the extreme of fear and curiosity, for from these dozen words I understood that the lives of all the honest men aboard depended upon me alone. What I Heard in the Apple Barrel ‘NO, not I,’ said Silver. ‘Flint was cap’n; I was quartermaster, along of my timber leg. The same broadside I lost my leg, old Pew lost his deadlights. It was a master surgeon, him that ampytated me—out of college and all—Latin by the bucket, and what not; but he was hanged like a dog, and sun-dried like the rest, at Corso Castle. That was Roberts’ men, that was, and corned of changing names to their ships—ROYAL FORTUNE and so on. Now, what a ship was christened, so let her stay, I says. So it was with the CASSANDRA, as brought us all safe home from Malabar, after England took the viceroy of the Indies; so it was with the old WALRUS, Flint’s old ship, as I’ve seen amuck with the red blood and fit to sink with gold. ’ ‘Ah!’ cried another voice, that of the youngest hand on board, and evidently full of admiration. ‘He was the flower of the flock, was Flint! ’ ‘Davis was a man too, by all accounts,’ said Silver. ‘I never sailed along of him; first with England, then with Flint, that’s my story; and now here on my own account, in a manner of speaking. I laid by nine hundred safe, from England, and two thousand after Flint. That ain’t bad for a man before the mast—all safe in bank. ‘Tain’t earning now, it’s saving does it, you may lay to that. Where’s all England’s men now? I dunno. Where’s Flint’s? Why, most on ‘em aboard here, and

cu mere ne-a facut ulterior un imens serviciu. Numai multumita lui am aflat la timp de primejdie si n-am pierit de mâna tradatorilor. Iata cum s-a întâmplat. Plutisem un timp împotriva pasatelor, pentru a prinde vânt prielnic (nu ma pot exprima lamurit, stiu doar ca prinsesem în sfârsit vântul) si acum ne îndreptam spre insula noastra. Zi si noapte priveam cu totii în zare, asteptând s-o vedem cum apare la orizont. Dupa calculele noastre mai aveam de plutit o zi si o noapte, sau poate si mai putin. La noapte ori mâine pâna-n prânz vom vedea, în sfârsit, cu ochii Insula Comorilor. Tineam mereu directia spre sud-sud-vest. Vântul nebateadin coasta, umflând pânzele, marea era linistita si "Hispaniola" înainta cu repeziciune. Doar arar venea un val, împroscând cu stropi de spuma bompresul. Toate mergeau de minune si toti ne aflam în cea mai buna dispozitie, bucurându-ne ca se încheie cu bine cea dintâi jumatate a calatoriei noastre. Dupa apusul soarelui, când îmi puteam considera sfârsita munca, am hotarât sa ma duc la culcare, când deodata mi-a venit pofta de mere. M-am catarat iar repede pe punte. Marinarii de cart stateau la prora si priveau în zare, nadajduind sa vada cum apare insula. Cârmaciul lua aminte la pânze, suierând încetisor. Pe bord domnea linistea si numai apa plescaia usor. Când m-am uitat mai bine, am vazut ca în butoi ramasese un singur mar si pentru a-1 putea scoate trebuia sa ma vâr înauntru. M-am vârât deci în butoi si stând asa în întuneric, leganat de valuri, era cât pe ce sa atipesc, când deodata am simtit ca ma clatin: cineva se asezase jos pe punte, spri- jinindu-se cu spatele de butoi. Tocmai vroiam sa ies, când omul, care ma trezise astfel, începu sa vorbeasca. Am recunoscut vocea lui Silver si dupa întâile cuvinte n-as mai fi iesit pentru nimic în lume. Ma ghemuisem tremurând la fundul butoiului si ascultam gâtuit de spaima si curiozitate. Am înteles îndata ca viata tuturor oamenilor cinstiti de pe bord e acum în mâinile mele. Capitolul XI Ce-am auzit eu stând în butoi - Nu, nu eu eram capitanul, începu Silver. Capitan era Flint. Iar eu eram magazioner, pentru ca am un picior de lemn. Piciorul mi l-am pierdut pe vremea când si-a pierdut si batrânul Pew "luminatoarele". Mi l-a amputat un chirurg adevarat, care învatase la colegiu si stia latineste ca pe apa. Cu toate astea n-a scapat de spânzuratoare. L-au suit si pe el în furci, ca pe-un câine, sa se usuce la soare, alaturi de alti câtiva. Ceilalti erau oamenii lui Roberts si au pierit, pentru ca-si schimbau prea des numele corabiilor. Azi li se chema vasul "Noroc împaratesc", iar mâine naiba stie cum. Pe când noi am fost totdeauna de parere ca, odata botezata, corabia nu trebuie sa-si mai schimbe numele niciodata. Nu i-am schimbat nicicând numele "Cassandrei" noastre si totusi ne-a dus cu bine acasa, dupa ce-a pus mâna England pe vice-regele Indi- ilor la Malabar. Nu si-a schimbat numele nici "Morsa", batrâna corabie a lui Flint, care era plina de sânge pâna-n buza, iar aur avea pe ea atâta, ca era cât pe ce s-o traga la fund. - Eh, am auzit eu glasul plin de încântare al celui mai tacut din marinarii nostri, al naibii mai era si Flint asta! - Se spune ca Davis nu se lasa nici el mai prejos, urma Silver. Dar n-am navigat niciodata cu el. Am umblat mai întâi cu England, apoi cu Flint. Iar acum am pornit pe cont propriu. Am câstigat noua sute de lire sterline cu England si vreo doua miisoare cu Flint. Pentru un simplu marinar nu-i chiar atât de rau. Banii îi am depusi la banca si

glad to get the duff—been begging before that, some on ‘em. Old Pew, as had lost his sight, and might have thought shame, spends twelve hundred pound in a year, like a lord in Parliament. Where is he now? Well, he’s dead now and under hatches; but for two year before that, shiver my timbers, the man was starving! He begged, and he stole, and he cut throats, and starved at that, by the powers! ’ ‘Well, it ain’t much use, after all,’ said the young seaman. “Tain’t much use for fools, you may lay to it—that, nor nothing,’ cried Silver. ‘But now, you look here: you’re young, you are, but you’re as smart as paint. I see that when I set my eyes on you, and I’ll talk to you like a man.’ You may imagine how I felt when I heard this abominable old rogue addressing another in the very same words of flattery as he had used to myself. I think, if I had been able, that I would have killed him through the barrel. Meantime, he ran on, little supposing he was overheard. ‘Here it is about gentlemen of fortune. They lives rough, and they risk swinging, but they eat and drink like fighting-cocks, and when a cruise is done, why, it’s hundreds of pounds instead of hundreds of farthings in their pockets. Now, the most goes for rum and a good fling, and to sea again in their shirts. But that’s not the course I lay. I puts it all away, some here, some there, and none too much anywheres, by reason of suspicion. I’m fifty, mark you; once back from this cruise, I set up gentleman in earnest. Time enough too, says you. Ah, but I’ve lived easy in the meantime, never denied myself o’ nothing heart desires, and slep’ soft and ate dainty all my days but when at sea. And how did I begin? Before the mast, like you!’ ‘Well,’ said the other, ‘but all the other money’s gone now, ain’t it? You daren’t show face in Bristol after this.’ ‘Why, where might you suppose it was?’ asked Silver derisively. ‘At Bristol, in banks and places,’ answered his companion. ‘It were,’ said the cook; ‘it were when we weighed anchor. But my old missis has it all by now. And the Spyglass is sold, lease and goodwill and rigging; and the old girl’s off to meet me. I would tell you where, for I trust you, but it’d make jealousy among the mates.’ ‘And can you trust your missis?’ asked the other. ‘Gentlemen of fortune,’ returned the cook, ‘usually trusts little among themselves, and right they are, you may lay to it. But I have a way with me, I have. When a mate brings a slip on his cable—one as knows me, I mean—it won’t be in the same world with old John. There was some that was feared of Pew, and some that was feared of Flint; but Flint his own self was feared of me. Feared he was, and proud. They was the roughest crew afloat, was Flint’s; the devil himself would have been feared to go to sea with them. Well now, I tell you, I’m not a boasting man, and you seen yourself how easy I keep company, but when I was quartermaster, LAMBS wasn’t the word for Flint’s old buccaneers. Ah, you may be sure of yourself in old John’s ship.’ ‘Well, I tell you now,’ replied the lad, ‘I didn’t half a quarter like the job till I had this talk with you, John; but there’s my hand on it now.’ ‘And a brave lad you were, and smart too,’ answered Silver,

mi- aduc procente frumusele. Principalul nu e sa câstigi, ci sa te pricepi cum sa-ti pastrezi câstigul... Ehe, pe unde-or fi acum oamenii lui England? Nu mai stie nimeni... Iar oamenii lui Flint stau acum pe corabia asta si sunt multumiti când se capatuiesc cu un puding. Multi din ei traiau pe uscat mai rau ca cersetorii. Crapau de foame! Batrânul Pew, dupa ce si-a pierdut ochii, iar dupa ei si cinstea, începuse sa cheltuie câte o mie doua sute de lire pe an, de parca-1 facuse ma-sa lord. Iar acuma unde e? A murit si putrezeste în pamânt. Dar doi ani în urma ajunsese de nu mai avea ce mânca. Cerea de pomana, fura, taia beregata oamenilor si totusi nu se putea hrani! - Uite, sa te mai faci pirat! spuse unul dintre marinarii mai tineri. - Ba sa te faci, numai sa nu fii prost! exclama Silver. De altfel, nu de tine vorbesc, ca tu, desi esti tânar, nu esti prost. Pe tine nu te poate duce nimeni cu zaharelul! Te-am priceput eu de cum te-am vazut, asa ca vorbesc cu tine ca între barbati. Puteti sa va închipuiti ce-am simtit eu, auzindu-1 pe batrânul escroc, cum îl ia pe celalalt cu aceleasi maguleli cu care ma luase cândva si pe mine! De-as fi putut, l-as fi ucis pe loc... între timp, însa, Silver urma sa vorbeasca, fara sa banuiasca ca-1 mai aude cineva: - Asa se întâmpla întotdeauna cu cavalerii norocului26. Duc viata grea, risca în fiece zi spânzuratoarea, dar manânca si beau ca niste cocosei înainte de lupta. Pleaca în expeditie cu câteva sute de gologani la sufletul lor si se întorc cu sute de lire în buzunare. Apoi îsi beau câstigul, îsi irosesc paralutele si iar pornesc pe mare numai în camasa. Eu, însa, fac altfel. Eu îmi pun banisorii la banca, ba chiar îi depun în sume mici la mai multe banci, ca sa nu trezesc banuieli. Si apoi nu uita ca am cincizeci de ani, asa ca, întorcându-ma din calatoria asta, ma las de meserie si am sa traiesc ca un adevarat gentleman... Ar fi vremea, nu-i asa? Nu-i vorba, nici pâna acum n-am dus-o prea rau. Nu mi-am refuzat niciodata nimic. Totdeauna am dormit comod si am mâncat pe saturate. Numai când porneam pe mare, mi se întâmpla uneori s-o duc mai greu. Dar cum crezi c-am început? Am început ca simplu marinar, uite- asa cum esti si tu. - Bine, dar paralutele dumitale or sa se prapadeasca acum, spuse marinarul cel tânar. Cum ai sa te mai arati la Bristol dupa calatoria asta? - Nu mai spune! replica batjocoritor Silver. Unde crezi ca-s paralutele mele acuma? - La Bristol, depuse la banci si în alte locuri de felul asta, raspunse marinarul. - Da, au fost cândva acolo, îi raspunse bucatarul. Mai erau acolo când am ridicat noi ancora. Dar babuta mea trebuie sa le fi scos deja de-acolo. Si "Ocheanul" trebuie sa fie de-acum vândut, împreuna cu locul, clientela si tot tache- lajul, iar babuta mea trebuie c-a plecat si m-asteapta la locul convenit. Ti-as spune unde-i locul asta, caci am toata încrederea în tine, dar mi-e sa nu se supere ceilalti ca nu le-am spus si lor. - Dar în babuta dumitale ai încredere? întreba marinarul. - Cavalerii norocului rareori se întâmpla sa aiba încredere unul în celalalt, raspunse bucatarul, si bine fac. Dar pe mine nu prea ma poate duce nimenea de nas. Cine cearca sa-mi puie piedica n-are sort sa traiasca lunga vreme pe lumea asta. Erau unii care se temeau de Pew, altii se temeau de Flint, dar de mine se temea chiar Flint. Se temea si se mândrea cu mine... Avea un echipaj de nici dracul nu s-ar fi încumetat sa porneasca cu el în largul marii. Tu ma

shaking hands so heartily that all the barrel shook, ‘and a finer figurehead for a gentleman of fortune I never clapped my eyes on.’ By this time I had begun to understand the meaning of their terms. By a ‘gentleman of fortune’ they plainly meant neither more nor less than a common pirate, and the little scene that I had overheard was the last act in the corruption of one of the honest hands—perhaps of the last one left aboard. But on this point I was soon to be relieved, for Silver giving a little whistle, a third man strolled up and sat down by the party. ‘Dick’s square,’ said Silver. ‘Oh, I know’d Dick was square,’ returned the voice of the coxswain, Israel Hands. ‘He’s no fool, is Dick.’ And he turned his quid and spat. ‘But look here,’ he went on, ‘here’s what I want to know, Barbecue: how long are we a-going to stand off and on like a blessed bumboat? I’ve had a’most enough o’ Cap’n Smollett; he’s hazed me long enough, by thunder! I want to go into that cabin, I do. I want their pickles and wines, and that.’ ‘Israel,’ said Silver, ‘your head ain’t much account, nor ever was. But you’re able to hear, I reckon; leastways, your ears is big enough. Now, here’s what I say: you’ll berth forward, and you’ll live hard, and you’ll speak soft, and you’ll keep sober till I give the word; and you may lay to that, my son. ’ ‘Well, I don’t say no, do I?’ growled the coxswain. ‘What I say is, when? That’s what I say.’ ‘When! By the powers!’ cried Silver. ‘Well now, if you want to know, I’ll tell you when. The last moment I can manage, and that’s when. Here’s a first-rate seaman, Cap’n Smollett, sails the blessed ship for us. Here’s this squire and doctor with a map and such—I don’t know where it is, do I? No more do you, says you. Well then, I mean this squire and doctor shall find the stuff, and help us to get it aboard, by the powers. Then we’ll see. If I was sure of you all, sons of double Dutchmen, I’d have Cap’n Smollett navigate us half-way back again before I struck. ’ ‘Why, we’re all seamen aboard here, I should think,’ said the lad Dick. ‘We’re all forecastle hands, you mean,’ snapped Silver. ‘We can steer a course, but who’s to set one? That’s what all you gentlemen split on, first and last. If I had my way, I’d have Cap’n Smollett work us back into the trades at least; then we’d have no blessed miscalculations and a spoonful of water a day. But I know the sort you are. I’ll finish with ‘em at the island, as soon’s the blunt’s on board, and a pity it is. But you’re never happy till you’re drunk. Split my sides, I’ve a sick heart to sail with the likes of you! ’ ‘Easy all, Long John,’ cried Israel. ‘Who’s a-crossin’ of you?’ ‘Why, how many tall ships, think ye, now, have I seen laid aboard? And how many brisk lads drying in the sun at Execution Dock?’ cried Silver. ‘And all for this same hurry and hurry and hurry. You hear me? I seen a thing or two at sea, I have. If you would on’y lay your course, and a p’int to windward, you would ride in carriages, you would. But not you! I know you. You’ll have your mouthful of rum tomorrow, and go hang. ’ ‘Everybody knowed you was a kind of a chapling, John; but there’s others as could hand and steer as well as you,’ said

stii, nu-s laudaros, ba-s chiar blând si vesel din firea mea, dar pe când eram magazioner la Flint piratii lui ma ascultau ca niste mielusei. E-he-he, ce mai disciplina era pe vas când se afla pe el batrânul John! - Pe cinstea mea, marturisi marinarul, pâna a nu sta de vorba cu dumneata nu-mi placea deloc trebusoaraîn care vrei sa ne bagi, John. Dar acum - uite mâna mea, ma învoiesc. - Esti un baiat viteaz si destept, raspunse Silver si strânse cu atâta foc mâna marinarului, încât îmi urni din loc butoiul. Sa stii ca o sa iasa din tine un cavaler al norocului cum n-am mai pomenit nici eu î încetul cu încetul am început sa înteleg limbajul în care- si vorbeau. "Cavaleri ai norocului" era denumirea piratilor în graiul lor. Ma nimerisem martor al ultimului capitol din istoria ademenirii unui marinar cinstit, poate ultimul marinar cinstit de pe corabia noastra, care intra si el acum în banda asta de tâlhari. De altfel, m-am convins ca marinarul acesta nu era unicul. Silver fluiera încetisor si îndata mai veni cineva sa se aseze lânga butoi. - Dick e de acum omul nostru, spuse Silver. - Stiam eu ca are sa se dea si el de partea noastra, am auzit eu vocea lui Israel Hands, al doilea sef de echipaj. Sa stii ca nu-i prost Dick. O vreme Hands îsi mesteca în tacere tutunul, apoi scuipa si se adresa iar Lunganului: - Ia spune, ma Jambon, mult o sa mai umblam noi pe ocolite ca barca marchitanului? Afla ca m-am saturat pâna-n gât de capitanul asta al nostru! I-ajunge cât m-a comandat! Acu vreau sa mai traiesc si eu în cabina lui, sa manânc delicateturi si sa beau vinuri scumpe. - Sa stii de la mine, Israel, ca tigva ta trebuie sa fie tare ieftina, spuse Silver. Si nu de alta, dar pentru ca n-a avut niciodata creieri în ea. în schimb urechile îti sunt destul de lungi, asa ca asculta ici la mine si baga bine în capatâna: ai sa dormi tot sub punte, ca si pâna acuma, ai sa manânci aceleasi bucate, ai sa fii ascultator, ai sa fii cuviincios si n-ai sa pui o picatura de vin în gura, pâna ti-oi da eu semnalul. Bizuie-te pe mine, fiule. - Pai parca spun eu ceva? bodogani al doilea sef de echipaj. Vreau doar sa întreb: când? - Când! zbiera Silver. Bine, am sa-ti spun când. Cât se poate mai târziu, întelesu-m-ai? Capitanul Smollett e un marinar de mâna întâi si faptul ca ne conduce corabia e numai spre folosul nostru. E adevarat ca harta e în mâinile lui squire Trelawney si ale doctorului, dar stiu eu unde-or fi ascuns-o? Si nici tu nu stii. Asa ca lasa-i pe ei sa gaseasca comorile si sa ne ajute sa le încarcam pe vas. Pe urma om vedea noi. Daca m-as fi putut bizui pe voi, lepadaturi olandeze ce sunteti, l-as fi lasat pe capitanul Smollett sa ne conduca si înapoi corabia pâna la jumatatea drumului. - Las' ca nu mai suntem nici noi chiar asa de lepadat! îl contrazise Dick. - Ba ti-ai gasit! nu se dadu batut Silver. Cel mult daca stiti sa mânuiti cârma. Dar cine e în stare sa pastreze ruta? Asa ceva nu stie sa faca nimeni dintre dumneavoastra, onorati domni. De-ar fi fost dupa voia mea, l-as fi lasat pe capitanul Smollett sa ne duca si îndarat, barem pâna la pasate. As fi stiut cel putin ca de-acolo mergeam de- a dreptul si nu vom ajunge sa dam fiecaruia doar câte-o lingurita de apa pe zi. Dar întrucât va stiu ce fel de oameni sunteti, o sa trebuiasca sa scapam de ei pe insula de îndata ce-or cara comoara pe vas. Va stiu eu! Voua nu va arde decât cum sa puneti mai curând laba pe bauturica. La drept vorbind, ma doare

Israel. ‘They liked a bit o’ fun, they did. They wasn’t so high and dry, nohow, but took their fling, like jolly companions every one.’ ‘So?’ says Silver. ‘Well, and where are they now? Pew was that sort, and he died a beggar-man. Flint was, and he died of rum at Savannah. Ah, they was a sweet crew, they was! On’y, where are they?’ ‘But,’ asked Dick, ‘when we do lay ‘em athwart, what are we to do with ‘em, anyhow?’ ‘There’s the man for me!’ cried the cook admiringly. ‘That’s what I call business. Well, what would you think? Put ‘em ashore like maroons? That would have been England’s way. Or cut ‘em down like that much pork? That would have been Flint’s, or Billy Bones’s.’ ‘Billy was the man for that,’ said Israel. “Dead men don’t bite,’ says he. Well, he’s dead now hisself; he knows the long and short on it now; and if ever a rough hand come to port, it was Billy. ’ ‘Right you are,’ said Silver; ‘rough and ready. But mark you here, I’m an easy man—I’m quite the gentleman, says you; but this time it’s serious. Dooty is dooty, mates. I give my vote—death. When I’m in Parlyment and riding in my coach, I don’t want none of these sea-lawyers in the cabin a-coming home, unlooked for, like the devil at prayers. Wait is what I say; but when the time comes, why, let her rip! ’ ‘John,’ cries the coxswain, ‘you’re a man! ’ ‘You’ll say so, Israel when you see,’ said Silver. ‘Only one thing I claim—I claim Trelawney. I’ll wring his calf’s head off his body with these hands, Dick!’ he added, breaking off. ‘You just jump up, like a sweet lad, and get me an apple, to wet my pipe like.’ You may fancy the terror I was in! I should have leaped out and run for it if I had found the strength, but my limbs and heart alike misgave me. I heard Dick begin to rise, and then someone seemingly stopped him, and the voice of Hands exclaimed, ‘Oh, stow that! Don’t you get sucking of that bilge, John. Let’s have a go of the rum. ’ ‘Dick,’ said Silver, ‘I trust you. I’ve a gauge on the keg, mind. There’s the key; you fill a pannikin and bring it up. ’ Terrified as I was, I could not help thinking to myself that this must have been how Mr. Arrow got the strong waters that destroyed him. Dick was gone but a little while, and during his absence Israel spoke straight on in the cook’s ear. It was but a word or two that I could catch, and yet I gathered some important news, for besides other scraps that tended to the same purpose, this whole clause was audible: ‘Not another man of them’11 jine.’ Hence there were still faithful men on board. When Dick returned, one after another of the trio took the pannikin and drank—one ‘To luck,’ another with a ‘Here’s to old Flint,’ and Silver himself saying, in a kind of song, ‘Here’s to ourselves, and hold your luff, plenty of prizes and plenty of duff. ’ Just then a sort of brightness fell upon me in the barrel, and looking up, I found the moon had risen and was silvering the mizzen-top and shining white on the luff of the fore-sail; and almost at the same time the voice of the lookout shouted, ‘Land ho!’

inima când ma gândesc c-o sa trebuiasca sa ma întorc cu niste oameni ca voi. - Ia nu te mai fandosi si tu atâta, Lungane! striga Israel. Vezi doar ca nu se pune nimeni de pricina. - Ehe, parca putine corabii mai mari ca asta am vazut eu pierind din te miri ce ? Parca putini voinicosi de alde voi i-am vazut suiti în furci si uscându-se la soare ? exclama Silver. Si pentru ce crezi? Doar pentru ca se grabeau, se grabeau, se grabeau... Asculta-ma pe mine: am mai calatorit pe mare si am vazut ceva în viata mea. De-ati fi stiut voi sa conduceti corabii si sa luptati cu vânturile, demult v-ati fi plimbat cu totii numai în radvane. Ei, dar unde sa se poata una ca asta! Va stiu eu, fârtatilor. O sa linchiti la rom pâna o sa va vedeti cu gâtul în lat. - Te stim si noi, John, ca esti cuvios ca un capelan27, îi replica Israel. Dar au mai fost si altii, care stiau sa conduca o corabie nu mai rau ca tine. Acelora le placea sa petreaca, si nu faceau pe sefii - beau si ei si-i lasau si pe altii sa bea. - Da, spuse Silver. Dar unde sunt ei acuma? Asa i-a fost felesagul lui Pew - si a murit în mizerie. Si Flint a fost la fel - si a murit de betie la Savannah. Da, au fost într-adevar oameni placuti si veseli... Numai ca se pune întrebarea unde sunt acuma! - Si ce-o sa facem cu ei, când ne-or cadea în mina? întreba Dick. - Uite un om pe gustul meu! exclama cu încântare bucatarul. Astuia îi arde de treaba, nu de palavre. Ei si ce zici tu sa facem cu ei? Sa-i debarcam pe cine stie ce tarm pustiu? Asa ar fi facut England. Ori sa-i hacuim pe toti ca pe niste pui de gaina? Asa ar fi facut Flint sau Billy Bones. - Da, asa avea Billy obicei, spuse Israel. Si mai avea o vorba, ca cica: "Mortii nu musca". Acuma e si el mort si-si poate controla zicala prin propria-i experienta. Da, Billy era mester în de-alde astea. - Asa e, spuse Silver. Era într-adevar un om si jumatate Bill al nostru. Nu cruta pe nimeni. Dar eu sunt om blând, eu sunt un gentelmen, totusi lucrurile iau o întorsatura serioasa si de aceea - datoria mai întâi de toate, baieti. Votez si eu sa-i omorâm, caci nu doresc defel sa dea navala peste mine, ca dracul peste calugar, unul din domnisorii astia, tocmai în clipa când am sa ajung membru al parlamentului si am sa ma lafaiesc în careta aurita. Trebuie sa astepti pâna se coace fructul, dar când s-a copt trebuie sa stii sa-l rupi! - John, exclama seful de echipaj, sa stii ca esti un erou! - Asta o s-o vedem noi când o sa vie vorba la fapta, Israel, spuse Silver. Nu va cer decât o singura favoare: sa mi-1 lasati pe mâna mea pe squire Trelawney. Vreau sa-i tai chiar eu capatâna ceea a lui de vitel... Dick, adauga el brusc, fii bun de sai în butoi si da-mi un mar. Nus' ce am, parca mi s-a uscat gâtlejul. Puteti sa va închipuiti groaza mea! As fi sarit din butoi si as fi rupt-o de fuga daca m-as fi simtit în putere, dar inima, mâinile si picioarele refuzara toate odata sa ma mai slujeasca. Dick era gata sa se scoale de jos, când îl opri vocea lui Hands: - Ce te-a apucat sa sugi putregai dintr-asta, John? Mai bine da-ne niste rom. - Bine, spuse Silver. Uite cheia, Dick. Am încredere în tine. Scoate o cana din butoiasul ce-1 am eu ascuns în cambuza la mine si adu-ne-o. Cu toata spaima mea, m-am gândit îndata: "Aha, uite de unde lua mister Arrow romul care l-a dus la pierzanie!"

12 Council of War THERE was a great rush of feet across the deck. I could hear people tumbling up from the cabin and the forecastle, and slipping in an instant outside my barrel, I dived behind the fore-sail, made a double towards the stem, and came out upon the open deck in time to join Hunter and Dr. Livesey in the rush for the weather bow. There all hands were already congregated. A belt of fog had lifted almost simultaneously with the appearance of the moon. Away to the south-west of us we saw two low hills, about a couple of miles apart, and rising behind one of them a third and higher hill, whose peak was still buried in the fog. All three seemed sharp and conical in figure. So much I saw, almost in a dream, for I had not yet recovered from my horrid fear of a minute or two before. And then I heard the voice of Captain Smollett issuing orders. The HISPANIOLA was laid a couple of points nearer the wind and now sailed a course that would just clear the island on the east. ‘And now, men,’ said the captain, when all was sheeted home, ‘has any one of you ever seen that land ahead?’ ‘I have, sir,’ said Silver. ‘I’ve watered there with a trader I was cook in. ’ ‘The anchorage is on the south, behind an islet, I fancy?’ asked the captain. ‘Yes, sir; Skeleton Island they calls it. It were a main place for pirates once, and a hand we had on board knowed all their names for it. That hill to the nor’ard they calls the Fore-mast Hill; there are three hills in a row running south’ard—fore, main, and mizzen, sir. But the main—that’s the big un, with the cloud on it—they usually calls the Spy-glass, by reason of a lookout they kept when they was in the anchorage cleaning, for it’s there they cleaned their ships, sir, asking your pardon. ’ ‘I have a chart here,’ says Captain Smollett. ‘See if that’s the place.’ Long John’s eyes burned in his head as he took the chart, but by the fresh look of the paper I knew he was doomed to disappointment. This was not the map we found in Billy Bones’s chest, but an accurate copy, complete in all things—names and heights and soundings—with the single exception of the red crosses

Cum pleca Dick, Israel începu sa-i sopteasca ceva la ureche bucatarului. N-am auzit decât doua-trei cuvinte, dar si ele mi-au fost de ajuns. - Ceilalti nu se învoiesc, sopti Israel. Vasazica au mai ramas oameni de credinta pe corabie. Când se întoarse Dick, toti trei îsi trecura din mâna în mâna ulciorul si baura - unul "pentru noroc", altul "pentru batrânul Flint", iar Silver porni chiar un cântec: Pentru vânt bun si izbânda! Ca s-avem parale-n punga! în butoiul meu se facu de-odata lumina. Când m-am uitat în sus, am vazut ca se ridicase luna, argintând gabia arborelui artimon si pânzele arborelui de trichet. în aceeasi clipa rasuna glasul marinarului de cart: - Pamânt la prora! Capitolul XII Sfat de razboi Puntea se cutremura de tropot. Am auzit cum dau fuga oamenii din cabina si de pe puntea inferioara. Am sarit si eu din butoi, m-am strecurat pe dupa pânze, am iesit pe punte si am dat fuga la prora împreuna cu Hunter si doctorul Livesey. Tot echipajul se adunase aici. Odata cu rasaritul lunii se împrastiase si ceata. Departe spre sud-vest am vazut cu totii doua dâmburi joase cam la vreo doua mile unul de altul, iar în spatele lor al treilea dâmb, mai înalt, învaluit înca de ceata. Toate trei erau de o forma conica aproape perfecta. Stateam si eu, privindu-le ca prin vis, fara sa-mi fi venit înca în fire dupa spaima prin care trecusem. Apoi am auzit vocea capitanului Smollett dând ordine. "Hispaniola" vira cu pânzele spre vânt, care o abatea spre est de insula. - Mai baieti, spuse capitanul când toate ordinele îi fusesera executate, ati mai vazut careva din voi insula asta cândva? - Eu am vazut-o, sir, spuse Silver. Luam de aici apa dulce pe când serveam bucatar pe un vas de comert. - Pare-se ca cel mai potrivit loc pentru a arunca ancora e în partea de sud, dincolo de insulita de colo, nu-i asa? întreba capitanul. - Da, sir. Insula asta se cheama Insula Scheletului. Pe vremuri piratii ancorau mereu prin partile astea si unul din marinarii de pe vasul nostru stia toate denumirile, ce le dadeau ei locurilor de aici. Uite dealul acela dinspre miaza-noapte se cheama Primul Catarg. Sunt trei dealuri, care se însira de la nord spre sud: Primul Catarg, Al Doilea Catarg si Al Treilea Catarg. Al Doilea Catarg - dealul al mare învaluit de ceata - se mai cheama Ocheanul, pentru ca piratii puneau totdeauna un post de observatie în vârful lui, când ancorau sa-si dreaga vasele. Fiindca aici îsi dregeau ei de obicei vasele, sir. - Ia iute ici, pe harta mea, spuse capitanul Smollett. Asta-i insula de care spui? Ochii Lunganului scaparara, când lua harta în mâna, dar în aceeasi clipa îi întuneca dezamagirea. Ceea ce tinea el acum în mâna, nu era harta, pe care o gasisem noi în lada lui Billy Bones, ci copia ei exacta - cu denumirile, cu dealurile si aduncimile, dar fara cele trei cruciulite rosii si fara însemnarile scrise de mâna. Cu toata ciuda, Silver se stapâni însa si nu se trada. - Da, sir, spuse el, asta e. E foarte bine desenata. Oare cine sa fi desenat harta asta, ca piratii nu-s oameni cu stiinta de carte... Aha, uite si Popasul capitanului Kidd - asa-i zicea marinarul de care va,

and the written notes. Sharp as must have been his annoyance, Silver had the strength of mind to hide it. ‘Yes, sir,’ said he, ‘this is the spot, to be sure, and very prettily drawed out. Who might have done that, I wonder? The pirates were too ignorant, I reckon. Aye, here it is: ‘Capt. Kidd’s Anchorage’—just the name my shipmate called it. There’s a strong current runs along the south, and then away nor’ard up the west coast. Right you was, sir, ’ says he, ‘to haul your wind and keep the weather of the island. Leastways, if such was your intention as to enter and careen, and there ain’t no better place for that in these waters.’ ‘Thank you, my man,’ says Captain Smollett. ‘I’ll ask you later on to give us a help. You may go. ’ I was surprised at the coolness with which John avowed his knowledge of the island, and I own I was half- frightened when I saw him drawing nearer to myself. He did not know, to be sure, that I had overheard his council from the apple barrel, and yet I had by this time taken such a horror of his cruelty, duplicity, and power that I could scarce conceal a shudder when he laid his hand upon my arm. ‘Ah,’ says he, ‘this here is a sweet spot, this island— a sweet spot for a lad to get ashore on. You’ll bathe, and you’ll climb trees, and you’ll hunt goats, you will; and you’ll get aloft on them hills like a goat yourself. Why, it makes me young again. I was going to forget my timber leg, I was. It’s a pleasant thing to be young and have ten toes, and you may lay to that. When you want to go a bit of exploring, you just ask old John, and he’ll put up a snack for you to take along. ’ And clapping me in the friendliest way upon the shoulder, he hobbled off forward and went below. Captain Smollett, the squire, and Dr. Livesey were talking together on the quarter-deck, and anxious as I was to tell them my story, I durst not interrupt them openly. While I was still casting about in my thoughts to find some probable excuse, Dr. Livesey called me to his side. He had left his pipe below, and being a slave to tobacco, had meant that I should fetch it; but as soon as I was near enough to speak and not to be overheard, I broke immediately, ‘Doctor, let me speak. Get the captain and squire down to the cabin, and then make some pretence to send for me. I have terrible news.’ The doctor changed countenance a little, but next moment he was master of himself. ‘Thank you, Jim,’ said he quite loudly, ‘that was all I wanted to know,’ as if he had asked me a question. And with that he turned on his heel and rejoined the other two. They spoke together for a little, and though none of them started, or raised his voice, or so much as whistled, it was plain enough that Dr. Livesey had communicated my request, for the next thing that I heard was the captain giving an order to Job Anderson, and all hands were piped on deck. ‘My lads,’ said Captain Smollett, Tve a word to say to you. This land that we have sighted is the place we have been sailing for. Mr. Trelawney, being a very open- handed gentleman, as we all know, has just asked me a word or two, and as I was able to tell him that every man on board had done his duty, alow and aloft, as I never ask to see it done better, why, he and I and the doctor are going below to the cabin to drink YOUR health and luck, and you’ll have grog

spuneam. Aici e un curent puternic, care duce spre sud. Apoi coteste spre nord, pe lânga tarmul vestic. Ati facut foarte bine, sir, ca ati manevrat în directia asta, urma el. Daca vreti sa intrati în golf si sa puneti vasul pe-o coasta pentru reparatie, nici ca puteati gasi loc mai nimerit. - Multumesc, îl concedie scurt capitanul Smollett. Când am sa mai am nevoie de ajutor, voi apela iar la dumneata. Acum esti liber. Eu ramasesem uluit de sângele rece, cu care declarase John c-a mai vazut insula asta. Marturisesc ca m-am speriat de moarte apoi, când l-am vazut ca se mai si apropie de mine. Fireste, n-avea de unde sa stie ca statusem în butoi si auzisem totul, dar îmi inspira atâta groaza prin cruzimea, fatarnicia si uriasa influenta ce-o avea asupra echipajului, încât, când mi-a pus mâna pe umar era mai sa cad din picioare. - Sa stii ca nu-i rau locsor insula asta, îmi spuse el. Nu-i rau de loc pentru un flacau ca tine. Ai sa te scalzi, ai sa te catari în copaci si ai sa vânezi caprioare salbatice. Ba ai sa mai salti tu însuti ca o caprioara pe cararuile de munte. Al naibii sa fiu, daca nu ma simt si eu iar tânar, când privesc la insula asta. Uit ca am un picior de lemn. Bine e sa fii baietandru si sa ai toate zece degetele la picioare! Daca vrei sa dai o raita pe uscat, spune-mi mie, sa-ti fac o gustarica de drum. M-a batut prieteneste pe umar si si-a vazut de treaba. Capitanul Smollett, squire Trelawney si doctorul Livesey stateau de vorba toti trei pe puntea dintre arborele mare si artimon. As fi vrut sa le dau de stire cât mai curând despre tot ce izbutisem sa aflu, dar n-am cutezat sa le întrerup vorba în vazul tuturor. Ma învârteam în jurul lor, tot framântându-ma cum sa gasesc un mijloc de a le atrage atentia, când deodata doctorul Livesey mi-a facut semn sa ma apropii. îsi uitase jos pipa si vroia sa ma trimita dupa ea, caci nu putea rabda multa vreme lipsa tutunului. M-am dat cât mai aproape de el, ca sa nu ma auda nimeni dintre marinari, si i-am soptit: - Am ceva sa va spun, domnule doctor. Las' sa coboare jos în cabina capitanul si squire-ul, dupa care poate gasiti dumneavoastra un pretext sa ma chemati si pe mine jos. Am sa va comunic niste noutati înspaimântatoare. Doctorul s-a schimbat un pic la fata, dar si-a recapatat îndata cumpatul. - Multumesc, Jim, asta-i tot ce-am vrut sa stiu, rosti el, ca si cum mi-ar fi pus cu o clipa înainte cine stie ce întrebare. Apoi se întoarse spre squire si capitan. Urmara sa vorbeasca toti trei cu un aer cât se poate de calm, fara sa ridice glasul si fara sa scoata o cât de slaba exclamatie, dar am înteles ca doctorul Livesey le transmise rugamintea mea. Apoi capitanul îi porunci lui John Anderson sa cheme tot echipajul pe punte. - Baieti, începu capitanul Smollett, adresându-se marinarilor, vreau sa vorbesc ceva cu voi. Pamântul pe care-1 vedeti în fata voastra, e insula spre care am navigat atâta timp. Stim cu totii ce om generos e mister Trelawney. Domnia sa m-a întrebat, daca echipajul a muncit cu spor în timpul calatoriei. Si eu i-am raspuns ca fiece matroz si-a îndeplinit cu sârguinta datoria si ca niciodata nu mi-as fi putut dori sa-mi lucreze mai bine echipajul. Asa ca acum mister Trelawney, eu si doctorul ne ducem cu totii în cabina sa bem un paharut în sanatatea si pentru succesul vostru, iar voua o sa vi se dea aici niste grog, ca sa puteti bea si voi în sanatatea si pentru succesul nostru. Daca vreti sa-mi stiti parerea, va pot spune ca, cinstindu-ne, squire Trelawney se dovedeste a fi cât se poate de amabil. Propun sa strigam de trei ori "ura" în cinstea lui.

served out for you to drink OUR health and luck. I’ll tell you what I think of this: I think it handsome. And if you think as I do, you’ll give a good sea-cheer for the gentleman that does it. ’ The cheer followed—that was a matter of course; but it rang out so full and hearty that I confess I could hardly believe these same men were plotting for our blood. ‘One more cheer for Cap’n Smollett,’ cried Long John when the first had subsided. And this also was given with a will. On the top of that the three gentlemen went below, and not long after, word was sent forward that Jim Hawkins was wanted in the cabin. I found them all three seated round the table, a bottle of Spanish wine and some raisins before them, and the doctor smoking away, with his wig on his lap, and that, I knew, was a sign that he was agitated. The stem window was open, for it was a warm night, and you could see the moon shining behind on the ship’s wake. ‘Now, Hawkins,’ said the squire, ‘you have something to say. Speak up.’ I did as I was bid, and as short as I could make it, told the whole details of Silver’s conversation. Nobody interrupted me till I was done, nor did any one of the three of them make so much as a movement, but they kept their eyes upon my face from first to last. ‘Jim,’ said Dr. Livesey, ‘take a seat.’ And they made me sit down at table beside them, poured me out a glass of wine, filled my hands with raisins, and all three, one after the other, and each with a bow, drank my good health, and their service to me, for my luck and courage. ‘Now, captain,’ said the squire, ‘you were right, and I was wrong. I own myself an ass, and I await your orders.’ ‘No more an ass than I, sir,’ returned the captain. ‘I never heard of a crew that meant to mutiny but what showed signs before, for any man that had an eye in his head to see the mischief and take steps according. But this crew,’ he added, ‘beats me.’ ‘Captain,’ said the doctor, ‘with your permission, that’s Silver. A very remarkable man.’ ‘He’d look remarkably well from a yard-arm, sir,’ returned the captain. ‘But this is talk; this don’t lead to anything. I see three or four points, and with Mr. Trelawney’s permission, I’ll name them.’ ‘You, sir, are the captain. It is for you to speak,’ says Mr. Trelawney grandly. ‘First point,’ began Mr. Smollett. ‘We must go on, because we can’t turn back. If I gave the word to go about, they would rise at once. Second point, we have time before us—at least until this treasure’s found. Third point, there are faithful hands. Now, sir, it’s got to come to blows sooner or later, and what I propose is to take time by the forelock, as the saying is, and come to blows some fine day when they least expect it. We can count, I take it, on your own home servants, Mr. Trelawney?’ ‘As upon myself,’ declared the squire. ‘Three,’ reckoned the captain; ‘ourselves make seven, counting Hawkins here. Now, about the honest hands?’ ‘Most likely Trelawney’s own men,’ said the doctor; ‘those

Fireste, nu era nimic ciudat în faptul ca s-au pornit sa strige cu totii "ura". Dar atât de sincer si puternic au rasunat uralele lor, încât trebuie sa va marturisesc ca aproape nu-mi venea sa cred în clipa aceea ca acesti oameni se pregatesc sa ne omoare pe toti. - Sa traiasca si capitanul Smollett, ura! racni Lunganul John, când amutira strigatele. Si de data asta uralele izbucnira din toate piepturile. Când veselia generala ajunsese la culme, cei trei gentlemeni coborâra în cabina. Putin mai târziu ei trimisera pe cineva sa-l cheme pe Jim Hawkins, adica pe mine. Când am intrat, sedeau cu totii în jurul mesei. Aveau în fata o sticla de vin spaniol si o farfurie cu stafide. Doctorul fuma, tinându-si peruca pe genunchi, ceia ce, dupa cât îl cunosteam eu, însemna ca e foarte emotionat, iluminatorul de la cârma era deschis, deoarece noaptea era calda. Luna astemea o cararuie de lumina în urma corabiei. - Ei, parca ai vrut sa ne comunici ceva, Hawkins, mi se adresa squire Trelawney, spune. Le-am povestit pe scurt tot ce auzisem din butoi. Nu m- a întrerupt nimeni în tot timpul cât am vorbit, stateau toti neclintiti, fara sa-si ia privirea de la mine. - Stai jos, Jim, spuse doctorul Livesey. M-au asezat si pe mine la masa, mi-au dat un pahar de vin, mi-au turnat în palma un pumn de stafide, si toti trei, facându-mi câte o plecaciune, au baut pe rând pentru sanatatea, pentru fericirea si pentru vitejia mea. - Da, capitane, spuse squire Trelawney, ai avut dreptate, iar eu nu. Recunosc ca sunt un magar si astept ordinele dumitale. - Sunt si eu la fel de magar, sir, protesta capitanul. Pentru întâia data vad un echipaj pregatindu-se sa se rascoale, dar purtându-se totodata atât de ascultator si supus. Cu alt echipaj as fi ghicit demult toate si as fi luat masuri de precautiune. Dar astia m-au tras pe sfoara si pe mine. - Sa stii, capitane, ca te-a tras pe sfoara John Silver, spuse doctorul. E un om remarcabil. - Ar fi si mai remarcabil, daca ar atârna acum spânzurat de catarg, replica scurt capitanul. Dar toate discutiile astea n-au nici un rost acum. Am tras câteva concluzii din cele auzite si, daca-mi îngaduie mister Trelawney, sunt gata sa vi le expun. - Dumneata esti capitan aici, sir, spune ce crezi de cuviinta! rosti cu maretie mister Trelawney. - în primul rând, declara mister Smollett, trebuie sa continuam tot ce-am început, deoarece retragerea ne e taiata, daca as încerca sa spun un singur cuvânt despre întoarcere, banditii acestia s-ar rascula pe loc. într-al doilea rând, mai avem timp, cel putin pâna-n clipa când gasim comorile. Si al treilea: printre membrii echipajului au mai ramas si oameni, ce ne sunt credinciosi. Mai devreme ori mai târziu va trebui sa intram în lupta cu banda asta, asa ca propun sa nu dam defel de banuit ca am sti ceva de uneltirile lor, ci sa atacam noi primii, luându-i prin surprindere, când se vor astepta mai putin la una ca asta. Cred ca ne putem bizui pe slugile dumneavoastra, mister Trelawney? - Ca pe mine însumi, raspunse squire-ul. - Vasazica trei, raspunse capitanul. Cu noi trei si Hawkins, uita-ne ajunsi la sapte oameni, si pe cine ne mai putem bizui din echipaj ? - Probabil pe cei, pe care i-a angajat Trelawney singur, fara ajutorul lui Silver, spuse doctorul.

he had picked up for himself before he lit on Silver.’ ‘Nay,’ replied the squire. ‘Hands was one of mine.’ ‘I did think I could have trusted Hands,’ added the captain. ‘And to think that they’re all Englishmen! ’ broke out the squire. ‘Sir, I could find it in my heart to blow the ship up.’ ‘Well, gentlemen,’ said the captain, ‘the best that I can say is not much. We must lay to, if you please, and keep a bright lookout. It’s trying on a man, I know. It would be pleasanter to come to blows. But there’s no help for it till we know our men. Lay to, and whistle for a wind, that’s my view. ’ ‘Jim here,’ said the doctor, ‘can help us more than anyone. The men are not shy with him, and Jim is a noticing lad. ’ ‘Hawkins, I put prodigious faith in you,’ added the squire. I began to feel pretty desperate at this, for I felt altogether helpless; and yet, by an odd train of circumstances, it was indeed through me that safety came. In the meantime, talk as we pleased, there were only seven out of the twenty-six on whom we knew we could rely; and out of these seven one was a boy, so that the grown men on our side were six to their nineteen. PART THREE My Shore Adventure How My Shore Adventure Began THE appearance of the island when I came on deck next morning was altogether changed. Although the breeze had now utterly ceased, we had made a great deal of way during the night and were now lying becalmed about half a mile to the south-east of the low eastern coast. Grey-coloured woods covered a large part of the surface. This even tint was indeed broken up by streaks of yellow sand-break in the lower lands, and by many tall trees of the pine family, out-topping the others—some singly, some in clumps; but the general colouring was uniform and sad. The hills ran up clear above the vegetation in spires of naked rock. All were strangely shaped, and the Spy-glass, which was by three or four hundred feet the tallest on the island, was likewise the strangest in configuration, running up sheer from almost every side and then suddenly cut off at the top like a pedestal to put a statue on. The HISPANIOLA was rolling scuppers under in the ocean swell. The booms were tearing at the blocks, the rudder was banging to and fro, and the whole ship creaking, groaning, and jumping like a manufactory. I had to cling tight to the backstay, and the world turned giddily before my eyes, for though I was a good enough sailor when there was way on, this standing still and being rolled about like a bottle was a thing I never learned to stand without a qualm or so, above all in the morning, on an empty stomach. Perhaps it was this—perhaps it was the look of the island, with its grey, melancholy woods, and wild stone spires, and the surf that we could both see and hear foaming and

- Ba nu, replica Trelawney. Si pe Hands tot singur l-am angajat, dar vedeti ca... - Si eu credeam ca în Hands putem avea încredere, marturisi capitanul. - Si când te gândesti ca sunt toti englezi! exclama squire Trelawney. Zau, sir, daca nu-mi vine sa arunc în aer toata corabia! - Asadar, domnilor, asta-i tot ce va pot propune, urma capitanul. Trebuie sa fim cu ochii în patru, asteptând un prilej potrivit. Sunt si eu de acord ca nu-i usor lucru. Mai placut ar fi, daca am putea sa dam pe loc navala asupra lor. Dar nu putem întreprinde nimic, pâna nu aflam cine dintre membrii echipajului ne-a ramas credincios. Repet: precautiune si rabdare - asta e tot ce va pot propune deocamdata. - în momentul de fata cel mai mult folos ni-1 poate aduce Jim, spuse doctorul. Marinarii nu se sfiesc de el, iar Jim e un baiat cu mult spirit de observatie. - Sa stii ca si eu ma bizui pe tine, Hawkins, adauga squire Trelawney. Trebuie sa va marturisesc ca ma temeam grozav sa nu le însel cumva încrederea. Dar împrejurarile au fost de asa natura, încât mi-a fost dat într-adevar sa le salvez viata. Din douazeci si sase de oameni ne puteam bizui deocamdata numai pe noi sapte. Si unul din acesti sapte eram eu, un simplu baietandru. Daca e sa-i socotim numai pe cei vârstnici, eram sase contra nouasprezece. Partea a treia AVENTURILE MELE PE USCAT Capitolul XIII Cum s-au început aventurile mele pe uscat Când am iesit dimineata pe punte, insula mi s-a parut a arata cu totul altfel decât ziua trecuta. Desi vântul se domolise, în timpul noptii înaintasem o buna bucata, si acum ne leganam usor pe valuri, la o jumatate de mila de malul rasaritean, foarte coborât. Cea mai mare parte din insula era acoperita de o padure deasa. Doar ici-colo, prin vai, rasarea câte un petec de nisip galbui si se înaltau spre cer pâlcuri verzi de copaci, ce semanau cu pinii nostri. Dar privelistea ramânea totusi extrem de mohorâta si uniforma. Pe crestetul fiecarui dâmb se înaltau stânci ascutite si golase. Dâmburile acestea ma uimeau prin forma lor ciudata. Dealul Ocheanului era cu trei ori patru sute de picioare mai înalt decât celelalte si parea cel mai ciudat ca forma: pantele abrupte si culmea neteda, ca taiata cu briciul, îl faceau sa semene cu un urias piedestal de statuie. "Hispaniola" salta ca o coaja de nuca pe valurile oceanului, încât apa razbatea prin saborduri28. Cavaletii29 se ciocneau de blocuri30. Cârma se lovea de pupa când din dreapta, când din stânga, si întreaga corabie salta, gemea si trosnea, ca o jucarioara scapata în vâltoare. M-am prins cu mâinile de pateratina31 si am simtit ca-mi vine rau. Toata lumea a prins sa mi se învârteasca în fata ochilor. Ma deprinsesem eu cu marea, câta vreme corabia alergase sloboda pe valuri, dar acum, prinsa fiind de ancora, se rasucea pe loc ca o sticla înhatata de vârtej, si cum eram pe stomacul gol, simteam ca-mi vine greata si ameteala. Nu stiu ce anume - poate leganatul acesta pe valuri, padurile mohorâte, stâncile salbatice si goale sau mugetul fluxului batând în malurile abrupte - ma înfiora de groaza. Dar, desi soarele stralucea

thundering on the steep beach—at least, although the sun shone bright and hot, and the shore birds were fishing and crying all around us, and you would have thought anyone would have been glad to get to land after being so long at sea, my heart sank, as the saying is, into my boots; and from the first look onward, I hated the very thought of Treasure Island. We had a dreary morning’s work before us, for there was no sign of any wind, and the boats had to be got out and manned, and the ship warped three or four miles round the comer of the island and up the narrow passage to the haven behind Skeleton Island. I volunteered for one of the boats, where I had, of course, no business. The heat was sweltering, and the men grumbled fiercely over their work. Anderson was in command of my boat, and instead of keeping the crew in order, he grumbled as loud as the worst. ‘Well,’ he said with an oath, ‘it’s not forever.’ I thought this was a very bad sign, for up to that day the men had gone briskly and willingly about their business; but the very sight of the island had relaxed the cords of discipline. All the way in, Long John stood by the steersman and conned the ship. He knew the passage like the palm of his hand, and though the man in the chains got everywhere more water than was down in the chart, John never hesitated once. ‘There’s a strong scour with the ebb,’ he said, ‘and this here passage has been dug out, in a manner of speaking, with a spade.’ We brought up just where the anchor was in the chart, about a third of a mile from each shore, the mainland on one side and Skeleton Island on the other. The bottom was clean sand. The plunge of our anchor sent up clouds of birds wheeling and crying over the woods, but in less than a minute they were down again and all was once more silent. Cest& view.and edit PCf. Da#nload the The place was entirely land-locked, buried in woods, the trees coming right down to high-water mark, the shores mostly flat, and the hilltops standing round at a distance in a sort of amphitheatre, one here, one there. Two little rivers, or rather two swamps, emptied out into this pond, as you might call it; and the foliage round that part of the shore had a kind of poisonous brightness. From the ship we could see nothing of the house or stockade, for they were quite buried among trees; and if it had not been for the chart on the companion, we might have been the first that had ever anchored there since the island arose out of the seas. There was not a breath of air moving, nor a sound but that of the surf booming half a mile away along the beaches and against the rocks outside. A peculiar stagnant smell hung over the anchorage—a smell of sodden leaves and rotting tree trunks. I observed the doctor sniffing and sniffing, like someone tasting a bad egg. ‘I don’t know about treasure,’ he said, ‘but I’ll stake my wig there’s fever here.’ If the conduct of the men had been alarming in the boat, it became truly threatening when they had come aboard. They lay about the deck growling together in talk. The slightest order was received with a black look and

fierbinte în înalturi, desi pasarile de mare roiau în juru-ne, sagetând cu tipete vazduhul si coborând ca fulgerul sa înhate în gheare vreun peste la fata apei, desi oricine ar fi fost bucuros sa vada pamânt dupa asemenea lunga calatorie în largul marii, mie urâtul îmi strângea ca într-un cleste inima. De la întâia vedere am urât Insula Comorilor. în dimineata asta echipajul avea a munci din greu. Pentru ca vântul contenise, trebuia sa coborâm barcile pe apa, sa remorcam vasul trei sau patru mile, ocolind limba de pamânt, si sa-l ancoram într-o mica strâmtoare de dupa Insula Scheletului. M-am asezat si eu într-una din barci, desi nu prea aveam ce face în ea. Soarele dogorea nemilos si marinarii bodoganeau mereu, blestemându-si soarta. Comanda barca Anderson, în loc sa-i mai domoleasca pe ciracii sai, cârtea si înjura mai abitir ca toti ceilalti. - Lasa, fie, scrâsni el, mai adaugând si o sudalma. Curând le-om pune noi capat la toate cele. "Semn rau" m-am gândit în sinea mea. Pâna acum oamenii muncisera cu sârguinta si placere. Fusese de ajuns însa sa se vada ajunsi la insula, pentru ca disciplina sa slabeasca în asemenea hal. John Lunganul nu se mai da dus de lânga cârmaci, ajutându-i sa mânuie corabia. Cunostea strâmtoarea ca pe propriul sau buzunar si nu se arata deloc mirat ca, ori de câte ori faceam masuratorile de trebuinta, apa se dovedea pretutindeni mai adânca decât arata harta noastra. - Trecatoarea asta a sapat-o refluxul, ne spuse el. Si de fiece data refluxul o adânceste, ca o lopata uriasa. Ne-am oprit chiar pe locul unde se afla desenata pe harta o ancora. Cam un sfert de mila ne despartea de corpul principal al insulei, ca si de Insula Scheletului. Fundul era curat, presarat cu nisip. Cu un zanganit puternic se lasa la fund lantul greu al ancorei, si cârduri întregi de pasari se înaltara din padure rotind si tipând deasupra noastra. Dar peste o clipa se ascunsera printre crengi si se lasa iar linistea. Strâmtoarea era ocrotita din toate partile de puternicul zid al padurii, pierzându-se în desisul ei. Hatisul începea chiar din buza malurilor, iar departe în zare se înaltau ca un amfiteatru dealurile. Doua gârle mâloase veneau sa se verse în strâmtoare, ce parea astfel un mic iaz tihnit. Vegetatia de-a lungul acestor doua gârle te uimea prin culoarea-i de un verde otravit. De pe corabie nu se vedea nici urma din cabana si palisada ce ne asteptam sa vedem. Erau ascunse pesemne toate în dosul copacilor si de n-ar fi fost harta noastra, am fi putut crede ca suntem primii oameni care am dat peste insula asta, de când s-o fi ridicat din adâncul oceanului. Vazduhul era nemiscat. Si numai un singur zgomot tulbura linistea - vuietul departat al fluxului, ce se sfarâma de stânci în celalalt capat al insulei. Un iz ciudat venea înspre corabie - un iz de frunze moarte si trunchiuri putrezite. Am observat ca doctorul îsi tot umfla narile si se strâmba, de parca i-ar fi mirosit a oua clocite. - Nu stiu de-or fi fiind aici comori, spuse el, dar va jur pe peruca mea ca frigurile nu lipsesc. Purtarea echipajului, care ma alarmase atâta, pe când remorcam cu barca corabia, ajunse sa-mi para aproape amenintatoare la întoarcere. Marinarii umblau de colo pâna colo pe punte si tot sopteau foarte suspect între ei. Pâna si cele mai însemnate ordine le ascultau posomorâti si le îndeplineau absolut fara nici un chef. Chiar cei mai pasnici pareau atinsi de molima razmeritei si n-avea cine-i chema la ordine. Vântul rascoalei aduna parca asupra capetelor noastre nouri negri de furtuna.

grudgingly and carelessly obeyed. Even the honest hands must have caught the infection, for there was not one man aboard to mend another. Mutiny, it was plain, hung over us like a thunder-cloud. And it was not only we of the cabin party who perceived the danger. Long John was hard at work going from group to group, spending himself in good advice, and as for example no man could have shown a better. He fairly outstripped himself in willingness and civility; he was all smiles to everyone. If an order were given, John would be on his crutch in an instant, with the cheeriest ‘Aye, aye, sir!’ in the world; and when there was nothing else to do, he kept up one song after another, as if to conceal the discontent of the rest. Of all the gloomy features of that gloomy afternoon, this obvious anxiety on the part of Long John appeared the worst. We held a council in the cabin. ‘Sir,’ said the captain, ‘if I risk another order, the whole ship’ll come about our ears by the run. You see, sir, here it is. I get a rough answer, do I not? Well, if I speak back, pikes will be going in two shakes; if I don’t, Silver will see there’s something under that, and the game’s up. Now, we’ve only one man to rely on.’ ‘And who is that?’ asked the squire. ‘Silver, sir,’ returned the captain; ‘he’s as anxious as you and I to smother things up. This is a tiff; he’d soon talk ‘em out of it if he had the chance, and what I propose to do is to give him the chance. Let’s allow the men an afternoon ashore. If they all go, why we’ll fight the ship. If they none of them go, well then, we hold the cabin, and God defend the right. If some go, you mark my words, sir, Silver’ll bring ‘em aboard again as mild as lambs.’ It was so decided; loaded pistols were served out to all the sure men; Hunter, Joyce, and Redruth were taken into our confidence and received the news with less surprise and a better spirit than we had looked for, and then the captain went on deck and addressed the crew. ‘My lads,’ said he, ‘we’ve had a hot day and are all tired and out of sorts. A turn ashore’11 hurt nobody— the boats are still in the water; you can take the gigs, and as many as please may go ashore for the afternoon. I’ll fire a gun half an hour before sundown. ’ I believe the silly fellows must have thought they would break their shins over treasure as soon as they were landed, for they all came out of their sulks in a moment and gave a cheer that started the echo in a far- away hill and sent the birds once more flying and squalling round the anchorage. The captain was too bright to be in the way. He whipped out of sight in a moment, leaving Silver to arrange the party, and I fancy it was as well he did so. Had he been on deck, he could no longer so much as have pretended not to understand the situation. It was as plain as day. Silver was the captain, and a mighty rebellious crew he had of it. The honest hands—and I was soon to see it proved that there were such on board—must have been very stupid fellows. Or rather, I suppose the truth was this, that all hands were disaffected by the example of the ringleaders—only some more, some less; and a few, being good fellows in the main, could neither be led nor driven any further. It is one thing to be idle and skulk and quite

Nu numai noi, cei din cabina, observasem primejdia. John Lunganul se straduia din rasputeri si el sa pastreze ordinea, colindând de la un grup la altul, vorbind cu fiece marinar în parte si straduindu-se sa dea pilda. Nu stia ce sa mai faca, doar sa para cât mai supus si serviabil. împartea zâmbete la dreapta si la stânga, si daca se dadea vreun ordin se repezea primul sa-l îndeplineasca, strigând cu veselie: - Am înteles, am înteles, sir! Iar când n-avea ce face se pornea pe cântat cântece unul dupa altul, ca sa bata mai putin la ochi ursuzenia celorlalti. Dar din tot ce vedeam ca mocneste în juru-ne în ziua asta blestemata, mai plina de tainuita amenintare ni se parea tocmai purtarea Lunganului. Ne-am adunat în cabina sa tinem sfat. - Sir, începu capitanul, daca dau un singur ordin, toata corabia are sa sara la noi. Vedeti si dumneavoastra ce se petrece. La fiece pas mi se trânteste în obraz o grosolanie. Daca as cuteza sa le raspund, ne-ar rupe în bucati pe loc. Daca n-o sa reactionez la grosolaniile lor, Silver poate începe sa ne suspecteze, si atunci pierdem în mod sigur partida. Grea situatie, mai ales ca acum ne putem bizui doar pe un singur om. - Pe cine? întreba squire Trelawney. - Chiar pe Silver, sir, raspunse capitanul. Tine si el, nu mai putin ca noi, sa linisteasca spiritele. Se vede de cât colo ca i-a apucat un simplu capriciu, si daca i-am da posibilitatea, el i-ar convinge sa nu se rascoale înainte de vreme... Propun sa-i dam putinta sa le vâre mintile în cap. N-ar strica sa le îngaduim marinarilor sa debarce pe uscat, ca sa se mai plimbe. Daca se duc toti împreuna, cu atât mai bine, - punem îndata mâna pe corabie. Daca nu se duce nimeni din ei - ne închidem în cabina si ne aparam, iar daca or sa se duca numai o parte, sa ma credeti, Silver o sa-i aduca îndarat pe bord ascultatori ca niste mielusei. Asa am si hotarât. Am împartit pistoale încarcate printre oamenii de nadejde, initiind pe Hunter, Joyce si Redruth în planurile noastre. Aflând ce se pregateste, ei nu s-au prea mirat si în genere au primit stirea mult mai calm decât ne asteptam noi. Apoi, capitanul a iesit pe punte si s-a adresat echipajului: - Baieti! le-a spus el. Astazi am lucrat din greu si suntem cu totii rupti de osteneala. Nu ne-ar strica deloc o mica plimbare pe uscat. Barcile au fost coborâte pe apa, si care vrea se poate duce pe tarm. O jumatate de ceas înainte de apusul soarelui voi trage un foc de tun, ca semnal de întoarcere. Nataraii si-or fi închipuit, pesemne, c-or sa gaseasca comorile cum or coborî pe uscat, si într-o clipa parca le-ar fi luat cineva cu mâna toata mahmureala. S-au pornit pe asemenea urale, încât au razbubuit ecourile pâna spre dealurile din zare si pasari speriate s-au înaltat iar cârd deasupra noastra. Capitanul proceda apoi foarte cuminte, plecând si lasân- du-1 pe Silver sa organizeze debarcarea. Nu-i vorba, nici n-ar fi putut proceda altfel. Caci daca ramânea pe punte, iar fi fost absolut imposibil sa se prefaca a nu întelege nimic din cele ce se petreceau sub nasul sau. Totul era limpede ca lumina zilei. Capetenia era Silver si la porunca lui se adunase o ceata întreaga de rasculati. Iar marinarii pasnici - curând a iesit în vileag ca au mai ramas si dintr-acestia pe corabie - s-au dovedit a fi niste prostanaci. De altminteri, se prea poate ca si ei erau stârniti împotriva noastra de rasculati, dar n-

another to take a ship and murder a number of innocent men. At last, however, the party was made up. Six fellows were to stay on board, and the remaining thirteen, including Silver, began to embark. Then it was that there came into my head the first of the mad notions that contributed so much to save our lives. If six men were left by Silver, it was plain our party could not take and fight the ship; and since only six were left, it was equally plain that the cabin party had no present need of my assistance. It occurred to me at once to go ashore. In a jiffy I had slipped over the side and curled up in the fore-sheets of the nearest boat, and almost at the same moment she shoved off. No one took notice of me, only the bow oar saying, ‘Is that you, Jim? Keep your head down.’ But Silver, from the other boat, looked sharply over and called out to know if that were me; and from that moment I began to regret what I had done. The crews raced for the beach, but the boat I was in, having some start and being at once the lighter and the better manned, shot far ahead of her consort, and the bow had struck among the shore-side trees and I had caught a branch and swung myself out and plunged into the nearest thicket while Silver and the rest were still a hundred yards behind. ‘Jim, Jim!’ I heard him shouting. But you may suppose I paid no heed; jumping, ducking, and breaking through, I ran straight before my nose till I could run no longer. 14 The First Blow I WAS so pleased at having given the slip to Long John that I began to enjoy myself and look around me with some interest on the strange land that I was in. I had crossed a marshy tract full of willows, bulrushes, and odd, outlandish, swampy trees; and I had now come out upon the skirts of an open piece of undulating, sandy country, about a mile long, dotted with a few pines and a great number of contorted trees, not unlike the oak in growth, but pale in the foliage, like willows. On the far side of the open stood one of the hills, with two quaint, craggy peaks shining vividly in the sun. I now felt for the first time the joy of exploration. The isle was uninhabited; my shipmates I had left behind, and nothing lived in front of me but dumb brutes and fowls. I turned hither and thither among the trees. Here and there were flowering plants, unknown to me; here and there I saw snakes, and one raised his head from a ledge of rock and hissed at me with a noise not unlike the spinning of a top. Little did I suppose that he was a deadly enemy and that the noise was the famous rattle. Then I came to a long thicket of these oaklike trees— live, or evergreen, oaks, I heard afterwards they should be called—which grew low along the sand like brambles, the boughs

aveau chef sa mearga prea departe. Una era sa cârtesti, sa trândavesti si sa nu vrei sa executi ordinele, si cu totul altceva e sa pui stapânire pe o corabie si sa ucizi oameni nevinovati. Dupa ciondaneli îndelungate, echipajul se împarti astfel: sase ramasera pe corabie, iar ceilalti treisprezece, printre care si Silver, coborâra în barci. în clipa asta m-am hotarât brusc sa savârsesc primul din seria aceea de acte disperate, care ulterior ne-au scapat totusi de moarte. Chibzuisem cam asa: totuna nu putem pune mâna pe corabie, din moment ce Silver a lasat pe bord sase din tâlharii sai. Pe de alta parte, o data ce-au ramas numai sase, înseamna ca nu au cine stie ce nevoie de mine aici. Si am hotarât sa cobor si eu pe tarm. într-o clipa am încalecat balustrada si m-am lasat sa cad în cea mai apropiata barca, care s-a si pornit în secunda urmatoare. Nu mi-a dat nimeni prea multa atentie si numai vâslasul din fata a rostit plictisit: - Tu esti, Jim? Tine capul la cutie! Dar Silver, aflat în cealalta barca, s-a uitat cu luare- aminte spre mine si m-a strigat, ca sa se convinga ca într- adevar eu sunt. A început sa-mi para rau ca m-am pornit cu ei, dar nu mai aveam încotro. Barcile s-au luat la întrecere care va ajunge mai repede la tarm. Si pentru ca barca în care ma aflam eu pornise prima, era mai usoara ca cealalta si cu vâslasi mai voinici, am luat-o cu mult înaintea lui Silver. Cum am ajuns la mal, într-o clipa m-am si prins de o creanga, am sarit din barca si m-am napustit cu capul înainte în desis. Silver si tovarasii sai ramasesera la vreo suta de iarzi în urma. - Jim, Jimî tot striga el. Dar se întelege ca n-am stat nici o clipa sa iau aminte la strigatele lui. Fugeam de mâneam pamântul, sarind peste radacini, frângând crengile, cazând si iar ridicându-ma, si am tot fugit asa, pâna când am simtit ca nu ma mai tin puterile. Capitolul XIV Prima lovitura Multumit ca m-am vazut scapat de Lunganul, m-am înveselit si am început sa privesc curios în juru-mi. La început m-am pomenit printre niste smârcuri napadite de salcii, papuris si fel de fel de copaci de care nu mai vazusem. Apoi am razbit pâna-n marginea unor nisiparisuri ce se întindeau cale de aproape o mila, având si urme de vegetatie: cresteau ici-colo pini rari si un fel de copacei schilavi, semanând a stejari, dar cu frunze albicioase ca ale salciilor. Departe, departe se zarea un deal cu doua creste, cele doua culmi stâncoase sclipeau ciudat în lumina soarelui. Simteam pentru întâia data în viata mea bucuria ce-o încearca exploratorii, ajungând în locuri pe unde n-a mai calcat nici când picior de om. Insula nu era locuita. Oamenii veniti cu mine ramasesera mult în urma si n-as fi putut întâlni în cale decât cine stie ce jivine sau pasari. Ma stre- curam cu prevedere printre copaci. întâlneam la tot pasul fel de fel de plante si flori necunoscute. Din loc în loc dadeam si peste serpi. Unul din ei, încolacit pe-o piatra, a ridicat capul si a sâsâit furios la mine, cum ar sâsâi rotindu-se un titirez. Habar n-aveam eu ca vedeam pentru prima oara în viata atât de bine cunoscutul sarpe cu clopotei, a carui muscatura e mortala. în sfârsit am intrat într-un hatis de copaci ce semanau a stejari. Mai târziu am aflat ca asa se si cheama: stejari cu frunza vesnic

curiously twisted, the foliage compact, like thatch. The thicket stretched down from the top of one of the sandy knolls, spreading and growing taller as it went, until it reached the margin of the broad, reedy fen, through which the nearest of the little rivers soaked its way into the anchorage. The marsh was steaming in the strong sun, and the outline of the Spy-glass trembled through the haze. All at once there began to go a sort of bustle among the bulrushes; a wild duck flew up with a quack, another followed, and soon over the whole surface of the marsh a great cloud of birds hung screaming and circling in the air. I judged at once that some of my shipmates must be drawing near along the borders of the fen. Nor was I deceived, for soon I heard the very distant and low tones of a human voice, which, as I continued to give ear, grew steadily louder and nearer. This put me in a great fear, and I crawled under cover of the nearest live-oak and squatted there, hearkening, as silent as a mouse. Another voice answered, and then the first voice, which I now recognized to be Silver’s, once more took up the story and ran on for a long while in a stream, only now and again interrupted by the other. By the sound they must have been talking earnestly, and almost fiercely; but no distinct word came to my hearing. At last the speakers seemed to have paused and perhaps to have sat down, for not only did they cease to draw any nearer, but the birds themselves began to grow more quiet and to settle again to their places in the swamp. And now I began to feel that I was neglecting my business, that since I had been so foolhardy as to come ashore with these desperadoes, the least I could do was to overhear them at their councils, and that my plain and obvious duty was to draw as close as I could manage, under the favourable ambush of the crouching trees. I could tell the direction of the speakers pretty exactly, not only by the sound of their voices but by the behaviour of the few birds that still hung in alarm above the heads of the intruders. Crawling on all fours, I made steadily but slowly towards them, till at last, raising my head to an aperture among the leaves, I could see clear down into a little green dell beside the marsh, and closely set about with trees, where Long John Silver and another of the crew stood face to face in conversation. The sun beat full upon them. Silver had thrown his hat beside him on the ground, and his great, smooth, blond face, all shining with heat, was lifted to the other man’s in a kind of appeal. ‘Mate,’ he was saying, ‘it’s because I thinks gold dust of you—gold dust, and you may lay to that! If I hadn’t took to you like pitch, do you think I’d have been here a- waming of you? All’s up—you can’t make nor mend; it’s to save your neck that I’m a-speaking, and if one of the wild uns knew it, where’d I be, Tom— now, tell me, where’d I be?’ ‘Silver,’ said the other man—and I observed he was not only red in the face, but spoke as hoarse as a crow, and his voice shook too, like a taut rope—‘Silver,’ says he, ‘you’re old, and you’re honest, or has the name for it; and you’ve money too,

verde. Cresteau pe pamânt nisipos si erau foarte scunzi, ca niste tufe de paducel. Crengile noduroase le erau straniu împletite si coroana deasa parea sa se înalte asupra-le ca un acoperis de paie. Pâlcurile de stejari, tot mai înalti si desi, coborau pe panta nisipoasa spre niste mlastini întinse, napadite de papuris, prin care serpuia una din gârlele ce se varsau în strâmtoare. Pale de aburi pluteau peste smârcuri si contururile Dealului Ocheanului pâlpâiau tremuratoare în vazduhul fierbinte. Deodata am auzit fosnind papurisul. O rata salbatica îsi lua macaind zborul, apoi alta, si curând am vazut înaltân- du-se deasupra smârcurilor un cârd urias de pasari, care se roteau cu tipat în vazduh. Mi-am dai seama îndata ca trebuie sa se fi aratat prin apropiere vreunul din marinarii nostri. N-am gresit. Curând am auzit de departe un glas, care, tot apropiindu-se, rasuna din ce în ce mai deslusit. M-am speriat îngrozitor, am dat fuga în hatisul cel mai apropiat si m-am tainuit ca un soricel printre stejari. Alt glas raspunse de undeva. Apoi l-am auzit iar pe cel dintâi si l-am recunoscut - era glasul lui Silver. Nu-i mai tacea gura, tot vorbind cu cineva. Tovarasul lui îi raspundea arar. Dupa cum mi s-a parut mie, erau amândoi scosi din sarite, dar cuvintele, cu toate eforturile mele, nu le puteam deslusi. De la o vreme au amutit amândoi. Pesemne s-or fi asezat sa se mai odihneasca, deoarece si pasarile s-au linistit si s-au aciuat iar în papuris. în clipa asta mi-am dat seama ca de fapt ma abat de la îndatoririle mele. Daca am fost atât de prost sa debarc pe uscat împreuna cu piratii, cel putin sa ascult ce au de gând. Datoria îmi impunea sa ma furisez cât mai aproape de ei si sa ma ascund în tufarisul acesta des de stejari strâmbi si nodurosi. Stabilisem exact locul unde sedeau cei doi marinari, si dupa sunetul vocilor, si dupa cele câteva pasari, care mai roteau speriate deasupra lor. Am luat-o târâs înainte si când am ridicat în sfârsit capul, privind prin frunzis, l-am vazut într-o poiana înverzita, lânga mlastina, pe John Silver, iar în fata lui se proptise celalalt marinar. Urmau sa vorbeasca, stând amândoi în palistea soarelui. Silver îsi zvârlise palaria jos în iarba si pe fata lui mare, dolofana si alba, siroind de sudoare, se citea o rugaminte aproape disperata. - Prietene, repeta el, mi-esti mai scump ca aurul. Oare crezi tu ca mi-as bate atâta capul cu tine, daca nu te-as iubi din toata inima? Dar ce s-a facut, s-a facut si acum nu mai poti schimba nimic. Asa ca stau acum cu tine doar pentru ca nu vreau sa-ti frângi gâtul de pomana. De-ar afla marinarii nostri ce vorbesc eu cu tine, Tom, nu stiu, ce mi-ar face! - Silver..., raspunse marinarul, si am observat ca s-a facut stacojiu la fata, iar glasul ragusit îi vibra ca un otgon prea întins. Silver, cum te vad nu mai esti tânar si parca mai ai un pic de obraz. Cel putin deocamdata nu te socoate nimeni un escroc. Ai bani... multi bani... mai multi decât au alti marinari. Si nici las nu esti. Lamureste-ma, rogu-te, de ce te-ai înhaitat cu leprele astea afurisite? Zau, nu pot sa cred ca ai facut cârdasie cu ei. Afla deci ca mai curând as lasa sa mi se taie mâna dreapta, decât sa ajung un tradator... Un zgomot neasteptat îi curma cuvintele. Uite ca am gasit în sfârsit un marinar cinstit! Si în aceeasi clipa ajunse pâna la mine confirmarea ca mai este unul la fel. Departe, dincolo de smârcuri, rasuna un strigat de mânie, apoi un tipat strident, urmat de un geamat sfâsietor. Ecoul repeta de câteva ori geamatul, izbindu-1 de

which lots of poor sailors hasn’t; and you’re brave, or I’m mistook. And will you tell me you’ll let yourself be led away with that kind of a mess of swabs? Not you! As sure as God sees me, I’d sooner lose my hand. If I turn agin my dooty—‘ And then all of a sudden he was interrupted by a noise. I had found one of the honest hands—well, here, at that same moment, came news of another. Far away out in the marsh there arose, all of a sudden, a sound like the cry of anger, then another on the back of it; and then one horrid, long-drawn scream. The rocks of the Spy-glass re-echoed it a score of times; the whole troop of marsh-birds rose again, darkening heaven, with a simultaneous whirr; and long after that death yell was still ringing in my brain, silence had re- established its empire, and only the rustle of the redescending birds and the boom of the distant surges disturbed the languor of the afternoon. Tom had leaped at the sound, like a horse at the spur, but Silver had not winked an eye. He stood where he was, resting lightly on his crutch, watching his companion like a snake about to spring. ‘John!’ said the sailor, stretching out his hand. ‘Hands off!’ cried Silver, leaping back a yard, as it seemed to me, with the speed and security of a trained gymnast. ‘Hands off, if you like, John Silver,’ said the other. ‘It’s a black conscience that can make you feared of me. But in heaven’s name, tell me, what was that?’ ‘That?’ returned Silver, smiling away, but warier than ever, his eye a mere pin-point in his big face, but gleaming like a crumb of glass. ‘That?’ Oh, I reckon that’ll be Alan.’ And at this point Tom flashed out like a hero. ‘Alan!’ he cried. ‘Then rest his soul for a true seaman! And as for you, John Silver, long you’ve been a mate of mine, but you’re mate of mine no more. If I die like a dog, I’ll die in my dooty. You’ve killed Alan, have you? Kill me too, if you can. But I defies you. ’ And with that, this brave fellow turned his back directly on the cook and set off walking for the beach. But he was not destined to go far. With a cry John seized the branch of a tree, whipped the crutch out of his armpit, and sent that uncouth missile hurtling through the air. It struck poor Tom, point foremost, and with stunning violence, right between the shoulders in the middle of his back. His hands flew up, he gave a sort of gasp, and fell. Whether he were injured much or little, none could ever tell. Like enough, to judge from the sound, his back was broken on the spot. But he had no time given him to recover. Silver, agile as a monkey even without leg or crutch, was on the top of him next moment and had twice buried his knife up to the hilt in that defenceless body. From my place of ambush, I could hear him pant aloud as he struck the blows. I do not know what it rightly is to faint, but I do know that for the next little while the whole world swam away from before me in a whirling mist; Silver and the birds, and the tall Spy-glass hilltop, going round and round and topsy-turvy before my eyes, and all manner of bells ringing and distant voices shouting in my ear. When I came again to myself the monster had pulled himself together, his crutch under his arm, his hat upon his head. Just

stâncile din Dealul Ocheanului. Toata armata de pasari se înalta iar în vazduh, acoperind cerul. Lunga vreme mi-a mai rasunat în urechi geamatul acesta de agonie, desi se înscaunase iar tacerea, întrerupta doar de fâlfâitul din aripi al pasarilor ce coborau si de mugetul îndepartat al fluxului. Tom tresari ca un cal caruia i-ai da pinteni. Dar Silver nici nu clipi din ochi. Statea sprijinit în cârja si-l fixa cu privirea ca un sarpe gata sa muste. - John! spuse marinarul, întinzând mâna spre el. - Jos labele! urla Silver, facând un salt îndarat cu o iuteala si abilitate de acrobat. - Bine, John Silver, las jos labele, spuse marinarul. Dar sa stii ca numai constiinta necurata te face sa te temi de mine. Te implor, lamureste-ma ce s-a întâmplat acolo! - Ce s-a întâmplat? îl strâmba Silver. Si zâmbi, dar nu atât de larg ca de obicei; pe fata lui latareata ochii i se îngustara ca doua ascutisuri de ac, stralucind sticlos. Ce s-a întâmplat? Cred ca Alan a tipat. Sarmanul Tom se napusti la bucatar. - Alan?! exclama el. Daca-i el, fie-i tarâna usoara... A murit ca un adevarat marinar! Pe când tu, John Silver... Lunga vreme am fost tovarasi, dar de acum înainte s-a ispravit! Chiar de-o fi sa mor ca un câine, n-am sa-mi calc pe cuget. Voi l-ati omorât pe Alan, nu-i asa? Atunci omorâti-ma si pe mine, daca sunteti în stare! Dar sa stii ca nu ma tem de voi. Acestea fiind spuse, viteazul marinar se întoarse cu spatele spre bucatar si porni spre tarm. Dar nu i-a fost dat sa ajunga prea departe. John scoase un tipat, se apuca cu mâna de-o creanga si, ridicându-si cârja, o repezi în urma lui, ca pe-o sulita. Cârja, zvârlita cu o forta teribila, zbura suierind prin vazduh si-l lovi pe Tom cu ascutisul drept în spate, între omoplati. Bietul Tom batu aerul cu mâinile si cazu. Nu stiu cât de grav fusese ranit... Dupa sunetul ce l-am auzit, cârja îi rupse pesemne sira spinarii. Silver nu-1 mai lasa sa-si vina în fire. Fara sprijin, doar într-un picior, sari spre el ca o maimuta si-si împlânta de doua ori cutitul pâna la maner în trupul ce zacea fara aparare. Din tufisul unde ma aflam ascuns, am auzit ce greu sufla ucigasul, aplicând loviturile. Nu-mi mai pierdusem niciodata pâna atunci cunostinta si nu stiam cam ce-o fi însemnând, dar în clipa aceea toata lumea disparu caîntr-o ceata în fata ochilor mei. Si Silver, si pasarile, si culmea Dealului Ocheanului - toate pornira sa se roteasca si sa se legene în juru-mi. în urechi îmi suna un dangat de clopote, însotite de glasuri departate si straine. Când mi-am venit în fire, mizerabilul statea iar cu cârja subsuoara si cu palaria în cap. Iar la picioarele lui zacea nemiscat Tom. Dar ucigasul nici nu se uita la el. îsi stergea cutitul naclait de sânge cu un manunchi de iarba. Toate în juru-mi ramasesera neschimbate. Soarele urma sa dogorasca nemilos culmea înalta a dâmbului, jos deasupra smârcurilor pluteau aceleasi pale de ceata. Si parca nu-mi venea sa cred ca o clipa în urma fusese omorât un om chiar sub ochii mei. John scoase un fluier din buzunar si fluiera de câteva ori în sir. Semnalul se împrastie departe în vazduhul fierbinte. Eu nu stiam, fireste, pe cine vrea sa cheme Silver si ce înseamna semnalul acesta, dar într-o clipa au rabufnit iar la suprafata toate spaimele din mine. Or sa vina oameni... Or sa dea peste mine... Dac-au omorât de-acum piratii acesti marinari cinstiti, de ce adica, dupa Tom si Alan,

before him Tom lay motionless upon the sward; but the murderer minded him not a whit, cleansing his blood-stained knife the while upon a wisp of grass. Everything else was unchanged, the sun still shining mercilessly on the steaming marsh and the tall pinnacle of the mountain, and I could scarce persuade myself that murder had been actually done and a human life cruelly cut short a moment since before my eyes. But now John put his hand into his pocket, brought out a whistle, and blew upon it several modulated blasts that rang far across the heated air. I could not tell, of course, the meaning of the signal, but it instantly awoke my fears. More men would be coming. I might be discovered. They had already slain two of the honest people; after Tom and Alan, might not I come next? Instantly I began to extricate myself and crawl back again, with what speed and silence I could manage, to the more open portion of the wood. As I did so, I could hear hails coming and going between the old buccaneer and his comrades, and this sound of danger lent me wings. As soon as I was clear of the thicket, I ran as I never ran before, scarce minding the direction of my flight, so long as it led me from the murderers; and as I ran, fear grew and grew upon me until it turned into a kind of frenzy. Indeed, could anyone be more entirely lost than I? When the gun fired, how should I dare to go down to the boats among those fiends, still smoking from their crime? Would not the first of them who saw me wring my neck like a snipe’s? Would not my absence itself be an evidence to them of my alarm, and therefore of my fatal knowledge? It was all over, I thought. Good-bye to the HISPANIOLA; good-bye to the squire, the doctor, and the captain! There was nothing left for me but death by starvation or death by the hands of the mutineers. All this while, as I say, I was still running, and without taking any notice, I had drawn near to the foot of the little hill with the two peaks and had got into a part of the island where the live-oaks grew more widely apart and seemed more like forest trees in their bearing and dimensions. Mingled with these were a few scattered pines, some fifty, some nearer seventy, feet high. The air too smelt more freshly than down beside the marsh. And here a fresh alarm brought me to a standstill with a thumping heart. The Man of the Island FROM the side of the hill, which was here steep and stony, a spout of gravel was dislodged and fell rattling and bounding through the trees. My eyes turned instinctively in that direction, and I saw a figure leap with great rapidity behind the trunk of a pine. What it was, whether bear or man or monkey, I could in no wise tell. It seemed dark and shaggy; more I knew not. But the terror of this new apparition brought me to a stand. I was now, it seemed, cut off upon both sides; behind me the murderers, before me this lurking nondescript. And immediately I began to prefer the dangers that I knew to those I knew not. Silver himself appeared less terrible in contrast with this creature of the woods, and I turned on my heel, and

n-as putea sa cad si eu victima furiei lor? Silindu-ma sa nu fac zgomot, am iesit în patru labe din tufis si am rupt-o de fuga spre padure. Departându-ma în goana, l-am auzit deodata pe batrânul pirat strigându-si tovarasii. Glasurile lor parca mi-au prins aripi de umeri. Hatisul ramase departe în urma. Alergam cum nu mai alergasem niciodata. Zburam, fara sa ma mai uit pe unde trec, doar sa pun între mine si ucigasii acestia cea mai mare distanta posibila. Cu fiece pas spaima mea crestea, prefa- cându-se în cele din urma într-o groaza nebuna. Situatia mea era pur si simplu disperata. Pot eu oare îndrazni când va rasuna lovitura de tun sa ma urc în barca alaturi de tâlharii acestia, cu mâinile patate de sânge omenesc? Pot eu oare nadajdui ca nu-mi va suci gâtul oricare din ei chiar în prima clipa când ar da peste mine ? Doar lipsa mea e prea de ajuns pentru a le dovedi ca ma tem de ei si vasazica le-am ghicit jocul. "Totul s-a sfârsit, cugetam eu. Adio "Hispaniola"! Ramâneti cu bine, squire Trelawney, doctor Livesey si capitane Smollett! Daca n-am sa mor de foame, voi muri fara doar si poate strapuns de cutitele banditilor...". Goneam fara sa stiu încotro ma îndrept, pâna când m-am pomenit la poalele dealului acela cu doua creste. în partea aceasta a insulei stejarii cu frunzisul vesnic verde erau mai rari si începusera sa semene a copaci adevarati. Ici-colo printre ei se înaltau pini singuratici, numarând cel putin cincizeci-saptezeci de picioare32 pâna-n vârf. Vazduhul era proaspat si curat, cu totul altfel decât jos, lânga mlastina. Dar aici ma astepta alta primejdie, si inima mi se strânsese iar de groaza. Capitolul XV Insularul Un val de pietris marunt se revarsa pe panta stâncoasa, saltând si fâsâind în iarba, printre pomi. Am privit fara voia mea în sus si am vazut o faptura ciudata, care s-a ascuns brusc dupa un trunchi de pin. Ce sa fie? Un urs? Un om? O maimuta? Apucasem sa observ doar ceva negru si latos, care m-a vârât în toate spaimele. Asadar, amândoua caile îmi sunt taiate. în urma ma pândesc ucigasii, în fata - dihania aceasta. într-o clipa am hotarât ca un pericol cunoscut e de preferat unuia necunoscut. Pâna si Silver nu mi se parea atât de groaznic ca monstrul acesta paduratic. Am facut stânga împrejur, si, întorcându-ma din când în când sa arunc o privire în urma, am pornit în fuga înspre partea unde stiam ca trebuie sa fie barcile. Monstrul a facut însa si el un ocol mare, m-a întrecut si acum se

looking sharply behind me over my shoulder, began to retrace my steps in the direction of the boats. Instantly the figure reappeared, and making a wide circuit, began to head me off. I was tired, at any rate; but had I been as fresh as when I rose, I could see it was in vain for me to contend in speed with such an adversary. From trunk to trunk the creature flitted like a deer, running manlike on two legs, but unlike any man that I had ever seen, stooping almost double as it ran. Yet a man it was, I could no longer be in doubt about that. I began to recall what I had heard of cannibals. I was within an ace of calling for help. But the mere fact that he was a man, however wild, had somewhat reassured me, and my fear of Silver began to revive in proportion. I stood still, therefore, and cast about for some method of escape; and as I was so thinking, the recollection of my pistol flashed into my mind. As soon as I remembered I was not defenceless, courage glowed again in my heart and I set my face resolutely for this man of the island and walked briskly towards him. He was concealed by this time behind another tree trunk; but he must have been watching me closely, for as soon as I began to move in his direction he reappeared and took a step to meet me. Then he hesitated, drew back, came forward again, and at last, to my wonder and confusion, threw himself on his knees and held out his clasped hands in supplication. At that I once more stopped. ‘Who are you?’ I asked. ‘Ben Gunn,’ he answered, and his voice sounded hoarse and awkward, like a rusty lock. ‘I’m poor Ben Gunn, I am; and I haven’t spoke with a Christian these three years.’ I could now see that he was a white man like myself and that his features were even pleasing. His skin, wherever it was exposed, was burnt by the sun; even his lips were black, and his fair eyes looked quite startling in so dark a face. Of all the beggar-men that I had seen or fancied, he was the chief for raggedness. He was clothed with tatters of old ship’s canvas and old sea-cloth, and this extraordinary patchwork was all held together by a system of the most various and incongruous fastenings, brass buttons, bits of stick, and loops of tarry gaskin. About his waist he wore an old brass-buckled leather belt, which was the one thing solid in his whole accoutrement. ‘Three years!’ I cried. ‘Were you shipwrecked?’ ‘Nay, mate,’ said he; ‘marooned.’ I had heard the word, and I knew it stood for a horrible kind of punishment common enough among the buccaneers, in which the offender is put ashore with a little powder and shot and left behind on some desolate and distant island. ‘Marooned three years agone,’ he continued, ‘and lived on goats since then, and berries, and oysters. Wherever a man is, says I, a man can do for himself. But, mate, my heart is sore for Christian diet. You mightn’t happen to have a piece of cheese about you, now? No? Well, many’s the long night I’ve dreamed of cheese—toasted, mostly— and woke up again, and here I were.’ ‘If ever I can get aboard again,’ said I, ‘you shall have cheese by the stone. ’ All this time he had been feeling the stuff of my jacket, smoothing my hands, looking at my boots, and generally, in

afla iar în fata mea. Eram rupt de osteneala. Dar chiar sa nu fi simtit nici urma de osteneala, tot nu m-as fi putut întrece la fuga cu un asemenea protivnic. Faptura cea ciudata alerga din trunchi în trunchi cu o sprinteneala de cerb. Alerga în doua picioare, ca oamenii, desi se apleca mult în jos, de parca s-ar fi curmat în doua. Da, om era, nu mai încapea nici o îndoiala. Mi-a venit într-o clipa în minte tot ce auzisem cândva de canibali si tocmai ma pregateam sa strig dupa ajutor, când gândul ca am totusi în fata în om, chiar salbatic de-ar fi, m-a oprit, îmbarbatându-ma. începea sa-si faca iar loc în mine groaza de Silver. Am contenit din fuga, chibzuind cum sa fac sa scap de dusman. Apoi mi-am amintit ca am un pistol cu mine. Când mi-am dat seama ca nu sunt dezarmat, mi-a revenit toata barbatia si am pornit cu hotarâre spre insular. El a dat sa se ascunda iar dupa copac. Vazându-ma însa ca ma îndrept spre el, a iesit din ascunzis si a facut un pas în întâmpinarea mea. Apoi a tropait pe loc, cuprins de sfiala, s-a dat îndarat si, spre nemasurata mea uimire si jena, a cazut brusc în genunchi, întinzându-si rugator mâinile spre mine. Am ramas tintuit locului. - Cine esti dumneata? l-am întrebat eu. - Ma cheama Ben Gunn, mi-a raspuns el; avea un glas ragusit, ca un scârtâit de lacat ruginit. Sunt nefericitul Ben Gunn. De trei ani n-am mai vorbit cu o faptura omeneasca. Aveam în fata un alb, ca si mine, si trasaturile fetei pareau chiar sa fie destul de placute. Numai ca era atât de ars de soare, încât pâna si buzele îi erau negre. Ochii albastri contrastau puternic cu fata bronzata. Din toti cersetorii, pe care i-am vazut vreodata în viata, acesta era cel mai zdrentaros. Toata îmbracamintea lui consta din câteva fâsii de pânza de corabie si o camasa de marinar. Trentele se tineau legate între ele cu ajutorul unui bumb de arama si câtorva nuiele, iar pe alocuri erau lipite cu câlti muiati în smoala. Singurul lucru întreg pe el era un brâu de piele cu pafta de arama. - Trei ani! am exclamat eu. Ai suferit un naufragiu? - Nu, prietene, mi-a raspuns el. Am fost parasit aici pe insula. Auzisem si eu de groaznica pedeapsa nascocita de pirati: sa-l debarce pe vinovat pe-o insula îndepartata si pustie, lasân- du-1 singur, doar cu o mica provizie de gloante si praf de pusca. - Am fost parasit pe insula asta acum trei ani, urma el. De atunci ma tot hranesc cu carne de caprioara, cu pomusoare si stridii. Omul e în stare sa traiasca oriunde l-ar arunca soarta. Dar de-ai sti, dragutule, ce dor mi-e de mâncare adevarata! N-ai cu tine o bucatica de brânza ?.. Nu? De câte ori visez si iar visez în noptile mele lungi o bucatica de brânza pe-o feliuta de pâine... Si când ma trezesc, vad ca a fost doar un vis. - Daca am sa izbutesc sa ma întorc la mine pe corabie, ai sa capeti un calup întreg de brânza, i-am spus eu. El îmi pipaia straiele, îmi mângâia mâinile, se uita cu admiratie la cizmele mele, tot bucurându-se ca un copil ca vede, în sfârsit, în fata sa un om. Auzindu-mi raspunsul, s-a uitat la mine cu un fel de siretenie. - Daca o sa izbutesti sa te întorci la tine pe corabie? îmi repeta el cuvintele. Dar ce te-ar putea împiedica sa te întorci? - Nu dumneata, fireste, i-am raspuns eu. - Fireste ca nu eu! exclama el. Si cum te cheama, prietene? - Jim, i-am spus eu. - Jim, Jim... îmi repeta el cu încântare numele. Sa stii, Jim, ca am dus o viata pe care mi-e si rusine sa ti-o povestesc. Ai crede tu,

the intervals of his speech, showing a childish pleasure in the presence of a fellow creature. But at my last words he perked up into a kind of startled slyness. ‘If ever you can get aboard again, says you?’ he repeated. ‘Why, now, who’s to hinder you?’ ‘Not you, I know,’ was my reply. ‘And right you was,’ he cried. ‘Now you—what do you call yourself, mate?’ ‘Jim,’ I told him. ‘Jim, Jim,’ says he, quite pleased apparently. ‘Well, now, Jim, I’ve lived that rough as you’d be ashamed to hear of. Now, for instance, you wouldn’t think I had had a pious mother—to look at me?’ he asked. ‘Why, no, not in particular,’ I answered. ‘Ah, well,’ said he, ‘but I had—remarkable pious. And I was a civil, pious boy, and could rattle off my catechism that fast, as you couldn’t tell one word from another. And here’s what it come to, Jim, and it begun with chuck- farthen on the blessed grave-stones! That’s what it begun with, but it went further’n that; and so my mother told me, and predicked the whole, she did, the pious woman! But it were Providence that put me here. I’ve thought it all out in this here lonely island, and I’m back on piety. You don’t catch me tasting rum so much, but just a thimbleful for luck, of course, the first chance I have. I’m bound I’ll be good, and I see the way to. And, Jim’—looking all round him and lowering his voice to a whisper—‘I’m rich. ’ I now felt sure that the poor fellow had gone crazy in his solitude, and I suppose I must have shown the feeling in my face, for he repeated the statement hotly: ‘Rich! Rich! I says. And I’ll tell you what: I’ll make a man of you, Jim. Ah, Jim, you’ll bless your stars, you will, you was the first that found me! ’ And at this there came suddenly a lowering shadow over his face, and he tightened his grasp upon my hand and raised a forefinger threateningly before my eyes. ‘Now, Jim, you tell me true: that ain’t Flint’s ship?’ he asked. At this I had a happy inspiration. I began to believe that I had found an ally, and I answered him at once. ‘It’s not Flint’s ship, and Flint is dead; but I’ll tell you true, as you ask me—there are some of Flint’s hands aboard; worse luck for the rest of us.’ ‘Not a man—with one—leg?’ he gasped. ‘Silver?’ I asked. ‘Ah, Silver!’ says he. ‘That were his name.’ ‘He’s the cook, and the ringleader too.’ He was still holding me by the wrist, and at that he give it quite a wring. ‘If you was sent by Long John,’ he said, ‘I’m as good as pork, and I know it. But where was you, do you suppose?’ I had made my mind up in a moment, and by way of answer told him the whole story of our voyage and the predicament in which we found ourselves. He heard me with the keenest interest, and when I had done he patted me on the head. ‘You’re a good lad, Jim,’ he said; ‘and you’re all in a clove hitch, ain’t you? Well, you just put your trust in Ben Gunn—Ben Gunn’s the man to do it. Would you think it likely, now, that your squire would prove a liberal-minded one in case of help—him being in a clove hitch, as you remark?’

uitându-te la mine, ca mama mea a fost o femeie foarte cumsecade si evlavioasa ? - Cam greu sa crezi, am recunoscut eu. - Si totusi a fost o femeie extraordinar de cumsecade, urma el. Iar eu am fost un baietel politicos si bine crescut si stiam a spune pe de rost catehismul atât de iute, încât nici n-ai fi putut deosebi un cuvânt de altul. Si uite ce-a iesit din mine, Jim. Toata pricina e ca de tânar ma duceam cu prietenii mei la cimitir sa jucam risca pe parale! Zau, am început de la risca si pe urma au venit toate celelalte. Spunea saraca maica-mea c-am s-o sfârsesc rau, si i s-a adeverit cuvântul. La drept vorbind, e chiar mai bine c-am ajuns în singuratate, si de multe m-am cait. Acuma nu ma mai poti ademeni pe mine cu bautura. Fireste, n-as duce nici acuma la ureche, dar... mai mult de un paharut n-as bea, numai un piculet, cât sa încapa într-un degetar, de noroc... Mi-am dat cuvântul sa ma îndrept si acuma fii sigur ca nu ma abat din cale, ai sa vezi tu! Si mai e ceva, Jim, îsi coborî el în soapta glasul, privind banuitor în jur. Acuma sunt un mare bogatas. Când am mai auzit-o si pe asta, m-am convins ca nefericitul si-a iesit din minti de când sta aici singur. Pesemne, mi-o fi citit gândul pe fata, caci repeta cu si mai multa aprindere: - Un mare bogatas! Da, da, sunt un mare bogatas! Asculta, Jim, am sa fac om din tine, crede-ma! Ah, Jim, ai sa-ti binecuvântezi soarta pentru ca m-ai întâlnit tu primul!... Deodata fata i se întuneca, îmi înclesta strâns mâna, ridicând amenintator un deget. Spune adevarat, Jim: n-ai venit cu corabia lui Flint? într-o clipa m-a strafulgerat un gând fericit: omul acesta ar putea deveni aliatul nostru. Si i-am raspuns pe loc: - Nu, nu-i a lui Flint. Flint a murit. Dar daca vrei sa stii adevarul, uite adevarul: avem pe corabie câtiva din vechii lui tovarasi, si asta e o mare nenorocire pe capul nostru. - Dar n-aveti cumva printre voi pe... cel fara de un picior? întreba el gâfâind. - Silver? am întrebat la rândul meu. - Silver! Silver! Da, Silver îl chema. - El e bucatarul nostru. Si conduce toata banda. Cum ma mai tinea de mâna, fu cât pe ce sa mi-o rupa auzindu-mi cuvintele. - Daca te-a trimis Lunganul, spuse el, sunt pierdut. Dar stii tu unde te gasesti aici ? Am hotarât sa-i povestesc îndata totul - si de calatoria noastra, si de situatia grea în care ne-am pomenit. M-a ascultat cu luare aminte si când am sfârsit, m-a mângâiat usor pe cap. - Esti un baiat de treaba, Jim, spuse el. Dar acuma ati intrat la mare ananghie. Bizuiti-va pe Ben Gunn, ca va scoate el din încurcatura, ai sa vezi. Dar ia spune-mi: cum s-ar putea purta squire-ul vostru cu un om care l-ar scoate din încurcatura? I-am spus ca squire-ul nostru e cel mai generos om din lume. - Bine, bine... Dar, vezi tu, urma Ben Gunn, n-am deloc de gând sa-i cer o livra de lacheu sau un loc de portar. Nu, asa ceva ma lasa rece! Vreau sa stiu doar, daca o sa se învoiasca sa-mi dea barem o mie de lire din banii care sunt si asa ai mei? - Sunt sigur ca o sa ti-i dea, i-am raspuns eu. Toti marinarii ar fi urmat sa-si primeasca partea din comorile gasite. - Si are sa ma duca pâna acasa? ma întreba el, privin- du-ma iscoditor. - Bineînteles! am exclamat eu. Squire Trelawney e un adevarat gentleman. Afara de asta, daca scapam de tâlhari, ajutorul unui

I told him the squire was the most liberal of men. ‘Aye, but you see,’ returned Ben Gunn, T didn’t mean giving me a gate to keep, and a suit of livery clothes, and such; that’s not my mark, Jim. What I mean is, would he be likely to come down to the toon of, say one thousand pounds out of money that’s as good as a man’s own already?’ T am sure he would,’ said I. ‘As it was, all hands were to share.’ ‘AND a passage home?’ he added with a look of great shrewdness. ‘Why,’ I cried, ‘the squire’s a gentleman. And besides, if we got rid of the others, we should want you to help work the vessel home.’ ‘Ah,’ said he, ‘so you would.’ And he seemed very much relieved. ‘Now, I’ll tell you what,’ he went on. ‘So much I’ll tell you, and no more. I were in Flint’s ship when he buried the treasure; he and six along—six strong seamen. They was ashore nigh on a week, and us standing off and on in the old WALRUS. One fine day up went the signal, and here come Flint by himself in a little boat, and his head done up in a blue scarf. The sun was getting up, and mortal white he looked about the cutwater. But, there he was, you mind, and the six all dead—dead and buried. How he done it, not a man aboard us could make out. It was battle, murder, and sudden death, leastways—him against six. Billy Bones was the mate; Long John, he was quartermaster; and they asked him where the treasure was. ‘Ah,’ says he, ‘you can go ashore, if you like, and stay,’ he says; ‘but as for the ship, she’ll beat up for more, by thunder!’ That’s what he said. ‘Well, I was in another ship three years back, and we sighted this island. ‘Boys,’ said I, ‘here’s Flint’s treasure; let’s land and find it.’ The cap’n was displeased at that, but my messmates were all of a mind and landed. Twelve days they looked for it, and every day they had the worse word for me, until one fine morning all hands went aboard. ‘As for you, Benjamin Gunn,’ says they, ‘here’s a musket,’ they says, ‘and a spade, and pick-axe. You can stay here and find Flint’s money for yourself,’ they says. ‘Well, Jim, three years have I been here, and not a bite of Christian diet from that day to this. But now, you look here; look at me. Do I look like a man before the mast? No, says you. Nor I weren’t, neither, I says.’ And with that he winked and pinched me hard. ‘Just you mention them words to your squire, Jim,’ he went on. ‘Nor he weren’t, neither—that’s the words. Three years he were the man of this island, light and dark, fair and rain; and sometimes he would maybe think upon a prayer (says you), and sometimes he would maybe think of his old mother, so be as she’s alive (you’ll say); but the most part of Gunn’s time (this is what you’ll say)—the most part of his time was took up with another matter. And then you’ll give him a nip, like I do.’ And he pinched me again in the most confidential manner. ‘Then,’ he continued, ‘then you’ll up, and you’ll say this: Gunn is a good man (you’ll say), and he puts a precious sight more confidence—a precious sight, mind that—in a gen’leman bom than in these gen’leman of fortune, having been one hisself. ’

navigator atât de experimentat cum esti dumneata va fi foarte pretuit pe corabia noastra. - Da, spuse el, vasazica chiar o sa ma scoateti de aici? Sarmanul Ben rasufla usurat. - Si acum asculta ce-am sa-ti povestesc, urma el. Faceam parte din echipajul lui Flint, când si-a îngropat el comorile. El s-a dus cu alti sase marinari pe uscat - toti oameni zdraveni si voinici - si au zabovit o saptamâna de zile pe insula, în vreme ce noi ceilalti ramasesem pe bordul batrânei "Morse". într-o buna zi am vazut în sfârsit barca întorcân- du-se, iar la vâsle se afla numai Flint, cu capul oblojit într-un salut albastru. Rasarea soarele. El statea în barca palid ca moartea si se întorcea... singur, caci ceilalti sase erau ucisi... ucisi si îngropati... da... cum s-o fi rafuit cu ei n-a aflat nimeni niciodata. C-o fi fost vreo bataie, ca s-or fi taiat cu cutitele, ori altcumva, cine stie... Atâta se stie ca el fusese unul, iar ei sase!.. Billy Bones, care era timonier, si John Lunganul - magazionerul - l-au întrebat unde-s comorile. "Poftim de coborâti pe uscat si cauta-ti-le, i-a fost raspunsul. Dar va jur pe toate fulgerele din cer ca n-am sa va astept cu corabia nici o clipita". Uite asa le-a spus Flint. Iar trei ani în urma ma aflam marinar pe alta corabie, când am trecut pe aici si am vazut iar insula. "Baieti, le-am spus eu ortacilor, uite aici si-a îngropat Flint comorile. Hai pe mal sa le cautam". Capitanul s-a suparat grozav. Dar toti marinarii s-au învoit cu mine si am acostat la tarm. Douasprezece zile am tot cautat noi comorile si nu le-am gasit. Si pe zi ce trecea, tovarasii mei se înciudau tot mai crâncen împotriva mea. în cele din urma au hotarât sa se întoarca pe corabie. "Iar tu, Benjamin Gunn, ramâi aici! mi-au spus ei. Uite o muscheta, o cazma si o ranga, tine-le, Benjamin Gunn... Ramâi cu ele aici si cauta paralutele lui Flint". Si uite, de atunci traiesc aici. Jim, de trei anisori de zile, si niciodata n-am vazut bucate omenesti. Uita-te la mine: seman eu a simplu marinar?... Spui ca nu? Pai nici n-am semanat vreodata. Mi-a clipit nastrusnic dintr-un ochi si m-a ciupit tare de mâna. - Asa sa-i spui squire-ului tau, Jim: n-a semanat niciodata a simplu marinar. Si sa-i mai spui ca Ben a stat trei ani aici pe insula, singur-singurel, zi si noapte pe vreme buna si pe vreme rea. Uneori spunea poate câte o rugaciune, alteori îsi aducea aminte de maica-sa cea batrâna, desi de mult nu mai e printre cei vii, uite asa sa-i spui. Dar cea mai mare parte din vreme... asta sa i-o spui numaidecât... cea mai mare parte din vreme Gunn s-a ocupat de alte lucruri. Si când ai sa-i spui cuvintele astea, sa-l ciupesti uite-asa. Si el ma ciupi iar de mâna cu toata prietenia. - Si uite ce sa-i mai spui, urma el. Gunn e un om foarte cumsecade, asa sa-i spui. Gunn are mult mai multa încredere într-un cavaler înnascut decât într-un cavaler al norocului, tocmai pentru ca a fost si el însusi cândva cavaler al norocului. - Din tot ce-mi povestesti dumneata n-am înteles aproape nimic, i-am spus eu. De altfel asta n-are acum nici o însemnatate, pentru ca totuna habar n-am cum am sa ajung înapoi pe corabie. - Da, spuse el, ai scrântit-o. Dar nu-i nimic, am eu o barca pe care mi-am facut-o singur cu mâinile mele. O tin ascunsa sub o stânca. în caz de nevoie putem pleca cu ea, când s-o întuneca... Dar ia stai! striga el deodata. Asta ce-o mai fi? Chiar în clipa aceea raspunse dinspre corabie o lovitura de tun. Ecoul prinse tunetul, purtându-1 peste toata insula. Ciudat lucru: pâna la apusul soarelui mai ramâneau cel putin doua ceasuri. - S-a început lupta! am strigat eu. înainte! Hai mai repede! Si m-am repezit în directia corabiei, uitând de toate spaimele de

‘Well,’ I said, ‘I don’t understand one word that you’ve been saying. But that’s neither here nor there; for how am I to get on board?’ ‘Ah,’ said he, ‘that’s the hitch, for sure. Well, there’s my boat, that I made with my two hands. I keep her under the white rock. If the worst come to the worst, we might try that after dark. Hi!’ he broke out. ‘What’s that?’ For just then, although the sun had still an hour or two to run, all the echoes of the island awoke and bellowed to the thunder of a cannon. ‘They have begun to fight!’ I cried. ‘Follow me.’ And I began to run towards the anchorage, my terrors all forgotten, while close at my side the marooned man in his goatskins trotted easily and lightly. ‘Left, left,’ says he; ‘keep to your left hand, mate Jim! Under the trees with you! Theer’s where I killed my first goat. They don’t come down here now; they’re all mastheaded on them mountings for the fear of Benjamin Gunn. Ah! And there’s the cetemery’— cemetery, he must have meant. ‘You see the mounds? I come here and prayed, nows and thens, when I thought maybe a Sunday would be about doo. It weren’t quite a chapel, but it seemed more solemn like; and then, says you, Ben Gunn was short-handed—no chapling, nor so much as a Bible and a flag, you says.’ So he kept talking as I ran, neither expecting nor receiving any answer. The cannon-shot was followed after a considerable interval by a volley of small arms. eSock bioug ht to you by (j^nitro"* Ceafe view, and edit tDf. Download the free tja I version. Another pause, and then, not a quarter of a mile in front of me, I beheld the Union Jack flutter in the air above a wood. PART FOUR The Stockade Narrative Continued by the Doctor: How the Ship Was Abandoned IT was about half past one—three bells in the sea phrase—that the two boats went ashore from the HISPANIOLA. The captain, the squire, and I were talking matters over in the cabin. Had there been a breath of wind, we should have fallen on the six mutineers who were left aboard with us, slipped our cable, and away to sea. But the wind was wanting; and to complete our helplessness, down came Hunter with the news that Jim Hawkins had slipped into a boat and was gone ashore with the rest. It never occurred to us to doubt Jim Hawkins, but we were alarmed for his safety. With the men in the temper they were in, it seemed an even chance if we should see the lad again. We ran on deck. The pitch was bubbling in the seams; the nasty stench of the place turned me sick; if ever a man smelt fever and dysentery, it was in that abominable anchorage. The six scoundrels were sitting grumbling under a sail in the forecastle; ashore we could see the gigs made fast and a man sitting in each, hard by where the river runs in. One of them was whistling

mai adineauri. Nenorocitul de Ben alerga tot atât de sprinten alaturi de mine. - Mai la stânga, ia-o mai la stânga! repeta el. Mai la stânga, Jim, dragutule! Tine-te mai în umbra pomilor! Uite în locul asta am împuscat eu prima caprioara. Acuma nu mai coboara ele pâna aici, ramân sus pe creste, se tem de Benjamin Gunn. A! Uite si cimitirul. Vezi movilitele? Veneam aici si ma rugam uneori, când îmi închipuiam ca s-ar putea sa fie zi de duminica. N-o fi chiar ca la biserica, dar tot parca-i mai sfintit olecutica locul. Nu-i vorba, nu aveam nici capelan, nici biblie... Si tot palavragea asa, fara sa se mai opreasca si fara sa astepte vre-un raspuns. Nu-i vorba, nici nu i-as fi putut raspunde. Dupa lovitura de tun lunga vreme domni linistea, apoi rasuna o salva de focuri de pusca. Si iar se lasa linistea. Apoi, la un sfert de mila de noi, am vazut deodata înaltându-se deasupra padurii steagul britanic. Partea a patra PALISADA Capitolul XVI Evenimentele ce urmeaza sunt povestite de doctor. Cum a fost parasita corabia Amândoua barcile au parasit "Hispaniola" aproape de orele unu si jumatate, sau, daca e sa ne exprimam în stil marin, dupa a treia bataie de gong. Capitanul, squire Trelawney si cu mine sedeam toti trei în cabina si ne sf atuiam ce sa facem. De-ar fi suflat o cât de slaba adiere, am fi dat navala pe neasteptate asupra celor sase rasculati ramasi pe corabie, am fi ridicat ancora si am fi iesit în larg. Dar nu sufla nici boare de vânt. Ba, colac peste pupaza, s-a înfatisat si Hunter, dându-ne de stire ca Jim Hawkins s-a strecurat într-o barca si a plecat cu piratii spre tarm. Nu ne-am gândit, fireste, nici o clipa ca Jim Hawkins ar putea fi un tradator, dar eram foarte îngrijorati pentru el. Marinarii cu care plecase erau atât de întarâtati, încât, marturisesc, nu mai nadajduia nimeni dintre noi sa-l mai vada pe Jim vreodata. Ne-am grabit sa urcam pe punte. De dogoare prinsese sa se topeasca smoala, cu care ceruisem crapaturile. Si asemenea duhoare venea dinspre smârcuri, de era mai sa-mi vie rau. în strâmtoarea asta pacatoasa duhnea a friguri si dizenterie. Cei sase ticalosi sedeau ursuzi sub pânza, pe bac. Barcile se vedeau trase la mal, lânga gura unui

‘Lillibullero.’ Waiting was a strain, and it was decided that Hunter and I should go ashore with the jolly-boat in quest of information. The gigs had leaned to their right, but Hunter and I pulled straight in, in the direction of the stockade upon the chart. The two who were left guarding their boats seemed in a bustle at our appearance; ‘Lillibullero’ stopped off, and I could see the pair discussing what they ought to do. Had they gone and told Silver, all might have turned out differently; but they had their orders, I suppose, and decided to sit quietly where they were and hark back again to ‘Lillibullero.’ There was a slight bend in the coast, and I steered so as to put it between us; even before we landed we had thus lost sight of the gigs. I jumped out and came as near running as I durst, with a big silk handkerchief under my hat for coolness’ sake and a brace of pistols ready primed for safety. I had not gone a hundred yards when I reached the stockade. This was how it was: a spring of clear water rose almost at the top of a knoll. Well, on the knoll, and enclosing the spring, they had clapped a stout log- house fit to hold two score of people on a pinch and loopholed for musketry on either side. All round this they had cleared a wide space, and then the thing was completed by a paling six feet high, without door or opening, too strong to pull down without time and labour and too open to shelter the besiegers. The people in the log-house had them in every way; they stood quiet in shelter and shot the others like partridges. All they wanted was a good watch and food; for, short of a complete surprise, they might have held the place against a regiment. What particularly took my fancy was the spring. For though we had a good enough place of it in the cabin of the HISPANIOLA, with plenty of arms and ammunition, and things to eat, and excellent wines, there had been one thing overlooked—we had no water. I was thinking this over when there came ringing over the island the cry of a man at the point of death. I was not new to violent death—I have served his Royal Highness the Duke of Cumberland, and got a wound myself at Fontenoy— but I know my pulse went dot and carry one. ‘Jim Hawkins is gone,’ was my first thought. It is something to have been an old soldier, but more still to have been a doctor. There is no time to dilly-dally in our work. And so now I made up my mind instantly, and with no time lost returned to the shore and jumped on board the jolly-boat. By good fortune Hunter pulled a good oar. We made the water fly, and the boat was soon alongside and I aboard the schooner. I found them all shaken, as was natural. The squire was sitting down, as white as a sheet, thinking of the harm he had led us to, the good soul! And one of the six forecastle hands was little better. ‘There’s a man,’ says Captain Smollett, nodding towards him, ‘new to this work. He came nigh-hand fainting, doctor, when he heard the cry. Another touch of the rudder and that man would join us. ’ I told my plan to the captain, and between us we settled on the details of its accomplishment. We put old Redruth in the gallery between the cabin and the forecastle, with three or four loaded muskets and a mattress

râulet, si în fiecare din ele sedea câte un marinar. Unul din ei suiera agale "Lillibullero33". Asteptarea devenind insuportabila, am hotarât sa pornesc împreuna cu Hunter într-o recunoastere, luând cu noi barcuta cea mica - "Puiul". Barcile se aflau acostate la mal cam în dreapta corabiei. Eu cu Hunter, însa, am pornit direct spre locul unde se afla însemnata pe harta palisada. Observându-ne, marinarii lasati de paza au început sa dea semne de neliniste. "Lillibullero" a amutit brusc. Apoi au prins sa se certe între ei, nestiind pesemne ce hotarâre sa ia. Daca le-ar fi trecut prin cap sa-i dea de stire lui Silver, toate ar fi luat, probabil, alta întorsatura. Dar se vede ca primisera ordin sa nu paraseasca în nici un caz barcile, asa ca în cele din urma s-au cuibarit iar amândoi în ele si unul din ei a prins sa fluiere în continuare "Lillibullero". Tarmul se bomba aici usor formând un soi de mic cap; am manevrat într-adins în asa fel, încât capul acesta sa ne ascunda vederii dusmanilor pâna în clipa acostarii. Sarind pe mal, am rupt-o de fuga cât ma tineau picioarele, paturindu-mi în prealabil sub palarie o batista de matase, care sa ma apere de razele soarelui arzator. Tineam în fiece mâna câte un pistol încarcat. Dar n-am strabatut nici o suta de iarzi, ca m-am si vazut ajuns la palisada. Un izvor cu apa stravezie tâsnea din pamânt aproape de culmea unui delusor. Si tot aici în jurul izvorului se înalta o casoaie tocmita din bârne tari. Dupa cât era de mare, ar fi fost sa încapa în ea vreo patruzeci de oameni. în pereti avea gaurite ambrazuri pentru tras cu pusca. Iar în jurul casei se asternea o batatura larga prejmuita de o palisada de sase picioare, fara urma de portita ori zaplas. N-ar fi fost usor s-o sfarâmi si era cu neputinta sa te adapostesti în dosul ei de focurile celor aflati în casa. Oamenii asediati în ea i-ar fi împuscat pe rând pe atacanti ca pe niste potârnichi. Cu strajeri buni si merinde de ajuns ar fi putut respinge atacul unui regiment întreg. Mai ales m-a bucurat izvorul. Nu-i vorba, nici în cabina de pe "Hispaniola" nu eram instalati rau: aveam si acolo o multime de arme, munitie, merinde si vin în cantitati îndestulatoare, dar apa n-aveam. Cugetam tocmai la problema asta, când am auzit deodata un groaznic tipat de agonie. Nu ma întâlneam pentru prima oara cu moartea - doar am servit cândva în ostile ducelui de Cumberland34 si am fost chiar ranit la Fon- tenoy35 - dar tipatul acesta a facut sa mi se strânga inima. "Ni l-au omorât pe Jim Hawkins", m-am gândit eu atunci. Mult înseamna sa fii vechi soldat, dar sa fii doctor înseamna si mai mult. în meseria noastra nu-ti este îngaduit sa pierzi nici o clipa. Am luat pe loc o hotarâre, m-am întors pe mal si am sarit în barcuta. Din fericire, Hunter s-a dovedit a fi un excelent vâslas. Zburam prin strâmtoare ca sageata. Au acostat la bord si m-am catarat iar pe corabie. Prietenii mei erau pur si simplu zguduiti. Squire Trelawney statea alb ca varul si - sarmanul de elî - nu-si putea ierta primejdiile ce trebuia sa le înfruntam din cauza lui. Unul din marinarii ce sedeau pe bac era si el foarte palid si abatut. - Omul acesta, spuse capitanul Smollett, aratând spre el, nu-i deprins înca cu pirateria. Când a auzit tipatul, doctore, era mai sa-si piarda cunostinta. Nu-i mai trebuie mult sa treaca de partea noastra. I-am expus capitanului planul meu si apoi l-am discutat cu totii. Pe batrânul Redruth l-a postat pe coridor, între cabina si bac, dându-i trei ori patru muschete încarcate si o saltea, care sa-i

for protection. Hunter brought the boat round under the stem-port, and Joyce and I set to work loading her with powder tins, muskets, bags of biscuits, kegs of pork, a cask of cognac, and my invaluable medicine chest. In the meantime, the squire and the captain stayed on deck, and the latter hailed the coxswain, who was the principal man aboard. ‘Mr. Hands,’ he said, ‘here are two of us with a brace of pistols each. If any one of you six make a signal of any description, that man’s dead.’ They were a good deal taken aback, and after a little consultation one and all tumbled down the fore companion, thinking no doubt to take us on the rear. But when they saw Redruth waiting for them in the sparred galley, they went about ship at once, and a head popped out again on deck. ‘Down, dog!’ cries the captain. And the head popped back again; and we heard no more, for the time, of these six very faint-hearted seamen. By this time, tumbling things in as they came, we had the jolly-boat loaded as much as we dared. Joyce and I got out through the stem-port, and we made for shore again as fast as oars could take us. This second trip fairly aroused the watchers along shore. ‘Lillibullero’ was dropped again; and just before we lost sight of them behind the little point, one of them whipped ashore and disappeared. I had half a mind to change my plan and destroy their boats, but I feared that Silver and the others might be close at hand, and all might very well be lost by trying for too much. We had soon touched land in the same place as before and set to provision the block house. All three made the first journey, heavily laden, and tossed our stores over the palisade. Then, leaving Joyce to guard them—one man, to be sure, but with half a dozen muskets— Hunter and I returned to the jolly-boat and loaded ourselves once more. So we proceeded without pausing to take breath, till the whole cargo was bestowed, when the two servants took up their position in the block house, and I, with all my power, sculled back to the HISPANIOLA. That we should have risked a second boat load seems more daring than it really was. They had the advantage of numbers, of course, but we had the advantage of arms. Not one of the men ashore had a musket, and before they could get within range for pistol shooting, we flattered ourselves we should be able to give a good account of a half-dozen at least. The squire was waiting for me at the stem window, all his faintness gone from him. He caught the painter and made it fast, and we fell to loading the boat for our very lives. Pork, powder, and biscuit was the cargo, with only a musket and a cutlass apiece for the squire and me and Redruth and the captain. The rest of the arms and powder we dropped overboard in two fathoms and a half of water, so that we could see the bright steel shining far below us in the sun, on the clean, sandy bottom. By this time the tide was beginning to ebb, and the ship was swinging round to her anchor. Voices were heard faintly halloaing in the direction of the two gigs; and though this reassured us for Joyce and Hunter, who were well to the

slujeasca de parapet. Hunter a trântit o barca la cârma, si eu împreuna cu Joyce ne-am apucat sa încarcam în ea praf de pusca, muschete, pesmeti si carne de porc. Apoi am coborât în barca un butoias cu coniac si pretioasa mea ladita cu medicamente. în vremea asta squire Trelawney si capitanul s-au urcat iar pe punte. Capitanul l-a chemat pe al doilea sef de echipaj, care era mai mare peste marinarii ramasi pe bord. - Mister Hands, îi spuse el, suntem doi si fiecare din noi are câte o pereche de pistoale. Care din voi va cuteza sa dea vreun semnal va fi ucis pe loc. Banditii au ramas buimaciti. Apoi, dupa ce s-au mai sfatuit în soapta, s-au napustit cu totii la chepeng, cu gând sa ne atace pe la spate, dar, întâlnindu-1 în trecatoarea îngusta pe Redruth cu muschetele, s-au repezit iar îndarat. Unul din ei si-a itit capul din chepeng, sa vada ce mai e pe punte. - Jos capul, potaie! i-a strigat capitanul. Capul a disparut. Toti sase, speriati de moarte, s-au ascuns pe undeva, amutind. Eu cu Joyce am încarcat cu vârf barcuta, aruncând toate claie peste gramada. Apoi am coborât si noi în ea prin portul36 de la cârma, si, vâslind din rasputeri, am pornit îndata spre mal. A doua noastra incursiune i-a scos din tâtâni pe amândoi strajerii lasati pe mal. "Lillibullero" amuti iar, si mai înainte de a-i pierde noi din vedere, ocolind capul, unul din ei îsi lasa balta postul si o lua la fuga în adâncul insulei. M-am gândit o clipa sa ma folosesc de prilejul acesta si sa le distrug barcile, dar m-am temut sa nu se afle cumva pe-aproape Silver cu întreaga banda si sa nu pierdem totul, vrând sa câstigam prea mult. Am acostat deci în acelasi loc si am început sa caram bagajele în reduta noastra. împovarati din greu, ne-am dus merindele si munitiile pâna-n fort si le-am aruncat peste palisada, lasându-1 pe Joyce de paza lânga ele. Urma sa ramâna singur, în schimb avea cu el o jumatate de duzina de pusti. Eu cu Hunter ne-am întors la barca si am luat amândoi în spate câte o noua sarcina de bagaje. în felul acesta, lucrând fara întrerupere, am transportat treptat toata încarcatura. Joyce si Hunter au ramas în reduta, iar eu, vâslind tot asa din rasputeri, am pornit iar spre "Hispaniola". Hotarâsem sa mai încerc o data barcuta. Era riscant lucru, dar mai periculos pe cât ar putea sa va para. Ei erau bineînteles mai multi ca noi, în schimb noi eram mai bine înarmati. Nici unul din cei plecati pe uscat n-avea muscheta, si mai înainte de a se putea ei apropia pâna la o bataie de pistol, am fi apucat sa împuscam cel putin sase din ei. Squire Trelawney ma astepta la ferestruica de la cârma. Parea mult îmbarbatat si chiar vesel. însfacând frânghia ce i-o aruncasem, a tras barcuta la bord si am început sa încarcam iar în ea carne de porc, praf de pusca si pesmeti. Apoi am luat câte o muscheta si câte un pumnal pentru mine, pentru squire Trelawney, pentru Redruth si pentru capitan. Restul de arme si praf de pusca le-am aruncat peste bord. Strâmtoarea avea doi stânjeni si jumatate adâncime, si puteam vedea prin apa limpede cum straluceste în soare otelul pe fundul nisipos. începuse refluxul si vasul porni sa se întoarca în jurul ancorei. Lânga barcile de pe mal se auzeau glasuri strigân- du-se. Desi asta ne dovedea ca Joyce si Hunter, care se gaseau mai spre rasarit, nu fusesera înca observati, am hotarât sa ne grabim. Redruth si-a parasit postul din coridor si a sarit în barcuta. Iar noi

eastward, it warned our party to be off. Redruth retreated from his place in the gallery and dropped into the boat, which we then brought round to the ship’s counter, to be handier for Captain Smollett. ‘Now, men,’ said he, ‘do you hear me?’ There was no answer from the forecastle. ‘It’s to you, Abraham Gray—it’s to you I am speaking. ’ Still no reply. ‘Gray,’ resumed Mr. Smollett, a little louder, ‘I am leaving this ship, and I order you to follow your captain. I know you are a good man at bottom, and I dare say not one of the lot of you’s as bad as he makes out. I have my watch here in my hand; I give you thirty seconds to join me in.’ There was a pause. ‘Come, my fine fellow,’ continued the captain; ‘don’t hang so long in stays. I’m risking my life and the lives of these good gentlemen every second. ’ There was a sudden scuffle, a sound of blows, and out burst Abraham Gray with a knife cut on the side of the cheek, and came running to the captain like a dog to the whistle. ‘I’m with you, sir,’ said he. And the next moment he and the captain had dropped aboard of us, and we had shoved off and given way. We were clear out of the ship, but not yet ashore in our stockade. Narrative Continued by the Doctor: The Jolly- boat’s Last Trip THIS fifth trip was quite different from any of the others. In the first place, the little gallipot of a boat that we were in was gravely overloaded. Five grown men, and three of them—Trelawney, Redruth, and the captain— over six feet high, was already more than she was meant to carry. Add to that the powder, pork, and bread-bags. The gunwale was lipping astern. Several times we shipped a little water, and my breeches and the tails of my coat were all soaking wet before we had gone a hundred yards. The captain made us trim the boat, and we got her to lie a little more evenly. All the same, we were afraid to breathe. In the second place, the ebb was now making—a strong rippling current running westward through the basin, and then south’ard and seaward down the straits by which we had entered in the morning. Even the ripples were a danger to our overloaded craft, but the worst of it was that we were swept out of our true course and away from our proper landing-place behind the point. If we let the current have its way we should come ashore beside the gigs, where the pirates might appear at any moment. ‘I cannot keep her head for the stockade, sir,’ said I to the captain. I was steering, while he and Redruth, two fresh men, were at the oars. ‘The tide keeps washing her down. Could you pull a little stronger?’ ‘Not without swamping the boat,’ said he. ‘You must bear up, sir, if you please—bear up until you see you’re gaining. ’ I tried and found by experiment that the tide kept sweeping us westward until I had laid her head due east, or just about right angles to the way we ought to go. ‘We’ll never get ashore at this rate,’ said I. ‘If it’s the only course that we can lie, sir, we must even lie it,’ returned the captain. ‘We must keep upstream. You see,

am remorcat spre celalalt bord, ca sa-l luam pe capitanul Smollett. - Baieti, striga el cu glas tare, ma auziti? Nu-i raspunse nimeni din bac. - Tie ma adresez, Abraham Gray. Tacere. - Gray, urma mister Smollett, înaltându-si glasul, parasesc corabia si-ti ordon sa-ti urmezi capitanul. Stiu ca de fapt esti un om cumsecade si nici ceilalti nu sunt asa de rai, precum se straduiesc sa para. Tin ceasul în mâna. îti dau treizeci de secunde sa mi te alaturi. Iar tacere. - Vino odata, prietene, urma capitanul, nu ne sili sa pierdem vremea de pomana. Fiece clipa de zabava poate costa viata mea si a acestor gentlemeni. Jos în cala s-a început o vânzoleala surda, am auzit zgomot de lovituri si în clipa urmatoare a rasarit pe punte Abraham Gray. Avea obrazul crestat cu cutitul si a venit fuga la capitan, ca un câine, pe care-1 fluiera stapânul. - Merg si eu cu dumneavoastra, sir, spuse el, dupa care au sarit amândoi în barcuta si ne-am urnit din loc. De parasit parasisem noi corabia. Dar mai aveam mult pâna a ajunge la reduta. Doctorul îsi urmeaza povestirea. Ultimul raid al "Puiului" Acest ultim raid - al cincilea la numar - s-a sfârsit mai putin bine decât cele precedente. Mai întâi ca biata noastra coaja de nuca era peste seama de încarcata. Cinci barbati în toata firea trag destul de greu la cântar, mai ales ca trei din ei - Trelawney, Redruth si capitanul - depaseau sase picioare în înaltime. Mai adaugati iarba de pusca, carnea si sacii cu pesmeti, si o sa vedeti ca nu e de mirare de ce apa prinsese sa linga la cârma copastia37, revarsându-se în barca la fiece miscare mai violenta. Nici o suta de iarzi nu strabatusem, dar pantalonii si pulpanele gherocului mi se udasera leoarca. Capitanul ne-a aratat cum sa stramutam încarcatura si încetul cu încetul barcuta si-a recapatat echilibrul. Totusi ne temeam sa si rasuflam, ca sa nu se rastoarne cumva. Afara de asta, din cauza refluxului se formase un puternic curent, care se îndrepta spre apus si apoi cotea spre sud în largul marii, prin trecatoarea ce-o strabatusem dimineata intrând în golf. Barcuta noastra supraîncarcata n-ar fi rezistat nici la cea mai slaba valurare a refluxului. Unde mai pui, însa, ca undele curentului ne abateau din cale, împiedicându-ne sa acostam la tarm în locul acela de dincolo de limba de pamânt, unde acostasem pâna acum în câteva rânduri. Daca nu izbuteam sa biruim curentul, eram amenintati sa acostam chiar lânga cele doua barci ale piratilor, unde s-ar fi putut arata si ei din clipa în clipa. - Nu ma simt în putere sa tin directia spre reduta, sir, i-am marturisit eu capitanului. Ma aflam la cârma, iar capitanul si Redruth, mai odihniti ca ceilalti, vâsleau. Curentul ne mâna la vale. Nu puteti trage oare mai vârtos la lopeti? - Ma tem sa nu naboiasca apa în barcuta, îmi raspunse capitanul. Fa tot ce poti si tine barca împotriva curentului. Fa tot ce poti, sir, te implor... Si ne-am abatut astfel spre apus, pâna când ne-am pomenit cu prora drept spre rasarit, în unghi de nouazeci de grade cu ruta pe care ar fi trebuit s-o urmam. - Asa nu mai ajungem niciodata la tarm, am spus eu cu deznadejde.

sir,’ he went on, ‘if once we dropped to leeward of the landing-place, it’s hard to say where we should get ashore, besides the chance of being boarded by the gigs; whereas, the way we go the current must slacken, and then we can dodge back along the shore.’ ‘The current’s less a’ready, sir,’ said the man Gray, who was sitting in the fore-sheets; ‘you can ease her off a bit.’ ‘Thank you, my man,’ said I, quite as if nothing had happened, for we had all quietly made up our minds to treat him like one of ourselves. Suddenly the captain spoke up again, and I thought his voice was a little changed. ‘The gun!’ said he. ‘I have thought of that,’ said I, for I made sure he was thinking of a bombardment of the fort. ‘They could never get the gun ashore, and if they did, they could never haul it through the woods. ’ ‘Look astern, doctor,’ replied the captain. We had entirely forgotten the long nine; and there, to our horror, were the five rogues busy about her, getting off her jacket, as they called the stout tarpaulin cover under which she sailed. Not only that, but it flashed into my mind at the same moment that the round-shot and the powder for the gun had been left behind, and a stroke with an axe would put it all into the possession of the evil ones abroad. ‘Israel was Flint’s gunner,’ said Gray hoarsely. At any risk, we put the boat’s head direct for the landing-place. By this time we had got so far out of the run of the current that we kept steerage way even at our necessarily gentle rate of rowing, and I could keep her steady for the goal. But the worst of it was that with the course I now held we turned our broadside instead of our stem to the HISPANIOLA and offered a target like a bam door. I could hear as well as see that brandy-faced rascal Israel Hands plumping down a round-shot on the deck. ‘Who’s the best shot?’ asked the captain. ‘Mr. Trelawney, out and away,’ said I. ‘Mr. Trelawney, will you please pick me off one of these men, sir? Hands, if possible,’ said the captain. Trelawney was as cool as steel. He looked to the priming of his gun. ‘Now,’ cried the captain, ‘easy with that gun, sir, or you’ll swamp the boat. All hands stand by to trim her when he aims. ’ The squire raised his gun, the rowing ceased, and we leaned over to the other side to keep the balance, and all was so nicely contrived that we did not ship a drop. They had the gun, by this time, slewed round upon the swivel, and Hands, who was at the muzzle with the rammer, was in consequence the most exposed. However, we had no luck, for just as Trelawney fired, down he stooped, the ball whistled over him, and it was one of the other four who fell. The cry he gave was echoed not only by his companions on board but by a great number of voices from the shore, and looking in that direction I saw the other pirates trooping out

- Si totusi va trebui sa ramânem la cursul acesta, mi-a raspuns capitanul. Cu orice pret trebuie sa înaintam împotriva curentului. Altfel, daca ne abatem si ne prinde vântul, urma el, nu se stie unde o sa mai putem acosta, ba ne mai pot si ataca barcile piratilor. Trebuie sa ne urmam cu dârzenie cursul, caci curentul are sa slabeasca curând si o sa putem manevra mai în liniste la tarm. - Curentul a si început sa slabeasca, sir, ne-a dat de veste Gray, care sedea la prora. Putem întoarce putintel spre tarm. - Multumesc, onorabile, i-am spus eu cu politete, de parca nici gând sa fi fost cea mai mica neîntelegere între noi. De altminteri, convenisem toti în mod tacit sa ne purtam cu el astfel, ca si cum ar fi fost de la începutul începuturilor aliatul nostru. Si deodata capitanul a exclamat cu glas schimbat: - Tunul! - M-am gândit si eu la asta, am spus eu cu nepasare, presupunând ca vorbeste de posibilitatea ce-ar avea-o piratii sa ne bombardeze fortul. N-o sa poata în nici un caz transporta tunul pe mal si chiar daca ar izbuti, n-ar putea razbate cu el prin padure. - Nu, nu, uitati-va la cârma, spuse capitanul. în graba noastra uitasem toti de tunul cu pivot de pe corabie. Iar acum cei cinci ticalosi se foiau în jurul lui, despuindu-1 de "bluza", cum denumeau ei sacul de pânza în care era învalatucit. Mi-am amintit ca lasasem într-adevar pe corabie pulbere si ghiulele, asa ca tâlharii n-aveau a întâmpina prea multa truda pentru a le scoate din magazie: o lovitura buna de topor si usa ar fi sarit din balamale. - Israel a fost tunar la Flint, mormai ragusit Gray. Am pornit barca drept spre tarm. Nu ne mai venea asa de greu sa înfruntam curentul, desi înaintam înca destul de încet. Barcuta se supunea de minune cârmei, dar, ca un facut, eram acum întorsi într-o coasta spre "Hispaniola" si-i ofeream o tinta minunata. Nu numai ca vedeam, dar puteam sa si aud cum rostogoleste cu mare zgomot ghiulele pe punte lepadatura aceea roscovana de Israel Hands. - Care-i cel mai bun tintas printre noi? întreba capitanul. - Mister Trelawney, fireste, i-am raspuns eu. - Mister Trelawney, împusca, rogu-te, pe unul din tâlhari. Daca se poate, chiar pe Hands, urma capitanul. Trelawney era rece ca otelul. îsi cerceta fitilul armei. - Mai încet, sir, striga capitanul, sa nu ne rastorni cumva! Iar ceilalti fiti gata si în clipa când va trage cautati sa pastrati echilibrul barcii. Squire Trelawney ridica arma, vâslasii lasara jos lopetile si ne-am dat cu totii mai aproape de bord, ca sa ne pastram subredul echilibru. Toate au decurs în buna ordine: barcuta nu lua nici un pic de apa. între timp piratii întoarsera tunul pe pivot, si Hands, care statea cu vergeaua gata, ne oferea el acum noua o tinta minunata. Dar n-am avut noroc. Chiar în clipa când Trelawney trimise glontul, Hands se apleca si, suierând deasupra lui, plumbul lovi pe alt marinar. Ranitul scoase un racnet, pe care îl repetara nu numai tovarasii lui de pe corabie, ci si alte nenumarate glasuri de pe mal. Când am privit într-acolo, i-am vazut pe pirati dând fuga din padure spre barci. - Or sa se îmbarce îndata, sir, am spus eu. - Dati-i zor la lopetiî striga capitanul. Acuma nu mai are însemnatate daca luam apa sau nu. Caci de nu izbutim sa ajungem la mal, suntem pierduti. - Vad ca s-a desprins de tarm numai o barca, sir, am remarcat eu.

from among the trees and tumbling into their places in the boats. ‘Here come the gigs, sir,’ said I. ‘Give way, then,’ cried the captain. ‘We mustn’t mind if we swamp her now. If we can’t get ashore, all’s up.’ ‘Only one of the gigs is being manned, sir,’ I added; ‘the crew of the other most likely going round by shore to cut us off. ’ ‘They’ll have a hot run, sir,’ returned the captain. ‘Jack ashore, you know. It’s not them I mind; it’s the round- shot. Carpet bowls! My lady’s maid couldn’t miss. Tell us, squire, when you see the match, and we’ll hold water.’ In the meanwhile we had been making headway at a good pace for a boat so overloaded, and we had shipped but little water in the process. We were now close in; thirty or forty strokes and we should beach her, for the ebb had already disclosed a narrow belt of sand below the clustering trees. The gig was no longer to be feared; the little point had already concealed it from our eyes. The ebb-tide, which had so cruelly delayed us, was now making reparation and delaying our assailants. The one source of danger was the gun. ‘If I durst,’ said the captain, ‘I’d stop and pick off another man. ’ But it was plain that they meant nothing should delay their shot. They had never so much as looked at their fallen comrade, though he was not dead, and I could see him trying to crawl away. ‘Ready! ’ cried the squire. ‘Hold!’ cried the captain, quick as an echo. And he and Redruth backed with a great heave that sent her stem bodily under water. The report fell in at the same instant of time. This was the first that Jim heard, the sound of the squire’s shot not having reached him. Where the ball passed, not one of us precisely knew, but I fancy it must have been over our heads and that the wind of it may have contributed to our disaster. At any rate, the boat sank by the stem, quite gently, in three feet of water, leaving the captain and myself, facing each other, on our feet. The other three took complete headers, and came up again drenched and bubbling. So far there was no great harm. No lives were lost, and we could wade ashore in safety. But there were all our stores at the bottom, and to make things worse, only two guns out of five remained in a state for service. Mine I had snatched from my knees and held over my head, by a sort of instinct. As for the captain, he had carried his over his shoulder by a bandoleer, and like a wise man, lock uppermost. The other three had gone down with the boat. To add to our concern, we heard voices already drawing near us in the woods along shore, and we had not only the danger of being cut off from the stockade in our half-crippled state but the fear before us whether, if Hunter and Joyce were attacked by half a dozen, they would have the sense and conduct to stand firm. Hunter was steady, that we knew; Joyce was a doubtful case—a pleasant, polite man for a valet and to brush one’s clothes, but not entirely fitted for a man of war. With all this in our minds, we waded ashore as fast as we could, leaving behind us the poor jolly-boat and a good half of all our powder and provisions.

Echipajul celeilalte s-a pornit pesemne pe uscat, sa ne taie drumul. - Vor trebui sa alerge o bucata buna, mi-a replicat capitanul. - Mai ales ca marinarii nu sunt prea îndemânatici pe uscat. Nu de ei ma tem, ci de tun. Diavolii! Tunul meu trage fara gres. Squire Trelawney, sa ne previi când ai sa vezi ca se aprinde fitilul, ca sa putem schimba directia barcii. Cu toata greutatea încarcaturii, barcuta noastra înainta acum destul de repede si aproape ca nu lua apa. Ne mai ramânea sa tragem doar de vreo treizeci-patruzeci de ori la lopeti, si am fi ajuns la adapostul copacilor. Nu mai aveam a ne teme nici de salupa piratilor, deoarece între noi si ea se afla acum limba de pamânt ce înainta în mare. Refluxul, care mai adineaori ne împiedica pe noi, stavilea acum pe urmaritorii nostri. Nu ne ameninta decât tunul. - Bine-ar fi se ne oprim si sa mai împuscam pe unul din ei, spuse capitanul. Dar era limpede ca tunul poate sa traga din clipa-n clipa. Tâlharii nici nu se uitau macar la camaradul lor ranit, desi mai traia înca si-l vedeam cum încearca sa se târâie mai la o parte. -Gata! striga squire Trelawney. - Stai! îi raspunse ca un ecou capitanul. El si Redruth frânara atât de puternic barca cu lopetile, încât cârma disparu sub apa. Detuna lovitura de tun - aceea pe care o auzise si Jim, deoarece focul tras de squire Trelawney nu ajunsese pâna la el. N-am observat unde a lovit ghiuleaua. Presupun ca a suierat deasupra capetelor noastre si valul de aer stârnit de ea a fost pesemne pricina nenorocirii ce-a urmat. Oricum ar fi fost, îndata dupa detunatura, barcuta noastra începu sa ia apa si sa se scufunde încetisor. De altminteri, apa nu era prea adânca aici, avea cel mult vreo trei picioare. Eu si capitanul am ramas în picioare, fata-n fata, si numai ceilalti trei au cazut bâldabâc în apa, de unde au iesit apoi pufnind si stranutând. De fapt am scapat ieftin - nimeni nu si-a pierdut viata si am ajuns cu totii buni-teferi la mal. Dar merindele noastre ramasesera la fund si, ceea ce era mai rau ca toate, din cele cinci pusti numai doua nu se udasera. Eu, cazând în apa, îmi ridicasem instinctiv pusca deasupra capului, iar capitanul, om cu experienta, îsi agatase pusca în banduliera, cu închizatorul în sus, asa ca si arma lui nu se udase. Celelalte trei pusti se cufundasera o data cu barcuta. în rastimpul acesta glasurile din padure începura sa se auda foarte aproape. Ni s-ar fi putut taia calea spre reduta. Afara de asta, ne îndoiam ca Hunter si Joyce ar fi în stare sa reziste, daca ar da navala asupra lor o jumatate de duzina de pirati. Pe Hunter îl stiam om dârz, dar aveam temeri în ceea ce-1 privea pe Joyce; sluga supusa si credincioasa, stiind sa curate de minune straiele cu peria, era cât se poate de nepotrivit la vreme de cumpana si razboi. Alarmati, ne-am catarat pe mal, lasând în voia soartei sarmana barcuta, în care se afla aproape jumatate din pulberea si merindele noastre. Doctorul îsi urmeaza povestirea. Cum a luat sfârsit prima zi de lupta Fugeam cât ne tineau picioarele prin padurea ce ne despartea de reduta si cu fiece clipa rasunau tot mai aproape glasurile piratilor. Curând am auzit tropot de pasi si trosnet de crengi rupte în goana, caci piratii îsi croiau drum spre noi prin hatis. Am înteles ca avem a înfrunta o încaierare pe viata si pe moarte si mi-am cercetat din fuga pusca. - Capitane, am început eu, Trelawney ocheste fara gres, dar pusca

Narrative Continued by the Doctor: End of the First Day’s Fighting WE made our best speed across the strip of wood that now divided us from the stockade, and at every step we took the voices of the buccaneers rang nearer. Soon we could hear their footfalls as they ran and the cracking of the branches as they breasted across a bit of thicket. I began to see we should have a brush for it in earnest and looked to my priming. ‘Captain,’ said I, ‘Trelawney is the dead shot. Give him your gun; his own is useless.’ They exchanged guns, and Trelawney, silent and cool as he had been since the beginning of the bustle, hung a moment on his heel to see that all was fit for service. At the same time, observing Gray to be unarmed, I handed him my cutlass. It did all our hearts good to see him spit in his hand, knit his brows, and make the blade sing through the air. It was plain from every line of his body that our new hand was worth his salt. Forty paces farther we came to the edge of the wood and saw the stockade in front of us. We struck the enclosure about the middle of the south side, and almost at the same time, seven mutineers—Job Anderson, the boatswain, at their head—appeared in full cry at the southwestern comer. They paused as if taken aback, and before they recovered, not only the squire and I, but Hunter and Joyce from the block house, had time to fire. The four shots came in rather a scattering volley, but they did the business: one of the enemy actually fell, and the rest, without hesitation, turned and plunged into the trees. After reloading, we walked down the outside of the palisade to see to the fallen enemy. He was stone dead— shot through the heart. We began to rejoice over our good success when just at that moment a pistol cracked in the bush, a ball whistled close past my ear, and poor Tom Redruth stumbled and fell his length on the ground. Both the squire and I returned the shot, but as we had nothing to aim at, it is probable we only wasted powder. Then we reloaded and turned our attention to poor Tom. The captain and Gray were already examining him, and I saw with half an eye that all was over. I believe the readiness of our return volley had scattered the mutineers once more, for we were suffered without further molestation to get the poor old gamekeeper hoisted over the stockade and carried, groaning and bleeding, into the log-house. Poor old fellow, he had not uttered one word of surprise, complaint, fear, or even acquiescence from the very beginning of our troubles till now, when we had laid him down in the log-house to die. He had lain like a Trojan behind his mattress in the gallery; he had followed every order silently, doggedly, and well; he was the oldest of our party by a score of years; and now, sullen, old, serviceable servant, it was he that was to die. The squire dropped down beside him on his knees and kissed his hand, crying like a child. ‘Be I going, doctor?’ he asked. ‘Tom, my man,’ said I, ‘you’re going home.’ ‘I wish I had had a lick at them with the gun first,’ he replied. ‘Tom,’ said the squire, ‘say you forgive me, won’t you?’

lui a luat apa. Cedeaza-i-o pe-a dumitale. Au facut schimb, si Trelawney, tot asa de tacut si calm, s-a oprit o clipa sa controleze încarcatura. Doar în clipa asta am observat ca Gray n-are nici o arma si i-am dat pumnalul meu. Ne-am bucurat cu totii, când l-am vazut cum scuipa în palme, încruntând sprâncenele, si cum îsi face vânt cu atâta putere, încât lama pumnalului spinteca cu suier aerul. Fiece miscare era o marturie ca noul nostru aliat are sa se bata pâna la ultima picatura de sânge. Mai strabatând în fuga vreo patruzeci de pasi, ne-am pomenit la liziera padurii, în fata palisadei. Ne nimerisem tocmai spre centrul ei, în partea dinspre miazazi. Si tocmai în clipa asta sapte tâlhari, cu seful de echipaj Job Anderson în frunte, dadura buzna din padure, racnind cât îi lua gura. S-au oprit toti buimaci. Eu si squire Trelawney am deschis îndata focul pentru a nu le mai da ragaz sa-si vina în fire. Hunter si Joyce, aflati în reduta, au tras si ei. Cele patru împuscaturi rasunara toate odata si nu se pierdura în zadar: unul din dusmani cazu, ceilalti se ascunsera în graba dupa copaci. încarcându-ne iar armele, ne-am furisat de-a lungul pa- lisadei, sa privim la cel cazut. Era mort de-a binelea. Glontul îl lovise drept în inima. Succesul ne-a înaripat. Deodata însa din tufisuri a rasunat un foc de pistol. Glontul a trecut suierând pe la urechea mea si sarmanul Tom Redruth poticnindu-se, a cazut cât era de lung la pamânt. Eu si squire Trelawney am tras amândoi câte un foc în directia tufisurilor, dar trimisesem gloantele la nimereala si mai mult ca sigur ca s-au pierdut degeaba, încarcându-ne iar pustile, am dat fuga la sarmanul Tom. Capitanul si Gray se aflau de acum lânga el. Dintr-o scurta privire mi-am si dat seama ca nu mai e nici o nadejde. Pesemne ca împuscaturile noastre îi silisera pe pirati sa se retraga, caci am izbutit sa-l transportam nestingheriti pe nefericitul vânator dincolo de palisada, în cabana. Sarmanul nostru tovaras! Nimic nu-1 uimise, de nimic nu se plânsese, de nimic nu se temuse si nici macar nu cârtise o singura clipa de când începusera aventurile noastre si pâna-n ziua asta, când l-am întins aici în cabana, sa-si dea sufletul. Ca un aparator al vechii Troie statuse el eroic la post acolo, la intrarea în coridor, pe corabie. Toate ordinele le executase în tacere, supus si constiincios. Era cu douazeci de ani mai mare decât noi toti. Si iata ca acest batrân si credincios servitor trage acum sa moara sub ochii nostri. Squire Trelawney cazu în genunchi în fata lui, sarutân- du-i mâinile si plângând ca un copil. - Mor, doctore, nu-i asa? ma întreba batrânul. - Da, prietene, i-am raspuns eu. - Tare-as fi vrut înainte de moarte sa le mai trimit un glont. - Tom, suspina squire Trelawney, spune-mi ca ma ierti. - Mi se cuvine mie oare, sir, sa iert ori sa nu-mi iert stapânul ? îl mustra batrânul servitor. Fie ce-o fi. Amin! Tacu o vreme, apoi ceru sa-i citeasca cineva o rugaciune la capatâi. - Asa-i obiceiul, sir, mai adauga el, de parca-si cerea iertare, si scurt timp dupa asta îsi dadu sufletul. între timp, capitanul, al carui gheroc38 îmi paruse ciudat de umflat la piept si prin buzunare, prinse sa scoata din ele un sir întreg de lucruri, care de care mai neasteptate: un steag britanic, o biblie, un ghem de sfori, o pana de scris, cerneala, jurnalul nostru de bord si câteva plite de tutun. Dupa asta gasi pe undeva o prajina

‘Would that be respectful like, from me to you, squire?’ was the answer. ‘Howsoever, so be it, amen!’ After a little while of silence, he said he thought somebody might read a prayer. ‘It’s the custom, sir,’ he added apologetically. And not long after, without another word, he passed away. In the meantime the captain, whom I had observed to be wonderfully swollen about the chest and pockets, had turned out a great many various stores—the British colours, a Bible, a coil of stoutish rope, pen, ink, the logbook, and pounds of tobacco. He had found a longish fir- tree lying felled and trimmed in the enclosure, and with the help of Hunter he had set it up at the comer of the log- house where the trunks crossed and made an angle. Then, climbing on the roof, he had with his own hand bent and run up the colours. This seemed mightily to relieve him. He re-entered the log-house and set about counting up the stores as if nothing else existed. But he had an eye on Tom’s passage for all that, and as soon as all was over, came forward with another flag and reverently spread it on the body. ‘Don’t you take on, sir,’ he said, shaking the squire’s hand. ‘All’s well with him; no fear for a hand that’s been shot down in his duty to captain and owner. It mayn’t be good divinity, but it’s a fact. ’ Then he pulled me aside. ‘Dr. Livesey,’ he said, ‘in how many weeks do you and squire expect the consort?’ I told him it was a question not of weeks but of months, that if we were not back by the end of August Blandly was to send to find us, but neither sooner nor later. ‘You can calculate for yourself,’ I said. ‘Why, yes,’ returned the captain, scratching his head; ‘and making a large allowance, sir, for all the gifts of Providence, I should say we were pretty close hauled. ’ ‘How do you mean?’ I asked. ‘It’s a pity, sir, we lost that second load. That’s what I mean,’ replied the captain. ‘As for powder and shot, we’ll do. But the rations are short, very short— so short, Dr. Livesey, that we’re perhaps as well without that extra mouth. ’ And he pointed to the dead body under the flag. Just then, with a roar and a whistle, a round-shot passed high above the roof of the log-house and plumped far beyond us in the wood. ‘Oho!’ said the captain. ‘Blaze away! You’ve little enough powder already, my lads. ’ At the second trial, the aim was better, and the ball descended inside the stockade, scattering a cloud of sand but doing no further damage. ‘Captain,’ said the squire, ‘the house is quite invisible from the ship. It must be the flag they are aiming at. Would it not be wiser to take it in?’ ‘Strike my colours!’ cried the captain. ‘No, sir, not I"; and as soon as he had said the words, I think we all agreed with him. For it was not only a piece of stout, seamanly, good feeling; it was good policy besides and showed our enemies that we despised their cannonade. All through the evening they kept thundering away. Ball after ball flew over or fell short or kicked up the sand in the

din lemn de brad strujit si cu ajutorul lui Hunter o fixa deasupra cabanei. Catarându-se pe acoperis, el prinse de prajina steagul britanic. Toata procedura asta îi facea, cum se vede, mare placere. Apoi coborî si începu sa aleaga merindele si munitiile, de parca nimic altceva nu l-ar mai fi interesat pe lumea asta. Din când în când arunca totusi o privire spre Tom. Iar dupa ce-si dadu sufletul Tom, scoase alt steag si-l acoperi cu el pe raposat. - Nu va mai amarâti atâta, sir, spuse capitanul, strângând cu putere mâna lui squire Trelawney. El a murit facându-si datoria. Puteti sa nu va îndoiti de soarta ce-1 asteapta pe lumea cealalta pe un om, oare a cazut facân- du-si datoria fata de capitanul si stapânul sau. Nu sunt prea tare în teologie, dar amanuntul acesta nu schimba nimic din convingerea mea. Apoi m-a chemat la o parte pe mine. - Doctor Livesey, m-a întrebat el, peste câte saptamâni astepti dumneata si squire Trelawney sosirea corabiei ce urmeaza sa ne fie trimisa în ajutor? I-am raspuns ca ajutorul acesta va mai zabovi cine stie cât timp. Nu e vorba de saptamâni, ci de luni. Daca nu ne întoarcem pâna spre sfârsitul lui august, Blandly ne va trimite o corabie în ajutor, dar nici mai devreme, nici mai târziu de acest termen. - Acuma n-ai decât sa socotesti si dumneata când are sa ajunga aici corabia, am încheiat eu. - în cazul acesta, sir, spuse capitanul, scarpinându-se la ceafa, chiar daca vom avea noroc cu carul, tot o sa trebuiasca sa ne strângem cureaua. - De ce? l-am întrebat eu. - Pentru ca toata încarcatura pe care am transportat-o a doua oara s-a prapadit, iata de ce, sir, mi-a raspuns capitanul. Pulbere si gloante avem destule, dar provizii ne- au ramas pe sponci. As crede chiar ca n-avem de ce regreta ca am scapat de o gura de prisos. Si mi-a aratat spre mortul învelit în steag. în clipa asta sus peste cabana a trecut cu mare vuiet si suier o giulea, cazând undeva departe în padure. - Oho! exclama capitanul. Ne bombardeaza! Bine ca nu le-a prea ramas ticalosilor pulbere. A doua ghiulea fusese ochita mai bine. Trecu în zbor peste palisada si cazu în fata cabanei, înaltând o trâmba uriasa de nisip. - Capitane, spuse squire Trelawney, cabana nu se vede de pe corabie. Ei ochesc, probabil, în steagul nostru. N-ar fi mai bine sa-l coborâm ? - Sa coborâm steagul? se indigna capitanul. Nu, sir. Lasa sa-l coboare cine vrea, dar eu n-am sa fac asa ceva. I-am dat cu totii dreptate. Mândra traditie marinareasca nu îngaduie sa cobori steagul în timp de batalie. Afara de asta, era o tactica buna - sa le aratam dusmanilor ca nu ne prea pasa de bombardamentul lor. Ei au continuat sa bombardeze toata seara. O ghiulea a trecut peste capetele noastre, alta a cazut în fata palisadei, a treia a scurmat nisipul chiar lânga cabana. Dar piratii trebuiau sa ocheasca prea sus, asa ca ghiulelele pierdeau din putere si se afundau în nisip. De ricoseuri n-aveam a ne teme. Si cu toate ca una din ghiulele ne-a strapuns acoperisul si dusumeaua, ne-am deprins curând cu bombardamentul si nu-i dadeam mai multa importanta decât unui simplu târâit de greier. - Are si o latura buna chestia asta, remarca capitanul. Se vede ca nu se afla nici un pirat pe-aproape în padure. Refluxul s-a întetit si

enclosure, but they had to fire so high that the shot fell dead and buried itself in the soft sand. We had no ricochet to fear, and though one popped in through the roof of the log-house and out again through the floor, we soon got used to that sort of horse-play and minded it no more than cricket. ‘There is one good thing about all this,’ observed the captain; ‘the wood in front of us is likely clear. The ebb has made a good while; our stores should be uncovered. Volunteers to go and bring in pork. Gray and hunter were the first to come forward. Well armed, they stole out of the stockade, but it proved a useless mission. The mutineers were bolder than we fancied or they put more trust in Israel’s gunnery. For four or five of them were busy carrying off our stores and wading out with them to one of the gigs that lay close by, pulling an oar or so to hold her steady against the current. Silver was in the stern-sheets in command; and every man of them was now provided with a musket from some secret magazine of their own. The captain sat down to his log, and here is the beginning of the entry: Alexander Smollett, master; David Livesey, ship’s doctor; Abraham Gray, carpenter’s mate; John Trelawney, owner; John Hunter and Richard Joyce, owner’s servants, landsmen—being all that is left faithful of the ship’s company—with stores for ten days at short rations, came ashore this day and flew British colours on the log-house in Treasure Island. Thomas Redruth, owner’s servant, landsman, shot by the mutineers; James Hawkins, cabin- boy— And at the same time, I was wondering over poor Jim Hawkins’ fate. A hail on the land side. ‘Somebody hailing us,’ said Hunter, who was on guard. ‘Doctor! Squire! Captain! Hullo, Hunter, is that you?’ came the cries. (j^nitro"* Ceafe view, and edit tDf. Download the free tja I version. And I ran to the door in time to see Jim Hawkins, safe and sound, come climbing over the stockade. Narrative Resumed by Jim Hawkins: The Garrison in the Stockade AS soon as Ben Gunn saw the colours he came to a halt, stopped me by the arm, and sat down. ‘Now,’ said he, ‘there’s your friends, sure enough.’ ‘Far more likely it’s the mutineers,’ I answered. ‘That!’ he cried. ‘Why, in a place like this, where nobody puts in but gen’lemen of fortune, Silver would fly the Jolly Roger, you don’t make no doubt of that. No, that’s your friends. There’s been blows too, and I reckon your friends has had the best of it; and here they are ashore in the old stockade, as was made years and years ago by Flint. Ah, he was the man to have a headpiece, was Flint! Barring rum, his match were never seen. He were afraid of none, not he; on’y Silver—Silver was that genteel. ’ ‘Well,’ said I, ‘that may be so, and so be it; all the more reason that I should hurry on and join my friends. ’ ‘Nay, mate,’ returned Ben, ‘not you. You’re a good boy, or I’m mistook; but you’re on’y a boy, all told. Now,

merindele noastre trebuie sa se fi aratat la suprafata. Nu se gaseste nici un voluntar pe-aici sa dea fuga dupa friptura noastra scufundata ? Gray si Hunter s-au grabit sa se înscrie primii printre voluntari. Bine înarmati, ei au sarit peste palisada, pornind în recunoastere. Dar nu le-a fost dat sa puna mâna pe merinde. Piratii se dovedisera a fi mai viteji decât ne asteptaseram noi, ori poate ca se bizuiau pe tunul lui Israel Hands. Oricum, dar cinci tâlhari se si apucasera sa pescuiasca merindele din barcuta noastra scufundata si sa le transporte într-o salupa din apropiere. Cei din salupa erau nevoiti sa vâsleasca fara întrerupere, deoarece curentul îi abatea mereu într-o parte. Silver statea la cârma si conducea operatia. Erau toti înarmati cu muschete, dobândite pesemne din cine stie ce tainita numai de ei stiuta. Capitanul se aseza pe o bârna si începu sa scrie în jurnalul nostru de bord: "Alexander Smollett - capitan, David Livesey - medic de bord, Abraham Gray - ajutor de dulgher, John Trelawney - armator si proprietar de vas, John Hunter si Riceard Joyce, slugi ale armatorului, acestia sunt toti cei ramasi credinciosi datoriei lor. Luând cu ei merinde doar pe cel mult zece zile, au debarcat azi pe tarm si au înaltat steagul britanic deasupra redutei de pe Insula Comorilor. Tom Redruth, sluga a armatorului, a fost ucis de rebeli. James Hawkins, elev marinar..." M-am oprit si eu cu gândul la soarta sarmanului nostru Jim Hawkins. Si deodata în padure a rasunat un strigat. - Ne cheama cineva, spuse Hunter, care se afla de santinela. - Doctore! Squire Trelawney! Capitane! Ei, Hunter, tu esti? am auzit eu un glas. Am dat fuga la usa si l-am vazut pe Jim Hawkins. Teafar si nevatamat, tocmai sarea peste palisada noastra. Iar vorbeste Jim Hawkins. Garnizoana din cabana Cum a vazut Ben Gunn steagul britanic, s-a oprit, m-a luat de mâna si s-a lasat la pamânt. - Ei, spuse el, uite si pe prietenii tai. Altcineva nu poate fi. - Ba mai degraba sunt rebelii, am raspuns eu. - Niciodata! exclama el. Pe insula asta, în pustietatea asta, unde nu vine nimeni niciodata afara de cavalerii norocului, Silver ar fi înaltat steagul negru al piratilor. Poti sa ma crezi, ma pricep eu la atâta lucru. Fii sigur ca sunt prietenii tai. Pesemne ca au dat o lupta si au biruit. Si acum sunt pe mal, aparati de vechea palisada. Palisada asta a ridicat-o însusi Flint multi ani în urma. Ehe, ce cap avea si Flint asta! Numai romul putea sa-i vina de hac. Si nu se temea de nimeni, decât de Silver. Caci de Silver, trebuie s-o recunoastem, se temea ca de foc. - Ei bine, l-am întrerupt eu, daca ai nostri au ocupat cabana, hai sa mergem la ei. - Ba mai stai, protesta Ben. Asteapta. Esti un baiat de treaba pare-se, dar nu esti mai mult decât un baiat. Pe când Ben Gunn e un baiat siret. Pe Ben Gunn nu-1 tragi pe sfoara. Nici pentru toata bautura din lume nu merg pâna n-am sa-l vad cu ochii mei pe nobilul tau gentleman si pâna nu-mi da cuvântul de onoare. Nu uita ce-ti spun. Numai când cunosti personal omul poti avea încredere în el, asa sa-i transmiti din partea mea. Si sa-l ciupesti uite-asa de mina. Si m-a ciupit pentru a treia oara, cu un aer plin de subînteles. - Iar când o sa aveti nevoie de Ben Gunn, stii unde poate fi gasit, Jim. Acolo unde l-ai gasit tu azi. Cel care o sa vina dupa el trebuie sa

Ben Gunn is fly. Rum wouldn’t bring me there, where you’re going—not rum wouldn’t, till I see your bom gen’leman and gets it on his word of honour. And you won’t forget my words; ‘A precious sight (that’s what you’ll say), a precious sight more confidence’— and then nips him. And he pinched me the third time with the same air of cleverness. ‘And when Ben Gunn is wanted, you know where to find him, Jim. Just wheer you found him today. And him that comes is to have a white thing in his hand, and he’s to come alone. Oh! And you’ll say this: ‘Ben Gunn,’ says you, ‘has reasons of his own.” ‘Well,’ said I, ‘I believe I understand. You have something to propose, and you wish to see the squire or the doctor, and you’re to be found where I found you. Is that all?’ ‘And when? says you,’ he added. ‘Why, from about noon observation to about six bells.’ ‘Good,’ said I, ‘and now may I go?’ ‘You won’t forget?’ he inquired anxiously. ‘Precious sight, and reasons of his own, says you. Reasons of his own; that’s the mainstay; as between man and man. Well, then’—still holding me—‘I reckon you can go, Jim. And, Jim, if you was to see Silver, you wouldn’t go for to sell Ben Gunn? Wild horses wouldn’t draw it from you? No, says you. And if them pirates camp ashore, Jim, what would you say but there’d be widders in the morning?’ Here he was interrupted by a loud report, and a cannonball came tearing through the trees and pitched in the sand not a hundred yards from where we two were talking. The next moment each of us had taken to his heels in a different direction. For a good hour to come frequent reports shook the island, and balls kept crashing through the woods. I moved from hiding-place to hiding-place, always pursued, or so it seemed to me, by these terrifying missiles. But towards the end of the bombardment, though still I durst not venture in the direction of the stockade, where the balls fell oftenest, I had begun, in a manner, to pluck up my heart again, and after a long detour to the east, crept down among the shore-side trees. The sun had just set, the sea breeze was rustling and tumbling in the woods and ruffling the grey surface of the anchorage; the tide, too, was far out, and great tracts of sand lay uncovered; the air, after the heat of the day, chilled me through my jacket. The HISPANIOLA still lay where she had anchored; but, sure enough, there was the Jolly Roger—the black flag of piracy —flying from her peak. Even as I looked, there came another red flash and another report that sent the echoes clattering, and one more round-shot whistled through the air. It was the last of the cannonade. I lay for some time watching the bustle which succeeded the attack. Men were demolishing something with axes on the beach near the stockade—the poor jolly- boat, I afterwards discovered. Away, near the mouth of the river, a great fire was glowing among the trees, and between that point and the ship one of the gigs kept coming and going, the men, whom I had seen so gloomy, shouting at the oars like children. But there was a sound in their voices which suggested rum.

tina ceva alb în mâna si mai ales sa vina singur. Asa sa le si spui. "Ben Gunn are motivele lui sa se poarte astfel". - Bine, i-am raspuns eu. Cred ca te-am înteles. Vrei sa ne propui ceva si pentru asta ai nevoie sa te vezi cu squire-ul sau cu doctorul. Totodata spui ca poti fi gasit unde te-am vazut eu astazi. Asta-i tot ? - Dar de ce nu întrebi între ce ore pot fi gasit? Eu primesc de la prânz si pâna la a sasea bataie de gong. - Bine, bine, am spus eu. Acum pot sa plec? - Dar n-ai sa uiti? m-a întrebat el alarmat. Spune-i ca "numai când cunosti personal omul" si ca "are motivele lui". Am sa vorbesc cu el ca între barbati. Si acum poti sa pleci, Jim, îmi spuse el, urmând însa sa ma tina strâns de mâna. Asculta, Jim, dar daca ai sa-l vezi pe Silver, n-ai sa-l tradezi pe Ben Gunn? Chiar daca or sa te lege de coada unui cal salbatic n-ai sa-l tradezi? Dar daca piratii or sa debarce pe mal, Jim, n-ai sa te razgândesti pâna dimineata?... Un bubuit de tun i-a acoperit cuvintele. Ghiuleaua a trecut printre copaci si a cazut pe nisip la o suta de iarzi39 de locul unde ne aflam noi. Ne-am repezit fiecare în directii opuse. Vreme de un ceas se cutremura de explozii insula si ghiulelele zburau în padure, nimicind totul în calea lor. Ma ascundeam când ici, când colo, dar oriunde m-as fi aflat, îmi facea impresia ca ghiulelele vin drept spre mine. încetul cu încetul mi-am recapatat barbatia, dar tot nu ma puteam hotarî înca sa ma apropii de palisada, unde cadeau mai cu seama ghiulelele. Facând un ocol spre rasarit, am ajuns în sfârsit la pâlcul cu copaci ce cresteau navalnic chiar lânga mal. Tocmai asfintise soarele si briza facea sa vuiasca padurea, încretind usor oglinda cenusie a golfului. în urma refluxului ramasese dezgolita o larga fâsie de fund nisipos. Vazduhul dupa dogoarea zilei se racise pâna într-atâta, încât mai înghetam binisor în gherocul meu usor de vara. "Hispaniola" ramasese ancorata în acelasi loc, dar deasupra ei fâlfâia "Rojer cel Vesel", steagul negru al piratilor, cu un cap de mort zugravit la mijloc. Pe bord a scaparat o limba rosie de foc - si ecoul împrastie peste întreaga insula ultimul bubuit de tun. Canonada se sfârsise. Stateam culcat în tufisuri si luam seama la toata vânzoleala ce a urmat atacului. Pe mal, chiar în fata pali- sadei, câtiva pirati hacuiau ceva cu topoarele. Mai târziu am aflat ca distrusesera astfel sarmana noastra barcuta. în departare, lânga gura râului, pâlpâia printre copaci un foc urias. O barca facea necontenit naveta între foc si corabie. Marinarii, atât de posomorâti dimineata, acum, vâslind, strigau si râdeau ca niste copii. Pe glas i-am cunoscut ca veselia asta le-o stârneste romul. în sfârsit, m-am hotarât sa pornesc spre palisada. Eram destul de departe de ea, pe brâul acela de nisip, care închidea golful nostru dinspre rasarit si în urma refluxului ajungea sa se întinda pâna aproape de Insula Scheletului. Ridicându- ma de jos, am vazut mai încolo pe nisip, printre tufisuri scunde, o stânca singuratica, destul de mare si de-o ciudata culoare albicioasa. M-a fulgerat gândul ca tocmai asta trebuie sa fie stânca alba, de care-mi vorbise Ben Gunn, si ca daca am sa am nevoie de o luntre, stiu acum unde s-o gasesc. Am tot mers asa de-a lungul lizierei, pâna când am dat peste marginea din dos a palisadei. Ai nostri m-au întâmpinat cu cea mai calda bucurie. Le-am povestit toate pataniile mele si am examinat apoi cu atentie noul nostru adapost. Cabana era construita toata din trunchiuri nestrujite de pin - si peretii, si acoperisul, si podelele.

At length I thought I might return towards the stockade. I was pretty far down on the low, sandy spit that encloses the anchorage to the east, and is joined at halfwater to Skeleton Island; and now, as I rose to my feet, I saw, some distance further down the spit and rising from among low bushes, an isolated rock, pretty high, and peculiarly white in colour. It occurred to me that this might be the white rock of which Ben Gunn had spoken and that some day or other a boat might be wanted and I should know where to look for one. Then I skirted among the woods until I had regained the rear, or shoreward side, of the stockade, and was soon warmly welcomed by the faithful party. I had soon told my story and began to look about me. The log-house was made of unsquared trunks of pine— roof, walls, and floor. The latter stood in several places as much as a foot or a foot and a half above the surface of the sand. There was a porch at the door, and under this porch the little spring welled up into an artificial basin of a rather odd kind—no other than a great ship’s kettle of iron, with the bottom knocked out, and sunk ‘to her bearings,’ as the captain said, among the sand. Little had been left besides the framework of the house, but in one corner there was a stone slab laid down by way of hearth and an old rusty iron basket to contain the fire. The slopes of the knoll and all the inside of the stockade had been cleared of timber to build the house, and we could see by the stumps what a fine and lofty grove had been destroyed. Most of the soil had been washed away or buried in drift after the removal of the trees; only where the streamlet ran down from the kettle a thick bed of moss and some fems and little creeping bushes were still green among the sand. Very close around the stockade—too close for defence, they said— the wood still flourished high and dense, all of fir on the land side, but towards the sea with a large admixture of live-oaks. The cold evening breeze, of which I have spoken, whistled through every chink of the rude building and sprinkled the floor with a continual rain of fine sand. There was sand in our eyes, sand in our teeth, sand in our suppers, sand dancing in the spring at the bottom of the kettle, for all the world like porridge beginning to boil. Our chimney was a square hole in the roof; it was but a little part of the smoke that found its way out, and the rest eddied about the house and kept us coughing and piping the eye. Add to this that Gray, the new man, had his face tied up in a bandage for a cut he had got in breaking away from the mutineers and that poor old Tom Redruth, still unburied, lay along the wall, stiff and stark, under the Union Jack. If we had been allowed to sit idle, we should all have fallen in the blues, but Captain Smollett was never the man for that. All hands were called up before him, and he divided us into watches. The doctor and Gray and I for one; the squire, Hunter, and Joyce upon the other. Tired though we all were, two were sent out for firewood; two more were set to dig a grave for Redruth; the doctor was named cook; I was put sentry at the door; and the captain himself went from one to another, keeping up our spirits and lending a hand wherever it was wanted. From time to time the doctor came to the door for a little air and to rest his eyes, which were almost smoked out of his

Dusumeaua se înalta cu un picior si pe alocuri chiar cu un picior si jumatate deasupra solului. La intrare se afla un fel de cerdac, iar pe sub cerdac murmura un pârâias, care se varsa într-un bazin artificial foarte original la vedere: un urias cazan de corabie, fara fund si vârât în nisip pâna la "linia de plutire", cum spunea capitanul. în casa nu se afla aproape nimic. Numai într-un colt se vedea o lespede de piatra ce slujea drept vatra, cu un gratar de fier în forma de cos în jurul ei, ca sa nu treaca focul de marginea lespezii. Toti copacii de pe coastele dâmbului ce împresurau pali- sada fusesera taiati si folositi la constructie. Dupa cioturile ramase se vedea c-a pierit aici o dumbrava de toata frumusetea. Stratul de deasupra al solului, spalat de ploi dupa ce se taiasera copacii, lasase dezgolit stratul de nisip de dedesubt. Numai în jurul cazanului, unde se scurgea pârâul, cresteau muschi, ferigi si tufisuri. Iar dincolo de palisada începea îndata padurea înalta si deasa. Asta ne îngreuia mult apararea. Spre partea uscatului padurea era alcatuita din pâlcuri dese de pini, iar în fata, spre golf, li se mai adaugau si stejari cu frunza vesnic verde. Briza rece de seara, de care am mai pomenit, sufla prin toate crapaturile cabanei, tocmite grosolan din bârne, si aducea necontenit nori de nisip marunt. Nisipul acesta ne intra în ochi, ne scrâsnea în dinti, cadea în mâncare si forfotea la fundul cazanului, în izvor, cum forfoteste grisul, în oala. Horn n-aveam, asa ca fumul iesea printr-o deschizatura patrata în tavan. Dar mai înainte de a-si afla iesirea, se raspândea prin toata casa, facându-ne sa tusim si sa lacrimam de zor. Gray, noul nostru tovaras, era cu fata bandajata, caci tâlharii îi crestara obrazul. Iar batrânul Tom Redruth, ramas înca neîngropat, zacea întepenit lânga perete, acoperit cu steagul britanic. Daca am fi fost lasati sa stam cu bratele încrucisate, probabil ca ne-am fi descurajat curând. Dar capitanul Smollett se pricepea sa ne gaseasca tuturor de lucru. Ne-a chemat la el si ne-a împartit în doua carturi. într-unul din ele a intrat doctorul, Gray si cu mine, iar în celalalt - squire Trelawney, Hunter si Joyce. în cursul zilei ne istoviseram toti, dar capitanul i-a trimis totusi pe doi din noi în padure dupa lemne, iar pe alti doi i-a pus sa sape mormântul lui Redruth. Doctorul s-a apucat de bucatarie, eu am fost pus de santinela la usa, iar capitanul trecea mereu de la unul la altul, îmbarbatându-ne si ajutându-ne pe fiecare. Din vreme în vreme doctorul se da mai aproape de usa, ca sa mai respire o târa de aer curat si sa-si odihneasca ochii înrositi de fum. Schimba si cu mine din când în când doua-trei vorbe. - Smollett acesta, mi-a spus el odata, e un om mult mai acatarii decât mine. Daca o recunosc eu de buna voie, sa stii ca asa e, draga Jim. în alt rând el a facut mai întâi o pauza, apoi si-a întors capul si m-a privit atent în fata. - Ne putem bizui pe Ben Gunn al tau? m-a întrebat el. - Nu stiu, sir, am raspuns eu. Nu sunt tocmai sigur ca e în toate mintile. - Vasazica nu e în toate mintile, spuse doctorul. Daca un om si-a rontait trei ani în sir unghiile pe o insula pustie, sa stii, Jim, ca nu poate fi în toate mintile, ca tine sau ca mine. Asa sunt facuti oamenii. Spui ca viseaza la o bucata de brânza? - Da, sir, am raspuns eu. - Bine, Jim, a încheiat el. Afla atunci ce folositor e sa-ti placa delicatesele. Mi-ai vazut pesemne tabachera, dar nu cred sa ma fi vazut vreodata luând o priza de tabac din ea. Si nu m-ai vazut

head, and whenever he did so, he had a word for me. ‘That man Smollett,’ he said once, ‘is a better man than I am. And when I say that it means a deal, Jim. ’ Another time he came and was silent for a while. Then he put his head on one side, and looked at me. ‘Is this Ben Gunn a man?’ he asked. ‘I do not know, sir,’ said I. ‘I am not very sure whether he’s sane.’ ‘If there’s any doubt about the matter, he is,’ returned the doctor. ‘A man who has been three years biting his nails on a desert island, Jim, can’t expect to appear as sane as you or me. It doesn’t lie in human nature. Was it cheese you said he had a fancy for?’ ‘Yes, sir, cheese,’ I answered. ‘Well, Jim,’ says he, ‘just see the good that comes of being dainty in your food. You’ve seen my snuff-box, haven’t you? And you never saw me take snuff, the reason being that in my snuff-box I carry a piece of Parmesan cheese—a cheese made in Italy, very nutritious. Well, that’s for Ben Gunn! ’ Before supper was eaten we buried old Tom in the sand and stood round him for a while bare-headed in the breeze. A good deal of firewood had been got in, but not enough for the captain’s fancy, and he shook his head over it and told us we ‘must get back to this tomorrow rather livelier.’ Then, when we had eaten our pork and each had a good stiff glass of brandy grog, the three chiefs got together in a corner to discuss our prospects. It appears they were at their wits’ end what to do, the stores being so low that we must have been starved into surrender long before help came. But our best hope, it was decided, was to kill off the buccaneers until they either hauled down their flag or ran away with the HISPANIOLA. From nineteen they were already reduced to fifteen, two others were wounded, and one at least— the man shot beside the gun—severely wounded, if he were not dead. Every time we had a crack at them, we were to take it, saving our own lives, with the extremest care. And besides that, we had two able allies—rum and the climate. As for the first, though we were about half a mile away, we could hear them roaring and singing late into the night; and as for the second, the doctor staked his wig that, camped where they were in the marsh and unprovided with remedies, the half of them would be on their backs before a week. ‘So,’ he added, ‘if we are not all shot down first they’ll be glad to be packing in the schooner. It’s always a ship, and they can get to buccaneering again, I suppose.’ ‘First ship that ever I lost,’ said Captain Smollett. I was dead tired, as you may fancy; and when I got to sleep, which was not till after a great deal of tossing, I slept like a log of wood. The rest had long been up and had already breakfasted and increased the pile of firewood by about half as much again when I was wakened by a bustle and the sound of voices. ‘Flag of truce!’ I heard someone say; and then, immediately after, with a cry of surprise, ‘Silver himself!’ And at that, up I jumped, and rubbing my eyes, ran to a loophole in the wall. Silver’s Embassy

pentru ca nu tin tabac în ea, ci o bucatica de parmezan - brânza italieneasca. Ei, bine, brânza asta o sa i-o dam lui Ben Gunn! înainte de cina l-am îngropat în nisip pe batrânul Tom si am stat un rastimp cu capetele descoperite, în bataia vântului, lânga mormântul lui. Adusesem din padure o gramada întreaga de vreascuri, dar capitanul ramase totusi nemultumit. - Mâine am sa va fac eu sa munciti cum trebuie, ne spuse el, clatinând din cap a dojana. Dupa ce am mâncat cu totii câte un hartan de jambon afumat si am baut câte un pahar de grog fierbinte, capitanul, squire-ul si doctorul se retrasera sa tina sfat. Dar se vede treaba ca degeaba se mai adunau ei, totuna nu le putea veni în cap nici o solutie. Provizii ne mai ramasesera asa de putine, încât urma sa murim cu totii de foame cu mult înainte de a ne veni ajutorul fagaduit. Ce-i drept, mai ramânea o solutie, una singura: sa omorâm cât mai multi pirati, sa-i omorâm pâna când or sa-si coboare steagul lor cel negru sau pâna când or sa plece în larg cu "Hispaniola" noastra. Din nouasprezece ramasesera cincisprezece, mai având si doi raniti printre ei, iar cel împuscat lânga tun, chiar daca n-a murit, trebuie sa fie în orice caz ranit. Ori de câte ori vom avea deci putinta sa tragem în ei, trebuie sa tragem. Totodata trebuie sa ne ferim oamenii si sa tinem minte ca avem doi aliati de nadejde: romul si clima. Romul îsi arata de pe acum efectul: o jumatate de mila ne despartea de pirati, dar auzeam perfect pâna târziu noaptea cum cânta si urla. Iar doctorul se jura pe peruca sa ca foarte curând va intra în actiune si clima: lagarul piratilor e asezat aproape de mlastini, medicamente n-au de nici un fel, asa ca, peste o saptamâna, jumatate din ei or sa cada secerati de friguri. - Asadar, spunea doctorul, daca n-or sa ne poata face de petrecanie cât mai curând, or sa fie bucurosi sa paraseasca insula si sa se întoarca pe vas. Au corabie si se pot ocupa oricând de vechea lor meserie - pirateria. - Asta-i prima corabie, pe care am pierdut-o eu vreodata, spuse capitanul Smollett. Eu eram complet istovit. M-am rasucit multa vreme pâna a adormi, dar pe urma am adormit bustean. Toti erau de mult treji, dejunasera si adusesera lemne, când m-am trezit eu, desteptat de zgomot si strigate. - Vin cu steag alb! striga cineva. Si îndata urma un strigat de uimire: - Vine însusi Silver! Am sarit frecându-ma la ochi si m-am repezit la ambra- zura din perete. Silver parlamenteaza într-adevar, se apropiau de palisada doi oameni. Unul din ei flutura spre noi o zdreanta alba, iar celalalt - Silver în persoana - pasea linistit alaturi. Era înca foarte devreme. Nu mai pomenisem niciodata o dimineata atât de friguroasa, înghetasem pâna-n maduva oaselor. Cerul era senin, luminos, si crestetele copacilor scaparau trandafirii în razele soarelui ce rasarea, dar în vale, unde îi vedeam acum pe Silver si pe însotitorul sau, mai dainuia umbra. La picioare li se asterneau scame de ceata, ridicate peste noapte din smârcuri. Ceata si frigul ce se lasa peste noapte - iata ce facea nenorocirea insulei acesteia umede si bântuite de friguri. - Ocupati-va posturile! ne striga capitanul. Fac prinsoare ca

SURE enough, there were two men just outside the stockade, one of them waving a white cloth, the other, no less a person than Silver himself, standing placidly by. It was still quite early, and the coldest morning that I think I ever was abroad in—a chill that pierced into the marrow. The sky was bright and cloudless overhead, and the tops of the trees shone rosily in the sun. But where Silver stood with his lieutenant, all was still in shadow, and they waded knee-deep in a low white vapour that had crawled during the night out of the morass. The chill and the vapour taken together told a poor tale of the island. It was plainly a damp, feverish, unhealthy spot. ‘Keep indoors, men,’ said the captain. ‘Ten to one this is a trick. ’ Then he hailed the buccaneer. ‘Who goes? Stand, or we fire.’ ‘Flag of truce,’ cried Silver. The captain was in the porch, keeping himself carefully out of the way of a treacherous shot, should any be intended. He turned and spoke to us, ‘Doctor’s watch on the lookout. Dr. Livesey take the north side, if you please; Jim, the east; Gray, west. The watch below, all hands to load muskets. Lively, men, and careful.’ And then he turned again to the mutineers. ‘And what do you want with your flag of truce?’ he cried. This time it was the other man who replied. ‘Cap’n Silver, sir, to come on board and make terms,’ he shouted. ‘Cap’n Silver! Don’t know him. Who’s he?’ cried the captain. And we could hear him adding to himself, ‘Cap’n, is it? My heart, and here’s promotion!’ Long John answered for himself. ‘Me, sir. These poor lads have chosen me cap’n, after your desertion, sir’— laying a particular emphasis upon the word ‘desertion.’ ‘We’re willing to submit, if we can come to terms, and no bones about it. All I ask is your word, Cap’n Smollett, to let me safe and sound out of this here stockade, and one minute to get out o’ shot before a gun is fired.’ ‘My man,’ said Captain Smollett, ‘I have not the slightest desire to talk to you. If you wish to talk to me, you can come, that’s all. If there’s any treachery, it’ll be on your side, and the Lord help you. ’ Cesfe view.and edit PCf. Da#nload the ‘That’s enough, cap’n,’ shouted Long John cheerily. ‘A word from you’s enough. I know a gentleman, and you may lay to that. ’ We could see the man who carried the flag of truce attempting to hold Silver back. Nor was that wonderful, seeing how cavalier had been the captain’s answer. But Silver laughed at him aloud and slapped him on the back as if the idea of alarm had been absurd. Then he advanced to the stockade, threw over his crutch, got a leg up, and with great vigour and skill succeeded in surmounting the fence and dropping safely to the other side. I will confess that I was far too much taken up with what was going on to be of the slightest use as sentry; indeed, I had

dumnealor pun la cale vreun siretlic. Apoi striga catre tâlhari: Stai, cine-i? Stai ca trag! - Am înaltat steag alb! striga Silver. Capitanul iesi în cerdac, adapostindu-se dupa un stâlp, ca sa nu-1 loveasca vreun glont trimis miseleste. întorcân- du-se spre noi, ne porunci: - Detasamentul doctorului sa vina la ambrazuri! Doctor Livesey, ocupa, rogu-te, peretele dinspre nord. Jim, stai Iacei dinspre rasarit, iar tu, Gray, - la cel dinspre apus. Celalalt schimb - la încarcat muschetele. Dati-i zor! Si fiti atenti! Apoi se întoarse iar spre tâlhari: - Ce poftiti cu steagul vostru alb? le striga el. De data asta îi raspunse nu Silver, ci celalalt pirat. - Capitanul Silver, sir, vrea sa urce pe bordul dumneavoastra si sa încheie o întelegere! - Capitanul Silver? Nu cunosc asemenea capitan. Care-i? întreba capitanul. Si-l auziram adaugând cu jumatate de glas: - Ia te uita! A si ajuns capitan! Repede mai avanseaza! John Lunganul raspunse el însusi de asta data: - Eu sunt, sir. Bietii baieti m-au ales capitan dupa ce-ati dezertat dumneavoastra, sir. Cuvântul "ati dezertat" îl rosti mai apasat. Suntem gata sa ne supunem, dar, fireste, cu anumite conditii: daca sunteti de acord sa iscaliti o întelegere cu noi. Deocamdata însa dati-mi cuvântul dumneavoastra de cinste, domnule capitan, ca o sa ma lasati sa plec nevatamat si ca nu veti deschide focul pâna n-am sa ma departez de palisada. - N-am nici un chef sa vorbesc cu dumneata, îi raspunse capitanul Smollett. Dar daca vrei sa vorbesti cu mine, poftim încoace. Tine minte însa: daca pui la cale vreo miselie, sa nu regreti pe urma. - Atâta mi-e de ajuns, capitane! exclama cu veselie Lunganul. Un singur cuvânt al dumneavoastra mi-e perfect de ajuns. Stiu ca sunteti un gentleman si ca ma pot bizui deplin pe cuvântul dumneavoastra. Omul cu steagul alb încerca sa-i opreasca. Si nu era de mirare, deoarece tonul capitanului era departe de a fi amabil. Dar Silver izbucni în râs si-si batu pe umar tovarasul, de parca pâna si gândul la o eventuala primejdie i se parea o prostie. Se apropie de palisada, îsi arunca mai întâi peste gard cârja, apoi se catara si-l trecu cu o neasteptata repeziciune si îndemânare. Trebuie sa marturisesc ca eram atât de interesat de tot ce se petrecea, încât am uitat si de îndatoririle de santinela. Mi-am parasit postul la ambrazura dinspre rasarit si m-am proptit în spatele capitanului, care sedea pe prag, cu barbia în palme si coatele sprijinite de genunchi, privind la cazanul cel vechi de fier, în care bulbucea apa si forfoteau firicele de nisip. Sedea asa, suierând încetisor printre dinti cântecul "Haideti dupa mine, feciori si fete". Lui Silver îi venea foarte greu sa suie coasta abrupta, înaintând prin marea de nisip miscator din care rasareau ici-colo cioturile, parea, cu cârja lui, neputincios ca o corabie esuata. Dar a strabatut cu barbatie si într-o stoica tacere toata calea si, oprindu-se în fata capitanului, si-a ridicat mâna salutând cu extrema gratie. Era în cele mai bune haine ale sale: caftan albastru lung pâna la genunchi, cu o multime de bumbi de alama, iar palaria, data pe ceafa, era si ea de parada, captusita cu dantela fina. - Iata-ne în sfârsit, stimabile, spuse capitanul, înal- tându-si fruntea. Ia loc. - Dati-mi, va rog, drumul în casa, domnule capitan, se ruga cu glas

already deserted my eastern loophole and crept up behind the captain, who had now seated himself on the threshold, with his elbows on his knees, his head in his hands, and his eyes fixed on the water as it bubbled out of the old iron kettle in the sand. He was whistling ‘Come, Lasses and Lads.’ Silver had terrible hard work getting up the knoll. What with the steepness of the incline, the thick tree stumps, and the soft sand, he and his crutch were as helpless as a ship in stays. But he stuck to it like a man in silence, and at last arrived before the captain, whom he saluted in the handsomest style. He was tricked out in his best; an immense blue coat, thick with brass buttons, hung as low as to his knees, and a fine laced hat was set on the back of his head. ‘Here you are, my man,’ said the captain, raising his head. ‘You had better sit down.’ ‘You ain’t a-going to let me inside, cap’n?’ complained Long John. ‘It’s a main cold morning, to be sure, sir, to sit outside upon the sand. ’ ‘Why, Silver,’ said the captain, ‘if you had pleased to be an honest man, you might have been sitting in your galley. It’s your own doing. You’re either my ship’s cook—and then you were treated handsome—or Cap’n Silver, a common mutineer and pirate, and then you can go hang!’ ‘Well, well, cap’n,’ returned the sea-cook, sitting down as he was bidden on the sand, ‘you’ll have to give me a hand up again, that’s all. A sweet pretty place you have of it here. Ah, there’s Jim! The top of the morning to you, Jim. Doctor, here’s my service. Why, there you all are together like a happy family, in a manner of speaking. ’ ‘If you have anything to say, my man, better say it,’ said the captain. ‘Right you were, Cap’n Smollett,’ replied Silver. ‘Dooty is dooty, to be sure. Well now, you look here, that was a good lay of yours last night. I don’t deny it was a good lay. Some of you pretty handy with a handspike- end. And I’ll not deny neither but what some of my people was shook—maybe all was shook; maybe I was shook myself; maybe that’s why I’m here for terms. But you mark me, cap’n, it won’t do twice, by thunder! We’ll have to do sentry-go and ease off a point or so on the rum. Maybe you think we were all a sheet in the wind’s eye. But I’ll tell you I was sober; I was on’y dog tired; and if I’d awoke a second sooner, I’d ‘a caught you at the act, I would. He wasn’t dead when I got round to him, not he.’ ‘Well?’ says Captain Smollett as cool as can be. All that Silver said was a riddle to him, but you would never have guessed it from his tone. As for me, I began to have an inkling. Ben Gunn’s last words came back to my mind. I began to suppose that he had paid the buccaneers a visit while they all lay drunk together round their fire, and I reckoned up with glee that we had only fourteen enemies to deal with. ‘Well, here it is,’ said Silver. ‘We want that treasure, and we’ll have it—that’s our point! You would just as soon save your lives, I reckon; and that’s yours. You have a chart, haven’t you?’ ‘That’s as may be,’ replied the captain. ‘Oh, well, you have, I know that,’ returned Long John. ‘You needn’t be so husky with a man; there ain’t a particle of

jalnic Lunganul. Pe asemenea racoare nu prea îmi vine sa ma asez jos pe nisip, sir. - Daca ai fi preferat sa ramâi om cinstit, Silver, spuse capitanul, ai fi stat acum la bucataria dumitale. Tot dumneata esti de vina. Ori esti bucatarul meu de vas - si atunci am toate motivele sa ma port bine cu dumneata, ori esti capitanul Silver, rebel si pirat, si atunci aseaza-te din par- te-mi doar sa te urc în furci. - Bine, bine, capitane, spuse bucatarul, asezându-se jos pe nisip. Numai ca pe urma va trebui sa-mi dai mâna, ca sa ma pot scula de jos... Hm, nu v-ati aranjat rau aici!.. A, uite-1 si pe Jimî Buna dumneata, Jim... Am onoarea, doctore! Da, va vad adunati pe toti în par, ca o familie fericita, daca-mi îngaduiti sa ma exprim astfel... - Nu lungi vorba, stimabile, îl întrerupse capitanul. Spune pentru ce ai venit. - Ai dreptate, capitane Smollett, raspunse Silver. N-avem timp de fleacuri. Trebuie sa marturisesc ca ati fost la înaltime azi-noapte. Nu stiu care din dumneavoastra e într-adevar mester sa mânuiasca ranga. Unii din oamenii mei au fost de- a dreptul zguduiti de trebusoara asta, si nu numai unii, ci noi toti. Pâna si eu am fost zguduit, trebuie s-o marturisesc. Poate numai asta m-a îndemnat sa vin aici ca sa încheiem o întelegere. Dar, jur pe toate fulgerele din cer, capitane, a doua oara nu mai izbutiti asa ceva! O sa postam pretutindeni santinele si o sa micsoram portiile de rom. Sunteti siguri, pesemne, ca am fost toti beti, nu-i asa? Puteti sa ma credeti, însa, ca eu n-am fost beat nici atâtica; eram doar obosit ca un câine. De ma trezeam eu o clipa mai devreme, n-ati fi scapat de mâna mea. El mai era viu, când am dat fuga sa-l ridic. - Ei, si mai departe? replica cu sânge rece capitanul Smollett. Tot ce spunea Silver era doar o sarada pentru capitanul nostru, dar el nici nu clipi macar. Numai eu, drept sa spun, m-am cam priceput despre ce poate fi vorba. Mi-am adus aminte de ultimele cuvinte ale lui Ben Gunn si am înteles ca trebuie sa se fi strecurat noaptea în lagarul banditilor, pe când zaceau beti în jurul focului. M-a bucurat gândul ca au ramas în viata doar paisprezece din dusmanii nostri. - Iata despre ce e vorba, urma Silver. Noi vrem sa punem mâna pe comori si o sa punem numaidecât mâna pe ele. Iar voi vreti sa va scapati viata si aveti tot dreptul s-o vreti. Harta-i la voi, nu-i asa? - Tot ce se poate, raspunse capitanul. - Ba eu stiu sigur ca-i la voi, urma Lunganul. Si de ce vorbiti atât de uscat cu mine? Nu e spre folosul vostru. Tot ce vreau sa va spun e ca avem nevoie de harta voastra si nimic mai mult, personal nu va doresc nici un rau... - înceteaza, stimabile, îl întrerupse capitanul. Nu ti-ai gasit omul cu mine. Stim noi bine ce gânduri aveti voi. Dar asta n-are nici o importanta, pentru ca nu v-a tinut cureaua sa le aduceti la îndeplinire. Capitanul îl privi cu nepasare si începu sa-si îndoape luleaua. - Daca Abe Gray ... dadu sa înceapa Silver. - Stop! striga mister Smollett. Gray nu mi-a spus nimic si nici eu nu l-am întrebat nimic, mai mult chiar: te-as arunca cu placere în aer si pe dumneata împreuna cu el, ca si toata insula asta blestemata! Iata tot ce cred eu despre banda dumitale, stimabile. Izbucnirea asta îl linisti pesemne pe Silver, care începuse sa se înfurie, dar se stapânea din rasputeri. - Cum poftiti, mormai el. Puteti sa credeti ce vreti, nu va interzic... Pare-se ca vreti sa trageti putin din lulea, domnule capitan. Am sa fac la fel, daca-mi dati voie.

service in that, and you may lay to it. What I mean is, we want your chart. Now, I never meant you no harm, myself. ’ ‘That won’t do with me, my man,’ interrupted the captain. ‘We know exactly what you meant to do, and we don’t care, for now, you see, you can’t do it.’ And the captain looked at him calmly and proceeded to fill a pipe. ‘If Abe Gray—’ Silver broke out. ‘Avast there!’ cried Mr. Smollett. ‘Gray told me nothing, and I asked him nothing; and what’s more, I would see you and him and this whole island blown clean out of the water into blazes first. So there’s my mind for you, my man, on that. ’ This little whiff of temper seemed to cool Silver down. He had been growing nettled before, but now he pulled himself together. ‘Like enough,’ said he. ‘I would set no limits to what gentlemen might consider shipshape, or might not, as the case were. And seein’ as how you are about to take a pipe, cap’n, I’ll make so free as do likewise.’ And he filled a pipe and lighted it; and the two men sat silently smoking for quite a while, now looking each other in the face, now stopping their tobacco, now leaning forward to spit. It was as good as the play to see them. ‘Now,’ resumed Silver, ‘here it is. You give us the chart to get the treasure by, and drop shooting poor seamen and stoving of their heads in while asleep. You do that, and we’ll offer you a choice. Either you come aboard along of us, once the treasure shipped, and then I’ll give you my affy-davy, upon my word of honour, to clap you somewhere safe ashore. Or if that ain’t to your fancy, some of my hands being rough and having old scores on account of hazing, then you can stay here, you can. We’ll divide stores with you, man for man; and I’ll give my affy-davy, as before to speak the first ship I sight, and send ‘em here to pick you up. Now, you’ll own that’s talking. Handsomer you couldn’t look to get, now you. And I hope’—raising his voice— ‘that all hands in this here block house will overhaul my words, for what is spoke to one is spoke to all. ’ Captain Smollett rose from his seat and knocked out the ashes of his pipe in the palm of his left hand. ‘Is that all?’ he asked. ‘Every last word, by thunder!’ answered John. ‘Refuse that, and you’ve seen the last of me but musket-balls.’ ‘Very good,’ said the captain. ‘Now you’ll hear me. If you’ll come up one by one, unarmed, I’ll engage to clap you all in irons and take you home to a fair trial in England. If you won’t, my name is Alexander Smollett, I’ve flown my sovereign’s colours, and I’ll see you all to Davy Jones. You can’t find the treasure. You can’t sail the ship—there’s not a man among you fit to sail the ship. You can’t fight us— Gray, there, got away from five of you. Your ship’s in irons, Master Silver; you’re on a lee shore, and so you’ll find. I stand here and tell you so; and they’re the last good words you’ll get from me, for in the name of heaven, I’ll put a bullet in your back when next I meet you. Tramp, my lad. Bundle out of this, please, hand over hand, and double quick. ’ Silver’s face was a picture; his eyes started in his head with wrath. He shook the fire out of his pipe. ‘Give me a hand up! ’ he cried.

îsi umplu si el luleaua si o aprinse. Cei doi barbati statura multa vreme în tacere, ba scrutându-se reciproc, ba întorcându-se sa traga din lulea ori sa scuipe. Era foarte amuzant sa stai sa-i privesti, ca la o reprezentatie teatrala. - Iata care ne sunt conditiile, relua în sfârsit Silver. Ne dati harta, pentru ca sa putem gasi comorile, si încetati sa mai trageti în sarmanii marinari ori sa le sfarâmati capetele în vremea somnului. Daca sunteti de acord, va propunem, la alegere, doua solutii. Prima: dupa ce încarcam comorile, va îngaduim sa va înapoieti pe corabie si va dau cuvântul meu de cinste ca am sa va debarc undeva pe uscat teferi si nevatamati. Daca prima solutie nu va place, întrucât multi din marinarii mei va poarta de mult sâmbetele, iata si a doua solutie: va lasam aici pe insula, împartim merindele cu voi în doua jumatati egale, si fagaduiesc sa trimit dupa voi prima corabie ce ne va iesi în cale. Va sfatuiesc sa primiti conditiile acestea. Altele mai bune n-o sa puteti obtine. Nadajduiesc, si el îsi ridica semet glasul, ca toti oamenii vostri mi-aud cuvintele, caci cele ce le spun unuia se adreseaza tuturor. Capitanul Smollett se ridica în picioare si scutura scrumul din lulea în causul palmei stângi. - Asta-i tot? întreba el. - Acesta e ultimul meu cuvânt, jur pe fulgerul din cer! raspunse John. Daca refuzati, voi lasa sa vorbeasca în locul meu tevile de pusca. - Perfect, spuse capitanul. Si acum asculta ce spun eu: Daca veniti toti pe rând aici la mine, fara arme, ma oblig sa va pun în lanturi, sa va aduc în Anglia si sa va dau pe mâna dreptei judecati. Iar daca nu veniti, tineti minte ca ma cheama Alexander Smollett, ca stau sub steagul acesta si ca am sa va trimit pe toti drept în iad. Comorile n-aveti cum le gasi. Sa fugiti cu vasul n-o sa reusiti, deoarece nimeni din voi nu stie sa conduca o corabie. Nici sa va bateti nu sunteti mesteri: ati fost cinci împotriva lui Gray, si totusi v-a scapat din mâini. Ai esuat zdravan, capitane Silver, si n-o sa te poti urni curând. Aceasta-i ultima vorba buna pe care o mai auzi de la mine. Iar la viitoarea întâlnire am sa-ti trimit un glont în tigva. Cara-te, stimabile! Hai, da-i zor! Ochii lui Silver se aprinsera de mânie. Scutura focul din lulea. - Dati-mi mâna sa ma scol! striga el. - Nu ti-o dau, spuse capitanul. - Cine-mi da mâna? urla Silver. Nimeni din noi nu se clinti din loc. înjurând îngrozitor, Silver se târî pâna la cerdac, se agata de el si numai astfel izbuti sa se ridice. Scuipa în izvor. - Nu însemnati nimic mai mult în ochii mei decât scuipatul asta! striga el. Peste o ora am sa va pun la încalzit hardughia ca pe-un poloboc de rom. Râdeti, trasni-v-ar sa va trasneasca, râdetiî Peste un ceas o sa râdeti voi altfel, iar care din voi o sa mai ramâna în viata, o sa pizmuiasca mortii! Si, mai tragând o sudalma, o lua sontâc-sontâc prin nisip. De câteva ori în sir încerca el sa sara peste gard si de fiecare data cadea. în sfârsit, îl trase dincolo omul cu steagul alb si într-o clipa disparura amândoi printre copaci.

‘Not I,’ returned the captain. ‘Who’ll give me a hand up?’ he roared. Not a man among us moved. Growling the foulest imprecations, he crawled along the sand till he got hold of the porch and could hoist himself again upon his crutch. Then he spat into the spring. ‘There!’ he cried. ‘That’s what I think of ye. Before an hour’s out, I’ll stove in your old block house like a rum puncheon. Laugh, by thunder, laugh! Before an hour’s out, ye’ll laugh upon the other side. Them that die’ll be the lucky ones.’ And with a dreadful oath he stumbled off, ploughed down the sand, was helped across the stockade, after four or five failures, by the man with the flag of truce, and disappeared in an instant afterwards among the trees. 21 The Attack AS soon as Silver disappeared, the captain, who had been closely watching him, turned towards the interior of the house and found not a man of us at his post but Gray. It was the first time we had ever seen him angry. ‘Quarters!’ he roared. And then, as we all slunk back to our places, ‘Gray,’ he said, ‘I’ll put your name in the log; you’ve stood by your duty like a seaman. Mr. Trelawney, I’m surprised at you, sir. Doctor, I thought you had worn the king’s coat! If that was how you served at Fontenoy, sir, you’d have been better in your berth.’ The doctor’s watch were all back at their loopholes, the rest were busy loading the spare muskets, and everyone with a red face, you may be certain, and a flea in his ear, as the saying is. The captain looked on for a while in silence. Then he spoke. ‘My lads,’ said he, ‘I’ve given Silver a broadside. I pitched it in red-hot on purpose; and before the hour’s out, as he said, we shall be boarded. We’re outnumbered, I needn’t tell you that, but we fight in shelter; and a minute ago I should have said we fought with discipline. I’ve no manner of doubt that we can drub them, if you choose.’ Then he went the rounds and saw, as he said, that all was clear. On the two short sides of the house, east and west, there were only two loopholes; on the south side where the porch was, two again; and on the north side, five. There was a round score of muskets for the seven of us; the firewood had been built into four piles—tables, you might say—one about the middle of each side, and on each of these tables some ammunition and four loaded muskets were laid ready to the hand of the defenders. In the middle, the cutlasses lay ranged. ‘Toss out the fire,’ said the captain; ‘the chill is past, and we mustn’t have smoke in our eyes.’ The iron fire-basket was carried bodily out by Mr. Trelawney, and the embers smothered among sand. ‘Hawkins hasn’t had his breakfast. Hawkins, help yourself, and back to your post to eat it,’ continued Captain Smollett. ‘Lively, now, my lad; you’ll want it before you’ve done. Hunter, serve out a round of brandy to all hands.’ And while this was going on, the captain completed, in his own mind, the plan of the defence.

Capitolul XXI Atacul Cum se facu nevazut Silver, capitanul, care-1 urmarise mereu cu luare-aminte, se întoarse si observa ca la post ramasese doar Gray. Pentru întâia data l-am vazut noi înfuriat pe capitan. - La locurile voastre! tuna el. Ne-am repezit cu totii la ambrazuri. - Gray, spuse el, am sa-ti înscriu numele în jurnalul de bord. Ti-ai îndeplinit datoria cum se cuvine unui adevarat marinar... Mister Trelawney, ma uimesti!... Doctore, dumneata ai purtat cândva uniforma militara! Daca asa ti- ai îndeplinit datoria si la Fontenoy, mai bine nu te sculai din pat. Oamenii doctorului se aflau de-acum de straja la creneluri, iar ceilalti încarcau muschetele. Am rosit cu totii de rusine. Capitanul ne privi în tacere. Apoi prinse iar sa vorbeasca: - Prieteni, începu el. L-am întâmpinat pe Silver cu toate gurile de foc, cum s-ar spune, într-adins l-am facut sa turbe. Dupa cum a spus el, n-are sa treaca nici un ceas si vom fi atacati. Stiti ca ei sunt mai multi ca noi, în schimb noi ne aflam ca într-o fortareata. Un minut în urma as fi spus chiar ca suntem si disciplinati. Nu ma îndoiesc ca putem sa-i biruim, daca veti vrea cu totii sa biruim. Apoi ne inspecta pe toti si recunoscu ca de asta data sunt toate în ordine. Doi dintre peretii cabanei - cel dinspre rasarit si cel dinspre apus - aveau câte doua ambrazuri. în cel dinspre miazazi, unde se afla si usa, erau tot doua, iar cel dinspre miazanoapte avea cinci ambrazuri. Dispuneam de douazeci de muschete pentru sapte oameni. Lemnele le pusesem în patru stive, câte una în dreptul fiecarui perete. Stivele acestea le denumeam mese. Pe fiecare masa se aflau câte patru muschete încarcate, pentru ca aparatorii fortului sa le aiba mereu la îndemâna. Iar între muschete se aflau asezate pumnalele. - Stingeti focul, spuse capitanul. S-a încalzit destul afara, si fumul ne manânca ochii. Mister Trelawney scoase afara gratarul caminului si arunca taciunii în nisip. - Hawkins nu si-a luat înca gustarea... Hawkins, ia ce ai de mâncare si poti sa îmbuci stând la post, urma capitanul Smollett. Misca mai repede, draguta, sa nu ramâi flamând... Hunter, împarte tuturor câte un gât de grog. în timp ce ne vedeam de-ale noastre, capitanul chibzui planul

‘Doctor, you will take the door,’ he resumed. ‘See, and don’t expose yourself; keep within, and fire through the porch. Hunter, take the east side, there. Joyce, you stand by the west, my man. Mr. Trelawney, you are the best shot—you and Gray will take this long north side, with the five loopholes; it’s there the danger is. If they can get up to it and fire in upon us through our own ports, things would begin to look dirty. Hawkins, neither you nor I are much account at the shooting; we’ll stand by to load and bear a hand. ’ As the captain had said, the chill was past. As soon as the sun had climbed above our girdle of trees, it fell with all its force upon the clearing and drank up the vapours at a draught. Soon the sane was baking and the resin melting in the logs of the block house. Jackets and coats were flung aside, shirts thrown open at the neck and rolled up to the shoulders; and we stood there, each at his post, in a fever of heat and anxiety. An hour passed away. ‘Hang them!’ said the captain. ‘This is as dull as the doldrums. Gray, whistle for a wind.’ And just at that moment came the first news of the attack. ‘If you please, sir,’ said Joyce, ‘if I see anyone, am I to fire?’ ‘I told you so! ’ cried the captain. ‘Thank you, sir,’ returned Joyce with the same quiet civility. Nothing followed for a time, but the remark had set us all on the alert, straining ears and eyes—the musketeers with their pieces balanced in their hands, the captain out in the middle of the block house with his mouth very tight and a frown on his face. So some seconds passed, till suddenly Joyce whipped up his musket and fired. The report had scarcely died away ere it was repeated and repeated from without in a scattering volley, shot behind shot, like a string of geese, from every side of the enclosure. Several bullets struck the log-house, but not one entered; and as the smoke cleared away and vanished, the stockade and the woods around it looked as quiet and empty as before. Not a bough waved, not the gleam of a musket- barrel betrayed the presence of our foes. ‘Did you hit your man?’ asked the captain. ‘No, sir,’ replied Joyce. ‘I believe not, sir.’ ‘Next best thing to tell the truth,’ muttered Captain Smollett. ‘Load his gun, Hawkins. How many should say there were on your side, doctor?’ ‘I know precisely,’ said Dr. Livesey. ‘Three shots were fired on this side. I saw the three flashes—two close together—one farther to the west. ’ ‘Three!’ repeated the captain. ‘And how many on yours, Mr. Trelawney?’ But this was not so easily answered. There had come many from the north—seven by the squire’s computation, eight or nine according to Gray. From the east and west only a single shot had been fired. It was plain, therefore, that the attack would be developed from the north and that on the other three sides we were only to be annoyed by a show of hostilities. But Captain Smollett made no change in his arrangements. If the mutineers succeeded in crossing the stockade, he argued, they would take possession of any unprotected loophole and shoot us down like rats in our own stronghold.

apararii. - Doctore, dumneata sa ai în grija usa, spuse el. Ia seama bine, dar vezi sa nu te prea expui gloantelor. Stai înauntru si trage de dupa usa. Runter, tu ia-ti pe seama peretele dinspre rasarit... Tu, Joyce, prietene, ia pe cel dinspre apus... Mister Trelawney, dumneata esti cel mai bun tintas, - pazeste împreuna cu Gray peretele dinspre miazanoapte, cel lung, cu cinci ambrazuri. Asta-i partea cea mai primejduita. Daca tâlharii izbutesc sa ajunga pâna la perete si sa traga prin ambrazuri, are sa fie foarte rau de noi... Iar noi doi, Hawkins, suntem niste puscasi foarte rai, asa ca o sa încarcam muschetele si o sa ajutam dupa puteri celorlalti. Capitanul avea dreptate. Cum se ridica soarele peste crestetele copacilor, începu sa dogorasca si ceata se destrama. Curând nisipul începu sa ne friga talpile si printre bârnele cabanei se aratara firicele de smoala încinsa. Ne-am dezbracat toti de haine, ne-am descheiat camasile la gât si ne-am suflecat mânecile pâna mai sus de coate. Statea fiecare la postul sau, încins de arsita si atâtat de neliniste. Asa a trecut un ceas. - Drace! spuse capitanul, începe sa-mi fie urât. Gray, ia suiera tu un cântecel. în clipa asta ne-am dat seama parca si mai limpede ca ne asteapta din clipa-n clipa atacul. - Dati-mi voie sa va întreb, sir, mormai Joyce: daca vad pe careva, trebuie sa trag? - Fireste! striga capitanul. - Multumesc, sir, spuse Joyce tot atât de calm si politicos. Nimic nu se întâmplase, dar întrebarea lui Joyce ne facu pe toti sa fim si mai cu luare aminte. Puscasii îsi tineau muschetele gata, iar capitanul se opri în mijlocul cabanei, cu buzele strânse si fruntea încruntata. Au trecut astfel câteva clipe. Si de-odata Joyce îsi scoase teava muschetei prin ambrazura si apasa pe tragaci. înca nu se stinsese ecoul împuscaturii lui, ca si se pornira din toate partile salve îndreptate spre noi. Câteva gloante lovira în bârnele palisadei. Dar nici unul nu patrunse pâna la noi, si, când se împrastie fumul, aceeasi liniste parea sa domneasca de jur împrejurul palisadei si în padure. Nu se clintea nici o ramurica. Nici o teava de arma nu stralucea în tufisuri. Dusmanii nostri pareau sa fi intrat în pamânt. - Ai nimerit în careva? întreba capitanul. - Nu, sir, raspunse Joyce. Mi se pare ca n-am nimerit, sir. - Bine macar ca spui adevarul, mormai capitanul Smollett. încarca-i arma, Hawkins... Cum ti se pare, doctore, câte împuscaturi s-au tras dinspre partea dumitale ? - Pot raspunde exact, spuse doctorul Livesey: trei împuscaturi. Am vazut trei limbi de flacari - doua alaturi, si una mai încolo spre apus. - Trei! repeta capitanul. Dar dinspre partea dumitale, mister Trelawney ? Aici era mai greu de raspuns. Dinspre nord se trasesera multe focuri. Squire Trelawney ne asigura ca vazuse doar sapte focuri, în vreme ce Gray spunea ca fusesera opt sau noua. Dinspre rasarit si apus se trasese doar câte un foc. Cum se vede, atacul urma sa vie dinspre nord, iar din celelalte parti se trasese doar pentru a ni se distrage atentia. Totusi, capitanul Smollett nu schimba nimic din dispozitiile anterioare. - Banditii nu trebuie lasati sa sara nicaieri peste pali- sada, altfel, la orice ambrazura ar ajunge, ne pot împusca pe toti ca pe niste soareci în propriul nostru fort.

Nor had we much time left to us for thought. Suddenly, with a loud huzza, a little cloud of pirates leaped from the woods on the north side and ran straight on the stockade. At the same moment, the fire was once more opened from the woods, and a rifle ball sang through the doorway and knocked the doctor’s musket into bits. The boarders swarmed over the fence like monkeys. Squire and Gray fired again and yet again; three men fell, one forwards into the enclosure, two back on the outside. But of these, one was evidently more frightened than hurt, for he was on his feet again in a crack and instantly disappeared among the trees. Two had bit the dust, one had fled, four had made good their footing inside our defences, while from the shelter of the woods seven or eight men, each evidently supplied with several muskets, kept up a hot though useless fire on the log-house. The four who had boarded made straight before them for the building, shouting as they ran, and the men among the trees shouted back to encourage them. Several shots were fired, but such was the hurry of the marksmen that not one appears to have taken effect. In a moment, the four pirates had swarmed up the mound and were upon us. The head of Job Anderson, the boatswain, appeared at the middle loophole. ‘At ‘em, all hands—all hands!’ he roared in a voice of thunder. At the same moment, another pirate grasped Hunter’s musket by the muzzle, wrenched it from his hands, plucked it through the loophole, and with one stunning blow, laid the poor fellow senseless on the floor. Meanwhile a third, running unharmed all around the house, appeared suddenly in the doorway and fell with his cutlass on the doctor. Our position was utterly reversed. A moment since we were firing, under cover, at an exposed enemy; now it was we who lay uncovered and could not return a blow. The log-house was full of smoke, to which we owed our comparative safety. Cries and confusion, the flashes and reports of pistol-shots, and one loud groan rang in my ears. ‘Out, lads, out, and fight ‘em in the open! Cutlasses!’ cried the captain. I snatched a cutlass from the pile, and someone, at the same time snatching another, gave me a cut across the knuckles which I hardly felt. I dashed out of the door into the clear sunlight. Someone was close behind, I knew not whom. Right in front, the doctor was pursuing his assailant down the hill, and just as my eyes fell upon him, beat down his guard and sent him sprawling on his back with a great slash across the face. ‘Round the house, lads! Round the house!’ cried the captain; and even in the hurly-burly, I perceived a change in his voice. Mechanically, I obeyed, turned eastwards, and with my cutlass raised, ran round the comer of the house. Next moment I was face to face with Anderson. He roared aloud, and his hanger went up above his head, flashing in the

De altminteri, nu prea aveam ragaz de stat la gânduri. Dinspre miazanoapte se auzi un racnet si în aceeasi clipa o mica ceata de pirati iesi în goana din padure, repezindu-se spre palisada. Si iar se pornira din toate partile salvele de arma. Un glont venit prin usa deschisa sfarâma în bucati muscheta doctorului. Atacantii se catarau în sus pe palisada ca maimutele. Squire Trelawney si Gray trageau foc dupa foc în ei. Trei cazura - unul înauntru, doi afara. De altfel, unul din ei fusese doar speriat pesemne, pentru ca se scula îndata în picioare si disparu în padure. Doi zaceau la pamânt, unul fugise, iar ceilalti patru izbutisera sa sara peste palisada. Alti sapte sau opt pirati, câti mai ramasesera, având fiecare câteva muschete la îndemâna, continuau sa traga fara întrerupere din padure spre cabana. Dar tirul lor nu ne aduse nici o paguba. Cei patru pirati patrunsi dincoace de palisada veneau în fuga si cu mare larma spre cladire. Cei din padure racneau si ei cât îi lua gura, ca sa-si îmbarbateze tovarasii. Puscasii nostri trageau fara întrerupere, dar se grabeau în asemenea hal, încât se pare ca nu-si atinsera niciodata tinta, într-o clipa cei patru pirati ajunsera în dreptul dealului si dadura navala asupra noastra. Capul lui Job Anderson, seful de echipaj, se arata la ambrazura centrala. - Da-iî Ucide-iî mugea el. în aceeasi clipa alt pirat, înhatând de teava muscheta lui Hunter i-o smulse din mâini si, vârând-o iar prin ambra- zura, îl lovi cu atâta putere cu stratul, încât nefericitul se prabusi în nesimtire pe dusumele. între timp al treilea, dând ocol casei, se arata pe neasteptate în usa si se repezi cu pumnalul la doctor. Cum vedeti, ne pomeniseram acuma noi în situatia în care fusesera pâna mai adineauri dusmanii nostri. Câteva clipe în urma mai trageam stând la adapost în piratii aflati în câmp liber, dar acum, fara sa ne mai apere nimic, trebuia sa intram în lupta corp la corp cu banditii. Cabana înota în fum de praf de pusca, dar împrejurarea asta ne-a si salvat: datorita perdelei de fum am ramas în viata. Auzul îmi vuia de racnete, gemete, de focuri de pistol. - Afara, piept la piept! Puneti mâna pe pumnale! striga cu glas de tunet capitanul. Am însfacat un pumnal de pe stiva de lemne de lânga mine. Cineva, înhatând si el un pumnal, ma lovi fara sa vrea, de mare graba, cu taisul peste falangele degetelor, dar în clipa aceea nici n-am simtit durerea. M-am repezit pe usa afara, în lumina soarelui. în urma mea mai dadu buzna afara înca cineva, nici n-am luat seama cine. Drept în fata mea doctorul urmarea pe coasta devale pe piratul ce daduse navala asupra lui. Am vazut cum i-a smuls doctorul arma din mina s-apoi l-a fulgerat cu pumnalul drept între ochi. - Dati ocol în jurul casei! striga capitanul. Cu tot zgomotul si valmasagul din juru-mi, am prins schimbarea din glasul lui. Supunându-ma masinal comenzii, m-am întors spre rasarit, cu sabia înaltata deasupra capului, am cotit dupa coltul casei si m-am pomenit deodata fata-n fata cu Anderson. El a scos un muget, înaltându-si tesacul, care a scaparat în soare. Nici n-am avut când simti macar fiorul spaimei. Ferindu-ma de lovitura, m-am împiedicat si, cazând, m-am rostogolit pe povârnis devale. Când dadusem eu buzna afara pe usa, în vremea atacului, ceilalti pirati venisera si ei în fuga din padure, ca sa termine cu noi. Unul din ei, cu o tichiuta rosie de noapte în vârful capului, tinând pumnalul în dinti, apucase sa treaca un picior peste palisada, gata

sunlight. I had not time to be afraid, but as the blow still hung impending, leaped in a trice upon one side, and missing my foot in the soft sand, rolled headlong down the slope. When I had first sallied from the door, the other mutineers had been already swarming up the palisade to make an end of us. One man, in a red night-cap, with his cutlass in his mouth, had even got upon the top and thrown a leg across. Well, so short had been the interval that when I found my feet again all was in the same posture, the fellow with the red night-cap still half-way over, another still just showing his head above the top of the stockade. And yet, in this breath of time, the fight was over and the victory was ours. Gray, following close behind me, had cut down the big boatswain ere he had time to recover from his last blow. Another had been shot at a loophole in the very act of firing into the house and now lay in agony, the pistol still smoking in his hand. A third, as I had seen, the doctor had disposed of at a blow. Of the four who had scaled the palisade, one only remained unaccounted for, and he, having left his cutlass on the field, was now clambering out again with the fear of death upon him. ‘Fire—fire from the house!’ cried the doctor. ‘And you, lads, back into cover. ’ But his words were unheeded, no shot was fired, and the last boarder made good his escape and disappeared with the rest into the wood. In three seconds nothing remained of the attacking party but the five who had fallen, four on the inside and one on the outside of the palisade. The doctor and Gray and I ran full speed for shelter. The survivors would soon be back where they had left their muskets, and at any moment the fire might recommence. The house was by this time somewhat cleared of smoke, and we saw at a glance the price we had paid for victory. Hunter lay beside his loophole, stunned; Joyce by his, shot through the head, never to move again; while right in the centre, the squire was supporting the captain, one as pale as the other. ‘The captain’s wounded,’ said Mr. Trelawney. ‘Have they run?’ asked Mr. Smollett. ‘All that could, you may be bound,’ returned the doctor; ‘but there’s five of them will never run again.’ ‘Five!’ cried the captain. ‘Come, that’s better. Five against three leaves us four to nine. That’s better odds than we had at starting. We were seven to nineteen then, or thought we were, and that’s as bad to bear.’* *The mutineers were soon only eight in number, for the man shot by Mr. Trelawney on board the schooner died that same evening of his wound. But this was, of course, not known till after by the faithful party. PART FIVE My Sea Adventure How My Sea Adventure Began THERE was no return of the mutineers—not so much as another shot out of the woods. They had ‘got their rations for that day,’ as the captain put it, and we had the place to ourselves and a quiet time to overhaul the wounded and get dinner. Squire and I cooked outside in spite of the danger, and

sa sara. Cazatura mea fusese atât de brusca, încât, când m-am ridicat în picioare, toate ramasesera înca în aceeasi pozitie: piratul cu tichiuta rosie statea calare pe gard, iar capul altuia abia apucase sa se iteasca de dupa palisada. Si totusi, în aceste câteva clipe batalia avea sa ia sfârsit, si biruinta ramase de partea noastra. Gray, care daduse navala afara odata cu mine, îl culca la pamânt dintr-o lovitura pe vlajganul de Anderson, mai înainte de-a apuca el sa ridice a doua oara cutitul. Alt pirat primise un plumb în cap chiar în clipa când se pregatea sa traga prin ambrazura. Se zvârcolea acum pe nisip, în agonie, fara sa lase din mâna pistolul ce mai fumega înca. Al treilea, dupa cum am mai spus, cazuse strapuns de doctor. Din cei patru, care sarisera primii peste palisada, ramasese în viata numai unul. Aruncându-si pumnalul pe câmpul de bataie, plin de groaza mortii, cauta acum sa sara peste gard, ca sa-si piarda urma, si luneca mereu. - Trageti! Intrati în casa si trageti! striga doctorul. Iar voi carati-va la adapost, voinicosilor! Dar cuvintele lui se pierdura în zadar. Nimeni nu trase. Ultimul din atacanti trecu cu bine peste palisada si disparu împreuna cu toti ceilalti în hatis. Câteva clipe mai târziu nu mai ramasesera în fata noastra decât cei cinci pirati doborâti: patru zaceau înauntrul întariturii si unul dincolo de ea. Doctorul, Gray si cu mine ne-am refugiat toti în cabana, la adapostul peretilor grosi de bârne. Piratii din padure ar fi putut pune iar mâna pe muschete, deschizând focul împotriva noastra, asa ca trebuia sa fim prevazatori. Fumul se risipise si am vazut cu ce pret dobândiseram biruinta. Hunter zacea în nesimtire lânga ambrazura sa. Joyce, cu teasta strapunsa de un glont, amutise pe vecie. Squire Trelawney îl sprijinea pe capitan, si erau amândoi palizi ca moartea. - Capitanul e ranit! spuse mister Trelawney. - Au fugit toti? întreba mister Smollett. - Toti care au putut sa fuga, raspunse doctorul. Dar cinci din ei n-or sa mai poata fugi niciodata! - Cinci! striga capitanul. Nu-i chiar asa de rau. Ei au pierdut cinci oameni, pe când noi am pierdut numai trei - vasazica suntem acum patru contra noua. E mai bine decât era la început: sapte contra nouasprezece40. Partea a cincea AVENTURILE MELE PE MARE Capitolul XXII Cum s-au început aventurile mele pe mare Banditii nu se întorceau. Nici macar un foc nu s-a mai tras din padure înspre noi. "Si-au capatat portia pe azi", si-a dat cu parerea despre ei capitanul. Ne puteam deci pansa în liniste ranitii si gati mâncarea. Azi eram de rând la gatit bucate, squire Trelawney si cu mine. Cu tot pericolul, am preferat sa gatim afara în curte, dar ne

even outside we could hardly tell what we were at, for horror of the loud groans that reached us from the doctor’s patients. Out of the eight men who had fallen in the action, only three still breathed—that one of the pirates who had been shot at the loophole, Hunter, and Captain Smollett; and of these, the first two were as good as dead; the mutineer indeed died under the doctor’s knife, and Hunter, do what we could, never recovered consciousness in this world. He lingered all day, breathing loudly like the old buccaneer at home in his apoplectic fit, but the bones of his chest had been crushed by the blow and his skull fractured in falling, and some time in the following night, without sign or sound, he went to his Maker. As for the captain, his wounds were grievous indeed, but not dangerous. No organ was fatally injured. Anderson’s ball—for it was Job that shot him first— had broken his shoulder-blade and touched the lung, not badly; the second had only tom and displaced some muscles in the calf. He was sure to recover, the doctor said, but in the meantime, and for weeks to come, he must not walk nor move his arm, nor so much as speak when he could help it. My own accidental cut across the knuckles was a flea- bite. Doctor Livesey patched it up with plaster and pulled my ears for me into the bargain. After dinner the squire and the doctor sat by the captain’s side awhile in consultation; and when they had talked to their hearts’ content, it being then a little past noon, the doctor took up his hat and pistols, girt on a cutlass, put the chart in his pocket, and with a musket over his shoulder crossed the palisade on the north side and set off briskly through the trees. Gray and I were sitting together at the far end of the block house, to be out of earshot of our officers consulting; and Gray took his pipe out of his mouth and fairly forgot to put it back again, so thunder-struck he was at this occurrence. ‘Why, in the name of Davy Jones,’ said he, ‘is Dr. Livesey mad?’ ‘Why no,’ says I. ‘He’s about the last of this crew for that, I take it. ’ ‘Well, shipmate,’ said Gray, ‘mad he may not be; but if HE’S not, you mark my words, I am.’ ‘I take it,’ replied I, ‘the doctor has his idea; and if I am right, he’s going now to see Ben Gunn.’ I was right, as appeared later; but in the meantime, the house being stifling hot and the little patch of sand inside the palisade ablaze with midday sun, I began to get another thought into my head, which was not by any means so right. What I began to do was to envy the doctor walking in the cool shadow of the woods with the birds about him and the pleasant smell of the pines, while I sat grilling, with my clothes stuck to the hot resin, and so much blood about me and so many poor dead bodies lying all around that I took a disgust of the place that was almost as strong as fear. All the time I was washing out the block house, and then washing up the things from dinner, this disgust and envy kept growing stronger and stronger, till at last, being near a bread-bag, and no one then observing me, I took the first step towards my escapade and filled both pockets of my coat with biscuit.

urmareau si aici gemetele groaznice ale ranitilor nostri. Din opt oameni, câti avusesera de suferit în lupta, doar trei mai ramasesera în viata: piratul împuscat lânga ambra- zura, Hunter si capitanul Smollett. Primii doi erau într-o stare disperata. Piratul muri curând în timpul operatiei; Hunter, cu toate eforturile noastre, nu-si mai veni în simtiri. A mai trait o zi suflând greu, cum sufla dupa ce fusese lovit de dambla batrânul pirat care se oprise la hanul nostru. Dar coastele lui Hunter erau frânte, îsi zdrobise si craniul în cadere, asa ca în noaptea ce-a urmat si-a dat sufletul, fara sa geama si fara sa-si mai vina în simtire. Ranile capitanului erau foarte dureroase, dar nu-i puneau în pericol viata. Nu-i fusese vatamat prea rau nici unul din organele vitale. Glontul lui Anderson - caci Job trasese primul în capitan - îi strapunsese omoplatul, atingând plamânul. Cel de-al doilea glont îi strabatuse pulpa, lezând ligamentele. Doctorul ne spuse ca Smollett se va tamadui cu siguranta, dar în decurs de câteva saptamâni n-are voie sa umble, n-are voie sa miste mâna si nici sa vorbeasca prea mult. Rana mea de la degete s-a dovedit a fi un fleac. Doctorul Livesey mi-a pus un plasture pe zgârietura si m-a tras dragastos de ureche. Dupa ce am stat la masa, squire Trelawney si doctorul s-au asezat lânga capitan, ca sa se sfatuiasca. Consfatuirea lor lua sfârsit curând dupa prânz. Imediat doctorul îsi lua palaria si pistoalele, îsi înfipse în cingatoare pumnalul, îsi puse în buzunar harta, lua pe umar muscheta si, sarind peste palisada, disparu curând în hatis, îndreptându-se spre miaza-noapte. Gray si cu mine sedeam într-un colt mai îndepartat al cabanei, pentru a nu putea auzi cele ce vorbesc mai marii nostri. Gray fu atât de zguduit de ciudata plecare a doctorului, încât îsi scoase luleaua din gura, uitând s-o mai vâre iar la loc. - Ce dracie o mai fi si asta? spuse el. Nu si-o fi sarit din balamale cumva doctorul Livesey ? - Nu cred, am raspuns eu. Dac-o fi sa înnebuneasca careva din noi, el e ultimul care va înnebuni. - Se prea poate sa fie chiar asa, replica Gray. Dar daca el e teafar, înseamna ca eu sunt nebun. - Pur si simplu o fi având vreun plan doctorul, l-am lamurit eu. Cred ca s-a dus sa se întâlneasca cu Ben Gunn. Cum s-a dovedit pe urma, aveam dreptate. între timp zapuseala din cabana ajunsese de nesuportat. Soarele dogorea din înalturi, încingând nisipul, si m-a strafulgerat un gând nastrusnic. Nu si-o fi sarit din balamale cumva doctorul care umbla prin padurea racoroasa, asculta pasarelele si tragea în piept mireasma pinilor, în vreme ce eu ma coceam în iadul acesta blestemat, unde îmbracamintea mi se naclaia la fiece pas în smoala fierbinte, unde toate erau mânjite cu sânge de om si unde zaceau în jurul meu atâtea lesuri. Dezgustul, pe care mi-1 insufla fortul nostru, nu era întrecut decât de spaima ce ma cuprinsese. M-am apucat sa spal podelele, apoi vasele - si cu fiece minut simteam ca ma cuprinde tot mai irezistibil dezgustul de cele din jurul meu si invidia fata de doctor. La un moment dat am atins întâmplator sacul cu pesmeti. Mu ma vedea nimeni. Si m-am apucat sa ma pregatesc de fuga: în primul rând mi-am umplut amândoua buzunarele gherocu- lui cu pesmeti. N-aveti decât sa ma credeti un natarau. Da, savârseam o fapta nebuneasca, ma expuneam celui mai absurd risc, dar mi-am luat toate masurile de precautie ce-mi stateau în putere. Pesmetii

I was a fool, if you like, and certainly I was going to do a foolish, over-bold act; but I was determined to do it with all the precautions in my power. These biscuits, should anything befall me, would keep me, at least, from starving till far on in the next day. The next thing I laid hold of was a brace of pistols, and as I already had a powder-horn and bullets, I felt myself well supplied with arms. As for the scheme I had in my head, it was not a bad one in itself. I was to go down the sandy spit that divides the anchorage on the east from the open sea, find the white rock I had observed last evening, and ascertain whether it was there or not that Ben Gunn had hidden his boat, a thing quite worth doing, as I still believe. But as I was certain I should not be allowed to leave the enclosure, my only plan was to take French leave and slip out when nobody was watching, and that was so bad a way of doing it as made the thing itself wrong. But I was only a boy, and I had made my mind up. Well, as things at last fell out, I found an admirable opportunity. The squire and Gray were busy helping the captain with his bandages, the coast was clear, I made a bolt for it over the stockade and into the thickest of the trees, and before my absence was observed I was out of cry of my companions. This was my second folly, far worse than the first, as I left but two sound men to guard the house; but like the first, it was a help towards saving all of us. I took my way straight for the east coast of the island, for I was determined to go down the sea side of the spit to avoid all chance of observation from the anchorage. It was already late in the afternoon, although still warm and sunny. As I continued to thread the tall woods, I could hear from far before me not only the continuous thunder of the surf, but a certain tossing of foliage and grinding of boughs which showed me the sea breeze had set in higher than usual. Soon cool draughts of air began to reach me, and a few steps farther I came forth into the open borders of the grove, and saw the sea lying blue and sunny to the horizon and the surf tumbling and tossing its foam along the beach. I have never seen the sea quiet round Treasure Island. The sun might blaze overhead, the air be without a breath, the surface smooth and blue, but still these great rollers would be running along all the external coast, thundering and thundering by day and night; and I scarce believe there is one spot in the island where a man would be out of earshot of their noise. I walked along beside the surf with great enjoyment, till, thinking I was now got far enough to the south, I took the cover of some thick bushes and crept warily up to the ridge of the spit. Behind me was the sea, in front the anchorage. The sea breeze, as though it had the sooner blown itself out by its unusual violence, was already at an end; it had been succeeded by light, variable airs from the south and southeast, carrying great banks of fog; and the anchorage, under lee of Skeleton Island, lay still and leaden as when first we entered it. The HISPANIOLA, in that unbroken mirror, was exactly portrayed from the truck to the waterline, the Jolly Roger

acestia o sa-mi tina de foame cel putin doua zile. Apoi am pus mâna pe doua pistoale. Gloante si pulbere aveam de ajuns si ma simteam excelent înarmat. Planul meu, la drept vorbind, nu era chiar asa de rau. Vroiam sa fac un drum pâna la limba de nisip ce despartea dinspre rasarit golful nostru de mare, sa gasesc stânca cea alba, pe care o vazusem seara trecuta, si sa vad daca Ben Gunn nu-si ascunde chiar sub ea barca. Dupa parerea mea, facea sa risc pornind în recunoasterea asta. Dar, sigur fiind ca în nici un caz nu mi s-ar da drumul, hotarâsem sa fug. Fireste, era o cale atât de urâta pentru înfaptuirea intentiilor mele, încât pâna si intentia parea sa fi devenit din cauza asta mai putin dreapta, dar nu uitati ca nu eram decât un baietandru si ca luasem o hotarâre ferma. Curând am gasit un prilej potrivit pentru fuga mea. Squire Trelawney si Gray erau ocupati: îl pansau pe capitan. Calea mi-era sloboda. Am sarit peste palisada si mi-am pierdut urma în padure. Mai înainte de a-mi fi descoperita lipsa ajunsesem atât de departe, încât nu mai puteam auzi strigatele de chemare. Aceasta a doua nazbâtie a mea era si mai urâta decât prima, deoarece nu mai ramâneau în fort decât doi oameni zdraveni. Dar, ca si prima, numai ea ne-a ajutat sa acapam. Am pornit direct spre tarmul de rasarit al insulei, caci nu vroiam sa merg pe faleza, ca sa nu fiu vazut de pe bordul vasului. Cobora amurgul, desi soarele mai era înca sus. înaintând prin padure, auzeam nu numai mugetul neîntrerupt al fluxului batând în maluri, ci si scârtâitul jalnic al ramurilor si fosnetul frunzelor. Asta însemna ca briza de astazi e mai puternica decât de obicei. Curând începu sa se lase racoare. Am mai facut câtiva pasi si m-am pomenit în marginea padurii. în fata mea se asternea pâna departe spre orizont marea aurita de soare, iar la tarm clocotea si spumega fluxul. N-avusesem înca prilejul sa vad marea linistita aici lânga Insula Comorilor. Pâna si în zilele senine, când soarele stralucea orbitor si vazduhul statea în neclintire, talazurile uriase bateau cu vuiet surd în maluri. Nu cred sa fi fost vreun locsor pe insula, de unde sa nu se fi auzit mugetul fluxului. Paseam pe mal, bucurându-ma din plin de toate deliciile plimbarii mele. în sfârsit, cugetând ca am înaintat destul de departe spre sud, am început sa ma târâi prudent, la adapostul tufarisurilor dese, aburcându-ma în sus spre culmea limbii de pamânt. în urma aveam marea, în fata - golful. Briza, parca ostenita de propria ei suflare vijelioasa, se molcomise. îi luara locul niste adieri usoare ce veneau dinspre sud si sud-est, aducând cu ele pale de ceata. în laguna aparata de Insula Scheletului apa urma sa fie tot asa de nemiscata, plumburie si opaca, ca si în ziua când o vazusem pentru întâia oara. "Hispaniola" se reflecta toata în ea, ca într-o oglinda, din vârful catargului cu steagul negru spânzurând nemiscat, pâna la linia de plutire. Lânga corabie am zarit barcuta cea mica. La cârma se afla Silver. L-as fi recunoscut la orice distanta. Vorbea cu alti doi pirati, aplecati spre el peste parapet. Unul din ei purta pe cap o tichiuta rosie. Era, se vede, ticalosul acela, care mai adineaori se muncea sa sara peste palisada. Vorbeau si râdeau, dar ma despartea de ei nu mai putin de o mila, si fireste ca nu le puteam auzi cuvintele. Apoi a razbit pâna la mine un tipat îngrozitor, neomenesc. La început m-am speriat, dar am recunoscut îndata vocea capitanului Flint, papagalul. Mi s-a parut chiar ca deslusesc pasarea cea pestrita, cocotata pe umarul lui Silver.

hanging from her peak. Alongside lay one of the gigs, Silver in the stem- sheets—him I could always recognize—while a couple of men were leaning over the stem bulwarks, one of them with a red cap—the very rogue that I had seen some hours before stride-legs upon the palisade. Apparently they were talking and laughing, though at that distance—upwards of a mile—I could, of course, hear no word of what was said. All at once there began the most horrid, unearthly screaming, which at first startled me badly, though I had soon remembered the voice of Captain Flint and even thought I could make out the bird by her bright plumage as she sat perched upon her master’s wrist. Soon after, the jolly-boat shoved off and pulled for shore, and the man with the red cap and his comrade went below by the cabin companion. Just about the same time, the sun had gone down behind the Spy-glass, and as the fog was collecting rapidly, it began to grow dark in earnest. I saw I must lose no time if I were to find the boat that evening. The white rock, visible enough above the brush, was still some eighth of a mile further down the spit, and it took me a goodish while to get up with it, crawling, often on all fours, among the scrub. Night had almost come when I laid my hand on its rough sides. Right below it there was an exceedingly small hollow of green turf, hidden by banks and a thick underwood about knee- deep, that grew there very plentifully; and in the centre of the dell, sure enough, a little tent of goat- skins, like what the gipsies carry about with them in England. I dropped into the hollow, lifted the side of the tent, and there was Ben Gunn’s boat—home-made if ever anything was home-made; a rude, lop-sided framework of tough wood, and stretched upon that a covering of goat- skin, with the hair inside. The thing was extremely small, even for me, and I can hardly imagine that it could have floated with a full-sized man. There was one thwart set as low as possible, a kind of stretcher in the bows, and a double paddle for propulsion. I had not then seen a coracle, such as the ancient Britons made, but I have seen one since, and I can give you no fairer idea of Ben Gunn’s boat than by saying it was like the first and the worst coracle ever made by man. But the great advantage of the coracle it certainly possessed, for it was exceedingly light and portable. Well, now that I had found the boat, you would have thought I had had enough of truantry for once, but in the meantime I had taken another notion and become so obstinately fond of it that I would have carried it out, I believe, in the teeth of Captain Smollett himself. This was to slip out under cover of the night, cut the HISPANIOLA adrift, and let her go ashore where she fancied. I had quite made up my mind that the mutineers, after their repulse of the morning, had nothing nearer their hearts than to up anchor and away to sea; this, I thought, it would be a fine thing to prevent, and now that I had seen how they left their watchmen unprovided with a

Barcuta se desprinse de bord si porni spre tarm, iar omul cu tichie rosie, însotit de tovarasul sau, coborî în cabina. Soarele scapatase dincolo de Dealul Ocheanului, ceata se îngrosa din ce în ce, întunericul cobora repede. Am înteles ca nu mai trebuie sa pierd nici o clipa, daca vreau sa mai gasesc luntrea astazi. Stânca cea alba se vedea bine printre tufarisuri, dar se afla destul de departe de mine, cam la vreo optime de mila, si mi-a trebuit nu putina vreme ca sa ajung pâna la ea. Deseori trebuia sa ma las în patru labe, înaintând astfel printre tufisuri. Era aproape noapte, când am ajuns la stânca si am pipait cu amândoua mâinile piatra colturoasa. Sub ea se gasea o mica adâncitura napadita de muschi verde. Adâncitura era ascunsa vederii de dune si de niste tufarisuri pitice ce mi-ajungeau abia pâna la genunchi. în fundul ei am vazut un coviltir din piei de capra. în Anglia poarta cu ei asemenea coviltire tiganii. Am coborât în vaiuga, am ridicat marginea coviltirului si am gasit sub el luntrea lui Ben Gunn. Luntrea asta era pesemne cea mai primitiva din toate luntrele primitive, care au existat vreodata. Ben tocmise doar un fel de rama strâmba de lemn, captusind-o cu piei de capra întoarsa cu lâna înauntru - si asta-i era toata luntrea. Nu stiu cum ar fi putut ea tine pe apa un om în vârsta, caci eu, baietandru cum eram, si tot abia de încapeam în ea. înauntru avea o bancuta joasa, o tablie în care sa-ti proptesti picioarele si o vâsla cu doua capete latite. Nu mai vazusem niciodata barcute din acelea împletite, cu care navigau cândva vechii britani. Dar ulterior am avut prilejul sa le vad. Si pentru a va închipui mai lesne luntrea lui Ben Gunn, tin sa va spun ca semana întocmai cu cea dintâi si cea mai nereusita dintre barcutele acelea. Totusi, avea cele mai de seama calitati ce i le putea cere omul primitiv: era usoara si putea fi carata cu usurinta dintr-un loc în altul. Acum ati putea crede ca din moment ce gasisem luntrea nu-mi mai ramânea altceva de facut, decât sa ma întorc la cabana. Dar între timp îmi rasarise în minte un alt plan. Si eram atât de multumit de planul acesta, încât nici un capitan Smollett nu ar fi avut cum ma sili sa renunt la el. îmi pusesem de gând sa profit de întuneric, sa ma apropii cu luntrea de "Hispaniola" si sa tai otgonul ancorei. Las-s-o arunce curentul apoi undeva la tarm. Eram convins ca banditii, dupa ce au primit o astfel de lectie astazi, se pregatesc sa ridice ancora si sa plece în larg. Trebuie împiedicati cât nu-i prea târziu. Pe corabie nu mai ramasese nici o barca, asa ca nu riscam prea mult apropiindu-ma. Asteptând sa coboare definitiv întunericul, m-am apucat de rontait pesmeti. Ar fi fost greu sa-mi închipui o noapte mai potrivita pentru cele ce-mi pusesem eu de gând. Tot cerul plutea în ceata. Când s-au stins ultimele raze ale zilei, o bezna deasa se lasa peste Insula Comorilor. Si când mi-am aburcat, în sfârsit, în spate luntrea si am iesit potic- nindu-ma din vaiuga, coborând spre tarm, numai doua luminite mai licareau în bezna: prima luminita venea de la focul cel mare, pe care si-l aprinsesera în smârcuri piratii, chefuind în jurul lui; cea de-a doua luminita era de fapt ferestruica de la cârma a corabiei, care se afla acum întoarsa cu prora spre mine, asa ca vedeam doar pata de lumina, pe care o proiecta ea în ceata. Refluxul începuse, dezgolind între apa si mal un brâu lat de nisip jilav. De câteva ori m-am înfundat pâna la glezne în clisa lipicioasa, pâna am ajuns în sfârsit la apa ce se retragea. Mai facând câtiva pasi prin apa, am coborât de pe umeri barcuta si i-am dat drumul cu

boat, I thought it might be done with little risk. Down I sat to wait for darkness, and made a hearty meal of biscuit. It was a night out of ten thousand for my purpose. The fog had now buried all heaven. As the last rays of daylight dwindled and disappeared, absolute blackness settled down on Treasure Island. And when, at last, I shouldered the coracle and groped my way stumblingly out of the hollow where I had supped, there were but two points visible on the whole anchorage. One was the great fire on shore, by which the defeated pirates lay carousing in the swamp. The other, a mere blur of light upon the darkness, indicated the position of the anchored ship. She had swung round to the ebb— her bow was now towards me—the only lights on board were in the cabin, and what I saw was merely a reflection on the fog of the strong rays that flowed from the stem window. The ebb had already run some time, and I had to wade through a long belt of swampy sand, where I sank several times above the ankle, before I came to the edge of the retreating water, and wading a little way in, with some strength and dexterity, set my coracle, keel downwards, on the surface. 23 The Ebb-tide Runs THE coracle—as I had ample reason to know before I was done with her—was a very safe boat for a person of my height and weight, both buoyant and clever in a seaway; but she was the most cross-grained, lop-sided craft to manage. Do as you pleased, she always made more leeway than anything else, and turning round and round was the manoeuvre she was best at. Even Ben Gunn himself has admitted that she was ‘queer to handle till you knew her way. ’ Certainly I did not know her way. She turned in every direction but the one I was bound to go; the most part of the time we were broadside on, and I am very sure I never should have made the ship at all but for the tide. By good fortune, paddle as I pleased, the tide was still sweeping me down; and there lay the HISPANIOLA right in the fairway, hardly to be missed. First she loomed before me like a blot of something yet blacker than darkness, then her spars and hull began to take shape, and the next moment, as it seemed (for, the farther I went, the brisker grew the current of the ebb), I was alongside of her hawser and had laid hold. The hawser was as taut as a bowstring, and the current so strong she pulled upon her anchor. All round the hull, in the blackness, the rippling current bubbled and chattered like a little mountain stream. One cut with my sea-gully and the HISPANIOLA would go humming down the tide. So far so good, but it next occurred to my recollection that a taut hawser, suddenly cut, is a thing as dangerous as a kicking horse. Ten to one, if I were so foolhardy as to cut the HISPANIOLA from her anchor, I and the coracle would be knocked clean out of the water. This brought me to a full stop, and if fortune had not again particularly favoured me, I should have had to abandon my

chila în jos pe valuri. Capitolul XXIII în voia valurilor Dupa cum presupusesem, barcuta se dovedi cât se poate de potrivita pentru un om de înaltimea si greutatea mea. Era usoara si mobila, dar mai era totodata atât de strâmba si saltareata, încât era cu neputinta s-o stapânesti. Puteai sa te muncesti oricât cu ea, dar nu izbuteai decât s-o faci sa se roteasca pe loc. Ben Gunn mi-a marturisit si el pe urma ca numai un om care "i-a deprins naravul", poate umbla cu ea. Eu n-avusesem când, fireste, "sa-i deprind naravul". Si barcuta era gata sa mi se supuna si sa porneasca în orice directie, numai nu în directia de care aveam eu nevoie. Cel mai adesea naravea sa se întoarca pe tarm, si, de n-ar fi fost refluxul, n-as fi putut nicicând ajunge la corabie. Dar, spre norocul meu, m-a prins refluxul, ducându-ma drept spre "Hispaniola". Am zarit mai întâi pata, pe care o facea corabia si care era mai neagra decât bezna ce ma înconjura. Apoi i-am deslusit contururile si catargele. O clipa mai târziu (pentru ca refluxul ma purta din ce în ce mai repede) am si ajuns la otgonul de care era prinsa ancora si l-am însfacat cu amândoua mâinile. Otgonul era întins ca o struna, asa de navalnic se încorda corabia sa scape din ancora. Sub chila ei refluxul clocotea si spumega ca un torent de munte. O singura lovitura de cutit - si "Hispaniola" are sa porneasca încotro o s-o mâne curentul. Dar m-am gândit la timp ca otgonul întins are sa ma loveasca ca o copita uriasa, daca-1 tai dintr-o data si barcuta are sa se rastoarne, trimitându-ma la fund. M-am oprit si am ramas în asteptare. De nu-mi venea în ajutor o întâmplare fericita, as fi renuntat, probabil, pâna-n cele din urma la intentia mea. Dar o data cu caderea noptii, vântuletul care batuse dinspre sud-est si apoi dinspre sud, îsi schimba acum încetul cu încetul directia, batând dinspre sud-vest. Cât m-am tot codit eu, a venit deodata un talaz si a urnit "Hispaniola" din loc, pornind-o împotriva curentului. Spre marea mea bucurie, otgonul a slabit si

design. But the light airs which had begun blowing from the south-east and south had hauled round after nightfall into the south-west. Just while I was meditating, a puff came, caught the HISPANIOLA, and forced her up into the current; and to my great joy, I felt the hawser slacken in my grasp, and the hand by which I held it dip for a second under water. With that I made my mind up, took out my gully, opened it with my teeth, and cut one strand after another, till the vessel swung only by two. Then I lay quiet, waiting to sever these last when the strain should be once more lightened by a breath of wind. All this time I had heard the sound of loud voices from the cabin, but to say truth, my mind had been so entirely taken up with other thoughts that I had scarcely given ear. Now, however, when I had nothing else to do, I began to pay more heed. One I recognized for the coxswain’s, Israel Hands, that had been Flint’s gunner in former days. The other was, of course, my friend of the red night-cap. Both men were plainly the worse of drink, and they were still drinking, for even while I was listening, one of them, with a drunken cry, opened the stem window and threw out something, which I divined to be an empty bottle. But they were not only tipsy; it was plain that they were furiously angry. Oaths flew like hailstones, and every now and then there came forth such an explosion as I thought was sure to end in blows. But each time the quarrel passed off and the voices grumbled lower for a while, until the next crisis came and in its turn passed away without result. On shore, I could see the glow of the great camp-fire burning warmly through the shore-side trees. Someone was singing, a dull, old, droning sailor’s song, with a droop and a quaver at the end of every verse, and seemingly no end to it at all but the patience of the singer. I had heard it on the voyage more than once and remembered these words: ‘But one man of her crew alive, What put to sea with seventy-five.’ And I thought it was a ditty rather too dolefully appropriate for a company that had met such cruel losses in the morning. But, indeed, from what I saw, all these buccaneers were as callous as the sea they sailed on. At last the breeze came; the schooner sidled and drew nearer in the dark; I felt the hawser slacken once more, and with a good, tough effort, cut the last fibres through. The breeze had but little action on the coracle, and I was almost instantly swept against the bows of the HISPANIOLA. At the same time, the schooner began to turn upon her heel, spinning slowly, end for end, across the current. I wrought like a fiend, for I expected every moment to be swamped; and since I found I could not push the coracle directly off, I now shoved straight astern. At length I was clear of my dangerous neighbour, and just as I gave the last impulsion, my hands came across a light cord that was trailing overboard across the stem bulwarks. Instantly I grasped it. Why I should have done so I can hardly say. It was at first mere instinct, but once I had it in my hands and found it fast, curiosity began to get the upper hand, and I determined I should have one look through the cabin window.

mi-am simtit mâna, cu care ma tineam de el, cufundându-se în apa. Pricepându-ma ca nu trebuie sa pierd nici o secunda, am scos repede din buzunar briceagul, l-am deschis cu dintii si m-am apucat sa tai una dupa alta firele otgonului. Când mai ramasese sa tai doar doua fire, otgonul s-a întins iar, si am ramas sa astept alta rabufnire de vânt. Din cabina se auzeau de mult glasuri zgomotoase. Dar, drept sa va spun, fusesem atât de preocupat pâna acum, încât nu le dadusem nici o atentie. Acum însa, neavând ce face, am tras cu urechea si am recunoscut vocea celui de-al doilea sef de echipaj, Israel Hands, cel care fusese cândva tunar la Flint. A doua voce apartinea, fara îndoiala, prietenului meu în tichie rosie. Amândoi, dupa cât îi arata vocea, erau beti turta si continuau sa bea. Unul din ei deschise racnind luminatorul de la cârma si arunca ceva în apa - probabil o sticla goala. De altfel, nu se margineau numai sa bea, ci se mai si certau salbatic. Sudalmile curgeau ploaie si aveam impresia ca trebuie sa ajunga numaidecât la bataie. Dar vocile li se molcomeau si cearta înceta, pentru ca sa înceapa iar si sa se stinga din nou dupa câteva minute. Pe mal, printre trunchiurile copacilor, urma sa arda focul. Cineva cânta acolo un cântec vechi marinaresc, monoton si trist, cu un fel da tremur tânguitor la sfârsitul fiecarui vers. în timpul calatoriei noastre auzisem de multe ori cântecul acesta. Era asa de lung, încât nici un cântaret nu-1 putea duce pâna la sfârsit si-l întindea pâna-i seca rabdarea. Retinusem doar câteva cuvinte: Toti saptezeci si cinci nu s-au mai întors nicicând - I-a primit marea în al ei adânc. Am cugetat ca pesemne cântecul acesta trist corespunde pe deplin mâhnirii ce trebuie sa-i fi cuprins pe pirati, care si-au pierdut în dimineata asta atâtia tovarasi. Dar curând mi-a fost dat sa ma conving ca în realitate banditii acestia sunt tot atât de nesimtitori ca si marea pe care navigheaza. în sfârsit, iar a dat navala o rabufnire de vânt. Vasul s-a urnit din nou în bezna. Am simtit ca otgonul slabeste iar, si cu o singura lovitura puternica am taiat ultimele doua fire. Vântul n-avea nici o putere asupra barcutei mele, si m-am pomenit dintr-o data chiar lânga bordul "Hispaniolei". Corabia purtata de curent se întorcea încet în jurul propriei sale axe. Vâsleam din rasputeri, asteptând din clipa-n clipa sa fiu rasturnat. Dar corabia tragea dupa ea si barcuta în vâltoare, si nu ma puteam nicicum desparti de ea, ci doar înaintam încet de la prora spre cârma. în sfârsit, "Hispaniola" a început sa se îndeparteze, si am prins nadejde ca ma voi izbavi de vecinatatea asta primejdioasa. Dar în clipa urmatoare m-am pomenit ca ma loveste peste mâna capatul otgonului ce spânzura la cârma. L-am însfacat în pumn. De ce am facut asta, nu stiu. Probabil ca am facut-o instinctiv. Dar când am strâns otgonul în mâini si m-am convins ca e legat bine, m-a cuprins deodata curiozitatea si am hotarât sa arunc o privire prin luminatorul cabinei. Catarându-ma pe frânghie m-am lasat sa spânzur în aer. Era extraordinar de primejdios, caci barcuta de sub picioarele mele se putea rasturna în orice clipa. înaltându- ma în muschi, am vazut o parte din cabina si din tavan. între timp corabia si barcuta, care o urma ca un satelit, înaintau repede, duse de curent. Ajunsesem de acum în dreptul focului de pe mal. Corabia prinse glas, cum spun marinarii, adica începu sa despice cu vuiet valurile, si pâna nu m-am uitat pe ferestruica nu am putut pricepe de ce nu dau alarma banditii ramasi de paza pe

I pulled in hand over hand on the cord, and when I judged myself near enough, rose at infinite risk to about half my height and thus commanded the roof and a slice of the interior of the cabin. By this time the schooner and her little consort were gliding pretty swiftly through the water; indeed, we had already fetched up level with the camp-fire. The ship was talking, as sailors say, loudly, treading the innumerable ripples with an incessant weltering splash; and until I got my eye above the window-sill I could not comprehend why the watchmen had taken no alarm. One glance, however, was sufficient; and it was only one glance that I durst take from that unsteady skiff. It showed me Hands and his companion locked together in deadly wrestle, each with a hand upon the other’s throat. I dropped upon the thwart again, none too soon, for I was near overboard. I could see nothing for the moment but these two furious, encrimsoned faces swaying together under the smoky lamp, and I shut my eyes to let them grow once more familiar with the darkness. The endless ballad had come to an end at last, and the whole diminished company about the camp-fire had broken into the chorus I had heard so often: ‘Fifteen men on the dead man’s chest— Yo-ho-ho, and a bottle of rum! Drink and the devil had done for the rest— Yo-ho-ho, and a bottle of rum! ’ I was just thinking how busy drink and the devil were at that very moment in the cabin of the HISPANIOLA, when I was surprised by a sudden lurch of the coracle. At the same moment, she yawed sharply and seemed to change her course. The speed in the meantime had strangely increased. I opened my eyes at once. All round me were little ripples, combing over with a sharp, bristling sound and slightly phosphorescent. The HISPANIOLA herself, a few yards in whose wake I was still being whirled along, seemed to stagger in her course, and I saw her spars toss a little against the blackness of the night; nay, as I looked longer, I made sure she also was wheeling to the southward. I glanced over my shoulder, and my heart jumped against my ribs. There, right behind me, was the glow of the camp-fire. The current had turned at right angles, sweeping round along with it the tall schooner and the little dancing coracle; ever quickening, ever bubbling higher, ever muttering louder, it went spinning through the narrows for the open sea. Suddenly the schooner in front of me gave a violent yaw, turning, perhaps, through twenty degrees; and almost at the same moment one shout followed another from on board; I could hear feet pounding on the companion ladder and I knew that the two drunkards had at last been interrupted in their quarrel and awakened to a sense of their disaster. I lay down flat in the bottom of that wretched skiff and devoutly recommended my spirit to its Maker. At the end of the straits, I made sure we must fall into some bar of raging breakers, where all my troubles would be ended speedily; and though I could, perhaps, bear to die, I could not bear to look upon my fate as it approached. So I must have lain for hours, continually beaten to and fro upon the billows, now and again wetted with flying sprays, and

vas. Dar mi-a fost de ajuns o singura privire pentru a întelege totul. Hands si tovarasul lui, înhatându-se de gât, se încaierasera într-o lupta pe viata si pe moarte. M-am lasat sa cad iar în barcuta, naruindu-ma pe banca. O clipa de mai întârziam - barcuta s-ar fi rasturnat. îmi staruiau înca în fata chipurile schimonosite de ura ale piratilor, luminate de pâlpâirea lampii fumegânde, agatata de perete. Am închis ochii, ca sa-i obisnuiesc iar cu întunericul. Balada aceea nesfârsita se încheiase totusi, si chefliii de lânga foc pornisera alt cântec, ce mi-era nu mai putin cunoscut: Lada mortului un sip de rom! Iu-hu-hu si un sip de rom! Cin' spe handralai tinea, Iu-hu-hu si un sip de rom! Bea si dracii sa te ia, Iu-hu-hu si un sip de rom! Tot stând asa si cugetând la cele ce faceau acum dracul si romul în cabina "Hispaniolei", am simtit deodata o brusca zguduire. Barcuta mea se pleca pe-o coasta, schimbându-si brusc directia. Curentul devenise ciudat de navalnic si rapid. Am deschis ochii. In jurul meu vuiau si spumegau în scânteieri fosforescente mici valuri agitate. "Hispaniola", în urma careia pluteam la câtiva iarzi distanta, îsi schimbase si ea cursul. îi vedeam nedeslusit catargurile, profilându-se pe cerul întunecat. Da, cu cât priveam mai atent, eram tot mai convins ca vasul se lasa mânat de curent spre sud. M-am întors, si inima era cât pe ce sa-mi sara din loc de spaima: focul se afla acum drept în spatele meu. Vasazica, curentul cotise brusc la dreapta, ducând cu el, împreuna cu saltareata mea barcuta, si corabia. Spumegând tot mai puternic, torentul înalta talazuri, târându-ne prin trecatoarea îngusta spre largul marii. Deodata corabia mai facu o întorsatura de cel putin douazeci de grade si în aceeasi clipa am auzit un tipat, urmat imediat de un al doilea tipat. Au rasunat tropote de picioare pe scari în sus si am priceput ca betivii au încetat sa se mai bata. Primejdia îi trezise pe amândoi. M-am întins la fundul bietei mele coaje de nuca, lasându- ma în voia soartei. Când voi iesi din strâmtoare si ma voi pomeni în larg, talazurile or sa ma izbaveasca în curând de toate grijile. Nu ma temeam de moarte, dar era un chin sa zac asa în nemiscare, asteptând-o sa vina. Si totusi am stat asa culcat la fundul barcii câteva ceasuri. Valurile mi-o purtau în voie. Fiece nou talaz însemna pentru mine o primejdie de moarte. Dar încetul cu încetul ma cuprinse o totala nepasare. Cu toata primejdia, am cazut pâna la urma într-un fel de toropeala lânceda. Si când am adormit, m-am visat în locurile copilariei, la vechiul nostru "Amiral Benbow".

never ceasing to expect death at the next plunge. Gradually weariness grew upon me; a numbness, an occasional stupor, fell upon my mind even in the midst of my terrors, until sleep at last supervened and in my sea- tossed coracle I lay and dreamed of home and the old Admiral Benbow. The Cruise of the Coracle IT was broad day when I awoke and found myself tossing at the south-west end of Treasure Island. The sun was up but was still hid from me behind the great bulk of the Spy-glass, which on this side descended almost to the sea in formidable cliffs. Haulbowline Head and Mizzen-mast Hill were at my elbow, the hill bare and dark, the head bound with cliffs forty or fifty feet high and fringed with great masses of fallen rock. I was scarce a quarter of a mile to seaward, and it was my first thought to paddle in and land. That notion was soon given over. Among the fallen rocks the breakers spouted and bellowed; loud reverberations, heavy sprays flying and falling, succeeded one another from second to second; and I saw myself, if I ventured nearer, dashed to death upon the rough shore or spending my strength in vain to scale the beetling crags. Nor was that all, for crawling together on flat tables of rock or letting themselves drop into the sea with loud reports I beheld huge slimy monsters—soft snails, as it were, of incredible bigness—two or three score of them together, making the rocks to echo with their barkings. I have understood since that they were sea lions, and entirely harmless. But the look of them, added to the difficulty of the shore and the high running of the surf, was more than enough to disgust me of that landing-place. I felt willing rather to starve at sea than to confront such perils. In the meantime I had a better chance, as I supposed, before me. North of Haulbowline Head, the land runs in a long way, leaving at low tide a long stretch of yellow sand. To the north of that, again, there comes another cape—Cape of the Woods, as it was marked upon the chart—buried in tall green pines, which descended to the margin of the sea. I remembered what Silver had said about the current that sets northward along the whole west coast of Treasure Island, and seeing from my position that I was already under its influence, I preferred to leave Haulbowline Head behind me and reserve my strength for an attempt to land upon the kindlier-looking Cape of the Woods. There was a great, smooth swell upon the sea. The wind blowing steady and gentle from the south, there was no contrariety between that and the current, and the billows rose and fell unbroken. Had it been otherwise, I must long ago have perished; but as it was, it is surprising how easily and securely my little and light boat could ride. Often, as I still lay at the bottom and kept no more than an eye above the gunwale, I would see a big blue summit heaving close above me; yet the coracle would but bounce a little, dance as if on springs, and subside on the

Capitolul XXIV în barcuta Când m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am vazut ca barcuta ma poarta în lungul coastei de sud-vest a Insulei Comorilor. Soarele rasarise, dar mi-1 ascundea înca gramada uriasa a Dealului Ocheanului, care-si cobora spre mare peretii abrupti de stânca. Capul Remorcherului si Dâmbul Catargului al Treilea se aflau acum alaturea. Dâmbul era gol si întunecat, iar Capul era împresurat ce stânci ce masurau pâna la cincizeci de picioare înaltime si de mormane de pietre îngramadite în dezordine. Pâna la insula n-aveam mai mult de un sfert de mila, asa ca am hotarât sa pun mâna pe vâsla si sa încerc sa ajung la tarm. Curând am fost însa nevoit sa renunt la intentia asta, caci printre mormanele de stânci se zbuciumau si mugeau talazurile. Unul dupa altul veneau sa bata-n tarm valurile, înaltând creste înspumate. Vedeam ca în încercarea mea de a ma apropia de tarm îmi ramâne doar sa pier în valuri sau sa-mi irosesc în zadar puterile, fara sa ma pot catara pe stâncile inaccesibile. Dar nu numai perspectiva asta ma îngrozea. Pe stâncile netede ca o tablie de masa vedeam târându-se niste monstri uriasi si vâscosi, un fel de limaci înfricosator de mari. Din când în când monstrii sareau cu zgomot în apa si porneau sa înoate. Erau câteva duzini. Latrau, si ecoul asurzitor al stâncilor le repeta latraturile salbatice. Mai târziu am aflat ca nu erau decât niste lei de mare, vietati absolut inofensive. Dar aveau un aspect înfricosator, tarmul era inaccesibil, valurile fluxului bateau furioase, sfarâmându-se de stânci, asa ca mi-a pierit imediat cheful sa ma mai îndrept spre insula. Mai bine sa mor de foame în largul marii decât sa înfrunt asemenea primejdii. între timp mi se prezenta alta posibilitate de a ma salva. Spre nord de Capul Remorcherului se astemea o lunga limba de nisip galben, ramasa dezgolita în timpul refluxului. Iar mai la nord era un alt cap - cel care era însemnat pe harta noastra cu numele de Capul Paduros. Era napadit de un hatis des de pini, care coborau pâna aproape de oglinda apei. Mi-am adus aminte de cuvintele lui Silver, cum ca în tot lungul tarmului de vest al Insulei Comorilor circula un curent ce se îndreapta spre nord. Am înteles ca m-a si prins curentul acesta si am hotarât sa nu-mi mai irosesc în zadar puterile, ci sa ma las purtat pe lânga Capul Remorcherului, încercând apoi sa acostez la Capul Paduros, care mi se parea mult mai primitor. Marea era nelinistita. Dinspre sud batea însa vântuletul acela blând, ajutându-ma sa înaintez purtat de curent. Valurile se înaltau si cadeau iar ca o rasuflare egala. Sa fi batut mai tare vântul, de mult m-as fi scufundat. Dar si asa ma uimea cât de bine se tine pe valuri mica mea barcuta. Culcat la fund si privind în juru-mi, nu o data vedeam înaltându-mi-se deasupra capului creasta sinilie a câte unui val urias. Uite-o ca se prabuseste peste mine... Dar barcuta, saltând ca pe arcuri, se catara sprintena pe creasta valului si cobora apoi lin în haul dintre ele ca o pasare în zbor. încetul cu încetul ajunsei sa prind curaj pâna într-aseme- nea

other side into the trough as lightly as a bird. I began after a little to grow very bold and sat up to try my skill at paddling. But even a small change in the disposition of the weight will produce violent changes in the behaviour of a coracle. And I had hardly moved before the boat, giving up at once her gentle dancing movement, ran straight down a slope of water so steep that it made me giddy, and struck her nose, with a spout of spray, deep into the side of the next wave. I was drenched and terrified, and fell instantly back into my old position, whereupon the coracle seemed to find her head again and led me as softly as before among the billows. It was plain she was not to be interfered with, and at that rate, since I could in no way influence her course, what hope had I left of reaching land? I began to be horribly frightened, but I kept my head, for all that. First, moving with all care, I gradually baled out the coracle with my sea-cap; then, getting my eye once more above the gunwale, I set myself to study how it was she managed to slip so quietly through the rollers. I found each wave, instead of the big, smooth glossy mountain it looks from shore or from a vessel’s deck, was for all the world like any range of hills on dry land, full of peaks and smooth places and valleys. The coracle, left to herself, turning from side to side, threaded, so to speak, her way through these lower parts and avoided the steep slopes and higher, toppling summits of the wave. ‘Well, now,’ thought I to myself, ‘it is plain I must lie where I am and not disturb the balance; but it is plain also that I can put the paddle over the side and from time to time, in smooth places, give her a shove or two towards land.’ No sooner thought upon than done. There I lay on my elbows in the most trying attitude, and every now and again gave a weak stroke or two to turn her head to shore. It was very tiring and slow work, yet I did visibly gain ground; and as we drew near the Cape of the Woods, though I saw I must infallibly miss that point, I had still made some hundred yards of easting. I was, indeed, close in. I could see the cool green tree-tops swaying together in the breeze, and I felt sure I should make the next promontory without fail. It was high time, for I now began to be tortured with thirst. The glow of the sun from above, its thousandfold reflection from the waves, the sea-water that fell and dried upon me, caking my very lips with salt, combined to make my throat bum and my brain ache. The sight of the trees so near at hand had almost made me sick with longing, but the current had soon carried me past the point, and as the next reach of sea opened out, I beheld a sight that changed the nature of my thoughts. Right in front of me, not half a mile away, I beheld the HISPANIOLA under sail. I made sure, of course, that I should be taken; but I was so distressed for want of water that I scarce knew whether to be glad or sorry at the thought, and long before I had come to a conclusion, surprise had taken entire possession of my mind and I could do nothing but stare and wonder. The HISPANIOLA was under her main-sail and two jibs, and the beautiful white canvas shone in the sun like snow or silver. When I first sighted her, all her sails were drawing; she was

masura, încât de la o vreme m-am încumetat chiar sa vâslesc. Dar cea mai mica încalcare de echilibru se resimtea fulgerator asupra comportarii barcutei mele. Cum am dat sa fac o miscare, cufundând vâsla în apa, si-a schimbat mersul si s-a naruit cu asemenea viteza de pe creasta unui val în genuna deschisa în fata-mi, încât am ametit, iar barcuta nu mai salta pe coama celuilalt val, ci patrunse în el cu prora, aproape sa se scufunde. înspaimântat si ud pâna la piele, m-am culcat iar la fund. Barcuta îsi reveni îndata, purtându-ma cuminte mai departe. întelegeam acum limpede ca nu se cuvine sa vâslesc. Dar cum sa ajung la mal? De speriat ma speriasem eu, dar nu-mi pierdusem capul. Mai întâi de toate am început sa golesc de apa barcuta cu bereta mea marinareasca, apoi, luând seama la mersul barcutei si straduindu-ma sa înteleg cum de luneca atât de usor pe valuri, am observat ca fiece val, care de pe mal ori de pe bordul corabiei pare un fel de munte urias, drept si neted, de-aici de jos, însa, seamana mai curând cu un lant de coline neregulate, încununate de piscuri ascutite, cu pante si vai între ele. Barcuta, lasata-n voia ei, manevra cu dibacie, alegând de fiece data vaile si evitând pe cât se putea coastele abrupte si piscurile înalte. "Perfect, m-am gândit eu. Principalul e sa stau cuminte, ca sa nu stric cumva echilibrul. Dar pe loc drept as putea risca din când în când sa vâslesc spre mal". Asa am si facut. Culcat pe brânci si sprijinit pe coate, într-o pozitie cât se poate de incomoda, dadeam din când în când din vâsla, îndreptând barcuta spre insula. Munca asta înceata si monotona avea oarecare spor. Dar când am ajuns în dreptul Capului Paduros, mi-am dat seama ca nu voi putea acosta, desi n-aveam decât sute de iarzi pâna la mal si vedeam de aici crestetele verzi si racoroase ale copacilor, clatinate de briza. M-am îmbarbatat însa la gândul ca la celalalt cap am sa acostez cu siguranta. Vremea trecea si începea sa ma chinuie setea. Soarele scapara orbitor, oglindit în mii de focuri de valurile marii. Apa marina se usca si pe fata mea, lasându-mi pe obraji si chiar pe buze un sloi de sare. Gâtlejul mi se uscase si capul ma durea sa-mi plesneasca. Copacii erau atât de aproape si atât de ademenitoare le era umbra! Dar curentul ma înhatase si ma departa de limba de pamânt. M-am pomenit iar în largul marii, si am vazut atunci ceva care mi-a schimbat toate planurile. Drept în fata mea, la o jumatate de mila, poate si mai putin chiar, am zarit-o pe "Hispaniola" plutind cu toate pânzele întinse. Nu încapea îndoiala ca voi fi vazut de pe bord si cules din barca. Setea ma chinuia în asemenea hai, încât nici nu stiam daca trebuie sa ma bucur sau sa ma amarasc de o astfel de întorsatura. Dar n-am avut timp sa cuget prea mult la toate acestea, caci, cum v-am spus, m-a surprins la culme aparitia "Hispaniolei", cu pânzele albe ca zapada, frumoasa ca-n povesti si scaparând în soare ca poleita cu argint. Se îndrepta spre nord-vest. M-a strafulgerat gândul ca oamenii de pe bord or fi hotarât, pesemne, sa dea ocol insulei pentru a se întoarce în locul unde statuse ancorat pâna acum vasul. Dar l-am vazut curând abatându-se tot mai mult spre apus si m-am înfiorat iar: vasazica m-or fi observat si se pregatesc sa ma culeaga. N-am apucat însa sa-mi sfârsesc gândul, ca "Hispaniola" s-a întors iar drept împotriva vântului si s-a oprit neputincioasa, cu pânzele spânzurând. "Ce ursi! mi-am spus eu în sinea mea. S-o fi îmbatat pâna la

lying a course about north- west, and I presumed the men on board were going round the island on their way back to the anchorage. Presently she began to fetch more and more to the westward, so that I thought they had sighted me and were going about in chase. At last, however, she fell right into the wind’s eye, was taken dead aback, and stood there awhile helpless, with her sails shivering. ‘Clumsy fellows,’ said I; ‘they must still be drunk as owls.’ And I thought how Captain Smollett would have set them skipping. Meanwhile the schooner gradually fell off and filled again upon another tack, sailed swiftly for a minute or so, and brought up once more dead in the wind’s eye. Again and again was this repeated. To and fro, up and down, north, south, east, and west, the HISPANIOLA sailed by swoops and dashes, and at each repetition ended as she had begun, with idly flapping canvas. It became plain to me that nobody was steering. And if so, where were the men? Either they were dead drunk or had deserted her, I thought, and perhaps if I could get on board I might return the vessel to her captain. The current was bearing coracle and schooner southward at an equal rate. As for the latter’s sailing, it was so wild and intermittent, and she hung each time so long in irons, that she certainly gained nothing, if she did not even lose. If only I dared to sit up and paddle, I made sure that I could overhaul her. The scheme had an air of adventure that inspired me, and the thought of the water breaker beside the fore companion doubled my growing courage. Up I got, was welcomed almost instantly by another cloud of spray, but this time stuck to my purpose and set myself, with all my strength and caution, to paddle after the unsteered HISPANIOLA. Once I shipped a sea so heavy that I had to stop and bail, with my heart fluttering like a bird, but gradually I got into the way of the thing and guided my coracle among the waves, with only now and then a blow upon her bows and a dash of foam in my face. I was now gaining rapidly on the schooner; I could see the brass glisten on the tiller as it banged about, and still no soul appeared upon her decks. I could not choose but suppose she was deserted. If not, the men were lying drunk below, where I might batten them down, perhaps, and do what I chose with the ship. For some time she had been doing the worse thing possible for me—standing still. She headed nearly due south, yawing, of course, all the time. Each time she fell off, her sails partly filled, and these brought her in a moment right to the wind again. I have said this was the worst thing possible for me, for helpless as she looked in this situation, with the canvas cracking like cannon and the blocks trundling and banging on the deck, she still continued to run away from me, not only with the speed of the current, but by the whole amount of her leeway, which was naturally great. But now, at last, I had my chance. The breeze fell for some seconds, very low, and the current gradually turning her, the HISPANIOLA revolved slowly round her centre and at last presented me her stem, with the cabin window still gaping open and the lamp over the table still burning on into the day. The main-sail hung drooped like a banner. She was stock-still

nesimtire toti". Ehe, ce papara ar mai fi mâncat ei de la capitanul Smollett pentru asemenea manevra! între timp, vasul, schimbând cursul, descrise un cerc, strabatu în plina viteza vreo doua mile si iar se întoarse cu prora împotriva vântului, întepenind pe loc. Manevra asta s-a repetat de câteva ori. "Hispaniola" pornea ba spre nord, ba spre sud, ba spre est, ba spre vest, batând din pânze si revenind mereu la directia pe care doar cu o clipa înainte o parasise. Am priceput curând ca nimeni n-o mai cârmuieste. Dar ce sa se fi facut cu oamenii ? Pesemne ca sunt toti beti morti sau fugiti de pe bord. Si daca ajung pe vas se prea poate sa-i pot da iar pe mâna capitanului sau. Curentul mâna la fel de repede si corabia cea mare si barcuta mea cea mica, dar corabia îsi schimba atât de des cursul si se oprea atât de des, încât aproape ca nu înainta. Daca m-as fi putut aseza în luntre ca sa vâslesc, as fi ajuns negresit "Hispaniola". Brusc m-a cuprins într-adevar dorinta s-o ajung. Setea de noi aventuri ma înfrigura, iar gândul la un gât de apa îmi dubla temerara hotarâre. M-am ridicat de pe brânci si în aceeasi clipa m-a navalit un val, udându-ma din cap pâna-n picioare. Dar acum nu ma mai înfricosa atâta lucru. M-am asezat si, adunându-mi ultimele puteri, m-am apucat sa vâslesc, pornind în goana dupa "Hispaniola". Odata m-a repezit atât de cumplit un val, încât am simtit cum mi se face inima ghem în piept. M-am oprit si-am început sa golesc apa din barcuta. Curând, însa, am prins mecherezul cum trebuie sa ma port cu ea si m-am pomenit ca o conduc cu atâta dibacie printre valurile zbuciumate, încât doar rareori ma mai plesneau în obraz stropi de spuma. Distanta dintre mine si corabie scadea repede. Ajunsesem sa deslusesc la cotituri licarul de arama al manivelei de la cârma. Pe punte nu se vedea nici tipenie de om. Tâlharii îsi luasera pesemne talpasita, iar de nu, înseamna ca zac morti beti în cabina. Acolo am sa-i si închid, ramânând singur stapân pe vas. în sfârsit, mi-a surâs norocul: vântul a contenit câteva clipe. Ramasa în voia curentului, "Hispaniola" se întoarse încet în jurul propriei sale axe. Luminatorul de la cârma era deschis si am vazut arzând lampa deasupra mesei din cabina, desi demult se facuse ziua. Pânza cea mare spânzura ca un steag. Vasul îsi încetini mersul, purtat numai de curent. Ramasesem putintel în urma, dar acum, dublân- du-mi eforturile, l-as fi putut ajunge iar. Eram doar la vreo câteva sute de iarzi de corabie, când vântul îi umfla iar pânzele. "Hispaniola" se lasa pe coasta stânga si porni sa lunece pe crestetul valurilor ca o rândunica. Am simtit ca ma cuprinde deznadejdea, dar i-a luat îndata locul bucuria, când am vazut ca goeleta face un cerc si vine drept spre mine. Iat-o ca a strabatut jumatate, apoi doua treimi, trei sferturi din distanta ce ne despartea. Vedeam cum îi spumega apa sub prora. Din barcuta mea pitica, goeleta mi se parea uriasa. Si deodata am înteles ce primejdie ma paste. Corabia se apropia cu mare repeziciune. N-aveam prea mult timp sa stau pe gânduri, trebuia sa încerc sa ma salvez. Eram pe crestetul unui val, când bompresul corabiei strapunsese pe cel vecin. într-o fulgerare de clipa l-am vazut rasarind deasupra-mi. Am sarit în picioare si am facut un salt naprasnic în aer, prinzându-ma cu mâna de capatul bom- presului. înghetat de groaza, am ramas asa, spânzurat în vazduh. O usoara izbitura mi-a dat a întelege ca goeleta mi-a scufundat barcuta si ca acum îmi va fi imposibil sa mai parasesc "Hispaniola".

but for the current. For the last little while I had even lost, but now redoubling my efforts, I began once more to overhaul the chase. I was not a hundred yards from her when the wind came again in a clap; she filled on the port tack and was off again, stooping and skimming like a swallow. My first impulse was one of despair, but my second was towards joy. Round she came, till she was broadside on to me—round still till she had covered a half and then two thirds and then three quarters of the distance that separated us. I could see the waves boiling white under her forefoot. Immensely tall she looked to me from my low station in the coracle. And then, of a sudden, I began to comprehend. I had scarce time to think—scarce time to act and save myself. I was on the summit of one swell when the schooner came stooping over the next. The bowsprit was over my head. I sprang to my feet and leaped, stamping the coracle under water. With one hand I caught the jib-boom, while my foot was lodged between the stay and the brace; and as I still clung there panting, a dull blow told me that the schooner had charged down upon and struck the coracle and that I was left without retreat on the HISPANIOLA. I Strike the Jolly Roger I HAD scarce gained a position on the bowsprit when the flying jib flapped and filled upon the other tack, with a report like a gun. The schooner trembled to her keel under the reverse, but next moment, the other sails still drawing, the jib flapped back again and hung idle. This had nearly tossed me off into the sea; and now I lost no time, crawled back along the bowsprit, and tumbled head foremost on the deck. I was on the lee side of the forecastle, and the mainsail, which was still drawing, concealed from me a certain portion of the after-deck. Not a soul was to be seen. The planks, which had not been swabbed since the mutiny, bore the print of many feet, and an empty bottle, broken by the neck, tumbled to and fro like a live thing in the scuppers. Suddenly the HISPANIOLA came right into the wind. The jibs behind me cracked aloud, the rudder slammed to, the whole ship gave a sickening heave and shudder, and at the same moment the main-boom swung inboard, the sheet groaning in the blocks, and showed me the lee afterdeck. There were the two watchmen, sure enough: red-cap on his back, as stiff as a handspike, with his arms stretched out like those of a crucifix and his teeth showing through his open lips; Israel Hands propped against the bulwarks, his chin on his chest, his hands lying open before him on the deck, his face as white, under its tan, as a tallow candle. For a while the ship kept bucking and sidling like a vicious horse, the sails filling, now on one tack, now on another, and the boom swinging to and fro till the mast groaned aloud under the strain. Now and again too there would come a cloud of light sprays over the bulwark and a heavy blow of the ship’s bows against the swell; so much heavier weather was made of it by this great rigged ship than by my home-made, lop-sided

Capitolul XXV îl cobor pe "Roger cel vesel" Abia ma catarasem sus la prora, când pânza flocului trosni asurzitor, ca un foc de tun, se umfla, si goeleta se cutremura din vârful catargului, pâna-n chila. Dar peste o clipa, desi celelalte pânze mai ramâneau umflate, flocul trosni iar si ramase spânzurând moale. Zguduitura asta neasteptata fusese cât pe ce sa ma zboare în apa. Fara sa mai pierd timpul m-am catarat pe vele si am venit de-a berbeleacul jos pe punte. Ma aflam, dupa cum am constatat îndata, în partea de sub vânt a bacului. Catargul cel mare din mijloc îmi ascundea vederii o parte din pupa. Nu se zarea nici tipenie de om în juru-mi. Puntea, nespalata se vede din ziua revoltei, purta urme de încaltari murdare. O sticla goala, cu gâtul spart, se rostogolea de colo-colo pe coverta. Când ma asteptam mai putin, "Hispaniola" porni iar purtata de vânt. Pânzele flocului trosnira întinse în spatele meu. Roata cârmei facu o învârtitura si goeleta se cutremura. în aceeasi clipa pânzele se rasucira spre stânga si am vazut pupa. Amândoi piratii erau la pupa. "Tichia rosie" zacea nemiscat pe spate. Bratele îi erau rastignite în laturi, dintii rânjiti. Israel Hands sedea sprijinit de balustrada, cu barbia înfipta în piept. Mâinile îi atârnau fara putere; fata, desi arsa de soare, era alba ca o lumânare de seu. Corabia cabra ca un cal ridicat în doua picioare. Pânzele se umflau cu asemenea putere, încât catargul gemea, scârtâind din radacina. Din când în când prora se pleca strapungând valurile si nori de stropi marunti ma împroscau peste balustrada. Pe cinstea mea, saltareata cum era, barcuta mea cea scufundata acum se tinuse mult mai bine pe valuri decât corabia asta atât de mare si bine înzestrata. La fiece nou salt al goeletei, tâlharul cel în tichie rosie salta si el. Dar, spre groaza mea, expresia fetei nu i se schimba defel - piratul continua sa râda, rânjindu-si dintii, încetul cu încetul ajunse sa-i

coracle, now gone to the bottom of the sea. At every jump of the schooner, red-cap slipped to and fro, but—what was ghastly to behold—neither his attitude nor his fixed teeth-disclosing grin was anyway disturbed by this rough usage. At every jump too, Hands appeared still more to sink into himself and settle down upon the deck, his feet sliding ever the farther out, and the whole body canting towards the stem, so that his face became, little by little, hid from me; and at last I could see nothing beyond his ear and the frayed ringlet of one whisker. At the same time, I observed, around both of them, splashes of dark blood upon the planks and began to feel sure that they had killed each other in their drunken wrath. While I was thus looking and wondering, in a calm moment, when the ship was still, Israel Hands turned partly round and with a low moan writhed himself back to the position in which I had seen him first. The moan, which told of pain and deadly weakness, and the way in which his jaw hung open went right to my heart. But when I remembered the talk I had overheard from the apple barrel, all pity left me. I walked aft until I reached the main-mast. ‘Come aboard, Mr. Hands,’ I said ironically. He rolled his eyes round heavily, but he was too far gone to express surprise. All he could do was to utter one word, ‘Brandy.’ It occurred to me there was no time to lose, and dodging the boom as it once more lurched across the deck, I slipped aft and down the companion stairs into the cabin. It was such a scene of confusion as you can hardly fancy. All the lockfast places had been broken open in quest of the chart. The floor was thick with mud where ruffians had sat down to drink or consult after wading in the marshes round their camp. The bulkheads, all painted in clear white and beaded round with gilt, bore a pattern of dirty hands. Dozens of empty bottles clinked together in comers to the rolling of the ship. One of the doctor’s medical books lay open on the table, half of the leaves gutted out, I suppose, for pipelights. In the midst of all this the lamp still cast a smoky glow, obscure and brown as umber. I went into the cellar; all the barrels were gone, and of the bottles a most surprising number had been drunk out and thrown away. Certainly, since the mutiny began, not a man of them could ever have been sober. Foraging about, I found a bottle with some brandy left, for Hands; and for myself I routed out some biscuit, some pickled fruits, a great bunch of raisins, and a piece of cheese. With these I came on deck, put down my own stock behind the rudder head and well out of the coxswain’s reach, went forward to the water-breaker, and had a good deep drink of water, and then, and not till then, gave Hands the brandy. Cest& view.and edit PCf. Da#nload the He must have drunk a gill before he took the bottle from his mouth. ‘Aye,’ said he, ‘by thunder, but I wanted some o’ that!’ I had sat down already in my own comer and begun to eat. ‘Much hurt?’ I asked him.

spânzure un picior peste bord, deasupra apei. îi vedeam, de aici de unde eram, doar o ureche si un cârliont stufos de favorit pe obraz. Am luat seama curând ca pe scândurile puntii s-au latit lânga ei doua baltoace de sânge si am presupus îndata ca, beti cum erau, încaierându-se, s-or fi taiat cu cutitele. Deodata, când corabia se oprise iar pe câteva clipe, Israel Hands scoase un geamat usor si se misca din loc. Vaietul acesta plângator si falca, care-i atârna ca la un ranit de moarte, mi-au stârnit o clipa mila. Dar mi-am amintit îndata de convorbirea, pe care-o auzisem stând ascuns în butoiul cu mere, si mila mi-a pierit într-o clipa. M-am apropiat de catarg. - Iata-ma iar pe goeleta, mister Hands, am rostit eu batjocoritor. El si-a ridicat cu greu privirea, dar nici macar nu s-a aratat uimit, atât era de beat. A rostit un singur cuvânt: - Brendy41 î Am înteles ca n-am timp de pierdut. Trecând pe sub pânzele ce spânzurau pe punte, am dat fuga în jos pe scari în cabina. E greu sa va puteti închipui ce dezastru era acolo. încuietoarele de la toate lazile erau sfarâmate. Tâlharii cautasera pesemne harta. Dusumelele erau pline de noroiul ce-1 aduceau din smârcuri, unde-si aveau tabara si unde chefuiau. Pe paravanele vopsite în alb si-mpodobite cu baghete aurite ramasesera urme de degete murdare. Zeci de sticle goale se rostogoleau cu zgomot din colt în colt la fiecare leganare a goeletei. Una din cartile de medicina ale doctorului zacea desfacuta pe masa, cu mai bine de jumatate din foi lipsa; pesemne le rupsesera piratii sa-si aprinda cu ele pipele. Si în mijlocul acestui haos continua sa fumege lampa aprinsa. Am aruncat o privire si în beci. Butoiasele nu se mai vedeau, în schimb un numar infinit de sticle goale se tavaleau pe jos. Am înteles ca piratii nu se mai trezisera din ziua rascoalei. în cele din urma am gasit totusi o sticla de brendy pentru Hands. Mie mi-am luat doar câtiva pesmeti, niste fructe uscate, o mâna de stafide si o bucatica de brânza. Suind iar pe punte, mi-am pus merindele lânga roata cârmei, ca seful de echipaj sa nu poata ajunge la ele. Am baut pe saturate apa din butoias, si numai pe urma i-am întins lui Hands sticla, pe care n-a mai lasat-o de la gura pâna n-a dat pe gât mai mult de jumatate. - Ma jur pe tunetul din cer ca tocmai asta îmi trebuia, spuse el. Eu m-am asezat într-un colt si am început sa manânc. - Esti rau ranit? l-am întrebat eu. Mi-a raspuns cu glas latrat: - Sa fi fost aici un doctor, mi-as fi venit repede în fire. Dar cum vezi, n-am noroc... Cât despre sobolanul de colo, a crapat, adauga el aratând din ochi spre piratul cu tichie rosie. Si nu-i nici un pacat. A fost un marinar ca vai de lume... Dar tu de unde te-ai luat? - Am venit aici sa comand corabia, mister Hands, i-am spus eu. Pâna la noi ordine te rog sa ma consideri capitanul dumitale. Mi-a aruncat o privire crunta, dar n-a raspuns nimic. Obrajii i-au rosit usor. Continua însa sa arate oribil, si la fiece salt al goeletei luneca neputincios pe coverta. - Printre altele fie spus, am urmat eu, nu-mi place steagul acesta, mister Hands. Daca-mi dai voie, am sa-l cobor. Mai bine sa ramânem fara steag, decât sa-l arboram pe acesta. Am dat fuga la catarg, am tras de frânghioara pavilionului si, coborând blestematul de steag negru, l-am aruncat peste bord, în mare. - Doamne, apara-1 pe rege! Jos capitanul Silver! am strigat eu,

He grunted, or rather, I might say, he barked. ‘If that doctor was aboard,’ he said, ‘I’d be right enough in a couple of turns, but I don’t have no manner of luck, you see, and that’s what’s the matter with me. As for that swab, he’s good and dead, he is,’ he added, indicating the man with the red cap. ‘He warn’t no seaman anyhow. And where mought you have come from?’ ‘Well,’ said I, ‘I’ve come aboard to take possession of this ship, Mr. Hands; and you’ll please regard me as your captain until further notice.’ He looked at me sourly enough but said nothing. Some of the colour had come back into his cheeks, though he still looked very sick and still continued to slip out and settle down as the ship banged about. ‘By the by,’ I continued, ‘I can’t have these colours, Mr. Hands; and by your leave, I’ll strike ‘em. Better none than these. ’ And again dodging the boom, I ran to the colour lines, handed down their cursed black flag, and chucked it overboard. ‘God save the king!’ said I, waving my cap. ‘And there’s an end to Captain Silver! ’ He watched me keenly and slyly, his chin all the while on his breast. ‘I reckon,’ he said at last, ‘I reckon, Cap’n Hawkins, you’ll kind of want to get ashore now. S’pose we talks.’ ‘Why, yes,’ says I, ‘with all my heart, Mr. Hands. Say on. ’ And I went back to my meal with a good appetite. ‘This man,’ he began, nodding feebly at the corpse ‘— O’Brien were his name, a rank Irelander—this man and me got the canvas on her, meaning for to sail her back. Well, HE’S dead now, he is—as dead as bilge; and who’s to sail this ship, I don’t see. Without I gives you a hint, you ain’t that man, as far’s I can tell. Now, look here, you gives me food and drink and a old scarf or ankecher to tie my wound up, you do, and I’ll tell you how to tail her, and that’s about square all round, I take it.’ ‘I’ll tell you one thing,’ says I: ‘I’m not going back to Captain Kidd’s anchorage. I mean to get into North Inlet and beach her quietly there. ’ ‘To be sure you did,’ he cried. ‘Why, I ain’t sich an infernal lubber after all. I can see, can’t I? I’ve tried my fling, I have, and I’ve lost, and it’s you has the wind of me. North Inlet? Why, I haven’t no ch’ice, not I! I’d help you sail her up to Execution Dock, by thunder! So I would. ’ Well, as it seemed to me, there was some sense in this. We struck our bargain on the spot. In three minutes I had the HISPANIOLA sailing easily before the wind along the coast of Treasure Island, with good hopes of turning the northern point ere noon and beating down again as far as North Inlet before high water, when we might beach her safely and wait till the subsiding tide permitted us to land. Then I lashed the tiller and went below to my own chest, where I got a soft silk handkerchief of my mother’s. With this, and with my aid, Hands bound up the great bleeding stab he had received in the thigh, and after he had eaten a little and had a swallow or two more of the brandy, he began to pick up visibly, sat straighter up, spoke louder and clearer, and looked

fluturându-mi sapca. El ma urmarea atent, fara sa ridice capul, cu o expresie sireata, pe fata. - Presupun... spuse el în sfârsit, presupun, capitane Hawkins, ca n-ai nimic împotriva sa debarci pe mal. Hai sa vorbim de posibilitatea asta. - Ma rog, am spus eu, cu mare placere, mister Hands. Urmeaza. Si m-am întors iar la merindele mele, devorân- du-le cu si mai mare pofta. - Omul acesta... începu el, aratând usor din cap spre cadavru. Omul acesta purta numele de O'Brien... si era irlandez... Am înaltat împreuna pânzele si am vrut sa ne înapoiem în golf. Dar a murit si pute acum ca un butoi de apa statuta în cala. Nu mai stiu cine are sa conduca goele- ta. Fara îndrumarile mele n-ai cum s-o scoti nici tu la capat cu ea. Asa ca fii bun de-mi da sa manânc si sa beau, leaga-mi rana cu un fular vechi ori cu batista, iar în schimb am sa-ti arat cum sa conduci corabia. Esti de acord ? - Dar sa tii minte ca la popasul capitanului Kidd n-am de gând sa ma întorc, am raspuns eu. Vreau sa conduc corabia spre tarmul de nord si sa acostez acolo linistit. - în regula! exclama el. Parca eu nu înteleg? Ma crezi chiar asa de prost? înteleg perfect ca am jucat si am pierdut, iar tu ai câstigat. Ce sa mai spun? Vrei sa mergi spre nord? Poftim. N-am alta iesire. Ma jur pe tunetul din cer ca am sa-ti ajut sa conduci corabia, chiar de-ar fi s-o duci pâna la podina spânzuratorii mele. Cuvintele lui nu mi s-au parut lipsite de oarecare sens. Am încheiat conventia. Peste trei minute "Hispaniola" cu toate pânzele în vânt înainta de-a lungul Insulei Comorilor. Nadajduiam sa ocolesc Capul de Nord pâna la amiaza, pentru a intra în rada înca înainte de flux. în asa fel am ajunge la tarm fara nici un risc, am astepta sa scada apele si am debarca. Am întepenit roata cârmei, am coborât în cabina, mi-am gasit ladita si am scos din ea o batista de matase, din cele pe care mi le daruise cândva mama. Cu ajutorul meu, Hands si-a oblojit rana adânca si sângerânda de la coapsa. Dupa ce a gustat câte ceva si a mai tras câteva gâturi de brendy din sticla, s-a înviorat vizibil, s-a asezat mai trainic si a început sa vorbeasca mult mai tare si distinct, de parea cu totul alt om. Vântul ne era prielnic si goeleta zbura pe valuri ca o pasare. Privelistile de pe mal se schimbau din clipa-n clipa. Partea muntoasa a insulei ramase în urma. înaintam acum de-a lungul unor maluri scunde si nisipoase, presarate cu pini pitici si singuratici. Apoi a ramas în urma si partea aceasta. Am ocolit un dâmb stâncos, ajungând la malul nordic al insulei. îmi placea sa conduc astfel corabia. Vremea era însorita si privelistile pitoresti. Mâncare si bautura aveam din belsug, si dupa asemenea stralucita victorie constiinta nu-mi mai reprosa dezertarea din fort. As fi fost pe deplin multumit de nu m-ar fi nelinistit cautaturile pe care mi le arunca seful de echipaj. Ma urmarea mereu cu niste ochi plini de batjocura si pe fata îi încremenise un zâmbet ciudat. Era ceva plin de suferinta si neputinta în zâmbetul acesta întunecat. Si în acelasi timp era în el un fel de viclenie tradatoare. Eu munceam, iar el rânjea viclean si ma tot urmarea, ma urmarea mereu cu privirea.

in every way another man. The breeze served us admirably. We skimmed before it like a bird, the coast of the island flashing by and the view changing every minute. Soon we were past the high lands and bowling beside low, sandy country, sparsely dotted with dwarf pines, and soon we were beyond that again and had turned the comer of the rocky hill that ends the island on the north. I was greatly elated with my new command, and pleased with the bright, sunshiny weather and these different prospects of the coast. I had now plenty of water and good things to eat, and my conscience, which had smitten me hard for my desertion, was quieted by the great conquest I had made. I should, I think, have had nothing left me to desire but for the eyes of the coxswain as they followed me derisively about the deck and the odd smile that appeared continually on his face. It was a smile that had in it something both of pain and weakness—a haggard old man’s smile; but there was, besides that, a grain of derision, a shadow of treachery, in his expression as he craftily watched, and watched, and watched me at my work. Israel Hands THE wind, serving us to a desire, now hauled into the west. We could run so much the easier from the north-east comer of the island to the mouth of the North Inlet. Only, as we had no power to anchor and dared not beach her till the tide had flowed a good deal farther, time hung on our hands. The coxswain told me how to lay the ship to; after a good many trials I succeeded, and we both sat in silence over another meal. ‘Cap’n,’ said he at length with that same uncomfortable smile, ‘here’s my old shipmate, O’Brien; s’pose you was to heave him overboard. I ain’t partic’lar as a rule, and I don’t take no blame for settling his hash, but I don’t reckon him ornamental now, do you?’ T’m not strong enough, and I don’t like the job; and there he lies, for me,’ said I. ‘This here’s an unlucky ship, this HISPANIOLA, Jim,’ he went on, blinking. ‘There’s a power of men been killed in this HISPANIOLA—a sight o’ poor seamen dead and gone since you and me took ship to Bristol. I never seen sich dirty luck, not I. There was this here O’Brien now— he’s dead, ain’t he? Well now, I’m no scholar, and you’re a lad as can read and figure, and to put it straight, do you take it as a dead man is dead for good, or do he come alive again?’ ‘You can kill the body, Mr. Hands, but not the spirit; you must know that already,’ I replied. ‘O’Brien there is in another world, and may be watching us. ’ ‘Ah!’ says he. ‘Well, that’s unfort’nate—appears as if killing parties was a waste of time. Howsomever, sperrits don’t reckon for much, by what I’ve seen. I’ll chance it with the sperrits, Jim. And now, you’ve spoke up free, and I’ll take it kind if you’d step down into that there cabin and get me a—well, a—shiver my timbers! I can’t hit the name on ‘t; well, you get me a bottle of wine, Jim—this here brandy’s too strong for my head. ’ Now, the coxswain’s hesitation seemed to be unnatural, and

Capitolul XXVI Israel Hands Parca vrând sa ne faca si mai pe plac, vântul îsi schimba directia si începu sa bata dinspre apus. Am strabatut fara nici un fel de dificultati calea de la marginea de nord-est a insulei pâna la intrarea în rada de nord. Dar ne-am temut sa intram în golf pâna a se înalta mai sus apele fluxului, deoarece n-aveam ancora. Trebuia sa mai asteptam. Seful de echipaj s-a apucat sa ma învete cum sa asez vasul în deriva si curând am facut remarcabile progrese în privinta asta. Apoi ne-am asezat amândoi în tacere la masa. - Capitane, mi se adresa el în sfârsit cu acelasi zâmbet viclean, n-ai vrea sa-l arunci peste bord pe vechiul meu tovaras O'Brein? Nu sunt un om cu prea multe scrupule si nu simt nici un fel de remuscari ca l-am trimis pe lumea cealalta. Dar sunt de parere ca nu prea înfrumuseteaza corabia. Tu ce crezi ? - N-am destula putere. Afara de asta, nici nu-mi prea place asemenea munca. Las' sa stea cum sta, am apus eu. - Ce corabie fara noroc mai e si "Hispaniola" asta, Jimî îmi facu el cu ochiul. Câti oameni au pierit pe ea de când am parasit noi Bristolul! N-am mai vazut niciodata asemenea calatorie plina de ghinion. Uite c-a murit si bietul O'Brien, caci a murit, nu-i asa? Eu sunt un om fara stiinta de carte, pe când tu stii sa citesti si sa socotesti. Ia spune-mi pe sleau: mortii ramân morti ori învie si ei cândva? - Poti sa omori corpul, mister Hands, dar nu si spiritul, i-am spus eu. Afla, deci: O'Brien e viu si te priveste acum de pe celalalt tarâm. - Ah! mormai el. Ce pacat! Vasazica n-am pierdut vremea degeaba. De altminteri, sunt de parere ca spiritele nu pot sa ne faca cine stie ce mari neplaceri. Eu nu ma tem de spirite. Dar ia asculta, as vrea sa te rog sa cobori în cabina si sa-mi aduci... drace! am uitat ce vreau sa-mi aduci... da, adu-mi o sticluta de vin, Jim. Nenorocirea asta de brendy e prea tare pentru mine. Ezitarile sefului de echipaj mi s-au parut foarte suspecte si, drept sa va spun, nu l-am crezut ca vinul îi place mai mult ca rachiul. Pesemne, rugamintea lui e doar un pretext. Ba chiar e foarte limpede ca vrea sa ma vada plecat de pe punte. Dar de ce vrea el asta? îl vedeam ca evita sa ma priveasca în ochi. Privea împrastiat în

as for the notion of his preferring wine to brandy, I entirely disbelieved it. The whole story was a pretext. He wanted me to leave the deck—so much was plain; but with what purpose I could in no way imagine. His eyes never met mine; they kept wandering to and fro, up and down, now with a look to the sky, now with a flitting glance upon the dead O’Brien. All the time he kept smiling and putting his tongue out in the most guilty, embarrassed manner, so that a child could have told that he was bent on some deception. I was prompt with my answer, however, for I saw where my advantage lay and that with a fellow so densely stupid I could easily conceal my suspicions to the end. ‘Some wine?’ I said. ‘Far better. Will you have white or red?’ ‘Well, I reckon it’s about the blessed same to me, shipmate,’ he replied; ‘so it’s strong, and plenty of it, what’s the odds?’ ‘All right,’ I answered. ‘I’ll bring you port, Mr. Hands. But I’ll have to dig for it.’ With that I scuttled down the companion with all the noise I could, slipped off my shoes, ran quietly along the sparred gallery, mounted the forecastle ladder, and popped my head out of the fore companion. I knew he would not expect to see me there, yet I took every precaution possible, and certainly the worst of my suspicions proved too true. He had risen from his position to his hands and knees, and though his leg obviously hurt him pretty sharply when he moved—for I could hear him stifle a groan—yet it was at a good, rattling rate that he trailed himself across the deck. In half a minute he had reached the port scuppers and picked, out of a coil of rope, a long knife, or rather a short dirk, discoloured to the hilt with blood. He looked upon it for a moment, thrusting forth his under jaw, tried the point upon his hand, and then, hastily concealing it in the bosom of his jacket, trundled back again into his old place against the bulwark. This was all that I required to know. Israel could move about, he was now armed, and if he had been at so much trouble to get rid of me, it was plain that I was meant to be the victim. What he would do afterwards— whether he would try to crawl right across the island from North Inlet to the camp among the swamps or whether he would fire Long Tom, trusting that his own comrades might come first to help him—was, of course, more than I could say. Yet I felt sure that I could trust him in one point, since in that our interests jumped together, and that was in the disposition of the schooner. We both desired to have her stranded safe enough, in a sheltered place, and so that, when the time came, she could be got off again with as little labour and danger as might be; and until that was done I considered that my life would certainly be spared. While I was thus turning the business over in my mind, I had not been idle with my body. I had stolen back to the cabin, slipped once more into my shoes, and laid my hand at random on a bottle of wine, and now, with this for an excuse, I made my reappearance on the deck. Hands lay as I had left him, all fallen together in a bundle and with his eyelids lowered as though he were too weak to bear the light. He looked up, however, at my coming, knocked the neck off the bottle like a man who had done the same thing

jur, cautând ba la cer, ba la cadavrul lui O'Brien. Si tot timpul zâmbea siret, aratându-si pâna si vârful limbii. Chiar si un prunc ar fi ghicit ca pune ceva la cale. Dar nici gând n-aveam sa arat ca-1 banuiesc. - Vin? am întrebat eu. Ma rog. Dar ce fel de vin - alb sau rosu ? - De care vrei, prietene, raspunse el. Dar sa fie cât mai tare si cât mai mult. - Bine... Am sa-ti aduc niste porter, mister Hands. Dar sa ai rabdare pâna ti-1 gasesc. Am dat fuga jos, straduindu-ma sa bocanesc cât mai zgomotos. Apoi m-am descaltat de botine, m-am furisat fara cel mai mic fosnet spre prora, am suit scarile si mi-am scos binisor capul prin chepeng. Hands n-avea cum îsi da seama ca-1 tin sub observatie. Si totusi mi-am luat toate masurile de precautiune cu putinta, pentru ca nu cumva sa ma prinda. Dintr-o singura ochire m-am convins de dreptatea banuielilor mele. Seful de echipaj se ridicase în patru labe si pornise sa se târâie destul de sprinten pe punte, desi piciorul ranit trebuie ca-1 durea tare, caci la fiece miscare gemea înabusit, într-o jumatate de minut s-a târât pâna la jgheabul de scurgere a apei, lânga care se afla un otgon facut colac, si-a smuls din el un cutit lung, ori mai bine spus un pumnal scurt, mânjit de sânge pâna la mâner. L-a cercetat atent, strângând din falci, i-a încercat cu degetul taisul si, punându-si-1 repede în sân, s-a târât iar la locul sau de lânga balustrada. Aflasem astfel tot ce-mi trebuia. Israel e în stare sa se miste si acum mai e si înarmat. Iar o data ce a cautat sa scape de prezenta mea pe punte, înseamna ca urmeaza sa-i fiu eu prima victima. Fireste, n-aveam de unde sa stiu si ce mai are de gând dupa moartea mea - sa-si faca drum de la Popasul de Nord, strabatând toata insula, pâna la tabara piratilor în smârcuri, sau sa traga un foc de tun, chemân- du-si ciracii într-ajutor. Cu toate acestea, puteam avea încredere în Hands acolo unde interesele noastre coincideau: amândurora ne convenea sa ducem goeleta pâna-ntr-un loc ferit, de unde ar putea fi mai apoi scoasa fara prea mare truda sau riscuri. Si câta vreme nu dusesem înca la îndeplinire sarcina asta, viata mea nu era în pericol. Cugetând asa, n-am mai stat sa pierd vremea: m-am furisat îndarat în cabina, m-am încaltat, am luat o sticla de vin si m-am întors pe punte. Hands statea lungit în pozitia în care-1 lasasem, ca un sac. Avea ochii închisi, de parca era atât de slab, încât nu putea suporta lumina prea tare. S-a uitat la mine, a izbit sticla de balustrada, sa-i frânga gâtul, si a dat-o de dusca mai toata dintr-o rasuflare, fara a uita sa-mi spuna, cum e obiceiul: - în sanatatea ta! Apoi, tragându-si sufletul, a scos din buzunar o felie de tutun de mestecat si m-a rugat sa-i tai o bucatica. - Fii bun de taie tu, îmi spuse el, ca n-am cutit, si nici putere nu mai am. Eh, Jim, Jim, am slabit de tot! Taie-mi o bucatica. Asta e ultima portie ce-mi mai e dat s-o mestec în viata mea. Simt ca n-o mai duc mult. Curând am sa-mi iau talpasita pe lumea cealalta... - Bine, am spus eu. Am sa ti-1 tai. Dar, în locul dumi- tale... daca m-as simti asa de rau, m-as pocai, înainte de moarte. - Sa ma pocaiesc? a facut el. De ce? - Cum de ce? am exclamat eu. Nu stii de ce ai a te pocai? Pentru ca ti-ai calcat datoria. Pentru ca ti-ai trait toata viata în greseala, în minciuna si sânge. Uite, la picioarele dumitale e omul pe care l-ai ucis. Si ma mai întrebi de ce ai a te pocai! Uite, de pacatul acesta, mister Hands!

often, and took a good swig, with his favourite toast of ‘Here’s luck!’ Then he lay quiet for a little, and then, pulling out a stick of tobacco, begged me to cut him a quid. ‘Cut me a junk o’ that,’ says he, ‘for I haven’t no knife and hardly strength enough, so be as I had. Ah, Jim, Jim, I reckon I’ve missed stays! Cut me a quid, as’11 likely be the last, lad, for I’m for my long home, and no mistake.’ ‘Well,’ said I, ‘I’ll cut you some tobacco, but if I was you and thought myself so badly, I would go to my prayers like a Christian man.’ ‘Why?’ said he. ‘Now, you tell me why.’ ‘Why?’ I cried. ‘You were asking me just now about the dead. You’ve broken your trust; you’ve lived in sin and lies and blood; there’s a man you killed lying at your feet this moment, and you ask me why! For God’s mercy, Mr. Hands, that’s why.’ I spoke with a little heat, thinking of the bloody dirk he had hidden in his pocket and designed, in his ill thoughts, to end me with. He, for his part, took a great draught of the wine and spoke with the most unusual solemnity. ‘For thirty years,’ he said, ‘I’ve sailed the seas and seen good and bad, better and worse, fair weather and foul, provisions running out, knives going, and what not. Well, now I tell you, I never seen good come o’ goodness yet. Him as strikes first is my fancy; dead men don’t bite; them’s my views—amen, so be it. And now, you look here,’ he added, suddenly changing his tone, ‘we’ve had about enough of this foolery. The tide’s made good enough by now. You just take my orders, Cap’n Hawkins, and we’ll sail slap in and be done with it.’ All told, we had scarce two miles to run; but the navigation was delicate, the entrance to this northern anchorage was not only narrow and shoal, but lay east and west, so that the schooner must be nicely handled to be got in. I think I was a good, prompt subaltern, and I am very sure that Hands was an excellent pilot, for we went about and about and dodged in, shaving the banks, with a certainty and a neatness that were a pleasure to behold. Scarcely had we passed the heads before the land closed around us. The shores of North Inlet were as thickly wooded as those of the southern anchorage, but the space was longer and narrower and more like, what in truth it was, the estuary of a river. Right before us, at the southern end, we saw the wreck of a ship in the last stages of dilapidation. It had been a great vessel of three masts but had lain so long exposed to the injuries of the weather that it was hung about with great webs of dripping seaweed, and on the deck of it shore bushes had taken root and now flourished thick with flowers. It was a sad sight, but it showed us that the anchorage was calm. ‘Now,’ said Hands, ‘look there; there’s a pet bit for to beach a ship in. Fine flat sand, never a cat’s paw, trees all around of it, and flowers a-blowing like a garding on that old ship.’ ‘And once beached,’ I inquired, ‘how shall we get her off again?’ ‘Why, so,’ he replied: ‘you take a line ashore there on the other side at low water, take a turn about one of them big pines; bring it back, take a turn around the capstan, and lie to for the tide. Come high water, all hands take a pull upon the line, and off she comes as sweet as natur’. And now, boy, you stand by. We’re near the bit now, and she’s too much way on her. Starboard a little—so— steady—starboard—larboard a

Vorbeam mai înfocat decât s-ar fi cuvenit, caci ma gândeam la pumnalul naclait de sânge pe care-1 avea ascuns în sân si la intentia lui de a ma ucide. Iar el bause prea mult vin, si poate asta-1 facu sa-mi vorbeasca cu atâta solemnitate. - De treizeci de ani umblu pe apa, începu el. Am vazut si ce e binele si ce e raul, si furtuni, si vreme buna, si foamete, si încaierari, si naiba mai stie ce altele, dar crede- ma: niciodata n-am vazut ca virtutea sa-i aduca omului un cât de mic folos. Dreptate are acela care loveste primul. Mortii nu musca. Uite asta mi-e toata credinta. Amin!... Dar, ia asculta, urma el schimbând brusc tonul. Ajunge atâta palavrageala. Apele fluxului s-au ridicat îndestul. Asculta comanda la mine, capitane Hawkins, ca sa putem intra cu vasul în rada. într-adevar, ne mai ramasesera de strabatut doar vreo doua mile. însa ne venea foarte greu sa înaintam. Intrarea în rada se dovedi a fi nu numai îngusta, ci si foarte întortocheata, ba chiar si prea putin adânca pentru tonajul nostru. Trebuia sa ne punem la bataie toata priceperea si atentia. Dar eu eram un executant îndemânatic, iar Hands un comandant încercat. Atât de iscusit manevram si atât de dibaci ocoleam toate bancurile de nisip în cale, încât era mai mare placerea sa te uiti la noi. Am ocolit cu bine amândoua capurile si ne-am pomenit împresurati de pamânt, lasând în urma strâmtoarea. Malurile Radei de Nord erau tot atât de împadurite ca si cele ale Radei de Sud. Dar însasi rada era mai lunga si la drept vorbind amintea mai curând o gura de fluviu decât un golf. Drept în fata noastra am vazut scheletul pe jumatate putrezit al unei corabii sfarâmate. Era un vas mare, cu trei catarge. Statuse atâta vreme, încât algele îl împrejurasera din toate partile. Pe punte cresteau niste tufarisuri din care rasareau flori mari, viu colorate. Privelistea era dezolanta, dar ne dovedea ca rada e cât se poate de potrivita pentru a poposi aici. - Ia te uita, spuse Hands, ce locsor frumusel si bun de acostat. Uite ce nisip curat si neted, nici valurile nu ajung pâna aici. Si padure de jur împrejur, iar pe corabia de colo cresc floricele ca într-o adevarata gradina. - Dar n-o sa esuam cumva pe nisip daca acostam la mal? am întrebat eu. - N-o sa fie nici o greutate sa urnim apoi goeleta, chiar daca o sa esueze acum pe nisip, mi-a raspuns el. N-ai decât sa întinzi un otgon în timpul refluxului, înfasurându-1 în jurul unuia din pinii cei grosi de colo, iar capatul sa-l legi de vas. Când vine fluxul si se ridica apele, dai porunca echipajului sa puna mâna pe otgon si sa traga vârtos. într-o clipa urnesti goeleta si o pui pe apa. Ei, dar mai avem pâna atunci. Vezi de fii atent acuma, am ajuns aproape de bancul de nisip. Ia-o mai la dreapta putintel... asa... drept înainte... cârmuieste la dreapta... acum ceva mai la stânga... asa, drept, drept înainte!... El dadea ordine, pe care eu le executam prompt si cu precizie. Si deodata l-am auzit strigând: - întoarce corabia spre vânt, repede, dragutule! M-am lasat cu toata puterea pe roata cârmei. "Hispaniola" a virat în loc si s-a alaturat de tarmul împadurit. Eram atât de preocupat de toate manevrele ce avusesem a le îndeplini, încât uitasem cu totul ca trebuie sa fiu foarte atent la seful de echipaj. Ma interesa numai clipa când goeleta va scrâsni cu fundul pe nisip. Uitasem ce pericol ma ameninta si, plecat peste balustrada, la tribord, priveam cum spumega apa la prora. Uite-asa

little—steady—steady!’ So he issued his commands, which I breathlessly obeyed, till, all of a sudden, he cried, ‘Now, my hearty, luff!’ And I put the helm hard up, and the HISPANIOLA swung round rapidly and ran stem on for the low, wooded shore. The excitement of these last manoeuvres had somewhat interfered with the watch I had kept hitherto, sharply enough, upon the coxswain. Even then I was still so much interested, waiting for the ship to touch, that I had quite forgot the peril that hung over my head and stood craning over the starboard bulwarks and watching the ripples spreading wide before the bows. I might have fallen without a struggle for my life had not a sudden disquietude seized upon me and made me turn my head. Perhaps I had heard a creak or seen his shadow moving with the tail of my eye; perhaps it was an instinct like a cat’s; but, sure enough, when I looked round, there was Hands, already half-way towards me, with the dirk in his right hand. We must both have cried out aloud when our eyes met, but while mine was the shrill cry of terror, his was a roar of fury like a charging bully’s. At the same instant, he threw himself forward and I leapt sideways towards the bows. As I did so, I let go of the tiller, which sprang sharp Cesfe view.and edit cCf. Da#nload the free tralver$ion. to leeward, and I think this saved my life, for it struck Hands across the chest and stopped him, for the moment, dead. Before he could recover, I was safe out of the comer where he had me trapped, with all the deck to dodge about. Just forward of the main-mast I stopped, drew a pistol from my pocket, took a cool aim, though he had already turned and was once more coming directly after me, and drew the trigger. The hammer fell, but there followed neither flash nor sound; the priming was useless with sea-water. I cursed myself for my neglect. Why had not I, long before, reprimed and reloaded my only weapons? Then I should not have been as now, a mere fleeing sheep before this butcher. Wounded as he was, it was wonderful how fast he could move, his grizzled hair tumbling over his face, and his face itself as red as a red ensign with his haste and fury. I had no time to try my other pistol, nor indeed much inclination, for I was sure it would be useless. One thing I saw plainly: I must not simply retreat before him, or he would speedily hold me boxed into the bows, as a moment since he had so nearly boxed me in the stem. Once so caught, and nine or ten inches of the bloodstained dirk would be my last experience on this side of eternity. I placed my palms against the main-mast, which was of a goodish bigness, and waited, every nerve upon the stretch. Seeing that I meant to dodge, he also paused; and a moment or two passed in feints on his part and corresponding movements upon mine. It was such a game as I had often played at home about the rocks of Black Hill Cove, but never before, you may be sure, with such a wildly beating heart as now. Still, as I say, it was a boy’s game, and I thought I could hold my own at it against an elderly seaman with a wounded thigh. Indeed my courage had begun to rise so high that I

m-as fi prapadit, fara sa schitez macar un gest de aparare, de n-as fi simtit o brusca neliniste, care m-a facut sa ma întorc. Nu mai stiu, ori ca oi fi auzit vreun fosnet, ori ca oi fi observat cu coada ochiului o miscare de umbra, poate chiar sa se fi trezit în mine un fel de instinct ca de pisica, cine stie, dar m-am întors si l-am vazut pe Hands doar la doi pasi de mine, cu pumnalul înaltat în mâna dreapta. Privirile ni s-au întâlnit si am scos amândoi un tipat. Eu tipasem de groaza. El a scos un muget de taur furios si s-a napustit spre mine. Am facut un salt spre prora, lasând din mâini roata cârmei. Asta mi-a salvat viata; revenind vertiginos la loc, roata l-a lovit în piept pe Hands, doborându-1 jos. Mai înainte de a apuca el sa se ridice, am scapat din ungherul unde ma înghesuise. Acum aveam la dispozitie toata puntea si ma puteam feri de el în voie. M-am oprit lânga catarg, am scos pistolul din buzunar, am ochit si am apasat pe tragaci. Hands venea drept spre mine. A tacanit cocosul, dar n-a urmat nici o împuscatura. Pesemne se udase pulberea în tigaita. M-am blestemat pentru neglijenta mea. De ce nu mi-am încarcat iar arma, ca doar avusesem tot timpul s-o fac! N-as fi stat acum neputincios si dezarmat, ca o oaie în fata macelarului. Cu toata rana sa, Hands se misca uimitor de repede. Vitele de par carunt îi cadeau pe fata rosie de turbare si efort. Nu mai aveam timp sa mai scot si al doilea pistol. Afara de asta, eram convins ca se udase si el. Un singur lucru era limpede: nu trebuie sa ma retrag, ci sa ma feresc de Hands, ca sa nu ma înghesuiasca la prora cum ma înghesuise adineaori la cârma. Daca-i reuseste asta, întreg pumnalul acesta naclait de sânge are sa mi se înfiga în piept pâna-n prasele. Am îmbratisat cu amândoua mâinile catargul, care era destul de gros si am ramas în asteptare cu toti muschii încordati. Vazând ca ma pregatesc sa ma joc cu el de-a v-ati as- cunselea, Hands se opri. Câteva clipe se prefacu ca se repede la mine ba din dreapta, ba din stânga. M-am dat si eu usurel ba la dreapta, ba la stânga, dupa miscarile lui. Lupta asta semana grozav cu jocurile baietilor acolo, acasa, la Dealul Negru, pe când ne hârjoneam printre stâncile din golf. Fireste, însa, ca pe atunci nu-mi batea asa inima, mai sa-mi sara din piept. Si totusi mai usor îi venea sa se joace astfel unui baietandru, decât marinarului acesta batrân si cu coapsa strapunsa de cutit. Am prins chiar curaj de la o vreme si am început sa cuget cum poate lua sfârsit joaca asta a noastra. "Fireste, m-am gândit eu, pot rezista înca lunga vreme, dar pân-la urma are sa ma prinda totusi...". Acum stateam amândoi fata-n fata. "Hispaniola", care-si continua mersul, intra deodata cu prora în nisip. Izbitura fusese atât de puternica, încât vasul se lasa pe partea stânga, puntea se pleca într-un unghi de patruzeci si cinci de grade si prin jgheaburi dadu navala o trâmba de apa, lasând o baltoaca uriasa lânga balustrada. Ne-am pierdut amândoi echilibrul si ne-am rostogolit aproape îmbratisati drept spre jgheaburi. Mortul în tichie rosie, care zacea cu bratele tot asa rastignite în laturi, s-a rostogolit si el împreuna cu noi. Atât de tare m-am lovit cu capul de piciorul sefului de echipaj, încât mi-au clantanit si dintii din gura. Dar, cu toata lovitura, tot eu am izbutit sa sar primul în picioare, caci Hands se pomenise cu mortul deasupra lui. Brusca înclinare a corabiei facea imposibila alergatura pe punte. Trebuia sa gasesc alt mijloc de a ma salva si sa-l gasesc fara a pierde nici o clipa, caci dusmanul meu n-avea sa zaboveasca mult pentru a ma ataca iar. Ma aflam chiar lânga arborele artimon. Strafulgerat de o brusca

allowed myself a few darting thoughts on what would be the end of the affair, and while I saw certainly that I could spin it out for long, I saw no hope of any ultimate escape. Well, while things stood thus, suddenly the HISPANIOLA struck, staggered, ground for an instant in the sand, and then, swift as a blow, canted over to the port side till the deck stood at an angle of forty-five degrees and about a puncheon of water splashed into the scupper holes and lay, in a pool, between the deck and bulwark. We were both of us capsized in a second, and both of us rolled, almost together, into the scuppers, the dead redcap, with his arms still spread out, tumbling stiffly after us. So near were we, indeed, that my head came against the coxswain’s foot with a crack that made my teeth rattle. Blow and all, I was the first afoot again, for Hands had got involved with the dead body. The sudden canting of the ship had made the deck no place for running on; I had to find some new way of escape, and that upon the instant, for my foe was almost touching me. Quick as thought, I sprang into the mizzen shrouds, rattled up hand over hand, and did not draw a breath till I was seated on the cross-trees. I had been saved by being prompt; the dirk had struck not half a foot below me as I pursued my upward flight; and there stood Israel Hands with his mouth open and his face upturned to mine, a perfect statue of surprise and disappointment. Now that I had a moment to myself, I lost no time in changing the priming of my pistol, and then, having one ready for service, and to make assurance doubly sure, I proceeded to draw the load of the other and recharge it afresh from the beginning. My new employment struck Hands all of a heap; he began to see the dice going against him, and after an obvious hesitation, he also hauled himself heavily into the shrouds, and with the dirk in his teeth, began slowly and painfully to mount. It cost him no end of time and groans to haul his wounded leg behind him, and I had quietly finished my arrangements before he was much more than a third of the way up. Then, with a pistol in either hand, I addressed him. ‘One more step, Mr. Hands,’ said I, ‘and I’ll blow your brains out! Dead men don’t bite, you know,’ I added with a chuckle. He stopped instantly. I could see by the working of his face that he was trying to think, and the process was so slow and laborious that, in my new-found security, I laughed aloud. At last, with a swallow or two, he spoke, his face still wearing the same expression of extreme perplexity. In order to speak he had to take the dagger from his mouth, but in all else he remained unmoved. ‘Jim,’ says he, ‘I reckon we’re fouled, you and me, and we’ll have to sign articles. I’d have had you but for that there lurch, but I don’t have no luck, not I; and I reckon I’ll have to strike, which comes hard, you see, for a master mariner to a ship’s younker like you, Jim. ’ I was drinking in his words and smiling away, as conceited as a cock upon a wall, when, all in a breath, back went his right hand over his shoulder. Something sang like an arrow through the air; I felt a blow and then a sharp pang, and there I was pinned by the shoulder to the mast. In the horrid pain and surprise of the moment—I scarce can say it was by my own

inspiratie, m-am apucat cu mâinile de sarturi si am prins sa ma catar pe nerasuflate, oprindu-ma doar sus pe cavas. Rapiditatea cu care actionasem m-a salvat: doar la o palma de picioarele mele licarise pumnalul. înciudat de ghinionul sau, Israel Hands ma privea de jos cu gura cascata de uimire. Aveam acum o clipa de ragaz si fara a mai pierde vreme mi-am încarcat din nou pistolul. Apoi, pentru mai multa siguranta, l-am încarcat si pe al doilea. Hands ma urmarea mereu cu o furie neputincioasa. începea sa înteleaga ca situatia lui s-a înrautatit simtitor. A stat o clipa pe gânduri, apoi s-a agatat greoi de sarturi si, cu pumnalul în mâini a prins sa se catare în sus pe ele, gemând mereu si târându-si piciorul ranit. Eu reusisem între timp sa-mi încarc pistoalele. Mai înainte de a strabate el o treime din distanta ce ne despartea, am îndreptat amândoua pistoalele spre el si am rostit: - înca un pas, mister Hands, si-ti zbor creierii! Mortii, dupa cum stii, nu musca, am adaugat eu batjocoritor. S-a oprit îndata. Am citit pe fata lui ca sta si cugeta încordat la ceva. Dar cugeta atât de încet si greu, încât, fericit ca ma aflu în afara de primejdie, am izbucnit într-un hohot de râs. în sfârsit, dupa ce si-a înghitit de câteva ori saliva, a prins sa vorbeasca. Avea o expresie tot atât de ratacita, dar îsi scosese cutitul din dinti si nu mai încerca sa se apropie. - Jim, începu el, am facut amândoi destule prostii, trebuie sa încheiem armistitiu. Ti-as fi facut de petrecanie, nu-i vorba, dar m-a împiedicat izbitura asta. N-am niciodata noroc, niciodata! Asa ca n-am ce ma face, trebuie sa ma supun, marinar batrân cum sunt, unui mucos de elev ca tine. Eu ma îmbatam de cuvintele lui si surâdeam bucuros, umflat în pene ca un cocosel ce s-a catarat pe gard, când l-am vazut deodata ridicând repede mâna dreapta. A suierat ceva prin aer ca o sageata si am simtit o lovitura si o durere ascutita. Umarul îmi ramasese pironit de catarg. De durere si surpriza - nu stiu, cu intentie ori inconstient - am apasat pe amândoua tragacele. Pistoalele au luat foc si mi-au cazut din mâini. Dar n-au cazut numai ele: cu un tipat înabusit, seful de echipaj scapa sarturile din mâna si se prabusi cu capul în jos drept în apa.

volition, and I am sure it was without a conscious aim— both my pistols went off, and both escaped out of my hands. They did not fall alone; with a choked cry, the coxswain loosed his grasp upon the shrouds and plunged head first into the water. 27 "Pieces of Eight” OWING to the cant of the vessel, the masts hung far out over the water, and from my perch on the cross-trees I had nothing below me but the surface of the bay. Hands, who was not so far up, was in consequence nearer to the ship and fell between me and the bulwarks. He rose once to the surface in a lather of foam and blood and then sank again for good. As the water settled, I could see him lying huddled together on the clean, bright sand in the shadow of the vessel’s sides. A fish or two whipped past his body. Sometimes, by the quivering of the water, he appeared to move a little, as if he were trying to rise. But he was dead enough, for all that, being both shot and drowned, and was food for fish in the very place where he had designed my slaughter. I was no sooner certain of this than I began to feel sick, faint, and terrified. The hot blood was running over my back and chest. The dirk, where it had pinned my shoulder to the mast, seemed to bum like a hot iron; yet it was not so much these real sufferings that distressed me, for these, it seemed to me, I could bear without a murmur; it was the horror I had upon my mind of falling from the cross-trees into that still green water, beside the body of the coxswain. I clung with both hands till my nails ached, and I shut my eyes as if to cover up the peril. Gradually my mind came back again, my pulses quieted down to a more natural time, and I was once more in possession of myself. It was my first thought to pluck forth the dirk, but either it stuck too hard or my nerve failed me, and I desisted with a violent shudder. Oddly enough, that very shudder did the business. The knife, in fact, had come the nearest in the world to missing me altogether; it held me by a mere pinch of skin, and this the shudder tore away. The blood ran down the faster, to be sure, but I was my own master again and only tacked to the mast by my coat and shirt. These last I broke through with a sudden jerk, and then regained the deck by the starboard shrouds. For nothing in the world would I have again ventured, shaken as I was, upon the overhanging port shrouds from which Israel had so lately fallen. I went below and did what I could for my wound; it pained me a good deal and still bled freely, but it was neither deep nor dangerous, nor did it greatly gall me when I used my arm. Then I looked around me, and as the ship was now, in a sense, my own, I began to think of clearing it from its last passenger—the dead man, O’Brien. He had pitched, as I have said, against the bulwarks, where he lay like some horrible, ungainly sort of puppet, life-size, indeed, but how different from life’s colour or life’s comeliness! In that position I could easily have my way with him, and as the habit of tragical adventures had worn off

Capitolul XXVII "Piastri î " Vasul se înclinase atât de tare, încât catargurile se aflau aproape paralel cu apa. Sedeam pe cavas ca într-un cuibar si sub mine se astemea apa golfului. Hands, care n-ajunsese atât de sus, se afla mai spre punte si a cazut în apa între mine si bord. O singura data a mai aparut la suprafata, într-un cerc de spuma însângerata, si s-a cufundat pe vecie. Când s-a alinat apa, l-am vazut. Zacea pe nisipul curat si stralucitor, în umbra vasului. Doi pestisori roteau deasupra lui. Uneori, datorita valurarii apei, parea ca se misca si încearca sa se scoale. De fapt, însa, era de doua ori mort: strapuns de gloante si înecat. Ajunsese hrana pestilor chiar pe locul unde se pregatise sa ma ucida. Simteam ameteala, spaima si o nesfârsita greata. Pârâiase fierbinti de sânge îmi curgeau pe piept si pe spinare. Pumnalul, care-mi pironea umarul de catarg, ma ardea ca un fier înrosit în foc. Dar nu durerea ma înfricosa - durerea as fi îndurat-o eu fara nici un suspin. Ma îngrozea gândul ca pot sa cad de pe cavas drept în apa asta molcoma si verde, lânga cadavrul sefului de echipaj. Ma tineam atât de strâns cu amândoua mâinile de cavas, încât prinsesera sa ma doara degetele. Am închis ochii, ca sa nu mai vad primejdia. încetul cu încetul, însa, creierii mi s-au limpezit, inima a început sa-mi bata mai linistit si mi-am revenit în fire. Mai întâi de toate am încercat sa smulg pumnalul. Dar, ori ca se înfipse prea adânc în catarg, ori ca nervii îmi erau prea zdruncinati, însa nu-1 puteam nicidecum smulge. Am început sa tremur. Si, oricât ar parea de ridicol, tocmai tremurul acesta mi-a ajutat. Pumnalul ma atinse doar în treacat, prinzând pielea. Când am început sa tremur, pielea s-a rupt. A început sa-mi curga sânge mai tare, dar, în schimb, ma eliberasem. Nu-i vorba, gherocul si camasa îmi ramasesera pironite de catarg. Smuncindu-ma, m-am eliberat complet si am coborât jos pe sarturile tribordului. Nimic pe lume nu m-ar fi putut face sa cobor pe aceleasi sarturi, de pe care se prabusise adineaori Israel. Am intrat în cabina si am încercat sa-mi oblojesc rana, care-mi pricinuia o durere acuta. Mai curgea sânge, dar rana nu era nici adânca, nici periculoasa si nu ma împiedica sa misc mâna. Am privit în jurul meu. Acuma eram singur stapân pe corabie si am început sa chibzuiesc cum sa fac ca sa scap de ultimul pasager, - lesul lui O'Brien. Dupa cum v-am mai spus, lesul se rostogolise pâna la balustrada si zacea acolo ca o papusa matahaloasa si oribila la vedere. O uriasa papusa, cât un stat de om, dar lipsita de toate culorile si farmecul vietii. Nu mi-a fost prea greu s-o scot la capat cu el, caci, de când începusera tragicele mele peripetii, ma deprinsesem cu mortii si aproape ca nu ma mai temeam de ei. L-am ridicat de brâu, ca pe un sac cu tarâte si dintr-o singura sfortare l-am zvârlit peste bord. A cazut plescaind zgomotos. Tichiuta rosie i-a zburat din cap, pornind pe apa. Când s-au ogoit valurile stârnite de caderea cadavrului, i-am vazut deslusit pe amândoi. Zaceau alaturi cei doi dusmani - O'Brien si Israel. Apa, valurând, îi legana pe amândoi. O'Brien, desi foarte tânar, era complet chel.

almost all my terror for the dead, I took him by the waist as if he had been a sack of bran and with one good heave, tumbled him overboard. He went in with a sounding plunge; the red cap came off and remained floating on the surface; and as soon as the splash subsided, I could see him and Israel lying side by side, both wavering with the tremulous movement of the water. O’Brien, though still quite a young man, was very bald. There he lay, with that bald head across the knees of the man who had killed him and the quick fishes steering to and fro over both. I was now alone upon the ship; the tide had just turned. The sun was within so few degrees of setting that already the shadow of the pines upon the western shore began to reach right across the anchorage and fall in patterns on the deck. The evening breeze had sprung up, and though it was well warded off by the hill with the two peaks upon the east, the cordage had begun to sing a little softly to itself and the idle sails to rattle to and fro. I began to see a danger to the ship. The jibs I speedily doused and brought tumbling to the deck, but the mainsail was a harder matter. Of course, when the schooner canted over, the boom had swung out-board, and the cap of it and a foot or two of sail hung even under water. I thought this made it still more dangerous; yet the strain was so heavy that I half feared to meddle. At last I got my knife and cut the halyards. The peak dropped instantly, a great belly of loose canvas floated broad upon the water, and since, pull as I liked, I could not budge the downhall, that was the extent of what I could accomplish. For the rest, the HISPANIOLA must trust to luck, like myself. By this time the whole anchorage had fallen into shadow—the last rays, I remember, falling through a glade of the wood and shining bright as jewels on the flowery mantle of the wreck. It began to be chill; the tide was rapidly fleeting seaward, the schooner settling more and more on her beam-ends. I scrambled forward and looked over. It seemed shallow enough, and holding the cut hawser in both hands for a last security, I let myself drop softly overboard. The water scarcely reached my waist; the sand was firm and covered with ripple marks, and I waded ashore in great spirits, leaving the HISPANIOLA on her side, with her main-sail trailing wide upon the surface of the bay. About the same time, the sun went fairly down and the breeze whistled low in the dusk among the tossing pines. At least, and at last, I was off the sea, nor had I returned thence empty-handed. There lay the schooner, clear at last from buccaneers and ready for our own men to board and get to sea again. I had nothing nearer my fancy than to get home to the stockade and boast of my achievements. Possibly I might be blamed a bit for my truantry, but the recapture of the HISPANIOLA was a clenching answer, and I hoped that even Captain Smollett would confess I had not lost my time. So thinking, and in famous spirits, I began to set my face homeward for the block house and my companions. I remembered that the most easterly of the rivers which drain into Captain Kidd’s anchorage ran from the two- peaked hill upon my left, and I bent my course in that direction that I

Zacea acum, cu tigva cheala, sprijinita de genunchii ucigasului sau. Iar de asupra-le sagetau pestisori repezi. începu refluxul. Soarele coborâse atât de jos, încât umbrele pinilor dinspre apus se astemeau peste golf, ajungând pâna aici pe punte, începuse sa bata briza de seara si, cu toate ca golful era aparat dinspre rasarit de dâmbul cel cu doua creste, greiementul scârtâia si pânzele se leganau în bataia vântului. Dându-mi seama ce primejdie ma paste, am înfasurat repede flocurile si le-am coborât pe punte, însa cu vela de jos a arborelui mare nu puteam face nimic. Când se înclinase goeleta, ghiul42 cazuse peste bord, facând sa se scufunde o buna bucata de vela. Asta complica si mai mult situatia, foarte primej-dioasa de altminteri. Dar sarcina era atât de grea, încât nu îndrazneam sa ma ating de nimic, în cele din urma am scos cutitul si am taiat frânghiile. Stinghia, de care se tinea marginea de sus a velei, s-a prabusit în apa si pânza, umflata ca un pântec urias, s-a pornit pe valuri. Dar oricât m-am straduit, n-am mai putut face nimic. Era peste puterile mele sa manevrez. Ma vedeam nevoit sa las în voia soartei "Hispaniola". Dar, la urma urmelor, nu ma aflam si eu în voia soartei ? între timp prinsese sa se lase amurgul. Ultimele raze de soare, razbatând prin hatis, scânteiau pe pânzele corabiei ca niste pietre nestemate pe o mantie împarateasca. începea sa se lase si frigul. Apa, mânata de reflux, se retragea, si goeleta se pleca tot mai mult pe babord. Mi-am facut loc pâna la prora si am privit în jos. Apa era aici foarte putin adânca. Prinzându-ma pentru orice eventualitate cu amândoua mâinile de un otgon, m-am lasat sa alunec pâna am simtit cu picioarele fundul. într-adevar, apa abia de-mi ajungea pâna la brâu si am pornit pe nisipul tare, brazdat de valuri, catarându-ma pe mal si lasând "Hispaniola" sa zaca în urma mea pe-o coasta, cu pânzele plutind pe apa. Soarele asfintise si vântul vuia în frunzetul pinilor. Asadar, aventurile mele pe mare au luat sfârsit. Si au luat sfârsit printr-un neîndoielnic succes: goeleta e smulsa din mâinile banditilor si ne putem porni chiar acum cu ea în larg. Visam sa ma întorc cât mai repede acasa, în fortul nostru, sa ma laud cu ispravile mele. De buna seama ca voi fi mustrat pentru ca plecasem fara voie, dar capturarea "Hispaniolei" are sa-mi stearga toata vina si capitanul Smollett însusi va trebui sa-mi recunoasca meritele. Cugetând astfel si extrem de bine dispus, am pornit la drum spre fortareata, în care, dupa cum presupuneam eu, ma asteptau prietenii. Tineam bine minte ca cea mai estica dintre gârlele ce se varsau în golful capitanului Kidd începea de la poalele dâmbului cu doua creste. Am cotit deci la stânga, spre dâmb, chibzuind sa trec gârla pe unde era mai îngusta. Padurea nu era prea deasa. Luând curmezis costisa, am lasat curând în urma dâmbul si am trecut gârla prin vad. Cam pe aici îl întâlnisem pe Ben Gunn. Am început sa pasesc mai prevazator, luând mereu aminte în jur. Se facuse întuneric detot. Trecând printr-o vaiuga asternuta între doua dealuri, am vazut pe cer reflexele unor limbi de foc. Am presupus îndata ca trebuie sa fie Ben Gunn, care-si gateste cina pe foc, si în fundul sufletului m-a uimit imprudenta lui. Daca vad eu reflexele focului, le poate vedea si Silver din lagarul sau asezat în smârc. întunericul cobora tot mai negru, numai pe ghicite mai puteam tine drumul. Dealul cel cu doua creste ramas în urma mea si culmea "Ocheanului" în dreapta îmi slujeau drept unice puncte de reper,

might pass the stream while it was small. The wood was pretty open, and keeping along the lower spurs, I had soon turned the comer of that hill, and not long after waded to the mid-calf across the watercourse. This brought me near to where I had encountered Ben Gunn, the maroon; and I walked more circumspectly, keeping an eye on every side. The dusk had come nigh hand completely, and as I opened out the cleft between the two peaks, I became aware of a wavering glow against the sky, where, as I judged, the man of the island was cooking his supper before a roaring fire. And yet I wondered, in my heart, that he should show himself so careless. For if I could see this radiance, might it not reach the eyes of Silver himself where he camped upon the shore among the marshes? Gradually the night fell blacker; it was all I could do to guide myself even roughly towards my destination; the double hill behind me and the Spy-glass on my right hand loomed faint and fainter; the stars were few and pale; and in the low ground where I wandered I kept tripping among bushes and rolling into sandy pits. Suddenly a kind of brightness fell about me. I looked up; a pale glimmer of moonbeams had alighted on the summit of the Spy-glass, and soon after I saw something broad and silvery moving low down behind the trees, and knew the moon had risen. With this to help me, I passed rapidly over what remained to me of my journey, and sometimes walking, sometimes running, impatiently drew near to the stockade. Yet, as I began to thread the grove that lies before it, I was not so thoughtless but that I slacked my pace and went a trifle warily. It would have been a poor end of my adventures to get shot down by my own party in mistake. The moon was climbing higher and higher, its light began to fall here and there in masses through the more open districts of the wood, and right in front of me a glow of a different colour appeared among the trees. It was red and hot, and now and again it was a little darkened—as it were, the embers of a bonfire smouldering. For the life of me I could not think what it might be. At last I came right down upon the borders of the clearing. The western end was already steeped in moonshine; the rest, and the block house itself, still lay in a black shadow chequered with long silvery streaks of light. On the other side of the house an immense fire had burned itself into clear embers and shed a steady, red Cesfe view.and edit cCf. Da#nload the free tralver$ion. reverberation, contrasted strongly with the mellow paleness of the moon. There was not a soul stirring nor a sound beside the noises of the breeze. I stopped, with much wonder in my heart, and perhaps a little terror also. It had not been our way to build great fires; we were, indeed, by the captain’s orders, somewhat niggardly of firewood, and I began to fear that something had gone wrong while I was absent. I stole round by the eastern end, keeping close in shadow, and at a convenient place, where the darkness was thickest,

dar contururile lor se astemeau tot mai mult în bezna. Clipeau stins în înalturi stele rare. Mai la fiece pas dadeam buzna orbeste prin maracinisuri si lunecam în gropi. De la o vreme a prins sa se lumineze. Am privit în sus. O aureola palida împresura culmea "Ocheanului". Iar jos, printre crestetele copacilor am zarit o secera mare de argint si am înteles ca rasarise luna. Acum îmi venea mult mai usor sa deslusesc drumul si mi-am grabit pasul. Din când în când o luam chiar la fuga, atât de nerabdator eram sa ajung mai curând la cabana. Dar, intrând în crângul ce înconjura reduta noastra, mi-am adus iar aminte ca trebuie sa fiu prevazator si mi-am încetinit mersul. Trist s-ar sfârsi aventurile mele, daca, luat drept dusman, m-ar împusca din greseala chiar prietenii mei. Luna urca tot mai sus, scaldând în lumina toate poienile din padure. Dar drept în fata mea am zarit printre copaci o lumina, care nu semana deloc cu lumina lunii. Era rosie- fierbinte si din când în când parea sa se întunece. Cum se vede, ardea undeva un foc, care fumega si pâlpâia sub spuza. Drace, ce-o mai fi si asta? în sfârsit am ajuns la liziera. Marginea de apus a palisadei era luminata de luna. Restul palisadei cu cabana ramâneau în bezna si numai pe alocuri destramau întunericul niste lungi fâsii argintii. Iar în dosul casei pâlpâia un foc urias. Reflexele lui purpurii alungau parca licarul gingas si palid al lunii. Nu se vedea nicaieri nici tipenie de om. Nici un fosnet nu tulbura linistea. Numai vântul sufla printre ramuri. M-am oprit uimit si chiar un pic speriat. Niciodata nu mai aprinsesem noi asemenea focuri. Din ordinul capitanului economiseam cu zgârcenie lemnele. M-a cuprins teama sa nu se fi întâmplat ceva cu prietenii mei câta vreme fusesem lipsa. M-am strecurat de-a lungul întariturii spre rasarit, tinându-ma mereu în umbra, si am sarit peste palisada, pe unde mi s-a parut întunericul mai des. Ca sa nu alarmez pe nimeni, m-am lasat în patru labe si m-am târât fara zgomot spre coltul casei. Si deodata am oftat usurat. Nu pot sa sufar când aud pe cineva sforaind în somn. Dar de asta data sforaitul rasunator si pasnic al prietenilor mei mi s-a parut cea mai placuta muzica. M-a linistit, cum te linisteste pe mare strigatul noptatic al omului de cart: "Toate bune!" Un lucru îl vedeam însa limpede: dorm cu totii fara nici o straja. Daca în locul meu s-ar fi furisat acum Silver cu banda sa, nici unul din ei n-ar mai fi apucat zorile. M-am gândit ca toata pricina trebuie sa fie slabirea disciplinei de când a fost ranit capitanul. Si iar m-am mustrat în gând ca mi-am parasit prietenii în asemenea primejdie, când nici n-au macar pe cine pune de paza. M-am apropiat de usa si am aruncat o privire înauntru. Era asa de întuneric, încât n-am putut deslusi nimic. Afara de sforaieli se mai auzea un zgomot ciudat: parc-ar fi batut cineva din aripi ori ar fi ciocanit în lemn. Cu mâinile întinse, dibuind în bezna, am intrat în casa. "Am sa ma culc la locul meu, m-am gândit eu zâmbind, si ce-o sa mai râd mâine, când le-oi vedea mutrele uimite!" M-am împiedicat de piciorul cuiva. Adormitul s-a întors pe cealalta coasta, a gemut, dar nu s-a trezit. Si deodata a rasunat în întuneric un tipat ascutit: "Piastri! Piastri! Piastri! Piastri! Piastri!" Si tot asa mai departe, fara repaus si fara nici o schimbare de glas, ca un mecanism de ceasornic.

crossed the palisade. To make assurance surer, I got upon my hands and knees and crawled, without a sound, towards the comer of the house. As I drew nearer, my heart was suddenly and greatly lightened. It is not a pleasant noise in itself, and I have often complained of it at other times, but just then it was like music to hear my friends snoring together so loud and peaceful in their sleep. The sea-cry of the watch, that beautiful ‘All’s well,’ never fell more reassuringly on my ear. In the meantime, there was no doubt of one thing; they kept an infamous bad watch. If it had been Silver and his lads that were now creeping in on them, not a soul would have seen daybreak. That was what it was, thought I, to have the captain wounded; and again I blamed myself sharply for leaving them in that danger with so few to mount guard. By this time I had got to the door and stood up. All was dark within, so that I could distinguish nothing by the eye. As for sounds, there was the steady drone of the snorers and a small occasional noise, a flickering or pecking that I could in no way account for. With my arms before me I walked steadily in. I should lie down in my own place (I thought with a silent chuckle) and enjoy their faces when they found me in the morning. My foot struck something yielding—it was a sleeper’s leg; and he turned and groaned, but without awaking. And then, all of a sudden, a shrill voice broke forth out of the darkness: ‘Pieces of eight! Pieces of eight! Pieces of eight! Pieces of eight! Pieces of eight! and so forth, without pause or change, like the clacking of a tiny mill. Silver’s green parrot, Captain Flint! It was she whom I had heard pecking at a piece of bark; it was she, keeping better watch than any human being, who thus announced my arrival with her wearisome refrain. I had no time left me to recover. At the sharp, clipping tone of the parrot, the sleepers awoke and sprang up; and with a mighty oath, the voice of Silver cried, ‘Who goes?’ I turned to run, struck violently against one person, recoiled, and ran full into the arms of a second, who for his part closed upon and held me tight. ‘Bring a torch, Dick,’ said Silver when my capture was thus assured. And one of the men left the log-house and presently returned with a lighted brand. PART SIX Captain Silver 28 In the Enemy’s Camp THE red glare of the torch, lighting up the interior of the block house, showed me the worst of my apprehensions realized. The pirates were in possession of the house and stores: there was the cask of cognac, there were the pork and bread, as before, and what tenfold increased my horror, not a sign of any prisoner. I could only judge that all had perished, and my heart smote me sorely that I had not been there to perish with them.

E capitanul Flint, papagalul cel verde al lui Silver! El batea din aripi si ciocanea cu clontul, sfredelind într-o coaja de copac. Iata cine pazea adormitii mai bine decât orice santinela, dând acum de veste despre venirea mea prin tipatul acesta monoton si urâciosî Nu mai aveam cum sa ma ascund. La auzul tipatului strident al papagalului toti cei adormiti s-au trezit si au sarit în picioare. Am auzit vocea lui Silver. A tras o sudalma si a urlat: - Cine-i acolo ? Am dat s-o rup de fuga, dar m-am ciocnit în întuneric de cineva. L-am îmbrâncit si m-am ciocnit iar de altul. Acela m-a însfacat strâns. - Ia adu încoa o faclie, Dick, a strigat Silver. Unul din tâlhari dadu fuga în casa si se întoarse cu un vreasc aprins. Partea a sasea CAPITANUL SILVER Capitolul XXVIII în lagarul vrajmasa Vreascul aprins din mâna piratului scalda într-o lumina rosietica încaperea, confirmându-mi cele mai pesimiste asteptari. Piratii pusesera mâna pe reduta si pe toate merindele noastre. Butoiasul cu coniac, jambonul, sacii cu pesmeti se aflau ca si mai înainte la locurile lor. Spre groaza mea, n-am vazut însa nici un prizonier. Pesemne toti prietenii mei cazusera în lupta. Inima mi se strânse de durere. Ah, de ce n-am pierit eu odata cu ei !.. Numai sase pirati mai ramasesera în viata, si se aflau acum toti în

There were six of the buccaneers, all told; not another man was left alive. Five of them were on their feet, flushed and swollen, suddenly called out of the first sleep of drunkenness. The sixth had only risen upon his elbow; he was deadly pale, and the blood-stained bandage round his head told that he had recently been wounded, and still more recently dressed. I remembered the man who had been shot and had run back among the woods in the great attack, and doubted not that this was he. The parrot sat, preening her plumage, on Long John’s shoulder. He himself, I thought, looked somewhat paler and more stem than I was used to. He still wore the fine broadcloth suit in which he had fulfilled his mission, but it was bitterly the worse for wear, daubed with clay and tom with the sharp briers of the wood. ‘So,’ said he, ‘here’s Jim Hawkins, shiver my timbers! Dropped in, like, eh? Well, come, I take that friendly.’ And thereupon he sat down across the brandy cask and began to fill a pipe. ‘Give me a loan of the link, Dick,’ said he; and then, when he had a good light, ‘That’ll do, lad,’ he added; ‘stick the glim in the wood heap; and you, gentlemen, bring yourselves to! You needn’t stand up for Mr. Hawkins; HE’LL excuse you, you may lay to that. And so, Jim’—stopping the tobacco—‘here you were, and quite a pleasant surprise for poor old John. I see you were smart when first I set my eyes on you, but this here gets away from me clean, it do. ’ To all this, as may be well supposed, I made no answer. They had set me with my back against the wall, and I stood there, looking Silver in the face, pluckily enough, I hope, to all outward appearance, but with black despair in my heart. Silver took a whiff or two of his pipe with great composure and then ran on again. ‘Now, you see, Jim, so be as you ARE here,’ says he, ‘I’ll give you a piece of my mind. I’ve always liked you, I have, for a lad of spirit, and the picter of my own self when I was young and handsome. I always wanted you to jine and take your share, and die a gentleman, and now, my cock, you’ve got to. Cap’n Smollett’s a fine seaman, as I’ll own up to any day, but stiff on discipline. ‘Dooty is dooty,’ says he, and right he is. Just you keep clear of the cap’n. The doctor himself is gone dead again you— ’ungrateful scamp’ was what he said; and the short and the long of the whole story is about here: you can’t go back to your own lot, for they won’t have you; and without you start a third ship’s company all by yourself, which might be lonely, you’ll have to jine with Cap’n Silver.’ So far so good. My friends, then, were still alive, and though I partly believed the truth of Silver’s statement, that the cabin party were incensed at me for my desertion, I was more relieved than distressed by what I heard. T don’t say nothing as to your being in our hands,’ continued Silver, ‘though there you are, and you may lay to it. I’m all for argyment; I never seen good come out o’ threatening. If you like the service, well, you’ll jine; and if you don’t, Jim, why, you’re free to answer no—free and welcome, shipmate; and if fairer can be said by mortal seaman, shiver my sides! ’ ‘Am I to answer, then?’ I asked with a very tremulous voice. Through all this sneering talk, I was made to feel the threat of

fata mea. Cinci din ei, cu fetele buhaite si rosii, se trezisera din somnul betiei si sarisera în picioare. Al saselea nu se ridica însa de jos, ci ramase sprijinit în cot. Era palid ca moartea. Capul îi era oblojit cu o cârpa însângerata. Vasazica e ranit, si-i ranit de curând. Mi-am amintit ca în timpul atacului unul din pirati fusese lovit de gloante, dar izbutise totusi sa se faca nevazut în desis. Pesemne acesta fusese. Papagalul statea cocotat pe umarul Lunganului si-si curata cu clantul penele. Silver parea si el mai palid si mai posomorât decât îl stiam. Mai purta înca caftanul cel de sarbatoare, în care venise sa duca tratativele, dar acum vesmântul îi era mânjit de lut si zdrentuit de spinii tuturor maracinisurilor. - Ehe, spuse el, sa fiu al naibii, daca nu-1 am în fata pe Jim Hawkins în persoana! Ai venit în ospetie, ai? Intra, intra, ma bucur întotdeauna când vad prieteni. Silver se aseza pe un butoias cu brendy si prinse sa-si umple pipa. - Da-mi un foc, Dick se ruga el de piratul ce urma sa stea cu vreascul aprins în mâna. Si, dupa ce-si aprinse pipa, adauga: Multumesc, prietene. Poti sa pui vreascul la loc. Iar dumneavoastra, gentlemeni, culcati-va, nu va jenati. Nu sunteti deloc obligati sa stati smirna în fata lui mister Hawkins. O sa ne ierte el pentru badarania noastra! - Asadar, iata-te aici, Jim, urma el, tragând din pipa. Ce surpriza placuta pentru mine, batrânul! De la prima vedere te-am ghicit ca esti un flacau ager, dar acum te vad ca esti chiar un erou. Eu nu i-am raspuns nici un cuvânt, fireste. Piratii m-au pus la perete, si am ramas sa stau asa în picioare, privindu-1 drept în ochi pe Silver si straduindu-ma sa par cât mai calm. Dar deznadejdea îmi tinea ca într-un cleste de gheata inima. Silver mai pâcâi de câteva ori din pipa si prinse sa vorbeasca iar: - Odata ce ne-ai venit în vizita, Jim, spuse el, am sa-ti spun tot ce cred. Mi-ai placut întotdeauna, pentru ca te-am vazut ca esti un flacau cu scaun la cap. Privindu-te, îmi aduc aminte de vremea când eram si eu tot atât de tânar si frumos ca tine. Am vrut de la început sa ni te alaturi, sa-ti capeti partea din comoara si sa mori apoi în lux si bogatie. Si uite ca ai venit în sfârsit, fiule. Capitanul Smollett e un bun marinar, asta am spus-o întotdeauna, dar prea e însetat de disciplina. Datoria mai întâi de toate, spune el, si are completa dreptate. Dar tu ai fugit de sub comanda lui, ti-ai parasit capitanul. Pâna si doctorul e nemultumit de tine. "O canalie ingrata", asa ti-a spus dupa ce ai plecat. Vasazica, asa stând lucrurile, nu mai ai cum te întoarce la ai tai, caci n-or sa vrea sa te primeasca, si daca nu vrei cumva sa recrutezi o a treia echipa, va trebui sa te alaturi capitanului Silver. Ei, vasazica nu stau chiar asa de rau lucrurile: prietenii mei sunt în viata. Si, cu toate ca eram gata sa-i dau crezare lui Silver, când spunea ca prietenii mei sunt suparati pe mine pentru dezertarea mea, m-am bucurat nespus. - Nu-ti mai spun ca esti în puterea noastra, urma Silver, o stii si tu. Mie-mi place vorba cu rost. Niciodata nu mi-au placut si n-am gasit folos în amenintari. Daca ai chef sa faci slujba cu noi, vino de buna voie în rândurile noastre, iar daca n-ai chef, Jim, poti sa spui deschis: nu. Deschis, fara nici o teama. Vezi, vorbesc pe sleau cu tine, fara viclesug. - Vrei sa-ti raspund ? am întrebat eu cu glas tremurator, în cuvintele lui batjocoritoare ghiceam o groaznica amenintare. Obrajii-mi ardeau, inima-mi batea sa-mi sparga pieptul. - Nu te sileste nimeni, draguta, spuse Silver. Chibzuieste bine. N-avem de ce ne prea grabi, doar stii bine ca în compania ta nu se

death that overhung me, and my cheeks burned and my heart beat painfully in my breast. ‘Lad,’ said Silver, ‘no one’s a-pressing of you. Take your bearings. None of us won’t hurry you, mate; time goes so pleasant in your company, you see.’ ‘Well,’ says I, growing a bit bolder, ‘if I’m to choose, I declare I have a right to know what’s what, and why you’re here, and where my friends are.’ ‘Wot’s wot?’ repeated one of the buccaneers in a deep growl. ‘Ah, he’d be a lucky one as knowed that!’ ‘You’ll perhaps batten down your hatches till you’re spoke to, my friend,’ cried Silver truculently to this speaker. And then, in his first gracious tones, he replied to me, ‘Yesterday morning, Mr. Hawkins,’ said he, ‘in the dog-watch, down came Doctor Livesey with a flag of truce. Says he, ‘Cap’n Silver, you’re sold out. Ship’s gone.’ Well, maybe we’d been taking a glass, and a song to help it round. I won’t say no. Leastways, none of us had looked out. We looked out, and by thunder, the old ship was gone! I never seen a pack o’ fools look fishier; and you may lay to that, if I tells you that looked the fishiest. ‘Well,’ says the doctor, ‘let’s bargain.’ We bargained, him and I, and here we are: stores, brandy, block house, the firewood you was thoughtful enough to cut, and in a manner of speaking, the whole blessed boat, from cross-trees to kelson. As for them, they’ve tramped; I don’t know where’s they are.’ He drew again quietly at his pipe. ‘And lest you should take it into that head of yours,’ he went on, ‘that you was included in the treaty, here’s the last word that was said: ‘How many are you,’ says I, ‘to leave?’ ‘Four,’ says he; ‘four, and one of us wounded. As for that boy, I don’t know where he is, confound him,’ says he, ‘nor I don’t much care. We’re about sick of him.’ These was his words. ‘Is that all?’ I asked. ‘Well, it’s all that you’re to hear, my son,’ returned Silver. ‘And now I am to choose?’ ‘And now you are to choose, and you may lay to that,’ said Silver. ‘Well,’ said I, ‘I am not such a fool but I know pretty well what I have to look for. Let the worst come to the worst, it’s little I care. I’ve seen too many die since I fell in with you. But there’s a thing or two I have to tell you,’ I said, and by this time I was quite excited; ‘and the first is this: here you are, in a bad way—ship lost, treasure lost, men lost, your whole business gone to wreck; and if you want to know who did it—it was I! I was in the apple barrel the night we sighted land, and I heard you, John, and you, Dick Johnson, and Hands, who is now at the bottom of the sea, and told every word you said before the hour was out. And as for the schooner, it was I who cut her cable, and it was I that killed the men you had aboard of her, and it was I who brought her where you’ll never see her more, not one of you. The laugh’s on my side; I’ve had the top of this business from the first; I no more fear you than I fear a fly. Kill me, if you please, or spare me. But one thing I’ll say, and no more; if you spare me, bygones are bygones, and when you fellows are in court for piracy, I’ll save you all I can. It is for you to choose. Kill another and do yourselves no good, or spare me and keep a witness to save you from the gallows. ’

plictiseste omul niciodata. - Ma rog, am spus eu, prinzând curaj, daca vreti sa hotarasc de partea cui sa ma dau, trebuie sa-mi lamuriti ce se petrece. Cum de-ati ajuns voi aici si unde sunt prietenii mei? - Ce se petrece ? mi-a repetat ursuz întrebarea unul din pirati. Ehe, ce n-as da sa pricep si eu ce se petrece pe-aici pe la noi. - Tine-ti gura, ca nu te întreaba nimeni de vorba! l-a întrerupt furios Silver si s-a întors iar prietenos spre mine. Ieri dimineata, mister Hawkins, spuse el, a venit la noi doctorul Livesey, înaltând un steag alb. "Ai ramas cu burta pe uscat, capitane Silver, m-a anuntat el, corabia a disparut", într-adevar nu pot sa neg, câta vreme am stat noi bând rom si cântând, n-am mai luat seama la corabie, asa ca, ma jur pe tunetul din cer, în clipa când am dam fuga la tarm, nu mai era nici urma de ea. Cât pe ce sa ne loveasca pe toti damblaua de ciuda. "Ei, ne-a spus atunci doctorul, hai sa încheiem o întelegere". Am încheiat întelegerea asta între noi doi, dupa care am primit merindele voastre, rachiul, fortul, lemnele, pe care ati avut prevederea sa le taiati, într-un cuvânt v-am primit tot vasul din vârful catargului si pâna-n chila, cum s-ar zice. Iar ei au plecat. Unde sunt acuma, n-am cum avea stire. Si se pomi sa pâcâie iar linistit din pipa. - Iar daca crezi cumva ca ai intrat si tu în întelegere, urma el, afla ce cuvinte mi-a spus la urma doctorul. "Câti ati mai ramas?" l-am întrebat eu. "Patru, mi-a raspuns el. Patru, dintre care unul e ranit. Cât despre blestematul cela de baiat, nu stiu si nici nu vreau sa stiu unde se gaseste. Ni-e sila sa ne mai si amintim de el". Acestea sunt propriile lui cuvinte. - Si asta-i tot? am întrebat eu. - Tot ce se cuvine sa stii, fiule, mi-a raspuns Silver. - Si acum trebuie sa aleg? - Da, acum trebuie sa alegi, spuse el. - Bine, am rostit eu. Nu sunt chiar asa de prost si stiu ce risc. Faceti ce vreti cu mine, nu-mi pasa. De când m-am întâlnit cu voi, m-am deprins sa privesc si moartea în fata. Dar mai întâi de toate as vrea sa va povestesc câte ceva, am urmat eu, din ce în ce mai emotionat. Sunteti într-o situatie disperata: corabia ati pierdut-o, comorile asijderea, si oamenii vi i-ati pierdut. Asa ca toata cauza voastra e pierduta. Si daca vreti sa stiti cine poarta vina pentru toate acestea, poftim, aflati: eu port vina, eu si nimeni altul. Eu ma aflam în butoiul cu mere în noaptea când am ajuns la insula, si am auzit tot ce vorbeai dumneata, John, si tu, Dick Johnson , si ceea ce vorbea Hands, care zace acum la fundul marii, iar tot ce-am auzit am si povestit pe loc al or mei. Tot eu am fost acela care a taiat ancora goeletei, eu am ucis oamenii ce i-ati lasat pe bord, si tot eu am dus-o într-un ascunzis unde n-o s-o gasiti niciodata. Voi ati ramas prosti, nu eu, si nu ma tem de voi, cum nu m-as teme de o musca. Puteti sa ma omorâti ori sa ma crutati, cum poftiti. Dar am sa va mai spun ceva si cu asta închei. Daca ma crutati, am sa trec cu buretele peste trecut si când veti fi judecati pentru piraterie am sa va scap de streang. Acum e rândul vostru sa alegeti. Moartea mea nu v-ar aduce nici un folos. Daca ma lasati în viata, însa, am sa ma straduiesc sa nu ajungeti la spânzuratoare. Acestea fiind spuse, am amutit. Ma sufocam de emotie. Dar spre marea mea uimire nici unul din ei nu s-a clintit macar din loc. Catau la mine ca niste oi. Fara sa mai astept raspuns, am continuat: - Am impresia, mister Silver, ca dumneata esti cel mai de treaba din toata adunatura asta. Si daca va trebui sa mor, sa-i povestesti doctorului ca n-am murit ca un las.

I stopped, for, I tell you, I was out of breath, and to my wonder, not a man of them moved, but all sat staring at me like as many sheep. And while they were still staring, I broke out again, ‘And now, Mr. Silver,’ I said, ‘I believe you’re the best man here, and if things go to the worst, I’ll take it kind of you to let the doctor know the way I took it.’ ‘I’ll bear it in mind,’ said Silver with an accent so curious that I could not, for the life of me, decide whether he were laughing at my request or had been favourably affected by my courage. ‘I’ll put one to that,’ cried the old mahogany-faced seaman—Morgan by name—whom I had seen in Long John’s public-house upon the quays of Bristol. ‘It was him that knowed Black Dog. ’ ‘Well, and see here,’ added the sea-cook. ‘I’ll put another again to that, by thunder! For it was this same boy that faked the chart from Billy Bones. First and last, we’ve split upon Jim Hawkins!’ ‘Then here goes!’ said Morgan with an oath. And he sprang up, drawing his knife as if he had been twenty. ‘Avast, there!’ cried Silver. ‘Who are you, Tom Morgan? Maybe you thought you was cap’n here, perhaps. By the powers, but I’ll teach you better! Cross me, and you’ll go where many a good man’s gone before you, first and last, these thirty year back—some to the yard-arm, shiver my timbers, and some by the board, and all to feed the fishes. There’s never a man looked me between the eyes and seen a good day a’terwards, Tom Morgan, you may lay to that.’ Morgan paused, but a hoarse murmur rose from the others. ‘Tom’s right,’ said one. T stood hazing long enough from one,’ added another. ‘I’ll be hanged if I’ll be hazed by you, John Silver.’ ‘Did any of you gentlemen want to have it out with ME?’ roared Silver, bending far forward from his position on the keg, with his pipe still glowing in his right hand. ‘Put a name on what you’re at; you ain’t dumb, I reckon. Him that wants shall get it. Have I lived this many years, and a son of a rum puncheon cock his hat athwart my hawse at the latter end of it? You know the way; you’re all gentlemen o’ fortune, by your account. Well, I’m ready. Take a cutlass, him that dares, and I’ll see the colour of his inside, crutch and all, before that pipe’s empty. ’ Not a man stirred; not a man answered. ‘That’s your sort, is it?’ he added, returning his pipe to his mouth. ‘Well, you’re a gay lot to look at, anyway. Not much worth to fight, you ain’t. P’r’aps you can understand King George’s English. I’m cap’n here by ‘lection. I’m cap’n here because I’m the best man by a long sea-mile. You won’t fight, as gentlemen o’ fortune should; then, by thunder, you’ll obey, and you may lay to it! I like that boy, now; I never seen a better boy than that. He’s more a man than any pair of rats of you in this here house, and what I say is this: let me see him that’ll lay a hand on him—that’s what I say, and you may lay to it.’ There was a long pause after this. I stood straight up against the wall, my heart still going like a sledgehammer, but with a ray of hope now shining in my bosom. Silver leant back against the wall, his arms crossed, his pipe in the comer of his

- Am sa am în vedere, spuse Silver pe un ton atât da ciudat, încât n-am putut întelege, îsi bate joc de mine sau i-a placut barbatia mea. - Sa nu uitam... a strigat un marinar batrân cu fata arsa de soare, pe nume Morgan, chiar acel Morgan, pe care-1 vazusem cândva în taverna Lunganului la Bristol. Sa nu uitam ca el l-a recunoscut atunci pe Câinele Negru! - Si asta nu-i totul, adauga Silver. Tot el e pustanul care a sterpelit harta din lada lui Billy Bones. Mii de trasnete, în sfârsit, Jim Hawkins ne-a cazut în mâna! - Sa-i lasam o târa de sânge! racni Morgan si trase o sudalma. Apoi, smulgându-si cutitul din teaca, sari atât de sprinten în picioare, de parca ar fi avut douazeci de ani. - Stai pe loc! striga Silver. Ce esti tu aici, Tom Morgan? Nu cumva crezi ca tu esti capitan aici? Pe cinstea mea c-am sa te învat ce-i aceea disciplina. Doar sa mai cutezi o data sa-mi iesi din cuvânt! în ultimii treizeci de ani oricine a încercat sa mi se puna în cale, a ajuns ori sus în vârful catargului, spânzurând în lat, ori jos sub chila, hrana pestilor. Da! Tine minte, Tom Morgan: n-am întâlnit înca om care sa mai ramâna în viata dupa ce s-a pus în poara cu mine. Tom amuti, dar ceilalti urmau sa cârteasca. - Are dreptate Tom, spuse unul. - Las' ca destui comandanti am avut peste noi si pâna acuma, adauga altul. Ma jur pe furcile spânzuratorii, John Silver, ca nu ma voi lasa dus de nas de tine! - Cine vrea sa aiba de-a face cu mine, gentlemeni? mugi Silver. Urma sa sada pe butoi, plecat înainte, de parca s-ar fi pregatit sa sara, cu pipa fumegând în mâna dreapta. - Ei, ce poftiti! Spuneti de-a dreptul. Ori ati mutit? Iesi în fata care vrei, ca eu astept. N-am trait atâtia ani pe pamântul acesta, doar pentru ca cine stie ce betivan cu ifos de curcan sa mi se puna acum în cale. Cunoasteti obiceiul, ca doar va socotiti toti cavaleri ai norocului. Ei, care vrea sa iasa, sunt gata. Pe cine-1 tine cureaua n-are decât sa-si traga pumnalul si, asa schiop cum ma vedeti, am sa-i scot afara maruntaiele pâna a nu se stinge de tot pipa asta! Nimeni nu se clinti si nimeni nu crâcni un cuvânt. - Uite-asa sunteti voi totdeauna, urma Silver, vârându-si iar pipa între dinti. Voinicosi nevoie mare! Dar când e vorba sa intrati în lupta nu va tine cheresteaua. Ce, nu sunteti în stare sa întelegeti de vorba buna ? Ca doar vi-s capitan, ales de voi. Vi-s capitan pentru ca sunt cu o mila întreaga mai destept ca voi toti. Daca nu vreti sa va bateti cu mine, cum le sta bine unor cavaleri ai norocului, atunci, mii de trasnete, trebuie sa ma ascultati! Mi-a placut baietasul asta. N-am vazut niciodata un baietas mai simpatic. Seamana de o suta de ori mai mult a barbat decât voi, guzgani pacatosi ce sunteti. Tineti minte: care-1 va atinge cu un deget macar, va avea de-a face cu mine. Lunga vreme domni tacere. Continuam sa stau lânga perete, drept ca lumânarea. Inima îmi mai batea ca un ciocan, dar simteam cum se înfiripa în mine un germene de nadejde. Silver sedea cu bratele încrucisate, sprijinit de perete. Pâcâia din pipa si pastra o tacere ca în biserica. Numai ochii îi jucau în orbite, urmarind ce-i face banda. Piratii se gramadira toti într-un colt, soptindu-se între ei. Sâsâitul lor îmi suna în auz ca un vuiet de fluviu. Uneori se întorceau si lumina rosiatica a vreascului cadea pe fetele lor tulburate. Dar nu la mine se uitau, ci la Silver. - Pare-se ca aveti ceva de spus ? rosti Silver si trimise o tâsnitura de scuipat printre dinti. Ma rog, spuneti ce aveti de spus, va ascult.

mouth, as calm as though he had been in church; yet his eye kept wandering furtively, and he kept the tail of it on his unruly followers. They, on their part, drew gradually together towards the far end of the block house, and the low hiss of their whispering sounded in my ear continuously, like a stream. One after another, they would look up, and the red light of the torch would fall for a second on their nervous faces; Cesfe view.and edit cCf. Da#nload the free tralver$ion. but it was not towards me, it was towards Silver that they turned their eyes. ‘You seem to have a lot to say,’ remarked Silver, spitting far into the air. ‘Pipe up and let me hear it, or lay to.’ ‘Ax your pardon, sir,’ returned one of the men; ‘you’re pretty free with some of the rules; maybe you’ll kindly keep an eye upon the rest. This crew’s dissatisfied; this crew don’t vally bullying a marlin-spike; this crew has its rights like other crews, I’ll make so free as that; and by your own rules, I take it we can talk together. I ax your pardon, sir, acknowledging you for to be captaing at this present; but I claim my right, and steps outside for a council. ’ And with an elaborate sea-salute, this fellow, a long, ill-looking, yellow-eyed man of five and thirty, stepped coolly towards the door and disappeared out of the house. One after another the rest followed his example, each making a salute as he passed, each adding some apology. ‘According to rules,’ said one. ‘Forecastle council,’ said Morgan. And so with one remark or another all marched out and left Silver and me alone with the torch. The sea-cook instantly removed his pipe. ‘Now, look you here, Jim Hawkins,’ he said in a steady whisper that was no more than audible, ‘you’re within half a plank of death, and what’s a long sight worse, of torture. They’re going to throw me off. But, you mark, I stand by you through thick and thin. I didn’t mean to; no, not till you spoke up. I was about desperate to lose that much blunt, and be hanged into the bargain. But I see you was the right sort. I says to myself, you stand by Hawkins, John, and Hawkins’11 stand by you. You’re his last card, and by the living thunder, John, he’s yours! Back to back, says I. You save your witness, and he’ll save your neck!’ I began dimly to understand. ‘You mean all’s lost?’ I asked. ‘Aye, by gum, I do!’ he answered. ‘Ship gone, neck gone —that’s the size of it. Once I looked into that bay, Jim Hawkins, and seen no schooner—well, I’m tough, but I gave out. As for that lot and their council, mark me, they’re outright fools and cowards. I’ll save your life—if so be as I can—from them. But, see here, Jim—tit for tat—you save Long John from swinging. ’ I was bewildered; it seemed a thing so hopeless he was asking—he, the old buccaneer, the ringleader throughout. ‘What I can do, that I’ll do,’ I said. ‘It’s a bargain!’ cried Long John. ‘You speak up plucky, and by thunder, I’ve a chance!’ He hobbled to the torch, where it stood propped among the firewood, and took a fresh light to his pipe.

- Ma rog de iertare, sir, începu unul din pirati. Dumneata ai încalcat de multe ori obiceiul, dar este un obicei pe care nici dumneata n-ai dreptul sa-l încâlci. Trupa e nemultumita si, fie-mi îngaduit a spune, îsi are si ea drepturile ei, ca oricare alta. Avem dreptul sa ne adunam si sa stam de vorba. Asa ca, ma rog de iertare, sir, caci esti capitanul nostru, dar vreau sa ma folosesc de dreptul acesta si sa ies pentru a ma sfatui cu oamenii. Salutându-1 ceremonios pe Silver, omul acesta înalt si galbejit, în vârsta de vreo treizeci si cinci de ani, dupa cât îl arata înfatisarea, porni calm spre iesire si închise usa în urma sa. Ceilalti îl urmara pe data. Fiecare îl saluta pe Silver si îndruga ceva în chip de dezvinovatire. - Asa-i obiceiul, spuse unul. - Sa ne mai sfatuim si noi oleaca, mormai Morgan. Am ramas doar eu cu Silver lânga vreascurile ce mocneau pe foc. Bucatarul îsi scoase îndata, fara a clipi, pipa din gura. - Asculta, Jim Hawkins, rosti el într-o soapta abia auzita, esti la un fir de par de moarte si, ceea ce e mai rau ca toate, ai sa fii probabil torturat. Si pe mine vor pesemne sa ma degradeze. Dar ai vazut ca ti-am luat apararea. La început, nu-i vorba, n-as fi vrut sa te apar, dar ai spus câteva cuvinte care mi-au schimbat planurile. Eram deznadajduit dupa atâtea nereusite si la gândul ca ma paste spânzuratoarea. Auzindu-teînsa, mi-am spus: ia-i apararea lui Hawkins, John, si Hawkins are sa-ti ia si el tie apararea. Tu esti ultima lui carte, John, iar el, mii de trasnete, e la rândul sau ultima ta carte! O mâna spala pe alta, mi-am zis eu în sinea mea. Tu îti salvezi martorul care, când vor ajunge lucrurile la judecata, are sa-ti scoata gâtul din lat. începeam sa ma cam pricep ce vor sa însemne vorbele lui. - Vrei sa spui ca ai pierdut partida? am întrebat eu. - Da, pe toti dracii! îmi raspunse el. Odata ce nu mai avem corabie, înseamna ca ne ramâne doar spânzuratoarea. Sunt un om îndaratnic, Jim Hawkins, dar când am vazut ca goeleta a disparut din golf, am înteles: jocul a luat sfârsit. Cât despre pacatosii cei de afara, las' sa se sfatuiasca cât or vrea, toti sunt niste natarai si niste lasi. Am sa caut sa-ti scap pielea. Dar asculta, Jim, o mâna spala pe alta: sa-l scapi si tu de streang pe Lungan. Eram uluit. De ce jalnic pai si-a gasit sa se agate ata- manul piratilor! - Am sa fac tot ce am sa pot, am raspuns eu. - Vasazica, batem palma! exclama el. Ai scapat ieftin, dar ma jur pe tunetul din cer ca am capatat si eu în schimb o zare de nadejde. S-a îndreptat schiopatând spre focul ce ardea în mijlocul casei si si-a aprins pe îndelete iar pipa. - întelege-ma, Jim, urma el, întorcându-se la loc. Mai am cap pe umeri, asa ca am hotarât sa trec de partea squire-ului. Stiu ca ai ascuns corabia într-un locsor de nadejde. Cum ai facut-o nu stiu, dar sunt convins ca goeleta e teafara si nevatamata. Hands si O'Brien s-au dovedit a fi niste natarai. N-am avut niciodata nadejde în ei. Observa ca nu te întreb nimic si nici altora n-am sa le îngadui sa întrebe. Cunosc regulile jocului si înteleg ca am pierdut, iar tu esti asa de tânar si de viteaz, încât, daca punem amândoi umarul, sa stii ca iesim din încurcatura. Silver turna niste coniac din butoias într-o cana de tabla si mi-o întinse. - Nu vrei sa tragi un gât, prietene? întreba el. Am refuzat. - Treaba ta, Jim, spuse el. Dar eu am sa beau. Ma asteapta atâtea

‘Understand me, Jim,’ he said, returning. ‘I’ve a head on my shoulders, I have. I’m on squire’s side now. I know you’ve got that ship safe somewheres. How you done it, I don’t know, but safe it is. I guess Hands and O’Brien turned soft. I never much believed in neither of THEM. Now you mark me. I ask no questions, nor I won’t let others. I know when a game’s up, I do; and I know a lad that’s staunch. Ah, you that’s young— you and me might have done a power of good together! ’ He drew some cognac from the cask into a tin cannikin. ‘Will you taste, messmate?’ he asked; and when I had refused: ‘Well, I’ll take a drain myself, Jim,’ said he. ‘I need a caulker, for there’s trouble on hand. And talking o’ trouble, why did that doctor give me the chart, Jim?’ My face expressed a wonder so unaffected that he saw the needlessness of further questions. ‘Ah, well, he did, though,’ said he. ‘And there’s something under that, no doubt—something, surely, under that, Jim—bad or good. ’ And he took another swallow of the brandy, shaking his great fair head like a man who looks forward to the worst. The Black Spot Again THE council of buccaneers had lasted some time, when one of them re-entered the house, and with a repetition of the same salute, which had in my eyes an ironical air, begged for a moment’s loan of the torch. Silver briefly agreed, and this emissary retired again, leaving us together in the dark. ‘There’s a breeze coming, Jim,’ said Silver, who had by this time adopted quite a friendly and familiar tone. I turned to the loophole nearest me and looked out. The embers of the great fire had so far burned themselves out and now glowed so low and duskily that I understood why these conspirators desired a torch. About half-way down the slope to the stockade, they were collected in a group; one held the light, another was on his knees in their midst, and I saw the blade of an open knife shine in his hand with varying colours in the moon and torchlight. The rest were all somewhat stooping, as though watching the manoeuvres of this last. I could just make out that he had a book as well as a knife in his hand, and was still wondering how anything so incongruous had come in their possession when the kneeling figure rose once more to his feet and the whole party began to move together towards the house. ‘Here they come,’ said I; and I returned to my former position, for it seemed beneath my dignity that they should find me watching them. ‘Well, let ‘em come, lad—let ‘em come,’ said Silver cheerily. ‘I’ve still a shot in my locker.’ The door opened, and the five men, standing huddled together just inside, pushed one of their number forward. In any other circumstances it would have been comical to see his slow advance, hesitating as he set down each foot, but holding his closed right hand in front of him. ‘Step up, lad,’ cried Silver. ‘I won’t eat you. Hand it over, lubber. I know the rules, I do; I won’t hurt a depytation. ’ Thus encouraged, the buccaneer stepped forth more briskly, and having passed something to Silver, from hand to hand,

trebi, încât nu strica sa-mi dau olecutica pinteni. Aha, bine ca mi-am adus aminte. Ce crezi tu, oare de ce sa-mi fi dat mie doctorul harta voastra cu pricina, Jim dragutule? Pe fata mea se ivise pesemne o asemenea expresie de sincera uimire, încât Silver întelese zadarnicia întrebarii. - Da, mi-a dat harta... Si fara îndoiala ca ceva nu-i în regula în toata chestia asta. Da, da, trebuie sa fie ceva la mijloc. Jim... De bine ori de rau o fi, nu stiu. Mai trase un gât de coniac si clatina din capatâna sa cea mare, cu aerul unui om care se asteapta la mari neplaceri. Capitolul XXIX Iar apare semnul negru Sfatul piratilor tinea de cine stie câta vreme, când se arata în sfârsit unul din ei si, salutându-1 în batjocura pe Silver, ceru îngaduinta sa ia cu el faclia. Silver îi dadu voie si solul piratilor iesi iar, lasându-ne pe amândoi în întuneric. - Se apropie furtuna, Jim, spuse Silver. Spre uimirea mea, capetenia piratilor începuse sa ma trateze ca pe un prieten. M-am dat mai aproape de-o ambrazura si am privit afara. Focul mocnea sub cenusa, stingându-se. Nu mai împrastia defel lumina, asa ca nu era de mirare ca complotistii avusesera nevoie de faclia noastra. Facusera roata cu totii pe costisa, între casa si palisada. Unul din ei tinea vreascul aprins în mâna, altul se plecase într-un genunchi, înclestând în pumn un cutit, a carui lama scaparaba în lumina lunii, ba în bataia luminilor de flacari ce mistuia torta. Ceilalti se plecasera asup- ra-i, de parca urmareau cu luare-aminte ce face. Apoi omul cu cutitul scoase de undeva o carte. N-am mai avut timp sa cuget de unde s-o fi luat asemenea ciudat lucru în mâna unui tâlhar, caci l-am vazut ridicându-se deodata din genunchi si îndreptându-se cu toata ceata spre casa. - Vin încoace, am spus eu. M-am întors la locul meu, caci vroiam sa ma tin demn în fata piratilor, lipsindu-i de placerea de a observa ca-i urmaresc. - Pofteasca sanatosi, draguta! spuse cu veselie Silver. Nu te teme, draguta, am eu cu ce-i ospata. Usa se dadu de perete, si cinci dintre pirati, îngramaditi în prag, îl împinsera dindarat pe al saselea. în alte împrejurari m-ar fi amuzat teama si sovaiala cu care s-a apropiat mesagerul lor, oprindu-se la fiece pas si întinzând spre noi mâna dreapta, cu pumnul strâns înclestat. - Vino, vino mai aproape, prietene, spuse Silver, si nu te teme, ca nu te manânc. Hai, da-mi ce ai de dat, galigane! Cunosc obiceiul, asa ca n-am sa ma ating de tine, câta vreme vii ca deputat. îmbarbatat de vorbele lui, tâlharul grabi pasul si, lasând ceva în palma întinsa a lui Silver, se retrase repede în spatele tovarasilor sai.

slipped yet more smartly back again to his companions. The sea-cook looked at what had been given him. ‘The black spot! I thought so,’ he observed. ‘Where might you have got the paper? Why, hillo! Look here, now; this ain’t lucky! You’ve gone and cut this out of a Bible. What fool’s cut a Bible?’ ‘Ah, there!’ said Morgan. ‘There! Wot did I say? No good’ll come o’ that, I said.’ ‘Well, you’ve about fixed it now, among you,’ continued Silver. ‘You’ll all swing now, I reckon. What soft- headed lubber had a Bible?’ ‘It was Dick,’ said one. ‘Dick, was it? Then Dick can get to prayers,’ said Silver. ‘He’s seen his slice of luck, has Dick, and you may lay to that. ’ But here the long man with the yellow eyes struck in. ‘Belay that talk, John Silver,’ he said. ‘This crew has tipped you the black spot in full council, as in dooty bound; just you turn it over, as in dooty bound, and see what’s wrote there. Then you can talk.’ ‘Thanky, George,’ replied the sea-cook. ‘You always was brisk for business, and has the rules by heart, George, as I’m pleased to see. Well, what is it, anyway? Ah! ‘Deposed’—that’s it, is it? Very pretty wrote, to be sure; like print, I swear. Your hand o’ write, George? Why, you was gettin’ quite a leadin’ man in this here crew. You’ll be cap’n next, I shouldn’t wonder. Just oblige me with that torch again, will you? This pipe don’t draw.’ ‘Come, now,’ said George, ‘you don’t fool this crew no more. You’re a funny man, by your account; but you’re over now, and you’ll maybe step down off that barrel and help vote.’ ‘I thought you said you knowed the rules,’ returned Silver contemptuously. ‘Leastways, if you don’t, I do; and I wait here—and I’m still your cap’n, mind—till you outs with your grievances and I reply; in the meantime, your black spot ain’t worth a biscuit. After that, we’ll see.’ ‘Oh,’ replied George, ‘you don’t be under no kind of apprehension; WE’RE all square, we are. First, you’ve made a hash of this cruise—you’ll be a bold man to say no to that. Second, you let the enemy out o’ this here trap for nothing. Why did they want out? I dunno, but it’s pretty plain they wanted it. Third, you wouldn’t let us go at them upon the march. Oh, we see through you, John Silver; you want to play booty, that’s what’s wrong with you. And then, fourth, there’s this here boy.’ ‘Is that all?’ asked Silver quietly. ‘Enough, too,’ retorted George. ‘We’ll all swing and sun-dry for your bungling. ’ ‘Well now, look here, I’ll answer these four p’ints; one after another I’ll answer ‘em. I made a hash o’ this cruise, did I? Well now, you all know what I wanted, and you all know if that had been done that we’d ‘a been aboard the HISPANIOLA this night as ever was, every man of us alive, and fit, and full of good plum-duff, and the treasure in the hold of her, by thunder! Well, who crossed me? Who forced my hand, as was the lawful cap’n? Who tipped me the black spot the day we landed and began this dance? Ah, it’s a fine dance—I’m with you there—and looks mighty like a hornpipe in a rope’s end at Execution Dock by London town, it does. But who done it?

Bucatarul privi la obiectul ce-i ramasese în palma. - Semnul negru! Ma asteptam, rosti el. Unde ati gasit hârtie?.. Dar ce-i asta? Ah, nenorocitilor! Ati taiat o foaie din biblie! Ei, sa stiti c-o s-o patiti voi pentru asta! Care-i nataraul de-a taiat biblia? - Iaca, vedeti! bombani Morgan. Ce v-am spus eu? N-are sa iasa nimic bun dintr-asta. - Ei, acu nu mai scapati voi de spânzuratoare, urma Silver. Ce natarau v-a dat biblia asta? - Dick, mormai unul din ei. - Dick ? Ei, Dick, roaga-te lui Dumnezeu, caci ti-a venit ceasul, rosti solemn Silver. Crede-ma, martor mi-e cel de sus! Dar în clipa asta se amesteca furios în vorba galiganul cel cu ochii galbeni. - Ia nu ne mai taia la piroane, John Silver, se rasti el. Sfatul marinarilor a hotarât, dupa cum cere obiceiul, sa-ti trimita semnul negru, întoarce-1 si citeste ce-i scris pe el, dupa cum mai cere obiceiul. Sa te vad atunci ce-ai sa spui. - Multumesc, George, raspunse Silver. Te stiu, nu-ti place vorba lunga si ca ne cunosti de-a fir a par obiceiurile. Ei, si ce spui tu ca sta scris aici? Aha! "Destituit". Asta era, vasazicaî Si ce scris frumos! Ca din carte. Tu scrii asa frumos, George ? Esti cel mai cu mot din toti, asa ca n-am sa ma mir deloc, daca ai sa fii ales capitan în locul meu. Da-mi te rog torta, ca mi s-a stins pipa. - Hai, hai! mârâi George. Nu ne mai bate capul. Ca daca ar sta cineva sa te asculte, te-ar crede coborât cu hârzobul din cer. Hai, da-te jos de pe butoi, si n-o mai face pe capitanul. Da-te jos de pe butoi, sa facem în toata legea alegeri noi! - E, credeam ca stii cu adevarat obiceiul, spuse cu dispret Silver. Mai rabda olecutica, pentru ca deocamdata tot mai ramân capitanul vostru. Trebuie sa-mi spuneti mai întâi de ce ma învinuiti si sa-mi ascultati raspunsul, iar pâna atunci semnul vostru negru nu face nici o ceapa degerata. - Lasa, nu te teme, n-avem sa încalcam obiceiul, îi raspunse George . Vrem sa facem toate dupa cuviinta. Uite si învinuirile. Mai întâi de toate trebuie sa-ti spun ca datorita tie ne-a dat gres toata întreprinderea. Cred ca n-ai sa ai obraz sa negi. într-al doilea rând, tot tu le-ai îngaduit vrajmasilor sa plece, desi se aflau aici ca într-o adevarata capcana. De ce vroiau ei sa plece? Nu stiu de ce, dar e limpede ca vroiau sa plece, si nu de flori de cuc. într-al treilea rând, ne-ai oprit sa-i urmarim. O, te vedem noi ce-ti poate osul, John Silver! Duci un joc dublu. Si-ntr-al patrulea rând, ai luat apararea pustanului astuia. - Asta-i tot ? întreba calm Silver. - Cred ca-i prea de ajuns, raspunse George. Si acum, fiindca tu esti un gura-casca, avem sa spânzuram toti sus în furci, uscându-ne la soare. - V-ati spus cuvântul, acum ascultati ce-am sa va raspund eu la toate cele patru puncte ale voastre. Le iau pe rând. Spuneti ca din pricina mea s-a prabusit toata întreprinderea? Ma rog, cine v-a împiedicat sa ma ascultati, ca daca ma ascultati am fi stat acum pe "Hispaniola", teferi si nevatamati, iar aurul s-ar fi odihnit jos în cala! înca o data va întreb: cine v-a împiedicat ? Cine m-a grabit si m-a tot împins din urma, desi eram capitanul vostru ? Cine mi-a trimis semnul negru chiar în prima zi când ne-am vazut ajunsi pe insula si cine a început tot jocul acesta diavolesc ? Caci jucam cu totii si dam din picioare cum se bâtâie fârtatii când îi agata în streang calaul la Londra. Si cine a început toata trebusoara asta? Anderson, Hands si tu, George Merry. Doar tu ai mai ramas în viata din toti scandalagiii.

Why, it was Anderson, and Hands, and you, George Merry! And you’re the last above board of that same meddling crew; and you have the Davy Jones’s insolence to up and stand for cap’n over me—you, that sank the lot of us! By the powers! But this tops the stiffest yam to nothing. ’ Silver paused, and I could see by the faces of George and his late comrades that these words had not been said in vain. ‘That’s for number one,’ cried the accused, wiping the sweat from his brow, for he had been talking with a vehemence that shook the house. ‘Why, I give you my word, I’m sick to speak to you. You’ve neither sense nor memory, and I leave it to fancy where your mothers was that let you come to sea. Sea! Gentlemen o’ fortune! I reckon tailors is your trade. ’ ‘Go on, John,’ said Morgan. ‘Speak up to the others.’ ‘Ah, the others!’ returned John. ‘They’re a nice lot, ain’t they? You say this cruise is bungled. Ah! By gum, if you could understand how bad it’s bungled, you would see! We’re that near the gibbet that my neck’s stiff with thinking on it. You’ve seen ‘em, maybe, hanged in chains, birds about ‘em, seamen p’inting ‘em out as they go down with the tide. ‘Who’s that?’ says one. ‘That! Why, that’s John Silver. I knowed him well,’ says another. And you can hear the chains a- jangle as you go about and reach for the other buoy. Now, that’s about where we are, every mother’s son of us, thanks to him, and Hands, and Anderson, and other ruination fools of you. And if you want to know about number four, and that boy, why, shiver my timbers, isn’t he a hostage? Are we a-going to waste a hostage? No, not us; he might be our last chance, and I shouldn’t wonder. Kill that boy? Not me, mates! And number three? Ah, well, there’s a deal to say to number three. Maybe you don’t count it nothing to have a real college doctor to see you every day—you, John, with your head broke—or you, George Merry, that had the ague shakes upon you not six hours agone, and has your eyes the colour of lemon peel to this same moment on the clock? And maybe, perhaps, you didn’t know there was a consort coming either? But there is, and not so long till then; and we’ll see who’ll be glad to have a hostage when it comes to that. And as for number two, and why I made a bargain—well, you came crawling on your knees to me to make it—on your knees you came, you was that downhearted—and you’d have starved too if I hadn’t— but that’s a trifle! You look there—that’s why! ’ And he cast down upon the floor a paper that I instantly recognized—none other than the chart on yellow paper, with the three red crosses, that I had found in the oilcloth at the bottom of the captain’s chest. Why the doctor had given it to him was more than I could fancy. But if it were inexplicable to me, the appearance of the chart was incredible to the surviving mutineers. They leaped upon it like cats upon a mouse. It went from hand to hand, one tearing it from another; and by the oaths and the cries and the childish laughter with which they accompanied their examination, you would have thought, not only they were fingering the very gold, but were at sea with it, besides, in safety. ‘Yes,’ said one, ‘that’s Flint, sure enough. J. F., and a score below, with a clove hitch to it; so he done ever. ’ ‘Mighty pretty,’ said George. ‘But how are we to get away with it, and

Si mai ai obraz sa râvnesti la titlu de capitan? Tu, care ai vârât în pamânt mai toata banda noastra? Nu, n-ai sa ne tragi pe sfoara! Silver sfârsise ce avea de spus. Pe fata lui George, ca si pe fetele celorlalti, am citit ca vorbele bucatarului nu ramasesera fara efect. - Am terminat cu punctul unu! exclama apoi Silver, stergându-si fruntea asudata. Ma jur ca mi-e si sila sa vorbesc cu voi. N-aveti nici cap, nici tinere de minte. Ma mir, cum de v-au lasat mamele sa porniti pe mare! Pe mare! Voi sunteti cavaleri ai norocului? Mai bine va faceati croitori... - Ia nu ne mai înjura, spuse Morgan. Fa bine de raspunde si la celelalte învinuiri. - A, la celelalte? ! tuna John. Celelalte nu-s nici ele mai acatarii. Spuneti ca ne-am dus cu totii pe copca? Ehe, pe toti dracii, dar mi se pare ca nici nu banuiti cât de rau stam! Nu ca ne-am dus pe copca, dar suntem atât de aproape de spânzuratoare, încât simt cum mi se întepeneste gâtul în lat. Parca ma si vad alaturi de voi balabanindu-ma în furci cu ciorile rotind asupra noastra. Si parca vad marinarii aratându-ne cu degetul în vremea fluxului. "Oare cine sa fie cel de colo?" întreaba unul. "Cum cine? John Silver". "L-am cunoscut si eu", raspunde altul. Vântul ne leagana si ne zanganesc lanturile. Uite ce-1 ameninta pe fiecare din noi din pricina unor idioti ca George Merry, Hands si Anderson si alti câtiva de teapa lor! Pe urma, lua-v-ar dracu, va mai intereseaza si punctul patru - baietasul de colo. Pai baietasul acesta e ostatec, nu întelegeti? Nu cumva credeti ca trebuie sa-l omorâm ? Daca vreti sa stiti, el poate ca e ultima noastra nadejde. Sa-l omorâm? Nu, scumpilor, n-am sa-l omor. De altfel, nu v-am raspuns înca la punctul trei. Nu-i nimic, raspund îndata. Credeti poate ca putin fac vizitele zilnice ale doctorului, si ce mai doctor - un doctor care a terminat colegiul! Ori nu cumva tigva ta ciuruita n-are nevoie de doctor, John? Iar tu, George Merry, pe care te scutura frigurile din sase în sase ceasuri, si ai niste ochi galbeni ca lamâia, nici tu nu vrei sa te tratezi la doctor? Sau poate nu stiti ca trebuie sa soseasca curând si a doua corabie, venind în ajutorul celei dintâi ? Daca nu stiti, pot sa va spun: trebuie sa soseasca din clipa-n clipa. Si uite atunci are sa ne fie de folos ostatecul. Urmeaza punctul doi: ma învinuiti ca am încheiat întelegerea. Pai tot voi m-ati rugat în genunchi s-o închei. Voi, si nu altii va târâiati în genunchi, va tânguiati si va temeati sa nu crapati cumva de foame... Dar toate nu sunt decât niste fleacuri. Iata ce e principalul, si uitati-va de dragul cui am încheiat eu întelegerea! Silver arunca pe dusumea o foaie de hârtie. Am recu- noscut-o îndata. Era harta aceea pe hârtie galbena, cu trei cruciulite rosii, pe care o gasisem eu cândva la fundul lazii lui Bill Bones. Nu puteam nicidecum întelege de ce i-a dat-o doctorul lui Silver. Nu mai putin uluiti au fost si piratii, vazând-o. S-au repezit la ea, cum se repede pisica la soarece. Si-o smulgeau unul altuia din mâini, înjurând, racnind si râzând ca niste copii. S-ar fi putut crede ca-si vântura de-acum mâinile printre galbeni, aflati la adapost pe corabie. - Da, spuse unul din ei, asta-i chiar iscalitura lui Flint, nu mai încape nici o îndoiala. Un D. si un F., iar jos un nod marinaresc. Asa se iscalea el întotdeauna. - Toate bune, spuse George, dar cum o sa ne caram comorile de vreme ce am ramas fara corabie? Silver sari brusc de la locul sau, sprijinindu-se cu mâna de perete. - Pentru ultima data te mai previn, George! scrâsni el. De mai rostesti un cuvânt, sar la bataie... Cum ? De unde vrei sa stiu eu, cum o sa caram? Tu trebuie s-o stii, tu si toti ceilalti, care m-ati lasat

us no ship. ’ Silver suddenly sprang up, and supporting himself with a hand against the wall: ‘Now I give you warning, George,’ he cried. ‘One more word of your sauce, and I’ll call you down and fight you. How? Why, how do I know? You had ought to tell me that—you and the rest, that lost me my schooner, with your interference, bum you! But not you, you can’t; you hain’t got the invention of a cockroach. But civil you can speak, and shall, George Merry, you may lay to that. ’ ‘That’s fair enow,’ said the old man Morgan. ‘Fair! I reckon so,’ said the sea-cook. ‘You lost the ship; I found the treasure. Who’s the better man at that? And now I resign, by thunder! Elect whom you please to be your cap’n now; I’m done with it.’ ‘Silver!’ they cried. ‘Barbecue forever! Barbecue for cap’n!’ ‘So that’s the toon, is it?’ cried the cook. ‘George, I reckon you’ll have to wait another turn, friend; and lucky for you as I’m not a revengeful man. But that was never my way. And now, shipmates, this black spot? ‘Tain’t much good now, is it? Dick’s crossed his luck and spoiled his Bible, and that’s about all.’ Cest& view.and edit?Cf. Da#nload the ‘It’ll do to kiss the book on still, won’t it?’ growled Dick, who was evidently uneasy at the curse he had brought upon himself. ‘A Bible with a bit cut out! ’ returned Silver derisively. ‘Not it. It don’t bind no more’n a ballad-book.’ ‘Don’t it, though?’ cried Dick with a sort of joy. ‘Well, I reckon that’s worth having too.’ ‘Here, Jim—here’s a cur’osity for you,’ said Silver, and he tossed me the paper. It was around about the size of a crown piece. One side was blank, for it had been the last leaf; the other contained a verse or two of Revelation—these words among the rest, which struck sharply home upon my mind: ‘Without are dogs and murderers.’ The printed side had been blackened with wood ash, which already began to come off and soil my fingers; on the blank side had been written with the same material the one word ‘Depposed.’ I have that curiosity beside me at this moment, but not a trace of writing now remains beyond a single scratch, such as a man might make with his thumb-nail. That was the end of the night’s business. Soon after, with a drink all round, we lay down to sleep, and the outside of Silver’s vengeance was to put George Merry up for sentinel and threaten him with death if he should prove unfaithful. It was long ere I could close an eye, and heaven knows I had matter enough for thought in the man whom I had slain that afternoon, in my own most perilous position, and above all, in the remarkable game that I saw Silver now engaged upon—keeping the mutineers together with one hand and grasping with the other after every means, possible and impossible, to make his peace and save his miserable life. He himself slept peacefully and snored aloud, yet my heart was sore for him, wicked as he was, to think on the dark perils that environed and the shameful gibbet that awaited him.

fara de corabie, lua-v-ar dracul! Dar nu, n-am de ce ma astepta la cine stie ce vorba cuminte din parte-ti, caci n-ai minte nici cât un gândac. Cel putin fa bine de vorbeste cuviincios cu mine, ori am sa te învat eu ce-i aceea buna-cuviinta! - Asa e, spuse batrânul Morgan. - Pai cum altfel! Fireste ca asa e! îi lua vorba din gura bucatarul. Tu ne-ai pierdut corabia, iar eu am gasit comorile. Vasazica, care-i mai breaz dintre noi doi? Si totusi nu mai vreau sa va fiu capitan! Alegeti-va pe cine vreti. Mie mi-ajunge! - Pe Silver sa-l alegem! racnira toti într-un glas. Pe Jambon! El sa ne fie capitan acum si în vecii vecilor! - Aha, v-ati întors la vorba mea! striga bucatarul. Va trebui sa asteptati acuma alt prilej, George, dragutule. Norocul tau ca nu port niciodata pica nimanui. Am inima buna. Dar cu semnul negru ce sa facem, prieteni? Pare-se ca nu mai are nici un rost. Degeaba si-a mai pângarit sufletul Dick, spurcându-si biblia. - Dar poate ca tot se mai potriveste pentru juramânt? întreba Dick, pe care se vede ca-1 speria, nu gluma, sacrilegiul pe care îl savârsise. - O biblie cu pagini rupte? î se îngrozi Silver. Pentru nimic în lume! Nu e mai sfânta acum decât orice alta hârtoaga. - Si totusi, pentru orice întâmplare, nu strica s-o pastram, mormai Dick. - Iar semnul acesta, Jim, ia-ti-1 ca amintire, spuse Silver, întinzându-mi semnul negru. Era de marimea unei coroane43. O parte era alba, caci Dick taiase ultima foaie din biblie, iar pe cealalta parte se aflau imprimate doua versete din Apocalips. Tin minte, de altminteri, doua cuvinte: "câini si ucigasi". Textul era mânjit cu funingine. Iar pe partea curata fusese scris cu carbune un singur cuvânt: "Destituit". Scriind aceste rânduri, am în fata mea pe masa semnul, dar din inscriptia cu carbune n-a mai ramas decât o umbra slaba, ca zgâriata cu gheara. Asa au luat sfârsit evenimentele din noaptea ceea. Dupa ce ne-am baut fiecare portia de rom, ne-am dus la culcare. Drept pedeapsa, Silver l-a pus de santinela pe George Merry, amenintându-1 cu moartea în caz ca nu va fi de acum cu luare-aminte. Multa vreme n-am putut închide ochii. Cugetam la omul pe care-1 omorâsem, la situatia mea atât de primejdioasa si mai ales la jocul acesta dublu al lui Silver, care cu o mâna îsi stapânea banda, iar cu cealalta se agata de orice mijloc real sau ireal, doar pentru a-si scapa viata pacatoasa. Dormea acum si sforaia fara nici o grija. Si totusi mi se strângea inima de mila, uitându-ma la el si gândindu-ma la primejdiile ce-1 înconjoara si la moartea rusinoasa ce-1 asteapta.

30 On Parole I WAS wakened—indeed, we were all wakened, for I could see even the sentinel shake himself together from where he had fallen against the door-post—by a clear, hearty voice hailing us from the margin of the wood: ‘Block house, ahoy!’ it cried. ‘Here’s the doctor.’ And the doctor it was. Although I was glad to hear the sound, yet my gladness was not without admixture. I remembered with confusion my insubordinate and stealthy conduct, and when I saw where it had brought me—among what companions and surrounded by what dangers—I felt ashamed to look him in the face. He must have risen in the dark, for the day had hardly come; and when I ran to a loophole and looked out, I saw him standing, like Silver once before, up to the mid-leg in creeping vapour. ‘You, doctor! Top o’ the morning to you, sir!’ cried Silver, broad awake and beaming with good nature in a moment. ‘Bright and early, to be sure; and it’s the early bird, as the saying goes, that gets the rations. George, shake up your timbers, son, and help Dr. Livesey over the ship’s side. All a-doin’ well, your patients was—all well and merry. ’ So he pattered on, standing on the hilltop with his crutch under his elbow and one hand upon the side of the log-house —quite the old John in voice, manner, and expression. ‘We’ve quite a surprise for you too, sir,’ he continued. ‘We’ve a little stranger here—he! he! A noo boarder and lodger, sir, and looking fit and taut as a fiddle; slep’ like a supercargo, he did, right alongside of John—stem to stem we was, all night. ’ Dr. Livesey was by this time across the stockade and pretty near the cook, and I could hear the alteration in his voice as he said, ‘Not Jim?’ ‘The very same Jim as ever was,’ says Silver. The doctor stopped outright, although he did not speak, and it was some seconds before he seemed able to move on. ‘Well, well,’ he said at last, ‘duty first and pleasure afterwards, as you might have said yourself, Silver. Let us overhaul these patients of yours.’ A moment afterwards he had entered the block house and with one grim nod to me proceeded with his work among the sick. He seemed under no apprehension, though he must have known that his life, among these treacherous demons, depended on a hair; and he rattled on to his patients as if he were paying an ordinary visit in a quiet English family. His manner, I suppose, reacted on the men, for they behaved to him as if nothing had occurred, as if he were still ship’s doctor and they still faithful hands before the mast. ‘You’re doing well, my friend,’ he said to the fellow with the bandaged head, ‘and if ever any person had a close shave, it was you; your head must be as hard as iron. Well, George, how goes it? You’re a pretty colour, certainly; why, your liver, man, is upside down. Did you take that medicine? Did he take that medicine, men?’ ‘Aye, aye, sir, he took it, sure enough,’ returned Morgan.

Capitolul XXX îmi dau cuvântul M-a trezit, mai bine spus ne-a trezit pe toti un glas limpede si rasunator, încât pâna si santinela ce pirotea lânga usa a sarit, atintindu-si privirea spre liziera padurii. - Ei, garnizoana, sus! Vine doctorul! într-adevar, doctorul era. M-am bucurat auzindu-i vocea, dar la simtamântul acesta de bucurie se adauga sfiala si rusine. Mi-am amintit de felul cum am dezertat, parasin- du-mi tovarasii. Si unde m-a dus neascultarea? Drept în ghearele banditilor, care ma pot ucide în orice clipa. Simteam ca mi-e rusine sa privesc în ochii doctorului. Cum se vede, doctorul Livesey pornise la drum înca de cu noapte, caci afara de abia se lumina de zi. Am dat fuga la ambrazura si m-am uitat sa-l vad. Statea jos la poalele dâmbului, înotând pâna la genunchi în ceata ce valura la fata pamântului, cum statuse cândva si el însusi, Silver. - Buna dimineata, doctore! Bine ati venit, sir! exclama Silver, stergându-se la ochi si zâmbind prietenos. Devreme v-ati mai sculat! Cine se scoala de dimineata, mai departe ajunge, cum spune zicala... George, trezeste-te, fiule, si ajuta-i doctorului sa se îmbrace... Toate sunt în ordine, doctore. Pacientii dumneavoastra s-au înzdravenit detot! Asa tot sporovaia el, stând pe creasta dâmbului, cu cârja subsuoara si sprijinit de zid, de parca era iar John cel de odinioara, cu aceeasi voce, aceleasi apucaturi si acelasi râs. - Avem o surpriza pentru dumneavoastra, sir, urma el. Un mic calator, he-heî Un soi de chirias nou, sir, si ce mai chirias! Doarme ca un bursuc, zau asa. Toata noaptea a dormit bord în bord cu John. între timp doctorul Livesey sarise peste palisada si venea spre bucatar. Am auzit cum i-a tremurat glasul când a întrebat: - Nu cumva Jim? - Ba chiar el, raspunse Silver. Doctorul ramase pironit locului, îti facea impresia ca nici nu se mai poate clinti din acel loc. - Bine, rosti el în sfârsit. Sa ne vedem mai întâi de treaba si sa lasam pe urma veselia. Parca asa-i zicala voastra, nu? Sa vedem ce fac bolnavii. Doctorul intra în casa si, raspunzând rece la salutul meu, începu sa-si examineze bolnavii. Se purta cu simplitate si calm, desi nu putea sa nu stie ca viata îi atârna de un fir de par printre oamenii acestia fara scrupule. Palavragea cu pacientii, de parca ar fi fost poftit în cine stie ce tihnita familie din patrie, sa vada vreun bolnav. Dar purtarea asta a lui se vede ca le impunea grozav piratilor. Caci si ei se purtau cu dânsul de parca nu s-ar fi întâmplat nimic, de parca doctorul Livesey continua sa fie medicul nostru de bord, iar ei sunt de asemenea marinarii harnici si devotati, asa cum au fost mai înainte. - Ti-e mai bine, prietene, îi spuse el omului cu fruntea oblojita. Altul în locul tau n-ar fi scapat. Pai tu ai o capatâna tare, ca o oala de tuci... Si tu, George, cum te mai simti? E-e, dar te-ai galbejit detot! Se vede ca ficatul nu ti-e în regula. Ai luat doctoria?.. Ia spuneti voi, si-a luat George doctoria? - Si-a luat-o, cum de nu, sir! Fireste ca si-a luat-o, raspunse Morgan. - De când am ajuns medic printre rebeli, ori mai bine spus medic

‘Because, you see, since I am mutineers’ doctor, or prison doctor as I prefer to call it,’ says Doctor Livesey in his pleasantest way, ‘I make it a point of honour not to lose a man for King George (God bless him!) and the gallows.’ The rogues looked at each other but swallowed the home- thrust in silence. ‘Dick don’t feel well, sir,’ said one. ‘Don’t he?’ replied the doctor. ‘Well, step up here, Dick, and let me see your tongue. No, I should be surprised if he did! The man’s tongue is fit to frighten the French. Another fever. ’ ‘Ah, there,’ said Morgan, ‘that corned of sp’iling Bibles.’ ‘That comes—as you call it—of being arrant asses,’ retorted the doctor, ‘and not having sense enough to know honest air from poison, and the dry land from a vile, pestiferous slough. I think it most probable— though of course it’s only an opinion—that you’ll all have the deuce to pay before you get that malaria out of your systems. Camp in a bog, would you? Silver, I’m surprised at you. You’re less of a fool than many, take you all round; but you don’t appear to me to have the rudiments of a notion of the rules of health. ‘Well,’ he added after he had dosed them round and they had taken his prescriptions, with really laughable humility, more like charity schoolchildren than blood- guilty mutineers and pirates—‘well, that’s done for today. And now I should wish to have a talk with that boy, please.’ And he nodded his head in my direction carelessly. George Merry was at the door, spitting and spluttering over some bad-tasted medicine; but at the first word of the doctor’s proposal he swung round with a deep flush and cried ‘No!’ and swore. Silver struck the barrel with his open hand. ‘Si-lence!’ he roared and looked about him positively like a lion. ‘Doctor,’ he went on in his usual tones, ‘I was a-thinking of that, knowing as how you had a fancy for the boy. We’re all humbly grateful for your kindness, and as you see, puts faith in you and takes the drugs down like that much grog. And I take it I’ve found a way as’11 suit all. Hawkins, will you give me your word of honour as a young gentleman—for a young gentleman you are, although poor born—your word of honour not to slip your cable?’ I readily gave the pledge required. ‘Then, doctor,’ said Silver, ‘you just step outside o’ that stockade, and once you’re there I’ll bring the boy down on the inside, and I reckon you can yam through the spars. Good day to you, sir, and all our dooties to the squire and Cap’n Smollett.’ The explosion of disapproval, which nothing but Silver’s black looks had restrained, broke out immediately the doctor had left the house. Silver was roundly accused of playing double—of trying to make a separate peace for himself, of sacrificing the interests of his accomplices and victims, and, in one word, of the identical, exact thing that he was doing. It seemed to me so obvious, in this case, that I could not imagine how he was to turn their anger. But he was twice the man the rest were, and his last night’s victory had given him a huge preponderance on their minds. He called them all the fools and dolts you can imagine, said it was necessary I should talk to the doctor, fluttered the chart in their faces, asked them if

de închisoare, spuse doctorul Livesey cu un zâmbet blajin, socot de datoria mea sa va pastrez buni teferi pentru regele George, aiba-1 Dumnezeu în paza sa, ca sa va poata sui în streang. Banditii schimbara priviri între ei, dar se vazura nevoiti sa înghita gluma doctorului. - Dick se simte rau, sir, spuse unul. - Se simte rau? întreba doctorul. Ia vino încoace, Dick, si arata limba. O, nu ma mir deloc ca se simte rau! Cu asemenea limba poti sa-i sperii si pe francezi. Se vede ca l-au apucat si pe el frigurile. - Uite ce pateste oricine pângareste sfânta biblie, spuse Morgan. - Ba asa pateste oricine e prost ca un magar, replica doctorul. Oricine n-are destula minte ca sa deosebeasca aerul curat de cel infectat si uscatul de smârcurile înveninate de miasme. E cât se poate de probabil ca v-ati îmbolnavit toti de friguri, prieteni, dupa cum mi se pare - si are sa mai treaca multa vreme pâna o sa va izbaviti de ele. Auzi treaba: sa-ti asezi tabara printre smârcuri!... Zau, ma uimesti, Silver! Nu esti asa de prost ca ceilalti, dar n-ai nici cea mai mica idee cum sa-ti feresti de boala oamenii. Perfect, spuse doctorul dupa ce examina toti pacientii si le dadu câteva sfaturi medicale, pe care ei le ascultara cu asemenea comica supunere, încât îti venea sa crezi ca sunt cine stie ce scolarei cuminti, nu tâlhari cum îi stiam noi. Ajunge pe ziua de azi. Iar acum, daca-mi îngaduiti, as vrea sa stau de vorba cu tinerelul de colo. Si arata cu degetul spre mine, pastrând însa acelasi aer nepasator si rece. George Merry statea în prag si sorbea cu un aer scârbit din mixtura lui cea amara. Auzind rugamintea doctorului, se facu stacojiu la fata, se întoarse spre el si racni furios: - Pentru nimic în lume! Si trase o sudalma murdara. Silver batu cu pumnul în butoi. - Gura! mugi el, cautând în jur ca un leu furios. Doctore, urma el, apoi cu o politete aleasa, eram convins ca ai sa vrei sa vorbesti cu Jim, caci stiu cât tii dumneata la baietandrul acesta. îti suntem toti atât de recunoscatori si avem atâta încredere în dumneata, încât am sa aranjez îndata toate. Vezi doar si dumneata ca-ti bem leacurile mai dihai ca rachiul... Hawkins, poti sa-mi dai cuvântul tau de gentlemen, caci esti un gentleman, desi parintii tai sunt saraci - poti vasazica sa-mi dai cuvântul ca n-ai sa fugi? Bineînteles ca mi-am dat îndata cuvântul de onoare pe care mi-1 cerea. - în cazul acesta, doctore, spuse Silver, fii bun si treci de cealalta parte a palisadei, iar eu ti-1 voi lasa pe Jim de partea astalalta. Cred ca aceasta mica bariera n-o sa va împiedice sa vorbiti dupa pofta inimii. Toate cele bune, sir! Transmite, te rog, salutari lui squire Trelawney si capitanului Smollett. Abia apucase sa iasa doctorul, ca piratii, pe care-i retinuse pâna atunci teama de Silver, îsi dadura frâu liber indignarii, învinuindu-1 ca duce un joc dublu si ca vrea sa se salveze pe el, tradându-i pe toti ceilalti. într-un cuvânt, ei îi ghicisera într-adevar intentiile. Nu-mi închipuiam ca o sa izbuteasca sa se descurce de asta data. Dar el era de doua ori mai destept decât erau ei toti la un loc, si victoria lui de ieri facuse sa-i creasca nemasurat puterea si autoritatea. îi facu pe toti natarai si le declara ca e cu neputinta sa interzica convorbirea mea cu doctorul. Le tot vâra în nas harta si întreba veninos, daca nu cumva au de gând sa calce întelegerea chiar în ziua când ar putea începe cautarea comorilor. - Pe tunetul din cer! striga el. Are sa vina o vreme când le-om sterge nasul, dar pâna atunci am sa ma lingusesc pe lânga doctor, ca sa-i adorm banuielile, chiar de-ar fi sa-i lustruiesc în fiece zi

they could afford to break the treaty the very day they were bound a- treasure-hunting. ‘No, by thunder!’ he cried. ‘It’s us must break the treaty when the time comes; and till then I’ll gammon that doctor, if I have to ile his boots with brandy.’ And then he bade them get the fire lit, and stalked out upon his crutch, with his hand on my shoulder, leaving them in a disarray, and silenced by his volubility rather than convinced. ‘Slow, lad, slow,’ he said. ‘They might round upon us in a twinkle of an eye if we was seen to hurry. ’ Very deliberately, then, did we advance across the sand to where the doctor awaited us on the other side of the stockade, and as soon as we were within easy speaking distance Silver stopped. ‘You’ll make a note of this here also, doctor,’ says he, ‘and the boy’ll tell you how I saved his life, and were deposed for it too, and you may lay to that. Doctor, when a man’s steering as near the wind as me— playing chuck- farthing with the last breath in his body, like—you wouldn’t think it too much, mayhap, to give him one good word? You’ll please bear in mind it’s not my life only now—it’s that boy’s into the bargain; and you’ll speak me fair, doctor, and give me a bit o’ hope to go on, for the sake of mercy. ’ Silver was a changed man once he was out there and had his back to his friends and the block house; his cheeks seemed to have fallen in, his voice trembled; never was a soul more dead in earnest. ‘Why, John, you’re not afraid?’ asked Dr. Livesey. ‘Doctor, I’m no coward; no, not I—not SO much!’ and he snapped his fingers. ‘If I was I wouldn’t say it. But I’ll own up fairly, I’ve the shakes upon me for the gallows. You’re a good man and a true; I never seen a better man! And you’ll not forget what I done good, not any more than you’ll forget the bad, I know. And I step aside—see here—and leave you and Jim alone. And you’ll put that down for me too, for it’s a long stretch, is that!’ So saying, he stepped back a little way, till he was out of earshot, and there sat down upon a tree-stump and began to whistle, spinning round now and again upon his seat so as to command a sight, sometimes of me and the doctor and sometimes of his unruly ruffians as they went to and fro in the sand between the fire—which they were busy rekindling—and the house, from which they brought forth pork and bread to make the breakfast. ‘So, Jim,’ said the doctor sadly, ‘here you are. As you have brewed, so shall you drink, my boy. Heaven knows, I cannot find it in my heart to blame you, but this much I will say, be it kind or unkind: when Captain Smollett was well, you dared not have gone off; and when he was ill and couldn’t help it, by George, it was downright cowardly!’ I will own that I here began to weep. ‘Doctor,’ I said, ‘you might spare me. I have blamed myself enough; my life’s forfeit anyway, and I should have been dead by now if Silver hadn’t stood for me; and doctor, believe this, I can die—and I dare say I deserve it—but what I fear is torture. If they come to torture me—‘ ‘Jim,’ the doctor interrupted, and his voice was quite changed, ‘Jim, I can’t have this. Whip over, and we’ll run for it.’

cizmele cu rom! Porunci sa se aprinda focul, îsi lua cârja si cu o mâna pe umarul meu pomi schiopatând la vale, lasându-i pe pirati cu gurile cascate. Se vedea ca nu atât argumentele, cât îndaratnicia lui semeata le impunea. - Nu te grabi, prietene, nu te grabi deloc, îmi spuse el. Or sa se repeada îndata la noi, daca ne-or vedea grabindu-ne. Am coborât agale costisa spre locul unde ne astepta doctorul, care trecuse dincolo de palisada. Silver se opri. - Las' sa-ti povesteasca Jim, doctore, cum i-am scapat viata, desi era cât pe ce sa fiu dat jos din capitanie din pricina asta, spuse el. Ah, doctore, când omul e silit sa-si poarte barca spre pieire, când se joaca de-a baba oarba cu moartea, ar vrea sa auda macar o vorba buna! Tine minte, doctore, ca e în joc nu numai viata mea, ci si viata baietasului acesta. Te conjur, doctore, fii milostiv cu mine, da-mi macar 0 raza de nadejde! Acum, departe de tovarasii sai si întors cu spatele spre reduta, Silver devenise dintr-o data cu totul alt om. Obrajii 1 se scofâlcisera, vocea îi tremura, arata ca un cadavru. - Nu cumva ai ajuns sa stii si dumneata ce e teama, John? întreba doctorul Livesey. - Nu sunt un las, doctore. Nu, nici macar atâtica, îsi arata el unghia, dar, sincer sa-ti spun, ma apuca tremuriciul când ma gândesc la spânzuratoare. Dumneata esti un om bun si drept. Om mai bun ca dumneata n-am vazut în viata mea. Asa ca sunt sigur ca n-ai sa uiti binele ce l-am facut, desi nici raul, fireste, nu-1 poti uita. Acum, cum vezi, ma dau de o parte si te las singur cu Jim. Sper ca n-ai sa-mi uiti nici facerea asta de bine, nu-i asa? Silver se retrase câtiva pasi, exact atât cât ne trebuia ca sa putem vorbi nestingheriti, se aseza pe-o buturuga si începu sa fluiere. Fluiera si se tot rasucea sa priveasca ba la mine si la doctor, ba la piratii ce tot umblau de colo pâna colo ori stateau tolaniti pe nisip, ba spre casa, de unde unul din ei scotea acum afara pâinea si friptura pentru gustarea de dimineata. - Asadar, esti aici, Jim, spuse cu tristete doctorul. Cine seamana vânt, culege furtuna, dragul meu baiat. Dar nu ma simt în putere sa te cert. Atâta as vrea sa-ti spun: daca era sanatos capitanul Smollett, n-ai fi îndraznit sa ne parasesti si sa fugi. Ai procedat necinstit, Jim, l-ai parasit pe când era bolnav si nu te putea opri cu forta. Trebuie sa marturisesc, ca la cuvintele acestea ale doctorului, am izbucnit în plâns. - Doctore, l-am implorat eu, nu ma certa, te rog! M-am certat eu destul. Viata mea atârna de un fir de par. De mult as fi fost mort, de nu era Silver sa-mi ia apararea. Nu ma tem de moarte, doctore, numai de torturi ma tem. Daca or sa înceapa sa ma tortureze... - Jim... ma întrerupse doctorul, si vocea îi era complet schimbata. Asta n-o mai pot îngadui, Jim. Hai, sari gardul si sa fugim. - Cum se poate, doctore? am scâncit eu. Doar mi-am dat cuvântul. - Stiu, stiu! exclama el. Dar ce sa-i faci, Jim! Am sa iau pacatul acesta asupra mea. Nu pot sa te las aici, în voia soartei. Hai, sari gardul! Un salt - si esti liber. O s-o luam la goana ca niste antilope. - Nu, am raspuns eu. Nici dumneata n-ai face asa. Nici dumneata, nici squire-ul, nici capitanul nu si-ar calca cuvântul. Deci n-am sa mi-1 calc nici eu. Silver a avut încredere în mine. I-am dat cuvântul meu de cinste. Dar nici nu m-ai ascultat pâna la sfârsit, doctore. Daca or sa înceapa sa ma tortureze, n-am sa pot suporta si am sa le tradez

‘Doctor,’ said I, ‘I passed my word.’ ‘I know, I know,’ he cried. ‘We can’t help that, Jim, now. I’ll take it on my shoulders, holus bolus, blame and shame, my boy; but stay here, I cannot let you. Jump! One jump, and you’re out, and we’ll run for it like antelopes.’ ‘No,’ I replied; ‘you know right well you wouldn’t do the thing yourself—neither you nor squire nor captain; and no more will I. Silver trusted me; I passed my word, and back I go. But, doctor, you did not let me finish. If they come to torture me, I might let slip a word of where the ship is, for I got the ship, part by luck and part by risking, and she lies in North Inlet, on the southern beach, and just below high water. At half tide she must be high and dry. ’ ‘The ship!’ exclaimed the doctor. Rapidly I described to him my adventures, and he heard me out in silence. ‘There is a kind of fate in this,’ he observed when I had done. ‘Every step, it’s you that saves our lives; and do you suppose by any chance that we are going to let you lose yours? That would be a poor return, my boy. You found out the plot; you found Ben Gunn—the best deed that ever you did, or will do, though you live to ninety. Oh, by Jupiter, and talking of Ben Gunn! Why, this is the mischief in person. Silver!’ he cried. ‘Silver! I’ll give you a piece of advice,’ he continued as the cook drew near again; ‘don’t you be in any great hurry after that treasure. ’ ‘Why, sir, I do my possible, which that ain’t,’ said Silver. ‘I can only, asking your pardon, save my life and the boy’s by seeking for that treasure; and you may lay to that. ’ ‘Well, Silver,’ replied the doctor, ‘if that is so, I’ll go one step further: look out for squalls when you find it. ’ ‘Sir,’ said Silver, ‘as between man and man, that’s too much and too little. What you’re after, why you left the block house, why you given me that there chart, I don’t know, now, do I? And yet I done your bidding with my eyes shut and never a word of hope! But no, this here’s too much. If you won’t tell me what you mean plain out, just say so and I’ll leave the helm.’ ‘No,’ said the doctor musingly; ‘I’ve no right to say more; it’s not my secret, you see, Silver, or, I give you my word, I’d tell it you. But I’ll go as far with you as I dare go, and a step beyond, for I’ll have my wig sorted by the captain or I’m mistaken! And first, I’ll give you a bit of hope; Silver, if we both get alive out of this wolf-trap, I’ll do my best to save you, short of perjury. ’ Silver’s face was radiant. ‘You couldn’t say more, I’m sure, sir, not if you was my mother,’ he cried. ‘Well, that’s my first concession,’ added the doctor. ‘My second is a piece of advice: keep the boy close beside you, and when you need help, halloo. I’m off to seek it for you, and that itself will show you if I speak at random. Good-bye, Jim.’ And Dr. Livesey shook hands with me through the stockade, nodded to Silver, and set off at a brisk pace into the wood. The treasure-hunt-Flint's Pointer ‘JIM,’ said Silver when we were alone, ‘if I saved your life, you saved mine; and I’ll not forget it. I seen the doctor waving you to run for it—with the tail of my eye, I did; and I seen you say no, as plain as hearing. Jim, that’s one to you. This is the first glint of hope I had since the attack failed, and I owe it you.

unde se afla ascunsa corabia. Caci am avut noroc, doctore, si am pus mâna pe corabia lor. Se afla lânga tarmul sudic al Radei de Nord. în vremea fluxului o salta valurile, iar când vine refluxul, ramâne întepenita pe bancurile de nisip. - Corabia! exclama doctorul. I-am povestit în câteva cuvinte toate cele întâmplate. Doctorul m-a ascultat în tacere. - Asa a vrut soarta, spuse el dupa ce mi-am sfârsit povestirea. De fiece data ne scapi de pieire. Si poti sa mai crezi tu dupa asta ca o sa te lasam sa mori sfârtecat de cutitele lor? Ar fi o proasta rasplata pentru tot ce ai facut tu pentru noi, dragul meu baiat. Caci tu ai descoperit complotul, si tot tu l-ai gasit pe Ben Gunn. Chiar de-ar fi sa mai traiesti o suta de ani, si tot n-ai putea savârsi o fapta mai buna. E-he- he, Ben Gunn acesta... aha, bine ca mi-am adus aminte de el... Silver! striga doctorul. Vreau sa-ti dau un sfat, Silver, urma el când se apropie de noi bucatarul: nu te grabi sa cauti comorile. - Am sa ma straduiesc din rasputeri sa amân treaba asta, sir, raspunse Silver. Dar ma jur ca numai cautând comorile pot sa-mi mai salvez viata mea, ca si viata acestui sarman copil. - Bine, Silver, raspunse doctorul, daca-i asa - cauta. Dar am sa-ti mai dau un sfat: când o sa cauti comorile, sa fii atent la strigatele ce vei auzi. - Sir, spuse Silver, mi-ai spus ori prea mult ori prea putin. Ce poftiti dumneavoastra ? De ce ati parasit cu totii fortul? De ce mi-ati dat harta? N-am putut sa va înteleg intentiile nici atunci, si nu vi le înteleg nici acum. Totusi, m-am supus orbeste si am executat tot ce mi s-a cerut, desi nu mi s-a dat nici cea mai slaba speranta. Acum vii cu alte taine... Daca nu vrei sa ma lamuresti de-a dreptul, spune asa, ca sa stiu si eu cum sa întorc de acum înainte roata cârmei. - Ba nu, spuse îngândurat doctorul, n-am dreptul sa dau în vileag taina asta, caci nu e taina mea, Silver. Altfel, ma jur pe peruca mea, ti-as fi marturisit totul. Dar daca mai adaug un singur cuvânt, o sa am de furca cu Smollett. Si totusi am sa-ti dau o raza de nadejde: daca scapam amândoi din capcana asta, am sa ma straduiesc sa te scap de spânzuratoare, în caz de nu, va trebui sa-mi calc juramântul pentru a o face. Fata lui Silver se ilumina de bucurie. - Nici mama care m-a facut n-ar fi fost în stare sa ma mângâie mai bine decât o faci dumneata acum î exclama el. - Asta e ce-am avut sa-ti spun în primul rând, adauga doctorul. într-al doilea rând: vezi de tine baiatul pe lânga dumneata si, daca ai sa ai nevoie de ajutor, cheama-ma. Am sa ma straduiesc sa te scap, si atunci ai sa vezi ca nu vorbesc în vânt ... Cu bine, Jim. Doctorul Livesey îmi întinse mâna peste palisada, îl saluta usor din cap pe Silver si porni cu pasi repezi spre padure. Capitolul XXXI în cautarea comorilor. Sageata lui Flint - Jim, începu Silver, dupa ce ne vazuram iar singuri, eu ti-am scapat tie viata, iar tu-mi ai scapat-o acum pe a mea. N-am sa uit niciodata asta. Doar am vazut cum te îmbia doctorul sa fugi. Ma uitam cu coada ochiului si va vedeam. N-am auzit ce i-ai raspuns, dar te-am vazut ca ai refuzat. N-am sa-ti uit fapta asta, Jim. Astazi

And now, Jim, we’re to go in for this here treasure-hunting, with sealed orders too, and I don’t like it; and you and me must stick close, back to back like, and we’ll save our necks in spite o’ fate and fortune. ’ Just then a man hailed us from the fire that breakfast was ready, and we were soon seated here and there about the sand over biscuit and fried junk. They had lit a fire fit to roast an ox, and it was now grown so hot that they could only approach it from the windward, and even there not without precaution. In the same wasteful spirit, they had cooked, I suppose, three times more than we could eat; and one of them, with an empty laugh, threw what was left into the fire, which blazed and roared again over this unusual fuel. I never in my life saw men so careless of the morrow; hand to mouth is the only word that can describe their way of doing; and what with wasted food and sleeping sentries, though they were bold enough for a brush and be done with it, I could see their entire unfitness for anything like a prolonged campaign. Even Silver, eating away, with Captain Flint upon his shoulder, had not a word of blame for their recklessness. And this the more surprised me, for I thought he had never shown himself so cunning as he did then. ‘Aye, mates,’ said he, ‘it’s lucky you have Barbecue to think for you with this here head. I got what I wanted, I did. Sure enough, they have the ship. Where they have it, I don’t know yet; but once we hit the treasure, we’ll have to jump about and find out. And then, mates, us that has the boats, I reckon, has the upper hand. ’ Thus he kept running on, with his mouth full of the hot bacon; thus he restored their hope and confidence, and, I more than suspect, repaired his own at the same time. ‘As for hostage,’ he continued, ‘that’s his last talk, I guess, with them he loves so dear. I’ve got my piece o’ news, and thanky to him for that; but it’s over and done. I’ll take him in a line when we go treasure- hunting, for we’ll keep him like so much gold, in case of accidents, you mark, and in the meantime. Once we got the ship and treasure both and off to sea like jolly companions, why then we’ll talk Mr. Hawkins over, we will, and we’ll give him his share, to be sure, for all his kindness.’ It was no wonder the men were in a good humour now. For my part, I was horribly cast down. Should the scheme he had now sketched prove feasible, Silver, already doubly a traitor, would not hesitate to adopt it. He had still a foot in either camp, and there was no doubt he would prefer wealth and freedom with the pirates to a bare escape from hanging, which was the best he had to hope on our side. Nay, and even if things so fell out that he was forced to keep his faith with Dr. Livesey, even then what danger lay before us! What a moment that would be when the suspicions of his followers turned to certainty and he and I should have to fight for dear life—he a cripple and I a boy—against five strong and active seamen! Add to this double apprehension the mystery that still hung over the behaviour of my friends, their unexplained desertion of the stockade, their inexplicable cession of the chart, or harder still to understand, the doctor’s last warning to Silver, ‘Look out for squalls when you find it,’ and you will readily

mi-a rasarit prima raza de speranta dupa atacul nereusit asupra fortului. Si tot multumita tie. Pornim orbeste sa cautam comorile, Jim, si asta nu-mi place deloc. Dar o sa ne tinem mereu aproape unul de altul si o sa ne salvam pielea în ciuda tuturor primejdiilor ce ne asteapta. Unul din piratii ce se învârteau pe lânga foc ne striga ca masa e gata. Ne-am cuibarit toti în jurul focului, începând sa îmbucam din friptura, tâlharii aprinsera un foc de-ar fi putut sa friga si un bou. Flacarile palalaiau atât de naprasnic, încât te puteai apropia numai din partea de unde batea vântul si tot trebuiai sa fii cu prevedere. Aceeasi risipa o faceau piratii si cu merindele: fripsesera de trei ori mai multa carne de porc decât ar fi avut nevoie. Unul din pirati chicoti tâmp si arunca în foc restul fripturii. Flacarile, alimentate de combustibilul acesta neasteptat, pornira sa pâlpâie si mai avan. Niciodata în viata mea nu întâlnisem oameni carora sa le pese atât de putin de ziua de mâine. Toate le faceau de mântuiala, paraduiau fara pas proviziile, adormeau stând de straja si asa mai departe. în genere erau în stare doar de scurte izbucniri de energie, nu de actiuni de lupta cât de cât prelungita. Pâna si Silver, care se tinea de o parte, cu papagalul pe umar, nu le facea nici o observatie pentru risipa lor. Si asta ma mira foarte mult, stiindu-1 cât e de prevazator si cumpatat. - Da, prieteni, spunea el, norocul vostru ca-1 aveti pe Jambon, care gândeste si pentru voi. Am aflat tot ce mi-a trebuit. Corabia e în mâinile lor. Deocamdata nu stiu unde au ascuns-o. Dar când vom avea în mâini comorile, o sa cautam peste tot si o sa gasim noi corabia. în orice caz, câta vreme suntem stapâni pe salupe, tot noi suntem cei mai tari. Asa tot sporovaia el, îmbucând de zor din friptura. Le trezea iar speranta, în felul acesta îsi restabilea autoritatea zdruncinata si, dupa cum îmi facea mie impresia, se îmbarbata chiar si pe sine, vorbind asa. - Cât despre ostatecul nostru, urma el, asta a fost ultima lui întâlnire cu ai sai. Din discutia lor am aflat tot ce-am vrut sa aflu, si-i sunt foarte recunoscator. Dar acum basta. Când o sa pornim sa cautam comorile, am sa-l iau si pe el, legat de o sforicica, caci e mai scump ca aurul si are sa ne mai prinda bine. Iar când o sa punem mâna pe corabie si pe comori, când o sa ne vedem iesiti în largul marii cu toata vesela noastra companie, atunci o sa mai stam noi de vorba cu mister Hawkins si o sa-si capete el ceea ce i se cuvine. Nu-i de mirare, deci, ca piratii se înveselira pe data. Eu însa am simtit ca ma cuprinde deznadejdea si mi se duce inima în calcâie. Daca Silver îsi va aduce la îndeplinire planul, si nu ma îndoiam ca asa va încerca sa faca, precum spusese, acest dublu tradator nu va ezita nici o clipa sa ne traga pe sfoara. El joaca pe doua fronturi, dar nu se poate sa nu prefere libertatea si bogatia, pe care i-o ofera viata de pirat, slabei nadejdi de-a scapa de streang, ce i-o puteam oferi noi. Si chiar daca împrejurarile îl vor sili pe Silver sa se tina de cuvântul ce i-1 dase doctorului, totuna ne ameninta o primejdie de moarte. Banuielile tovarasilor lui se pot preface în orice clipa în certitudine. Si atunci va trebui sa ne aparam viata: el calic, iar eu baietandru împotriva a cinci marinari zdraveni. De mai adaugati la aceste duble temeri taina ce mai acoperea înca faptele prietenilor mei, o sa va închipuiti usor tot zbuciumul meu. De ce au parasit ei fortul? De ce au dat harta? Ce vroiau sa însemne cuvintele pe care i le spusese doctorul lui Silver: "Când o sa cauti comorile, sa fii atent la strigatele ce vei auzi" ? Asa ca nu e deloc

believe how little taste I found in my breakfast and with how uneasy a heart I set forth behind my captors on the quest for treasure. We made a curious figure, had anyone been there to see us—all in soiled sailor clothes and all but me armed to the teeth. Silver had two guns slung about him—one before and one behind—besides the great cutlass at his waist and a pistol in each pocket of his square-tailed coat. To complete his strange appearance, Captain Flint sat perched upon his shoulder and gabbling odds and ends of purposeless sea-talk. I had a line about my waist and followed obediently after the sea-cook, who held the loose end of the rope, now in his free hand, now between his powerful teeth. For all the world, I was led like a dancing bear. The other men were variously burthened, some carrying picks and shovels—for that had been the very first necessary they brought ashore from the HISPANIOLA— others laden with pork, bread, and brandy for the midday meal. All the stores, I observed, came from our stock, and I could see the truth of Silver’s words the night before. Had he not struck a bargain with the doctor, he and his mutineers, deserted by the ship, must have been driven to subsist on clear water and the proceeds of their hunting. Water would have been little to their taste; a sailor is not usually a good shot; and besides all that, when they were so short of eatables, it was not likely they would be very flush of powder. Well, thus equipped, we all set out—even the fellow with the broken head, who should certainly have kept in shadow—and straggled, one after another, to the beach, where the two gigs awaited us. Even these bore trace of the drunken folly of the pirates, one in a broken thwart, and both in their muddy and unbailed condition. Both were to be carried along with us for the sake of safety; and so, with our numbers divided between them, we set forth upon the bosom of the anchorage. As we pulled over, there was some discussion on the chart. The red cross was, of course, far too large to be a guide; and the terms of the note on the back, as you will hear, admitted of some ambiguity. They ran, the reader may remember, thus: Tall tree, Spy-glass shoulder, bearing a point to the N. of N.N.E. Skeleton Island E.S.E. and by E. Ten feet. A tall tree was thus the principal mark. Now, right before us the anchorage was bounded by a plateau from two to three hundred feet high, adjoining on the north the sloping southern shoulder of the Spy-glass and rising again towards the south into the rough, cliffy eminence called the Mizzen-mast Hill. The top of the plateau was dotted thickly with pine-trees of varying height. Every here and there, one of a different species rose forty or fifty feet clear above its neighbours, and which of these was the particular ‘tall tree’ of Captain Flint could only be decided on the spot, and by the readings of the compass. Yet, although that was the case, every man on board the boats had picked a favourite of his own ere we were half-way over, Long John alone shrugging his shoulders and bidding them wait till they were there. We pulled easily, by Silver’s directions, not to weary the hands prematurely, and after quite a long passage, landed at the mouth of the second river—that which runs down a woody

ciudat de ce friptura nu mi s-a parut cine stie ce gustoasa si de ce am pornit cu inima grea în urma tâlharilor, sa cautam comorile. înfatisam o priveliste destul de bizara: toti în bluze marinaresti murdare si rupte, si toti, afara de mine, înarmati pâna-n dinti. Silver avea chiar doua pusti: una în banduliera, alta atârnata de gât. La brâu purta pumnal, si în fiece buzunar capitanul îsi vârâse câte un pistol. Colac peste pupaza, îl mai luase cu el si pe capitanul Flint, care, cocotat pe umarul lui, turuia neîntrerupt fel de fel de expresii marinaresti. Eu fusesem legat în jurul mijlocului cu o frânghie si paseam supus în urma bucatarului, care tinea înclestat în pumn capatul frânghiei, sau, când avea mâinile ocupate, o prindea în dintii puternici. Paream un urs presat, asa legat cum eram si mergând în urma lui. Fiecare din noi cara câte ceva: unii carau hârlete si rangi de fier (pe care tâlharii le coborâsera în primul rând de pe bordul "Hispaniolei"), altii duceau carne, pesmeti si brendy pentru prânz. Am observat ca toate merindele erau într-adevar luate din magazia noastra, si am înteles ca Silver spusese ieri adevarul adevarat. De nu încheia o întelegere cu doctorul, tâlharii, ramasi fara corabie, ar fi trebuit sa se hraneasca cu pasarile, pe care le-ar fi vânat, si sa bea apa chioara. Dar apa nu le prea era pe plac, si nici prea mare talent la vânat n-au marinarii, dupa cum se stie. Iar, din moment ce nu-si facusera rezerve de hrana, era de la sine înteles ca pulbere nu-si luasera nici atât. Oricum ar fi fost, am pornit cu totii la drum, luându-1 cu noi pâna si pe marinarul cel cu capul gaurit, caruia de fapt mult mai bine i-ar fi priit sa ramâna culcat în asternut. Asa, prin flanc câte unul, am ajuns cu chiu cu vai pâna la mal, unde ne asteptau barcile. Pâna si barcile acestea tradau nepasarea prosteasca a piratilor, vesnic beti: amândoua erau pline de murdarie, iar în una din ele pâna si banchetele erau stricate. Am hotarât sa le luam pe amândoua, ca sa nu se piarda cumva vreuna din ele. împartindu-ne în doua cete, am pornit hotarâti în sfârsit la drum. Dar pe drum au început certurile în legatura cu harta. Cruciulita cea rosie era prea mare si, fireste, nu putea indica prea exact locul comorii. Iar lamuririle de pe dosul hartii erau prea scurte si cetoase. Daca-si mai aduce aminte cititorul, în lamuririle acestea nu se spunea decât urmatoarele: "Copacul cel înalt de pe umarul "Ocheanului", directia spre N. dinspre N.-N.-E. Insula Scheletului E.-S.-E. si spre E. Zece picioare". Asadar, mai întâi de toate trebuia sa gasim copacul cel înalt. Drept în fata noastra rada era marginita de un podis ce ajungea pâna la trei sute de picioare înaltime si se marginea spre miaza-noapte cu panta de sud a "Ocheanului", iar spre miaza-zi se termina cu înaltimea stâncoasa ce purta numele de Al Treilea Catarg. Pe podis cresteau fel de fel de pini, si mai înalti si mai scunzi. Pe alocuri se vedea câte un pin ce-si întrecea cu patruzeci-cincizeci de picioare vecinii. Numai pe loc, si cu ajutorul busolei, puteai sa-ti dai seama pe care dintre ei îl avusese în vedere capitanul Flint când vorbise de copacul cel înalt. Cu toate acestea, n-apucasem sa facem nici jumatate de drum, ca fiecare dintre noi îsi si alesese copacul. John Lunganul dadea doar din umeri, sfatuindu-ne sa asteptam pâna ajungem la locul cu pricina. Din porunca lui Silver, ne crutam puterile si nu ne prea încordam la vâsle. Dupa o calatorie destul de îndelungata am ajuns în sfârsit la gurile celui de-al doilea râu, si am debarcat pe costisa paduratica

cleft of the Spy-glass. Thence, bending to our left, we began to ascend the slope towards the plateau. At the first outset, heavy, miry ground and a matted, marish vegetation greatly delayed our progress; but by little and little the hill began to steepen and become stony under foot, and the wood to change its character and to grow in a more open order. It was, indeed, a most pleasant portion of the island that we were now approaching. A heavy-scented broom and many flowering shrubs had almost taken the place of grass. Thickets of green nutmeg- trees were dotted here and there with the red columns and the broad shadow of the pines; and the first mingled their spice with the aroma of the others. The air, besides, was fresh and stirring, and this, under the sheer sunbeams, was a wonderful refreshment to our senses. The party spread itself abroad, in a fan shape, shouting and leaping to and fro. About the centre, and a good way behind the rest, Silver and I followed—I tethered by my rope, he ploughing, with deep pants, among the sliding gravel. From time to time, indeed, I had to lend him a hand, or he must have missed his footing and fallen backward down the hill. We had thus proceeded for about half a mile and were approaching the brow of the plateau when the man upon the farthest left began to cry aloud, as if in terror. Shout after shout came from him, and the others began to run in his direction. ‘He can’t ‘a found the treasure,’ said old Morgan, hurrying past us from the right, ‘for that’s clean a-top.’ Indeed, as we found when we also reached the spot, it was something very different. At the foot of a pretty big pine and involved in a green creeper, which had even partly lifted some of the smaller bones, a human skeleton lay, with a few shreds of clothing, on the ground. I believe a chill struck for a moment to every heart. ‘He was a seaman,’ said George Merry, who, bolder than the rest, had gone up close and was examining the rags of clothing. ‘Leastways, this is good sea-cloth.’ ‘Aye, aye,’ said Silver; ‘like enough; you wouldn’t look to find a bishop here, I reckon. But what sort of a way is that for bones to lie? ‘Tain’t in natur’.’ Indeed, on a second glance, it seemed impossible to fancy that the body was in a natural position. But for some disarray (the work, perhaps, of the birds that had fed upon him or of the slow-growing creeper that had gradually enveloped his remains) the man lay perfectly straight—his feet pointing in one direction, his hands, raised above his head like a diver’s, pointing directly in the opposite. ‘I’ve taken a notion into my old numbskull,’ observed Silver. ‘Here’s the compass; there’s the tip-top p’int o’ Skeleton Island, stickin’ out like a tooth. Just take a bearing, will you, along the line of them bones.’ It was done. The body pointed straight in the direction of the island, and the compass read duly E.S.E. and by E. ‘I thought so,’ cried the cook; ‘this here is a p’inter. Right up there is our line for the Pole Star and the jolly dollars. But, by thunder! If it don’t make me cold inside to think of Flint. This is one of HIS jokes, and no mistake. Him and these six was alone here; he killed ‘em, every man; and this one he hauled here and laid down by compass, shiver my timbers! They’re long

a dealului "Ocheanului". De acolo, cotind la stânga, am pornit sa ne cataram spre podis. La început ne venea foarte greu sa înaintam din pricina smârcurilor si vegetatiei lor foarte bogate. Dar încetul cu încetul am razbatut la teren stâncos si vegetatia a prins sa se rareasca, pe când copacii deveneau tot mai înalti. Ne apropiam de cea mai frumoasa parte a insulei. în loc de iarba se asterneau în fata-ne tufe miresmate de grozama si dumbravi în floare. Printre hatisurile verzi de nucsoara rasareau din loc în loc trunchiurile rosiatice ale pinilor, împrastiind în juru-le umbra deasa. Mireasma de nucsoara se contopea cu iz de brad. Aerul era racoros si proaspat. Stralucea soarele, dar o adiere usoara de vânt ne racorea placut fetele. Tâlharii înaintau în evantai, strigându-se vesel între ei. La mijlocul lor, ramânând în urma celorlalti, pasea Silver, care ma ducea de funie. îi venea greu bucatarului sa se catare pe costisa lunecoasa. Nu o data fusesem nevoit sa-l sprijin, ca sa nu se împiedice si sa nu porneasca de-a rostogolul pe coasta devale. Asa am strabatut noi cam la vreo jumatate de mila si eram de acum aproape de culme, când unul din pirati, care pasea mai în stânga celorlalti, a scos un tipat de groaza. A tot tipat asa pâna când ne-am adunat toti în jurul lui. - Credeti ca a dat peste comoara? ne spuse batrânul Morgan. Nici gând, înca n-am ajuns pâna la copacul cu pricina. Da, piratul nu gasise comoara, ci dase peste un schelet de om, care zacea la radacina unui pin înalt, ierburile îl napadisera, miscând din loc unele din oscioarele mai maruntele. Se mai pastrasera pe el si câteva petece de îmbracaminte. Sunt convins ca n-a ramas printre noi nici unul pe care sa nu-1 fi trecut fiorii la vederea acestui schelet. - Sa stiti ca marinar a fost, spuse George Merry, care se dovedi mai curajos decât toti ceilalti si se apleca sa-i cerceteze zdrentele. Caci îmbracamintea-i de marinar. - Fireste, ca e marinar, spuse Silver. Nu cumva te asteptai sa gasesti aici un episcop? Numai ca de ce zace în pozitia asta ciudata? într-adevar, scheletul zacea într-o pozitie cât se poate de nefireasca. întâmplarea (ori poate pasarile care-1 ciugulisera si ierburile care-1 napadisera din toate partile) facuse ca scheletul sa zaca în pozitie de drepti. Picioarele aratau într-o directie, iar mâinile aruncate deasupra capului, cum si le arunca un înotator gata sa sara în apa, aratau în directia opusa. - Ehe, încep sa înteleg, spuse Silver. Scheletul acesta e un fel de busola. Da, da! Uite cum se vede, ca un dinte, culmea Insulei Scheletului. Controlati dupa busola ce directie anume arata. Am controlat. Arata într-adevar spre Insula Scheletului, iar busola indica si ea directia spre Est-Sud-Est si spre Est. - Asa credeam si euî exclama bucatarul. Vasazica asta e sageata indicatoare. Colo e Steaua Polara, iar dincolo trebuie sa se afle banutii nostri. Al dracului sa fiu ca ma trec fiorii când ma gândesc la Flint. Asta-i una din glumele lui. A ramas aici cu sase tovarasi si le-a facut de petrecanie la toti. Iar pe urma si-a facut busola dintr-un mort... Oa- sele-i sunt lungi, si vad ca are pe cap niste fire de par roscat. Ei, pai sa ma trasneasca Dumnezeu, daca nu-i chiar Allardyce! îl mai tii minte pe Allardyce, Tom Morgan? - Cum de nu, spuse Morgan, fireste ca-1 mai tin minte, îmi ramasese dator niste parale si, colac peste pupaza, îmi mai luase si cutitul când a debarcat pe insula. Vasazica cutitul trebuie sa fie pe undeva pe-aici, mormai alt

bones, and the hair’s been yellow. Aye, that would be Allardyce. You mind Allardyce, Tom Morgan?’ ‘Aye, aye,’ returned Morgan; ‘I mind him; he owed me money, he did, and took my knife ashore with him. ’ ‘Speaking of knives,’ said another, ‘why don’t we find his’n lying round? Flint warn’t the man to pick a seaman’s pocket; and the birds, I guess, would leave it be.’ ‘By the powers, and that’s true! ’ cried Silver. ‘There ain’t a thing left here,’ said Merry, still feeling round among the bones; ‘not a copper doit nor a baccy box. It don’t look nat’ral to me.’ ‘No, by gum, it don’t,’ agreed Silver; ‘not nat’ral, nor not nice, says you. Great guns! Messmates, but if Flint was living, this would be a hot spot for you and me. Six they were, and six are we; and bones is what they are now.’ ‘I saw him dead with these here deadlights,’ said Morgan. ‘Billy took me in. There he laid, with penny- pieces on his eyes.’ ‘Dead—aye, sure enough he’s dead and gone below,’ said the fellow with the bandage; ‘but if ever sperrit walked, it would be Flint’s. Dear heart, but he died bad, did Flint!’ ‘Aye, that he did,’ observed another; ‘now he raged, and now he hollered for the rum, and now he sang. ‘Fifteen Men’ were his only song, mates; and I tell you true, I never rightly liked to hear it since. It was main hot, and the windy was open, and I hear that old song cornin’ out as clear as clear—and the death-haul on the man already. ’ ‘Come, come,’ said Silver; ‘stow this talk. He’s dead, and he don’t walk, that I know; leastways, he won’t walk by day, and you may lay to that. Care killed a cat. Fetch ahead for the doubloons. ’ We started, certainly; but in spite of the hot sun and the staring daylight, the pirates no longer ran separate and shouting through the wood, but kept side by side and spoke with bated breath. The terror of the dead buccaneer had fallen on their spirits. The Treasure-hunt—The Voice Among the Trees PARTLY from the damping influence of this alarm, partly to rest Silver and the sick folk, the whole party sat down as soon as they had gained the brow of the ascent. The plateau being somewhat tilted towards the west, this spot on which we had paused commanded a wide prospect on either hand. Before us, over the tree- tops, we beheld the Cape of the Woods fringed with surf; behind, we not only looked down upon the anchorage and Skeleton Island, but saw—clear across the spit and the eastern lowlands—a great field of open sea upon the east. Sheer above us rose the Spy- glass, here dotted with single pines, there black with precipices. There was no sound but that of the distant breakers, mounting from all round, and the chirp of countless insects in the brush. Not a man, not a sail, upon the sea; the very largeness of the view increased the sense of solitude. Silver, as he sat, took certain bearings with his compass. ‘There are three ‘tall trees” said he, ‘about in the right line from Skeleton Island. ‘Spy-glass shoulder,’ I take it, means that lower p’int there. It’s child’s play to find the stuff now. I’ve half

tâlhar. Flint nu era omul sa-si buzunareasca tovarasii. Si-apoi nici pasarile n-aveau cum rapi cutitul! - Sa stii ca ai dreptate, lua-te-ar dracul! exclama Silver. - Totusi nu vad nimic, spuse Merry, pipaind cu luare- aminte pamântul în jurul scheletului. Macar vreun gologan de arama sa fi ramas, ori o tabachera, dar asa îmi cam da de banuit... - Asa-i! Asa-i! spuse si Silver. Ceva nu-i în regula. Da, scumpilor, sa fi fost în viata Flint nu ne mai plimbam noi pe-aici nestingheriti. Noi suntem sase, dar si ei tot sase au fost si n-au mai ramas decât ciolanele de pe urma lor. - Linisteste-te, a murit Flint al tau: l-am vazut mort cu ochii mei, raspunse Morgan. S-a dus Billy la capatâiul lui si l-am vazut zacând, cu doi gologani de arama apasându- i pleoapele. - Fireste ca a murit, confirma si piratul oblojit la cap. Dar daca mai umbla cineva pe pamânt dupa moarte, sa stiti ca nu-i altul decât Flint. Caci tare greu a mai murit! - Da, urât a mai murit, îl sustinu altul. Ra-1 apuca turbarea, ba cerea rom, ba începea sa urle cât îl lua gura "Lada mortului cea grea". Alt cântec nu l-am mai auzit sa fi cântat vreodata. Si, drept sa va spun, de atunci nu-mi mai place cântecul acesta. Era grozav de cald în ziua aceea si ferestrele erau deschise, iar Flint cânta de zor, desi abia-si mai tragea sufletul si-l îneca horcaitul mortii... - Hai, ajunge atâta palavrageala, înainte! striga Silver. Flint a murit si nici gând sa umble strigoi pe pamânt. Si chiar daca i-ar trece cumva prin cap sa iasa din groapa, stiti prea bine ca fantomele nu se arata decât noaptea, iar acum, cum vedeti, e ziua-n amiaza mare... Ce sa mai vorbim de raposati când ne asteapta colea dublonii. Ne-am continuat calea. Dar desi soarele stralucea sus pe cer, piratii nu se mai împrastiau si nu se mai strigau de departe între ei. Se tineau toti gramada si vorbeau în soapta: asemenea groaza continua sa le inspire piratul mort de atâta vreme. Capitolul XXXII în cautarea comorilor. Vocea din padure Poate si pentru ca groaza aceasta le cam luase tuturor piuitul, si în orice caz pentru a le mai da ragaz sa rasufle lui Silver si piratului celui bolnav, detasamentul facu un popas pe creasta podisului. Podisul acesta cobora usor spre apus, asa ca de unde ne aflam noi se deschideau privelisti în amândoua partile. în fata, dincolo de crestetele copacilor, vedeam Capul Paduratic, înramat de valurile spumegânde ale fluxului. în urma noastra se zareau nu numai strâmtoarea si Insula Scheletului, ci, dincolo de faleza si sesul dinspre partea rasaritului, se asternea larga oglinda a marii. Drept deasupra noastra se ridica spre tariile cerului "Ocheanul", napadit pe alocuri de dumbpavi de pin si crestat de râpe adânci. Doar mugetul departat al fluxului si bâzâitul nenumaratelor insecte tulbura linistea. Nu se vedea nici tipenie de om. Pe mare - nici o pânza. Senzatia asta de singuratate, care ne coplesea, venea, poate, si din prea largul întinsurilor ce ne înconjurau. Cât am poposit, Silver a facut calculele de trebuinta. - Uite ici sunt trei copaci înalti, spuse el, mânuind busola, si toti trei sunt asezati în linie dreapta fata de Insula Scheletului. "Umarul Ocheanului" trebuie sa fie valea de colo. Acum si un copil

a mind to dine first.’ ‘I don’t feel sharp,’ growled Morgan. ‘Thinkin’ o’ Flint—I think it were—as done me.’ ‘Ah, well, my son, you praise your stars he’s dead,’ said Silver. ‘He were an ugly devil,’ cried a third pirate with a shudder; ‘that blue in the face too! ’ ‘That was how the rum took him,’ added Merry. ‘Blue! Well, I reckon he was blue. That’s a true word.’ Ever since they had found the skeleton and got upon this train of thought, they had spoken lower and lower, and they had almost got to whispering by now, so that the sound of their talk hardly interrupted the silence of the wood. All of a sudden, out of the middle of the trees in front of us, a thin, high, trembling voice struck up the well-known air and words: ‘Fifteen men on the dead man’s chest— Yo-ho-ho, and a bottle of rum! ’ I never have seen men more dreadfully affected than the pirates. The colour went from their six faces like enchantment; some leaped to their feet, some clawed hold of others; Morgan grovelled on the ground. ‘It’s Flint, by !’ cried Merry. The song had stopped as suddenly as it began—broken off, you would have said, in the middle of a note, as though someone had laid his hand upon the singer’s mouth. Coming through the clear, sunny atmosphere among the green tree-tops, I thought it had sounded airily and sweetly; and the effect on my companions was the stranger. ‘Come,’ said Silver, struggling with his ashen lips to get the word out; ‘this won’t do. Stand by to go about. This is a rum start, and I can’t name the voice, but it’s someone skylarking—someone that’s flesh and blood, and you may lay to that. ’ His courage had come back as he spoke, and some of the colour to his face along with it. Already the others had begun to lend an ear to this encouragement and were coming a little to themselves, when the same voice broke out again—not this time singing, but in a faint distant hail that echoed yet fainter among the clefts of the Spy-glass. ‘Darby M’Graw,’ it wailed—for that is the word that best describes the sound—‘Darby M’Graw! Darby M’Graw!’ again and again and again; and then rising a little higher, and with an oath that I leave out: ‘Fetch aft the rum, Darby!’ The buccaneers remained rooted to the ground, their eyes starting from their heads. Long after the voice had died away they still stared in silence, dreadfully, before them. ‘That fixes it!’ gasped one. ‘Let’s go.’ ‘They was his last words,’ moaned Morgan, ‘his last words above board.’ Dick had his Bible out and was praying volubly. He had been well brought up, had Dick, before he came to sea and fell among bad companions. Still Silver was unconquered. I could hear his teeth rattle in his head, but he had not yet surrendered. ‘Nobody in this here island ever heard of Darby,’ he muttered; ‘not one but us that’s here.’ And then, making a great effort: ‘Shipmates,’ he cried, ‘I’m here to get that stuff, and I’ll not be beat by man or devil. I never was feared of Flint

ar putea gasi comorile. N-ar strica, cred, sa mai punem ceva în gura înainte de a ne apuca de lucru. - Parca nu-mi prea cere sufletul mâncare, bolborosi Morgan. Când mi-am adus aminte de Flint, mi-a pierit pe loc tot cheful. - Da, fiule, norocul tau ca a murit, spuse Silver. - Avea si o mutra de te baga în racori! exclama cutremurându-se al treilea pirat. Vânata toata! - Vânata era de atâta rom cât bea, adauga Merry. Vânata! Cum sa nu fi fost vânata! Romul te învineteste mai dihai ca moartea. Vederea scheletului si amintirea lui Flint îi impresionase în asemenea hal pe oamenii acestia, încât vorbeau tot mai încet, pâna când ajunsera la o soapta care nu mai tulbura defel linistea padurii. Si deodata, din hatis, se facu auzit un glas pitigaiat si strident, care intona cântecul cel atât de bine cunoscut: Lada mortului cea grea, Iu-hu-hu si-un sip de rom! Cin' spe handralai tinea... O groaza nebuna îi cuprinse pe pirati. într-o clipa se înverzira toti de spaima. Unul sari în picioare, ceilalti se agatara convulsiv unii de altii. Morgan cazu la pamânt si prinse sa se târâie prin iarba ca un sarpe. - A venit Flint! exclama Merry. Cântecul se întrerupse tot asa de brusc cum începuse, de parca i-ar fi astupat cineva gura cântaretului, gâtuindu-1 la jumatate de nota. Ziua era însorita si senina, iar glasul cântaretului atât de rasunator, încât n-am putut întelege deloc de ce s-au speriat asa de cumplit tovarasii mei de drum. - înainte! spuse Silver, abia miscând din buzele palide ca cenusa. Asa nu mai facem noi treaba. Fireste, toate astea sunt cât se poate de ciudate si nu stiu cine si-o fi facând de cap pe-acolo în padure, dar sunt sigur ca trebuie sa fie un om în carne si oase, si nu raposatul. între timp Silver îsi revenise si obrajii lui îsi recapatasera culoarea trandafirie. Se îmbarbatasera un pic si ceilalti au- zindu-1. Când deodata rasuna iar în departare aceeasi voce. Dar acum nu mai cânta, ci striga un cuvânt de undeva de foarte departe, si strigatul acesta stârnea ecouri ciudate printre stâncile "Ocheanului". - Darby Mac Graw! striga vocea. Darby Mac Graw! Asa repeta la nesfârsit vocea, pâna când mai adauga o sudalma urâta si mugi: - Darby, adu-mi niste rom! Tâlharii parca prinsesera radacini în pamânt, si ochii le erau gata sa iasa din orbite. De mult amutise vocea, dar ei mai urmau sa stea asa, pironiti locului, muti de groaza. - Ne-am lamurit, bâigui unul. Trebuie sa fugim. - Astea au fost ultimele lui cuvinte, gemu Morgan. Ultimele lui cuvinte înainte de moarte. Dick îsi scoase dintre catrafuse biblia si începu sa se roage. înainte de a porni pe mare si a ajunge bandit, Dick crescuse într-o familie evlavioasa. Numai Silver nu se da batut. Dintii îi clantaneau de groaza, dar nici nu vroia sa auda de retragere. - Nimeni afara de noi n-a mai auzit pe insula asta de Darby, bolborosea el nauc. Nimeni, afara de noi... Apoi îsi recapata stapânirea de sine si striga: Ascultati colea la mine! Am venit aici sa gasesc comoara si nimeni nu ma va putea opri - nici om, nici diavol. Nu m-am temut de Flint pe când traia si, dracul sa-l ia, n-am sa ma tem nici acum, când e mort. La un sfert de mila departare de noi zac îngropate sapte sute de mii de lire sterline. Nu cumva se va gasi un

in his life, and, by the powers, I’ll face him dead. There’s seven hundred thousand pound not a quarter of a mile from here. When did ever a gentleman o’ fortune show his stem to that much dollars for a boozy old seaman with a blue mug—and him dead too?’ But there was no sign of reawakening courage in his followers, rather, indeed, of growing terror at the irreverence of his words. ‘Belay there, John!’ said Merry. ‘Don’t you cross a sperrit. ’ And the rest were all too terrified to reply. They would have run away severally had they dared; but fear kept them together, and kept them close by John, as if his daring helped them. He, on his part, had pretty well fought his weakness down. ‘Sperrit? Well, maybe,’ he said. ‘But there’s one thing not clear to me. There was an echo. Now, no man ever seen a sperrit with a shadow; well then, what’s he doing with an echo to him, I should like to know? That ain’t in natur’, surely?’ This argument seemed weak enough to me. But you can never tell what will affect the superstitious, and to my wonder, George Merry was greatly relieved. ‘Well, that’s so,’ he said. ‘You’ve a head upon your shoulders, John, and no mistake. ‘Bout ship, mates! This here crew is on a wrong tack, I do believe. And come to think on it, it was like Flint’s voice, I grant you, but not just so clear-away like it, after all. It was liker somebody else’s voice now—it was liker—‘ ‘By the powers, Ben Gunn!’ roared Silver. ‘Aye, and so it were,’ cried Morgan, springing on his knees. ‘Ben Gunn it were!’ ‘It don’t make much odds, do it, now?’ asked Dick. ‘Ben Gunn’s not here in the body any more’n Flint.’ But the older hands greeted this remark with scorn. ‘Why, nobody minds Ben Gunn,’ cried Merry; ‘dead or alive, nobody minds him. ’ It was extraordinary how their spirits had returned and how the natural colour had revived in their faces. Soon they were chatting together, with intervals of listening; and not long after, hearing no further sound, they shouldered the tools and set forth again, Merry walking first with Silver’s compass to keep them on the right line with Skeleton Island. He had said the truth: dead or alive, nobody minded Ben Gunn. Dick alone still held his Bible, and looked around him as he went, with fearful glances; but he found no sympathy, and Silver even joked him on his precautions. ‘I told you,’ said he—‘I told you you had sp’iled your Bible. If it ain’t no good to swear by, what do you suppose a sperrit would give for it? Not that!’ and he snapped his big fingers, halting a moment on his crutch. But Dick was not to be comforted; indeed, it was soon plain to me that the lad was falling sick; hastened by heat, exhaustion, and the shock of his alarm, the fever, predicted by Dr. Livesey, was evidently growing swiftly higher. It was fine open walking here, upon the summit; our way lay a little downhill, for, as I have said, the plateau tilted towards the west. The pines, great and small, grew wide apart; and even between the clumps of nutmeg and azalea, wide open spaces baked in the hot sunshine. Striking, as we did, pretty near north-west across the island, we drew, on the one hand,

cavaler al norocului, care sa întoarca pupa si s-o stearga de lânga asemenea gramada de bani de frica unui betivan cu mutra vânata, care mai e si mort pe lânga toate? î Dar cuvintele lui nu mai aveau puterea sa-i îmbarbateze pe tâlhari. Dimpotriva, lipsa asta de cuviinta fata de umbra mortului nu facea decât sa le mareasca groaza. - Taci, John! soptea Merry. Nu sudui fantoma. Ceilalti erau atât de împietriti de spaima, încât nu puteau rosti nici un cuvânt. Nici macar nu cutezau s-o rupa de fuga. Frica îi facea sa se strânga ca oile în jurul lui Silver, simtindu-1 ca el e cel mai curajos dintre dânsii. Iar el izbutise, cum am mai spus, sa se descotoroseasca de spaima care-i întepenea pe ei. - Voi credeti ca striga o fantoma? Poate sa fie si fantoma, spuse el. Dar am auzit cu totii ecoul, nu-i asa? Ei bine, care dintre voi a mai vazut sa aiba fantoma umbra? N-a vazut nimeni. Si daca fantomele n-au umbra, înseamna ca n-au nici ecou. întelesu-m-ati? Argumentele lui mi s-au parut destul de slabe. Dar niciodata nu-i chip sa stii dinainte ce anume poate avea influenta asupra oamenilor superstitiosi. Spre marea mea uimire, George Merry striga îndata, usurat: - Asa e. Si ce cap mai ai tu pe umeri, John!... Toate-s în regula, prieteni! Ati luat-o olecutica haisa cu totii! Glasul cam semana el, nu-i vorba, cu al lui Flint, dar parca tot nu al lui era... mi s-a parut a semana mai curând cu glasul lui... - Pe toti dracii, sa stiti ca era glasul lui Ben Gunn! mugi Silver. - Ai dreptate! exclama Morgan, ridicându-se de jos si ramânând într-un genunchi. Era glasul lui Ben Gunn! - Parca e mare deosebire? întreba Dick. Amândoi sunt raposati. Dar marinarii mai în vârsta îl privira cu dispret. - Da-1 încolo pe Ben Gunn! striga Merry. Viu ori mort, n-avem ce ne teme de o stârpitura ca el! M-a cuprins mirarea vazându-i cât de repede si-au venit în fire cu totii si cum le-au revenit într-o clipa culorile în obraji. Peste câteva minute se pusesera pe palavrageala si doar trageau din când în când cu urechea, naravind sa auda iar glasul cel ciudat. Dar nimic nu tulbura linistea. De la o vreme piratii si-au luat iar poverile pe umeri si au purces la drum. în fata pasea Merry, care tinea în mâna busola lui John, pentru a ne pastra mereu ruta pe aceeasi linie cu Insula Scheletului. Spusese adevarul Merry: viu sau mort, Ben Gunn nu mai inspira nici o teama cât de cât nimanui. Numai Dick continua sa-si tina în mâini biblia si arunca priviri speriate în jur. Dar nimeni nu-i mai dadea atentie, ba Silver începuse chiar sa-si bata joc de teama lui superstitioasa: - Ti-am spus ca ti-ai stricat biblia. Oare crezi tu ca fantomele s-ar speria de o biblie pe care nici nu se mai poate jura nimeni? Ti-ai gasit! Ha! si Silver se opri o clipa trosnind din degete. Nici atâtica! Dar nici un fel de cuvinte nu-1 mai puteau linisti pe Dick. Curând mi-am dat seama ca trebuie sa fie rau bolnav. De caldura, oboseala si spaima, frigurile ce le prevestise doctorul Livesey îl scuturau tot mai avan. Pe culmea dealului nu mai cresteau atâtea tufarisuri, si înaintam acum mult mai usor. începusem chiar sa coborâm, pentru ca, dupa cum am mai spus, podisul se înclina usor spre apus. între pini - care mai înalti, care mai scunzi - ramâneau largi spatii goale. Si chiar printre dumbravile de nucari se asterneau ici-colo poiene întinse si pârjolite de dogoarea soarelui, înaintând spre nord-vest, ne apropiam de "Umarul Ocheanului". Jos sub noi vedeam valurând larga oglinda a golfului vestic, unde ma scuturasera asa de cumplit

ever nearer under the shoulders of the Spy-glass, and on the other, looked ever wider over that western bay where I had once tossed and trembled in the oracle. The first of the tall trees was reached, and by the bearings proved the wrong one. So with the second. The third rose nearly two hundred feet into the air above a clump of underwood—a giant of a vegetable, with a red column as big as a cottage, and a wide shadow around in which a company could have manoeuvred. It was conspicuous far to sea both on the east and west and might have been entered as a sailing mark upon the chart. But it was not its size that now impressed my companions; it was the knowledge that seven hundred thousand pounds in gold lay somewhere buried below its spreading shadow. The thought of the money, as they drew nearer, swallowed up their previous terrors. Their eyes burned in their heads; their feet grew speedier and lighter; their whole soul was found up in that fortune, that whole lifetime of extravagance and pleasure, that lay waiting there for each of them. Silver hobbled, grunting, on his crutch; his nostrils stood out and quivered; he cursed like a madman when the flies settled on his hot and shiny countenance; he plucked furiously at the line that held me to him and from time to time turned his eyes upon me with a deadly look. Certainly he took no pains to hide his thoughts, and certainly I read them like print. In the immediate nearness of the gold, all else had been forgotten: his promise and the doctor’s warning were both things of the past, and I could not doubt that he hoped to seize upon the treasure, find and board the HISPANIOLA under cover of night, cut every honest throat about that island, and sail away as he had at first intended, laden with crimes and riches. Shaken as I was with these alarms, it was hard for me to keep up with the rapid pace of the treasure-hunters. Now and again I stumbled, and it was then that Silver plucked so roughly at the rope and launched at me his murderous glances. Dick, who had dropped behind us and now brought up the rear, was babbling to himself both prayers and curses as his fever kept rising. This also added to my wretchedness, and to crown all, I was haunted by the thought of the tragedy that had once been acted on that plateau, when that ungodly buccaneer with the blue face —he who died at Savannah, singing and shouting for drink— had there, with his own hand, cut down his six accomplices. This grove that was now so peaceful must then have rung with cries, I thought; and even with the thought I could believe I heard it ringing still. We were now at the margin of the thicket. ‘Huzza, mates, all together!’ shouted Merry; and the foremost broke into a run. And suddenly, not ten yards further, we beheld them stop. A low cry arose. Silver doubled his pace, digging away with the foot of his crutch like one possessed; and next moment he and I had come also to a dead halt. Before us was a great excavation, not very recent, for the sides had fallen in and grass had sprouted on the bottom. In this were the shaft of a pick broken in two and the boards of several packing-cases strewn around. On one of these boards I saw, branded with a hot iron, the name WALRUS—the name of Flint’s ship.

valurile în barcuta mea câteva zile în urma. Cel dintâi copac mai înalt la care am ajuns se dovedi a fi altul decât cel indicat pe harta. Dupa ce am consultat iar busola, l-am gasit nepotrivit pe cel de-al doilea. Al treilea avea aproape doua sute de picioare înaltime. Era un urias al lumii vegetale, cu trunchi rosu si gros, de nu-1 puteau cuprinde cu bratele câtiva oameni. La umbra lui ar fi putut poposi un pluton întreg. Pinul acesta putea fi vazut fara îndoiala de departe, si dinspre rasarit, unde se asternea marea, si dinspre asfintit, unde era uscatul, asa ca putea sa fie trecut pe harta ca un singur punct de reper. Dar tovarasii mei de drum nu se aratau impresionati de dimensiunile copacului, ci mai curând îi tulbura gândul ca la umbra lui s-ar putea sa fie îngropate cele sapte sute de mii de lire sterline. La gândul banilor le pierisera toate spaimele. Ochii le ardeau în cap, pasul le devenise mai sigur. Se gândeau cu totii numai la bogatia ce-i asteapta si la viata de lux si risipa ce le-o va aduce. Silver topaia, sprijinindu-se în cârja. Narile i se umfla- sera. înjura ca un nebun când mustele i se asezau pe fata asudata si înfierbântata. La mine privea cu o ura de moarte, smuncind furios de funia cu care eram legat. Nici nu se mai straduia sa-si ascunda gândurile. I le citeam pe fata ca din carte. Ajuns în sfârsit la doi pasi de aurul râvnit, uitase de toate - si de fagaduielile sale, si de avertismentele doctorului. Fireste, el nadajduia sa puna mâna pe comoara, sa gaseasca apoi noaptea goeleta si sa porneasca în larg, dupa ce ne va fi taiat mai întâi beregata la toti. Zbuciumat de gândurile acestea negre, abia ma mai puteam tine de pirati, poticnindu-ma la fiecare pas. Silver smuncea mereu de funie, aruncându-mi priviri cumplite... Dick pasea lalâu în urma tuturor, bolborosind rugaciuni si sudalme. Frigurile îl scuturau din ce în ce mai tare. La vederea acestui nenorocit ma simteam si mai rau. Mi se naluceau mereu tragediile ce se petrecusera cândva pe locurile acestea. îl vedeam aievea pe tâlharul cu fata învinetita, care omorâse aici sase oameni si se dusese apoi sa moara undeva la Sivannah, urlând cântece si cerând rom în ceasul mortii. Dumbrava asta tihnita rasunase cândva de strigate de agonie. Mi se nazareau gemetele si tipetele nenorocitilor acelora. în sfârsit am iesit din tufisuri. - Dupa mine, prieteni! striga Merry. Toti piratii aflati în fata noastra se repezira în fuga dupa el. Dar nu facura nici zece pasi, ca se oprira brusc. Rasuna un urlet de mânie. Silver salta ca turbat, sprijinin- du-se în cârja. O clipa mai târziu ne opriram si noi. în fata noastra se afla o groapa mare, sapata se vede mai demult, caci marginile i se naruisera si pe fundul ei crestea iarba. Din fundul sapaturii se vedea rasarind un mâner de târnacop si câteva scânduri care închipuisera cândva o lada. Pe una din scânduri se afla sapata cu fierul rosu o inscriptie: "Morsa". Asa se chema vasul ce-i apartinuse lui Flint. Era limpede ca cineva gasise si rapise comorile. Sapte sute de mii de lire sterline disparusera.

All was clear to probation. The CACHE had been found and rifled; the seven hundred thousand pounds were gone! The Fall of a Chieftain THERE never was such an overturn in this world. Each of these six men was as though he had been struck. But with Silver the blow passed almost instantly. Every thought of his soul had been set full-stretch, like a racer, on that money; well, he was brought up, in a single second, dead; and he kept his head, found his temper, and changed his plan before the others had had time to realize the disappointment. ‘Jim,’ he whispered, ‘take that, and stand by for trouble.’ And he passed me a double-barrelled pistol. At the same time, he began quietly moving northward, and in a few steps had put the hollow between us two and the other five. Then he looked at me and nodded, as much as to say, ‘Here is a narrow comer,’ as, indeed, I thought it was. His looks were not quite friendly, and I was so revolted at these constant changes that I could not forbear whispering, ‘So you’ve changed sides again.’ There was no time left for him to answer in. The buccaneers, with oaths and cries, began to leap, one after another, into the pit and to dig with their fingers, throwing the boards aside as they did so. Morgan found a piece of gold. He held it up with a perfect spout of oaths. It was a two-guinea piece, and it went from hand to hand among them for a quarter of a minute. ‘Two guineas!’ roared Merry, shaking it at Silver. ‘That’s your seven hundred thousand pounds, is it? You’re the man for bargains, ain’t you? You’re him that never bungled nothing, you wooden-headed lubber!’ ‘Dig away, boys,’ said Silver with the coolest insolence; ‘you’ll find some pig-nuts and I shouldn’t wonder. ’ ‘Pig-nuts!’ repeated Merry, in a scream. ‘Mates, do you hear that? I tell you now, that man there knew it all along. Look in the face of him and you’ll see it wrote there.’ ‘Ah, Merry,’ remarked Silver, ‘standing for cap’n again? You’re a pushing lad, to be sure.’ But this time everyone was entirely in Merry’s favour. They began to scramble out of the excavation, darting furious glances behind them. One thing I observed, which looked well for us: they all got out upon the opposite side from Silver. Well, there we stood, two on one side, five on the other, the pit between us, and nobody screwed up high enough to offer the first blow. Silver never moved; he watched them, very upright on his crutch, and looked as cool as ever I saw him. He was brave, and no mistake. At last Merry seemed to think a speech might help matters. ‘Mates,’ says he, ‘there’s two of them alone there; one’s the old cripple that brought us all here and blundered us down to this; the other’s that cub that I mean to have the heart of. Now, mates—‘ He was raising his arm and his voice, and plainly meant to lead a charge. But just then—crack! crack! crack!— three musket-shots flashed out of the thicket. Merry tumbled head foremost into the excavation; the man with the bandage spun round like a teetotum and fell all his length upon his side, where he lay dead, but still twitching; and the other three

Capitolul XXXIII Caderea capeteniei Parca de când fusese facuta lumea nu se mai prabusisera atât de naprasnic cele mai luminoase nadejdi. Toti cei sase pirati stateau ca loviti de trasnet. Silver îsi veni în fire primul. Atât de dornic fusese el de banii acestia si iata ca într-o singura clipa s-a pomenit fara nimic. Dar nu-si pierdu capul, îsi recapata stapânirea de sine si izbuti chiar sa-si schimbe planurile mai înainte ca tovarasii lui sa-si poata da macar seama de cele întâmplate. - Jim, sopti el, uite, tine asta si fii gata. Si-mi vârî în mina un pistol cu doua tevi. Totodata el o porni încetisor la deal, astfel ca groapa sa ramâna între noi si cei cinci tâlhari. Apoi Silver îmi arunca o privire si dadu din cap de parca ar fi vrut sa spuna: "Grea situatie". Eram în totul de acord cu el. Privirea i se facuse iar mângâietoare. Am simtit ca ma cuprinde dezgustul de fatarnicia lui. Nu m-am putut stapâni sa nu-i soptesc: - Vasazica iar îti tradezi tovarasii. Dar el nu mai avu când sa-mi raspunda. Tâlharii sarisera în groapa, urlând si înjurând, si rascoleau pamântul cu ghearele, aruncând scândurile în toate partile. Morgan gasise o moneda de aur si o ridica înjurând. Moneda era de doua guinee. Câteva clipe trecu din mâna-n mâna. - Doua guinee! urla Merry, întinzând moneda spre Silver. Nu cumva astea sunt cele sapte sute de mii ale tale ? Ce mai spui acum, amatorule de tratate? Asa-i ca reusesti în toate, cap de lemn ce esti ? - Sapati, sapati, baieti, spuse Silver cu o ironie rece. Poate gasiti si niste ghinde, ca tare le mai plac porcilor. - Ghinde?! scrâsni cu turbare Merry. îl auziti ce spune, fratilor? Al naibii sa fiu de nu stia totul dinainte! Uitati - va la mutra lui, sta scris pe ea! - Eh, Merry, spuse cu repros Silver. Nu cumva iar vrei sa te faci capitan? Cum te vad eu, esti un flacau care stie sa razbata. Dar de data asta toata lumea era de partea lui Merry. Unul câte unul prinsera sa iasa din groapa tâlharii, aruncându-ne priviri însetate de sânge. însa, spre norocul nostru, toti erau pe malul celalalt. Asa am stat cu totii câteva clipe, doi împotriva celorlalti cinci, despartiti de groapa. Nici una din parti nu se hotarî sa atace prima. Silver statea neclintit. Calm si cu sânge rece, se sprijinea în cârja, urmarind cu ochi ageri miscarile dusmanilor. Era într-adevar un om curajos Silver acesta. în sfârsit, Merry hotarî sa-si îmbarbateze ciracii printr-o cuvântare. - Prieteni, spuse el, avem în fata doi oameni: unul e schilodul cel batrân care ne-a adus aici la pieire, iar celalalt e tâncanul pe care de mult vroiam sa-l hacuiesc bucati. Acum... Si el ridica mâna, înaltându-si glasul, gata sa-si porneasca la atac ceata. Când deodata, poc! poc! poc! - rasunara din desis trei focuri de muscheta. Merry cazu cu capul în jos, drept în groapa. Omul cu oblojeala pe frunte se rasuci în loc ca un titirez si cazu alaturi de el. Ceilalti trei o rupsera de fuga. în aceeasi clipa John Lunganul îsi descarca amândoua pistoalele drept în Merry, care încerca sa iasa din groapa. Murind, Merry îl privi drept în ochi pe ucigasul sau.

turned and ran for it with all their might. Before you could wink, Long John had fired two barrels of a pistol into the struggling Merry, and as the man rolled up his eyes at him in the last agony, ‘George,’ said he, ‘I reckon I settled you.’ At the same moment, the doctor, Gray, and Ben Gunn joined us, with smoking muskets, from among the nutmeg-trees. ‘Forward!’ cried the doctor. ‘Double quick, my lads. We must head ‘em off the boats.’ And we set off at a great pace, sometimes plunging through the bushes to the chest. I tell you, but Silver was anxious to keep up with us. The work that man went through, leaping on his crutch till the muscles of his chest were fit to burst, was work no sound man ever equalled; and so thinks the doctor. As it was, he was already thirty yards behind us and on the verge of strangling when we reached the brow of the slope. ‘Doctor,’ he hailed, ‘see there! No hurry!’ Sure enough there was no hurry. In a more open part of the plateau, we could see the three survivors still running in the same direction as they had started, right for Mizzen- mast Hill. We were already between them and the boats; and so we four sat down to breathe, while Long John, mopping his face, came slowly up with us. ‘Thank ye kindly, doctor,’ says he. ‘You came in in about the nick, I guess, for me and Hawkins. And so it’s you, Ben Gunn!’ he added. ‘Well, you’re a nice one, to be sure.’ ‘I’m Ben Gunn, I am,’ replied the maroon, wriggling like an eel in his embarrassment. ‘And,’ he added, after a long pause, ‘how do, Mr. Silver? Pretty well, I thank ye, says you. ’ ‘Ben, Ben,’ murmured Silver, ‘to think as you’ve done me!’ The doctor sent back Gray for one of the pick-axes deserted, in their flight, by the mutineers, and then as we proceeded leisurely downhill to where the boats were lying, related in a few words what had taken place. It was a story that profoundly interested Silver; and Ben Gunn, the half-idiot maroon, was the hero from beginning to end. Ben, in his long, lonely wanderings about the island, had found the skeleton—it was he that had rifled it; he had found the treasure; he had dug it up (it was the haft of his pick-axe that lay broken in the excavation); he had carried it on his back, in many weary journeys, from the foot of the tall pine to a cave he had on the two-pointed hill at the north-east angle of the island, and there it had lain stored in safety since two months before the arrival of the HISPANIOLA. When the doctor had wormed this secret from him on the afternoon of the attack, and when next morning he saw the anchorage deserted, he had gone to Silver, given him the chart, which was now useless—given him the stores, for Ben Gunn’s cave was well supplied with goats’ meat salted by himself—given anything and everything to get a chance of moving in safety from the stockade to the two-pointed hill, there to be clear of malaria and keep a guard upon the money. ‘As for you, Jim,’ he said, ‘it went against my heart, but I did what I thought best for those who had stood by their duty; and if you were not one of these, whose fault was it?’ That morning, finding that I was to be involved in the horrid

- Acum suntem chit, nu-i asa, George? îi striga Silver. Printre tufarisuri îl vazuram pe doctor, pe Gray si Ben Gunn. Toti trei stateau cu muschetele fumegând în mâini. - înainte! striga doctorul. Grabiti-va, baieti! Trebuie sa le taiem calea spre salupe. Ne-am repezit cu totii înainte, facându-ne loc printre tufarisurile ce ne ajungeau pâna la piept. Silver se straduia din rasputeri sa nu ramâna în urma noastra. Asa de avan se salta în cârja, încât parea ca or sa i se rupa bucati muschii încordati ai pieptului. Dupa cum spunea mai târziu doctorul, nici un om sanatos n-ar fi putut rezista la o asemenea goana. Când am ajuns la costisa, Silver ramasese cu treizeci de iarzi în urma noastra si era vlaguit detot. - Doctore, striga el, priveste! Nu mai avem de ce ne grabi! într-adevar, graba noastra era de prisos. Ajunsi la luminis, i-am vazut pe cei trei tâlhari gonind spre Al Treilea Catarg astfel, ca ne aflam acum între fugari si barci si puteam sa poposim o clipa. John Lunganul se apropie încetisor de noi, stergându-si fata de sudoare. - Multumesc din toata inima, doctore, spuse el. Ai ajuns exact la vreme pentru a ne salva pe amândoi... A-a, vasazica tu erai, Ben Gunn? adauga el. Bravo tie, baiatule. - Da, eu sunt, raspunse stingherit fostul pirat, tot facându-i la plecaciuni lui Silver. Ce mai faceti, mister Silver? întreba el dupa o lunga pauza. O duceti bine, nu-i asa? - Eh, Ben, Ben, mormai Silver, nu credeam sa-mi faci tu una ca asta! Doctorul îl trimise pe Gray dupa târnacopul ce-1 aruncasera în fuga tâlharii, iar apoi, în vreme ce coboram cu totii fara graba costisa spre barci, ne povesti în câteva cuvinte cele petrecute în ultimele zile. Silver îi asculta cu lacomie fiece cuvânt. Eroul povestirii era Ben Gunn, pustnicul cel pe jumatate iesit din minti. Dupa cum povestea doctorul, Ben, în vremea ratacirilor sale, daduse si peste schelet si peste comoara. El despuiase scheletul si dezgropase banii din pamânt, iar târnacopul ce-1 vazusem noi la fundul gropii tot al lui era. Carase încetul cu încetul tot aurul de sub pinul cel înalt pâna-n pestera de sub dealul cu doua creste, în partea de nord-est a insulei. Munca asta supraomeneasca luase sfârsit abia cu doua luni înainte de sosirea "Hispaniolei". Doctorul aflase toate acestea din gura lui chiar la prima lor întâlnire, în ziua atacului asupra fortaretei noastre. în dimineata urmatoare, vazând ca goeleta a disparut, doctorul venise la Silver, îi daduse harta, care nu mai avea acum nici o însemnatate, si îi lasase în stapânire fortareata cu toate merindele, deoarece în pestera lui Ben se afla din belsug carne sarata de caprioara, pe care pustnicul le vâna cu mâna lui. Multumita acestui siretlic, prietenii mei capatasera putinta sa iasa fara nici un pericol din fortareata, mutându-se pe dealul cel cu doua creste, departe de smârcurile, unde bântuiau frigurile, si alaturi de pestera cu comorile. - Fireste, dragul meu Jim, adauga doctorul, îmi dadeam seama ca mutarea noastra poate sa te puna într-o situatie foarte dificila, si eram întristat din cauza asta, dar trebuia sa ma gândesc mai întâi de toate la cei ce-si îndeplinisera constiincios datoria. La urma urmelor, numai tu esti vinovat ca nu erai cu noi. Dar în dimineata când m-a vazut prizonier la pirati, doctorul a înteles ca daca or afla cumva banditii de disparitia comorilor, au sa-si verse focul pe mine. De aceea l-a lasat pe squire Trelawney sa-l pazeasca pe capitan si, împreuna cu Gray si Ben Gunn, a pornit spre pinul cel mare. Vazând pe drum detasamentul nostru i-a luat-o pe

disappointment he had prepared for the mutineers, he had run all the way to the cave, and leaving the squire to guard the captain, had taken Gray and the maroon and started, making the diagonal across the island to be at hand beside the pine. Soon, however, he saw that our party had the start of him; and Ben Gunn, being fleet of foot, had been dispatched in front to do his best alone. Then it had occurred to him to work upon the superstitions of his former shipmates, and he was so far successful that Gray and the doctor had come up and were already ambushed before the arrival of the treasure- hunters. ‘Ah,’ said Silver, ‘it were fortunate for me that I had Hawkins here. You would have let old John be cut to bits, and never given it a thought, doctor. ’ ‘Not a thought,’ replied Dr. Livesey cheerily. And by this time we had reached the gigs. The doctor, with the pick-axe, demolished one of them, and then we all got aboard the other and set out to go round by sea for North Inlet. This was a run of eight or nine miles. Silver, though he was almost killed already with fatigue, was set to an oar, like the rest of us, and we were soon skimming swiftly over a smooth sea. Soon we passed out of the straits and doubled the south-east comer of the island, round which, four days ago, we had towed the HISPANIOLA. As we passed the two-pointed hill, we could see the black mouth of Ben Gunn’s cave and a figure standing by it, leaning on a musket. It was the squire, and we waved a handkerchief and gave him three cheers, in which the voice of Silver joined as heartily as any. Three miles farther, just inside the mouth of North Inlet, what should we meet but the HISPANIOLA, cruising by herself? The last flood had lifted her, and had there been much wind or a strong tide current, as in the southern anchorage, we should never have found her more, or found her stranded beyond help. As it was, there was little amiss beyond the wreck of the main-sail. Another anchor was got ready and dropped in a fathom and a half of water. We all pulled round again to Rum Cove, the nearest point for Ben Gunn’s treasure-house; and then Gray, single-handed, returned with the gig to the HISPANIOLA, where he was to pass the night on guard. A gentle slope ran up from the beach to the entrance of the cave. At the top, the squire met us. To me he was cordial and kind, saying nothing of my escapade either in the way of blame or praise. At Silver’s polite salute he somewhat flushed. ‘John Silver,’ he said, ‘you’re a prodigious villain and imposter—a monstrous imposter, sir. I am told I am not to prosecute you. Well, then, I will not. But the dead men, sir, hang about your neck like mill-stones.’ ‘Thank you kindly, sir,’ replied Long John, again saluting. ‘I dare you to thank me!’ cried the squire. ‘It is a gross dereliction of my duty. Stand back. ’ And thereupon we all entered the cave. It was a large, airy place, with a little spring and a pool of clear water, overhung with ferns. The floor was sand. Before a big fire lay Captain Smollett; and in a far comer, only duskily flickered over by the blaze, I beheld great heaps of coin and quadrilaterals built of bars of gold. That was Flint’s treasure that we had come so far

dinainte; doctorul l-a trimis dupa noi pe Ben Gunn care era foarte iute de picior. Ben a hotarât sa profite de superstitia fostilor sai tovarasi, facându-i sa se opreasca în cale si vârându-i în toate spaimele dupa cum v-am mai descris. Zabava asta le-a dat putinta lui Gray si doctorului sa ajunga la pin si sa se ascunda în preajma lui, mai înainte de a-si face aparitia piratii. - Ce bine s-a nimerit ca Hawkins era cu mine! spuse Silver. Sa nu fi fost el, nici n-ai fi clipit, doctore, sa ma tai în bucati! - Ba bine ca nu! raspunse râzând doctorul Livesey. între timp ajunsesem la tarm. Doctorul sfarâma îndata cu târnacopul una din barci, ca sa nu se mai poata folosi tâlharii de ea, apoi ne suiram cu totii în cealalta barca si porniram în jurul insulei spre Rada de Nord. Aveam de strabatut opt sau noua mile. Cât era de obosit, Silver se aseza si el la lopeti, vâslind alaturi de noi. Am iesit din golf în largul marii, care era neteda ca oglinda. Am ocolit capul de sud-est al insulei, urmând calea pe care o facusem patru zile în urma cu "Hispaniola". Trecând pe lânga dâmbul cu doua creste, am vazut gura neagra a intrarii în pestera lui Ben Gunn si un om stând alaturi, sprijinit în muscheta. Omul acesta era squire Trelawney. I-am facut semn cu batistele si am strigat de trei ori "ura", iar Silver striga mai tare ca noi toti. Mai strabatând trei mile, am intrat în Rada de Nord si am vazu-t-o pe "Hispaniola" noastra. Salta pe apa în voia valurilor. Fluxul o urnise de pe bancul de nisip. Sa fi batut vântul astazi, ori sa fi fost aici un curent tot atât de puternic, cum era în Rada de Sud, am fi putut pierde pentru totdeauna corabia. în cel mai bun caz am fi gasit-o numai tandari. Spre norocul nostru însa, goeleta era teafara si nevatamata, daca facem abstractie de faptul ca-si pier- du-se pânza cea mare. Am aruncat în apa ancora de rezerva la o adâncime de un stânjen si jumatate, apoi am pornit cu salupa spre Coltul Betivului, cel mai apropiat punct de pestera lui Ben Gunn. Acolo am debarcat si l-am trimis pe Gray sa faca de straja pe "Hispaniola" în cursul noptii. Pe costisa lina ne-a întâmpinat squire Trelawney. Cu mine squire-ul s-a aratat foarte dragastos si nu mi-a pomenit nici un cuvânt de dezertarea mea. Dar când s-a apropiat Silver, salutându-1 ceremonios, squire Trelawney a rosit de mânie. - Esti un tradator mârsav si un escroc, John Silver! spuse el. Un escroc cum nu s-a mai pomenit altul, sir! M-au convins oamenii sa te las în pace, si le-am fagaduit ca asa voi face. Dar mortii continua sa atârne de gâtul dumitale, sir, ca niste pietre de moara... - Va multumesc din inima, sir, raspunse Lunganul, salutându-1 iar. - Nu cuteza sa-mi multumesti! racni squire Trelawney. îmi calc datoria din cauza dumitale. Piei din ochii mei! Am intrat cu totii în pestera. Grota era încapatoare si aerul dinauntrul ei foarte curat, izvora un pâraias din pamânt, purtându-si apa cristalina într-un mic helesteu, înramat în tufe dese de feriga. Pe jos era presarat nisip. Lânga un foc ce pâlpâia vesel statea culcat capitanul Smollett. Iar în fundul pesterii licarea stins o gramada uriasa de monede si lingouri de aur. Acestea erau comorile lui Flint, comorile de dragul carora facusem noi un drum atât de lung si obositor si de dragul carora murisera saptesprezece oameni din echipajul "Hispaniolei". Dar câte vieti omenesti, câta suferinta si sânge mai trebuisera pentru a strânge bogatia asta! Câte vase fusesera scufundate, câti oameni viteji fusesera ucisi sau siliti sa paseasca cu ochii legati pe-o scândura îngusta, înaltata deasupra valurilor! Câte focuri de tun; câta minciuna si cruzime! Se mai

to seek and that had cost already the lives of seventeen men from the HISPANIOLA. How many it had cost in the amassing, what blood and sorrow, what good ships scuttled on the deep, what brave men walking the plank blindfold, what shot of cannon, what shame and lies and cruelty, perhaps no man alive could tell. Yet there were still three upon that island—Silver, and old Morgan, and Ben Gunn— who had each taken his share in these crimes, as each had hoped in vain to share in the reward. ‘Come in, Jim,’ said the captain. ‘You’re a good boy in your line, Jim, but I don’t think you and me’11 go to sea again. You’re too much of the born favourite for me. Is that you, John Silver? What brings you here, man?’ ‘Come back to my dooty, sir,’ returned Silver. ‘Ah! ’ said the captain, and that was all he said. What a supper I had of it that night, with all my friends around me; and what a meal it was, with Ben Gunn’s salted goat and some delicacies and a bottle of old wine from the HISPANIOLA. Never, I am sure, were people gayer or happier. And there was Silver, sitting back almost out of the firelight, but eating heartily, prompt to spring forward when anything was wanted, even joining quietly in our laughter—the same bland, polite, obsequious seaman of the voyage out. 34 And Last THE next morning we fell early to work, for the transportation of this great mass of gold near a mile by land to the beach, and thence three miles by boat to the HISPANIOLA, was a considerable task for so small a number of workmen. The three fellows still abroad upon the island did not greatly trouble us; a single sentry on the shoulder of the hill was sufficient to ensure us against any sudden onslaught, and we thought, besides, they had had more than enough of fighting. Therefore the work was pushed on briskly. Gray and Ben Gunn came and went with the boat, while the rest during their absences piled treasure on the beach. Two of the bars, slung in a rope’s end, made a good load for a grown man—one that he was glad to walk slowly with. For my part, as I was not much use at carrying, I was kept busy all day in the cave packing the minted money into bread-bags. It was a strange collection, like Billy Bones’s hoard for the diversity of coinage, but so much larger and so much more varied that I think I never had more pleasure than in sorting them. English, French, Spanish, Portuguese, Georges, and Louises, doubloons and double guineas and moidores and sequins, the pictures of all the kings of Europe for the last hundred years, strange Oriental pieces stamped with what looked like wisps of string or bits of spider’s web, round pieces and square pieces, and pieces bored through the middle, as if to wear them round your neck—nearly every variety of money in the world must, I think, have found a place in that collection; and for number, I am sure they were like autumn leaves, so that my back ached with stooping and my fingers with sorting them out. Day after day this work went on; by every evening a fortune had been stowed aboard, but there was another fortune

gaseau acum pe insula asta trei oameni - Silver, batrânul Morgan si Ben - care luasera parte cândva la toate aceste cumplite faradelegi si nu pierdusera înca nadejdea sa-si capete partea de comoara. - Intra, Jim, spuse capitanul. în felul tau poate ca nu esti un baiat rau, dar îti dau cuvântul ca nu te mai iau niciodata cu mine pe mare, pentru ca prea esti rasfatat si faci numai ce ai tu chef sa faci... A, ai venit si tu, John Silver! Ce te aduce la noi? - M-am întors la îndatoririle mele, sir, raspunse Silver. - A! rosti capitanul. Si nu mai adauga nici un cuvânt. Ce minune a fost cina în seara aceea, alaturi de toti prietenii mei! Ce gustoasa mi s-a parut saratura de caprioara a lui Ben, pe care am stropit-o cu vin vechi de pe "Hispaniola"! Nu mai fusesera niciodata oameni mai veseli si fericiti ca noi. Silver sedea într-un colt, ferindu-se de lumina, dar mânca cât sapte si sarea îndata sprinten sa ne serveasca ori de câte ori era nevoie de serviciile lui, râzând la toate glumele noastre, într-un cuvânt, redevenise iar bucatarul acela vesel, cuviincios si supus din timpul calatoriei noastre. Capitolul XXXlV Si ultimul A doua zi dimineata ne-am apucat devreme de lucru. Pâna la tarm era o mila întreaga. Trebuia sa caram pe mal tot aurul nostru si de-acolo sa-l ducem cu barca pâna la bordul "Hispaniolei" - o munca foarte grea pentru o ceata atât de mica de oameni. Cei trei tâlhari care rataceau în preajma nu ne mai inspirau defel teama. Era de ajuns sa punem un singur om de straja pe culmea dâmbului, pentru ca sa nu ne mai poata lua nimeni prin surprindere. Afara de asta, presupuneam ca banditii s-au saturat pentru multa vreme de ciocniri razboinice. Munceam cu totii în sudoarea fruntii. Gray si Ben Gunn carau aurul cu barca pâna la goeleta, iar noi ceilalti îl duceam la tarm. Legam cu frânghii doua lingouri de aur si ni le încarcam unii altora pe umeri, caci mai mult de doua lingouri nu era în stare sa duca nimenea dintre noi. Eu, care nu prea aveam putere sa car asemenea greutati, am fost lasat în pestera sa încarc banii în sacii unde tinusem pâna atunci pesmeti. Ca si în lada lui Billy Bones, gasisem aici monede din cele mai diferite, numai ca, fireste, erau mult mai multe, îmi facea o nespusa placere sa le aleg. Monede englezesti, frantuzesti, spaniole, portugheze, guinee si ludovici, dubloni si monede de câte doua guinee, muador si techini, monede cu chipurile tuturor regilor europeni din ultimii o suta de ani, ciudate monede orientale, având sapate pe ele cine stie ce ghemuri de ata ori pânze de paianjen, monede rotunde, patrate, monede gaurite la mijloc, ca sa poata fi purtate la gât, monede din toate colturile lumii îsi gasisera loc în colectia asta. Erau mai multe decât frunzele toamnei. Ma durea spinarea si-mi amortisera degetele de atâta poraiala cu ele. Trecea zi dupa zi, dar nu mai vedeam capatul muncii noastre. în fiece seara expediam cu barca gramezi întregi din comoara, si tot atâtea gramezi mai ramâneau sa zaca înca în pestera.

waiting for the morrow; and all this time we heard nothing of the three surviving mutineers. At last—I think it was on the third night—the doctor and I were strolling on the shoulder of the hill where it overlooks the lowlands of the isle, when, from out the thick darkness below, the wind brought us a noise between shrieking and singing. It was only a snatch that reached our ears, followed by the former silence. ‘Heaven forgive them,’ said the doctor; “tis the mutineers! ’ ‘All drunk, sir,’ struck in the voice of Silver from behind us. Silver, I should say, was allowed his entire liberty, and in spite of daily rebuffs, seemed to regard himself once more as quite a privileged and friendly dependent. Indeed, it was remarkable how well he bore these slights and with what unwearying politeness he kept on trying to ingratiate himself with all. Yet, I think, none treated him better than a dog, unless it was Ben Gunn, who was still terribly afraid of his old quartermaster, or myself, who had really something to thank him for; although for that matter, I suppose, I had reason to think even worse of him than anybody else, for I had seen him meditating a fresh treachery upon the plateau. Accordingly, it was pretty gruffly that the doctor answered him. ‘Drunk or raving,’ said he. ‘Right you were, sir,’ replied Silver; ‘and precious little odds which, to you and me.’ ‘I suppose you would hardly ask me to call you a humane man,’ returned the doctor with a sneer, ‘and so my feelings may surprise you, Master Silver. But if I were sure they were raving—as I am morally certain one, at least, of them is down with fever—I should leave this camp, and at whatever risk to my own carcass, take them the assistance of my skill. ’ ‘Ask your pardon, sir, you would be very wrong,’ quoth Silver. ‘You would lose your precious life, and you may lay to that. I’m on your side now, hand and glove; and I shouldn’t wish for to see the party weakened, let alone yourself, seeing as I know what I owes you. But these men down there, they couldn’t keep their word— no, not supposing they wished to; and what’s more, they couldn’t believe as you could.’ ‘No,’ said the doctor. ‘You’re the man to keep your word, we know that. ’ Well, that was about the last news we had of the three pirates. Only once we heard a gunshot a great way off and supposed them to be hunting. A council was held, and it was decided that we must desert them on the island —to the huge glee, I must say, of Ben Gunn, and with the strong approval of Gray. We left a good stock of powder and shot, the bulk of the salt goat, a few medicines, and some other necessaries, tools, clothing, a spare sail, a fathom or two of rope, and by the particular desire of the doctor, a handsome present of tobacco. That was about our last doing on the island. Before that, we had got the treasure stowed and had shipped enough water and the remainder of the goat meat in case of any distress; and at last, one fine morning, we weighed anchor, which was about all that we could manage, and stood out of North Inlet, the same colours flying that the captain had flown and fought under at the palisade. The three fellows must have been watching us closer than

în toata vremea asta nici n-am auzit, nici n-am vazut pe vreunul din tâlharii ramasi teferi. în sfârsit - într-a treia seara, daca nu ma însel, pe când suiam cu doctorul dâmbul, am auzit jos în bezna, ca un fel de cântec, sau un tipat. O adiere de vânt adusese pâna la noi auitul acesta, pe care nu-1 puteam deslusi ce e. - Piratii trebuie sa fie, ierte-i Dumnezeu, spuse doctorul. - Sunt toti beti, sir, am auzit din urma vocea lui Silver. Silver se bucura de deplina libertate si, cu toata raceala ce i-o aratam, începuse iar sa se poarte familiar cu noi, ca o sluga privilegiata. Parea sa nu observe dispretul tuturor si se silea sa ne faca fiecaruia fel de fel de servicii, aratându- ne o extrema politete. Cu toate acestea, toti se purtau cu el mai rau decât s-ar fi purtat cu un câine. Numai eu si Ben Gunn ne purtam ceva mai bine cu el. Ben Gunn se mai temea înca de fostul sau sef, iar eu îi eram recunoscator pentru ca ma scapase de moarte, desi aveam, fireste, toate motivele sa-l cred si mai rau decât l-ar fi crezut oricine altul, caci nu puteam uita cum se pregatise el sa ma tradeze si a doua oara. Doctorul raspunse taios la replica lui Silver: - Poate ca sunt bolnavi si aiureaza... - Foarte adevarat, sir, spuse Silver, dar pentru noi asta are prea putina importanta. - Presupun ca nu pretinzi sa te consideri cine stie ce om sensibil si nobil, mister Silver, replica ironic doctorul, si stiu ca sentimentele mele pot sa-ti para oarecum ciudate. Dar daca as fi într-adevar convins ca macar unul din ei e bolnav si delireaza, m-as duce chiar cu riscul vietii sa-i dau ajutor medical. - Va cer iertare, sir, dar ati savârsi o mare greseala, protesta Silver. N-ati face decât sa va pierdeti pretioasa dumneavoastra viata: atâta tot. Acum sunt cu tot sufletul de partea dumneavoastra si n-as vrea ca detasamentul nostru sa piarda un om cum sunteti dumneavoastra. Va sunt foarte îndatorat. Iar oamenii acestia n-ar fi în stare pentru nimica în lume sa-si respecte cuvântul de cinste. Mai mult chiar: nici în cuvântul dumneavoastra de cinste nu s-ar încrede niciodata. - în schimb dumneata stii foarte bine sa te tii de cuvânt, spuse doctorul. Am avut prilejul sa ma conving nu demult. N-am mai putut afla aproape nimic despre cei trei pirati. Numai o data a mai ajuns pâna la auzul nostru un foc de arma; am tras concluzia ca piratii or fi umblând la vânat. La o consfatuire ce a urmat au luat cu totii hotarârea sa nu-i mai primim pe bord, ci sa-i lasam pe insula. Mai ales Ben Gunn s-a bucurat grozav de hotarârea asta. A aprobat-o si Gray. Le-am lasat o mare rezerva de pulbere si gloante, un morman de came de caprioara, ceva medicamente si alte obiecte de trebuinta: scule, îmbracaminte, o pânza de rezerva, câtiva colaci de frânghie si, dupa staruinta deosebita a doctorului, o buna portie de tutun. Nu ne mai ramânea nimic de facut pe insula. încarcasem pe corabie si aurul, si apa de baut si, pentru orice eventualitate, resturile de carne de caprioara. în sfârsit am ridicat ancora si am iesit din Rada de Nord. Deasupra noastra fâlfâia acelasi steag, sub care luptasem si ne aparasem fortul împotriva piratilor. Curând iesi la iveala ca tâlharii ne urmareau mult mai cu luare-aminte decât crezuseram noi, caci, strabatând strâmtoarea si apropiindu-ne de tarmul sudic al insulei, i-am vazut pe toti trei stând în genunchi pe limba de pamânt si întinzându-si rugator spre noi mâinile. Ne simteam inima grea, dar n-aveam alta solutie. Cine stie daca n-ar fi pornit o noua rebeliune în caz ca-i luam cu noi pe bord ? Afara de asta, e si crud sa iei cu tine niste oameni pe care-i

we thought for, as we soon had proved. For coming through the narrows, we had to lie very near the southern point, and there we saw all three of them kneeling together on a spit of sand, with their arms raised in supplication. It went to all our hearts, I think, to leave them in that wretched state; but we could not risk another mutiny; and to take them home for the gibbet would have been a cruel sort of kindness. The doctor hailed them and told them of the stores we had left, and where they were to find them. But they continued to call us by name and appeal to us, for God’s sake, to be merciful and not leave them to die in such a place. At last, seeing the ship still bore on her course and was now swiftly drawing out of earshot, one of them—I know not which it was—leapt to his feet with a hoarse cry, whipped his musket to his shoulder, and sent a shot whistling over Silver’s head and through the main-sail. After that, we kept under cover of the bulwarks, and when next I looked out they had disappeared from the spit, and the spit itself had almost melted out of sight in the growing distance. That was, at least, the end of that; and before noon, to my inexpressible joy, the highest rock of Treasure Island had sunk into the blue round of sea. We were so short of men that everyone on board had to bear a hand—only the captain lying on a mattress in the stem and giving his orders, for though greatly recovered he was still in want of quiet. We laid her head for the nearest port in Spanish America, for we could not risk the voyage home without fresh hands; and as it was, what with baffling winds and a couple of fresh gales, we were all worn out before we reached it. It was just at sundown when we cast anchor in a most beautiful land-locked gulf, and were immediately surrounded by shore boats full of Negroes and Mexican Indians and half-bloods selling fruits and vegetables and offering to dive for bits of money. The sight of so many good-humoured faces (especially the blacks), the taste of the tropical fruits, and above all the lights that began to shine in the town made a most charming contrast to our dark and bloody sojourn on the island; and the doctor and the squire, taking me along with them, went ashore to pass the early part of the night. Here they met the captain of an English man-of- war, fell in talk with him, went on board his ship, and, in short, had so agreeable a time that day was breaking when we came alongside the HISPANIOLA. Ben Gunn was on deck alone, and as soon as we came on board he began, with wonderful contortions, to make us a confession. Silver was gone. The maroon had connived at his escape in a shore boat some hours ago, and he now assured us he had only done so to preserve our lives, which would certainly have been forfeit if ‘that man with the one leg had stayed aboard. ’ But this was not all. The sea-cook had not gone empty- handed. He had cut through a bulkhead unobserved and had removed one of the sacks of coin, worth perhaps three or four hundred guineas, to help him on his further wanderings. I think we were all pleased to be so cheaply quit of him. Well, to make a long story short, we got a few hands on board, made a good cruise home, and the HISPANIOLA

asteapta la destinatie spânzuratoarea. Doctorul le striga unde le-am lasat merindele si pulberea, explicându-le cum pot fi gasite. Dar ei ne strigau pe nume, ne implorau sa ne facem mila si sa nu-i lasam sa moara în pustietatea asta. în cele din urma, vazând ca goeleta se îndeparteaza, unul din ei - nu stiu care - scoase un tipat salbatic, sari în picioare si, ducând la ochi muscheta, o descarca în directia noastra. Glontul trecu suierând deasupra capului lui Silver si ne gauri pânza cea mare. Dupa împuscatura asta deveniram toti mai prevazatori, ascunzându-ne în dosul balustradei. Când m-am hotarât, în sfârsit, sa arunc o privire din ascunzisul meu, piratii nu se mai vedeau pe tarm, si nici tarmul aproape ca nu se mai vedea, iar pe aproape de prânz, spre nespusa mea bucurie, a disparut la orizont si cel mai înalt dintre dâmburile Insulei Comorilor. Eram atât de putini, încât trebui sa muncim toti din rasputeri. Capitanul ne dadea toate poruncile stând culcat pe o saltea la pupa. Se întremase, dar mai avea nevoie de odihna. Hotarâsem sa acostam în cel mai apropiat port al Americii Spaniole, pentru a angaja un nou echipaj, caci fara ajutorul lui nu ne puteam decide sa savârsim lungul drum spre casa. Vântul se schimba des si ne abatea din cale; afara de asta, de doua ori am trecut prin niste furtuni groaznice si eram cu totii complet istoviti si sleiti de puteri, când ne-am vazut, în sfârsit, ajunsi la tarmul american. Soarele asfintea când am aruncat noi ancora într-o rada pitoreasca. Ne-au înconjurat îndata o multime de barci, pline de negri, mulatri si indieni mexicani, care ne vindeau fel de fel de fructe si legume si se aratau gata sa sara în orice clipa în apa dupa monedele ce le lasam sa cada de sus de pe bord. Fetele prietenoase si blajine (cele mai multe negre), delicioasele fructe tropicale si mai ales luminile ce le vedeam scaparând pretutindeni în oras - cât de minunate erau toate acestea, cât de putin semanau cu posomorâta si sângeroasa Insula a Comorilor! Doctorul si squire-ul hotarâra sa-si petreaca seara în oras. M-au luat si pe mine cu ei. Pe tarm ne-am întâlnit cu capitanul unui vas de razboi englez, care ne-a invitat la el pe bord. Am petrecut foarte bine si ne-am întors pe "Hispaniola" doar spre zori. Nu l-am gasit pe punte decât pe Ben Gunn, si de îndata ce ne-a vazut, începu sa se bata cu pumnul în piept, tânguindu- se si învinuindu-se de cele mai grozave crime. Toata pricina era ca Silver disparuse. Ben ne-a marturisit ca de fapt i-a ajutat chiar el sa se suie în barca, deoarece era convins ca ne ameninta vesnic primejdia "câta vreme se afla pe bord diavolul acesta schiop". Dar bucatarul nu-si luase talpasita cu mâinile goale. Facând o spartura în peretele corabiei, furase un saculet cu bani - trei ori patru sute de guinee - care, fara îndoiala, aveau sa-i prinda bine în peregrinarile lui viitoare. Nu-i vorba, am fost si noi multumiti ca am scapat atât de ieftin de el. Ca sa nu mai lungesc istoria asta, voi spune doar ca, luând pe bord câtiva marinari, am ajuns cu bine la Bristol. "Hispaniola" s-a întors tocmai la timp, caci mister Blandly începuse sa cugete daca n-ar fi cazul sa ne trimita în ajutor cea de-a doua corabie. Din tot echipajul ne întorceam acasa doar cinci oameni. "Bea si dracii sa te ia" - iata o profetie care se adeverise pe deplin în privinta tuturor celorlalti. De altminteri, "Hispaniola" se dovedise mai norocoasa decât corabia despre care cântau piratii: Toti saptezeci si cinci nu s-au mai întors nicicând - I-a primit marea în al ei adânc. Fiecare din noi îsi primi partea sa de comoara. Unii s-au folosit cu

reached Bristol just as Mr. Blandly was beginning to think of fitting out her consort. Five men only of those who had sailed returned with her. ‘Drink and the devil had done for the rest,’ with a vengeance, although, to be sure, we were not quite in so bad a case as that other ship they sang about: With one man of her crew alive, What put to sea with seventy-five. All of us had an ample share of the treasure and used it wisely or foolishly, according to our natures. Captain Smollett is now retired from the sea. Gray not only saved his money, but being suddenly smit with the desire to rise, also studied his profession, and he is now mate and part owner of a fine full-rigged ship, married besides, and the father of a family. As for Ben Gunn, he got a thousand pounds, which he spent or lost in three weeks, or to be more exact, in nineteen days, for he was back begging on the twentieth. Then he was given a lodge to keep, exactly as he had feared upon the island; and he still lives, a great favourite, though something of a butt, with the country boys, and a notable singer in church on Sundays and saints’ days. Of Silver we have heard no more. That formidable seafaring man with one leg has at last gone clean out of my life; but I dare say he met his old Negress, and perhaps still lives in comfort with her and Captain Flint. It is to be hoped so, I suppose, for his chances of comfort in another world are very small. The bar silver and the arms still lie, for all that I know, where Flint buried them; and certainly they shall lie there for me. Oxen and wain-ropes would not bring me back again to that accursed island; and the worst dreams that ever I have are when I hear the surf booming about its coasts or start upright in bed with the sharp voice of Captain Flint still ringing in my ears: ‘Pieces of eight! Pieces of eight! ’

cap de averea lor, altii, dimpotriva, si-au risipit prosteste banii, fiecare dupa cum îi era si firea. Capitanul Smollett se lasa de navigatie. Gray nu numai ca îsi pastra banii, dar, hotarând neasteptat sa-si refaca viata, se apuca sa studieze serios arta militara. Acum e timonier si coproprietar al unui vas excelent si bine echipat. Cât despre Ben Gunn, si-a primit si el mia sa de lire sterline si le-a cheltuit în trei saptamâni, ori mai exact în nouasprezece zile, caci într-a douazecea a venit la noi cersetor. Squire Trelawney a facut tocmai ceea ce se temuse Ben ca va face cu el: i-a dat un loc de paznic în gradina. Ben traieste si pâna acum, se cearta, se cearta de zor si apoi iar se împaca cu prichindeii din sat, iar duminica si sarbatorile cânta cu mare însufletire în corul bisericii. De Silver n-am mai auzit niciodata nimic. Marinarul cel schiop, care mi-a otravit copilaria, a disparut pentru totdeauna din viata mea. Si-o fi gasit pesemne consoarta tuciurie si traieste pe undeva fara griji, cu ea si cu capitanul Flint. Sa speram ca asa e, caci sansele ce le are de-a gasi o viata mai buna pe cealalta lume sunt cu totul reduse. Restul comorilor - lingourile de argint si armele - continua sa zaca unde le- a îngropat raposatul Flint. Si, în ceea ce ma priveste, ramân de parere ca e mai bine asa. Nimic în lume nu m-ar mai face sa plec înca o data spre insula aceea blestemata. Pâna acum mai visez uneori noaptea valurile ce izbesc spumegând în maluri si sar din pat speriat, când mi se nazare glasul ragusit al capitanului Flint: - Piastri! Piastri! Piastri! REFERINTE CRITICE Primele opere ale lui Stevenson apartin genului eseului si schitei: O calatorie în interiorul tarii (An Inland Voyage, 1878), Calatorii cu un magar prin Cevennes (Travels with a Donkey in the Cevennes, 1879), Studii familiare despre oameni si carti (Familiar Studies of Men and Books, 1882) si altele. înca din aceste opere Stevenson s-a dovedit a fi un maestru al stilului literar elegant, iar în cartea Noile basme arabe (The New Arabian Nights, 1882), el a aparut în fata cititorilor ca un captivant povestitor de aventuri extraordinare. Stevenson si-a expus conceptia despre sarcinile creatiei literare într-o serie de articole. în Arta scrisului (The Arts of Writing), el a declarat deschis ca în societatea moderna arta nu are alt scop decât acela de a amuza. Scriitorul se ridica împotriva artei realiste, care reflecta activitatea de fiecare zi. Sarcina literaturii este aceea de-a hrani imaginatia cititorilor. în eseul Lampagiii (The Lantern Bearers), Stevenson afirma ca adevarata viata a omului consta nu în

activitatea lui practica, ci în visuri: "Ea este atât de putin legata de împrejurarile exterioare (pe care observatorul le consemneaza în caietul sau de note), încât poate chiar sa nu aiba nici o legatura cu ele: si adevarata viata a omului, pentru care el si consimte sa existe, se desfasoara pe de-a-ntregul în sfera imaginatiei. Preotul poate sa se pasioneze în orele libere dupa fapte de arme, fermierul - dupa navigatie, iar bancherul - dupa realizari în domeniul artei". Renuntarea lui Stevenson la descrierea realitatii cotidiene a fost un act de repudiere a modului de viata burghez. El a vazut ca aceasta orânduire îl lipseste complet pe om de o viata spirituala adevarata, înlocuieste dorintele estetice cu practica lucida, mercantila a luptei pentru existenta. Stevenson respinge categoric orice legatura a artei cu morala. Artistul nu este un mentor al cititorilor, ci un maestru care creeaza tablouri interesante pentru a satisface nazuinta omului spre extraordinar, pentru a-1 amuza povestindu-i întâmplari prin care cititorul însusi nu trece niciodata, dar pe care, în schimb, le poate trai în imaginatie. Conceptiile estetice ale lui Stevenson poarta incontestabil amprenta teoriilor literare din epoca decadentismului. Aceasta conceptie despre sarcinile literaturii sta si la baza romanelor lui Stevenson, dintre care chiar primul, Insula comorilor (Treasure Island, 1883), i-a adus scriitorului o mare popularitate. Desi evenimentele din roman se petrec în secolul al XVIII-lea, opera nu are un caracter istoric în sensul exact al cuvântului. Cititorul nu gaseste aici nici evenimente istorice importante, nici descrieri de moravuri si obiceiuri. Naratiunea se reduce la relatarea de catre Jim Hawkins a extraordinarelor peripetii legate de cautarea comorii ascunse de un oarecare capitan Kidd pe o insula pierduta undeva pe întinsul marilor. în cautarea comorii porneste o expeditie la care participa si micul Jim. Echipajul goeletei "Hispaniola" este format din pirati; ei intentioneaza sa puna mâna pe comoara capitanului Kidd când aceasta va fi descoperita de squire-ul Trelawney si de doctorul Livesey, care poseda o harta indicând locul unde este ascunsa. Jim afla planurile secrete ale piratilor si, datorita lui, Trelawney si Livesey reusesc sa-si atinga scopul, dupa ce biruie tot felul de piedici. Pe insula se afla fostul pirat Ben Gunn, care a fost silit sa debarce acolo si care a petrecut multi ani în singuratate. El îi ajuta sa gaseasca comoara. înca în acest roman s-au manifestat trasaturile caracteristice ale maiestriei de povestitor a lui Stevenson. El acorda atentie nu atât crearii de caractere, cât inventarii unei actiuni si a unor situatii interesante. Definind genul operelor create de el, Stevenson le-a numit nu novei, ci romance; primul dintre acesti termeni ar putea fi tradus ca "roman realist", iar al doilea ca "roman romantic". Fantezia lui Stevenson nu este însa complet rupta de realitate. Comportarea personajelor sale este destul de motivata din punct de vedere psihologic, motivele actiunilor lor netradând nimic supranatural sau nefiresc. Stevenson este extrem de laconic în descrierea cadrului actiunii, introducând numai amanunte strict necesare pentru întelegerea evenimentelor lor. Povestirea se dezvolta dinamic si într-o serie de episoade atinge o mare intensitate dramatica. în acelasi spirit si-a descris Stevenson si celelalte romane. Rapit (Kidnapped, 1888) si Catriona (1893) istorisesc povestirea tânarului scotian David Blafour, al carui unchi i-a lasat o mostenire. David trece printr-o multime de aventuri pâna când (în al doilea roman) îsi gaseste fericirea alaturi de fata iubita, Catriona. Desi în aceste opere fondul istoric este mai expresiv decât în Insula comorilor,

totusi lupta iacobitilor, pe care a descris-o cu atâta profunzime la timpul sau Walter Scott, are doar o importanta secundara pentru dezvoltarea actiunii principale. Evenimentele rascoalei iacobite din 1745 servesc ca fond si romanului Stapânul mosiei Ballantrae (The Masre of Ballantrae, 1889), în care actiunea principala este axata pe dusmania nascuta între doi frati din cauza unei mosteniri. Printre operele lui Stevenson se distinge nuvela Ciudata poveste a doctorului Jerky 11 si a domnului Hyde (The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde, 1886), care aminteste de cele mai sumbre fantezii romantice ale scriitorului american Edgar Poe. Spre deosebire de celelalte romane, scriitorul pune aici problema filosofica-etica a luptei dintre bine si rau în om. Doctorul Jekyll, dându-si seama de existenta unor înclinatii rele în firea sa, este obsedat de ideea de a-si crea un alter ego care sa întrupeze una dintre laturile personalitatii sale. Jekyll reuseste sa inventeze un medicament cu ajutorul caruia creeaza o fiinta vie, denumita de el domnul Hyde. Jekyll îi transmite lui Hyde toate înclinatiile si pornirile sale. Asadar, doctorul Jekyll duce o existenta dubla. Ca doctorul Jekyll, el le apare tuturor drept un om foarte cuviincios, care se bucura de respect pentru cunostintele sale si pentru conduita sa morala. Alaturi de el, însa, exista odiosul si respingatorul domn Hyde, purtatorul tuturor viciilor ascunse ale lui Jekyll. Treptat, Hyde începe sa nu-1 mai asculte pe Jekyll. El comite o crima îngrozitoare. Medicamentul începe sa-si piarda efectul si, lui Jekyll, dupa ce se reîntrupeaza în Hyde, îi vine tot mai greu sa revina la forma sa corporala initiala. în ajunul demascarii doctorul Jekyll se sinucide. Tema luptei dintre bine si rau în firea omeneasca este tratata în nuvela lui Stevenson fara o legatura cu conditiile vietii reale. Scriitorul înfatiseaza aceste însusiri în mod abstract. Ele îi apar misterioase si enigmatice. Stevenson nu este însa deloc un apologet al raului si al imoralitatii. El constata doar faptul ca omul modern este supus influentei pornirilor rele. Aceasta problema a luptei dintre principiile bune si cele rele se întâlneste si în romanele sale mentionate mai înainte, dar acolo nu este pusa cu atâta tarie. Trebuie relevat curiosul paralelism dintre nuvele lui Stevenson si romanul lui Oscar Wilde Portretul lui Dorian Gray. La Wilde tema dedublarii este rezolvata pe plan estetic. în romanul sau, Dorian Gray duce si el o viata dubla. Acolo înclinatiile rele ale eroului se reflecta pe portretul lui. La Stevenson un mare rol în dedublarea personalitatii îl joaca stiinta. Doctorul Jekyll îsi creeaza cel de al doilea "eu" în urma descoperirii unui medicament. Elementele stiintifico-fantastice din nuvela lui Stevenson si-au gasit ulterior continuarea la George Herbert Wells. Criza culturii burgheze si-a pus pecetea asupra creatiei lui Stevenson si acest lucru s-a vadit atât în renuntarea la descrierea realitatii contemporane, cât si în tendinta scriitorului de a se eschiva de la o apreciere etica a conduitei persoanajelor. De aici, caracterul original al romantismului lui Stevenson. Romanticii de la începutul secolului al XIX-lea erau subiectivi, în sensul ca operele lor îsi fixau întotdeauna simpatiile asupra uneia sau alteia dintre partile aflate în lupta. Romantismul lui Stevenson avea, putem spune, un caracter obiectivist. Aceasta nu înseamna, fireste, ca scriitorul nu lua atitudine fata de ceea ce descria. Stevenson însusi, judecând dupa amintirile persoanelor care l-au cunoscut îndeaproape, era un om de un mare farmec personal, un artist care iubea ceea ce era cu adevarat frumos. El pretuia la

oameni curajul, energia, cinstea si devotamentul. Desi în operele sale el evita sa-si exprime în mod direct simpatia sau antipatia fata de diferitele personaje, cititorul nu poate sa nu simta ca, în adâncul inimii, Stevenson este de partea acelor eroi ai sai care întruchipeaza o atitudine morala fata de viata. Meritele lui ca stilist s-au vadit si în romane, care sunt scrise într-o limba cizelata, fara ornamente de prisos. Stevenson a cautat nu atât sa trezeasca cititorului perceptii vizuale, cât sa-i provoace, printr-o povestire dinamica, anumite emotii, interesul, asteptarea, teama, sa-i înflacareze imaginatia. Opunând realitatii cotidiene extraordinarul, Stevenson voia, dupa cum spune scriitorul Henry James, sa dezvolte "sentimentele cele mai alese - neastâmparul, cutezanta, hotarârea, pasiunea, curiozitatea, nobletea, elocventa si prietenia", cautând ca "traditiile acestor însusiri pretioase sa nu dispara". A. ANIXT Cartile lui Stevenson captiveaza cititorii de toate vârstele. Dar, cu toate ca operele sale sunt incluse în circa treizeci de volume, la nivelul mondial Stevenson ramâne a fi, totusi, autorul unei singure carti, care este, evident, Insula comorilor. Anume prin acest roman se impune adevaratul Stevenson, unicul în felul sau, cel putin asa cum l-au savurat si continua sa-l savureze miile de cititori. Dmitri URNOV Scrisa în anii 1880-1881 si publicata initial cu pseudonimul "Capitan George Nort", Insula comorilor n-are nici un rând plictisitor (ceea ce corespunde întocmai exigentelor autorului). Tonalitatea confesionala, vibratia încordata si agreabila a stilului sobru, angrenarea personajelor într-un subiect frapant, plin de conflicte si rezolvari romantico-dramatice, tensiunea sporita a manifestarii personajelor dau universului acestei opere o tinuta si o pregnanta artistica impunatoare. De aici si paralelismele justificate facute între Insula comorilor si Doamna Bovary a lui Gustave Flaubert de catre Richard Aldington, biograful lui Robert Louis Stevenson. Dar prospetimea, atât acea a mesajului artistic, cât si a stilului vibrant, pe care o aduce în genere romanul sau de aventuri, nu sta numai în dinamismul, exuberanta si în sobrietatea lui stilistica, ci, întâi de toate, în însasi conceptia si viziunea interioara a autorului asupra problemelor abordate si interpretarii si realizarii personajelor. Deoarece, cum spunea Henry James, Stevenson voia sa dezvolte publicului cititor "sentimentele cele mai alese - neastâmparul, cutezanta, hotarârea, pasiunea, curiozitatea, nobletea, elocventa si prietenia". Cultul extraordinarului pe care îl opune realitatii cotidiene respective i-a dictat evident lui Stevenson sa lupte întreaga viata pentru o maxima posibilitate de realizare a visului, comoara caruia i-ar putea trezi cititorului anume emotii si i-ar aprinde interesul, l-ar agita si i-ar destepta si stimula simtirea si imaginatia. Influentat indiscutabil, dupa cum remarca istoricii literari, de teoriile literare ale decadentismului, Robert Louis Stevenson a pledat întotdeauna pentru caracterul delectabil al artei, proclamându-se astfel contra realismului brut al acesteia. Atât în arta scrisului, cât si în eseul Lampagiii el mentioneaza ca viata individului nu consta în activitatea, ci în visurile lui. însa renuntarea sa la descrierea vietii imediate reprezinta mai degraba un act îndraznet de renegare totala si absoluta a modului de trai burghez, fapt care l-a facut sa fie vehement fata de orice raport dintre arta si morala. De unde credem ca nu-i deloc incidental cazul ca Stevenson da totusi prioritate inventarii de actiuni si situatii captivante sau mai

bine zis extraordinare si nu crearii de caractere. Or, în aceasta de fapt si rezida trasaturile caracteristice ale maiestriei sale narative. Dupa propriile definitii, operele sale nu sunt "romane realiste" (novei), ci "romane romantice" (romance). Elocventa în aceasta constelatie de idei este si capodopera Insula comorilor. Evenimentele ce i-au servit drept fundal istoric pentru scrierea acestui roman au avut loc doar în secolul al XVIII-lea. Autorul însa nu reconstituie nici cât de cât evenimentele importante ale vremii si nici nu se lasa atras de descrierea unor moravuri sau obiceiuri de atunci. Stevenson e obsedat în fond de imaginea romantic o-drama ti ca ce-o tainuieste comoara capitanului Flint, de subsidiarul misterios al visului romantic pe care îl opune celui avid de bogatie al realului, întru realizarea caruia personajele sale au a trece printr-o serie de peripetii extraordinare. Dupa cum va descoperi mai apoi însusi micul Jim, întreg echipajul de naieri ai goeletei "Hispaniola" cu care purcesera în cautarea insulei comorilor din largul marilor se vor dovedi pirati adevarati. Trairile si aventurile dramatice si circumstantele romantice prin care trece personajul central al romanului, cât si altele (bunaoara, cum este John Silver - unul dintre cele mai complicate, mai complexe si contradictorii caractere create de Stevenson; el este în acelasi timp rau si destept, hâtru si energic, puternic si curajos), precum si comportarea lor sunt destul de convingatoare si reliefate psihologic, ceea ce înseamna ca totusi au un sol real si ca sfideaza în principiu de la sine nefirescul sau supranaturalul. "Triunghiul" Jim, doctorul Livesey si squire-ul Trelawney pe care autorul îl suprapune piratilor, planurilor secrete ale acestora de nimicire a echipajului si de acaparare a comorii, dupa gasirea si îmbarcarea acesteia pe vas, este menit sa înfrunte toate obstacolele si sa-si atinga scopul. Pe lânga aceea ca ei dispun de o harta ce indica precis locul unde este ascunsa comoara, lor li se alatura piratul Ben Gunn, debarcat odinioara pe insula în deplina singuratate. Omorurile salbatice savârsite de catre piratii deghizati de dragul stapânirii comorii, lupta întru obtinerea ei pe de o parte a squire-ului si doctorului Livesey care sunt ajutati de catre agerul Jim si de fostul pirat Ben Gunn, laconismul descrierii desfasurarii actiunii, precum si lupta dintre bine si rau, pe de alta parte, confera operei a aureola romantica si o intensitate dramatica certa. Or, peripetiile micului Jim Hawkins, dat fiind ca sunt o adevarata odisee, reprezinta cautarea si gasirea unor cu totul altor comori - interioare, sufletesti, cu adevarat suverane. Micul Jim, erou în toata puterea cuvântului, tine piept întregii perioade de viata marina, încordate si pândite de moarte, manifestându- si finalmente în toata amploarea, frumusetea lor launtrica, activa, etico-civica si umanitara: curajul si barbatia, onestitatea si ingeniozitatea, abilitatea si decizia, cumsecadenia si credinta în realitatile de prietenie si în îndeplinirea datoriilor de serviciu si de om... Notele pline de optimism si barbatie a caracterului micului Jim imprima o tonalitate majora, patetica si umana întregului operei, îi confera un suflu romantic irepetabil care sta în adevar sub semnele visului. Romanele ulterioare ale scriitorului Rapit (1888), Catriona (1893), chiar gratie fundalului istoric mult mai plastic fata de acel, bunaoara, din Insula comorilor, cu voia sau fara voia autorului însa poarta amprenta acelorasi stari de spirit, cutreierate de aventuri. Daca în paginile acestor creatii rascoala iacobita în cele din urma ocupa direct vorbind totusi macar un loc secund în dezvoltarea actiunii principale a subiectelor, apoi în Stapânul mosiei Ballantrae (1889), spre exemplu, autorul refuza total a-si muia pana în valul

framântarilor istorice ale vremii, actiunea propriu-zisa a prozei fiind alimentata doar de conflictul dusmanos dintre doi frati, nascut din pricina unei averi. O etapa considerabila în cautarile si realizarile visului sau literar gasim în scrierile autorului din perioada de la Bornmuth (septembrie 1884 - august 1887), între care Sageata neagra (primul roman istoric al lui Stevenson, care ne mai aminteste o data de sentimentul si atitudinea, de preferintele sale sporite fata de creatia lui Sir Walter Scott), Printul Otto, Gradina poetica pentru a copilariei si Tufarisuri (culegeri de poeme), nuvelele Markheim si Olalla, si o serie de eseuri între care Memorii si portrete. Arta nuvelistica a lui Robert Louis Stevenson, anuntata de prima nuvela Casa de pe dune (cea mai însemnata lucrare din perioada sa timpurie de creatie), este încununata de proza Ciudata poveste a doctorului Jekyll si a domnului Hyde (1886). De mentionat ca nuvela respectiva ocupa un loc aparte în opera scriitorului. Evident, se poate vorbi si de anume similitudini între ea si Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde. Lupta acuta dintre bine si rau în om îsi afla în universul nuvelei o abordare foarte interesanta, elementele ei stiintifico-fantastice însa îsi vor gasi o tratare mai ampla în opera lui Herbert George Wels (bunaoara, Omul indivizibil si altele). E stiut ca un moment decisiv în desavârsirea conceptiei literare si a artei narative l-a jucat în creatia lui Stevenson influenta scriitorilor rusi, între care acea a lui Turgheniev (în urma convorbirilor sale cu Henry James care l-a cunoscut pe Turgheniev ...), Tolstoi ("Tolstoi, marturiseste un martor ocular, i-a ajutat lui Stevenson sa-si clarifice opiniile, conceptiile sale cetoase si adesea haotice"), desi el stia mai mult despre Tolstoi decât pe Tolstoi, si Dostoievski. Influenta exercitata de creatia acestuia din urma asupra lui Stevenson a fost atât de puternica si profunda, încât dupa lectura romanului Crima si pedeapsa, conform marturisirilor proprii, s-a îmbolnavit. Marturie a muncii eroice, pline de sacrificiu, sunt însesi lucrarile lui pe care le- a smuls nu numai din mâinile inspiratiei, ci si din cele ale bolii. Opera romanesca Stapânul mosiei Ballantrae e considerata nu fara temei o varianta scotiana a Fratilor Karamazov. Descriind prabusirea unei vechi familii, Stevenson a zugravit de fapt un moment crucial din istoria natiunii sale, depistând astfel de sine statator aceeasi idee artistica pe care a depistat-o si Dostoievski în opera sa de geniu. Dintre operele nefinisate merita a fi mentionat întâi de toate romanul Uir Ghermiston ("o bucata, un crâmpei de statuie frumoasa" - Richard Aldington), roman despre care marturisise însusi creatorul lui: "Cred ca va fi cea mai buna carte a mea". Numai moartea ce l-a rapit dintre cei vii si entuziasmati de romantica destinului, de comoara acestuia, numai moartea, care într-un moment de repaos l-a gasit în ultima zi fatala a sa în momentul când tocmai lasase pentru o clipa lucrul asupra acestei opere literare, l-a împiedicat s-o definitiveze, sa-i dea deplinul sau suflu interior, romantico-dramatic ("Eu nu sunt dintre cei ce uita de viata lor"). Penei lui Robert Louis Stevenson îi apartin de asemenea o serie de eseuri literare, de memorii, de note de calatorie si scrisori pretioase, precum si multe pagini poetice (volumele Cântece de pribegie, Balade, Gradina poetica a copilariei). Fiind unul dintre primii scriitori profesionisti, Stevenson a trait în adevar si spiritual, si material numai datorita muncii inspirate, dar si insistente si pline de eroism pe ogorul literaturii. De aici si vestita lui deviza: "Eu traiesc cu cuvântul". Hartuit de chinurile bolii fizice si ale traiului

material, Stevenson si-a consacrat întreaga viata cautarii comorii Destinului - întruchiparii visului sau vesnic - de a fi un adevarat învingator, un rebel al sanatatii si al vietii sale. Desi s-a luptat totdeauna cu maladia sa - tuberculoza, totusi soarta i-a jucat festa si l-a rapit dintre rândurile contemporanilor sai cu mult înainte de vreme - la numai 44 de ani - o hemoragie cerebrala, cauzata de istovirea totala în urma munci literare încordate. Dar cu toate ca "ultima sa nunta" a sosit subit, marele naier al cuvântului, Robert Luois Stevenson a presimtit-o si chiar a cântat-o indirect, atingându-si cu flacarile invizibile ale destinului sau adevarata comoara a visului topit în nemurirea cuvântului cu care a trait o viata de om si de creator de valori literare ce perfecteaza drumul nostru spre ideea de om. De aici se vede si cazul deloc ciudat sau oarecum incidental al uneia dintre poeziile sale exprese (or, el a fost si a ramas nu numai un romancier de prima marime al timpului respectiv, dar si un eseist de forta, precum si un poet de vocatie grava, de respiratie interioara personala), poezie în care surprindem tocmai acea miscare interna a ideii de sine, de om si de creator, de întoarcere a sinelui acasa, adica în sine si în pamântul strabunilor si parintilor care l-au adus pe lume în fatala zi de 13 noiembrie 1850 "Sub ceru-ntins, spuzit de stele / Loc sa aflati odihnei mele. / Vesel am vietuit si tot asa sa mor / Cu voia din urma ce-o las tuturor: / Sapati-mi un vers care sa sune asa: / Aici odihneste cum îsi dorea. / Acasa-i naierul, întors de pe mari / Acasa-i vânatorul, întors de pe naltele carari" (Recviem. Versiune de Margareta Sterian). "Naierul" si "vânatorul" de sine si de frumos, metaforic vorbind, dedublat în persoana creatorului si a omului Stevenson, va cutreiera multe tari si meleaguri si se va statornici în cele din urma în Samoa, în una din insulele din Marile Sudului, gratie zbuciumatei sale vieti hartuite de chinurile bolii fizice, unde din pacate si se trece în lumea, în împaratia umbrelor, însa mereu ramânând cu gândul acasa (la vatra, la bine si la frumos, la creatie), însasi viata lui fiind unul din cele mai romantice si mai miraculoase, mai insolubile, mai dramatice si pline de aventura cunoasterii depline, poeme din vietile stralucite si eroice ale scriitorilor de ieri si de azi. Urmeaza sa vedem, dar, prin intermediul scrisului sau (gratie chiar si acestei traduceri a romanului Insula comorilor facuta cu ani în urma de admirabilul si regretatul slujitor al cuvântului inspirat si adevarat maestru în arta traducerii literare care a fost Alexandru Cosmescu) acel tarâm miraculos al lui Robert Louis Stevenson si sa probam din acel dar irepetabil care este viata în ipostazele ei recreatoare, rezidite dupa chipul si asemanarea neînchipuita a talentului sau netrecator; urmeaza sa-i banuim comoara destinului sau transfigurat în vesmântul cuvintelor (în noua haina de expresie neolatina, româna), încercata de altfel îndeajuns de trecerea ireversibila a timpului, dârza si demna, de irepetabila muza a plasmuitorului de sine si cu sine care a fost si pururea va fi Robert Louis Stevenson. Lectura reluata a oricarei opere din palmaresul lui te face sa simti acele flacari invizibile, albastre-portocalii, ale comorii destinului sau stevensonian si visului sau omniprezent care într-un cuvânt este însasi arta sa literara, eul sau turnat în tiparul cuvintelor mereu viabile si purtatoare, molipsitoare de frumos, de realism si poezie, de îndemn si povata întru faurirea curajoasa si ambitioasa a omului, a chipului sau moral, cristalin si dintr-o bucata - masura perena, de eternitate a fiintarii noastre. Opera marelui

scriitor englez Bobert Louis Stevenson pluteste aidoma unui aisberg în apele adânci ale literaturii universale, întrunind în cele treizeci de volume ale palmaresului sau acea insula a comorilor care a fost si este imaginea visului ce i-a domnit destinul la propriu si la figurat. Noua întâlnire cu romanul Insula comorilor, cu "aceasta strafulgerare de geniu" (Richard Aldington) în versiunea lui Alexandru Cosmescu - care pastreaza în totul ei tot pecetea inspiratiei nealterate, precum si tinuta stilistica pregnanta a originalului - ofera posibilitatea, atât tânarului public cititor, cât si tuturor îndragostitilor de scrisul lui Stevenson, de a gusta din tumultul operei lui, din comoara Destinului sau care a fost în felul ei un vis, însa nu un vis obisnuit, ci un vis ales, cu sclipiri în adevar de stea. Tudor PALLADI Robert Louis Stevenson INSULA COMORILOR Roman Aparut: 1997. Format: 70xl08V32 Coli tipar: 11,55. Coli editoriale: 10,90. Tiraj: 5000 ex. Casa de editura "LITERA" str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chisinau, MD 2005, Republica Moldova Procesare computerizata: LITERA Corector: N adina Mar duc Redactor de carte: Nieolae Marciuc Director fondator: Anatol Vidrascu Tiparul executat sub comanda nr. Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movila, nr. 35, Chisinau, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie si Comertul cu Carti 1 Squire - titlu dat mosierilor în Anglia. 2 Benbow - amiral englez. A trait la sfârsitul secolului XVII. 3 Cabestan - scripetele pe care se înfasoara lantul ce ridica ancora. 4 Jack cel Galben - frigurile. 21 5 Sextant - instrument primitiv slujind la determinarea înaltimii corpurilor ceresti (folosit de navigatori). 6 Farting - moneda englezeasca. 7 Luidor - moneda frantuzeasca. 8 Piastru si dublon - vechi monede spaniole. 9 Cuter - vas mic, cu un singur catarg. 10 în sec. XVIII Anglia a luptat cu Spania si cu Franta, iar în sec. XVII dusese razboi cu Olanda. Astfel se explica antipatia unora dintre personajele romanului fata de spanioli, francezi si olandezi. 11 Port of Spain - capitala insulei Trinidad în marea Caraibilor. 47 12 Palma Key - insulita lânga tarmul Floridei. 13 Hawke Edward - amiral englez. A trait în sec. XVIII. 55 14 Pedeapsa, folosita în flota engleza în sec. XVIII. 15 La prora se aflau si încaperile echipajului. 16 Cambuza - bucataria de pe vas. 17 Bac - un loc mai înaltat la prora vasului. 18 Malabar - regiune pe litoralul de sud-vest al Indiei. 19 Surinam - Guiana Olandeza (în America de Sud). 20 Providenta - insula în Oceanul Indian. 21 Porto-bello - port în Scotia. 22 Galioane - corabii spaniole, care transportau în vechime aur din America Spaniola în Spania.

23 Goa - colonie portugheza pe teritoriul Indiei. 24 Volta - itinerarul unui vas. 25 Grog - bautura preparata din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apa fierbinte îndulcita 26 Cavalerii norocului - porecla data piratilor. 27 Capelan - preot, confesor. 28 Saborduri - niste deschizaturi de forma rotunda, la nivelul puntii, pe unde se îndeparteaza apa din corpul corabiei. 29 Cavalet - un gratar de scânduri înaltat pe punte, pe care se aseaza barcile si colacii de salvare. 30 Blocuri - pilonii ce sprijina rostrele. 31 Pateratina - otgonul ce fixeaza catargul, legându-1 de pupa corabiei. 32 Picior - unitate de masura, egala cu 30,48 cm. 33 Lillibullero - un cântec englezesc de gluma. 34 Ducele de Cuberland - comandant de osti englez, a trait pe la mijlocul sec. XVIII. 35 în lupta de la Fontenoy, în Belgia la 1745, ostirile engleze au fost înfrânte de francezi. 36 Port - deschizatura în bordul vasului. 37 Copastie - sipca lata de scândura pusa în lungul bordului; rigleta. 38 Gheroc - haina barbateasca, jacheta. 39 lard - unitate de masura egala cu 91,44 cm. 135 40 De fapt, ramasesera în viata numai opt banditi, pentru ca piratul pe care-1 împuscase mister Trelawney pe bordul vasului murise în aceeasi noapte. Dar noi, bineînteles, am aflat de moartea lui doar mult mai târziu (Nota autorului). 41 Brendy - rachiu (engl.) 42 Ghiu - prajina asezata orizontal, pe care se întinde marginea de jos a velei. 43 Coroana - moneda de argint. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------