THE ORTHODOX CHURCH OF STREI, HUNEDOARA COUNTY - … 05 44.pdf · reprezintă un sfânt binecuvântând, probabil Sfântul Nicolae, realizat de cel de al doilea pictor. Compoziţia

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda

THE CHALLENGES OF COMMUNICATION. Contexts and Strategies in the World of Globalism

294

Section: History, Political Sciences, International Relations

THE ORTHODOX CHURCH OF STREI, HUNEDOARA COUNTY

Andreea-Roxana Brădățan (Oatu)

PhD Student, ”1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia

Abstract:This church was built in the 13th century (possibly at the end of the century), a fact

demonstrated by the Romanic architectural elements: the robust tower with a conical roof, the windows - both with columns having the bases and square capitals as well as the two narrow windows - and the

overlapping elements of the early Gothic: the vault in cross on the ogives as well as the broken arch

opening of the portal from the west). A church of rough or faced stone, with thick walls of 0.85 m, plastered on the ship and the altar. Similar to the Orthodox Church of Sânămârie Orlea of Haţeg but in

a more modest way, it seems to have been the chapel of the local aristocraticfamily.

Restored in the years 1970-1972 by the painter Nicolae Sava, the interior and exterior painting was

dated to the second half of the 14th century and was believed to have been made by three contemporary painters with a predominantly Roman style in which inserted Gothic elements.

There are shared opinions about the name of the principal painter, Grozie or Ambrozie, who in other

interpretations would be the founder of the church, but it is certain that three distinct styles, belonging to different artists, are delimited. The first painter, possibly Grozie, painted the lower register of the

southern wall of the ship (St. Nicholas, saints and saints) and the apse, where the portrait of the artist

appears on the southwestern side and the inscription that generated a series of contradictory interpretations. His style seems to refer to the North-Italian painting and Giotto but in a Byzantine

approach. The second painter, noticed only after the 1970-1972 restoration, painted the northern side of

the altar (frieze with the Apostles), the inferior register of the apse (the seven bishops) and the eastern

wall of the ship. It has a style with a primary Renaissance accent, but it retains numerous Byzantine icons. The third painter is stylistically different from the other two, with his iconographic approach

proving to be an artist from Transylvania of the XIV century, formed in the Byzantine Romanian

environment. He is the author of the painting that represents the builders of the place, but also of the votive painting and the portrait of St. Gheorghe on the ground floor of the tower. The chromatic gamut,

the static aspect of the characters and the graphism of the representations totally differ from the other

two painters.

From the outer painting, completely covered with plaster after the nineteenth century (when still seen in the south-eastern corner, St. Christopher carrying Jesus Jesus on his left shoulder), the portrait of the

Savior in the tomb "Vir dolorum" , in the time of the western portal. It is appreciated by art historians as

a successful work of the late Romanesque. It is believed that the painting was donated by the local census family, and the portrait on the eastern

wall of the ship, under the protection of Archangel Michael, belongs to the possible founder of the

painting, Peter, the son of Zaicu of Strei.

Keywords: Romanic, Grozie, Ambrozie, Byzantine, Transylvania.

Biserica ortododoxă din Strei este un lăcaş de cult din piatră brută, construit la sfârşiul

secolului al XIII-lea, ce se află “pe marginea răsăriteană a platouluicare coboară brusc spre

valea Streiului încadrată de ambele laturi de munţii Sebeşului, spre est, şi ai Pădurenilor spre

vest”1.

Perioada construcţiei este confirmată de stilul arhitectonic în care se suprapun influenţe ale

stilului romanic: turnul robust cu acoperiş conic, ferestrele- atât cele cu coloane ce au bazele şi

capitelurile pătrate precum şi cele două ferestre înguste şi influenţe ale stilului gotic timpuriu:

1Virgil Vătăşianu, Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara, Cluj, Tipografia „Cartea românească‖

S.A., 1930, p. 2.



295


bolta în cruce pe ogive precum şi deschiderea în arc frânt a portalului dinspre apus. Construcţia

a fost realizată din piatră brută, tencuită în dreptul naosului şi în dreptul altarului, cu ziduri

groase de 0,85 metri, această capelă a familiei cneziale locale2 avînd o un aspect general

asemănător cu biserica Sântămărie Orlea din Haţeg dar într-o variantă mai modestă.

Pe lângă piatra brută, element de bază al construcţiei, se regăsesc diferite alte materiale, în

cantitate redusă, cum ar fi lemnul, ţigla şi cărămida de tip recent, de provenienţă locală dar şi

materiale aduse de la ruinele antice ale staţiunii Călan, aflate în apropiere, cum ar fi piatra din

talia bisericii, câteva blocuri de piatră zidite la baza clopotniţei şi cărămizi de tip roman3.

Se consideră că pictura a fost donată de către familia cnezială locală, iar portretul de pe

peretele răsăritean al navei, aflat sub protecţia arhanghelului Mihail, aparţine posibilului ctitor al

picturii, Petru, fiul lui Zaicu din Strei4 şi a fost datată ca aparţinând celei de a doua jumătăţi a

secolului al XIV-lea. Analiza stilistică evidenţiază contribuţia a trei zugravi contemporani, cu

un stil preponderent romanic în care s-au inserat elemente gotice5. Din pictura exterioară,

acoperită în întregime cu tencuială după secolul XIX (când încă se mai vedea în colţul sud-estic,

sfântul Cristofor purtându-l pe Iisus copil, pe umărul stâng) se mai păstrează portretul

Mântuitorului în mormânt, tip ―Vir dolorum‖, în timpanul portalului vestic. Este apreciată de

către istoricii de artă ca fiind o lucrare reuşită a romanicului târziu6.

Grozie sau Ambrozie este considerat a fi numele pictorului principal deşi există păreri

împărţite în ceea ce îl priveşte, în unele interpretări acest nume ar aparţine ctitorului bisericii. În

mod cert se delimitează trei stiluri diferite, aparţinând unor artişti diferiţ i. Primul zugrav, posibil

Grozie, a pictat registrul inferior al peretelui sudic al navei (sfântul Nicolae, sfinţi şi sfinte) şi

absida, unde, în partea sud-vestică, apare portretul artistului şi inscripţia care a generat o serie de

interpretări contradictorii. Stilul său pare să facă trimitere spre pictura nord-italiana şi Giotto dar

într-o abordare bizantină. Al doilea zugrav, remarcat abia după restaurarea realizată în anii

1970-1972 de către pictorul Nicolae Sava, a pictat latura nordică a altarului (friza cu sfinţii

Apostoli), registrul inferior al absidei (cei şapte episcopi) şi peretele estic al navei. Are un stil cu

accent renascentist primar dar care păstrează numeroase elemente iconografice bizantine. Cel de

al treilea zugrav se deosebeşte stilistic de ceilalţi doi, prin abordarea sa iconografică dovedindu-

se a fi un artist din Transilvania secolulului XIV, format în mediul românesc bizantin. El este

autorul picturii care îi reprezintă pe constructorii lăcaşului dar şi al tabloului votiv şi al

portretului sfântului Gheorghe de la parterul turnului. Gama cromatică, aspectul static al

personajelor şi grafismul reprezentărilor îl deosebesc total de ceilalţi doi pictori7.

O apropiere de arta apuseană se poate remarca în pictarea Apostolilor, de fapt în dispunerea

lor în interiorul bisericii. Astfel, dacă în arta bizantină care este caracteristică bisericilor din

Ţara Românească şi Moldova, ei sunt reprezentaţi în cilindrul cupolei sau aleatoriu, pe zidurile

naosului, la biseica din Strei, ca şi la Sântămărie Orlea, ei sunt pictaţi în semicercul absidei, ca

în Italia8.

2 Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reşiţa, Editura Eftimie Murgu, 2011, pp. 59-60. 3Virgil Vătăşianu, Vechile biserici de piatră româneşti, pp. 2-4. 4 Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe , p. 62. 5Idem, p. 60. 6Idem, p. 61. 7Idem, pp. 60-61. 8I. D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Bucureşti, Editura Meridiane, 1973, p.57.



296


O altă influenţă apuseană se poate observa în scena Judecăţii de Apoi care, în cazul bisericii

din Strei, ca şi în cazul bisericii Sântămărie Orlea a fost pictată în naos, pe peretele sudic, în

grupul drepţilor distingându-se o figură ce poartă veşminte în stilul italian al secolelor XIII-

XIV10

.

Analiza plastică a trei dintre lucrările care se găsesc în biserica din Strei ne oferă o idee

despre frumuseţea ansamblului pictural de odinioară, astăzi puternic afectat de timp, vandalizat

încă din vechime şi cu şanse mici să reziste în viitor.

Portret de zugrav. Deşi este o lucrare degradată, presupusul autoportret al pictorului

principal, Grozie încă mai poate să fie analizat. În poziţie de rugăciune, pictorul apare

reprezentat lângă sfântul Nicolae, căruia îi dedică munca sa, ca unui sfânt protector.

Cromatic se remarcă doar două culori, roşu englez, predominant în toată pictura bisericii şi

albastrul din fundal cu rol de contrast rece pentru elementele calde.

Desenul este fin, concis, caligrafic iar proporţiile personajului, longiline. Chipului tânăr,

oval şi fără barbă i s-au scrijelit ochii dar chiar şi în prezenţa zgârieturilor care întinează pictura,

trăsăturile se pot ghici cu usurinţă, observându-se gura mica, nasul subţire, sprâncenele uşor

conturate. Pictorul poartă un acoperământ pentru cap, cu ciucure lung, specific breslei sale iar

haina sa are un guler înalt care îi acoperă parţial capul.

Fecioara cu Pruncul şi patru Apostoli.

Apostolii, realizaţi probabil de către cel de al doilea

zugrav, sunt grupaţi câte patru, fiecare dintre ei

fiind încadrat de o arcadă individuală. În mod

neobişnuit, într-unul dintre grupuri apare

reprezentarea Fecioarei Maria cu Pruncul, de tip

Eleusa11

.

Fecioara cu Pruncul şi patru Apostoli.12.

Compoziţional, lucrarea este statică fără să

9Marius Porumb, Pictura românească din Transilvania, Cluj, Editura Dacia, 1981, p. 14, fig. 12. 10I. D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine, p.158. 11Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania, Bucureşti, Editura Academiei Române,

1998, p. 385. 12Idem, p. 386.

Portret de zugrav9. Strei.



297


fie rigidă, Apostolii părând a fi surprinşi în mijlocul unei conversaţii, privind unii către alţii,

gesticulând moderat, unul dintre ei adresându-se Fecioarei.

Paleta cromatică se axează pe culori calde, dominate de roşu englez ce se regăseşte la

veşminte, precum şi la arcadele de deasupra sfinţilor. Ocrul înlocuieşte aurul nimburilor şi este

întâlnit de asemenea la veşminte în timp ce albastrul ceruleum, aşezat în fundal, echilibrează şi

răcoreşte vizual compoziţia.

Lucrarea are un puternic accent decorativ, chiar şi în lipsa ornamentelor, fiind lipsită de

umbre şi lumini, culorile fiind aşezate plat iar liniile trasate precis, cu duct continuu.

Sfânt. O pictură care poate să fie analizată cu uşurinţă datorită stării bune de conservare,

reprezintă un sfânt binecuvântând, probabil Sfântul Nicolae, realizat de cel de al doilea pictor.

Compoziţia este armonioasă, cu desenul curat, sintetic, decorativ, cu alternări de ornamente

şi de suprafeţe plate. Cromatica este simplă, fără nuanţe sau tonuri, reducându-se la roşu englez

şi albastru cenuşiu care probabil a fost iniţial un albastru întunecat.

Sfântul binecuvânteaza privind direct în faţă, calm şi maiestuos, strângând la piept

Evanghelia. Deasupra umerilor săi sunt redaţi miniatural Iisus, binecuvântând de asemenea şi

Fecioara Maria, aplecată protector, părând a ţine în mâini un brâu.

Chipul este modelat delicat de lumini şi umbre, cu un aspect plastic în contrast cu

decorativismul veşmintelor şi cu clădirea alăturată. Ca şi în cazul altor portrete din biserică,

ochii celor trei personaje au fost scrijeliţi. Aureolele lor sunt pictate în roşu peste care s-a

intervenit cu un ornament simplu, ritmat, realizat cu ocru auriu.

13Idem.

Sfânt13.



298


Concluzii

Considerată a fi unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură medievală

românească15

, biserica din Strei ocupă sau ar trebui să ocupe un loc aparte în patrimoniul

cultural naţional.

Veşmântul pictural, puternic degradat, realizat de meşteri diferiţi, încă păstrează o unitate

cromatică dată de simplitatea paletei, o căldură vizuală datorată culorilor calde predominante, o

eleganţă sobră în lipsa aurului şi a ornamentelor bogate.

Arhitectura Transivaniei medievale este o întâlnire a stilurilor romanic, gotic şi bizantin care

s-au împletit, presărate de cele mai multe ori cu accente artistice locale ce au creat un amestec

original şi nemaiîntâlnit în alte zone ale ţării. Astfel, capela familiei cneziale din Strei, unul

dintre cele mai vechi monumente medievale naţionale, păstrează şi ilustrează principiile

arhitecturale şi plastice ale perioadei şi zonei.

BIBLIOGRAPHY

Dobrei Florin, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reşiţa, Editura Eftimie Murgu, 2011.

Porumb Marius, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania, Bucureşti, Editura

Academiei Române, 1998.

Porumb Marius, Pictura românească din Transilvania, Cluj, Editura Dacia, 1981.

Ştefănescu, I. D., Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Bucureşti, Editura

Meridiane, 1973.

Vătăşianu Virgil, Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara, Cluj, Tipografia

„Cartea românească‖ S.A., 1930.

14 Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe , p. 470. 15Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche, p. 385.

Biserica ortodoxă din Strei. Sec. XIII14.

Documents

THE ORTHODOX CHURCH OF STREI, HUNEDOARA COUNTY - … 05 44.pdf · reprezintă un sfânt binecuvântând, probabil Sfântul Nicolae, realizat de cel de al doilea pictor. Compoziţia