Sintaxa. Note de Curs (Continuare)

8/18/2019 Sintaxa. Note de Curs (Continuare)

1/36

5. Păr ile principale ale propozi iei. Subiectul i propozi ia subordonată subiectivă.ț ț ș ț

Subiectul

♦ Defini ia din manualele colare, este următoarea:ț ș Subiectul este partea principală de

propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Subiectul răspunde la întrebările: cine?

(pentru persoane i !e? (pentru obiecte.ș

♦ " defini ie mai amplă o #ăsim la $ioara %vram: & 'artea principală de propozi ie care arată cineț ț săvâr e teș ș

ac iunea eprimată de un predicat verbal activ, cineț suferă ac iunea eprimată de un predicat verbal pasiv sauț

cui i se atribuie o însu ire sau o caracteristică eprimată de un predicat nominal) în propozi iile monomenbreș ț

nominale eisten iale subiectul eprimă pur i simpluț ș obiectul a cărui eistenă se afirmă.*ț

♦ +n #ramaticile de tip structuralist, subiectul este definit ca o pozi ie sintactică (o clasă de substitu ieț ț

caracterizată în plan sinta#matic prin coocuren ă cu verbul cu care intră în rela ie de interdependen ă: verbulț ț ț

impune nominalului subiect cazul ominativ, iar acesta impune verbului acordul.

otă.

Clasa de sunstitu ie,ț conform D -, reune te elementele care permit înlocuirea în acela i contet i pentruȘ ș ș ș

acela i nivel lin#vistic a unuia prin altul, fără a determina modificări în plan func ional (p./0 -a nivelș ț

sintactic, clasa de substitu ie întrune te realizările aceleia i func ii sintactice (nepropozi ionale sauț ș ș ț ț

propozi ionale.ț

!lasificarea subiectului

1. 2primarea sau neeprimarea subiectului este un prim criteriu al clasificării acestuia. După acest criteriu,

+n limba rom3nă eistă:

♦ subiect eprimat, clasa de substitu ie incluz3nd:ț

/ substantive i substitute ale acestuia la cazul nominativ:ș Studentele /ele/ câteva/ multe/ unele /acestea /două

se duc la bibliotecă i la alte cazuri:ș Ai Pope tilor ș au adus flori.(genitiv) Cu to iiț vor pleca la munte.(acuzativ.

Dă salariu mare cui lucreaă mai bine.(dativ

4 forme verbale nepersonale:a infinitiv: ! u orș a scrie versuri. A "nvă aț este datoria noastră.

b #erunziu Se aude tunând. Se simte venind o adiere de vânt.

c participiu (rar: #erită "ncercat.

d) Supinul: !ste important/util/u$or de negociat.%) propoziţii subiective: &ămâne cine este interesat. 'u se tieș dacă vom reu iș .

♦ subiect neeprimat, care este de două feluri:

. subiect inclus, specific pentru pers. / i a 45a s#. i pl., o particularitate a limbilor numiteș ș pro

drop:


2/36


3/36

b. !artea mea e nouă, a cole#ului s5a rupt.(a 9 pronume semiindependent, subiect 9 nu

e la 7.

c. %u plecat douăzeci 8i doi de elevi. (numeralul cu val. adj. 8i funcţie de atribut,

prepoziţia de se #rupează cu acesta. u e la acuzativ.

d. Destul de puţini lipseau. (destul 9 adverb, compl. cantitativ, prepoziţia de se #rupează

cu acesta. u e la acuzativ.

e. " astfel de situaţie nu apare frecvent. %u venit fel de fel de oameni. (astfel 9 adjectiv,

fel de fel 9 locuţiune adjectivală cu funcţie de atribut adjectival) prepoziţia de se #rupează cu

acestea. Subiectul este o situa ie, caul '.ț

Topica

Se consideră că subiectul are topică liberă în limba rom3nă. otu i, locul obi nuit al subiectuluiș ș

este înaintea predicatului. 3irtutea pentru ei nu e2istă. Dacă se insistă asupra ac iunii, subiectulț

trece în pozi ia după predicat: u eistă pentru eiț virtutea.

%bateri de la norma standard eistă în c3teva cazuri: / c3nd predicatul este eprimat prin verbe

care eprimă senza ii fizice sau stări psi;ice:ț #ă doare capul. #ie frig.74 c3nd predicatul este

eprimat prin prin verbe la diateza dinamică: Se caută un panic. Se organieaă o conferin ăț .)

6 în propozi i iintero#ative sau relative:ț 8nde este caietul meu7


4/36

4 +n propozi ii de tipul:ț ! primăvară , ! mar iț , #ie foame , 'e e sete, ! vorba..., ! nevoie..., !

caul..., ! timpul, 'e e teamă, !ra ger, ! cald, nu e frig substantivele subliniate sunt subiecte, nu

nume predicative.

6 +n fraze de tipul: De teamă cei era... De cald ce este, subiectul este eprimat prin pronumele

relativ ce, care este i conector în acela i timp.ș ș


5/36

>zul limbii demonstrează că eistă situaţii în care normele #enerale ale stabilirii acordului

#ramatical sunt încălcate. %ceste situaţii sunt concentrate în cazul:

1. Acordului prin atracie

%cesta constă în preluarea de către verbul predicat a informaţiilor #ramaticale codificate

de către un constituent al #rupului nominal al subiectului. %djuncţii intercalaţi între subiectul

#ramatical 8i predicat creează o situaţie favorailă încălcării acordului #ramatical: >ricare dintre

elevi pot participa. (corect 9 poate 9iecare dintre cei douăeci de participan0i au câ$tigat.

(corect ; a câ tigat).ș

4. Acordului după !neles se realizează c3nd se ine cont de sensul numelui a8ezat în poziţia deț

subiect. ormele limbii literare permit ambele realizări (v. 7%- 11: #a=oritatea a votat

"mpotrivă. #a=oritatea (dintre elevi) au fost trimi$i acasă.

Acordul impus de diferite tipuri de subiect

/. Subiectul multiplu

Subiectul multiplu impune re#uli nu foarte stricte în cazul acordului cu numele predicativ

realizat adjectival sau cu participiul pasiv.

". %cordul se realizează în felul următor, în cazul termenilor coordonaţi copulativ:

a. dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe 8i unul dintre ace8tia este de #enul

masculin, acordul se face la masculin: Andrei $i mama sunt "ngri=ora0i.

b. Dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe 8i nume de lucruri, acordul se face

cu numele de fiinţe: Cartea $i scriitorul au fost rememora0i astăi.

c. Dacă termenii sunt nume de lucruri, eistă mai multe situaţii de acord:

c./. !3nd termenii sunt de #enul neutru 8i feminin, acordul se face la forma comună de feminin:

Para $i mărul sunt coapte.

c.4. !3nd numele de lucruri sunt de #enul masculin 8i feminin, important este numărul

substantivului masculin: dacă acesta este la sin#ular, nu sunt impuse constr3n#eri, iar acordul seface la feminin plural ( &o$ia $i ardeiul sunt proaspete., dacă este la plural, forma de masculin

plural este impusă doar dacă substantivul masculin este cel mai apropiat de verb ( #un0ii $i valea

sunt "mpădurite., dar 3alea $i mun0ii sunt "mpăduri0i..

c.6. !3nd numele de lucruri sunt de #enul masculin 8i neutru, numărul substantivului masculin

este, de asemenea ;otăr3tor: dacă este la sin#ular, nu impune constr3n#eri, iar acordul se

realizează la feminin plural ( #orcovul $i mărul sunt proaspete., dacă este la plural 8i neutru la

sin#ular, acordul se face la masculin ( #orcovii $i mărul sunt proaspe0i4, iar dacă ambele sunt la


6/36

plural, #enul îl ;otără8te subtantivul cel mai apropiat de verb ( #orcovii $i merele sunt proaspete.,

dar #erele $i morcovii sunt proaspe0i..

"". 2cepţiile presupun situaţii în care subiectul, de8i multiplu, impune acordul la sin#ular

a. Dacă termenii subiectului multiplu sunt coordonaţi ne#ativ, se înt3lne8te 8i acordul la

sin#ular: 'ici Ana, nici #aria na venit/nau venit.

b. Dacă termenii, la sin#ular, se eclud 8i relaţia este codificată prin coordonare disjunctivă,

acordul este la sin#ular: !l sau ea a gre$it. dar !a sau ei au gre$it.

c. Subiectul postpus conduce la tolerarea acordului prin atracţie: Se aude ploaia sau vântul.

#ă doare capul $i mâinile.

d. ermenii la sin#ular, nearticulat, permit acordul la sin#ular: Carne $i pâine se găse$te.

e. !omportamentul de bloc semantic a epresiei subiectului impun acordul la sin#ular: Praf

$i pulbere se alege din asta.

f. +n cazul în care unul din termenii subiectului multiplu este subliniat prin adverbe 8i

locuţiuni de tipul: "ndeosebi, mai ales, mai cu seamă, "n special, mai "ntâi, "n primul rând1

9rumuse0ea $i "n special inteligen0a a contat.

g. +n cazul predicatului impersonal, acordul este la sin#ular, inferent de structura

subiectului: ! greu de "n0eles $i e2plicat.

'"'"@1 1% S>A"D"%B S>A12!1CBȚ

'ropozitia subiectiva este un corespondent semantic al subiectului (put3nd fi contrasă

într5un subiect, însă cu marci specifice subordonării. 'ropozi ia subiectivă este a adar propozi iaț ș ț

secundară care corespunde semantic unui subiect i determină un verb, un adverb etc. insuficientș

semantic i #ramatical, ce func ionează, în mod obi nuit, ca predicat al unei propozi iiș ț ș ț

monomembre insuficiente i care, fiind în propozi ia principală, este i re#enta ei. +n manualeleș ț ș

colare, propozi ia subiectivă este definită drept subordonata care ine locul subiectului lipsă dinș ț ț

re#entă. ăspunde la întrebările subiectului !ine? !e?

Subiectiva apare numai acolo unde propozi ia re#entă nu are subiect (eprimat, inclus,ț

subîn eles. %cesta este semnul de bază al eisten ei unei subiective (lipsa subiectului în re#entăț ț

i nu întrebarea "rice propozi ie subiectivă se verifică prin substantivul abstractș ț faptul. Se

transmite că săptămâna aceasta va ninge. Se transmite faptul.

#lemente de rela ieț : cine, care ce, cât, câ i, unde, când, cum, "ncotro, că, ca să, de, dacă, de ceț .

Subiectivele sunt cerute de:


7/36

/ verbe i epresii verbale unipersonale prin formă i impersonale prin con inut:ș ș ț se cuvine, se

cade, se "ntâmplă, se ice, se spune, se crede, se tieș etc.

4 epresii impersonale (predicate nominale: e bine, e rău, e u or, e necesar, e cu putin ă, eș ț

firesc, e normal etc.

/. Se spune=4 că nu eistă fericire deplină=4 4. 2 u or=ș / să recapitulezi lec ia învă ată=ț ț 4 6. Se cuvine=/ să respec i oamenii în etate=ț 4

6 %dverbe 8i locuţiuni adverbiale predicative: bine"n0eles, desigur, fire$te, negre$it, poate,

probabil, cu siguran0ă, fără "ndoială etc.

/. ?ine"n0eles

/ că $ia "nsu$it observa0ia-

/.4. Poate /că va sosi deseară-/ .


8/36

1ndiferent de poziţia ei faţă de re#entă, subordonata subiectivă nu se desparte de aceasta prin

vir#ulă.

$. Predicatul i propozi ia subordonată predicativăș ț

Predicatul este partea principală de propoziţie care caracterizează subiectul,atribuindu-i o acțiune, o stare sau o însușire. Predicatul, ca centru al enunțului, secaracterizează prin trăsătura predicativității, responsabilă de stabilirea unei relații

între grupul sintactic verbal și un eveniment extralingvistic ancorat spațio-temporalprin prezența informațiilor de mod, timp, persoană și număr. Răspunde la

întrebările e face! e este! um este! Prototipic, predicatul se exprimă printr-unverb predicativ. ontextual, funcționează ca predicate și cuvinte care aparțin altorpărți de vorbire.

!lasificare:

+n #ramaticile tradi uonale se delimitează 4 tipuri de predicat:ț predicat verbal și predicatnominal.

"n #ramatica academiei, se operează alte distincții, și anume$ %& predicatulenunțării, care corespunde noțiunii tradiționale de predicat și '& predicatulsemantico-sintactic. (ceste două tipuri de predicat coincid c)nd se caracterizeazăprin predicație și sunt exprimate prototipic prin verbe predicative. Pentru celelaltecazuri, predicatul semantico-sintactic nu comportă trăsătura predicației și își pierdeautonomia în comunicare.* altă distincție prezentă în #ramatica academiei este cea care distinge predicatulverbal simplu și predicatul verbal complex, incluz)ndu-se în cadrul predicatului

verbal complex și predicatul nominal.

+oi vom lua act de aceste delimitări și pe parcursul analizei propriu-zise vomaccentua acolo, unde va cazul, diferențele de interpretare. * atenție specială seva atrage cazurilor controvesate privind noțiunea de predicat verbal complexcompus&.

onform tradiției, predicatul verbal simplu este o poziție dominantă, constituie întotdeauna nucleul propoziției, nu poate substituit printr-o propoziție, nu admite

coordonarea în limitele unei propoziții coordonarea a două predicate presupuneexistența a două propoziții&, nu poate suprimat dec)t în situații speciale c)ndpredicatul se repetă în două propoziții coordonate și, elipsa lui poate facultativă$Ion a mâncat sarmale, iar Maria, salată sau obligatorie Ion a mâncat, iar Maria, nu&.*misiunea predicatului se marc/ează în scris prin virgulă sau, mai rar, prin linie depauză.

lasa de substituție a predicatului verbal include$

%. 0erbe predicative personale și impersonale& la diverse moduri, timpuri și diateze$Ion scrie poezii. El a adormit repede. Sportivul aleargă. Studenții sunt examinați

des. Ion ar pleca la mare.


9/36

'. 1nter2ecții predicative$ Hai la plimbare. Nați un măr!

3. (dverbe predicative legate prin con2uncții de restul frazei$ "ire#te că mergem.Sigur că o să vin.

4. 0erbe nepredicative ec/ivalente funcțional cu imperativul$ $ se trece doar peculoarea verde a sema%orului! &e dus gunoiul!

Predicatul verbal compus

"n cadrul acestui tip de predicat, în interpretarea din #ramatica academiei, sedelimitează 4 tipuri$

5 primul coincide cu predicatul nominal din gramatica tradițională$ este realizatprin verbe copulative plus un suport ad2ectival, nominal sau adverbial Ion estedestept'medic'asemenea unui copil&6

5 al doilea coincide cu un predicat verbal exprimat printr-un verb la diateza pasivăIon este lăudat ' premiat &6

5 al treilea este alcătuit din verbele semiauxiliare de aspect plus un verbpredicativ suport Ion urma să plece tratare cunoscută și în unele gramaticitradiționale, dar analiza dispersa aceste elemente în două predicate Ion urma 'sălplece.&6

5 al patrulea este alcătuit verbe semiauxiliare de mod plus un suport verbalpredicativ tratat tradiționl ca și cel de al treilea tip& Ion poate'trebuie să lucreze.

Primele două tipuri sunt prezente în toate gramaticile tradiționale. elelalte douăcomportă diferențe de interpretare. "n gramaticile tradiționale ele se analizează cadouă predicate, nu ca unul singur. 0om considera corecte ambele interpretări p)năla noi contribuții în tratarea lor.

Predicatul %ominal

'redicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însu8ire sau atribuie

o calitate subiectului, arăt3nd cine este subiectul, ce este el sau cum este el. 2ste format dintr5un

verb copulativ (sau semicopulativ la un mod personal plus unul sau mai multe nume

predicative.

umele predicativ este purtător de informa ie semantică i poate fi:ț ș

♦ sumplu ( on este "nalt ) ♦ multiplu ( on este "nalt, frumos i inteligent ș & ♦ dezvoltat ( Dorin aț

lui era de a deveni un avocat bun.

Euncţia sintactică de nume predicativ este cerută de un verb copulativ 8i reprezintă o clasă de

substituţie care are ca termeni prototipici adjectivul 8i nominalul în nominativ.

'rupe de verbe care cer poziţia nume predicativ.


10/36

Cerbul copulativ a fi i semicopulativele (ș a deveni, a iesi, a a=unge, a ramine, a "nsemna, a se

face, a (se) părea)

1. a fi:

!l este #atei / mare / de la munte, din ?ucure$ti /ce "$i dore$te.

4. a deveni( a ieşi( a a)unge( a se face( a răm*ne:

>rice vis devine realitate. Cine iese câ$tigător @agi a=unge antrenorul Stelei. !l se face ce a

visat. !l rămâne acela$i.

Cerbele a ie i, a a=unge i a rămâneș ș sunt copulative doar c3nd răspund la întrebările:ce iș cum

Dacă răspund la întrebările unde iș când %u valoare predicativă, nu sunt copulative. Cerbul

copulativ este purtătorul informa iei #ramaticale de mod, timp, persoană i număr.ț ș

6. a părea !l pare interesant.


11/36

!lasa de substitu ie a numelui predicativ (la nivel frastic:ț

/. Subordonată prediativă conjuncţională, relaţionată cu re#enta prin conjuncţiile că, să,

dacă sau prin locuţiunile conjuncţionale ca $i cum, ca $i când, de parcă1

Cel mai important acum e că nu sa "ntâmplat nimic.

4. Subordonată predicativă relativă (intero#ativă= neintero#ativă:

*ntrebarea noastră este cine $i unde apare. ( !l va deveni ce "$i dore$te.)

Str3ns le#ate de caracterul predicativ pentru că se definesc numai în raport cu verbul sunt alte

două păr i de propozi ie:ț ț Complementul predicativ al obiectului +CP- iș Complementul

secundar +CS,. +n #ramatica tradi ională aceste două tipuri de complemente erau tratate înț

cadrul func iei sintactice deț #lement predicativ suplimentar +#PS,.

!a i numele predicativ, aceste func ii sintactice sunt cerute de o serie de verbe.ș ț

Complement predicativ al obiectului +CP-, este o func ie sintacticăț cu dublă subordonare,

an#aj3ndu5se într5o rela ie ternarăț : se raportă la verbul re#ent i la obiectul direct=indirect alș

acestuia. !'" eprimă o calitate sau o însu ire a obiectului direct sau indirect prin mijlocireaș

verbului.

Cerbe care cer poziţia complement predicativ al obiectului.

A boteza( a cema( a denumi( a intitula( a numi( a porecli( a+/i, spune0 zice( a alege( a

anga)a( a desemna( a unge( a califica drept( a lua drept( a taa de( a caracteriza drept( a

!nscăuna:

au boteat #atei. /*l ceamă #atei. /*l denumesc complement. /*$i intituleaă emisiunea a$a./

au numit #atei./ au poreclit &egele. / *i spun/ic regele.

au ales deputat/ce a dorit. / au anga=at contabil. / au desemnat premier. / au uns

mitropolit. au ta2at drept fraier, au luat drept prost.

!lasa de substituţie la nivel propoziţional:

a. Substantiv propriu : -5au numit = poreclit Eane.

b. Substantiv nearticulat desemn3nd o func ie, o demnitate, o cate#orie socioprofesională:ț

-5au an#ajat profesor =baci.

c. 7rup prepoziţional: -5au uns ca mitropolit. = -5au an#ajat drept inspector. = -5au luat de

prost.

d. %dverb: !um l5au denumit? =-5au c;emat a8a.e. 'ronume: !e l5au an#ajat? -5au an#ajat ceva.


12/36

!lasa de substituţie la nivel frastic:

Subordonate relative introduse prin pronume sau adverbe relative1 au denumit cum $ia dorit.

au ales ce $ia dorit.

%otă. $ulte dintre verbele care cer un !'" se întrebuin ează ca verbe tranzitive bivalente. Deț

eemplu: Am ales un nou pre edinte al ării. Au anga=at un curier. Au desemnat de=a directorul.ș ț

ambasador. Deosebirea constă în faptul că în structura ternară eistă 4 complemente ale verbului

respectiv (un complement direct desemn3nd o entitate i un complement predicativ al obiectuluiș

desemn3nd o însu ire, pe c3nd în structura binară eistă un sin#ur complement, un complementș

direct.

Predicativul suplimentar

eprezintă o poziţie sintactică facultativă realizată în structuri ternare de dublă

subordonare: predicativul suplimentar se subordonează at3t unui verb re#ent (sau cu o interjecţie

predicativă, c3t 8i unui nominal. %ceastă pozi ie sintactică este cerută de o serie restr3nsă deț

verbe tranzitive cu dublu complement: Profesorul mă "ntreabă tabla "nmul iriiț .

2tero#enitatea structurală a construcţiilor cu predicativ suplimentar derivă din

reor#anizarea sintactică diferită. Structurile iniţiale pot conţine elementul avansat ulterior ca

predicativ suplimentar fie în poziţie predicativă, fie în poziţia de nume predicativ:

'rofesorul mă întreabă...'rofesorul întreabă tabla înmul irii. I 'rofesorul mă întreabă tablaț

înmul irii.ț !l merge $i cântă. ... !l merge cântâd. *l $tiu pe 3ictor. !ste mecanic. ... *l

$tiu mecanic.

!lasele de verbe care apar frecvent în structuri cu predicativ suplimentar (cf. 7%-, 11: 4HJ

a. verbe de percepţie: a aui, a sim0i, a vedea7b. verbe ce desemnează procese co#nitive: a cunoa$e, a recunoa$te, a $ti.

c. verbe ce desemnează procese voliţionale: a dori, a prefera, a vrea7

d. verbe de prezentare: a arăta, a e2pune, a preenta7

e. verbe de observare: a observa, a remarca7

f. verbe de apreciere: a analia, a aprecia, a considera, a estima, a interpreta7

g. verbe de acceptare: a accepta, a admite, a primi)

. verbe cauzative: a face, a lăsaetc.


13/36

!lasa de substituţie la nivel propoziţional

. substantiv: Se credea tefan cel #are / Se $tia prieten cu #ircea./ Sa visat rege.

-. #rup prepoziţional (prepoziţii 8i locuţiuni prepoziţionale specifice: ca, drept, de, "n

calitate de: am ascultat "n calitate de inculpat. / Drept cine te crei/ *l bănuiam deal lor.

%. pronume: Sa visat altul. / Am găsito aceea$i. / *l considera al său./

"n0elegeam de neacceptat. (supin

G. adverb: Cum te consideră *l $tiam a$a.

J. interjecţie: #a lăsat paf.

!lasa de substitu ie la nivel frastic:ț

/. Subordonate relative:

+eam cunoscut E/ cine erai.F/

+e $tiu E/ ce fată serioasă e$tiF./

on a fost auit E/ cum 0ipa.F/

4. Subordonate conjuncţionale:

+e $tiu E/ că min0i.F/ (v. 7%- 11

Topica i punctua ia predicatuluiș ț

!a i subiectul, predicatul are o topică liberă, însă pozi ia prototipică este după subiect. !azurileș ț

speciale în care predicatul ocupă o altă pozi ie au fost specificate la subiect.ț

'redicatul verbal nu se separă de subiect sau de unele complemente nici #rafic, nici #ramatical,cu ecep ia cazurilor c3nd apare o intercalare:ț on "l a=ută, fire te, pe prietenul său. vs. on "l ș

a=ută pe prietenul său. %ceea i situa ie se remarcă i la predicatul nominal. Cerbul copulativ nuș ț ș

se separă de numele predicativ dec3t atunci c3nd intervine o intercalare: on este, bine"n eles,ț

de tept ca i fratele său.ș ș

(% se vedea i: Elorin 'opaș ;ttp:==vK.com=doc544GH/L6


14/36

orespunde unui nume predicativ la nivelul frazei. 8ste o unitate de rang diferit

în raport cu numele predicativ în sensul că numele predicativ ține de categoria

părților principale ale propoziției, pe c)nd propoziția predicativă este o

propoziție secundară. (re 9:;18


15/36

uneori, mai ales atunci c)nd se insistă asupra ei, propoziția predicativă poate

sta înaintea regentei$ (um să ielim sin criză' este *ntrebarea.'

Punctuația

Propoziția subordonată predicativă nu se separă de regenta ei.

0erbul a f este folosit cu valoare copulativă mai ales în următoarele situații$

%& "n propoziții regente care au structura$ subiect exprimat prin substantiv

articulat cu articol /ot)r)t care denumește o noțiune problema, opinia, părerea,

etc.& ? @ atribut substantiv, ad2ectv, pronume în genitiv sau ad2ectiv posesiv în

+.& ? verbul copulativ a , după care urmează o subordonată

predicativă$ $devărul absolut este ' că nu ne place comportamentul tău.- '

&orința pro%esorului a %ost ' ca elevii să obțină rezultate bune.- ' (oncluzianostră este ' să rămânem aici pentru moment.- '

otă! (tunci c)nd substantivul este nearticulat sau articultat cu articol

ne/otăr)t, el nu are funcția sintactică de subiect, ci de nume predicativ antepus,

ceea ce face ca propoziția care urmează să e subordonată subiectivă$

1n lucru e ' să te plimbi- ' #i alt lucru e ' să 2i %olositor ec3ipei.4 '

Propozișia %& > principală, predicatul propoziției$ un lucru e&6Propoziția '& > subordonată subiectivă6 e e un lucru! > plimbatul&6

Propoziția 3& > principală. predicatul propoziției$ lucru e&6

Propozișia 4& > subordonată subiectivă6 e e lucru! > utilitatea&

'& "n frazele în care propoziția regentă este formată numai din verbul copulativ

este6 înainte stă o subordonată subiectivă introdusă prin pronume relativ ceea

ce, ce&6 după propoziția regentă urmează o subordonată predicativă$ (eea ce

nu mi sa comunicat ' este- ' cu ce vom călători până acolo. '

3& "n frazele în care verbul copulativ se repetă. "n acest caz, în propoziția

subordonată predicativ@ărolul de nume predicativ este îndeplinit de pronume

relativ ceea ce, ce& sau de adverb relativ cum&$ 5u e#ti ' cum e#ti.- '

Propoziția %& > principală, e#ti > verb copulativ, cere o propoziție cu rol de

nume predicativ6

Propoziția '& > propoziție subordonată predicativă, cum e#ti predicat nominal,subiect inclus$ tu&


16/36

0erbul a însemna este folosit ca verb copulativ în următoarele situații$

%& )nd este precedat de pronumele relativ-interogativ ce. "n acest caz

pronumele îndeplinește funcția de nume predicativ antepus, iar după verbul

*nseamnă urmează subiectul, ori o subordonată

subiectivă. "n propoziția$ (e *nseamnă pierderea unui minut6 ce este nume

predicativ, înseamnă este verb copulativ, pierderea este subiect. Propoziția

transformată în frază ne dă$

e înseamnă%= să pierzi un minut!'= în care %. Propoziție este principală, a '-a

propoziție este subordonată subiectivă.

'& "n fraza cu propoziția regentă alcătuită numai din verbul copulativ *nseamnă$

propoziția din față este subiectivă introdusă prin con2uncția dacă, mai rar princ)nd, să&, iar propoziția următoare

este subordonată predicativă$

&acă nu a venit ' *nseamnă' - că na avut timp. '

Propoziția %& > subordonată subiectivă, regentă$ propoziția '&

Propoziția '& > regentă6 Propoziția 3& > subordonată predicativă, regentă$propoziția '&

2. Atributul i Propozi ia subordonată atributivăș ț

2ste func ia sintactică ce determină unț element re#ent nominal, atribuindu5i anumite

caracteristici: fată frumoasă, sticlă de plastic. %cestă func ie sintactică se manifestă în cadrulț

propozi iei prin partea de propozi ieț ț atribut i în cadrul frazei prinș propozi ia atributivăț .

!lasificarea atributelor se face după următoarele criterii:

1. după clasa morfolo#ică a elmentelor prin care se eprimă, delimit3ndu5se: atribute

substantivale, atribute adjectivale, atribute pronominale, atribute numerale, atribute verbale,

atribute adverbiale)

11. după structură: atribute simple, devoltate, multiple7

111. după #radul de dependenţă faţă de re#ent: iolate i neiolateș )

1C.după criteriul semantic (un număr considerabil de tipuri)

C. după natura re#entului: obligatorii i fcultativeș .


17/36

1. Clasa de substitu ieț la nivel propozi ionalț :

După primul criteriu se delimitează următoarele tipuri de atribute:

/. Atributul substantival se eprimă prin:

♦ substantive la cazul nominativ: "ra ul !;i inău, ora apte.ș ș ș

♦ substantive 8i substitute la cazul #enitiv fără prepozi ie:ț Casa prietenului meu este mare.

Sau cu prepozi iile care cer #enitivul:ț copacul de dinaintea casei, casa din fa a primăriei,ț

debateri asupra proiectelor europene etc.

♦ construcţii prepozi ionale, sinonime cu #enitivul: atunci c3nd atributele sunt precedate deț

numerale sau adjective la plural (diferit, numeros=mulţi, destui, puţini: părerea a numero$i /

a doi /câ0iva/mul0i profesori.

%otă. +n 7ramatica academiei se subliniază că în construcţiile de tipul sportiva de0inătoare

a titlului, om iubitor al căr0ilor, ecipa câ$tigătoare a turneului, cele subliniate sunt atribute,

fapt datorat calităţii nominale a re#entului în tor .

♦ substantive la cazul dativ fără prepozi ie :ț !l este frate #ariei i cumnat lui on.ș

preot de$teptării noastre, vame$ vie0ii(livresc)7 cu prepozitiile datorita, conform, contrar , gratie,

potrivit, asemenea:

*nt"lnirea conform întelegerii nu a mai avut loc.

Deciia conform regulamentului nu a fost respectata.♦ substantive cu prepozi ii: -uptaț împotriva du manuluiș este datoria noastră.

(#enitiv, reultatele conform a teptărilor ș (dativ, Casa de lângă râu a fost construită de ecipa

noastră (acuzativ.

%tribut substantival apozi ional, care aduce o eplica ie, face o precizare se eprimă prinț ț

substantive i poate sta în cele cinci cazuri, ca i elementul re#ent:ș ș

!levul Popescu "nva ă bineț . 9 . acordat)

Pe elevul Popescu lam văut "n oraș. 9 . neacordat) Pe colegul meu, pe #iai, lam văut "n parc. %. acordat)

am "mprumutat colegului meu, lui Dan, bani. 9D. acordat)

Casa lui on, a vecinului, este nouă. 9 7. acordat)

Ai i tu, oane, o scrisoareș . 9 cazul C.

3. Atributul pronominal se eprimă prin:

♦ pronume (personale, relative, intero#ative, demonstrative, ne;otăr3te, ne#ative 8i prin unele

numerale cu formă cazuală de #enitiv sau prin construcţii ec;ivalente cu prepoziţia a 8i pronume=numeral în acuzativ: 2emple: vorbele lor, vorbele ale căror ecouri se mai aud,


18/36

vorbele celorlal0i, vorbele fiecăruia, vorbele nimănui, vorbele amândurora, respectiv, vorbele a

doi dintre ei, găsirea a ceva important. 'oate fi eprimat 8i prin construcţie cu articolul #enitival

al 8i adjectiv pronominal: opinia alor no$tri/săi/vo$tri.

♦ pronume personal, refleiv, posesiv, demonstrativ, relativ, intero#ativ, ne;otăr3t, ne#ativ

precedate sau neprecedate de prepozitii a diferite cazuri: unul dintre noi, câ0iva dintre aceia,

gândul la tine,caietul meu, părerea dumneavoastră, ansele alor no tri, lupta contra lor, om caș ș

dânsul, unul dintre ei. 'oate fi eprimat 8i prin clitic personal precedat de o locuţiune

prepoziţională ( pădurea din fa0ai, de =ur "mpre$urumi.

♦ clitice de pronume personal 8i refleiv în dativ: mâna0i stă pe masă, oci$i "nvârte prin

cameră. !.4. poate fi adjunctul unui substantiv nearticulat cu semnificaţia rad de rudenie

=relaţie socială* sau apare ca adjunct al unui abstract verbal: nepot acestuia, $ef 0ie, conferirea de

medalii unora.

4.Atributul ad)ectival se eprimă prin.

♦ adjective sau cuvinte aparţin3nd altor clase #ramaticale, dar care au un comportament

adjectival:

a. atributul adjectival eprimat prin adjectiv propriu5zis, locuţiuni adjectivale, alte părţi de

vorbire adjectivizate: vocile vagi, indistincte, nu "ncetau7 un bărbat "n stare de orice7

frune veri $i galbene, bărbat bine, o asemenea lege, câini bărba0i.

b. eprimat prin participiu: o scrisoare otrăvită către #itică Dragomir7 bloguri văute din

profil, copiii institu0ionalia0i, a=uta0i de 'estle.

c. eprimat prin #erunziu adjectivizat: ordine crescândă, co$uri fumegânde, răni

sângerânde.

d. eprimat prin numerale: efort "necit, amândoi copiii sau prin construcţii cu cel 8i

numerale ordinale: cel deal doilea copil, cea dea ecea foaie7 douăeci de lei . (

interpretarea lui douăzeci ca atribut adjectivale. eprimat prin adjective pronominale (posesive, intero#ative, relative, demonstrative,

ne;otăr3te, ne#ative, de întărire: copilul meu, care copil trece strada, acela$i copil,

fiecare copil, niciun copil, "nsu$i copilul.

.Atributul verbal se eprimă prin berbe la modurile nepersonale:

♦ la infinitiv, însoţit de prepoziţiile de, fără sau pentru: un mod de a privi, problema,

tipărirea fără a corecta este catastrofală, rpivitul pentru a "n0elege.


19/36

♦ la supin, înso it de prepozi iaț ț de: casă de "nciriat, fier de călcat, stare de plâns, cura=

de invidiat, mersul la cules de mure.

♦ la #erunziu (fără prepozi ii:ț #ă "ntristeaă o mamă plângând.

5.Atributul adverbial se eprimă prin.

♦ adverbe sin#ure, în special c3nd însoţe8te sbstantive de natură verbală, sau însoţite de

prepoziţii: mersul pe acolo, căderea de sus, venitul târiu, a$eatul a$a. 'oate să fie

eprimat 8i prin numerale cu valoare adverbială (cardinale, ordinale adverbiale,

multiplicative mărirea de două ori a salariului, venirea pentru prima dată, cre$terea

"ndoit a dobânii.

$. Atributul inter)ecional se eprimă prin interjec ii propriu5zise:ț alal treabă4 > tipă GoG4

Sunetul HciocI lam auit.a u$ă se aueau bătăi1 boc, boc4

6a nivel frastic

/ 'ropozi ii secundare atributive relative: introduse prin pronume 8i adjective relative,ț

ne;otăr3te5relative, adverbe relative. 'ronumele 8i adjectivele realtive pot să aibă sau nu

antecedent în re#entă:

Dintre atâ0ia prieteni, câ0i am invitat, na venit niciunul.

A trecut timpul când făcea ce$i dorea.

4 'ropozi ii secundare atributive conjuncţionale: sunt introduse prin conjuncţii 8i locuţiuniț

conjuncţionale: că, să, ca .. să, dacă, cum că, precum că:

*ntrebarea dacă un calculator gânde$te este la fel cu "ntrebarea dacă un submarin "noată.

(1nternet

"". după structură se deosebesc:

a atribute simple: fată de teaptăș

b atribute multiple: > vreme rece, moorâtă.

c atribute dezvoltate: Distan0a de la Pământ la ună. Dorin aț de a fi fericit

111. după #radul de dependenţă faţă de re#ent se delimitează:


20/36

/ atribute izolate: sunt marcate #rafic prin vir#ulă 8i intonaţional prin pauză. +n acest fel

prezenţa lor este facultativă în enunţ. !ele eprimate prin #erunziu, în momentul în care sunt

izolate îndeplinesc funcţia de circumstanţiale:

#ama, veselă, ma felicitat cu ocaia absolvirii facultă ii.ț on, grabit , uită de carte.

4 atribute neizolate sunt majoritatea) prin #radul de sudură faţă de un centru nominal au un rol

etrem de important în comunicare, ajut3nd la identificarea denotatului sau a referentului

(referenţializare: copil de tept, vreme urâtă, pantofi de piele.ș

1C. După criteriul semantic, atributele se clasifică în:

5 atribute calificative (izolate sau neizolate: copilul, inteligent si harnic)

5 atribute de identificare : ideea de a cit i)

5 atribute de clasificare: nivel morfologic)

5 atribute descriptive: copac înalt &

5 atribute de complinire: asemanarea la fa aț .

S5ar putea adau#a i atributele comparative, care reprezintă al doileaș

termen al compara iei fa a de un termen care a fost omis:ț ț oameni ca noi.

$ioara %vram identifica urmatoarele valori semantice ale atributului:

5a#entul unei ac iuni (ț greva studenteasca)

5autorul unei opere (poezia lui Blaga)

5obiectul ac iunii (ț culesul merelor , dorul de casa)

5scopul ac iunii (ț plasa de pescuit :

5materia (tava de argint )

5compara ia (ț fata ca o floare)

5con inutul (ț sticla cu apa)

5calitatea (teorie celebra, treaba de doi lei )5cantitatea (vorba multa)

5timpul ( plimbarea de dimineata)

5locul (oamenii de aici )

5ori#inea (cetatean american

5partitivul (unul dintre ei )

5termenul calificat (o minune de fata)

5termenul comparat (umeeala camerei )5superlativul (un vin de nota zece)


21/36

5rela ia (ț un coleg de serviciu.

Dar, pentru ca nu eista marci #ramaticale care sa distin#a aceste clase, criteriul semantic este

putin eficient pentru studierea tipurilor de determinare nominala, fiind mai relevant pentru

investi#area de orientare stilistica.

C. După natura re#entului, atributele se clasifică în:

/ atribute facultative ce determină numele, de re#ulă, suficiente semantic, prin natura lor de

cuvinte &referen ialeP, atribute care aduc informa ii suplimentare:ț ț copac verde, "nflorit, casă

"naltă, rocie de mătase.

4 atributele obli#atorii, absolut necesare pentru determinarea re#entului, deoarece fără aceste

determinări, re#entul nu5 i justifică semantic pozi ia:ș ț fată cu oci alba tri, femeie cu picioareș

frumoase, om de talie mi=locie, iua aceea. %ceastă obli#ativitate este evidentă, conform opiniei

$ioarei %vram mai ales atinci c3nd re#entul este eprimat printr5un substantiv de provenien ăț

verbală, provenit dintr5un verb insuficient semantic: acordarea de a=utoare, distribuirea

pacetelor etc.

odica a#F clasifică aici i atributul care depinde de un substantiv cu func ia sintactica deș ț

complement intern, de tipul Am visat un vis splendid/ Am visat un vis,.

Apozi iaț

2ste un cuv3nt sau o construcţie mai lar#ă, care reia 8i eplică, detaliază un alt cuv3nt.

Câinele lui, un lup , "l "nso0ea pretutindeni.

Am plecat cu Ale2andru, vărul meu dinspre mamă.

Se deosebe te de atribut, în primul r3nd, prin faptul că nu determină, ci eplică termenul re#ent,ș

stabilind o rela e de ec;ivalen ă, iar în al doilea r3nd, prin faptul că termenul eplicat nu esteț ț

numai un substantiv, ci poate fi un adverb, un verb, un adjectiv etc. %pozi ia stă fie la cazulț

ominativ, fie la cazul termenului eplicat. u este vorba de acord, ci de o coinciden ă deț

caz. 1mportant de re inut că apozi ia nu se coordoneaza si nu se subordoneaza termenului reluat.ț ț

am auit lamentâduse, adică plângându-se de felul cum era tratat .

au găsit a doua i tot acolo, adică în şan .

i deodată a apărut el1 nenorocitul! houl! condamnatul! cel dispreuit de toi .

neori apoziţia este anunţată de un adverb eplicativ: adică, anume, bunăoară, ca:


22/36

Am doi fra0i, anume "adu şi #ircea. Ai putea sămi dai un a=utor, bunăoară la spălat vasele.%poziţia precedată de adverb apare mai ales în limba familiară, vorbită.

!a i în cazul atributului, eistă 4 tipuri de apozitii:ș

/ apozi ia izolată sau eplicativă se consideră apozitie propriu5zisă, reală: !apitala $oldovei,ț

!;i inăuș , este un ora verde.ș

4 apozitia neizolata sau determinativa se consideră o apozi ie falsă, apropiată de atribut: "ra ulț ș

!;i inăuș este verde.

Topica

%poziţia stă întotdeauna după cuv3ntul pe care îl eplică (vezi eemplele de mai sus.

'unctua ia este în func ie de tipul apozi iei 9 izolată sau neizolată.ț ț ț

Propozi ia subordonată atributivăț

'ropoziţia subordonată atributivă reprezintă realizarea propoziţională la nivelul frazei a

atributului, adică îndepline8te în frază rolul atributului, pe l3n#ă un substantiv sau substitut al

acestuia, pronume sau numeral, din propoziţia re#entă.

!a 8i atributul, răspunde la întrebările: !are? !e fel de ? %l, a, ai, ale cui?

Atributiva determină:

♦ un substantiv: Simţeam o dorinţă să mă întind pe jos 8i să dorm.

♦ locutiune substantivala:u dormea din cauza aducerilor5 aminte=care îl c;inuiau.

♦ pronume: %m văzut ceva/= ce ne interesează pe to i.4=ț

♦ numeral: +n faţă vor mer#e cei doi = care 8tiu drumul.

♦ adjectiv substantivizat:oata sala aplauda pe cel talentat=care a st3rnit admiraţia tuturor.

♦ locutiune pronominala:2l parea atras de nu stiu ce= care5l îndemna spre v3rful muntelui.

♦ locuţiune numerală:2l îţi oferea c 3 te 8 i mai c 3 te = de care nici nu aveai nevoie.

#lemente de rela ie:ț

/con)unctii subordonatoare: că( să( dacă( de( ca ... să etc.: Convingerea / că o să petrecem

bine /o are toată familia. *l preocupă mult gândul / dacă va pleca mâine la bunici.

5pronume relative: care! cine! ce în cazurile ,D,7,%c, cu sau fără prepoziţie sau

locuţiune prepoziţională: Am cumpărat paltonul care mia plăcut. *i dau cu "mprumut cui care

are nevoie.


23/36

otă Q !3nd conectorul este un pronume relativ în cazul 7. (cărui, cărei, căror, el se acordă în

#en i număr cu substantivul re#ent din fa ă, iar articolul posesiv (al, a , ai, ale se acordă cuș ț

substantivul următor din propozi ia atributivă:ț

Am un coleg/ al cărui reultat "l cuno ti.-/ ș

Am un coleg/ ale cărui reultate le cuno ti.-/ ș

Am o colegă/ al cărei reultat "l cuno ti.-/ ș

Am o colegă/ ale cărei reultate le cuno ti.-/ ș

5adverbe relative: unde! când! cum! cât : #iai arătat satul/ unde $ia petrecut copilăria.

#a impresionat modul /cum ai răspuns "n fa0a comisiei.

Subordonatele atributive sunt de două tipuri:

/ eplicative sau izolate care nu au o le#ătură str3nsă cu termenul re#ent, lipsa lor din frază nu

sc;imbă sensul acesteia: Elorin 'iersic a fost trimis pe scenă, unde îl a8tepta publicul, Aătr3nul,

care nu auzea bine, nu5i spuse nimic. Am stat de vorbă cu acel sportiv, care sa clasat pe locul

"ntâi. %ceste propozi ii adau#ă, în frază, o informa ie suplimentară neesen ială referitoare laț ț ț

cuv3ntul determinat, poate lipsi i se desparte prin vir#ulă de propozi ia re#entă. Suntș ț

întotdeauna eplicative (izolate.

'ropozi iile atributive care determină:ț

♦ Substantive proprii:

'u tia nici 3asile,/care tie de toate,-/ unde sau dus ceilal i.%/ ș ș ț

♦ 'ronume personale:

3oi,/ care va i pregătit pentru competi ie,-/ ti i/ ce "nseamnă pregătirea pentru un concurs.%/ ț ț ș ț

4 determinative sau neizolate care au o le#ătură str3nsă cu termenul re#ent, lipsa lor din frază

periclitează claritatea eprimării: Stă pe banca pe care stai $i tu, !a vine de la $coala care este "nrepara0ie, +răie$te cu impresia că lai min0it . Am stat de vorbă cu sportivul care sa clasat pe

locul "ntâi.

%ceste propozi ii eprimă o informa ie absolut necesară, esen ială pentru cuv3ntul determinat iț ț ț ș

nu poate lipsi, căci sensul acesteia ar fi incomplet) de aceea nu se desparte prin vir#ulă de

propozi ia re#entă. Sunt întotdeauna determinative (neizolate:ț

♦ Subordonatele atributive care urmează după un substantiv articulat precedat de prepozi ie:ț

Am a=uns până la locul/ unde animalul a dispărut.-/


24/36

♦ Subordonatele atributive introduse prin conjunc ii subordonatoare:ț

Se vede i acum urmele/ că animalul a trecut pe aici.-/ ț

Propozi ia apozitivăț este o propozi ie atributivă de tip special.ț eluarea eplicativă a unui

cuv3nt poate fi eprimată prin raportul sintactic apozi ional, situat la #rani a între coordonare iț ț ș

subordonare i uneori etinsă într5o propozi ie apozitivă, jutapusă sau le#ată de principală fieș ț

prin conjuncţii (ca, să, caJsă, pronume relative (mai ales ceea ce, fie prin adverbe eplicative

(adică, anume, i anume:ș #i-a venit o idee$ "mpacetăm $i plecăm imediat . A venit cu o

propunere1 să renunăm la cumpărarea casei şi să luăm o maşină. #a min0it cu neru$inare,

ceea ce m-a înfuriat . A "nceput să se poarte ciudat, adică încearcă să mă evite. Sa pregătit

temeinic pentru concert, adică a exersat şi a compus piese noi .

Topica i punctua iaș ț

Stă întotdeauna după termenul re#ent, de obicei, imediat după acesta. >neori poate fi intercalată

în re#entă.!u ecep ia atributivei eplicativeț i a propozi iei apozitive care sunt întotdeaunaș ț

izolate, propozi ia atributivă nu se desparte prin vir#ulă de re#entă.ț

Contragerea i epansiuneaș

/. >n atribut poate fi dezvoltat într5o subordonată atributivă:

"mul muncitor este ca pomul roditor.

"mul =care este muncitor=este ca pomul roditor.

4. " subordonată atributivă se contra#e într5un atribut:

!artea=pe care mi5ai împrumutat5o = este foarte interesantă.

!artea împrumutată este foarte interesantă.

Confuzii cu alte subordonate:

. Circumstan0iale de loc, de mod, de timp

!3nd se introduc prin adverbele relative când, unde, cum, "ncotro, cât ( 'oteaă0i adresa unde

va avea loc spectacolul, 'u se $tie iua când va ninge, ?iblioteca de unde ie$im este =ude0eană,

'u $tim direc0ia "ncotro au purces, #ă intereseaă modul cum vei trece peste asta, *n timpul cât

a stat aici a desenat multe peisa=e confuzia este cauzată de:

5 subordonatele nu sunt raportate la substantivele din re#ente:


25/36

5 nu se cunoa8te că adverbele relative introduc mai multe cate#orii de subordonate, printre care 8i

atributive.

-. Condi0ionale

!3nd elementele introductive ale atributivelor sunt precedate de: "n caul, cu condi0ia, "n ipotea,

"n eventualitatea ( *n caul că va ninge, să nu pleca0i, 3ine cu noi cu condi0ia săi plătim caarea,

*n eventualitatea "n care nu vom câ$tiga, să nu fim supăra0i, 3oi face asta cu condi0ia dacămi

spui secretul

1nterpretarea #re8ită a acestora ca subordonate condiţionale provine din faptul că "n caul, cu

condi0ia, "n ipotea, "n eventualitatea sunt considerate locuţiuni conjuncţionale subordonatoare

condiţionale.

%. Cauale

!3nd conjuncţia că, prin care se introduc atributivele, este precedată de îmbinări ca: având "n

vedere, dat fiind faptul ( Având "n vedere că va fi viscol, nu putem pleca, Dat fiind faptul că nu a

pă0it nimic, mergem mai departe

%ceste îmbinări, împreună cu conjuncţia că de după ele, sunt considerate locuţiuni

conjuncţionale subordonatoare cauzale: având "n vedere că, dat fiind faptul că. Se 8tie că

locuţiunile conjuncţionale subordonatoare cauzale sunt: pentru că, din cauă că, din pricină că,

din moment ce, de vreme ce, odată ce.

. Completivă indirectă c3nd este introdusă prin conjunc iaț să după o propozi ie re#entă în careț

apare verbul a avea R substantiv: %bia avu putere/= să se stăp3nească.4=

'ropozi ia (4 este o subordonată atributivă (nu completivă indirectă,pentru că poate fi contrasățîntr5un atribut verbal: Abia avu putere de a se stăpâni.

7. Complementul direct. Propozi ia completivă directăț


26/36

Complementul direct este partea secundară de propozi ie = funcţie sintactică ce determină unț

verb tranzitiv 8i se realizează prin nume în acuzativ. 1mportant să re ine i că re#entul unuiț ț

complement direct este:

a un verb tranzitiv: Citesc o carte., #ângâi pisica.

b interjec ii cu re#im de acuzativ:ț Poftim fructele. a /ată merele. ată ce dore$ti. atăl.

c adjectivul dator. *mi e dator o carte/ni$te bani/via0a.

otă. 1mportant este de tiut că verbele tranzitive care cer un complement direct sunt de douăș

tipuri:

a verbe pentru care complementul direct este o func ii sintacticăț obligatorie, fiind puternic le#atde verbul re#ent. De eemplu, verbele de tipul a face, a da, a pune, a repreenta, a adora, a

spune etc. cer în mod obli#atoriu un complement direct, altfel folosirea lor va fi ambi#uă: !a

face mâncare, on dă bani la cei săraci., #aria pune căr ile pe masă, Ana adoră florile.ț De

asemenea sunt verbe (mai ales, cele din clasa verbelor zicerii: a spune, a ice, a tiș care cer în

mod obli#atoriu o complinire propozi ională:ț on spune că trebuie să plece. Ana tieș să cro eteeș

ăini e pentru copiiț .

b verbe pentru care complementul direct este o func ie sintactică facultativă, adică poate săț

răm3nă neeprimată, fiindcă semantica verbului con ine informa ia necesară pentru ca verbul săț ț

fie folosit eplicit: a ara, a bea, a mânca, a "nvă a, a repetaț etc. 1on ară (solul, %na măn3nă

(ceva, Studentul înva ă (temele.ț

!lasa de substitu ie la nivel propozi ional:ț ț

♦ substantive în cazul acuzativ cu prepoziţia pe atunci c3nd substantivul eprimă o persoană: >

văd pe mama. sau fără prepoziţie c3nd substantivul eprimă obiecte i fiin e cu caracteristicaș ț

nonuman: 3ăd o ma ină/animale i păsări.ș ș

♦ locuţiune substantivală: !l are o bună 0inere de minte.

♦ pronume personal: Profesorul la "ntrebat pe el..

♦ pronume ne;otăr3t: 'u ia recunoscut pe to0i.

♦ pronume ne#ativ: 'u vreau nimic. 'u a tept pe nimeniș .

♦ pronume relativ: +abloul / pe care "l cumpăr este de Cincent Can 7o#;.

♦ pronume intero#ativ: Pe cine ai văut la teatru

♦ numeral ordinal1 ai cumpărat pe primul.


27/36

♦ numeral colectiv1 am văut pe tustrei.

♦ numeral fracţional: !l a luat o ecime din total.

♦ adjectiv: *l respect pe cel arnic.

♦ verb la infinitiv: Copilul "ncepe a vorbi.

♦ verb la #erunziu: Aud cântând pe undeva.

♦ verb la supin: +ermină de reolvat e2erci0iul4 Are de "nvă at.ț

♦ interjecţie: Deodată am auit1 buf

%otă. !omplementul direct poate fi eprimat dublu, prin două elemente raportate la acela i verb:ș

un nume în acuzativ, cu sau fără prepozi iaț pe i un pronume personal sau refleiv la formaș

neaccentuată la cazul acuzativ, a ezat înainte sau după verbul re#ent.ș

'ronumele neaccentuat poate anticipa verbul re#ent: > văd pe Ana. (anticiparea complementului

direct sau îl poate relua: 'e %na am văzut5o la teatru. (reluarea complementului direct

Dublarea complementului direct poate fi obli#atorie, facultativă sau imposibilă.

1. 2ste obli#atorie (conform 7ramaticii academiei în următoarele cazuri:

/ c3nd este eprimat printr5un substantiv la acuzativ fără prepozi ie ♦ articulat antepus verbului:ț

+abloul lam cumpărat de la galeria de arte. talia am viitato de mai multe ori.) ♦ substantiv

comun inanimat nearticulat, precedat de un determinant antepus verbului re#ent: Acest tablou l

am cumpărat de la galeria de arte. 9iecare temă am repetato de două ori. Dublarea e

obli#atorie i în cazul în care determinativul este postpus substantivului, dar antepus verbului:ț

+abloul acesta lam cumpărat ai.

4 c3nd este eprimat ♦ printr5un substantiv nume de persoană (comun sau propriu la acuzativ

cu prepozi iaț pe: indiferent de pozi ia fa ă de verbul re#entț ț 1 Pe on "l cunosc demult. Pe mama o

iubesc nespus de mult. am "mbrăcat bine pe copii. ♦ prin pronume (personal, de polite e,ț

demonstrativ, ne;otăr3t indiferent de pozi ia fa ă de verbul re#ent:ț ț Pe el lau premiat. Pe asta

am citito. Pe cele două nu leam citit. am cemat pe to i.ț ♦ pronume relativ sau intero#ativ

care: +abloul pe care lam cumpărat "mi place. * i place tabloul pe care lai cumpăratț ♦numeral (cardinal, colectiv, ordinal antepus verbului: Pe trei iam văut. Pe al patrulea nu lam

văut.

11. 2ste facultativă c3nd complementul direct este eprimat prin ♦ substantiv comun personal

nearticulat sau antroponim la cazul acuzativ postpus verbului: (+i ascultă pe copii. (" vede pe

$aria. ♦ substantiv inanimat, articulat ne;otăr3t, antepus verbului: > problemă (o) constituie

pre urile mari.ț ♦ numeral (cardinal, colectiv, ordinal la acuzativ cu prepozi ia pe, postpusț

verbului: (15am înt3lnit pe am3ndoi. ♦ pronumele demonstrativ asta i pronumele ne;otăr3te cuș


28/36

ecep ia luiț orice, la acuzativ cu prepozi iaț pe. (>) vreau pe asta. Profesorul ("l) ascultă pe

fiecare.

111. 2ste imposibilă c3nd complementul direct este eprimat prin: ♦ substantiv la acuzativ fără

prepozi ie, articulat sau nearticulat, aflat după verbul re#ent:ț Citesc cartea cu mare interes. ?ea

apă plată. !3nd este nearticulat, dar antepus: Căr i cumpără. ?anane mănâncăț . ♦ în constric ieț

cu dativul posesiv, antepus verbului i raportat la un substantiv articulat în pozi iaș ț

complementului direct: * i a teaptă părin ii.ș ș ț ♦ Substantiv propriu inanimat postpus verbului: Am

viitat Parisul. !ompară: Parisul lam viitat. ♦ pronumele relative sau intero#ative cine ce iș

compusele lor: Pe cine ai văut la teatru Spunemi pe cine ai văut.Ce faci ♦ pronumele

ne;otăr3t orice i ne#ativeleș nimeni iș nimic: Cumpăr orice. 'u văd pe nimeni /nimic. ♦

pronumele demonstrativ popular asta la acuzativ fără prepozi iaț pe: Asta vreau.

Clasa de substitu ie la nivel frastic:ț

/. completivele directe relative: Profesorul "ntreabă pe oricine vrea să răspundă. tieȘ cui îi

datorează succesul.

4. completive directe conjunc ionale:ț 'u tieș dacă va a=unge la timp.

%lina 7ioroceanu în lucrarea citată atestă c3teva realizări non5canonice ale complementuli

direct:

a. !umpără la cărţi Spune la minciuni

6a este considerat morfem cantitativ cu sensul &multe*.

b. % pus din cărţi pe raftul de spus. Eace de toate.

c. !aută de lucru

'rin elipsa centrului o parte/multe/câteva, poziţia de complement direct este ocupată de

#rupul prepoziţional (altfel, adjunct în eemplu b. +n c., elipsa este cea a adjunctului &ceva*.

d. u depinde de ce faci, ci de ce spui.

Cerbele prepoziţionale impun combinarea relatorului cu o prepoziţie pentru realizarea

funcţiei sintactice impuse de re#entul din subordonată, de aceea, de ce este complement

direct.

e. >n tip aparte de complement direct, introdus printr5un conector relativ 8i aflat la #raniţa

dintre nivelul propoziţional 8i nivelul frastic este construcţia infinitivală relativă: 'are ce face/cui vorbi/de ce se supăra/când a=unge/pe unde trece/cum se "mbrăca.


29/36

Propozi ia completivă directăț determină un verb tranzitiv din propoziţia re#entă i cș oresounde

unui complement direct arăt3nd obiectul asupra căruia se eercită ac iunea verbului determinat.ț

8ăspunde la !ntrebările: pe cine ?, ce?

+n calitate de re#ent poate apărea:

♦verb tranzitiv sau o locu iune verbală tranzitivă:ț

!u cred/ că e2istă via ă după moarteț - /.

♦ interjec ie predicativă(iată, iaca, uite:ț

ată/ unde am a=uns4-/

Conectori:

♦ !onjunc ii subordonatoare:ț că, să, ca ...să, dacă:

Spunei curat / Că mam "nsurat.-/ (#iori a)ț

Am "nvăat/ să pre uiesc timpul.-/ ț

am "ntrebat/ dacă mă recunoa te.-/ ș

♦ pronume 8i adjective pronominale relative (care, cine, ce, c3t, c3tă, c3ţi, c3te, al c3telea, a c3ta,

ceea ce: Am decis/ care dintre noi va pleca.-/. &ămâne de văut/ cine este acest străin.-/

am "ntrebat/ cât timp va r6mâne la noi.-/ 'ea relatat/ ceea ce a văut.-/

♦ pronume 8i adjective ne;otăr3te: oricare, fiecare, oarecine, oarece: >pre$te pe oricine "i iese "n

cale.

♦adverbe relative: unde, c3nd, cum, încotro: 'u tim/ unde a plecat.-/ Am aflat/ când se vaș

"ntoarce.-/

Topica

De re#ulă, completivă directă este postusă re#entei. (vezi eemplele anterioare

Punctua iaț

!3nd stă după re#entă, propozi ia subordonată completivă directă nu se separă de aceasta. !3ndț

o precedă, se desparte prin vir#ulă: Cât de mult a pierdut /, a "n eles mai târiuț - /.Că va reu iș /,

tie bineș - / %otă

/. +n cazul în care propozi iile completive directe, introduse prin pronume sau adjectiveț

pronominale relative i ne;ot3r3te referitoare la persoane, înso ite sau nu de prepozi aș ț ț pe, sunt

antepuse verbului re#ent, aceastea sunt reluate în mod obli#atoriu printr5un clitic în acuzativ,

clitic cu valoare neutră (o sau demonstrativ cu valoare neutră:

Pe care iam văut, iam trimis acasă. 'e cine te ajută/= să5l aju i i tu.4=ț ș Dacă am venit, am

făcuto din respect. Că nu mănânci, că fumei mult, asta "0i repro$e./ +n ultimul eemplu.


30/36

demonstrativul cu valoare neutră asta poate este ec;ivalent cu substantivul faptul1 Că nu

mănânci, că fumei mult, faptul ăsta 0il repro$e.

Dacă stau după re#entă, sunt anticipate (facultativ printr5un pronume personal în cazul acuzativ,

formă neaccentuată, a ezat în propozi ia re#entă:ș ț Să(l) respec i i i tu pe cine te respectă.ț ș ș

4. 'e l3n#ă verbele a anun a, a asculta, a e2amina, a "ntreba, a interoga, a "nvă a, a ruga, aț ț

sfătui, a vesti pot apărea at3t un complement direct, c3t i o propozi ie completivă directă sauș ț

c;iar două propozi ii completive directe, dintre care una se referă la o persoană, cealaltă la oț

ac iune:ț

'ea "nvă at/ să patinăm.-/ ț

Am "ntrebat/ pe oricine am "ntâlnit "n cale-/ unde se află cetatea

medievală.%/

Că nu mănânci, că fumei mult, faptul ăsta 0il repro$e.

9. Complementul indirect i completiva indirectăș

Complementul +obiectul, indirect este func ia sintactică ce determină un verb desemn3ndț

beneficiarul=destinatarul procesului codificat prin verb ( *mi place lectura. 'oate fi definit i înș

raport cu un adjectiv (cuno tin eș ț necesare studen ilor ț , cu un adverb ( Am procedat asemenea

ieț , cu o interjec ie (ț ?ravo ie4)ț . %ceastă func ie sintactică este cerută de cazulț ativ i seș

eprimă fie numai prin clitic în dativ al pronumelui personal ( #iau dat salariul sau refleiv

( * iș atribuie merite deosebite, fie numai prin substantiv în dativ sau substitute ale acestuia

( Dăruie te floriș fetelor /acestora/celor trei, fie dublat (-eam dăruit flori fetelor/ acestora

/celor trei.

+n #ramaticile tradi ionale, complementul indirect este definit mai lar# drept partea secundară deț

propozi ie care arată obiectul căruia i se atribuie o ac iune, o însu ire sau o caracteristică,ț ț ș

incluz3ndu5se în sfera !omplementului indirect nu doar realizările lui la cazul dativ, ci i celeș

prepozi ionale aferente cazului acuzativ i #enitiv de tipul:ț ș Studen ii discutăț despre e2amen. Am

cumpărat flori pentru mame. Copiii se baeaă pe părin iț . Poporul român a luptat "mpotriva

turcilor.

+n #ramatica academiei, realizările prepozi ionale sunt tratate separat ca func ie sintactică deț ț

!omplement prepozi ional. oi luăm act de această delimitare, preciz3nd, la analiză, tipulț

respectiv de complement indirect în Dativ sau de complement prepozi ional. De eemplu:ț


31/36

Părin ii lasăț fiului , "n primul rând, o mo tenire spirituală. 3ia aș ț ne dă lec ii importante.ț

(complemente indirecte în dativ) Se vorbe te tot mai desș despre un cutremur mare. Am venit

special pentru tine. (complemente prepozi ionale.ț

!omplementul indirect în dativ are drept re#en i:ț

/ verbe sau locu iuni verbale care impun nominalului cazul Dativ:ț a apar ine, a se alătura, aț

aduce aminte, a ceda, a se conforma, a conveni a da, a dărui, a se dedica, a se destăinui, a

displăcea, a e2pedia, a se "mpotrivi, a plăcea, ai reveni, a supravie ui, a trimiteț etc.

4 interjec ii cu valoare verbală:ț bravo, na, vai, =ap etc.

6 adjective cu re#im în dativ: dator, adecvat, aferent, analog, anterior, egal, fidel, inerent, loial,

necesar, ostil, propriu, tipic, util etc.


32/36

♦ pronume la cazul dativ: ui (dumnealui, alor mei, acestuia, fiecăruia ) iam dat o carte.

'imănui nu am vorbit despre cele văute. Cui iai dat cartea

♦ clitice în dativ: iȚ am adus cartea. *mi pare bine de cuno tin ă. !iș ț " iș scriu mesa=e des.

♦ numeral în dativ: Primului venit i se acordă un bonus. Celor doi din fa ă li sa "nmânat câte oț

diplomă de onoare.

♦ prepoziţia la cu urmată de substantive sau numerale: Am dat bomboane la copii. *$i spune

povestea la oricine. a doi dintre ei li sa făcut foame.

♦ prepozi iaț către cu nominale: Profesorul sa adresat către studen iț /către mine /către cei doi

de acolo.

b complementul prepozi ional:ț

♦ substantiv comun sau propriu la cazul acuzativ i la cazul #enitiv:ș !i beneficiaă de a=utor

medical. #oldova se "nvecineaă cu 8craina. !l a profitat de ocaie. 3om reveni asupra

problemei.

♦ pronume la cazul acuzativ sau #enitiv: #am despăr itț de el. ! preocupat de sine. A recurs la

al ii.ț Deciia nu se e2tinde asupra noastră.

♦ numeral la cazul acuzativ sau #enitiv: Corespondeaă cu trei dintre fo tii lui prieteni. Câineleș

sa aruncat asupra primului din stânga.

♦ verbe la infinitiv i supin:ș Se limiteaă la a se plânge. 'u este nimic de văut.

Atenie;

După infinitivele lun#i, care păsterază caracteristicile verbale, substantivul este considerat atribut

substantival datival nu complement indirect: +rimiterea de a=utoare sinistra ilor.ț

Clasa de substitu ie la nivel frasticț

a complementul indirect în dativ eprimă la nivelul frazei prin propozi ia subordonatăț

completivă indirectă, introdusă / printr5un conector (pronume 8i adjective relative sau

ne;otăr3te în cazul dativ, fără antecedent în re#entă. Cui nui place,/ nui trimit nimic.*i pot

trimite/ oricui dore$te. !ste potrivnic/ oricărei persoane "l contraice.4 prin conectori relativi

însoţiţi de prepoziţiile la sau către:

+rimit/ la cine doresc/ scrisori.A is/ către cine era acolo.

b complementul prepozi ional se eprimă la nivelul frazei prin propoziţie relativă, introdusă:ț


33/36

a prin pronume relativ sau ne;otăr3t cu prepoziţie, fără antecedent în re#entă: Se potrive$te cu

oricine "i trece pragul. b prin pronume 8i adverbe relative fără antecedent în re#entă: &omânilor

nu le pasă ce mănâncă/cum se "mbracă./unde merg "n vacan0ă/"ncotro "ndreaptă politicienii

0ara. De asemenea, poate fi introdusă printr5o propoziţie conjuncţională: 3edetele se tem să nu

fie recunoscute pe stradă.

Topica i punctua ia.ș ț %mbele tipuri de complemente au topică liberă i nu se despart deș

cuv3ntul re#ent.

otă.

!a i complementul direct, complementul indirect în dativ poate fi dublat fie prin anticipare, fieș

prin reluare, în func ie de pozi ia sa fa ă de cuv3ntul re#ent. Dublarea este obli#atorie înț ț țurmătoarele cazuri: ♦ c3nd complementul indirect este postpus unui re#ent care este un verb

tranzitiv i unui complement direct eprimat printr5un substantiv articulat:ș am dat cartea

profesorului. ( edublată KAm dat cartea profesorului), propozi ia este ambi#uă, fiind posibilă iț ș

citirea: %m dat cartea care apar inea profesorului) ♦ complementul indirect este antepus verbuluiț

re#ent i se eprimă prin substantiv sau substitute cu trăsătura semantică Ranimat fie înș

construc ii fără subiect de tipul:ț ui on/lui/cuiva /primului dintre ei "i merge bine., fie în

construc ii cu subiectul postpus:ț Copiilor le plac dulciurile. #otanului "i ice ?ase. >n caz special de dublare obli#atorie este plasarea complementului indirect înaintea verbului prin

focalizare (c3nd se insistă asupra lui: 'rofesorului i5am dat cartea (nu altcuiva.

Dublarea nu se realizează: ♦ c3nd complementul indirect este eprimat printr5un substantiv

abstract: !l nu acordă aten ieț detaliilor. 9umatul dăuneaă sănătă ii.ț ♦ c3nd complementul

indirect este eprimat printr5un substantiv sau substitut cu trăsătura semantică Ruman i care areș

ca re#ent un verb pronominal: #ă adrese profesorului/vouă/tuturor.

Tipologie

/. !omplementul indirect în dativ poate fi: ♦ simplu c3nd este eprimat printr5o sin#ură parte de

vorbire autosemantică sau atunci c3nd e eprimat printr5o sin#ură propoziţie #ama "i trimite

fiului bani. ♦ multiplu c3nd nominalele care îl compun sunt coordonate fie printr5o conjuncţie

coordonatoare copulativă, disjunctivă, fie prin jutapunere: 'ici lui on, nici #ariei nu ia

convenit. ui sau ei o să trimit o felicitare.

4. !omplementul prepozi ional poate fi ♦ simplu:'oveste teț ș despre 1talia. ♦ multiplu: talia se

confruntă cu ploi $i ninsori abundente. ♦ comple: om3nii apelează mai de#rabă la o agen0ie

străina decât la una rom3nească.


34/36

Complementul de agent este tip special de complement prepoziţional, care se actualizează în

structurile pasive i corespunde din punct de vedere semantic subiectului din construc ia activă.ș ț

'repozi iile specifice acestui complement suntț de0de către. omanul este scris de !amil

'etrescu.

2ste cerut de: ♦ verbe la moduri personale, la diateza pasivă cu operatorul a fi: #ramatica a fost

elaborată=întocmită de un colectiv minunat. ♦ verbe la moduri personale 8i nepersonale, la

diateza dinamică:Se arată de către oficiali/ de către instan0ă/ de către apărători. ♦ adjective

provenite din participii, inerent pasive, 8i adjective postverbale, derivate cu sufiul ;bil1

Amendaamentul a fost considerat inacceptabil de către Comisie.

Clasa de substituie la nivel propoziţional:

ominal în acuzativ cu prepoziţia de sau de către.

a. substantive comune sau proprii: Doctorul este auit de pacien0i. Daniel a fost a=utat de medici.

b. pronume: #ă temeam să nu fiu părăsit de tine /de ceilal0i/ de acesta.

#eciul se =oacă de to0i.

c. numerale:

Am fost "ntâmpinată de primul.

d. construcţii cu demonstativele semiindependente al 8i cel1 Am fost umili0i de ai no$tri.

&efuat de cel deal doilea/cei doi, sa "ntors mânios acasă.

Clasa de substitu ie la nivel frastic:ț

'ropoziţie relativă fără antecedent, introdusă prin pronume relativ precedat de prepoziţia de saude către. A fost autoriat de /de către cine a implementat programul/ de oricine a folosit

programul.

Propozi ia subordonată completivă indirectăț

'ropoziţia subordonată care determină verbe, adjective, adverbe sau interjecţii din propoziţia

re#entă, fiind ec;ivalentă sintactic cu complementele indirecte ale acestora se nume8te propoziţie

subordonată completivă indirectă. radi ional, se identifică prin întrebările:ț cui< despre cine<

despre ce< la cine< la ce< pentru cine< pentru ce< etc.

!uv3ntul determinat din propozi ia re#entă poate fi reprezentat de:ț


35/36

♦ verbe sau locu iuni verbale:ț Profesorul e2plică mereu cui na "n eles.ț

#iam adus aminte de ce miai spus atunci. #iam dat seama că e ti mincinos.ș

♦ verbe cu subiect zero: 'umi arde să pierd timpul .

♦ epresii verbale unipersonale: #ie frică să merg prin cimitir.

♦ adverbe: A plecat departe de cine ia fost drag.

♦ interjec ieț 1 ?ravo cui tea educat. @alal de cine va locui cu tine. 3ai de cine nu se pregăte teș

cumsecade.

Conectori:

♦ !onjunc ii subordonatoare: că, să, ca ...să, dacă, de, etc.:ț Ana ia adus aminteș că nu a luat

medicamentele prescrise. Se gânde teș să dea la facultate. 'u sa gândit dacă e bine ce face.

♦ 'ronume relative: care, cine, ce, cui, ceea ce, c3t (c3tă, c3 i, c3te:ț Am spus povestea cui ma

ascultat. #am gândit cine putea face a6a ceva.

♦ %djective pronominale relative: care, ce, c3t (c3tă, c3 i, c3te:ț 'umi aduc aminte ce culoare

preferi.

♦ 'ronume i adjective pronominale ne;otăr3te: oricine, orice, oricare, oric3t:ș Se teme de oricine

"l amenin ă. Acord aten ieț ț oricui spune adevărul. Se teme de orice animal se apropie de el.

♦ %dverbe relative: unde, c3nd, cum, încotro:


36/36

6. Aalint $i;alF, Sintaa limbii rom3ne. =n: e2tensii.ubbclu=.ro/odoreiusec/tanulutmutat

tav/LM-5felev/Sinta2a.pdf

Documents

Sintaxa. Note de Curs (Continuare)