s raºul ºi âinii - revista-mozaicul.ro · 2, serie nouã, anul XV, nr. 1 (159), 2012 able of contents In this issue: AVANTEXT Constantin M. P OPA: Oraºul ºi câinii In his article,

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 1 (159) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei

www. revista-mozaicul.ro

De la Anubis, zeul-câi-ne al egiptenilor, cãlã-uzã în tãrâmurile mor-

þii, ºi pânã la aprigul Lupu, câinelelui Nechifor Lipan, care participãla pedepsirea ucigaºului stãpânu-lui sãu nãpustindu-se la beregataacestuia, „mestecând mormãirisãlbatice cu sânge”, „cel mai bunprieten al omului” îºi anexeazã oevidenþã ineluctabilã: cruzimea.

Liberã de aderenþe sentimen-tale, de prefãcute, vehementeindignãri ºi complicitãþi culpabi-le în sfera sintagmei viaþã de câi-ne, literatura anuleazã aluviunilemilei snoabe pentru a adânci, ve-ridic, dimensiunea unei relaþii cetransgreseazã poncifele desene-lor animate ºi cliºeele impusede „personaje” precum Colþ Albsau Toto.

Am pus în fruntea acestor în-semnãri un onomatext din VargasLlosa, cu gândul ºi la ArthurConan Doyle (Câinele din Bas-kerville) sau la John Steinbeck(Cãlãtorii cu Charley în cãuta-rea Americii), în intenþia de a echi-libra axele necesare conservãriipãrþii de autonomie ºi de naturali-tate secretã a ingenuitãþii canine.

Existã, cum bine se ºtie, pa-gini stranii, acumulând un demo-nism al manifestãrilor a cãror ira-þionalitate nu este invenþie scrii-toriceascã, dimpotrivã, ampren-teazã nefericit, la modul cel maiconcret, vieþuirea aglomerãrilorumane. Câinele vagabond, mai-danez ori comunitar, cum i se spu-ne mai nou, face parte din peisaj,ba mai mult, induce mãrturisiri cuvaloare de program estetic într-oarie de meditaþii ºi neliniºti cel-au marcat, bunãoarã, pe Cara-giale. „Simt enorm ºi vãd mon-struos” articuleazã, astfel, o vi-ziune care strãbate o consisten-tã parte a scrisului sãu, nu numai„Grand Hotel «Victoria Româ-nã»”. Gãsim aici, în aceastã pro-zã, memorabila scenã a hãituiriiunui câine. „Petrecerea popula-rã” se desfãºoarã dupã regulibine stabilite: „Câþiva inºi se punla pândã de-o parte ºi de alta auliþii. Un câine flãmând rãtãceºtecãutând dosurile bucãtãriilor ºiunghiurile unde se scuturã gu-noaiele. La un semnal, toþi se ri-dicã ºi-l împresoarã din toate pãr-þile. O clipã animalul se opreºteîngheþat; sângele-i dã nãvalã lainimã, care-ncepe sã zvâcneascãde coaste... E pierdut!...”. Urmã-rit de huiduieli, râsete, lovit depietre, izbit cu mãturoaie, câinelescapã prin fugã, spãrgând „rân-durile vrãjmaºilor”, sau devine obiatã victimã, „lungitã în mijloculstradei”, a instinctelor primaredezlãnþuite. Este o regresiunespre barbarie, spre zonele spai-melor ancestrale, spre mizerii ºisadism.

oraºul ºi câiniinnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

Atracþia pentru spectacolulcruzimii aparþine unei strãvechiordini a lumii arhaice, cu practicileei. Fãnuº Neagu însceneazã unastfel de act ritual (de gãsit doarla triburile bantu) în nuvela „Nin-gea în Bãrãgan”, unde darea câi-nilor în jujãu se face în prezenþaîntregii comunitãþi: „Lumea fãcu-se roatã în jurul lor. Biº chiui odatã prelung ºi Onicã smuci odgo-nul, mulgându-l în palme, pânãcând câinele, urlând ca niciodatãîn viaþa lui, ajunse sã se bãlãbã-neascã deasupra oamenilor, înco-vrigându-se de durere. Îl legãnarãaºa, în sus ºi în jos, de câteva ori,apoi îl lãsarã sã cadã în zãpadã”.

O imagine coºmarescã, de senscontrar, este aceea a oraºului cã-zut sub controlul javrelor ºi potãi-lor, contrast brutal realizat deEugen Uricaru în romanul Aºtep-tându-i pe învingãtori. Teroareacuprinde întreaga aºezare trauma-tizatã de rãzboi ºi invadeazã insi-dios sufletele („îi auzi cum mârâie,le simþi mirosul de blanã udã, darnu-i poþi vedea, sunt doar niºteumbre, niºte pãreri ºi începe ca-pul sã-þi vuiascã, dacã nu cumvajavrele sunt în tine ºi din cauzarãzboiului, a necazurilor, a fricii ºia descumpãnirii tocmai ies la ivea-lã”). Paralelismul simbolic cudemenþa ocupanþilor denunþãviolenþa morþii ca pe o consecin-þã implacabilã, sinistrã: „parcã în-nebuniserã, se învârteau, se rã-suceau, fãceau tumbe în aer cucozile fâlfâind, apoi, dintr-o datãnu s-a mai înþeles nimic. S-a auzitun urlet, putea sã fie al lor, puteasã fie al lui, un urlet de-þi îngheþasângele în vine, te fãceai mic pedinãuntru ºi se rãcea carnea, îþiînþepeneau gâtul ºi obrazul. Mã-celarul a cãzut jos, ei l-au trântit,a fost o învãlmãºealã cumplitã,mârâituri, bucãþi de stofã ºi deblanã sãreau de parcã le-ar fi arun-cat cineva, ca la o despãduche-re. [Oamenii] au început sã strige«Huo, teo, marº», care cum apu-ca. Javrelor nici cã le pãsa, eraughem de carne vie ºi aþâþatã,boturi, dinþi albi, cozi ºi labe, ghia-re, ochi roºii, blãnuri umede, asu-date…”. Agresivitatea atingeparoxismul, omul este devorat defiare, adevãr ocultat de o menta-litate dispusã la acceptarea atro-citãþii atâta vreme cât aceasta nudevine o chestiune personalã.

Într-un timp bântuit de angoa-se ºi inconºtiente abdicãri, actulcreaþiei solicitã sinceritatea abso-lutã. Versurile lui George Vultu-rescu intersecteazã, neaºteptat,tema avantextului meu, modulândun sens de dignitate ºi severita-te: „Acum stau la masã ºi scriu/câini tineri întind între dinþi coalade hârtie ca o halcã de carne/ nute poþi ascunde nici într-un tufiºcând scrii/ huo, potãilor”.

semneazã:l Emil Boroghinãl Nicolae Coandel Anca Floreal Emanuela Iliel Ion Bogdan Lefterl Dana Pârvan-Jenarul Adrian Dinu Rachierul Adriana Teodorescu (GAG)l Adriana Teodorescu (Discobolul)l Mihaela Velea

satisfacþiile ºi dezamãgirile anuluicultural 2011

Universalia:l poezie americanã contemporanãl prozã germanã contemporanã

















George Banu – Ieºirea la rampã sauspaþiul intermediar

Theodor Paleologu: „Am avut putereape care mi-am dorit-o”

Alexandru Surdu – Neoaristotelismulscolastic

Lau

ra T

om

ºa –

Sto

p c

adru

(M

edal

ia d

e A

ur)

2 , serie nouã, anul XV, nr. 1 (159), 2012

ab

le o

f c

on

te

nts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Oraºul ºi câiniiIn his article, Constantin M. Popa sum-

marizes what he calls a „demonism ofevents” which are beyond reason an-d„mark the unfortunate, the most concre-te, human settlements survival”. l 1

MIªCAREA IDEILOR:The writers and cultural personalities

who responded to our literary investiga-tion entitled “Cultural satisfactions anddisappointments of 2011” are: Ion Bog-dan Lefter, Adriana Teodorescu (GAG),Emil Boroghinã, Adrian Dinu Rachieru,Nicolae Coande, Dana Pîrvan-Jenaru,Emanuela Ilie, Mihaela Velea, Adriana Te-odorescu (Discobolul) and Anca Florea.l 3-7

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Finalul unui jurnalIn his article, Ion Buzera writes about

Radu Petrescu’s diary Prezent si în ace-lasi timp strain. Jurnal 1977-1982, inwhich he emphasize the importance of thewriter’s work for romanian literature. l 9

LECTURICosmin DRAGOSTE: O casã la capã-

tul lumiiIn his article, Cosmin Dragoste writes

about the novel Jacob beschließt zu lie-ben by Cãtãlin Dorian Florescu, sayingthat the author creates a great family epos.l 10

Xenia KARO: Din piatrã suntem ºi înpiatrã ne întoarcem

In her article, Xenia Karo analyzes thevolume of poems Imagini de pe stradaKanta by Nichita Danilov, who practicesin his poetry an expressionism filteredthrough the experience of postmodernism.l 11

Silviu GONGONEA: Poezia ca spaþiual memoriei

In his article, Silviu Gongonea writesabout the poetic debut of Corina Bernicintutulat as collective memory space, TheHouse of Stairs. l 11

Petriºor MILITARU: O abordare cri-ticã a poeziei ieºene contemporane

In his article, Petriºor Militaru writesabout Critical Dictionary of Iassyan Con-temporary Poetry… by, a book he consi-ders not only a fundamental and accessi-ble instrument in order understand Iassy-an contemporary poetry, but also a wayto (re)discover the essence of poetry ingeneral. l 12

Gabriel NEDELEA: Vintilã Horia ºicorola de minuni a literaturii

In his article, Gabriel Nedelea discus-ses the book Horia Vintilã. Translitera-ture and Reality by Pompiliu Crãciunes-cu, in which we find Horia Vintilã destinyas a writer and as a paradigmatic destiny.l 12

Luiza MITU: ªtiinþa ºi teologia – douãexpresii ale aceleiaºi subiectivitãþi

In her article Luiza Mitu discusses Ale-xei Nesteruk’s study which try to recoverof memory with a pre-modern theologicalsynthesis of beliefs derived from patristicsources and methodology of postmodernphilosophical, seen from the existentialphenomenological perspective. l 13

Daniela MICU: Un ritual kafkian deconstruire a unei noi identitãþi

In her article, Daniela Micu analysesthe novel Ich bin ein Berliner by GabrielAndronache, presenting D.’s journey insearch of freedom and of his own identi-ty. l 13

Mihai GHIÞULESCU: O naþie nede-prinsã încã cu alegerile

The article „A Nation Unusual yet withthe Election” reviews Cristian Preda’s

most recent work, Happy Rumanians.Voting and Power since 1831 to Date, apolitical science approach to Modern andContemporary Romanian History. l 14

SERPENTINEToader Paleologu: „Speranþele mele

de succes în politicã se bazeazã tocmaipe inadecvare”

„My hopes of success in policy arebased precisely on the inadequacy”. Mi-hai Ghiþulescu makes an interview withTheodor Paleologu, former Minister ofCulture. l 15

Acad. Alexandru SURDU: Neoaristo-telicismul scolastic la Academiile dom-neºti

In his article, Alexandru Surdu belie-ves that expansion to the countries of theRomanian Catholic proselytism, on the onehand, and the Greek Orthodox, in Bucha-rest and Iassy led to the establishment ofhigh schools and vocational training of aelevated intelligentsia. l 16

ªerban N. NICOLAU: CleobulosTsourkas despre începuturile învãþãmân-tului filosofic în principatele române

ªerban N. Nicolau talks about the im-portance of publication in Romanian, inhis translation, of the work written byCeobulos Tsourkas, The Beginnings ofPhilosophical Education and Free Thin-king in the Balkans. Life and Work ofTheophilus Corydaleu (1563-1646). l 17

Ioana REPCIUC: Magia ºi religia po-pularã ebraicã

In her review, Ioana Repciuc speaksabout the book of Joshua Trachtenbergwho analyses Jewish magic and supersti-tions emphasising the existence of folkreligion. l 18

George BANU: Ieºirea la rampã sauspaþiul intermediar

In his article, George Banu examinesthe specific “rituals” of the theater andexplains what they mean. l 19

Cãtãlin GHIÞÃ: Regizorul ºi sãlba-ticii

In his article, Cãtãlin Ghiþã talks aboutthe film Battleship Potemkin directed bySergei Eisenstein, a film that Josef Goeb-bels had found it “wonderful” and “peer-less”. l 20

NNNNN ooooo 11111 ( ( ( ( (159159159159159) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201212121212

ARTSMagda Buce-RADUT: Mirajul univer-

sului rural în pictura lui Constantin Ni-culescu

„Ion Þuculescu” Art Gallery from DoljPrefecture Palace occasioned a spiritualencounter with the painter ConstantinNiculescu creation, continuing the seriesof 37 personal exhibitions opened overthe time. l 21

Gheorghe FABIAN: Evenimente mu-zicale la început de an

In his article, Gheorghe Fabian makesan inventory of musical events that tookplace early this year in Craiova. l 21

George POPESCU: la Steaua EMI-NESCU

The titled chosen by Emil Boroghinã,Recitându-l pe Eminescu… La steauacare-a rãsãrit…, has a double meaning:to induce the re-reading of Eminescu’swork and to propose a poetic journeythrough the multiform forest of his lyrics,as may be emblematic of discovering aperspective capable to generate a unify-ing message. l 22

Viorel PIRLIGRAS: Craiova vãzutãde liceeni

In his article, Viorel Pîrligras tells usabout Municipal Salon of Photographyfor high school students „Craiova în ima-gini” that ended 2011 with an exhibitionorganized at Electroputere Park Mall, infront of the Yellow Store. l 22

7 terase deschise spre lume IIGaleria KunstArt am Hellweg from Bo-

chum, represented by Doina Talmann, inpartnership with the Romanian CulturalInstitute, have published the second pa-per trilingual (German, English, Romanian)7 terraces open to the world, about se-ven Romanian contemporary visual ar-tists. l 22

The poems published are signed byDan Dãnilã. In our “Translations” section,we present a selection of contemporaryAmerican poetry and contemporary Ger-man prose, translated by Roxana Roºcaand Roxana Ilie.

All photos are of Municipal Salon ofPhotography for high school students„Craiova în imagini”.

Ancuþa Elena – Fãrã titlu (Marele premiu)

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cuCasa de Culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

Revista apare cu sprijinulMinisterului Culturii

ºi Patrimoniului Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

3, serie nouã, anul XV, nr. 1 (159), 2012

Anul cultural 2011 a fostunul ciudat sau drama-tic sau eroic, în func-

þie de cît de spectaculos vrem sãsune epitetul caracterizant. Încondiþiile severe ale crizei econo-mice locale, europene ºi globale,organizatorii de festivaluri ºi tîr-guri de carte, de expoziþii ºi dez-bateri publice, de evenimente ºiproiecte de tot felul au perseve-rat, în ciuda finanþãrilor drasticdiminuate, gãsind soluþii „de ava-rie” ºi mergînd înainte. Nu vor-besc despre Festivalul „GeorgeEnescu”, important ºi foartescump, suportat integral de cã-tre stat, ci despre tot restul, indi-ferent de categorie ºi de anver-gurã. În multe-multe cazuri, fie cãa fost vorba despre instituþii bu-getare sau private sau despreorganizaþii neguvernamentale,fundaþii ºi asociaþii, unele mari,altele mici, cu proiecte-mamut saumãrunþele, artiºtii ºi managerii încauzã nu s-au lãsat, acoperindu-ºi cheltuielile cum au putut: înparte – de la centru, direct de lapauperul Minister al Culturii sau,indirect, de la Administraþia Fon-dului Cultural Naþional, mai „apli-cînd” ºi la prosperul Institut Cul-tural Român, entitate cu misiuneexternã, dar care funcþioneazã ºiîn þarã, în paralelism cu Ministe-rul; unde a existat bunãvoinþã „peplan local”, s-au obþinut ºi banide la consiliile judeþene sau orã-ºeneºti; mult mai greu i-a fost vlã-guitului „sector privat”, care a datcît a putut, puþin dar salutar.

S-au mai ºi fãcut „economii”,s-au operat restrîngeri, s-au gã-sit formule „de austeritate”, dar,pînã la urmã, viaþa noastrã cultu-ralã a urmat, în linii mari, graficulanilor precedenþi: festivalurile deteatru de prin toatã þara s-au þi-nut, ba chiar s-au ºi adãugat cî-teva (la Ploieºti, la Giurgiu, poateºi prin alte pãrþi), omoloagele ci-nematografice, în speþã TIFF-ulclujean ºi altele mai mici, au avutediþii noi, viaþa expoziþionalã afost efervescentã, cu multe ver-nisaje de vîrf etc. Teatrele nu preaau bani pentru decoruri, dar amvãzut o serie întreagã de montãrisplendide. Centrul Naþional alDansului din Bucureºti a rãmasfãrã sediu, dar am putut asista încontinuare, în octombrie-noiem-brie, la entuziasmante spectaco-le novatoare la unul dintre etaje-le Muzeului Naþional de ArtãContemporanã, într-o salã fãrãamenajãrile necesare. Pe contpropriu ºi implicit-demonstrativ,comprimînd un proiect într-unspaþiu „de camerã”, de fapt chiarîntr-o camerã, ºi anume una dehotel, coregraful Cosmin Mano-lescu a gîndit un experiment ex-traordinar la etajul 13 al Intercon-tinentalului, unde au loc, din sep-tembrie încoace, la intervale decîteva sãptãmîni, serii de repre-zentaþii pentru grupuri mici despectatori. S-au inaugurat – celpuþin în Bucureºti – cîteva noigalerii de artã particulare. În edi-turi, unde criza a lovit greu, cãcie vorba, cel puþin în cazul celormari sau mãcar mãriºoare, despre

nnnnn ION BOGDAN LEFTER

recoltã normalã ºi un mic bilanþbucureºteano-argeºean

întreprinderi comerciale sadea,care nu pot trãi din mãrinimia sub-venþiilor ºi a sponsorizãrilor, tre-buind sã supravieþuiascã pe pia-þã, au apãrut totuºi multe cãrþivaloroase, fie ºi în tiraje restrîn-se, cãci vînzãrile merg foarte prostîn librãrii. ªi aºa mai departe.

Pe scurt: în plinã crizã, artiºtiiºi intelectualii publici ºi-au vã-zut de drum, drept care anul cul-tural 2011, unul – încã o datã –„de austeritate”, se prezintã la fi-nal cu o recoltã consistentã, nor-malã.

*

Micºorînd brusc scara: în cemã priveºte, am ºi regrete, ºi cevamotive de satisfacþie. N-am în-cheiat nici în 2011 cãrþoiul în careasamblez analizele mele politicedin 1990 încoace (cînd va apã-rea, se va intitula Lectura politi-cii. România postcomunistã).Pregãtesc ºi o culegere despreprietenii care nu mai sînt; spe-ram s-o dau la tipar pentru TîrgulGaudeamus, dar n-am gãsit timpdestul pentru finisaje. Tot amî-nînd reviziile din an în an, speracum sã-mi vãd reeditatã în 2012trilogia „ideologicã” (Recapitu-larea modernitãþii, Postmoder-nism ºi Despre identitate. Teme-le postmodernitãþii). Tot pentru„la anul” am amînat volumul altreilea al ediþiei Leonid Dimov pecare o îngrijesc (poezia antumã).Ce sã mai spun despre alte cãrþila care mã gîndesc?! M-am bu-curat – mãcar – de iniþiativa luiTudor Jebeleanu ºi a Editurii Tra-cus Arte de reeditare a culegeriinoastre de versuri de juneþe,Cinci (cu Romulus Bucur, Bog-dan Ghiu, IBL, Mariana Marin ºiAlexandru Muºina), precedatã ºiurmatã de reluarea Aerului cudiamante (Mircea Cãrtãrescu,Traian T. Coºovei, Florin Iaru,Ion Stratan), respectiv a Pauzeide respiraþie (Andrei Bodiu,Simona Popescu, Caius Dobres-cu, Marius Oprea), toate trei opu-rile îngrijite grafic, atunci (în 1982ºi 1991) ºi acum, la reluãrile cvasi-identice (2010-2011), de numitul/renumitul T.J. Am mai reuºit sãsprijin, prefaþîndu-le, cele douãcãrþi audio care restituie prea-puþinele înregistrãri pãstrate cuDimov declamîndu-ºi poemele ºicu Mircea Nedelciu citindu-ºiprozele (ambele – la Editura CasaRadio a Societãþii Române deRadiodifuziune). Am mai însoþitºi noul roman al lui Ovidiu Peci-can, Bokia, o savuroasã satirãpoliticã (tot la Tracus Arte), ºi mi-afãcut plãcere sã citesc ºi sã scriuintroducerea la memorialistica ine-ditã a lui Ovid Þopa, tatãl luiTudor Þopa (la aceeaºi editurã).

Altfel, mi-am vãzut de toate alevieþii culturale ºi universitare.Mi-am þinut cursurile la Filologiabucureºteanã, unde a trebuit sãpreiau în toamnã ºi direcþia ªco-lii doctorale, pe lîngã coordona-rea masteratului de Studii litera-re româneºti. Am dus mai depar-te Cafeneaua criticã, proiectulmeu de dezbateri pe teme de ac-tualitate culturalã, cu asistenþã

mai ales studenþeascã (în primã-varã la Club Control, din toamnãla Clubul A, al Arhitecturii). Cugrupul de absolvenþi ai noºtri,astãzi doctoranzi ºi masteranzi, cucare fãcusem în 2009 ºi 2010 zia-rul Tîrgului Gaudeamus, am re-petat isprava, folosind de dataasta macheta aLtitudinilor mele,ceea ce a stîrnit entuziasmul mul-tor amici ºi colegi care au crezut,rãsfoind cele cinci numere de lafinele lui noiembrie, cã mi-am re-luat revista (alt proiect amînat în2011; report 2012!). Pînã în oc-tombrie s-au difuzat episoadelede primãvarã-varã ale rubricii melede la TVR Cultural (Cartea/Car-te.ro), care a încheiat astfel ºapteani ºi jumãtate de prezentare aactualitãþii editoriale româneºti,

2011 este plin de satisfacþiiculturale, tot aºa cum pomul decrãciun abundã de podoabe,make-uri ºi fake-uri. Podoabepreþioase ºi kitschuri sclipicioa-se. Pentru toate gusturile, posi-bilitãþile, aºteptãrile ºi nevoileculturale. Steaua din vârful bra-dului este, fãrã îndoialã, Festiva-lul George Enescu. Strãlucirea sade diamant lumineazã Româniaculturalã 2011. ªi cum sã nu seînfoaie (pe bunã dreptate) orgo-liul patriotului intelectual cândpentru o lunã capitala noastrã fucentrul elitei muzicale internaþio-nale? Dar, aºa cum ºtim cu toþii,bradul are un singur vârf ºi aces-ta este împodobit cu cea mai fru-moasã ºi mai aleasã bijuterie.

Filigran cultural inestimabilgãsesc în multe proiecte artisticeromâneºti: Festivalul Internaþio-nal al Artelor Spectacolului Mu-zical Viaþa e frumoasã!, ajuns lacea de-a patra ediþie ºi organizatde Teatrul Naþional de OperetãIon Dacian din Bucureºti – ple-doarie pentru rafinament ºi ine-terculturalitate, Fundaþia GeorgeBaron Löwendal – restituirea

make-uri ºi fake-urinnnnn ADRIANA TEODORESCU (GAG)

îndrepte paºii, minþile ºi sufletelemelomanilor (din ce în ce maimulþi ºi din ce în ce mai tineri)spre sala sa de concerte, Teatru-lescu jr. cu dragostea sa necon-diþionatã pentru teatru, oameni(mari ºi mici) ºi oraº, Clubul Elec-troputere cu expoziþiile sale princare suntem cu toþii (dupã voie)conectaþi la arta contemporanã(via Veneþia, pentru cunoscã-tori)... Cu toate cã se întâmplã înzona terestrã inferioarã, viaþa ar-tisticã underground a Craioveieste efervescentã, energicã ºiautenticã.

Printre toate aceste strãluciriculturale din bradul numit anul2011 sunt celelalte luminiþe, une-le mai palide, altele strident colo-rate, dar cu siguranþã efemere saude unicã folosinþã. Atractive pen-tru cei vãduviþi de clorofilã cul-turalã, fake-urile au mare prizã lapopor, spre satisfacþia deplinã amanagerilor culturali. Aºa cãdezamãgirile din 2011 ale sub-semnatei sunt strict personale ºinetransmisibile.

Sãrbãtori culturale de calitate!

cu mii ºi mii de titluri. În toateanotimpurile am vãzut, ca de obi-cei, multe spectacole ºi expoziþii,mai ºi cãlãtorind prin þarã pentrufestivaluri, colocvii, susþineri deteze de doctorat. Plus articole,interviuri, conferinþe, colocvii,participãri la emisiuni radio ºi deteleviziune, pe teme culturale ºipolitice etc. etc. etc.

Lãsînd în parantezã discretãviaþa de familie, nu pot pentru casã nu consemnez – totuºi – cã înprimãvarã m-am achitat din noucu brio de sarcina de a stropi, învreo trei rînduri, livada noastrãdin Argeº (altfel o nãpãdesc in-sectele pãdurii!) ºi am cules-otoamna, petrecînd acolo lunile devarã, pe bucata noastrã de deal,cu cãrþi ºi computere în mijlocul

naturii, în paradis. Am ºi con-struit în august o cãsuþã nouã,cu un perete întreg de sticlã, sprecrîngul care coboarã în vale, cutoatã pãdurea de stejari în jur,micã bijuterie închipuitã de cinedacã nu de un artist, sculptorul,„multimedialistul” ºi prietenulRomelo Pervolovici. Vecinuluinostru, bunul domn Neculae Bã-descu, distins universitar piteº-tean, i s-a pãrut cã acolo, în „cã-suþa din poveºti”, „parcã eºti înpom”, pe cînd un vãr de-al meu,Constantin-elveþianul, a avut im-presia cã „parcã decolezi cu unavion”! Ciobãnescul alb, Novac,ºi cîinele de vînãtoare Spic, brun,nu ºi-au spus încã pãrerea.

...Mult, puþin pentru un an?Cum ziceam: speranþe pentru 2012!

operei unui artist-pionier pestecare nedrept se aºternuse uitarea(ca peste mulþi, prea mulþi artiºtiromâni valoroºi), regizorul Andreiªerban ºi a sa Trilogie anticã –cel mai bun spectacol al ultimilordouãzeci de ani (este o imensãsatisfacþie personalã a acestui an),Play Shakespeare – excepþiona-la parodie by Cristian Pepino&Cristina Pepino montatã la TeatrulÞãndãricã din Bucureºti...

Viaþa artisticãunderground

a Craiovei esteefervescentã,

energicã ºi autenticãSigur, satisfacþii culturale a

produs ºi urbea noastrã: CasaBãniei cu spectacolul sãu de tra-diþii olteneºti ºi simbolistica rã-dãcinilor acestui spaþiu, dar ºi cuprima expoziþie permanentã deteatru de pãpuºi care a adusMuzeului Olteniei un premiuUNITER, Filarmonica Oltenia cudinamica ºi diversitatea concer-telor sale prin care reuºeºte sã

satis

facþ

iile º

i dez

amãg

irile

anu

lui c

ultu

ral 2

011

O privire de ansamblu, urmatã – dacã mi se permite – de un mic bilanþ personal

Bogdan Ionuþ Nadolu – Munci stãruitoare (Medalia de Argint)


În ciuda austeritãþii decla-rate, anul cultural 2011 apãrut unul normal, poate

nici mai bun, dar nici mai rãu de-cât cele de dinainte în privinþaperformanþelor.

La capitolul satisfacþii, amtrãit-o, în primul rând, pe aceea arealizãrii continuitãþii unor mani-festãri artistice de interes naþio-nal ºi internaþional, cum ar fi Fes-tivalul George Enescu, Festiva-lul de la Sibiu sau Festivalul Na-þional de Teatru de la Bucureºti.Finanþarea ºi desfãºurarea aces-tora ne-a dat îndrãzneala, într-unfel ºi siguranþa, de a înainta înorganizarea Festivalului Interna-þional Shakespeare, strãduindu-ne sã alcãtuim un program care

nnnnn EMIL BOROGHINÃ

2011 ne-a adus confirmarea prezenþeiunor mari teatre ºi companii ale lumii

sã se înscrie pe traiectoria ascen-dentã a ediþiilor de pânã acum.

2011 ne-a adus confirmareaprezenþei unor mari teatre ºi com-panii ale lumii, precum BerlinerEnsemble, Teatrul de Artã Cehovdin Moscova (MHAT), Shake-speare’s Globe din Londra ºi altecâteva, la fel de celebre.

Ne-a adus, de asemenea, asi-gurãrile Ministrului Culturii cãMinisterul va susþine în continua-re din punct de vedere financiarºi logistic desfãºurarea Festiva-lului cu o sumã care, chiar dacãnu va putea sã fie una acoperi-toare pentru întregul program almanifestãrilor, alãturi de eforturi-le Consiliului Judeþean Dolj, Pri-mãriei ºi Consiliului Local Craio-

va, a unor posibili sponsori lo-cali, va permite organizarea înbune condiþiuni a acestei marimanifestãri culturale europene.

ªi ne-a mai adus acordul Pre-ºedintelui României ca, asemeneaediþiei din anul 2010, FestivalulInternaþional Shakespeare sãaibã loc sub Înaltul Patronaj alDomniei Sale ºi, bineînþeles, alGuvernului României.

ªi nu lipsit de semnificaþii estefaptul cã 2011 ne-a adus mai mul-te distincþii pentru FestivalulShakespeare din anul 2010, Con-stelaþia Hamlet, fiind considera-tã cea mai importantã realizare aanului 2010 la categoria Teatru,una dintre revistele de culturã, înnumãrul sãu din ianuarie 2011,

încercând o evaluare a anului te-atral 2010, dând titlul articoluluide sintezã Coroana anului tea-tral 2010: Hamletiada.

În anul 2011 am putut vizionacâteva spectacole, atât în þarã,cât ºi în strãinãtate, care ne-auprodus reale satisfacþii.

Între acestea se înscriu ºi Ca-ligula de la Teatrul NaþionalMarin Sorescu Craiova, în regialui Laszlo Bocsardi, cu un SorinLeoveanu de-a dreptul magnific,dar ºi cu Ilie Gheorghe, GabrielaBaciu ºi alþi actori cu creaþii re-marcabile, precum ºi O noaptefurtunoasã în regia lui MirceaCorniºteanu, cu o viziune nova-toare ºi cu realizãri actoriceºti deexcepþie, cum sunt cele ale Cera-

selei Iosifescu, Ion Colan, Valen-tin Mihali, George Costea sauCãtãlin Bãicuº.

Acest spectacol venea la foar-te puþin timp dupã un alt excepþi-onal spectacol Caragiale realizatîn teatrul românesc, la Sibiu, deSilviu Purcãrete, D-ale carnava-lului.

Vã rog sã mã iertaþi, dar de-spre dezamãgiri, prefer sã nu vor-besc. Pot sã vã spun doar cã eleau venit din zona aplicãrii aºa zi-sei reforme ºi a reducerilor forþa-te de personal din culturã ºi dinîntregul sistem al bugetarilor,afectând oameni care au lucratzeci de ani în aceste instituþii, darºi familiile lor.

„Nu de tranziþie mã cutremur,ci de veºnicia ei”

(Din folclorul cafenelelor)

Înghesuitã într-un spaþiu,de regulã, meschin, oricetentativã bilanþierã este o

selecþie fatalmente subiectivã.Cu posibile omisiuni (vinovate).Ce-am putea spune despre Un anfierbinte (cum titra Dilema ve-che), gata de a-ºi da duhul, pre-lungind lungul ºir al dezamãgiri-lor postdecembriste? În primulrând cã într-o lume neaºezatã,convulsivã, îngrijorarea publicãpentru temele mari cunoaºte ociudatã desensibilizare. Suntemdeja 7 miliarde, piaþa bursierã eîncercatã de turbulenþe, societa-tea s-a „financializat” (zic exper-þii) ºi noi am devenit bieþi„subiecþi financiari”. „Indignaþii”viseazã la o revoluþie globalã,primãvara arabã s-a încheiatprost, criza de lideri e trâmbiþatãzgomotos, eurozona se clatinã,islamizarea Europei e în marº iarPremiul Confucius pentru Pace (oreplicã chinezã a Nobelului) aajuns la Putin. În acest contextseismic, sã mai fie amânarea ade-rãrii noastre la Schengen o dezi-

nnnnn ADRIAN DINU RACHIERU

un bilanþ îngânduratluzie? Nici vorbã, doar un examenratat (previzibil): politicianismuldeºãnþat, deculturalizarea freati-cã, tabloidizarea democraþiei, an-chetele ºi dezvãluirile fãrã con-secinþe, baºca, þigãnirea Româ-niei ºi „birjãrirea” limbii ne trans-formã, vai, în spectatori neputin-cioºi. Chit cã Fundaþia Naþionalãpentru ªtiinþã ºi Artã livreazã sce-narii rozacee pentru o Europã vii-toare (vezi colocviul Penser l’Eu-rope), iar în UE se reactiveazãîmbãþoºate cliºeele identitare.

Aºa fiind, ce marievenimente culturale

ne-au confiscatinteresul?

Da, târgurile de carte, câtevatitluri mari (fireºte, la scara anu-lui editorial), topuri triste ºi unecou palid. Nu prea se înghesuielumea la citit, noi, „chitiþi pe scris”(vorba lui H. Gârbea), am dat înboala autorlâcului. Totuºi, piaþa

cãrþii ne-a procurat câteva între-mãtoare surprize. Aº zice cã, înzona criticii, Scurta istorie a luiMihai Zamfir, ca „panoramã alter-nativã a literaturii române” arputea fi cartea anului. O istoriestilisticã, cu 36 de personaje de-filând într-un „roman postmo-dern”, într-o reexaminare alertãcare se bizuie pe „lectura exactãa vieþii”. Sau fermecãtoarea cartea lui Eugen Simion Cruzimileunui moralist jovial, plecând dela o ipostazã discutabilã (Crean-gã ar fi, aflãm, „prozatorul româncel mai citit”) ºi infirmând spuse-le lui Cãlinescu, dupã care humu-leºteanul ar fi un subiect închis:„despre Creangã nu se mai poatespune nimic”, credea divinul cri-tic. Am mai menþiona strãdanialui Ioan Groºescu (Ultima trãn-cãnealã) de a ne oferi o carte-document despre prietenul dis-pãrut, un critic „de front” (regre-tatul Mircea Iorgulescu, evident),monografia Convorbirilor litera-re (1867-1885) întocmitã scrupu-

los de Pavel Florea, expertiza te-meinicã a lui Nicolae Mecu(G. Cãlinescu faþã cu totalitaris-mul) ºi Capcanele Istoriei, sem-natã de Lucian Boia, doldora de„informaþii nãucitoare” (apudAndrei Pleºu), dezvãluindu-necum au „traversat” intelectualiibãºtinaºi intervalul 1930-1950. Înspaþiul prozei, desigur, romanele„staliniste” (N. Breban, cu Sin-gura cale ºi Lucian Dan Teodo-rovici cu Matei Brunul) ºi, nea-pãrat, Marta Petreu. Iar în poe-zie, de departe, Aura Christi (veziSfera frigului).

La capitolul deziluzii aº sem-nala – fãrã supãrare – o încro-pealã olteneascã, o bizarerie edi-torialã pusã în cârca lui MarinSorescu (în documente ºi scrisoriinedite), care devine, regretabil,o ediþie inutilizabilã.

Sã mai pensãm, în goanã, câ-teva evenimente. Dupã unii ar fifost „anul regelui”, stârnind – cuprilejul nonagenatului – euforiaunor regaliºti vopsiþi, de con-

juncturã. Alþii sunt convinºi cãGala poeziei române contempo-rane (la prima ediþie) ori turnirulhelenic, tot liric, ar fi provocat uninteres isteric. În fine, Mihai ªora,mereu pilduitor pentru „chibzuin-þa existenþialã” a rotunjit 95 deani, iar Eugen Negrici a fãcut 70;despre P. Goma se scrie, iatã, înRomânia literarã, iar situaþia luiintereseazã Comitetul director alU.S. de vreme ce Consiliul (citimºi citãm) „a luat o hotãrâre”. Careo fi? Mai descoperim, sideraþi, cãacelaºi Comitet, întrunit la AlbaIulia, a transmis trei candidaturiautohtone, la pachet, suedezilor;bineînþeles, pentru Premiul No-bel care ne lipseºte din vitrinã.Sã nu fi aflat dregãtorii U.S.R cãastfel de propuneri nu se publi-cizeazã? Cã ele rãmân secrete?Cã funcþioneazã o interdicþie?În rest, dacã Mourinho (nimenialtul decât antrenorul Realuluimadrilen) aspirã la statutul destar rock, de ce n-ar fi unsMircea Florian Doctor HonorisCausa al Universitãþii „VasileGoldiº” din Arad, prin filiala sãt-mãreanã. Cum s-a ºi întâmplat. Undoctor „atipic”, ne consoleazãIon Bogdan Lefter.

2011 este ºi anul încare ºi-au încheiataventura terestrã

câþiva mari creatoriDar 2011 este ºi anul în care

ºi-au încheiat aventura terestrãcâþiva mari creatori, plecând din„þara vieþii” (cum ar fi spusRilke). Un regizor uriaº precumLiviu Ciulei, pomenitul MirceaIorgulescu, mãcinat de boalã,Paul Everac, ne-au pãrãsit; i-ampierdut pe Toncu ºi pe Mopete(M.H. Simionescu ºi M. Ivãnes-cu). În rest, gherila politicã (me-reu), superficialitate gureºã ºiviermuialã, fibrilaþia patrioticã(uneori). Derapaje mediatice, alar-mism, trivializare ºi libertatea dea ne indigna într-un stat bolnav,polarizat, neputincios. Cronicã-realã voioasã, servilismul ºiegoismul elitelor, cu orgolii în clo-cot ºi imbold arþãgos. Îngându-rarea celor care viseazã la Schim-barea la faþã a României, uitândde avertismentul cioranian: cinemediteazã la soarta þãrii (noastre)devine un gânditor trist. Ne poa-te contrazice cineva?

satis

facþ

iile º

i dez

amãg

irile

anu

lui c

ultu

ral 2

011

Sorin Tranã – Light street


Per ansamblu, anul literar2011 mi s-a pãrut cevamai sãrac ca anii din

urmã, în special la capitolele „Pro-zã”, respectiv „Criticã ºi istorieliterarã”. Chiar ºi aici, totuºi,s-au înregistrat câteva cãrþi re-marcabile. Epica romanescã aputut sã contabilizeze, astfel, reu-ºite precum Acasã, pe câmpiaArmaghedonului de Marta Pe-treu, Viaþa lui Kostas Venetis deOctavian Soviany, Minoic deCaius Dobrescu, FEM de Mag-da Cârneci ori Matei Brunul deLucian Dan Teodorovici. Prozascurtã, apoi, a pãrut sã renascãmiraculos, graþie antologiei luiRãzvan Petrescu, Rubato. Dinco-lo, Scurtã istorie. Panorama al-ternativã a literaturii române deMihai Zamfir, Ion Creangã. Cru-zimile unui moralist jovial deEugen Simion, Fotografie degrup cu scriitoare uitate. Prozafemininã interbelicã de BiancaBurþa-Cernat, dar ºi pe nedreptignoratul Polemos al lui MarinMincu sunt, de departe, cele maibune titluri apãrute anul trecut.

În ceea ce mã priveºte, dacãanul precedent putea fi conside-rat anul romanului, în 2011 cel maibine am stat la secþiunea „Poe-zie”. Lista reuºitelor poetice vor-beºte de la sine: Unelte de dor-mit de Ioan Es. Pop, Imagini depe strada Kanta de Nichita Da-

nnnnn EMANUELA ILIE

satisfacþiile ºi dezamãgirileanului cultural 2011

nilov, Þinutul Celãlalt de Ruxan-dra Cesereanu ºi Marius Con-kan, La masã cu Marx de MateiViºniec, Peisaj cu maimuþã ºi în-ger. Zimþi. Scrisori apocrife alelui Archibald de la Cruz de Cris-tian Bãdiliþã, E toamnã nebun defrumoasã la Cluj de Horia Bã-descu, Pantera sus, pe clavecinde Horia Gârbea. Nu ar trebuiomise nici Rezervaþia CristineiIspas, Ulise ºi jocul de ºah alOfeliei Prodan ori Viaþa pre-schimbatã de Alexandru-OvidiuVintilã. Sau cele câteva debuturipoetice promiþãtoare: Poemadesnuda ale Cristei Bilciu, Cândva veni ceea ce este desãvârºitde Andrei Dosa, Divina trage-die a Medeei Iancu, Peisajul cuîntâlnire al lui Gabriel Nedelea.Nu exclud, fireºte, un fapt evi-dent: topul meu (aºa scurt ºi ca-pricios cum pare acum!) s-ar pu-tea completa, în lunile ce urmea-zã, cu alte titluri. Din varii moti-ve, nu am intrat încã în posesiaunor volume precum La pierde-rea speranþei, de Nicolae Prelip-ceanu, Alte camere, alte glasuride ieri de Alex. Leo ªerban,MARFA reîncãrcatã de Dan Mir-cea Cipariu & co, Însemnãrile…lui Gabriel Chifu, Psalmii cu an-luminurã ai lui Paul Aretzu, Saudincoace de Stix de Liviu Geor-gescu, Motocicleta de lemn a luiªtefan Manasia (autori pe care,

ce-i drept, aº miza oricând). Unuldintre motive constituie de altfelchiar una dintre dezamãgirilemele constante: revista ieºeanã„Poezia”, al cãrei redactor sunt,nu intrã în graþiile multor poeþideja consacraþi, aºadar pe raftu-rile ei nu poposesc decât rareoricãrþile acestora…

Vã aºteptaþi, poate, sãvorbesc despre eveni-mente care au lãsat lu-

mea cu gura cãscatã în anul caretocmai se încheie. Ceva, de ge-nul imploziei Euro, îndelung pân-ditã de fanii Rublei, Leului sau aiDolarului ori de capturarea dro-nei americane de cãtre Ahmadi-nejad cel Rãu. Nu s-ntâmplat ni-mic de genul ãsta. Nu la Craiova,vã asigur. Aidoma, trecerea uneimaºini fordcraiovene peste po-dul de la Calafat e doar o altãblackhole despre care vorbescla zile mari ayatolahii oraºului învisele lor EuroRegio.

Nici mãcar eu nu am fost înstare sã declanºez, un-doi! ase-menea fenomen(e) dincoace dePodari. Deºi susþin, cu ajutorulvostru, douã proiecte vizibile,pentru cei care acordã importan-þã acestui gen de Soft Machine:Întâlnirile SpectActor ºi Scrii-tori la Tradem. Crimã organiza-tã, se înþelege...

Au venit în oraº în 2011, cuun an înainte de a se închide ci-clul calendarului punitiv, câþivascriitori ºi intelectuali. Toatã lu-mea care citeºte ziarele, merge lateatru sau flaneazã pe Corso aaflat câte ceva între timp. Cu toa-te astea, nicio revistã din Craio-

nnnnn NICOLAE COANDE

drona lui Obamanu a cãzut la Craiova

va nu a consemnat, ulterior, ces-a întâmplat între pereþii undes-au spus unele lucruri memora-bile. Nu i-a interesat sã se reþinãpentru viitor, întrucât prezentulne ajunge. Motivul? Probabil nuau fost destul de interesante pen-tru cititorii lor.

Cu toate astea, la Craiova ausosit în 2011 Solomon Marcus,Nora Iuga, Cristian Þopescu,Radu, Principe de România, DanGrigore, George Banu, EugenNegrici (chiar în zilele când scriuacest articolaº). Oameni grei, cums-ar zice. Publicul a venit în modcorespunzãtor, dar nu a luat cuasalt uºile teatrului. Cam aceiaºio sutã ºi ceva la fiecare show in-telectual. Nu e cabaret, desigur.

La „Scriitori la TRADEM”,fãrã sã cãdem în eroarea de a-inumi pe cei care au venit aici decategorie uºoarã, au ajuns Mari-an Drãghici, Paul Vinicius, Clau-diu Komartin, Ionel Buºe ºi Cor-nel Bãlosu. Mai înainte, citiserãcomunicãri la «Colocviile Ion D.Sîrbu» craiovenii George Popes-cu, Ionel Buºe, Horia Dulvac,Flori Bãlãnescu, Cornel MihaiUngureanu, Toma Velici, în pre-zenþa distinsei doamne ElisabetaSîrbu, soþia scriitorului. Recent,pe 15 decembrie, Ionel Buºe ºi

Cornel Bãlosu au vorbit desprespiritul sãrbãtorii.

Credeþi cã s-a bulucit lumea?Aº, ea trãia deja sãrbãtoarea, aºacã expunerile excelente ale celordoi au fost ascultate de o mânãde oameni. Au fost în salã 15 per-soane, scriitori ºi oameni preo-cupaþi de ce gândesc doi intelec-tuali care au venit sã ne spunãceva. 30 de urechi pentru douãguri. Cum vi se pare raportul?

Aºadar, ãsta ar fi evenimentulanului la Craiova: nepãsarea, lip-sa de interes pentru ce gândescºi spun cei care trãiesc printre noi.

Nu-i nimic: deja am premeditat,împreunã cu Mircea Corniºteanu,aducerea la TNC a lui AdrianCioroianu, Florin Zamfirescu, Adri-an Streinu Cercel, George Banu(acelaºi, nu clona sa!), Emil Bru-maru, ªerban Foarþã, Ion Mircea.

La „Scriitori la TRADEM” vãpot spune doar numele primuluiinvitat: Vasile Baghiu. Voi aduce,pânã în iunie, ºi alte nume impor-tante ale scriitorimii tinere dinRomânia.

Apoi, vom lua o vacanþã bi-nemeritatã ºi vom face bãi de soa-re sudic ºi lecturi de scriitori dintoate punctele cardinale. Va fi li-niºte, va fi varã...

satis

facþ

iile º

i dez

amãg

irile

anu

lui c

ultu

ral 2

011

nnnnn DANA PÎRVAN-JENARU

Privit în ansamblu, anulliterar 2011 se distingeîn special prin apariþia

sau dezvoltarea unor edituri pre-cum casa de pariuri literare, HergBenet Publishers sau TracusArte care, nu doar cã au diversi-ficat peisajul editorial în care con-tinuã sã domine – atât ca volum,cât ºi ca valoare a publicaþiilor –editurile Polirom, Humanitas,Curtea Veche, Paralela 45, Art sauCartea româneascã, ci au oferitîn special tinerilor scriitori „ne-consacraþi” niºte oportunitãþi deieºire pe o piaþã credibilã de car-te. Le mai rãmâne, însã, de rezol-vat problema distribuþiei, pentruca isprava sã fie întreagã.

Cum, probabil, cãrþile proasteau fãcut concurenþã serioasã ce-lor bune, mãcar din cauza lipseide timp ºi de spaþiu, sã le acor-dãm atenþia cuvenitã celor dinurmã. În ceea ce priveºte prozascurtã, mi-a plãcut foarte multContorsionista (Humanitas) deT. O Bobe ºi Rubato (Curtea Ve-che) al lui Rãzvan Petrescu. Prin-tre cele mai bune romane din 2011,se numãrã Matei Brunul (Poli-rom) – Lucian Dan Teodorovici,Acasã, pe Câmpia Armaghedo-nului (Polirom) – Marta Petreu,Viaþa lui Kostas Venetis (CarteaRomâneascã) – Octavian Sovia-ny, Minoic (Polirom) – Caius Do-brescu, În iad toate becurile suntarse (Polirom) ºi Oase migratoa-re (Nemira) – Iulian Tãnase. Oantologie care meritã amintitã estecea coordonatã de Igor Ursenco– Alertã de grad zero în prozascurtã româneascã actualã (Edi-tura Herg Benet Publishers).

Cele mai bune cãrþi de poeziese pot alege, dupã gusturi, din-tre Orice. uverturi & reziduri(Pandora M) – Sorin Gherguþ,Unelte de dormit (Cartea Româ-neascã) – Ioan S. Pop, La masãcu Marx (Cartea Româneascã) –Matei Viºniec, motocicleta delemn (Editura Charmides) – ªte-fan Manasia, Imagini de pe stra-da Kanta (Tracus Arte) – Nichi-ta Danilov, instituþia moartã apoºtei (Casa de pariuri literare) –Ionuþ Chiva, pe datorie (Casa depariuri literare) – T. S. Khasis,

cãrþile anului 2011Poema desnuda (Cartea Româ-neascã) – Crista Bilciu.

La capitolul criticã literarã/eseu se disting volumele Foto-grafie de grup cu scriitoare ui-tate. Proza femininã interbelicã(Cartea Româneascã) – BiancaBurþa-Cernat, Scurtã istorie.Panorama alternativã a litera-turii române (Cartea Româneas-cã) – Mihai Zamfir, Critica întranºee. De la realismul socia-list la autonomia esteticului(Cartea româneascã) – AlexGoldiº, Mormântul comunismu-lui românesc (Editura IBU Pu-blishing) – Alexandru Matei,Proza lui Mircea Nedelciu. Pu-terile literaturii în faþa politicu-lui ºi a morþii (Tracus Arte) –Adina Diniþoiu, Viaþa lui M. Ble-cher. Împotriva biografiei (Edi-tura Timpul) – Doris Mironescu,Mircea Horia Simionescu. Dez-vrãjirea ºi fetiºizarea literaturii(Editura Muzeul Literaturii Româ-ne) – Gabriela Gheorghiºor, De-spre frumuseþea uitatã a vieþii(Humanitas) – Andrei Pleºu,Cinci decenii de experimenta-lism. Compendiu de poezie ro-mâneascã actualã, vol al II-lea(Casa de pariuri literare) – Octa-vian Soviany.

Cele mai bunetraduceri ale anului

2011

Aceastã hartã a literaturii ro-mâne trebuie neapãrat completa-tã cu cele mai bune traduceri aleanului 2011, care, din fericire, aufost foarte numeroase ºi promp-te. Între preferatele mele se aflãOpera poeticã (Humanitas) a luiFernando Pessoa, Secolul meu(Polirom) – Günter Grass, Trilo-gia Cairoului (Polirom) – NaghibMagfuz, Filiera Bellarosa ºi altepovestiri (Polirom) – Saul Bellow,Integrala prozei scurte (Polirom)– Samuel Beckett, Cutia neagrã(Polirom) – Orhan Pamuk, Epocade fier ºi Copilãrie (Humanitas)– J. M. Coetzee, Omul e un marefazan pe lume (Humanitas) –Herta Müller.

Cãrþi bune avem, ne mai tre-buie timp ºi spor!

Teodora Veleanu – Joc


Ideea de a discuta în acesttandem: artã ºi societate,nu este nicidecum nouã,

originalã sau doar de efect, cieste, fãrã îndoialã, una eligibilãºi perfect actualã. Pentru a de-mara o discuþie care nu doreºte ase manifesta în abstract, ci maidegrabã în condiþiile unui nou re-alism, voi aduce în prim plan unaspect care poate fi resimþit la felde jenant ca spãlarea rufelor înpublic. De ce sunt considerateexpoziþiile din Craiova slabe? Dece neglijãm faptul cã primesc/primim mereu reacþii negative lafelul în care evolueazã arta plas-ticã/vizualã de aici, sau cã expo-ziþiile sunt învechite ºi plictisitoa-re. Bineînþeles cã generalizãrilesunt superficiale, afirmaþia vizea-zã mai degabã ordinarul, iar, prinexcelenþã, excepþiile devin lãuda-bile. De multe ori, aceste semna-le sunt lansate chiar „din interi-or” ºi, depãºind prima reacþie in-stinctivã de apãrare a „teritoriu-lui”, cred cã ele pot fi tratate cusucces ca benefice amendamen-te. A ignora complet aceste as-pecte critice, devine la fel de ridi-col ca îngâmfarea ºi autosuficien-þa. Mi se pare util sã încercãm oprivire mai puþin duioasã asuprapropriilor expoziþii, sã vedem cumputem evolua sau dacã ceea cepropunem are vreo relevanþãpentru ceilalþi.

Iar în loc de soluþie-reparato-rie aº lansa câteva subtitluri:

ªablon?

Vernisaj. Pupãturi ºi felicitãri.Bem un pahar, schimbãm cuvin-te. Majoritatea se comportãaproape stas. Cât valoreazã com-plezenþa?

nnnnn MIHAELA VELEA

despre artã ºi societateConflictul întregeneraþii eterna

poveste?

Fiecare generaþie vine, la unmoment dat, cu avântul ºi atu-uldemolator al tinereþii. Visãm, cum-va, la tinereþea fãrã bãtrâneþe per-petuatã miraculos în basme? Defapt, suntem cu toþii afiliaþi la otrecãtoare candidaturã: fiecarenou val va fi îngropat, la un mo-ment dat, de un alt nou val. Limi-tele de gândire sunt mereu forþa-te, cantonarea sedentarã în „ri-gori” care nu mai sunt relevante,nu poate crea decât o amorþealã,vecinã cu agonia. Dificil de sta-bilit acum cu exactitate unde în-cep ºi unde se încheie efecteleproduse de o generaþie, ori rele-vanþa acestora. Existã „tineri”energici sau obosiþi din naºtere,la fel cum existã „bãtrâni” vivaceori depãºiþi de vremuri. Cine areprofil de super-erou într-o istoriesau istorioarã a artelor?

Plastic/ vizual?Cândva artiºtii erau „plastici”,

acum sunt „vizuali”. Diferenþa detitulaturã a fost datã de transfor-marea petrecutã la nivelul gândi-rii ºi de faptul cã tehnologia ºinoile media s-au impus din ce înce mai pregnant ca formã de ma-nifestare artisticã generatoare deidei. În asentimentul acestor evo-luþii, instituþiile de învãþãmântspecifice au introdus noul ter-men, mult mai cuprinzãtor. Foºtiiartiºti plastici au devenit, dupãdorinþã sau nu, artiºti vizuali.

Treptat, termenul de artist plas-tic sau vizual a devenit aproapeo etichetã de generaþie, chiar dacãîn România singura formã de or-ganizare a breslei este în conti-nuare Uniunea Artiºtilor Plastici.Însã cum evoluþia gândirii artis-tice nu se cramponeazã de etateori diplomã, opþiunea între plas-tic ºi vizual, þine în esenþã de oanumitã evoluþie în mentalitate.Artiºtii vizuali pot folosi fãrã re-þinere plasticul.

Craiova – locul dincare se pleacã...

Deºi formula a cãpãtat o no-torietate de necontestat, în con-diþiile în care pentru mulþi dintrecei ce trãiesc aici, o existenþã in-telectualã nonconformistã nuconstituie obiºnuitul, dar niciimposibilul, Craiova are ºansa dea fi selectatã, ca într-o economiede piaþã în dezvoltare, loc cu per-spectivã de necontestat. Dupãcriteriul multinaþionalelor, careimplementeazã proiecte cu ratãmare de profit în zone cu concu-renþã minimalã, Craiova poate fi,cu sau fãrã voia sa, teren pentrudezvoltarea anumitor zone deniºã. Trend-ul reconvertirii spa-þiilor marginalizate a fost lansatcu succes ºi aici. Debutul spec-taculos al Centrului pentru cul-turã contemporanã Electropute-re, nume care a devenit rapid demare rezonanþã prin prezenþa laBienala de la Veneþia, a demon-strat cã, funcþionând dupã mo-delele existente în þãrile europe-ne, ºi cu o privire deschisã spre

viitor, ai ºanse suficiente pentrua fi remarcat. Nu aº plasa drept„opoziþie” Galeria Arta, care sededicã, în mod special, artiºtilordin Filialã, la fel ca majoritateagaleriilor de acest gen. Nu aº ne-glija nici perspectiva favorabilãa Muzeului de Artã, care strãlu-ceºte în mod deosebit prin Brân-cuºi, ºi care are ºansa de a fi prin-tre puþinele muzee din þarã cebeneficiazã de reparaþii capitale.Este adevãrat cã, având resurseinterioare mai firave ori mocnite,oraºul nu te încarcã cu eferves-cenþa caracteristicã altor cunos-cute centre culturale, însã cu si-guranþã ºi aici poþi gãsi o breºã,în care sã ai libertatea de a te dez-volta conform propriei persona-litãþi.

Cine estecontemporan cu arta

contemporanã?Cum clasificãm arta contem-

poranã? Dupã data de naºtere aartistului? Dupã încadrarea înmodã ori tendinþe? Dupã recor-durile de tip tehnologic? Dupãsecole întregi în care mãiestriaartisticã, manualitatea a avut sta-tut privilegiat, în condiþiile în caretehnologia trepideazã în ritmuldemenþial al reinventãrii, este fi-resc ca arta sã nu mai aibã rãbda-re sã batã pasul pe loc, iar artiºtiisã fie interesaþi sã experimentezeºi alte mijloace, diferite de celevalabile acum un secol. Arta con-temporanã emergentã nu te lasãindiferent, ci produce efecte, iardacã ar fi sã gãsesc un cuvânt-

cheie, unanim acceptat în aceas-tã zonã, el ar fi: chestionare. Pro-pagarea ideilor incitã spiritele,poate transforma lumea ºi desi-gur cã am putea fi dezamãgiþi ob-servând cã arta care se prezintã,în mod frecvent, la Craiova nu areîn vedere niciuna dintre proble-maticile actuale. Pereþi întregi detablouri, parcã mereu aceleaºi,serie a unei „mâini” adesea lãu-datã, ne livreazã un tip de imagi-ne care, în general, nu pune pro-bleme de recunoaºtere ori înþe-les. Cui se adreseazã toatã aces-tã artã? Unui public, desigurcomplet diferit de la o situaþie laalta, care nu se poate rezuma lacercul cãlduþ al prietenilor sauvecinilor de bloc. Febra chestio-nãrilor coexistã haiduceºte cu fio-rul TPL-urilor (Toamna pe lac –într-un limbaj deja încetãþenit în„literatura” de specialitate). Cumaº putea sã uit cã, nu demult, unprieten vechi, era profund inte-resat sã cumpere fix „o iarnã”(IPL... de ce nu?) ªi cã a fost im-posibil sã-l pot convinge sã nualeagã kitsch-uri cu patalama deautenticitate pe dos?

Recunoaºteþipersonajul

Locul I într-un clasament almanierelor bãdãrane se acordãtipului cu autoproclamatã impor-tanþã: „Doar EU fac ceea ce con-tezã, restul... !” Super cool!

În loc de P.S.

teleVIZIUNE: dacã arta ºi pro-dusul artistic se pot distribui pecanale distincte, ca la un televi-zor cu programe felurite... pen-tru receptori cu nevoi diferite,este important sã nu uitãm cã exis-tã telecomanda.

Anul meu cultural a fostanul meu doctoral.Dacã acceptaþi cã un

an cultural poate avea o astfel defaþetã, care sã mai fie strãbãtutãºi de vine sãnãtoase de indivi-dualism, atunci o sã vã spun maimulte. Dacã nu, o sã mã retragfrumuºel, cãci nu doresc sã vor-besc doar ca sã-mi legitimez exis-tenþa în culturã. ªtiþi, uneori suntatâtea colþuri, ºi în culturã, în carepoþi sta, trãind la maxim ºi fãrãnici o abilitate de a depune mãr-turie. Totuºi, doctoratul ar trebuisã fie o formã de culturã, altfel lace bun. Desigur, mai sunt bifeleîn CV, gadget-urile existenþial-profesionale etc., dar le vom igno-ra ca pe excepþii.

Poate aþi mai citit lucruri lega-te despre programul de doctora-te POSDRU. Poate aveþi cunoº-tinþe, rude, prieteni care v-auspus. Cum cã, datoritã proasteiimplementãri a acestui program,cercetãtorii români sunt alungaþidin þarã, cum cã chinurile unuidoctorand POSDRU sunt infini-te, medie a numeroaselor abuzuri,de la obligaþia de a þine seminarii,de a asista la cursuri de manage-ment de proiect, la obligaþia de ascrie articole indexate B+ sauISI ºi de a efectua un stagiu înstrãinãtate. Ba pot sã adaug ºieu un soi de abuz. Dupã ce cã amfost printre puþinii care au reuºitsã termine fãrã prelungiri, mana-

nnnnn ADRIANA TEODORESCU

despre POSDRU. altfelgerii de proiect au decis sã îmitaie, mie ºi celor aflaþi în aceeaºisituaþie, ultimele 7 zile de bursã.Chipurile, am terminat mai repe-de. Nu a contat niciun argument,nici cã mai aveam de fãcut rapoar-te, drumuri, activitãþi, cum cã con-tractul nu prevedea aºa ceva. Ceicare au beneficiat de clemenþaprelungirii n-au primit nicio sanc-þiune. Numai noi, restul.

POSDRU nu esteun program perfectO sã vã spun, totuºi, cã am

avut norocul sã fiu într-un pro-gram de doctorat POSDRU. ªi sãgãsesc determinarea sã îl termin.Cã acum mi se pare unul dintrelucrurile bune care mi s-au întâm-plat în viaþã. POSDRU nu este unprogram perfect. Cursurile nu aufost tot timpul cel mai bine alese,gândite, prezentate. Nici zecile dehârþogãrii ºi complicate cãi biro-cratice pe care rãtãceai lunar, tri-mestrial, anual ºi pe care le învã-þai degeaba pentru cã factorulimprevizibil era o lege nescrisã.Dar greºeala care se face, în opi-nia mea, în discuþiile despre POS-DRU este de douã tipuri: tot ceeace nu merge bine în fundalul ge-neral al educaþiei româneºti estereproºat POSDRU-ului, iar totceea ce nu funcþioneazã impeca-bil în cadrul POSDRU-ului esteexagerat ºi surprins în discursuri

belicoase. Faptul cã termini undoctorat, iar apoi te gândeºti cumsã-þi sufleci mai bine mâinile ºi sãapuci vreun serviciu fãrã mariprovocãri la vreo corporaþie e oproblemã a oricãrui doctorand.Poate este a noastrã, a intelec-tualitãþii noastre tot mai rãspân-dite ºi cantitativ, cãci tot mai mulþifac ºcoalã fãrã sã ºtie de ce, ºicalitativ, cãci tot mai mulþi perse-vereazã în a acumula orbeºte di-plome care nu sunt o reflectaredirectã a ceea ce pot sau promit.Iarãºi, faptul cã programele doc-torale POSDRU au numeroase

scãpãri nu le anuleazã valoareageneralã pentru învãþãmânt ºisocietate, nici realitatea cã au reu-ºit sã ofere posibilitatea, foarterarã, de a îmbina plãcutul cu uti-lul, de a plãti, ºi încã bine, o mun-cã intelectualã desconsideratãfinanciar.

Dacã regret cevaacum, este cã

nu am avut mai multeatribuþii din cele

care alungã tineriiîn strãinãtate

Recunosc, ºi eu am comentatmãrunt, cu ciudã. Dar nu poþi staziua întreagã sã te plângi pentrutoate im-perfecþiunile proiectului,

satis

facþ

iile º

i dez

amãg

irile

anu

lui c

ultu

ral 2

011

învãþãmântului, catedrei, docto-ratului, serviciului etc. Deoareceo relaþie presupune douã instan-þe, construcþie reciprocã, conlu-crare. În mãsura în care alegi sãfii spectator la ceea ce te implicãpresupun cã nu prea ai cum sãjudeci corect, necum sã mai ridicipretenþii. Spun toate acestea maidegrabã ca o auto-criticã. Cãci m-am lãsat, la început, pradã scep-ticismelor, nemulþumirilor, depre-siilor. Dar proiectul m-a învãþatîncet ºi sigur cum sã mã dezbarde toate acestea. Iar dacã regretceva acum, este cã nu am avutmai multe atribuþii din cele carealungã tinerii în strãinãtate,adicã sã predau mãcar un semi-nar sau sã fiu implicatã în maimulte proiecte.

Ana Casandra Gherghiþã – Craiova înstelatã


Privind retrospectiv, sepoate spune cã 2011 afost extrem de ofertant

pentru melomanii din toatã þara,manifestãri numeroase ºi de cali-tate rãspunzând tuturor gusturi-lor ºi, în general, exigenþelor, ceeace poate pãrea, la prima vedere,o abordare cam festivistã sau ide-alizatã, mai ales într-un an „decrizã”.

A existat însã ºi oparte nevãzutã, mai

puþin plãcutãSpre exemplu, la Opera din

Iaºi, dupã 3 ani de aºteptare za-darnicã, în condiþiile în care de6 ani clãdirea Teatrului Naþionalunde îºi are sediul se tot reno-veazã ºi se sperã cã în septem-brie va fi gata, s-a instalat un noudirector, care a propus montãride operã ºi balet interesante, ainvitat regizori ºi coregrafi demarcã, a „cooptat” dirijori tinerifoarte buni, încercând sã creezecât mai multe evenimente care, defiecare datã, au fãcut sãli pline ºiau avut comentarii chiar elogioa-se. Dar „în spatele uºilor închi-se” s-a fãcut o „curãþenie” radi-calã, s-au desfiinþat posturi, s-auînfiinþat altele, generând o staretensionalã extremã care… nu seºtie cum se va rezolva.

La Opera din Braºov, un di-rector interimar a (re)adus o at-mosferã efervescentã ºi relaxatã,o plãcere vizibilã a tuturor celorangajaþi în realizarea unor mani-festãri atractive; ºi dupã mai binede un deceniu, a fost invitat unregizor important pentru a mon-ta, în sfârºit, o operetã, mult dori-tã de public ºi de interpreþi, darconstant refuzatã ca gen de cã-tre conducerea anterioarã. Iarproiectele se contureazã deose-bit de promiþãtor…

Pe de altã parte, Opera dinConstanþa a trãit coºmarul des-fiinþãrii, pentru ca, din fericire, sãfie preluatã în ultima clipã la Mi-nisterul Culturii, astfel încât, chiardacã salariile au rãmas „pe grilaveche”, incredibil de mici, entu-ziasmul ºi bunele intenþii au reu-ºit sã se concretizeze în reluãri,noi montãri, invitarea unor soliºtidin þarã, dar ºi în organizarea edi-þiei a XXXVII-a a Festivalului deoperã ºi balet, care de asemeneaa oferit seri mult gustate de spec-tatori, în ciuda faptului cã resur-sele financiare rãmân precare. Sepoate vorbi, în acest caz, fãrãnicio exagerare, de eroism ºi dã-ruire…

La Opera din Timiºoara s-aderulat ediþia a XXXVI-a a Festi-valului, cu momente de referinþã,dar întregul an a stat sub semnulexcelenþei, nu doar la nivel artis-tic, ci ºi prin prezenþa pe scenã aunor personalitãþi din elita mon-dialã a cântului, prin noutãþi re-pertoriale probabil în premierã peþarã, apreciate la superlativ ºi decãtre cei care au urmãrit, la TVR,filmarea integralã a acelor repre-zentaþii. Talentul ºi entuziasmulartiºtilor s-au concretizat ºi în afir-marea unui cvartet de coarde sauîn concerte simfonice ºi camera-le al cãror impact a depãºit cumult aºteptãrile.

De asemenea, Teatrul Liric dinCraiova se poate lãuda cu pre-miere mult aplaudate, în care

nnnnn ANCA FLOREA

anul muzical 2011, cu bune ºi reles-au regãsit ºi oaspeþi din þarã ºide peste hotare, dar ºi cu eveni-mente în aer liber, adresate publi-cului larg ºi mult gustate de spec-tatorii mari ºi mici, precum ºi cuîncã o ediþie reuºitã a Festivalu-lui Elena Teodorini, dar aceleaºirestrângeri de ordin financiar audeterminat amânarea preconiza-tului Concurs de canto pentru2012.

Teatrul de Operetã continuã sãnu prea prezinte… operete, dar apus în scenã un musical care a„prins” extraordinar, a propusproducþii „de foyer” – unele chiarmult „gustate” ?, a oferit ediþia aIV-a a Festivalului destul de ete-rogen dar cu sãli pline, chiar dacã„în culise” nu totul este roz… Iardupã tentativa de mutare în cort(pentru cã direcþiunea TNB vreacu orice preþ sã preia sala dupãrenovarea clãdirii), s-a anunþat cãîn primãvarã teatrul va avea unnou sediu, care ar trebui sã fieconstruit.

Fiecare spectacol adevenit un adevãrat

act de eroism ºi chiaro victorie împotriva

adversarilorLa Teatrul Muzical din Galaþi,

s-a apelat la o soluþie de compro-mis pentru ca ansamblul sã maiexiste, apoi directorul a demisio-nat ºi nu se ºtie ce va aduce noulan, dar stagiunea se deruleazãdestul de bine, chiar dacã presi-unile sunt atât de mari încât uniisunt luaþi cu salvarea (la propriu),aºa încât fiecare spectacol a de-venit un adevãrat act de eroismºi chiar o victorie împotriva ad-versarilor…

Greu de spus ce se petrece laOpera Românã din Cluj, undeparcã nu se întâmplã nimic, dars-a montat câte ceva, în timp ceOpera Maghiarã se dovedeºtedeosebit de implicatã în proiecteinteresante.

Cât despre Opera NaþionalãBucureºti, aceasta a avut prilejulunor manifestãri în principiu de-osebite, însã majoritatea s-au re-zumat la „bifãri” de rutinã, pânãºi aniversarea celor 90 de ani dela instituþionalizare fiind tratatãlamentabil. În schimb, în cadrulFestivalului „Enescu” a propusnoi producþii aplaudate ºi, în par-te, controversate. De ce în sta-giune s-au programat prioritarconcerte sau spectacole „de fo-yer” (în cadrul Studioului experi-mental) ºi prea puþine pe scenã,de ce „s-a inventat” derularea si-multanã a unor manifestãri (pescenã ºi în „foyer-ul galben” caredemult este verde), de ce s-auscos lucrãrile îndrãgite de publicsau de ce în distribuþii s-au pro-movat soliºti fãrã „acoperire” ca-litativã? Sunt doar întrebãri reto-rice.

Ediþia a XX-a aFestivalului „Enescu”

a fost punctul demaxim interes

Cu siguranþã, ediþia a XX-a aFestivalului „Enescu” a fostpunctul de maxim interes, cu zecide manifestãri, cu nume ºi ansam-bluri celebre; ºi de aceastã datã,mulþi au demonstrat cã sosesc

aici „în vacanþã”, alþii au încân-tat, dar parcã mai pregnant ca înediþiile anterioare s-a simþit inten-þia de a „rezolva” obligaþii diver-se, prietenii ºi (n-aº vrea sã spun)interese ale unora ºi altora, aºaîncât a fost ºi multã „umpluturã”,generând mirãri sau chiar revol-te, fie ele ºi tacite, dar sãlile dezo-lant de goale la astfel de progra-me au fost elocvente. Ei ºi?

Anticipând cumva acele 25 dezile „pline”, la Sinaia a avut loc onouã ediþie a Festivalului „Enes-cu ºi muzica lumii”, directorul ar-tistic ºi câþiva entuziaºti localireuºind imposibilul, pentru cãaproape fãrã fonduri au fãcut mi-nuni, extinzând manifestãrile ºi laBraºov, Buºteni, Predeal, readu-când în faþa publicului ºi douãorchestre de tineret excepþiona-le, dar ºi maeºtri consacraþi, dingeneraþii foarte diferite, în spe-cial români sosiþi din toate colþu-rile lumii doar din dorinþa de a facemuzicã în cel mai frumos sens alcuvântului.

Pe coordonate similare, avândînsã suportul generos venit dinElveþia, la Sighiºoara s-a desfã-ºurat ediþia a XVIII-a a Festiva-lului de muzicã academicã în ca-drul cãruia s-au reîntâlnit artiºtidin Þara cantoanelor ºi de la noi,care au predat cursuri de mãies-trie ºi au susþinut recitaluri sauseri camerale, adesea impresio-nante, zecile de elevi ºi studenþiveniþi de pretutindeni trãind, încetatea medievalã, experienþe ar-tistice ºi zile de neuitat, pânã ºiAmbasadorul Elveþiei aniversândZiua Naþionalã în acel contextaparte.

Festivaluri au fost ºi la Oravi-þa ºi la Cluj ºi în alte locuri unde,nu ºtiu de ce, s-a pãstrat o „dis-creþie” ciudatã, ca ºi cum organi-zatorii s-au mulþumit cu ecourilelocale, aºa încât devine greu despus cum a fost pe acolo. Vãzândînsã la TVR secvenþe din celederulate la Academia de Muzicã

din Cluj, mulþi dintre noi ne-amîntrebat de ce, spre exemplu, in-vitata de onoare – o ilustrã artis-tã – a asistat doar la diverse spec-tacole, în timp ce un inginer-me-loman a fost solicitat sã susþinãun master-class referitor la pro-ducþiile de operã!

ªi Liceul „Lipatti” a lansat, înurmã cu 4 ani, un festival ce in-clude ºi cursuri de mãiestrie, lã-sat însã „pe mâna” unor instru-mentiºti români ºi strãini, careºi-au rezolvat „treburile” fãrãsã-i intereseze cã nimeni nu ºtiacând ºi cum se deruleazã (chiardacã locaþia era la sala Radio),deci nu prea înþeleg cui se adre-sa, rezultatul competiþiei dirijora-le fiind la fel de surpinzãtor. Ceconteazã cã apoi reacþiile la nivelinternaþional au fost deosebit dedefavorabile, referindu-se, dinpãcate, la „România muzicalã”?!

Filarmonicile ºi-aucontinuat activitatea,unele încercând sãcreeze evenimente

realeSigur cã ºi Filarmonicile ºi-au

continuat activitatea, unele în-cercând sã creeze evenimentereale, altele adunând doar niºtesoliºti într-un amalgam ºi atât, darîn parte au trãit spaima desfiinþã-rii totale sau parþiale – aºa cum afost la Târgoviºte sau la Aradunde nici de cor nu mai era nevo-ie ºi se pare cã nici superba clã-dire care gãzduia ansamblul numai este „accesibilã” –, în schimbcea de la Piteºti reuºeºte sã su-pravieþuiascã ºi încã bine. De ase-menea, Filarmonica din Rm. Vâl-cea existã, iar în 2011 a preluat,din motive „la limitã”, marcareafestivalului „Tinere talente”, asi-gurându-i astfel continuitatea.

La Filarmonica din Bucureºtipare cã totul este cenuºiu, în sta-giunea curentã Radio au fost

satis

facþ

iile º

i dez

amãg

irile

anu

lui c

ultu

ral 2

011

oaspeþi oarecare ºi oaspeþi de cla-sã dar trataþi cu indiferenþã depublic sau programaþi în lucrãridificil de „digerat”, sala rãmânândfrecvent dezolant de pustie, s-aucreat câteva proiecte care auatras cu adevãrat ºi chiar au me-ritat, altele având, încã din start,un aspect de „mere cu pere”. Întreacãt fie spus, la ambele insti-tuþii – reprezentative la nivel na-þional – printr-o ciudatã coinci-denþã nu mai existã dirijori per-manenþi, ceea ce se simte…

Unii directori au dosare pena-le (cu procese deja pierdute), foar-te mediatizate, dar ei îºi vãd liniº-tiþi de treabã, aºa cum interimatulse prelungeºte „sine diae”, deºilegea spune altceva; alþii au fostreconfirmaþi în funcþie cu brio ºipe merit, unii încã mai aºteaptã…

Totul se amestecã într-o com-binaþie uneori de-a dreptul stra-nie, cele bune fiind greu de sepa-rat de cele mai puþin bune, în une-le locuri oficialitãþile locale saucentrale se implicã efectiv ºi efi-cient, ba chiar se bat pentru fie-care instituþie sau proiect în par-te, în alte locuri indiferenþa estesuveranã.

Este minunat ºi reconfortantcã se pot aduna atâtea reperedoar dintr-o privire, este dezolantcã în multe cazuri ele înseamnãun efort imens ºi probleme insur-montabile, este greu acolo unde,în spatele „cortinei”, se petreclucruri teribile, conflicte ºi abu-zuri ºi suferinþe morale care seºtiu, dar pentru remedierea cãro-ra nu se face nimic, iar angajaþiifie se revoltã – aºa cum s-a pe-trecut la Opera din Cluj unde auintrat în grevã mai bine de o lunãsau la Filarmonica bucureºteanãunde au protestat „apãsat” – dartotul a rãmas neschimbat.

ªi astfel am intrat în 2012, carea început la fel de banal, deºimi-ar plãcea sã spun cã „semnebune anul are”...

Dragoº Cãtãlin Marica – Doina cerºetorilor


ele

tris

tic

ă

nnnnn DAN DÃNILÃ poeme

Zile ºi nopþiZiua fãceam zodiace, caligrame,mandale, calambururi, eboºe,apoi hrãneam trupul. Spiritulîºi lua singur tainul, fãrã sã întrebe,cãile lui erau încã neºtiute.Se întrema din te miri ce, în tainã,fiindcã aºa voia muºchiul inimii.Dar noaptea era cu totul altceva:în tenebrele mãrii, animalele suplecu nume de eºecuri începeau sã urce,visele lungi se luptau cu himerelepentru a cuceri bastionul pleoapelor,ierarhiile din adâncuri se limpezeau.Peisaje comprimate cãdeau din rame,melancolia clipea des ca o divã.Lacrimile lor erau la fel de sãrateca orice ocean - ehei, întunericul,ce batiscaf personal în derivã.

ÎntrebareCum sã scoþi orientul din carnefãrã sã pui ceva mai tandru în loc,poate un organ aproape de sângeîncondeind doar cearcãne de inorog.Zilnic sã tot aºtepþi un noroc, vesteacare îþi va schimba brusc toatã viaþa.Cum sã tot arzi din tãmâia luminiiatât de departe de tainicul graalprecum o vârstã repovestitã atentîntr-un tablou triumfal. Dar nici mãcarnu poþi ghici într-un asemenea destinîncurcat ca un nod gordian, rãbdareae floare rarã în orice grãdinã. Un pometalând o ultimã frunzã s-a sinucisfiindcã nu-l mai culegea nimeni, cufiecare anotimp pãrea tot mai trist lacapãtul livezii. Fiecare pom eram euºi fiecare frunzã o întrebare. Uneorivântul îmi aducea izul mediteranei.Plecam cu fiecare stol de cocori înspreamintitele locuri fãrã sã ºtiu mãcardacã strãbãteam norii sau propria fire.Nu aveam încotro. Trebuia sã plecfiindcã toamna mã sugrumaprecum o prea strâmtã iubire.

Astfel

Singurãtatea îºi scrie legile eiorice ai face te poartã de mânã,aproape servilã îþi aratã deºertul,domeniile ei fãrã sfârºit. Deodatãte abandoneazã pe mal, promiþândcã o sã revinã curând. Lângã putredealge, scoici, cimitire marine. Bãnuieºticãtuºa dar nu vezi nimic la încheieturi,simþi o brizã care aduce glasuride pãsãri, când þi se face dor de cevainefabil. O fântânã, o casã cu prispã?Oare cine îþi zâmbeºte la fereastrã?Vine seara iar peste zãri se întindumbrele albe, parcã adie un voalde mireasã. Te întâmpinã lucrurineaºteptate, poduri de fier, un peronvertical, un oraº cu femei, ce departe.Alt cer. În singurãtate sunt toate.

SanatoriuToatã iarna m-am hrãnit cu tristeþeºi coji umezite de plâns - oameniierau dincolo de vechiul zid, cuibulde cuc încãrunþise sub streaºinã,gratiile ruginii miroseau a formol.Siluete în alb fãrã aripi, îngeri falºipluteau prin faþa uºilor cu geamuriarmate cu sârmã, bântuiau coridoarele

sufletului. Aºteptam o scrisoare, unbilet strecurat în secret odatã cu tainul,ceva dinspre lumea jocului neîntrerupt.Toatã iarna am descifrat un rebus uriaº,chiar mai inutil decât leacul ºarlatan.Am recitit apoi toate cãrþile posibile.Am obosit ascultând toate ploile, totaºteptând miraculoasa solie a unei bãtãide aripã deasupra coliviei suflate cu aur.

CimitireNici o patrie nu este mai presus ºi niciun turn crenelat nu e cel mai înalt în inimã.Chiar dacã e dureros sã compari peisajecare îþi creºteau altãdatã de jur împrejur,un fel de icoane prin care se trecea atât deuºor. Fiecare cu sfinþii lor. Doar ai noºtri,cu lacrimi de cearã parcã te roagã cevaºi nu ºtii ce vor. Iar de la o vârstã începisã devii turist de cimitire, cu cât mai vechicu atât mai cãutate pe hãrþi. Mirosul acelade crini ºi coclealã muiatã de ploi te atrageîncã din garã. De la o vreme, femeile celemai interesante sunt vãduvele cu voal.Marmura cu viniºoare albastre parcãrespirã,e liniºte ºi toþi se miºcã atenþi, e o lumeaproape lipsitã de grabã ºi vulgaritate.Când groparul îþi cere un foc poþi sã veziabisul deja pregãtit pentru altul ºi nuanþaaproape carnalã a lutului jilav. ªi toategropile din lume, acum ai aflat, au aceeaºiculoare. Dincolo de ziduri e un alt peisaj,aproape incompatibil, pe când morþii sescaldã în gol.

IstoriaGrecul nu mai vorbeºte despre triunghi,egipteanul nu mai adorã pisicile, mâlulînveleºte ruinele ca o groasã amnezie.Ce primitivi pãreau anticii aceia cu togã.Atlas are concediu, suntem în cãdereliberã,la piaþã se vorbeºte rãspicat despresfârºitullumii. De înþeles ar fi sã mori într-unmuzeucopleºit de povara popoarelor perindateprin faþa vitrinelor. Umbrele lor iute ºterseau zgâriat totuºi sticla antiglonþ, s-ausemnatpe capacul sarcofagului. Ce încet creºteuncristal într-o peºterã. Prin repetiþie, atomiiprimesc consistenþã, pânã la urmãcuvinteletrec prin hârtie, se imprimã pe degeteleunuisalahor. Prin repetate citiri nu mai poþi uitadurerea ºi totul devine istorie. Pe otarabãzãreºti pâinea neagrã învelitã în ziarul deazi,rima ascunsã în atotputernica prozã.

Râuri

Am vãzut Sena ºi m-am gândit la Celan,am privit spre mansarda lui Cioran,ºi mi-am amintit cum le ºopteºte râulªteaza cãsuþelor albe ºi vinete dinRãºinariºi nimeni nu poate traduce susurulacela.Desigur, fiecare cu matca lui, însã ei,cu ochii lor au iubit uneori acelaºi râu.Iar cãlãuzele stelelor erau peste toate,orbitele erau când ºovãielnice, cândaproape cristaline, sorbindu-le paºii,Nu numai pietrele caselor au rãmas,ºi varul reflectã neînduplecata luminã.Însã pentru câtã vreme, nu se poate ºti,orice casã e purtatã cândva pe o apã,cum umbrele norilor sunt sorbite de lan.Chiar ºi sufletul cel nemuritorcãtre alte râuri are acum aplecare.

ÎntoarcereMã tot întorc la naturã, evadez cu unpeºteîn gurã, viu. Porunca muþeniei e un canon,acum ºtiu, aproape uºor de suportatdacã eºtitrist, dacã te-ai supãrat pe gunoi ºirisipã. Treceun vultur într-o aripã, cu o pungã depolietilenãîn cioc. Suntem la fel, amândoi cãutãm unloc pe pãmântul gras ca o balenã plutindprin univers. Sã strigãm. Meritã mai multdecâtun vers, mai mult decât un avers demonedãcalpã. Fug de lume cu cuie în talpã, dar eamã va ajunge precis. Simt un miros deîncinscare vine dinspre culmea gunoaielornoastreºi tot urcã. Dar dupã oricare dealurmeazão vale a plângerii, sticle goale plutescîncetcu burta în sus. Pe aici nu umblã îngerii,toþi au plecat, toate au apus. Nu reuºimsã strigãm.Ecoul se îneacã ºi el. Aerul are un cârcelºi apoi vomitã, nu mai are curaj sã promitã.

ÎncotroContinentele au reintrat în derivã,galaxiile se deplaseazã spre stacojiu,universul se contractã. Sau se dilatã.Poesia, încotro? Tocmai ea, singuraîn stare sã explice totul, sã vindecetot cancerul lumii. Nodul gordianpe care l-am putea desface zilniccu ochii închiºi. Muzica aceea discretãde sub membranele fiecãrei celule pecare noi oamenii o ignorãm. Undemai sunt admiratorii tãi, esperanto?Sau marea bibliotecã din Alexandria.Cândva se terminase uleiul de candelã,apoi fitilul, apoi nopþile, iar cititulîn întuneric fusese interzis. Bufniþeleau fost scoase în afara legii, cuvântulpe care îl iubisem era tabu. Aºa începpoveºtile triste pentru adulþi. Încotrodacã nu spre noul exod, din a cui vinã?

RecviemPentru o nesperatã iubire de varã, celebrãprin temperatura ei de ardere irepetabilã.Pentru tinereþea pusã la zid. Pentru femeiacare a înnebunit de speranþã sub un cerprovizoriu. Pentru limba uitatã în alt timp,sub alte stele de culise. Pentru moarteacãprioarei, devoratã de haitã. Pentru visulcãzut printre obiecte prãfuite. Pentru sâniifãrã lapte, casa fãrã umbrã. Pentrudreptatealapidatã de orbi. Pentru statuia unui zeufãrãcap ºi pajurã. Pentru frigul insinuat în viaþaviitoare. Pentru pãrinþii uitaþi, crucileºterse.Pentru focul stins cu douã lacrimiprefãcute.Pentru bucuria înjunghiatã pe la spate.Pentru carnea de tun. Pentru toþi drepþii.

PoeziaCu cât trece viaþa, se face tot maiuºoarã,un balon încãlzit de soare. Se dezbarãde panglici colorate, lesturi ºi plumbºi urcã spre stratosferã, cât o þine aerul.Când cerul se face aproape negru, omaretristeþe o apasã iar cãtre pãmânt, o trageîn jos înspre zona norilor. Dar nu scapãde fulgere, dintr-o formã perfectã pe carevântul vibra îndrãgostit, rãmâne un bietcimpoi spart, o piele udã de caprãatârnatã

pe cel mai înalt vârf de munte. Nimeninu-i mai aruncã acum nici o privire deºidin materia ei s-ar putea reface zborulsau manuscrisele de la marea moartã,o mare picturã sau un steag. Aproapetotul se poate rescrie din memorie.Restul rãmâne un alt fel de istorie.

SfârºitDe Crãciun, cel care bate la poartã eprietenul meu,e om bun. Eu zâmbesc, îl primesc în casãºi îl las puþin lângã sobã. Fierb vindomnesc ºiîi pun cuiºoare din indii. Spunemcuvintele colindii,cântãm amintiri de-ale noastre. Apoiajungemla carne ºi hranã pentru trup. Rup dinpâine cândrup. Merg la vranã ºi torn: torna, tornafratre! Revinpe uºa din spate cu ulcica de vin. Cerule senin ºipentru fiecare stea se cuvine sã bem lafestin o gurãsau mãcar o picãturã. încet, încet vedemcum seterminã toate. ªedem sprijiniþi în coate,printre oase,coji ºi nestemate. Stãm picotind ca moºii,privimpetele roºii, carafa goalã. An de anaceeaºi dulceameþealã, aceeaºi grea melancolie, apoicãdereaaceasta în vrie. îþi simþi inima ºi ficatulsau techinuie doar pãcatul? E doar un vechiobicei,doar un mit? S-a sfârºit.

CulpãMereu trebuie sã intervinã cineva cutemaaceasta a vinovãþiei, a culpei individualesau colective. Pãcatele noastre capitaleparniºte trofee înainte de îmbãlsãmare, dejafade,vânat numai bun de împãiat. De fapt,conturitainice cu bani murdari, secrete penibile,caniºte rude handicapate pe care le þiiascunse.Mereu trebuie sã asculþi un vegetariancarevrea sã te ruºinezi, un mãrturisitor moralist,un alcoolic vindecat sau un convertit laceva,la orice altceva. La colþ sectanþii cubroºurilelor colorate încearcã sã momeascã niºtebãtrânicare se opresc din politeþe. în loc sã fiejigniþifiindcã li se sugereazã cã au trãit cammult darîncã nu cred în nimic, cã au fãcutdegeaba umbrãpãmântului. Am purtat ºi eu puºcã, denevoie,am luptat cu instincte atavice, dar nusunt bunde soldat: ascult muzicã ºi plâng, învelitcu pozeîngãlbenite, deformate de lentilelestrâmbe alelacrimilor. Puteam sã arunc puºca cupatul crestat,pãtat de sudoare. Un gest disperat. Saupoatesã mã nasc femeie. Dar nu pot spune:pãcat.


nnnnn ION BUZERA

finalul unui jurnal

lllll comparativul de superioritate lllllVIAÞA – MEREU O AVEN-

TURÃ. „Scriitor prolific, abor-dând cu dezinvolturã subiectedintre cele mai variate sub aspecttematic, Constantin Virgil Gheor-ghiu este scriitorul care ºi-a va-lorificat, cum puþin alþii, biogra-fia, atât în romane sau nuvele câtºi în eseurile pe teme religioase.Experienþa sa de viaþã a devenitsursa principalã de inspiraþie,demersul sãu fiind comparabil,din acest punct de vedere, cuacela al lui Panait Istrati”. CON-STANTIN CUBLEªAN, Escaleîn croazierã. Constantin VirgilGheorghiu, Ed. Grinta, Cluj, 2011***

nov. 1928). Textul este o micã pa-rabolã în care o ceatã de viþei seopune boilor bãtrâni. Viþeii suntnemulþumiþi cu fânul prost ºi tarepus în þarc de boi, se strâng ºi dis-cutã, se ceartã, se întreabã ce-i defãcut ºi, în final, aflã ºi soluþia: sãsarã pârleazul pentru cã, dincolode gard, se întinde un paradis ver-de cu trifoi verde. Acela ºi acoloeste idealul. Numai cã viþeii suntstãpâniþi, dintr-odatã, de o dile-mã: sã sarã unul câte unul sau toþidintr-odatã? Aleg cea din urmã va-riantã, îºi iau elan ºi, când ajung lagard, îºi aduc aminte cã nu ºi-auluat la revedere de la pãrinþi, adi-cã de la boi. Mai mult, un viþel lepropune sã amâne sãritura pen-tru ziua urmãtoare ºi, unanim, suntde acord sã procedeze astfel. Nu-mai cã, a doua zi, se petrece unfenomen cu totul imprevizibil: toþiviþeii deveniserã boi”. ION DUR,

Cinci curente principale strã-bat densa masã textualã a ultimu-lui volum (Prezent ºi în acelaºitimp strãin. Jurnal 1977-1982,ediþie îngrijitã ºi tabel cronologicde Adela Petrescu, Editura Para-lela 45, 2011, 428 p.) din corpusuldiaristic al lui Radu Petrescu:melancolia neagrã pricinuitã deo lume literarã care îºi adusesemai toate subteranele la suprafa-þã; priza senzitivã (vizualã) acutãla orice îl înconjoarã ºi la oriceîntâlneºte; autoproiecþia (ca scri-itor) grandioasã, grandomanã, cudestule note tragicomice („În cri-tica literarã mondialã sunt pe calede a deveni un Luther.” (p. 357);„În acest sens, aº putea spunefãrã sã înnebunesc cã sunt celmai mare scriitor al lumii.” (p. 227);„Încã o datã, deci, „În jurul luiJoyce. Repere de lecturã” esteA.B.C.-ul celui care citeºte indi-ferent ce din literatura europea-nã, de indiferent când.” (p. 289)ºi, pânã la urmã, inutilã, dacã nu– în perspectivã – de-a dreptulincomodantã; bulimia apercepti-vã, vizibilã în toatã splendoareaei în paginile alocate (133-182)sejurului londonez ºi parizian dintoamna lui 1979; rafinatul plictisetalat în stricta stenografiere aunei bune pãrþi a însemnãrilor. Eun text parcurs, suplimentar, întoate direcþiile ºi de frisoaneleînsingurãrii, penumbrei ºi indis-poziþiei. Ca de obicei, am spune,dacã nu am regãsi – tot ca oriun-de în Radu Petrescu – ºi cititorulde elitã, subtilul mizantrop ºi cã-linescianul de anduranþã.

Par sã se fi adunat într-o sin-tezã dureroasã constat-ul impla-cabil al excelenþei subiective ºiresemnarea (care þâºneºte în pa-gini satirice de mai multe ori, deex., în descrierea a ceea ce se în-tâmpla la ºedinþele ConsiliuluiUniunii Scriitorilor) cã ceilalþi nupot sau nu vor sã-l valorizeze aºacum e. Complexul este tipic pen-tru scriitorii de elitã. E un frecuºcotidian cu o dimensiune nevã-zutã, dar foarte prezentã, extreminhibitivã. Numai cã tipul însuºide gândire esteticã al lui RaduPetrescu era unul autosuficient:se observã cât de greu acceptãalte idei ºi cât de uºor se iritãatunci când ceilalþi (inclusiv ceimai apropiaþi, nu mai vorbim deceilalþi) nu „percuteazã” la pro-ductele intelecþiei lui. Pentru pe-rioada în care a trãit („timp ne-simþit”, p. 344), un astfel de mo-del de reflecþie ºi scriiturã a fosto mare ºansã, pentru cã l-a fãcutimun la tot ce era indezirabil, de-gradant sau nefast. (Pe de altãparte, aceeaºi epocã l-a ºi intoxi-cat cu prea multã „egologie”.)Complexul amintit e unul al scrii-torului, în general, oriunde s-arafla ºi oriunde ar trãi: „Artistuleste pretutindeni strãin.” (p. 164).Numai cã, într-un caz atât de de-licat, febril ºi angoasat precumcel al lui Radu Petrescu, se poateajunge ºi la tot felul de reacþii ex-cesive, consumate nervos în la-boratorul diaristic. Modestia eraevacuatã, iar autosupralicitareadevenea o consecinþã directã,combinatã, aproape logicã a ce-lor trei factori: perioada traversa-tã, indiferenþa (sau ceea ce el cre-dea cã e indiferenþã...) a celorlalþiºi conºtiinþa forte în interior, ne-putincioasã în exterior a valoriipersonale. Nonreactivitatea ce-

lorlalþi, nu chiar atât de apãsãtoa-re pe cât credea autorul, îºi gã-seºte, prin urmare, o explicaþiechiar în structura personalitãþiiradupetresciene: ceea ce lui îiapãrea foarte clar, inovator etc.(ºi, de bunã seamã, în cea maimare parte, aºa ºi era: Radu Pe-trescu a fost în posesia unei in-teligenþe hermeneutice practicfãrã egal în literatura noastrã)provoca în ceilalþi nedumerire pecriteriul unei stranietãþi care arenevoie de ceva timp pentru a fiaclimatizatã.

Iatã unul dintre numeroaseleexemple din serie, pentru a ne re-feri strict la modul în care îºi eva-lua felul de a vedea literatura ro-mânã ºi pe cea europeanã: „Ad-mit cã literatura mea nu interesea-zã, dar nu intereseazã nici asta?(s. a., n. m., IB) Am citit altfel de-cât toatã lumea Douã loturi, amdat un alt unghi de vedere de-spre I. A. Bassarabescu, despreUrmuz, despre ultimele douã ro-mane ale lui Cãlinescu, despretrãirism, autenticism (ca reacþie laUrmuz), ºi nu s-a aprins nimeni,n-a spus nimeni un cuvânt. De-

spre Goethe, în câteva rânduri pri-vitoare la Afinitãþile elective, amspus lucruri mai cu miez decâtNoica într-o carte întreagã, am re-velat la Tasso lucruri neobserva-te nici de De Sanctis, nici de Cro-ce, nici de Cãlinescu, am dat oanalizã a Morþii pescãruºuluicare spune ceva important despreun moment al gândirii artistice alui Camil Petrescu, ºi rezultatul afost perfect acelaºi. Nu interesea-zã aceste lucruri? Dacã ar fi trãitG. Cãlinescu, pe el l-ar fi intere-sat, dar s-a grãbit sã moarã, caun prost.” (p. 84) Lãsând la oparte faptul cã la sfârºitul frazeidãm peste cel puþin un începutde vulnerabilitate ineptã, careconfirmã existenþa unui scenariucvasi-oedipian, este de spus cãinterpretarea literarã, oricât destrãlucitã ar fi, nu trebuie, ca sãzic aºa, autotelizatã: ea are nevo-ie sã circule liber, sã se confruntecu altele, sã le completeze pe al-tele etc. E un lanþ nesfârºit, cuverigi mai puternice sau mai sla-be, dar care nu poate fi întreruptde niciuna dintre ele. În textelelui Radu Petrescu, supravalida-rea iritatã ºi compulsiv reaminti-tã, obsesivã (ca ºi când ar fi vrutsã se convingã definitiv, deºiceva îi spunea constant cã s-arputea sã nu aibã dreptate) a unorsoluþii interpretative personaletinde, ironic, sã le condamne lacaducitate, tocmai din cauza frec-ventei utilizãri auctoriale. Darnotele acelea „maximaliste” potfi interpretate ºi ca un strigãt dedisperare în deºert.

Pagina diaristicã a lui RaduPetrescu e ºi un spectacol demare diversitate epicã. Îndelun-gatul exerciþiu al scrierii prozasti-ce l-a îndemnat (sau poate a de-venit, pur ºi simplu, a doua natu-rã) sã foloseascã tehnici narati-ve dintre cele mai diferite ºi îndiarism, proleptice, analeptice,intertextuale etc., în cãutarea ace-lui/acelor „punct(e) de perspec-tivã” (p. 9), care pot constitui, deexemplu, o bunã definire a criticiica incipienþã. Descrierile foartestrânse, domoale, pe spaþii marialterneazã cu accelerãri narativeºi comprimãri temporale. Vitezaconsemnãrii se poate plia foartebine pe ritmul strictei înregistrãrivizuale, atunci când se afla într-un tren, bunãoarã. Pe scurt, RaduPetrescu era ºi tipul de autor care(re)gândeºte mereu, nabokovian,milimetric proza, o întoarce petoate feþele, dar care e atent, carepoate fi atent, simultan, ºi la efec-tele de perspectivare pe care lepoate întreþine: nu fãcea altcevadecât sã proiecteze în lecturi (in-terpretãri) minuþiozitatea cu carescria ºi invers. Cãrþile parcursedeveneau „proprietatea” orgo-lioasã („aria mea de gândire”, p.250) a celui care le înþelegea saucredea cã le înþelege altfel decâtoricine altcineva. Era activat unresort compensativ, o regãsire desine în marii autori.

Autorul ajunsese, aºadar, la oînþelegere relaxat sistemicã,posteliotianã, intens subiectivi-zatã a literaturii: „Cu o observa-þie din Vie de Henri Brulard pottrimite simultan (s. m., IB) la St-Beuve ºi la Joyce – apa ºi focul.Apropo de apã, e posibil sã trec

la borealismul lui Ion Barbu, desursã eminescianã: palatele degheaþã din fundul mãrii repetã pecele din pietrele preþioase de pepãmânt; gheaþa e deci un fel demineral preþios. În felul ãsta, potreveni la Ariosto, în a cãrui ironieromanticii germani vor fi gãsit uncorespondent al interesului lorpentru ºtiinþã (v. aici pp. 65-66,79-81, 81-83). Dupã asta, pitonuldin Salammbô vine de la sine” (p.419) Amãnuntul e prins într-o vi-ziune criticã de amploare, pe careo confirmã în filigran, cãlinescia-nismul e tot engrama princeps,trecerea de la un etaj la altul alanalizei (sintezei) se face cu vite-za celui mai performant lift, iarefectele interpretative pe care le„storcea” erau, într-adevãr, unmaximum care putea fi atins la noiacum trei decenii.

În rest, ar mai fi de amintit:transsubstanþierile aperceptiveîn fraze superbe, muzicale, trans-parente (precum aceasta: „E sea-rã, vin spre casã cu pachetul decãrþi pe sub arborii subþiri dintreDalles ºi biserica italianã.”, p. 10),extrem de cãutate ºi extrem despontane, în acelaºi timp; carac-terizãrile tranºante: „ªi, în plus, oîntâmplare ridiculã: criticului Mir-cea Zaciu i-a apãrut o carte inti-tulatã Lancea lui Ahile. Titlul luieste o nerozie. Singura lance ilus-trã, pentru cã spune ceva, e a luiDon Quijote. Criticul vrea sãsemnifice cã el, ca ºi dumneze-iescul Ahile, va da cu lancea întroieni, în literatura proastã ºi înfelul acesta, îºi dã din chiar titlulcãrþii un certificat ferm de incom-petenþã. De care nici nu mai aveanevoie.” (p. 203); admiraþia con-stantã faþã de ªerban Foarþã;densul, platonician-steinerianulfragment paideic de la p. 288:„Aºa mi se întâmpla ºi mie la se-minariile ºi cursurile lui G. Cãli-nescu: toate ideile profesoruluimi se pãrea cã sunt, de mult, alemele ºi cã el nu fãcea decât sã mile aminteascã, sã gãseascã, pen-tru mine, ce pierdusem. Când mi-am dat seama de acest mecanismm-am simþit nenorocit, ridicul, daracum ºtiu cã nu eram deloc ridi-cul ºi cã aºa ºi trebuia, sã am sen-timentul cã toate ideile lui G. Cã-linescu fuseserã întâi ale mele ºicã el doar formula ce uitasem eu.Ãsta e rostul sublim al pedago-giei (dacã aºa ceva existã!), sãtrezeascã în elev sentimentul gro-zav al preºtiinþei. Asta e ceva foar-te emoþionant ºi profund, unuldintre misterele adevãrate aleumanitãþii.”; exacta constatarede la p. 270: „Eminentã, conferin-þa lui Ion Barbu despre Rimbaud.Flaubertianismul ambilor poeþieste, aici, demonstrat.”; ideea dela p. 288: „Mai încolo, repet cãLetopiseþul lui Miron Costin ecea mai înaltã carte româneascã,poate sta perfect alãturi de mari-le opere franceze contemporane.”ªi multe altele.

Radu Petrescu nu numai cãeste un mare scriitor european (înaproape orice frazã pe care a se-cretat-o ºi, evident, la nivelul în-tregii opere), dar finish-ul acestuijurnal m-a convins ºi de faptul cãera în posesia unui cod mentalextrem de riguros, inoxidabil, efi-cient ºi în afara literaturii ºi care l-a fãcut, de fapt, sã înþeleagã exis-tenþa într-un fel irepetabil. Jurna-lul, în ansamblul lui, rãmâne osplendidã interfaþã a vieþii acestuieu tragic delicat cu lumile în carei-a fost dat sã trãiascã. Iar operaîntreagã – o fenomenologie des-tinsã a unui autor imploziv.

Maculatorul cu spiralã, Ed. Uni-versitãþii „Lucian Blaga”, Sibiu,2010****

DEFINIÞIA STILISTICÃ AROMANTISMULUI. „Romantis-mul este acel curent literar de lafinele secolului al XVIII-lea ºi dinprima jumãtate a secolului alXIX-lea în care idealul de armo-nie între macro- ºi microcosm,între om ºi naturã, s-a tradus înprivilegierea principiului muzical;de aici dominanþa figurilor ritmu-lui ºi a rimei, precum ºi a poezieiîntre celelalte forme literare; figu-ra producãtoare a literaturii ro-mantice se bazeazã pe contigui-tate ºi este în general metonimia”.MIHAI ZAMFIR, Scurtã istorie.Panorama alternativã a litera-turii române, vol.I, Cartea Româ-neascã – Polirom, 2011*****

MANIFESTUL „TRIFOIULUIVERDE”. „Tânãrul Noica fãcea,juvenil, un rechizitoriu generaþieirãzboiului, adicã bãtrânilor (în sãp-tãmânalul „Clipa”, nr. 181 din 4


ec

tu

ri

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

Cãtãlin Dorian Florescu, Ja-cob beschließt zu lieben, C.H.Beck, München, 2011

În primãvara lui 1772, pri-mii 200 de coloniºti ajungîn satul bãnãþean Trieb-

swetter (Tomantic): sunt nemþi ºifrancezi din pãrþile de apus aleSfântului Imperiu Roman de Na-þiune Germanã condus cu mânãde fier de cãtre Maria Theresia.Aceasta este, esenþializatã lamaxim, povestea realã a localitã-þii bãnãþene. Pornind de la aces-te date, Cãtãlin Dorian Florescuscrie un epos de familie foartebine strunit ºi condus epic, încare istoria individualã face con-tinuu schimb de polaritãþi cu ceacomunitarã, alternând ariile dereflectare ºi de imixtiune. Jacobbeschließt zu lieben (Jacob sehotãrãºte sã iubeascã) este alcincilea roman al scriitorului deorigine românã, o carte cu o ariede desfãºurare foarte amplã, cu-prinzând, contrapunctic, o plajãnarativã pornind de la Rãzboiulde 30 de ani ºi ajungând pânã înperioada de dupã Al doilea rãz-boi mondial. Dupã tentativa lãu-dabilã, dar nu întru totul reuºitãdin Zaira, de a scrie o cronicã defamilie, Florescu extinde curajosaria de inserþie epicã, stratificând,de data aceasta foarte bine, pla-nurile unui story captivant, cu oconstrucþie poliunghiularã lipsi-tã de rigiditate, nu ºi de rigoare,în acelaºi stil captivant, cu carecititorii erau familiarizaþi din ro-manele anterioare.

Jacob beschließt zu liebendebuteazã ex abrupto, furtunos,

o casã la capãtul lumiila propriu ºi la figurat: în luna iuliea anului 1924, în timpul unei ru-peri de nori, în Triebswetter îºiface apariþia un strãin, Jakob. Ful-gerul loveºte casa „americancei”,a Elsei Obertin. Strãinul se stabi-leºte în sat fãrã a cere acordul cui-va. Casa pe care ºi-o alege estecea a familiei Obertin; îºi mãrturi-seºte de la bun început scopul:acela de a se cãsãtori cu Elsa Ober-tin ºi de a pune mâna pe avere.Lucru care îi reuºeºte în foartescurt timp, datoritã unei ambiþiiieºite din comun, a unei forþe per-suasive generate nu de palieruldiscursiv, ci de cel faptic. Jakob,al cãrui trecut este învãluit în mis-ter, are simþul afacerilor, se miºcãcu multã dibãcie în acest dome-niu, reuºeºte repede sã îºi extindãafacerile de la sat la oraº, la Timi-ºoara, acolo unde ºi locuieºte înmajoritatea timpului, în vreme cesoþia ºi bãiatul abia nãscut, Jacob(cu „c”), rãmân în Triebswetter.Averea familiei creºte, însã Jakobeste profund nemulþumit de miculJacob, pe care îl considerã unurmaº nedemn, din cauza nevol-niciei ºi aplecãrii acestuia sprestudiu. În schimb, Sarelo, copilulþigãncii Ramina, devine mânadreaptã a lui Jakob, fiindcã pose-dã forþã fizicã, este descurcãreþ ºiager în ale comerþului.

Vremurile se schimbã, a douaconflagraþie mondialã este în pli-nã desfãºurare: încep acþiunile deepurare etnicã (în cursul cãrorava fi ucisã ºi prima iubire a luiJacob, Katica, sârboaica) þiganiisunt deportaþi ºi din Banat, însãacum are loc prima cezurã cate-goricã în existenþa lui Jacob: ta-tãl sãu confirmã, în faþa autoritã-þilor, cã Sarelo este fiul sãu, ast-fel încât Jacob este cel care va firidicat ºi deportat. Tatãl îºi moti-veazã decizia uluitoare prin fap-tul cã Sarelo este bun de muncãºi îi va fi de ajutor în gospodãrieºi la afaceri, în vreme ce Jacob nu

are atuul forþei fizice ºi, prin ur-mare, este un element dispensa-bil. Însã Jacob reuºeºte sã eva-deze din trenul deportãrii, estegãsit în zãpadã, mai mult mortdecât viu, de un preot de þarã,care îi oferã gãzduire. Romanulformãrii lui Jacob continuã: înce-pe sã aibã tot mai multã forþã fizi-cã, din cauza activitãþii pe care odesfãºoarã pe lângã preot: dez-groparea de oseminte dintr-unimens mormânt comun, aducerealor pe ascuns în pivniþa bãtrânu-lui, curãþarea ºi spãlarea acesto-ra, apoi înmormântarea lor creºti-neascã. Însã, dupã câþiva ani, ºiaici liniºtea fugarului este tulbu-ratã: þiganul care fãcea sicrielepentru preot îl recunoaºte ºi îidezvãluie faptul cã Sarelo estefratele sãu vitreg. Jacob revineîn Banat, la Timiºoara, unde, operioadã, formeazã un tandemciudat cu ologul Muscã, un ade-vãrat prinþ al cerºetorilor, cãruiaîi serveºte drept mijloc de loco-moþie, cãrându-l în spate.

Ajuns din nou în Triebswet-ter, Jacob constatã cã istoria (co-munitarã ºi familialã) a suferit onouã deviere tragicã: comuniºtiisunt la putere, formele de produc-

þie capitaliste au fost înlocuitebrutal de cele cooperatiste, pro-prietatea individualã se aflã într-un proces dramatic de disoluþie.Bãtrânul Jakob fusese deposedatde avere ºi bunuri mai întâi decãtre Sarelo (la fel cum proceda-se ºi el cu socrul sãu), apoi decãtre noua orânduire. Germaniidin Triebswetter decid sã profitede una dintre ultimele oportuni-tãþi din ceea ce se prefigura a filagãrul comunist ºi cer dreptul deemigrare în locurile de unde, cu200 de ani în urmã, sosiserã înRomânia. Dintre cei care solicita-serã emigrarea, numai Jacob nuprimeºte paºaportul, din cauzatatãlui sãu, care îl vrea lângã el,în Tomnatic. Este a doua oarãcând Jacob este trãdat de tatãllui, pe care îl iertase pentru po-vestea deportãrii. La puþin timpdupã aceea, tatã ºi fiu sunt de-portaþi în Bãrãgan, în cadrul acþi-unii îndreptate împotriva etnici-lor germani din România, sub pre-textul delirant al „vinei colective”.

Toatã aceastã istorie este in-terpunctatã, intercalatã ºi devia-tã temporal de poveºtile strãbu-nilor familiei Obertin, Caspar,apoi Frédéric, originari din Lot-hringen (Lorena). Lui Florescu îireuºeºte admirabil recrearea uneiepoci sfâºiate de rãzboaie civilecrunte: atmosfera de gheaþã, deteroare este bine amplasatã într-un cadru cu repere ambigue, ceinduc o tentã de anistoric, mã-rind gradul de general valabil.Este o Castalie retroversã, în carecrimele (vânãtoarea de þigani),lupta pentru supravieþuire, bru-talitatea þâºnesc din fiecare gestal protagoniºtilor. Urmaºii aces-tor strãbuni deambulând prinzone meºteºugit învãluite în po-lisemantismul identificaþional,sunt cei care i-au condus pe co-loniºti, într-un drum lung, plin dedificultãþi inimaginabile ºi de pe-ripeþii, spre þinuturile bãnãþene.

Cel mai recent volum al luiCãtãlin Dorian Florescu este unmemento despre repetabilitateaistoriei, despre pericolul de a nu

învãþa nimic din erorile preceden-te: în tabloul de forþã supragene-raþionist, extins pe o perioadã depeste 300 de ani, autorul aduceîn prim-plan secvenþele care in-troduc breºe în mersul istoriei.Nimic nu se schimbã, totul esteaici ºi acum, foamea, frigul, cri-mele, furturile, trãdãrile se retrã-iesc la infinit, într-un ciclu coº-maresc, ce contrazice flagrant ide-ea progresului istoric. Acþiunilese perpetueazã, ceea ce se modi-ficã sunt doar decorurile ºi ac-tanþii. Romanul variazã perspec-tiva narativã între omniscienþapersoanei a treia ºi persoana în-tâi, când evenimentele sunt pre-zentate de cãtre Jacob. Diegezaare caracter reiterativ, evenimen-þialul evocã, à rebours, un toposde forþã al literaturii de limbã ger-manã – caracterul formativ al dru-mului, al cãlãtoriei – Formarea seproduce sub imperiul unor co-mandamente negative, dezvolta-rea individualã se face sub opre-siunea „terorii istoriei”.

Un alt motiv recurent în operalui Florescu, negativizat în Jacobbeschließt zu lieben, este relaþiatatã-fiu. Dacã în primele douã ro-mane ale sale, Wunderzeit (Vre-mea minunilor) ºi Der kurze Wegnach Hause (Drumul scurt cãtrecasã) asistam la un adevãrat mo-nument ridicat figurii paterne, vã-zute ca model cu influenþe forma-toare asupra bãiatului, aici rolultatãlui devine similar celui al „ma-relui castrator”. Tatãl nu mai esteun auxiliu evolutiv, ci se transfor-mã în principalul factor de frâna-re. Imaginea tatãlui nu este, aici, acelui ce dã viaþã, ci a celui care oia, este proiecþia tabu-ului, a uneiordini patriarhale stagnante.

Tabloul istoric proiectat decãtre Florescu în roman, oferã,prin amplitudinea ºi estompareacontururilor, o reflecþie tragicãasupra presupusei evoluþii isto-rice. Jacob beschließt zu lieben,în ciuda dimensiunii sale, nu plic-tiseºte niciun moment, are ritmalert, viaþã, convinge prin perso-najele sale, construite parcã di-rect în format „4D”, prin siguran-þa manevrãrii planurilor narative,prin ºtiinþa dozãrii mecanismelordiegetice, prin jocul inteligent ºirafinat cu dimensiunile tempora-le, care, sub magia narativã, de-vin adesea acronice.

Revista „Discobolul” (166-167-168/oct.-nov.-dec. 2011) neoferã un numãr aniversar sub-stanþial (Cistelecan 60) în carescriu despre universitarul târgu-mureºan Ion Pop, Eugen Simion,Gheorghe Grigurcu, Aurel Pantea,Mircea A. Diaconu, Ioan Moldo-van, Nicolae Prelipceanu, Nico-lae Oprea, Bogdan Creþu, DanielCristea-Enache etc. În acelaºinumãr ne atrag atenþia poemelesemnate de Ion Cristofor, Adria-na Teodorescu, Ioan Radu Vãcã-rescu ºi Miki Vieru, fragmentelede roman (Cornel Nistea, Întâl-nirile mele cu Orlando), tradu-cerile din Charles Pégui, fãrã a-itrece cu vederea pe tinerii laure-aþi ai Festivalului Naþional dePoezie „Nicolae Drãgan” (AidaHancer, Ana Maria Lupaºcu,Valeriu Mititelu ºi Miruna Belea).(P.M.)

Nr. 12/2011 al revistei „Vatra”conþine un dosar consistent de-dicat optzecistului de talie euro-peanã – Matei Viºniec. Semnea-zã: Daniela Magiaru, GeorgeBanu, Daniel Vighi, Gilles Losse-roy, Emilia David, Simona Tomes-cu, Joseph Danan, Cornel Ungu-reanu, Nicolae Prelipceanu, IanHerbert, Gianpiero Borgia, Mir-cea Morariu, Mirella Patureau,Irina Wolf, Radu Dinulescu,Tiphaine Moreau-Caliot, MihaiLungeanu, Ioan Petre Pit, BalázsAttila, Ion Filipiuc, Rodica Mu-reºan, Theodor Codreanu, Cris-tina Bândiu, George Bodea. Laepica magna am citit cu plãcerefragmentul de roman Dezordineapreventivã de Matei Viºniec, pusla dispoziþia revistei de Ion Filip-ciuc ºi interviul academicianuluiSolomon Marcus: îmi plac oa-menii care alterneazã momente-

le de superbie cu altele, de stân-gãcie. (L.M.)

Revista „Dacia literarã” a ajunsla numãrul 100! Cu aceastã oca-zie putem citi documente ce þinde istoria revistei fondate deMihail Kogãlniceanu (unele de la1940, altele de la 1990) ºi o seriede gânduri aniversare ludice ºiprieteneºti. Am remarcat, de ase-menea, poemele aparþinând luiLiviu Antonesei, Gabriel Chifu,Daniel Corbu, Paul Aretzu, DinuFlãmând, Gellu Dorian, Ioan Mol-dovan sau Ion Mircea, interviulcu criticul de teatru, scriitorul ºijurnalistul ªtefan Oprea, o recen-zie a lui Liviu Papuc la monogra-fia Nicolae Gane semnatã de GetaMoroºan ºi fragmentul autobio-grafic Elipsa (I) al lui Matei Viº-niec. „Mozaicul” ureazã peaceastã cale „La mulþi ani!” re-vistei „Dacia literarã” ºi redacto-rilor ei! (P.M.)

ocheanul întorsocheanul întors

Viky Maria Corneanu – Perspectiva viitorului

Cartea anului 2011 în Elveþia


ec

tu

ri

nnnnn XENIA KARO-NEGREA fractali

Nichita Danilov, Imagini de pestrada Kanta, Editura TracusArte, colecþia NEO, Bucureºti, 2011

Nu risc sã-l etichetezdrept anacronic peNichita Danilov când

afirm cã îºi continuã cãutãrile ex-presioniste pe strada Kanta. Vor-besc de un expresionism trecutprin experienþa postmodernismu-lui. Îl numesc astfel ºi am în min-te sensul expresionismului castare de spirit trezitã de o insu-portabilã tensiune între exteriorºi interior, între eu ºi lume. Neaflãm într-un astfel de moment decrizã, în care vibraþiile colapsuluine îngheaþã ºira spinãrii, un mo-ment în care eul (ne) este (în)lo-cuit de obiecte. Cu mijloaceleparabolei ºi ale metonimiei se ofe-rã ochiului în paginile cãrþii luiDanilov lumea crepuscularã aumbrei, o lume desacralizatã, stri-vitã de instincte, o lume în pra-gul pierderii conturilor raþiunii, olume rãsturnatã de oglinzile con-cave ale caricaturii negre, în carecalea este înlocuitã de stradã,pâinea, de piatrã, a prioric, de aposterioric. Expresionist esteDanilov ºi atunci când eul plon-

nnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEA

din piatrã suntemºi în piatrã ne întoarcemjeazã în profunzimile înalte ale fi-inþei umane (Stâlpi de înaltã ten-siune), expresionist este ºi înmarea rãtãcire (Exod), expresio-nist este pe parcursul întreguluivolum (ca ºi pe parcursul celorde pânã acum) când îºi proiec-teazã starea de spirit – capitalulde sens al expresioniºtilor – în-tr-un exterior strivit de cerul „deculoarea cenuºie a ºoarecelui decâmp” (Dureri).

Vorbesc de o poezie expresio-nistã la un poet român asumat deoptzeciºti, chiar dacã azi omul nuse mai pierde în tranºee, ci pe stra-dã, chiar dacã nu este zdrobit deºenilele secolului al XX-lea, ci deobiecte: „Abandonate pe trotuar/sau chiar în mijlocul strãzii,/ stautrupurile trepte ca niºte lumânãri/deposedate de chipuri ºi mãºti,/încearcã sã-ºi acopere cu mâini-le/ locul unde s-a aflat cândva,nu de mult, faþa,/ dar dau mereupeste gol,/ dau peste un vîrtej/care îi absoarbe încet înlãuntru,/astfel încât din fiecare trecãtor/rãmâne doar o patã,/ strãjuitã demucuri de þigarã/ sau de alte lu-cruri mãrunte” (Chipuri).

Strada care taie betoanele înlung ºi-n lat dezvãluie o lume im-plozivã, în care jocul secund îºidezvãluie tragicul grotesc. Cale

lipsitã de raþiune, ºi deci de opþi-une, „strada ca un gât retezat”pãstreazã sacrul doar ca o carca-sã nominalã, ca imanenþã accesi-bilã doar privirii contemplative apoetului. Christul-marionetã mer-ge la „nunta de câini”, nu la nun-ta din Canaan, moare ca sã deaviaþã ºi cade lesne în ispita dea-ºi imagina pietrele drept pâini,dezvãluindu-ºi astfel cele douãfeþe: Iisus ºi Iuda, deopotrivã:„«Cineva mã va vinde», zic,/ însãîn jurul meu nu e nimeni,/ decîttãcerea ºi pustiul albit de razelelunii./ Spun ºi în tãcere mã ridicpe vîrfuri,/ ºi singur îmi sãrutobrazul drept,/ apoi pe cel stîng,/dupã care mã aºez liniºtit la loc”(În pustie). Semnul conºtiinþei desine, al individualizãrii rãmânegândirea de dragul gândirii (camiºcarea de dragul miºcãrii), gân-direa care produce interogaþii in-terminabile ºi, bineînþeles, retori-ce, gândire dispusã la credinþãoarbã ºi la halucinaþie pentru aieºi din întuneric ºi contradicþie.Este jocul creaþiei secunde, izvo-râte din eul izgonit de Patrie, sin-gurul care poartã în fuga sa uneal-ta vestirii – clopotul, ecoul teres-tru al trâmbiþei îngereºti.

Strada refuzã fiinþa – „încer-când sã aduc la suprafaþã/ chipul

Corina Bernic, Casa scãrilor,Ed. Casa de pariuri literare, Bu-cureºti, 2011

Când iei în mâini Casascãrilor, cartea ce mar-cheazã debutul poetic

al Corinei Bernic, înþelegi încã dintitlu nevoia de retortã, de aºeza-re altfel a materialului poetic.Poezia pleacã dinspre o dimensi-une mnezicã ºi, dacã o luãm adlitteram, este de recunoscut îndispunerea etajatã, în spiralã.Volumul, fãrã sã luãm în calcul ºipoemul „în casa scãrilor“, cuprin-de patru secvenþe, cu expuneregeometricã, de „clãdire“ poeticã:„parter“, „mezanin“, „primele eta-je. pistruiatu blues“ (unii se în-treabã, mai în glumã mai în se-rios, dacã, într-o întretãiere tex-tualã, n-o fi perechea nicolineiblues) ºi „uscãtor“. Într-un ima-ginar sui-generis, cu miaunel,bãlãnel, ºoimi, pistruiatul, fetiþacu douã capete sau femeia ceseamãnã cu Iggy Pop, întâlnireaprezentului cu trecutul capãtã,sub adierile suprarealului, accen-te de lume Disney particulariza-

poezia ca spaþiu al memorieii-au îndesat racheta albã/ de gâti-au agãþat/ o cheie de paiºpe/toate acestea sub/ ochii bolnavide strabism/ ai lui miaunel/ careurla necontenit/ NU, ZAIÞ ºi PA-GADII.“ Aºa stând lucrurile, eulpoetic resimte „trezirea/ din/ dor/mire“ (dintr-un vis), acuta lipsãde coerenþã ºi grotescul realului,cautã jocul grav, autoreflexiv, aldedublãrilor, „spre adormire/ tre-sare/ ºi se întreabã// dacã nu cum-va a uitat/ sã ºteargã/ oglinda/

lãuntric ca pe o efigie,/ dar pemãsurã ce urcam,/ efigia se topeaasemenea unei meduze lunecoa-se” (Stîlpi de înaltã tensiune) –dar pãstreazã firea ºi rãmâne teri-toriul biologicului, al instinctivu-lui, pãzit de câinii care nu mai batcalea dintre viaþã ºi moarte.

Depersonalizarea, desacraliza-rea, dezumanizarea (Manechine)aduc în stradã – scena vieþii deacum – „straturi de pãlãrii” (Cea-þa), „turmã de suflete” mânatã devânt (idem), mulþime, aglomera-þie sterilã: „Casele se încalecã/una pe alta în stradã/ ca niºteanimale/ în perioada de rut/.../...Merg grãbit,/ din ce în ce mai

grãbit pe strãzi./ Mã opresc îndreptul/ fiecãrui geam,/ pipãi chei-le din buzunare// ºi izbucnesc înrîs” (Chei). Din omenesc rãmânecâte un arlechin decrepit, ratat(cãutãtor în gunoaie, cãlugãrblasfemiator, scripcar în lumi pa-ralele), mulþimea de trupuri fãrãchip, desprinse din pomul vieþii,ºi umbra, care trece când suflet,când purã reflecþie în oglindamatã a betoanelor urbane.

În spaþiul sarcastic al strãzii,cunoaºterea este pradã inutilã a„cãutãtorului de gunoaie”, actantal mântuirii ratate: „Eu am gãsittalanþii, ºi i-am bãut ºi de aici aurmat/ mai întâi înãlþare, apoi de-cãdere” (Imagini de pe stradaKanta).

Prãbuºirea lentã în interiorscoate la suprafaþã nostalgia în-ceputului de lume. De la înãlþi-mea betoanelor rãzbate amintireapietrei germinale, a încremeniriiexterioare ºi interioare în deter-minarea hazardului: „Fratele Da-niel/ se certa cu pietrele pustiu-lui/.../ «Este fratele nostru maimic,/ chicoteau ele, noi ne-amnãscut/ cu mult înaintea ta/ ºi deatunci stãm aici,/ aºteptând cavântul sã ne transforme/ în nisip,ca sã ne putem miºca/ dintr-uncapãt în altul al deºertului... »//«O sã mã aºez ºi eu lângã voi,spuse el,/ o sã iau un pumn denisip/ ºi o sã-l presar în cuget»”(Pietre).

Poezia (expresionistã) este„calea de suprimare a Timpului ºiIstoriei” (dupã cum spunea Got-tfried Benn) ºi este calea pe carepoetul român o opune strãzii multprea îndepãrtate de piatrã.

tã, autohtonã, în care cine ce roljoacã nu este greu de ghicit. Cineciteºte un poem ca „revoluþie“ nupoate sã nu o suspecteze pe au-toare de umor negru ºi sã nu-irecunoascã mãcar o parte din ca-litãþile de metteur en scène al uneimini-piese cu aer de teatru ab-surd: „l-au lovit, l-au scuipat/ pebãlãnel/ i-au scos ochii/ ºi l-aupus sã meargã pe o sârmã/ cu unos la capãt/ a cãzut. atunci/ i-auturnat brifcor/ pe gât/ în fund

de faþa grea de noroi“ (noroi dezi). Refugiul în adormire este,oricum, unul de moment, în plus,somnul are „gust de ceas deºtep-tãtor“ (pistruiatu fugitiv). „Poe-zele“, de care aminteºte O. Nimi-gean în coperta a patra, îmi par,astfel, niºte incantaþii menite sãînlãture spaimele proprii, spaimece aparþin, în egalã mãsurã, men-talului colectiv. Cu toate cã o facecu atâta uºurinþã, seducându-ºilectorul prin jocul facil al recu-noaºterii, cu giumbuºlucuri caresã destindã privirea atentã, vo-lumul capãtã greutatea nebãnui-tã a memoriei apãsãtoare. Cân-tul ei este, cum spune ºi titlulunui poem, o „trompetã cu surdi-nã“, metaforã cât se poate denimeritã pentru poezie, în cazulde faþã.

„în casa scãrilor“, devine, aºa-dar, ca multe alte poeme, aproa-pe un indiciu proustian, de regã-sire a intimitãþilor colective d’an-tan. „Copilul din tine“ se poateamuza croindu-ºi drum pe trep-tele poemului, care sunt ºi alepropriei deveniri, un drum ce, încele din urmã, va duce la desco-perirea unui spaþiu coºmaresccare nu mai poate fi reprimat: „ebine/ îmi place bejul crãpat pepereþi/ e rupt de alb de-un ºnurînalt ºi roºu// e bine aici/ am trep-te pe care le prefer/ una-i mânca-tã-n dreapta, alta-n stânga/ îmisprijin capul mai uºor/ chiar potsã ºi alerg// aici în casa scãrilor/e bine/ cãldura miroase a ceapã

la tigaie/ sau a tocanã/ când facedoamna de la doi/ atunci nici lif-tul nu mai deranjeazã/ e un cas-tron ce plimbã cãrnuri noi// nu-irãu aici/ de unde stau vãd gaura-n pantofi/ ºi tivul rupt la parde-siul doamnei de la patru/ sacoºe-le sunt fascinante/ mari, grele,pline de culori// în casa scãrilor/nu-i bine /când rãmâi singur/doar ca un ecou/ mi-o ia întrunaînainte/ mã supãrã ºi-ºi bate jocde mine/ când nu e nimeni ºi eplinã zi/ dar râd ºi eu de el/ atunciies ºi latru/ în scãrile de bloc devizavi“.

Corina Bernic scrie o poezieîmpotriva memoriei agresive, darmai ales a inconºtientului gata sãerupã în orice clipã ºi sã punã stã-pânire pe gesturile zilnice, un felde pãianjen ce se ascunde cu în-cãpãþânare, târându-se prin zo-nele întunecate, lãturalnice ºicare „ ... nu moare,/ degeaba-l totcalci în picioare./ iar gustul lui nicicã-l simþi/ poþi sã-l scuipi printredinþi/ iar tu nici mãcar nu ºtii“ (desperiat copilul din tine). Deºiseamãnã cu o coborâre în infern,Casa scãrilor, înclin sã cred, poar-tã în sine germenii ascensiunii.

Maria Dãmureanu – Restaurare


ec

tu

ri

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Emanuela Ilie, Dicþionarulcritic al poeziei ieºene contem-porane. Autori. Cãrþi. Teme, Edi-tura Fundaþiei Culturale Poezia,Iaºi, 2011.

Dicþionarul critic al po-eziei ieºene contem-porane... conceput de

Emanuela Ilie este una dintre celemai clare dovezi cã, atunci cândîºi propune, un critic – fie el ºitânãr în domeniu, ceea ce nu oîmpiedicã pe autoare sã se nu-mere deja printre cei mai bunicunoscãtori ai poeziei românecontemporane – îºi poate facemeseria cu obiectivitate, stricte-þe ºi profesionalism: ea selectea-zã din cei trei sute de potenþialipoeþi ieºeni doar cincizeci pe careîi considerã reprezentativi pen-

o abordare criticã a poezieiieºene contemporane

tru fenomenul poetic din actua-lul Târg al Iaºilor. Cum este ºi fi-resc criteriul fundamental de se-lecþie este cel axiologic – scriitoriconsacraþi precum Cezar Ivãnes-cu, Mihai Ursachi, Ioanid Roma-nescu, Dan Laurenþiu, Emil Bru-maru, Nicolae Turtureanu sauNichita Danilov ocupã un spaþiumai larg, de pânã la douãzeci depagini –, dar aceasta nu înseam-nã cã nu vom întâlni ºi poeþi ie-ºeni din generaþia tânãrã (ªerbanAxinte, Paul Gorban, Codrin DinuVasiliu sau Livia Iacob) ori autoridispãruþi atât de devreme încâtnu au apucat sã publice nici mã-car douã volume (Irina Andone,Petru Aruºtei, Nicolae Manea,Alexandru Mãlin Tacu), însã uni-versul lor liric este suficient deputernic individualizat pentru afi luaþi în considerare.

Subtitlul Dicþionarului... fiindAutori. Cãrþi. Teme este uºor dededus cã Emanuela Ilie ne oferãla fiecare new entry mai întâi o

prezentare a autorului ºi volume-lor sale de poezie, urmatã de uneseu critic ce îmbinã elemente deistorie literarã, criticã tematicã,critica criticii, stilisticã ºi poeti-cã, hermeneuticã etc., încheindu-se cu o serie de referinþe criticeedificatoare pentru poetul în dis-cuþie, în eventualitatea în care ci-titorul va dori sã aprofundezesubiectul. În acelaºi timp, savoa-rea Dicþionarului... nu este datãnumai de obiectivitatea cu careautoarea opereazã pe tãrâmul cri-ticii literare, ci ºi de stilul direct(lipsit de aluziile vagi ºi aºa-ziselegante ca ale altor colegi debreaslã prea puþin curajoºi pen-tru a fi oneºti cu ei înºiºi) pe careîl descoperim spontan pe parcur-sul lecturii: de exemplu, în situa-þii în care îºi exprimã rezerva faþãde unele interpretãri pripite(„Toate contrazic diagnosticulmai vechi, pus de unii critici con-vinºi, ca Virgil Cuþitaru, cã Nico-lae Turtureanu este «un glacial

de dorul durerii ºi nu de durereaîn sine». În special Atâta verdepeste cerul alb […] dovedeºteexact contrariul.”), în care îºi ma-nifestã în mod ferm opþiunile ie-rarhice în ceea ce priveºte valoa-rea poeziei ieºene la nivel naþio-nal fãrã a lãsa impresia de partipris („l-aº încadra oricând pe au-torul ieºean [Nichita Danilov]într-un top five al poeziei optze-ciste. Nu atât pentru felul în careilustreazã genul proxim, cât pen-tru diferenþa specificã, revelato-rie.”) sau când surprinde laturimai puþin discutate ale unui uni-vers liric, cum este cazul influen-þei filosofiei indiene (AnandaKentish Coomaraswamy) asupravolumului Sutrele muþeniei(1994) de Cezar Ivãnescu. În filo-sofia indianã, practicarea tãceriivoluntare ºi conºtiente – subcele trei forme ale sale: Vak-mau-na, Kastha-mauna ºi Susuptimauna – conduce atât la stãpâ-nirea a ceea ce spunem ºi gân-

dim, fapt ce are drept urmare atin-gerea stãrii de liniºte interioarãprofundã din care ia naºtere cu-vântul creator, deci poezia.

În acest context, volumul nueste doar un instrument funda-mental ºi accesibil de cunoaºterea poeziei ieºene contemporane, ciºi o modalitate de (re)descoperirea esenþei poeziei, în genere. Deasemenea, Dicþionarul... poate filuat oricând drept model de alþitineri critici din alte oraºe ºi, ast-fel, vom putea avea ulterior o echi-pã pregãtitã sã ducã la bun sfârºitun Dicþionar esenþial al poezieicontemporane, proiect de careaminteºte încã de pe acum Ema-nuela Ilie în Cuvântul înainte aldicþionarului ieºean.

Scrierile lui Vintilã Horiasunt ca o reacþie la„dezumanizarea artei” pe

care Ortega y Gasset o deplân-gea ºi o denunþa odatã ajuns înfaþa retragerii literaturii în limbajsau în faþa vacuitãþii ºi a goluluiexistenþial din modernismul pri-melor decenii ale secolului al XX-lea. Astfel, Vintilã Horia practicão „literaturã-cunoaºtere”, re-luând marile teme: dragostea,moartea, sacrul, cunoaºterea, exi-lul etc.

Faptul cã „pentru Vintilã Ho-ria, literatura nu este o activitateoarecare, ci o tehnicã de cunoaº-tere de acelaºi ordin cu fizica, bi-ologia, astronomia, psihologiasau pictura”, îl determinã pePompiliu Crãciunescu, în carteaVintilã Horia. Transliteraturã ºirealitate – apãrutã la EdituraCurtea Veche în 2011, sã se între-buinþeze de instrumentarul meto-dologiei transdisciplinare ce arela bazã ideea conform cãreia „cu-noaºterea este înaintarea prin,

Vintilã Horia ºi corola de minuni a literaturiipeste ºi dincolo de toate nivelu-rile de realitate”. Trebuie menþio-nat cã volumul a apãrut în colec-þia ªtiinþã, spiritualitate ºi so-cietate coordonatã de BasarabNicolescu ºi Magda Stavinschi,colecþie ce propune un nou uma-nism articulat de o metodologieantidogmaticã prin excelenþã.Mai exact, transdisciplinaritateaîºi pune problema realului luatrealitate cu realitate, propunândnivelurile de realitate a peste optmii de discipline, câte se pare cãexistã în prezent.

Pentru scriitorul de origine ro-mânã existã o manifestare a spiri-tului integratoare, el fiind un trans-disciplinar avant la lettre, baza-tã pe o tehnicã de cunoaºtere cuposibilitãþi epistemologice care„într-un sens mai curând esteticdecât ºtiinþific, este romanul”. Prinurmare, „literatura în general, ºiromanul în special, ar putea fi te-renul cel mai propice pentru oapropiere a diverselor tehnici alecunoaºterii umane”, afirmã Vinti-

lã Horia în eseul sãu de „episte-mologie literarã” Introduction ala literatura del siglo XX.

Acestea sunt datele care, pro-babil, l-au determinat pe Pompi-liu Crãciunescu sã introducã va-gul termen de „transliteraturã”,construcþia fiind una tautologi-cã. Oricare dintre marii scriitori,

Kafka, Borges, Rilke, Papini –pentru a da numai exemplele re-gãsite în carte, cel puþin prin mul-tiplicarea planurilor, dacã nu ºiprin filosofia implicitã a textelor,transgreseazã realitatea cotidia-nã; literatura în sine – prin avata-rurile moderne ale mimesisului,presupune ºi ceea ce exprimã pre-fixoidul „trans”. Numai modernis-mul dur, de care se speriase ºiGasset, scotea arta în afara ori-cãrei constrângeri contextualesau transcenderi ºi promulgapoezia purã, spre exemplu, deºiºi aici s-a scris despre o aplecareezotericã a acestei poezii. Despresacru în literaturã s-a scris multºi relevant, s-a scris despre reli-giozitatea sau misticismul unorscriitori fãrã a exista nevoia deun asemenea termen. Mai mult,abuzarea de prefixoidul „trans-”slãbeºte credibilitatea transdisci-plinaritãþii în unele comunitãþiºtiinþifice, ºi aºa inexplicabil dereticente fie din rea credinþã, fiedin comoditate, fie din imposibi-litatea de a înþelege.

Însã, într-adevãr, o literaturãca cea a lui Vintilã Horia solicitão abordare care nu poate rãmânenumai în sfera criticii literare.Pompiliu Crãciunescu are erudi-þia ºi intuiþia exegetului ºi a her-meneutului deschizãtor de dru-muri într-o operã de anverguracelei a lui Vintilã Horia. El fixeazãcentrul de greutate în faptul cãautorul Trilogiei Exilului (forma-tã din romanele Dumnezeu s-anãscut în exil [1960], Cavalerulresemnãrii [1961] ºi Prigoniþi-lpe Boeþiu! [1983]), dar ºi al altorromane, studii ºi eseuri, „nu esteun scriitor religios, ci o conºtiin-þã angajatã în ireductibila experi-enþã a sacrului, convins fiind cãdincoace de sacru nu existã cre-aþie majorã”. Spre aceastã ire-ductibilã experienþã a sacruluiconverge întreaga cunoaºtere aautorului, încercând experienþe ºiatitudini foarte asemãnãtoare cu

cele ale lui Blaga în faþa „misteru-lui” sau cu cele ale lui Eliade înfaþa tot a „sacrului”. În aceastãîncercare esenþialã îºi gãseºte rã-dãcinile ºi omul indivizibil cucele douã niveluri complementa-re, interior-exterior, care transgre-seazã exilul ºi devine un om uni-versal atât în plan social, cât ºi înplan spiritual.

Nu voi diseca modul în carePompiliu Crãciunescu îºi aplicãmetoda, itinerariul criticului îi in-suflã cititorului acel entuziasmcare te trimite direct la citirea saurecitirea cãrþilor pe care le abor-deazã. Îmi rãmâne sã observ cumexegetul scoate la suprafaþã printrimiteri epistemologice la autorica Heisenberg, Bohr sau Basa-rab Nicolescu structurile narati-ve ºi conformaþia spiritualã a unu-ia dintre cei mai mari scriitori deorigine românã, singurul distinscu prestigiosul premiu Goncourt.Într-unul dintre paragrafele sin-tezã din ultimele pagini ale cãrþii,Pompiliu Crãciunescu conchidecã: „Autotranscendenþa este orenaºtere în Deschis. RecucerireaParadisului pierdut este recuce-rirea lumii prin deschiderea cã-tre lume. Resurecþia Subiectuluinu se poate termina decât în dia-logul infinit Subiect-Obiect, înstrãlucirea Sacrului. Cãci aceastãstrãlucire nu este nimic altcevadecât adevãrata lor relianþã (re-liance). Iatã sensul capital al scrie-rii transliterare a lui Vintilã Horia”.

Meritele acestei cãrþi sunt cãni-l readuce în centrul atenþiei peVintilã Horia ca scriitor ºi ca des-tin exemplar, cã trece dincolo decritica tematicã a romanelor saleºi realizeazã o simbiozã biografie-bibliografie fertilã pentru multiplegrile de lecturã ºi cã prin aplicaþiatransdisciplinarã sporeºte cu-noaºterea ce ne revine din operascriitorului de origine românã.

nnnnn Gabriel NedeleaViky Maria Corneanu – Punct de legãturã (Premiul special al Fotoclubului „Mihai Dan Cãlinescu”)


ec

tu

ri

nnnnn LUIZA MITU

Alexei Nesteruk, Universul încomuniune. Cãtre o sintezã ne-opatristicã a teologiei ºi ºtiin-þei, colecþia ªtiinþã ºi Religie,Editura Curtea Veche, Bucureºti,2009.

Am putea fi consideraþidefazaþi dacã nu amrecunoaºte faptul cã

tehnologia a pãtruns în toate stra-turile civilizaþiei creºtine contem-porane, inclusiv în cel ortodox.Negarea importanþei tehnologiei,în dezvoltarea umanã, chiar dacãteologia o considerã în cele maimulte situaþii ca fiind un impedi-ment pentru depãºirea evenimen-telor cotidiene sau pentru situa-rea noastrã dincolo de suprafaþaaparenþelor, ar însemna negareapoziþionãrii noastre în prezent.

În urmã cu o lunã am asistat lalansarea colecþiei ªtiinþã, Spiri-tualitate, Societate a EdituriiCurtea Veche, unde Horia Pata-pievici afirma cã tensiunea din-tre ºtiinþã ºi religie se datoreazãunei rupturi la nivelul memoriei.Aceastã rupturã are ca efect ne-gativ abordarea reducþionistã acelor douã forme de manifestare

ºtiinþa ºi teologia – douã expresiiale aceleiaºi subiectivitãþi

a spiritului uman: ºtiinþa ºi reli-gia. Studiul lui Alexei Nesterukvine tocmai în sprijinul acestei ideide recuperare a memoriei prin-tr-o sintezã între convingerile te-ologice premoderne, derivate dinsurse patristice ºi metodologiafilosoficã postmodernã, vãzutãdintr-o perspectivã fenomenolo-gicã existenþialã care ajutã la iden-tificarea semnificaþiei ºtiinþei caformã prefilosoficã de gândire.Cartea are ca scop înþelegereasensului continuei întrupãri aspiritului uman în lume prin cu-noaºtere ºi tehnologie. (p.17)

Pentru susþinerea ideii de sin-tezã neopatristicã, Alexei aduceca argumente gândirea unuia din-tre cei mai influenþi teologi orto-docºi ai secolului XX, GheorghiVasilievici Florovschi (1893-1979), în opinia cãruia teologiaortodoxã trece printr-o crizã exis-tenþialã: fãrâmiþarea minþii. Sin-tagma implicã nu numai o devie-re culturalã sau socialã, ci ºi odeviere a spiritului uman de launitatea sa cosmicã ºi spiritualã.Sinteza neopatristicã în teologie,propusã de Florovschi, presupu-ne: anticiparea trecutului înprezent, întoarcerea la o erãpatristicã în gândirea teologi-cã ºi în trãirea lui Dumnezeu înliturghie, integrarea moºteniriipatristice în sistemul gândirii

teologice moderne. Scopul ei înºtiinþã ºi teologie este centrat peînþelegerea gândirii contempora-ne, fie filosoficã, fie ºtiinþificã,din perspectiva evenimentelorlegate de comuniune.

Aceeaºi crizã existenþialã decare vorbea Florovski o resimteºi ºtiinþa. Edmund Husserl rapor-teazã criza ºtiinþelor europene laincapacitatea ºtiinþei de a reflec-ta condiþia umanã. Ruptura dia-logului dintre ºtiinþã ºi teologieîºi are cauza în ceea ce ar trebuisã fie punctul lor de legãturã: di-mensiunea existenþialã a fiinþei,subiectul transcendental. Teolo-gia reproºeazã ºtiinþei incapaci-

tatea de a articula prezenþa vie apersoanei, în acest caz orice în-cercare de a-l deduce pe Dumne-zeu din interiorul ºtiinþei fiindeºuatã. Acest reproº îl putem atri-bui teologiei înseºi, care, din dis-cursivã, academicã, trebuie sãredevinã dialogicã, adicã sã rein-tegreze raþiunea cu inima. Dialo-gul teologiei cu ºtiinþa nu trebu-ie sã se reducã la a predica divi-nul doar cu ajutorul minþii discur-sive, ceea ce înseamnã poziþio-narea lor ca activitãþi exterioareale subiectivitãþii umane. Studiullui Alexei Nesteruk contravineacestei atitudini naturale, abor-datã în toate formele moderne dedialog între teologie ºi ºtiinþã, ºiredirecþioneazã dialogul ºtiinþã-teologie spre subiectul-pol alambelor: persoana umanã.

Un alt aspect important al stu-diului, în ceea ce priveºte dialo-gul ºtiinþã-teologie, este repune-rea tradiþiei ºi telos-ului împreu-nã. Tradiþia nu trebuie înþeleasãca o stare staticã, ci ca o reînoire,adicã încorporarea unor idei noiîn aceeaºi tradiþie, însã în con-textul epocii actuale. ªtiinþa ºiteologia sunt douã tradiþii ale spi-ritului uman, aparent fragmenta-re, dar care urmeazã o teleologiecomunã. Autoevaluarea proprieipersoane presupune plasarea îninteriorul tradiþiei, care înseamnã

acumularea noilor idei impuse dedezvoltãrile interne ale condiþieiumane ºi regândirea lor în con-textul istoric general al umanitã-þii. Prin telosul care, paradoxal,este prezent în sufletul uman, darnemanifestat, tradiþia direcþio-neazã atenþia spre originea lucru-rilor în trecutul universului ºi alistoriei omeneºti. Se contureazãastfel o viziune eschatologicã adialogului ºtiinþã-teologie.

În opinia lui Alexei Nesteruk,cel mai important lucru în dialo-gul dintre ºtiinþã ºi teologie estepoziþia dualã a umanitãþii în uni-vers prin întruparea finitã ºi lo-calã a umanitãþii în esenþa cos-micã ºi prin capacitatea sa neli-mitatã de a depãºi localitateatrupului prin cunoaºtere. Secontureazã astfel o imagine a re-alitãþii vãzutã ca un rezultat acu-mulativ al multor generaþii depercepþii umane formate în con-tact cu lumea. (p.327)

Urmând analogia geometricãa lui Max Planck, ºtiinþa ºi religiasunt douã linii paralele care auun punct de intersecþie comun,infinit de departe de noi înºine,adicã în epoca ce vine. Distanþadintre cele douã poate fi diminua-tã prin ceea ce existã intrinsec înambele: statutul relaþional, comu-niunea.

Gabriel Andronache, Ich binein Berliner, Editura Herg Benet,Bucureºti, 2011.

Gabriel Andronache (n.12 octombrie 1972,Iaºi) este scenarist,

publicist ºi redactor al sãptãmâ-nalului „Ieºeanul”. A scris peste70 de scenete pentru grupul„Vouã“. Ca scenograf, a câºtigatnumeroase premii cu scurtmetra-jul „Amatorul”, prin care a fostselecþionat ºi la festivaluri presti-gioase precum cele de la Milano,Uppsala, Varºovia, Dresda, Mon-tpellier, Barcelona sau TIFF. Înnoiembrie 2011 a debutat ca ro-mancier cu Ich bin ein Berliner,carte lansatã la Târgul Internaþi-onal de Carte Gaudeamus.

Ich bin ein Berliner este cãlã-toria lui D. în cãutarea libertãþii ºi

un ritual kafkian de construirea unei noi identitãþia identitãþii, a cãrei acþiune se va

desfãºura pe douã planuri – unulromânesc, al inadaptãrii ºi al în-cercãrii de a ieºi din sistemul in-satisfãcãtor ºi altul berlinez, ceîntruchipeazã imaginea libertãþii,spre care se îndreaptã convinsde regãsirea unei noi identitãþi ºiunde încearcã sã se integrezeîntr-un alt sistem considerat(aproape) perfect. Atmosferaeste kafkianã: ca ºi în Castelul,romanul surprinde alienarea, bi-rocraþia ºi nesfârºita frustrare. D.îºi îndeplineºte cu scrupulozita-te maladivã îndatoririle sale civi-ce impuse de un sistem de normefãrã sens. Demis fãrã motiv dinfuncþia sa de consilier economic

este trimis pe cea mai de jos treap-tã a „Instituþiei” – registratura –pentru cã dupã „ani de serviciuîn slujba Instituþiei, nu puteai ieºiafarã aºa, pur ºi simplu. Te-ar fiucis libertatea.” D. este un ina-daptat, nu poate avea nici mãcarrelaþii sexuale normale, punândinsatisfacþia ºi frivolitatea sa peseama moralitãþii. Este laº ºi cu-rajos în acelaºi timp prin faptulcã-ºi abandoneazã viaþa din Ro-mânia ºi îºi face o serie de pro-iecþii iluzorii despre realitatea per-fectã: „O lume în care sã nu fieloc pentru monstruozitãþi birocra-tice precum Instituþia, o lume încare inteligenþa ºi raþiunea sã fiesuverane, iar seriozitatea, modes-tia ºi onestitatea lui sã fie recu-noscute ºi respectate”.

Lumea idealã se va suprapu-ne treptat unei strãzi din Berlin,surprinsã într-o fotografie vechepe care o gãseºte la anticariat. Lao analizã atentã a fotografiei des-coperã chipul unei femei fumândla fereastrã, un atelier auto, unaprozar ºi alte elemente în jurulcãrora îºi construieºte o alterna-tivã. Stabilit la numai câteva strãzide mult visata Konig Strasse,pune la cale un ritual de încadra-re în noua realitate. Nu va da nã-valã fãrã a-ºi calcula fiecare miº-care, el o va aborda din aproapeîn aproape, va merge mai întâi lao braserie aflatã la colþ cu KonigStrasse, apoi se va plimba, ur-mând ca abia peste câteva zile sãintre în aprozar. La braserie o des-coperã în mod surprinzãtor pe fii-ca femeii care fuma la fereastrã.

Aceasta, recunoscându-ºi mamaîn vederea adusã tocmai din Ro-mânia, va începe o relaþie cu D.,poate chiar dintr-un soi de fata-lism: „Mutarea lui D. în locuinþaTaniei se produse aproape firesc,fãrã ca vreunul dintre ei sã aducãîn discuþie în mod clar acest lu-cru. D. cãpãtase o asemenea dex-teritate de a se insinua în oricemediu, încât toþi îl percepeau cafiind acolo de când lumea.” Pen-tru D., Tania constituie instru-mentul necesar de a gãsi breºade pãtrundere într-un alt sistemmai potrivit lui. Se înºalã ºi de dataaceasta, preocupat cu construi-rea unei alte identitãþi, pierdeconºtiinþa de sine, ceea ce vaduce inevitabil la alienare. Auto-rul nu insistã asupra perspecti-velor celorlalte personaje, el ur-mãreºte doar evoluþia lui D.; totce citim sunt gândurile, senzaþii-le, percepþiile etc. ale lui D. El nueste capabil sã ducã nimic la ca-pãt ºi nimic nu este de naturã sã-l impresioneze atât de mult încâtsã-i dea energia pentru a conti-nua. Frustrãrile încep ºi ele sãaparã, iar relaþia cu Tania se peri-cliteazã: „Atunci reacþiona vio-lent, cerându-ºi drepturi închi-puite. Toatã lumea era vinovatãde eºecul sãu, cu excepþia lui,desigur”. Întâlnirea unui alt alie-nat, un fel de alter ego (Muller), îiva dãrâma definitiv lumea cadu-cã. Va începe o luptã lungã întreel ºi „intrus”, hrãnitã de situaþiibanale, care pot fi hiperbolizateîn mintea celor douã personaje ºicare au ca mizã comunã identita-

tea. Pentru a-ºi fabrica una a fu-git ºi el ca ºi D. într-o altã þarã (înAfrica de data aceasta), unde,timp de zece ani, a reuºit sã devi-nã un fel de zeu pentru bãºtinaºi.Dar ºi realizãrile sale au fost tem-porare, nefiind fondate pe ade-vãr. Cele douã existenþe anorma-le, care au ignorat mersul firescal vieþii trebuie sã treacã printr-un soi de purgatoriu. Muller estepentru D. un avatar ce are pro-priile sale însuºiri exagerate. Psi-hopatiile lui D. sunt proiectate lascarã ºi mai mare în Muller. Ast-fel cã duºmanul sãu exterior este,de fapt, o evoluþie posibilã a lip-sei sale de conºtiinþã. Viitorulduºmanului închipuit este ºi elunul dus la extrem. Ispãºeºte prinmoarte. D. este acuzat ºi închispânã în momentul în care se des-coperã adevãratul vinovat. Întretimp realizeazã cã totul a fost ogreºealã: „Gonise dupã o fantas-mã, neºtiind cã singura identita-te realã este cea interioarã ºi nucea ºtampilatã ºi avizatã de cãtrecei din jur.” Constatând acest lu-cru îºi dã seama cã acum este unom liber: „Ich bin ein Berliner!”

nnnnn Daniela MicuBogdan Ionuþ Nadolu – Salve (Premiul special al Muzeului de Artã)


ec

tu

ri

Cristian Preda, Rumâni feri-ciþi. Vot ºi putere de la 1831pânã în prezent, Ed. Polirom, Iaºi,2011.

Nu avem, în peisajul edi-torial românesc, preamulte scrieri de istorie

politicã. De istorie electoralã, numai vorbesc. Cu siguranþã, se vorgãsi destui care sã protesteze, tri-miþându-mã la bibliografie. Nuvorbesc însã aici de textele carecirculã – e un fel de a spune – înautosuficientele cercuri „acade-mice”. Ele meritã o discuþie sepa-ratã, de care, deocamdatã, nu riscsã mã apropii. Mã refer la celecare au ºansa de a ajunge în faþa– ºi chiar de a stârni interesul –publicului larg, atât cât este el aiciºi acum. În romanticii ani ’90,mulþi istorici cu nume au publi-cat sinteze descriptive dedicatevechii democraþii autohtone, bu-curându-se de un numãr mare decititori. A existat o fervoare psih-analizabilã, de ambele pãrþi. Deatunci, s-au schimbat multe, lu-crurile s-au mai liniºtit. Lucrãrilede istorie politicã s-au rãrit – celpuþin prin raportare la producþiapublicistico-editorialã crescândã–, dar par sã perpetueze acelaºiviciu al evenimenþialului ºi al de-scrierii expeditive a aspectelor

„o naþie nedeprinsã încã cu alegerile”instituþionale, fapt cu atât maivalabil în cazul regimului comu-nist, sursa predilectã de teme decercetare. Cultura politicã nu aevoluat aºa cum (exaltat ºi inde-finit) ºi, mai ales, cât se spera laînceputurile noii democraþii. Mã-car pentru atât ºi tot e nevoie deistorii politice cuprinzãtoare, ana-litice, accesibile ºi atractive pen-tru cât mai mulþi.

Dupã mai multe volume con-sacrate gândirii politice româ-neºti ºi sistemelor electorale, in-terbelice ºi postdecembriste,profesorul Cristian Preda a pu-blicat, dupã cum era de aºteptat,un compendiu de istorie politi-co-electoralã. Utilizând „instru-mentele ºtiinþei politice” pe o„tramã istoricã”, încearcã sã facãinteligibilã „modernitatea politi-cã în varianta româneascã”. Ti-tlul cu iz retro trimite la un text allui Ion Câmpineanu, de la 1838,care considera cã „rumânii suntfericiþi” dacã au posibilitatatea dea-ºi alege conducãtorul, dacã le-gile sunt respectate, administra-þia ºi justiþia funcþioneazã întruinteresul general º.a. (p. 9). Încãutarea acestei fericiri publiceporneºte ºi Cristian Preda, urmã-rind-o – de la primele alegeri, celeregulamentare, din 1831-1832,pânã la prezidenþialele din 2009 –

prin intermediul a trei „elementemajore”: constituþia sau, mai pre-cis, „constituþionalizarea regimu-lui”; separaþia puterilor ºi rapor-turile formale ºi practice dintreele; sistemul electoral ºi efectelesale (p. 18).

Rând pe rând ne sunt prezen-tate alegerile pentru adunãrileobºteºti ºi hospodari, pentru di-vanurile ad-hoc adunãrile care aurealizat dubla alegere. În timpullui Cuza ºi, mai ales, al lui Carol Iviaþa publicã cunoaºte o dezvo-lare acceleratã ºi o (oarecare)apropiere de ceea ce presupunemodernitatea politicã. Particula-ritea autohtonã o reprezintã in-versarea raporturilor parlamenta-riste clasice dintre legislativ ºiexecutiv ºi „personalizarea regi-mului”, cu un monarh care reali-za alternanþa la guvernare, asigu-rând astfel stabilitatea, dar redu-când alegerile la rolul de „elementsecundar în configurarea regimu-lui”, menit doar sã legitimeze „gu-vernele abia numite” (p. 129). Auurmat o perioadã de tranziþie dela Vechiul Regat la RomâniaMare, în care au coexistat douãsisteme electorale, ºi un interval

1927-1940, în care „peisajul insti-tuþional era mai fragil” (p. 153)decât în toatã epoca anterioarã.Eticheta relevantã e aceea de „de-mocraþie mimatã”, salvatã doar dealternanþa la guvernare, în careRegele s-a dovedit, din nou, „fac-torul hotãrâtor” (p. 166). De reþi-nut sunt ºi aprecierile originalepe care autorul le face cu privirela douã evenimente marcante aleperioadei 1944-1947: greva rega-lã ºi alegerile din 1946. Cea dintâieste vãzutã nu prin prisma opo-ziþiei Regelui faþã de guvern, ci,în logica regimului de la 1866 ºi1923, prin cea a rezistenþei guver-nului în faþa Regelui, situaþie uni-cã în istoria noastrã (p. 206). Lafel, alegerile din 1946, care suntprezentate în istoriografie ca unexemplu de uriaºã fraudã, trebu-ie privite cu o oarecare modera-þie, þinând cont de faptul cã eleau venit în suita unei experienþeelectorale în care frauda era ge-neralizatã (p. 218).

Paradoxal, judecând strictdupã aspectele formale, regimulcomunist pare sã fi rãsturnat –adicã normalizat – raporturile din-tre guvern ºi parlament (pp. 225-226). În practicã însã, exercitareaputerii nu avea mai nimic de a facecu constituþia, democraþia fiindchiar „mai mimatã” decât cea in-terbelicã. În perioada ceauºistã,ele au devenit, mai clar, un sim-plu instrument de legitimare aconducãtorului. „Locul lor a rã-mas însã marginal” (p. 254). Plu-ralismul a fost doar de faþadã, în-trucât nu ameninþa în nici un felregimul – toþi candidaþii avândaceeaºi siglã – ºi, mai mult, cursa„era limitatã la orizontul profesi-onal” (p. 276).

Pentru perioada postcomunis-tã, Cristian Preda remarcã lipsade continuitate, mai concret, fap-tul cã „reþeta guvernamentalã e

«gãtitã» dupã alegeri ºi consti-tuie mereu o surprizã” (p. 321).Partidele devin astfel „mai impor-tante decât procedurile parla-mentare” (p. 322), dar numai înmãsura în care preºedintele le ale-ge pentru coaliþia de guvernare(p. 333).

Concluzia evidentã, chiar dacãautorul nu o formuleazã explicit,este puternica personalizare ºi,deci, slaba instituþionalizare atuturor – deloc puþine – regimuripolitice din istoria noastrã.Aceastã realitate este sugeratãchiar de modul în care CristianPreda alege sã îºi intituleze capi-tolele, cu numele conducãtorilordin fiecare perioadã, de la Gheor-ghe Bibescu la Nicolae Ceauºes-cu. Excepþie face perioada de„dupã 1989”, pentru care însã seprecizeazã cã regimul se organi-zeazã în jurul preºedintelui, gu-vernul fiind privit mai curând cao emanaþie a acestuia, decât aparlamentului. Deci, din nou, per-sonalizare!

La capãtul unei astfel de isto-rii, de-a lungul cãreia, alegerile –altfel, reglementate de foarte mul-te ori ºi în foarte multe moduri –nu au avut niciodatã rolul pe carear fi trebuit sã-l aibã, nu e de mi-rare cã românii nu au putut do-bândi o culturã electoralã solidã.Fãrã a fi un obiºnuit al asocieri-lor trecut-prezent, trebuie sãconstat cã eticheta pusã de C.A.Rosetti, în 1857, rãmâne nedezli-pitã: „naþie nedeprinsã încã cualegerile” (p. 76).

P.S. Se cuvine sã observãmomagiul – explicit ºi, mai ales,implicit – pe care autorul îl aduceunor mari specialiºti în ºtiinþepolitice, originari din România:Mattei Dogan ºi Ghiþã Ionescu.

nnnnn Mihai Ghiþulescu

carte cu zimþi

Filosofia lui Emmanuel Levi-nas este adesea evocatã ca oapropiere de Celãlalt ºi ca o nouãcale spre alteritatea radicalã sauspre exterioritate înþeleasã ca de-pãºire totalã ºi transcendentã,dar a cãrei profunzime misticãeste rareori pusã în luminã. Filo-sofia sa este o permanentã trece-re în pasaj, la confluenþa elenis-mului, a iudaismului, gãsindu-ºiexpresia în metoda fenomenolo-gica, dar profund inspiratã desfinþenia cãrtii ce transpare înpaginile Torei, profetism ºi me-sianism ce sfârºesc într-un dia-log cu creºtinismul. Nãscut înLituania, într-o familie de evrei,Levinas va deveni un gânditorfrancez, vorbitor de germanã, acãrei limbã maternã este rusa, iara inimii ebraica. Levinas nu ra-mâne infidel nici creºtinismului.

Misterul substituþiei levinasieneascunde misterul cristificãrii.Chemând pe Altul în sine, omulpracticã sensul ultim ºi total alalteritãþii. Ospitalitatea este maimult decât întâlnire. Ospitalitateasemnificã a da loc celuilat, a-lprivi. Celãlalt, este o continuã ex-propiere de sine. Apelul semenu-lui deranjeazã întotdeauna eul.Subiectivitatea levinasianã esteresponsabilitate investitã, carenu îºi gãseºte cauza în interiorulsubiectului, ci este motivatã deun absolut insesizabil: alterita-tea celuilalt. Tema subiectivitã-þii sau a non-subiectului repre-zintã poarta pentru a intra într-ogândire ce se prezintã ca eticã, înmod total orientatã spre misterulaproapelui.

nnnnn Raluca BãdoiCarina Mogoº – Cântec de varã


Theodor Paleologu este unuldintre puþinii politicieni românicare beneficiazã de pregãtire ºide experienþã academicã în sfe-ra ºtiinþelor politice. Dupã în-cheierea studiilor la École Nor-male Supérieure, Université Pa-ris I Sorbonne, École des Hau-tes Études en Sciences Socialesºi Universitatea din Munchen,a desfãºurat o carierã universi-tarã Boston College, ColegiulEuropean de Arte Liberale (Ber-lin), Harvard ºi Deep SpringCollege. În 2005, a devenit am-basador al României în Dane-marca ºi Islanda, iar în 2008 arenunþat la diplomaþie, fiindales deputat. În perioada decem-brie 2008 - decembrie 2009, afost Ministru al Culturii ºi Cul-telor. Este autorul volumelorSous l’oeil du Grand Inquisiteur:Carl Schmitt et l’héritage de lathéologie politique (Paris, Cerf,2004), De la Karl Marx la steno-grame: Cronica anului politic2004 (Curtea Veche, 2005), Erasupãrãcioºilor (Curtea Veche,2009). Prezent la ColocviileMozaicul, în data de 29 octom-brie, Theodor Paleologu a bi-nevoit sã ne rãspundã la câtevaîntrebãri.

Mihai Ghiþulescu: Stimatedomnule Paleologu, începuseþio carierã academicã promiþã-toare. De ce a trebuit sã vã lan-saþi în diplomaþie ºi, ulterior, înpoliticã?

Toader Paleologu: Din ambi-þie. E foarte mult. E o pasiuneputernicã.

M.G.: A contribuit cumva ºimodelul tatãlui dumneavoas-trã?

T.P.: Da. Numai cã, din punctde vedere al carierei diplomaticeºi politice, l-am lãsat în urmã, dacãe sã ne gândim la poziþiile de pu-tere, la faptul cã am fost ambasa-dor mai multã vreme... Dar nu evorba de niciun fel de competi-þie. Dincolo de tata, existã o serieîntreagã de alþi oameni care aufãcut politicã. În fiecare genera-þie, de mult timp în urmã, aproapetoþi bãrbaþii din familie au fãcutpoliticã. Sigur, modelul patern eimportant, dar dincolo de el suntbunicul, strãbunicul, unchiulMârzescu1 , sunt mulþi.

M.G.: Existã planuri intelec-

Toader Paleologu: „speranþele melede succes în politicã se bazeazã

tocmai pe inadecvare”

tuale pe care a trebuit sã leabandonaþi sau mãcar sã leamânaþi din cauza politicii?

T.P.: Da, evident. ªi sigur cãregret. Aveam, de exemplu, în lu-cru un proiect de cercetare de-spre curentul numit Renouveaucatholique, din Franþa, de la sfâr-ºitul secolului al XIX-lea. Sigurcã e un regret legat de proiectulrespectiv, dar, pe de altã parte,aduce ºi o îmbogãþire din punctde vedere al cunoaºterii. Acum,cred cã pot vorbi realmente încunoºtinþã de cauzã despre ches-tiuni de teorie politicã. ªi acestae unul dintre domeniile de preo-cupare cu adevãrat importantepentru mine.

M.G.: V-a ajutat faptul cã aþistudiat politica înainte de o apractica? Vedeþi lucrurile altfeldecât ceilalþi politicieni?

T.P.: Nu ºtiu, nu vreau sã vor-besc despre alþii, mai cu seamãsã mã pun pe mine într-o poziþiefavorabilã. Nu îmi stã în fire aºaceva. Sigur cã te ajutã sã înþelegipoliticul în general, dar nu te aju-tã neapãrat sã câºtigi alegeri, sã

relaþionezi cu presa sau cu ale-gãtorii. Astea sunt chestiuni carenu þin neapãrat de teza despreCarl Schmitt2 ºi teologia politi-cã sau de studii despre chestiunide ordin teoretic.

Am avut povara pecare mi-am dorit-o

M.G.: La un moment dat, cânderaþi ministru, aþi vorbit desprecalitatea oficialã ca despre opovarã? Nu e aici o formã dealint pe care o întâlnim la mulþiintelectuali implicaþi în politi-cã?

T.P.: Nu, nu… Eu nu am nici-un fel de alint. Unii o sã vã spunãcã au acceptat sã fie miniºtri sa-crificându-se. Asta e o mareprostie. Nu. Eu am vrut sã fiu mi-nistru ºi am fost ministru ºi ambi-þia este cea care mã determinã,atât sub forma dorinþei de pute-re, cât ºi sub forma dorinþei deglorie. Astea sunt motivaþiile pecare nu ezit sã le recunosc. Iardupã mine, virtutea politicã este

ambiþia bine direcþionatã sau di-recþionatã în serviciul public.Asta este definþia virtuþii, în sfe-ra politicã, din punctul meu devedere. Deci în niciun caz nu voispune cã a fost o povarã, în sen-sul de sacrificiu. Nu. Am avutpovara pe care mi-am dorit-o. ªipe care doresc sã o iau din nouasupra mea cu încã ºi mai multsucces decât prima datã. Chiar aºcita, în contextul ãsta, o vorbã alui Edgar Faure3 , marele om poli-tic francez, ministru de nu ºtiucâte ori, prim-ministru, preºedin-te al Adunãrii Naþionale, care spu-nea: „Quand je ne suis pas mi-nistre, je m’emmerde”. E o formulãcare m-a amuzat foarte mult ºi careaº putea utiliza-o ºi eu. Însã e,fãrã îndoialã, o povarã, pentru cãe un context foarte limitant, dinpunct de vedere administrativ ºipolitic. În România, ca sã faciceva trebuie sã depui eforturi co-losale. Se pot face multe ºi chiaram realizãri de care sunt foartemândru. Dar consumul de ener-gie pentru a face ceva este dis-proporþionat de mare. E ca o þea-vã de apã care nu e izolatã ter-mic: pleacã apa la 90 de grade ºiajunge la 20 de grade pentru cãse pierde cãldura pe parcurs. Lafel este ºi consumul energeticfabulos, dacã vrei sã faci ceva,dacã chiar îþi pui în minte ºi dacãîþi pasã cu adevãrat de domeniulpe care îl pãstoreºti. Ineficienþaadministrativã e foarte mare.

M.G.: Apariþiile dumneavos-trã publice din ultima vreme austârnit ilaritate. V-aþi dorit acestlucru? Vã bucurã?

T.P.: Da. Evident cã da. Cândfaci o glumã, îþi pare bine cã lu-mea se prinde cã e o glumã. Edezolant când ai de-a face cu jur-naliºti tâmpiþi, care, atunci cândfaci o glumã, nu se prind. Chiar ºide 1 aprilie se întâmplã sã nu seprindã.

M.G.: Tatãl dumneavoastrãºi-a recunoscut, la un momentdat, „culpa de imbecilitate”, ba

chiar recidiva. În cariera dum-neavoastrã politicã, aveþi cevade recunoscut?

T.P.: În forma asta, nu. Erori,fãrã îndoialã, da. În sensul cã amavut încredere în oameni care numeritau aceastã încredere sau,dimpotrivã, n-am avut încredereîn oameni în care aº fi putut sãam. Sau cã nu am anticipat niºtelucruri, pe care, e adevãrat, nicinu prea aveam cum sã le antici-pez. Sunt, într-adevãr, lucruri pecare aº fi putut sã le fac mai bine,dacã aº fi avut experienþa pe careo am acum. Cunosc mult mai binepartidul din care fac parte, cunoscmai bine jurnaliºtii cu care amde-a face ºi poate cã nu aº fi la felde mefient cu unii, cum am fostatunci. Dar imbecilitãþi, în calita-te de ministru, nu.

Uneori m-am gânditsã fac politicã

în FranþaM.G.: Ce parcurs credeþi cã

aþi fi avut dacã aþi fi trãit întrea-ga perioadã pe care a trãit-otatãl dumneavoastrã?

T.P.: Cred cã aº fi încercat sãplec din România în ’44, ca sã scapde închisoare, bineînþeles. Deºitatãl meu spunea cã închisoareal-a înþelepþit, cã a învãþat multelucruri, totuºi aº fi încercat sã plecdin þarã în ’44, ’45, ’46, pentru anu ajunge unde a ajuns el.

M.G.: ªi aþi fi ales acelaºi gende carierã?

T.P.: Universitarã. ªi aº fi fã-cut o carierã universitarã respec-tabilã. Iar perioada respectivã eramai favorabilã carierelor univer-sitare decât acum, în toatã lumea.Existã un anumit declin, din anu-mite puncte de vedere, al lumiiuniversitare occidentale. În Ger-mania, în Franþa, erau mult maimulte posturi în anii ’50-’60 de-cât acum.

M.G.: Dar politicã aþi fi pu-tut face în altã þarã?

T.P.: În Franþa, poate cã da.Poate cã aº fi fãcut politicã dedreapta. S-ar putea. Nu excludacest lucru, dupã cum uneorim-am gândit sã fac politicã înFranþa. ªi uneori mã bate gândulºi acum. Pentru cã sunt mai puþindeplasat în mediul politic franþu-zesc decât în mediul politic ro-mânesc. Pe de altã parte, speran-þele mele de succes în politicã sebazeazã tocmai pe inadecvare.Adicã din acest neajuns încercsã fac un avantaj.

Interviu realizat deMihai Ghiþulescu

1 Gheorghe Gh. Mârzescu (1876-1926) – politician liberal, de maimulte ori ministru (agriculturã, in-terne, justiþie º.a.) în perioada 1916-1926.

2 Carl Schmitt (1888-1985 – ju-rist ºi gânditor politic german, autorprintre altele al lucrãrii clasice Teo-logie politicã (1922).

3 Edgar Faure (1908-1988) – po-litician socialist francez, de mai mul-te ori ministru în perioada 1949-1973, de douã ori prim-ministru în1952 ºi 1955-1956 ºi preºedinte alAdunãrii Naþionale între 1973 ºi1978; autor a numeroase volume deistorie, filosofie politicã, literaturã ºimemorialisticã.Maria Theodora Ispas – Treziþi-vã ºi voi !


Datoritã unor condiþiispeciale de expansiu-ne spre þãrile româ-

neºti a prozelitismului catolic, pede o parte, dar ºi a ortodoxismu-lui grecesc, la Bucureºti ºi la Iaºiau fost înfiinþate ºcoli superioa-re de instruire ºi formare a uneiintelectualitãþi elevate care sãpoatã exercita o influenþã hotã-râtoare, mai ales în cercurile con-ducãtoare autohtone sau strãine,asupra opþiunilor religioase, darºi politice. Aceasta este explica-þia pentru apariþia, la Târgoviºte,în 1646, pe vremea lui Matei Ba-sarab, a unei ºcoli în care se pre-da în greacã ºi latinã. La fel s-aîntâmplat ºi pe vremea lui VasileLupu la Iaºi.

Folosirea celor douã limbi,neobiºnuitã pentru fondul sla-von al culturii tradiþionale româ-neºti, s-a datorat faptului cã pro-fesorii, de provenienþã orientalãsau occidentalã, erau mai alesgreci, catolici sau ortodocºi, in-struiþi în ambele direcþii în cen-trele de iradiere culturalã ale Ita-liei, care erau pe atunci ºi zonelede emigraþie ale grecilor din Im-periul Otoman, în mod specialVeneþia ºi Padova. Dar exista ºila Roma un colegiu grecesc deorientare catolicã, ceea ce nu în-semna însã cã toþi intelectualiigreci ar fi adoptat catolicismul.Cu multe oscilaþii însã, între ca-tolicism ºi ortodoxie, dar ºi cuinfluenþe protestante, intelectua-lii greci au ajuns la dispute vio-lente ºi chiar la persecuþii succe-sive, prin influenþarea administra-þiei turceºti, uºor coruptibilã. Înambele situaþii, reprezentanþii ta-berelor persecutate îºi gãseaurefugiul în þãrile româneºti, cums-a întâmplat cu învãþatul grecPantelimon Ligaridis, filocatolic,devenit profesor la ºcoala de laTârgoviºte, sau cu GhermanosLokros, filoortodox, refugiat laBucureºti. În Þãrile Române auavut, în mod firesc, câºtig de ca-

nnnnn Acad. ALEXANDRU SURDU

neoaristotelismul scolasticla academiile domneºti

uzã grecii de orientare ortodoxã,care erau ºi mai numeroºi. Doarla Iaºi, în aºa-numitul ColegiuVasilian, au predominat catolicii,care s-au ºi organizat într-o ºcoa-lã proprie a comunitãþii catolice,cu profesori proveniþi de laAcademia Movileanã din Kiev,instruiþi la ºcolile catolice din Li-tuania.

Ulterior, au fost organizatetreptat cele douã Academii Dom-neºti, de la Bucureºti ºi de la Iaºi,numite ºi Academiile Greceºti,datoritã apartenenþei etnice a pro-fesorilor ºi, mai ales, datoritã pre-dominanþei pãturii conducãtoa-re greceºti prin care se vor instruiconducerile fanariote ale þãrilorromâneºti. Faptul cã AcademiileDomneºti, ca ºi ºcolile amintite,au precedat instaurarea fanario-þilor dovedeºte cã, în ciuda pre-dãrii în limbile greacã ºi latinã,elevii erau de provenienþã româ-nã, ca ºi boierii, domnitorii ºiapropiaþii acestora. Cel mai eloc-vent exmplu îl constituie princi-pele Dimitrie Cantemir, instruit decãtre profesorii greci de la ambeleAcademii, în mod special de cãtrecãlugãrul grec Ieremia Cacavelas,ceea ce explicã faptul cã principe-le scria în greacã ºi latinã.

Din perspectiva noastrã, esteimportant faptul cã la aceste insti-tuþii de învãþãmânt se preda filo-sofia, ceea ce dovedeºte ºi carac-terul superior al acestora, faþã desimplele ºcoli de cult, ºi îndreptã-þirea titulaturii de Academie pen-tru o astfel de instituþie. Se ºtie,de exemplu, cã Pantelimon Ligari-dis preda la ªcoala de greacã ºilatinã din Târgoviºte retorica ºilogica, iar la Colegiul Vasilian dinIaºi, Sofronie Pociaþki preda ace-leaºi materii în limba latinã.

La Academiile Domneºti, filo-sofia era pe primul loc. Mareledascãl, profesorul principal (de-canul, cum i-am zice astãzi), predaºapte cursuri de filosofie: logica,retorica, fizica, despre cer, desprenaºtere ºi pieire, despre suflet ºimetafizica. Ceea ce înseamnã cãAcademiile acestea erau un fel de„facultãþi de filosofie”. Dar se ºtiecã astfel de „facultãþi” nu pot func-þiona fãrã cadre didactice cores-punzãtoare, fãrã cursuri ºi, maiales, fãrã „studenþi”.

Cadrele didactice erau profe-sorii greci cu studii în Italia, laRoma ºi Padova, ºi la Academiagreceascã din Constantinopol,unii dintre ei fiind ºi profesori laaceastã Academie, iar întemeie-torul Academiei Domneºti de laBucureºti, Ghermanos Lokros, afost chiar rector al academiei (epis-tates tes Akademias) din Con-stantinopol (Fanar).

Cursurile se fãceau „cu ºi fãrãfrecvenþã”, fiind cunoscuþi, înafarã de Ieremia Cacavelas, ºi alþi„profesori de casã” ai domnitori-lor ºi ai marilor dregãtori: Necta-rie Sinaitul; Spandonis, viitorrector al Academiei din Constan-tinopol, care preda ºi în particu-lar pentru fiul lui Gheorghe Duca-Vodã; Theodor din Trapezunt;Nicolae Kerameus, profesor laConstantinopol º.a.

„Studenþii” erau tineri ºi vârst-nici, în special fiii ºi rudele boie-rilor, ale domnitorilor, ale dregã-torilor, ale negustorilor români,greci, bulgari, armeni.

Cursurile de filosofie, dupã ti-tlurile enumerate, corespund ce-lor ºapte lucrãri principale ale luiAristotel. Alegerea acestora (fãrãpoetica, etica, politicã, economie)denotã orientarea neoaristoteli-

cã de tip scolastic, cu accentulpus pe logicã ºi retoricã. Impor-tant este însã faptul cã, dupã da-tele disponibile (mai ales manu-scrisele cursurilor), acestea nu sepredau dupã textele aristotelice,ci dupã comentariile acestora, înmod special dupã comentariilegreceºti ale lui Teophil Coridaleu(1570-1646). Unul dintre aceºtia,Ioan Caryophillis, care se gãseaîn Þara Româneascã, l-a invitatºi pe acesta la Târgoviºte. Cori-daleu acceptã invitaþia, dar nu maireuºeºte s-o onoreze. Ioan Cary-ophillis va ajunge, la rândul sãu,rector al Academiei din Constan-tinopol.

S-a petrecut ceva uimitor înaceastã perioadã, din secolul alXVII-lea pânã la începutul seco-lului al XIX-lea (1630-1821), cevacare l-a îndreptãþit pe filosoful ºiistoricul grec Cleobul Tsourkassã considere cã: „ceea ce au fostFlorenþa ºi Padova în secolele alXIV-lea ºi al XV-lea pentru stu-diile clasice din Occident, au re-prezentat apoi Iaºul ºi Bucureº-tiul pentru Orientul ortodox”.

Predarea lui Aristotel dupã co-mentariile lui Coridaleu a însem-nat încetãþenirea la noi, întrucâtCoridaleu era un urmaº al lui Ce-sare Cremonini de la Padova, a ne-oaristotelismului scolastic. Aceas-ta presupune, cum s-a vãzut, oselectare a tratatelor aristotelice.Faþã de cele ºapte tratate (cursuri),Coridaleu avea ºi un comentariula Poetica lui Aristotel.

În al doilea rând, dupã exem-plul comentatorilor antici, ºi Co-ridaleu proceda la expunerea prinîntrebãri ºi rãspunsuri, care, înmod evident, are o semnificaþiepedagogicã, urmãrindu-se trezi-rea interesului pentru temele tra-

tate. Prin rãspunsuri erau trecuteîn revistã ºi pãrerile altor comen-tatori, opiniile ºi controverselefilosofilor ºi, în cele din urmã,pãrerea lui Coridaleu. Comenta-riile conþin însã ºi scurte prezen-tãri ale textelor aristotelice, cuunele rezumate de capitole, sau,alteori, ca în Comentariul la Me-tafizica lui Aristotel, se fac trimi-teri la scurte citate din textele aris-totelice. În ambele situaþii însã,se presupune cã „studentul” cu-noºtea sau avea la dispoziþie lu-crãrile lui Aristotel, dar ºi faptulcã acestea, în spiritul aristotelis-mului scolastic, nu mai prezen-tau acelaºi interes în întregul lor.Urmãrind, de exemplu, expunereadin lucrarea citatã, se constatã cãnu se mai procedeazã rezumativ,ci selectiv, ceea ce poate sã laseimpresia cã se proceda „pe sãri-te”. În realitate, este vorba, dupãcum se vede ºi din Indicele denume, cã se fãcea o selecþie a pro-poziþiilor, sintagmelor ºi a terme-nilor care au trezit interesul exe-geþilor aristotelicieni, care eraulegate de concepþii ºi doctrinedinainte sau de dupã Aristotel.

S-au gãsit zeci de manuscriseale comentariilor lui Coridaleu, laIaºi ºi la Bucureºti, o parte dintreele fiind inedite ºi gãsindu-senumai în bibliotecile româneºti.Au mai fost, ºi mai sunt încã,multe manuscrise greceºti dinperioada Academiilor Domneºti,ale lui Coridaleu, ale profesorilorcare au predat timp de douã se-cole ºi ale „studenþilor”.

S-a considerat, fãrã nici undiscernãmânt, pentru faptul cãtextele erau scrise în greacã ºi la-tinã, ºi pentru faptul cã primii pro-fesori greci proveneau din Ori-entul grec sau din Occidentul la-tin, cã aceastã perioadã n-ar aveanici o semnificaþie pentru culturaºi filosofia româneascã, ea trezindmai mult interesul exegeþilor greci- situaþie asemãnãtoare, dar multmai gravã, cu dezinteresul pen-tru scrierile slavone ale clericilorºi laicilor din Þãrile Române, prin-tre care se numãrã ºi celebreleÎnvãþaturi ale lui Neagoe Basa-rab cãtre fiul sãu Theodosie. Deperioada Academiilor Domeºti þinlucrãrile lui Dimitrie Cantemir,Micul compendiu de logicã ºiMetafizica, ca ºi ale profesoruluisãu Ieremia Cacavelas, ºi ale mul-tor altor profesori greci ºi românisau greco-români, care s-au nãs-cut, au trãit ºi au murit în ÞãrileRomâne.

Este meritul filosofului Con-stantin Noica de a fi tras un sem-nal de alarmã în legãturã cu ne-pãsarea noastrã culturalã, care neva duce în cele din urmã la pier-zanie. El a publicat, în condiþiiextrem de grele, ajutat de câþivagreci pribegi de-ai lui ManolisGlezos, Introducerea la logicãºi Comentariul la Metafizica luiAristotel ale lui Teophil Corida-leu, dupã manuscrisele greceºtide la Biblioteca Academiei Româ-ne, rãmânând uluit de bogãþia demanuscrise greceºti care zac ne-cercetate.

Neoaristotelismul scolasticgreco-român, cãci aºa ar trebuisã se numeascã, ca ºi scrierile sla-vo-române, face parte, cu voiasau fãrã voia istoricilor români derea credinþã, dintre cele mai im-portante „izvoare de filosofie ro-mâneascã”, cum îi plãcea lui Con-stantin Noica sã le zicã.

ªtefana Cãtãlina Mijea – Mrejele Toamnei (Medalia de bronz)


„Cãci nu trebuie sã pier-dem din vedere cã, ceea cefurã Florenþa ºi Padova însecolele al XIV-lea ºi al XV-leapentru studiile clasice în Oc-cident, furã, începând din se-colul al XVII-lea, pãstrândîntreaga proporþie, Iaºul ºiBucureºtiul pentru OrientulOrtodox: centre ºi citadele aleluminilor, unde furã în mareparte pregãtite emanciparea ºirenaºterea naþionalã a tutu-ror popoarelor PeninsuleiBalcanice.”

(Cleobulos Tsourkas)

Cartea istoricului grec –cu studii la Universitatea din Bucureºti în anii

’40 – Cleobulos Tsourkas, Lesdébuts de l’enseignement philo-sophique et de la libre penséedans les Balkans. La vie etl’oeuvre de Théophile Corydalée(1563-1646)1 , apãrutã în limbafrancezã în 1948 la Bucureºti, subegida Institutului de Studii Bal-canice, este prima lucrare cuprin-zãtoare apãrutã în România, ºideopotrivã în Europa, dedicatã luiTeofil Corydaleu. Pentru culturaeuropeanã în general, dar ºi pen-tru cultura românã în mod spe-cial, lucrarea lui Cleobulos Tsour-kas despre viaþa ºi opera lui Teo-fil Corydaleu este importantã dincel puþin ºapte motive.

În plan european, în primulrând, Corydaleu reprezintã, cumspunea Constantin Noica, ulti-mul mare comentator aristote-lic de tradiþie greacã. Cu el seîncheie cele peste 19 secole decomentariu aproape neîntreruptal operelor lui Aristotel în greacaveche. Între cele trei mari ºcoliinterpretative – greacã, arabã ºilatinã medievalã –, cea greacãeste nu numai cea mai veche ºicea mai întinsã în timp, dar, grãindîn limba lui Aristotel, este ºi ceamai importantã, aici pãstrându-seîncã, spre deosebire de celelaltedouã, adâncimea unei gândiri ori-ginare. Dar departe de-a avea cuTeofil Corydaleu – cel care stu-diase cu marii învãþãþi ai Italiei dinsec. al XVI-lea, într-una din celemai faste perioade ale ei – o ope-rã de scolasticã greacã târzie,avem cu el o interpretare înnoi-toare ºi nu lipsitã de originalita-te, aºa cum nu sfârºise nici ºcoa-la arabã prin averroism, ºi deo-potrivã nici cea latinã medievalãprin tomism.

În al doilea rând, fiind vorbadespre Aristotel, cel de la care serevendicã nu doar mai toate ra-murile filosofiei, dar pânã mai ieriºi cele mai multe ºtiinþe ale uma-nitãþii, va fi vorba cu Teofil Cory-daleu, dupã spusele aceluiaºiConstantin Noica, de unicitateape care o reprezintã aristotelis-mul privit drept corpus-ul filoso-fic ºi ºtiinþific cel mai cuprinzãtorpentru cultura europeanã, pânãtârziu în modernitate. Comenta-riile lui Corydaleu cuprind parteacea mai importantã a operei aris-totelice ºi se întind de la Catego-rii, din care s-a nãscut ontolo-gia, trecând prin Analiticele pri-me ºi Analiticele secunde, care

nnnnn ªERBAN N. NICOLAU

Cleobulos Tsourkas despreînceputurile învãþãmântului filosofic

în principatele româneau dat logica ºi respectiv gno-seologia, trecând apoi prin trata-tele Fizica, Despre generare ºidistrugere ºi Despre cer, care audat fizica teoreticã, iar cu ultimaºi astronomia, cosmologia ºi as-trofizica, pânã la tratatul Despresuflet, care a dat psihologia, ºiMetafizica, de la care am moºte-nit pânã ºi numele acestei ramuria filosofiei.

Apoi, în al treilea rând, estevorba cu aceste interpretãri aris-totelice ale lui Teofil Corydaleude o operã ineditã ºi needitatãîncã în Europa ºi în lume. DacãOccidentul european a cunoscutîn sec. al XVII-lea ºi al XVIII-leao micã parte din scrierile lui Co-rydaleu, prin ediþiile londoneze ºiveneþiene, ºi cu siguranþã nu ceamai semnificativã, fiind vorbadoar de lucrãri de retoricã ºi deepistolarii, trebuie spus cã acumeste aproape uitat ºi în bunã mã-surã necunoscut. În asemeneamãsurã uitat ºi necunoscut, în-cât publicarea manuscriselor careconþin comentariile lui au fost,din motive greu de înþeles, omisedin corpus-ul comentatorilor delimbã greacã publicat de Acade-mia din Berlin la sfârºitul sec. alXIX-lea ºi începutul celui de-alXX-lea, unde ºi-au gãsit locul toþiinterpreþii ºi comentatorii, pânãla cei minori, ale cãror scrieri s-aupãstrat în câte vreo bibliotecãmânãstireascã apuseanã.

Pe de altã parte, în al patru-lea rând ºi în prelungirea gân-dului de mai sus, e drept cã majo-ritatea manuscriselor corydalee-ne se gãseau în momentul publi-cãrii ediþiei germane, ºi au rãmaspânã în ceasul acesta, în Orien-

tul european, unde deopotrivãau fost uitate ºi au devenit necu-noscute, dupã ce aproape un se-col ºi jumãtate au constituit bazaînvãþãmântului academic, cunimic mai prejos decât cel apu-sean. Începând cu Academia dinFanarul Constantinopolului, alcãrui rector a ºi fost o vreme Te-ofil Corydaleu, pãnã la Academii-le Domneºti de la Iaºi ºi Bucu-reºti, unde el n-a cãlcat nicioda-tã, dar unde mai târziu spre sfâr-ºitul sec. al XVII-lea cursurile sefãceau în greaca veche cu profe-sori proveniþi din discipolii for-maþi de el ºi dupã comentariile lui,Orientul îi datoreazã ceea ce, înmod paradoxal la prima vedere,s-a putut numi iluminismul aris-totelic, total opus aristotelismu-lui dogmatic cu care sfârºiseApusul medieval stârnind violen-ta reacþie renascentistã.

Aºa încât, în al cincilea rând,tocmai de acest iluminism aristo-telic au avut din plin parte maiales Principatele Române, deve-nind, prin cele douã AcademiiDomneºti de la Iaºi ºi Bucureºti,vreme de peste 150 de ani cen-trul lui ºi al filosofiei greceºti îngenere. Peste un veac ºi jumãta-te (sec. XVII-XVIII) învãþãmân-tul superior românesc din acestedouã academii s-a fãcut în limbalui Aristotel ºi dupã un programaristotelic. Dincolo de mãrturiileconsemnate de cãtre istorici, deo-potrivã de importante, în aceastãordine stã mãrturie faptul cã aici,în Iaºi ºi Bucureºti, se gãsesc celemai multe manuscrise conþinândcomentariile lui Teofil Corydaleu.Numai biblioteca Academiei Ro-mâne posedã peste 60 de manu-

scrise, cãrora cartea lui Cleobu-los Tsourkas le face un inventarcomplet.

În al ºaselea rând, fiind po-sesoarea celei mai bogate colec-þii de manuscrise corydaleene,România este locul unde s-a ini-þiat la începutul anilor ’70, în pre-mierã europeanã, publicareaoperelor filosofice complete,conþinând toate comentariile rã-mase inedite, alãturi de cele pu-blicate la Veneþia în sec. al XVIII-lea. Ediþia urma sã cuprindã, în 7volume, Introducere la logicã(inedit), Comentarii la Metafizi-cã (inedit), Comentarii la trata-tul Despre suflet (inedit), Comen-tarii la tratatul Despre cer (ine-dit), Curs introductiv la Fizicalui Aristotel (Veneþia, 1779), De-spre generare ºi distrugere dupãAristotel (Veneþia, 1780) ºi Co-mentarii ºi întrebãri privind în-trega logicã a lui Aristotel (Ve-neþia, 1729). Astfel, din iniþiativaºi în traducerea lui ConstantinNoica, cel care a fãcut o adevãra-tã campanie la nivel europeanpentru publicarea ºi cunoaºtereaultimului mare comentator aristo-telic de limbã greacã, au apãrut laBucureºti primele douã volumede opere complete în ediþie bilin-gvã (text grec ºi traducere în fran-cezã) cuprinzând Introducere lalogicã (1970) ºi Comentarii laMetafizicã (1973). Din pãcate, ºicu mare pagubã pentru culturaromânã ºi europeanã, celelalte aurãmas în continuare nepublicate.

În sfârºit, în al ºaptelea rând,cartea lui Cleobulos Tsourkas,Începuturile învãþãmântului fi-losofic ºi gândirii libere în Bal-cani. Viaþa si opera lui Teofil

Corydaleu (1563 - 1646), a rã-mas pânã azi cea mai importan-tã ºi cuprinzãtoare lucrare de-spre Teofil Corydaleu. Prima par-te a ei prezintã viaþa ºi contextulcultural european în care s-a for-mat gânditorul, opera lui ºi im-portanþa pentru spaþiul balcanicºi românesc, cu un capitol spe-cial despre Academiile Domneºtidin Principatele Române ºi altuldespre manuscrisele din biblio-teca Academiei Române. A douaparte a lucrãrii, cea mai cuprinzã-toare, prezintã în cinci capitolecomentariile lui Corydaleu la tra-tatele aristotelice de logicã, fizi-cã, Despre generare ºi distruge-re, Despre cer ºi la tratatul De-spre suflet. Comentariul lui Cleo-bulos Tsourkas – unul din rariicunoscãtori ºi cercetãtori capa-bili sã descifreze manuscrise gre-ceºti vechi – este însoþit de nu-meroase ºi ample citate în greacãdin manuscrisele corydaleene(peste 600 de fragmente), în ma-joritatea lor inedite ºi de o funda-mentalã importanþã pentru cerce-tare. Aceste fragmente nu sunttraduse în ediþia francezã din 1948,ci cel mult parafrazate în text. Întraducerea româneascã parte dinele vor fi transpuse în versiuneromâneascã alãturi de originalulgrecesc.

Iatã, prin urmare, cel puþinºapte argumente pentru impor-tanþa publicãrii în limba românã alucrãrii lui Ceobulos Tsourkas,fundamentalã nu numai pentruspaþiul cultural românesc, ci ºipentru cel european.

1 În curs de apariþie la EdituraAius, cu titlul Începuturile învãþã-mântului filosofic ºi gândirii libereîn Balcani. Viaþa si opera lui TeofilCorydaleu (1563 - 1646), trad. rom.ªerban N. Nicolau.

Miruna Maria Creþan – Incertitudine


Apãrutã în 1939, cartealui Joshua Trachten-berg2 este renumitã în

mediul de specialitate deoarececonþine una dintre cele mai tim-purii utilizãri ale sintagmei „reli-gie popularã”. Într-adevãr, auto-rul urmãreºte aici practicile magi-co-religioase ale evreimii medie-vale din Europa occidentalã, înexpresia lor cotidianã, necamufla-tã de prejudecãþi ºi dincolo deînalta religie a Cãrþii, oglinda princare acest popor este cu precã-dere privit de ceilalþi. Deºi magiamedievalã ºi folclorul ebraic aureprezentat un punct de interespentru mai multe cercetãri ante-rioare ºi ulterioare lui Trachten-berg, meritã apreciat efortul sis-tematic al autorului ºi, mai ales,iniþiativa editurii Herald de a oferipublicului românesc aceastã lu-crare clasicã, iniþiativã completa-tã de unele similare din cerceta-rea magicului.

Reputaþia de mari vrãjitori aevreilor, consideratã de autor olegendã neevreiascã fãrã suportprovine încã din lumea greco-ro-manã, unde gãsim astfel de ideila Juvenal sau Suidas, dar ea esteconsacratã în epoca medievalã,perioada de înflorire a practicilormenþionate aici. Probabil cãaceastã idee a creºtinilor este deesenþã livrescã, sursa fiind toc-mai cea împãrþitã de cele douãcomunitãþi, ºi anume Biblia. Deaici, creºtinii au aflat cã Iacob, înlupta sa cu Îngerul, a încercat sã-l supunã prin întrebarea asupranumelui sãu secret, iar Saul re-curge la necromanþie pentru a-lconsulta pe Samuel, prin interme-diul faimoasei vrãjitoare din En-dor. Însã, Trachtenberg îºi profi-leazã discursul tocmai pe diho-tomia evreiesc – neevreiesc, în-cercând sã demonstreze cã ma-gicul iudaic nu este, aºa cum auarãtat creºtinii, rit secret, ilicit,straniu, ci, ca ºi în cazul altor co-munitãþi tradiþionale, practicã

magia ºi religia popularã ebraicã1

derivatã din substratul animistprimitiv al credinþelor în supra-natural.

Legitimitatea unei monogra-fieri a acestui inventar de prac-tici este oferitã însã de douã as-pecte cu totul diferite. Primul ar fidezvoltarea unor elemente spe-cifice culturii arhaice ebraice,pãstrate datoritã conservatoris-mului acestei societãþi ºi la careavem acces prin avantajul impor-tantei culturi livreºti, martor indi-rect al culturii populare. Al doi-lea este tocmai capacitatea aces-tui popor de a prelua ºi adaptaelemente din cultura popularã anaþiilor cu care a convieþuit în maimulte pãrþi ale lumii.

Astfel, aºa numitul folclor bi-blic, care a stat la baza magiculuiiudaic, este o acumulare de ele-mente emergente în marile culturiarhaice: mesopotamianã, egip-teanã, canaanitã, hittitã etc. Alã-turi de aceastã sursã esenþialã, oalta este bogata literaturã talmu-dicã, unde îºi au originea multecredinþe populare, din jurul se-colelor al IV-lea ºi al V-lea, pre-cum ºi seria lungã de speculaþiimistice din epoca ulterioarã. Aºacum s-a întâmplat cu documen-tele occidentale din proceseleInchiziþiei, ºi în lumea ortodoxãiudaicã, învãþãturile talmudicereflectã, în interdicþii ºi sfaturi,superstiþiile populare pe care ra-binii trebuiau sã le descurajeze.

Fundamentele magiei evre-ieºti, aºa cum sunt ele privite îngeneral de cãtre specialiºti ºi depublicul larg, stau în diversitateaºi bogãþia demonologiei ºi ange-lologiei, nãscute în buna convie-þuire cu moºtenirea egipteanã,elenisticã ºi babilonianã. Deºineagã în general împãrþirea tradi-þionalã a magiei ebraice întrebunã – albã ºi rea – neagrã, Trac-htenberg admite dihotomia între„mediatori” pozitivi ºi „spirite alenecurãþiei” , filosofia unui plancosmic divizat în douã tabere fi-

ind prezentã chiar în Kabala. Au-torul nu vede, în mediul popularevreiesc, nicio figurã dominantãa rãului, un omolog iudaic al luiSatana creºtin ºi, din pãcate, nicinu pare dispus sã dezvolte pro-blema foarte interesantã a demo-nilor impuritãþii, crucialã pentruun popor cu un complicat sistemal riturilor lustrale. Chiar dacãevreii nu au un prinþ al întuneri-cului bine conturat, rãmâne to-tuºi o figurã puternicã a inventa-rului demonologic asupra cãreiamagia evreiascã ºi-a pus o am-prentã puternicã. Este vorba de-spre Lilith, la origine un spirit alvântului, dar devenit înger male-fic al nopþii ºi care se înrudeºtecu Lamiae sau Striga din folclo-rul greco-roman, dar ºi cu ielelenoastre balcanice. Este sigur cãfaptul care a consacrat totuºiidentitatea ebraicã a proteicei Li-lith sunt legendele apocrife încare aceasta apare ca prima soþiea lui Adam.

Angelologia iudaicã, atât devariatã, alcãtuieºte o armatã de„mijlocitori”, de memunim-i ai ele-mentelor, timpului, locului. Deºiautorul ne aratã clar cã acest sis-tem de intermediari constituie „otranslaþie degeneratã a idealismu-lui platonic în teozofia pãsãreas-cã a Kabalei timpurii” (p. 106),subliniind culminarea ei în gân-direa evreilor-germani din seco-lul al XIII-lea, este interesant fap-tul cã în mediul popular ebraic,aceastã bazã filosofico-misticãtotal ortodoxã, alãturi de even-tuale influenþe eseniene, îºi gã-seºte ipostaza sa eminamentepracticã în domeniul magiei. Dar,încã o datã, pentru a-i folosi înscopuri personale, magicianultrebuia sã le cunoascã variatelenume.

Astfel, urmãtoarele capitole seconcentreazã pe una dintre celemai importante calitãþi ale vrãji-torului evreu, calitate pe care, deaceastã datã ºi Joshua Trachten-berg o considerã argumentatã ºinu urmarea unei prejudecãþi creº-tine. Desigur, credinþa în capaci-tatea numelui de a influenþa des-tinul persoanei care-l poartã, strã-vechiul principiu nomina numi-na, este universalã. Însã, forþaocultã a numelor instanþelor su-pranaturale se converteºte înmagia ofensivã într-un instru-ment de manipulare a transcen-dentului. Treptat, incantaþiilemagice au tendinþa de a se trans-forma în simple înºiruiri nesfârºi-te de nume, de multe ori arbitra-re, chiar împrumutate automatdin tradiþii oculte strãine. Acesttip de agregare în magia autohto-nã a cuvintelor barbare (grec.barbarica onomata) crede Trac-htenberg cã se datoreazã moºte-nirii egiptene ºi a fost conserva-tã în virtutea unui principiu ma-gic general acceptat cã limbajulsacru nu trebuie deformat, oricâtde neînþeles ar fi el pentru unpublic profan. Din perspectivaunei confruntãri milenare întrepoliteism ºi monoteism, aceastãlege magicã a produs o vinovatãapariþie în ortodoxele incantaþiicu enumerarea de forþe angelicea unor nume pãgâne gnostice sauelenistice.

Desigur, nomenclatura ange-licã, oricât de interesantã ar fi ea,nu întrece monopolul ebraic asu-pra problemelor legate de „Nu-mele lui Dumnezeu”. Este bine-

cunoscut faptul cã Tetragram-maton, numele omnipotent al di-vinitãþii, înfricoºãtor pentru a firostit de novici, a depãºit cu multteritoriul magiei iudaice. Elucu-braþiile mistice þesute în jurul nu-mãrului acestor nume inefabile(compunerea din 12, 42 sau 72 delitere), derivãrile sau combinaþii-le complicate de sunete, permu-taþiile alfabetice, anagramele, in-versarea cuvintelor, înscriereaacestora în forme geometrice saudesene au întreþinut un secretatrãgãtor în jurul lor, generând ºiîmprumutul peste hotare. Înscrie-rea pe rãvaºe purtate sub haine anumelor lui Dumnezeu a ajuns,pe cale slavonã, ºi în practicamagicã româneascã, cuvinte de-venite de-a lungul timpului fãrãde înþeles pentru utilizatori. Acestputernic element al magiei evre-ieºti a fost concretizat mai cu sea-mã în practica amuletelor, larg dis-cutatã ºi într-un capitol al aces-tei lucrãri.

Alãturi de puterea numelui în-gerilor sau de cel al lui Dumne-zeu stã ºi forþa magicã a literelor– semn investit cu sens ºi virtuþimistice –, în care forma se dove-deºte mai eficace decât conþinu-tul însuºi. De aici provin riturilede protecþie sau de divinaþie le-gate de folosirea cãrþilor sfinte,de la recitarea unor versete spe-cifice, indicate în funcþie de anu-mite contexte, apanajul magic alvreunui incipit descifrat de ini-þiaþi ºi pânã la simpla manipularea tomurilor care, þinute aproape,sperie demonii. De la sacralitateaexplicitã la cea implicitã, autorulobservã cu atenþie cã aceasta eurmarea modului în care scrisulsfânt este perceput de maselepopulare nealfabetizate. DacãAvesta deþinea aceastã vocaþiepentru hinduºi, Coranul pentrumahomedani, Tora era preferatãde evrei în manipulãri magice.Valenþa misticã a scrisului în ipos-taza sa materialã este prezentã ºiîn crearea unei relaþii simpateticea acestuia cu un aliment, a cãruiingerare transmite vraja în corpuldestinatarului. Nici acest proce-deu magic nu este specificebraic; el a fost consacrat în ma-gia universalã mai ales de in-scripþiile magice gravate concen-tric pe boluri sau pe farfuriile ara-maice originare în Mesopotamia.

Povestea amuletelor iudaicenu putea lipsi din aceastã sinte-zã ºi ea oferã o imagine de an-samblu a unui vast domeniu, greude prezentat exhaustiv. De la bi-necunoscuta aþã roºie împotrivadeochiului la plãcuþele gravate cuheh (prescurtarea Tetragramma-

ton-ului) sau cu versete biblice,ºi pânã la tezaurele de pietre pre-þioase cu valenþe oculte se ajun-ge la amulete mai specific iudai-ce, ca pentagrama (identificatãpopular cu Pecetea lui Solomon)sau hexagrama (Steaua lui Da-vid). Aceasta din urmã, recunos-cutã de cãtre celelalte neamuri casimbol al poporului ebraic, nu adevenit acceptatã în aceastãposturã de cãtre evrei decât înultimul secol, ne avertizeazã au-torul, fiindcã figura cu ºase col-þuri aparþine inventarului univer-sal de semne magice. Trachten-berg relativizeazã obiºnuinþelenoastre de a oferi o origine iudai-cã ºi „pãtratului magic”, o figurãpãtratã în care sunt înscrise nu-mere în progresie aritmeticã; amu-letã astrologicã, Zahlenquadrat-ul era la fel de popular ºi printremagicienii creºtini medievali, darºi þinut la loc de cinste la vechiichinezi, hinduºi sau arabi, dacã nucumva s-ar trage din misticismulalgebric al teoriilor pitagoreice.

În afara liniilor mari ale prezen-tãrii sale, care respectã liniile deforþã ale magiei universale, dincare cea ebraicã nu reprezintã ocale divergentã, Joshua Trac-htenberg ne aduce ºi detalii maipuþin cunoscute. Apare aici figu-ra unui vestit magician evreu,Honi HaMe´ agel, din secolul Iî. e. n., specialist în trasarea unuicerc atunci când invoca ploaia,rit ce-i aduce numele de „Dese-natorul de cercuri”, personaj carene face sã ne gândim la solomo-narii români – specializaþi în ma-gia meteorologicã ºi a cãror de-numire aminteºte de tradiþia ve-terotestamentarã. De asemenea,este important faptul cã precizea-zã filiera unor procedee sau sur-se livreºti magice, filierã comunãaltor culturi magice europene. Deexemplu, Cãrþile pentru Sorþiprovin, ca ºi omoloagele lor creº-tine, din surse arabe, iar, în ace-laºi compartiment al divinaþiei,ghicirea viitorului în suprafeþecare puteau reflecta lumina, teh-nicã preferatã de evreii medievali,era binecunoscutã în antichita-tea orientalã ºi clasicã.

nnnnn Ioana Repciuc

1 This work was supported by agrant of the Romanian National Aut-hority for Scientific Research, CNCS– UEFISCDI, project number PN-II-RU-PD-2011-3-0220.

2 Joshua Trachtenberg, Magie ºisuperstiþie la evrei. Studiu asuprareligiei populare. Traducere din lim-ba englezã de Marilena Constantines-cu, Bucureºti, Editura Herald, 2010.

Alexandru Deca – Obligatoriu la dreapta


„Tuturor, noapte bunã,din toatã inima.

Dacã suntem prieteni,aplaudaþi tare.”

W. Shakespeare, Visul uneinopþi de varã

Teatrul are ritualurile salecare meritã sã fie priviteîndeaproape, iar chema-

rea la rampã face parte dintre ele...Cum terminã actorii un spectacol,cum primesc ei reacþiile publicu-lui? Existã aici ceva secret carese manifestã! Din aceastã dimen-siune ascunsã, se ivesc iluminãride sens ºi, pentru spectatorulcare sunt eu însumi, plãcereaconstã în a le sesiza, desprinzân-du-mã astfel de indiferenþa gene-ralã. Totul vorbeºte, dar trebuiesã te strãduieºti pentru a desci-fra mesajele.

Chemarea la rampã, gest princare se încheie un mare numãr decomedii, mai ales shakesperiene,dezvãluie importanþa revenirilorîn faþa publicului. Este momentulîn care reprezentaþia, ajunsã la fi-nal, ºi intervenþia publicului seîntâlnesc precum în relaþia dintrecerc ºi tangentã. Atunci specta-colul se terminã, dar personajulcontinuã sã-l însoþeascã pe ac-tor ca o umbrã, de lângã care încãnu s-a desprins.

Pe mãsurã ce este rechemat,actorul revine la realitate adeseaepuizat, dacã el a fost cu adevã-rat implicat, se desparte de expe-rienþa încarnatã ºi abandoneazãanumite elemente din amprentamaterialã a rolului: costumele,machiajul, perucile. Acestea re-prezintã ipostaza sa de strãin care

nnnnn GEORGE BANU

ieºirea la rampã sau spaþiul intermediarcautã sã se reintegreze în comu-nitatea publicului. Ovaþiile elibe-reazã, fãrã însã a reda automatîntreaga autonomie a actorului.El nu va fi el decât mai târziu, încabinã. Pentru aceasta va aveanevoie de timp... ºi, de multe ori,de alcool la restaurant. Nicioda-tã nu e uºoarã aceastã revenire.

A refuza ieºireala rampã

În Orient, „actorul nu mai re-vine” ºi, solidar cu personajul,adoptã ca ºi el drumul fãrã întoar-cere spre culise. Ei amândoi pã-rãsesc scena ºi nimeni nu va maifi martorul despãrþirii lor. Sub in-fluenþa asiaticã, precum ºi în nu-mele teoriilor despre teatrul ca actadevãrat avangardele anilor 60 ausacrificat ritualul ieºirii la rampã,pentru ca actorii, – spre surprin-derea generala, sã nu mai revinãla aplauze. Scopul constã astfelîn a nu despãrþi teatrul de viaþã,spre a le percepe, desigur, ca fi-ind distincte, dar, în acelaºi timp,în continuitate: evenimentul sce-nic nu se lasã contrazis prin în-toarcerea actorilor. Aºa au pro-cedat ºi Grotowski, Barba ºi alþii!Living Theatre nu suporta ova-þiile de final în aºa mãsurã, încâtdecisese sã le transforme în agre-siune la adresa unui public con-siderat prea pasiv; pe scenã nuse mai petrecea despãrþirea fina-lã, ci mai degrabã se aºtepta in-staurarea unei confruntãri.

Astãzi, doar Eugenio Barbamai respectã vechiul obicei ºi seobstineazã în a refuza ieºirea larampã. E vorba aici de o rezisten-þã ce nu e decât o supravieþuire a

radicalitãþii timpurilor vechi ºi,adesea, ea agaseazã, enerveazã,exaspereazã chiar. Barba se încã-pãþâneazã în a refuza ieºirea larampã care pare arhaicã ºi carecenzureazã plãcerea întâlnirii ac-tor–spectator în numele unei po-ziþionãri desuete. Nu, teatrul numai trimite azi la o experienþã înafara normelor, la o aventurã ati-picã, la o expediþie în necunos-cut, ci este asumat ca un act ar-tistic – nimic nedemn în aceastãconstatare – un act în care ieºi-rea la rampã marcheazã finalul ºipermite sã recompenseze actorii.Aceastã separare ultimã este in-terzisã de Barba, pe fondul uneiintransigenþe mutilante. Odinioa-rã, se fãcea procesul spectato-rului, dar astãzi, în plinã societa-te a spectacolului, faptul de a fiasistat la o reprezentaþie de tea-tru care scapã acestui context,implicã o mândrie ce se asumã ºise împlineºte prin regãsirea cuactorii. Refuzând ieºirea la ram-pã, Barba produce o frustrare.Dezamãgiþi, ne reîntoarcem înreal, dupã ce am ratat contactulultim care, în profunzime, puteasã ne ofere convingerea recon-fortantã cã noi împreunã, actoriºi spectatori, formãm o comuni-tate. Ne-am întâlnit într-o pivniþãsau undeva, într-un cartier înde-pãrtat, am împãrtãºit aceeaºi ex-perienþã ºi, refuzând sã ne întâl-nim, interzicându-se practica che-mãrii la rampã, actorii ne procurãimpresia unei culpabilitãþi despectatori pe care nu mai admi-tem sã o acceptãm. Noaptea, nedespãrþim marcaþi de decepþiaunei întâlniri incomplete.

Ieºirea la rampã casemn de punctuaþie

Aplauzele, trebuie sau nu tre-buie sã le regizãm? Lui Strehler îiplãcea sã o facã, Vitez afirma cã„urãºte” aceastã acþiune. Douãfamilii, douã raportãri diferite laproblema-cheie a finalului. Defapt, cei care regizeazã ovaþiile nureuºesc sã se împace cu preciziapunctului ºi doresc sã continuespectacolul dincolo de frontierasa. Oprirea n-are nimic brusc, miº-carea se continuã, graþie acelorpuncte de suspensie care suntovaþiile regizate. Ele flateazãspectacolul, ele accentueazã suc-cesul, ele „teatralizeazã” recepþiaºi produc un efect excesiv! LaStrehler, în Campiello, de exem-plu, actorii nu se elibereazã de per-sonaje ºi, împreunã, încearcã sãprelungeascã fericirea spectaco-lului, ca o frazã care tinde sã amâ-ne sfârºitul explicit, pentru a selãsa sã moarã frumos... Într-unspectacol recent al lui Pippo Del-bono, Questo buio feroce, perso-najele revin, iniþial ca într-un cor-tegiu funebru, întrerupând astfelspectacolul, dar fãrã a-l opri ºi doarla întoarcerea a doua, actorii sedezvãluie ca atare ºi stârnesc pri-mele aplauze. O altã viziune, maimoralã, au cei ca Vitez, care ducspectacolul pânã la final, pentrua opri orice adãugire sentimenta-lã prin abuzul de teatralizare aaplauzelor ºi pentru a interziceastfel orice propensiune spre unlegato, pe care Barthes îl consi-dera un simptom al esteticii bur-gheze. A înþelege ieºirea la rampãca pe un punct înseamnã a resta-

ura, fãrã aranjamente, autoritatearealului ºi înseamnã totodatã ainterzice incertitudinea punctelorde suspensie.

Ierarhie ºi democraþie

Totul lasã sã se presupunã cãestetica romanticã este la origi-nea ierarhizãrii explicite care acor-dã statutul de a privilegia presta-þia protagonistului, în momentulchemãrii la rampã. Izolat, acestase îndreaptã spre sala care-iaplaudã performanþa ºi apoi, înordine descrescãtoare, colegii sãide scenã revin, respectând astfelierarhia rolurilor pe care ieºirea larampã o confirmã ºi o admite.Aceastã practicã este dezaproba-tã astãzi în Franþa, cãci, trebuiesã o spunem, ea afecteazã omo-genitatea ansamblului. La cultulprotagonistului succede demo-craþia coralã a distribuþiei prezen-tatã indistinct. În Germania, ca unreziduu al vehilor ierarhii, actoriirevin unul dupã altul pentru averifica astfel succesul personalde care fiecare se bucurã. Senti-mentul unui travaliu colectiv esteastfel sacrificat în numele recom-pensei individuale ce se obþineprin izolarea interpreþilor ce aparsuccesiv pe platou pentru a nureconstitui decât la sfârþitul aplau-zelor unitatea echipei.

Apariþiei succesive a interpre-þilor îi este opusã, în Franþa sauItalia, o abordare democraticã aaplauzelor, decisã sã afirme ast-fel munca de creare a spectaco-lului teatral ca o muncã de echi-pã. De aceea, grupul se prezintã

ð

Foto: Viorel Pîrligras


altfel despre filme

Un film minunat, fãrã egalîn cinematografie...

Josef Goebbels, despreCruciºãtorul Potemkin

Da, aþi citit bine în epi-graf: maestrul sinistrual propagandei nazis-

te, infamul dr. Goebbels, lãudafãrã înconjur performanþa regizo-ralã a lui Serghei Eisenstein. ªinu-l poate acuza nimeni cã nu ºtiedespre ce vorbeºte: capodoperade propagandã comunistã a re-gizorului rus a constituit o impor-tantã sursã de inspiraþie pentrunaziºti (cf. antisemitele Jud Süss,Die Rotschilds ºi Der ewigeJude, comandate de acelaºi Go-ebbels, dar ºi Triumph des Wil-lens ºi Olympia, realizate de re-gizoarea favoritã a lui Hitler, LeniRiefenstahl). Dupã rãzboi, multeþãri (printre care Franþa, R.F.G. ºiMarea Britanie) au interzis peli-cula, autoritãþile temându-se depotenþialul exploziv al scenelor ºide efectul acestora asupra gru-purilor revoluþionare.

Iniþial, Eisenstein a avut am-biþii mult mai modeste: materiaepicã a filmului urma doar sã ilus-treze tehnicile sale de montaj, iartema generalã trebuia sã fie alea-sã în conformitate cu deziderate-le castrante ale realismului socia-list. Totuºi, ambiþia regizorului eraaceea de a genera o reacþie emo-þionalã maximã din partea audien-þei, care urma sã rãspundã cu un

regizorul ºi sãlbaticiisoi de empatie diltheyanã la me-sajul de un patetism deopotrivãvisceral ºi estetic diseminat înscenele de pe ecran (iar pariul eracu atât mai incitant cu cât filmul,fiind realizat în 1925, era mut).

Intriga este aleasã cu mareabilitate: pelicula dramatizeazãevenimentele din luna iunie aanului 1905, când marinarii, con-duºi de camaradul lor Vakuliciuk,de pe vasul Kniaz Potemkin Ta-vriceski s-au revoltat împotrivaofiþerilor lor. Motivul aparent eracalitatea deplorabilã a mâncãriide pe cruciºãtor, însã adevãratacauzã a rebeliunii consta în în-frângerea ruºinoasã suferitã demarina þaristã în rãzboiul ruso-ja-ponez din 1904-1905 (sã nu ui-tãm cã incidentul survine la doaro lunã dupã dezastrul de la Tsus-hima, bãtãlie în care amiralul ni-pon Tojo a distrus douã treimi dinflota comandatã de omologul sãurus, amiralul Rojestvenski). Re-belii au ucis nu mai puþin de opt-sprezece ofiþeri, incluzându-l pecãpitanul Golikov. Ulterior, dupãmai multe peripeþii în Marea Nea-grã, inclusiv în porturile Feodo-sia ºi Odessa, marinarii au anco-rat în rada portului Constanþa ºiau predat cruciºãtorul autoritãþi-lor române, care, cu tristã obe-dienþã postfanariotã, l-au retur-nat autoritãþilor þariste. Cei pesteºase sute de membri ai echipaju-lui au ales exilul românesc, mulþidintre aceºtia întemeindu-ºi fami-

lii aici. Peste ani, Lenin va scrie oapologie flamboaiantã a episodu-lui Potemkin, subliniind, în obiº-nuitul jargon al agitaþiei comunis-te, cã nava de rãzboi a reprezen-tat „un teritoriu nebiruit al revo-luþiei”.

În oglinda acestor evenimen-te tulburi, filmul lui Eisensteinmanipuleazã cu abilitate, spu-neam, emoþiile audienþei, încer-când sã redea un mesaj politic pecãi cvasi-subliminale (nu trebuieomis nici rolul jucat de coloanasonorã a peliculei, semnatã decompozitorii Dmitri ªostakovici ºiNikolai Kriukov). Astfel, regizo-rul alege o încatenare dezarmantde simplã, de cinci episoade dis-tincte: „Oameni ºi viermi” (con-stituind intriga), „Dramã pe pun-te” (reprezentând desfãºurareaprimei pãrþi a acþiunii ºi având caprim climax uciderea lui Vakuli-ciuk), „Un mort cere dreptate” (unsoi de intermezzo, axat asuprapriveghiului celui decedat), „Sca-ra din Odessa” (constituind des-fãºurarea celei de-a doua pãrþi aacþiunii ºi având ca punct culmi-nant secund reprimarea în forþã apopulaþiei de cãtre armata þaris-tã) ºi „Întâlnirea cu un echipaj”(reprezentând un deznodãmântprelungit, în care echipajul trimissã opreascã nava rebelã decidesã se alãture echipajului revoltat).Nu numai înlãnþuirea propriu-zisãa secvenþelor narative, ci ºi per-sonajele sunt, oarecum, desena-te dupã un ºablon, astfel încâtlipsa lor de adâncime psihologi-cã sã poatã trezi o reacþie rapidãºi spontanã în psihicul recepto-rului. Ca orice film de propagan-dã magistral, Cruciºãtorul Potem-kin serveºte unui scop politic,acela al atragerii de neofiþi, al con-vertirii celor mulþi ºi lipsiþi de in-strucþie la o cauzã socialã consi-deratã nobilã.

La aproape un secol de la lan-sare, mesajul politic s-a disipatcomplet, iar din mumia filmului depropagandã s-a nãscut organis-mul plin de viaþã al filmului deartã, salutat de aproape toþi criti-cii drept una dintre cele mai marirealizãri regizorale din istoria ci-nematografiei universale.

nnnnn Cãtãlin Ghiþã

împreunã. El are la bazã o activi-tate colectivã, pe care ieºirea laaplauze nu trebuie sã o contrazi-cã. Nimeni nu se evidenþiazã ºi,umãr la umãr, actorii fac corp co-mun. Aceastã „democratizare” înavantajul comunitãþii implicã oºtergere a individualitãþilor ºi in-terzice spectatorului sã-ºi varie-ze reacþiile, încât uneori regretãabsenþa, aºa cum se spune pen-tru alegeri, a unei „doze” de per-sonalizare. Astfel se sacrificãspectatorul-arbitru, ºi se preferãpublicul-partener. Dacã ierarhiaprin ieºirea la rampã, practicatãcu obstinaþie în Germania, desta-bilizeazã dimensiunea colectivã amuncii, democratizarea „egalita-rã” implicã sacrificiul identitãþi-lor artistice. Douã logici se con-fruntã aici ºi, de asemenea, douãtipuri de raporturi cu echipa.

A vedea feþeleCum sã ieºi la rampã la finalul

unui spectacol cu mãºti? Actoriilui Piccolo teatro au ezitat înde-lung, cãci, la sfârºitul lui Arlequi-no, slugã la doi stãpâni, ei aurevenit cu mãºtile pe faþã, ºi apoi,pentru a corecta insatisfacþiaacestei prime variante, ºi-au arun-cat mãºtile, apãrând cu faþa goa-lã, fãrã însã a rãmâne aºa. Soluþiaultimã a constat în punerea mãº-tii pe fruntea fiecãrui actor careapãrea reamintind astfel rolul in-terpretat. ªi cum sã uit extraordi-nara revelaºie avutã dupã o ver-siune tardivã a Arlequinului,când, doar în momentul ieºirii larampã, descopeream faþa bãtrâ-nului Soleri printre tinerele eleveactriþe ale ºcolii Piccolo. Ceea ceascunsese reprezentaþia, dezvã-luie ieºirea la rampã! ArianeMnouchkine, dupã extraordina-rul spectacol Tambours sur ladigue, dupã obiceiul ei, a organi-zat ieºirea la rampã a grupului, daram regretat persistenþa anonima-tului actorilor, rãmaºi ascunºisub voalul care disimuleazã feþe-le. Ne-ar fi plãcut ca ei sã se ara-te, sã se „dezvãluie”, permiþân-du-ne astfel sã-i „identificãm”,chiar dacã aplauzele noastre n-arfi putut sã facã diferenþe între ei.Feþele ascunse, afirmaþie preaexplicitã a spiritului colectiv!

Dezvãluireaunei relaþii

Nu se mai adoptã azi, ca odi-nioarã, postura fizicã proprie ie-ºirii la rampã. Reverenþa variazã,precum ºi atitudinea corporalã,nimic nu este prestabilit. Aceas-tã libertate implicã o variaþie deposturã, perceptibilã de cãtrespectatorul atent. Actorul revol-tat, care se resemneazã la ieºireala aplauze, abia îºi înclinã capul,alþii avanseazã ºi înfruntã publi-cul cu privirea… Ce stupid expli-ciþi sunt în voinþa lor de a înfrun-ta ceea ce le repugnã – ieºirea larampã ca probã de umilinþã! Ri-tualul nu le place ºi ei ne aratãasta! Ei refuzã tradiþionalulschimb: reverenþe pentru aplau-ze. Aceastã demnitate „afiºatã” eridicolã: nu mai suntem stãpâniide odinioarã, prinþi sau nobili fri-voli, ci suntem egalii lor! Desi-gur, refuzul explicit se opune fal-sei bucurii afiºatã de unii actori,care, prea serviabili, instaureazão relaþie de bunã dispoziþie favo-rizând chemãrile multiple la ram-pã. Ei ne oferã o lipsã de demni-tate la fel de nejustificatã!

Ieºirile la rampã pot servi derecunoaºteri. David Warrilow, la

finalul din Dernière bande, reve-nea pe scenã fãrã a reuºi sã-ºipãrãseascã întru totul concentra-rea. Ni se pãrea a fi entre – deux,nici de acolo, nici de aici… ºi doarla capãtul câtorva chemãri, el îºirevenea. Dificil drumul de întoar-cere la sine. În postura nici ser-viabilã, nici reþinutã, spectatoriirecunosc o identitate, aºa cum,la finalul unei reprezentaþii, actri-þa româncã, Liana Fulga, se încli-na elegant pânã la pãmânt, în timpce braþele sale se ridicau ca niºtearipi de pescãruº rãnit.

Ansamblulreconstituit

Ieºirile la rampã, evidenþiazãipostaza coralã a actului teatral.El surprinde echilibrele corpuri-lor, raporturile dintre costume,diferenþele dintre pantofi. Estesesizatã acum, ca într-un specta-col de Strehler sau Chéreau, aten-þia care a fost acordatã detaliuluivestimentar, nuanþei cromatice,seducþiei materiilor vizibile în în-treaga lor complexitate, mai cuseamã în momentul ieºirii la ram-pã. Ceea ce fusese dispersat întimpul spectacolului, sau în miº-care, se reuneºte ºi se oferã sãlii:ansamblul de piese de puzzle re-compus pentru o singurã datã.Privire concluzivã asupra aces-tui ansamblu reconstituit ºi care,pentru o ultimã datã, este eva-luat ºi aplaudat!

În momentul ieºirilor la rampã,echipa, în principiu, afirmã soli-daritatea membrilor sãi. Ei îºistrâng mâinile, fiecare percepecãldura celuilalt ºi oferã publicu-lui imaginea unitãþii lor. Si totuºi,privite de aproape, mai ales înfotografii, în scenele cu aplauzese descoperã pe aici ºi pe colodistincþii pe care nici mãcar fina-lul nu le ºterge, cãci unii preferãsã rãmânã singuri în grup, cu bra-þele strânse pe lângã corp, fãrã ase alãtura unei comuniuni care nueste a lor, altii se îndepãrteazã caºi cum ar fi gata sã abandonezeechipa. E interesant sã observãmatent ieºirile la rampã. Ca în an-chetele poliþiste, ele oferã detaliialtfel imperceptibile.

Spectatorul captivAplauzele prelungite determi-

nã ieºirile la rampã în care esteplãcut sã se regãseascã trupa defiecare datã reunitã astfel, uneoricu protagonistul în centru, alteoripe margini. Aceastã recompune-re fluidã atestã o libertate de grupºi o energie nici canalizatã, niciregizatã. Aplauzele care dureazãîncoroneazã o reuºitã. Dar, în ul-timul timp, printr-o anumitã stra-tegie, se cautã prelungirea artifi-cialã a chemãrilor la rampã prinintervenþia muzicii ritmate sau aluminilor care refuzã sã se aprin-dã ºi îi fac prizonieri pe specta-tori. Aceºtia aplaudã încã, fãrã ase lãsa totuºi înºelaþi: este vorbadespre o cerºetorie.

Ieºirea la rampã, dincolo deefervescenþa comunitarã pe careo suscitã, permite, aºa cum ob-servam uneori, privirea secretã îndirecþia unui prieten sau a uneirude. Actorul se îndepãrteazã oclipã de grup ºi-ºi personalizea-zã ieºirea la rampã în numele uneirelaþii privilegiate cu o fiinþã par-ticularã depãºind astfel contex-tul strict teatral. Aceasta capãtãsensul unei dedicaþii secrete.

Traducere din limbafrancezã de Ioana Repciuc


rte

Galeria de Artã „Ion Þu-culescu” din somptu-osul Palat al Prefectu-

rii Judeþului Dolj a prilejuit întâl-nirea spiritualã – în universul lim-bajului artelor vizuale – cu crea-þia pictorului Constantin Nicules-cu, continuând ºirul celor 37 deexpoziþii personale deschise înCraiova, Bucureºti, Slatina, Ca-lafat, Bechet, Rm.Vâlcea, Tg. Jiu,Tismana º.a. Membru al UniuniiArtiºtilor Plastici din România,absolvent al Facultãþii de ArtePlastice din Bucureºti, artistul aparticipat la numeroase ExpoziþiiNaþionale, Saloane Anuale deArtã, Expoziþii de Grup, Tabere deCreaþie sau Excursii Documenta-re. Picturile sale se pãstreazã înmuzee de artã ºi colecþii particu-lare din þarã ºi strãinãtate, Con-stantin Niculescu fiind „un numereprezentativ pentru pictura post-impresionistã contemporanã”.

În prezenþa invitaþilor ºi a unuipublic de specialitate, vernisajulexpoziþiei a fost onorat de alocu-þiunile Prefectului Judeþului DoljNicolae Giugea ºi a PreºedinteluiFilialei Craiova a Uniunii Artiºti-lor Plastici din România, artistulplastic Marcel Voinea. Despredemersul actului creativ, geneza,receptarea ºi descifrarea imagini-lor de pe simezele Galeriei „IonÞuculescu” au vorbit criticul deartã Florin Rognean – DirectorulMuzeului de Artã din Craiova ºigraficianul Lucian Irimescu – membru al Uniunii Artiºtilor Plas-tici din România.

„Lucrãrile mele exprimã o sta-re de spirit”, spunea pictorul Con-stantin Niculescu.

În tema generalã a universu-lui rustic din Oltenia, întâlnim ci-clurile tematice care l-au consa-crat pe artist, unele dintre ele pre-

zentate de-a lungul timpului înexpoziþii de sine stãtãtoare.

Expoziþia se deschide, metafo-ric, cu un motiv simbol: copacul,care dã numele tablourilor. Pictatsingular, în maniera neoimpresi-onistã, copacul se identificã cupeisajul prin expresivitãþi alepunctului ºi liniei ºi efecte plas-tice de clar-obscur. Copacul seregãseºte multiplicat, compus ºirecompus în geometria unor for-me plastice inedite, în compozi-þiile cu margini de sat, alternândcromatica verde-ternarã cu albulpereþilor construcþiilor sãteºti:casa de locuit, hambarul, pãtulul,paierul ºi uneori moara, în tablourica: Peisaj din Bechet, Peisaj dinArcani-Gorj, Ulicioara din Ara-dan, Peisaj de primãvarã º.a.

Spaþiul central al expoziþiei, cutablouri intitulate: Vatra þãrã-neascã, Interior de pivniþã laBechet, Oblonul, Curte olte-neascã º.a. prezintã temele caredecupeazã motivul decorativ saufuncþional al gospodãriei þãrã-neºti din sudul þãrii, din Gorj ºiDolj, unde s-a nãscut ºi a trãitartistul. Elementele specificeacestor zone apar în reprezentã-ri artistice originale: pridvorul,beciul ºi pivniþa boltitã, cuptorulºi vatra þãrãneascã, obloanele,doagele butoaielor, ºipcile de lagarduri, scãrile de lemn sau spi-þele roþilor de la cãruþã, ºirurileliniare sau arcuite de cãrãmizi ºidetaliile de interior. Vorbind de-spre pictura lui Constantin Nicu-lescu, critica de artã a anilor 1980considera cã oblonul ºi pivniþasunt un aport personal, original,în tematica picturii româneºti.

O lucrare interesantã, într-ocompoziþie originalã, este Perso-naj cu pivniþã, noutatea fiind pla-sarea unei fete pe scara ce urcãdinspre întunericul pivniþei. Esteo tânãrã puternicã, frumoasã, cao zeiþã a triumfului, o Victoriemodernã a lumii arhaice, a rãdã-cinilor ºirurilor de generaþii carese înalþã spre luminã. Este tabloulcare ne conduce spre ultimul seg-ment expoziþional, unde aparportretele feminine: Teodora, Iri-na, Andreea ºi Raluca – fiica ar-tistului, tinere, visãtoare, nostal-gice, încadrate în peisajul opti-mist, colorat, respirând libertate,liniºte.

Actuala expoziþie include ºi naturi statice cu flori, o temã -constant abordatã de pictorul

Constantin Niculescu. Tablouri-le cu flori completeazã ºi între-gesc spaþiul virtual al satului ro-mânesc. Prin lucrãrile expuse,Constantin Niculescu se dove-deºte un maestru al picturii, uni-versul plastic al tablourilor dega-jând o anume puritate, sacralita-te ºi decenþã, proprii mediuluisãtesc.

Tablourile sunt realizate în cla-sicele tehnici de ulei pe pânzã sausepia, dar ºi cu pigmenþi acrilici.Compoziþiile sunt echilibrate, culinii de forþã concentrate sprecentrul de interes al tabloului,polarizând atenþia spre interior –în compozitii închise sau deschi-zând spaþiul. Elementele de lim-baj plastic definesc decorativ –plat sau vibreazã suprafeþele,

mirajul universului rural în picturalui Constantin Niculescu

Tradiþionalul concert deAnul Nou al Filarmoni-cii „Oltenia”, dirijat, în

premierã, de Alexandru Iosub,unul dintre muzicienii importanþiai Craiovei, a avut „de toate”: înprimul rând, mult Strauss (dupãmodelul vienez), a cuprins muzi-cã româneascã (Hora staccato,Valurile Dunãrii), piese de largãpopularitate (Dansul orelor,Dansul sãbiilor, intermezzo dinCavalleria rusticana) ºi, nu înultimul rând, arii din operete ºicanþonete (inclusiv duete, pre-cum ºi o arie de operã), cu con-cursul sopranei Ana-MariaDonose-Marcovici ºi tenoruluiCosmin Marcovici. Excelentasearã de muzicã s-a deschis, subbagheta dirijorului Alexandru Io-sub, cu o piesã „de atmosferã”,

evenimente muzicale la început de anA Christmas Festival, ºi s-a în-cheiat cu fascinantul vals Fru-moasa Dunãre albastrã, urmat,de-ndatã, de cadenþatul marº allui Radetzky.

Cu o carierã în plinã ascensiu-ne, soprana Dragana Radoviæ,din Serbia, a fost invitatã de cã-tre Teatrul Liric Elena Teodorinisã interpreteze rolul titular dincelebrissima operã Aida a celuimai îndrãgit compozitor de gendin toate timpurile, GiuseppeVerdi. Spectacolul, în regia luiTamas Ferkay (Austria), sceno-grafia lui Alexander Jankow (El-veþia) – decoruri, Cãtãlin Iones-cu – Arbore (costume) ºi core-grafia lui Rãzvan Mazilu, rãmâ-ne, în continuare, o reprezentaþiede succes pentru scena liricã cra-ioveanã. Dragana Radoviæ a cre-

at un rol veridic prin sensibilita-tea cântului ºi vibraþia trãirii dra-matice. În rolul lui Radames, te-norul craiovean Stelian Negoes-cu a pus în valoare o partiturãextrem de solicitantã. GeorgetaGrigore a interpretat rolul luiAmneris – (rol pentru voce demezzosopranã) de o calitate ex-cepþionalã: a fost convingãtoa-re, ardentã, autenticã. SolistulOperei Naþionale din Bucureºti,baritonul ªtefan Ignat, în rolul luiAmonasro, a avut un discursbine articulat, iar din punct devedere muzical, fãrã cusur!

Interpreþii rolurilor secundare,Octavian Vlaicu, din Timiºoara,în Ramfis, ºi Dragoº Drãniceanu,în Regele Egiptului, ca ºi inter-preþii rolurilor episodice (DragoºDragomirescu, în Mesagerul, ºi

Aura Dudu-Poenaru, în MareaPreoteasã) au surmontat cu des-tulã uºurinþã un text muzical cenu pune prea mari probleme vo-cale ºi de interpretare.

Conducerea muzicalã a spec-tacolului a fost asiguratã de diri-jorul Italian Pier-Giorgio Calabriacare a izbutit sã aducã la un evi-dent echilibru sonor vocile ºi in-strumentele, orchestra ºi corulTeatrului craiovean aducându-ºidin plin aportul la realizarea uneireprezentaþii apreciate ºi aplau-date de public.

Cele trei instituþii profesionis-te de spectacol ºi concert ale Cra-iovei – Filarmonica „Oltenia”,Teatrul Liric Elena Teodorini ºiAnsamblul Maria Tãnase – auorganizat manifestãri omagialededicate Zilei Culturii Naþionale(15 ianuarie): Filarmonica, tradi-þionalul, deja, concert coral peversuri eminesciene, dirijat deManuela Enache, având-o invi-tatã pe actriþa bucureºteanã Ale-xandra Velniciuc, binecunoscutãtelespectatorilor din emisiuneaAtenþie, se cântã!; Teatrul Liricºi Ansamblul, un spectacol co-mun, constând din diverse piesede muzicã româneascã interpre-tate de corul ºi orchestra Teatru-lui, sub bagheta dirijorului Flori-an-George Zamfir; în posturã so-listicã evoluând Magda Gruia-Negoescu, Georgeta Grigore,

Ioan Cherata ºi Bogdan Olaru; or-chestra Ansamblului (dirijor NicuCreþu), trupa de dansatori (core-grafia Ionel Garoafã) ºi soliºtiivocali Manuela Motocu, MariusMãgureanu, Lavinia Bârsoghe,Liliana Popa au dat viaþã unuispectacol ce a plãcut publiculuiprezent în sala Teatrului Liric.

În altã ordine de idei, dorim sãne referim, pe scurt, la captareaºi amplificarea sunetului în cadrulunui spectacol muzical, pentru cã,nu-i aºa, „sunetul face muzica!”.Poate fi un solist sau un ansam-blu cât de bun, dacã cel care stãla „butoane” nu are abilitãþilenecesare, mai precis urecheaexersatã. Pentru cã, acest perso-naj se numeºte, pe drept cuvânt,maestru de sunet (vizavi de ma-estru de cor, mastru de balet,maestru corepetitor, maestru delumini etc.). El este cel care are„în mânã” calitatea sonorã aspectacolului. De priceperea luidepinde echilibrul sonor între di-feritele compartimente ale or-chestrei, între ansamblu ºi solis-tul vocal sau instrumentist. Am-plificarea sonoritãþii (per total) nutrebuie sã fie nici „prea tare”, nici„prea încet”; doar atât „cât tre-buie”. Se pune întrebarea: cât tre-buie? Aici este problema! Cine orezolvã?!

nnnnn Gheorghe Fabian

uneori pata, linia ºi punctul seinterfereazã, juxtapuse sau su-prapuse, monocrome sau într-ogamã cromaticã amplã, comple-xã. Fãrã sã fie tributar foviºtilorsau impresioniºtilor, gândindu-ne poate la titanii postimpresio-nismului, desfãºurarea în spaþiua formelor la Cezanne sau sigu-ranþa tuºei cromatice la Van Gog-h, pictorul Constantin Niculescuare o creaþie originalã susþinutãde o viziune profundã, brâncu-ºiana a valorilor tradiþionale. Iu-beºte culorile optimiste, lumina.Tempereazã complementarelepentru a crea armonie. Anuleazãductul continuu dinamizând linii-le, fragmenteazã formele pentru aconferi tablourilor vitalitate, forþãde exprimare ºi expresivitate.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

Soprana Ana-Maria Donose-Marcovici, tenorul Cosmin Marcovici, dirijor Alexandru Iosub


rte

Dintr-un principiu cres-cut în umbra unei ne-fericite experienþe,

nutresc destule reticenþe faþã deacele spectacole încropite spre acinsti date istorice ori memoriaunor mari personalitãþi ale trecu-tului. Douã ar fi motivele mai con-sistente: lipsa de mãsurã conver-titã într-o retoricã îmbãlsãmatã ºio tonalitate hei-rupistã, ambeledebitoare unei tradiþii germinateîn retortele propagandelor totali-tariste. Victime sigure ale unorastfel de spectacole pseudo-ar-tistice devin, se înþelege, nu doarnobile teme ideatice (iubirea, pa-tria, istoria, pacea etc.), ci ºi ace-le nume de rezonanþã ce consti-tuie patrimoniul de valori ale cul-turii naþionale; Eminescu, cu pre-dilecþie.

În ce-l priveºte, el a anticipat,cu geniala-i intuiþie, oripilanta în-tâmplare, când în întâia din mira-bilele sale Scrisori, ºi-o imaginacu o premoniþie tulburãtoare: Iardeasupra tuturora va vorbi vrunmititel,/Nu slãvindu-te pe tine...lustruindu-se pe el… Iar asta,dupã ce va fi anticipat, în aceeaºitonalitate de pur ºi dens viziona-rism, difidenþa cu gust de chiol-

la Steaua EMINESCUhan al detractorilor surveniþi ac-cidentali în postumitatea sa, sub-jugaþi, aceºtia din urmã, de pati-ma de a-i contabiliza Toate micilemizerii unui suflet chinuit…

*Rare sunt, din nefericire, mo-

mentele de autenticã omagiere apoetului ivit (cât de miraculos, nuvom putea ºti cu adevãrat nicio-datã) nu din spuma mãrii, cums-ar fi visat, ci din chemãrile pã-durene ale Ipoteºtilor moldavi.

Un astfel de moment l-am trãit,fix în 15 Ianuarie anul curent, înziua naºterii sale ºi – inspiratãlegiuire – deopotrivã a culturiiromâneºti, în sala I.D. Sîrbu aTeatrului Marin Sorescu din Cra-iova ºi datoratã unui pãtimaº (deani, de-o viaþã!) cititor ºi inter-pret al versurilor sale care esteactorul ºi omul de teatru EmilBoroghinã.

Cunoscându-i îndeaproapeîmpãtimirea pe care timpul irepa-rabil departe de a fi rãvãºit-o i-apotenþat-o ºi distilat-o pânã la

cele mai tari esenþe, mi-am aban-donat toate reticenþele mai susinvocate ºi, în sala plinã pânã larefuz îndurând o liniºte aproapesideralã – eminescianã, aºadar!–, am retrãit, cu acuitatea eterneiredescoperiri, magia geniului Po-etului.

Recitându-l pe Eminescu…La steaua care-a rãsãrit… e ge-

Galeria KunstArt am Hellwegdin Bochum prin Doina Talmann,în parteneriat cu Institutul Cul-tural Român au dat publicitãþiicea de-a doua lucrare trilingvã(germanã, englezã, românã) 7 te-rase deschise spre lume, prin caresunt prezentaþi ºapte artiºti vi-zuali români contemporani. Primalucrare de acest fel a apãrut în2010 ºi prezenta ºapte artiºti vi-zuali tineri din România: CiprianCiuclea, Anca Irinciuc, SimonaNaniu Gradoux, Tudor Pãtraºcu,Liliana Mercioiu Popa, ValeriuSchiau, Sorin Tara (von Neu-dorf).

Ideea unui astfel de album estereluatã în 2011 când sunt prezen-taþi Ioan Iacob, Sasha Meret,Matei Negreanu, Maurice MirceaNovac, Alma ªtefãnescu-Schnei-der, Arina Stoenescu. Fiecare ar-tist este însoþit de discursuri criti-ce pe care presa de specialitate le-a consemnat de-a lungul timpu-lui, dar ºi de câte un text critic scrisspecial pentru aceastã lucrare.

Nu suntem provinciali, ci bu-curoºi sã semnalãm cititorilornoºtri cã printre criticii selectaþi

sã scrie (Aurelia Mocanu, Pavelªuºarã etc.) sunt ºi doi craioveni:Cãtãlin Davidescu (îl puteþi citinumãr de numãr în revista Ra-muri) ºi colega noastrã de redac-þie, Mihaela Velea. Cãtãlin Davi-descu scrie despre Maurice Mir-cea Novac, iar Mihaela Velea,despre Alma ªtefãnescu Schnei-der. Pe Alma ªtefãnescu-Schnei-der craiovenii au cunoscut-o înmai 2009, în saloanele Muzeuluide Artã, când a venit cu expoziþiaLume, lume.../ Leute, leute ºi înpaginile revistei noastre în iunie,acelaºi an. X.K.

nericul ales de Emil Boroghinã.Un generic cu dublã semnifica-þie: sã inducã la re-citirea opereisale poetice ºi sã propunã un tra-seu, prin codrul polimorf al ver-surilor sale, cât se poate de em-blematic în perspectiva decelãriiunui mesaj unificator, pornind dela percepþia cadrului natural tre-când spre cel erotic ºi cel socialvânând însã, admirabil, acel saltnu mai puþin miraculos în vaierulcosmic care-l face pe Eminescuunul dintre rarii poeþi ai lumii –alãturi de Dante ºi Shakespeare,fãrã a-i uita pe Homer ºi Vergiliu– a cãrora imaginaþie concureazãcu marile descoperiri ale ºtiinþeiactuale, ba îndrãznesc sã afirmchiar ºi cu sofisticatele instru-mente de ultimã orã de la NASA.

Iatã, cât se poate de succint,denunþat la crud, sentimentul pecare l-am trãit, preþ de mai binede un ceas, în sala de teatru încare pãrea sã se simtã chiar ºifoºnetul frunziºurilor veºtede alecodrilor de odinioarã. Stãpân pedicþia cu care a fost înzestrat ºi

pe care ºi-a ºlefuit-o prin ani deexerciþii în care artistul s-a lãsatcu noroc filtrat de pãtimaºul citi-tor ºi iubitor de carte ºi de cãrþi,Emil Boroghinã nu ºi-a rezervat,din recuzita teatralã, decât o ex-trem de economicoasã ºi adec-vatã servantã sonorã ºi, mai ales,un joc al luminii de o simplitatecaptivantã: sobru, vertical în mij-locul unei scene mai elementareca rariºtea pãdureanã, þinând înmâini ca pe un talisman un ob-iect închipuind o carte, vreme depeste un ceas, el a traversat, prinschimbãri tonale marcate de grãi-toare cezuri, lumea eminescianã,punând, parcã, semnele esenþia-le ale unei semantici poetice încãatât de vii ºi încã atât de departede a fi fost descifratã ºi decripta-tã în toate ascunsele-i înþelesuriºi eresuri.

Un spectacol-omagiu cât oprovocare: de întoarcere la Poe-zie. ªi nu mai puþin la Poet. Cauna dintre puþine revanºe alespiritului în faþa turpitudinilorMateriei. ªi revanºã, în acelaºitimp, a aceluiaºi spirit în faþa unuiprezent mustind de insidii.

nnnnn George Popescu

Craiova vãzutã de liceeniAjuns la cea de-a treia

ediþie, Salonul Munici-pal de Fotografie pen-

tru liceeni „Craiova în imagini” aîncheiat anul 2011 cu o expoziþieorganizatã în incinta mall-uluiElectroputere Parc, în dreptulstandului Yellow Store. În orga-nizarea Asociaþiei Culturale Cra-iova, Inspectoratului ªcolar Ju-deþean Dolj ºi Fotoclubului „Mi-hai Dan Cãlinescu”, manifestareaa reunit 67 de lucrãri, selecþiona-te din peste 170. Juriul, condusde directorul Muzeului de ArtãCraiova, Florin Rogneanu, ºiavându-i în componenþã pe Vic-tor Boldâr (EFIAP), Mircea An-ghel – preºedintele Fotoclubului„Mihai Dan Cãlinescu”, graficia-

7 terase deschisespre lume II

nul Viorel Pîrligras ºi Cristi Ne-delcu, reprezentantul ACC, aapreciat lucrãrile prezente în com-petiþie ca fiind mult mai bune, teh-nic ºi conceptual, decât în ediþii-le precedente, remarcând astfelun salt calitativ.

Imaginaþia adolescenþilor avizat atât Cetatea Banilor subaspectul ei arhitectural – lucrãri-le realizate de ªtefan SebastianViscol (menþiune AAFR), Alexan-dra Roxana Ciuciulete, AlexandruGabriel Goiceanu (menþiuneAAFR), Ana Casandra Gherghi-þã, Andrada Popa, Dragoº Cãtã-lin Marica (menþiune AAFR), Flo-rin Emilian Belega, Iulia Puchin,Laura Elena Dumitrescu, MariaTheodora Ispas (menþiune

David, Iosif Nicolae Nãstasie ºiIulia Simona Danciu.

Bilanþul acestei ediþii a foto-salonului a evidenþiat elevi dinLiceul de Artã „Marin Sorescu”,Colegiul Naþional „Elena Cuza”,Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”,Colegiul Naþional „Fraþii Buzeºti”,Colegiul Naþional „Carol I”, Liceulcu Program Sportiv „PetracheTriºcu”, Grupul ªcolar „TraianVuia” ºi Colegiul Naþional„Gheorghe Chiþu”.

nnnnn Viorel Pîrligras

AAFR), Marius Alin Veliºcu sauSorin Mihai Tranã (Premiul spe-cial al Fotoclubului „Mihai DanCãlinescu”), cât ºi o viziune im-presionistã a atmosferei urbane– cele semnate de Carina Mogoº,Diana Andreea Roºu, Laura Tom-ºa (Mediala de Aur), Ancuþa Ele-na (Marele premiu „Nicu DanGelep”), Miruna Maria Creþan,Viky Maria Corneanu (Premiulspecial al Fotoclubului „MihaiDan Cãlinescu”), Raluca Popes-cu, Miruna Ghigeanu, TeodoraVeleanu sau Ramona MihaelaTiþã.

Nu mai puþin interesante aufost lucrãrile care au pus în cen-trul atenþiei Craiova umanã, ora-ºul definit prin locuitorii sãi re-prezentativi, precum fotografiilerealizate de Aurel Rotaru, Alexan-dru Deca, Carina Mogoº, Dra-goº Cãtãlin Marica, Roland Îm-puºcatu ºi de campionul absolutal acestei ediþii – Bogdan IonuþNadolu (Medalia de Argint, Pre-miul special al Muzeului de Artã).

A treia abordare fotograficã aparticipanþilor la acest salon a fostpeisajul, categorie clasicã ce îm-pleteºte tehnica ºi emoþia artisti-cã. Reprezentanþii acestei cate-

gorii au fost Alexandru GabrielGoiceanu, Laura Elena Dumitres-cu, ªtefana Cãtãlina Mijea (Me-dalia de bronz), Alexandru Decaºi Sorin Mihai Tranã.

Câteva lucrãri au implicat ºi ati-tudini sociale sau de efervescen-þã urbanã, lucrãri semnate de Bog-dan Ionuþ Nadolu, Maria Dãmu-reanu, Carina Mogoº sau RolandÎmpuºcatu. Remarcabile au fost ºifotografiile executate de CãtãlinaCalotã, Alexandra Gabriela Iovã-nescu, Cezar Iulian Mandã, RaduBãlãnescu, Oana Þigãnuº, Ana-Maria Buzatu, Alexandru ªtefan

Iulia Puchin – Ciuperca

Roland Împuºcatu – Divertisment


SAUL WILLIAMS (n.1972)

Copiii nopþiiIar de pe porþile soarelui ies copile înrochii de foccu pãrul împletit în cozi de fum care lecresc din scalpul cu cratere de lunã.Seminþele sclipitoare ale unei grãdininocturne ce vor înflori în luni pline

indiferent de soare,Învãluie noaptea în cele ºapte nume alevântului prin poveºtile strãmoºilor

purtaþi de vânt.Cine va fi tatãl acestor mame ale luminii?Iar de mine ce se va alege?Copiii Nopþii.

Doar câþiva vor înstela cerul.Doar cei ce cred în moarte vor muri.Iar taþii trebuie sã împodobeascã aripilefemeilor.Cãci masele neîmpodobite se leagãnãridicol,cãrând cruci la morminte umplute cufalangeViitorul vinde liniºte prin pântecetraversate de râuri de sângecare se unduiesc în enigme despre vite ºilinguri ºi naºtere, luni, pãmânturi ºi sori

centraþi la amiazã.

Ea îºi îngroapã ouãle în pãmântºi îºi sãdeºte tãlpile în cer.Pãmântul însãmânþeazã circul demorcovi ºi clovni,Iar menestrelii ne aratã dorinþele.ªi aici stau eubufonul de la curtea infinituluicu pumnii ca ai unui fetus strânºi pentrurevoluþiedar mâinile deschise nasc umilinþã.Care este acum densitatea unei planetefãrã ego?Coloana mea trebuie sã fie aliniatãpentru a naºte aripi?Dar orbita mea face un curcubeu pesteinelele lui Saturn.Iar acum sunt un peºte numit tatãSuflând sânge ºi cântece de leagãnlichide în coloana vertebralã a timpuluisã liniºtesc

înfrângerea sistemului nervos.La poalele râului copiii sunt adunaþi saumai degrabã îngropaþi în acea

groapa comunã a nopþiiEi sunt seminþele luminii plantate în cerdar noaptea ºi cerurile sunt neînsemnatepentru în ochii lor nepãmânteniEi sunt copiii noºtri ce joacã ºah pespatele arse de soare ale þestoaselor cuun singur ochi.Copiii închipuiriiCu amintiri ale mileniului de mâine.

BEN LERNER (n.1979)

[Cerul povesteºtezãpadã]

Cerul povesteºte zãpadã. Eu îmipovestesc numele în zãpadã.Zãpadã aranjatã în paragrafe. Zãpadãîntunecatã. Geno-zãpadãºi feno-zãpadã. Capsez zãpada depãmânt.

În angelologia medievalã, existã nouãordine ale zãpezii.Rãzbunare a zãpezii sub formã dezãpadã.Zãpadã invidioasã. Omni-zãpadã. Jertfãde zãpadã.

Îþi aminteºti cã iarna aceea a nins?Erau corpuri peste tot. Obeze, cu nas demorcov.Zãpadã din semne hexagonaletranslucide. Meta-zãpadã.

Nisip înlocuit cu zãpadã. Hârtie dezãpadã. O fereastrã de zãpadãdeschisã înspre zãpadã. Zãpadãînlocuitã cu somn.

Moº Ene pe la gene. Obez, cu nas demorcov. Mici svastice

de zãpadã. Zãpada nepublicatã a luiVallejo.Zãpadã adevãratã pe scenã. Sânge falsîn zãpadã.

JORIE GRAHAM (n.1950)

MinteUvertura lentã a ploii,fiecare picãturã ce se spargefãrã a intra înurmãtoarea, descriemintea neîndurãtoare,sincopatã. Capãsãrile cântãtoarecare îºi imagineazã cã aripilele sunt inimã, ºi rândunelelecare cred cã orizontule o linie pe care o ridicãºi o coboarã. Pentru cese aruncã? Plopii,mergând înainte ori înapoi,îºi pierd staturaegal, ºi, totuºi, rãmân pe loc,fãcând planurisã devinãimaginari. Oraºulademeneºte mintea pe strãzi,iar strãzile o obligãdin intersecþiileunde puþinulnu-i al nimãnui. Astase trimite prin toatetoate colturile nemiºcateale lumii, mizagravitãþii în lucruri, frunzele,lipite de fereastraumedã a pãmântuluide noiembrie, rãmân nepoftitepânã când se transformã, pieseale unui puzzle de nerezolvatpânã când marginile cedeazãºi se înmoaie. Vedematunci cum desenul se limpezeºte,mintea pãtrunde în pãmântmai uºor în bucãþi,ºi mai bogatã.

ERICA JONG (n.1942)

FumFum, toate sunt fumîn gâtlejul eternitãþii...Timp de secole, aerul a fost plin devrãjitoareCe ºuierau pânã la coºuripe mãturile lor cu þepiflecãrind sau cântând mai dulce decâtCirce,zburând peste acoperiºuribinecuvântând sau blestemândsemenii lor.

Le-am surghiunit ºi arsfãcându-le fum în gâtul lui dumnezeu;ne-am declarat„luminaþi”„Vremea întunecatã a ororilor a trecut.”îmi spunea mama în 1952,la ºapte ani dupã ce semenii noºtris-au ridicat în trâmbe de fum.lãsând în urmã câþiva dinþi ºi o mânã deoase.

Fumul se rãsuceºte ºi ne face semn.E albastru ºi de culoarea lavandeiºi verde ca lumea din adâncuri.Ne va lua ºi pe noi.

O, sã nu plecãm orbeºteagãþându-ne de goliciunea noastrã.Ci sã plecãm ca vrãjitoarele trase înspreceruride suflarea puternicã a Zeiþeiºi fluierând, fluierând, fluierândpe mãturile noastre frumoase.

Escaladându-teAº vrea sã înþeleg lucrul abruptce urcã scãri prin gâtul tãu.

Eu nu te pot descifra.Oriunde privesc, tu eºti acolo –un reper vast, un vulcance împunge norii cu al sãu vârfGulliver întins peste Lilliput.

Urc în ochii tãi, privind.Pupilele sunt un decor vopsit în negru.Pot fi trase în jos ca niºte draperii.Aprind o luminã în irisul tãu.Creierul îþi ticãie ca o bombã.

În felul tãu dezinvolt, batjocoritor,m-ai invitat la pieptul tãu.Înãuntru: obscuritatea ce-þi e inimã.Ar trebui sã intru cu o torþãsau poate cu sticle de apã caldãºi s-o dezgheþ cu mâna meaca pe un frigider vechi.Se va cutremura ºi va suspina(congelatorul insomniacului)

O, dar între noi nu e deloc iubireTu eºti muntele, eu te escaladez.Dacã eu cad, nu vei fi numai tu de vinãdar poate ani vei aºteptapânã la urmãtoarea expediþie.

W. S. MERWIN (n.1927)

Cerºetori ºi regiSeara,toate orele ce n-au fost folositesunt goliteºi cerºetorii aºteaptã sã le adunesã le deschidãsã gãseascã soarele din fiecareºi sã îl înveþe numele cerºetoruluiºi sã-i cânte. Este târziuîn noapte.

dar fiecare dintre noiare regatul lui de dureriºi nu le-a gãsit încã pe toateºi navigheazã în cãutarea lor zi ºi noapteinfailibil necontestat neobositºi timpul sãuca un deget într-o lume fãrã mâini.

PAUL HOOVER (n.1976)Moara

Aceasta este seara când o pasãre îºiface cuib într-o pãlãrielãsatã în stradã de un bãrbat zburãtorun bãrbat din lumi ºi cãldurã, dinpergament ºi ceaþãºi sculpturi ce pândesc când nu te uiþi,aceasta este seara.

Aceasta este clipa când traficul trecedupã cum l-am învãþat,aºa cum am învãþat drumul, aceasta esteclipa.

Acesta este locul unde a fost inventatãzãpada.Acesta este oraºul peste care cade,

format din trei casecu lumini de plastic în prag, un bãrbatce-ºi atinge femeiaiar ei îi place sã fie atinsã - oricât de cald,mereu zãpadã -ºi mana ce învârte lumea, acesta estelocul.

Aceasta este viaþa care mã þine treaznoaptea,distanþele ºi pielea ei, ºi acesta estetimpul cu un picior prins într-o crãpãturãincapabil sã se miºte ºi, totuºi, trecãtor,aceasta este viaþa.

Aceasta este ora la care crima s-acomis ;acesta este întâia cauzã ce priveºte.Acesta este râul care se îneacãºi o umbrã murdarã ce-ºi spalã mâinile,aceasta este ora.

Acesta este peºtele cel mic mâncându-lpe cel mare. Acesta este bãrbatulce locuieºte lângã calea feratã; acestaeste trenul care trece.

Aceasta este moara unde grâul a fostmãcinat, acesta este grâulNeterminat, iar acesta este albia secatã arâuluicare învârtea roata, aceasta este moaraabsenþei.

JOHN KOETHE (n.1945)Limpezire parþialã

Abia peste o sãptãmânãMã reîntorsesem în mineDar acolo unde o perspectivã uºoarã alucrurilorSe întindea odatã sub un cer albastruprimitorErau tonuri amorþite ale minþii, gânduristrânse ca niºte pumni miciªi silabe ce luptau sã-ºi eliberezeînþelesul în imaginaþia mea.Am încercat sã plec din mineDar era ca pãtrunderea într-un labirint:Clãdirile de peste stradã arãtau la felDar pãreau micºorate,Dense ºi mai apropiate decât aº fi crezutvreodatã,De parcã le-aº fi zãrit doar dintr-un vis.De ce ar trebui sã fie important sã vedemlucrurile aºa cum suntde fapt?Sensul vieþii, cum este viaþa – nu astaÎncercãm cu atâta îndârjire sã spunem?ªi fie cã trãim între eleOglindindu-ne ca prin farmec, sauexistând doar ca reflectãriA tot ceea ce nu este al nostru, cu toþii îlsimþimªi am vrea sã dureze pentru totdeauna.

(traducere din limba englezã:Roxana Roºca)

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

poezie americanã contemporanã

Miruna Ghigeanu – Îmbrãþiºarea iernii


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

nnnnn SARAH FIX

O femeie ºedea în me-trou pe scaunul dinfaþa mea. Nu gãseam

nimic ieºit din comun la ea. Cas-o spun pe-a dreaptã, arãta aveao înfãþiºare atât de comunã, în-cât n-aº mai fi recunoscut-ovreodatã. Doar dacã nu s-ar fipetrecut mai târziu, ceea ce s-aîntâmplat atunci. Am coborât lastaþia Hallesches Tor. Aveam oprogramare la medic în PiaþaMehring ºi, pe când contemplamarhitectura anostã, rãceala meas-a înrãutãþit brusc. Dupã o vre-me, am sorbit dintr-o cafea la bru-tãrie. Lângã mine stãtea un alco-olic, iar jeleurile în formã de ur-suleþi din punguþele de plasticce se gãseau în vitrinã erau aco-lo cel puþin de când venisem eupe lume. Am rãmas tãcutã, iarcând am sosit acasã pe înserat ºiam ridicat receptorul, am fost ne-voitã sã-mi dreg glasul.

„Alo?”Niciun sunet.„Alo, cine este acolo?”Aceeaºi tãcere, probabil o

conexiune eronatã. Am vizionat„Vrei sã fii milionar?” ºi toate rãs-punsurile îmi erau strãine.Uneori, toate îmi erau familiare,iar adesea tânjeam ca dupã emi-sie sã-mi pot da Bacalaureatulchiar la uºa propriului cãmin ºisã i-l pot înmâna oricui l-ar fi do-rit, cu însemnul „Gratis”. Acestlucru l-aº face adeseori cu întrea-ga-mi existenþã, cu cea mai maresatisfacþie.

Pusesem apã la fiert pe ara-gaz ºi, pe când o deºertam înbuiotã, m-am opãrit. Aproapeniciodatã nu aprindeam luminaîn bucãtãrie. Locuiesc la meza-nin, iar în curtea interioarã segãseºte un senzor de miºcare.Acesta reacþioneazã la fiecare firde praf. Întocmai cum s-a întâm-plat în acest moment, ºi, astfel,

prozã germanã contemporanã

Sarah Fix s-a nãscut în anul 1978, la Würzburg (Bavaria),în Germania. A studiat Publicisticã, Teatrologie, Istorie ºi ªtiinþePolitice la Viena ºi Berlin.

2006-MA în Publicisticã, practicã la Burda Media New York,ocupã funcþia de Manager cultural la Stilwerk Berlin ºi aceea dePR la Stilwerk Hamburg. Tot în 2006 participã la „Colegiul autori-lor” în cadrul „Fundaþiei culturale prusace” din Berlin, sub îndru-marea Herthei Müller. În prezent, lucreazã la sucursala Google dinGermania.

m-am putut zãri în oglinda dinvestibul. Arãtam îngrozitor cu tri-coul umed, cu pãrul lipicios ºi fãrãniciun chef pentru a întreprindeceva. Aproape cã l-aº fi sunat peNils. Dar nu am fãcut-o.

În ziua ce a urmat, paºii mis-au îndreptat cãtre Universitate.Mã duceam arareori ºi mai cã ºiazi n-aº fi dat pe acolo, dacã bu-nica mea nu ar fi sunat sã mã is-codeascã în legãturã cu studiilemele ºi sã se preocupe de stadiulîn care se gãsea frigiderul meu.Ambele erau la fel de absurde,-dar am preferat sã nu trãdez ceeace simþeam. Nu avea niciun temeisã se frãmânte. Berlinul îl socoteaca fiind pernicios, iar toate eºe-curile mele le punea pe seama reu-nificãrii neizbutite. Cãci unde maiera perceptibil acest lucru, dacãnu în Berlin? Nicãieri. Din acestpunct de vedere, Berlinul mi sepotrivea ca o mãnuºã, poate multmai mult decât eram dispusã sãrecunosc. În timpul seminaruluidespre 11 septembrie, cu toþii is-torisiserã cã vizitaserã adeseaNew York-ul ºi cã fuseserã pro-fund îndureraþi de înfiorãtoareleatentate. Aceia care fãcuserãpracticã la postul de televiziuneSat 1, erau cei mai afectaþi. De ceoare, nu am nici cea mai vagã idee.Aº fi optat pentru o poveste siro-poasã. Cum cã aº fi fost originarãdin New York ºi m-aº fi aflat înacea zi la locul faptei, iar pe laurechi mi-ar fi ºuierat bucãþi dincorpuri omeneºti în cãdere. Ampãstrat însã tãcerea. Eram extremde ostenitã, nespus de istovitã.

Seara, stãteam din nou pe în-tuneric ºi mã zgâiam la tembeli-zor, de aceastã datã pe un termo-for nou-achiziþionat de la Tschi-bo. M-am holbat o orã întreagãla un documentar despre femeilelui Hitler ºi tânjeam sã-i pot tele-fona cuiva, pentru a-i împãrtãºi

ªtiam cu precizie ce aveamde fãcut. Propoziþii întimpul cãrora voi cãdeape gânduri, evitarea

contactului vizual, priviri pãtrun-zãtoare în adâncul ochilor sãi,felul în care ne vom întâmpina ºi,înainte de toate, maniera în carene vom lua rãmas-bun. Mã des-cotorosisem de virgule, încerca-sem sã pun altfel accentele ºi amrepetat iarãºi totul cu voce tare.Iniþial, chibzuisem cã ar trebui sãrecurg la un lucru care îmi puteafi de un real folos. O melodie, caresã ne fi fost dragã amândurora.„Sunt oare doi oameni mult preamult, pentru a adulmeca parfumullibertãþii, ori poate am nevoie detine, pentru a simþi cã trãiesc.”I-aº aduce la cunoºtinþã faptul cãalesesem sã trãiesc dupã primulprincipiu de viaþã. Doi oameniºi-ar îngrãdi libertatea unul altu-ia. Apoi am decis sã renunþ la uncitat concret – Din felurite moti-ve. Aº zugrãvi lucrurile acum în-tr-o asemenea manierã, ca ºi cumaº fi ales între douã viziuni de-spre existenþã, universal valabi-le, de parcã ar fi fost decizia mea,sã dejunez fãrã el în fiecare zi deduminicã de acum înainte, cu onaturaleþe pur impersonalã. Fap-tul cã voiam sã mã despart de el,nu avea nicio legãturã cu el. Ab-solut niciuna. Nãdãjduiesc cãm-ar crede. Pesemne cã nu. Ar fiîntâia oarã când trebuie sã renunþla cineva, pânã acum mã gãsisemîntotdeauna în fericita posturã dea fi cea pãrãsitã. Acest lucru estecu mult mai facil. Însã acum eramdecisã, un an întreg mi-a mistuit

o patã de cafea pe un pulovãrînchis la culoare

acel ceva care îmi aparþine

molatic acest gând inima, apoimi-a torturat raþiunea. Am scor-monit în garderob dupã veºmin-te corespunzãtoare în culori mo-horâte, care mi se pãreau adec-vate situaþiei. Astãzi de diminea-þã am dereticat prin locuinþa mea,pentru ca, mai târziu, când voi finimicit o viaþã, sã am o micã mân-gâiere. În curând, nu va mai exis-ta acel cineva care sã îndure alã-turi de mine povara traiului într-ometropolã, care este, în fapt, o fia-rã. Chibzuind cum în viitor voi târîsingurã dupã mine sacoºele meleimense prin Kreuzberg, mã fãceasã mã simt aproape o eroinã.

Pe când îmi croiam drum cãtreel, dupã ce alesesem în prealabilun loc public, am mai parcurs încão datã în minte toate frazele mele,pauzele în care voi cugeta, evita-rea privirii sale, cercetarea cu lua-re-aminte în adâncul ochilor sãi.El era deja acolo ºi, pe când mãapropiam de el, era fericit. Acestlucru era lesne de remarcat vã-zându-i surâsul. Câteva clipem-am simþit precum MohamedAtta, care, pe nepusã masã, asãvârºit cea mai cruntã calamita-te, emasculaþia supremã. În faþacelui de al treilea ochi al meu s-au nãruit douã turnuri.

El m-a sãrutat ºi am observatcã deja comandase pentru mineo cafea, însã eu doream sã con-tenesc sã mai înghit atât de mul-tã cafea.

„Trebuie sã-þi spun ceva”, aînceput el.

„La fel ºi eu”, am vrut eu sã-lîntrerup, însã el continua sã vor-beascã. „Am primit o propunere

pentru un loc de muncã înMünchen ºi aº consimþi încân-tat, iar în acest caz ne-am puteavedea doar la sfârºit de sãptãmâ-nã. Însã aº fi remunerat foartebine ºi þi-aº putea achita mereubiletele de avion .”

ªi-a mai comandat încã o ca-fea, s-a întors prietenos cãtrechelneriþã, apoi cãtre mine. Laînceput, m-a frapat faptul cã pen-tru ceea ce el tocmai îmi arunca-se în faþã în mod succint, miemi-ar fi trebuit un numãr cel pu-þin dublu de fraze. El cu certitudi-ne nu chibzuise totul dinaintepânã în cele mai mici amãnunte.

Prin urmare, am grãit: „Se zvoneºte cã Münchenul

ar fi sublim, dar ºi costisitor. ”Apoi mi-a mai istorisit încã o

vreme despre runda sa de jog-ging din acea dimineaþã ºi cã înMünchen condiþiile în care poþiface jogging sunt cu mult maibune. Iar eu am sorbit încã douãceºti de cafea ºi mi-am pãtat culapte pulovãrul meu închis la. Dinaceastã cauzã nu mai doream sãmai beau cafea.

Pe când ºedeam pe înserat lun-gitã alãturi de el în pat, iar el, caîntotdeauna, se lãsase pradã vi-selor înaintea mea, am avut sen-zaþia cã aº fi putut evita nimicireaturnurilor New-York-ului. Iaracest lucru era de netãgãduit,tocmai citisem cã Münchenul arfi splendid, dar costisitor. Maiales în timpul iernii, când Berli-nul se transforma într-un oraºdezgustãtor.

(Prezentare ºi traducere dinlimba germanã: Roxana Ilie)

cã tocmai vizionam un documen-tar despre Hitler la televizor. Erao idee bunã, am reflectat eu.Mama m-a sunat apoi, pentru a-mi comunica faptul cã mã aºteap-tã acasã, sã mã descotorosesc devechile mele lucruri. Pivniþa urmasã fie evacuatã. Unde vor ajungelucrurile mele, despre acest lucrunu a scos niciun cuvânt. Insistasã rãmânã strãinã de progreselemele în rândurile burgheziei edu-cate. Apoi, totul a devenit jenantºi am schimbat la „Big Brother”.Rãceala îmi mai trecuse.

Când telefonul s-a fãcut iarãºiauzit, tocmai cãzusem pradã to-ropelii. Mã chinuia o durere despate ºi eram lac de sudoare. Latelevizor era difuzatã reluareaemisiunii cu Vera de la amiazã.

„Alo?”Niciun sunet.„Alo, cine este acolo?”Din nou, nimeni.În ziua urmãtoare chiar îmi pro-

pusesem sã întreprind ceva anu-me. Trebuia sã-mi duc pantaloniila croitorie, pentru a fi modificaþi,draperiile, la curãþãtorie, iar de-tergentul de vase îl epuizasem.Paºii mi s-au intersectat cu cei ailui Nils. ªi cu cei ai recentei salepartenere. Trebuie cã aceasta îmiera superioarã. „Cum o mai duci?Ce se mai aude cu disertaþia ta de

masterat?”„Bine, mulþumesc, fac progre-

se.”Aceasta era doar o scornea-lã, dar nu mã sinchiseam de acestlucru.

„ªtii, m-a cam necãjit o rãcea-lã, asta-i tot.”

„Da, ºi noi am suferit din cau-za aceluiaºi motiv.” Mai nou, oa-menii rãcesc împreunã. Odinioa-rã, ne îmbolnãveam amândoi îm-

preunã, el, dupã cum e lesne deînþeles, întotdeauna mult maigrav decât mine.

„Atunci ai grijã de tine.”„Ok, pa.”Am plâns în toaletã ºi am re-

marcat apariþia unor riduri în jurulochilor. Dar pentru acest lucru vi-novatã era, poate lumina ºi felulîn care se împrãºtia în încãpere.

ªtefan Sebastian Viscol – Nihil Sine Deo

Documents

s raºul ºi âinii - revista-mozaicul.ro · 2, serie nouã, anul XV, nr. 1 (159), 2012 able of contents In this issue: AVANTEXT Constantin M. P OPA: Oraºul ºi câinii In his article,