Presentation of Module 3 training on « ERDF Project ...nancu.ro/wp-uploads/2015/05/STRATEGII-DE-DEZVOLTARE-A-FIRMEI-curs-9.pdfAcesta provine din capacitatea unei firme de a stăpâni

1

UNIVERSITATEA OVIDIUSFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

STRATEGII DE DEZVOLTARE A FIRMEI

CURS 9

Lect. Univ. Dr. NANCU Dumitru

PREGĂTIŢI-VĂ PENTRU SUCCES

I. Sunteţi pregătit să deveniţi un antreprenor?

II. Întrebări cheie despre ideea dumneavoastră de afaceri

a)Înainte de a începe o afacere

b) În momentul începerii unei afaceri

c) În timpul dezvoltării unei afaceri

III. Managementul timpului

IV.Provocările cu care se confruntă toţi antreprenorii

V. Competenţele personale antreprenorialeI. Grupul realizărilor

II. Grupul planificării

III. Grupul puterii

Document word

ÎNTREBĂRI CHEIE DESPRE IDEEA

DUMNEAVOASTRĂ DE AFACERI

Dacă vă aflaţi în curs de dezvoltare a

unei afaceri sau vă gândiţi să extindeţi

sau să diversificaţi o afacere deja

existentă, acesta este un moment bun să

evaluaţi ceea ce faceţi în momentul

actual, respectiv ceea ce doriţi să

realizaţi în viitor.



Începerea sau extinderea unei afaceri conţin întotdeauna un element de risc şi, din acest motiv, constituie un bun exerciţiu să vă evaluaţi posibilitatea atingerii succesului, să recunoaşteţi şi să evaluaţi problemele pe care le veţi întâmpina, să determinaţi resursele financiare şi umane necesare pentru sarcina respectivă, să conştientizaţi punctele forte si punctele slabe ale dumneavoastră, să fiţi informaţi asupra clienţilor, concurenţei şi preţurilor, să identificaţi cei mai importanţi furnizori şi să pregătiţi soluţii alternative pentru rezolvarea tuturor potenţialelor probleme.



În continuare este prezentată o listă de

întrebări care vă vor ajuta să reflectaţi la ceea

ce aveţi nevoie şi la ceea ce trebuie să faceţi

înainte de a demara o afacere. Scrieţi

răspunsul în dreptul fiecărei întrebări. Dacă

răspunsul este DA, puteţi considera că acest

aspect este rezolvat ; dacă răspunsul este NU,

trebuie să revizuiţi situaţia şi să stabiliţi o

strategie de îmbunătăţire a acesteia.

ÎNAINTE DE A ÎNCEPE O AFACERE




CÂND ÎNCEPEŢI O AFACERE



ÎN MOMENTUL DEZVOLTĂRII UNEI AFACERI



Managementul timpului

Metafora acvariului

-------------------------------------

Această musculiţă trăieşte doar o zi…

13.05.2015 17

TRIPLA CONSTRÂNGERE ÎN AFACERI

Resurse Obiective

Timp

Managementul timpului

Timpul reprezintă întotdeauna un

factor problematic pentru un

antreprenor.

Evaluaţi modul în care vă organizaţi

timpul – de ex., dacă alocaţi destul

timp celor mai importante proiecte.

Identificaţi care sunt cauzele

întreruperilor.

Evaluaţi situaţiile prezentate, în funcţie

de categoriile următoare:

Întotdeauna

Frecvent

Uneori

Niciodată

Ştiu exact care sunt oamenii şi problemele pentru care

îmi pot întrerupe o întâlnire?

1 2 3 4

În birou, există un obicei general cunoscut şi folosit, în

ceea ce priveşte necesitatea unei întreruperi?

1 2 3 4

Deţin un sistem organizat, legat de fluxul

documentelor?

1 2 3 4

De regulă, obţin informaţiile necesare fără dificultate? 1 2 3 4

Deţin un sistem de organizare a documentelor,

păstrându-le doar pentru o scurtă perioadă de timp?

1 2 3 4

Biroul meu este ordonat şi deţin un sistem eficient de

îndosariere a actelor?

1 2 3 4

Răspund întotdeauna personal la telefon atunci când

sunt implicate probleme importante?

1 2 3 4

Folosesc telefonul sau poşta electronică ca o

alternativă eficientă în rezolvarea problemelor care

necesită o atenţie deosebită?

1 2 3 4

Îmi organizez timpul astfel încât să aloc o parte din

fiecare zi pentru a mă concentra asupra

telefoanelor?

1 2 3 4

Deţin un sistem de înregistrare a convorbirilor

telefonice şi a poştei electronice?

1 2 3 4

Modelul managerial al timpului

Urgent Nu e urgent

Important I. ACTIVITĂŢI

- Crize

- Probleme prezente

- Proiecte cu termen

fix

II. ACTIVITĂŢI

- Prevenire activitǎţi

- Cultivarea relaţiilor

- Recunoaşterea

noilor oportunitǎţi

- Planificare,

recreere

Neimportant III. ACTIVITĂŢI

- Întreruperi

- Corespondenţǎ,

rapoarte

- Intâlniri

- Probleme presante

- Activitǎţi mǎrunte

IV. ACTIVITĂŢI

- Muncǎ de rutinǎ

- Corespondenţǎ

- Conversaţie la telefon

- Timp irosit

- Activitǎţi plǎcute

22

Autor: Stephen R. Covey

Matricea timpului

(exerciţiu individual)

23

Se utilizează astfel

24

Indicaţii pentru o administrare

eficientă a timpului: Stabiliţi termene limită.

Lăsaţi-i pe ceilalţi să vă verifice progresele.

Răsplătiţi-vă singuri pentru îndeplinirea cu succes a unei sarcini.

Stabiliţi sarcinile în ordinea importanţei.

Rezolvaţi-le pe rând.

Definiţi politici şi proceduri şi faceţi-le clare pentru fiecare om din compania dumneavoastră.

Acest lucru vă ajută să evitaţi luarea unor decizii de rutină, în mod constant.


eficientă a timpului: Delegaţi sarcinile care consideraţi că pot fi

delegate.

Nu mai lucraţi în locul altora.

Insistaţi ca aceştia să-şi rezolve singuri problemele.

Identificaţi şi concentraţi-vă asupra celor mai importante lucruri, cele aproximativ 20%, care furnizează 80% din ceea ce este cu adevărat important pentru munca dumneavoastră.

Rezolvaţi prima dată sarcinile neplăcute (dimineaţa, de exemplu).


eficientă a timpului:

Nu amânaţi sarcini şi decizii, decât dacă acest lucru este absolut necesar.

Ajungeţi la timp.

Retrageţi-vă pentru o oră sau două în fiecare zi, pentru a vă putea concentra într-un loc unde nu veţi fi întrerupt.

Gândiţi în perspectivă: cum se leagă sarcina de astăzi de obiectivele de mâine ale companiei sau de obiectivele pe termen lung ale companiei?

Păstraţi proiectele la loc vizibil; probabilitatea de a fi rezolvate este mai mare.

Identificaţi o soluţie IT care permite monitorizarea zilnică a progresului proiectelor dumneavoastră .

C. Opţiunile strategice

C. Opţiunile strategice, numite şi vectori de creştere a firmei, reprezintă acele direcţii de acţiune pe care le poate aborda o firmă în

scopul realizării obiectivelor strategice, cu implicaţii asupra tuturor

activităţilor firmei sau a unei părţi relevante a acestora.

Dintre cele mai frecvent utilizate opţiuni strategice menţionăm:

diversificarea producţiei,

specializarea în producţie,

pătrunderea pe noi piaţe,

asimilarea de noi produse.

În cazul firmelor mari şi foarte mari aflate în proprietatea statului sau în cea publică şi care au funcţionat într-o economie centralizată, menţionăm că acestea trebuie să se adapteze la cerinţele economiei de piaţă, iar o importanţă deosebită trebuie să se atribuie restructurării şi privatizării.

D. Resursele

reprezintă o altă componentă definitorie a strategiei.

În formularea strategiei trebuie să se ţină cont de resursele de care dispune organizaţia (resurse proprii) sau de care poate dispune (resurse atrase, resurse împrumutate).

Resursele existente sau care se vor obţine trebuie defalcate în funcţie de specificul strategiei, astfel încât să asigure “varietatea” necesară (resurse umane, informaţionale, materiale, financiare).

Resursele apar sub forma fondurilor circulante, utile în derularea activităţii curente şi a fondurilor de investiţii necesare operaţionalizării opţiunilor strategice alese.

Este importantă dimensionarea corectă a resurselor din punct de vedere economic şi stabilirea provenienţei lor - resurse proprii, atrase sau împrumutate - în condiţiile în care unele categorii de resurse au un caracter limitat, iar furnizorii de materii prime şi materiale, băncile, investitorii, ca stakeholderi, pot avea o influenţă majoră asupra operaţionalizării strategiei alese.

E. Termenele apar în strategie sub forme diverse (termene iniţiale, termene intermediare, termene finale). În majoritatea abordărilor, termenele apar ca o componentă distinctă a strategiei, fiind asociate celorlalte componente. Cunoaşterea termenelor de declanşare şi de finalizare a opţiunilor strategice, respectarea lor sau chiar scurtarea perioadei de operaţionalizare sunt condiţii de succes în implementarea strategiei alese.

F. Avantajul competitiv.

Prin formularea strategiei de ansamblu trebuie analizate atent consecinţele pe care creşterea competitivităţii le are pentru susţinerea măiestriei firmei în a determina şi a susţine avantajul competitiv.

Prin avantaj competitiv se înţelege “realizarea de către o firmă aunor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu oferta de articole similare ale majorităţii concurenţilor.

Pentru a înţelege natura avantajului competitiv este necesară o abordare multidisciplinară, deoarece toate funcţiunile firmei joacă un rol important în obţinerea acestuia.

Patru variabile pot fi luate în considerare pentru aceasta:

1. barierele de intrare pe piaţă;

2. concentrarea;

3. diversitatea competitorilor (ca număr, structură);

4. puterea de cumpărare.

avantajului competitiv

în orice firmă există surse potenţiale pentru obţinerea avantajului competitiv.

Acesta provine din capacitatea unei firme de a stăpâni mai bine decât rivalii săi forţele concurenţei. Orice subdiviziune a structurii organizatorice şi orice salariat al organizaţiei, indiferent cât de departe se situează de procesul de elaborare a strategiei, contribuie la câştigarea şi păstrarea avantajului competitiv.

Avantajul competitiv se bazează în prezent pe investiţia în factori avansaţi de producţie, dintre care îi reţinem pe următorii:

• abilităţi deosebite ale resursei umane;

• tehnologia propriu-zisă;

• tehnologia informaţiei;

• sisteme avansate de management;

• sisteme eficiente de transport şi telecomunicaţii.

Sursa avantajului competitiv este inovarea, iar principala sa caracteristică o reprezintă obţinerea acesteia pe un interval de timp îndelungat, şi nu în urma valorificării unei oportunităţi favorabile întâmplătoare de scurtă durată.

Dacă la nivelul firmei mari cercetarea şi dezvoltarea joacă un rol important ca sursă a inovării, în condiţiile intraprenoriatului, inovarea este stimulată de condiţiile pieţei (cantitate, loc, structură, cost, preţ).

Reuşita firmei se datorează unei mari tenacităţi şi unei mari doze de creativitate, manifestate la nivelul managementului, dar şi al executanţilor, privind soluţionarea problemelor şi formularea strategiei de ansamblu. Avantajul competitiv rămâne componenta invizibilă a strategiei, căreia îi sunt subordonate celelalte componente vizibile

PROVOCĂRILE CU CARE SE

CONFRUNTĂ TOŢI ANTREPRENORII

Potenţialele provocări pentru antreprenorii

din cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii

sunt nelimitate.

Ele trec de la aspecte legate de motivarea

personală, angajamente familiale, relaţii cu

angajaţii şi partenerii, până la fluxul de

numerar, furnizori şi taxe.

Unele sunt mai des întâlnite decât altele.



În continuare vă prezentăm o listă a celor

care apar în mod frecvent şi pe care vă

rugăm să le evaluaţi, având în vedere

următoarele categorii:

Întotdeauna

Frecvent

Uneori

Niciodată







COMPETENŢE PERSONALE

ANTREPRENORIALE (CPA)

GRUPUL PLANIFICĂRII GRUPUL PUTERII

GRUPUL REALIZĂRILOR

5. COMPETENŢE PERSONALE


Există o serie de competenţe cheie care deosebesc antreprenorul de succes de acele persoane care nu obţin succesul aşa uşor.

David McClelland, psiholog la Universitatea Harvard, a identificat un element psihologic important, care caracterizează persoanele de succes din lumea afacerilor: MOTIVAREA REALIZĂRILOR.

Pornind de la acest studiu, MSI şi McBer & Co., consultanţi sponsorizaţi de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), au proiectat un program, pe baza a zece competenţe personale asociate cu antreprenoriatul de succes, care pot fi învăţate sau exersate în cadrul unui proces de instruire adecvat.

5. COMPETENŢE PERSONALE


În continuare este prezentată o descriere a

celor zece Competenţe Personale

Antreprenoriale (CPA) şi 30 de indicatori

(caracteristici) de comportament, care sunt

consideraţi cei mai folositori pentru detectarea

şi îmbunătăţirea potenţialului antreprenorial.

Revizuiţi atent această listă şi încercaţi să

identificaţi care sunt calităţile şi deficienţele

dumneavoastră ca antreprenor.


1. Căutarea oportunităţilor şi iniţiativa:

Acţionează înainte să i se ceară sau să fie

forţat de împrejurări.

Acţionează în direcţia dezvoltării afacerii în

domenii, produse sau servicii noi.

Valorifică oportunităţi neobişnuite pentru a

începe o afacere, pentru a obţine finanţare,

echipament, teren, spaţiu de lucru sau

sprijin.

2. Perseverenţa:

Acţionează în pofida obstacolelor şi a provocărilor semnificative.

Acţionează în mod repetitiv, sau trece la o strategie alternativă pentru a veni în întâmpinarea unei provocări sau pentru a depăşi un obstacol.

Face sacrificii personale sau depune eforturi extraordinare pentru a finaliza o sarcină.



3. Îndeplinirea angajamentelor:

Îşi asumă personal responsabilitatea pentru performanţele necesare atingerii scopurilor şi obiectivelor.

Lucrează împreună cu angajaţii sau chiar le ţine locul dacă este necesar, pentru a îndeplini o sarcină.

Se străduieşte să păstreze clienţii satisfăcuţi şi plasează înţelegerea pe termen lung deasupra câştigului pe termen scurt.

4. Cererea de eficienţă şi calitate:

Găseşte modalităţi de a face lucrurile mai bine, mai repede şi mai ieftin.

Acţionează în sensul realizării lucrurilor care ating sau depăşesc standardele de excelenţă.

Dezvoltă şi foloseşte proceduri, pentru a se asigura că lucrările sunt terminate la timp şi că îndeplinesc standardele de calitate stabilite.


5. Asumarea unor riscuri calculate:

Calculează în mod deliberat riscurile

şi evaluează alternativele.

Acţionează în sensul reducerii riscului

şi/ sau în sensul controlului asupra

rezultatelor.

Intră în situaţii care presupun o

provocare sau un risc moderat.


6. Stabilirea obiectivelor:

Stabileşte scopuri şi obiective cu

semnificaţie personală şi care

reprezintă o provocare.

Fixează scopuri clare şi specifice pe

termen lung.

Stabileşte obiective măsurabile pe

termen scurt.

GRUPUL PLANIFICĂRII


7.Căutarea informaţiilor:

Caută personal informaţii de la clienţi,

furnizori şi concurenţi.

Face personal cercetări asupra

modului de furnizare al unui produs

sau al unui serviciu.

Consultă experţi pentru sfaturi tehnice

şi de afaceri.


8.Planificarea şi monitorizarea

sistematică:

Planifică prin împărţirea sarcinilor mari

în subsarcini cu termene limită stabilite.

Revizuieşte planurile în urma feedback-

ului primit asupra performanţelor, sau

în funcţie de circumstanţe.

Păstrează evidenţe financiare şi le

foloseşte pentru luarea deciziilor.

GRUPUL PUTERII

9. Puterea de convingere şi relaţionare:

Foloseşte strategii deliberate pentru a

influenţa şi a-i convinge pe ceilalţi.

Foloseşte persoane cheie ca agenţi

pentru atingerea propriilor obiective.

Acţionează în sensul dezvoltării şi

menţinerii unei reţele de contacte de

afaceri.

GRUPUL PUTERII

10. Independenţa şi încrederea în sine:

Caută autonomia faţă de reguli şi/ sau controlul celorlalţi.

Atribuie cauza succesului şi a neîmplinirilor propriei persoane. În caz de eşec, datorat unei judecăţi greşite şi/ sau comportamentului nepotrivit/ ineficace, ia măsuri corective.

Îşi exprimă încrederea în propriile abilităţi de a îndeplini o sarcină dificilă sau de a face faţă unei provocări.

Documents

Presentation of Module 3 training on « ERDF Project ...nancu.ro/wp-uploads/2015/05/STRATEGII-DE-DEZVOLTARE-A-FIRMEI-curs-9.pdfAcesta provine din capacitatea unei firme de a stăpâni