L

1. Audivit dominus orationes tuas, Donate carissiffie,quas in conspectu eius per omnes horas <cotidie fundebas,ceterorumque> fratrum nostrorum, qui gloriosa confessionescntpitcrnam sibi coronam pro fidei meritis quaesierunt.'2. Jit't'r', l(lt rit is ( )nrrrilrtr.s aclversariis, restituta per orbemlt.ltt( llrillrt;rlr', l)r( )l.lig:rtrr nuper ecclesia rursus exurgit etnt,t lr rt (' gl, u i;r lt'nt;lluttt rlci, quod ab impiis fuerat eversum,ntlsrr it'ortli:t tlorrtini I':rbricatu r. 3. Excitatuit enim deus prin-('rf )('s r ltri tyntnn()runl nefaria et cruenta imperia resciderunt,Ittttn:ut() generi providerunt, ut iam quasi discusso tristissimitcrtrporis nubilo mentes omnium pax iucunda et serenalaetificet. 4. Nunc post atrae tempestatis violentos turbinesplacidus aer et optata lux refulsit, nunc placatus servorumsuorum <precibus> deus iacentes et afflictos caelesti auxiliosublevavit, nunc maerentium lacrirnas extincta impiorumconspiratione detersit. 5. Qui insultaverant deo, iacent, quitemplum sanctum everterant, ruina maiore ceciderunt, quiiustos excarnificaverant, caelestibus plagis et cruciatibusmeritis nocentes animas profuderunt. 6. Sero id quidem,sed graviter ac digne . 7. Distulerat enim poenas eorum

1

[. l)omnul li-a ascultat, preaiubite Donatusl, rugl-r rurrile tale pe Care ?n fiecare zi, ore intregi, le rosteainr l:r[a S2, c gi rugile celorlalli frali ai noqtri2 care

;rrirr rndrturisirea lor glorioasd gi-au cigtigat pentru

rr rt.ritele credingei lor cor oana eternl3 . 2. latd, cI, dupl( (. toli advers arii [nogtri] au fost zdrobili gi dupl ce

linirstea a fost reinstauratl pe pIm2nt, Biserica, distruslnu cu mult timp in urml, se ridicl din nou , iar templullr r i Dumn ezert, care fusese dlrimat de cei necre-

tlinciogi, este construit prin mila Domnuluia spre mainrlrrea Sa slavl . 3. CIci Dumnezeu i-a inllEat pe {;}i/;",lrrincipii care au anulat hotdririle nelegiuite gi singe- 6,76

r'oase ale tiranilor5 9i au vegheat asupra neamului()rnenesc pentru C?, de acum, dupl Ce norii acelor

vremuriatdtde triste au fost ca gi risipi;i, paceapldcutl

,si senini sI inveseleascl inimile tuturot. 4. Acum, duplviolentele virtejuri ale furtunii intunecate, strllucescpi cerul senin, gi lumina mult doritl. Acum, Dumnezeu,

imbunat de ruglciunile robilor SIi , i-z inll;at cu aju-

torul [SIu] ceresc pe cei coplepigi 9i mihnigi. Acum,

dupl ce apus capdtconspiraliei celor necredinciogi6,

Dumn ezeu le-a gters lacrimile celor intristafi. 5. Cei

care il batiocoriserl pe Dumn ezeu z^c la pdm2nt ; cei

care dlr2maserl templul sfint av cdzut intr-o ruind mai

mare ; cei care ii supuseserl la torturi pe cei drep;igi-au dat sufletele ticlloase sub loviturile cerului gi inurma chinurilor binemeritate . 6. Aceastl [pedeapsd a

venitl tlrziu, dar asprl gi cuvenitl .7. CIci Dumnezeu

deus, ut ecleret in eos lnagnx ct rniral>ilil cxctllplil , quilrus

posteri docerent et deum esse unurn, et eLlndertr iudiceln

drgna vi(n)d<ice> supplicia impiis ac persecutoribus inro-

garq B. De quo<rum) exitu <scripto tes>tifi carr placuit, ut

omnes qui procul remoti fuerunt vel qui p<ostea fu>turi

Sunt, scirent, quatenus virtutem ac maieStatem Suam in

ex<tinguen>dis delendisque nominis sui hostibus deus

summus ostenderit. 9. Ab re ta(men non) est, si a principio,

ex quo est ecclesia constituta, qui fuerint persecutores<eius> et quibus poenis in eos caelestis iudicis severitas

vindicavit, exponam.

2

1.. Extremis temporibus Tiberii Caesaris, ut scriptum

legimus, dominus noster Iesus Christus a Iudaeis cruciatus

esr post diem decimum Kalendas Apriles duobus Geminis

consulibus . 2. Cum resurrexisset die tertio, congregavit

discipulos, quos metus comprehensionis eius in fugam

verterat, et diebus XL cum his commoratus aperuit corda

eorum et scripruras interpretatus est, quae usque ad idtempus obscurae atque involutae fuerunt, ordinavitque eos

et instruxit ad praedicationem veritatis ac doctrinae suae

disponens testamenti novi sollemnem disciplinam. 3. Quoofficio repleto circumvolvit eum procella nubis et sub-

tractum oculis hominum rapuit <in> caelum. 4. Et inde

discipuli, qui tunc erant undecirn, adsumptis in locum Iudae

proditoris Mathia (et) Paulo dispersi sunt per omnem terram

ad evangelium praedicandum, sicut illis magister dominus

Irrtilnitsc peclepsirca acestclrl pentru a cla exemplerrr:rri .,$i minunate din Care cei Ce vor urtna sd inve[et'.1 t)untnezeu este uniCT qi Cd, aceSt Dumnezev eSte

irrtk,c:trtorul care ii lovegte pe cei necredinciogi 9i pe

;rr.r.scCutorii cregtinilor Cu pedepse demne de un

t;ltJlun'trtOr8. 8. DeSpre moartea aCeStOra Am vrut SI

rlr.p)Lto mlrturie in scris9, pentru ca toli cei care au

lr rst departe [de aceste evenimente] 9i cei cate vorvLfni [dupI noi] sI gtie cum $i-a aritat Dumnezeu cel

l'reainaltto puterea gi mdrelia, d2ndu-i pieirii 9i nimi-t'inclu-i pe dugmanii numelui SIurl. 9. Totugi, nu misc pare nepotrivit daci voi ardta cate au fost chiar de

l;r inceput, de la intemeierea Bisericii, persecutoriirrcesteia gi prin ce pedepse asprimea iudecltorului('eresc s-a rdzbunat pe ei.

2

L. in ultimii ani ai [domniei implratului] Tiberius

Caesar, dupl cum citim cd s-a scris, in timpul consulatu-

lui celor doi Gemini, in ziua calendelor lui aprilie,Domnul nostru Iisus Hristos a fost crucificat de iudeilz.

2. inviind a treia zi, gi-a adunat ucenicii pe c rearesta rea Sa ii insptrim2ntase 9i ii pusese pe fugl $i,

rtrmdn2nd impreunl cu ei timp de patrvzeci de zile,le-a deschis inimile gi le-a ttrlmlcit Scripturile , care

pind atunci fuseserl greu de in;eles gi inc2lcite, i-ainstruit $i le-a incredinfat misiunea de a predica ade-

virul gi invlldtura Sr", orinduind invdlitura sf2ntI aNoului Testamentl4. 3. DupI ce a dus la bun sfir9itaceastd, lucrare, v2rtejul unui nor L-a invlluitls 9i,

ascuns privirii oamenilor, L-z ridicat la cer. 4. Dinacel moment, ucenicii Sei, Care erau atunci in nurnlrde unspr ezece, dupl ce tlil s-au adtrugat Matia, inlocul triddtorului Iuda, qi Pavel, s-au rlsp2ndit pe

intreg plm2ntul pentru a predica Evanghelia, vQZ

Mt.28,1-10;Mc. 16,1-8;Lc.24,L-10;In.20,1,11-18Mr. 28,1&20;Mc. 16,15--18; Lc.24,50-53;Fp. 1,4-L4Cf. Lc. 24,32

Cf. Ml28,t9-20;Lc. 24,49;ln. 20,22 sqq.

Mc. 16,19;Lc. 24,5L;Fp. 1,9-14Mt. lo,?-4;Mc. 3, t4-19;Lc. 6,L3-16Fp. 1 ,L5-26.

46 rrerANTttl

imper avetat, €t per annos xxv usquc url llrirrc'ipiurn Neronis

imperii per omnes provincias et civitates ecclesiae funda-

menta miserunt. ,- Cumque iam Nero imperaret' Petrus

Romam advenit et editis quibusdam miraculis, quae virtute

ipsius dei datasibi ab eo potest ate faciebat, convertit multos

ad iustitiam deoque templum fidele ac stabile conlocavit.

6. eua re ad Neronem delata cum animadverteret non

modo Romae, sed ubique cotidie magnam multitudinem

defice re a cultu idolorum et ad religionern novam damnata

vetusta transire, ut erat execrabilis ac nocens tyrannus,

prosilivit ad excidendum caeleste templurn delendamque

iustitiam et primus omnium persecutus dei servos Petrum

cruci aclfixit, paulum interfe cit.7. Nec tamen habuit impune'

llc.spexit enim cleus vexationem populi sui. Deiectus itaque

f'ustigicl imperii ac devolutus a summo tyrannus impotens

nusquam repente comparuit, ut ne Sepulturae quidem locus

in terr a tam malae bestiae appareret. 8. Unde illum quidarn

deliri credunt esse translatum ac vivum reservatum, sibylla

dicente:

Matricidam profugum a finibus (terrae) esse ventururn,

ut quia primus persecutus est, idem etiam novissimus perse-

quatur et antichristi praecedat adventum, 9'- <quod ne>fas

est credere - sicut d.ror prophetas vivos esse translatos in

ultima <tempora) ante imperium Christi sanctum ac sem-

piternUffi, .tr* descendere coeperit, <quidam nostro)rum

prorrrntiant: eodem modo etiam Neronem venturum putant,

(ut praecu)rsor diaboli ac praevius sit venientis ad vasta-

dOnem terrae et huma<ni ge>neris eversionern'

rrtlrTl]l q.E'rl r

clupl cunl l)orttnul, tnvfl [ittoru l lor, lc porunciser6.'['irnp cle doulzcci ,si cinci cle ani, pintr la inceputulrlcrnrniei lui NerorT, ace;tia au pusbazele Bisericii intcrate provinciile gi cetlgile . 5. Nero era deja impl-rrt c2nd Petru a sosit la Romal8; [Petru,] slv2rgindurnele minuni, pe care le fd,cea prin puterea datd deI)umn ezeu, i-a convertit pe mulgi la dreptate gi I-aintrlgat lui Dumnezeu un templu de neclintit in cre-clinfl. 6. Fiind ingtiin;at despre acestea, de indatd, ce1r aflat cd, nu numai Ia Roma, ci peste tot, zilnic, ornare rnulgime renunla la cultul idolilor gi, blestemindvechea credin;I, treceala noua religie, gi fiindci eraun tiran blestemat gi ticllos, Nero s-a apucat si ddrdmetemplul divin gi sI nimiceascl dreptatea: fiind primuldintre togi persecutorii slujitorilor lui Dumn ezevre,l-a rlstignit pe Petru gi l-a omorit pe Pavel2o. 7. Darnu a rdmas nepedepsit. CIci Dumnezeu a vdzut chi-nul la care a fost supus poporul Siu. De acee4 acesttiran, neinfrA,nat pd,nd, atunci de la nimic, indepd,rtat cf.Ex. 3,7

de la conducerea Imperiului gi rlsturnat de pe treaptacea mai de sus a puterii2l, a displrut dintr-o datd, cutotul , 3i" incit nu s-a mai descoperit pe pem2nt nicimtrcar mormintul acestei bestii ticlloa se22. 8. Deaceea, c2;iva nesibuiti cred cI [Nero] a fost dus [cinegtie undeJ gi cd, e viu, dupl cuvintelei Sibilei23:

,uo fugar, ucigagul mamei sale, ya veni de lacapltul plmintului" -riar fiin dci a persecutat primul, tot el va persecuta $ila sfdrgit, precedind veni rea Antihristului'n. 9. ASa cevanu este permis sI credem. DupI cum unii dintre noiafirml cI doi profegi au fost dugi gi llsa[i in via1tr pdnd,

in ultimele clipe care vor preceda coborirea peplmint a im pd,rdliei sfinte gi vegnice a lui Hristos, totastfel ei cred ci Nero se va intoarce ca precursor gi

vestitor al diavolului care va. veni pentru a devastaplmintul gi a distruge neamul omenesc25 . l{,r11;,

48 LACTANTIU

3

1.. <P>ost huncc in>teriectis aliquot annis alter non minor

tyrannus <Domitianus> ortus est. <Qui> Cum exerceret

invisam dominationem, subiectorum tamen cervicibus incu-

bavit quam diutissime tutusque regnavit, donec impias manus

adversus dominurn tenderet. z- postquarn vero ad perse-

quendum iustum populurn instinctu daemonurn incitatus

est, tunc traditus in manus inimicorurn luit poenas. Nec

satis ad ultionern fuit quod est interfectus domi: etiam

rnernoria nominis eius etasaest' 3' Nam cum multa mirabilia

opera fabricasset, curn capitolium aliaque nobilia monu-

menta fecisset, senatus lta nomen eius persecutus est' ut

neque imaginum neque titulorum eius relinqueret ulla ves-

tigia, gtaviisime decretis etiam mortuo notam inureret ad

ignominiam sempiternam . 4. Rescissis igitur actis tyranni

non modo in statum pristinurn ecclesia restituta est, sed

etiam multo clarius ac floridius enituit, secutisque tempo-

ribus, quibus mult i acboni principes Romani imperii clavum

regimenque tenuerunt, nullos inimicorurn impetus passa

manus suas in orientem occidentemque porrexit, 5- ut iam

nullus esset terrarum angulus tam remotus quo non religio

dei penetrasset, nulla denique tdeil natio tam feris moribus

vivens, ut non suscepto de1 cultu ad iustitiae opera mites-

ceret. sed enim postea longa Pax rupta est.

DESPRE MOARTEA PERSECUTORILOR,

3

t. La cigiva ani dupr acesta, a apirut un alt tirannu rnai pu;in crud, Domitian26. Acesta, in ciuda dom-niei sale odioase , a fost totugi mult timp o povard, peumerii supugilor sri gi a condus netulburat [ImperiulRomanl pini cind ti-a indreptat miinile necredin-cioase impot riva Domnului2T. 2. tntr-adevir, dupr cea fost impins de o pornire demonici sx persecutepoporul celor drepEi, a fost pedepsit pentru crimelesale, ctrzind in miinile dugmanilor stri. Nu a fost ortrzbun are suficienttr faptul ctr a fost ucis in propriulpalat: pintr gi amintirea numelui stru a fost gtearstr.3. CIci degi construise multe edificii admirabile, res-taurase capitoliul gi ridicase alte monumente vestitezs,Senatul s-a ardtat atat de necrufitor fagd de numelestru, inc2t nu a mai rxmas nici o urmr din statuile giinscripEiile lgravate in onoarea sal gi, prin decrete, inmod foarte aspru, i-a fost aplicattr chiar gi dupr moartezedezon oarea vegnic 13o. 4. Asadar, dupr anularea de-cretelor tiranului, Biseri ca a fost readustr nu numai lastarea de mai inainte, ci chiar a devenit cu mult maistrilucitoare gi mai infloritoare gi, in perioada ce aurmat, in care mulgi imptrrafi buni au de;inut pute reagi conducerea Imperiului, nefiind supusr nici unuiatac din partea dugmanilor, s-a rtrspnndit spre Orientgi Occident3', 5. ala incit n-a mai fost nici un coll depe pIm2nt atet de indepdrtat incit religia lui Dumnezeustr nu fi ajuns $i, in sfirgit, nici un neam care, trrindduptr srlbatice obiceiuri, str nu se fi civil izatdupr adop-ta,rea cultului lui Dumnezeu pentru faptele drepti-liis'.instr mai tirziu aceasttr pace lungtr a fost [totugilintrerupte.

49

50 LAC?ANTIU

4

1. Extitit enirn post annos ,,plurimos execrabile animal

Decius, qui vexaret ecclesiam: quis enim iustitiam nisi

malus persequatur ? z. Et quasi huius rei gratia provectus

esset ad illud principale fastigiuffi, furere protinus contra

deum coepit, ut protlnus caderet. i. Nam profectus adver-

Sum Carpos, qui tum Daciam Moesiamque occupaverant'

statimque circumventus a barbaris et cum magna exercitus

parte delectus, ne sepultura quidem potuit honorari, sed

exutus ac nuclus, ut hostem dei oportebat, pabulum feris ac

volucribus iacuit.

aa)

1. Non multo post Valerianus quoque non dissimili furore

correptus irnpias manus in deum intentavit et multum quarnvis

brevi tempore iusti sanguinis fudit. At illum deus novo ac

singulari poenae genere adfecit, ut esset Posteris docurnen-

tum adversarios dei semper dignam scelere suo recipere

mercedem. 2. Hic captus a persis non modo imperium, quo

fuerat insolenter usus, sed etiarn libertatem, quam ceteris

ademe rat,.perdidit vixitque in servitute turpissime . 3- Nam

rex Persarum Sapor, is qui eum ceperat, si quando libuerat

aut vehiculum ascendere aut equum, inclinare sibi Romanum

iubebat ac terga praebere et imposito pede super dorsum

eius illud esse verum dicebat exprobrans ei curn risu, non

DESPRE MOARTEA PERSECUTORILOR

4

1. Ctrci, duptr foarte mulgi ani, a, aplrut ca sI rtr-neasctr Biserica Decius33, o fiartr dezgustltoare. Fiindclcine altcineva dacl nu un ticllos ar [putea] persecutaclreptatea? 2. $i, ca gi cum pentru aceasta ar fi fostridicat pe culmile puterii, a inceput numaidecnt str se

dezltrn;uie cu turbare impotriva lui Dumnezeu'o p.ntnrca imediat dupi aceea sI se prlbugeascl . 3. CIcipornind impotriva carpilor, care ocupaserl pe atunciDacia gi Moesia, gi fiind inconjurat de indattr de bar-bari gi nimicit impreuntr cu o rnare parte a armateiss,nu a putut avea nici mtrcar onoarea unui morrnant,ci, despuiat de haine, a rtrmas gol, 2gz cum se cuve-nea unui dugman al lui Dumnezeu, ca hranl fiarelorgi ptrstrrilor35.

5

1. Nu mult duptr aceea, Valerian3T, fiind cuprins gi

el de o nebunie asemtrnltoare, $i-a ridicat miinilenelegiuite impotriva lui Dumnezeu gi a vtrrsat, degipentru pufintr vreme, din plin s2ngele celor drepli3t.Dar Dumnezeu l-a lovit cu un nou gi unic fel depedeapsl, pentru a da mtrrturie urma$ilor cd, du$-manii lui Dumnezeu igi primesc intotdeauna rlsplatacuvenittr pentru ticllogia lor. 2. Ctrzut in m2inilepergilor, Valerian Si-a pierdut nu numai puterea, decare se folosise cu neruginare, ci gi libefiatea pe carele-o rtrpise altora gi a trtrit in cea mai ruginoastrsclavie3e. 3. Ctrci Sapor, regele pergiloq cel care ilprinsese, ori de cite ori dorea str se urce in car saupe cal, ii poruncea romanului sI se aplece gi sI-giofere spinarea.: punind piciorul pe spatele lui, ii spu-nea in batjocurtr ci ,,acesta e adevtrrul, nu ceea ce

51

52 I'ACTANTIi I

quod in tabulis aut parietibus lt.nrani Pirrgc,c,t. 4' tte itle

dignissime triomphatus aliquamdiu vixit, ur diu barbaris

Romanum nomen ludibrio ac derisui esset - ,- Etiam hoc ei

accessit ad poenartr, guod cum filium haberet imperatoreffi'

captivitatis suae tamen ac servitutis extremae non invenit

urtorem nec omnino repetitus est. 6- Postea vero quam

pudendam vitam in itlo dedecore finivit, derepta est ei cutis

et exuta visceribus pellis infecta rubro colore, ut in templo

barbarorurn deorum ad memoriam clarissimi triumphi pone-

retur legatisque nostris semper esset ostentui, ne nimium

Romani viribus suis fiderent, cum exuvias capti principis

apucl cleos suos cernerent. 7. cum igitur tales poenas de

sacriregis creus exegerit, nonne mirabile est ausurn esse

quemquam postea "no.

modo facere, sed etiam cogitare

aclversus maiestatem singularis dei regentis et continentis

universa.

6

1. Aurelianus, qui esset natura vesanus et Praeceps'

q,arnvis captivitatem valeriani meminisset, Brnen oblitus

sceleris eius et poenae iram dei crudelibus factis lacessivit'

verum illi ne perficere quidem quae cogitaverat licuit, sed

protinus inter lnitia sui flroris extinctus est. 2- Nondum ad

provincias urteriores cruenta eius scripta pervenerant' et

iam caenofrurio, qui locus est Th raciae, cruentus ipse hurni

iacebat falsa quadarn suspicione ab amicis suis interemptus'

Dl{til,H}: MOARTEA PHRti}:(;t'TORll.OR 5.1

;rictlrsertr roruanii in tablouri gi pe pereli". 4. Astfel,lltrincl partel in acest mod foarte ,,dernn" la triumfull;rclversarului strul, Valerian a trtrit destul timp, a1a

irrr:it numele de roman a ajuns pentru rnultl vremer lc batjocura gi risul barbarilor. ,. Ba mai mult, lal:rccastlJ pedeapse s-a adlugat gi faptul cd, degi fiulsrlr-r era implrat, nu gi-a glsit totugi un rdzbunltor al(':rptiviH[ii gi foarte crudei sale sclavii gi nici [mdcarJ

n Lr s-a pus vreod atd. proble ma eliberlrii 1ui40. 6. Del:rpt, dupl ce gi-a sf2rgit viala atAt de ruginoasl in aga

rlezonoare, i-a fost jupuite pielea gi, golitl de organe,i-a fost vopsitl cu rogu pentru a fi a;ezatl in templulzeilor barbari ca sI aminteascl un triurnf atAt de strl-lucit gi ca str stea intotdeauna inaintea ochilor ambasa-

clorilor nostri, a1a incit romanii sI nu se mai increadlin for[ele lor atunci cind vor zdri agezate lingl zeiipergilor pielea implratului captiv4t. 7. De vreme ce

Dumnezeu a pedepsit astfel sacrilegiile, oare nu e de

mirare cd, cineva a indrlznit chiar gi duptr aceea nustr acgioneze, ci doar sI gindeascl impotriva rnlre[ieiunicului Dumnezeu, care guverneazd, gi le ctlprindepe toate ?

6

1. Aureli 1fr42, fiindcl era nebun gi nesocotit dinfire, degi igi amintea de captivitatea lui Valerian, uitindtotugi nelegiuirea gi pedeapsa acestuia, a stirnit prinfaptele sale pline de cruzime m2nia lui Dumnezeu.De fapt, lui Aurelian nu i-a fost ingnduit nici mlcarsZ strvirgeascl ceea ce pllnuise, cdci rnoartea l-asurprins in toiul prirnelor sale accese de nebun ie43.

2. Decretele sale singeroase incl nu aiunsesertr inprovinciile mai indep drtate, cind , la Cenofrurium,o localitate din Tracia, [AurelianJ zd,cea deia la pd-mint intr-o balta de sing€, fiind ucis de prietenii sIi

54 l'Ac'rANJ'l t

'

3. Talibus et tot exemplis coerceri posteriores tyrannos

oportebat : tt hi non modo territi non sunt, sed audacius

etiam contra deurn confidentiusque fecerunt'

7

1. Diocletianus, qui scelerurn inventor et malorum machi-

nator fuit, cum disperderet omnia, 0€ a deo quidem rnanus

potuit abstinere . z. Hic orbem terrae simul et avaritia et

timiditate subvertit. Tres enim participes regni sui fecit in

quattuor partes orbe diviso et multiplicatis exercitibus, cum

singuli eorum longe maiorem numerum habere contenderent,

quam priores principes habuerant, curn soli rem publicam

gererent. i. edeo maior esse coeperat numerus accipien-

tium quam dantium, ut enormitate indictionum consumptis

viribus colonorum desererentur agti et culturae verterentur

in silvam . 4. Et ut omnia terrore complerentur, provinciae

quoque in frusta concis ?e z multi praesides et plura officia

,ing.rtir regionibus ac paene iam civitatibus incubare, item

rationales multi et magistri et vicarii praefectorum, quibus

omnibus civiles actus admodurn rari, sed condemnationes

tantum et proscriptiones frequentes, exactiones rerum innu-

merabilium non dicam crebrae, sed perpetuae, et in exac-

tionibus iniuriae non ferendae' 5' Haec quoque tolerari

(non) possunt quae ad exhibendos milites spectant' Idem

[X:SI'Rh: MOA RTHA IIERSIiCI'TOR I LOR

,lirr cluz:r unei false suspiciuniaa. 3. in urma atdtor(.xctllple de acest fel, tiranii care au domnit in conti-nrurre ar fi trebuit str Se potoleasctr: insl nu numai ctr

nu s-au insptrimintat, dar I s-au impotrivit lui Dumne-zeLr cu mai multl indrdzneall gi nerupinare.

7

1. Dioclegianat, uneltitor de rele gi autor al [mul-torl crime, fiindcd era pornit sI distrugl totul, nu s-a

lrutut abgine nici mtrcar de a-L infrunta pe Dumne-zeu . 2. AvariEia gi teama, deopotrivtr, 2u fost cauzele

clistrugerilor pricinuite de acesta pe faEa ptrmintului.Pe algi trei gi i-a asociat^ la conducere, implriindImperiul in patrua6 gi sporind num2irul armatelor,deoarece fiecare dintre acegtia ctruta str aibi un nu-rnlr mai mare de soldagi decit avuseserl implraliide dinainte, atunci cind conduceau singuri statulaT.

3. Pintr intr-atit num2lrul celor stipendia;i aiunsese sIdeplgeasc$ nurnlrul contribuabililor, incXt ogoareleau fost pdrdsite, resursele colonilor s-au secltuit dincauz impozitelor enorme, iar culturile s-au transfor-

mat in pIdurias. 4. $i pentru ca teama str se rlspin-deasctr peste tot, pdnd, gi provinciile au fost, la r2ndullor, fdrdmigate fdrd nici un rost; rnulti guvernatori de

provincii gi mai multe oficii administrative au foststabilite in fiecare regiune gi chiar in fiec are cetate4e .

De aseme nea, mulEi contabili, inal;i func;ionari 9ivicari ai prefecfilor se ocupau de foarte puline pro-

bleme de interes civil, insi de foarte multe condam-

nlri gi proscrieri, iar confisclrile de nenumdrate bunuriau devenit, nu ag Spune frecvente, Ci continue; intimpul incaslrilor impozitelor nici nedreptlfile de

nesuportat lnu lipseau]. 5. Nici [taxeleJ care priveau

intrejinerea soldagilor nu mai puteau fi suportate5o.

56 LACTANTIU

insatiabili avaritia thesauros numquam minui volebat, sed

semper extraordinarias opes ac largitiones congerebat, ut ea

quae recondebat, integra atque inviol ata servaret. 6- Idem

cum variis iniquitatibus immensam faceret caritatem, legem

pretiis rerurn venalium statuere conatus est. 7 ' Tunc ob

exigua et vilia multus sanguis effusus, nec venale quicquam

metu apparebat et caritas multo deterius exarsit, donec lex

necessitate ipsa post multorum exitium solveretur. 8- Huc

accedebat iniinita quaedam cupiditas aedificandi, non minor

provinciarum exactio in exhibendis operariis et artificibus

Lt plaustris omnibus quaecumque sint fabricandis operibus

neces saria. 9. Hic basilicae, hic circus, hic rnoneta, hic

armorum fabrica, hic uxori domus, hic filiae. Repente magna

pars civitatis exciditur. Migrabant omnes cum coniugibus ac

iiberis quasi urbe ab hostibus capta. 10. Et cum perfecta

haec fuerant curn interitu provinciarum, ,,non recte facta

sunt,, aiebat ,,alio modo fiant." Rursus dirui ac mutari necesse

erat iterum fortasse casu ra. lta semPer dementabat Nicome-

diam studens urbi Romae coaequare. 11. Iam illud Praetereo,

quam multi perierint Possessionum aut oPum gratia' Hoc

enim usitatum et fere licitum consuetudine malorufll. 12- Sed

in hoc ilud fuit praecipuum, quod ubicumque cultiorern

agrum viderat aut ornatius aedificium, iam parata domino

DBSPRE MOARTEA PERSECUTORII.OR

'l'()t Diocle[ian, dintr-o nepotolittr avari;ie, nu doreanicicldatt st-gi vadtr diminuate averile: Iner€u adunalrogtr[ii li fonduri irnense, pentru ca tot ce puneatlcoparte str fie ptrstrat intreg gi neatins. 6. Tot el,tlcoarece prin diferite abuzuri provocase o incontro-lrrbiltr inflagie , ? incercat se impunl o lege a prefurilormtrrfurilor. 7. Atunci, din cavza unor produse mirunte.,si ftrrtr valoare, s-a vtrrsat mult s2nge gi, de teama pe-c-lepselor, nimic nu mai era scos la vinzare, preturilecrescind foarte mult, pinl cind, duptr rnoartea mul-trrra, prin chiar forla lucrurilor, legea a incetat sI se

mai aplice'r. 8. La acestea se adtrugau acea dorinltrnemtrsurattr de a construi gi impozitele deloc micismulse provinciilor pentru intrefinerea muncitorilor,megterilor gi carelor de tot^ felul, care erau necesarela executarea lucrtrrilor. 9. Aici [se ridicaul bazilici,dincolo un circ, aici o monetlrie, dincolo o fabrictrde arme, aici o castr sofiei, dincolo o castr pentrufiica sa. in scurt timp o mare parte a cetelii a fostdemolatl. To[i [ocuitorii] plecau din orag in mastr

impreuntr cu sofiile gi copiii lor, c gi cum orapulle-ar fi fost cucerit de ctrtre dugmani. 10. lar cindtoate aceste construclii erau termin ate, ducind laruintr provinciile, imptrratul ' spun ea,: ,Nu au fostftrcute a;a cum trebuie, facegi-le in alt fel !". Trebuiadeci ca aceste edificii, care uffnau poate str fie ddri-mate a doua oard,, str fie distruse 9i reflcute. Nu puneaniciodatd, capdt nebuniei, strtrduindu-se sI factr dinNicomedia o a doua Romtr52. 11. Trec sub ttrcereacum c2t de mul$ au fost cei care au murit din cavzaposesiunilor gi averilor lor. Duptr obiceiul [imptrra-

;ilorl tictrlogi, aceastd, practictr aiunsese sI fie folosittrgi chiar considerat tr legald. 12. instr Dioclefian aveaun obicei aparte, in sensul cd, oriunde vedea unogor mai bine cultivat sau o clldire mai eleganttr, pe

loc era pregltittr acu zalia gi pedeapsa capitall pentru

57

,8

calumnia et Poenasine sanguine.

LACTANTIU

capitalis, quasi non posset raPere aliena

8

1. Quid frater eius Maximianus, gui est dictus Herculius ?

Non dissimilis ab eo: nec enim possent in amicitiam tam

fidelem cohaerere, nisi esset in utroque mens una' eadem

cogitatio, parvoluntas, aequa sententia. 2. Hoc solum diffe-

rebant, quo d avaritia maior in altero fuit, sed plus timiditatis,

in altero vero minor avaritia, sed plus animi, non ad bene

faciendum sed ad male - !' Nam cum ipsam imperii sedem

teneret Italiam subiacerentque opulentissimae provinciae,

vel Africa vel Hispania, non erat in custodiendis opibus tam

diligens, quarum ilti copia suppetebat.4. Et cum opus esset,

non deerant locupletissinni senatores qui subornatis indiciis

affectasse imperium dicerentur, ita ut effoderentur assidue

lumina senatus. Cruentissimus fiscus male Partis opibus

;ii;;tu,. ,.Iam libido in homine pestifero non modo ad

corrumpendos mares quod est odiosum ac detestabile, verum

etiam ad violandas primorurn filias. Nam quacumque iter

fecerat, avulsae a cornplexu parentum virgines statim praesto.

6. His rebus beatum se iudicabat, his constare felicitatem

imperii sui purabar, si libidini et cupiditati malae nihil

denegaret. 7. constantium praetereo, guoniam dissimilis

ceterorum fuit dignusque qui solus orbem teneret.

DESPRE MOARTEA PERSECUTORILOR

stlpnnul lor, ca gi cum nu ar fi putut lua averilealtuia fdril, vtrrsare de singe.

8

1. Ce str nnai vorbesc despre fratele stru Maxi-mian , care a fost numit Herculiuss3 ? Nu se deosebeacu nimic de €1, clci nu i-ar fi putut lega o prietenieamt de solidtr dacd nu ar fi avut aceeagi judecattr,aceleagi ginduri, vointtr egald gi plreri asemtrntr-toare54. 2. Se deosebeau doar intr-o singurl privin;tr :

Diocle[ian era foarte lacom, dar foarte fricos, in timpce Maximian era mai pugin lacom, dar era plin decutezanle, instr nu c2nd trebuia sI factr bine, ci doaratunci c2nd strv2rgea rtrul55. 3. Ctrci degi delineapartea cea rnai importanH a Imperiului, Italia, giavea sub sttrpinire provinciile cele mai bogate, caAfrica gi Hispania, [MaximianJ nu era atit de dornicde a ptrstra bogltiile pe care le avea la dispozigie dinbelgug. 4. lat dacl, era nevoie, ru lipseau senatoriifoarte boga;i, despre care se spunea, pe baza unordenunturi, cd ar fi urmtrrit str puntr mina pe putere,ara incit ,,luminile" Senatului erau neostoit depo-sedate de averi. Fiscul m2njit de foarte mult s2ngeer^ plin de bogllii pe nedrept adunate. 5. C2t desprepofta [care-l devoral pe acest om abject, [ea sttrtea]nu numai in coruperea tinerilor - ceea ce este odiosgi detestabil -, ci chiar in siluirea fiicelor cettrtenilorde prim ran g'6. CIci oriunde se ducea, de indattr [i seofereauJ fecioare smulse cu forga din bra;ele ptrrin-

lilor. 5. El se considera fericit gi socotea ctr prosperi-tatea domniei sale era asigurate dacd nu refuza nimictictrloaselor sale pllceri pi pofte . 7. in ceea ce-l pri-vegte pe ConstantiussT, nu am nimic de spus, deoa-rece, deosebindu-se de ceilalgi, a fost singurul vrednicstr conductr [imperiulJ lumii58.

59

50 LACTANTI IJ

9

1. Alter vero Maximianus, quem sibi generum Diocletianus

ascive rat, non his duobus tantum quos tempora nostra

senserunt, sed omnibus qui fuerunt rnalis peior- 2- Inerat

huic bestiae naturalis barbaries, efferitas a Romano sanguine

aliena r* 11ol mirum, cum mater eius Transdanuviana infes-

tantibus Carpis in Daciarn novatrn transiecto amne confu-

gerat. i.Erat etiam corpus moribus congruens, status celsus,

caro ingens et in horrendam magnitudinem diffusa et inflata.

4. Denique et verbis et actibus et aspectu terrori omnibus

ac formidini fuit. Socer quoque eum metuebat acerrifile :

cuius timoris haec fuit causa . ,- Narseus rex Persarum con-

citatus domesticis exemplis avi sui Saporis ad occupandum

orientem cum magnis copiis inhiabat.6. Tunc Diocletianus,

ut erat in omni turnultu meticulosus animique deiectus,

simul et exemplum valeriani timens, non ausus est obviam

tendere, sed hunc per Armeniam misit ipse in Oriente

subsistens e[ aucupans exitus rerum . 7. Ille insidiis usus

barbaros, quibus rnos est cum omnibus suis ad bellum

pergere, multitudine impeditos et sarcinis occuPatos non

difficiliter oppressit fugatoque Narseo rege reversus cum

praeda et manubiis ingenitibus sibi attulit superbiam, Dio-

cletiano timorem. 8. In tantos namque fastus post hanc

victoriam elevatus est, ut iam detrectaret Caesaris nornen.

euod cum in litteris ad se datis audisset, truci vultu ac voce

DIiSPRIi MOARTEA PERSNCTITORILOR

IL. Cit despre celilalt Maximian [Galerius]5e, pe

care Diocle$an ti-l flcuse ginere, a fost mai rlu nucloar dec2t cei doi [tirani] p. care timpurile noastrei-au cunoscut, ci decit togi ticllogii care au existat[vreodatdl.2. Colcliau in el cruzimea naturald a uneifliare gi o sllblticie strlinl s2ngelui roman. Nu-i demirare, clci mama sa, o femeie de dincolo de DunIre,fugise, trecind fluviul, dupl ce carpii au nlvilit inNoua Dacie5o. 3. Chiar gi fizicul lui era pe mlsuracaracterului : statura inalttr, o rnastr uriagl de carnetumefiati, gi rlspinditl pe imensul sIu corp dezgus-ttrtor. 4. Pe scurt, bf;ga spaima gi frica in togi gi prinvorbe, gi prin fapte, gi prin privire. Chiar fi socrul sIuse temea groaznic de el, din pricina urmtrtoarei in-t2mpltrfi:5. Narseus6t, regele pergilor, urm2nd exem-plul familiei sale gi al bunicului siu, Sapor62, dorea str

ocupe Orientul cu o numeroasl armatd63. 6. Atunci,Dioclefian, care in orice confruntare era govlielnicgi lipsit de curaj, temindu-se in acelagi timp gi desoarta avutl de Valerian, nu a indriznit sI i se im-potriveasctr regelui Narseus, ci l-a trimis pe ginereleslu prin Arrnenia ca str-l atace, el rlminlnd in Orientgi agteptind sfirgitul evenimentelor. 7. Galerius, orga-nizind ambuscade, i-a invins foarte ugor pe barbari,care se migcau greu din cauza mulgimii lor gi erauimpovdrali de bagaie clci au obiceiul sI plece larizboi cu tot ce 2u -, gi, punindu-l pe fugl pe regeleNarseus, s-a intors plin de trufie cu pradd, gi cu foartemulgi bani obginuli din vinzarea pIrfii din pradi, ce-irevenise, btrgind spaima in Diocletian. 8. Dupd aceastdvictor ir6o , trufia sa a crescut pintr acolo incit dispre-

[uia pi titlul de Caesar65. Cind a auzit acest titlu, intr-oscrisoare adresatl lui, a strigat cu un aer furios gi cu

6t

62 LAcTANTI u

terribili excl amabat : ,,Quousque Caes ar?" . 9. Exinde insolen-

tissime agere coepit, ut ex Marte se procreatum et videri et

dici vellet Bmquam alterum Romulum maluitque Romulam

matrern stupro infam are, ut ipse diis oriundus videretur.

10. Sed differo de factis eius dicere, ne confundam tempora.

postea enim quam nornen imperatoris accepit, exuto socero'

tum demum furere coepit et contemnere omnia. ltr'- Diocles -<sic> enirn ante imperium vocabatur - curn rem publicam

talibus consiliis et talibus sociis everteret, cum pro sceleribus

suis nihil non mereretur, tamdiu tamen surnrna felicitate reg-

navit, quamdiu manus suas iustonrm sanguine non inquinavit.

lz. euam vero causam persequendi habuerit exponarn.

10

1. Cum ageret in partibus Orientis, ut erat Pro timore

scrutator rerurn futurarurn, immolabat pecudes et in ieco-

ribus earum ventura quaerebat. 2. Tum quidem ministrorum

scientes dominum cum adsisterent immolanti, imposuerunt

frontibus suis immortale signum: euo facto fugatis daemo-

nibus sacra turbata sunt. Trepidabant aruspices nec solitas

in extis notas videbant et quasi non litassent saepius immo-

labant . j. Verum identidem mactatae hostiae nihil osten-

debant, donec magister ille aruspicum Tagis seu suspicione

seu visu ait idcirco non respondere sacra, quod rebus divinis

profani homines interessent. 4. Tunc ta furens sacrificare

non eos tantum qui sacris ministrabant, sed universos qui

DESPRE MOARTEA PERSECI.ITORILOR 63

o voce insptrimlnttrtoare : ,,Pind. cind [voi fi numit totJ

Caesar?'.9. Apoi a inceput sI se poarte foarte arogant,inclt dorea str treacil, drept un al doilea Romulus gi

sI fie numit fiul lui Marte, preferind sI-i discreditezereputagia Romulei, rnama, sa, numai ca si aparl dreptcobordtor din 2ei66.10. Dar voi vorbi [in altd, parteldespre faptele acestuia, ca sI nu amestec perioadele detimp. Duptr ce, inllturindu-gi socrul, a primit titlulde imp drat67 , a inceput sl-gi iasl cu totul din mingi gi sIle dispretuiascl pe toate. 11. Diocles - clci <aga) senumea [Dioclegianl inainte de a ajunge impirat"-, degiducea la ruinl statul cu asemenea planuri gi astfel dealiaEi gi degi nu a cigtigat nimic prin crimele sale, adornnit totugi in cea mai mare fericire atdt timp cdtnu ti-a intinat miinile cu singele celor drep1i68. 12.Voi ardta ce motiv a avut de fapt pentru a-i persecuta.

10

1. Pe cind se afla in provinciile orientale, fiindpreocuptt, de frici, si-gi cunoascl viitorul, sacrificaanirnale gi cluta semne prevestitoare in ficatul victi-melor. 2. Atunci, cXEiva dintre slujitorii sli care-Lcunoscuserl pe Domnul, in timp ce il asistau pe celcare fd,cea sacrificiul, gi-au flcut pe frun[ile lor sem-nul nemuritor6e. Acest gest, izgonind demonii, a tul-burat ritualurile [plginel. HaruspiciiTo se agitau dezor gi nu vedeau in mtrruntaie semnele obignuite $i,ca gi cum sacrificiul nu ar fi avut loc, sacrificau dinnou. 3" Dar, in acelagi fel, animalele jertfite in conti-nuare zeilor nu au artrtat nimic , pind, cind faimosulTages7l, mai-marele haruspicilor, fie btrnuiod, fievd,zdnd ceva, a spus ctr sacrificiile nu dau un rlspunsdeoarece la ceremoniile religioase asisttr oafileni pro-fani. 4. Atunci, innebunit de urI, [Dioclelianl a po-runcit ca nu numai cei care celebrau serviciul religios,

64 LACTANTI U

erant in palatio iussit et in eos, si detrectassent, verberibus

animadverti, datisque ad praepositos litteris, etiam milites

cogi ad ne fanda sacrificia praecepit, ut qui non paruissent,

miiitia solverentur. j. Hactenus furor eius et ka processit,

nec amplius quicquam contra legern et religionem dei fecit.

6. Deinde interiecto aliquanto tempore in Bithyniam venit

hiematum eodemque tum Maximianus quoque caesar in-

flammatus scelere advenit, ut ad persequendos christianos

instigaret senem vanum, gui iam principium fecerat. cuius

furoris hanc causam fuisse cognovi.

t1

1. Erat mater eius deorum montium cultrix. Quae cum

esset mulier admodum superstitiosa, dapibus sacrificabat

paene cotidie ^c

vicanis suis epulas exhibebat. Christiani

abstinebant, et illa cum gentibus epulante ieiuniis hi et

orationibus insistebant. 2. Hinc concepit odium adversus

eos ac filium suum non minus superstitiosum querelis

muliebribus ad tollendos homines incitavit' 3. Ergo habito

inter se per totam hiemern consilio cum nemo admitteretur

et omnes de summo statu rei publicae traclari arbitrarentur,

diu senex furori eius repugnavit ostendens quam perni-

ciosum esset inquietari orbem terrae, fundi sanguinem mul-

torum; illos libenter mori solere ; satis esse si palatinos

tantum ac milites ab ea religione prohiberet. 4. Nec tamen

DI.:SPRH MOARTHA PI.:RSECUTORILOR 65

t'i ,si to[i cei care se gtrseau in palat sI aducl jertfe,irrr dactr ar fi refuzatt str fie pedepsiti cu bicele. Prinorclinele scrise date [de el] comandanEilor, t-a con-strlns pl,nd. gi pe soldagi sI participe la sacrificiilerrelegiuite , iar daci acegtia ar fi refuzat, [trebuiau] sIt'ie eliberati din serviciul militarTz. 5. Pind aici a ajunsrrebunia gi ura acestuia, gi nu a flcut nimic mai gravimpotrrva legii gi religiei lui Dumnezeu. 6. Mai apoi,clupi cdtva timp, [Diocle;ianJ a venit in Bithynia ca

s:I-gi petreacl iarna73, gi tot acolo a ajuns gi cezarvlMaximian [Galerius], aprins de dorinla nelegiuitl de

a-l instiga pe bltrinul glunos care deja luase primelemisuri pentru a-i persecuta pe cregtiniTa. Am aflat [gilcare a fost cauza nebuniei acestuia.

11

L. Mama sa, adoratoare a zeilor munlilor gi femeiefoarte superstitioas d" , oferea aproape in fiecare ziospele in cinstea zeilor gi dldea de mincare compa-triogilor ei. Cregtinii nu luau parte la aceste ospete, cise dedicau postului gi rugtrciuniloq in timp ce ea se

osplta cu pig2nii. 2. Din a.ceastd, cauzd,, [Romula] a

inceput sI-i urascl pe cregtini $i, prin tinguiri fe-meiegti, l-a intlritat ti pe fiul ei, ou mai pulin super-stifios, sl-i omoare pe acegti oameni. 3. Aga cL, toatd,

iarna au avut loc discugii la care nimeni nu era admisgi la care toli considerau cd, sunt dezbdtute proble-mele cele mai insemnate ale statului. Btrtrl,nul [impd-ratl a [inut piept mult timp furiei celuilalt, ardtindu-iclt de periculos ar fi sI tulbure pacea intregii lumi,sI verse singele atator oameni; li-a amintitJ cd acei

[cregtinil obignuiesc sI moarl de bunlvoieT6 gi cd arfi suficient dacl i-ar opri de la aceastd, religie pe ceidin palat gi pe soldagi. 4. Totugi, nu a putut domoli