ION CHINEZU- LITERARY FRIENDSHIPS Mirela-Iulia Cioloca 05 76.pdf · pare cĈ „Dl Lucian Blaga a fost numit prin chemare profesor titular la catedra de Filosofia culturii de la Facultatea

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

556

Section: Literature

ION CHINEZU- LITERARY FRIENDSHIPS

Mirela-Iulia Cioloca PhD Student, ”Petru Maior” University of Tîrgu Mureș

Abstract: Beginning with the motto "Friendship counts", I tried to identify the coordinates of Ion Chinezu's personality, who gathered around "Gând românesc" ("Romanian Thought") publication

the writers of the time, but he also managed to keep friendships with some of these people. In

what kind of circumstances had friendships flowered? Did they actually represent the framework

of the publications development? Have they kept its longevity? One thing they certainly did was to bring out Ion Chinezu's sensibility.

Some of the friendships had as a common element the desire to bring Romanian and Hungarian

nationalities closer, they were opportunities for spreading creative energies. The attraction exercised by the literary critic stems from the memories of his descendants, who always see him

concerned with cultivating the spirit - both of himself and of others.

Keywords: friendship, publication development, creative energy, cultivation, spirit.

Motto: „Prietenia contează“1

Spațiu al întâlnirilor intelectuale din perioada interbelică, al culegerii știrilor, al

verificării acestora, locul destinat erau cafenelele consacrate din Bucureștiul interbelic:

Corso, Capșa,Cafe de la Paix, Grand, situate pe Calea Victoriei2.Importante instituții

literare, cafenelele au jucat un rol istoric în secolul al XIX-lea. Datorită faptului că puneau

la dispoziție atât informația orală cât și cea printată, au fost asemănate cu agora grecească

unde se prezentau și se dezbăteau opiniile publice. Cafenelele literare erau instituții cheie

ale literaturii moderne, dar și subiectul nenumăratelor anecdote, schițe comice, scrise în

special pentru ziare. Fiecare cafenea literară își avea propria complexitate, gradul său de

lux sau dezordine nonșalantă, propria clientelă cu specificul orientării politice3. Cafeneaua

literară Capșa Ŕ asociată poetului simbolist Ion Minulescu- devine locul disputelor literare

dintre curente și reprezentanții săi4.

Povestind despre braseria Corso, aflată pe Calea Victoriei în Bucureşti, loc de

întâlnire al scriitorilor în perioada interbelică, Vlaicu Bârna îl remarcă pe Ion Chinezu în

compania lui Emil Cioran şi Petre Ţuţea. Aici întâlnirile se lungeau şi după miezul nopţii,

iar atmosfera era plină de voioşie. Petre Ţuţea povestea despre procesele cu ţăranii din

Cluj-Napoca, de pe vremea studenţiei sale, iar Chinezu era fascinat de personalitatea şi

scriitura lui Cioran. Împreună cu cei trei, Vlaicu Bârna a colindat Calea Victoriei de mai

multe ori până la sosirea dimineţii, angrenaţi în discuţii. Evocând Clujul anilor '20,

menţiona că prietenia cu profesorul Ion Chinezu, dar şi cu Lucian Blaga, se încadra

1Această sintagmă o găsește G. Țepelea reprezentativă pentru Ion Chinezu în contextul revistei „Gând

românescŖ, afirmație apărută în Gabriel Țepelea, Așteptând...,Însemnări periodice 1978-1979, Însemnări

periodice 1981-1982, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1997, Editura Cogito, Oradea, 1997, p.191. 2Dan Ciachir, În lumea presei interbelice,Editura Timpul, Iași, 2008, pp.52-53.

3Marcel Cornis- Pope (ed.), John Neubauer, History of the literary cultures of East-Central Europe, Junctures

and disjunctures in the 19th and 20th centuries, Volume III: The making and remaking of literary

insitutions,John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/ Philadelphia, 2004, pp.21-22. 44Ibidem.



557

Section: Literature

printre „legăturile de inimăŖ5. Imaginea lui Ion Chinezu printre contemporanii săi este

una agreabilă, care stârneşte doar amintiri plăcute. Care este motivul? Probabil trăsăturile

personalității sale, care emanau o atracție. Deși a ajuns om cu reputație, nu a lăsat să iasă

din străfundurile sufletului său niciodată vreo izbcnire a mândriei, orgoliului,

superiorității intelectuale, cu toate că cea din urmă se întrezărea în mijlocul discuțiilor,

nefiind însă un motiv al desconsiderării celorlalți. Timpul petrecut în oraşul principal al

ţării, neducând la o reşedinţă permanentă, l-a plasat printre „oaspeţi ai capitaleiŖ, însă un

„universitar activŖ, recunoscut pentru meritul de conducător al revistei „Gând românescŖ,

în care debutase tânărul scriitor Pavel Dan6.

Pe un fond al unui spirit glumeț se creiona individulitatea lui Ion Chinezu în

mijlocul prietenilor săi. Potrivit lui Molter Károly, care glumea întotdeauna cu plăcere cu

Ion Chinezu „Gluma este o chestiune de dispoziție, de atmosferă, de anturaj, deci de un

anume prilej și apoi și de prietenie, de sinceritateŖ7. Umorul făcea parte din trăsăturile

criticului, însă se diferenția de umorul întâlnit la tot pasul, fiind unul ales: „Umorul lui

ținea de zonele înalte ale spiritului, infirmând o prejudecată nedreaptă care-i considera pe

ardeleni greoi și incapabili de a gusta deliciile subțiri ale poanteiŖ8.

Ion Chinezu- Lucian Blaga

Fiu de preot din Ardeal, Lucian Blaga a fost interesat încă de pe băncile școlii de

lecturile filozofice, în special de cele germane. Personalitatea sa a ajuns să se

perfecționeze în contextul german, deoarece a studiat Universitatea la Viena, unde a

realizat și un doctorat în filozofie. Fiind poet și filosof, „aceste două moduri ale spiritului

cresc organic, hrănindu-se din aceeași sevă comună a personalității saleŖ9. Chinezu a fost

un susținător al creației lui Blaga, iar revista „Gând românescŖ un pilon pentru opera

blagiană. Încă de pe vremea studenției lui Chinezu la București, când Blaga a făcut o

vizită prietenilor săi, iar criticul transilvănean se afla printre ei, iese la iveală firea emotivă

a poetului: „Căci Blaga, cu toată marea încredere în steaua lui și cu toată siguranța

creșterii și împlinirii ca la o stalagmită, se deprima ușor și era sensibil la ambianța de

prietenie și de receptivitateŖ10

. Iată cum, asemenea fluviilor care au nevoie de seva

râurilor pentru a supraviețui, chiar și marii creatori își trag energia din alte surse. Ion

Chinezu a fost una dintre aceste surse care l-au sprijinit pe poet și, după cum amintește

Vasile Băncilă, „a încurajat multe talente și i-a fost de ajutor chiar și unui om ca Lucian

BlagaŖ11

.

Poetul făcea parte din categoria elitelor, preocupate de cultivarea spiritului.

Dorința pe care o avusese- de a urma o carieră universitară se lăsase mult așteptată. Clujul

de după unire primise o recunoaștere internațională datorită dezvoltării cadrului academic,

iar Universitatea din Cluj „a devenit o sursă de concurență pentru mulți, punâdu-se în

lucru strategii complexe pentru a deveni o elită a eliteiŖ12

. În 25 mai 1935, Ion Chinezu îi

scrisese lui Basil Munteanu :„Blaga e dezolat că e nevoit să trăiască în străinătate și

5Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso, Editura Polirom, Bucureşti, 2014, p. 81.

6Ibidem. 7Beke György, Fără interpret, Convorbiri cu 56 de scriitori despre relațiile româno- maghiare, Editura

Kriterion, București, 1972, p. 43. 8Lucian Valea, Oameni pe care i-am iubit, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2004, p.66.

9Ion Breazu,Literatura Transilvaniei, Studii.- Articole.- Conferințe., Casa Școalelor, 1944, p. 354.

10 Vasile Băncilă, Studenția bucureșteană a lui Ion Chinezu, Biblioteca Centrală Universitară, Cluj- Napoca,

Fond Dan Culcer 110, 197?, p.6. 11

Ibidem, p. 6. 12

Lucian Nastasă, Intelectualii și promovarea socială (Pentru o morfologie a câmpului universitar), Editura

Limes, Cluj-Napoca, 2004, p.134.



558

Section: Literature

dorește mult să ajungă profesor la Cluj, la estetică literarăŖ13

. Amintindu-l pe Liviu Rusu,

elev al rectorului de la vremea respectivă, care își susținuse teza de doctorat în estetică și

aspira de asemenea la catedră, Ion Chinezu îl consideră un obstacol în calea marilor

oameni precum Blaga, Vianu, la al căror nivel nu se ridică nici pe departe. Este astfel

conștient de nedreptățile care se țes în jurul valorilor: „mi se pare că asistăm încă o dată la

paradoxul ridicol ce caracterizează întreaga noastră viațăŖ14

. Nu doar Chinezu este trist cu

privire la incapacitatea sistemului de a recunoaște un om precum Blaga și de a-i acorda un

post demn de el. Octav Șuluțiu simte același lucru, într-o țară în care energiile creatoare al

oamenilor de valoare nu sunt folosite în beneficiul tuturor și unde „suntem obișnuiți să

vedem oamenii nelalocul lorŖ15

. Iar faptul că poetul ajunge să își scrie opera departe de

țară îl găsește dureros. În plus, „ce infinit mai mult folos ar fi tras intelectualismul lacunar

al acestei țări, dacă Lucian Blaga ar fi avut o catedră universitară...Ce minunate generații

de cugetători ar putea scoate Lucian Blaga ca profesor universitarŖ16

. Entuziasmul lui

Octav Șuluțiu cu privirea la publicarea celui de-al treilea volum de filozofie al lui Blaga-

Cenzura transcedentală se încovoaie sub povara suferinței morale provocate de

tratamentul care i se acordă poetului, care ajunge în acest mod să nu ofere țării „decât

reflexul aureolei ce i-o pune opera luiŖ17

. De pregătirea sa ar fi putut beneficia generații

de învățăcei: „Marea lui pregătire filozofică și mai ales virginalitatea gândirii lui sunt

absolut necesare tineretului nostru universitarŖ18

. Limbajul folosit de criticul literar într-o

ulterioară analiză nu exprimă suficient revolta de care e cuprins: „căci nu trebuie ca acest

mare creator de filozofie să solicite o catedră ca orice mediocru papagal poreclit doctor în

filozofie, ci trebuie imediat chemat să intre într-o Universitate, atât de rar onorată de

prezențe serioase și căreia prezența lui i-ar înălța, cu mult, prestigiulŖ19

. După acestea, se

pare că „Dl Lucian Blaga a fost numit prin chemare profesor titular la catedra de Filosofia

culturii de la Facultatea de Litere, pe data de 1 Oct. 1938Ŗ20

. Din 1939 Blaga va ocupa

această catedră, iar prietenia dintre Blaga și Chinezu se va întări. Deși G. Bogdan- Duică

va manifesta împotriviri în ceea ce privește contribuției lui Blaga la revista „Gând

românescŖ, Chinezu avea propria opinie formată asupra operei poetului, pe care va ajunge

să o analizeze criric.

Ce puncte comune găsim la cei doi- la Chinezu și Blaga? Ambii au fost demni de

o catedră universitară. Blaga și-o dorise cu ardoare, dar a avut de înfruntat o serie de

piedici. Chinezu a ajuns să activeze o vreme, dar nu titular, ci înlocuitor. Cei doi prieteni

însă erau vrednici de a face parte dintr-un corp didactic al unei universități. Totuși,

destinul nu le-a hărăzit aceasta decât într-o anumită măsură, probabil pentru că nu se

potriveau cu vremurile în care trăiau. După cum afirmă Mircea Popa, poetul a avut prima

dată parte de recunoaștere europeană, ceea ce a marcat de fapt reușita sa în țară : „în cazul

său totul s-a petrecut invers: cucerirea patriei s-a făcut după cucerirea Europei și a trebuit

să ajungă mai întâi un nume cunoscut și impus în exterior, ca să fie acceptat în interiorŖ21

.

În concepția aceluiași critic, obstacolele pe care soarta i le punea în cale nu i-au dăunat, ci,

din contră, l-au propulsat spre desăvârșirea carierei sale. Se adaugă apoi „un formidabil

13

B. Munteanu, Corespondențe,Ethos, Paris, 1979, p. 296, apud Lucian Nastasă, Intelectualii..., p.144. 14

Ibidem. 15Octav Șuluțiu, Idei-oameni-fapte: Lucian Blaga, în „FamiliaŖ, seria III, anul I, nr. 2, aprilie 1934, p.102. 16Ibidem. 17Ibidem. 18

Octav Șuluțiu, Idei-oameni-fapte: Lucian Blaga, în „FamiliaŖ, seria III, anul II, nr. 3, iunie 1935, p.102. 19Ibidem. 20Florian Ștefănescu-Goangă, Darea de seamă asupra anului școlar 1937-1938, în „Anuarul Universității

„Regele Ferdinand IŖ din ClujŖ, Tipografia „Cartea RomânescăŖ, Cluj, 1939, p. 18. 21Mircea Popa, Lucian Blaga și contemporanii săi, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 75.



559

Section: Literature

noroc: în tot acest drum spre scopul tinereții sale a fost flancat de oameni care l-au iubit,

care i-au recunoscut valoarea și care s-au bătut pentru impunerea ei. Unul dintre ei a fost

Sextil Pușcariu, un altul a fost Ion Breazu, dar și...Ion Chinezu...Ŗ22

Ce altceva îi mai unise pe Blaga și Chinezu? „Credința lor înaltă în forța

cuvântuluiŖ23

, care a rămas aceeași pe toată perioada vieții lor. Pentru Ion Chinezu,

Lucian Blaga reprezenta „prietenul totalŖ24

, față de care avea înalte sentimente de respect

profund, conștient fiind că această prietenie îl costă enorm: „E o adevărată nenorocire să

trăiești în preajma unui om mare. De exemplu cazul meu cu Blaga. Mă obosește, mă

copleșește, mă absoarbe ca o ventuză. E un ritm de respirație, pe care nu-l pot suporta.

Scos din făgașul obișnuințelor zilnice nu pot lucra nimicŖ25

. Comparația cu activitatea lui

Blaga îi creează criticului sentimentul nimicniciei: „Pe orice pun mâna mi se pare

veșted...în comparație cu ce gândește și scrie Omul acesta!Ŗ26

. Chinezu mărturisește că a

devenit mai conștient de „osânda singurătății care e partea omului de excepțională

măsură. Am înțeles mai profund ca oricând Luceafărul lui EminescuŖ27

. Deși au păstrat

legătura mai mult prin corespondență, cei doi prieteni au reușit să mențină flacăra

prieteniei, criticul demonstrându-și opinia conform căreia: „condiția cunoașterii adevărate

a unui om mare e distanțaŖ28

. Dar, pe de altă parte, Chinezu observă că experiența

cunoașterii unei personalități este marcată mai mult de compătimire, nicidecum de

gelozie, remarcând costul enorm al creației și zbuciumul la care este supus creatorul.

Chiar dacă Lucian Blaga a lipsit din Cluj în perioada de entuziasme, de căutări și

de crize, Ion Breazu și Ion Chinezu, cei doi critici importanți ai Clujului reușesc să insufle

generației tinere de după 1930 respectul și admirația față de personalitatea ta,

comentându-l admirativ și impunându-l29

. De fapt ei erau considerați prietenii lui Blaga,

fiind cei doi din Transilvania a căror părere era apreciată de poet30

. Lui Chinezu îi trimite

Blaga corecturi ale piesei Avram Iancu pentruaface demersurile în vederea publicării, la

Chinezu apelează pentru a-i organiza sărbătoarea de după reluarea piesei la București, în

194331

.

Ion Chinezu- Pavel Dan

După cum îl numește Olimpiu Boitoș, scriitorul este „vigurosul Pavel Dan, autorul

unor nuvele de un realism crud dar și de rară vigoare epică, în care palpita viața

elementară și stăpânită de superstiții a Românilor din Câmpia TransilvanieiŖ32

. Pentru

Pavel Dan existența sa este scrisul însuși, după cum declară în Jurnal: „Aș vrea să mă

retrag pentru totdeauna din vârtejul lumii, să trăiesc liniștit la umbra pomilor, să stau să

citesc, să scriu-mult-asta e viața mea, scrisul; fără să scriu, pentru mine nu există viațăŖ33

.

Datorită acestei îndeletniciri ajunge să îl cunoască pe Ion Chinezu. Din scrisorile lui Pavel

Dan către Ion Chinezu se poate desprinde un portret moral al scriitorului, dar se

22Ibidem. 23Lucian Valea, op. cit., p. 72. 24Ibidem. 25 mărturisire datată 17.IX.1938, apărută în „TribunaŖ, 1.11.1968, apud Lucian Valea, Oameni pe care i-am

iubit, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2004, p. 72. 26Ibidem. 27Ibidem. 28Ibid. 29 Petru Poantă, Clujul interbelic. Anatomia unui miracol, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, p. 137. 30

Gabriel Țepelea, op. cit., p. 192. 31

Ibidem, pp.192-194. 32

Olimpiu Boitoș, Progresul cultural al Transilvaniei după Unire, Tipografia „Cartea Românească din ClujŖ,

Sibiu, 1942, p.67. 33

Pavel Dan, Jurnal, Ediție îngrijită și prefață de Sergiu Pavel Dan, Editura Dacia, Cluj, 1974, p. 27.



560

Section: Literature

alcătuiește, de asemenea, traseul prieteniei celor doi. În 1933, Pavel Dan, profesor pe

atunci la Liceul „Sf. VasileŖ din Blaj, îi mărturisește că nu a pierdut nicio ocazie de a-l

căuta pe criticul literar ori de câte ori a trecut prin Cluj. Nu l-a găsit în repetate rânduri,

dar află ulterior că se mutase. În lipsa unui mentor literar la Blaj, scriitorul găsește în

Chinezu persoana de încredere căreia să îi acorde privilegiul de a-i citi primul nuvela

Poveste țărănească34

. Dacă în 1933 adresarea lui Pavel Dan era formală, subliniind

aprecierea pe care o avea față de Chinezu, „Mult Stimate Domnule ProfesorŖ35

, iar

încheierea se încadra în același palier, „Cu deosebită stimăŖ, „Cu deosebită considerațieŖ,

din 1934 formalismul dispare: „Dragul meuŖ, „Dragă IoaneŖ, pentru ca scrisorile să

cuprindă formule adresate unui prieten: „Cu dragosteŖ, „Cu dragŖ, „Te îmbrățișezŖ36

.

Evoluția acestei relații are la bază o deosebită admirație, nealterată de împrejurări. Pavel

Dan păstra comorile literare în principal pentru prietenul său: „Mi se cer lucrări tot mai

insistent din alte părți, dar când cred că scriu ceva bun, zic : „asta e pentru Dl. ChinezuŖ și

o pun deoparteŖ37

. Purta, în același timp, un sfâșietor regret că a ajuns să își împartă opera

și cu alte reviste. Pentru el publicația lui Chinezu avea întâietate. Ar fi preferat să rămână

doar cu „Gând românescŖ: „Dacă D-ta, când ai scos „G.r.Ŗ, ori înainte chiar, mi-ai fi scris

o carte poștală, n-aș mai fi pus-o pe asta38

, pe roate, și nici nu m-aș mai fi risipit, eu și

alții, în atâtea părțiŖ39

.

O existență neliniștită din cauza sărăciei în care se zbătea i-a marcat traseul vieții

sale literare. Dezvăluirea acestei condiții precare o face prietenului său, căruia îi cere într-

un mod hazliu să-l finanțeze în eventualitatea unei achiziții financiare: „Dacă

„subvențiileŖ făgăduite de atâta vreme stau la tine în saci, decât să se bată banii și să-ți

aprindă casa, mai bine dă din ei la oameni necăjiți și nu mă uita nici pe

mineŖ40

.Trimițându-i o parte dintr-o operă a sa, Pavel Dan își găsește scuza în

eventualitatea unei proze rău scrise și îl socotește responsabil pe Chinezu de această

grabă: „vina e a ta, care mă silești de parcă te-ar prinde pe drum cântatul cocoșilor...În

sfârșit, îți dau ce se poate lucra într-o săptămână. Citește, căci cred că are o calitate: nu

plictiseșteŖ41

. Cerându-i lui Chinezu revistele cu însemnările pe care acesta le făcea pe

marginea lucrărilor sale, Pavel Dan își exprimă prețuirea pentru părerile criticului42

.

Sufletul empatic al lui Chinezu reiese din multe împrejurări. Vizitele pe care i le

face lui Pavel Dan la spital sunt un exemplu concludent, fiindu-i mult mai mult decât

critic. Îi era prieten, susținător. În 1937 Chinezu îl cheamă pe G. Țepelea să îl însoțească

la spitalul de oncologie într-o astfel de vizită, atenționându-l să nu îi vorbeascăsă

scriitorului de boala necruțătoare care îl zdrobea încetul cu încetul, ci să îi aducă speranță,

abătându-i gândul spre literatură. Nu obligația îl purta pe criticul transilvănean prin

saloanele spitalelor, ci apropierea sufletească de omul care era Pavel Dan și pe care îl

vedea stingându-se încetul cu încetul. De aceea, divagațiile literare ar fi trebuit să fie de

bun augur, însoțite de prezența unei persoane tinere- un student preocupat de literatură

precum G.Țepelea. Pavel Dan își scrisese nuvela Iobagii pe patul de suferință, obținând

34

Addenda-din corespondența revistei «Gând românesc», Scrisori către Ion Chinezu, în V. Fanache,Gând

românesc și epoca sa literară, Studiu și bibliografie cu un cuvânt înainte de academician David Prodan, Editura

Enciclopedică Română, București, 1973, p. 135. 35

Pavel Dan, op. cit., pp. 160-162. 36

Ibidem, pp. 140-147. 37

Addenda..., p. 137. 38

Este vorba de publicația „BlajulŖ. 39

Addenda…, p. 137. 40

Pavel Dan, op. cit., p. 164. 41

Ibidem, p. 165. 42

Ibidem.



561

Section: Literature

premiu la concursul organizat de România Nouă din Cluj. S-au acordat două premii în loc

de trei- Pavel Dan și V. Papilian. Deși se spera ca Papilian să renunțe la premiul său și să

îi acorde banii celui care avea nevoie de ei pentru tratamentul bolii sale, nu a făcut-o43

.

În amintirea lui G. Țepelea, Ion Chinezu apare mult mai mult decât un mentor

literar pentru cei care au colaborat la revista „Gând românescŖ. Acest lucru este atestat de

arhiva revistei pe care o avusese la îndemână între anii 1967 și 1968, pusă la dispoziția sa

de doamna Petronela, soția criticului, și pe care o studiase. Făcând o comparație cu

Junimea, unde anecdota era pe primul plan, G. Țepelea găsește reprezentativă pentru

criticul transilvănean prietenia. În cercul său nu vârsta sau poziția socială aveau întâietate,

ci relația de prietenie44

. Iar aceasta nu era ieftină, pretindea mult de la sine, dar și de la

ceilalți : „Prietenia lui Ion Chinezu nu însemna însă rabat, ci exigențăŖ45

. Criticul își făcea

însemnări pe marginea mauscriselor primite, a revistelor, căutând mereu metode de a le

îmbunătăți. Deprinderea aceasta consacrată a criticului nefiindu-i străină, Pavel Dan,

apreciindu-i opiniile, era consecvent în cererile sale de a-i trimite însemnările făcute,

procedeu al cunoașterii de sine. În acest fel, „e ușor de presupus cât de departe ar fi ajuns

un astfel de scriitor deschis spre critică și perfectibilitateŖ46

.

Când, în 2 august 1937, moare Pavel Dan, neîmplinind 30 de ani, prietenul lui, Ion

Chinezu, avea 43 de ani și se luptă să îi pună în valoare opera. De aceea se adresează

prietenilor cerându-le părerea, face demersuri la edituri, întreprinde acțiuni pentru ca

văduva lui să primească pensie. Lucian Blaga îi apreciază opera, lucru ce reiese dintr-o

scrisoare expediată din Lisabona în 27 decembrie 193847

.

Ion Chinezu- Avram P. Todor

Neobosit traducător al operei lui Petöfi, Avram P. Todor a fost bibliotecar, specialist

al literaturii maghiare la Biblioteca Academiei din București, profesor de limba și limba

literatura maghiară la Universitatea din București, conferențiar, publicist. Asemeni lui

Chinezu, avea aceeași dorință de a scoate la iveală valorile literaturii maghiare și pentru

poporul român. Ambii împărtășeau iubirea pentru poezia poetului Ady Endre. Deseori, în

timpul plimbărilor pe care le făceau cei doi, deveniți buni prieteni, Chinezu recita din

poetul maghiar. Frământările sufletului său în asemenea momente dezvăluiau

sensibilitatea: „Era un om cu un suflet deosebit de sensibil,...plângea între timp cu un

plâns lăuntricŖ48

.

Avram P. Todor s-a simțit responsabil pentru sporirea interesului românilor în

ceea ce privește literatura maghiară și a maghiarilor pentru literatura română. În concepția

sa, conviețuirea a adus și un lucru bun- crearea unui liant spiritual. De asemenea,

literaturile s-au influențat reciproc. Dacă Avram P. Todor era preocupat de traducerea

autorilor români în maghiară, observând lipsa unui studiu în acest sens49

, Chinezu și-a

manifestat interesul în traducerea literaturii maghiare în română. Se pare că legătura dintre

cei doi prieteni fusese întreținută și de dorința de a facilita apropierea celor două

naționalități: română și maghiară.

43

Gabriel Țepelea, op. cit., p. 190. 44Ibidem, p. 191. 45Ibidem. 46Ibid., p.192. 47

Ibid.

48

Avram P. Todor, Confluențe literare româno-maghiare, Îngrijirea ediției, note și prefață de David Gyula,

Editura Kriterion, București, 1983, p. 359. 49 David Gyula, Moștenirea lui Avram P. Todor în Avram P. Todor, op. cit., p. 12.



562

Section: Literature

Ion Chinezu-Lucian Valea

Cuprinzându-l pe Ion Chinezu printre oamenii dragi ai săi, Lucian Valea și-l

consideră prieten. Declarația din titlul cărții unde e încadrat spune totul- Oameni pe care

i-am iubit. Se va simți legat de critic, îl va audia în diverse ocazii, dar va avea și

oportunitatea să îl întâlnească într-o atmosferă mai apropiată. După anul 1945, când nu va

mai fi diplomat și se va dedica traducerilor, Ion Chinezu vine verile în satul Valea

Vinului, în Munții Rodnei, unde se va întâlni cu Lucian Valea. Într-una din aceste ocazii,

dorind să afle proveniența numelui Chinezu, participă la o lecție de istorie. Astfel, află că

termenul de „judex-judeleŖ era folosit pentru cel care avea în proprietatea sa pământ, era

liber și conducător de obște. La sosirea slavilor, aceștia i-au spus cneaz. Când au venit

ungurii în Transilvania i-au spus „kenezŖ, varianta română pentru chinez. Odată cu

trecerea timpului însă, cei care purtau acest nume sărăcesc iar termenul devine mai mult o

„poreclă de laudăŖ. Țăranii simpli ajung să se mândrească numai cu faptul că sunt de-ai

lui chinezu...cutare, adică se trag dintr-un personaj ilustru. Cu ce altceva se puteau lăuda

niște bieți români săraci, în fața însemnelor nobiliare, decât cu un titlu ce-l purtau bunii

lor...Ŗ50

În preajma unui astfel de om nu se putea decât învăța continuu. Dar Chinezu își

recunoaște lipsa de însemnătate în fața altor oameni de seamă care erau foarte informați în

discuțiile lor despre istoria popoarelor51

.

Toate aceste legături de prietenie pun în lumină profunzimea personalității lui Ion

Chinezu, care s-a conturat în raport cu cei din jurul său, pe care i-a influențat, modelat,

sfătuit, cu care a avut afinități spirituale și valori comune împărtășite. Prietenia cu unii

dintre ei, precum Pavel Dan, a înflorit tocmai în mijlocul necazurilor și suferințelor, care

au pus-o astfel în valoare. Versurile pe care cardinalul Alexandru Todea le-a scris și le-a

adresat soției lui Radu Brateș cu ocazia morții soțului ei, se potrivesc pe deplin și în

legătură cu plecarea prietenului său, Ion Chinezu : „Pe cer, când soarele-i apus,/ De ce să

plângi, privind în sus?/ Mai bine ochii-n jos să-i pleci,/ Să vezi pământul pe unde treci!/

El nu e mort!Trăiește-n veci,/ E numai dus!Ŗ52

Bibliografie

Bibliografie critică

Băncilă, Vasile, Studenția bucureșteană a lui Ion Chinezu, Biblioteca Centrală

Universitară, Cluj- Napoca, Fond Dan Culcer 110, 197?

Beke, György, Fără interpret, Convorbiri cu 56 de scriitori despre relațiile

româno- maghiare, Editura Kriterion, București, 1972

Brateș, Radu, Scrieri inedite, Ediție îngrijită și evocare biobliografică de Liana

Biriș, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009

Ciachir, Dan, În lumea presei interbelice, Editura Timpul, Iași, 2008

Dan, Pavel, Jurnal, Ediție îngrijită și prefață de Sergiu Pavel Dan, Editura Dacia,

Cluj, 1974

Fanache, Vasile, Gând românesc și epoca sa literară, Studiu și bibliografie cu un

cuvânt înainte de academician David Prodan, Editura Enciclopedică Română, București,

1973

Munteanu, Bazil, Corespondențe, Ethos, Paris, 1979

50

Lucian Valea,op. cit., p.71. 51

Ibidem, p.72. 52

Versurilesunt extrase din scrisoarea lui Alexandru Todea trimisă din Reghin la 17.VII.1973, apărută în Radu

Brateș, Scrieri inedite, Ediție îngrijită și evocare biobliografică de Liana Biriș, Casa Cărții de Știință, Cluj-

Napoca, 2009, p.49.



563

Section: Literature

Nastasă, Lucian, Intelectualii și promovarea socială (Pentru o morfologie a

câmpului universitar), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004

Popa, Mircea, Lucian Blaga și contemporanii săi, Casa Cărții de Știință, Cluj-

Napoca, 2007

Țepelea, Gabriel, Așteptând...,Însemnări periodice 1978-1979, Însemnări

periodice 1981-1982, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1997, Editura Cogito, Oradea, 1997

Valea, Lucian, Oameni pe care i-am iubit, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2004

Articole și studii în periodice

Ștefănescu-Goangă, Florian, Darea de seamă asupra anului școlar 1937-1938, în

„Anuarul Universității „Regele Ferdinand IŖ din ClujŖ, Tipografia „Cartea RomânescăŖ,

Cluj, 1939

Șuluțiu, Octav, Idei-oameni-fapte: Lucian Blaga, în „FamiliaŖ, seria III, anul I, nr.

2, aprilie 1934

Șuluțiu, Octav, Idei-oameni-fapte: Lucian Blaga, în „FamiliaŖ, seria III, anul II, nr.

3, iunie 1935

Documents

ION CHINEZU- LITERARY FRIENDSHIPS Mirela-Iulia Cioloca 05 76.pdf · pare cĈ „Dl Lucian Blaga a fost numit prin chemare profesor titular la catedra de Filosofia culturii de la Facultatea