Ghid de Studiu - MAGNA GRATIA · 2017-01-15 · ghid de studiu. Răspunde la întrebările corespunzătoare pentru fiecare lecție din acest ghid de studiu, utilizând informațiile

Ghid de Studiu

Călăuzirea Divină | Ghid de Studiu | B.A. Ramsbottom

2

CĂLĂUZIREA DIVINĂ

GHID DE STUDIU

B.A. Ramsbottom © Copyright 1990 B.A. Ramsbottom. Printed in original by Gospel Standard Trust in Stan-dard Series. © Copyright 2016 Chapel Library (adnotări și ediția de studiu). Traducere realizată cu per-misiunea Gospel Standard Trust de Asociația MAGNA GRATIA. Drepturile privind ediţia în limba română sunt rezervate. Această publicaţie poate fi distribuită numai gratuit. Gospel Standard Trust publică Seria Standard cu aprobarea sa de principiu şi cu dorinţa de a oferi călăuzire. Cu toate acestea, autorilor li s-a permis să aibă un grad de libertate rezona-bilă, astfel încât Gospel Standard Trust nu susţine în mod necesar orice detaliu al publicaţii-lor sale. Utilizat cu permisiunea Chapel Library. Pentru publicații cristocentrice, contactați Chapel Library la adresa 2603 W Wright Street, Pensacola, FL 32505, www.chapellibrary.org.

Used by permission of Chapel Library. For Christ-centered materials from prior centuries, contact Chapel Library, 2603 W Wright Street, Pensacola, FL 32505 www.chapellibrary.org.

Chapel Library și Asociația MAGNA GRATIA nu susțin în mod necesar toate punctele de vedere ale autorilor pe care îi publică. TRADUCERE, DESIGN ȘI TEHNOREDACTARE Traducerea în limba română a fost realizată de Asociația MAGNA GRATIA (www.magnagratia.org). Drepturile pentru ediția în limba română sunt rezervate. Concepție copertă și redactarea în limba română: Asociația MAGNA GRATIA. Asociația MAGNA GRATIA nu susține în mod necesar toate punctele de vedere ale auto-rilor pe care îi traduce și/sau publică. Dacă nu este altfel menționat în text, citatele biblice sunt preluate din Biblia Cornilescu 1932, ediția revizuită.

http://www.chapellibrary.org/

http://www.chapellibrary.org/

http://www.magnagratia.org/


3


4


5

Instrucțiuni de studiu ........................................................................................... 7

Lecția 1. Problema, promisiunea și capcanele ........................................................ 11

1. Problema ........................................................................................................ 11

2. Promisiunea lui Dumnezeu ......................................................................... 13

3. Capcane și greșeli .......................................................................................... 18

Întrebări de studiu ........................................................................................... 25

Lecția 2. Cum aș putea afla voia Domnului? ...................................................... 30

4. Cum aș putea afla voia Domnului? ............................................................ 30

5. Concluzie ..................................................................................................... 40

Întrebări de studiu .......................................................................................... 42

Note explicative .................................................................................................. 46

Instrucțiuni detaliate privind cursul de față ........................................................ 49

Răspunsuri .......................................................................................................... 53

Lecția 1. Problema, Promisiunea și Capcanele ............................................... 54

Lecția 2. Cum aș putea afla voia Domnului? ..................................................57


6


7

Textul pentru acest ghid de studiu este cartea Călăuzirea Divină,

de B.A. Ramsbottom, care este inclus în acest ghid de studiu. Toate

materialele de care ai nevoie pentru acest curs sunt incluse în acest ghid,

cu excepția Bibliei și a fișei de răspuns.

Începe lecția prin a lectura secțiunea sau capitolul relevant din acest

ghid de studiu.

Răspunde la întrebările corespunzătoare pentru fiecare lecție din

acest ghid de studiu, utilizând informațiile din textul dat spre lectură.

Fiecare secțiune din text corespunde unei lecții.

Citește într-un ritm moderat, astfel încât să înțelegi ceea ce citești.

De asemenea, este foarte important ca înainte de fiecare lecție să te rogi

lui Dumnezeu să îți dea înțelepciune, o inimă dispusă să învețe și do-

rință de a aplica în viața ta ceea ce vei învăța. Nu uita să Îi ceri dragoste

față de El, cu toată inima, tot sufletul, toată mintea și toată puterea ta,

căci aceasta este prima și cea mai mare poruncă (Marcu 12:30).


8

De asemenea, precizăm că anumite lecții acoperă mai mult de un

singur capitol din text, fiind mai lungi. Nu este nevoie să finalizezi o

lecție întreagă dintr-o dată, ci noi recomandăm să încerci să completezi

într-o lectură cel puțin partea din lecție care este legată de un capitol

anume al cărții.

Întrebările care necesită un răspuns au ca scop să te ajute să îți for-

mezi o înțelegere de bază asupra a ceea ce Biblia spune în legătură cu

subiectul călăuzirii divine. Aceste întrebări sunt considerate drept par-

tea esențială a studiului.

Folosește un format pentru răspunsuri care să includă numele tău

și informații despre curs pe fiecare fișă. Folosește fie coli de hârtie, fie

un bloc-notes. Lasă un rând între două întrebări.

Atunci când formulezi răspunsurile, folosește cuvintele tale. În-

cearcă să fii cât mai clar și concis este posibil. Nu te grăbi, ci meditează

la ceea ce Dumnezeu vrea să înveți. Nu trece la întrebarea următoare

până nu ai răspuns la întrebarea curentă.

Dacă participi la acest curs prin corespondență și ai nevoie de eva-

luarea răspunsurilor din partea unui coordonator de studiu, urmează

instrucțiunile de mai jos:

După finalizarea tuturor lecțiilor, trimite fișa cu răspunsurile tale

la coordonatorul tău.


9

Trimite doar răspunsurile, nu și alte materiale.

Toate răspunsurile sunt tratate confidențial.

Pune la partea din stânga sus a plicului numele tău, cursul și nu-

merele lecțiilor la care sunt incluse răspunsuri.

Sunt alocate două săptămâni pentru finalizarea cursului. La cerere,

se poate prelungi termenul limită.

Întrebările de aplicație personală duc principiile biblice în dome-

niul aplicării lor practice. Scopul aici este de a produce schimbare în

viața ta, de a forma în tine caracterul lui Hristos, așa cum este revelat

în Scriptură. Nu există răspunsuri bune sau răspunsuri greșite; ceea ce

dorim este să fii în totalitate onest cu tine însuți în ceea ce privește an-

gajamentele personale.


10


11

Cât de adesea trecem prin perioade în vieţile noastre când nu ştim

ce să facem! Trebuie să luăm o decizie; trebuie să facem o alegere.

Nu este întotdeauna uşor să ştim ce este bine de făcut. Să zicem că

un băiat i-a scris unei fete, cerându-i să se întâlnească. Ea se simte feri-

cită, îl place, dar ar vrea să ştie dacă aceasta este voia lui Dumnezeu pen-

tru ea.


12

Sau să zicem că avem de-a face cu un băiat, care îşi caută un loc de

muncă. Poate că are la dispoziţie două locuri diferite de muncă, şi am-

bele îi sunt oferite. Pe care să îl ia? Cum poate şti ce să facă? Vrea să fie

sigur cu privire la alegerea lui.

Nu este întotdeauna uşor să discernem voia lui Dumnezeu pentru

noi – fie în lucruri mari, fie în lucruri mărunte. Apoi, sunt momente

în vieţile noastre când totul pare atât de clar, şi altele, când nimic nu

pare să fie clar.

Dacă există o poruncă clară sau o interdicţie clară, acestea sunt lu-

cruri pe care ar trebui să le ştim. De exemplu, dacă un băiat necredincios

îi cere unei fete să se întâlnească împreună, ea ştie imediat (sau ar trebui

să ştie) că răspunsul nu poate fi „Da”. Dumnezeu a spus clar: „Nu vă

înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2Cor. 6:14). Sau dacă

unul din locurile de muncă oferite tânărului nostru implică să lucreze

Duminica, şi acest lucru nu este necesar, băiatul ştie (sau ar trebui să

ştie) că el nu poate spune „Da” acelei oferte. Dumnezeu a spus clar:

„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti” (Exod 20:8).

Dar mai există şi acele lucruri unde nici una, nici cealaltă dintre cele

două căi nu este în mod specific corectă sau greşită, sau în care nu pare

să fie implicat vreun principiu moral. Nu există nici o poruncă şi nici o

interdicţie clară în legătură cu acel lucru.


13

Poate că problema este foarte importantă. Atât de multe lucruri

ţin de ea. Şi poate că nu suportă amânare, ci e nevoie de un răspuns cât

de repede.

Ce să fac?

Dumnezeu a promis că va călăuzi poporul Lui. El a promis că îi va

îndrepta pe calea dreaptă în toate incertitudinile vieţilor lor.

Este vital ca noi să înţelegem acest lucru. Dumnezeu are un plan

pentru vieţile tuturor copiilor Lui, şi nu este voia Lui ca ei să meargă pe

ce cale vor. Mai mult ca sigur că nu este voia Lui ca deciziile lor să fie

ghidate de lucruri precum: „Câţi bani o să câştig din aceasta?” sau „Voi

fi fericit cu adevărat?”

În Vechiul Testament, Dumnezeu şi-a călăuzit în mod clar popo-

rul. În pustie, copiii lui Israel au fost călăuziţi de stâlpul de nor şi de cel

de foc (Exod 13:21). În timpul zilei, ei aveau înaintea ochilor lor un nor

întunecat pe cer. În timpul nopţii, ei vedeau acelaşi nor, doar că de data

aceasta avea culoarea focului şi strălucea. Dacă norul se mişca, şi ei tre-

buiau să se mişte. Dacă norul nu se mişca, şi ei trebuiau să rămână în

locul unde se aflau. Dacă norul rămânea nemişcat vreme de mai multe

luni sau chiar un an, ei nu trebuiau să plece de acolo. Dar dacă doar îşi


14

aşezaseră tabăra în pustie cu o zi înainte, şi acum vedeau norul depla-

sându-se din nou, ei trebuiau să îşi facă imediat bagajele şi să îl urmeze.

În timpul celor 40 de ani petrecuţi în pustie, poporul lui Dumne-

zeu nu a avut voie să facă ce voia el. Ei erau poporul lui Dumnezeu –

un popor ales, răscumpărat. Orice decizie, să se deplaseze sau să rămână

pe loc, a fost luată de Dumnezeu, nu de ei. Lor li s-a cerut să fie complet

dependenţi de El.

Ar trebui să credem noi că Dumnezeu Şi-a călăuzit poporul în vre-

mea Vechiului Testament atât de clar, iar acum l-a lăsat să ia ce decizii

vrea?

De asemenea, citim despre Urim şi Tumim (Exod 28:30; Num.

27:21; 1Sam. 28:6), şi ne este clar că, atunci când un israelit avea îndoieli

cu privire la ce anume să facă, putea apela la Urim şi Tumim pentru a

primi un răspuns. Astfel, îl descoperim pe David apelând la Urim şi

Tumim, şi primind un răspuns. (Un lucru serios este şi că vedem si-

tuaţia opusă, când Saul este respins de Dumnezeu, el apelează la Urim

şi Tumim, dar Dumnezeu nu i-a dat nici un răspuns.)

Ce erau Urim şi Tumim? Acesta este un subiect interesant, şi asu-

pra lui planează un fel de obscuritate. Cuvintele, în ele însele, au sensul

de „lumină şi perfecţiune”. Urim şi Tumim erau strâns legate de piep-

tarul marelui preot, fie că făceau parte din el, fie că erau ataşate acestuia.

Dacă se punea o întrebare, se dădea un răspuns. Cum? — nu ni se


15

spune. Unii au opinat că Dumnezeu vorbea cu o voce audibilă din cer.

Alţii au crezut că Dumnezeu controla în aşa fel gândurile marelui

preot, încât el dădea răspunsul corect fără greşeală. Totuşi, alţii au spus

că literele de pe pieptarul marelui preot se înceţoşau, oferind un răs-

puns. Dar noi nu ştim cum funcţiona. Tot ceea ce ştim este că Dumne-

zeu a promis să ofere călăuzirea prin Urim şi Tumim.

Dar din nou, întrebarea este, „Ar trebui să credem noi că Dumne-

zeu Şi-a călăuzit poporul în vremea Vechiului Testament atât de clar,

iar acum l-a lăsat să ia ce decizii vrea?”

Este foarte interesant faptul că unul din cele mai lungi capitole din

Biblie este dedicat subiectului călăuzirii divine. Acesta este Geneza 24

(67 versete). Acest capitol ne prezintă felul cum slujitorul lui Avraam a

mers să caute o soţie pentru stăpânul lui, Isaac, ne prezintă felul cum el

s-a rugat în drumul lui şi felul cum a fost călăuzit în mod clar. Şi în

Scriptură ne sunt prezentate mai multe versete cu privire la călăuzirea

pe care Dumnezeu a dat-o în privinţa alegerii unei soţii pentru Isaac

decât sunt cele care relatează crearea lumii!

Chiar la începutul Noului Testament, îi descoperim pe acei înţe-

lepţi fiind călăuziţi de o stea. Văzând o stea frumoasă pe cer, ei au primit

descoperirea cu privire la scopul ei, şi au urmat steaua, fiind călăuziţi

către locul „unde era Pruncul” (Matei 2:9).


16

Dumnezeu nu Îşi mai călăuzeşte poporul astăzi printr-un stâlp de

nor sau de foc, nici prin Urim şi Tumim, sau printr-o stea; dar El a pro-

mis să îi călăuzească prin Cuvântul Lui şi prin Duhul Sfânt.

Exemple ale promisiunii lui Dumnezeu de a călăuzi pe poporul

Lui

„El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei

smeriţi calea Sa” (Ps. 25:9).

„Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie

s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Ps.

32:8).

„Domnul te va călăuzi neîncetat” (Isaia 58:11).

„Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe

cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi

locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi”

(Isaia 42:16).

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ,Iată drumul,

mergeţi pe el!’ Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga”

(Isaia 30:21).

„El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce

la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează,” adică pe aceia cu o

povară interioară (Isaia 40:11).


17

„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Prov.

3:6).

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină

pe cărarea mea” (Ps. 119:105).

„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călău-

zească în tot adevărul” (Ioan 16:13).

„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai

lui Dumnezeu” (Rom. 8:14).

Exemple de rugăciuni pentru călăuzire

„Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale” (Ps.

25:4).

„Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dum-

nezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” (Ps. 25:5).

„Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea

dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei” (Ps. 27:11).

„Fă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în

Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ su-

fletul” (Ps. 143:8).

„Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine”

(2Cron. 20:12).


18

Chiar dacă Dumnezeu a promis într-un mod atât de blând că Îşi va

călăuzi poporul, multora dintre ei (cel puţin în anumite momente din

vieţile lor) li se pare dificil să discearnă voia lui Dumnezeu. Fără îndoială

că aceasta se datorează întunecimii şi orbirii din minţile noastre. De ase-

menea, uneori noi suntem şi vrednici de condamnare: „Dacă aş fi cuge-

tat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul”

(Ps.66:18) Fără îndoială că sunt şi perioade când credinţa noastră tre-

buie să fie pusă la încercare.

Cu toate acestea, este o realitate că o persoană poate ca, la un

anume moment dat să discearnă clar voia lui Dumnezeu, iar în altă si-

tuaţie totul să i se pară întunecat; de asemenea, se poate ca o persoană

să se bucure, spiritual vorbind, de binecuvântarea lui Dumnezeu în su-

fletul ei, şi totuşi să nu simtă că îi este clară voia lui Dumnezeu în ce

priveşte anumite decizii pe care trebuie să le ia.

Este necesar acum să avertizez asupra capcanelor în care unii au că-

zut în această privinţă.

1. Să deschizi Biblia şi să crezi că primul cuvânt asupra căruia îţi

arunci privirea reprezintă călăuzirea pentru tine

Trebuie să fim foarte atenţi, căci Dumnezeu este suveran şi uneori

El decide să ne ghideze în acest fel. Dar niciodată nu a fost intenţia lui

Dumnezeu ca sfântul Său Cuvânt să fie tratat astfel. (Unii dintre noi ne


19

putem aminti de „cutiile cu promisiuni” – conţinând bucăţi mici de

hârtie plăcut aranjate într-o cutie frumoasă, fiecare cu un pasaj scris; şi

o pereche de pensete care să te ajute să extragi o promisiune!)

Dar multe persoane, altfel serioase, caută călăuzirea în acest mod.

După multă rugăciune insistentă pentru călăuzire, ei iau Biblia, o des-

chid la întâmplare, şi, fără să se uite, îşi pun degetul pe un loc de pe

pagină. Dar Dumnezeu nu a dat nici o autoritate în favoarea acestei

practici; păgânii din vremurile antice îşi foloseau cărţile lor sacre în acest

fel.

Există chiar o istorioară despre cineva care, folosind această me-

todă, a deschis la următorul verset: „Iuda s-a dus de s-a spânzurat”.

Simţind cumva că nu aceasta este ceea ce ar fi trebuit să facă, persoana

aceea a încercat încă o dată, însă de data aceasta s-a întâlnit cu următorul

verset: „Du-te de fă şi tu la fel”. (Am auzit şi varianta în care la a treia

încercare, versetul peste care persoana aceea a dat a fost: „Ce-ai să faci,

fă repede.”) Evident că nu aceasta este calea pentru a deosebi voia lui

Dumnezeu!

2. Să acţionezi pe baza unei impresii momentane privitoare la un

pasaj care îţi vine în minte

Din nou, trebuie să fim atenţi, căci Dumnezeu vorbeşte prin Cu-

vântul Lui în inimile copiilor Lui. Şi cât de mulţi au fost recunoscători


20

pentru aceasta, nu doar atunci când au căutat călăuzire, dar şi când anu-

mite promisiuni dulci le-au mângâiat inima la vreme de necaz!

Dar cât de atenţi trebuie să fim! De exemplu, dacă ne rugăm pen-

tru ceva anume (în special dacă este un lucru care ne place în mod deo-

sebit să îl facem), nu este deloc imposibil ca un verset ca acesta, „Iată

calea, mergeţi pe ea,” să ne vină imediat în minte.

Spun cu toată seriozitatea că atât de adesea au existat persoane care

au vorbit ca şi cum ar fi avut un cuvânt clar din partea Domnului de a

face ceva anume, pentru ca apoi să constate că acel cuvânt venit pe mo-

ment să nu fi fost niciodată de la Dumnezeu. Avem nevoie de har ca să

discernem dacă un cuvânt este de la Dumnezeu sau dacă este doar pro-

dusul imaginaţiei noastre, ori chiar de la Satana.

Un băiat se ruga cândva în legătură cu prietenia lui cu o fată, nu-

mită Mary – şi în profunzimea inimii lui s-a întrebat dacă nu cumva

greşea. Dar dintr-o dată şi pe neaşteptate i-a venit în minte versetul

acesta: „nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta”. În mila Domnu-

lui, el şi-a dat seama imediat că acel cuvânt nu ar fi venit niciodată de la

Dumnezeu.

De asemenea, mulţi alţii au acţionat în baza versetului, „Du-te şi fă

tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine”, uitând că atunci când a

fost rostit acel verset în Scriptură (de către Natan în 2Sam. 7:3), acolo a


21

fost o greşeală, şi că el a trebuit să se întoarcă la David şi să îi spună să

nu facă tot ce are pe inimă!

3. Să acţionezi în baza unei impresii momentane, dar fără suport

din Scriptură

Aceasta este chiar mai periculoasă decât cea anterioară. „Doamne,

eliberează de exerciţii false”, s-a rugat un bătrân predicator.

Ca oameni, avem impresii de moment, uneori foarte puternice;

uneori acestea sunt corecte, dar adesea ele sunt greşite. Şi cât de mulţi

oameni evlavioşi n-au avut impresia că ei trebuie să predice, pentru ca

apoi să trăiască şi să constate cât de greşiţi au fost!

„Atenţie la impresii!” spunea J. K. Popham.

Visele se potrivesc acestui fel de capcane. Dar cum stau lucrurile cu

visele? Este clar în Scriptură că Dumnezeu a călăuzit poporul Lui prin

vise. Cu toate acestea, pare la fel de clar că acest lucru s-a petrecut în

situaţii speciale (de ex. în situaţia lui Iosif, soţul Mariei, sau a Aposto-

lului Pavel, în perioade de criză), şi că nu acesta este standardul pentru

zilele noastre.

Există relatări de călăuziri remarcabile prin intermediul viselor (mă

gândesc la viaţa lui Alfred Dye, prezentată în cartea Sovereign Grace

O’er Sin Abounding) – dar trebuie să fim foarte, foarte atenţi. „Visurile

se nasc din mulţimea grijilor” (Ecl. 5:3).


22

4. Să acţionezi pe baza libertăţii pe care simţi că o ai sau nu în ru-

găciune

Unele persoane evlavioase au judecat anumite situaţii conform cu

gradul de libertate pe care ele au simţit că îl au când au adus acele lucruri

înaintea Domnului. La fel, acest lucru este periculos.

Dacă suntem cu adevărat binecuvântaţi cu libertate în rugăciune,

atunci acesta este un semn bun că Dumnezeu va răspunde. Dar noi nu

suntem buni judecători nici cu privire la noi şi simţămintele noastre.

„Inima este nespus de înşelătoare”. Libertatea carnală poate adesea să

fie confundată cu libertatea în har. Şi dacă există un lucru pe care vrem

cu tot dinadinsul să îl facem, şi pe care îl avem pe inimă, nu ar fi de

mirare să şi simţim, într-un fel sau altul, o mare libertate în a ne ruga

pentru acel lucru.

5. Să tragi la sorţi

Astăzi auzim rar de acest lucru, dar în trecut această metodă era

destul de obişnuită. Problema în cauză nu era tratată cu uşurătate, ci

tragerea sorţilor avea loc numai după rugăciune serioasă şi probabil

chiar şi după post. Astfel, pentru situaţia respectivă, se făcea apel la tra-

gerea la sorţi din Scriptură, şi se pretindea că de acolo vine autoritatea

pentru practicarea ei.

Dar Dumnezeu nu a dat nici o poruncă în acest sens. Este adevărat

că în Biblie există anumite situaţii când s-a tras la sorţi, dar aceste ocazii


23

de o seriozitate specială (de ex. pentru alegerea ţapului pentru ziua is-

păşirii; alegerea apostolului care să ia locul lui Iuda Iscarioteanul).

Nu avem nici o justificare pentru această practică atunci când cău-

tăm să ştim voia lui Dumnezeu.

Probabil că cea mai cunoscută persoană care a practicat trasul la

sorţi ca să discearnă voia lui Dumnezeu a fost John Wesley. El avea chiar

un aparat pe care îl ţinea cu el şi pe care îl folosea în acest scop. Dar în

ce situaţii triste l-a condus această practică! Când George Whitefield a

apărat într-un mod nobil doctrinele harului, şi în special doctrina ale-

gerii suverane, John Wesley a tras la sorţi ca să vadă dacă era cazul să îşi

folosească stiloul ca să se opună lui Whitefield. Iar sorţul a căzut pe

„Da.”1

6. Să alegi lucrul care îţi place mai puţin

În urmă cu câţiva ani exista o opinie populară care suna cam aşa:

dacă trebuie să faci o alegere importantă între două lucruri, întot-

deauna să alegi pe acela care îţi place cel mai puţin, acela care este cel

mai dureros pentru firea omenească.

Această idee a fost foarte populară pentru o vreme. Dar ea com-

portă erori grave. Este adevărat că Dumnezeu călăuzeşte pe ai Lui ade-

sea pe căi care sunt dureroase; este adevărat că El le schimbă tânjirile şi

dorinţele şi îi conduce pe o cale pe care firea pământească o urăşte. Dar

este foarte periculos pentru noi să facem alegeri pe acest fundament.


24

Daţi-mi voie să vă spun ceva personal aici. Când am venit prima

dată să predic aici în Bedfordshire, m-am confruntat cu această învăţă-

tură şi mi s-a cerut opinia cu privire la ea. Răspunsul meu a fost că nu

o pot accepta. De ce? – dintr-un motiv simplu. Dacă unui tânăr i se

oferă două locuri de muncă, este corect să spună „Da” aceluia fără per-

spective şi care implică un program şi un mediu de lucru neplăcute? Şi

să spună „Nu” aceluia pentru care este pregătit? Iată care ar fi rezultatul

alegerii celei mai dureroase căi – evident, o alegere neînţeleaptă.

7. Să ceri ca lâna să se facă udă sau uscată

Există justificare biblică pentru aceasta, dar, o, cât de atenţi trebuie

să fim! Lui Ghedeon i s-a dat credinţă pentru a face o astfel de cerere,

iar Dumnezeu a onorat-o. Iar autorul îşi aminteşte personal simţindu-

se călăuzit clar într-o anume ocazie să ceară ca lâna să fie udă sau uscată,

şi cerinţa i-a fost onorată de Dumnezeu în acest fel. Dar cât de multă

precauţie este necesară!

Vă amintiţi că Ghedeon, într-o vreme de mare nevoie, a cerut un

semn că Dumnezeu va fi cu el. El s-a rugat ca o bucată de lână pe care a

pus-o afară să fie udă de la rouă în dimineaţa următoare, dar solul de

lângă ea să fie uscat, apoi în ziua următoare să fie invers: solul să fie

umed, dar de data asta lâna să fie uscată. Şi Dumnezeu a onorat credinţa

lui (Judec. 6:39).


25

Uneori oamenii cer un semn. „Dacă se va întâmpla asta sau asta,

voi şti că este corect”. De exemplu, „Dacă am dreptate, să se oprească

ploaia imediat”. Periculos teren!

Aţi observat că slujitorul lui Avraam a cerut un semn special în Ge-

neza 24? Dar ce anume a cerut el? Dacă fata căreia îi vorbea urma să îl

primească cu bunăvoinţă, să îi ofere apă să bea, lui şi cămilelor lui,

atunci ea era soţia hotărâtă pentru Isaac. Dar ceea ce el a cerut nu a fost

un semn stupid. Dacă avea să se împlinească rugăciunea lui, acea fată

avea să fie una muncitoare, una care îşi slujeşte bine părinţii, şi care este

bună şi amabilă.

Care ar fi echivalentul unei astfel de rugăciuni cu privire la o fată

astăzi? Sigur nu va fi o rugăciune neînţeleaptă ca, „Dacă poartă îmbră-

căminte de culoare albastră, atunci ea este aceea”, ci mai degrabă, „Dacă

îi vorbesc despre lucrurile lui Dumnezeu, şi ea îmi răspunde binevoitor,

atunci acesta este un semn că pot continua să caut să fiu prieten cu ea”.

Atenţie la capcane!

Citește mai întâi textul pentru Lecția 1.

O notă foarte importantă: Te rugăm să folosești întotdeauna cu-

vintele tale atunci când oferi răspunsurile. Răspunsurile la majoritatea

întrebărilor se regăsesc în text, dar te rugăm să nu citezi pur și simplu


26

textul citit, ci mai degrabă să citești ce spune textul, să te gândești la în-

țelesul lui și să sumarizezi înțelesul lui folosind cuvintele tale. În acest

fel, vei învăța mult mai mult decât pur și simplu să aplici metoda „ca-

ută, să găsește și citează” ca să poți răspunde întrebărilor.

Problema (1)

1. Când este ușor și când este dificil să cunoaștem voia lui Dumne-

zeu?

Promisiunea lui Dumnezeu (2)

2. Scrie versetele biblice de mai jos și ideea de bază pe care fiecare

din ele o transmite.

a. Isaia 42:16;

b. Psalmul 107:7;

Notă: Prin idee de bază se înțelege expresia cheie care se referă

la aspectul aflat în discuție; este recomandabil să nu reproduci

expresiile sau exprimarea din text, ci să o exprimi în propriile

cuvinte.

3. Emumeră două probleme care în mod clar nu reprezintă călău-

zirea lui Dumnezeu pentru luarea deciziilor de către creștini.

Călăuzirea in Vechiul Testament (A)

4. Descrie felul în care Dumnezeu Și-a condus poporul prin pustie.


27

5. Aplicație personală. Crezi că Dumnezeu a călăuzit pe poporul

Lui în vremea Vechiului Testament, dar acum să îl lase să meargă pe căi

imaginate de ei? De ce da, sau de ce nu?

Unele din promisiunile lui Dumnezeu că Își va călăuzi poporul (B)

6. Care din versetele enumerate în această parte a studiului…

a. Folosește metafora unei candele pentru călăuzire?

b. Oferă speranță și promite călăuzire în același timp?

c. Promite deopotrivă învățătură și călăuzire?

d. Folosește imaginea unui păstor care călăuzește?

7. Cum își ghidează un păstor turma?

8. Aplicație personală. Care dintre versetele enumerate în această

secțiune ți se pare cel mai important? De ce?

Exemple de rugăciuni de călăuzire (C)

9a. Rescrie Psalmul 143:8 folosind cuvintele tale, inserând numele

tău în el.

9b. Aplicație personală. Te-ai rugat până acum o astfel de rugă-

ciune înaintea Domnului?

Capcane și Greșeli (3)

Deschiderea Bibliei la întâmplare (A)


28

10. De ce ar trebui să fim foarte atenți cu privire la această me-

todă de a încerca să cunoaștem voia lui Dumnezeu?

Acționarea pe baza unei impresii momentane privitoare la un pasaj

anume (B)

11. Atunci când cauți călăuzire și îți vine un text anume din Bi-

blie în minte, care sunt cele trei posibile surse ale acestui lucru?

Acționarea pe baza unei impresii momentane, dar fără suport din

Scriptură (C)

12. De ce ar fi o greșeală să crezi că un vis sau o impresie de mo-

ment reprezintă elementul prin care Dumnezeu te-ar călăuzi?

Acționarea pe baza libertății pe care o simți sau nu în rugăciune (D)

13. De ce este periculos să judecăm o chestiune după libertatea

pe care o avem să ne rugăm pentru ea?

Tragerea la sorți (E)

14. De ce nu ar trebui să dăm cu zarurile sau cu moneda pentru

a stabili voia lui Dumnezeu într-o decizie importantă?

Alegerea lucrului care îți place mai puțin (F)

15a. De ce susțin unii că trebuie să alegi varianta cea mai neplă-

cută atunci când vrei să iei o decizie?

15b. De ce este un lucru periculos să procedezi astfel?


29

A cere ca lâna să se facă udă sau uscată (G)

16a. Descrie pe scurt ce sens are să „pui lâna” să se facă udă sau

uscată.

16b. De ce este greșită această abordare în zilele noastre?


30

După ce am dat câteva avertizări, trebuie să ne punem acum această

vitală întrebare: Cum aş putea şti care este voia lui Dumnezeu?

Înainte de toate, indiferent care este cauza, trebuie să mă rog, să Îi

cer lui Dumnezeu să mă înveţe calea Sa, să mă ferească de a merge pe

propria mea cale, să mă călăuzească corect.

În Scriptură sunt unele din cele mai frumoase rugăciuni, în care

copii ai lui Dumnezeu au cerut Domnului să îi călăuzească. Noi trebuie

să ne rugăm pentru a fi călăuziţi pe căile pe care mergem, să ne rugăm

mereu, căutând călăuzirea lui Dumnezeu la fel ca şi slujitorul lui


31

Avraam din Geneza 24. „Fiind pe cale, Domnul m-a îndreptat...” (Gen.

24:27, trad. lit. KJV).

În urmă cu câţiva ani, într-o noapte foarte întunecată, un căpitan

de vas îşi dirija ambarcaţiunea către port. Se ştia bine că intrarea în acest

port era foarte periculoasă, în special datorită unor roci ascunse sub

apă. Cunoscând lucrul acesta, unul din pasageri s-a urcat pe pune şi i-a

pus căpitanului o întrebare simplă: „Cum reuşeşti mereu să duci vapo-

rul în siguranţă în port?”

Răspunsul căpitanului a fost la fel de simplu. „Vezi acele luminiţe

roşii?” a spus el. „Trebuie să mânuiesc poziţia vaporului până când

toate cele trei lumini sunt în linie. Apoi pot să îndrept vaporul înainte.

Dar nu pot avansa până când luminile sunt aliniate! Dacă aş încerca

asta, ar fi un dezastru.”

Iată o lecţie pentru noi în aceasta. Dumnezeu ne-a dat 3 lumini

roşii. Şi trebuie să aşteptăm răspunsul de la Dumnezeu până când cele

3 lumini se aliniază. Atunci, şi numai atunci, putem merge înainte în

siguranţă.

Cele trei luminiţe sunt acestea: Cuvântul lui Dumnezeu, Exerciţiul

personal înaintea lui Dumnezeu, şi Providenţa lui Dumnezeu.

A. Cuvântul lui Dumnezeu


32

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină

pe cărarea mea” (Ps. 119:105). Ce ne învaţă aceasta? Ce ne spune cu pri-

vire la lucrul care ne preocupă?

Dacă un lucru anume este poruncit în mod clar, atunci nu este ne-

voie să mai cerem călăuzire. La fel şi când un lucru anume este interzis

în mod ferm, situaţie în care nu mai trebuie să întrebăm pe Dumnezeu

dacă avem permisiunea să îl facem sau nu.

În tinereţe, J. C. Philpot (1802-1869) a fost predicator în Biserica

Anglicană. După o vreme, el a devenit convins că, în poziţia pe care o

avea, era împins să facă lucruri care erau interzise în Scriptură. Trebuia

să înmormânteze oameni pentru care el nu avea nici o speranţă, şi totuşi

trebuia să spună la înmormântare expresia „în nădejdea sigură şi fermă

a unei învieri glorioase”. Dădea Cina Domnului şi spunea, „Sângele lui

Hristos, care a curs pentru tine”, însă ştia că unii dintre cei care partici-

pau erau nişte necredincioşi pe faţă, şi pe unul chiar îl suspecta de crimă.

Aşa că a început să se roage. Rugăciunea lui era ca Dumnezeu să îi

arate ce trebuia să facă. Dar deşi el se ruga, Dumnezeu nu îi vorbea.

După mai multe rugăciuni pentru călăuzire, a simţit ca şi cum

Dumnezeu i-ar fi spus, „Cuvântul Meu este foarte clar. El îţi spune ce

ai de făcut. Nu vei primi lumină mai mult decât atât”.


33

Pe măsură ce un tânăr sau o tânără creşte în cunoaşterea adevăru-

lui, ei vor conştientiza, în atât de multe ocazii şi în atât de multe situaţii,

că Dumnezeu a vorbit deja prin Cuvântul Lui cu privire la acele situaţii.

Dar iată cum se aplică regula celor „trei luminiţe”. Există unele as-

pecte pentru care nu există o învăţătură definitivă în Scriptură, şi altele

care nu sunt nici corecte, nici greşite în ele însele – cum ar fi, să zicem,

alegerea între două locuri de muncă, sau ce casă anume să cumperi, sau

dacă să îţi continui studiile sau nu, dacă să studiezi în continuare la uni-

versitate sau să îţi începi lucrul la un loc de muncă.

Apoi roagă-te ca voia lui Dumnezeu să îţi fie adusă în conştiinţa ta

într-un mod special prin Cuvântul Lui – atunci când citeşti Biblia în

taină şi când asculţi Cuvântul predicat. Dumnezeu vorbeşte atunci

când Cuvântul Lui este predicat.

Uneori este înţelept să încerci să te gândeşti la toate argumentele în

favoarea acelei decizii şi în acelaşi timp la toate argumentele împotriva

acelei decizii. Dar ele pot fi egale ca număr. Roagă-te şi cere harul de a

primi lumină din Cuvântul lui Dumnezeu. După o vreme, vei desco-

peri că Dumnezeu, vorbind prin Cuvântul Lui, va anula unul după al-

tul o parte din argumentele dintr-o categorie şi le va confirma pe cele

din cealaltă categorie.


34

Este o experienţă foarte folositoare şi care aduce smerenie să aştepţi

în acest fel răspunsul lui Dumnezeu, şi să vezi lumina şi puterea Cuvân-

tului lui Dumnezeu îndepărtând argumentele pentru o anumită

acţiune şi confirmând argumentele în favoarea acţiunii opuse. Dar ţine

minte că uneori răspunsul poate fi opusul a ceea ce tu te aştepţi (sau

poate a ceea ce, în secret, ţi-ai fi dorit să primeşti ca răspuns).

B. Exerciţiul personal înaintea lui Dumnezeu

Acesta este, bineînţeles, strâns legat de ceea ce am spus mai de-

vreme.

Ceea ce este esenţial este aceasta: să manifeşti cea mai mare neîncre-

dere în tine însuţi. Cât de înşelătoare sunt inimile noastre lumeşti când

vine vorba de lucruri care ne plac cu adevărat!

Asigură-te că vrei cu adevărat să faci voia lui Dumnezeu. Uneori

ne rugăm ca Dumnezeu să ne arate voia Lui, iar inimile noastre lumeşti

gândesc aşa: „Dacă nu îmi place, nu trebuie să fac lucrul acela!”

Uneori este înţelept să cerem sfatul de la un prieten mai în vârstă şi

credincios. Se spun atât de multe lucruri despre a nu ne încrede într-un

„braţ de carne” (2Cron. 32:8) – şi niciodată nu trebuie să facem asta,

desigur. Dar uneori intervine mândria: suntem prea mândri ca să cerem

opinia altcuiva. Uneori o altă persoană poate să ne lumineze pe căile

noastre; alteori poate să ne citeze un pasaj relevant din Scriptură; alteori


35

să ne vorbească dintr-o experienţă personală avută într-o situaţie ase-

mănătoare (Prov. 11:14). De asemenea, uneori faptul că vorbim cu un

prieten ne ajută să ne clarificăm gândurile în minte.

Unul din punctele cele mai importante în acest exerciţiu personal

constă în a căuta să urmăm exemplul Domnului Iisus. Nu uita nicio-

dată că Hristos ţi-a lăsat „o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui” (1Petru

2:21).

Acolo unde nu există o direcţie clară în Biblie, o întrebare bună pe

care să ţi-o pui este aceasta: MĂ VA AJUTA DIN PUNCT DE VE-

DERE SPIRITUAL, SAU ÎMI VA DĂUNA? Îl onorează pe Dom-

nul? Această pasiune sau interes faţă de lucrul acesta, are un efect bun

asupra mea, sau mai degrabă mă îndepărtează de Domnul? Când vine

vorba de o mutare (cum ar fi schimbarea locului de muncă), mă va ajuta

să particip mai uşor la slujire în casa Domnului? Sau va fi mai greu?

Adesea a fost prezentată în acest context istoria lui William Roma-

ine (1714-1795). În vremea lui, probabil că era cel mai cunoscut predica-

tor din Londra. (Până şi oamenii lumeşti vizitau Londra pentru a vedea

pe Garrick jucând în piese de teatru şi pentru a-l auzi pe Romaine pre-

dicând!) Într-o anume situaţie, Romaine era cu un grup de oameni şi

ei i-au propus să participe la un joc de cărţi. La început, el părea că este

de acord cu ei; cel puţin, n-a spus nimic, şi astfel au fost împărţite

cărţile. Cu puţin înainte ca jocul să înceapă, el a spus, „Haideţi mai întâi


36

să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestui joc”. Cei care îl

însoţeau acolo au fost uimiţi. După un timp, unul dintre ei a spus: „Nu

poţi cere lui Dumnezeu să binecuvânteze un joc de cărţi!” „Atunci,” a

fost răspunsul lui Romaine, „dacă nu pot cere mai întâi binecuvântarea

lui Dumnezeu, nici nu pot lua parte la joc!”

Aşadar iată un principiu vital aici: pot să Îi cer lui Dumnezeu să

binecuvânteze alegerea mea (1Cor. 10:31)?

Unul din cele mai bune lucruri scrise vreodată pe tema călăuzirii

divine este scrisoarea frumoasă a lui John Newton către un prieten care

îi ceruse sfatul pe o temă anume2. La un moment dat, el a subliniat IM-

PORTANŢA UNEI CONŞTIINŢE LINIŞTITE. În fapt, el a insistat

asupra acestui aspect mai mult decât orice altceva. Dacă conştiinţa este

liniştită, în temere de Dumnezeu, atunci nu voi acţiona contrar voii lui

Dumnezeu. John Newton a considerat că acest lucru are mai mare va-

loare decât oricât de multe cuvinte imaginare sau experienţe vizionare.

Haideţi să luăm cazul unui muzician talentat; auzul lui este foarte

sensibil. Dacă aude un sunet dezacordat, ştie imediat că ceva este greşit;

îl deranjează. Tot aşa, dacă conştiinţa mea este foarte sensibilă, în te-

mere de Domnul, şi dacă încep să umblu pe o cale greşită, conştiinţa

mea mă va mustra; voi şti că ceva nu este bine în ce fac. Când mă voi

întoarce pe calea dreaptă, voi avea un simţământ al aprobării divine.


37

La fel este şi situaţia interesantă a lui Apolo (F.A. 18:27), cum l-a

călăuzit Dumnezeu către Corint, locul pe care Dumnezeu îl avea în ve-

dere unde să îl binecuvânteze din abundenţă. El n-a primit nici un cu-

vânt clar, nici o viziune, nimic remarcabil. „El voia” să meargă acolo. Şi

s-a dovedit că a făcut ceea ce era bine.

Fie ca şi noi să căutăm să umblăm cu atenţie în frica de Dumnezeu.

(„De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului”

Efes. 5:17) Acest lucru este vital în experienţa personală de călăuzire di-

vină. Este chiar opusul a ceea ce adeseori auzim spunându-se, în mod

superficial: „M-am simţit îndemnat să fac…”

C. Providenţa lui Dumnezeu

Fii întotdeauna atent la mâna lui Dumnezeu în providenţa Lui.

„Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu

va deschide” (Apoc. 3:7). Dar fii atent la un lucru. O uşă deschisă în

providenţa Lui nu este în ea însăşi o călăuzire din partea lui Dumnezeu.

Să luăm exemplul lui Moise. Dacă vreun om de pe faţa pământului

a avut vreodată o „uşă a providenţei deschisă”, atunci Moise a fost acela.

El n-a umblat vreodată după poziţia sa la curtea lui Faraon. Dumnezeu,

în cea mai uimitoare modalitate, a hotărât ca el să fie descoperit în pă-

purişul râului de fiica lui Faraon, adus la curte, şi „învăţat toată înţelep-

ciunea Egiptenilor” (F.A. 7:22).


38

Şi ce exemplu poate fi construit din acesta! „Moise, ce oportunitate

minunată spre bine ţi s-a dat! Ce influenţă! Cât de mult vei fi capabil să

îi ajuţi pe fraţii tăi! Un israelit şi totuşi un prinţ la curtea lui Faraon! Nu

tu ai căutat această poziţie, ci Dumnezeu ţi-a dat-o!”

Dar, nu! Nu aceasta era voia lui Dumnezeu pentru Moise. „Prin

credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui

Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu

decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara

lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că

avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:24-26).

Aşa că îţi dăm acest cuvânt de avertizare: o uşă deschisă nu este în-

totdeauna un semn al călăuzirii din partea lui Dumnezeu.

Dar, pe de altă parte, dacă simţim că suntem călăuziţi pe o anume

cale, iar Dumnezeu în final închide acea uşă, atunci trebuie să înţelegem

că aceea nu poate fi voia lui Dumnezeu pentru noi. (Bineînţeles, uneori

intervine şi încercarea credinţei, iar alteori Dumnezeu ne menţine în

aşteptare.) Dar cât de des am auzit oameni spunând cât de clar fuseseră

călăuziţi într-o anume privinţă – şi totuşi niciodată nu s-a petrecut acel

lucru, dovedind că greşiseră! Avem nevoie să fim eliberaţi de aceste

exerciţii false privind călăuzirea. O uşă care este în final închisă dove-

deşte că nu aceea a fost voia lui Dumnezeu.


39

Dar uneori Dumnezeu ne călăuzeşte în mod pozitiv deschizând şi

închizând uşi. În Faptele Apostolilor, capitolul 16, versetele 6 la 10, ne

este prezentat un exemplu frumos al acestui fel de călăuzire: închiderea

uşilor, apoi deschiderea uşii corecte. Pavel şi colegii lui de lucrare „au

fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia” – o uşă în-

chisă. „Se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Iisus nu le-a dat

voie” – o altă uşă închisă. Apoi (versetul 9), Domnul a deschis o uşă în

cea mai remarcabilă modalitate (pare să fi fost ceea ce Pavel nu se

aştepta): „Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta

în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi

ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne du-

cem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim

Evanghelia”.

Ce călăuzire a primit Pavel prin uşi deschise şi uşi închise – şi, desi-

gur, punctul 2, „exerciţiul personal”, este implicat de asemenea. În du-

hul lui, el „a înţeles” care era voia lui Dumnezeu pentru ei. (Nu putem

separa punctul 3 de punctul 2, sau 2 de 1.) Dar uneori aceasta este o ru-

găciune bună pe care să o spunem: Doamne, închide uşile greşite dina-

intea noastră! Practic, un tânăr poate să aplice la un loc de muncă. Să

zicem că are în faţă 3 posibilităţi. El se roagă pentru ele. De asemenea,

din nici un punct de vedere nu este vreunul din cele 3 locuri mai prefe-

rabil decât altul; nu poate fi mai luminat de atât. Aşa că el aduce această

situaţie înaintea Domnului. Ce se întâmplă? I se oferă un post anume,


40

în timp ce celelalte îi sunt refuzate – aceasta este voia lui Dumnezeu

pentru el. (Sau se poate ca toate 3 să îi fie refuzate, ceea ce înseamnă trei

uşi închise. În acest caz, exerciţiul trebuie să se reia.).

Cu ani în urmă, când eram foarte preocupat să ştiu care era voia lui

Dumnezeu pentru mine, mi-am luat curajul să îl întreb pe un bătrân

foarte credincios cum deosebea dânsul voia lui Dumnezeu. El s-a uitat

la mine cumva cu uimire şi mi-a răspuns, „Ei bine, Îl întreb, şi El îmi

răspunde!”

Avea dreptate acel bătrân drăguţ. Nu era lăudăros în nici un caz. El

trăia foarte aproape de Domnul şi întotdeauna părea să aibă o gândire

ancorată în Duhul Sfânt. Cu toate acestea, multora dintre noi nu ni se

pare atât de simplu sau de uşor! Iată de ce am încercat să oferim aici

câteva sfaturi despre cum să discernem voia lui Dumnezeu.

Dar ce ne facem dacă după multă rugăciune, multă vreme de aştep-

tare a răspunsului din partea Domnului, încă nu putem vedea care este

calea pe care să mergem? Ce trebuie să facem? Ei bine, uneori chiar în-

tunericul nostru este lumina care ni se dă, şi poate să pară un lucru ciu-

dat ce citeşti. Dar ce vrem să spunem cu asta? Uneori se poate ca o per-

soană să nu poată vedea ce anume are de făcut. Şi asta este vocea lui


41

Dumnezeu pentru acea persoană – care îi spune să nu facă nimic. Da-

torită faptului că nu poate vedea pe ce cale să o ia, Dumnezeu îi spune

în fapt că el nu trebuie să schimbe situaţia aceea. În acest sens „întune-

ricul” în care se află este lumina care i se dă.

Dar uneori chiar trebuie luată o decizie anume. Poate chiar azi sau

mâine. Şi trebuie să fie o decizie de genul „da” sau „nu”. Dar noi sun-

tem încă indecişi, încă nesiguri. Ne-a abandonat Dumnezeu? Nu. Dar

uneori căile prin care El lucrează sunt foarte tainice. Ce ar trebui să fa-

cem atunci? Să ne predăm pe noi înşine cu totul Domnului şi să Îl im-

plorăm ca orice facem, să fie un lucru bun.

Adesea numai când privim înapoi vedem mâna lui Dumnezeu că-

lăuzindu-ne, deschizând uşi, închizând uşi, înfrânându-ne, constrân-

gându-ne.

Dar în acelaşi timp nouă totul ni se părea întunecat. Acum totul

pare atât de clar: toate lucrurile la locul lor, toate lucrurile aşezate bine.

Apoi,

„Binecuvântăm mâna care ne-a călăuzit

Binecuvântăm inima care a plănuit.”

În concluzie, noi credem ferm că atunci când o persoană vrea să

facă ceea ce este bine, cu onestitate şi sinceritate, în frică de Dumnezeu,

Dumnezeu nu va lăsa acea persoană să facă răul.


42

Citește mai întâi textul pentru Lecția 2.

Cum aș putea afla voia Domnului? (4)

1a. Care este primul lucru pe care trebuie să îl faci atunci când cauți

să afli voia lui Dumnezeu pentru o decizie anume pe care vrei să o iei,

indiferent care ar fi consecințele?

1b. Aplicație personală. De ce crezi că este atât de important acest

lucru?

Cuvântul lui Dumnezeu (A)

Porunca directă (1)

2. Cum trebuie folosită „porunca directă” în călăuzire?

Așteptând răspunsul lui Dumnezeu (B)

3a. Când trebuie să așteptăm răspunsul de la Dumnezeu?

3b. Ce vrea să spună autorul prin „a aștepta răspunsul de la Dum-

nezeu” când vine vorba de a primi călăuzire?

3c. Cum lucrează adesea Dumnezeu atunci când noi așteptăm călă-

uzirea din partea Lui?

Exercițiul personal înaintea lui Dumnezeu (B)

Neîncrederea în propria persoană (1)


43

4a. De ce este atât de important să nu avem încredere în înțelepciu-

nea personală?

4b. Ce motiv este atât de important și de ce?

Cere sfatul unui prieten (2)

5a. Emumeră două motive pentru care uneori nu căutăm să ne sfă-

tuim cu alte persoane.

5b. Enumeră 4 beneficii pe care le putem avea atunci când căutăm

sfatul înțelept al altora.

Urmarea exemplului lui Hristos (3)

6. În ce fel este util să urmăm exemplul lui Hristos atunci când nu

există nicio poruncă directă pentru domeniul în care vrem să luăm o

decizie?

Influența spirituală (4)

7. Cum funcționează acest principiu?

8. Formulează acest principiu cu alte cuvinte, dar exprimă-l tot ca

pe o întrebare.

O conștiință curată (5)

9a. Explică asemănarea cu un muzician talentat și felul cum aceasta

se aplică înțelegerii voii lui Dumnezeu în vederea luării unei decizii.


44

9b. În ce fel este acest lucru diferit de abordarea de tipul „M-am

simțit îndemnat să fac asta”?

Providența lui Dumnezeu (C)

Ușile greșite (1)

10. Care este ideea legată de „ușile greșite” în ce privește luarea de-

ciziilor?

Ușile închise (2)

11a. Când o usă pare să se închidă, care sunt cele două posibilități

de a interpreta călăuzirea lui Dumnezeu cu privire la acea decizie?

11b. Când o ușă se închide în final, ce ne spune acest lucru despre

voia lui Dumnezeu? De ce?

Călăuzirea pozitivă (3)

12. Explică exemplul din Fapte 16:6, 10 și 9 cu privire la felul cum

Dumnezeu folosește deschiderea și închiderea ușilor pentru a ne călăuzi

către voia Lui.

13. Care este o rugăciune bună pe care o putem face uneori în ce

privește luarea unei decizii? De ce?

Concluzie (5)

14. Ce sens are exprimarea: „uneori chiar întunericul nostru este

lumina care ni se dă”?


45

15. Ce trebuie să facem dacă lucrurile rămân întunecate și totuși tre-

buie să luăm imediat o decizie?

16. Descrie felul cum cele „trei luminițe roșii” trebuie să se alinieze

înainte ca noi să putem merge înainte în siguranță pentru a cunoaște

voia lui Dumnezeu. Dacă e nevoie, recitește secțiunea 4.

17. Scrie textul versetelor de mai jos și prezintă pe scurt ideea de

bază din fiecare.

a. Ieremia 17:9

b. 1Petru 2:21

c. 1Corinteni 10:31

d. Efeseni 5:17

e. Isaia 22:22

f. Psalmul 25:9

18. Aplicații personale

18a. Care sunt principalele lucruri pe care le-ai învățat în acest curs?

18b. Cât de valoros a fost pentru tine?


46

1. Vezi Whitefield’s Letter to Wesley, disponibil la Chapel Library.

2. Pag. 324-331 din Volumul I al cărţii The Works of John Newton, pu-

blicată de The Banner of Truth Trust. Acest pasaj este prezentat şi în pag.

368-372 din revista Gospel Standard, 1989. Disponibil ca broşură în limba en-

gleză cu titlul How to Know the Will of God la Chapel Library.


47

Mulțumim pentru că ai parcurs acest curs.

Te rog să îl contactezi pe supervizorul cursului tău pentru a-i cere următorul

curs de studiu biblic.

Pune în practică lucrurile noi pe care le-ai învățat. Recitește principalele lu-

cruri și notițele tale și analizează aceste principale învățăminte în mod regu-

lat pe parcursul următoarei luni.

Odată încheiat studiul, este recomandabil să treci la aplicațiile practice zil-

nice ale principiilor și lucrurilor pe care Dumnezeu ți le-a descoperit pe par-

cursul studiului.

Pentru a te ajuta în tranziția de la „cunoașterea mentală” la a avea gândul

lui Hristos, îți sugerăm să reanalizezi zilnic punctele cheie timp de o săptă-

mână după finalizarea studiului, încercând să te gândești la ele de-a lungul

zilei, apoi să ți le reamintești săptămânal, timp de cel puțin 4 săptămâni

după aceea.


48


49

1. Procedura pentru parcurgerea cursului

a. Citirea materialului acestui curs constă din lectura textului de la

începutul fiecărei lecții a acestui ghid de studiu.

b. Înainte de a începe să citești, roagă-L pe Dumnezeu să te facă

pregătit pentru a învăța lucrurile din punct de vedere spiritual.

c. Înainte de a începe o lecție, citește textul în întregime.

d. După lectura textului, răspunde la întrebările din acest ghid de

studiu. Lecțiile din acest curs sunt „deschise”, lucru care adesea îmbo-

gățește învățarea prin a elimina presiunea inutilă. În plus, unele între-

bări necesită răspunsuri personale, așa încât acestea nu se vor găsi în

materialul lecturat. În acest caz, tot ceea ce îți cerem este să fii onest și

să îți dai toată silința.


50

e. Întrebările au ca scop să îți solicite gândirea și atenția cu privire

la tema lecției. Anumite întrebări sunt sensibile, și au de-a face cu atitu-

dinea inimii. De aceea, te rugăm să nu te grăbești, căci astfel vei eșua să

împlinești scopul cursului! Răspunde la toate întrebările cât de onest

poți. Răspunsurile sunt confidențiale.

f. Nu trece la următoarea întrebare până când nu ai răspuns la cea

anterioară.

2. Paginile cu răspunsuri

În răspunsurile tale, încearcă să fii concis și pe cât de clar este posi-

bil. Scrieți răspunsurile pe o pagină normală A4 sau pe foi separate.

Scrie răspunsurile clar și citeț. Dacă este posibil, scrie-le pe computer și

scoate-le la imprimantă. Notează pe fiecare pagină numărul lecției și la

fel la fiecare întrebare. Lasă un rând între două întrebări.

3. Logistică

Vei avea nevoie de o coală de hârtie sau două, de un creion și o Bi-

blie. În acest studiu, s-a folosit Biblia Cornilescu.

4. Completarea temelor

a. Dacă parcurgi acest curs cu un coordonator din biserica locală,

urmează instrucțiunile acestuia.

b. Dacă parcurgi acest curs în mod independent, este recomandabil

să îți păstrezi răspunsurile. (Treci apoi peste punctele 5 și 6 de mai jos).


51

5. Instrucțiuni valabile doar pentru studiul prin corespondență

a. Pentru parcurgerea acestui curs sunt alocate două luni. În func-

ție de situație, poți primi o prelungire a termenului final din partea co-

ordonatorului de curs.

b. Expediază sau înmânează, după caz, foile cu răspunsurile tale co-

ordonatorului de curs, după ce ai completat toate lecțiile. Trimite doar

foile cu răspunsurile, nu și acest ghid de studiu. După evaluare, ele îți

vor fi returnate. Asigură-te că ai notat pe fiecare foaie numele tău, nu-

mărul matricol (dacă este cazul), titlul cursului și numărul lecției. Con-

sultă, pentru orice eventualitate, cuprinsul studiului de la începutul

ghidului.

6. Răspunsul scris (valabil doar pentru studiul prin corespon-

dență)

Succesul spiritual nu se măsoară prin a primi note mari, ci prin

creșterea în asemănarea cu Hristos, spre gloria lui Dumnezeu.

De aceea, în parcurgerea acestui curs, motivația este aceea de a ve-

dea cum Dumnezeu îți schimbă viața. Nu există note de 10 sau califica-

tive superioare care trebuie câștigate. În urma examinării răspunsurilor

tale, evaluatorul îți va trimite comentariile sau sugestiile sale, din Scrip-

tură. Unele răspunsuri se poate să nu fie comentate deloc, pentru că ele

sunt considerate corecte sau personale.


52


53

Ai fost încurajat să folosești cuvintele tale în formularea răspunsu-

rilor la întrebările referitoare la acest text. Nu este total greșit să citezi

ocazional direct din text, dar nu ar trebui să faci acest lucru foarte des.

Noi căutăm să te încurajăm să folosești gândurile și cuvintele proprii,

pentru a demonstra ce ai înțeles din tot ceea ce ai citit. În răspunsurile

de mai jos, noi am citat adesea direct din text. Acest lucru s-a făcut cu

scopul de a avea un standard precis de comparație pentru răspunsurile

tale. De aceea, poți considera acceptabile răspunsurile tale oricând sunt

o reprezentare rezonabilă a ideii generale din text; noi nu cerem și nici

nu dorim ca răspunsurile tale să fie identice cu răspunsurile oferite de

noi mai jos.

Există multe întrebări care implică un răspuns personal. Îți reco-

mandăm să analizezi aceste răspunsuri împreună cu pastorul tău sau cu

un credincios biblic matur pe care îl cunoști. Răspunsurile sau cuvin-

tele care nu se regăsesc direct în text sunt puse între paranteze.


54

1. [Ușor] Ar trebui să știm ce să facem dacă există o poruncă foarte

clară sau o interdicție fermă a Bibliei.

[Dificil] Dar mai există şi acele lucruri unde nici una, nici cealaltă

dintre cele două căi nu este în mod specific corectă sau greşită, sau în

care nu pare să fie implicat vreun principiu moral. Nu există nici o po-

runcă şi nici o interdicţie clară în legătură cu acel lucru. Poate că pro-

blema este foarte importantă. Atât de multe lucruri ţin de ea. Şi poate

că nu suportă amânare, ci e nevoie de un răspuns cât de repede.

2a. Isaia 42:16: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi

voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină,

înaintea lor, şi locurile strîmbe în locuri netede…”

2b. Psalmul 107:7: „i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă

într-o cetate de locuit”.

3. „Câți bani o să câștig din aceasta?” sau „Voi fi fericit cu adevă-

rat?”

4. ...Poporul lui Dumnezeu nu a avut voie să facă ce voia el... Orice

decizie... a fost luată de Dumnezeu... Lor li s-a cerut să fie complet de-

pendenţi de El.

5. Răspuns personal. Sperăm să sublinieze clar că Dumnezeu Își că-

lăuzește poporul în toate epocile.


55

6a. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lu-

mină pe cărarea mea” (Ps. 119:105).

6b. „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui

pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor”

(Isaia 42:16).

6c. „Eu te voi învăţa și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,

te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Ps. 32:8).

6d. „El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va

duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează…” (Isaia 40:11).

7. „El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va

duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:11).

8. Răspuns personal.

9a. [Răspuns personal; de ex: „Fă-l pe Ioan să audă disdedimineaţă

bunătatea Ta, căci Ioan se încrede în Tine. Arată-i lui Ioan calea pe care

trebuie să umble, căci la Tine își înalţă Ioan sufletul”.

9b. Răspuns personal. Dacă n-ai fost învățat felul în care să aplici

Scriptura în viața personală, sperăm că vei începe să faci acest lucru în

mod regulat.

10. …Dumnezeu nu a dat nicio autoritate pentru acest lucru.


56

11. Avem nevoie de har pentru a discerne dacă un cuvânt este 1) de

la Dumnezeu sau 2) din imaginația noastră, sau chiar 3) de la Satana.

12. Noi avem impresii momentane, dar adesea ele sunt greșite …

„visurile se nasc din mulţimea grijilor” (Ecles. 5:3).

13. …Dar noi nu suntem buni judecători nici cu privire la noi și nici

cu privire la simțămintele noastre. „Inima este nespus de înșelătoare”

(Ier. 17:9). Libertatea carnală poate adesea să fie confundată cu liberta-

tea în har. Și dacă există un lucru pe care vrem cu tot dinadinsul să îl

facem, și pe care îl avem pe inimă, nu ar fi de mirare să și simțim, într-

un fel sau altul, o mare libertate în a ne ruga pentru acel lucru.

14. But God has given no commandment…We have no warrant for

following this practice in seeking to know God’s will.

15a. Este adevărat că Dumnezeu călăuzește adesea pe ai Lui pe căi

care sunt dureroase… El le schimbă tânjirile și dorințele și îi conduce pe

o cale pe care firea pământească o urăște.

15b. …să spună „Nu” aceluia pentru care este pregătit?… evident, o

alegere neînțeleaptă.

16a. Uneori, oamenii cer un semn. „Dacă se va întâmpla asta sau

asta, voi ști că este corect”.


57

16b. Ceea ce el a cerut a fost un semn stupid. [de ex., astăzi avem

Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea care vine din El; nu avem ne-

voie să cerem semne și nici Dumnezeu nu mai lucrează, în mod normal,

în acest fel.].

1a. În primul rând … Trebuie să Îi cer lui Dumnezeu să mă învețe

căile Sale, să mă păzească de a merge pe calea proprie și să mă călăuzească

pe căile drepte.

1b. Răspuns personal. Sperăm să includă o depărtare sănătoasă de

încrederea în înțelepciunea firească și o recunoaștere a dependenței tale

de Dumnezeu.

2. Dacă un lucru anume este poruncit în mod clar, atunci nu mai

este nevoie de altă călăuzire. La fel, dacă un lucru este interzis în mod

categoric, atunci nu trebuie să Îl mai întrebăm pe Domnul dacă am

avea sau nu permisiunea de a-l face.

3a. …Atunci când sunt lucruri care, în ele însele, nu sunt nici rele și

nici bune.

3b. …roagă-te ca voia lui Dumnezeu să fie adusă în conștiința ta

într-un mod special prin Cuvântul Lui.


58

3c. După o vreme, vei descoperi că Dumnezeu, vorbind prin Cu-

vântul Lui, va anula unul după altul o parte din argumentele dintr-o

categorie şi le va confirma pe cele din cealaltă categorie … să vezi lumina

şi puterea Cuvântului lui Dumnezeu îndepărtând argumentele pentru

o anumită acţiune şi confirmând argumentele în favoarea acţiunii

opuse.

4a. Cât de înşelătoare sunt inimile noastre lumeşti când vine vorba

de lucruri care ne plac cu adevărat!

4b. Asigură-te că vrei cu adevărat să faci voia lui Dumnezeu. Une-

ori ne rugăm ca Dumnezeu să ne arate voia Lui, iar inimile noastre lu-

meşti gândesc aşa: „Dacă nu îmi place, nu trebuie să fac lucrul acela!”

5a. Uneori este înţelept să cerem sfatul de la un prieten mai în vâr-

stă şi credincios. Se spun atât de multe lucruri despre a nu ne încrede

într-un „braţ de carne” (2Cron. 32:8) – şi niciodată nu trebuie să facem

asta, desigur. Dar uneori intervine mândria: suntem prea mândri ca să

cerem opinia altcuiva.

5b. 1) Uneori o altă persoană poate să ne lumineze pe căile noastre;

2) alteori poate să ne citeze un pasaj relevant din Scriptură; 3) alteori să

ne vorbească dintr-o experienţă personală avută într-o situaţie asemă-

nătoare (Prov. 11:14). De asemenea, 4) uneori faptul că vorbim cu un

prieten ne ajută să ne clarificăm gândurile în minte.


59

6. Hristos ne-a lăsat „o pildă , ca să călcaţi pe urmele Lui” (1Petru

2:21). [adică, chiar dacă exemplul lui Hristos în Scriptură poate fi inter-

pretat mai amplu decât o poruncă directă a Bibliei, atunci când este în-

țeles corect, exemplul Lui este fără îndoială plin de autoritate pentru

copiii Lui. Când înțelegem corect, putem să urmăm exemplul Lui fiind

siguri că aceasta este voia lui Dumnezeu, pentru că El a trăit mereu fără

păcat și în acord cu voia Tatălui Lui.]

Influența spirituală (4)

7. Îl onorează pe Domnul? Când am un hobby sau o pasiune, are

el un efect bun sau mă îndepărtează de Domnul? În cazul unei schim-

bări care afectează starea materială sau situația în relație cu biserica (de

exemplu schimbarea slujbei): va face aceasta mai ușor să particip la slu-

jire în casa lui Dumnezeu, sau mai dificil?

8. Pot să Îi cer lui Dumnezeu să binecuvânteze decizia mea (1Cor.

10:31)?

9a. Haideţi să luăm cazul unui muzician talentat; auzul lui este

foarte sensibil. Dacă aude un sunet dezacordat, ştie imediat că ceva este

greşit; îl deranjează. Tot aşa, dacă conştiinţa mea este foarte sensibilă, în

temere de Domnul, şi dacă încep să umblu pe o cale greşită, conştiinţa

mea mă va mustra; voi şti că ceva nu este bine în ce fac. Când mă voi

întoarce pe calea dreaptă, voi avea un simţământ al aprobării divine.


60

9b. [textul nu răspunde direct la aceasta, cu excepția faptului că

spune că „a te simți îndemnat” este opusul unei „conștiințe curate”.

Putem spune că „a te simți îndemnat” se bazează adesea pe emoțiile și

dorințele noastre carnale, pe când conștiința se bazează pe Cuvântul lui

Dumnezeu și pe deosebirea între bine și rău.]

10. …o ușă deschisă în providența Lui nu este în ea însăși o călăuzire

din partea lui Dumnezeu.

11a. Dar, pe de altă parte, dacă simţim că suntem călăuziţi pe o

anume cale, iar Dumnezeu în final închide acea uşă, atunci trebuie să

înţelegem că aceea nu poate fi voia lui Dumnezeu pentru noi. (Bine-

înţeles, uneori intervine şi încercarea credinţei, iar alteori Dumnezeu ne

menţine în aşteptare.).

11b. O uşă care este în final închisă dovedeşte că nu aceea a fost voia

lui Dumnezeu. [De ce? Textul nu spune specific, dar putem spune sim-

plu că aceasta se datorează faptului că orice lucru se întâmplă, are loc

sub stăpânirea suverană a lui Dumnezeu!]

12. … închiderea uşilor, apoi deschiderea uşii corecte. Pavel şi colegii

lui de lucrare “au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în

Asia” – o uşă închisă. „Se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui

Iisus nu le-a dat voie” – o altă uşă închisă. Apoi (versetul 9), Domnul a

deschis o uşă în cea mai remarcabilă modalitate (pare să fi fost ceea ce


61

Pavel nu se aştepta): „Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Ma-

cedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Ma-

cedonia, şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată

să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le

vestim Evanghelia” (16:9).

13. Doamne, închide ușile greșite dinaintea noastră! Practic, un tâ-

năr poate să aplice la un loc de muncă. Să zicem că are trei posibilități...

I se oferă un post anume în timp ce toate celelalte îi sunt refuzate –

aceasta este voia lui Dumnezeu pentru el.

14. Uneori se poate ca o persoană să nu poată vedea ce anume are

de făcut. Şi asta este vocea lui Dumnezeu pentru acea persoană – care îi

spune să nu facă nimic. Datorită faptului că nu poate vedea pe ce cale

să o ia, Dumnezeu îi spune în fapt că el nu trebuie să schimbe situaţia

aceea. În acest sens „întunericul” în care se află este lumina care i se dă.

15. Să ne predăm pe noi înşine cu totul Domnului şi să Îl implorăm

ca orice facem, să fie un lucru bun.

16. Multe porturi periculoase au trei lumini aliniate pentru a marca

intrarea corectă și sigură în port. Căpitanul vaporului mișcă de vas până

când cele 3 lumini sunt aliniate, pentru ca apoi să intre în port. Dacă ar

merge înainte fără a face asta, rezultatul ar fi dezastruos!

Dumnezeu ne-a dat 3 lumini roşii. Şi trebuie să aşteptăm răspunsul

de la Dumnezeu până când cele 3 lumini se aliniază. Atunci, şi numai


62

atunci, putem merge înainte în siguranţă. Cele trei luminiţe sunt aces-

tea: 1) Cuvântul lui Dumnezeu, 2) exerciţiul personal înaintea lui Dum-

nezeu [a) depărtarea de încrederea de sine, b) solicitarea sfatului înțe-

lept de la alții, c) urmarea exemplului lui Hristos, d) distingerea influ-

enței spirituale, e) păzirea unei conștiințe curate], și 3) lucrarea provi-

denței Lui. Dacă oricare din acestea nu concură la aceeași soluție, ar tre-

bui să așteptăm călăuzire mai clară de la Dumnezeu.

17a. Ieremia 17:9: „Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăj-

duit de rea; cine poate s'o cunoască?” [inima este înșelătoare; trebuie să

nu ne punem încrederea sau să luăm decizii pe baza emoțiilor sau a do-

rințelor noastre carnale.]

17b. 1Petru 2:21: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a

suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă , ca să călcaţi pe urmele Lui”. [În

plus față de poruncile specifice, Dumnezeu ne-a dat exemplu vieții per-

fecte a lui Iisus Hristos, ca să îl urmăm atunci când vrem să luăm deci-

zii.]

17c. 1Cor. 10:31: „Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva:

să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” [Când luăm decizii, ar tre-

bui să ne întrebăm: aduce acest lucru glorie lui Dumnezeu? Ar putea

El să binecuvânteze decizia mea?]

17d. Efeseni 5:17: „De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este

voia Domnului” [când înțelegem poruncile și principiile Cuvântului


63

lui Dumnezeu, conștiința noastră ne va avertiza când suntem pe punc-

tul de a încălca Biblia, Cuvântul Lui. Această înțelegere este o călăuză

mult mai de încredere decât emoțiile sau dorințele noastre.]

17e. Isaia 22:22: „Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când

va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va închide el, nimeni nu

va deschide” [Dumnezeu deschide și închide ușile în providența Lui

pentru a ne călăuzi.]

17f. Psalmul 25:9: „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este

drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa”. [Dacă avem inimi smerite și

dornice să învețe, atunci Dumnezeu ne va călăuzi.]

18a. Răspuns personal.

18b. Răspuns personal.

Documents

Ghid de Studiu - MAGNA GRATIA · 2017-01-15 · ghid de studiu. Răspunde la întrebările corespunzătoare pentru fiecare lecție din acest ghid de studiu, utilizând informațiile