1

Program Title: AGRICULTURAL COMPETITIVENESS AND ENTERPRISE DEVELOPMENT PROJECT (ACED)

Sponsoring USAID Office: USAID/Ukraine Regional Contract Office

Contract Number: AID-117-C-11-00001

Contractor: DAI

Date of Publication: November 2011

Author: DAI/ACED/Peter White, Lilian Cipciriuc and Alexandru Belschi

The authors’ views expressed in this publication do not necessarily reflect the views of the United

States Agency for International Development or the United States Government.

STUDIU DE PIAŢĂ PRIVIND FRUCTELE ŞI LEGUMELE PROASPETE ÎN MOLDOVA

PROIECTUL COMPETITIVITATEA AGRICOLĂ ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR (ACED)

DECEMBRIE 2011

Acest raport a fost posibil de elaborat cu sprijinul acordat de poporul American prin intermediul Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Conţinutul este responsabilitatea exclusivă a DAI şi nu reflectă neapărat punctual de vedere al USAID sau al Guvernului Statelor Unite.

ACED

Agricultural Competitiveness and

Enterprise Development Project

2

STUDIU DE PIAŢĂ PRIVIND FRUCTELE ŞI LEGUMELE ROASPETE ÎN MOLDOVA

PROIECTUL COMPETITIVITATEA AGRICOLĂ ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR (ACED)

Titlul Programului: PROIECTUL COMPETITIVITATEA AGRICOLĂ ŞI

DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR (ACED)

Sponsor Oficiul USAID: USAID/Oficiul Contract Regional Ucraina

Numărul Contractului: AID-117-C-11-00001

Contractor: DAI

Data Publicării: Decembrie 2011

Autori: DAI/ACED/ Peter White, Lilian Cipciriuc, Alexandru Belschi

Opiniile autorilor exprimate în această publicaţie nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Agenţiei Statelor Unite

pentru Dezvoltare Internaţională sau a Guvernului Statelor Unite

3

CUPRINS SUMAR EXECUTIV ............................................................................................................................. 4

1. INTRODUCERE ........................................................................................................................... 6

Despre ACED ................................................................................................................................... 6

Obiectivele studiului ......................................................................................................................... 6

Metodologia şi structura raportului ................................................................................................ 7

2. DESCRIERE GENERALĂ A PIEŢII .......................................................................................... 7

Producerea ........................................................................................................................................ 8

Prelucrarea ........................................................................................................................................ 9

Exporturi .......................................................................................................................................... 10

Principalele culturi produse versus importate ............................................................................ 10

3. STRUCTURA PIEŢII .................................................................................................................. 12

Producători ...................................................................................................................................... 13

Importatori ....................................................................................................................................... 13

Comercianţi angro .......................................................................................................................... 14

Pieţe Angro ...................................................................................................................................... 14

Pieţe cu amănuntul în aer liber .................................................................................................... 16

Supermarkete ................................................................................................................................. 17

Horeca (Deservire alimentară) ..................................................................................................... 20

Formarea preţurilor ........................................................................................................................ 20

4. CERINŢELE FAŢĂ DE PRODUS ............................................................................................ 21

Cerinţele faţă de calitate ............................................................................................................... 21

Cerinţele faţă de ambalare ........................................................................................................... 22

5. CADRUL LEGAL ........................................................................................................................ 23

Cerinţe legale de certificare .......................................................................................................... 23

Importurile ........................................................................................................................................ 24

Cadrul legal privind produsele în stare proaspătă .................................................................... 24

Cerinţe legale faţă de calitate ....................................................................................................... 25

Cerinţe Fiscale ................................................................................................................................ 26

6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ............................................................................................. 26

6.1 CONCLUZII .............................................................................................................................. 26

6.2 RECOMANDĂRI ...................................................................................................................... 27

4

SUMAR EXECUTIV

Moldova este o ţară agrară mică în Europa de Est unde agricultura a fost întotdeauna vitală pentru economia ţării în ansamblu, reprezentând 30% din PIB şi 60%1 din exporturi. Pămîntul este foarte fertil şi clima este moderată. Dar există o „parcelare” a terenurilor cu aproximativ 300,0002 de fermieri mici ce ocupă 50%3 din terenuri, pe cînd restul terenurilor sunt prelucrat de fermieri mai mari. Moldova are un venit pe cap de locuitor de numai $25004 şi rata de creştere a PIB-ului de 7%5. Peste 40% din venitul familiei este cheltuit pentru alimentare şi băuturi.6

În general, o cotă esenţială a pieţei locale de fructe şi legume este satisfăcută de importuri. Moldova este un importator net de fructe şi din 2003 pînă în prezent, un importator net de legume. Dacă să vorbim despre fructe, o bună parte a importurilor nu se produc local datorită factorilor climatici. În ce priveşte legumele, faptul că ţara este un importator net se datorează importurilor de produse din afara sezonului care sunt cultivate în Moldova în timpul sezonului (mai-noiembrie). Producţia locală şi sezonul de comercializare ar putea fi extins pentru a oferi o competitivitate mai mare pentru importuri pe o perioadă de timp mai îndelungată.

Structura pieţei de fructe şi legume în Moldova include următoarele canale de distribuţie: aproximativ o sută de pieţe în aer liber, patru pieţe angro, o sută de supermarketuri şi o multitudine de chioşcuri mici. Adiţional, mai există şi reţeaua HoReCa (Hotele, Restaurante, Cafenele, sectorul de aprovizionare alimentară) care procură direct atît de pe pieţele din aer liber şi pieţele angro cît şi de la producătorii şi comercianţii cu amănuntul. În afară de aceste canale comerciale, o bună parte a gospodăriilor rurale consumă şi conservează producţia sa pentru consum propriu sau pentru schimburi informale cu vecinii.

Doar 10-20% din populaţia Republicii Moldova cumpără fructe şi legume în supermarket-uri, şi chiar şi atunci, acestea nu constituie punctul lor principal de cumpărare. Fructele şi legumele reprezintă numai 2-5% din spaţiul de comercializare a supermarket-urilor din Moldova.7. Marea majoritate a produselor proaspete sunt procurate de pe pieţele tradiţionale din aer liber şi nu din supermarket-uri. Aceasta se bazează atît pe obiceiurile de lungă durată cît şi pe preţurile mai înalte a produselor comercializate în supermarket-uri. Piaţa internă este extrem de sensibilă la preţuri, iar consumatorii au putere de cumpărare limitată. Siguranţa alimentară este uneori sacrificată în scopul de a comercializa produsul rapid atunci cînd preţul pe piaţă este bun, compromiţînd timpul suficient de la aplicarea chimicalelor pînă la recoltare, apoi vînzare. Adeseori, supermarket-urile procură produsele locale şi de import prin intermediul distribuitorilor care facilitează şi consolidează documentele şi facturile. Acest lucru se bazează adesea pe relaţii de lungă durată.

Moldova este în proces de a a-şi ajusta procedurile de inspecţie şi export în concordanţă cu cerinţele UE de calitate pentru fructe şi legume proaspete, ce va intra în vigoare începînd cu anul 2012.

1 Sutton et. al. "Integrating environment into agriculture and forestry progress and prospects in Eastern Europe and Central

Asia," August, 2007. 2 Statistica oficială de stat din anii recenţi arată că aceasta este mai mare decît 432,000 fermieri mici. Estimările noaste

constată că multe persoana au emigrat sau dau în arendă terenurile sale şi deci în realitate există cu mult mai puţini fermieri mici decît pe hîrtie 3 Conform la statistica.md 2011 existau 1.9 mil. ha de teren agricol. Conform datelor statistice .md 2008, existau 2597

companii înregistrate administrînd 95 mil. ha. 95 mil. ha constituie aproximativ jumătate din 1.9 mil. ha de teren agricol 4https://www.cia.gov/library/publications/the-world-

factbook/rankorder/2004rank.html?countryName=Moldova&countryCode=md&regionCode=eur&rank=174#md 5 ibid

6 Stiopca, Oleg, Brinza, Oleg, 2010 raport comandat de Asociaţia producătorilor de Fructe din Moldova “Piaţa Fructelor şi

legumelor Poroaspete din Moldova. Facte şi Cifre.” Ianuarie, 2010. 7 Estimări ACED în baza vizitelor la magazine şi interviuri

5

Adiţional la oportunităţile de export, producătorii moldoveni de produse de valoare înaltă dispun de un potenţial vast de a-şi spori în ansamblu profitabilitatea prin extinderea produceri fructelor şi legumelor proaspete şi prelucrate. Pentru a realiza acest obiectiv, este nevoie de a spori productivitatea, calitatea, uniformitatea şi de a prelungi sezonul de producere utilizînd serele. Producătorii moldoveni trebuie să înţeleagă mai bine importanţa cerinţelor faţă de siguranţa alimentară pentru toate culturile întru a spori consumul intern şi poziţionarea mai buna a culturilor pentru a selecta pieţele de export. Fragmentarea comunităţii producătorilor trebuie să fie depăşită cu consolidarea culturilor şi introducerea soiurilor noi pentru a satisface mai bine necesităţile comercianţilor cu amănuntul. Cerinţele pentru o penetrare mai bună în canalele de distribuţie a supermarket-urilor includ: volume constante, aparenţă vizuală a produsului şi conformitate, frecvenţa livrării (asigurată de un mai bun management a reţelelor de refrigerare), ambalare, etichetare, certificare şi facturare fiscală corespunzătoare.

6

1. INTRODUCERE

Despre ACED

ACED este un proiect de cinci ani, co-finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare (USAID) şi Corporaţia Provocările Mileniului şi implementată de Alternativele de Dezvoltare (Development Alternatives), Inc. (DAI). Scopul proiectului este de a spori succesul sectorului de producere din Moldova în producerea şi comercializarea culturilor de valoare înaltă atît pe piaţa locală cît şi pe cea internaţională. ACED se axează pe un număr limitat de lanţuri valorice ale agriculturii de valoare înaltă şi va profita de programe noi, susţinute de Provocările Mileniului, pentru a spori capacităţile de irigare în ţară şi oferi beneficii pozitive fermierilor şi economiei rurale. Adiţional la eforturile pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri, programul oferă o combinaţie de instruiri tehnice şi manageriale, asistenţă tehnică şi servicii marketing pentru consolidarea lanţurilor valorice existente şi încurajarea dezvoltării celor noi.

Obiectivele studiului

Scopul acestui Studiu de Marketing este de a da posibilitate participanţilor în lanţul valoric de fructe şi legume (producători, ambalatori, comercianţi angro, etc.) să obţină o înţelegere mai bună despre pieţele interne pentru produsele sale întru a spori profitabilitatea pe pieţele locale. Informaţia prezentată în acest studiu va conduce la o reţea locală de livrări mai durabilă, mai sigură, sporind competitivitatea produselor moldoveneşti în raport cu cele de import, în special în supermarket-uri pe parcursul sezoanelor începînd cu primăvara devreme pînă toamna tîrziu.

Mai specific, acest Studiu de Marketing, va aborda următoarele obiective:

de a analiza cerinţele pe pieţele interne—tendinţele, preferinţele consumatorilor şi cerinţele pieţelor, de a analiza structura pieţii (categorii de produce, preţuri, volume, canale de distribuţie, interacţiunea între participanţii lanţului valoric),

de a etalona produsele moldoveneşti vizavi de produsele competitive deja existente în piaţă pentru a indica punctele forte şi slabe,

de a obţine o înţelegere mai bună despre faptul cum de comercializat mai eficient produsele autohtone prin intermediul diferitor canale de comercializare,

de a identifica cerinţele critice ale cumpărătorilor în diferite formate comerciale: supermarket, piaţă în aer liber, pieţe angro, HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Cafenele) şi procesatori,

de a analiza „scara de preţuri” generală (preţuri şi adaosuri) pentru tot lanţul de distribuţie şi diferite scenarii, inclusiv importurile,

de a identifica cerinţele faţă de ambalare pentru pieţele angro, HoReCa şi pieţele cu amănuntul,

de a identifica o nişă de piaţă importantă cum ar fi produsele organice sau Fair Trade,

de a studia reputaţia produselor moldoveneşti de pe piaţă în comparaţie cu alte ţări furnizoare de produse,

de a identifica termenii optimi de achitări utilizaţi în reţeaua de livrări şi nivelul de importanţă,

de a identifica procedurile legale ce trebuie de urmat pentru a livra fructe şi legume în stare proaspătă în Moldova, şi

de a identifica practicile de comerţ standard ce ţin de aprovizionarea locală cu fructe şi legume, cît şi importul fructelor în stare proaspătă în Moldova.

7

Metodologia şi structura raportului

Constatările din acest raport se bazează pe informaţia primară şi secundară colectată din diferite surse. Pentru colectarea informaţiei secundare, ACED a efectuat o cercetare din birou utilizînd surse publice şi comerciale şi rapoarte marketing şi sectoriale disponibile. Pentru a obţine informaţia de la prima sursă, ACED a intervievat un număr mare de operatori pe piaţă şi industrie, inclusiv producători, procesatori, comercianţi şi reprezentanţi ai supermarket-urilor. De asemenea, echipa a intervievat magazine alimentare, manageri şi comercianţi de pe pieţele angro şi cu amănuntul din Chişinău.

Acest raport include un sumar executiv succint, o introducere, o descriere generală a pieţei de fructe şi legume din Moldova, cît şi explicaţii ce ţine de structura pieţii, cerinţele faţă de produs, problemele majore şi provocările din sector, concluzii şi recomandări.

2. DESCRIERE GENERALĂ A PIEŢII

Moldova este o ţară agrară mică Est Europeană situată între Ucraina şi România cu o populaţie de 3.6 milioane locuitori şi cu o suprafaţă de 33,700 km². Majoritatea terenurilor se află între rîurile Prut şi Nistru. Moldova este situată foarte aproape de Marea Neagră cu toate acestea, în afară de un nou port fluvial Dunărea (încă în curs de dezvoltare), este o ţară fără ieşire la mare. Mai bine de 60% din populaţie locuieşte în zona rurală şi 40% în zona urbană. Capitala, Chişinău, include 22%8 din populaţie şi este punctul central pentru toate activităţile de comercializare a fructelor şi legumelor.

Moldova rămâne una din cele mai sărace ţări din Europa, în pofida progreselor recente din economia de bază. Moldova are un venit pe cap de locuitor de numai $25009 şi o rată de creştere a PIB de 7%,10 care, dacă susţinut, ar indica o creştere substanţială a cererii locale pentru o gamă mai largă de fructe şi legume de calitate superioară. Acest optimism vine oarecum din statisticile oficiale (vezi mai jos). Noi rămînem oricum convinşi, că ca o ţară cu economie în creştere, şi în paralel cu prosperitatea clasei de mijloc, cererea pentru fructe proaspete şi legume va creşte, aşa cum a fost cazul altor ţări.

Statisticile oficiale a consumului de fructe şi legume (inclusiv cartofi şi pepeni verzi) pe cap de locuitor în kg pentru ultimii 10 ani sunt prezentate mai jos. Acesta prezintă o imagine a unui model de consum relativ stabil, cu unele variaţii mici de la an la an.

Tabelul 1. Consumul de Fructe şi Legume (inclusiv Cartofi şi Pepeni Verzi) pe cap de locuitor în kg

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

202 205 219 189 213 259 163 198 200 208 Sursa: http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=315&id=2278

Agricultura a fost întotdeauna baza economiei moldoveneşti şi constituie peste 30% din PIB şi aproximativ 60% din totalul de exporturi. Agricultura oferă locuri de muncă pentru aproximativ 35% din populaţie. Peste 75% din teritoriul Republicii Moldova este format din cernoziom (sol negru), care este un excelent teren agricol. Terenurile agricole constituie 76% din suprafaţa totală, iar pădurile circa 10%11. În ţară nu sunt disponibile depozite majore de minerale.

8 www.statistica.md

9https://www.cia.gov/library/publications/the-world-

factbook/rankorder/2004rank.html?countryName=Moldova&countryCode=md&regionCode=eur&rank=174#md 10

Ibid 11

Sutton, et. al. "Integrating environment into agriculture and forestry progress and prospects in Eastern Europe and Central Asia” 2007.

8

Clima Moldovei este moderat continentală cu veri calde şi ierni uşoare. În pofida climatului favorabil, ţara, în ultimii ani, a trecut prin perioade cu secete severe. Seceta din 2007 a dus la pierderi extensive de culturi. Seceta din vara anului 2011 pare să fi avut un impact semnificativ asupra însămînţării şi germinării cerealelor pentru următorul sezon, dar fructele şi legumele nu au fost prea mult afectate. Aproximativ o jumătate din suprafaţa totală de terenuri agricole se află în proprietatea a 300,00012 fermieri mici care deţin parcele mici de teren, în mediu de circa 2.2 ha de teren agricol. Adesea, aceste parcele de 1-2 ha sunt subdivizate în 3 sau 4 loturi mici ce sunt utilizate în scopuri diferite. Capacitatea de a atinge progrese cu mijloace circulante de producere şi tehnologi îmbunătăţite este limitată din cauza parcelării, lipsei irigării, lipsei finanţelor şi ratele înalte ale dobânzilor pentru credite. Toţi aceşti factori combinaţi au dus la o productivitate mai scăzută faţă de concurenţii-cheie. Au fost înregistrate unele progrese de fermierii care au fost capabili să arendeze sau procure loturi mai mari de teren pentru a deveni mai eficienţi în costuri. 50% din terenurile private sunt în administrarea a circa 2,600 gospodării de scară mare, cărora le revine în mediu a cîte 370 ha13. Aceste gospodării în marea majoritate cultivă aşa culturi ca: sfeclă de zahăr, grîu, floarea soarelui, culturi ce implică mai puţină forţă de muncă, mai mult teren şi echipament agricol.

Terenul este, în general, foarte fertil, dar există unele probleme foarte stringente de mediu, cum ar fi degradarea solului, poluarea apelor de la canalizarea municipală şi scurgerile de agrochimicale, cît şi lipsa de practici durabile de gestionare a gunoiului de grajd. În plus, suprafaţa de teren forestier în Republica Moldova este insuficientă pentru protecţia eficientă a mediului şi a constituit o cauză majoră pentru nivelul ridicat de eroziune a solului, alunecărilor de teren, precum şi degradarea resurselor de apă şi intensificarea secetei.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, moldovenii cheltuie în mediu 40.2% din veniturile sale pentru produse alimentare şi băuturi. Fructele şi legumele constituie 8.6% din aceste cheltuieli. Consumul anual mediu pe cap de locuitor constituie 200 kg de legume (din care 110 kg sunt cartofi) şi 65 kg de fructe.

Producerea

În general Moldova are condiţii foarte bune pentru producerea culturilor horticole. Statisticile oficiale din 2009 au indicat faptul că suprafaţa totală a plantaţiilor de fructe şi nuci este de 125,3 mii ha, inclusiv 116,6 mii hectare de fructe, 8,2 mii hectare de nuci, şi 0,5 mii hectare de arbuşti cu pomuşoare, care împreună constituie circa 6.5% din suprafaţa terenurilor agricole. Fructele principale plantate sunt merele, acoperind aproximativ 65 mii hectare, urmate de sîmburoase, 40 mii hectare în mare măsură de prune şi cireşi, struguri de masă, 8 mii hectare14. Suprafaţa medie anuală cultivată cu legume în teren deschis constituie 35 -42 mii hectare şi suprafaţa legumelor cultivate în teren protejat (sere) constituie 550 hectare15.

Din punct de vedere geografic, zona principală pentru producerea merelor şi cartofului este partea de nord a ţării; prunele sunt produse în zona centrală; piersicii în sud, iar strugurii de masă – în regiunile de sud şi centru. Producerea legumelor, în seră şi câmp deschis, este dispersată în întreaga ţară şi se bazează pe accesul la apă şi calitatea solului.

Există multe date statistice controverse referitor la producerea fructelor şi legumelor. În general, datele oficiale subestimează volumul de producere real ca urmare a faptului că, de obicei, producătorii raportează cifre mai mici de producţie în scopul de a minimiza taxele.

12

Vezi referinţa unul 13

Conform statisticii oficiale pentru anul 2008, www.statistica.md 14

www.fruitnews.ru cu referire la www.statistica.md 15

Statistica despre legumele în cîmp deschis sunt preluate de la www.statistica.md, iar statistica despre sere - din raportul PDA

9

Multe gospodării mici care produc fructe şi legume pentru consum propriu, în genere nu raportează nici un fel de date. În scopul de a obţine o imagine mai exactă, echipa de cercetare a analizat mai multe surse de date şi a intervievat un număr de experţi cheie în domeniu. Conform rezultatelor obţinute, pot fi oferite următoarele date aproximative ce ţin de producere:

Fructe – producerea anuală totală este de circa 400 mii tone, inclusiv merele, cultură cu cea mai mare pondere ce constituie ca minimum 60% din producerea totală (250-300 mii tone în dependenţă de an). Prunele se plasează pe al doilea loc cu un volum anual de circa 50 mii tone urmate de cireşe (20 mii tone), piersici (15 mii tone) şi caise (5 mii tone).

Struguri de masă –aproximativ 60 mii tone produse anual.

Pepeni verzi –aproximativ 75 mii tone produs anual.

Legume – Producerea anuală constituie 400 mii tone, cu excepţia cartofului, care în sine constituie alte 300 mii tone. Legumele principale cultivate în cîmp deschis sunt: roşiile (80 mii tone), varza (60 mii tone), ceapa (50 mii tone), ardeiul (16-45 mii tone), castraveţii (30 mii tone), dovleacul (30 mii tone), morcovul (20 mii tone), sfecla roşie (20 mii tone) şi usturoiul (10 mii tone) cu o fluctuaţie medie de 10% de la un an la altul. În sere, se produc aproximativ 54 mii tone de legume16, roşii - 77%, castraveţi - 9%, ardei dulci - 3% şi 11%17 - alte culturi cum ar fi varza şi diferite tipuri de ridiche.

Prelucrarea

Valoarea producţiei din industria de prelucrare în 2008 a constituit 74 milioane euro, reprezentând aproape zece la sută din valoarea totală a industriei alimentare (755 mil. €), al pe al doilea loc se plasează numai vinul. Aproximativ 9% din volumul total de legume şi 45% din volumul total de fructe sunt prelucrate. Fructele şi legumele principale prelucrate sunt roşiile de cîmp şi merele. Volumul total de fructe şi legume prelucrate se estimează la 200-250 mii tone pe an.

Şase companii (Orhei-Vit, Alfa-Nistru, Natur-Vit, Natur Bravo, Rozmiar, Cosniţa, Floreşti) exportă în marea majoritate o gamă diversă de produse, inclusiv sucuri (străvezii şi cu pulpă), nectar din fructe, băuturi din fructe şi fructe şi legume conservate. Conservele din fructe si legume sunt cele mai importante volume de export, inclusive mazărea, porumbul şi roşiile întregi. Suplimentar sunt prelucrate paste de tomate, ketchup-uri, piureuri pentru copii, gemuri, conserve,etc. Mai mult de 90% din producere este destinată pentru export. Ţările CSI rămîn pentru Moldova cea mai mare piaţă de desfacere pentru fructele şi legumele prelucrate constituind 70% în total, inclusiv Rusia (38%) şi Ucraina (9%). Alte 30% din exporturi sunt destinate altor ţări Europene, în marea majoritatea acestea constituie produse semi - finite.

Producerea şi prelucrarea nucilor: Potrivit Centrului de Comerţ Internaţional de la Geneva, Moldova este unul dintre cei mai mari exportatori de nuci în Europa, după Statele Unite ale Americii, Mexic şi China. Nucile sunt cultivate pe 6.000 de hectare, o suprafaţă ce constant s-a extins. Producerea totală de nuci constituie anual 15-18,000 tone. Uni din exportatorii cheie şi procesatori ai produsului destinat pentru pieţele UE sunt: Reforma Natural Fruit and Nuts (un investitor german ce operează în Moldova în exportul cu nuci), Monicol (procesator şi exportator de fructe uscate şi miez de nucă), VM Plumcom (procesator şi exportator de fructe uscate), şi Prometeu-T (cel mai major procesator şi exportator de miez de nucă în Moldova).

16 Conform raportului de recensămînt “Cultivarea legumelor în teren protejat în Moldova”, publicat în august 2009 de către Proiectul

Dezvoltarea Agrobusiness-ului implementat de CNFA cu suport financiar de la USAID. 17

Toate datele ce se referă la suprafeţele şi producerea în sere sunt luate din raportul de recensămînd de la Proiectul Dezvoltarea

Agrobusiness-ului. Datele pentru producerea în cîmp deschis sunt de la statistica oficială (www.statistica.md )

10

Producerea fructelor uscate: Sectorul fructelor uscate din Moldova include cîteva companii mari şi mijlocii şi un număr mai mare de companii mai mici, care toate concurează între ele. În ultimii trei ani Moldova a produs 2,000-3,500 tone de fructe uscate (în marea parte prune, dar, de asemenea, mere, cireşe, pere, etc.) pe an, în funcţie de condiţiile de creştere şi de disponibilitatea de materie primă. De obicei, nivelul de export constituie circa 70% din volumul de producere. UE absoarbe aproximativ 80% din exporturile moldoveneşti de fructe uscate; ţările CSI, în primul rînd Rusia, Belarus şi Ucraina – restul 20%.

Exporturi

În anul 2010 exporturile anuale de fructe proaspete s-au echivalat la 200-250 mii tone, constituind 60% din volumul total de fructe produse. În ultimii cinci ani, exportul de fructe a crescut cu aproximativ 20%. Fructele principale exportate au fost merele (65% din exporturile de fructe), strugurii de masă (10%) şi prunele (7%). Exportul de legume în 2010 a constituit puţin mai mult de 10 mii tone, ceia ce este mai puţin de 3% din totul volumul de legume produse, fără tendinţe vizibile de creştere în ultimii cinci ani. Legumele principale exportate în 2010 au fost roşiile (32% din totalul de exporturi de legume), varza (25%) şi mazărea (5%). Cartofii sunt în mare parte produşi pentru consumul local, dar în funcţie de an, aceştia pot fi, de asemenea, importaţi sau exportaţi în cantităţi mari.

Potrivit programelor „sectoriale” ale MAIA, la finele anului 2015, producerea totală de fructe, legume şi struguri de masă trebuie să atingă cifra de 1,538 mii tone, unde 315 mii tone să fie exportate şi 684 mii tone – comercializate local.

Principalele culturi produse versus (faţă de cele) importate

Diagramele de mai jos ilustrează care au fost cele mai principale fructe importate în Moldova în 2010. După cum se observă, Moldova importă fructe care nu se produc local, în special citrice, banane şi kiwi. Aceste fructe nu concurează cu produsele locale cum ar fi merele, prunele, cireşele şi piersicii. Volumul importului de struguri de masă nu este semnificativ şi nu este inclus în diagramă. Fructele produse local sunt foarte competitive pe piaţa locală şi relativ competitive pe pieţele de export datorită preţurilor joase şi valorii bine percepute.

Diagrama 1. Fructe importate în Moldova în 2010 după volum

Diagrama 2. Importul de fructe în Moldova în 2010 după ţări şi volum

Sursa: Baza de Date NU (Naţiunile Unite) Comtrade

Diagrama 2 demonstrează că ţara principală din care se importă fructele în Moldova este Grecia datorită volumului mare de piersici care după aceasta sunt re-exportaţi în Rusia. Turcia la fel este furnizorul principal de fructe pentru Moldova. Dacă de exclus re - exportul de fructe, volumul mediu de fructe importate pentru consumul local în 2009-2010 ce cifrează la circa 34 mii tone.

În 2010, importurile principale în Moldova potrivit Bazei de Date Comrade sunt următoarele:

Banane – furnizorul principal este Ecuador (82% după volum), Costa-Rica (7%), Panama (6%) şi Columbia (5%)

Mandarine şi clemantine importate din Turcia (59%), Grecia (27%) şi Argentina (6%)

Portocale livrate din Turcia (43%), Grecia (21%), Egipt (17%) şi Africa de Sud (10%)

Banane 31%

Mandarine &

clementines

20%

Portocale 15%

Lămîi 10%

Grapefrute 5%

Kiwi 2%

Alte fructe 17%

Grecia 49%

Turcia 23%

Ecuador 9%

Argentina 2%

Restul lumii 17%

11

Lămîi livrate din Turcia (78%) şi Argentina (17%)

Grapefrute livrate din Turcia (72%), China (12%) şi Africa de Sud (12%)

Kiwi importate din Grecia (94%)

Este destul de clar faptul că substituirea importurilor în piaţa de fructe nu va fi un factor important pentru creşterea cererii de fructe produse local. Situaţia cu legumele este destul de diferită. Cu mici excepţii, legumele moldoveneşti nu sunt competitive pe pieţele de export şi se confruntă cu concurenţă puternică pe piaţa internă în afara sezonului. În perioada 2009-2010, volumul mediu de legume şi cartofi importaţi a constituit aproximativ 72 mii tone. Cultura principală importată în 2010 a fost cartoful (un produs sensibil la preţ), în mare parte, livrat din România şi Polonia. Pe lînga cartofi, principalele culturi de legume importate sunt roşiile, morcovii, ceapa, usturoiul, toate sunt culturi care vor fi furnizate mai mult de la producători locali, dacă ar fi adaptate practicile de îmbunătăţire a producerii şi depozitare. Procentul de import total pentru aceste culturi este prezentat în diagrama de mai jos:

Diagrama 3. Legumele importate în Moldova în 2010 după volum

Diagrama 4. Importul de legume în Moldova în 2010 după ţară şi volum

Sursa: Baza de Date Comtrade

Ţările principale de import pentru aceste culturi specifice în 2010 au fost:

Roşii – importate din Turcia (83%), Siria (12%), Spania şi Macedonia (2% fiecare)

Morcovi – Polonia (70%), Belarus (12%), Turcia (12%)

Castraveţi – Turcia (82%), Siria (7%), România (5%)

Ceapă – Polonia (28%), Egipt (25%), Olanda (15%), Turcia (12%)

Usturoi – China (99%)

Ardei – Turcia (57%), Spania (20%), Olanda (15%)

În Moldova sezonul de vîrf de recoltare a majorităţii legumelor durează din Iunie pînă în Octombrie. Sezonul extins datorită producerii în sere este cel mai mult fezabil în perioada mai până în noiembrie pentru majoritatea culturilor din cauza costurilor semnificative pentru încălzire suplimentară în cazul în care această perioadă ar putea fi extinsă pentru lunile de iarnă. Este foarte necesar de a reduce costurile unde este posibil şi de a elimina ineficienţele din sectorul de producţie în seră pentru a avea costuri competitive. Costurile de încălzire sunt un factor important de ce în această perioadă de timp, unele dintre legumele de bază sunt importate din ţări cu climă mai caldă şi perioade mai lungi de producere. Cu toate acestea, există posibilitatea de a îmbunătăţi practicile de producere pentru a obţine mai mult volum de produse şi valoare de la aceiaşi cantitate de căldură.

Mai jos este prezentat un tabel ce include informaţie referitor la producerea legumelor de bază în cîmp deschis şi sere versus celor importate.

Cartof 52%

Roşii 12%

Ceapă 7%

Usturoi 5%

Morcovi 11%

Castraveţi 3%

Ardei 1%

Alte legume

9% Turcia 31%

Polonia 15% China

12%

România 11%

Olanda 8%

Germania 4%

Siria 4%

Restul lumii 15%

12

Tabelul 2. Producerea Legumelor Principale versus importate

Cultura

Producere, mii tone Importul în 2010, mii

tone Cîmp

deschis Seră

Cartof 300 nu se produc 38.5

Morcov 20 nu se produc 8.0

Ceapă 50 nu se produc 5.0

Usturoi 10 nu se produc 3.7

Roşii 80 42 7.5

Castraveţi 30 4.9 2.3

Ardei 25 1.5 0.8

Surse: Comtrade (Importuri), şi studiul USAID/ ADP

Primele patru culturi din tabel sunt legume care în general nu se produc în sere. Este important de menţionat, că aceste culturi principale cultivate în cîmp deschis rezistă bine în condiţii corespunzătoare (cartoful, morcovii şi ceapa), chiar şi usturoiul şi pot fi depozitate pînă la 9 luni în condiţii de depozitare cu atmosferă controlată. Cel mai mult usturoi importat provine din China, iar cartoful importat – din Polonia şi România datorită preferinţelor variate, diferenţelor de preţ sau deficienţelor locale specifice.

Cota de piaţă a legumelor importate în comparaţie cu volumul total de produse consumate (importate şi cultivate local) variază de la 9% pentru ceapă la 29% pentru morcovi18.

O comparaţie mai semnificativă ar fi de a compara importurile cu consumul în afara sezonului, cînd nu există producere locală în cîmp deschis. Este posibil de a compara volumul producerii locale în sere faţă de volumele importate pentru a vedea modul în care se referă unul la altul. Ca exemplu, în 2010 volumul total de roşii cultivate în sere se echivala la 42 mii tone, din care 5 mii tone au fost exportate, iar 37 mii tone au fost lăsate pentru piaţa locală. Cu suplimentarele 7,5 mii tone importate, aceasta încă se va echivala importurilor, constituind numai 17% din piaţa totală în acest interval de timp, care este în continuare un număr relativ mic. În schimb, în cazul cu castraveţii şi ardeii, importurile au reprezentat 32 şi respectiv 35% din consumului local total de piaţă în afara sezonului.

O cantitate considerabilă de consum de fructe şi legume locale poate fi atribuită importurilor. În cazul fructelor, acestea sunt în mare parte culturile care nu sunt cultivate la nivel local din cauza condiţiilor meteorologice şi altor constrângeri care inhibă cultivarea profitabilă a acestor produce. Este posibil de a găsi mere şi struguri de import pe piaţa moldovenească, dar acestea tind să îndestuleze foarte puţin posibilităţile de aprovizionare cu produse de nişă. Situaţia cu legumele este diferită de multe culturi cheie cultivate în Moldova ce se confruntă cu o concurenţă directă din alte ţări producătoare. Necesitatea de a folosi strategii pentru a spori substituirea importului se conştientizează mai mult şi mai mult. Producătorii de culturi de valoare înaltă din Moldova şi comercianţii trebuie să înţeleagă mai bine consumatorul modern şi să îmbunătăţească atît producerea locală cît şi soiurile, ambalarea, calitatea pentru a spori vînzările locale prin substituirea importurilor.

3. STRUCTURA PIEŢII

Structura pieţii de fructe şi legume în Moldova include următoarele canale de distribuţie: pieţe în aer liber, pieţe angro, vînzări tradiţionale cu amănuntul, supermarket-uri moderne cu amănuntul, chioşcuri mici, HoReCa (Hoteluri, restaurante, cafenele) şi vînzări directe de la producători.

Moldoveni care trăiesc în zonele urbane cumpăra produse proaspete din pieţele în aer liber cu amănuntul, vânzători de stradă şi cantităţi foarte mici din supermarket-uri. În zonele rurale, producerea /auto consumul rămâne a fi un mod dominant. În aceste comunităţi rurale, puterea de cumpărare limitată, parcelarea terenurilor şi implicarea activă a tuturor în

18

Calculele autorului bazate pe sursele de mai sus. Aceasta presupune că mai mult de 10% din totalul de legumele produse local sunt comercializate procesatorilor sau sunt exportate

13

activităţile agricole, sunt factori ce contribuie la faptul de ce oamenii sunt implicaţi în cultivarea produselor proaspete de care sunt capabili, prelungind costurile în acest proces. Majoritatea distribuţiei produselor proaspete în Moldova încă se realizează prin intermediul pieţelor tradiţionale, cum ar fi pieţele în aer liber (cu amănuntul şi angro), precum şi chioşcuri mici şi cadouri de la familie şi prietenii din sat. Sectorul supermarket-urilor este încă mic, dar cîştigă constant cota pe piaţă, în special în zonele urbane. În comunităţile rurale agricole, orice modificare ce deviază de la pieţele de desfacere tradiţionale este extrem de lentă şi aproape inexistentă. În 2010, existau peste 100 supermarket-uri ce concurau între ele într-o ţară de 3.6 milioane de locuitori. Din diferite estimări ale distribuitorilor, se presupune că 10-20% din populaţie procură cel puţin o parte din fructe şi legume din supermarket-uri. Structura pieţii la diferite niveluri ale lanţului valoric este analizată în continuare.

Producătorii

Încă este obişnuit în Moldova pentru producători de a consuma şi conserva produsele pe care le-au cultivat, limitînd necesitatea de cheltuieli. De asemenea se mai obişnuieşte încă ca membrii familiei şi prietenii să-şi dăruiască produsele sau să le vîndă între ei. Producerea de legume în Moldova, în mare măsură, consistă din legume cultivate în cîmp deschis şi recoltate din Iunie pînă în Septembrie/Octombrie. Aceste legume sunt consumate local, comercializate procesatorilor, cît şi exportate. Legumele cultivate în sere încep a fi recoltate din Mai pînă în Noiembrie. Suprafaţa de teren sub sere pentru producerea legumelor ocupă aproximativ 550 hectare unde se produc circa 54 mi tone de legume. Potrivit unei estimări brute, numărul total de producători de legume este de 13,500, unde sunt luaţi în calcul atît producătorii de legume în cîmp deschis cît şi producătorii ce produc în sere.

Producerea de fructe este fragmentată, dar nu atît de mult ca cea de legume. Estimativ, există 2100 producători de struguri de masă şi circa 500 producători de mere (mari şi mici) care s-au poziţionat ca lideri în afacerea ce ţine de producerea merelor. Numărul estimativ de producători de fructe sîmburoase, esenţial constituind prunele, piersicii, caisele şi cireşele, se egalează în total la 663 cu 89% fiind mai puţin de 50 hectare.

În ceea ce priveşte aspectul de gen, femeile sunt foarte prezente în producţie, dar mai puţin prezente dacă ne referim la lanţul valoric, cu excepţia contabililor unde femeile domină. Mai multe femei decît bărbaţi sunt implicate la recoltarea merelor, strugurilor de masă şi roşiilor. În lanţul valoric ce ţine de roşii, femeile lucrează la toate nivelurile de producere. În livezi, femeile domină în aşa lucrări cum ar fi curăţitul şi recoltatul. Ele sunt mai puţin prezente în managementul integrat al dăunătorilor, stropit, conducerea tractoarelor şi camioanelor.

Importatorii

Importatorii care aduc produse pe piaţa angro sunt de obicei persoane individuale cu propriul lor capital lichid, care văd o oportunitate (de exemplu, un produs care lipseşte sau preţuri înalte), se deplasează (de exemplu, în Germania, România sau Polonia cu paşaport românesc) pentru a semna contracte şi după aceasta, angajează o firmă ce oferă servicii de brokeraj care la rîndul său efectuează transferul de bani şi livrează produsul pe piaţă. Taxa pentru serviciile de brokeraj constituie $250-400 pentru un camion şi dacă de luat în calcul taxa pentru brokeri, TVA şi alte taxe, costul total pentru un camion constituie 10-15,000 MDL ($850- $1300). Cele mai majore firme de brokeraj importatoare sunt PAVIRAMUS (cartofi şi rădăcinoase), TAIEX-PRIM (cartofi şi rădăcinoase) şi POLITRANS (roşii şi citrice). O altă categorie de importatori sunt companiile turceşti, care acţionează de obicei în afara pieţei angro AMIR, care, de asemenea, furnizează produse pe pieţele angro, cu amănuntul şi supermarket-uri. Ei comercializează cantităţi mari de roşii, lămîi, mandarine, clemantine, struguri fără sîmburi, ardei, vinete, castraveţi, pomelo, rodii şi stafide. În ceea ce priveşte aspectul de gen, femeile rareori activează în calitate de importatori.

14

Comercianţi angro

Aproximativ toţi producătorii comercial orientaţi sunt conectaţi la o anumită listă de comercianţi angro (de asemenea numiţi intermediari),care cumpără mărfuri de la producător şi apoi le comercializează în pieţele angro. În piaţă, pot fi întîlniţi mulţi vînzători ce concurează reciproc cu produse similare şi cu fluctuaţii de preţ în orice direcţie posibilă. Acest lucru se datorează în principiu duratei de viaţă limitată (perisabilitatea) a produsului, lipsa unităţilor de refrigerare şi apariţiei (livrării) zilnice ale produselor concurente.

De obicei, un angrosist dispune de mijloacele sale de transport, un mini-camion sau mai multe. El este persona care negociază preţul de procurare cu producătorul, se deplasează la „poarta” producătorilor pentru a ridica diferite produse şi a le achita. Angrosistul nu poate controla calitatea produsului producătorului şi dacă calitatea este diferită decît cea solicitată, el re-negociază preţul înainte de a accepta. Odată ce produsul este primit şi schimbul de bani s-a efectuat, tranzacţia este definitivă.

Adesea producătorii aduc singuri produsele sale la piaţa angro, în special producătorii de legume în sere. Ce se întâmplă, de obicei, este că ei creează concurenţă pentru angrosiştii comerciali, deoarece –şi vînd de obicei produsele la preţuri mai mici doar pentru a "scăpa de ele", din cauza constrîngerilor de timp, lipsa lor de inteligenţă de piaţă şi necesitatea iminentă de a ajunge înapoi acasă pentru a se ocupa cu alte treburi.

Angrosiştii în general cred că producătorii sunt comercianţi răi din cauză că tind de a scădea preţurile. Cît despre aspectul de gen, dominarea pieţelor angro de camioane semnifică că sunt mai puţine femei angrosiste decît bărbaţi, deoarece în Moldova sunt puţine femei care conduc camioane în comparaţie cu bărbaţii.

Pieţe Angro

În Moldova există patru pieţe ango permanente: trei în Chişinău şi una în Bălţi. Pieţele angro în aer liber sunt afaceri private care oferă spaţiu pentru comercianţii cu camioane sau mini-busuri de a-şi comercializa produsele. Pieţele angro oferă, în general, necesităţile de infrastructură de bază, cum ar fi: toalete, apa de la robinet, cantine şi baruri, servicii limitate de securitate, camere de depozitare şi de răcire. În piaţa angro Amir se poate găsi o bază mai elaborată de servicii şi confort pentru vînzători în comparaţie cu piaţa de "sub pod".

1- Piaţa angro din Chişinău Izumrud, în mare măsură, comercializează produse locale (cartofi, morcovi, ceapă, varză, sfeclă roşie (produse pentru borş) tot anul în jur. Produse importate din Polonia, Turcia, mai puţin din Ucraina la fel apar în piaţă. Fructele exotice şi „salata verde” nu sunt disponibile pe această piaţă. Oricum, piaţă oferă camere de depozitare (fără răcire), în special pentru cartofi, ceapa, morcovi, sfeclă şi ridichi, cu capacitate de aproximativ 40 de tone pentru fiecare cameră. Vînzările sunt, de asemenea, efectuate direct din camioane şi microbuze. Piaţa are aproximativ 20 de camere de depozitare şi cel puţin 100 de locuri pentru comercializare/parcare destinate vînzărilor directe. Piaţa dispune de un laborator propriu de testare şi analiză ce este efectuată de către un "medic sanitar", care lucrează în piaţă şi este remunerat de către stat. Testele se efectuează pentru depistarea nivelului de nitraţi. Comercianţi plătesc pentru acest serviciu şi costul depinde direct de greutatea lotului şi poate varia de la 3 la 27 lei. Clienţii acestor pieţe angro sunt gospodării individuale, pieţe cu amănuntul, magazine de cartier, restaurante şi toate celelalte unităţi agro - alimentare (HORECA).

2-Piaţa angro din Chişinău „Sub Pod” preponderent comercializează fructe exotice, roşii, castraveţi şi salată verde importate din diferite ţări. De asemenea, se comercializează multe legume locale tradiţionale pentru “mix pentru borş”. Există 70 de „vitrine” pentru comercializare (fiecare a cîte 12-15 m²) disponibile pentru arendă. Adiţional, există 120 -150 locuri pentru comercializare/parcare pentru vînzări directe din camioane şi microbuze.

15

3- Piaţa angro din Chişinău “Amir” comercializează o gamă largă de produse importate din Turcia, Polonia şi Ucraina. Piaţa dispune de opt camere de depozitare frigorifice cu o capacitate totală de 160 tone disponibile pentru arendă şi nivelul lor de ocupare este de obicei mare. Piaţa de asemenea oferă 153 „vitrine” pentru comercializare (fiecare a cîte 12-15 m²) disponibile pentru arendă şi 100 locuri pentru comercializare/parcare pentru camioane şi microbuze. Piaţa Amir de asemenea are laboratorul său de testare. Clienţii pieţii sunt în marea majoritate comercianţii cu amănuntul şi supermarketuri-le.

4- Piaţa angro din Bălţi este situată lîngă stadionul central din oraş. Suprafaţa totală a pieţei, pavată cu asfalt, constituie 1.5-2.0 hectare. Piaţa operează într-un mod similar cu piaţa „de Sub Pod” din Chişinău, unde vînzătorii vînd de la „vitrinele” din piaţă sau din camioanele sale. Pe piaţă se comercializează atît produse de import cît şi locale, deoarece aceasta este unica piaţă angro în afara Chişinăului. Piaţa oferă un minim de servicii şi facilităţi, dar are un specialist fito-sanitar şi oferă şi servicii de securitate. Piaţa dispune de aproximativ 200 locuri pentru comercializare/parcare de unde produsele se comercializează direct din camioane sau microbuze.

5- În plus, în perioada iunie - octombrie, cînd este perioada de vîrf a producătorilor locali, o piaţă angro temporară se stabileşte în apropierea pieţei centrale din Chişinău ce funcţionează de la orele 20.00 pînă la ora 6 dimineaţa cu 60 de platforme de încărcare pentru camioane şi alte câteva spaţii în apropiere. Aici, producătorii agricoli (aproximativ 50-60% din cei prezenţi), cît şi comercianţii, comercializează produsele locale din microbuze şi automobile. La ora 6 dimineaţa, locul de încărcare trebuie să fie eliberat, deoarece acest spaţiu este destinat pentru autobuzele de rută din afara oraşului. Din acest considerent, cei care nu au reuşit să-şi comercializeze produsele pînă la 6 dimineaţa, trebuie să se transfere la piaţa angro „de Sub Pod”. Mai mult ca atît, se cunoaşte că producătorii care trebuie să se întoarcă la gospodăriile sale, reduc dramatic preţurile pentru a scoate produsele sale pe piaţă pentru a fi vîndute. (dumping). Deoarece se găsesc în prejmă şi datorită reducerilor de preţ în ultimul minut, comercianţii din piaţa centrală în ultimii ani au trecut sau la aprovizionarea pieţelor angro adiacente pieţei centrale înainte de ora 6 dimineaţa şi la suplinirea pieţei angro cu produsele care lipsesc (dacă este nevoie de aşa produse) sau la oferirea unui preţ mic la „camioanele deschise” înainte ca acestea să se deplaseze la o piaţă angro (cum ar fi piaţa „De sub Pod”) negociind preţuri la aşa nivel mic ca „luaţi sau lăsaţi.

Cele patru pieţe angro oficiale sunt deschise 24 ore în timp de vară şi lucrează într-un regim de ore normal (de la 6 dimineaţa pînă la 18.00) în restul sezonului. În timpul verii, majoritatea vînzărilor au loc în timpul zilei. Pieţele se închid numai de două ori pe ani – de Paşti şi Anul Nou. Aceasta nu este o stopare completă a operaţiunilor, dar o reducere semnificativă a activităţii, deoarece mulţi comercianţi sunt locuitori ai satelor, care părăsesc Chişinăul pentru sărbători.

Este interesant de observat că vînzările în timpul zilei se efectuează în timpul unor perioade de vîrf pentru diferite tipuri de clienţi. În prima parte a zilei: 6:30-8:00 – comercianţii de la pieţele în aer liber din oraş vin şi procură cantităţi mai mari la preţuri mai joase. Între orele 11.00 şi 13.00, cumpărători de la Horeca (servicii alimentare) cît şi reprezentanţii supermarket-urilor vin pentru a procura produse de cea mai bună calitate, dar la un preţ puţin mai mare. Deoarece supermarketurile au contracte de termen lung direct cu producători sau angrosiştii pentru a le asigura majoritatea din necesităţile sale, ei vin preponderant la pieţe angro pentru a cumpăra produse proaspete atunci cînd au nevoie de produsul imediat pentru a suplini un gol de aprovizionare. În timpul nopţii, intermediarii de pe pieţele în aer liber care au comercializat produse în timpul zilei, vizitează piaţa pentru a verifica preţurile şi/sau disponibilitatea produselor pentru a doua zi. Unii intermediari au relaţii stabilite direct cu producătorii şi livrările din timpul zilei au loc direct la punctele de vînzări din oraş.

În concluzie, pieţele angro existente sunt predominant aprovizionate de producătorii locali, deşi, în unele cazuri (de exemplu, piaţa angro Amir), produsele sunt importate în cea mai

16

mare. În general, pieţele angro existente sunt slab dotate, demodate, oferă spaţiu de vînzare cu amănuntul cu capacităţi de stocare limitate. În unele cazuri, zonele de vînzare nu sunt acoperite şi oferă doar o zonă specifică de a parca un camion de la care se efectuează vînzările. Există o ofertă foarte limitată de produse ecologice sau de alte produse de nişă. Pieţe cu amănuntul în aer liber

În Chişinău, există nouă pieţe permanente de produse alimentare cu amănuntul în aer liber amplasate în diferite sectoare ale oraşului, cea mai mare fiind Piaţa Centrală în zona centrală a oraşului. Aceste pieţe în aer liber sunt situate acolo unde majoritatea oamenilor cumpără produsele lor.

În raioane (regiuni), pieţele regionale în aer liber sunt în deplină funcţionare. În fiecare centru raional există cel puţin o piaţă funcţională cu amănuntul (în aer liber). În total, există peste 100 de pieţe cu amănuntul în aer liber răspîndite în întreaga ţară.

Aceste pieţe în aer liber sunt foarte competitive şi de multe ori produse similare sunt oferite de către mai mulţi furnizori fapt ce duce la scăderea preţurilor. În sezonul de vîrf, produsele locale au adesea aceleaşi caracteristici (mărime, culoare, aspect, prospeţime) şi apar toate odată pe aceste pieţe tradiţionale. Deoarece fermierii folosesc tehnologii relativ simple, toţi produc o gamă limitată de produse, care este recoltată în acelaşi timp, inundînd piaţa. O soluţie ar fi de a extinde gama de produse cultivate la nivel local, iar cealaltă - de a prelungi sezonul de producere şi recoltare. În schimb, în timpul lunilor de iarnă (decembrie-martie), există mai multe importuri şi o diferenţiere mai vizibilă de produse.

Piaţa Centrală din Chişinău este cea mai ieftenă piaţă din ţară. Acest lucru se datorează faptului că piaţa este mare şi vînzătorii concurează mai mult unii cu alţii. Din moment ce ei au cel mai mare trafic de pietoni, comercianţii cu amănuntul pot face mai mulţi bani din volumul comercializatn decît în alte pieţe. Există o tradiţie în Moldova - femeile în vîrstă, pensionate, merg şi văd 2-3 din pieţele principale (e.g. Botanica, Flacăra, Alioshina- piaţă cea mai scumpă din sectorul Rîşcani, deoarece se află într-o zonă rezidenţială bogată), şi apoi se opresc la Piaţa Centrală şi procură produsele necesare în cazul în care preţurile se dovedesc a fi cele mai bune si apoi pleacă acasă, făcînd o zi de excursie din toate acestea. În general, numai piaţă în aer liber de la Ciocana concurează direct la preţ cu Piaţa Centrală.

Pieţele din zonele rurale lucrează, în general, o zi pe săptămână şi vînd tot felul de lucruri (haine, încălţăminte, electronice, etc., lucruri de mâna a doua) şi produse. În zonele rurale vînzările de produse sunt limitate, deoarece majoritatea oamenilor au proprii lor pomi fructiferi în jurul caselor. Ei pot cumpăra ardei, ceapă, cartofi, varză şi roşii dacă locuiesc în oraş şi nu dispun de terenuri sau dacă cineva din rude le expediază bani din străinătate.

Bălţul ca şi Piaţa Centrală din Chişinău se aprovizionează de la Amir. Preţurile în Bălţi pot fi mai mult sau mai puţin costisitoare. În unele cazuri, preţurile sunt mai mari ca urmare a faptului că există o concurenţă mai mică în comparaţie cu concurenţa dintre vînzătorii din Chişinău.

Similar ca la Bălţi, dar nu aşa de mare, şi în Cahul există o piaţă cu amănuntul, dar nu şi o piaţă angro. Piaţa din Cahul vinde toate tipurile de produse de consum pe tot parcursul anului. În afara sezonului produsele provin din piaţa angro din Chişinău, dar în timpul sezonului acestea provin din sursele locale. Comercianţii din Chişinău aprovizionează piaţa de acolo şi fac comerţ cu România deoarece or. Cahul este situat aproape de frontieră. Comercianţi vînd varză timpurie şi re-exportă usturoi chinezesc în România.

Din cauza obstacolelor vamale şi intereselor politico-economice, comerţul de produse între Transnistria şi restul Moldovei este dificil. Cu toate acestea, există unele locuri şi perioade de timp cînd microbuzele pot trece vama contra unor plăţi neoficiale. Se zvoneşte că strugurii, roşiile turceşti şi alte produse ajung în Transnistria din Moldova cu o plată „vamală”. Cireşele din Moldovan ajung în Kiev prin Transnistria. Transnistria, în general,

17

exportă produsele sale în est (Kiev, şi mai departe). O nouă seră din Transnistria cu investitorii ruşi planifică de a începe producerea din martie 2012, completînd serele mari Sheriff ce se axează pe legume şi flori pentru buchete.

În pieţele în aer liber nu au fost observate produse de nişă remarcabile şi nici o reprezentare reală a ofertelor de produse organice. Cu toate că oficial nu se permite, adesea pe străzile de lîngă aceste pieţe, individualii îşi comercializează produsele sale în cantităţi foarte mici.

În ce priveşte aspectul de gen, femeile adesea sunt comercianţi cu amănuntul în pieţele din aer liber. Mai mult ca atît, estimativ 70-80% din fructele proaspete şi procurările de produse sunt efectuate de femei în Moldova, astfel, acestea includ majoritatea consumatorilor prezenţi pe pieţe. Acest lucru este valabil şi în supermarket-uri (descrise mai jos), dar rolurile tradiţionale sunt mai puţin definite deoarece acesta este un format mai puţin tradiţional.

Supermarketuri

Deşi un factor mic, dar în creştere pe piaţa produselor proaspete, supermarket-urile moderne se confruntă cu o concurenţă rigidă între ele. Unele din cele mai importante reţele de supermarketuri în Moldova sunt: Fourchette, Green Hills, N1, Fidesco, Metro Cash & Carry, IMC Market, Piatiorochka, Unimarket Discounter şi Linella.

În general, pare a fi o lipsă de reliefare şi de angajament absolut în zonele unde sunt plasate produsel proaspete în termeni de alocare a spaţiului şi de locaţie strategică în cadrul supermarket-urilor. În timp ce 10-20% din populaţie procură cel puţin o parte din fructe şi legume din supermarketuri, produsele proaspete constituie numai 2-5% din spaţiul destinat vînzărilor. Acest procent este chiar mai mic în magazinele de cartier sau alimentare unde nu există atenţia corespunzătoare faţă de produsele proaspete din cauza spaţiului limitat pentru rafturi şi concurenţa de pe pieţele în aer liber. Cum era de aşteptat, cu cît e mai mare oraşul, cu atît este mai mare cota de supermarket şi volumele de vânzări. Pentru o ţară cu 3,6 milioane de locuitori, concurenţă la nivel de vînzări cu amănuntul (supermarket) cu peste 100 de magazine este acerbă, iar presiunea pentru a menţine preţurile accesibile pentru populaţie continuă.

În general, preţurile în supermarketuri sunt constant mai înalte decît pe pieţele tradiţionale. În mediu, supermarketurile lucrează cu o marjă brută de 6-17%, iar marja brută pentru produsele proaspete variază între 20-30%19. Datorită naturii uşor alterabile a produselor în stare proaspătă, marja brută este vizibil mai înaltă decît la alte produse, dar supermarketurile nu au fost dispuse să prezinte procentele exacte. De obicei, de opt ori pe lună, supermarketurile vor scoate produse noi. În timp ce acest lucru variază în funcţie de magazin, circulaţia mărfurilor este cu siguranţă mult mai mică decît pe pieţele în are liber sau supermarketuri internaţionale. În timpul sezonului de vîrf, produsele locale furnizate sunt de aceiaşi calitate ca şi produsele de pe pieţele din aer liber. Totuşi, pieţele din aer liber aduc produse proaspete în fiecare zi şi de obicei nu permit clienţilor de a le sorta şi a le alege. Supermarketurile de asemenea se aprovizionează cu o bună parte de produse de import care sunt mai uniforme, cu mai puţine defecte indiferent de locul în care se găsesc. Unele supermarketuri cum ar fi Nr. 1 Hypermarket, va plasa produsele locale cu un preţ mai mic alături de produsele de import care sunt mai curate şi au o înfăţişare mai atrăgătoare. În supermarketuri, în afară de produsele principale, mai există un şir de produse preparate care găsite de cumpărătorul/consumatorul care doreşte să economisească timp. Este foarte puţin accent pus pe produsele organice sau pe oricare produse de nişă strategice, deoarece preţul este în continuare principala preocupare a cumpărătorilor, păstrând diferenţa în comparaţie cu pieţele în aer liber. De multe ori produsele locale nu sunt comercializate bine, par a avea un aspect ca „doar să fie acolo”, fără nici o reală atenţie sau accent pus pe înfăţişarea estetică sau prezentarea produsului. Comparativ cu alte ţări, se observă o abordare destul de mediocră pentru secţiunea de produse proaspete cu amănuntul, chiar comparativ şi cu alte zone ale magazinului.

19

Estimări ACED din triangulaţia de informaţie obţinută din interviuri şi observaţiile din magazine

18

În general, reţelele de supermarketuri din Moldova urmează un sistem unde consumatorul alege produsul, îl pune într-o pungă, un asistent din magazine leagă punga de plastic, cîntăreşte produsul şi lipeşte o etichetă cu cod de bare şi preţ pe ea. Aşa magazine ca Fourchette, Nr. 1, şi IMC Market oferă o selecţie de anumite produse care sunt deja ambalate şi etichetate cu preţ, fapt ce înseamnă că clienţii nu trebuie să stea în rînd pentru a le cîntări. În comparaţie cu pieţele în aer liber, supermarketurile oferă mai multe opţiuni pentru consumatori în selectarea articolelor produselor, dar cu toate acestea, uneori în detrimentul de produse mai puţin proaspete.

Concurenţa în canalele de supermarketuri locale este destul de diferită decît în pieţele tradiţionale în are liber. Acest lucru necesită volume consistente pentru a satisface ferestrele de livrare, etichetare corespunzătoare, ambalare, inspecţii sanitare şi necesită facturi. Acesta este canalul în care concurenţa din partea importurilor este mai puternică şi calitatea devine un pic mai importantă pentru a concura în mod eficient. În supermarket-uri, aspectul cosmetic general al produsului local trebuie să fie egal cu cel de import şi acest lucru nu poate fi în detrimentul produselor care costă mult la vînzările cu amănuntul deoarece consumatori percep pieţele tradiţionale ca o opţiune mult mai economică.

În general, fiecare lanţ de supermarket-uri are un acord cu o companie de distribuţie, care organizează şi racordează lista de fructe şi legume care sunt inventariate pentru acel lanţ specific. În mod normal, produsele proaspete care ajung în magazine merg direct pe rafturi, deoarece există foarte puţin spaţiu pentru inventarierea produselor. Se angajează o companie de distribuire, deoarece lanţurile de supermarketuri moldoveneşti nu dispun de o infrastructură suficientă de păstrare şi manipulare. Aceiaşi companie se ocupă cu toate facturile şi documentele necesare pentru toate produsele importate care simplifică cu mult lucrurile; magazinul cu amănuntul are de afacere numai cu o singură factură. În multe cazuri, aceste companii de distribuire sunt administrate de rudele sau prietenii proprietarilor de reţele de magazine cu amănuntul.

Adesea supermarketurile procură produse de pe pieţele angro unde nu se oferă facturi (în special atunci cînd există un deficit de un produs care este livrat de obicei printr-un contract pe termen lung cu un producător). Pentru a comercializa produse la o unitate de comerţ formalizată aşa ca supermarketurile, ultimii doresc să obţină o factură fiscală, iar ei pot să nu dorească acest lucru sau să nu fie capabili să elibereze asemenea facturi. De multe ori, supermarketurile întocmesc un document după vînzare pentru evidenţa corespunzătoare ce este menţionat ca „Act de achiziţie”. Aceasta are ca scop de a avea dispune de documentele contabile specifice solicitate de inspectoratele fiscale pentru produsul procurat de supermarket. Acest lucru va fi explicat mai detaliat la capitolul Cerinţe Fiscale. Termenii de plată generali pentru supermarketuri sunt „nu mai degrabă” de 14 zile de la livrarea produsului.

Supermarketul Green Hills

Reţeaua dispune de 10 supermarketuri în ţară din care nouă sunt situate în Chişinău. Lanţul are o gamă largă de produse, 25.000 articole şi oferă o gamă largă de bunuri şi servicii de calitate. Green Hills vinde produse proaspete, produse alimentare, nealimentare şi mărfuri de uz casnic, precum şi produse delicatese ce sunt fabricate de propriul departament de delicatese. La cel mai mare magazin al său din sectorul Botanica, este oferit un sortiment de produse proaspete hidroponic crescute, inclusiv trei tipuri diferite de salata verde, în plus salată aisberg şi diferite condimente. În magazinul de mărime medie de pe strada Calea Ieşilor, este posibil să cauţi dovlecei sau ardei roşii şi să găseşti un singur exemplar zbîrcit şi cu tăieturi pe coajă.

Fidesco

Această reţea a fost creată în 1992. Iniţial, era specializată în importul şi distribuţia angro de produse alimentare numai la magazinele alimente locale, restaurante, baruri şi altor angrosişti. În 1995, "Fidesco", s-a extins în vînzări cu amănuntul cu

19

integrare pe verticală de la baza sa angro. La moment, reţeaua are în total 13 magazine, cinci în Chişinău şi opt în toată ţara (Bălţi, Edineţ, Cahul, Briceni).

Magazinul Nr.1

Reţeaua de supermarketuri Nr.1 este una din cea mai populară în Chişinău şi în total dispune de şapte magazine. Amplasarea convenabilă în centrul oraşului, gama largă de diferite produse şi deservirea de nivel înalt atrage o gamă largă de clienţi. Supermarketul are o bază foarte largă de produse, peste 12.000 şi o gamă de preţuri pentru toţi consumatorii. Secţia cu produse proaspete din magazinul din centrul oraşului este destul de mică, dar dispune de fructele şi legumele proaspete de bază şi o cantitate surprinzătoare de produse pre-tăiate (salate) şi prelucrate pentru clientul urbani “de pe drum”. Magazinele dispun de secţiile sale de delicatese şi copturi care pot satisface cei mai exigenţi clienţi. Supermarketul Nr.1 adesea oferă produse de import scumpe care arată foarte curat, cu un aspect uniform şi de calitate înaltă alături de produsele locale care arată cu mult mai rău şi sunt cu mult mai ieftene.

Fourchette

Fourchette este o reţea de supermarketuri care a luat recent o poziţie agresivă pentru a intra pe piaţă. Primul magazin a fost deschi în 2007 (investitori ucraineni) şi la moment sunt nouă supermarketuri amplasate în Chişinău, Comrat, Soroca, Edineţ, şi Bălţi. Formatul general şi abordarea de comercializare în secţiile cu produse este de a vinde un volum mai mare cu păstrarea marjelor relativ joase în comparaţie cu alte reţele. Departamentele de produse din magazinele noi sunt ample în dimensiuni şi au o bună selecţie de produse, inclusiv produse preparate.

Metro Cash & Carry Moldova

Acesta este o ramură a Metro România (compania – mamă este Metro din Germania cu numărul său vast de magazine din toată lumea plasîndu-le pe locul 4 din volumul anual după Wal-mart, Carrefour şi Tesco). La moment, în Moldova sunt două hipermarketuri Metrou în Chişinău şi unul în Bălţi. Baza principală a clienţilor Metrou sunt: HoReCa, re-vînzătorii cît şi persoane individuale care ar trebui să fie membri (oricum, permisuri se oferă). Metro oferă aproximativ 20,000 de produse alimentare şi 30,000 de articole ne-alimentare în centrele lor uriaşe de distribuţie. Ei au vitrine eficiente şi vînd produsele proaspete în vrac şi ambalaje de consum după cum este necesar. Filozofia lor este să se concentreze pe valoare şi să ofere clientului magazine “o singură oprire” pentru a acoperi toate necesităţile lor.

Piatiorochka

Aceasta este o reţea de supermarket-uri mici, originare din Rusia, care urmează formatul de reducere uşoară. Ei au deschis patru magazine în diferite regiuni ale oraşului Chişinău. Planul lor de extindere prevede deschiderea a opt magazine adiţionale pînă la finele anului. Filosofia acestor magazine este de a face totul convenabil pentru acces uşor şi cumpărări rapide cu menţinerea preţurilor relative joase.

Unimarket Discounter

Unimarket Discounter are în total 15 magazine, cu reprezentanţă în Chişinău şi alte oraşe cum ar fi Ialoveni, unde a fost deschis primul magazin. Investitorii sunt ruşi şi moldoveni; ei planifică de a deschide magazine încă în 40 de localităţi pînă la finele anului 2012. Acesta este un magazin de discount cu o gamă limitată de mărfuri şi preţuri mai mici.

20

Linella

Linella are opt magazine în Chişinău şi unul în Teleneşti. Linella utilizează un format mai mic de “supermarket” cu apropiere de baza sa de clienţi. În timpul sezonului de vîrf, ei instalează standuri cu produse afară în faţa magazinului. În afara sezonului, magazinele dispun de o bază foarte mică de produse care sunt nu prea proaspete (de exemplu, morcovi, varză, lămîi, ceapă), şi unele produse de „marcă” locale/produse cu valoare adăugată (cum ar fi salate din morcov, vinete, etc.).

IMC Market

IMC Market este o reţea de supermarketuri din şase magazine (de mărime medie), în special în Chişinău care pune accent pe produse alimentare preparate. Ei oferă reduceri săptămînale şi un sistem de card cu bonusuri. Magazinele oferă o varietate de fructe şi legume proaspete, inclusiv de import.

În ce priveşte aspectul de gen, personalul supermarketurilor care lucrează după tejghea şi casiere sunt aproape în întregime femei. În schimb, bărbaţii domină funcţiile ce ţin de securitatea magazinelor şi administrare. În contabilitate tot femeile predomină.

Horeca (Deservire alimentară)

În Moldova există aproximativ 3,000 entităţi HoReCa20. În mod normal, procurarea produselor pentru hoteluri, restaurante, cafenele şi alte entităţi de deservire alimentară „Horeca” se efectuează de către personalul responsabil de a merge la piaţă, de a selecta cele mai bune fructe şi legume şi de a le procura pentru această afacere. Nu există un sistem de livrare unde produsele proaspete sunt livrate cu camioanele împreună cu celelalte mărfuri. Personalul responsabil de procurări au comercianţii săi specifici în piaţă cu care au de afacere şi toate tranzacţii sunt efectuate contra bani şi este vehement pentru ei de a face bani în plus şi de a evita taxele datorită naturii informale a acestor tranzacţii. De obicei, ei sunt foarte selectivi cu cine au de afacere şi nu abordează uşor „comercianţii din afară” pe care nu-i cunosc bine. Există cîteva restaurante în oraş, care menţionează în meniu că au preparate „bio” organice (aşa ca restaurantul Toureg).

În cadrul sectorului de deservire alimentară la fel sunt incluse şi instituţii de stat şi guvernamentale ca şcoli, spitale, închisori şi cantine de stat ce-şi desfăşoară activităţile cu oferte formale pentru necesităţile sale de produse proaspete. Comercianţii solicita licitaţie deschisă pentru un volum specific de un anumit produs de care au nevoie cu anumite specificări şi furnizorul care oferă cel mai ieften preţ cîştigă licitaţia pentru volumul solicitat pentru perioada stabilită. În cazuri excepţionale, cînd anumite produse nu sunt disponibile, ei procură produsele direct de la piaţă.

Formarea preţurilor

Fluxul obişnuit de legume şi fructe proaspete constă din: producător-angrosist/intermediar –comerciant cu amănuntul-consumator.

În general, producătorul şi comerciantul cu amănuntul au cel mai mare adaos comercial urmat de angrosist/intermediar. Deoarece preţurile exacte de comercializare (la roşii) nu sunt cunoscute, am utilizat preţuri estimative obţinute de la diverşi actori din cadrul lanţului valoric pentru a arăta diferite marje realizate de la comercializarea produselor pe tot lanţul comercial.

20

Estimaţie din interviul cu managerul Metro

21

Tabelul 3. Exemplu de formare a preţurilor pentru roşiile moldoveneşti, MDL/kg

Producător ex-poarta gospodăriei

Angrosist

Adaos

Comerciant cu amănuntul Adaos

TVA Preţ consumator mediu

Cîmp deschis 2.51 0.60 1.20 0.34 4.65

Sere (vînzări cu amănuntul mici) 5.00 0.73 0.70 0.51

6.94

Sere (vînzări cu amănuntul în reţea) 5.00 1.23 3.04 0.74

10.01

Un angrosist/intermediar de obicei va obţine un adaos de 0.5-1.0 MDL/kg în scopul de a face un profit decent, indiferent de preţul general. Atunci cînd există un deficit de produs şi produsul se vinde pentru un preţ mai ridicat profitul lui/ei creşte de asemenea. De exemplu, dacă roşiile din cîmp sunt aduse la piaţa angro, angrosistul/intermediarul va adăuga la preţ cel puţin 0.5 MDL/kg, preţ ce este obişnuit în sezonul de vîrf. La finele sezonului, (începutul lui octombrie), cînd există deja un deficit de roşii şi o perioadă limitată pînă apar roşiile din Turcia, profitul angrosistului/intermediarului poate creşte pînă la 1.5-2.0 MDL/kg.

Comercializarea în piaţă implică costuri directe şi mai jos vă oferim o descriere de bază care ar fi costurile dacă de vîndut un „lot” de 2000 kg de roşii pe piaţa angro (excluzînd costul produsului):

a) 0.25 MDL per kilogram în prima zi de comercializare (400 MDL pentru combustibil şi amortizare, 100 MDL costul pentru arenda locului de parcare)

b) 0.07 MDL per kilogram în a doua zi şi fiecare şi care urmează (100 MDL costul pentru arenda locului de parcare), aceasta la fel include cheltuieli diverse

c) 0.05 pînă la 0.1 MDL per kilogram, pentru reducerile oferite la clienţii ce procură în volume mai mari sau clienţi ordinari, ce este o practică obişnuită.

În sumar, se poate de constatat că profitul realizat de intermediar (angrosist) variază în dependenţă de perioada anului şi condiţiile pieţii. Cînd în piaţă este o abundenţă de produse şi aşa produse ca roşiile se vînd cu 3-4 lei per kilogram, profitul e foarte mic. Costurile de comercializare se echivalează la mai mult de 10% din preţul de vînzare angro şi profitul este de 0.08 lei/kg sau pentru 2000 kilograme numai 160 lei, sau ($15) profit. Pe de altă parte, în timpul perioadelor limitate (prima parte din octombrie) cînd pe piaţă este un deficit de produse pînă apar produsele de import, profitul poate fi mai mare de 1.0-1.5 lei/kg, ce se echivalează cu 2,000 - 3,000 lei pentru aceleaşi 2000 kg de roşii. Marea majoritate a timpului, comerciantul intermediar/angrosistul obţine profituri mai mici, cu toate acestea, ei sunt foarte dispuşi de a profita din plin de la perioadele limitate, cînd veniturile sunt foarte favorabile.

4. CERINŢELE FAŢĂ DE PRODUS

Cerinţele faţă de calitate

Piaţa tradiţională în aer liber este sursa primară pentru consumator de produse proaspete şi-şi impune abordarea standard de evaluare a calităţii pe toată piaţă de produse. Principiul general este că toate produsele pot fi vîndute în piaţă dacă preţul este corect. Dacă fructele şi legumele proaspete locale sunt mici, neuniforme, au diferită maturitate sau chiar o parte sunt alterate, oricum pot fi vîndute la un preţ mai redus. Întotdeauna va exista un preţ care se echivalează cu oferta, indiferent de defecte, atît timp cît produsul este comestibil.

22

Supermarketurile nu sunt aşa de competitive la preţ ca pieţele tradiţionale datorită costurilor suplimentarea şi necesitatea de a include TVA în preţul final. În scopul de a evita în continuare diferenţele de preţ în comparaţie cu pieţele tardiţionale, ele de obicei nu ridică standardele de calitate care ar implica preţuri chiar mai mari. Pentru produsele proaspete în supermarketuri cerinţa principală este ca produsul să fie oarecum proaspăt şi nu alterat. De fapt, strategia este de a verifica o cutie, în loc să atragă clienţii cu produse de înaltă calitate. Marketurile ca Nr. 1 va oferi fructe exotice importate şi legume la preţuri excesive. ACED poate ajuta supermarketurile de a găsi o cale de mijloc, începînd cu remedieri ieftine (preţuri mai mici) , cum ar fi o mai bună întreţinere, comercializare şi expunere a mărfii şi de a trece la aprovizionarea cu produse de o calitate mai bună cu preţuri mai mari şi/sau testarea pieţei pentru asemenea produse alături de produsele mai puţin costisitoare.

Spre deosebire de bara redusă stabilită de standardul local (de a nu fi alterate), fructele şi legume importate au, în general, standarde mai ridicate de calitate atît pentru pieţele tradiţionale cît şi supermarket-uri. Majoritatea fructelor şi legumelor importate au o mărime mai uniformă şi nu au defecte vizuale majore. Iniţial această diferenţiere în standardul de calitate nu erau apreciate de consumator, dar cu timpul importatorii au adus fructe şi legume cu standarde de calitate mai înalte şi acum la aceasta se aşteaptă consumatorii cînd procură produse importate.

Cerinţele faţă de calitate HoReCa sunt mai înalte decît ale consumatorii sensibili la preţ: În Moldova calitatea nu diferă de la poate fi găsit pe pieţele tradiţionale şi supermarketuri. Cu alte cuvinte, HoReCa consumă pur şi simplu ce este disponibil pe piaţă bazat pe „valoare” care în esenţă este relaţia preţ-calitate.

Cerinţele faţă de ambalare

Cea mai ordinară ambalare pentru legume pe piaţa locală servesc cutiile de 20 kg de la banane care este şi ca o unitate de măsură de referinţă. Acest lucru se datorează disponibilităţii, costului şi durabilităţii. Produsele în vrac cum ar fi mixul de legume pentru borş (cartofi, ceapă, varză, morcov, sfeclă roşie) şi ardei se comercializează în saci de plasă de greutăţi diferite. De asemenea, pot fi găsite şi lăzi noi din lemn.

Foto 1: Ardei în cutii de la banane şi saci de plasă

Foto 2: Dovlecei în cutii de la banane

Foto 3: Roşii în cutii de la banane

Este de menţionat că aceste cutii reciclabile sunt utilizate pe larg cu toate că legislaţia (Hotărîrea Guvernului Nr. 929) impune utilizarea materialelor noi pentru ambalarea fructelor şi legumelor şi stipulează că ambalajul trebuie să fie etichetat corect, conform conţinutului. Deoarece această lege nu a fost executată, cutiile de banane sunt încă utilizate pe scară largă pentru alte produse cu etichetă de la banane. Cu toate acestea, oficialii ar putea insista asupra acestui lucru în orice moment.

Unii producători în sere şi importatori ce au de afacere direct cu supermarketurile, ambalează roşiile în cutii de carton deschise de 5 kg. Există, de asemenea, producători care vînd produsele lor, aşa ca piersici, căpşuni şi/sau zmeură în cutii de plastic, care sunt reciclate de la roşiile turceşti sau de la alte fructe şi legume oferte. Aceste cutii de plastic turceşti utilizate pentru roşii sunt cutii de 5 kg în două niveluri.

23

Foto 4: Roşii turceşti în cutii de carton de 5 kg

Foto 5: Conopidă în cutii de plastic turceşti „reciclate” de 5 kg

Foto 6: Cutii de carton de ‘mâna a doua’ reciclate de 5 kg de la roşiile turceşti utilizate pentru piersici

Strugurii şi prunele, de obicei, sunt comercializaţi în lăzi de lemn de 8-10 kg. Merele se comercializează în lăzi de lemn sau carton de 10 -18 kg.

Foto 7: Lăzi din lemn de 8 kg pentru struguri

Foto 8: Prune şi caise în lăzi din lemn de 7 kg

Foto 9: Mere de vară în lăzi din lemn de 10 kg

5. CADRUL LEGAL

Cerinţe legale de certificare

Există două certificate de bază ce sunt cerute de legislaţia în vigoare de la furnizorii de fructe şi legume proaspete şi anume:

1. Certificat de conformitate

Cerinţele minime de calitate pentru fructe şi legume proaspete sunt enunţate în regulamentul tehnic “Fructe şi legume proaspete pentru consumul uman” reglementat de Hotărîrea Guvernului №957 din 08.21.2007. Hotărîrea Guvernului № 1469 din 12.30.2004 cere ca toţi producătorii/importatorii de fructe şi legume proaspete să se conformeze la cerinţele de calitate minime stipulate în regulamentul tehnic de mai sus şi să confirme aceasta prin posesia Certificatului de Conformitate. Este important de menţionat că începînd cu 2012, Hotărîrea Guvernului No 929 impune adoptarea cerinţele de calitate minime ale UE pentru toate fructele şi legumele proaspete. Certificatele de conformitate sunt emise de patru organe de certificare acreditate. Certificatele pot fi emise pentru un lot specific de produse sau pentru întregul volum recoltat de pe un cîmp în timp de un an; alegerea depinde în cele din urmă de acordul individual între producător şi organul de certificare.

Costul acestui certificat este achitat de către fermier şi costul minim variază între 2000-3600 MDL. Certificatul pentru un singur lot de produse costă 2,000 MDL. Certificatul pentru un an costă 3,600 MDL şi procedura constă din vizite multiple efectuate de personalul organului de certificare unde producătorul achită de asemenea şi cheltuielile de transport. Timpul de la aplicarea iniţială pentru certificare pînă la primirea certificatului durează în general de la şapte la zece zile.

24

Este de menţionat că cu toate că acest certificat este impus de legislaţia în vigoare, el este rar solicitat şi foarte puţini producători obţin asemenea certificat. Cu toate acestea, oficialii ar putea decide să pună în aplicare această lege în orice moment.

2. Certificat sanitar

Toate activităţile ce ţin de comercializarea produselor proaspete trebuie să corespundă normelor sanitare şi Certificatului Sanitar, care a substituit Certificatul Igienic, ce indică aceste conformităţi). Acest document certifică „siguranţa” produsului în ceea ce priveşte conformitatea cu reziduurile maxime admise de pesticide, metale, nitraţi şi alte agrochimicate. Aceasta este reglementat de Hotărîrea Guvernului №384 din 05.12.2010, “Privitor la Inspectoratul de Stat pentru Sănătate Publică” şi specifică necesitatea pentru toate produsele (alimentare şi ne-alimentare) de a avea acest certificat.

Certificatul Sanitar este emis de către 36 laboratoare de la Centrul Naţional pentru Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii. Certificatul se eliberează în baza testelor de laborator şi se face pentru fiecare lot de produse. În realitate, datorită lipsei de produse chimice necesare şi altor motive (costuri şi timp), aceste teste de laborator nu sunt întotdeauna efectuate în modul corespunzător. Uneori, certificatul poate fi eliberat pentru totul volumul de produse provenit de pe un cîmp specific pentru un an şi în acest caz certificatul se numeşte „Decizie Sanitară”. Înainte de a elibera acest certificat, laboratorul colectează probe de produse de pe cîmp şi conform „Registrului de Pesticide” al producătorului, efectuează testereziduale de la ultimele 5-7 aplicări de pesticide. Adiţional se mai efectuează teste pentru radionuclizi. Un test pentru un rezid de pesticide costă 180 MDL şi deci, în mediu producătorul trebuie să plătească circa 900-1260 lei pentru Certificatul Sanitar pentru un lot de produse sau aceiaşi sumă de bani pentru Decizia Sanitară. Certificatul Sanitar este verificat la toate punctele cheie de comercializare şi deci este foarte important pentru toţi ce doresc să-şi vîndă produsele să se asigure că posedă acest certificat.

Certificarea fito-sanitară (ce evaluează prezenţa diferitor boli şi dăunători) nu este cerută de legislaţie pentru produsele locale destinate pieţelor locale, ea se referă numai la produsele importate (şi exportate).

Importurile

Înainte ca să fie permis ca orice încărcătură să intre în Moldova, exportatorul străin trebuie să declare ce mărfuri sunt expediate şi să transmită această declaraţie la Inspectoratul Principal de Stat pentru Carantină Fitosanitară. Inspectoratul emite apoi un permis preliminar pentru import, care prevede ce cerinţe fitosanitare trebuie să fie îndeplinite. La sosire, mărfurile sunt inspectate şi testate, fie la vamă sau în Chişinău la întreprinderea de stat "Centrul de Carantină, Identificare, Expertiză Arbitrară şi de Dezinfectare a Produsului". Dacă cerinţele sunt îndeplinite, permisul de import preliminar este ştampilat. Adesea, exportatorii trebuie să prezinte un certificat fitosanitar din ţara lor de origine cu o analiză de laborator şi în cazul în care s-au identificat boli şi dăunători, trebuie să fie prezentat un certificat de tratament de dezinfectare. Acest sistem, care testează şi certifică produsele importate este un factor care contribuie la faptul de ce importurile pe piaţa moldovenească sunt de o calitate mai mare decît produsele moldoveneşti.

Cadrul legal privind produsele în stare proaspătă

În afară de certificatele necesare mai există un set de acte normative ce reglementează diferite aspecte ce ţin de producerea şi comercializarea fructelor şi legumelor în stare proaspătă şi anume:

Ambalarea, transportarea şi depozitarea produselor se efectuează conform Hotărîrii Guvernului Nr. 1279 din 17 noiembrie 2008 ce ţine de adoptarea Regulamentului tehnic “Ambalarea, transportarea şi depozitarea fructelor,

25

legumelor şi ciupercilor proaspete”. Această hotărîre se referă la următoarele aspecte: cerinţe faţă de ambalare, tipuri şi metode de ambalare, necesitatea de pre-răcire, cerinţe faţă de camioanele de transportare, încărcare, depozitare, ventilare, regim de temperatură şi umiditate pentru anumite legume şi perioada maximă de depozitare a lor.

Calitatea produsului nemijlocit trebuie să îndeplinească cerinţele regulamentului Tehnic adoptat de către Hotărîrea Guvernului Nr. 929 din 31 decembrie 2009 (vezi mai sus).

Legea Nr. 78-XV din 18 martie 2004 cere ca produsul să fie în siguranţă şi informaţia oferită să fie corectă. Legea introduce, de asemenea, cerinţele de trasabilitate a produselor, emiterea de certificate de calitate, efectuarea controlului de securitate, precum şi necesitatea de a asigura informarea corectă a consumatorilor şi a autorităţilor de control.

Legea Nr. 105-XV din 13 martie 2003 ţine de protecţia consumatorului, cerînd produse sigure, posesia certificatelor de conformitate şi interzice orice transmitere de informaţii incorecte sau abuzive clienţilor.

Hotărîrea Guvernului Nr. 996 din 20 august 2003 “se referă la normele de etichetare a produselor alimentare şi normele de etichetare a preparatelor de uz casnic”. Pentru fructele şi legumele comercializate în cantităţi mari, informaţia minimă ce trebuie prezentată pe etichetă este identificarea produsului (de exemplu “mere”), numele şi adresa producătorului şi ţara de origine.

Cu toate că există o gamă largă de acte reglementare în cadrul industriei de producere, majoritatea membrilor lanţului valoric, în special producătorii, nici nu sunt conştienţi de faptul că aceste cerinţe legale măcar există. Mecanismele ineficiente de punere în aplicare a legilor permit actorilor de pe piaţă să acţioneze "aşa cum doresc", fapt ce uneori duce la vînzarea produselor periculoase. Adesea aceste sunt produse cu rezide înalte de pesticide, ambalaj re-utilizat, lipsa informaţiei corecte despre produs, lipsa etichetării necesare, absenţa certificatelor de conformitate şi încălcarea altor cerinţe legale.

Cerinţe legale faţă de calitate

Moldova este în proces de a se conforma la cerinţele de calitate ale UE 21 în ce priveşte fructele şi legumele în stare proaspătă. Aceste cerinţe vot intra în vigoare începînd cu anul 2012. Ca exemplu, cerinţele de calitate pentru roşii sunt enumerate mai jos şi transpuse din articolele 16-18 din Hotărîrea Guvernului Nr. 929 din 31 Decembrie 2009

16. Luînd în calcul cerinţele speciale pentru fiecare categorii, roşiile trebuie să fie:

intacte în integralitatea lor

sănătoase (sunt excluse roşiile cu putregai sau alte defecte care pot face ca roşiile să devină nefavorabile pentru consum )

curate, fără defecte vizibile sau alte corpuri străine

fără dăunători

fără defecte cauzate de insecte ce pot dăuna miezul

fără umiditate externă înaltă

fără miros nespecific şi/sau gust; şi

să aibă un aspect proaspăt. 17. Roşiile în ciorchinii trebuie să aibă tulpini care sunt proaspete, sănătoase, curate, lipsite de frunze şi de orice alte corpuri străine. 18. Dezvoltarea şi starea roşiilor trebuie să le permită:

21

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:2000R0790:20010701:EN:PDF

26

să fie capabile să reziste la transportarea şi manipularea corespunzătoare.

Articolele ulterioare al acestui regulament se referă la diferite categorii de roşii, cantităţi, ambalare şi dimensiuni. Avînd în vedere că reglementările actuale nu sunt puse în aplicare, este puţin probabil ca aceste reglementari vor fi aplicate de îndată ce intră în vigoare. Cu toate acestea, prin colaborarea cu producătorii pentru a satisface aceste cerinţe, ACED va putea să-i ajute să acceseze supermarket-uri şi că concureze cu importurile, precum şi să-şi sporească accesul la pieţele de export cu timpul.

Cerinţe Fiscale

O problemă majoră pentru producătorii/comercianţii mici este obligaţia de a utiliza toate documentele fiscale cerute de legislaţia în vigoare. Toate vînzările comerciale către orice unitate formală, cum ar fi supermarketurile, trebuie să fie însoţite de facturi fiscale. Aceasta presupune lucru adiţional cu hîrtiile, timp şi cel mai important că producătorii mici/comercianţii nu ştiu cum aceste acte să fie completate. În plus, mulţi nu ar dori să plătească taxe care pot fi asociate cu acest şir de documente. Pentru a cumpăra de la producătorii mici /comercianţi, care nu pot oferi facturi, supermarket-urile adesea întocmesc un "Act de achiziţie”, care este un document simplificat ce poate fi aplicat pentru a îndeplini cerinţele faţă de facturile fiscal. Acest document permite producătorului/comerciantului să-şi vîndă marfa la supermarket şi oferă supermarketului documente contabile pentru cantitatea şi preţul plătit pentru acea procurare specifică. S-a menţionat că practica de a „face documente” aşa ca Actul de Achiziţie pentru fructe şi legume pentru comercializarea în supermarket este ceva obişnuit. Supermarketurile sunt obligate să păstreze acest document, iar producătorii încă se confruntă cu riscul ca autorităţile fiscale ar putea solicita accesul la el şi de a folosi acest document pentru a cere achitarea taxelor de către producători.

6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În baza analizelor şi informaţiei oferite mai sus se pot face următoarele concluzii:

6.1 CONCLUZII

1- Există o comunitate de producere foarte fragmentată cu parcelarea terenurilor şi economie de producere în masă limitată – mai mult în cultivarea legumelor decît a fructelor.

2- Piaţa moldovenească este extrem de sensibilă la preţ cu presiune de import rigid în afara sezonului, dar cu concurenţă aparentă anul în jur, cu doar cîteva perioade mici, cînd aceasta dispare.

3- Peste 80% din toată producţia este procurată de pe pieţele tradiţionale. Supermarketurile au numai o cotă mică de piaţă, dar este în creştere constantă, predominant în zonele urbane.

4- Consumatorii/fermierii se opun schimbărilor şi preferă sa facă lucrurile aşa cum erau în trecut.

5- Producătorii au nevoie de perfecţionare în îndeplinirea regulamentelor de siguranţă (nitraţi, utilizarea pesticidelor, timp suficient de la stropire şi tratarea cu chimicale).

6- Este necesară o conştientizare mai bună a consumatorului în ce priveşte „securitatea” fructelor şi legumelor.

7- Producătorii sunt prea dependenţi de pieţele din aer liber, fapt ce le limitează profitabilitatea.

8- Este nevoie de o infrastructură mai bună de post recoltare, sortare, managementul lanţului de răcire, ambalare, etichetare, certificare şi consecvenţă în îmbunătăţirea calităţii în ansamblu şi concurenţa mai eficientă cu importurile.

27

9- Supermarketurile vor trebui să ofere motive bune consumatorilor pentru a se schimba acolo unde ele le satisfac necesitățile de produse proaspete şi preţ.

10- Volumul vînzărilor supermarketurilor vor spori dacă vor fi mai puţine diferenţieri de preţ pentru produsele locale din supermarketuri în comparaţie cu pieţele tradiţionale.

11- Este necesar de a spori productivitatea şi diversitatea produselor cultivate în sere cît şi de a extinde sezonul pentru a acapara o cotă mai mare de piaţă din contul importurilor.

12- Este nevoie de mai mult accent/comercializare a produselor proaspete în supermarketuri pentru a spori gradul de conştientizare a consumatorilor.

13- Este necesar de a extinde procesarea produselor locale finite şi semi-finite cît şi comercializarea fructelor şi legumelor procesate pe pieţele externe.

14- La moment nu sunt nişe semnificative „organice”, cu toate că există actori pe piaţa locală care încep de a activa în această direcţie axaţi pe export.

6.2 RECOMANDĂRI

Recomandările următoare, bazate pe constatările şi concluziile prezentate mai sus, au ca scop de a ajuta producătorii/procesatorii de fructe şi legume proaspete moldoveni de a acapara o porţiune mai mare şi mai profitabilă din piaţa locală şi de a fi pregătiţi mai bine de a concura cu pieţele externe.

1) De a identifica şi lucra mai strîns cu un colectiv de încredere de cumpărători/consolidatori de produse asociaţii cu producătorii întreprinzători lideri din cadrul comunităţii de producători locali şi de a asigura volumele de legume şi fructe cheie necesare pentru comunitatea de vînzări cu amănuntul (în special supermarketuri şi HoReCa), definite de contracte specifice. „Cumpărătorul/consolidatorul colectiv” trebuie să livreze calitate bună consecventă a produselor certificate la preţuri rezonabile şi să promoveze mai mult produsele „locale”.

2) De a lucra cu producătorii pentru a spori volumele, îmbunătăţi soiurile, sortarea, ambalarea, termenii de livrare, certificarea, regulamentele de securitate, termenii de plată şi alte cerinţe. ACED va accentua valoarea şi siguranţa produsului în cadrul instruirilor. De a facilita volumel contractate pentru poziţiile de bază, care ar permite de a selecta fermierii de a avea o anumită stabilitate a preţurilor, prin pre - determinarea preţurilor. Aceşti fermieri vor fi mai puţi dependenţi de pieţele tradiţionale şi fluctuaţiile inerente de preţ care există. Mai mult ca atît, ei vor oferi un model pentru alţi producători.

3) De a lucra cu supermarketurile locale pentru a promova în continuare produsele locale cu “Cumpără Campania moldovenească.” Marjele acestor produse trebuie să corespundă cu cele de pe pieţele din aer liber. Valoarea, prospeţimea, siguranţă, şi avantajele trebuie să fie factorii distinctivi.

4) De a ajuta „cumpărătorului/consolidatorului colectiv” de aşi spori exporturile pentru produsele modernizate care vor avea acum toate certificatele de bază şi cerinţele de ambalare pentru a fi expediate în alte ţări în momentul în care apar oportunităţi de comercializare. Echipamentele de sortare corespunzătoare cu volume consecvente vor fi esenţiale. Acest lucru va ajuta la atenuarea unei părţi din presiunea ce ţine de faptul unde să vîndă aceste volume în creştere de produse de calitate. Aceste exporturi la alte pieţe pot fi iniţiate prin efectuarea unor vizite de marketing pentru a selecta ţările şi de a participa la unele show-uri cheie aşa ca Fruit Logistica, şi Prod Expo unde vor fi stabilite legături de piaţă .

5) De a lucra în parteneriat cu supermarketurile locale, de a extinde gradul de conştientizare a consumatorilor despre beneficiile sănătoase a fructelor şi legumelor. De a formula materiale promoţionale pentru a accentua „de cinci ori pe zi” şi beneficiile inerente. De a lucra mai în de aproape cu supermarketurile pentru ca ele

28

să înţeleagă mai bine ce înseamnă aspectele cele mai strategice din magazin pentru a optimiza circulaţia consumatorilor în cadrul secţiilor cu produse. De a genera mai mult venit de la produsele proaspete comercializate în volume mai mari cu preţuri mai mici, încă accesibile pentru populaţie.

6) De a dezvolta exporturi de fructe şi legume procesate pentru a genera un beneficiu mai bun şi utilizare mai bună a „rebuturilor” şi produselor reziduale. Aceasta se poate efectua prin tîrguri comerciale şi alte legături cu brokerii de vînzări industriale.

7) De a spori productivitatea serelor şi tunelelor cu produse selectate (domeniul special - roşiile) cît şi de a extinde sezonul de producere. De a reduce ineficienţele aşa ca pierderile de căldură prin utilizarea geamurilor duble din material plastic în sere.

8) De a ajuta în facilitarea contractelor dintre producători şi procesatori ce pre-identifică volumele şi perioadele de livrare. Aceste volume trebuie să fie ca angajamente ale producătorilor şi contractele trebuie să fie respectate de către procesatori indiferent de schimbările în condiţiile pieţii. Orice volume suplimentare ce ar putea fi solicitate, vor fi determinate de preţurile disponibile pe piaţă.

9) ACED trebuie să instruiască producătorii în aspecte ce ţin de – de ce are sens financiar de a dispune de certificările corespunzătoare (standarde naţionale şi GlobalGAP) pentru a vinde comercial în supermarketurile locale cît şi de a exporta în aşa mod ca să fie o acceptare completă, aderenţă şi conformitate.

10) ACED va instrui producătorii în semnificaţia de aplicare corectă şi metodologie referitor la toate agro chimicalele (inclusiv cu ducerea evidenţei) pentru a rămîne în cadrul normelor reglementare de securitate.

11) De a căuta posibilităţi de dezvoltare a noilor soiuri de salate şi varză şi de a identifica oportunităţi posibile pentru produsele organice pe pieţele de export. ACED va crea loturi demonstrative şi va explora în continuare posibilităţile de diversificare şi diferenţiere a produselor.

12) De a lucra cu supermarketurile pentru a crea mai multă excitare în cadrul secţiilor cu produse proaspete, probabil cu „teme de publicitate” cu selectarea unor articole/produse cheie în fiecare lună (numai pentru cîteva zile) şi de a le vinde la un preţ foarte jos (fără marjă) pentru a induce încercări şi vînzări repetate. Aceasta se poate de realizat cu unele soiuri noi cultivate în sere cum ar fi salata şi varza care sunt noi pe piaţă. Secţia cu produse trebuie să aibă un „aspect” creativ cu produsele ce urmează a fi comercializate eficient, inclusiv cu demonstrări în interiorul magazinului cînd este posibil.

13) De a instrui fermierii în subiecte ce ţin de certificare/conformitate. 14) De a dezvolta parteneriate cu supermarketurile pentru a spori gama, volumul şi

calitatea produselor locale cu care sunt aprovizionate. 15) De a instrui fermierii în ducerea evidenţei şi analiza costurilor.

29

ANEXA 1. SURSE DE INFORMARE

Legislaţie şi acte normative:

1. Legea №78-XV din 18 martie 2004 “Cu privire la produsele alimentare” 2. Legea №105-XV din 13 martie 2003 “Cu privire la protecţia consumatorilor” 3. Hotărîrea Guvernului №741 din 17.08.2010 “Cu privire la adoptarea programului

infrastructurii de piaţă a produselor agricole” 4. Hotărîrea Guvernului №929 din 31 decembrie 2009; în ce priveşte aplicarea

regulamentului tehnic despre „cerinţele de calitate pentru comercializarea fructelor şi legumelor proaspete”

5. Hotărîrea Guvernului №957 din 08.21.2007 ce pune în aplicare regulamentul tehnic pentru “Fructe şi legume proaspete pentru consumul uman”

6. Hotărîrea Guvernului №996 din 20 august 2003 “despre normele de etichetare a produselor alimentare şi normele de etichetare a produselor de uz casnic”

7. Hotărîrea Guvernului № 1279 din 17 noiembrie 2008 cu privire la adoptarea regulamentului tehnic despre “Ambalarea, transportarea şi depozitarea fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete”

8. Hotărîrea Guvernului № 1469 din 12.30.2004 “Cu privire la adoptarea listei de produse obligatorii pentru certificarea de conformitate”

9. Decizia „şefului departamentului sanitar” № 5 din 02.20.2006 referitor la “implementarea activităţilor de certificare igienică a bunurilor, produselor alimentare şi ne-alimentare”

10. Programul sectorial MAIA “Priorităţi strategice de activitate ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare din R. Moldova pentru perioada 2011 – 2015.”

Surse de informare marketing adiţionale:

11. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare din Moldova 12. Biroul Naţional de Statistică din Republica Moldova, www.statistica.md 13. Centrul de Comerţ Internaţional, www.intracen.org 14. Baza de date Comtrade, http://comtrade.un.org 15. Legislaţia UE, http://eur-lex.europa.eu/ 16. www.fruitinfo.ru 17. www.fruinews.ru

18. V. Rosca, A. Belshi, L. Gogu, “Raport de recensămînt „Cultivarea Protejată în Moldova”, elaborat de Proiectul Dezvoltarea Agrobusiness-ului implementat de CNFA cu suport financiar de la USAID, August, 2009.

19. “Chişinău Studiu de Pre-Fezibilitate a Pieţei Angro”, Studiocom Italia pentru Guvernul R. Moldova.

20. Stiopca Oleg, Brinza Oleg, raport comandat de Asociaţia Producătorilor de Fructe din Moldova “Piaţa de Fructe şi Legume proaspete din Moldova. Date şi Cifre,” Ianuarie, 2010.

21. W. Sutton, P. Whitford, E. M. Stephens, S. P. Galinato, B. Nevel, B. Plonka, E. Karamete, Raportul Bănci Mondiale "Integrating environment into agriculture and forestry progress and prospects in Eastern Europe and Central Asia," August 2007.