ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE LINGVISTICA ,,IORCU IORDAN - AL. ROSETTI"

Dre TToNARLtLEXPLIeATIV alLIMBII ROMANE

{EUNIVERS

ENCICLOPEDIC

Bucuregti,2016

:E*_

Al, a, s.m. 1. Prima literi a alfabetului limbii romdne. # Expr. De ta a laz = de la inceput pdnd la sfargit; totul, in inhegime_ 2. Sunet notat cuace-aste litere (vocald deschisd nerotunjitd mediald). [pl. si: (.,t, n.\ a-ur|

A2 interj. (De obicei repetat) Exclamatie care exprimd: surprindere,admiratie, entuziasm; pldcere, satisfaclie; necaz, supdrare; regret;indignare, reamintirea bruscd a unui lucru omis: ah. - Onomatopee.

A3 prep. 1. (Preceda infinitivul scurt ca forme-tip a verbului) A /ucra.Z (Exprimd un raport de comparalie sau de asemdnare) Miroase a pdmAnt.+ ln semn de... Fluierd a pagubd.3. (lntrd in compunerea unor adverbe,lo€utiuni adverbiale gi prepozilionale s,i a unor substantive gi adjective incare este inclus fot) De-a dreapta, atoatevdzebr, atotputernic. - Lat. ad.

Aa prep. (Formeaze numerale distributive). De cate... 3 saci a g0 de,k9- - Din fr. d.

A5- Element de compunere care indicd absenla, excluderea etc. Amoral,anhidru. lvat.i an-l - Din fr. a-.

AALENIAN, -4,, aalenieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Jurasicul mediucaracterizat prin cinci zone cu amoniti gi lamelibranhiatul Trigonia navis.2 Adj. Care apa(ine aalenianului (1), privitor la aalenian.lPr... a-a-te-ni-anl_Din fr. aal6nien.

ABAI interj. (inv.) (in propozilii interogative) CuvAnt care exprimd mirareasau atrage atentia cuiva c6nd i se vorbeste. - Onomatopee.

ABA2, e) abale, s.f .'1. lesdturd groasd de tdnd, de obicei atbd, din carese confeclioneazd haine lar5negti; dimie, pdnurd. 2. Sort de aba (1). * Dintc. aba.

IBAC, abace, s.n. 1. lnstrument de calculat alcetuit dintr-un cadru cuvergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramd carepermite rezolvarea imediatd a unor calcule. - Din fr. abaque, lat. abacus.

ABACA" abace, s.f . (Arhit.) Partea superioard a capiteluiui unei coloanecare face legatura cu arhitrava. - Din fr. abaque, lat. abacus.

ABAGER, abageri, s.m. (Reg.) Abagiu. - Din abageriel.ABAGERIE', abagerii, s.f. Atelier sau industrie de thaine de) aba2. -Abagiu + suf. -irie.ABAGERIE 2 s.f. Meseria de abagiu. - Abager + suf. -ie.ABAGIU, abagii, s.m. Persoand care se ocupe cu fabricarea sau cu

vAnzarea abaleiz; abager. - Din tc. aba$y.ABAJ0R, abajururi, s.n. Dispozitiv fixai in jurul unei limpi destinat se

dirijeze lumina intr-o anumite directie. [Pl. ii: abajurel - Din fr. abat-jour.ABANDON, abandonuri, s.n. 1. Pdrisire impoirivJregulilor morale si a

obligaliilor materiale a copiilor, a familiei etc_ 2. Pdrdsire a unui bun saurenuntare la un drept. 3. Renunlare la continuarea participdrii intr-o probdsportivS. - Din fr. abandon.

ABANDONA, abandonez, vb. l. 1. Tranz. A pirdsi pe cineva (lds6ndu-lfere sprijin sau ajutor); a renunla la ceva. i Refl. Fig. A se ldsa cuprins, inmod exagerat, de un sentiment, de o emolie, de anumite preocupiri.Zfranz. gi intranz. A renunla la continuarea participdrii la o intreceresportivd. - Din fr. abandonner.

ABANDONARE, abandondri, s.f. Actiunea de a abandona: pirdsire. -V. abandona.ABANDONAT, -4, abandonafi, 4e, adj. Care a fost pdrisit. * Spec_

(Despre copii nou-ndscuti) Care a fost pdrdsit de cdtre mamd. -V.abandona.ABANOS, abano$i, s.m. Lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare,

foarte durabil, de culoare neagre, folosit pentru fabricarea unor mobile delux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Dyospyros). # pir de abanos= pdr negru-lucios. - Din tc. abanoz.

ABATAJ, abataje, s.n. 1. Operatie de tdiere sau de extragere a unuiminereu sau a unei roci dintr-un zdcdmAnti p. ext. loc unde se execuleaceaste operatie. 2. Operatie de dobordre a arborilor (in exploatdrileforestiere). 3. Tdiere, sacrificare a vitelor la abator. i Ansamblu de operaliificute in abator de la introducerea animalelor in sala de tdiere p6nd latrangarea cdrnii. 4. Operalie de inclinare a unei nave mici in vederearepardrii, curdlSrii etc. - Din fr. abaftage.

ABATEI, abali, s.m. 1. Titlu dat sup-riorului unei abalii; persoana careare acest titlu. 2. Titlu onorific acordat unor preoti catolici; persoane carepoartd acest titlu. - Din it. ab(b)ab.

ABATE2, abitt, vb. lll. 1. Tranz., reft. 9i intranz. A (se) indeparta (de ta odirectie iniliald, fil. dela o norme fixati, de la o linie de conduitd etc.). iRefl. Si tranz. A se opri sau a face sd se opreascd in treacbt undeva sau lacineva (parasind drumul initial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii,calamitSli, nenorociri) A se produce in mod violent. 3. Refl. si intranz. Atrece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toane, un capriciu; a i senlzeti. 4. Tranz. A intrista, a deprima, a mahni, a descuraja. Vestea I-aabetut.5. Tranz. A dobori la pdmdnt. - Lat. abbattere, (4, S) din fr. abattre.

^ ABATERE, abateri, s.l.'1. Actiunea de a (se) abatd si rezultatut ei. +

incilcare a unei dispozilii cu caracter administrativ sau disciplinar.2. Diferenla dintre valoarea efeclivd sau valoarea-limitd admisd a uneimdrimi 9i valoarea ei nominalS. * (Tehn.) Diferenta dintre dimeniunea realdgi cea proiectatd a unei piese. - V. abatd.

ABATESA" abatese, s.f. Cdlugdritd care conduce o abatie. - Din it.abbadessa. Cf. lat. abbatissa.

ABATIZA, abatize, s.f. (Mil.) Dispozitiv de apirare fecut din copaci tAiatigi culcati cu v6rful spre inamic sau din crbci infipte in pdmdnt. - Din fr.abattis.

ABAT6R, abatoare, s.n. Loc special amenajat unde se sacrificdanimalele in vederea obtinerii cdrnii, sub control sanitar-veterinar. - Din fr.abattoir.

ABATIE, abatii, s.f . Mdndstire catolica cu statut special (impreund cuaverea, domeniile ei), condusd de un abatel sau o abatesa 9i care depindede un episcop sau direct de pap52. - Din it. ab(b)azia.

ABAZIE, abazii, s.f . (Med.) Tulburare nervoase manifestate prinnecoordonarea migcerilor in mers, datorate disfuncliei aparatului vestibular. -Din fr. abasie.

ABATqT, -A, abdtufi, {e, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. -V. abate2.ABC s.n. 1. Enumerarea primelor litere ale alfabetului. 2. Fig. inceput al

unei arte, al unei stiin!e. lCil.'. abecel- Din fr. abece.ABCES, abcese, s.n. Acumulare de puroi, bine delimitatd de tesuturile din

jur printr-o membrani de tesut conjunctiv. - Din fr. abces,ABDICA, abdic,vb.l. lntranz. A renunta la tron.1Fig. A renunta la ceva,

a ceda (in fala greutdlilor). - Din fr. abdiquer, tat. abdicare.ABDICARE, abdicdri, s.f. Acliunea de a abdica. - V. abdica.ABDOMEN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, intre torace si centura

pelviani, in care se gasesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii siintestinele; pantece, burte, foale. 2. (Biol.) Partea posterioara a corpului laartropode. - Din fr., lat. abdomen.

ABDOMINAL, -A, abdominali, -e, adj. Care apa4ine abdomenutui, privitorla abdomen; ventral. + Cavitate abdominatd = cavitale cuprinsi intreperetii abdomenului ('l). - Din fr. abdominal.

ABDOMINALGIE, abdominalgii, s.f. (Med.) Durere abdominatd. - Din fr.abdominalgie.

ABDUCTOR/ABONAT

ABDUCToR, -OARE, abductori, -oare, adj. (Despre mugchi) Care asuferit o abductie. - Din fr. abduct€ur.

ABDUCTIE, abduclii, s.f . Migcare prin care se indepdrteaza un membrusau un segment al acestuia de axul median al corpului. - Din fr. abduction.

ABECEDAR, abecedare, s.n. Manual elementar pentru inveFrea scrisuluiqi a cititului; azbucoavnd, bucoavnd. * Fig. Carte care cuprinde notiunile debazA dintr-un anumit domeniu. - Din lat. abecedarius, fr. ab6c6daire.

ABERANT, -A, aberanli, {e, adj. Care se abate de la tipul normal saucorect, care constituie o aberalie (1), absurd. - Din fr. aberrant, lat.abenans, -ntis.

ABERATIV, -4, aberativi, -e, adj. (Rar) Care este departe de adevir, care!ine de aberalie (1). - Din fr. abenatif.

ABERAIE, aberalii, s.1.1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect.2. Defectiune a unui sistem optic, care duce la oblinerea unor imaginineclare, deformate elc. # Aberalie vizuald -- astigmatism. Aberalia tuminii= varialia aparenti a poziliei unui astru pe cer daiorita miscSrii pimantuluiin jurul Soarelui, in jurul axei proprii, 9i faptului cd lumina se propage cuvitezd finitd. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, ineptie,prostie. - Din fr. aberation, lat. abenatio.

ABEROSCOP, aberoscoape, s.n. lnstrument care servegte la observareadefectului de distorsiune pe care il prezinti un ochi anormal. - Din fr.abenoscope.

ABHORA, abhorez, vb. l. Tranz. (Livr.) A avea ure, dezgust, aversiunefale de cineva sau de ceva. - Din fr. abhofier, lat. abhorTere.

ABIA adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ,intensiv) Foarte putin, aproape deloc. 3. (Temporal) De foarte pulinivreme; de indatd ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel putin; micar,barem. - Lat. ad vix.

ABIENTIN s.n. Substan!5 rdginoasd extrase din lemnul de brad, care seprezintd sub formd de cristale incolore, solubile in apd 9i in alcool.lPr.: -bi-en-l - Din fr. abi6ntin.

ABIETACEE, abietacee, s.f. Pinacee. [Pr.: -br-e-.] - Din fr. abi6tac6e.ABIETINEE, abietinee, s.f. Pinacee. [Pr.: -br,e-.] - Din fr. abi6tin6€.AB[L, -A, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este indemdnatic, iscusit,

priceput, dibaci. * $mecher, descurcdre!. - Din fr. habile, lat. habilis.ABILITA, abilitez, vb. l. T'anz. 1. A califica o persoand in urma unui

examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A imputernici. - Din fr.habiliter, lat" habilitare.

ABILITARE, abititdi, s.f . (Rar) Acliunea de a abitita gi rezuttatul ei. -V. abilita.ABILITATE, abifiEti, s.f. (La sg.) indemAnare, iscusinld, pricepere,

dibecie. + (La pl.) Deprinderi, obiceiuri, gmecherii, giretlicuri. - Din fr.habilitri, lat. habilitas, -atis.

ABOGEN, -A, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit deviatS; (despre procese) care are loc, care se petrece fdrd participarea materieivii. [Pr.: -br'-o-] - Din fr. abiogene.

ABIOGENEZA s.f. Conceplie dupd care originea materiei vii trebuieceutata in materia fdrd viali. [Pr.: -bi-o-l - Din fr. abiogendse.

ABIOLOGIE s.f. Disciplind care are ca obiect siudierea elementeloranorganice. lPr.: -bi-o-l - Din fr. abiologie.

ABI6TIC, -A, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viald, incompatibil cu viatalPr.: -bi-o-l - Din fr. abiotique.

ABIOTROFIE, s.f. Scedere a vitalitatii unui organism sau a unui organ dincauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi,fapt care determind slSbirea capacitdtrii de adaptare-aparare. [Pr.: -bi-o-l-Din fr. abiotrcphie.

ABI0ZA s.f. 1. Stare lipsitd de vialA. 2. Procedeu de conservare aproduselor alimentare de naturd animale 9i vegetalS, bazat pe distrugereatotalS a microorganismelor existente in produs prin termo-, foto-,chimiosterilizare sau prin iradieri ionizante. lPr.: -bio-l - Din fr. abiose.

AB[S, abrburi s.n. (Adesea fig.) Prdpastie adancd; genune, h6u1. - Dinfr. abysse, lat. abyssus.

ABISAL, -4, abisali, -e, adj. 1. De abis. * Care se afli sau care trdiegtela mari ad6ncimi in meri sau in oceane. Regiune abisald. Animal abisal.2. Care se referd la subcongtient, al subcongtientului. - Din fr. abyssal.

ABITATIE s.f. (Jur.) Drept de folosint5 a unei case de locuit care este pro-prietatea altuia. - Din fr. [droit d']habitation.

ABITIR adv. (Fam. 9i pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, maitare (dec6t...). * Din tc. beter ,,mai reu".

ABJECT, -\ abjecli, -fe, adj. Care comite fapte reprobabite; ticdlos. iCare inspird repulsie, dispre!; josnic, netrebnic, mizerabil. Compoftamentabject. - Din fr. abject, lat. abjectus.

ABJECTIE, abjeclii, s.f . Fapte, atitudine abjecti; ticilogie, josnicie. - Din

fr. abjection, lat. abjectio.

2

ABJUDECA, abjidec, vb. l. Tranz. A anula, a suspenda un titlu, un dreptelc., printr-o hoterare judecetoreascd.

- Din lat. abjudicar€.ABJUDECARE, abjudeceri, s.f. Acfiunea de a abjudecagrezultatul ei. -V. abjudoca.ABJURA, abjtr, vb. L Tranz. A renega pubtic o credin!5 religioasd, o

doctrine, o perere etc. - Din fr. abjurer, lat. abjurar€.ABJUMRE, abjurdri, s.1. Acliunea de a abjura Si rezultatul ei. -V. abjura.ABI-ACTARE s.f. Ablactatie. - Cf. lat. ablactare.ABLACTATIE s.f. 1. Trecere trepbte gi progresivd de ta alimentatia

exclusiv lactate a sugarului la o alimentatie diversificatd; ablactare.2. Oprire a secretiei lactate la femeile la care aldptarea este contraindicatesau inutil;. - Din germ. Ablaktalion.

ABIATIV, ablative, s.n. Caz al declindrii in unele limbi, care exprimadespd(irea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alticircumstanld. # Ablativ absolut = construclie sintacticd specificd limbiilatine, alcetuite dintr-un substantiv (sau un pronume) gi un participiu lacazul ablativ, av6nd rol de propozitie circumstan{iali. - Din fr. ablatif, lat.ablativus.

ABL{IE, abtafii, s.f .1. Transportare (prin actiunea vantului, a apelor saua ghelarilor) a materialului rezultat in urma dezagregdrii solului sau arocilor. 2. indepSrtare chirurgicald a unui organ, J unui membru alcorpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corpcare strabate atmosfera cu mare vitezd pierde din substanta, devenindincandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: 1r:-u-. - Var.: abl6$0ne s.f.] -Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.

ABI-AIIINE s.f. v. ablalie.AgLAUf, abtauturi, s.n. (Lingv.) Apofonie. - Din germ. Ablaut.ABLEFARIE, abtefarii, s.f. Malformalie congenitale caracterizatii prin

absenla parfiald sau totald a pleoapelor. - Din fr. abl6pharie.ABLEGAT, ablegali, s.m. Trimis extraordinar al papei. - Din fr. ablfuat.ABLEPSIE, ablepsii, s.f . (Med.) Cecitate. - Din fr. abtepsie.ABLUTIUNE, abtuliuni, s.f. Spdlare rituale a corpului prescrisd de unele

religii pentru purificare. lPr.: -!i-u-l - Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.ABNEGA" abn6g, vb. l. (Rar) Tranz. A tdgidui, a nega, a renunta la

cineva sau ceva. - Din lat. abn€garE.ABNEGARE s.f. (Rar) Abnegalie. - V. abnega.ABNEGAIE s.f. Devotament (dus p6nd ta sacrificiu); abnegare. *

Renunlare; sacrificiu voluntar. - Din fr. abn6gation.ABNORM, A, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobignuit. - Din germ.

abnorm-ABNORMIATE, abnormitdti, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru, fapt

neobignuit. - Din germ. AbnormitAt.ABOLI, abolesq vb. lV. Tranz. A desfiinla o institufie, o stare sau anumite

uzanle; a anula in mod legal gi oficial o lege, o hoterare etc. - Din fr. abolir,lat. abolere.

ABOL[RE, abotiri, s.I. Acfiunea de a aboli gi rezultatul ei; abotiliune. -V. aboli.ABOLIT|oNISM s.n. Migcare politicd aparutd la sf6rgitul sec. XVlll, care

urmArea desfiinlarea sclaviei negrilor din SUA, Franla, Marea Britanie;p. gener. migcare politicS, socia16 care susline desfiintarea sclaviei.lPr.: -!i-o-j- Din fr. abolitionnisme.

ABOLITIONIST, -4, abotilionigti, -sle, s.m. 9i f. Adept al abolitionismului.lPr.: -lio:l - Din fr. abolitionniste.

ABOLITIUNE, aboliliuni, s.f. (lnv.) Abolire. [Pr.: -fr'-u-.] * Din fr. abollton,lat. abolitio, -onis.

ABoLLA s.f. Manta militard la romani. * Cuv. lat.ABOMINAHL, -A, abominabili, -e, adj. lnfiordtor, groaznic; dezgustitor,

ur6t. - Din fr- abominable, lat. abominabilis.ABONA, abonez, vb.l. Tranz. 9i refl. (Cu determindri introduse prin prep.

,,1a") A(-gi) face un abonament. + Refl. Fig. (Fam.) A veni in mod regulatundeva, a fi un obignuit al casei. - Din fr. abonner.

ABONAMENT, abotnamente, s.n. Convenfie prin care, in schimbul uneisume, o persoand obtine, pe o anumitd perioad6, dreptul de a folosianumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a cdldtori cu mijloacepublice de transport, de a primi o reviste, un ziar etc.; (concr.) inscris careatestd aceastd convenlie; sumd pletite pentru oblinerea acestui drept. -Din fr. abonnement.

ABONARE, abondri, s.f . Acliunea de a (se) abona. - V. abona.ABONAT, -A" abonali, -fe, s.m. qi f., adj. (Persoand) care beneficiazd de

un abonament. i Fig. (Fam.) (Persoand) care vine in mod regulat undeva. -V. abona.

ABORDA, abordez, vb. l. 1. lntranz. (Despre nave) A acosta la tirm. * Ase alipi de o alta nava, bord la bord (pentru a o ataca). 2.Tranz. A incepestudierea unei probleme, a trata o problemd, a incepe o discutie. * A seapropia de cineva pentru a-i vorbi. - Din fr. aborder.

ABORDABL, -A, abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat; p. ext.accesibil. - Din fr. abodable.

ABORDAJ, abordaje, s.n. 1. Asalt, atac al unei nave (de cetre o altenavl).2. Ciocnire accidentald intre nave ori intre o nava gi un obstacol. -Din fr. abordage.

ABORDARE, aborddri, s.f. Acliunea de a aborda. - V. aborda.ABORIGEN, -4, aborigeni, -e, adj., s.m. 9i f. (Livr.) Bdgtinag, autohton,

indigen. - Din fr. aborigdne.ABORTIV, -A, aboftivi, -e, adj., s.n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce inainte

de vreme, prematur; care nu a evoluat in intregime. Fetus abortiv. Boatdabortivd.2. Adj., s.n. (SubstanlS sau mijloc) care provoacd avortul. - Dinfr. abortif, lat. abortivus.

ABMCADABRA interj. Cuvant cabalistic cdruia i se atribuia putereamagicd de arealiza un lucru supranatural. - Din fr., it. abracadabra.

ABRACADABRANT, -A, abracadabranli, -te, adj. Cu totut neobignuit;ciudat, bizar; inc6lcit. - Din fr. abracadabrant.

ABRA$, -A, abragi, -e, ad1. (Pop.) 1. (Despre cai) Ndrdvag; (despre oameni)rdu, violent. 2. (Despre actiunile omului) Fdri niciun rezultat; neizbutit,nereugit. $ Expr. A iegi abrag = a nu izbuti. [Var.: iabr69, -a adj.] - Din tc.abrag.

ABRAZARE, abrazdri, s.f. (Rar) Abraziune (2).-Cf.fr. abrasion-ABRAZIUNE, abraziuni, s.f. 1. Proces de eroziune a ldrmurilor din cauza

valurilor mdrii. 2, Roadere a unui corp ca urmare a frecerii lui de alt corpabraziv sau mai dur; abrazare. lPr.: -zi-u-] - Din fr. abrasion.

ABRAZ[V, -A, abrazivi, -e, adj., s.n. (Corp, materiat dur) care areproprietatea de a roade prin frecare. - Din fr. abrasif.

ABRAZoR, abrazoare, s.n. Unealtd alcetuita dintr-un materiaj abraziv(natural sau artificial), folositd la prelucrarea prin agchiere. - Cf.abraziune-

ABREVIA, abreviez, vb. l. Tranz. A prescurta (in scris sau in vorbire) uncuvAnt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o sigl5. [Pr.: -vr'-a]

- Din lat., it. abbreviare.ABREVIAT, -A, abreviati, -fe, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost

prescurtat. lPr.: -vi-afl - V. abrcvia.ABREVIATM -4, abreviativi, -e, adj. (Rar) Care indice o prescurtare,

care abreviazd. lPr.: -vi-a-l - Din fr. abr6viatif.ABREVIATOR, abreviatori, s.m. (Rar) 1. Functionar al cancelariei papale.

2, Persoand care prelucreazd restrdngdnd sau face rezumatul scrierilorunui autor. lPr.: -vi-a-l - Din fr. abr6viateur.

ABREMAIE, abrevialii, s.f. (inv.) Abreviere. lPr.: -vi-a-- - Var.:abrcvialiune s.f.l - Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abr6viation.

ABREVIATIIINE s.f. v. abrevialie.ABREVERE, abrevieri, s.f. Ac{iunea de a abrevia gi rezultatul ei; (concr.)

cuvant, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abrevialie; simbol- [Pr.: -vi-e-l-V. abrevia.

ABROGA, abr6g, vb. l. Tranz. A anula o lege, o dispozilie oficiale. * Dinlat. abrogare, fr. abroger.

ABROGARE, abrogeri, s.f. Acliunea de a abroga. * V. abroga.ABROGAT, -4, abrogali, {e, adj. (Despre acte, dispozilii etc.) Anulat. -V. abroga.ABROGATIE, abrogalii, s.f. (lnv.) Anulare, suprimare a unei tegi, a unui

act normativ. - Din lat. abrogalio, fr. abrogation.ABRUDEAN, -A, abrudeni, -e, s.m., adj. 1. S-m. Persoana originare sau

locuitor din oragul Abrud. 2. Adj. Care apa(irie Abrudului sau abrudenilor,referitor la Abrud ori la abrudeni. - Abrud (n.pr.) + su1. -gaa.

ABRUDEANCA, abrudence, s.f. l.Femeie originare sau locuitoare dinoragul Abrud. 2. (Art.) Numele unui dans popular ardelenesc cu migcaremoderatS; melodie dupd care se executi acest dans. - Abrudean + suf. -cd.

ABRUPT, -A, abrupli, -te, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Po4iune de teren) cupanti foarte inclinate- 2. Adj. Fig. (Despre stil) Firi legdturd, inegal.3. (Despre un organ) Tarator, repent. - Din fr. abrupt, lat. abruptus.

ABRUTZ{ abrutizez, vb. l. Tranz. gi refl. Aface s5-9i piardd sau a-gipierde insugirile morale, specific umane; a deveni sau a face s6 devindinsensibil, asemdndtor cu un animal, cu o brutS; a (se) indobitoci, a (se)dezumaniza. - Din fr. abrutir.

ABRUTIZANT, -4, abrutizanli, -fe, adj. Care abrutizeazb. - Din fr.abrutissant.

ABRUTZARE, abrutizdri, s.f. Acliunea de a (se) abrutiza. - V. abrutiza.

ABORDA / ABSOTUNZARE

ABRUTIZAT, -Au abrutizali, -fe, adj. (Care a devenit) insensibil, care gi-apierdut insugirile morale, specific umane; insensibil, brutal. - V. abrutiza.

ABSCISA, abscise, s.f. Simbol care indice lungimea gi sensul segmen-tului cuprins intre un punct fix al unei drepte 9i un punct dat de pe dreapte.* Una dintre coordonatele carteziene, care servegte la stabilirea pozilieiunui punct in plan sau in spatiu. - Din fr. abscisse, Iat. abscissa [linea].

ABSCIZIE, abscizii, s.f . (Med.) Taiere a unei pd(i sau a unui organ alcorpului. lPr.: -zi-e-. - Var. abscizirlne s.f.l - Din fr. abscission.

ABSCIZIUNE s.f. v. abscizie.ABSCONS, -A, abscongi, -se, adj. Greu de inleles; ascuns, tainic; (voit)

obscur. - Din fr. abscons, lat. absconsus.ABSENT, -A, absenli, -te, adj. 1. Care nu e de fa!i, care lipsegte. 2. Fig.

Care nu este atent la ce se petrece in jurul lui; distrat. - Din fr. absent, lat.absens, -ntis.

ABSENTA, absentez, vb. l. lntranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc(unde ar fi trebuit sd se gdseascd), a nu fi de fati. - Din fr. (s')absenter,lat. absentare.

ABSENTE[SM s.n. 1. Absenld indetungati a delindtorului unei proprietetifunciare, pe care o exploateazi printr-un intermediar. 2. Absenteismparlamentar = practicd folosit5 mai ales de deputalii aflali in opozilie,constand in neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a?ntazia sau de a impiedica adoptarea unor legi. - Din fr. absent6isme.

ABSENTEIST, -A, absenteigti, -sfe, adj., s.m. 9i f. (persoan6) carepractic5 absenteismul. - Din fr. absent6iste.

ABSENTA, absenle, s.f. 1. Lipsd a unei fiinte sau a unui obiect din loculunde ar fi trebuit sd se afle. * (Concr.) Semn cu care se noteaze aceastelipsd. 2. Pierdere bruscd gi de scurte duratd a cunogtintei, intalnitd inepilepsie. 3. Fig. Neatenlie, indiferentd a cuiva. - Din fr. absence, lat.absentia.

ABSIDAL, -A adj. v. absidial.ABSIDA, abside, s.f . Nigd semicirculard sau poligonali care inchidea

nava centrale a unei bazilici romane. * incbpere semicirculard destinatdaltarului in bisericile cregtine. - Din fr. abside, lat. absida.

ABSIDIAL, -A, absidiali, -e, adj. Care line de absidd; privitor la absidd.lPt.: -di-all - Var.: absid6l, -a adj.l - Din fr. absidal.

ABSlDlOl,A" absidiole, s.f. 1. Mici absida laterale la unele bazilici romane.2. Micd absidd l6ngd altar la bisericile cregtine.lPr.: -di-o-l-Din fr. absidiole.

ABSINT, (2) absinturi, s.n. 1. B5uture alcoolice tare, de culoare verde, cugust amar, preparatd cu uleiuri eterice de pelin, anason gi alte plantearomatice. 2. Po{ie de absint (1). - Din fr. absinthe.

ABSOL0T, -A, absoluf| {e, adj., s.n., adv. l. 1. Adj. Care esteindependent de orice condilii gi relatii, care nu este supus nici unei restrictii,care nu are limite; necondilionat, perfect, desavargit. * Monarhie absolutd= formd de guvernim6nt in care puterea legislativd, puterea executivd sicea judecetoreascd se afle in mainile monarhului; monarhie in caresuveranul are puteri nelimitate. 2, S.n. Principiu vesnic, imuabil, infinit,care, dupe unele conceptii filozofice, ar sta la baza universului. + (Fil.)Spirit absolut, idee absofute sau eu absolut = factor de bazi al universului,identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene social-economice, inlegitur5 cu noliuni de cregtere sau de scidere cantitativ5) Considerat inraport cu sine insugi gi nu in comparalie cu alte fenomene asemdndtoare;care se afle pe treapta cea mai de sus. + Adever absolut = adever care nupoate fi dezmintit. 4. Adj. (Mat.; despre mdrimi) A cdrei valoare nu dep:ndede condiliile in care a fost mdsurat sau de sistemul la care este raportat. gValoare absolutd = valoarea aritmeticd a rdddcinii pitratului unei merimi.5.Adj. (Lingv.; in sintagma) Verb absolut= verb tranzitiv care arecomplementul neexprimat, dar subinteles. Il. Adv. (Servegte la formareasuperlativului) Cu totul, cu desdvargire; exact, intocmai, perfect.Argumentare absolutjustd. * (intdrind un pronume sau un adverb negativ)N-a venit absolut nimeni. - Din lat. absolutus, fr. absolu.

ABSOLUTISM s.n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putereabsoluta a unui monarh. + Absolutism lummaf = regim politic aperut in sec.XVlll 9i caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. - Din fr.absolutisme.

ABSOLUTIST, -A, absolutigti, -sle, adj. Care apa4ine absotutismutui,privitor la absolutism, bazat pe absolutism. - Din fr. absolutiste.

ABSOLUTZA, absotutizez, vb. l. Tranz. A atribui in mod eronat unui faptsau unei idei o valoare absolutd prin ignorarea caracterului relativ, condi-lionat, limitat de celelalte laturi sau insugiri ale faptului sau ideii respective;a considera in mod gregit o laturd a unui lucru ca o entitate de sinestdtdtoare, rup6nd-o de ansamblul cdreia ii apartine. - Absolut + sul. -iza.

ABSOLUTIZARE, absotuilzeri, s.f. Acliunea de a absotutiza gi rezultatulei. - V. absolutiza.

3

-TEft&:.

ABSOLUTORIU / ABURI

ABSOLUTORIU, -lE, absolutorii, adj., s.n. t. Adj. (Jur-) Care absotvd,care iartd o vind, un delict, o greseale. 2. S.n. (inv.) Certificat de absolvirea unei gcoli superioare. - Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.

ABSOLUITJNE, absotutiuni, s.f. 1. lertare de pedeapsd a unui acuzatcAnd fapta imputate nu este prevezute de lege sau cand sevarsirea ei a fostjustificatd. 2. lertare a pecatelor, datd de obicei de papi2. lpr.: -p-g1 -

p'nfr. absolution, lat. absolutio, -onis.

ABSOLVENT, -A, absotventi, -fe, s.m. 9i f. Persoane care a terminat unciclu sau o forme de invdtdmdnt. - Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.

ABSOLVENTA, absolvente, s.f. Terminare a unui ciclu sau a unei formede inv5famdnt; absolvire. - Din absolvent.

ABSOLVI, abs6tv, vb. lV. Tranz. 1. A termina un an gcolar, un ciclu sau oformd de invdtdmAnt. 2. A scuti pe cineva de pedeapse; a ierta. - Dingerm. absolvieren, Iat. absolvere.

ABSOLV{RE, absotviri, s.f. Acjiunea de a absolvi gi rezultatul ei;absolvenld. - V. absolvi.

ABSORBANT, -A, absorbanli, -fe, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Substante) careabsoarbe lichide sau vapori. * (Substanle) care reline o parte dinparticulele sau din energia radiati de o surse. 2. Adj. Fig. Care intereseazd,care captiveazS; cetre care se indreaptd toate preocupdrile cuiva. - Din fr.absorbant.

ABSORBI, abs6rb, vb. lV. Tranz. 1. A suge, a inghiti, a incorpora osubstanlS etc. + A reline o parte din particulele sau din energia radiantecare cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa in mod intens; a captiva. - Dinfr. absorber (dupd sorbr).

ABSORBIRE, absorbiri, s.f. Acliunea de a absorbi si rezultatul ei. -V. absorbi.ABSORBIT, -4, absorbiti, -fe, adj. 1. Supt, inghitit; incorporat. 2. Fig.

Preocupat, captivat. - V. absorbi.ABSORBITOR, -OARE, absorbitori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care

absoarbe. 2. S.n. Dispozitiv folosit pentru recoltarea prin absorbtie aprobelor de aer in scop analitic- - Absorbi + suf. -for.

ABSORBTIE, absorblii, s.f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sausolid incorporeazd prin difuzie din afard o substante oarecare. 1 Micgoraresau anulare a intensitetii unei radiatii care trece printr-un corp. 1 Fenomenoptic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc.razele de lumini care deuneaza ochiului. 2. Proces de pdtrundere a apei,a substantelor minerale gi organice, precum gi a gazelor in celuleleorganismului. # Absorblie intestinald = petrunderea in sange 9i in limfd aprodugilor rezultati din digestia alimentelor. 3. incrucigare repetate a uneirase perfectionate cu una ameliorat5 in scopul imbunatelirii radicale aacesteia. [Var.: absorbfirine s.f.] - Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.

ABSORBTIUNE s.f. v. absorbfie.ABSTENTIONfSM s.n. Ablinere demonstrativd de la exercitarea dreptului

de vot; doctrind care sustine aceaste atitudine. [Pr.: -t:-o-.] - Din fr.abstentionnisme.

ABSTENTIONIST, -A, abstentionirti, -ste, adj., s.m. si f. 1. Adj. Careapatine abstentionismului, privitor la abstenlionism. 2. S.m. si f. Adept alabstentionismului. [Pr.: -f'-o-.] - Din fr. abstenlionniste.

ABSTENTIUNE, abstentiuni, s.f. (Rar) Abstinenla. lPt.: -ti-u-l - Din fr.abstention.

ABSTINENT, -A, abstinenli, -te, s.m. 9i f. Persoand care igi impunerestrictii de la m6ncare, bduturd, satisfacerea unor necesitdti fiziologice etc.

- Din fr. abstinent, lat. abstinens, -nlis.ABSTINENTA, abstinen.te, s.f. 1. Faptul de a-gi impune restrictii de ta

mancare, biuturi, satisfacerea unor necesitdti fiziologice etc.; abstentiune.2. (Ec. pol.; in sintagma) Teoria abstinenlel = teorie prin care capitalul Siacumularea lui rezultd din ablinerea proprietarilor de la consumul personalexagerat. - Din fr. abstinence, lat. abstinentia.

ABSTRACT, -A, abstracli, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care este gandit in modseparat de infeligarea materiala, de exemplele particulare, de ansamblulconcret (senzorial) din care face parte; care este detasat de obiecte, defenomene sau de relatiile in care existd ln realiiate. * Loc. adv. in abstract= pe bazd de deductii logice, teoretice, fdrd legdturd cu datele sau cu fapteleconcrete. 2. S.n. Moment al procesului cunoagterii care constd indesprinderea mintald a determindrilor fundamentale, generale ale obiectuluistudiat. + Artd abstractd = arta care nu cauta si reprezinte elementelerealitStii obiective; ade nonfigurativ5, abstractionism. 3. Adj. Conceput inmod prea general, prea teoretic; p. exl greu de inteles din cauza lipsei deilustrdri concrete. 4. S.n., adj. (Cuvant) care are sens abstract (.1). #Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb 9i exprimd actjuneaverbului respectiv. - Din lat. abstEc-tus, germ. abshaK, fr. abstrait.

ABSTRACTZA, abstractizez,vb. l. Tranz. si intranz. A efectua o abstrac-tizare. - Abstract + suf. -iza.

4

ABSTMCTIZANT, -A, abstractizanli, te, adj. Care abstractizeazd. -Abstractiza + suf. -anf.ABSTRACTIZARE, abstractizdri, s.f. Operalie a gandirii prin care se

separe ceea ce nu este separat sau separabil in realitate, de considerarea unui lucru independent de legeturile lui, a unei substanle independent deatributele ei sau invers; abstractie. * Trecere de la concret la abstract. -V. abstractiza.

ABSTMCIE, abstraclii, s.f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. *Expr. A face abstraclie de... = a nu lua in considerare; a ignora. [Var.:abstracliine s.f.l - Din fr. abstraction, lat. absfactio, -onis.

ABSTRACTION[SM s.n. 1. TendinlS care acord; abstracliunilor aceeagivaloare cu aceea a realitetilor concrete. 2. Artd abstractd. [pr.: -p-61 -

p,nfr. abstractionnisme.

ABSTRACTIONIS\, -A, abstraclionigti, -ste, adj., s.m. 9i f. 1. Adj. Careapatine abstractionismului, referitor la abstractionism. 2. S.m. 9i f. Adept alabstraclionismului. [Pr.: -ll-o-.] - Din fr. abstractionniste.

ABSTRACTITJNE s.f. v. abstracfie.ABSTMGE, abstrdg, vb.lll. Tranz. A desprinde o insugire independent

de obiectul sau de obiectele cerora le apa4ine; a judeca izolat, in afara unuicontext. - Din fr. abstraire (dupe tuge).

ABSTMGERE, abstrageri, s.f. (Rar) Actiunea de a abstrage gi rezultatulei. * V. abstrage.

ABSTRUS, -A, abstrugi, -se, adj. (Livr.) Neclar, confuz, incurcat. - Din fr.abstrus.

ABSURD, -A, absurzi, -de, ad)., s.n. 1. Adj. Care contrazice gAndirealogicS, care nesocotegte legile naturii gi ale societalii, contrar bunului-simt;ilogic. $ Loc. adv. Prin absurd = admil6nd un rationament fals, o situatieaproape imposibild. i Reducere la absurd = metoda de demonstrare aunui adever, ardt6nd cd punctul de vedere contrar este fals. 2, S.n. Ceeace este absurd (1). - Din fr. absurde, lat. absurdus.

ABSURDITATE, absurditdli, s.f. Caracterul a ceea ce este absurd (1);lucru, idee, conceplie absurdd; prostie, ineptie. - Din fr. absudit6, lat.absurdihs, -atis.

ABTIBILD, abtibitduri, s.n. 1. lmagine in culori imprimat5 pe un stratsublire de colodiu, care se aplicd pe o suprafald netede, umezindu-se gidezlipindu-se de pe h6rtia pe care a fost lipit. 2. Fig- (La pl.) Nimicuri, faptemdrunte; mici gmecherii. - Din germ. Abziehbild.

ABTIGU{, abliguiesc, vb. lV. (Fam.) 1. Refl. A se imbdta. 2.Tranz. Ada(cuiva) o bdtaie (usoard). * Fig. A face (cuiva) un rdu. 3. Tranz. A modificadate, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmarit; p. ext. afalsifica. - Et. nec.

ABTIGUIRE, abliguiri, s.f. (Fam.) Acliunea de a (se) abligui. - V. abligui.ABTIGUIT, -A" abtiguiti, ie, adj. (Fam.) 1.Beat.2. Modificat; p. ext fatsifi-

cat. - V. abtigui.ABTINE, ablin, vb. lll. Refl. A se stepani, a se reline, a se ?nfr6na (de

1a...). * A nu se pronunta, a nu-gi exprima pdrerea sau votul; a se tinedeparte de o activitate. - Din fr. (s')abstenh (dupd lrne).

ABTINERE, abtineri, s.f . Acliunea de a se abline 9i rezuttatul ei. -V. abfine.ABULIC, -A, abutici, -ce, adj., s.m. 9i f. (Persoand) care suferi de abulie. -Din fr. aboulique.ABULIE, abulii,s.f . Boali psihici caracterizate prin lipsa mai mult sau mai

pulin pronuntatd a vointei; nehotdr6re, inedie. - Din fr. aboulie.ABUNDA, perc.3 abrtnde, vb. l. lntranz. 1. A fi, a se gasi din belgug, in

mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a contine; a folosi din belgug. - Din fr.abonder, lat. abundare.

ABUNDENT, -4, abundenti, -te, adj. Care este in cantitate mare, careabunde; bogat, imbel$ugat. - Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDENTA s.f. Cantitate mare, belgug, bogdlie, prisos. * Loc. adv.Din abundenld = mult, in cantitate mare. - Din fr. abondance, lat.abundantia.

ABUR, aburl s.m. 1. Vapori de apl. 2. Ceala rard. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig.Suflare ugoard (a vdntului), boare. - Cf. alb. a v u I | .

ABURCA, abtrc, vb. l. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) suic5prandu-se, a (se) cetera; a (se) ridica de jos, de la pim6nt. - Et. nec.Cf. u rca.

ABUREALA, abureli, s.f .1 . Aburi condensati in piceturi foarte fine care sedepun pe obiecte. 2. Exalatie, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. - Aburi +suf. -eald.

ABURI, aburesc, vb. lV. 1. Tranz. 9i refl. A (se) acoperi cu picdturi fineprovenite din condensarea aburilor (1). 2. lnfianz. A scoate, a produceaburi (1). 3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde, a se inrosi, a se imbujora (la fa{d).4.franz. Fig. A atinge ugor (ca o suflare).1 lntranz. (Rar; despre vdnt) Aadia. - Din abur.

ABURIRE, aburiri, s.f. Acliunea de a (se) aburi gi rczultatui ei. +Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc- sau produse finite laacliunea aburilor (1) in vederea ameliorerii unor insugiri, a ugurerirprelucrdrii lor ulterioare etc. - V. aburi.

ABURIT, 4,, aburili, {e, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi, dincare ies aburi. * Fig. Aprins la fate; imbujorat; inrogit; infierbantat (desuperare). - V. aburi.

ABUR6S, -OASA, aburogr, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); dincare ies aburi; ca aburii. - Abur + suf. -os.

AB{2, abuzuri, s.n. f . incdlcare a legalitSlii; (concr.) faptd itegatit.* Abuzde putere = delict sdvArgit de cineva prin depdgirea atributiilor sale. Abuzde incredere= inselaciune care conste in insugirea ilegald, instrdinareasau refuzul de restituire a unui obiect incredintat spre pdstrare sau spreutilizare. Abuz de drept= delict care constd in exercitarea unui drept cunesocotirea scopului sdu social-economic. 2. intrebuintare fbrd masurea unui lucru; exces. * Loc. adv. Prin abuz= abuziv, exagerat. 3, (Rar)Eroare care constd din exagerarea unui fapt, a unei pdreri etc. - Din fr.Sus, lat. abusus.

ABUA, abuzez, vb. L lntranz. 1. A uza de ceva in mod exagerat; a faceabuz (1). 2. A comite ilegaliteti, nedreptali, profit6nd de o situatie, de un tiflusau de putere. - Din fr. abuser.

ABUZ[V, -4, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acliuniteomului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care comite un abuz (1), careabuzeazd de puterea sa. - Din fr. abusif, lat. abusivus.

AC, ace, s.n. 1. Micd ustensild de o!el, sublire, ascutitd gi lustruit5,prevdzutd cu un orificiu prin care se trece un fir, care serveste la cusut. $Expr. A avea (sau a gdsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a infranasau de a pedepsi pe cineva. A cdlca (sau a umbla) ca pe ace = a mergeincet, cu grijd. A scdpa ca prin urechile acului = a scdpa cu mare greutate.Nici cAt un verf de ac = extrem de mic, foarte putin, aproape deloc. A cdutaacul in carul cu fAn = a se apuca de o muncd zadarnicS. 2. (Cu determindri)Nume dat unor obiecte asemdndtoare cu un ac (1), avdnd diverseintrebuinldri. Ac cu gdmdlie. Ac de siguranld. Ac de pdr. * Ac de masind =ac pentru magina de cusut. Ace de gheald = cristale de gheate, subliri giascutite, care se formeazd iarna. 3. Piesa sub formd de ac (1) la uneleinstrumente de mdsuri sau in medicind. Ac magnetic. Acul busolei. Acul deseingd. I Macaz. 4. (Biol.) Organ de apdrare gi de atac al unor animale,in formi de ghimpe sau de vArf ascufit. * Organ in formd de ac (1) sau deghimpe care acopere pielea unor animale, folosit pentru aplwe. Aceleariciului. 5. Frunzd ingustd, ascutitS, caracteristice coniferelor. 6. Com-puse: acul-doamps;= plantd erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe9i cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); ac-de-mare= peste marin, lung gi ascutit, in formd de andrea, acoperit cu pleci osoase(Syngnathus rubescens). - Lat. acus.

ACACA s.f. v. acacie.ACAOE, acacii, s.f . Nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia

leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivali ca plante ornamentale,pentru industria parfumurilor gi pentru extragerea gumei arabice (Acacia)

[Var.: ac6cia s.f.] - Din lat., fr. acacia.ACADEA, acadete, s.L Bomboane preparatd din zahdr topit. - Din tc.

akede.ACADEMIC, -4, academici, -ce, adj. 1. Care tine de academie, privitor la

academie. # Titlu academic = diplomd oblinutd intr-o gcoala de graduniversitar. 1 (Substantivat, m.; inv.) Membru al Academiei Rom6ne.2. Distins, solemn; de o corectitudine exageratd; conventional. + St7academic = manierd in artd in care subiectui este tratat in genul studiilor degcoala de arte academic5 (1); stil sobru, corect, gtiintific, conven.tional girece. - Din fr. acad6mique, lat. academicus.

ACADEMICAN, -A" academicieni -e, s.m. qi f. Membru (de onoare sautitular) al unei academii- lPr.i -ci-anl- Din fr. acad6micien.

ACADEMIE, academii, s.f. 1. Societate de invdlali, de literati, de artigtietc. creata pentru dezvoltarea gtiinlelor gi a artelor; inalta institutie culturalScare reunegte pe cei mai de seame savanti $i artigti. 2. $coald deinv-fdm6nt superior. [Acc. 9i: (dupd lal.) acaddmiel- Din fr. acad6mie, lat.academia.

ACADEMISM s.n. 1. Atitudine estetici promovand imitatia necondilionatda creajiilor artei antice gi ale Renagterii. 1 TrdsSturi caracteristici oricireiade care cultive un ideal de frumusete canonice, conventionale, manieristd.2. Fel de a se comporta academic (2), rigid, rece. - Din fr. acad6misme.

ACADIAN, -A" acadieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. A doua perioadd a cambrianului.2.Adj. Care aparJine acadianului (1), privitor la acadian. lPr: -di-anl- Din fr.acadien.

ACAJU, (1) acaju, s.m., adj. invar., s.n. 1. S.m. Arbore din regiuneatropicald a Americii, al cSrui lemn, de culoare rogiatice, este intrebuintat la

ABURfRE / ACAIU

confectionarea mobilelor de lux; mahon (Swietinia mahagoni). * Lemnulacestui arbore. 2. Adj- invar. De culoare maro-rogcat, ca a lemnului deacaju (1).3. S.n. Culoare aclu (2). - Din fr. acajou.

ACALMIE s.f. Potolire sau incetare temporari a miscdrii v6ntului sauvalurilor. 1 Fig. Rdstimp de linigte in cadrul sau dupd o perioaddfrdmAntatd. - Din fr. accalmie.

ACANA adv. v. hacana.ACANT s.m. v. acante.ACANTACEE, acantacee s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate

respandite mai ales in regiunile calde, cu frunze opuse, flori dispuse inraceme s,i fructe capsule, al cerei tip este acantai (9i la sg.) planta dinaceastd familie. - Din fr. acanthac6es.

ACANTA, acante, s.f .1. Nume dat mai multor specli de plante erbaceedecorative din familia acantaceelor, ale cdror frunze mari, penate, uneorispinoase, 9i rddacini sunt folosite in medicine (Acanthus). 2. Ornamentarhitectonic caracteristic capitelurilor corintice gi compozite, care imitafrunzele de acantd (1). [Var.: ac6nt s.m.] - Din fr. acanhe, lat. acanthus.

ACANTOCEFAL, acantocefati, s.m. (La pt.) Clasd de viermi parazili ne-matelminti, cu o trompe retractila inconjurate de cdrlige de apdrare; (9i lasg.) vierme din aceastd dase (Acanthocephala). - Din fr. acanthoc6phale.

ACANTOZA, acantoze, s.f. BoalS de piele caracterizati prin prezentaunor pete pigmentate, ingrogate pe diferite pe4i ale corpului. - Din fr.acanthose.

ACAPARA, acaparez, vb. l. Tranz. A cumpera toate mirfurile sau oanumita categorie de mirfuri de pe pia!5 (pentru specule); a pune stepanire(in mod silnic, necinstit) pe...1 P. ext. A-gi insusi totul pentru sine in daunaaltora. - Din fr. accaparer.

ACAPAMRE, acapardri, s.f. Acliunea de a acapara.- V. acapara.ACAPARATOR, -OARE, acaparatori, -oare, adj., s.m. 9i f. (persoand)

carc acaparcaze. - Acapara + suf. -for.A CAPPELLA loc. adj., loc. adv. (Despre muzicd sau despre o formatie

coralS) Fdrd acompaniament instrumental. - Loc. it.ACAR, acan, s.m. Muncitor feroviar care manipuleazi dispozitivele de

actionare a acelor de macaz gi asigurd intrelinerea acestora; macagiu. -Ac + suf. -ar.ACARET, acareturi, s.n. 1. Constructie auxiliar5 care tine de o

gospoddrie. 2. (La pl.) Unelte de gospoddrie, mai ales agricole. - Din tc.akaret.

ACARIAN, acarieni, s.m. (La pl.) Arahnide mici, cu capul, toracele giabdomenul de obicei nediferenliate, unele dintre ele fiind purtdtoare degermeni ai unor maladii grave; (gi la sg.) exemplar din acest ordin.lPr.: -ri-anl - Din fr. acarien.

ACARICID, acaricide, s.n., adj. (Substant5) care omoard acarienii. - Dinfr. acaricide.

ACARIMTA, acainate, s.f. (La pl.) Ordin de pesdri alergatoare custernul lipsit de careni gi cu aripi reduse; (9i la sg.) pasire care face partedin aceastd clasa; ratite. - Din lat. acarinatus.

ACARIOZA, acarioze, s.f. Nume dat unor boli de piele contagioase,parazitare (la oameni gi la animale), provocate de acarieni. [Pr.: -r'-o-.] -Din fr. acariose.

ACARNITA, acarnile, s.f. (Reg.) Acdrild. -Ac + suf . -arnitd.ACASA aOv. in sau spre casa in care locuiegti; f,g. la locul natal, in sau

c5tre patrie. + Cei de-acasd= rudele apropiate, familia; p. ext. conationalii.* Expr. A9a (sau acum) mai vii de-acasd = acum inleleg sau admit ce spui.

- A3 + cas5-ACATAFAZIE, acatafazii, s.f. Tulburare psihicd constand in

imposibilitatea respectdrii ordinii corecte a cuvintelor in vorbire. - Din fr.acataphasie.

ACATAGRAFIE, acatagrafii, s.f- Tulburare psihicd manifestatd prinimposibilitatea respectdrii ordinji corecte a cuvintelor in scris. - Din fr.acatagraphie.

ACATALECIC, acatatectice, adj. (in metrica greco-latine, in sintagma)Vers acatalectic (Si substantivat, n.) = vers cdruia nu-i lipseste nicio silabd.

- Din fr. acatalectique.ACATALEPSIE, acatatepsii, s.f. 1. Stare de spirit caracteristicd unei

persoane sceptice, care nu se mai strAduiegte sd caute solutii.2. Nesiguranld in punerea unui diagnostic la un bolnav. - Din fr. acatalepsie.

ACATIST, acatiste, s.n. 1. lmn 9i slujbi bisericeascd ortodoxd in cinsteaFecioarei Maria sau a unor sfinli. 2. Listd de nume datd preotului spre a seruga pentru persoanele inscrise pe ea. + Expr. A da acatiste (sau unacatist) = a cere preotului s5 rosteascd anumite rugeciuni pentruindeplinirea unei dorinle. [Acc. 9i: acaifisd - Din sl. akatist[.

ACAI, acaYi, s.m. (Reg.) SalcAm. [Var.: acefiu s.m.] - Din magh. akec.ACATIU s. m. v. acat.

5

ACAUSTOBIOLIT / ACEFAL [E

ACAUSTOBIOLIT, acaustobiolite, s.n. Roce sedimentare de origineorganicd, necombustibild. lPt.: -ca-uslo-bi-o-.1 - Din fr. acaustobiolite.

ACAUSTOBIOLITIC, -A, acaustobiolitici, -ce, adj. (Geot.) Referitor laacaustobiolit. lPr,: -ca-us-to-bi-o-l - Din fr. acaustobiolitique.

ACARITA, acdrile,s.f . (Pop.) Cutiuld in care se pestreazd ace, ata gi altemdruntisuri necesare la cusut: acarnitS. - Ac + suf . -eriE.

nCAiAnen ao1. invar. v. acdtdrii.ACATARII adj. invar. (Pop. 9i fam.; de obicei ta comparativ) ,1. (Despre

lucruri) Care poseda calititi corespunzdtoare scopului sau destinatiei; bun,frumos, de seamd. 2. (Despre oameni) De treabd, cumsecade, vrednic, cucalitdli deosebite. [Var.: acdtdrea adj. invar.] - Et. nec.

ACAfAvU. I v. agala.ACATARE s. f. v. agdfare.ACATAT, -A adj. v. agdfat.ACAJAnAvo I v. cdtdra.AGATATOR, -OARE adj. v. aseFtor.ACCEDE, acced, vb. lll. (Livr.) lntranz. A avea acces ('l), a ajunge la

ceva, undeva. * Din fr. acc6der.ACCEDERE s.f. Faptul de a accede. -V. accede.ACCELERA, accelerez, vb. l. Tranz. 1. A iu!i, a grdbi o migcare, o actiune;

a urgenta, a zori. 2. A mdri viteza. - Din fr. acc6l6rer, lat. accelerare.ACCELERANDO adv. (lndici modul de executare a unei lucrdri

muzicale) Din ce in ce mai repede. - Cuv. it.ACCELERARE, acceterdri, s.t. Acliunea de a arcelera Si rezultatul ei;

iulire, grdbire, urgentare, zorire. - V. aoe€lera.ACCELERAT, -A, acceterafi, -fe, adj., s.n. 1. Adj. Care este iutit, grebit;

care are o frecvenla mai mare decdt cea normal;. Ritm accelerat.Resphalie acceleratd.2, S.n. Tren cu vitezd mai mare decat a personalului(9i care nu opregte in toate garile). - V. accelera.

ACCELERATOR, -OARE, acceleratori, -oare, adj., s.n., s.m. 1. Adj. Careaccelereaze. 2. S.n- Mecanism care permite accelerarea turatiilor unuimotor; pedala care comandd acest mecanism. * lnstalalie pentruaccelerarea microparticulelor. 3. S.m., adj. (SubstanF) care se adaugiunor materiale pentru a miri vileza unor reactii chimice sau a unor procesefizico-chimice. - Din fr. acc6l6rateur.

ACCELERAIE, acceleralii, s.f. Cregtere a vitezei unui corp mobil inraport cu unitatea de timp. + Acceleralie gravitalionald = acceleratia pecare o au corpurile in cddere libere. [Var.: accelerati{ne s.f.] - Din fr.acc6l6ration, lat. acceleratio, -onis.

ACCELERATIUNE s.f. v. acceleraJie.ACCELEROGRAF, acce I e rog rafe, s. n. Accelerometru care inregistreazd

accelerafiile. - Din fr. acc6l6rographe.ACCELEROMETRU, accelerometre, s.n. 1. Aparat cu care se masoare

acceleratiile, indeosebi la vehiculele aeriene. 2, Transductorelectromecanic de mdsurat structurile vibrante. - Din fr. acc6l6romdte.

ACCENT, accente, s.n. 1. Pronunlare mai intensd, pe un ton mai inalt etc.a unei silabe dintr-un cuvent sau a unui cuvant dintr-un grup sintactic. iSemn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca aceastipronunlare sau altd particularitate de pronuntare. Accent ascutit. Accenlcircumflex. Arcent grav. + Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate inrelief, a da atenlie deosebite (unei probleme). 2. Fel particular depronuntare specific unui grai, unei limbi sau unei stdri afective. 3. Scoaterein relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonoritSlii sau prinprelungirea duratei lui. - Din fr. accent lat. aoosntus.

ACCENTUA, accentuez, vb. l. 1. Tranz. A marca prin accent (1). i Fig.A sublinia, a interi, a pune in evidentS, a reliefa. 2. Refl. Fig. A seintensifica. lPt.'. -tu-al- Din fr. accentuer.

ACCENTUARE, accentudri, s.f. Acliunea de a (se) accentua.lPr.: -tu-a-l

- V. accentua.ACCENTUAT, -A, accentuafi, {e, adj., adv. 1. Adj. (Despre vocale,

silabe, cuvinte) Care poartd accentul, care este scos in relief. 2. Adj. Fig.lntensificat. 3. Adv. (lndicd modul de executare a unei bucSli muzicale)Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at]- V. accentua.

ACCEPT s.n. Consim!6m6nt scris pe o polild, prin care o persoani,desemnati de emitentul polilei, se obligd sd achite beneficiarului, lascaden!5, suma de bani din polile. * incuviinlare, aprobare. - Din germ.Alcept, lat. acceptus.

ACCEPTA, acc6pt, vb. l. f-anz. A fi de acord cu...; a primi, a consimtise...; a admite, a aproba, a incuviinla. i A suporta, a tolera. - Din fr.aooepter, lat. acceptarc.

ACCEPTABIL, -A, acceptabili, -e, adj. Care poate fi acceptat;satisfdcitor. - Din fr. acceptable, lat. acceptabilis.

ACCEPTARE, accephri, s.f. Actiunea de a accepta si rezultatul ei. 1Consimldmdnt al intreprinderii cumpdrdtoare pentru achitarea unei cereri

6

de plata emise de intreprinderea furnizoare. 1 Semndturi de aprobarepusi pe o polild prin care semnatarul se obligi sa pleteasca la scaden_idsuma din polita respective; accept. f Manifestare a vointei de a dobandi unanumit drept ori de a primi o succesiune sau o oferte de incheiere a unuicontract. - V. accepta.

ACCEPTOR, -OARE, acceptori, -oare, ag., s.m. (Fiz.) (Atom de naturastrdind) care poate primi un electron suplimentar, determinand aparilia unuigol pozitiv in masa unui semiconductor. - Din fr. accspteur.

ACCEPTIE, acceptii, s.L lnleles, sens, valoare a unui cuvdnt, a unui afixetc. [Var.: acc€ptiUne s.f.] - Din fr. acception, lat. acc€ptio, -onis.

ACCEPTIIINE s.f. v. acceplie.ACCES, (1) accesuri, (2) accese, s.n. 1. Posibilitate de a petrunde, drept

de a ajunge pdni intr-un loc sau pane la o persoand; p. ext. intrare. * Cale(sau drum, gosea) de acces = drum care face legdtura cu o goseaimportanta, cu o localitate etc. Rampe de acces= portiune de drum inpantd care permite urcarea vehiculelor pe o s-osea mai inaltd, pe un podetc. # Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea se meargeundeva, a (nu) avea voie si pitrundd undeva. 2. Ansamblu de tulburericlinice ale organismului care se manifeste brusc, in stare de sanetateaparenti gi care se repetd de obicei la intervale variate. * lzbucnireviolente (9i trecetoare) a unei stdri sufletegti. - Din fr. accds, lat. accessus.

ACCESA, accesez, vb. l. Tranz. 1. (lnform.) A intra intr-o retea, intr-unprogram etc. pentru a afla date sau informatii. 2. A obfine o finanlare.A accesa fonduri europene. * Din engl. access.

ACCESARE, accesdri,s.!. Acliunea de a accesa Si rezultatulei. -V. accesa.ACCESAT, A, accesali, -te, ad!.'1. (lnform.; despre retele, programe

etc.) ln care s-a inlrat pentru a afla date sau informatii.2. (Despre finanldri)Care a fost oblinut. - V. a@esa.

ACCESIBL, -\ accesibiti, -e, adj. La care se poate ajunge ugor; careeste la indem6na cuiva; care poate fi ugor procurat; care se poate intelegeu$or. - Din fr. accessible, lat. accessibilis.

ACCESIBILITATE s.f. insugirea de a fi accesibil. - Din fr. accessibilit6,lat. accessibilitas, -atis.

ACCESI0NE, accesiuni,s.f . Mod de dobdndire a proprietetii rezultand dinalipirea naturale sau prin interventia omului a unui bun la un alt bun maiimportant, apa(indnd altei persoane. [Pr.: -sr'-u..] - Din fr. ac@sion.

ACCESoRIU, -lE, accesorii, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Obiect, piesd,dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental,complementar. 2. Adj. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar in raport cualt drept sau alte cerere, dar legat de acestea 9i supunandu-se ca atareunor condilii de fond gi de procedurd comune. - Din fr. acc€ssoire, lat.acogssorius.

ACCIDENT, (1,2,3,4,6) accidente, s.n., (5) acctdenfi s.m. 1. S.n.Eveniment fortuit, imprevizibil, care intrerupe mersul normal al lucrurilor(provocdnd avarii, reniri, mutilSri sau chiar moartea). f Fapt intdmpldtor,banal, care aduce nenorocire. 2. S.n. (Fil.) insu$ire trecdtoare, neesen-tiald a unui lucru. 3. S.n. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. S.n. (Lingv.;in sintagma) Accident fonetic = modificare intampldtoare a unui sunet, fdrdcaracter de lege. 5. S.m. (Muz.) Alteralie. * Semn care indicd aceastimodificare a intonatiei unei note. 6. S.n. (Med.) Fenomen neagteptat caresurvine in cursul unei boli. - Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.

ACCIDENTA, accrdentez,vb.l.f.anz. si refl. A (se) r6niintr-un accident. -Din accident.ACCIDENTAL, -4, accidentati, -e, adj. intampldtor; incidental. i

Secundar, neesential. - Din fr. accidentel.ACCIDENTARE, accidendi, s.f. Faptul de a (se) accidenta.-V. acdd€nh.ACCIDENTAT, -A, accidentati, 4e, adl. 1. (Adesea substantivat)

(Persoan6) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drumetc.) Care prezinte neregularitdli. -V. accidenta. Cf. fr. accident6.

ACCIDENTA, accidenle s.f. Lucrare tipografici de tip special carefolosegte in mod variat literele, liniile gi ornamentele in scopul realizdrii unorefecte de reclamd. - Din germ. Alaidenz.

ACCE s.n. v. accizA.ACCIZA, accizez, vb. l. Tranz. A aplica accize la mdrfuri, bunuri de

consum etc. - De la accizd.ACCZARE, accizdri, s.f . Acliunea de a acciza. - V. acciza.ACCIZA, accize, s.n. 1. lmpozit indirect care se percepe in unele fdri

asupra unor obiecte de consum. 2. (inv.) Taxd de consumatie, de barierigi vamala. [Var.: acciz s.n.] - Din fr. accise.

ACEFAL, -A, acefati, -e, adj. (Zool.; despre unele animale inferioare) FSrdcap. - Din fr. ac6phale.

ACEFALIE s.f. 1. (Zool.) Lipsd a capului, specificd unor animale infe-rioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitale (incompatibla cu via.ta) careconsta in lipsa capului la fdt. - Din fr. ac6phalie.