94

Cele două colonii sătești „Checheci” din teritoriul extravilan

al orașului Arad (secolele XVIII-XIX)

The Two „Checheci” Village Colonies from the Outskirts of

Arad City (centuries XVIII-XIX)

Dan Demşea,

Societatea de Ştiinţe Istorice – Filiala Arad

Abstract

On the Banat bank of the Mures river there is a perimeter between

the Tiganca canal and the Mures river, belonging to the outskirts of the city

of Arad. This perimeter had been a part of the safety territory of the old

Ottoman entrenchment and then, from 1698, of the Austrian citadel on the

right bank of Mures. Throughout time, out of military and economic

interests, these perimeters have been colonized.

Key words: civil and military administration, colonizing, gypsies.

Înainte de toate trebuie să lămurim folosinţa zonelor de luncă ale

Mureşului și ale buclelor ei străvechi din conul inițial de dejecție din Terțiar.

Turmele transhumante obişnuiseră să ierneze între lacurile şi canalele

naturale, unde iarba şi solul nu îngheţau datorită aburului care plutea

deasupra luciului apei. Nomazii călări au procedat la fel dacă ne gândim, de

pildă la sarmaţi şi ceilalţi migratori care i-au urmat. La fel au procedat tătarii

lui Ginghis Han și mai apoi cavaleria ușoară a stăpânirii militare otomane.

Conform spuselor bătrânului arheolog George Cantacuzino la o sesiune de

comunicări științifice de la Muzeul de istorie a Municipiului București din

anul 1969, tribul de fierari țigani a fost adus în Europa de către tătarii

mongoli. O cercetare ulterioară ar trebui să identifice preocupările eventuale

ale acelei comunități din Checheci-ul bănățean. În registrele de stare civilă

ale unor așezări de pe ambele maluri le râului Mureșam identificat unele

patronimice care trădau îndeletniciri legate de folosirea lutului la muruit sau

lipit pereții caselor și gardurilor, de pildă, „Lipitor”.

Vechiul Checheci de lângă Sânicolaul Mic.

Punctul de pornire l-a constituit harta-crochiu de Carte Funduară a

orașului Arad cât și cele ale localităților de pe malul stâng al Mureșului,

realizate în intervalul anilor 1855-1858. Pe malul bănățean al Mureșului

exista un perimetru cuprins între canalul Țiganca și râul Mureș, aparținător

95

de extravilanul orașului. Acest perimetru făcuse parte din teritoriul de

siguranță al vechii fortificații otomane și apoi, din anul 1698, al cetății

austriece de pe malul drept al Mureșului. Acolo erau figurate următoarele

construcții:

1) Fortificația militară austriacă Vauban-Tenaille, aflată în bucla de

forma literei Omega;

2) Nucleul viitorului cartier Mureșel, aflat în proprietatea familiei

nobiliare Zielinski până în intrarea în vigoare a Patentei Imperiale din anul

1853 pentru teritoriul Guvernământului Țării Ungariei și cunoscut sub

denumirea de secol XVIII, „Casa lui Sigismund Lovasz”, uzitată în

cartografia de expresie maghiară până în anul 1918; nucleul acesta se afla în

dreptul locului de acostare a navelor pe partea de mal bănățean înalt, numit

„Schela”1, unde figurase un pod de lemn. Pilonii săi sunt vizibili până astăzi.

În sfârșit, a 3-a) arie locuită, aflată la nord-est de satul Sânicolaul

Mic, notată pe această hartă sub denumirea de rezonanță maghiară „Kekecs” /pronunțată în limba română „Checheci”/. Cele două entități sătești erau

separate de canalul Țiganca, cunoscut așa până în zilele noastre, fără ca

traseul său să fi fost modificat notabil, începând de la contactul cu vechea

buclă a Mureșului până la deversarea sa în aval – de-alungul unui traseu

sinuos, de aproximativ 5 km – înapoi în Mureș. Era de-altfel explicabil. Căci

canalul respectiv separa comitatul Aradului de cel al Timișului. După anul

1919, odată cu înscăunarea administrației civile și militare românești,

această delimitare administrativ-teritorială a județului Arad s-a menținut

până în anul 1925, când plasa administrativă bănățeană a Aradului Nou a

fost anexată județului Arad.

Dilema noastră era următoarea: de ce memoria colectivă actuală a

localnicilor de acolo /noii veniți în acel „Checheci” de lângă canalul

Țiganca/ cât și cei din cartierului învecinat, Sânnicolaul mic, l-au dat uitării?

Pe harta offset-color de reconstituire a Comitatului medieval al

Aradului în interpretarea lui Márki Sándor, apar pe malul stâng al Mureșului

două „Kékes”-uri, notate de către autor, în limba maghiară, unul cu

majuscula inițială „F.” (Felső), cel de Sus și cel de Jos, notat cu majuscula

inițială „A.” (corespunzând cuvîntului Alsó)2.

1 Memoria colectivă autohtonă a păstrat această denumire străveche portuară, afirmând că

vechea localitate românească din jurul ei, de pe locul actualului cartier Aradul-Nou, purtase

numele de Schela. Vezi I. Lotreanu, Monografia Banatului. 2 Vezi Anexa 1, care reproduce parțial harta comitatului Arad (Orod), cel de dinaintea

anului cuceririi otomane (1552), hartă aflată în volumul I al monografiei lui Márki Sándor.

Cele două Kékes [pronunţate în limba română fără diferențe de accent pe cele două vocale:

Kekeş, iar ulterior Kekeci] erau amplasate pe malul stâng al râului Mureș de către autor

96

Acel unic Checheci care este menționat pe crochiul de Carte

Funduară (1855-1858)3 se află cu multă probabilitate pe locul Checheci-ului

de Sus, în lunca Mureșului, la aproximativ 2 km spre sud de cetatea militară

de formă stelată. Grindul de pe harta-crochiu, de formă triunghiulară, având

baza mică sprijinită pe vechea albie seacă a Mureșului, tăiată în jurul anului

18404, nu avea schițate ulițele

5. Iar harta din 1881 (scara 1: 300.000)

consemnase case răzlețe, fără să-i poată reda numele datorită acestei scări

cartografice6. Deocamdată nu am identificat o hartă amănunțită a acestei

zone pentru a afla cum s-au născut ulițele acestui sătuț țigănesc, valorificând

stratul de loess al râpei de pe malul stâng al canalului Țiganca.

În anii ʼ50 ai secolului al XX-lea cunoaștem străzile din acest

triunghi: Brândușei (paralelă cu canalul Țiganca), Căprioarei (privind spre

lunca inundabilă a Mureșului), Iasomiei (formând baza triunghiului),

Căpșunilor și Panselei (ultimele două intersectând oblic triunghiul acestei

așezări).

Harta din anii ʼ50, întocmită cu un grad relativ mare de precizie

semnalează o stradă care nu aparținea nici de Checheci, nici de Sânicolaul

Mic, numită a Tarafului, având două brațe scurte îndreptate spre râpa

înaltă7, la marginea căreia se afla, dominant, pe o terasă relativ înaltă,

vechiul sat bănățean Sânicolaul Mic, inclus din anul 1925 în județul Arad, în

cadrul plasei Aradul Nou. Ceea ce însemna că cei din acest sătuț ar fi trebuit

să aparțină de comuna Sânicolaul Mic. Nu întâmplător, această stradă a fost

împreună cu cartograful Kogutowitz Manó între Zsigmondháza [tradus Casa lui Sigismund

/Lovasz/, în fapt, acesta fiind cunoscut azi drept cartierul Mureşel de lângă cartierul Aradul-

Nou] şi Kisfalud [azi satul Fântânele, fostul Engelsbrunn]; Cf. Dl. /Diplomatarium-ul/ nr.

13.597. 3 Vezi Anexa 7, reproducând o copie parțială a hărții-crochiu de Carte funduară din anii

1855-1858, a celor două mici localități dintre râu și canalul Țiganca: satul Mureșel

(„Zsigmondháza”), pe atunci restrâns la zona podului de lemn de peste Mureș, dintre

Aradul Vechi și Aradul Nou și sătuțul Kekecs, situat lângă capătul nord-estic al satului

Sânicolaul Mic. 4 Zawadovski A., Magyarország vizeinek statistikája, Szeged, vol. I, p. 29.

5 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Județului Arad /prescurtat: OCPIJA/,

Mapele de crochiuri ale orașului liber regesc Arad, ale târgului Aradul Nou și ale satului

Sânicolaul Mic, databile între anii 1855-1858 („Croquis der Königliche Freistadt Arad,

Tabelle I”, etc passim). 6 Vezi Anexa 8, reproducând mărit perimetrul cercetat de noi de pe secțiunea M. 9.

[Temesvár. (Ó.Arad)] a hărții Institutului militar din Viena. 7 Vezi Anexa 9, reproducând harta atașată broșurii Indicatorul străzilor orașului Arad,

editată de Sfatul Popular al orașului Arad, tipărit la I.P.B.A.,C/oman/da 12, 24 p.; fără

scară. Conform unui calcul sumar, 1 km este egal cu aproximativ 250 metri pe această hartă

a orașului Arad.

97

populată masiv de către cei din comunitatea țigănească din acel vechi

Kekeci (Checheci), având îndeletniciri muzicale și constructive.

Odată cu desființarea Primăriei în anul 19508, Sânicolaul Mic a

devenit cel de-al XIII-lea cartier al orașului Arad. Iar comuna Aradul Nou

devenea de-asemenea, cel de-al XII-lea cartier.

Conform hărții din anul 1990, strada Tarafului a prins între timp

contur, ajungând la 130 de numere de casă9.

„Checheci”-ul din cartierul Șega.

Desigur, aceste locuri pentru păscut caii şi mai apoi pentru cosit

fânul se aflau în afara perimetrului locuibil al vechiului sat medieval

timpuriu Şega. Diferenţa de altitudine între terenurile cartierelor Şega şi

Bujac din zilele noastre este marcată de o veche albie a râului Mureş (pe

strada Libertăţii şi, în continuarea ei, pe strada Sever Bocu /numită în

perioada interbelică şi chiar imediat după anul 1989 pentru scurtă vreme:

Decebal/. Era şi acesta un motiv pentru care actualul cartier Bujac s-a născut

în urmă cu un secol, fiindcă fusese un teren apătos lângă malul înalt al

cartierului Şega.

Prima sursă analizată o constituie harta-crochiu militar austriac din

anul 1752-1755 privind „Oppid”-ul Arad, reprodusă color în anexă la

volumul II al monografiei din anul 1881 a oraşului liber regesc Arad,

datorată iniţiativei abatelui de origină croată Lakatos Otto de pe lângă

Parohia şi Mănăstirea romano-catolică din centrul urbei.

Pe harta-crochiu „Representatio Geometrica situs oppidi Arad tam

veteris, quam novi reliquorum Locorum in linea ab Inc. Statu Militari Anno

1752 excisa contentorum. Delineata opera Emerici Ruttkay, 1755”, Pusta

Bujacului Mare exista deja dar nu era cuprinsă acolo.

Curburile canalului Mureşul-Mort nu s-au schimbat aproape deloc în

timp. Vechea curbură a acestui canal, delimitând azi vechiul cartier Șega de

noul cartierul Bujac – curbură care constituia delimitarea orașului Arad de

lunca mult mai joasă a pășunii „Bujac” aproape colmatată în întregime10

.

8 Vasile Motocea, Sânicolaul Mic – Așezarea cu cinci cimitire, Arad, 2000, p. 189.

9 Vezi anexa 10;Teodor Cora, Ghidul străzilor municipiului Arad, Scara 1: 10.000,

autorizația nr. 1105/1990, cu două anexe (patru hărți având marcajul numerelor de casă de

la capetele străzilor). 10

OCPIJA/, Mapele de crochiuri ale orașului liber regesc Arad, ale târgului Aradul Nou și

ale satului Sânicolaul Mic, databile între anii 1855-1858 („Croquis der Königliche Freistadt

Arad. Noi am copiat detaliile pe o reproducere turistică a hărții municipiului Arad din anul

1972, din cartea Meleaguri arădene. Vezi Anexa 2 având în centru partea sudică a

cartierului Șega, unde se afla o colonie țiganilor – numită Checheci – care probabil prestau

munci la Cărămidăria depe actuala stradă a Abatorului și la vechiul Abator de lângă canalul

Mureșul Mort.

98

Una dintre aceste curburi era paralelă cu vechea locaţie a străzii Banul

Mărăcine până în dreptul capătului dinspre Spitalul Judeţean al Căii

Victoriei. Porțiunea de canal cu pricina delimita spre nord și spre vest

intravilanul de extravilan. Bucla următoare din avalul canalului – care

începea tocmai de aici, mergând spre nord prin cartierul Şega până aproape

de Calea Aurel Vlaicu – a fost tăiată între anii 1884-1893 după cum ne

indică reproducerea tipografică a hărţilor anilor citaţi (188411

şi 189312

).

Capătul ei de revenire se afla în dreptul străzii Clujului din cartierul

Pârneava. Călătorind în aval, spre vest, pe apa care curge alene într-o albie

colmatată şi năpădită de trestii, urmăm de fapt linia de cale ferată

dezafectată de pe strada Henri Coandă (fostă a Trestiei, numită aşa nu

întâmplător). Pe această porţiune, între canal şi actuala stradă a Abatorului,

noi am localizat prima fază a „Cărămidăriei”. Pe harta lui Ruttkai (anul

1752-1755) ea figura sub denumirea maghiară „Téglavető telep”). Acest

prim loc de confecționare a cărămizilor a fost desființat de planul de

sistematizare a viitorului cartier periferic („Pârneava”). Ca atare, pe locul ei

s-a extins mai târziu extremitatea nordică a cartierului Pârneava până la

canalul Mureșul Mort.

La nord-vest de această fostă „Cărămidărie”, în extravilan, pe un

teren cu trestii, grinduri şi bălţi, în perimetrul viitoarei extensii urbane spre

sud a cartierului Șega, s-a aşezat grupul ţiganilor. Perimetrul lor locuibil a

primit ulterior numele „Checheci” („Kekecs” scris în grafie maghiară),

aflându-se în extravilanul oraşului de prin 1870-1873, când administrația

dualistă locală intrase efectiv în acțiunea de aplicare a reformelor

modernizatoare.

Locul de fabricare manuală a cărămizilor s-a mutat treptat în cea de-

a doua jumătate a secolului al XIX-lea la marginea nord-vestică a

perimetrului locuibil al acestui „Checheci”. Pe harta militară austriacă din

anul 1884 acest perimetru era numit „Zigeuner dorf” [satul ţiganilor] fiind

deja inclus în intravilanul oraşului, în punga din extremitatea sudică a

cartierului Şega. Această „pungă”, parţial umplută cu case, era mărginită

spre vest de extravilan printr-o derivaţia canalului Mureşul-Mort, care pe

hartă urca de-alungul străzii Baba Novac spre nord, cotind spre dreapta pe

11

Vezi Anexa 3, constituind o copie reprografică alb-negru a hărții zonei (anul 1884),unde

noi am delimitat prin contururi și culoare galbenă colonia incipientă, inscripționată

prescurtat tipografic „Zigeuner d/or/f”; Cf. Harta militară austriacă din anul 1884: zona „Alt

Arad und Perjámos, K. k. militär. Geografisches Jnstitut, Wien”, scara 1:75000, reprodusă

de-altfel în volumul colectiv Cartierul Bujac – Contribuții monografice, Arad, 2011, p. 31. 12

Vezi Anexa 5: harta ofsset a municipiului Arad în Pallas Nagy Lexikona, vol. I,

Budapesta, 1893, p. 800/801).

99

strada Libertăţii. De-altfel, curbura străzii Libertăţii constituia traseul vechi

al canalului Mureșul-Mort. Cu timpul, devenind canal de derivaţie – lipsit

de vreun nume – a devenit o baltă, după cum se vede pe harta militară din

anul 1884, delimitând terenul mult mai înalt al cartierului Şega și indicând

altitudinea de 115 metri față de Marea Adriatică.

Schița cadastrală color a zonei cartierelor Gai-Poltura-Șega și parțial

Pârneava, împreună cu terenurile lor extravilane, datată 1887, remarcă în

acest Checheci trasarea unei ulițe13

, fără a detalia denumirea ei, deși avea

deja denumire. Căci reproducerea hărții orașului într-un lexicon din anul

1893 o denumea: strada Vajda14

=/recte Voievod/, devenind sub regimul

statului român strada Șezătorii15

). Numele de Checheci – care circula pe cale

orală pentru a indica în mod predilect perimetrul de locuire al familiilor de

țigani din cartierul Șega – nu a fost oficializat până acum în mentalul

colectiv local deoarece comporta o conotație ușor peiorativă, poate pentru

sonoritatea inexplicabilă a acestui toponim.

Numărul străzilor acestui Checheci a sporit, creind o țesătură cu

străzile învecinate. Astfel s-a născut strada Cosânzeana, făcând un careu

dreptunghiular cu strada Cocorilor și Digul Mureșel. Acest careu era

intersectat de străzile Aprodul Purice și Mușețel. În colțul nordic al careului

stradal se află piața Vodă Caragea16

.

13

Vezi Anexa 4. Primăria Municipiului Arad, Serviciul de Cadastru și Sistematizare,

Colecția de cartoane imprimate cu hărți policrome de mare finețe și detaliu. 14

Vezi Anexa 5, idem. 15

Harta Municipiului Arad, 25 martie 1931. 16

Vezi Anexa 10; Cf.Teodor Cora, Ghidul străzilor municipiului Arad, Scara 1: 10.000,

autorizația nr. 1105/1990, cu două anexe (patru hărți având marcajul numerelor de casă de

la capetele străzilor).

100

Anexa 1

Anexa 2

101

Anexa 3

102

Anexa 4

103

Anexa 5

104

Anexa 6

105

Anexa 7

106

Anexa 8

107

Anexa 9

108

Anexa 10