Aspecte%ecleziologice%în%scrierile%apologeților%și ... Daniel Fodorean - Aspecte... · diferite erezii, dar a avut și un rol de împăciuitor între episcopi, în speA cial în

Aspecte%ecleziologice%în%scrierile%apologeților%șipolemiștilor%creștini

Ecclesiological%aspects%in%the%writings%ofChristian%apologists%and%polemicists

Lector Dr. DANIEL FODOREAN

Associate Dean, Distance Learning Education

Baptist Theological Institute of Bucharest

Instructor of Theology, Liberty University

[email protected]

AbstractThis paper has as its aim to examine the concept about church in

the apologists and polemicists writings. During the second and third

century church century gave birth to a new literary type A apologists and

polemicists writings.If apostolic fathers literature been generated by inA

ternal needs and circumstances of the Christian community, apologetic

literature been generated by external circumstances comes their way as

the Church.The ecclesiology of the first five centuries of church history is

important because it paves Christian thinking about the church. In this

article my focus will be on the ecclesiological perspective of Tertullian,

mailto:[email protected]

Irineu and Ciprian, as it emerges from their writings, the most represenA

tativeDwritersDforDtheDsecondDandDtheDthirdDcentury.D

Keywords: Christian apologetics, Christian polemicists, church, leaderA

ship,DTertullian,DIrineu,DCiprianDD

Cu toate că ”preocuparea teologică majoră a primelor secole ale

bisericii a fost doctrina despre persoana lui Cristos în raport cu doctrina

despre Dumnezeu”1, căutarea unor răspunsuri privitoare la implicații diA

recte ale acestor doctrine în viața comunităților creștine face ca doctrina

despre biserică să nu fie omisă din cercetarea și dezbaterile părinților

bisericii. În fapt ”eclesiologia primelor cinci secole ale istoriei bisericii

este importantă pentru că ea pune bazele gândirii creştine despre biserA

ică; teologii evului mediu, reformatorii, precum şi cei contemporani mai

ales în Răsărit şiAau clădit doctrina despre biserică în mare parte pe

gândireaDpărinţilorDbisericii”2D

În timpul celui de al IIAlea şi al III –lea secol biserica a dat naştere

unei noi producţii literare, scrierile apologeţilor şi polemiştilor. Numele

1. Sorin Bădrăgan, ”Natura bisericii în înţelegerea unor teologi reprezentativi

dinDprimeleDcinciDsecole”,DînDJurnal:Teologic,vol.D12,Dnr.1D(2013):22A23.2. Sorin Bădrăgan, ”Natura bisericii în înţelegerea unor teologi reprezentativi

dinDprimeleDcinciDsecole”,DînDJurnal:Teologic,vol.D12,Dnr.1D(2013):22A23.

FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.

50

de apologeţi, aşa cum menţionează profesorul Otniel Bunaciu, “se referă

la acei părinţi ai bisericii care au încercat să apere credinţa creştină de

acuzaţiileDcareDleDerauDaduseDdeDcontemporani”3.D

Dacă literatura părinţilor apostolici era produsă ca un răspuns la

nevoi şi împrejurări interne comunitaţilor creştine, literatura apologetică

eDprodusulDunorDîmprejurăriDexterneDcauzateDdeDevoluțiaDDD

propriuAzisă a Bisericii. Genul literar apologetic se impune prin

numărul şi varietatea reprezetanţilor săi, prin diversitatea problemelor

pe care le ridică, prin metodele folosite şi prin nivelul la care sunt purA

tateDdiscuţiile.D

Potrivit lui Earle “apologeţii au urmărit două scopuri în scrierile

lor. Ei au căutat să combată acuzaţiile false de ateism, canibalism, incest,

indolenţă şi acţiune antisocială de care îi acuzau semenii lor păgani şi

scriitori ca Celsus. De asemenea, ei au dezvoltat o abordare pozitivă şi

constructivă, arătând că în contrast cu creştinismul, iudaismul, religiile

păgane şi cultul împăratului erau nebuneşti şi păcătoase.”4 Principalele

teme care sunt combătute în scrierile apologeților sunt următoarele: 1)

acuzaţiile menționate mai sus; 2) filosofia păgană, cultele politeiste şi

3. Otniel Bunaciu, Istoria Bisericii şi a Creştinismului ( Bucureşti:EdituraUniversităţii,D1996),D27.4. Earle Cairns, Crestinismul DeSa lungul Secolelor, (Oradea: Editura SocietateaMisionarăDRomână,D1992),D99.D


51

imoralitatea păgană. Pe de altă parte, în scrierile lor, ei apără urmaA

toarele:1) monoteismul 2) învierea morţilor 3) fragmentele de adevăr ale

filosofieiDprofane.D

Literatura polemică din primele trei veacuri creştine a fost deterA

minată de apariţia ereziilor în sânul Bisericii. Spre deosebire de apologeţi

care puneau un mare accent pe profeţiile Vechiului Testament, polemiştii

subliniau Noul Testament ca sursă a doctrinei creştine. Cât privește

conținutul lor și sfera de adresare, polemiştii au căutat să condamne prin

argumente învăţaturile false cărora li se opuneau. Apologeţii au încercat

să explice creştinismul semenilor lor, cât şi conducătorilor lor păgâni.

Scrierile părinților apostolici au căutat pur şi simplu să edifice Biserica

creştină.D

Poziţia câtorva apologeţi şi polemişti cu privire la Biserică şi conA

ducereaDeiDvaDfiDprezentatăDînDrândurileDcareDurmează.D

Eclesiologia%lui%Tertulian%Tertulian a fost apologetul cel mai de seama al bisericii apusene.

ElDsAaDnăscutDcamDpeDla


52

anul 160, la Cartagina, din părinţi păgâni. Tatăl său era centurion

în armata proconsulară. A dobandit o cultură vastă studiind filozofia, litA

eratura,Dretorica,DmedicinaDşiDmaiDalesDdreptul.D

Cât priveşte opera lui Tertulian, ea este foarte diversă şi a fost îmA

părţită în următoarele categorii: apologetice, polemicoAdogmatice şi

practicoAdiciplinare5. Ieronim ne spune că Tertulian îşi crease o mare

faimă la scriitorii africani,contemporani şi posteriori,în deosebi la CipriA

an, pe care îl citea în fiecare zi. Tertulian rămâne unul dintre cei mai mari

scriitori ai Africii creştin din perioada patristică, fiind comparabil doar

cuDAugustin.D

Doctrina lui Tertulian este complexă şi originală. El este cel dintâi

elaborator de gândire creştină în patristica apuseană, gândire care fără să

fie prezentată sistematic, are meritul de a fi pus bazele unei viitoare

teologii. Eclesiologia lui Tertulian, ca şi antropologia sa, erau în curs de

elaborare.DDD

Concepţia lui Tertulian despre Biserică este reflectată în termiA

nologia aleasă, și anume aceea de BisericaSMamă. El subliniază rolul BisA

ericii ca mamă în economia mântuirii. Biserica este în lume ca o adevaraA

ta mamă a credincioşilor, fiind educatoarea credincioşilor. Cei care se

5. Profesorul Ioan Coman mentionează aceasta împărţire în cartea sa

Patrologia.


53

separă de Biserica, prin erezie, sunt “fără mamă”. Pentru prima dată în

literatura latină creştină, Tertulian face paralelismul dintre Eva şi BiseriA

ca,DșiDoDleagăDdeDmoarteaDluiDChristosDpeDcruce.D

Profesorul Ioan Coman afirmă despre concepţia eclesiologică din

ceaDdeAaDdouaDparteDaDvieţiiDluiDTertulianDspunând:D

Biserica e concepută, în perioada montanistă, dupa principiimontaniste, adica e Biserica acolo unde se afla trei, chiardaca sunt laici. Toţi creştinii pot fi preoţi. Nu pot fi preoţi ceicăsătoriţi a doua oara. Toţi creştinii pot săvarşi Sf. Taine(DespreDîndemnDlaDcastitate,7).EDoDconcepţieDpurDmontatistăD6

Tertulian este un susţinător înverşunat al succesiunii apostolice.

O biserică care nu are o conducere care vine din această succesiune nu

este o biserică adevarată. În concepția lui ereticii nu pot arăta că ei au

trăit odată cu apostolii sau primii ucenici ai apostolilor, şi nici bisericile

lor nu pot dovedi că episcopii lor vin în succesiune de la apostoli. ÎnA

văţatura adevarată este aceea care concordă cu doctrina Bisericii apostoA

lice,DDașaDdupăDcumDscrieDTertuliamDînDoperaDContra:ereticilor:D

La început au mărturisit credinţa cea în Iisus Hristos înIudeea , unde au întemeiat şi Biserici ; de aici , plecând înlume , au vestit neamurilor aceeaşi credinţă şi aceeaşiînvăţătură . Şi tot astfel, în toate cetăţile au întemeiat Biserici,de la care celelalte mai noi şiAau căpătat butaşi ai credinţei şi

6. Ioan Coman, Patrologia, (Bucuresti: Editura Institutului Biblic si de MisiuneOrtodoxa,1956),D69.DD


54

seminţe ale învăţăturii, pe care o împrumută zi de zi , ca săse prefacă ele însele în Biserici. În acest chip şi ele suntsocotite apostolice , ca nişte vlăstare ale Bisericii apostolice .Orice lucru trebuie judecat după obărşia lui ;iată de ceaceste Biserici , oricât de multe şi de mari ar fi ele , nu suntdecât aceeaşi Biserică apostolică , din care toate sAau născut .Toate sunt primare şi toate sunt apostolice , câtă vreme toatedovedesc unitatea lor desăvărşită ; căci îşi împărtăşesc pacealor , fraternizează şi se invită ca ospeţi unele pe altele ,drepturi ce nu sunt impuse decat de o predanie unică aaceleaşiDînvăturiDsfinteD7.

Tertulian vede o legătură între biserică și Duhul Sfânt, cât și între

biserică și trinitate, atunci când scrie că “Biserica însăşi este, în primul

rând, Duhul Însuşi, în care este Trinitatea singurei divinităţi – Tatăl, Fiul

şi Duhul Sfânt”8. ÎntrAun fel el vede o reflectare a Sfintei Treimi, prin

Duhul, în biserică. Natura comunitară a bisericii, fără o pronunțată

dimensiune ierarhică, poate fi observată din spusele lui Tertulian că “bisA

erica va ierta păcate – dar aceasta este biserica Duhului, prin omul spiriA

tual;DnuDeDbisericaDformatăDdintrAunDnumărDdeDepiscopi”9.D

7. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 3 – Apologeţi de Limba Latină” , Contra Ereticilor cap.20 , p.151

8. Tertulian “De pudicitia”, 21 în Alexander Roberts şi James Donaldson (editori),Translations of the Writings of the Fathers, vol xviii, p. 119 .9. Idem, p. 117


55

Eclesiologia%lui%Irineu%Irineu este al doilea episcop din Lyons si ucenic al lui Polycarp,

acesta din urmă fost discipol al Sfântului Ioan Evanghelistul. Cea mai

importantă carte scrisă de Irineu este Contra Ereziilor, o combatere detaliA

ată a gnosticismului ce reprezenta în acea vreme o amenințare serioasă

pentru Biserică. Modul lui de combatere a constat în faptul că el ”nu face

o expunere sistematică a învățăturii creștine, în accepțiunea modernă a

cuvântului, ci expune doctrina gnostică și mai apoi o combate, folosind

din abundență în argumentare citate scripturistice”10 Fiind unul dintre

cei mai mari teologi ai perioadei de început a creștinismului, a pus acA

cent pe elementele tradiționale ale Bisericii, în mod special episcopatul,

ScripturaDșiDtradiția.D

Irineu de Lyon este cunoscut și pentru modul în care a milita

pentru unitatea Bisericii. Potrivit ierarhului ortodox Irineu Pop

BistrițeanulDseDpoateDspuneDdespreDIrineuDdeDLyonDcă:

Pluralismului de doctrine gnostice îi opune unitatea decredință și cea a Scripturilor. Alături de Ignatie, Policarp,Tertulian, Ciprian, Origen, Metodul de Olimp, Sf. Irineu e

10. Irineu Pop Bistrițeanul, Sfântul Irineu de Lyon, (Cluj:Editura Cartimpex,1998),D21.D


56

socotit teologul unității bisericii, căutând pacea acesteia înmijlocul tuturor controverselor pe care ea le avea. Infleunțasa reală asupra dezvoltării Bisericii a fost mai mare,probabil,decât cea a oricărui alt învățător din primele trei secole...Paginile pe care Sf. Irineu le scrie despre unitatea, puritateașiDfrumusețeaDBisericiiDsuntDsplendideDșiDnemuritoare.11D

Datorită acestei dorințe de a vedea biserica unită Irineu nu a dus

doar o luptă de a readuce înapoi în sânul bisericii pe cei care au căzut în

diferite erezii, dar a avut și un rol de împăciuitor între episcopi, în speA

cial în controversa legată de data Paștelui. Aceste acțiuni ale sale, potrivit

scritorilor bisericești contemporani cu Irineu, sunt în perfectă concorA

danțăDcuDnumeleDsăuDcareDînDlimbaDgreacăDînsemnăDpacifist.DD

Irineu este convis că unitatea bisericii este posibilă prin faptul că

biserica ”grație tradiției, păstrează predica și credința apostolică în întinA

sul lumii ca și cum ar locui o singură casă, crede și transmite acestea ca și

când ar avea un singur suflet și aceeași inimă, vorbind cu o singură

gură”.12 Din spusele lui rezultă că tradiția este un fel de vehicol pentru a

păstra același mesaj. Și aceasta pentru că, în timp ce limbile pământului

sunt diverse, autoritatea traditiei este una si aceeasi…Nici unul din conA

11. Idem,D21

12. Idem,D62


57

ducătorii bisericilor, oricât de mare leAar fi puterea sau elocventa, să nu

înveteDaltfel,DpentruDcăDnimeniDnuDesteDmaiDpresusDdeDînvătător.D13

Eclezia este pentru Irineu ”locul mântuirii și al vieții în sensul cel

mai deplin al cuvântului” și acestea sunt strict legate de Duhul Sfânt

după cum afirmă el că acolo ”unde este Biserica, acolo este Duhul lui

Dumnezeu; și unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este și Biserica și

totDharul;DbaDmaiDmult,DDuhulDesteDAdevărul”14.DD

Irineu subscrie la învățătura apărută la sfârșitul secolului al

doilea prin care ”rolul conducător în Euharistie devine în mod sigur

atribuit episcopului”15Acest element restrictiv în ceea ce privește Cina

Domnului a fost modificat în timp la o treaptă ierarhică inferioară, și

anume, fiecare preotul în parohia sa este cel care conduce Euharistia.

Sfântul Irineu nu trece cu vederea în analiza funcționalității bisericii și

subiectul darurilor spirituale sau harisemle despre care crede că există și

se manifestă în mod deplin în Biserică, după cum a afirmat în scrierile

saleDastfel:DD

13. Idem,D6214. Această formulare apare în opera lui Irineu intitulată Contra ereziilor,capitolulDIII,D24,1D::15. IrineuDPopDBistrițeanul,Dop.cit.,D66D


58

Adevărații ucenici ai Mântuitorului, primind putere de la El,

săvârșesc și ei minuni în numele Său, fiecare după darul pe care lAa

primit de la El pentru folosul oamenilor. El enumeră exorcisme, profeții,

viziuni,DvindecăriDșiDchiarDînviereDdinDmorți.16D

În analiza privitoare la daruri el recunoaște și diferite roluri speA

ciale în slujba bisericii, și anume cel de preot și episcop hirotonisit, aceșA

tia având ca și sarcini principale propovăduirea și administrarea EuA

haristiei. În contextul ereziilor cu care se lupta Irineu este de înțeles că el

acordă o atenție deosebită oficiului de învățare dat slujitorilor bisericii, și

acesta se află întrAo legătură directă cu ”slujirile sacramentale”, în special

Euharistia,DcareDhrănescDdeDfaptDviațaDnouluiDcredincios.DDDD

În concluzie putem spune că Irineu are un merit deosebit în forA

mularea câtorva adevăruri fundamentale despre cuprinsul, structura,

întinderea şi funcţiunea Bisericii, care era asltată de diferite erezii.

Chemarea lui pentru credincioși a fost evidentă, și anume : ”Trebuie să

ne adăpostim în Biserică, să ne lăsăm formați la sânul ei și să ne hrănim

din Scripturile Domnului. Căci Biserica a fost plantată ca un paradis în

aceastăDlume”.17D

16. IrineuDalDLyonului,:Contra:ereziilor,Dvol.DII,Dcap.32,D4.17. Idem,Dvol.DV,Dcap.D20,D2


59

Eclesiologia%lui%Ciprian%Ciprian sAa născut în jurul anului 200 la Cartagina, din părinți

păgâni și bogați. Ciprian a avut parte de o educție aleasă. Prin anul 248

el a devenit episcop de Cartagina, pozitie care a deținutAo timp de nouă

ani până a fost martirizat. Lucările sale se împart în două mari categorii :

tratate și scrisori. Scrierile lui Ciprian au fost adunate întrAo colecție nuA

mităDCorpus:Cyprianicum.

Cea mai importantă lucrare a lui a fost De initatae catholicae ecclesiS

ae (Dsespre unitatea Bisericii Universale). Urmatoarele afirmații ale lui

CiprianDscotDînDevidențăDmodulDinDcareDaDînțelesDbisericaDsiDconducereaDei:D

”Eu îţi spun că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidiBiserica mea şi porţile iadului nAo vor sfărăma .Iţi voi dacheile împărăţiei cerurilor şi cele pe care le vei lega pepămănt legate vor fi şi în ceruri şi cele pe care le vei dezlegape pămănt dezlegate vor fi şi în ceruri“. Pe unul singur îşiclădeşte Biserica şi , deşi le atribuie la toţi Apostoli dupăînviereaDSaDputereDegalăD“.18

Aici în capitolul al IV –lea, începănd să descrie unitatea Bisericii,

Ciprian aminteşte pe scurt că Măntuitorul a trimis pe apostoli să

propovăduiască după înviere (Ioan 20:21A23 ) pe temeiul învăţăturii

18. Nicolae Chețanu, Apologeți de Limbă Latină, (București: Editura InstitutuluiBiblicDșiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomâne,D1981),D98


60

despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu mărturisită de cel mai bătrăn

dintre apostoli în numele lor (Matei 16:18A19 ). Iar în capitolul următor,

adică capitolul al VAlea,Ciprian arată că în continuare această unitate va

fiDmenţinutăDdeDcolegiulDepiscopalDvenitDdeDlaDSfinţiiDApostoli.D

În această perioadă istorică a fost introdus în Evul Mediu un mic

comentar adăugat la tratatul Despre unitatea Bisericii universale de către

teologii romanoAcatolici, prin care aceştea îi atribuie lui Sfăntul Ciprian

învătătura primatului papal. Textul adăugat a fost numit de teologi ”texA

tul primației”. El se deosebeşte întru totul de contextul tratatului SfăntuA

lui Ciprian , care întemeiază unitatea Bisericii pe învăţatura ei , formuA

lată de colegiul episcopal şi despre care vorbeşte foarte limpede marele

ierarh african în capitolul al V –lea. Ciprian accentuează în mod deA

osebitDunitateaDbisericiiDprinDceeaDceDspune:D

…totuşi ,ca să se vadă bine unitatea , a rănduit, cuautoritatea sa , obărşia acestei unităti, începănd – o de launul singur . Şi ceilalţi Apostoli erau tot ceea ce a fost Petru,înzestraţi cu aceiaşi onoare şi putere, dar începutul pleacăde la unul singur, pentru ca Biserica lui Hristos să se arate înunitateaDsaD.D19D

Ciprian ridică întrebări ca: Cine nu ţine această unitate a BisA

ericii,crede că ţine credinţa ? Cine se împotriveşte Bisericii şi i se opune

19. Nicolae Chețanu, Apologeți de Limbă Latină, (București: Editura InstitutuluiBiblicDșiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomâne,D1981),D99DD


61

crede că e în Biserică? Cu alte cuvinte el elogiază rolul bisericii și eviA

dențiazăDnevoiaDdeDcomuniuneaDprofundăDcuDaceasta.D

Sfăntul Ciprian a creat expresia ”colegialitatea episcopală ”

despre care sAa vorbit mult în Conciliul de la Vatican, fără a fi citată în

constituţia lui . Aflăm această expresie în mai multe epistole ale sale, de

pildă în ”Concordiam colegii sacerdotalis firmiter opinents ” și în luA

crareaDtradusăDînDenglezăD”DSaintDCyprienDCorespondanceD”.D

Formula celebră care se găseşte în lucrarea lui și care are un carA

acter repetitiv evident este aceasta :“Cine se desparte de Biserică şi se

uneşte cu alta îşi calcă promisiunile faţă de Biserică, şi cine părăseşte BisA

erica lui Hristos nu va avea răsplată de la Hristos, căci devine un străin,

un profan, un duşman. Cine nu are mamă Biserica nu poate avea pe

DumnezeuDcaDtată.”20D

Pe un ton foarte aspru, Sfăntul Ciprian învinuieşte pe confesori

de a nu fi destul de smeriţi, fiidcă prigoana şi, deci primejdia, încă nu

este depăşită, ca atare ei încă nu şiAau făcut datoria pănă la capăt, ca să se

creadă biruitori . În această situaţie ei nu trebuie să vorbească de rău pe

preoţiDşiDsăDseDmenţinăDînDcuDhotărăreDconfesiunea,DchiarDcuDpreţulDvieţiiD.D

20. Nicolae Chețanu, Apologeți de Limbă Latină, (București: Editura InstitutuluiBiblicDșiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomâne,D1981),D99D


62

El crede în idealul creştin al păcii şi în plida de sacrificiu a BisA

ericii primare21, fapt care pare să fie în total constrast cu starea actuală a

Bisericii. Sfăntul Ciprian face un apel vibrant la creştinii din Africa să

revinăDcuDtoţiiDpeDcaleaDceaDbunăDînDaşteptareaDmăntuitoruluiDHristos.DD

Cel mai original şi cea mai importantă doctrină în scrierile sale

esteDeclesiologiaDsa.AşaDcumD

sAa putut remarca din citatele de mai sus cele doua teme majore

aleDeclesiologieiDluiDCiprianDsunt:DunitateaDsiDprimatulDpapal.D

ConcluziiSrierile apologeților și polemiștilor creștini accentuează urmăA

toareleDaspecteDeclesiologiceD:D

1) Unitatea Bisericii. Fiecare dintre scritorii menționați în acest arA

ticol accentuează unitate bisericii la cel puțin unul dintre cele două

nivele, și anume unitatea dintre credincios și biserică, cât și unitatea dinA

tre episcopi și episcopi în ceea ce privește învățătura și practica în biserA

ică. Unitatea credinciosului cu biserica se arată, în principal, în faptul de

a nu părăsi biserica prin adoptarea învățăturilor eretice. Dacă cumva au

părăsit biserica erau chemați să se întoarcă înapoi în biserică cu o stare

21. Aceaste convigeri ale ale pot fi citite în capitolul XXV din cartea De catholicaeEclesiae:unitate:(Despre:unitatea:Bisericii:universale)


63

de pocăință și smerenie. Scrierile apologeților și polemiștilor nu lasă să

se vadă o încercare de ”compromis” în ceea ce privește învățătura, cu inA

tenția de a menține credincioșii în biserică cu orice preț, ci din contră se

poate remarca o doză de severitate și adoptarea unor măsuri de proteA

jarea a bisericii sub atacurile externe din partea ereticilor. Am remarcat și

o anumită toleranță în special în disputa dintre episcopi, mediată de

Irineu, care a condus la a accepta să existe practici ecleziale diferite, ca

de exemplu date diferite în care se sărbătorea Paștele. În general tolerA

anțaDînDsânulDbisericiiDeraDdoarDfațăDdeDanumiteDobiceiuriDșiDpractici.

2) Rolul soteriologic al bisericii.În dorința de a păstra pe oameni

legați de biserică, apologeții și polemiștii, au exagerat rolul bisericii

ajungând până la a crea doctrine contradictorii cu învățătura Sfintelor

Scripturi. Se poate observa cum progresiv de la accentuarea rolului deA

terminant și benefic al bisericii în viața credinciosului (imaginea de

mamă, de casă, etc.) sAa ajuns ca biserica să fie parte componentă a proA

cesului mântuirii. Atât Irineu, cât și Ciprian, în mod explicit, afirmă că în

biserică și prin biserică se poate ajunge la mântuire. Astfel, bisericii îi

este atribuit un rol soteriologic. Polemiștii și apologeții nu explică mai

exact locul bisericii în procesul mântuirii sufletului, dacă ea mântuie prin

faptul că ea transmite mesajul mântuirii sau dacă ea este un fel de miA

jlocitorDîntreDomDșiDDumnezeu.D


64

3) Ierarhia bisericească.În scrierile apologeților și polemiștilor ierA

ahia bisericească este argumentată sau justificată prin succesiunea aposA

tolică și prin atacul ereticilor asupra bisericii. Credibilitatea bisericii era

întrAun anumit fel legată de credibilitatea conducătorilor ei, și cum ai

putea oare să fie întărită această credibilitate decât argumentând că ei au

această autoritate de la Domnul Isus Christos. Și dacă biserica are conA

ducători care nu au primit autoritatea de la cei care au primitAo de la

Christos printrAun transfer succesiv de autoritate, atunci acești conducăA

tori nu au credibilitate și biserica nu este o biserica autentică. Prin acest

mecanism de argumentare se elimină orice grupare eretică și orice grup

care se desparte de biserica existentă. Astfel, biserica prin episcopii săi

deține un monopol și control asupra dezvoltării oricărei comunități creșA

tine și așezării în conducere a fiecărui slujitor. Această abordare nu poate

fi justificată în totalitate de textele revelate ale Noului Testament. În fapt,

introducerea ierahiei în biserică a creat o prăpastie între slujitori și credA

incioși, dar și între slujitori și slujitori, diferența ierarhică între slujitor a

început să fie vizibilă treptat. Dincolo de ierarhizarea slujitorilor, în

scrierile apologeților și polemiștilor apare și o ierarhizare a slujirilor,

credincioșilor fiinduAle interzisă administrarea anumitor slujiri, ca de exA

emplu să oficieze euharistia sau Cina Domnului, cât și celelalte Taine ale

bisericii.DD


65

Scrierile apologeților și polemiștilor ne ajută să explicăm exisA

tența unor practici pe care le întâlnim astăzi în bisericile tradiționale conA

temporare printrAo reflecție asupra scrierilor părinților bisericii. Atfel

acestor practici nu le putem explica originea, fiind greu să fie distinse

dinDînvățăturaDNouluiDTestament.DD


66

Bibliografie

BistriţeanuDDIrineu,DSfântul:Irineu:De:Lyon.DCluj:DEdituraDDCartimpex,1998D

Bunaciu Ioan, Exegeza Textelor Biblice Controversate. București: Editura

UniversităţiiDdinDDBucureşti,1999

Bunaciu Otniel, Istoria Bisericii şi a Creştinismuluii, București:Editura UniA

versităţiiDBucureşti,1996

Cairns Earle, Crestinismul DeSa lungul Secolelor. Oradea: Editura SocieA

tateaDMisionarăDRomână,D1992D

Cheţanu Nicolae, Apologeti de Limba Latina. București: Editura InstitutuA

luiDBiblicDsiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomane,D1981D

Coman Ioan, Patrologia. Bucureşti: Editura Institutului Biblic si de MisiA

uneDOrtodoxă,,D1956

IrineuDalDLyonului,:Contra:ereziilor,Dvol.DIAV,Df.l.

Runcan Nichita, Istoria Literaturii Patristice din Perioada Persecuţiilor AntiS

crestine.:Constanta:EdituraDEuropolis,1999

Todoran Isodor,I Teologie Dogmatica, București: Editura Institutului Biblic

siDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomane,D1991D


67

Documents

Aspecte%ecleziologice%în%scrierile%apologeților%și ... Daniel Fodorean - Aspecte... · diferite erezii, dar a avut și un rol de împăciuitor între episcopi, în speA cial în