I Prodandiscursului comemorativ prezidenial sud-coreean1
Abstract. This article is focused on the main challenges in
translating and analyzing South Korean commemorative presidential
discourses. Drawing on the latest theories on the translation of
political discourse and the politics of memory and commemorations,
the article presents some critical points in approaching the
translation and interpretation of some controversial concepts such as
“the history problem”, “settling the terms with the past”, “the correct
understanding of history” as well as the metaphorical names given to
the official South Korean commemorative holidays. The analysis
shows that translating a genre of political discourse is not just an
issue of linguistic skills, but also a matter that requires a deep
understanding of the socio-political and cultural context in which a
discourse on history and national identity is being articulated and
disseminated.
memory, Asian Rhetoric
i discursului comemorativ
mai mari provocri pentru domeniul retoricii i al argumentrii. În
context sud-coreean îns, analiza producerii, diseminrii i impactului
discursului comemorativ în articularea identitii naionale nu poate fi
limitat doar prin raportarea la reperele teoretice occidentale deja
consacrate în domeniul memoriei colective i al retoricii i nici la
studiile despre specificul discursului academic sud-coreean, surprins în
Universitatea „Al. I. Cuza” din Iai. 1 Prezentul studiu are la baz rezultatele cercetrii finanate de Academia de Studii
Coreene (Republica Coreea) prin Programul de Cercetare Doctoral pentru Studii
Coreene (5 aprilie-5 august 2016).
Iolanda PRODAN 80
mod substanial în cercetrile dedicate procesului de indigenizare a
acestuia2. Prin studiul de fa se propune o abordare contextual a
discursului comemorativ care s dea seama de necesitatea înelegerii
specificului acestuia în context sud-coreean. Aceast abordare –
interdisciplinar, dar fr a avea pretenia de a fi exhaustiv – încearc
prin reperele pe care le aduce în discuie s depeasc modelele
descriptiv-istorice i teoretice i s pun în lumin, printr-o analiz
echilibrat i concret, rolul actual semnificativ pe care acest gen de
discurs îl are în Coreea de Sud în articularea identitii naionale.
Comemorarea sau actul de aducere aminte împreun – dac ne-am
referi strict la etimologia cuvântului3 – constituie subiectul unei palete
generoase de definiii care se revendic din diverse domenii, de la
psihologie i sociologia mentalitilor pân la retoric i analiza
discursului politic-comemorativ. Dei analiza acestor definiii nu face
obiectul acestui studiu, trebuie menionat faptul c majoritatea lor se
concentreaz pe relevarea funciilor actului de comemorare. Una dintre
cele mai recente definiii ale actului de comemorare îi aparine lui Martin
Reisigl (2017) i relev dimensiunea politic a acesteia. Astfel,
comemorarea este vzut ca un act semiotic multimodal care presupune
nu doar procese mentale, ci i variate forme de externalizare semiotic
dup cum le numete Reisigl: discursuri, imagini, muzic, monumente,
case memoriale, muzee, expoziii, spectacole comemorative, parade,
procesiuni. Abordarea lui Reisigl relev necesitatea înelegerii discursului
comemorativ ca pe un element ce joac un rol semnificativ în articularea
i funcionarea arhitecturii mai ample i mai complexe a actului de
comemorare. Perspectiva lui Reisigl vine cumva în completarea celei
elaborate de Edward Casey (2009), prea puin fructificat, din pcate, în
cercetrile consacrate discursului comemorativ. Pentru Casey,
comemorarea, în calitate de ritual politic axat pe triada trecut-prezent-
viitor, nu poate fi îneleas în absena discursului i a strategiilor
discursive. Aceast perspectiv articulat pe trei niveluri (în-prin-cu-
într-un anumit context/prin anumite strategii discursive/împreun cu alii)
2 Cunoscut ca tochakhwa (/(), procesul de indigenizare a discursului
academic sud-coreean a debutat în anii ’70 i a vizat, pe de o parte, independena de
teoriile japoneze i nord-americane, cu precdere de teoria modernitii coloniale i, pe
de alt parte, construirea de teorii i metode de cercetare sud-coreene care s explice
specificul culturii i societii sud-coreene pentru publicul sud-coreean. 3 Commemorare (lat.): com (împreun), memorare - a aminti.
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 81
aduce în atenie i problematica actului de comemorare prin prisma
raportului dintre context/discurs/auditoriu.
Un aspect mai puin surprins în cercetrile actuale este cel al
modului în care discursul comemorativ reflect contextul istoric, politic i
cultural în care acesta se formeaz i este diseminat. Atât în cercetrile
occidentale cât i în cele asiatice, perspectivele de analiz sunt tributare
supralicitatei dihotomii Orient versus Occident – cu accent pe perceptele
confucianiste sau, dup caz, budiste i taoiste – dar i pe specificul
politicii comemorative de pe continentul asiatic. Prin analiza de caz pe
care o propune, prezentul studiu încearc s pun în lumin necesitatea
unei abordrii contextualizate, interdisciplinare echilibrate a actului i
discursului comemorativ care s nu cad în capcanele specifice
orientalismului sau occidentalismului, în care nu se supraliciteaz anumite
elemente în detrimentul altora.
Aceast abordare este construit pe trei niveluri: primul nivel aduce
în discuie ceea ce Saito i Wang (2014) numesc ca fiind noua logic a
actului de comemorare, o logic articulat pe globalizarea discursului
centrat pe drepturile omului; cel de al doilea nivel evideniaz
„rzboaiele memoriilor i comemorrilor” în Asia de Est, mai cu seam
între Japonia i Coreea de Sud i impactul acestora pentru relaiile
bilaterale dintre cele dou state; i, nu în ultimul rând, cel de al treilea
nivel pune în lumin specificul culturii comemorrilor politice în Coreea
de Sud. Înelegerea importanei comemorrilor i a discursului
comemorativ în context sud-coreean depinde de modul în care
cercettorul reuete s evidenieze nu doar elementele definitorii ale
fiecrui nivel, ci i modul în care acestea se poteneaz reciproc.
Primul nivel este centrat pe ideea dinamicii politicilor naionale
comemorative ca urmare a accentului din ce în ce mai pregnant pus pe
problematica drepturile omului. Aparent fr nici o legtur cu
problematica comemorrilor i discursului comemorativ în Coreea de
Sud, acest prim nivel pune fa în fa comemorrile naionaliste i cele
cosmopolitane (Saito & Wang 2014). Dac primele sunt articulate în jurul
ideii de naiune i identitate naional, pe traumele istorice suferite de
conaionali, în calitate de victime, cele din urm – preferatele noilor studii
de sociologie a memoriei colective – sunt considerate ca fiind rezultatul
globalizrii discursului despre drepturile omului. Comemorrile
cosmopolitane presupun extinderea discursului naionalist la experienele
istorice traumatizante ale „celuilalt” (strin) vzut ca un membru deplin al
umanitii. Levy i Sznaider (2006, 2010) – unii dintre cei care susin
conceptul de comemorarea cosmopolitan – contientizeaz faptul c
Iolanda PRODAN 82
acest gen nou de comemorare nu a dus la slbirea naionalismului etnic i
nici la dispariia comemorrilor naionale ai cror actori principali au
rmas naiunea i eroii naionali dar, dup cum susin Saito i Wang,
„acetia nu reuesc s clarifice tocmai modul în care oamenii negociaz
concret contradicia dintre cele dou logici (cosmopolitan i naionalist,
n.n.) în practicile comemorative” (Saito & Wang 2014, 169). Saito i
Wang consider c este nevoie de o nou abordare a actului de
comemorare plecând de la sinteza dintre teoriile privind logica
instituional i cea a micrilor sociale.
„(…) Cosmopolitanismul i naionalismul pot fi conceptualizate ca fiind logici
instituionale ce modeleaz practicile comemorative presupunând scheme i
obiecte mnemonice în jurul «umanitii» i «naionalitii». Cu alte cuvinte,
cosmopolitanismul i naionalismul sunt idiomuri culturale care permit actorilor
s organizeze într-un mod coerent practici comemorative distincte, de la
ceremonii memoriale la muzee” (Saito & Wang 2014, 170).
Pentru cei doi, coninutul i modul de articulare a celor dou tipuri de
logici pot fi analizate ca o „lupt politic între diferite grupuri” (Saito &
Wang 2014, 170) care mobilizeaz diverse resurse i fructific diverse
oportuniti pentru a „promova diferite versiuni ale trecutului” (Saito &
Wang 2014, 170). La prima vedere, abordarea lui Saito i Wang nu pare a
fi decât o reformulare mai sofisticat a cunoscutei teorii despre
reciclarea/manipularea politic a trecutului de diverse grupuri de interese
aflate, de obicei, de o parte i de alta a baricadei ridicate în lupta pentru
promovarea unei anumite versiuni a trecutului naional - considerat de
ambele tabere ca fiind versiunea oficial i legitim - prin intermediul
comemorrilor politice. Perspectiva lui Saito i Wang capt îns noi
valene atunci când este aplicat în contextul politicii sud-coreene de
comemorare a celui de-al doilea rzboi mondial i a perioadei de colonizare
nipon a peninsulei coreene (1910-1945), oferind o radiografie realist i
actual a ceremoniilor comemorative, precum i repere pentru articularea
unui rspuns pozitiv la întrebarea în ce msur este justificat analiza
discursului comemorativ i a actului de comemorare în contextul sud-
coreean. În primul rând, trebuie amintit intensa mediatizare a
evenimentelor comemorative în spaiul sud-coreean. Mai mult, analiza
duelurilor verbale dintre autoritile sud-coreene i cele nipone privind
descrierea colonizrii peninsulei coreene de ctre imperiul japonez, în
manualele de istorie japoneze, precum i a problematicii apartenenei
grupului de insule Dok (în coreean)/Takeshima (în japonez) s-a constituit
ca un reper constant nu doar în mass-media, ci i în cercetrile din
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 83
domeniul memoriei colective în Asia de Est. Un alt exemplu este cel al
mediatizrii vizitei la Seoul a fostului premier nipon Yukio Hatoyama
(august 2015)4 care a îngenuncheat în faa monumentului ridicat în curtea
închisorii Seodaemun pentru a aduce un omagiu activitilor coreeni pentru
independena naional. Modul în care a fost analizat gestul fostului
premier nipon de ctre presa sud-coreean arat interesul deosebit pentru
problematica comemorrilor, pe fondul supralicitrii în spaiul sud-coreean
a necesitii scuzelor oficiale din partea autoritilor de la Tky pentru
trecutul imperialist al Japoniei. Nu în ultimul rând, trebuie remarcat
disputa dintre autoritile centrale sud-coreene i cele locale din Gwangju
privind comemorarea eroilor martiri ai Revoltei din Gwangju (18-27 mai
1980)5, dar i spaiile generoase acordate de presa scris sud-coreean
analizei discursurilor comemorative susinute doar de o parte a preedinilor
sud-coreeni (gest care nu este lipsit de încrctur ideologic). Înglobarea
mesajului despre trauma istoric naional în cadrul de referin al
mesajului privind înclcarea drepturilor fundamentele ale omului a dus la
plasarea problematicii istoriei naionale pe un alt nivel. Toate acestea
reprezint doar câteva dintre exemplele ce reconfirm faptul c, în Coreea
de Sud, problematica memoriei colective, a trecutului istoric, a actului de
comemorare în sine nu este doar de actualitate ci, mai mult, reprezint un
element esenial pentru înelegerea modului în care identitatea naional
este articulat la nivel discursiv.
Unul dintre cele mai elocvente exemple este modul în care
problematica sensibil a „femeilor de consolare” (ianfu, în limba japonez
i wianbu, în limba coreean) – denumirea pentru femeile care au fost
nevoite s lucreze în unitile militare japoneze staionate pe teritoriul
peninsulei coreene în timpul celui de al doilea rzboi mondial – a cptat
amploare la nivel regional i internaional. Într-unul dintre cele mai
curajoase studii dedicate acestei problematici care înc mai constituie sursa
disputelor i tensiunilor dintre Japonia i Coreea de Sud chiar i dup
acordul dintre cele dou ri încheiat în decembrie 20156, Sarah Soh (2008,
4 Vezi ”Ex-Japanese PM visits site of colonial-era prison” (The Korea Times, 12 august
2015), ”Hatoyama urges Abe to offer 'heartfelt' apology for history” (Yonhap News, 12
august 2015). 5 Vezi ”Division still deep over Gwangju uprising” (The Korea Times, 18 mai 2016),
”Distortion, politicization taint Gwangju uprising” (The Korea Herald, 18 mai
2016). 6 Conform acordului încheiat între cele dou state, Japonia a acordat 8,9 milioane de
dolari unei fundaii pentru femeile de consolare din Coreea de Sud, considerându-se c
aceast problematic este soluionat “pentru totdeauna, în mod ireversibil”.
Iolanda PRODAN 84
33) arat cum discursul intern sud-coreean despre „femeile de consolare” a
explodat i s-a consolidat în afara granielor Coreei de Sud dup conferina
de la Viena, din anul 1993, dedicat drepturilor omului, desfurat sub
sloganul „Drepturile femeilor sunt drepturile omului”. Urmare acestei
conferine, mrturiile multor supravieuitoare (în marea lor majoritate din
Coreea de Sud, ajunse la vârsta senectuii) au început s fie mediatizate la
nivel internaional, sporind i mai mult vizibilitatea asociaiilor i
fundaiilor sud-coreene pentru drepturile femeilor. Mai mult, în anul 1994,
Curtea Internaional de Justiie a dat publicitii primul raport cu titlul
Comfort Women: An Unfinished Ordeal. Soh subliniaz c impactul
internaional al mesajului asociaiilor sud-coreene dedicate victimelor i
familiilor acestora trebuie îneles pe fondul creterii popularitii
umanitarismului feminist în era de dup încheierea Rzboiului Rece (Soh
2008, 42). De altfel, primele mrturii despre experienele traumatizante din
unitile militare nipone a fost fcute la 14 august 1991 de ctre Kim Hak-
sun una dintre supravieuitoare, puternic susinut de treizeci i apte de
asociaii sud-coreene pentru drepturile femeilor, ce au fuzionat în acelai an
în Comitetul Coreean pentru Femeile luate cu fora de Japonia pentru
sclavie sexual.
Un aspect deloc de neglijat în analiza acestei problematici îl
reprezint influena acestor asociaii i fundaii comemorative pe lâng
autoritile oficiale, mai ales pe lâng instituia prezidenial i impactul
lor în procesul de articulare a politicii comemorative sud-coreene. Astfel,
în urma presiunilor fcute de liderii acestor asociaii i fundaii,
problematica femeilor de consolare a fost ridicat pentru prima dat în
discuiile oficiale bilaterale nipono-sud-coreene în anul 1990 de ctre
preedintele sud-coreean Roh Tae-woo, în cadrul unei alocuiuni susinute
în parlamentul japonez. Din istoria mai recent, amintim de finele lunii
noiembrie 2017 când, la insistenele noului preedinte ales al Coreei de
Sud, Moon Jae-in - un susintor declarat al revizuirii Acordului din
decembrie 2015 - parlamentul sud-coreean a adoptat un amendament la o
lege deja în vigoare, care stipuleaz c 14 august (ziua când Kim Hak-sun
a fcut primele declaraii despre experienele personale) este declarat
Ziua Comemorrii Femeilor de Consolare.
Exemplul legat de problematica „femeilor de consolare” poate fi
considerat ca un reper ce face trecerea la cel de al doilea nivel al analizei,
cel care evideniaz „rzboaiele memoriilor i comemorrilor” în Asia. În
opinia lui Kim i Schwartz (2010), impactul puternic al istoriei în
prezentul social i politic al Chinei, Japoniei i Coreei de Sud se datoreaz
predominanei „culturii onoarei” construit pe o mentalitate în care pilonii
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 85
principali sunt ruinea i puternicul sentiment de a fi fost umilit, în
contrast cu spaiul occidental caracterizat prin „cultura demnitii”
dominat de sentimentul de vinovie. Acest punct de vedere care ridic
foarte multe semne de întrebare i trimite la explorri profunde ce in de
domeniul sociologiei mentalitilor are, cel puin parial, o contribuie
esenial: surprinderea specificului actului comemorativ în context asiatic,
mai cu seam în cel sud-coreean, act care joac un rol crucial în economia
relaiilor regionale, dar i în articularea identitii naionale i al crui
specific oglindete – într-o form modern, metamorfozat – influenele
ritualice confucianiste. Aceste „rzboaie ale memoriilor i
comemorrilor” sau „reprezentri disonante ale trecutului” (Schumacher
2015) de pe continentul asiatic sunt integrate în discursuri despre
problema istoriei i articulate cu precdere pe conceptele de agresor,
victim i nedreptate istoric. Aceste discursuri au explodat în anii ’80 i
’90 în Asia, un „memory boom” (Schumacher 2015) reflectat în
revizuirea manualelor de istorie, intensificarea cercetrilor efectuate de
asociaii academice despre Rzboiul din Pacific, construirea de parcuri cu
tematic istoric i ridicarea de monumente dedicate omagierii eroilor
naionali. Saito (2017) arat c dei comemorrile simplific sau
distorsioneaz mai mult sau mai puin reprezentrile (inclusiv cele
discursive) despre trecut, acestea joac un rol crucial în aproprierea
istoriei i articularea identitii naionale. În opinia lui Saito, în Asia de
Est „comemorrile disjunctive” constituie o surs de tensiune „i chiar de
conflict între grupuri tocmai din cauz c în joc sunt fundamentele
identitilor lor colective” (Saito 2017, 5). Tensiunile dintre Japonia, pe
de o parte, i Coreea de Sud i China, pe de alt parte, sunt articulate în
jurul modului în care este reprezentat i comemorat trecutului colonial al
Japoniei, dar i Rzboiul din Pacific. „Problema istoriei” concept folosit
în spaiul asiatic, dar preluat i de cercetrile occidentale – este articulat
pe divergenele privind interpretrile oficiale (de o parte i de alta) ale
deciziilor Tribunalul Militar Internaional pentru Extremul Orient
(cunoscut ca Tribunalul de la Tky), pe necesitatea scuzelor autoritilor
nipone pentru trecutul colonialist al Japoniei i compensarea victimelor
(inclusiv a femeilor de consolare), pe vizitele premierilor niponi la
Templul Yasukuni, dar i coninutul manualelor nipone de istorie.
Complexitatea problematicilor ce aparin de acest concept -rekishi
ninshiki mondai () în limba japonez i yoksa munje (/)
în limba coreean – este exacerbat de ceea ce Saito numete
comemorrile naionaliste care intr în contradicie cu cele
cosmopolitane.
Iolanda PRODAN 86
Noua perspectiv propus de Saito reamintete faptul c Asia de Est
reprezint un câmp al ciocnirii între logica cosmopolitan i cea
naionalist a comemorrii trecutului, un spaiu în care stilul de
comemorare a trecutului este dat nu doar de cultura specific naional, ci
i de reacia pe care cultura comemorativ a unui anumit actor regional o
declaneaz în politica comemorativ a celorlali actori. Aceast tensiunea
dintre logica naionalist i cea cosmopolitan a comemorrilor este pe
deplin oglindit i la nivelul discursurilor comemorative sud-coreene. În
spatele tensiunilor din Asia privind comemorarea trecutului trebuie
identificat i rolul extrem de activ al asociaiilor i fundaiilor ai cror
membri sunt victimele ce au suferit direct de pe urma colonialismului
nipon i urmaii acestora, dar i foti politicieni ce înc mai au o influen
considerabil asupra autoritilor guvernamentale. La acestea se adaug i
acele organizaii civice ale cror comemorri i mesaje comemorative
sunt de natur cosmopolitan, în care experiena unei traume istorice este
mai important decât naionalitatea celor care au suferit astfel de traume.
În prezent, în Coreea de Sud activeaz o complex reea de asociaii
i fundaii comemorative ce exercit o influen considerabil pe lâng
autoritile guvernamentale i politicieni. Spaiul virtual sud-coreean
abund de web site-uri ale acestor forme civice de gestionare (la propriu
i la figurat) a comemorrii naionaliste a trecutului. Mai mult, exist
numeroase asociaii comemorative (kineumhoe/), fundaii
comemorative (kineumjaedan/) i arhive (gilogwan/), asociaii
pentru aciuni comemorative (kineumsaobhoe/), dar i muzee
comemorative (kineumgwan/) pentru fotii preedini sud-coreeni
Rhee Syngman, Park Chung-hee, Kim Dae-jung, Roh Moo-hyun i Kim
Young-sam. Exist îns i formaiuni civice care promoveaz o abordare
diferit a trecutului, în care Coreea de Sud trece de pe poziia de victim a
colonialismului nipon în poziia de agresor al poporului vietnamez în
timpul Rzboiului din Vietnam. Aceste asociaii, foarte vocale în ultimii
ani în Coreea de Sud, aduc în atenia publicului naional, dar i
internaional, atrocitile comise de militarii sud-coreeni în timpul
Rzboiul din Vietnam. La 21 noiembrie 2017 Comitetul de pregtire a
tribunalului civil de pace pentru aflarea adevrului privind masacrele
comise de armata sud-coreean în Rzboiul din Vietnam a anunat
intenia s deschid un proces, în aprilie 2018, împotriva guvernului sud-
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 87
coreean în numele urmailor victimelor vietnameze.7 Un alt exemplu este
cel al procesului intentat de Fundaia Comemorativ 18 mai (dedicat
comemorrii victimelor Revoltei din Gwangju din mai 1980 i urmailor
acestora) împotriva editurii care a publicat memoriile fostului preedinte
Chun Doo-hwan, considerat ca având un rol instrumental în înbuirea
violent a demonstraiilor populare din Gwangju împotriva legii mariale8.
Decizia Fundaiei Memoriale Park Chung-hee de a amplasa o statuie în
curtea muzeului dedicat fostului preedinte a generat ample proteste la
Seoul, la jumtatea lunii noiembrie 2017, din partea unei micri civice
care l-a catalogat pe Park drept un „dictator pro-japonez”.9 Aceste câteva
exemple din istoria recent a Coreei de Sud vin în sprijinul ideii de a
include în cercetarea dinamicii spaiului comemorativ sud-coreean i
comemorrile contestare.
Cel de al treilea nivel al analizei aduce în atenie elementele
specifice ceremoniilor comemorative în Coreea de Sud, analiz ce trebuie
abordat în tabloul general al politicilor comemorative sud-coreene dup
1945. Un prim aspect ce trebuie menionat este cel al înelegerii acestor
comemorri naionale pe fondul unei tradiii confucianiste dedicate
ritualilor. Dei aceste element este supralicitat în cercetrile ce vizeaz
promovarea mesajului unicitii culturii sud-coreene, el este indispensabil
atunci când obiectul cercetrii este actul comemorativ. Conceptul de
ritual, în sensul confucianist, se afl într-o permanent dezbatere atât în
spaiul academic occidental cât i cel asiatic. Una dintre cele mai dificile
probleme este cea legat de traducerea adecvat a sensului i a redrii
semnificaiei conceptului (li/ în limba chinez, ye//, în limba
coreean). Cele mai frecvente traduceri penduleaz între ritual/
caracteristic ritualic i ceremonie/etichet/protocol. Aceste traduceri nu
se îndeprteaz cu totul de sensul originar al transcrierii conceptului în
caractere chinezeti – ideograme ce fac trimitere la actul ritualic de a
aduce ofrande spiritelor, zeilor – dar nu surprind dimensiunile sociale i
politice ale acestuia. Ritualul, în calitate de „mijloc spre virtute i
virtuozitate în toate activitile omului” (Hahm 2009, 146) are o finalitate
7 “Citizens’ court to investigate Vietnam War atrocities committed by South Korean
troops”, The Hankyoreh, 22 noiembrie 2017,
http://english.hani.co.kr/arti/english_edition/e_international/820199.html 8 “Civic group to file injunction against sales of Chun's memoir”, The Korea Times, 30
noiembrie 2017, http://www.koreatimes.co.kr/www/nation/2017/11/356_240188.html 9 “Citizens Clash over the Erection of a Park Chung-hee Statue”, The Kyunghyang
Shinmun, 14 noiembrie 2017,
http://english.khan.co.kr/khan_art_view.html?artid=201711141847447&code=710100
Iolanda PRODAN 88
normativ „i include învturi i reguli despre cum s fii o persoan
cultivat din punct de vedere moral, cum s-i gestionezi gospodria aa
cum se cuvine i […] cum s guvernezi un stat” (Hahm 2009, 145). În
timpul dinastiei Joseon (1392-1910) în care perceptele neo-
confucianismului s-au consolidat inclusiv la nivelul politicii autoritilor,
respectarea ritualului nu presupunea doar desfurarea ceremoniilor dup
un anumit protocol, ci, „în context politic, era legat integral de
legitimitatea conductorului (i a dinastiei)” (Hahm 2009, 140). Important
de menionat este faptul c înc din anul 1474 au fost stabilite i
reglementate ritualuri de stat, prin Manualul celor cinci ritualuri de stat
(Kukjo Oryeui//) printre care figureaz i ritualurile
numite gillye// (sau ritualuri de bun augur) în care sunt incluse i
comemorrile spiritelor strmoilor i ale liderilor politici precedeni.
În ciuda schimbrilor mentalitii, comemorarea înaintailor, a
eroilor naionali reprezint o parte esenial a evenimentelor
comemorative publice din Coreea de Sud, „intrinsec Confucianismului”
(Moon 1974, 72). Chiar dac astzi nu mai poart numele de ritual (ye), ci
de ceremonii de comemorare (kineumsik//) ele reflect forma
politic i modern de manifestare a pietii filiale (xiào/ în limba
chinez, hyo//, în limba coreean), unul dintre conceptele eseniale ale
confucianismului i, totodat, una din sursele nesecate de justificare i
meninere a legitimitii politice. Lew et al. (2011) arat c, în
confucianism, exteriorizarea respectrii perceptelor pietii filiale se face
nu doar prin intermediul ceremoniilor comemorative pentru înaintai, ci i
prin realizrile urmailor. Fezabilitatea acestei idei este perfect ilustrat de
discursul comemorativ prezidenial sud-coreean în care progresul i
statutul economic din prezent sunt invocate ca fiind singurele dovezi
palpabile ale exprimrii recunotinei i omagiului pentru sacrificiul
înaintailor pe fronturile de lupt. La nivel discursiv, apelul în situaii de
criz naional ala pietatea filial fa de pmântul-natal i naiune-mam
reprezint una dintre cele mai predilecte surse pentru cutarea i
meninerea legitimitii politice. Astfel, dup arat Lew et al. (2011, 177)
exteriorizarea i „obiectificarea” ritualului prin care sunt rememorai
strmoii face saltul de la o dimensiune religioas la una modern i
secularizat a competiiei pentru un statut social i economic cât mai
ridicat. „Succesul secular reprezint o eviden vizual a pietii filiale
fa de înaintai” (Lew et al. 2011, 178), cea mai adecvat cale de a
demonstra c tii cum s-i aduci aminte de înaintai i s-i omagiezi.
Privit din acest punct de vedere, progresul economic naional devine o
îndatorire atât fa de înaintai cât i fa de urmai, o misiune de salvare
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 89
a naiunii asumat de liderii politici aflai la putere la un moment dat. Este
una din temele predilecte în discursul comemorativ prezidenial sud-
coreean, indiferent de epoca analizat, tem supralicitat în teoriile care
susin ideea dezvoltrii economiei sud-coreene datorit contribuiei
etosului cultural al confucianismului adaptat cerinelor modernizrii.
Un alt element important în analiza comemorrilor i a discursului
comemorativ prezidenial sud-coreean este legat de stilul de conducere al
preedinilor sud-coreeni. Exist numeroase studii de referin despre
stilul de conducere asiatic prin care se încearc analiza acestora cu
precdere prin filtrul perceptelor confucianismului. Acestea au o
contribuie major la înelegerea politicii de pe continentul asiatic, dar
numai într-o anumit msur, deoarece prin stabilirea unor repere
construiesc un ablon care, de cele mai multe ori, nu explic schimbrile
în stilul de conducere, de-a lungul timpului. Anii ’90 au fost marcai de o
explozie a cercetrilor despre „valorile asiatice”, „democraia în stil
asiatic” ca alternativ la democraia liberal-occidental. Aa cum bine au
surprins Park i Shin (2004), dac nu exist un consens printre cercettorii
occidentali privind unicitatea acestor valori, toi sunt de acord c aceste
valori sunt specifice confucianismului din rile din Asia de Est, centrate
pe familie i grup, pe respectarea ierarhiei (dat de vârst i poziie
social) i a îndatoririlor sociale (punând astfel, în plan secund drepturile
individuale), pe armonie i nu pe divergen. Perspectiva pe baza creia
Park i Shin propun o tipologie pe dou niveluri a valorilor asiatice (2004,
5) ce reflect perceptele confucianiste (pe de o parte, valorile sociale
centrate pe un colectivism articulat pe pietate filial, respectul pentru
autoritatea vârstei, prioritatea grupului în faa individului i a drepturilor
i libertilor sale i, pe de alt parte valorile politice, ce privesc normele
i practicile de guvernmânt construite pe un stil îngduitor-paternalist, în
care familia este vzut ca un micro-model pentru instituiile sociale i
politice) reinterpreteaz elementele cheie din bine-cunoscuta teorie a lui
Lucian W. Pye (1985) despre dimensiunea cultural a puterii i autoritii
de pe continentul asiatic. Deopotriv apreciat i criticat la momentul
lansrii, teoria lui Pye merit s fie reevaluat din perspectiva contribuiei
sale la demersul cercettorilor care analizeaz resorturile confucianiste ale
stilului de conducere paternalist, precum i succesul acestuia în context
sud-coreean, chiar dac celebra sa carte Asian Power and Politics. The
Cultural Dimension of Authority a aprut într-un moment în care Coreea
de Sud trecea printr-unul dintre cele mai contestate mandate prezideniale,
cel al lui Chun Doo-hwan, care ajunsese la putere în urma unei lovituri de
stat. Una din observaiile lui Pye care este înc de actualitate este cea
Iolanda PRODAN 90
conform creia „în majoritatea rilor din Asia, puterea este vzut ca
existând în persoana oficialilor de rang înalt i nu în birourile sau
instituiile lor” (1985, 23). Pye subliniaz c nu se poate vorbi de un
model standard al conducerii de tip paternalist care poate fi aplicat la
nivelul tuturor rilor de pe continentul asiatic. Pye insist pe influena
evident a perceptelor confucianiste în articularea unei imaginii ideale
despre liderul politic (cea mai puternic fiind cea a statului vzut ca o
extensie a familiei, i a liderului politic jucând, la nivelul naiunii, rolul pe
care un tat îl are în faa copiilor si, un amestec echilibrat de bunvoin
i duritate, în funcie de context) dar, totodat atrage atenia c aceast
imagine nu este una fix, ci una care variaz de-a lungul istoriei,
constituindu-se ca un cumul de reacii la realitatea politic imediat i la
experienele (traumatizante de cele mai multe ori) din trecut.
„Paternalismul este lipsit de sens în absena participrii, cci nu poi fi
tat fr copii” (Pye 1985, 50-51), explic Pye. Astfel, pe linia perceptelor
confucianiste a importanei relaiilor reciproce, de dependen, dintre
prini i copii i dintre lideri i popor, Pye articuleaz ideea meninerii
legitimitii stilului de conducere paternalist pe nevoia de dependen
reciproc dintre lider i popor, mai cu seam pe nevoia celui din urm de
a se simi în siguran sub aripa liderului, aa cum copiii se simt în
siguran alturi de un tat sever, dar grijuliu i atent la nevoile lor.
Dei pare puin plauzibil, perspectiva lui Pye este foarte bine pus
în lumin în context sud-coreean, prin exemplele fotilor preedini Rhee
Syngman (considerat printele fondator naiunii sud-coreene) sau Park
Chung-hee (liderul adulat pentru politicile sale economice care au
propulsat economia Coreei de Sud în topul celor mai dezvoltate state
asiatice, în anii ’70). Îns, tot istoria Coreei de Sud a demonstrat c între
paternalism i regim autoritar i dictatorial exist o grani foarte fin.
Pye arat c în paternalism
“loialitatea fa de lider este, de obicei, legat de nevoia de a aparine de i
de a gsi identitatea de grup mai degrab prin participare decât prin
entuziasmul pentru anumite obiective politice. Atât timp cât cerinele
relaiei de patronaj sunt îndeplinite, cei ce-l urmeaz pe lider sunt înclinai
s fie mai tolerani fa de alegerile acestuia privind strategiile i tacticile”
(Pye 1985, 332).
Dac libertatea de care se bucur liderul-tat din partea copiilor nu
este folosit pentru îndeplinirea condiiilor ce asigur buna funcionare a
relaiei (legitime) de dependen, atunci copiii contest legitimitatea
acestuia. Aa se explic revoltele populare violente împotriva msurilor
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 91
autoritare ale fotilor preedini Rhee Syngman, Park Chung-hee i Chun
Doo-hwan. Din istoria recent a Coreei de Sud, manifestrile populare
maraton împotriva lui Park Geun-hye din decembrie 2016, cunoscute sub
numele de Revoluia Lumânrilor, au dus la aplicarea procedurii de
demitere i judecare a fostei preedinte.
O perspectiv mult mai actual i contextualizat, care nu insist pe
influena perceptelor confucianiste i pe teoria dimensiunii culturale a
autoritii, aparine lui Kim Choong-nam (2007) care propune nite
criterii de evaluare a preedinilor sud-coreeni. În opinia lui Kim, analiza
mandatului prezidenial necesit raportarea la un set de factori printre care
contextul social i politic în care un preedinte a ajuns la putere, scopurile
politicilor sale, dar i stilul personal de conducere care reflect, printre
altele, experiena dobândit în politic înainte de a fi preedinte, bagajul
de cunotine academice, precum i imaginea public în faa electoratului.
În lumina acestor considerente, Kim respinge ideea unui tipar teoretic
occidental sau asiatic ce poate fi aplicat în analiza politicilor tuturor
preedinilor sud-coreeni, dar susine c politica sud-coreean a fost
dintotdeauna centrat pe figura liderului politic (2007, 4).
Stilul de conducere al preedinilor sud-coreeni se reflect pe deplin
i în politicile acestor privind ceremoniile comemorative. Odat cu
fondarea oficial a statului sud-coreean, în 1948, ceremoniile de stat i
srbtorile naionale au fost reglementate prin intermediul unor legi i
decrete prezideniale, în funcie de viziunea politic a administraiei aflate
la putere privind istoria naional. De partea cealalt a baricadei, a acelei
pri a societii civile ce are curajul s-i conteste proprii lideri i
msurile politice impuse de acetia, comemorrile cu puternice influene
amanice au devenit „o important form estetic a culturii protestului
politic în Coreea” (Kwon 2013, 164). Din numrul mare de exemple care
pun în lumin influena preedinilor sud-coreeni în articularea
calendarului naional comemorativ amintim de cel al primului preedinte
sud-coreean, Rhee Syngman (preedinte al Coreei de Sud în perioada
1948-1960), în mandatului cruia a fost promulgat Legea srbtorilor
naionale (nr. 53 din 1 octombrie 1949), dar i revenirea, prin legea nr. 4
din 25 septembrie 1948, la utilizarea calendarului tradiional coreean –
inclusiv pe documentele oficiale i cele private – cunoscut ca
dangi// (lit. „era lui Dangun”). Dac prin revenirea la calendarul
dangi Rhee urmrea tergerea urmelor sistemului colonialist nipon
(inclusiv a sistemului de numerotare i apelare a anilor având drept
criteriu domniile împrailor japonezi) i reafirmarea vechimii naiunii i
puritii identitii naionale, Park Chung-hee (1963-1979) – recunoscut
Iolanda PRODAN 92
pentru politica pragmatic mai ales în plan diplomatic - a abolit
calendarul dangi, demers pe care l-a compensat cu politica de glorificare a
regatelor Gogureyo (37 î.d.H- 668 d.H) i Silla (668-935).
Alturi de elementele prezentate mai sus, abordarea discursului
comemorativ prezidenial sud-coreean trebuie circumscris i dezbaterilor
privind particularitilor retoricii asiatice. Dei acest punct de plecare
este riscant prin plasarea discuiei în bine-cunoscuta dihotomie
Occident/Orient, opiunea pentru acesta este justificat de accentul pus în
cercetrile din acest domeniu pe importana identificrii unor elemente
care reflect anumite particulariti ce in de retoric i argumentare pe
continentul asiatic. Retorica asiatic a debutat ca disciplin universitar în
anii ’60, în SUA, sub impactul articolului scris de Robert T. Oliver (1909-
2000), în anul 1961, The Rhetorical Implications of Taoism, publicat în
Quarterly Journal of Speech. R. Oliver, considerat printele fondator al
studiilor i cercetrilor despre retorica asiatic, a inspirat opera unor
renumii cercettori precum Vernon Jensen, (Teaching East Asian
Rhetoric/1987, Values and Practices in Asian Argumentation/1992),
Mary Garrett (Classical Chinese Conception of Argumentation and
Persuasion/1993, Pathos Reconsidered from the Perspective of Classical
Chinese Rhetorical Theories/1993), Xing Lu (Rhetoric in Ancient China,
Fifth to Third Century B.C.E: A Comparison with Classical Greek
Rhetoric/1998), Lu Ming Mao (Reflective Encounters: Illustrating
Comparative Rhetoric/2004). Aceste studii, urmate, de-a lungul timpului,
de multe altele, încearc s surprind influenele unei mentaliti i
culturii specifice asupra artei oratorice. Dei la prima vedere multe din
aceste studii i cercetri pot fi citite prin grila (artificial) Aristotel versus
Confucius, ele încearc, de fapt, s evidenieze acele particulariti
culturale care imprim retoricii asiatice un profil cu diferit, i totui
complementar, modelului clasic, supranumit modelul retoric eurocentric.
Trebuie specificat c, sub umbrela generoas a conceptului de retoric
asiatic, se regsesc mai multe abordri care evideniaz particularitile
artei discursului în rile asiatice. Demersul de a analiza i de a face
critica unei retoricii asiatice din calitatea de cercetor occidental trebuie s
fie originat nu în cadre teoretice rigide, ci în buna cunoatere a culturii în
care un anumit discurs este produs i diseminat. Este punctul de vedere
susinut de R. Shuter (1999) pentru care „cultura i retorica sunt
inseparabile” (1999, 12), astfel încât se poate vorbi de existena unor
variate culturi retorice. Din acest punct de vedere, acelai Shuter (2011,
123) atrage atenia asupra contribuiei lui R. Oliver în stabilirea distincei
între retorica confucianist (centrat pe importana claritii în susinerea
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 93
unui punct de vedere) i cea taoist în care „vagul este o virtute, iar
argumentarea este lipsit de importan”. Particularitile discursului
asiatic, aa cum le inventariase chiar R. Oliver în anul 1971, în lucrarea
Communication and culture in ancient India and China (discurs articulat
pe armonie social, i nu pe divergen, pe importana producerii sale într-
un cadrul formal ce ine seama de ierarhia social i de vârst, i, prin
urmare, construit cu precdere prin apelul la analogii, exemple, referine
la autoritate) aveau s fie pe deplin fructificate în anii ’80 când s-a produs
o adevrat explozie a cercetrilor despre comunicarea intercultural care
relevau importana identificrii amprentei culturii asupra modului de
comunicare i managementului afacerilor. Contribuia lui R. Oliver la
studiile despre retorica asiatic este cu atât mai relevant pentru prezentul
studiu întrucât acesta a fcut parte, în calitate de consilier, din echipa
primului preedinte sud-coreean, Rhee Syngman, între anii 1943 i 1960.
Deseori numit „omul din spatele discursurilor preedintelui”, R.T. Oliver
i-a consolidat pe teren sud-coreean experiena de cercettor al retoricii
asiatice, publicând mai multe studii i cri despre Coreea de Sud, printre
care unele dedicate în exclusivitate lui Rhee Syngman i stilului su
oratoric (1954, 1962).
O alt contribuie remarcabil care merit a fi menionat este cea a
lui Vernon Jensen, primul dintre cercettorii occidentali care a încercat, în
ciuda criticilor aduse idealizrii unor particulariti ale filosofiei i
mentalitii asiatice, s identifice o coresponden între valorile asiatice i
preferina pentru un anumit tip de argumente i argumentare. Chiar dac
nu face referire la deosebirile lingvistice, Jensen (1992) subliniaz c
existena unor particulariti culturale comune rilor asiatice - ce ne pot
face s acceptm ideea unei retorici asiatice - nu ar trebui s genereze
necontientizarea faptului c aceste particulariti se materializeaz în
variaiuni care definesc în mod elocvent diferenele dintre stilul retoric al
japonezilor, chinezilor i coreenilor, de exemplu. Radiografia acestui set
de valori - de la complementarele yin/yang i armonia relaiilor construit
pe respectul pentru ierarhie i dorina de a-i pstra demnitatea ta i pe cea
a interlocutorului, pân la importana golirii minii de gânduri inutile i
oglindirea modestiei i a caracterului integru printr-un discurs adecvat,
fragmentat, nu întâmpltor, de momente de tcere - relev încercarea lui
Jensen de a aduce laolalt în conceptul de retoric asiatic, elemente
eseniale din budism, taoism i confucianism. Aceste valori care nu fac
decât s pun în lumin „dimensiunea uman a actului de argumentare”
(Jensen 1992, 158) se concretizeaz prin (i explic) preferina pentru
argumentul autoritii, analogie i exemplu. Demersul lui Jensen de a
Iolanda PRODAN 94
aduce în sprijinul ideii sale exemple selectate din studiile sinologului M.
Garrett despre stilul de argumentare chinez vizeaz anularea conotaiilor
negative în spaiul occidental a conceptelor de „retoric asiatic” i
“asianism” catalogate de unii cercettori occidentali reflectând „un stil cu
înflorituri, bombastic, cu efecte ritmice exagerate i ornamente figurative
excesive, acordând importan formei i nu coninutului” (1987, 138).
În ceea ce privete conturarea domeniului retoricii i argumentrii în
Coreea de Sud, momentul de cotitur l-a reprezentat traducerea în limba
coreean, în anul 1986, a coleciei de eseuri semnat de Chaïm Perelman,
Justice, Law, and Argument. Essays on Moral and Legal Reasoning
(1980). Cu toate acestea, i în prezent exist foarte multe divergene între
cercettorii sud-coreeni privind originea i sensul conceptului de retoric
(susa/ /), precum i istoria studiilor de retoric. Susa este un cuvânt
sino-coreean de origine japonez, care a început s fie folosit în perioada
de deschidere a peninsulei coreene (1876-1910), sub influena crii scrise
în 1879 de Kikuchi Dairoku, intitulat Retoric i fraze frumoase (Shuji
oyobi kabun /). Totui, cercettorii sud-coreeni nu au ajuns înc
la un consens privind diferitele sensuri i semnificaii ale conceptului susa
înainte de 1876, aa cum apare în textele clasice chinezeti (Jon 2010,
315-316). Yi (2000&2004, citat în Jon, 2010) consider c teoria
armoniei/consensului prin dezbatere – hwajaeng () – a clugrului
budist Wonhyo (617-686) reprezint un reper fundamental al istoriei
retoricii în peninsula coreean prin scopul pe care-l urmrea, acela ca
participanii la dezbatere s depeasc împreun (hoetong/ )
conflictele i dezacordurile. Perioada de deschidere a regatului coreean
ctre civilizaia occidental, premergtoare anexrii peninsulei la imperiul
japonez în 1910, a fost caracterizat de o explozie a discursurilor
(yeonseol//) i dezbaterilor (/), în care „protagonitii acordau
atenie special efectelor discursurilor i dezbaterilor asupra oamenilor,
fiind foarte interesai s învee despre puterea cuvintelor, cum s se
exprime i cum s comunice în faa oamenilor astfel încât s-i conving”
(Jon 2010, 325).
comemorativ sud-coreean
traducerea adecvat a conceptului de retoric se poate constitui, într-o
anumit msur, ca un punct de plecare în abordarea temei acestui studiu
legat de dificultile traducerii în limba român a unor concepte i
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 95
expresii frecvent folosite în discursurile comemorative prezideniale sud-
coreene. Provocrile traducerii discursului politic fac obiectul unei
generoase literaturi de specialitate din domeniul traductologiei, pe care M.
Bánhegyi (2014, 142) o împarte în ase categorii: rolurile profesionale i
politice ale traductorilor, traductorii în calitate de mediatori în situaii
de conflict politic, responsabilitile profesionale ale traductorilor i
strategiile aplicate de acetia, influena în actul de traducere a bagajului
istoric, social i cultural al traductorilor, manipularea în textele literare i
alte tipuri de texte, contientizarea critic-discursiv în traducere. Aceste
studii relev preocuparea cercettorilor din domeniul traductologiei, dar i
al analizei discursului politic de a gsi rspunsuri la întrebri care, cel
puin aparent, sun banal: cum definim un discurs politic? /ce înseamn a
traduce un discurs politic?/se poate vorbi de un set de reguli ce trebuie
aplicate în traducerea unui discurs politic?/ se poate sau nu atinge idealul
neutralitii în actul de traducere a unui discurs politic? .a.
Rspunsurile la aceste întrebri pot fi formulate în funcie de cum
privim traducerea, ca produs sau ca un proces complex. Dac în primul
caz, traducerea reprezint un text, un produs al actului de traducere, în cel
de al doilea caz, „traducerea este un proces care încearc s stabileasc
echivalen între dou texte exprimate în dou limbi diferite. Aceste
echivalene sunt, prin definiie, întotdeauna dependente de natura celor
dou texte, de obiectivul lor, de relaia dintre cele dou culturi implicate”
(Lederer, citat în Sárosi-Márdirosz 2014, 161). Mult mai sistemic în
abordarea acestor întrebri, Christina Schäffner (1997, 2004), un nume de
referin în domeniul traducerii discursului politic, pleac de definiia
conceptului de text politic pe care-l consider a fi „un termen vag”, dar
determinat din punct de vedere istoric i cultural, întrucât poate lua forme
variate de discursuri, în funcie de tematic, dar i de funciile pe care le
îndeplinete (1997, 119). Schäffner subliniaz c „discursul politic se
sprijin pe traducere; traducerea este, de fapt, o parte a dezvoltrii
discursului, o legtur între variate discursuri. […] Analiza discursului
politic leag comportamentul lingvistic de cel politic. Comportamentul
lingvistic poate reflecta pe deplin evidena unui comportament mediat,
adic mediat de traducere” (Schäffner 2004, 120). Actul de traducere, în
calitate de proces complex ce face legtura între textul-surs i textul-
int, între dou (sau mai multe) spaii culturale i lingvistice, relev un
set de funcii pe care Schäffner le numete strategice (2004, 144-145) i
care oglindesc foarte bine rolul traductorului de discurs politic, precum
i efectele asumrii de ctre acesta a unor anumite strategii lingvistice:
coerciia (controlul i selecia unor anumite tipuri de discursuri),
Iolanda PRODAN 96
rezisten, opoziie i protest fa de anumite practici de traducere de care
un traductor vrea s se dezic, disimularea (prin publicarea unor
traduceri lipsite de acuratee sau care privesc doar anumite pasaje din
discursul politic), legitimare i delegitimare (folosirea unor strategii de
traducere care vizeaz construirea unei imagini negative a celuilalt).
Alegerea unor anumite strategii de traducere reprezint un demers
cu impact semnificativ la nivelul discursului tradus, dar i la cel al
publicului-int. Astfel, anumite strategii folosite de traductorul unui
discurs politic – omisiuni, adugiri în corpul textului-int a notelor de
subsol, reorganizarea textului-int – pot duce, într-o anumit msur, nu
doar la alterarea textului-int, ci i la cea a sensului mesajului iniial din
textul-surs. Aceste strategii de traducere acioneaz ca nite filtre prin
care traductorul (re)interpreteaz mesajul din textul-surs i care
influeneaz inclusiv modul în care cititorii percep, prin intermediul
textului-int, mesajul despre un anumit subiect. Gestionarea impactului
strategiilor alese de traductor este cu atât mai dificil cu cât acesta
trebuie s traduc discursuri politice/comemorative dedicate unor
evenimente politice sau istorice dintr-un anumit spaiul cultural i
lingvistic mai puin familiar publicului cititor int. Pentru tema studiului
de fa, un reper fezabil este cel dat de Anna Trosborg (1997) care
propune conceptul de „text hibrid”, în calitate de rezultat al procesului de
traducere în care traductorul face un compromis între cultura-surs i
cultura-int. Exemplele prezentate i analizate mai jos întresc ideea c,
în eforturile de depire a supralicitatei problematici traductibil versus
intraductibil în limba coreean, traducerea discursului comemorativ
prezidenial sud-coreean în limba român st sub semnul asumrii de
ctre cercettorul-traductor a distanei lingvistice i culturale, a
construirii unui echilibru fragil între echivalena formal i cea dinamic,
a necesitii de a reflecta în textul-int complexitatea a ceea ce F.
Sharifian (2012, 2017) numete „conceptualizare cultural”. Oricât de
remarcabil ar fi competena lingvistic a unui traductor, când vorbim
despre actul de traducere a unor genuri speciale de discurs politic (precum
cel comemorativ) prezena unor provocri de ordin conceptual, gramatical
i cultural, reprezint o chestiune ce nu poate fi minimalizat. Ideal ar fi
ca aceste provocri s fie depite prin îndeplinirea standardelor de
acuratee în actul traducerii. În acest caz, textul-int nu ar reui s
transmit sensul i semnificaia mesajului din textul- surs, chiar dac
acestea din urm a fost tradus corect. În acest punct intervine rolul
salvator al analizei contextuale articulat nu doar pe înelegerea
specificului genului de discurs tradus, ci i a altor aspecte importante
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 97
precum contextul istoric în care discursul a fost produs i diseminat,
profilul discursiv al oratorului, specificul actului comemorativ .a. Având
ca punct de plecare aceste consideraii de ordin teoretic, în subseciunea
urmtoare sunt trecute în revist i analizate câteva din dificultile
întâmpinate în traducerea i analiza discursului comemorativ prezidenial
sud-coreean.
comemorative. În spaiul sud-coreean se folosesc dou forme de
exprimare a datelor comemorative: prin transcrierea numeric i metafore.
Trei dintre cele mai cunoscute exemple ale primei forme de exprimare –
în care evenimentul comemorat este concentrat într-un ir de cifre- sunt
3.1 (samiljeol), 6.25 (yukio) i 5.18 (oilbal). Dac se încearc obinerea
unei echivalene formale în limba român rezultatul este nesatisfctor
pentru mesajul din textul-int. Literalmente, samiljeol () înseamn
„trei-unu-zi“ (în funcie de context i de ideogramele alturate, jeol
însemn, printre altele, zi, anotimp, perioad, comemorare). În traducere
corect, contextual, samiljeol înseamn „1 martie“, mai precis, ziua de 1
martie 1919, când se marcheaz Micarea pentru Independen (Dongnip
Undong//), când, în plin dominaie colonial a imperiului
nipon, treizeci i trei de activiti coreeni au dat citire Declaraiei pentru
Independen, în parcul Tapgol, din centrul Seoul-ului. Samiljeol
reprezint unul dintre cele mai importante momente din istoria peninsulei
coreene i una din temele predilecte în discursurile prezideniale
comemorative sud-coreene, o surs permanent pentru preedinii sud-
coreeni (dar i liderii nord-coreeni) în revendicarea legitimitii politice.
Yukio (în traducere literal, „ase-doi-cinci”) reprezint data izbucnirii
Rzboiului Coreean, la 25 iunie 1950, iar oilbal („cinci-unu-opt”) face
referire la 18 mai 1980, ziua declanrii Revoltei din Gwangju împotriva
dictaturii militare a preedintelui Chun Doo-hwan. Simbolistica acestei
forme minimaliste de exprimare a momentelor cruciale din istoria
naional poate fi interpretat pe linia teoriei despre comemorrile
numerice a lui Y. Zerubavel (2014). Pentru acesta, „numrul este o cheie
mnemonic sau o referin codificat a trecutului, care are rolul de a
evoca actului de reamintire a unui grup particular de persoane”
(Zerubavel 2014, 5-6). Datele comemorative sunt construite pe „numere
iconice” ce „pun în lumin grupul i implic tergerea identitilor
individuale a celor ce-l constituie” (Zerubavel 2014, 6-7).
Metaforele, cea de a doua form de redare a datelor comemorative
sud-coreene, reprezint i ele o adevrat provocare pentru traductor. În
Iolanda PRODAN 98
lipsa unor informaii suplimentare de natur etimologic, dar i istoric,
zile comemorative precum gwangbokjeol i gaecheonjeol, chiar dac sunt
traduse în mod curent, atât în articolele tiinifice cât i în pres, ca Ziua
Eliberrii Naionale i, respectiv, Ziua Fondrii Naiunii, nu transmit
publicului cititor-int semnificaia acestora pentru peninsula coreean, în
ciuda faptului c înc sunt disputate de cele dou state coreene.
Gwangbokjeol (() i gaecheonjeol (/), comemorate la
15 august, respectiv la 3 octombrie, reprezint, alturi de samiljeol cele
mai importante date din calendarul comemorativ sud-coreean i temele
centrale în jurul crora este construit discursiv identitatea naional sud-
coreean. Sensul literal al gwangbokjeol este dat de transcrierea în
ideograme chinezeti: „ziua restaurrii luminii”. Îns, semnificaia acestei
zile este dat de plasarea ei în context istoric. Perioada în care peninsula
coreean a fost colonizat i anexat la imperiul nipon este cunoscut ca
„epoca întunericului“ (amhukki//). La prima vedere, „ziua
restaurrii luminii” reflect cel mai bine încheierea unei perioade tragice
din istoria peninsulei coreene. Îns, dincolo de detaliile interesante legate
de traducerea i interpretarea acestei zile comemorative, gsim elemente
ce construiesc tabloul dinamic al politicii comemorative din peninsula
coreean, imediat dup sfâritul celui de-al doilea rzboi mondial. Data de
15 august 1945, dup cum subliniaz Shin Ju-baek (2005, 51) este
rememorat i comemorat diferit în Japonia, China i cele dou state
coreene: „Coreea de Sud îi amintete de 15 august în temeni de
înfrângere, eliberare i restauraie, în timp ce Coreea de Nord îi
amintete de acest eveniment ca pe o victorie i eliberare, Japonia -ca
sfâritul rzboiului i o înfrângere, China-ca pe o victorie i eliberare, iar
Taiwanul ca pe sfâritul rzboiului i restauraie”. Pân la proclamarea
oficial a celor dou state coreene, în 1948, ziua de 15 august fusese
comemorat ca Ziua Eliberrii Naionale. Îns, dup 1949, în Sud a rmas
în memoria colectiv ca Ziua Independenei (este vorba de independena
de imperiul colonialist japonez), în timp ce în Nordul comunist a fost
numit Ziua Memorial a Eliberrii Naionale. Controversele legate de
denumirea zilei comemorative de 15 august 1945 în peninsula coreean
reflect tensiuni i divergene în poziionarea fa de interpretarea acesteia
în termeni care pun în lumin sau în umbr – în funcie de contextul
politic i istoric care a dus la articularea unui anumit tip de discurs politic
despre acest moment- figura eliberatorului (Shin 2005): astfel, dac
pentru coreenii din nordul peninsulei, armata sovietic fusese cea care
le-a adus eliberarea de sub colonialitii japonezi, pentru cei din Seoulul
aflat sub controlul forelor militare americane, acestea le-au redat
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 99
libertatea. Mai mult, arat Shin (2005, 76), sud-coreeni prefer
„restauraie“ (în ciuda faptului c dup 1945, peninsula coreean nu a
revenit la statutul de regat avut înainte de anexarea la imperiul nipon, în
anul 1910), întrucât asociaz „eliberare“ cu ideologia comunist a statului
nord-coreean.
într-un instrument de legitimare a puterii politice. Traducerea literal a
transcrierii în ideograme chinezeti înseamn „ziua când cerurile s-au
deschis” i face referire la mitul fondrii primei formaiuni statale coreene
(Gojoseon) în anul 2333 î.d.H. de ctre Regele Dangun, trimis din cer.
Gaecheonjeol a constituit una dintre comemorrile preferate ale
preedinilor Park Chung-hee (1963-1979) i Chun Doo-hwan (1980-
1988). Cei doi preedini, ambii ajuni la putere în urma unor lovituri
militare, au folosit mitul lui Dangun i comemorarea gaecheonjeol ca
instrumente principale în articularea discursiv a identitii naionale sud-
coreene, vizând în principal construirea imaginii unei naiunii pure din
punct de vedere etnic (danil minjok/ / ), realizat prin
voina divinitilor (paedal minjok/ -lit. “naiune trimis”). Mai
mult, aa cum s-a menionat mai sus, Rhee Syngman (1948-1960) a
reinstituit prin legea 4 din 25 septembrie 1948 utilizarea calendarului
tradiional coreean dangi // (lit. „era lui Dangun”).
O alt categorie de dificulti în traducerea i analiza discursului
comemorativ prezidenial sud-coreean se refer la anumite concepte
folosite într-o anumit perioad istoric, de anumii preedini. Pentru
prezentul studiu am ales dou dintre cele mai controversate concepte
kwago cheongsam i eolpareun yoksa insik care trebuie abordate în
strâns legtur cu problema istoriei (yoksa munje//) analizat
mai sus prin referire la perspectiva lui Saito Hiro (2014, 2017). Kwago
cheongsan (-) reprezint unul dintre conceptele-cheie în
discursurile prezideniale despre istoria naional care pun în dificultate
traductorul. Dificultatea este dat nu de primul cuvânt (kwago/trecut), ci
de cel de al doilea, cheongsan () care este compus prin alturarea a
dou ideograme, cheong (pur, curat, limpede) i san (a contabiliza, a
numra, a lichida). Traducerea cea mai facil ar fi „soluionarea
problemelor din trecut”, „a încheia socotelile cu trecutul”, îns, nu exist
un consens între cercettori, occidentali i sud-coreeni, privind sensul
acestui concept. Frecvent folosit la sfâritul anilor ’90, imediat dup
cderea dictaturilor militare, kwago cheongsan nu poate fi îneles în
absena referirilor la politicile comemorative ale preedintelui Kim Young
Iolanda PRODAN 100
Sam (1993-1998) pentru care orice cldire din Coreea de Sud care avea
legtur cu colonialismul japonez trebuia demolat sau politicile din
timpul mandatului lui Roh Moon-hyo (2003-2008) prin implementarea
crora a fost concretizat un sistem riguros de identificare i demascare a
sud-coreenilor care au colaborat cu autoritile imperialiste nipone. Pe de
alt parte, unii cercettori occidentali atrag atenia c exist riscul ca
kwago cheongsan s fie folosit în cosmetizarea propriilor greeli istorice-
în acest sens, conceptul semnificând „lichidare/epurarea trecutului
naional”. Traducând kwago cheongsan în limba englez ca „soluionarea
problemelor din trecut”, Ahn Byung-ook (2002, 8) subliniaz c acest
concept „este una din problemele majore ale societii coreene moderne.
[Conceptul-n.n] înseamn a corecta i elimina greelile din trecut.
Obiectivele sale vizeaz descoperirea adevrurilor ascunse sau
distorsionate în arhivele din trecut, scoaterea la lumin a nedreptilor
istorice, rememorarea lor la nivel social i înscrierea lor în istorie”. Ahn
(2002, 9) surprinde foarte bine cele trei forme concrete prin care acest
concept s-a articulat de-a lungul timpului la nivel socio-politic: eliminarea
elementelor regimului colonial japonez, investigarea masacrelor din
timpul rzboiului coreean (1950-1953), judecarea, pedepsirea crimelor i
actelor de violare a drepturilor omului comise în timpul micrii de
democratizare (Revolta din Gwangju, 1980). Dezbaterile despre kwago
cheongsan reflect, în fapt, tensiunile permanente din spaiul sud-coreean
între memoria oficial i cea neoficial, între dorina de desprindere de
trecut sau de reevaluare a sa, concomitent cu tragerea la rspundere a
celor dovedii ca fiind colaboratori cu regimul colonial nipon.
Un alt concept care ridic dificulti de traducere i interpretare este
eolpareun yoksa insik (/). Traducerea literal a
transcrierii în ideograme chinezeti este “perceperea/contientizarea/îne-
legerea corect a istoriei“. A reprezentat conceptul dominant în
discursurile comemorative susinute în fiecare an, la 15 august, cu prilejul
marcrii Zilei Eliberrii Naionale, de ctre fotii preedini Lee Myung-
bak (2008-2013) i Park Geun-hye (2013-2017). Dac pe timpul
mandatelor celor doi preedini menionai invocarea conceptului
ascundea, într-o form discursiv, presiunile autoritilor sud-coreene pe
lâng cele nipone pentru ca acestea din urm sa-i cear scuze oficiale
pentru colonizarea peninsulei coreene (1910-1945), în prezent, conceptul
este frecvent folosit de reprezentanii ministerului de externe sud-coreean
pentru a sanciona acele luri de poziie ale autoritilor de la Tky
considerate oficialii sud-coreeni ca fiind derapaje de la „înelegerea
corect a istoriei“. Transpus în contextul tensionat al relaiilor nipono-
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 101
sud-coreene, eolpareun yoksa insik nu trimite la „a înelege” istoria ci,
mai degrab, la a recunoate un trecut dureros atât pentru japonezi cât i
pentru sud-coreeni. Înseamn, în ultim instan, continuarea discursului
despre trecut prin prisma cuplului antagonic agresor (kahaeja//)/
victim (pihaeja/ /). Exist multe voci din mediul academic
sud-coreean care critic meninerea discursului de auto-victimizare. Dei
acesta nu presupune negarea traumelor suferite de-a lungul istoriei,
supralicitarea lui obsesiv nu face decât s mute atenia pe neputina celui
care a suferit o nedreptate din partea unui agresor, chiar dac statutul de
victim este mai respectabil decât cel de agent al unui abuz (Todorov
2003, 142).
Exemplele analizate în acest studiu reflect, dincolo de problematica
traducerii discursului politic, posibile rspunsuri la întrebarea cum ne
raportm la istorie i trecut? Una dintre cele mai elocvente contribuii în
acest sens îi aparine lui Tzvetan Todorov (2003) pentru care readucerea la
via a trecutului în prezent presupune trei etape: stabilirea faptelor,
atribuirea de semnificaii i aplicarea concret (folosirea) trecutului în
prezent. Conceptul de adevr este nucleu dur al primelor dou etape, dar,
subliniaz Todorov, acesta are înelesuri diferite:
„În stabilirea faptelor, folosim «adevr» cu sensul de echivalen sau
coresponden între ceea ce susinem i ceea ce s-a întâmplat.[…] Dar în
judecarea unei opere a istoriei, folosim «adevr» pentru a semnifica
puterea care relev înelesul ascuns al unui eveniment istoric.[…] În mod
evident, cele dou forme de adevr nu sunt opuse, ci complementare“
(2003, 122).
controversate din discursul comemorativ prezidenial sud-coreean este i
distincia pe care Todorov o face între a înelege i a judeca un fapt istoric:
„A face o judecat presupune a trage o linie între subiectul care judec i
obiectul care este judecat; asta în timp ce a înelege implic recunoaterea
umanitii noastre comune. Aceste dou tipuri de acte mentale nu aparin
aceluiai câmp. Ce cutm s înelegem sunt fiinele umane, capabile de o
varietate mare de aciuni; ce cutm s judecm sunt acte specifice fcute
în anumite perioade de timp i anumite locuri” (2003, 124-125).
Iolanda PRODAN 102
Aceast poziie este regsit i în comemorrile i discursurile
comemorative cosmopolitane în care victima unei traume istorice judec
nedreptatea ce i s-a fcut prin raportarea la umanitatea din cellalt, prin
încercarea de a-i înelege predispoziia (uman) de a grei. Nu putem evita
folosirea trecutului ca instrument de legitimare a prezentului i, din acest
punct de vedere, Todorov numete discursul comemorativ nu o form de
cutare a adevrului istoric, ci mai degrab „o chestiune, ce ine parial de
circumstane pragmatice“ (2003, 132). Perspectiva lui Todorov se aplic
i modelului tensionat nipono-sud-coreean de abordare a trecutului:
„Discursul comemorrii nu este deloc obiectiv. În timp ce istoria face
trecutul mai complicat, comemorarea îl face mai simplu, întrucât caut
adesea s ne pun la dispoziie eroi de venerat sau dumani de detestat“
(2003, 133).
Variatele interpretri ale aceluiai moment din istorie se explic prin
faptul c actul de aducere a aminte a trecutului nu este unul neutru. El
trebuie s fie îneles prin raportarea la contextul social, cultural i istoric
în care are loc, dar i la poziia pe care o avem în momentul în care ne
amintim. Cel care susine un discurs comemorativ „reflect asupra
semnificaiei unui anumit eveniment istoric în numele unei instituii (pe
care o reprezint-n.n) consolidând identitatea de grup i reafirmând
valorile i normele grupului“ (Achugar 2008, 171). Îns, anumite
evenimente istorice genereaz tensiuni i divergene în plan diplomatic
(cum este cazul perioadei colonizrii peninsulei coreene de ctre imperiul
nipon) tocmai pentru c nu se face diferena între ce s-a întâmplat i ceea
ce se spune despre ce s-a întâmplat, subliniaz Achugar (2008, 11). Astfel
construcia trecutului devine un produs al compromisului între faptele
istorice i naraiunile/discursurile despre acestea, pentru c „accesm
trecutul prin limbaj“ (Achugar 2008, 18). A-i aminti de trecut devine,
astfel, un act de „rememorare discursiv“ (L. Bietti, 2011), întrucât
faptele istorice nu se pot releva prin simpla lor existen, ci trebuie
construite discursiv (Mininni et al. 2012, 34). Interpretarea istoriei
naionale prin intermediul ceremoniilor comemorative i a discursului
comemorativ reprezint un reper esenial al construciei identitii
naionale care, asemenea memoriei colective, nu este o entitate fix,
definit pentru totdeauna, ci este fluid, contestat, în permanent
redefinire. Pe de alt parte, prin permanenta interpretare contextual-
politic exist un risc al manipulrii identitii istorice fie prin glorificrii
trecutului fie prin trivializarea sa (Mininni et al. 2012, 38-39).
În ultim instan, problematica construciei discursive a istoriei
face trimitere la etica memoriei (Paul Ricoeur) din perspectiva creia
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 103
actul de aducere aminte reprezint un exerciiu dificil, dar nu imposibil,
„de a spune altfel” atât experienele istorice traumatizante pentru a evita
repetarea lor în viitor, cât i momentele glorioase, pentru a nu le trivializa
i comodifica.
ACHUGAR, Mariana. 2008. What We Remember. The construction of memory
in military discourse. Amsterdam, Philadelphia: John Benjamins
Publishing Company.
AHN, Byung-ook. 2002. „The Significance of Settling the Past in Modern
Korean History”. Korea Journal 42(3): 7-17.
BÁNHEGYI, Mátyás. 2014. „Translation and Political Discourse”. Acta
Universitatis Sapientiae, Philologica 6 (2):139-158.
BIETTI, Lucas M. 2011. „The commemoration of March 24th, 1976.
Understanding the exceptionality of the present political discourse about
the «Dirty War» in Argentina”. Journal of Language and Politics 10 (3):
347-371.
Bloomington: Indiana University Press.
Legitimacy in a Confucian Polity”. The American Journal of Comparative
Law 57(1): 135-203.
JENSEN, J. Vernon. 1987. „Teaching East Asian Rhetoric”. Rhetoric Society
Quarterly 17(2): 135-149.
JENSEN, J. Vernon. 1992. „Values and Practices in Asian Argumentation”.
Argumentation and Advocacy 28 (4):153-166.
JON, Sun-gi. 2010. „Towards a Rhetoric of Communication, with Special
Reference to the History of Korean Rhetoric”. Rhetorica XXVIII (3):
313-239.
Building. Norwalk & Connecticut: East Bridge.
KIM, Mi-kyoung, SCHWARTZ, Barry. 2010. Northeast’s Asia Difficult Past:
Essays in Collective Memory. Basingstoke, GB: Palgrave Macmillan.
KWON, Heonik. 2013. „Legacies of the Korean War: Transforming ancestral
rituals in South Korea”. Memory Studies 6(2): 161–173.
LEVY, Daniel, SZNAIDER, Natan. 2006. The Holocaust and Memory in the
Global Age. Philadelphia: Temple University Press.
LEVY, Daniel, SZNAIDER, Natan. 2010. Human Rights and Memory.
University Park, PA: Penn State Press.
Iolanda PRODAN 104
LEW, Seok-Choon, CHOI, Woo-Young i WANG, Hye Suk. 2011. „Confucian
Ethics and the Spirit of Capitalism in Korea: The Significance of Filial
Piety”. Journal of East Asian Studies 11: 171-196.
MININNI, Giuseppe, MANUTI, Amelia i CURIGLIANO, Graziana. 2012.
„Commemorative acts as discursive resources of historical identity”.
Culture & Psychology 19(1) 33–59.
MOON, Seung-gyu. 1974. „Ancestor Worship in Korea: Tradition and
Transition”. Journal of Comparative Family Studies 5(2): 71-87.
OLIVER, Robert. T. 1954. Syngman Rhee: The man behind the myth. New
York: Dodd Mead
OLIVER, Robert.T. 1962. „Syngman Rhee: A Case Study in Transnational
Oratory”. The Quarterly Journal of Speech XLVIII (2):115-127.
PARK, Chong-Min, SHIN, Doh Chull. 2004. „Do Asian Values Deter Popular
Support for Democracy? The Case of South Korea”. Asian Barometer 26.
Taipei: National Taiwan University /Academia Sinica.
PYE, Lucian W. 1985. Asian Power and Politics: The Cultural Dimension of
Authority. Cambridge, Mass.: Belknap Press.
REISIGL, Martin. 2017. „The semiotics of political commemoration”. În The
Routledge Handbook of Language and Politics, editat de R. Wodak i B.
Forchtner, 368-383. Oxon &New York: Routledge.
SAITO, Hiro, WANG, Yoko WANG. 2014. „Competing Logics of
Commemoration: Cosmopolitanism and Nationalism in East Asia’s
History Problem”. Sociological Perspectives 57(2):167– 185.
SAITO, Hiro. 2017. The History Problem. The Politics of War Commemoration
in East Asia. Honolulu: University of Hawai‘i Press.
SÁROSI-MÁRDIROSZ, Krisztina. 2014. „Problems Related to the Translation of
Political Texts”. Acta Universitatis Sapientiae, Philologica 6 (2): 159-180.
SCHÄFFNER, Christina. 1997. „Strategies of Translating Political Texts”. În
Text Typology and Translation, editat de Anna Trosborg, 119-143.
Amsterdam Philadelphia: John Benjamins.
of view of Translation Studies”. Journal of Language and Politics
3(1):117-150.
Remembering World War Two across East and Southeast Asia”. History
Compass 13 (11): 560–577.
SHARIFIAN, Farzad. 2012. „Linguistic Theory and Cultural
Conceptualisations”. Journal of Language, Culture, and Translation 1(3):
93-110.
Springer Nature.
SHUTER, Robert. 1999. „The Cultures of Rhetoric”. În Rhetoric in intercultural
contexts: International and Intercultural Communication XXII, editat de
A. Gonzalez i D. Tanno, 11-18. California: Sage Publications.
Memoria discursiv: dificulti în traducerea i analiza discursului… 105
SHUTER, Robert. 2011. „Robert T. Oliver: Trailblazer in Intercultural
Communication”. China Media Research, 7(2): 21-126.
SOH, Sarah. 2008. The Comfort Women. Sexual Violence and Postcolonial
Memory in Korea and Japan, Chicago: The University of Chicago Press.
TODOROV, Tzvetan. 2003. Hope and Memory. Lessons from the Twentieth
Century. Princeton, New Jersey: Princeton University Press.
TROSBORG, Anna Trosborg. 1997. „Translating Hybrid Political Texts”. În
Text Typology and Translation, editat de Anna Trosborg, 145-159.
Amsterdam Philadelphia: John Benjamins.
ZERUBAVEL, Yael. 2014. „«Numerical Commemoration» and the Challenges