Embed Size (px)
DESCRIPTION
Revista de arte si culturi
Citation preview
Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative
nr. 4februarie 2010
email >>> [email protected] >>> http://www.alvintech.ro
programming | artificial intelligence | cognitive technologies
web development | SEO | language processing solutionspersonalized software solutions | software architecture
Securitatea sistemelor | Security Advisory | Analiza Software
Server Management | Software (Re)design | logic enginesDatabase (re)design | statistics | Key Optimizations
...
Linux | data recovery | graphics programming
natural solutions through artificial intelligence
Zilele trecute cineva m-a întrebat de o idee de cadou, un e-book. Am spus că nu îl recomand. Am propus însă achziţia unei cărţi
reale, cu pagini frumos colorate, cu hard-cover, cu imagini deosebite. Ca om al căr-ţii, trebuie să recunosc că sunt împotriva lecturii pe suport electronic, este un mediu nepotrivit prin care materialitatea unei cărţi se pierde. Actul de a citi nu mai este acelaşi, semnificaţia lui se reduce la un simplu ecran, baterie sau alimentaţie la curent, întorsul paginii se face prin scrol-ling, în loc de foşnetul hârtiei auzi click-uri, căutarea unui capitol o faci accesând link-uri. Unde mai este plăcerea de a te plimba prin librării, de a cumpăra o carte şi a-i rezerva mândru un loc pe raftu-rile bibliotecii?
Se pare că suntem martorii unei schimbări de paradigmă culturală, schimbarea obiceiurilor de lectură, faptul că se citeşte din ce în ce mai puţină informaţie tipărită şi din ce în ce mai multă informaţie online. Acest lucru poate fi considerat un factor important ce condu-ce la moartea tiparului şi a dificultăţii de supravieţuire a editurilor, bibliotecilor, publicaţiilor pe hârtie. Internetul, viitorul informaţiei di-gitale, nu este neapărat văzut ca evoluţie din acest punct de vedere, ci ca o întoarcere în timp. Această tehnologie cu forme uimitoare se întoarce de fapt la forme vechi de deprinderi umane. Cartea electro-nică seamănă cu acea tăbliţă de lut care a fost reinventată în vre-mea noastră, scrolling-ul imită pergamentul şi modul de înfăşurare sau deschidere ce îţi permitea să citeşti informaţia iar link-urile sunt acele note de subsol, referinţele care îţi arată observaţiile, scurte însemnări, adnotări ale unui text de orice natură.
Cu toate astea, a citi o carte folosind mediul real sau virtual ţine de preferinţele fiecăruia. Chiar dacă unii cititori preferă avantajele e-reader-ului, faptul că este compact şi poate la fel de uşor precum o carte, căutarea facilă a pasajelor sau citatelor de care cineva este interesat, existenţa comunităţilor de specialitate care oferă sugestii privind apariţia altor volume, altor autori, altor subiecte, cu siguran-ţă va exista acel public care preferă doar cartea tipărită.
Andra Simina Tureac
carte tipărită sau carte virtuală?
CuprinsEditorial
Carte tipărită sau carte virtuală?................3Literatură
Şoareci şi oameni......................................4Turnul sinucigaşilor....... ............................5 Şarpe şi cercel...........................................6
FotografieUnde încep poveştile................................7
TeatruIn memoriam..........................................12
ArhitecturaBucureşti, „oraş provincie”, mahala, metropolă improvizată...........................14
MuzicaThe Cure - scurtă poveste..........................16
EvenimentOraşul citeşte.........................................20
Artizanat hand-madeHandmade, Artã alternativã, pasiunesau aspect financiar?...............................22
GalerieFotografie - Cristina Ivan ........................24
CulturiŢările nordice.........................................44
Artă contemporanăAtelier 35, spaţiu al artei contemporane. 46
CinematografieO iubire fără sfârşit.................................48Baraka....................................................49
Youth in ActionClubul D.E.T. ..........................................50
Redacţia nu-şi asumă răspunderea asupra conţinutului articolelor publicate, semnatarii acestora fiind unicii răspunzători pentru cele afirmate.
Echipa editorialăRedactor şef Andra Simina Tureac
Layout designerAlexandru-Florin Vintiloiu
Imagine copertăCristina Ivan
RedactoriIoana Bogdana Radu
[email protected] Alexandru Boldea
[email protected] Stanca
[email protected] Lucia Ion
[email protected] Vlădescu
teodora.vlă[email protected] Galea
[email protected] Niculae
[email protected] Gurău
[email protected] Diaconu
[email protected] Shoza
[email protected] Kettler
[email protected] Mihai
edit
oria
l
3
Un roman al singurătăţii şi al speranţei, un roman al Marii
Depresii din Statele Unite care-l face, în contextul actual, atât de interesant. Laureat al Premiului Nobel în 1962, Steinbeck sur-prinde, în romanul său, destinele emoţionante a doi oameni a căror unică avere consta în prietenia lor şi un vis greu de realizat pe care l-au făurit împreună.
Conflictul social este ignorat, însă accentul cade pe cama-
raderia care rezistă ca unică bari-eră în calea singurătăţii, în ciuda faptului că partenerii se aseamănă extrem de puţin iar mediul în care se află este unul ostil. Steinbeck ne vorbeste despre visul realiză-rii, al universului propriu, acela de a stăpâni un petic de pământ, de a avea propria casă, de a încheia cu munca de colo-colo şi de a te statornici într-un loc pe care sa-l construieşti după bunul tău plac.
„Şoareci şi oameni” trateaza tema rasismului, însă nu foarte
pregnant, sucind-o şi relevându-ne-o prin ochii unui negru care
are un uni-vers nu-
mai al s ă u
în care nu-i primeş-te pe albi, ca unic răspuns la ostilita-tea acestora.
Universul ro-manului este
dominat de mas-culinitate, femeia fiind întruchiparea relaţiei carnale şi a forţei capabile să distrugă orice, dar mai ales visul celor doi prieteni. Miso-ginismul autorului este evident, dar se poriveste perfect în construirea acelei lumi austere, spar-tane, prin excelenţă masculine.
Planurile măre-ţe nu valorează mai mult
decât un şoarece lesne de stri-vit în urma unor circumstanţe în aparenţă aleatorii, dar guvernate de senzaţii, de biologic, net mai puternice şi trecând dincolo de raţionalitatea şi convingerea omu-lui. Iar unde raţionalitatea dă greş, biologicul trebuie acceptat de la sine, el existând, fie că-l admitem sau nu. Izul de amoralitate stre-curat de catre autor este evident, insa, de asemenea, este greu de condamnat, argumentele fiind implacabile…
Existenţa nu este nici morală, nici amorală, ea pur şi sim-
plu există şi, trecând de jocurile de cuvinte, nu se poate să nu ad-
erăm la idee, perfect simbolizată
de Slim, cel care se limi-tează la ceea ce există, fără frus-trări, fără vise irealizabile, într-un prezent pe care-l acceptă în tota-litatea sa. Este un roman contro-lat de un simţ al realităţii ieşit din comun, cu descrieri condensate şi sugestive, fără vorbe de prisos şi, pentru a forţa o figură de stil, afirm că, citindu-l, am avut impre-sia unui roman tăiat cu barda într-o încercare, nicidecum nereuşită, de a întruchipa strictul necesar.
Lectură plăcută!
Andrei Stanca
literatura
Şoareci- şi -oameni
4
„It’s a Long Way down” de peTurnul SinucigaşilorPe Nick Hornby îl cunoaştem
cel mai bine ca autorul cărţii High Fidelity, care a fost ecranizată în 2000. El a predat o vreme litera-tura engleză la Cambridge, iar din 1992 s-a dedicat exclusiv scrisului. Cei care s-au rezumat doar să vadă filmul High Fidelity nu ştiu, însă, că romanele lui Nick Hornby sunt scrise într-un stil captivant, iar dacă ai apucat să întorci câteva pagini ale uneia dintre cărţile sale să vezi despre ce este vorba, rişti să n-o mai laşi din mână.
Turnul Sinucigaşilor, „A Long Way Down” în original, este
cel de-al patrulea roman al auto-rului, apărut în 2005. Traducerea în limba română a fost publicată în 2006 la editura Humanitas, în colecţia Raftul Denisei. Deşi tema sinuciderii, ca şi modelul persona-jelor fără o ţintă în viaţă, reprezintă ceva comun în literatura contem-porană, Hornby reuşeşte să abor-deze acest subiect într-o manieră nonconformistă şi plină de umor. Cele patru personaje, Martin, Mau-reen, Jess şi JJ se întâlnesc în noap-tea de anul nou pe acoperişul unei clădiri înalte din Londra, Turnul Si-nucigaşilor, locul preferat al celor care voiau să-şi pună capăt zilelor. Total diferiţi unul de altul, atât ca mentalitate cât şi în ceea ce priveş-te viaţa pe care o trăiesc, cei patru încearcă să se ajute reciproc pen-tru a depăşi problemele cu care se confruntă. Împreună decid să amâ-ne sinuciderea pentru data de 14 februarie, iar până atunci să se mai întâlnească pentru a se susţine mo-ral. Un fost prezentator de televizi-
une al unui matinal de succes, o mamă singu-ră care nu face altceva decât să-şi îngrijească fiul bolnav, o adoles-centă care se droghea-ză şi are probleme în familie şi un American, fost membru al unei trupe rock nu pot avea nimic în comun la pri-ma vedere. Dar de sus, de pe Turnul Sinuciga-şilor, lucrurile se văd altfel...
Romanul este scris din patru perspecti-
ve. Fiecare personaj din cele pa-tru, povesteşte din punctul său de vedere câte o parte a acţiunii. In-tervenţiile sunt scurte, 5-6 pagini, şi alternează pe tot parcursul cărţii. Astfel devine foarte clar că Hor-nby construieşte patru personaje complexe, fiecare având un stil şi un limbaj propriu. Jess înjură oda-tă la două fraze şi vorbeşte argotic, JJ foloseşte frecvent termeni ame-ricani, Martin preferă frazele lungi şi încearcă să vorbească elevat şi subtil, iar Maureen are un limbaj clar, cu fraze scurte şi la obiect.
Schimbarea perspectivelor este o tehnică prezentă frecvent în
cinematografie, se regăseşte în fil-mele româneşti „Occident” în regia lui Cristian Mungiu şi „E pericoloso sporgersi” în regia lui Nae Caranfil. În literatură, însă, această tehnică este mai dificil de folosit. Fragmen-tele se completează şi uneori se în-trepătrund, nu este uşor pentru un scriitor să aibă un alt stil la fiecare
6 pagini, iar rezultatul lui Hornby este de excepţie.
Părerile criticilor au fost poziti-ve în cea mai mare parte. Ro-
manul este în curs de ecranizare, iar filmul este preconizat să apară în 2011. Scenaristul este DeVin-centis, acelaşi ca în cazul filmului High Fidelity, iar drepturile pentru ecranizare au fost cumpărate de Johnny Depp. Dar este un roman care trebuie citit înainte de a vedea filmul, în mare parte pentru că sa-voarea sa va fi cu mult redusă de o ecranizare. Este o carte uşor de parcurs şi mai ales tonică, revigo-rantă, cu o capacitate grozavă de a crea bună-dispoziţie, care vorbeşte despre sinucidere prezentând viaţa într-o notă optimist.
Ruxandra Diaconu liter
atu
ra
5
Premiul Akutagawa este cea mai importantă distincţie din
literatura japoneză actuală. El se acorda bianual, începând încă din 1935 şi se axează pe promo-varea artiştilor în ascensiune.
Pe scurt, câteva din lucrurile de apreciat la întregul complex
carte-scriitor în cazul lui Hitomi Kanehara şi „Hebi ni Piasu” sunt vârsta la care a publicat cartea, şi anume 19 ani, primirea premiului Akutagawa, a premiului Subaru şi recenziile lui Ryu Murakami
Dacă ai face un cocktail cu minimal, new-wave, gene-
raţia X , violenţă, sex, şi infanti-litate, ai pune nişte gheaţă şi ai amesteca, ai obţine cartea „Şarpe şi cercel” în format lichid.
Îmi e destul de greu să fiu obiec-tivă cu detaliile acestei cărţi. Am
intrat în posesia ei, printr-un ca-dou, pentru că, se pare, avem lu-cruri în comun. După ce am citit-o, mi-am dat însă seama că iarăşi oamenii se opresc la aspect. Mă tem că nu cerceii şi pierce-uri-le, nici măcar sexul sau violenţa nu sunt teme ale roma-n u l u i .
Cu siguranţă astfel de elemente sunt presărate în fiecare capitol, sub fiecare paragraf, între fiecare alte cuvinte, dar „Şarpe şi cercel”, departe de a fi despre vreun şar-pe sau despre acel cercel, este o sculptură neomodernistă a sufle-tului. Nu spun, nu există o formă generală pentru suflet, dar în acest caz particular, el poate fi sculptat şi în el să se regăsească o groază de tineri nu atât din Japonia cât de peste tot din lume, tineri dintr-un anumit mediu, un anumit context social, care nu ţine nicidecum de o ţară.
Se simte o afecţiune „de la sine”, de „bun simt” în spatele
limbajului şi a tot ce ţine nu de automutilare sau automodelare ci de exprimarea gustului şi gândirii într-un mod poate prea deschis pentru a putea fi apreciat la sca-
ră largă.
Pentru scriitoare, metalul nu e metal, cum nici acul nu e ac, şi cum cerneala nu e cerneală. Sau cel puţin aşa am perceput-o eu. Şi nu o recomand ca pe un „role-model” , dar mie mi-a plăcut.
Personajul principal este Lui, o tânără cu o frumuseţe vulga-
ră, care trăieşte în paralel cu două personaje masculine, simboluri ale propriilor ei contradicţii inte-rioare, care deşi opuse, coexistă. Cartea este scurtă, foarte uşor de citit şi fascinantă în felul ei.
O declaraţie reprezentativă pentru raportul dintre scrii-
toare şi personajul din prim-plan este chiar afirmaţia lui Hitomi Kanehara: „Aş zice că romanul este asemenea unui vis înăuntrul vieţii, iar viaţa, la rândul său, este asemeni unui vis înăuntrul roma-nului.”
Ioana Bogdana Radu
„Am încercat să împung cu degetul cercelul din limbă. Cateodată, când se loveşte în gura de dinţi, scoate un clin-
chet scurt”
literatura
Şarpe&cercel
6
fotografie
Mă sustrag de la lectura lui Roger Zelazny pentru a vă povesti despre propriul tărâm de basm. Fireşte, cu toţii suntem legaţi de locul unde ne-am născut şi am copilărit, dar ce loc ar putea fi mai frumos decât acest orăşel din-tre munţi? Din păcate ajung prea rar pe aces-te meleaguri şi rămân prea puţin timp, mă tem că am devenit dependent de viaţa alertă a capitalei. Dar, măcar de Crăciun, încerc să las toate grijile în urmă şi să revin pentru a-mi încărca bateriile pentru un nou an.
Spre ruşinea mea, căci sunt din partea locu-lui, nu am fost până acum câteva săptămâni la rezervaţia de zimbri din Târgu Neamţ. Dar acesta a fost doar unul din scopurile drume-ţiei. Celălalt l-a reprezentat Cetatea Neamţu-lui, proaspăt renovată chiar pe 4 iulie 2009. Trebuie să recunosc că eram oarecum scep-tic, obişnuit cu tendinţa de kitschificare a mai tot ce înseamnă cultură ori tradiţie ro-mânească.
Din fericire, după un urcuş extrem de ane-voios (blestemând la fiecare pas fumătorul din mine) am ajuns la baza cetăţii, iar apoi înăuntru. Eram cu şapte ani mai tânăr când am călcat ultima oară pe acele locuri. Multe nu s-au schimbat, şi asta e bine. Dacă reno-vezi prea mult nu mai e cetate. Ceea ce s-a făcut, s-a făcut cu cap, dupa părerea mea. Ruinele sunt în continuare ruine, dar acum ai certitudinea că nu se vor dărâma pe tine. Tot ce ţine de subsol a fost renovat în stilul epocii, dând astfel o atmosferă apropiată aş-teptărilor unui turist, fie el român sau străin. O chestie ciudată la acest Crăciun a fost lip-sa zăpezii. Lipsea când am ajuns la cetate, dar până să coborâm începuse un mic vis-col. Am tras la un oarecare restaurant la baza muntelui, despre care nu vă voi spune însă nimic. Dacă aveţi vreodată ocazia să îl vizi-taţi, spuneţi pas .
„Şi ce facem pe viscolul ăsta, mai mergem la
zimbri? Păi, hai să mergem.”
Drumul foarte fain, prin sate proaspăt ninse, parcă scoase din paginile lui Creangă, ne-a încântat şi ne-a spulberat orice urmă de ezi-tare. Iar apoi am ajuns la rezervaţie.
Sincer vă spun, faptul că aceste rezervaţii încă funcţionează este pentru mine un mi-racol. Sunt trei rezervaţii in ţară, şi un total de aproximativ cincizeci de zimbri. Aş mai nota următoarele amănunte: ultimul zimbru în libertate pe teritoriul României a fost vă-zut în 1810, adică acum 200 de ani. Zimbrii de la rezervaţia Târgu Neamţ sunt aduşi din Polonia şi sunt în total 18. Şase dintre ei sunt in ţarc, iar ceilalţi în rezervaţia propriu-zisă, adică mişună prin pădure. Cât despre zim-bri în sine, imaginaţi-vă un animal cu coamă şi coarne ce arată de parcă tocmai l-a răpus pe Cerber în luptă dreaptă, dar care are, în acelaşi timp, ferocitatea unei vaci sedate şi demnitatea sângelui albastru. Acum închipu-iţi-vă aceste făpturi imobile imense în zăpa-dă şi viscol. Categoric, zimbrii sunt animale-le care impun respect.
Mi-am exprimat mai sus surprinderea că încă funcţionează aceste rezervaţii. Vă voi spune acum şi de ce. Taxa de intrare este de trei lei. Atât. Cât despre turişti, aceştia cred că sunt destul de rari.
În încheiere aş menţiona că pe steagul Mol-dovei stema nu este un zimbru, ci un bour. Despre diferenţele subtile dintre zimbri şi bouri vă voi scrie însă într-un articol viitor.
Dan Alexandru Boldea
Unde încep poveştile
7
fotografie
Foto
: Dan
Alex
andr
u Bol
dea
8
fotografie
Foto
: Dan
Alex
andr
u Bol
dea
9
fotografie
Foto
: Dan
Alex
andr
u Bol
dea
Foto
: Dan
Alex
andr
u Bol
dea
10
fotografie
Foto
: Dan
Alex
andr
u Bol
dea
11
teatruIN MEMORIAM
12
teat
ru
Un scurt moment de recu-legere, câteva minute de aplauze şi...cam atât! După câteva zile de comentarii, de cele mai multe ori stupide, apărute pe la televizor sau prin ziare, tragem cortina şi uităm! E obositor să ne aducem aminte din când în când de marii actori care nu mai sunt printre noi, ni se pare lipsit de importanţă să promo-văm marile valori şi le ştergem de pe lista de priorităţi cu foarte mare uşurinţă. Trist, dar adevărat, marii actori sunt uitaţi! Mai mult decât atât, de unii dintre ei ne aducem aminte doar atunci când mor... „Da, deci azi s-a stins din viaţă ma-rele actor Ştefan Iordache, ne pare foarte rău, scena a mai pierdut un om extraordinar. Şi acum să tre-cem mai departe la un alt subiect mai interesant cum ar fi... criza po-litică”.
Dar totuşi suferim! Suferă toate „vedetele”! Pentru publicitate şi rating se suferă şi se plânge. Şi dacă prinde, ar fi bine să avem şi câteva emisiuni în care să dezba-tem picanterii. Ne dăm cu părerea despre cauza morţii, descoperim amante, copii nelegitimi şi suntem foarte interesaţi de valoarea ave-rii. Dar chiar şi circul ăsta durează maxim o săptămână. Se mai difu-zează, ce-i drept, pe unele posturi de televiziune spectacole de teatru mai vechi, spectacole în care pu-tem revedea reprezentaţii impresi-onante ale unor actori care nu mai sunt printre noi. Din păcate sunt transmise la ore foarte târzii şi me-diatizarea lor lipseşte cu desăvâr-şire. Oare de ce? Probabil pentru că întotdeauna există alte subiecte „mai interesante” decât nişte spec-tacole de teatru „învechite”!
Şi nimeni nu zice nimic, toată lumea tace şi uită! Mai bine uităm decât să ne complicăm viaţa inu-til... Până la urmă de ce ar trebui să se ştie că a existat cândva Adrian Pintea? Putem să uităm foarte uşor că au fost spectacole memorabile precum „Take, Ianke şi Cadâr” sau „Titus Andronicus”. Da, se poate, şi asta se face în mare parte fără să ne dăm seama că devenim din ce în ce mai săraci şi urâţi! Ar trebui să ne oprim şi să ne gândim că nu criza economică este cel mai grav lucru care se întamplă. La noi este o acută criză de FRUMOS! Hai să învăţăm să ne aducem aminte şi să apreciem ceea ce contează cu ade-vărat!
Alina Gurău
13
arhitectu
ra
Bucureştiul este considerat a fi
un oraş ce nu se distinge printr-
o unitate culturală, socială sau
arhitecturală pentru a-şi defini o
personalitate proprie. Fără pla-
nuri urbanistice cumsecade pen-
tru o capitală europeană, dar mai
ales pentru un oraş ce se doreşte
o metropolă, Bucureştiul este un
organism ce se auto-distruge şi
se formeazã simultan prin însăşi
existenţa şi extinderea lui continuă.
Mahalaua este exemplu cel mai bun
de prezentare a unor proiecte de vi-
itor reciclate, şi aplicate fără a se
ţine cont de etică socială, de cadrul
socio-economic şi de dezideratele
indivizilor mai ales.
G.M. Cantacuzino în cartea sa „Des-
pre o nouă estetică a reconstrucţiei”
prezintă ideea conform căreia oraşele
trebuie umanizate, create, proiectate
pentru a fi utile şi necesare indivizi-
lor. Din punctul de vedere al prezentu-
l u i
B u c u -
reşti, acesta nu
mai trebuie umanizat, ci
trebuie să încerce o inversa-
re a funcţiilor şi anume, să se
adapteze necesităţilor indivi-
zilor. Prin înfăţişarea unitară
a cartierelor de betoane, prin
străzile lipsite de un aspect
prietenos trecătorului banali-
zat, prin diferenţele frapante
între centrul său şi mahala, Bu-
cureştiul îşi defineşte printr-o
monotonie a unor forme stan-
dard aplicate dupã planuri arhi-
tecturale diferite.
Bucureştiul cuprinde în ansam-
blul său aspectele unui oraş de
provincie prin centrul său, ele-
mentele unei mahalale prin blo-
curile gri ce adăpostesc o forma
nouă de rural şi tradiţiile acestu-
ia, şi a unei metropole aliniate la
standardele europene prin orga-
nizarea continuă a unor festivaluri
internaţionale, reclamele si logouri
ce împânzesc cotidianul la fiecare
pas, prin mijloace de transport,
prin reformele, planurile culturale şi
educative şi arhitecturale propuse.
Spre deosebire de Iaşi, oraş ce s-a
dorit iniţial un centru educativ, dar
a devenit industrializat în timpul
comunismului, de Petroşani, provin-
cie cu scop industrial de exploatare
minierã, Bucureştiul este un amal-
gan de meserii, programe educaţio-
nale, fără a pune accent pe niciuna
anume.
În acest Bucureşti, locuinţa a deve-
nit o maşină de locuit pentru indivi-
dul cotidianului ce trebuie să lucre-
ze zilnic, pentru a putea să capete
o urma de fericire măcar din punct
de vedere financiar, iar strada este
doar un loc de trecere, un spaţiu ce
face legatura între douã distanţe. În
mahalaua bucureşteană s-a păstrat o
amprenta a ruralului, oamenii trans-
lataţi în blocurile de beton, au în-
cercat să-şi aducă tradiţia şi în oraş,
prin transformarea bucătăriei, a bal-
conului privit ca un pridvor modern în
magazii-atelier, prin păstrarea sufra-
geriei ca un loc destinat musafirilor,
prin creşterea în număr mare a plan-
telor şi animalelor în apartamente
Bucuresti, ,,,
)
“oras provincie”,mahala,
metropola improvizata ?
14
arh
itec
tura
înghesuite, prin recoltele de cereale,
şi a florilor în spaţiile verzi de lângã
imobile.
Mahalaua este o manifestare socială
într-o oarecare măsura umoristică,
dar unitară a individului ce încă mai
păstreazã tradiţia ruralului şi mai ales
o adapteazã altor cerinţele sociale şi
economice. Încercarea de metropoli-
zare a Bucureştiului este manifesta-
tă în mod excesiv în centrul oraşului,
unde necesităţile individului au deve-
nit standardizate. În acest spaţiu indi-
vidul este bombardat cu reclame lu-
minoase ce „îi spun” ce produse sunt
de calitate, ce elemente vestimenta-
re sunt noul trend. Centrul oraşului,
în special zona bulevardelor Magheru
şi Brătianu, a devenit un amalgam de
magazine ce impun trendul modei,
a noilor mâncăruri de tip fast-food,
a cinematografelor, toate putând
fi considerate capriciile unei me-
tropole? Într-un asemenea spaţiu
pseudo-metropolă, individul perife-
rie se simte sufocat, inadaptat mo-
dernului, şi de aceea încearcă să se
alinieze modernismului. Omul de la
periferie, parte a mahalalei sau nu,
încearcă să se defineascã precum
o parte integrantă dintr-o metropo-
lă, îşi vopseşte doar faţada locuinţei
sale în culori noi deoarece trebuie să
arate modern.
Această modernitate din periferie,
din zona de mahala face ca Bucureş-
tiul să devinã o metropolă improviza-
tă, un kitsch în continuã creştere, un
oraş pierdut între stiluri.
Mihaela - Lucia Ion
)
“oras provincie”,
metropola improvizata ?
15
Ar fi p r o b a -
bil foar-te multe de spus despre această trupă, ca de altfel în cazul multor altora a căror isto-rie este imposibil de împachetat în câteva zeci de rân-duri. O să încerc totuşi, în ideea unei poze cât mai fidele a ceea ce a însemnat The Cure în ultimii treizeci de ani, dar mai ales pen-tru anii ’80, să prezint câteva dintre momentele definitorii ale acestui grup.
Trupa s-a format în anul 1976 în provincia West-Sussex a Angliei, sub numele de Easy Cure, iar un an mai târziu a devenit simplu The Cure, la sugestia solistu-
l u i R o -
bert Smith, care considera ve-chiul nume prea hippie şi nu suficient de englezesc. Abia în
1979 grupul reuşeşte lansarea primului album, intitulat Three
Imaginary Boys. Acesta, îm-preună cu alte piese din
perioada de început a trupei, precum sin-
gle-ul „Boys don’t cry”, situează The Cure în cadrul miş-cării post-punk şi New wave carac-teristică Marii Bri-tanii începutului de an 1980.
Nemulţumit de sti-lul uşor superficial al
primului album, solis-tul şi totodată principa-
lul om de creaţie al trupei, Robert Smith, care va rămâne
de altfel de-a lungul timpului şi singurul membru constant, de-cide să schimbe stilul abordat, transformându-l în ceea ce me-dia avea să numească mai apoi
mu
zica Componenţa actuală a trupei, de la stânga la dreapta:
Robert Smithvoce, chitară, claviatură (din 1976);Porl Thmopson – chitară, claviatură (1976–1978, 1983–1993, din 2005);
Simon Galupbass, claviatură (1979–1982, din 1985);
Jason Coopertobe, percuţie (din 1995).
16
mu
zica
„perioada goth” a trupei, dato-rată viziunii întunecate şi psihe-delice imprimată de către Smi-th. Însuşi acesta o va numi ani mai târziu o „perioadă extrem
de stresantă şi auto-destructi-vă din viaţa mea”. Sunt anii în care trupa scoate cel de-al doi-lea album, Seventeen Seconds (1980), cel de-al treilea, Faith (1981) şi cel de-al patrulea şi cel mai controversat, Pornography (1982).
Turneul de lansare al acestui ultim album co-incide cu renunţarea la eticheta de trupă „an-ti-imagine” (pusă de
media şi nerecu-noscută nicioda-tă de grup), prin adoptarea unei coafuri noncon-formiste şi a unui machiaj excesiv. Ca urmare a im-pactului negativ avut de turneu asupra grupului, la finalul acestu-ia, trupa se des-tramă, reducându-se la un mic proiect de studio format din Robert Smith şi percuţionistul Lol Tol-hurst. Pe parcursul a doi ani, cei doi reuşesc să producă trei single-uri ce se bucură de o mare apreciere, „Let’s go to
bed”, „The walk” şi „The love-cats”, reunite mai apoi în albu-mul The top (1984), succes ce va conduce la o renaştere a trupei, într-o nouă componenţă de 5.
În această formulă, The Cure lansează în 1985 cel de-al şa-selea album, The head on the
door, ce va propulsa grupul în charts-urile din Statele Unite, şi cu ajutorul video-clipurilor bine realizate ale unor piese precum „In between days” şi „Close to me”. Spre deosebire de The head on the door, în mare parte realizare a lui Smith, următorul album al trupei, Kiss me, kiss me, kiss me, apărut în 1987, va prezenta o mai mare diver-sitate a pieselor, fapt datorat contribuţiei individuale a fiecă-ruia dintre membri. Piese pop precum „Why can’t I be you?”, „Catch” sau „Just like heaven” contrastează cu altele atmosfe-rice, mai spaţiale, precum „Fi-ght” sau „Snake pit”, ale căror sound aduce cu ceea ce mai târ-ziu va însemna Depeche Mode. Referindu-se la sound-ul tru-pei, Smith nota: „Cred că atunci când vorbesc despre soundul The Cure, oamenii se referă la linii de bass cu 6 corzi, chitară acustică, plus vocea mea, la care se mai adaugă sunetul de corzi al Solinei (n.r. sintetizator). Peste acestea sunt aşezate stra-turi de chitare şi sintetizatoare“. Acestea din urmă au reprezen-
17
tat o componentă semnificativă a sound-ului trupei, începând cu albumul Seventeen seconds, iar importanţa lor a crescut gra-dual, în special prin folosirea lor extensivă în cadrul albumului Disintegration, lansat doi ani mai târziu, în 1989. Probabil cel mai apreciat şi totodată fructu-os album al formaţiei, Disinte-gration a condus la propulsarea unor piese precum „Lullaby”, „Lovesong”, „Pictures of you” sau a single-ului „Fascination street” pe cele mai înalte poziţii din istoria trupei în topuri-le din America, Marea Britanie şi Germania. După ce un an mai târziu albumul „Mixed up”, con-ţinând o serie de remix-uri, se va dovedi a fi un eşec, în 1992 The Cure lan-sează poate ulti-mul lor album de prestigiu, Wish (locul 1 în Marea Britanie şi 2 în SUA), conţinând hituri pre-cum „High” sau „Friday I’m in love”, după care pen-
tru grupul britanic va urma, în anii ce vor veni, o lun-gă serie de single-uri, remix-uri, albume live sau conţinând noi piese, fără a avea însă vigoarea sau noutatea celor ce i-au con-sacrat pe parcursul anilor ‘80 şi începutul anilor ‘90.
În decursul celor peste trei de-cenii de existenţă, stilul mereu fluctuant, uneori contradictoriu al formaţiei, precum şi instabi-litatea componenţei acesteia
sau cea emoţională a lui Robert Smith au influenţat mult
percepţia marelui pu-blic asupra grupului,
aceasta atribuindu-i pe rând stiluri pre-
cum post-punk, goth, pop, pop-rock sau chiar alternativ, opinii însă de cele mai multe ori neîn-suşite de către membrii trupei.
„Nu putem fi ca-tegorisiţi, aici e
problema. Suntem unici, nu ne confor-
măm vreunei norme. Presupun că am fost post-
punk atunci când am apărut, precum şi în diferite alte perioa-de, dar per ansamblu este im-posibil de zis. Este totuşi atât de trist când cuvântul „goth” este încă legat de numele The Cure Robert Smith.
Alexandru Szoha
mu
zica
„Nu există nicio logică
în chestia asta, şi încă nu ştiu de ce şi cum o fac. M-am
trezit în după-amiaza aceasta în-conjurat de hârtii pline de scris, pe care
le-am luat conştiincios şi am încercat timp de câteva luni să le dau un sens. Absorb
mereu în mine lucruri. Nu fac nimic creativ luni în şir şi într-un fel totul se acumulează
înăuntru până când pur şi simplu simt nevoia nebună să explodez”. Robert Smith, referindu-se la
mult analizata scriere a versurilor sale.
18
evenim
ent
Oraşul citeşte
even
imen
t
La începutul anului precedent, în cadrul plat-formei civika.ro s-au cris-talizat discuţii în jurul unui nou concept: Lecturi Ur-bane sau Oraşul Citeşte. În prezent conceptul a deve-nit proiect pus în practică ce îşi propune să încuraje-ze cititul în spaţiile publice, în special în mijloacele de transport în comun. De-voratori de literatură se strâng o dată pe lună şi ci-tesc împreună la metrou, pentru a arăta că celebra idee „Nimeni nu mai citeş-te în ziua de azi” este din temelie falsă.
Am ales să scriu des-pre Lecturi Urbane poate pentru că mă număr toc-mai printre cei de pe gura cărora iese zilnic ideea „în ţara asta nu merită să faci nimic. Şi chiar dacă vrei să faci ceva, n-ai nicio şansă să reuşeşti”. Când spun „a schimba ceva” mă refer în-deosebi la a rări ignoranţa individului faţă de tot ce mişcă în jurul său. Unii ar
putea spune că nici măcar un proiect precum Lecturi Urbane nu poate scoa-te oamenii din ignoranţă. După 4 participări la acest proiect îndrăznesc să spun că o poate face.
În metrou îi întâlneşti într-adevăr pe acei oameni, care se urcă şi coboară fără măcar să observe că se află într-un cenaclu literar, alţii poate ne zăresc şi refuză să accepte că se petrece ceva straniu. Sunt însă şi cei ce ridică privirea din Cancan sau li se mai termină bate-ria la iPod. Aceştia se lasă atinşi de către priveliştea din metrou şi în cele din urmă acceptă să primeas-că o carte din partea unuia din voluntarii Lecturi Ur-bane. „Mulţumesc-ul” şi zâmbetul primit din partea acestor oameni este o sa-tisfacţie grozavă pentru cei ce se implică în proiect.
Pe data de 3 noiem-brie a doua ediţie de Lec-turi Urbane a adunat cir-
ca 60 de cititori iar pe 24 noiembrie peste 150 de cititori. Primele Lecturi Ur-bane din 2010 au avut loc pe 2 februarie şi vor conti-nua să se desfăşoare lunar. Desmond Tutu spune des-pre proiect: „Mulţumesc Lecturi Urbane pentru oca-zia de a dărui cărţi unor necunoscuţi. Mulţumesc tuturor celor ce au venit şi au citit, celor ce au pri-mit şi refuzat. Mi-aţi făcut viaţa mult mai bună şi fru-moasă. Îmi place să admir puterea oamenilor care fac ceva ce le place.”
Cum pot participa şi eu? Simplu, hai la citit!
Proiectul Lecturi Urbane are loc o dată pe lună. Ora, locaţia şi restul informaţiilor sunt anunţate pe site-ul
www.orasulciteste.ro
Kettler Dorothea
21
AIDA: Care sunt satisfac-
ţiile cele mai frumoase
pe care le primeşti din
aceastã „meserie” de arti-
zan hand-made?
Alina Predescu: Cea mai
mare satisfacţie o am
atunci când cineva se
opreşte, se uitã şi zâm-
beşte la produsele mele.
Dar cea mai frumoasã sen-
zaţie este atunci când o
persoanã strãinã, sau un
prieten poartã un acceso-
riu realizat de mine. Aceste
lucruri, pentru unii par ne-
importante, dar pe mine
mã motiveazã sã creez în
continuare.
AIDA: De ce o persoanã
trebuie sã aprecieze mai
mult produsele handmade
în comparaţie cu cele co-
merciale, japonismele?
A.P.: Când realizezi un pro-
dus handmade nu îţi folo-
seşti numai mâinile, min-
tea sau imaginaţia, pui şi
suflet, le faci din inimã, de
aceea şi fiecare produs re-
alizat este unic, poate în
linii mari seamănă cu un
altul, însã dacã îl priveşti
în detaliu îţi dai seama
cã este un produs unicat,
fãcut cu multã migalã şi
atenţie. Atunci când vãd
o amprentã rãmasã pe o
broşã mã gândesc cã acel
artizan s-a chinuit sã o rea-
lizeze, lucrând cu mult sârg
şi bunãvoinţă.
AIDA: Pot fi considerate
produsele handmade un
kitsch?
A.P.: Unele produse hand-
made pot fi considerate
astfel. Mã gândesc aici la
multitudinea de produse
care se aseamãnã, care
parcã se copiazã unele pe
altele. Cred cã atunci când
persoanele rãmân
în panã de imagina-
ţie, se inspirã de la
ceilalţi.
artizanat
...artã alternativã, pasiune, sau aspect financiar?
Handmade...
22
AIDA: Care sunt formele
cel mai des întâlnite la pro-
dusele tale, şi mai ales de
ce ?
A.P.: Cel mai mult îmi place
sã realizez broşe ce imitã
personaje de desene ani-
mate, aşa am şi început. Pe
ele le fac cu cel mai mare
drag pentru cã în ele ma
regãsesc. Îmi place sã cred
cã în fiecare dintre noi se
mai gãseşte mãcar un pic
din copiii care eram odatã
şi de aceea, prin produsele
realizate de mine, readuc
la viaţã personajele cele
mai îndrãgite din desenele
animate care ne-au colorat
copilãria.
AIDA: Prin ce calitãţi se
defineşte un bun artizan?
A.P.: Talent, creativitate
şi imaginaţie, un trio per-
fect pentru a putea pune
în practicã cele mai reuşite
idei.
AIDA: De ce ai ales
aceastã „meserie” de arti-
zan handmade?
A.P.: Pentru mine nu este o
meserie, este un hobby. O
fac din plãcere, nu pentru
bani. Îmi place sã îmi ocup
timpul cu ceva relaxant şi
în acelaşi timp folositor şi
plăcut, atât pentru mine
cât şi pentru cei din jur.
AIDA: Vei rămâne artizan
handmade şi în viitor?
A.P.: Cred cã da, va fi me-
reu un hobby, un mod de
a mã relaxa în timpul liber.
Mihaela - Lucia Ion
arti
zan
at
23
galerie
Când
oam
enii d
in ju
r se î
ntam
plă
24
gale
rie
Cea m
ai ap
ropi
ată d
istan
ţă
25
galerie
Cea m
ai ir
osita
zi
26
gale
rie
Culo
are S
urdă
27
galerie
Intim
ate s
trage
rs
28
gale
rie
Day 1
29
galerie
Day 2
30
gale
rie
Day 3
31
galerie
Doar
uite
-te în
jur
32
gale
rie
Form
e per
sona
le de
ango
asă
33
galerie
Joac
a înt
reru
ptă
34
gale
rie
Mâin
ile ei
rost
eau c
uvin
te
35
galerie
Ne în
taln
eam
să în
cepe
m zi
ua
36
gale
rie
Now
and t
hen
37
galerie
Oric
ine
38
gale
rie
Pies
ă pen
tru ce
a fo
st
39
galerie
Visu
l tău
în so
mnu
l meu
40
gale
rie
Repe
tare
41
galerie
Spaţ
iul n
e inl
ocui
eşte
42
gale
rie
Timp.
Cont
ratim
p.
43
44
cultu
ri
Sărbătorile de iarnă au trecut deja şi simţim cum două luni de acum încolo, uscate şi posomorâte, ne vor da de furcă cu ceea ce a mai rămas din anotimpul alb. Dacă însă iubeşti iarna, poţi să o admiri în splendoarea ei acolo unde ai şansa să găseşti pe Moş Crăciun, amintirea trupei suedeze ABBA, pe dramaturgul norvegian Heinrich Ibsen şi rădăcinile celui de-al doilea val al black meta-lului, adică în ţările nordice europene. Având o istorie comună, unde vikingii ocupă locul cel mai important, ţările scandinave sunt adesea cunos-cute pentru societatea lor bazată pe egalitate, bu-năstare socială, liberalism şi independenţă. Deşi creştinismul a fost religie majoritară începând cu secolele X-XII, o practică la care nici acum nordicii nu au renunţat este consumul de băuturi alcoo-lice. Acest lucru se explică în condiţiile în care ei sunt printre populaţiile europene cu cea mai re-
dusă participare la viaţa religioasă, mai ales dato-rită laicizării caracteristice acestor ţări. Europenii din alte zone ale continentului îi caracterizează ca fiind reci, distanţi, anxioşi şi plictisiţi.
Deşi peisajele lor sunt extraordinare, ţările Eu-ropei Nordice sunt mai puţin populate faţă de alte ţări europene, oraşele fiind foarte curate şi organizate. Indiferent dacă mergi pentru a vedea renii vestiţilor laponi sau fiordurile din Peninsu-la Scandinavă, timpul petrecut aici este inedit şi tot timpul presărat cu noutăţi. Cele mai întâlnite mâncăruri din aceste zone sunt preparatele pe bază de peşte, carne de miel, lactate şi făinoa-se, mai ales datorită ieşirii largi la Marea Baltică, Oceanul Atlantic şi Arctic.
Finlanda este o ţară plină de lacuri, fiind, în acelaşi timp, cea mai împădurită ţară a Europei. Cultura finlandeză se deosebeşte de cele ale ve-cinelor ei slave sau suedeze, definindu-se prin elemente speci-fice, cum ar fi fol-clorul: epopeea naţională „Kalev-ala”, culegere de poezii şi cântece foarte vechi, inspi-rate din surse pre-creştine. Se spune că finlandezii sunt foarte ataşaţi de natură şi preferă să discute sincer şi direct, ocolind orice formă de apropiere
neadecvată în relaţiile lor. Finlanda este una dintre ţările nordice care are reprezentanţi câştigători ai premiului Nobel, cum ar fi scriitorul Frans Eemil Sillanpää (în 1939). Minoritatea cea
mai cunoscută a Finlandei este populaţia sami, faimoasă pen-tru tradiţiile şi limba ei aparte, prezentă şi pe teritoriul Suediei şi Norvegiei. HIM, Bomfunk MCs, Nightwish sau Apocalyptica sunt trupele finlandeze cele mai ascultate la nivel mondial.
Finlanda
NorvegiaDacă preferi peisajul montan spectaculos îmbinat cu cel marin, Norvegia este ţara potrivită pentru
o călătorie în zonele mai friguroase ale continen-tului european. Aici poţi vedea pe cer Aurora Bo-
Ţările Nordice
45
cult
uri
Suedia
Danemarca
Islanda
reală şi te poţi bucura de preparatele specifice din peşte. Norvegienii sunt renumiţi pentru dra-gostea lor pentru expediţii şi călătorii, dar şi pen-tru propria ţară, acest lucru fiind dovedit de-a lungul istoriei. Ei sunt cunoscuţi în cultura univer-sală pentru figuri importante în literatură şi alte arte, un exemplu fiind pictorul expresionist din secolul al XX-lea, Edvard Munch, autorul faimo-
sului tablou „Ţipătul”. O particularitate a peisaju-lui arhitectonic nordic este prezenţa unor tipuri de biserici de lemn numite „Stavkirke”, vechi de peste aproape nouă secole, bogate în decoraţii specifice culturii nordice vechi, motiv pentru care aceste clădiri au fost declarate ca fiind patrimo-niu protejat al UNESCO.
Fiind cea mai bogată şi industrializată ţară din zonă, Suedia este locul unde pe toate planurile a înregistrat progrese notabile. Aici Premiile Nobel sunt la ele acasă, Suedia nelipsind la acest capitol în domeniul literaturii sau al ştiinţelor. Figuri cu-noscute ca reprezentante ale Suediei, la nivel in-ternaţional, sunt: regizorul de film Ingmar Berg-
man, actriţa Greta Garbo sau trupa de muzică pop ABBA. În prezent, indus-tria muzicală creşte în popularitate, mai ales genul rock.
Nu cred că în copilărie nu ai auzit vreodată de „Hainele cele noi ale împăratului”, „Răţuşca cea urâtă” sau „Degeţica”. Dacă vrei să retrăieşti lu-mea basmelor, poţi merge la Muzeul Christian Andersen din câteva oraşe ale ţării. Danemarca este faimoasă pentru catedralele ei medievale impresionante, dar şi pentru oraşele ei vechi.
Unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Euro-pei este Copenhaga, unde spiritul danez se simte din plin, iar poluarea nu pare să fie o problemă pentru cetăţenii capitalei. La fel ca celelalte ţări nordice, Danemarca nu este o excepţie în ceea ce priveşte cultura autentică şi strategiile sociale ingenioase.
Una dintre ţările cele mai fericite din lume: pe lo-cul patru în materie de dezvoltare umană, după un clasament făcut la nivel mondial. Cultura is-landeză îşi are originile tot în tradiţia scandinavă, având multe mărturii literare încă din Evul Mediu (legende, dar şi traducerea Bibliei din secolul al XVI-lea). Limba islandeză provine din trunchiul limbilor germanice vechi. A avut un câştigător
al Premilui Nobel pentru literatură în anul 1955, Halldór Laxness, scriitor influenţat de expresio-nism, catolicism şi atras de socialism.
În perioada romantică (secolul al XIX-lea), picto-rii islandezi, reprezentanţi ai naturalismului, s-au concentrat pe frumuseţea peisajelor. Trecând de perioada curentelor secolului XX (cum ar fi ex-presionismul), pictura islandeză se încadrează în arta contemporană prin diversitate şi inovaţie. Întâlnirea cu aceste capodopere se poate realiza în cadrul Muzeului Municipal de Artă din capitala Reykjavík. Mediul urban islandez a început să se dezvolte abia în secolul al XX-lea, însă, în prezent, predomină cel rural, dominat de peisajele bogate în vegetaţie.
Cristina Niculae
arta contem
poran
a
Atelier 35 este un spaţiu destinat tinerilor artişti pânã în 35 de ani, în care se doreşte promovarea cercetãrii artistice din zona experimentalului, a noilor mijloace de expresie, şi a comunicãrii din-tre medii, new media. Nu este o galerie de artã ascunsã în spatele unor blocuri, sau aflatã într-o zonã greu accesibilã, este localizatã chiar în cen-trul vechi al Bucureştiului înconjuratã de noile pub-uri şi spaţiile insolite de culturã, mai exact pe strada Şelari, nr. 13.
Atelier 35 este o galerie de artã din Bucureşti cu o anumitã istorie; apare în anii 70, trece prin pe-rioada comunistã, prin perioada de tranziţie, iar astãzi este un spaţiu destinat tinerilor artişti în plinã formare. Toate aceste detalii le-am aflat de la Vlad Ionescu, galeristul acestui spaţiu cultural.
1. Te aşteptai la o asemenea re-acţie mediaticã dupã vernisajul lui Benedek Levente, cu expoziţia “Euromaniac”, unde artistul a ales sã prezinte România cu labii, drept un display din Matrix, ca un decor cu dinţi de vampiri, sau ca o ţarã obsedatã de adaptarea rapidã şi incorentã la valorile europene?
Vlad Ionescu: Sincer, contam pe o reacţie. Totuşi lucrurile au luat o amploare mai mare decât ne aş-teptam pentru cã expoziţia a fost folositã în media, întâmplãtor şi de un, pe atunci proaspãt politician, ce dorea sã pozeze în aparator al valorilor neamului. Sigur cã aceas-ta a dus la şi mai multã publicitate pentru noi, cât şi pentru el. A fost
un circ mediatic din care toate lu-mea se pare cã a avut de câştigat ceva... mai puţin Benedek Leven-te, autorul expoziţiei. El a suportat consecinţele naivitaţii de a crede în dreptul la libera exprimare, fiind practic pus la zid de o cenzurã ce funcţioneazã, venind dinspre toate nivelurile societãţii şi coordonatã de mass-media.
2. Care a fost expoziţia care a pri-mit cel mai bun feed-back?
V.I.: Cel mai bun feedback proba-bil l-am primit pentru expoziţia lui Tets Ohnari. Cred cã a fost cea mai bine primitã expoziţie, în special de breasla artisticã. Faptul cã a fost o instalaţie “site specific”, cât şi folo-sirea unor tehnici ingenioase, ori-
ginale de a lucra cu sticla cred cã a contat. A fost o expoziţie compactã, bine argumentatã.
3. Aţi iniţiat un proiect de recupe-rare şi sistematizare a informaţiilor existente despre activitatea Atelier 35 care sunt ideile proiectului?
V.I: Proiectul de a institui o arhiva a Atelier 35 a plecat de la o nevoie a noastrã personalã de a ne infor-ma în legãturã cu trecutul acestui nume. Vroiam sã ştim mai multe lucruri despre ce s-a fãcut înainte noastrã. Aşa am ajuns sã constatãm cã nu existã nicãieri o arhivã a Ateli-er 35, sau dacã a existat s-a pierdut. Aşa am ajuns noi sã facem aceastã arhivã, fiind sprijiniţi şi de o finan-ţare din partea Erste stiftung, care
46
47
la data aceea avea un program de finanţãri exact pentru genul acesta de cercetare. Adicã pentru arhivare şi digitalizare a fenomenelor artisti-ce underground din zona ţãrilor fos-te socialiste, din anii ‘70 pânã azi.
4. Ce calitãţi trebuie sã aibã un tânãr artist pentru a expune în spa-ţiul Atelier 35?
V.I : Nu existã niciun fel de criterii fixe dupã care alegem artiştii. Noi încurajãm mediile cât mai diverse, şi favorizãm, în general propunerile cu potenţial inovator.
5. Crezi cã ideile, imaginile comu-nismului trebuie sã mai aparã în arta actualã?
V.I: Cred cã trecutul comunist e încã viu în conştiinţa colectivã, cred cã e una din coordonatele principa-le care ne afecteazã viaţa socialã, politicã, economicã şi culturalã. Având în vedere cã cea mai mare parte a aparatului administrativ comunist a continuat sã existe şi dupã anii ‘89 pânã în zilele noastre, demonstreazã cã poporul român nu şi-a condamnat niciodatã cãlaii, ci a preferat o relaţie ambiguã de complicitate. Cred cã orice ac-tiune artisticã ce îşi propune sã facã luminã în aceastã zonã cenu-şie, din punctul meu de vedere e binevenitã.
6. Pot sã aibã notorietate la nivel larg artiştii în România?
V.I: Cred cã avem suficiente exem-ple, Dan Perjovschi, Mircea Cantor, şi alţii, încât sã demonstreze cã nu existã o conspiraţie împotriva ar-tiştilor români, exista doar un nivel foarte înalt de competitivitate.
7. Au apãrut la diferite galerii de artã programe pseudo-educative pentru tânara generaţie, “Ora de istoria artei” la Anaid Art Gallery, sau “Free Academy” al Pavilionului Unicredit, Atelier 35 s-a gândit sã adopte aceastã idee?
V.I: În cadrul galeriei noastre au exis-tat asemenea proiecte sub formã de workshop-uri, în zone de specializa-re diverse (caligrafie chinezã, field sound recordings, etc.).În prezent, urmeazã sã deschidem un spaţiu de lecturã în cadrul galeriei, în care publicul interesat are posibilitatea de a accesa publicaţii de ultimã orã în domeniul istoriei teoriei şi artei contemporane. De asemenea, vom avea un program educativ sub for-ma de workshop-uri pentru cei care vor sã activeze în domeniul graphic design. Bineînţeles, eventualele programe educative depind de ca-pacitatea noastra de a gãsi şi de a accesa surse de finanţare.
8. Ce are în plus Atelier 35 faţã de
celelalte spaţii de artã?
V.I :Avantajul principal de care dã dovadã Atelierului 35 este imagi-nea unui spaţiu alternativ admi-nistrat de tineri-pentru tineri, fãrã amestecul intereselor comerciale. Al alt avantaj este buna vizibilitate, cât şi locaţia centralã a spaţiului.
9. Ce crezi cã ar trebui sã facã Ate-lier 35 pentru a avea mai multã vi-zibilitate pentru publicul amator, neavizat?
V.I:Noi nu ne-am propus niciodatã sã atragem o categorie sau alta de public. În general publicul nostru e divers, dar recunosc, e format în mare parte de oameni care au le-gatura cu domeniul, într-un fel sau în altul. Atelier 35 şi-a propus sã fie un spaţiu experimental, deci, din start adresat unor oameni ce au mãcar nişte minime cunoşţinte des-pre arta contemporanã. Din punc-tul meu de vedere e o galerie de nişã ce nu trebuie sã-şi propunã sã mulţumeascã marele public, şi nici mãcar sã-l educe. Poate doar sã-l provoace, sã-l şicaneze, şi eventual sã-l facã curios.
Mihaela - Lucia Ion
arta
con
tem
por
ana
48
cinem
atografie
Daca ai putea să-ţi imaginezi lumea de dincolo de moarte ai vedea-o ca pe un tablou? Ai vrea să o experimentezi ca pe o pseudo-realitate, o imagine com-pusă fizic din pigmenţi de vopsea? Asta păţeşte Robin Williams la începutul fil-mului „O iubire fără sfârşit” sau în origi-nal „What dreams may come” când se trezeşte în paradisul unui câmp de irişi pictaţi parcă de Van Gogh.
Filmul, o frumoasă poveste de dragos-te, începe în cheie tragică, cu o familie distrusă. Copiii mor într-un accident de maşină, tatăl de asemenea, şi după o lungă suferinţă, mama decide să-i ur-meze în lumea de dincolo luându-şi viaţa. Un fel de a spune că iubirea ade-vărată nu suportă limite.
Filmul este construit în aşa fel încât să scoată în evidenţă paralela dintre viaţa după moarte şi viaţa după sinucidere, atât la nivel conceptual cât şi vizual. Ironic, cei care au murit accidental ştiu că au murit, au înţeles situaţia şi locul în care se află, au înţeles posibilităţile oferite şi şi-au creat fiecare un paradis personal. Cei care au ales să moară nu ştiu că încercarea lor a reuşit şi sunt prinşi într-un iad al iluziilor şi a pasivi-tăţii.
La nivel vizual culorile fac totul. O par-te este luminoasă şi caldă, în timp ce partea cealaltă e întunecată şi rece. Dar mai departe de acest clişeu trebuie ob-
servat că paradisul este într-o legătură permanentă cu lumea exterioară. O le-gătură vizibilă, o interdependenţă pre-zentă mai ales în prima parte a filmului, în care El trăieşte în paradisul pictat de Ea, iar Ea pictează paradisul inspirat de El. Dar atunci când distanţa devine in-suportabilă, prezenţa lor în lumile de care nu aparţin devine periculoasă şi dăunătoare. El nu o lasă pe Ea să tră-iască, iar Ea nu poate să accepte că El e mort.
Ea îi distruge paradisul cu dizolvant de vopsea şi decide să renunţe la viată. Un moment de slăbiciune care o tri-mite în locul cel mai întunecat al vieţii de apoi. Un moment de slăbiciune ce distruge un echilibru atent creat şi dă startul unei călătorii periculoase. Un fel de… dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Intriga perfectă pentru un film construit ca un basm.
De aici încolo cunoaştem o lume com-pusă din multe şi mici elemente reale, care adunate laolalta şi îmbinate imagi-nativ dau un întreg suprarealist. Când ai posibilitatea să dai viaţa oricărui gând, atunci imaginaţia este ultima frontieră a realităţii.
Lumea de dincolo e prezentată în toa-te feţele şi posibilităţile ei de-a lungul călătoriei pe care El o face spre Ea, îm-prumută elemente literare şi vizuale de la operele cele mai diverse. Pornind din
Renaştere şi tablourile ce-i reprezintă pe ciumaţi sau de la reprezentările de coşmar ale lui Bosch şi ajungând până la fanteziile simboliştilor şi inversarea elementelor universului specifică su-prarealiştilor.
Este un film puternic vizual care ui-meşte, impresionează şi şochează de-opotrivă. După ce se termină rămâi gândindu-te la zburători şi la biciclete. La biblioteca pe apă. La ochelarii con-ceptuali folosiţi din obişnuinţa de a avea ceva pe nas. La marea de suflete zbuciumate. La absenţa totală a voinţei şi la aparenţele înşelătoare. La fereas-tra pe care ţi-o poţi imagina apărând într-un zid atunci când vrei să admiri peisajul.
Dar până la urmă contează doar o eşar-fă roşie luată de vânt şi curajul de a lua viaţa de la început.
Teodora Vlădescu
O iubire fără sfârşitAnul apariţiei: 1998Regie: Vincent WardPremii: Oscar pentru efecte vizualeScenariu: Ronal Bass, dupa romanul lui Richard MathesonDistribuţie: Robin Williams Cuba Gooding Jr. Annabella SciorraMuzica: Dawn SolerDurata: 113 min
49
cinem
atografie
Când vine vorba de documentare cu
şi despre mediul înconjurător, ce se
află într-o perpetuă schimbare şi care
au un mesaj, mai mult sau mai puţin
moralizator, despre condiţia umană,
prima astfel de scriere cinematografi-
că care-mi vine în minte, este Baraka
(1992).
Baraka este un documentar experi-
mentalist de 96 de minute, fără dialog
or narator. Un documentar cu imagini
şi sunet. Este un colaj superb despre
oameni, viaţă, obiceiuri, tradiţii, în
care tu eşti propriu-ţi povestitor. Un
montaj liniştit, filmat în 24 de ţări,
precum Argentina, India, Italia, Franţa,
Brazilia, Egipt, Indonezia, Iran ş.a.m.d.
Muzica, ce joacă un rol decisiv în filmul
documentar, ajută la integrarea în
atmosfera peliculei non-narative. Ron
Fricke, regizorul filmului, arată viaţa
aşa cum este, prezentând pe-o parte,
naturaleţea lucrurilor şi pe de altă par-
te, industrializarea şi evoluţia omului.
Baraka (ce înseamnă: binecuvânta-
re) cred că reprezintă o idee simplă.
Aceea că există elemente ca: frumu-
seţe, naturaleţe, distrugere, evoluţie,
tehnologie, simplitate, ce fac parte
dintr-un singur întreg: viaţa. Viaţă care
se extinde permanent în nenumărate
căi, care este înţeleasă altfel şi trăită
altfel de civilizaţii diverse. Momentele
surprinse în natură sunt specatculoase
şi de-a dreptul covărşitoare.
De-a lungul celor 96 de minute eşti
conştient, sau devii pe parcurs,
de imensitatea planetei, de viteza
timpului, de schimbarea vremii şi în
acelaşi mod, de singurătatea fiecăruia,
ciudăţenia şi necunoscutul individului.
Îţi sunt prezentate mizeria socială, ţări
sub-dezvoltate, ţări dezvoltate, religii,
populaţii a căror firesc este straniu
altora. Existenţa noastră şi a mediului
înconjurător este captată prin mişcări
de aparat perfect redate. Se captu-
rează pulsul umanităţii şi a activităţii
zilnice: biserici, ruine, temple, ce-
remonii religioase, cascade, munţi,
activitatea mecanică în întreprinderi,
traiul necuvântătoarelor şi multe alte
fenomene pure şi indispensabile. Tot
ce-ţi rămâne este să te laşi purtat de
imaginile vizuale, să nu rămâi indife-
rent la mesajul transmis, dar nici să
începi să găseşti un înţeles mai adânc
decât este nevoie.
Te bucuri de varietatea lumii, eşti
serios când vezi sărăcia altora, rămâi
uluit de frumuseţea unor locaţii, îţi
aduci aminte cât de numeroşi suntem
dar încă nu te poţi obişnui, descoperi
splendoare în neînsemnat, accepţi
culturile altora şi parcă cele cunoscute
ţie devin banale şi urâte, te delectezi
cu acţiunile artistice nerostite şi te
integrezi mai bine cu ele.
Maria Galea
Baraka 2
Gen: DocumentarDurata: 96 de minuteRegizor: Ron FrickeScriitori: Constantine Nicholas, Gen-evieve Nicholas
youth
in action
„Descoperă, experimentează, trăieşte!”. Aces-ta este numele pe care l-am ales în urmă cu zece luni pentru a individualiza proiectul de practică. A început ca o „sarcină pentru şcoală” şi avea să fie îndeplinită de nouă colege de grupă din pri-mul an la Asistenţă Socială, Universitatea din Bu-cureşti. Am contribuit cu idei (produse prin „fur-tună în creier”) în aceeaşi măsură, însă pentru a fi „trimis şi primit” a fost nevoie ca alte persoane cu experienţă să-l revizuiască şi să-l pună în for-ma cerută de finanţator. Căci era un proiect ce se dorea implementat. Coordonat de către direc-torul Fundaţiei Pestalozzi, Daniel Sorescu, grupul nostru a fost răsplătit pentru munca depusă cu finanţare. Comisia Europeană, prin proiectul „Ti-neret în Acţiune”, ne susţin cu resurse materiale iniţiativa.
Proiectul se află în prezent în curs de derula-re. Se desfăşoară în Liceul greco-catolic „Timotei Cipariu”, sector 1, Bucureşti. Beneficiarii acestuia
sunt elevii din clasele de liceu cu vârste cuprinse între 15 şi 17 ani. Echipa de implementare este formată momentan din cinci membrii (doar doi rămaşi din echipa de scriere) şi trei voluntari.
În data de 05 noiembrie 2009 a avut loc pe-trecerea prin care a fost inaugurat Clubul D.E.T.. Acest club este o asociaţie formată din elevii care doresc să participe la activităţile propuse de noi, echipa de proiect.
Din noiembrie şi până în prezent am avut în-tâlniri de două ori pe săptămână cu elevii în care am desfăşurat dezbateri pe diferite subiecte, re-petiţii la teatru şi am pregătit materiale pentru decorul claselor (pictură). În luna decembrie, înainte de vacanţă, în data de 11 decembrie 2009
Clubul D.E.T.
Acest proiect este finanţat cu susţinere din partea Comisiei Europene. Aceasta publicaţie (comuni-care) reflectă doar puncul de vedere al autorului, iar Comisia nu poate fi facută responsabilă pentru utilizarea informaţiei pe care o conţine.
50
51
you
th in
act
iona avut loc D.E.T. Crăciunul, ocazie în
care am dorit să ne reamintim care este adevăratul spirit al Crăciunului. Am considerat că putem face acest lucru printr-o piesă de teatru forum urmată de un concert de colinde cântate de elevii acompaniaţi de chitară.
Luna ianuarie a debutat cu pu-blicarea unor materiale scrise de beneficiari şi membrii grupului de proiect. În 6 ianuarie 2010 am con-cretizat primul număr al revistei D.E.T. care va putea fi găsită în cu-rând şi pe blogul nostru.
http://clubuldet.wordpress.com
La finalul lunii ianuarie a avut loc un workshop cu tema: „Individuali-tate în Diversitate” care viza aspecte de interculturalitate (în liceu învaţă elevi români alături de elevi ţigani).
Obiectivele proiectului „Desco-peră, experimentează, trăieşte!” vizează ca 40 de persoane să bene-ficieze de acţiunile întreprinse de noi. Observ faptul că tot mai mul-te persone sunt interesate de ceea ce facem noi şi-şi doresc să fie mai implicaţi. Ceea ce este un lucru care bucură foarte mult echipa de imple-mentare.
Dorim să le mulţumim tuturor participanţilor la activităţi pentru ca sunt nişte oameni minunaţi, dina-mici şi deschişi.
D.E.T. -Echipa de implementare
