MIHAIL SEBASTIAN

ACCIDENTULPrefayd, fiSd biobibtiograficd ;i referinye critice

de Lucian Pricop

EDITIJRACARTEX

CUPRINS

Watra incepe dintr-o tntdmplare banald (Lucian Pricop)........ 7

FiSd biobibliograficd...... ...'.........'..... I I

Referinle critice......... .... .-............ .... 18

Accidentul ...... ............... 27

ACCKSENTUE,

Nu-qi dddea seama cdt timp trecuse. Cdteva secunde? Cdtevalungi minute?

Nu sim{ea nimic. Auzea in jurul ei voci, paqi, chem6ri, dartotul surd gi cenuqiu, ca un fel de pastd sonori, din care numaiuneori se desprindea cu o subiti claritate un clopot de tramvai sau

un strigit, pentru ca imediat si reintre in aceeaqi rumoare stins5.

,,Va sd zicd utt accidentoo, gdndi ea foarte calm, aproape cuindiferen{d.

GAndul nu-i deqtepta nicio alarm6, nicio grabd. Avea foartevag impresia ci trebuie si fie lungiti pe jos, l0ngi trotuar, cu capulinzdpadd, dar nu incerci sb facd nicio miqcare.

ii trecu prin minte o intrebare stupidd, fird sens: ,,Cdt si fieceasul?"

Se ?ncordi sI aud6 tic-tacul ceasomicului de mdn6, dar nu-lauzi. ,,S-o fi spart." Pe urm6, intr-un efort de atenlie, rdsfrdntdparci in ea ins6gi, observi c5 de fapt nu aude nimic din propria eifiinf[: nici pulsul, nici inima, nici respiralia.

,,Am stat, reflecti ea, am stat ca un ceasornic." $i i se p6ruci surAde, dar nu-qi simfea buzele, pe care cduta inutil sd lecontureze undeva in acest lucru familiar qi totugi pierdut, care eracorpul ei insensibil.

igi aminti atunci brusc momentul cdderii, atAt de brusc, incdtaw impresia ci din nou cade, qi auzi inc6 o dati zgomotul scurt,ca de resort spart, pe care-l auzise atunci.

29

Nu-l relinuse pe moment, dar acum ii revenea cu o precizieabsurd6: sunet sec de ligament care se rupe, de arc ce se sparge,qi intr-adevir i se pdru cd undeva, in intimitatea acestui trup pecare nu-l mai simfea, ceva trebuie sI se fi rupt din loc.

incercd si se strdbatd pe ea insdqi, cu o scurtd privire inte-rioard,, qi sd surprindd, cape o placi de radiografie, locul exact alruperii.

Clavicula? Aorta? Rotula?Pentru fiecare cuvdnt, i se pdrea ci trebuie sd gdseasci un

rdspuns in corpul ei inert, pe care il asculta din nou silindu-se sd-lpitrundS cu auzul, pdndlacele mai depdrtate fibre.

,,Hotdrdt, ceva s-a rupt. Dar ce?,.Vocile creqteau gi descregteau pe stradd, in jurul ei, cu rdbuf-

niri zgomotoase qi indepdrtdri subite. Veneau p6nd la ea, ca princea{6, aburite.

Deodatd o strlpunse o senza{ie asculitd de frig gi in acelagitimp igi simli genunchiul drept golinzFryadd, ca qi cum singur dinintreg corpul s-ar fi trezit dintr-o profundd anestezie. ce depdrtat,dar ce intens il simfea! Un moment il fixd cu gdndul qi i se pdrunespus de straniu acest unic punct sensibil, desprins din leqin cao micd insuli vie.

Pe urm6, ca un val de sAnge, frigul urcd mai sus de genunchigi se rdspdndi cu o fini re{ea tactild pe pulpd, chemAnd la via\d,noi regiuni de epidermd,. Zdpada era pufoasd, mdngAietoare giavea o moliciune de aqternut rece. iqi afundd cu oarecare lenepiciorul drept in aceastl zdpadd, qi il simli pe de-a-ntregul gol, cuciorapul cdzut pdnd" la gleznd.

in aceeagi clipi, avu fulgerdtor senzalia rupturii de adineauri.G0ndul, care p6ni acum ezitase, merse de ast6 datd exact spremica pies6 ,,anatomicd" rupti: jartie ra. Libent, resorful ei metalicse imprima sus pe pulpi, ca un mic sigiliu rotund.

,,Trebuie sd fiu pe jumdtate goald,o, gAndea ea frrd, alarmd.Ridicd abia atunci capul, gi in acelagi timp vocile se limpezird, caiegite brusc din ceati.

30

- Criminali, striga un domn bdtran, rdstindu-se, sufocat de

violenfa, la un vatman , caretdceaincurcat. Criminali' Nu vd uitali

rrici inainte, nici inapoi, dalibtzna peste cilStori, peste dame,

pcste copii...Omul de la tramvai incercd si schileze un gest de explica{ie'

-Pdi dacd dumneaei coboard'. '

- Ei qi ce-i daci coboar6? Adici n-are voie?

- N-are voie, ci aici nu e sta!ie... zise altcineva, o voce

incliferentd.

De jos, ea incerci sd-l vadd pe cel care vor'bise, dar nu dis-

linse in intuneric decAt o privire fardcuriozitate,

- Sigur cd nu e stalie. '. relui vatmanul, pulin incurajat'

Domnul bitran indignat nu voia si cedeze.

- Foarte rdu ci nu e. Sd fie. C[ de aia plitim noi. Bani qtili sd

nc luafi, dar stalii nu vi di m0na sd faceli. Criminali, banddi" '

V-a!i imbogdlit pe Punga noastr6'

Ea simli un zAmbet care flutura in intuneric qi, fbrd si ridice

bine capul pentru aJ primi din fa!d, avu certitudinea c5 e zambetul

vocii indiferente de adineauri.* ... da, bine ne faceli, a$a ne trebuie, c5 suntem proqti 9i nu

rcacliondm...Era stupid, desigur, dar iqi dldu seama c6,ftdntitd acolo, in

'tdpad6, ea nu asculta vocea stridenti a bdtrdnului indignat, ci

unndrea tdcerea depltttatL a celuilalt.

- ... da, domnilor, nu reaclionim. Ia sd chemdm noi agentul

ryi s6-!i trAntim un proces-verbal, md-nfelegi. '.in sfdrqit, auzi din nou vocea celuilalt, aceeaqi voce pufin

surdd, pulin leneqd. Vorbea probabil cu vatmanul.*Yezi-lide drum, bdiatule. Urc6-te in vagon qi dd-i drumul'

- Sigur. S6-qi vadi de drum, qi pe dumneaei s-o lase aicea,

moart6, inzdpad6.Toate privirile se indreptard din nou spre ea. in focul discu{iei

fusese uitatd,dar acum redeveni personajul principal al scenei'

31

Se simfi ridiculd, trantil'5 cum era - cine qtie de cAnd? * inplind stradd, intr-un grup de trecdtori curiogi. Ar fi vrut s[ se ri-dice, dar singurd qtia bine ci nu va putea.

Arunci o privire circulard, cdutdnd parcd o figurd cunoscutiprintre acele fete cenugii, gi se opri labdrbatul acdruivoce leneqio refinuse. il recunosiu dupd privirea lui indiferentd, care-i se-mina foarte bine cu vocea.

- DecAt sd te cerfi, mai bine m-ai ajuta sd mi ridic.Omul nu pdru deloc surprins. Fdcu fard, grabd,un pas spre ea,

ingenunche cu oarecare irttdrziere, ii hecu o m6ni pe sub brafuldrept gi o ridicd fErd prea mare indemdnare, dar cu o miqcarefermd.

Ea nu-gi putu opri un mic strigit de durere, cdnd, pentru casd se ridice, se l6si cu toatd greutatea pe piciorul drept.

- Doare?

- Nu qtiu. O sd vdd maitdrziu.$i acum ce sd facS? Cercul curioqilor se strdnse gi mai tare in

jurul ei. Plliria ii cddeape ceafr, ciorapul drept ii curgea de-a lun-gul piciorului, mantoul era plin de zdpadd, minugile erau ude...

ii gru riu ci se ridicase: fusese mult mai comod pe jos, inzdpadd,. Un moment, o ispiti gAndul absurd de a se tr0nti la loc,ceea ce o fEcu sd surddi qi s[-gi recapete pu{in calm. ,,Trebuie siscap de 5gtia", iqi zise ea, infruntdnd cu bravurl curiozitateagrupului.

Se intorsese din nou spre omul ei, care gi el pirea acum pu{inst6njenit de spectacol.

- Nu vrei sd faci cu mine c6{iva paqi?Propunerea pdrea cd-lplictisegte. Ea se grdbi sd-l linigteasci.- Numai cdtiva, p|nd bo magin6.Nu agteptd rdspunsul, ii lui brafil qi porni lAngd el, cdlcdnd

cu bdgare de seam5, ca si nu redeqtepte durerea de adineauri.Nu se vedea nicio maqin6, nicio trdsurd. TAndrul domn nu se

silea deloc s[-gi ascundd plictiseala. Tdcea cu inclpd{Anare,absent.

32

L-ar fr ldsat bucuroasd gi qi-ar fi continuat singurd drumul,dar nu avea incredere in piciorul ei drept. De doud ori incercasesd calce pulin mai apdsat, qi durerea o strdpunsese de la glezn6,ca o lam6.

,,E prost-crescut, dar am nevoie de el." fi tua qi mai bine debra\, ca qi cum ar fi vrut s[-i arate cd nu se lasd intimidatd deproasta lui creqtere gi ci nu renunf6.

Mergea pulin ?n urma lui, cdci nu indriznea s6-i spuni ci facepaqii prea mari. il putea privi pieziq, din profil, frrd ca el siobserve. Un tip gters, cu trisdturi nesigure, tdndr parc6, dar fardv0rstd precisS, blond parc6, dar frrd culoare certi. ,,Parcd l-amlmai vdzut undeva."

E inalt? E scund? N-ar fi putut spune. in paltonul acelapdreainalt, un palton gri, larg, cu buzunare mari, in care m6inile se

infundau cu un aer de securitate.Continua sd tac6, o ticere de drum lung, inchisd,, rezistentl,

Erd expresie.

,,Parcd ar fi singur. Parc[ n-aq fi lAngd el. Parcd ar fi uitat cdsunt lAngd el. $i dacd intr-adevdr auitat? Dacd se vatrezi cu minede bra! gi mi va intreba ce caut aici, atdmatd de bralul lui?"

Se hotiri si rupd tdcerea.

- Nu inleleg cum s-a intdmplat. Am alunecat, se vede, de pe

treapta tramvaiului. Voiam sd cobor.

- Din mers?

Se mird auzindu-i glasul. Credea c5 n-o aude, cd nu-i va ris-punde. Surpriza o insufle{i.

- Da, din mers. Totdeauna cobor din mers. Nici nu se poatealtfel. Eu locuiesc aici aproape, in bulevardul Dacia, gi kamvaiul16 nu opregte dec6t ori la Donici, ori la Vasile Lascir. E preadeparte. De asta cobor la cotiturd, unde tramvaiul o ia pe Orien-tului. Nu numai eu. Toati lumea care sti prin apropiere. $i nu se

intd.mpld niciodatd nimic. Numai astdzi... Nu gtiu cum s-aint6mplat...

Treceau tocmai sub bdtaia unui felinar. in lumin6, figura luii se p6ru din nou absentS.

-J -t

reprodus bdtrdnul din planul al doilea, care iqi mdngdiabarba cuacel gest ingrijorat, pe care Ann il numise un gest ,,laic" qi pe careacum Ddnulescu il remarca qi el in articolul sdu.

Era imposibil si fie o coinciden![ gi era at atdt mai pulinposibil ca Ann s6-i fi revelat ea arhitectului, specialist reputat inpicturd murald, acest detaliu. Mult mai de crezrfi era c6 el i-lardtase cel dint6i, dar in acest caz Ann qi Ddnulescu se cunoqteaude foarte multl vreme gi legdtura lor era probabil veche, maiveche decdt ceea ce pdnd atunci crezuse cd fusese dragostea luicu Ann.

Se sim{ea trddat, minlit p6nd departe, in cele mai vechi amin-tiri. in aceeaqi ziplecddin Lidge inapoi spre !ard.

Venise toarnna, ultimii intdrzia\i se intorceau din cildtorie,Bucureqtii cdpdtau un aer infrigurat de inceput de stagiune,teatrele, concertele, expozitriile de picturi se deschideau pe rdnd,Ann insd nu se arita pe niciieri. Desigur, se afla in Bucuregti maiales acum, dupd ce expozilia de la Lidge se inchisese, dar pauln-o intAlnise niciodatd. E adevdrat cd el ieqea rar, qi serile mai ales

- obosit de tribunal, le petrecea in casd, citind, ascultAnd muzicd,,frrd niciun entuziasm nici pentru lectur5, nici pentru mrtzicd, darbucuros cd avea astfel un pretext sd nu iasd din casd gi sd nu vaddpe nimeni. Avea uneori nostalgia unei vieli de profesor, la un liceude provincie, undeva, intr-un 1'f,r9 deplrtat, fbrd drum de fier, frr6ziarc, jucitnd cel mult qah cu profesorul de fizico-chimice, un felde celibatar inriit de singuritate.

Trecuse intr-o seard din intdmplare prin fala casei lui Ann qi,mai mult din obiqnuinl| decl"t din curiozitate, ridicase privireaspre ferestrele ei: erau luminate. ,,E acas6", gAndise Paul, darliniqtit, firi emolie qi fbri dorinfa de a o vedea, cum ar fi spus,plou6oo sau,,e tdrziu''.

Treceau zile intregi fdrd niciun gdnd pentru ea, fbrd nicioamintire, totul i se pdrea depdfia| stins, cdzut pentru totdeauna inuitare. La birou, telefonista ii spunea uneori: ,,A intrebat cineva

rt4

de dumneata; o voce de doamn6; n-a vrut si spund cine e", qi elnici micar nu se ostenea sd fac[ presupuneri. ,,Poate Ann? Da,poate Ann. Ei qi?"

Totuqi, i se intAmpla sd se trezeascd noaptea din somn, currumele ei pe buze - qi simlea atunci, ca o durere ascu{it5, nevoiasd o vadi nu pentru a-i vorbi, cdci nu mai avea nimic sd-i spundqi simlea cd orice reintoarcere spre trecut e imposibilS, dar pentruir o privi, fie chiar fdrd qtirea ei, ca de la o fereastrl, cape o trecd-toare.

Primise odatd,la birou vizita unui director de casd de filmepi, in timp ce discutau un apel fiscal ce trebuia introdus, Paul ilintrerupse deodatd, strSfulgerat de un g6nd;

* Ce faceli dumneavoastrd cu jurnalele sonore vechi?Omul, fird sd inleleagd ce legdturd avea aceastd intrebare cu

procesul lui, rdspunse nedumerit:* Pe unele le trimitem inapoi la centrali. Cele mai multe

r'[mdn la noi in depozit. Dupd un an, doi, le distrugem.

- Ai putea dumneata sd-mi glsegti un jurnal ,,Eclair" deirstS-vard, din iulie? Cel cu expozi[ia de la Lidge? gi dacdJ gdseqti,ai putea sd-l proiectezi pentru mine, undeva, intr-o salS?

- Asta e foarte uqor. Avem sala noastrd de proiecfie. Numaisd gisim filmul in depozit. Dacd e din iulie, s-ar putea sd fie petundeva prin provincie. Sunt unele tdrguri in care trimitem, penimica toatd, se inlelege, jumale vechi de cdteva luni, ba chiar deLln an.,,

Paul rdmase pe gdnduri; daci filmul era in Bucureqti, o putearevedea in chiar acea zi pe Ann, dar dacd" era kimis in provincie,planul lui cddea. Fusese aga de aproape de a-lrealiza,incdtacurn,c0nd nu mai era sigur de el, avea senza\ia cd pierde o intdlnire dernult fixatd cu Ann.

- Uite ce te rog, ii spuse clientului sdu. Telefoneazd, imediatla depozit sd se caute filmul. Dacd se gdsegte, ag vrea si-l vddchiar astdzi. Dar dacd e in plovincie, si se aerceteze in ce oraqirnume gi la ce cinematograf . Iartd-md, e un lucru pe care nu !i-lpot explica, dar trebuie neapdrat si vdd filmul dsta, oriunde ar fi.

115

Era inh-adevdrhotdrdt sd plece in provincie, oriunde, gi iclipd iqi qi frcuse in gAnd pregitirile de plecare (un procesamdnatadouazi, doui scrisori de dictat ?n grabi dactilografei...dar i se telefonase peste un sfert de ori cdjurnalul care-l ifusese gdsit in depozit qi ci poate s6-l vadd dupd-masd la ora 4,

Sala de proiecfie era in piala Smntul Gheorghe, intr-omici de la etajul al cincilea, cu ferestrele astupate qi cuscund, o adevdratdcutie cubici, in care aparatulde proieclieun zgomot exagerat deuzind sau de avion. Paul trebuise si vmai intdi sfhrqitul unui film care era proiectat pentru cAfiproprietari de cinematografe din provincie, veni{i la Bucure$tisd angajeze fi lme pentru,,stagiunea de iarnd" L93 4-193 5 . Eracomedie de aventuri, Bolero, cu Carole Lombard qi George Raft,din care nu infelese nimic. CAnd se facu lumind, cei cAfivatatori il privirS bdnuitori ca pe un nou concurent, qi suspi1or deveni gi mai ingrijoratd cdnd, fiind chemali in biroul direc-torului, ca sa discute condiliunile contractului, il ldsaripe el acololpoate - se temeau ei - ca si vadd un film special, o ,,bombdstagiunii", care nu eta ardtat decAt, in marc taind,, cumpirdtorilorcu proteclie

Paul rimase singur numai cu operatorul, luminile se stinserddin nou, qi dupd cdteva tremurdturi imaginea se fixd in sfhrqit poecran, gi vechiul jurnal de actualit[tri, vdzut in iulie la Lidgelreapdru pe pdnz6, parcd,mai pu{in fastuos ca atunci, cdci peliculaera uzatd, imaginea neclari qi mai ales ecranul mult mai mic,aproape jumdtate c6t un ecran nofinal de spectacol. Scenelejurnalului se succedau uitate: Sir John Simon, ministrul doExterne al Marii Britanii, intAmpind in gara Londra pe domnulLouis Barthou, ministrul de Externe al Fran{ei... Greva din SanFrancisco ia proporlii. Majoritatea uzinelor gi fabricilor suntinchise. Numlrul totalal greviqtilor este de 150 000... Funeraliileambasadorului Dogvalevski la Paris. Rdmiqilele pimdntegti alediplomatului sovietic sunt incinerate la crematoriul PdreLachaise... Cancelarul Dolfuss formeazd un nou guvern, largremaniat... Inaugurarea expozitriei de la Lidge... O vedere

116

generald a pavilioanelor, poarta principalS de intrare, sosirea

corlegiului regal, trecerea pe aleea principalS, pe urmd deodatd

Ann, Ann rezematd de panoul ei, Ann primind zdntbenlJ reginei

Astrid, rochiile 1or albe, :unaldngd alta"-

Singur in Sala de proiecfie, foarte aproape de acel ecran, nu

nrai mare decAt o fereastri, Paul o privea pe Ann in ochi, fbrd

cmofie insd. Dacd i-ar fi putut vorbi, dacdl-at fi putut alz| i-ar fr

spus liniqtit: ,,Te voi uita, Ann, te voi uita, vreau s5 te uit'

in noiembrie, in Sala oult"r, se deschide a expozilia de

picturd a lui Ann. Afiqe albe, sobru tipdrite, dar rispdndite peste

tot, anunlau cu mult inainte vemisajul. Pe toate zidurile, pe toate

placardele de publicitate era numele lui Ann: 10 noiembrie * 10

decembrie. Expozilie de picturi' Ulei, acuareld, guaqe'

Paul trecea pe l6ngi acele afige silindu-se sd nu le vadd' I se

;tdrea cd fiecare din ele il cheamS' Altddat[ avea o copilSroasi

rnindrie s5 vadS numele acela iubit in jurnale, in vitrine, pe ziduri.

Acum i se pdrea o indiscre{ie , un abuz - 9i intr-adevdr niciodatd

poate nu se frcuse pentru o expozilie de picturS atdtareclaml'

Cu cAteva zileinaitte, primise acasd prin poqti o invita{ie

pentru vemisaj. Textul tipdrit anunla vernisajul pentru ora I 1 , dar

Ann adSugase cu mdna ei: ,,dar nu e interzis si se vind mai de-

vreme". Erau, dupd atdtealuni de tdcere, primele cuvinte pe cate

le primea din partea ei.

Era hotirAt sd nu,se duci la expozi{ie 9i in niciun caz la

vernisaj. Un moment, se g6ndise chiar sd plece din Bucureqti, dar

se rdzgdndi: nu voia sd-qi dea lui insuqi impresia ci fuge'

in dimineala vernisajului, r[mase in casd si studieze un dosar,

pe care intr-adins il luase cu el de la birou. Era o zi de noiembrie,

udd, plumburie, care $dgea la lene. Minutele treceau incet,

desfrcute. Deschise fereastra qi lSsase s6 intre in odaie aerul acelei

reci dimineli, ploaia, mirosul de firrnze cdzute'..

tr7