A PRACTICAL INTRODUCTION TO ISLAMIST EXTREMISM

DOSARELE RAN

O INTRODUCERE PRACTICĂ RO

O INTRODUCERE PRACTICĂ ÎN EXTREMISMUL ISLAMIC 3

Cuprins

Introducere 4

Definiție 5

Ideologia Salafi 6

Narațiuni cheie Salafi-jihadiste 10

Simboluri și vocabularul grupurilor islamice extremiste violente 14

Grupuri care pledează pentru extremismul islamic violent 17

Locații de recrutare 19

Rolul femeilor 22

Tendințe și provocări 24

PRODUS AL CENTRULUI DE EXCELENȚĂ RAN

CREAT DE MAGNUS RANSTORP

REVĂZUT DE MARIJE MEINES, QUINTA SMIT ȘI PROIECTAT DE INTRASOFT

DOSARELE RAN4

1. IntroducereAcest dosar oferă o imagine de ansamblu asupra elementelor fundamentale ale extremismului

islamic violent, cu scopul de a permite recunoașterea simbolurilor, vocabularului, tacticii de

recrutare și narațiunilor sale utilizate în diferite medii, inclusiv online, în școlile și comunitățile

noastre locale sau în închisori.

În UE există multiple manifestări ale extremismului islamic violent. Datorită diferențelor

naționale și locale, este imposibilă realizarea unui studiu complet și aprofundat al fenomenului.

Acest dosar se concentrează îndeosebi pe jihadismul salafist.


Acest dosar oferă o imagine de ansamblu asupra elementelor fundamentale ale extremismului islamic violent, cu scopul de a permite recunoașterea simbolurilor, vocabularului, tacticii de recrutare și narațiunilor sale utilizate în diferite medii, inclusiv online, în școlile și comunitățile noastre locale sau în închisori.

2. Definiție„Extremismul islamic violent” este un concept general acoperind grupările extremiste care

promovează diferite forme de violență, din cadrul islamului sunnit și șiit Există o mare varietate

de manifestări între diferitele state ale UE. Grupuri precum al-Qaeda și ISIS (1) aderă la școala

ideologică salafi-jihadistă (2), care face parte din manifestarea sunnită, în timp ce există și

manifestări șiite violente. Extremiștii islamici violenți fac front comun în respingerea statului de

drept democratic și în exprimarea drepturilor individuale ale omului. (3)

Acest raport se concentrează în principal pe dimensiunile jihadismului salafit, având în vedere că

majoritatea teroriștilor și luptătorilor teroriști străini (FTF) care au plecat în Irak și Siria provin din

acest teritoriu ideologic. Este important să recunoaștem că nu toți salafiștii sunt și jihadiști.

(1) Acest text utilizează prescurtarea ISIS, dar se referă de asemenea și la ISIL și Daesh.

(2) (Wagemakers, J. (2016). Salafism În Oxford Research Encyclopedia of Religion; Wagemakers, J. (2009). A purist Jihadi-Salafi: the ideology of Abu Muhammad al-Maqdisi. British Journal of Middle Eastern Studies, 36(2), 281-297; Meijer, R. (2009). Global Salafism. Londra: Hurst and Company; Wiktorowicz, Q. (2006). Anatomy of the Salafi movement. Studies in Conflict & Terrorism, 29(3), 207-239.

(3) Westenberger, K., & Stehlík, J. (2018). Extremismul islamic în Germania Hans Seidel Foundation - Birou în Republica Cehă și Laborator de idei privind valorile europene

O INTRODUCERE

DOSARELE RAN6

(4) O introducere utilă este „Ideologia și strategia jihadismului” (Coordonatorul Național pentru combaterea terorismului, Decembrie 2009).‘Salafism in the Netherlands: Diversity and dynamics’ (AIVD & NCTV, September 2015).

(5) Deol, J., & Kazmi, Z. (2013). Contextualizarea gândirii jihadiste. Londra: Hurst Publishers. Mozaffari, M., & Khosrokhavar, F. (2011). Jihadist ideology. The anthropological perspective. Aarhus: Aarhus University. Abbas, T. (Ed.) (2007). Islamic political radicalism. Edinburgh: Edinburgh University Press. Ranstorp, M., Ahlin, F., Hyllengren, P., & Normark, M. (2018). Between Salafism and Salafi-jihadism. Influence and challenges for Swedish society. Stockholm: Swedish Defence University.

(6) Kelvington, M. R. (2019). Global Salafi-jihadism ideology: The “soft power” of the enemy. Herzliya, Israel: International Institute for Counter-Terrorism (ICT).

3. Ideologia Salafi Salafismul și Jihadismul salafist

Atât Salafismul cât și Jihadismul salafist sunt interpretări literale care urmează al-salaf al-salih (primele

trei generații de musulmani). Se concentrează pe tawheed (monoteism și autoritatea absolută a lui

Dumnezeu), principiul sacralității care face o distincție binară clară între „noi” și „ei” și care respinge

non-musulmanii (în multe cazuri toată lumea și tot ce nu este salafist). Această ideologie respinge

și democrația laică drept tiranie completă, în timp ce aplică un cadru moral clar de reguli care

guvernează relațiile dintre musulmani și nemusulmani. Ca atare, întruchipează idealul creării unei

avangărzi Salafi. Un grup de mesageri care propagă, protejează și apără calea dreaptă a Profetului

și unde da`wah joacă un rol important în convertirea nemusulmanilor în musulmani. O linie întâi

de apărare împotriva normelor și valorilor laice occidentale. (4) Jihadismul salafist urmează aceeași

ideologie ca a salafiștilor, dar consideră violența ca fiind un instrument necesar pentru schimbarea

ordinii mondiale actuale.

Concepte ideologice cheie (5)

Salafismul este o interpretare minoritară în interiorul islamului sunnit, care se consideră pe ea

însăși ca practicând islamul adevărat așa cum a fost practicat de primele trei generații care i-au

urmat profetului Mohammed. Salafiștii nu recunosc cele patru școli legale din islamul sunnit:

Hanafi, Maliki, Shafi’i și Hanbali. Salafiștii afirmă autenticitate și exclusivitate, făcând referire la

faptul că sunt menționați într-un hadit ca fiind al-ta’ifa al-mansura (grupul învingător) și

al-firqa al-najiya (secta salvată – din focul iadului). (6)

Ca atare, salafiștii sunt dogmatici și consideră literal Coranul și sunnah (învățături, fapte și

comportări ale profetului Mohamed - privit de ei ca musulman perfect), pe care ei le consideră

ca suficiente pentru ghidarea vieții tuturor musulmanilor. Prin urmare, salafiștii resping orice

interpretare ulterioară a Coranului (bid’ah) și a opiniilor și practicilor musulmane moderne.

Salafiștii au o viziune strictă a unui Dumnezeu indivizibil (tawheed) și supunerea totală față

de legile și reglementările lui Dumnezeu printr-o revenire la un trecut pur. Pentru salafiști,

hakimiyya (suveranitate) înseamnă că Dumnezeu este singurul legislator și că toată lumea este

obligată să urmeze literalmente șaria. Toate formele de schimbare, abatere sau reînnoire sunt

considerate păcătoase și negare a adevărului, deci trebuie luptat cu shirk (politeismul) și kuffar

(necredincioșii).Pentru salafiști, aceasta înseamnă autoritatea și supunerea absolută în fața lui

Dumnezeu.

Salafiștii resping democrația parlamentară, deoarece susțin că un astfel de sistem acordă prioritate

legilor create de om în fața legilor lui Dumnezeu. Democrația este adesea echivalată cu shirk.

Salafiștii fac o distincție binară între credincioși și necredincioși, între musulmanii ghidați corect

de salafism și toate celelalte interpretări. De exemplu, susținerea principiului sacralității este

esențială, întrucât aceasta cataloghează toate formele de comportament drept haram (interzis)

sau halal (permis).Respectarea literală a acestui cadru moral înseamnă loialitate, deoarece


reglementează toate comportamentele și relațiile sociale, iar abaterea necesită măsuri de corecție.

Practica de monitorizare a măsurii în care sunt strict respectate regulile religioase și morale se

numește hisbah (echilibru). (7)

Salafismul nu este o tradiție omogenă a interpretării, dar are mai multe orientări diferite care au

apărut de-a lungul istoriei. Quintan Wiktorowicz și alți cercetători vorbesc de obicei despre categorii

diferite de salafism: salafism purist, salafism activist și salafism militant.

Purist

Salafiștii puriști (al-Salafiyya al-’ilmiyya) evită „activismul politic și violența în scopul construirii

unui stat islamic. Adesea poziția lor este strâns aliniată cu cea a elitei religioase saudite și

subliniază existența datoriei de a se supune conducătorului politic al statului saudit”. (8) În schimb,

salafiștii puriști se concentrează pe îndepărtarea prin educație a înnoirilor și reinterpretărilor

religiei (tarbiya), curățire (tazkiyya) și da’wah printre alți musulmani, promovând segregarea

față de nemusulmani. (9) Aici, salafiștii se străduiesc nu numai să separare musulmanii de

nemusulmani, ci și să separare în mod strict bărbații de femei. Această subpopulație de salafiști

este uneori denumită Madkhali-Salafis.

Activist

Salafismul activist (cunoscut și sub numele de „politicos”) nu se distanțează numai de

democrație, pe care acești salafiști o consideră ireconciliabilă cu credința și doctrina musulmană,

ci caută în mod activ să determine musulmanii să se rupă de procesele democratice cum

sunt votarea la alegeri sau participarea la partidele politice. Acești salafiști activiști participă

în mod activ la problemele societății locale, relevă un comportament nemusulman și, uneori,

încearcă să exercite controlul social în anumite zone. Salafiștii activiști se concentrează adesea

asupra condițiilor globale și locale și adoptă o poziție puternică împotriva conducătorilor

pe care încearcă să-i submineze. Au o imagine puternic conturată și retorică despre inamic,

concentrându-se asupra regimurilor occidentale (inamicul îndepărtat), în timp ce statele naționale

arabe sau necredincioase reprezintă inamicul apropiat, care împiedică înființarea unui stat islamic.

Ei desfășoară o activitate de influențare și duc campanii pentru schimbări corespunzătoare

preceptelor islamice. Această subpopulație de salafiști este uneori cunoscută sub numele de

Harakis (activiști).

Militant / Salafi-Jihadi

Salafismul militant sau jihadismul salafist (al-Salafiyya al-jihadiyya) consideră violența drept un

instrument necesar pentru schimbarea ordinii mondiale actuale, în care Pax Americana împreună

cu SUA și alte state aliate sunt văzute ca vârf de lance într-un război total împotriva islamului

și musulmanilor. Respinge liberalismul, democrația și statul național, împotriva cărora trebuie

luptat. Există, de asemenea, o datorie personală a fiecărui musulman de a se implica într-o luptă

armată împotriva inamicilor apropiați (regimurile necredincioase) și a dușmanilor îndepărtați

(statele occidentale). Pentru salafiștii militanți aceasta înseamnă că jihadul înarmat (qital)

trebuie purtat pentru apărarea musulmanilor și extinderea dar al-Islam-ului (Casa Islamului) și

că fiecare musulman are datoria personală de a lupta împotriva regimurilor necredincioase. (10)

Acești jihadiști salafiști consideră că Europa este dar al-harb (Casa războiului). (11) Pentru jihadiștii

salafiști martiriul prin jihad este efortul și sacrificiul suprem care promite recompense speciale în

rai (Jannah).

Sistemul de credințe (aqidah) rămâne pentru salafiști același în toate cele trei orientări diferite ale

salafismului. Ceea ce diferențiază aceste școli diferite ale salafismului este manhaj - acțiunile sau

metodele care legitimează calitatea persoanei de a fi purist, activist sau jihadist salafist. Există un

domeniu de intersectare între diferitele forme de salafism, ceea ce înseamnă că se poate trece de

la o formă la alta.

(7) Meijer, R. (2009). Global Salafism: Islam’s new religious movement. Londra: Hurst Publishers, p. 11.

(8) Lagervall, R., & Stenberg, L. (2016). Muslimska församlingar och föreningar i Malmö och Lund – en ögonblicksbild. Lund, Suedia: Centrum för Mellanösternstudier.

(9) Svenska Dagbladet. (2015). Islamologer: Jihadisterna är i minoritet bland Salafisterna. Svenska Dagbladet, 8 septembrie.

(10) Alshech, E. (2014). Criza doctrinară în rândurile jihadiștilor salafiști și apariția neo-takfirism-ului. Islamic Law and Society, 21(2014), 419–452.

(11) Lagervall, R., & Stenberg, L. (2016). Muslimska församlingar och föreningar i Malmö och Lund – en ögonblicksbild. Lund, Suedia: Centrum för Mellanösternstudier, p. 15.

DOSARELE RAN8

Salafism

SalafismMilitant / Jihad

SalafismPurist

SalafismActivist

Evită activismul politic șirespinge violența

Nu se poate revolta împotrivaliderului / șefului statului

musulman

Acțiuni permise:Tarbiyya: educațieTazkiyya: curățireDa’wah: convertire

Implicarea în proceseledemocratice este interzisă și se

opune liderilor / șefului de stat pe care încearcă să-i submineze,

chiar dacă sunt musulmani

Implicare activă în problemele sociale locale șisublinierea unui

comportament nemusulman

Retorică puternică despreinamici îndepărtați (regimurile

occidentale) și inamiciapropiați (națiunile arabe șinecredincioase)

Activism Violență

Elemente necesare ideologiei:

3 elemente adiționale necesare:

1Jihad (ofensiv):

lupta armată ca datoriereligioasă a fiecărui musulman

2Al Wala‘ wa-l-bara‘:

determină linii de loialitateși dezavuare

3Takfír:

denunțarea sau excomunicarea non-salafiștilor.

Violența este justificată.

TawheedMonoteism și

autoritatea absolutăa lui Dumnezeu

HakimiyyaDumnezeu este doar

legiuitor și Șariatrebuie urmată literal


Potrivit lui Shiraz Maher, există cinci elemente esențiale ale ideologiei Salafi-jihadiste: tawheed,

hakimiyya, al-wala ‘wa-l-bara’, jihad și takfir. Aceste cinci caracteristici descriu modul în care

„doctrina al-wala’ wa-l-bara’ stabilește linii de loialitate și dezavuare; takfir separă islamul de

orice altceva și îl protejează împotriva corupției insidioase din interior; tawhid și hakimiyya

explică cum arată autoritatea legitimă și pe cine ar trebui să servească; iar jihadul prescrie metoda

acestei particulare revoluții”(12). Aceste ingrediente ideologice se „preocupă în principal de două

lucruri - protecție și promovare. Protecția credinței vine de la jihad, al-wala’ wa-l-bara’, și takfir;

în timp ce promovarea sa este legată de tawhid și hakimiyya”. (13)

De ce sunt atractive conceptele ideologice cheie?

O interpretare literală a religiei oferă adepților un sentiment de autenticitate, un sentiment de

apartenență și o identitate puternică, deoarece transcende granițele banalului zilnic printr-un

dublu mesaj de mântuire și iertare a păcatelor. Salafiștii se consideră că ei sunt cei care imită

predecesorii pioși, ceea ce îi diferențiază de ceilalți. Prin urmare, salafiștii se etichetează pe sine

adesea drept „străini” (ghuraba) (14) într-un sens pozitiv, ca semn de exclusivitate.

În esență, conceptele de tawheed și hakimiyya subliniază faptul că toți musulmanii trebuie să

se supună fără excepție autorității divine a lui Dumnezeu, deoarece este singura entitate care

poate prescrie legi și regulamente. Apare astfel datoria de a respinge autoritatea legislativă laică și

democrația.

Doctrina al-wala ‘wa-l-bara’ oferă idei de loialitate și dezavuare, întrucât cei care nu sunt salafiști

sunt considerați necredincioși și neloiali și ar trebui acuzați sau excomunicați (takfir), justificând

violența împotriva altor musulmani care nu sunt salafiști. Această viziune asupra lumii și

clasificarea inamicilor se extinde asupra entităților considerate neislamice și cu care trebuie luptat

pentru păstrarea islamului: kuffar (infideli); tawaghit (conducători apostați); rawafidh (termen

derogatoriu pentru Shia); nusayris (termen derogatoriu pentru alawiți); munafiqin (ipocriți - un

termen derogatoriu pentru musulmanii care nu sunt salafiști); murtaddin (apostați); mushrikin

(politeiști); și salibiyyin (cruciați - o referință la țările occidentale).

Conform al-wala’ wa-l-bara’ (loialitate și dușmănie), musulmanii trebuie să fie loiali față de

camarazii credincioși și să-și întoarcă fața de la „necredincioși”. Distincția binară dintre credincioși

și necredincioși asigură coeziunea și solidaritatea de grup între musulmanii salafiști. De asemenea,

oferă un cadru strict de comportament pentru când trăiesc într-un context nemusulman, cum ar

fi societățile occidentale. Salafiștii consideră că, dacă nu pot trăi cu statutul de total credincioși în

țările lor de origine, ei ar trebui să - așa cum se spune că a făcut Profetul însuși atunci când a fugit

de la Mecca la Medina în 622 - să efectueze hijrah (emigrarea) într-o țară aflată sub control islamic.

Crearea de categorii inamice este folosită în legătură cu jihadul (ofensiv), care este considerat a fi

o datorie pentru avangarda salafi-jihadistă a comunității musulmane până în Ziua Judecății de

Apoi. Jihadul ca luptă armată (qital) este venerat în rândul jihadiștilor salafiști ca sarcină divină

și datorie religioasă a fiecărui musulman. A deveni martir (shahid) înseamnă nu doar datoria

eroică de sacrificare a sinelui, ci și o parte a împlinirii spirituale reprezentând cheia cerurilor și

paradisului.

Există, de asemenea, un element escatologic, întrucât jihadul armat perpetuu este obligatoriu

pentru jihadiștii salafiști până în Ziua Judecății de Apoi, când confruntarea finală va avea loc între

forțele credinței și necredinței, între bine și rău. Jihadiștii salafiști încearcă să grăbească această

apocalipsă inevitabilă. Ca atare, ei se văd pe sine ca vârful de lance luminat, de elită, al comunității

musulmane mai largi.

(12) Maher, S. (2016). Salafi-jihadism. Oxford: Oxford University Press, p. 15–16.

(13) Ibid.

(14) Spusele unui hadith: „Islamul a început ca ceva ciudat și va redeveni din nou ciudat, așa că să fie binecuvântați străinii.”Salafism

SalafismMilitant / Jihad

SalafismPurist

SalafismActivist

Evită activismul politic șirespinge violența

Nu se poate revolta împotrivaliderului / șefului statului

musulman

Acțiuni permise:Tarbiyya: educațieTazkiyya: curățireDa’wah: convertire

Implicarea în proceseledemocratice este interzisă și se

opune liderilor / șefului de stat pe care încearcă să-i submineze,

chiar dacă sunt musulmani

Implicare activă în problemele sociale locale șisublinierea unui

comportament nemusulman

Retorică puternică despreinamici îndepărtați (regimurile

occidentale) și inamiciapropiați (națiunile arabe șinecredincioase)

Activism Violență

Elemente necesare ideologiei:

3 elemente adiționale necesare:

1Jihad (ofensiv):

lupta armată ca datoriereligioasă a fiecărui musulman

2Al Wala‘ wa-l-bara‘:

determină linii de loialitateși dezavuare

3Takfír:

denunțarea sau excomunicarea non-salafiștilor.

Violența este justificată.

TawheedMonoteism și

autoritatea absolutăa lui Dumnezeu

HakimiyyaDumnezeu este doar

legiuitor și Șariatrebuie urmată literal

DOSARELE RAN10

4. Narațiuni cheie salafi-jihadiste Narațiunile grupurilor salafi-jihadiste urmează scheme de acțiune colectivă care sunt întemeiate

pe meta-narațiuni. Aceste scheme (meta-narațiuni) se bazează pe povești religioase și evenimente

istorice cunoscute, care sunt familiare tuturor musulmanilor. Ele sunt utilizate în trei dimensiuni

interconectate: diagnostică, prognostică și motivațională. (15) Schemele de diagnosticare

evidențiază amenințările, în timp ce schemele de prognosticare oferă prescripții pentru combaterea

acestor amenințări, alături de scheme motivaționale concepute pentru a mobiliza sprijinul activ al

acțiunii pe mai multe fronturi. Forța narațiunii gravitează în jurul acestor trei elemente distincte care

se consolidează reciproc, explicând atracția sa larg răspândită.

Schema de diagnosticare

Schemele de diagnosticare sunt concepute pentru a evidenția amenințările asupra islamului și

musulmanilor. Această schemă poate fi etichetată ca schema „victimizării“ sau „opresiunii”, întrucât

gravitează în jurul temei centrale că Occidentul este în război cu islamul și musulmanii. Această

narațiune se concentrează pe un sentiment real și perceput de nedreptate și umilire a musulmanilor

de către Occident.

Narațiunea Victimizării / Umilirii / Nedreptății / Opresiunii

Această narațiune apelează puternic la emoții, deoarece este o narațiune a umilirii și este pictată

în culori primare. În miezul acesteia se află ideea că Occidentul este în război cu Islamul: „dovezile

de zi cu zi ne ascund concepția agresivă a Occidentului din zonele de conflict: Siria, Palestina, Irak,

Afganistan, Cecenia, Somalia”. (16) Consolidarea acestora constituie războaiele metaforice: dispute

despre burka, desene animate reprezentând Profetul,discriminare, islamofobie și nenumărate alte

controverse. Toate aceste conflicte și controverse, mari și mici, acționează ca niște râulețe care

alimentează un singur râu.

Această narațiune face apel la un puternic sentiment de nedreptate colectivă împotriva

musulmanilor, care este construit în principal în jurul politicilor externe ale Occidentului

și modelelor agresive destinate să divizeze, slăbi și subjuga musulmanii. Jihadiștii salafiști

menționează crearea Israelului, acordul Sykes-Picot, colonialismul și intervenția militară occidentală

în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și în alte părți. Simultan, jihadiștii salafiști evidențiază o narațiune

morală despre ipocrizia Occidentului. Evidențiază contradicțiile inerente din cadrul democrațiilor

liberale, întrucât valoarea fundamentală a libertății aflată în centrul acestora este considerată un

motor major al degradării morale a societății. Această narațiune despre ipocrizie mai afirmă și

că Occidentul susține democrația liberală acasă, în timp ce Occidentul „cruciat” duce război în

străinătate și comite atrocități în întreaga lume împotriva musulmanilor. În această viziune asupra

lumii, Occidentul reprezintă agresiunea, opresiunea și ocupația. Această narațiune a victimizării este

(15) David Snow and Scott Byrd (2007) Ideology, Framing Processes, and Islamic Terrorist Movements. Mobilization: An International Quarterly: June 2007, Vol. 12, No. 2, pp. 119-136; Snow, David A. “Framing processes, ideology, and discursive fields.” The Blackwell companion to social movements 1 (2004): 380-412; Benford, R. D., & Snow, D. A. (2000). Framing processes and social movements: An overview and assessment.Annual review of sociology, 26(1), 611-639.

(16) (16) Jeffrey Cozzens and Magnus Ranstorp, ”Does al-Qaeda still pose the more significant threat? YES: the enduring al-Qaeda threat: a network perspective” (Routledge, Second Edition 2018).


întărită și de o concepție conspirativă potrivit căreia Occidentul și non-salafiștii încearcă să subjuge

toți musulmanii.

În mod particular conspirațiile evreiești au devenit o caracteristică comună a narațiunilor

salafi-jihadiste, care au ca idee de bază pedepsirea antisemitismului.

Toate aceste conflicte și controverse sunt emise simultan la nivel individual și colectiv. La nivel

individual, victima lansează narațiunea că nu vor fi niciodată acceptați în calitate de musulmani și

nu vor putea să-și exerseze credința. La nivel colectiv este creat un bloc omogen de musulmani,

astfel încât suprimarea unei practici religioase este văzută ca suprimare a tuturor musulmanilor.

Această narațiune este consolidată de portretul mediatic negativ al musulmanilor în urma atacurilor

din 9/11 septembrie 2001. Aproape în fiecare zi musulmanii din Occident trebuie să se raporteze la

diferite atrocități comise pe care li se cere să le denunțe public.

Schema de prognosticare

Schemele de prognosticare sunt concepute pentru a înfrunta amenințările asupra islamului și

musulmanilor. Imagini puternic emoționale provoacă un șoc moral convingător pentru a lua

măsuri directe. Acesta este întărit de imnuri religioase (anasheed) care conferă autenticitate

religioasă și istorică. În această narațiune, violența mântuitoare oferă transformarea umilinței într-o

victorie inevitabilă, suferința în sacrificiu de sine și rușinea în onoare. Acest sentiment de victimizare,

neputință, nemulțumire și umilință este transformat într-un sentiment de apartenență și forță.

Narațiunea „Jihadul este o datorie personală”

În această narațiune, jihadul armat nu este voluntar, ci este considerat mai degrabă o obligație

individuală (fard ayn) care revine tuturor musulmanilor, decât o obligație colectivă îndeplinită de

reprezentanții legitimi ai comunității musulmane (fard kifaya). Totodată, este în funcție de caracterul

ofensiv (jihad al-talab) sau defensiv al jihadului (jihad al-daf) , deoarece la jihadul defensiv trebuie să

ia parte și femeile.

Această narațiune legitimează lupta violentă pentru apărarea islamului împotriva Occidentului

cruciat. De asemenea, cere musulmanilor să se angajeze în jihad pentru a-și menține credința și

pentru supraviețuirea comunității credincioșilor (ummah) . Cei incapabili să participe la lupta armată

sunt încurajați să contribuie prin alte mijloace, cum ar fi finanțarea sau susținerea propagandei.

Ca atare, există o relație între jihad și hijrah (migrație) către țările musulmane pentru a contribui la

înființarea unui stat islamic. Focalizarea pe hijrah consolidează diviziunea dintre dar al-Islam și

dar al-kufr (Casa necredinței), deoarece musulmanilor care doresc să trăiască corespunzător

regulilor islamice li se refuză această posibilitate și astfel își pierd demnitatea. Ca atare, există o

obligație religioasă de a efectua hijrah-ul și de a abandona dar al-kufr, deoarece rămânerea acolo se

va sfârși în apostazie. Realizarea hijrah-ului induce atitudinea că dreptcredincioșii ar trebui să imite

viața Profetului.

Narațiunea „Este un război corect“

Narațiunea de apărare a comunităților musulmane aflate sub asediu, oferind totodată dreptate

prin protecție și răzbunare, este puternică. În această narațiune credincioșii sunt îndemnați să se

elibereze de robia sclaviei și de condiția lor de subordonare față de națiunile kafir.

Narațiunea gravitează în jurul furiei și puterii și dușmanului umilit. Le oferă posibilitatea de a se

prezenta drept invincibili și fermi în fața regimurilor occidentale corupte și ipocrite și a pionilor lor.

O narațiune a dreptății și a evlaviei religioase este prezentă pentru a arăta că ei operează cu voia lui

Dumnezeu pentru o cauză sfântă.

DOSARELE RAN12

„Avem nevoie de tine și oricine poate contribui”

Prin această narațiune se intenționează ca persoanele obișnuite să simtă că pot contribui și juca și

ele un rol major în ceva important. Cei care nu sunt dispuși imediat la comiterea violenței se pot

implica treptat și își pot asuma treptat mereu mai mari roluri și responsabilități. Această narațiune

subliniază, de asemenea, că înfrângerea unui jihadist salafist nu se datorează forței inamicului, ci

mai degrabă slăbiciunii oamenilor care își îmbrățișează credința și apelului la sprijin.

Pentru unele grupuri, tema narațiunii conform căreia oricine poate contribui este un apel direct și

specific adresat musulmanilor de a se angaja în operațiuni violente cu făptaș de unul singur. Aceste

apeluri către simpatizanți și susținători transformă masculinitatea subordonată în masculinitate

„războinică“, conferind forță și o mare putere asupra propriei traiectorii. Sacrificiul de sine este o

valoare importantă pentru credincioși, care sunt înfățișați ca eroi și avangardă. Martirul devine o

figură care facilitează schimbările revoluționare.

Schema motivațională

Schemele motivaționale sunt concepute să mobilizeze un sprijin activ pentru acțiune.

Narațiunea dublei mântuiri

Această narațiune reprezintă centrul ideologiei salafi-jihadiste, care promite apartenența la

comunitatea reală a dreptcredincioșilor care formează secta luminată, salvată (din focul iadului)

și în cele din urmă învingătoare în Ziua Judecății de Apoi. Victoria este garantată pentru cei

care sunt fermi în credințele și acțiunile lor. Acest mesaj creează o promisiune transfrontalieră

a utopiei și credința că le vor fi spălate toate păcatele. De asemenea, promite intrarea în paradis

înaintea tuturor celorlalți credincioși și vestirea martiriului lor.

Narațiunea califatului

Această narațiune promite că înființarea califatului este realizarea unei societăți perfecte

corespunzătoare principiilor islamice. Această idee romanticizată a califatului este adânc

încorporată în istoria islamică. În această narațiune, jahiliyya (17) (starea ignoranței preislamice),

care este caracterizată prin ignoranța față de voința lui Dumnezeu și prin nedreptate, este adesea

juxtapusă contra punerii în aplicare a legii șaria. Viața în conformitate cu regulile stricte ale legii șaria

este o garanție a intrării în paradis în viața de apoi.

Pierderea califatului (în cazul ISIS) nu înseamnă eșuare, ci doar o întârziere temporară și o încercare

din partea lui Dumnezeu pentru a testa comunitatea adevăraților credincioși. Aplicarea șariei ca

model de guvernare este mai importantă decât califatul fizic în sine.

Narațiunea „Suntem avangarda islamului și singurul apărător împotriva opresiunii”

În această narațiune jihadistul salafist oferă o împuternicire care încurajează indivizii să

preia controlul asupra destinului lor. Sugerează un sentiment de apartenență la comunitatea

credincioșilor. Fiecare acțiune este justificată de aprobarea lui Dumnezeu ca urmare a interpretării

stricte a Coranului.

Narațiunea Al-wala’ wa-l-bara’ (loialitate și dușmănie) (18)

Această narațiune consolidează natura binară a luptei dintre loialitatea religioasă față de

Dumnezeu și animozitatea și ura față de dușmanii islamului. Această loialitate juxtapune totodată

loialitatea și sacrificiul celor dedicați cauzei. În acest sens, jihadiștii salafiști susțin că Pactul de

Securitate este încălcat, ceea ce legitimează atacarea celor kuffar (păgâni).

(17) Khatab, S. (2002). Hakimiyyah and jahiliyyah in the thought of Sayyid Qutb. Middle Eastern Studies, 38(3), 145-170.

(18) Wagemakers, J. (2008). Framing the “Threat to Islam: Al-Wala’wa al-Bara’ in Salafi Discourse. Arab Studies Quarterly, 1-22.


Noi suntem avangardaislamului și singurii apărători împotrivaopresiunii”

”

DOSARELE RAN14

5. Simboluri și vocabularul grupurilor islamice violenteGrupurile violente folosesc diferite simboluri și cuvinte. (19) Adesea, aceste simboluri sunt folosite

de ideologi radicali, organizații teroriste și propagandiști pentru a-și sublinia prezența. Acestea pot

fi detectate în literatură sau pe site-urile de socializare. (20) Acestea oferă un punct de intrare pentru

specialiștii practicieni din prima linie pentru evaluarea implicării în extremismul islamic. Există o bogată

literatură jihadistă unde pot fi găsite mai multe versiuni ale simbolurilor și siglelor. (21)

Vocabular

Vocabularul religios folosit de jihadiștii salafiști este atât comun musulmanilor, cât și în unele cazuri

foarte specific acestei orientări. Termenii reprezintă un indiciu important pentru înțelegerea unui

anumit accent în conversații. Este importantă informarea asupra acestui vocabular atunci când aveți

de-a face cu persoane radicalizate.

al-wala’ wa-l-bara’

aqidah

bid’a

dar al-harb

dar al-Islam

dawla

da’wah

fard ayn

fard kifaya

ghuraba

halal

haram

hijrah

jahiliyya

jannah

jihad

kafir

kuffar

kufr

manhaj

munafiqin

murtaddin

mushrikin

qital

rawafidh

istishhaad

shuhada

shahid

tawaghit

taghut

tarbiya

tawheed

tazkiyya

loialitate și dușmănie

sistem de convingeri

inovație

Casa războiului

Casa islamului

stat (adesea se referă

la ISIS și califat)

prozelitism

obligație personală pentru

musulmani

obligație colectivă pentru

musulmani

străini

permis, admis

interzis

migrație

starea de ignoranță pre-

islamică

paradis

efort sau luptă. În acest

context, luptă militantă și nu

spirituală.

Forma de singular a

necredinciosului

forma de plural a necredincioșilor

necredință

acțiune/metode

ipocriți

termen peiorativ pentru

musulmanii non-salafiști

apostați

politeiști

jihadul armat

(Qital nu trebuie să aibă o

conotație religioasă)

termen peiorativ pentru șiism

martiriu

forma de plural a martirilor

martir

forma de plural a tiranilor sau

conducătorilor apostați

tiran

educație

unicitatea lui Dumnezeu

curățire

(19) Lohlker, R. (2013). Jihadism: Online discourses and representations. Vienna: Vienna University Press. Pentru o imagine de ansamblu excelentă asupra semnificațiilor diferitelor simboluri, consultați: ‘The Islamic Imagery Project’ (West Point Combating Terrorism Center, March 2006).

(20) Digital Jihad – propaganda from the Islamic State (Swedish Defence Research Agency 2018)

(21) SITE oferă o imagine de ansamblu: https://ent.siteintelgroup.com/jihadist-groups-2.html

Grupuri media: https://ent.siteintelgroup.com/mediagroups.html


Drapelul negru folosit de organizațiile islamice cum este Al-Qaeda, de la sfârșitul anilor 1990, constă din shahada (declarație de credință) în alb și negru.

Steagul lui Hay’at Tahrir al-Sham.

În cultura islamică un leu evocă calități cum sunt vitejia, forța și onoarea. Leul este alături de Hamza, unchiul profetului (asad allah, the lion of God).

Ziarul săptămânal „al-Naba” al ISIS.

Steagul ISIS cu pecetea profetului Mohamed.

Sigla lui Hay’at Tahrir al-Sham.

Media Al-Sahab a lui Al-Qaeda.

Agenția de știri „Amaq“ a lui ISIS.

Simboluri

DOSARELE RAN16


6. Grupuri care pledează pentru extremismul islamic violentExtremismul islamic violent are diverse reprezentări, cum ar fi mișcările militante jihadi (ISIS,

al-Qaeda, etc.), care sunt clasificate ca organizații teroriste, grupuri militante islamice de

racolare (Hizb-ut-Tahrir, Sharia4Belgium etc.), grupuri de stradă da’wah (Die Wahre Religion)

și alte grupuri cum sunt Grupurile de pledoarie musulmană, organizații umanitare care nu se

angajează ele însele în violență, dar pledează pentru extremismul islamic violent.

Mișcări jihadiste militante

Persoanele care se alătură mișcărilor jihadiste militante sunt radicalizate, îndoctrinate și

socializate în aceste organizații care cer o disciplină strictă, loialitate și

fidelitate. Aceste organizații efectuează controale de securitate asupra recruților și își desfășoară

activitatea în mod clandestin în Europa și mai deschis în zonele de conflict din străinătate.

Unele organizații primesc orice recruți, în timp ce altele sunt mai selective și mai prudente.

Adesea există facilitatori și finanțatori care garantează pentru caracterul recruților. Există

structuri complete (ecosisteme salafi-jihadiste) înființate în orașe, cu conducători cu rol cheie,

predicatori, facilitatori, finanțatori și recrutori. În jurul acestor structuri de comandă sunt

susținători radicalizați și recrutați în anumite moschei, moschei informale, cercuri de studiu,

prelegeri, cluburi sportive, școli etc.

Grupuri militare islamice de racolare

Aceste așa-numite grupuri gateway - de racolare - au poziții extremiste în raport cu democrația,

dar sunt în general non-violente. Adesea, aceste grupuri sunt transnaționale. Unii susțin că

absorb militarismul potențialilor jihadiști care primesc o supapă de evacuare a nemulțumirilor și

frustrărilor lor. Alții susțin că acestea sunt o poartă pentru implicarea mai multor militanți

în alte grupuri și că susținătorii doar trec prin aceste organizații. Aceste grupuri organizează,

de exemplu, demonstrații publice sub sloganul „instituirea legii șaria”. Solidaritatea de grup este

consolidată de reacția la atitudinea lor provocatoare.

Grupurile de stradă da’wah

Tehnicile de stradă da’wah (prozelitism) sunt utilizate pentru distribuirea Coranului și a altor materiale

religioase. Sunt totodată uneori folosite de salafiști pentru a descoperi și converti persoanele care

pot fi prinse în plasa rețelei. Aceasta este o tehnică comună de a susține implicarea și

contactul personal. Persuasiunea este subtilă, treptată și neobosită.

Odată ce recrutorii simt că pot face progrese, nu se mai opresc. De asemenea, deseori

organizează meciuri de fotbal și alte evenimente sociale pentru a-și consolida sentimentul de apartenență

și ideologia.

DOSARELE RAN18

Grupuri de propagandă fals-musulmană

Unele grupuri musulmane de propagandă au fost stabilite ca o contra-reacție la 9 / 11 și războiul

împotriva terorismului. Aceste grupuri au adoptat o abordare a drepturilor omului pentru a

contracara încălcările reale ale drepturilor omului, precum arestările ilegale, închisoarea și

internarea (cum ar fi Guantanamo, etc.). Sub pretextul drepturilor omului, aceste grupuri încearcă

să submineze eforturile de prevenire, apărare comunitară și de combatere a terorismului. Aceste

grupuri influențează comunitățile locale și cultivă o narațiune de „rezistență” contra eforturilor de

combatere a terorismului.

Organizații fals-umanitare

Activitățile umanitare legitime au un rol important în viața musulmanilor, deoarece satisfac

nevoile legitime de binefacere ale fraților și surorilor musulmane din întreaga lume. Musulmanii

sunt în mod natural sensibili la apelul de a dona pentru persoanele aflate la strâmtoare, deoarece

zakat este unul dintre cei cinci piloni ai islamului. Acest lucru este exploatat și de jihadiștii salafiști

care își ascund activitățile de colectare de fonduri. Este incredibil de dificil să discernem acest tip

de activitate ilegală de strângere de fonduri, mai ales că este adesea împrăștiat peste granițe și în

afara UE.

Legătura crimă-teroare

Bandele criminale pot constitui o cale către activitățile salafi-jihadiste. Cercetările au arătat

că implicarea în criminalitate este predominantă în cercurile jihadiste. Pentru unii acest lucru

devine iertare a unui trecut regretabil, pentru alții devine protecție și o modalitate de a scăpa de

probleme. Jihadiștii salafiști fac recrutări din rândurile rețelele bandelor criminale din cartierele

locale. În mod similar, ei recrutează susținători și membri în închisori.


7. Locații de recrutare (22)Ideologia salafi-jihadistă și narațiunile sale de interconectare contribuie la popularitatea sa în

rândul tinerilor. Pentru unii oferă o nouă identitate persoanelor înstrăinate care își descoperă

(sau redescoperă) religiozitatea, oferindu-le un sentiment de demnitate și apartenență. Este, de

asemenea, atractivă deoarece oferă asupra lumii o viziune binară și fără compromisuri, împărțind

totul în bine și rău. Pentru unii reprezintă o ideologie protestatară împotriva ordinii stabilite.

Pentru alții oferă o utopie și promisiunea unei recompense cerești în viața de apoi.

Oricare ar fi motivele care stau la baza aderării la grupurile salafi-jihadiste, recrutarea rămâne

esențială. Există mai multe domenii pe care ecosistemul salafi-jihadist le exploatează în eforturile

sale de recrutare în folosul cauzei. Adesea sunt o combinație dintre contactul inițial prin

intermediul activității online, continuată offline prin evenimente sociale, cu întâlniri religioase sau

demonstrații.

Online (23)

Site-urile web, platformele de jocuri și canalele rețelelor sociale sunt platforme utile de

propagandă și de interconectare în care recrutorii pot identifica în mod activ recruții potențiali

printre cei care postează sau își arată sprijinul pentru propagandă. Rețelele sociale și amprentele

digitale oferă informații importante privind gradul de sprijin extremist și nivelul de conectivitate

în cadrul rețelelor sociale. Adesea, cei care susțin un grup extremist islamic oferă indicii

importante care pot fi observate din avatarurile alese (oferind o participare instantanee și

semnalând sprijinul simbolic pentru extremismul islamic), știri partajate și alte materiale de

propagandă extremistă. Numele kunya (24) (nume de război) din rețeaua socială media încep

adesea cu „Abu” (tată) și „Umm” (mamă).

Recrutorii contactează adesea persoanele online și le canalizează către platforme de social

media private și criptate. Acestea pot fi găsite prin căutări pe rețelele de socializare folosind o

terminologie specifică salafi-jihadistă. Canalele social media criptate (cum ar fi: Telegram) sunt

utilizate pentru a comunica mai liber cu susținătorii și potențialii recruți. Grupurile și indivizii

salafi-jihadiști folosesc mai multe publicații, platforme și mijloace. Jihadiștii salafiști organizează

adesea, fac reclamă și folosesc cauze umanitare ca modalitate de generare a finanțării și de a

intra în contact cu susținătorii lor. O altă tactică este de a organiza sprijin în vederea eliberării

deținuților musulmani, prin campanii de scriere de scrisori și prin alte evenimente sociale

însoțitoare. Adesea, în aceste campanii sunt angajate femei.

Moschei și cercuri de studiu subterane

De obicei, moscheile nu constituie locuri de recrutare, dar extremiștii se pot aduna în moschei

în mod informal pentru a identifica potențiali recruți și susținători. Acestor potențiali recruți

li se cere să se întâlnească în altă parte și apoi în medii mai informale, cum ar fi în cafenele,

(22) Wiktorowicz, Q. (2005). Radical Islam rising: Muslim extremism in the West. Lanham, MD: Rowman & Littlefield.

(23) Winter, C. (2015). The virtual ‘caliphate’: Understanding Islamic State’s propaganda strategy. Londra: Quilliam Foundation.

(24) https://referenceworks.brillonline.com/entries/encyclopaedia-of-islam-2/kunya-SIM_4526?s.num=0&s.f.s2_parent=s.f.book.encyclopaedia-of-islam-2&s.q=kunya

DOSARELE RAN20

cercuri de studiu în apartamente („moschee” subterane) și organizații ale societății civile. Există

„îngrijitori“ care operează în anumite cadre ale moscheii, dar de obicei un steag roșu sesizabil

implică controverse legate de finanțarea străină (cunoscut pentru sponsorizarea salafismului) sau

predicatori radicali controversați. Identificarea persoanelor este importantă; ele sunt „îngrijite“ de

radicalizatori și apoi trimise spre îndoctrinare și radicalizare în cercuri mici de studiu.

Grupuri radicale de alimentare (25)

Există „grupuri de alimentare” radicale care funcționează deschis, dar de natură non-violentă

care oferă un punct de intrare pentru noii recruți. Adesea, ele protestează provocator împotriva

politicii externe sau a ordinii prevalente, pledând pentru aplicarea strictă a legii islamice, care în

schimb întărește solidaritatea de grup. Unele dintre aceste grupuri sunt de natură transnațională,

organizate în jurul unor predicatori carismatici care călătoresc pentru a consilia strategia și

tacticile acestor grupuri. Recrutarea are loc deoarece nivelul reacției publice și confruntarea

cu contrademonstranții pot fi neplăcute. Uneori, aceste grupuri de alimentare operează prin

activități da’wah stradale menite să identifice tinerii vulnerabili care pot fi mai departe radicalizați

și recrutați în activități.

Alte grupuri de alimentare operează sub pretextul drepturilor omului în privința combateri

terorismului sau strategiilor preventive. Aceste grupuri organizează evenimente și protestează

prin viu grai contra eforturilor de prevenire și apărare a comunității, taxându-le ca spionaj

organizat de stat împotriva comunităților minoritare. Adesea, sunt organizate evenimente

sociale și caritabile pentru a spori sensibilizarea în legătură cu deținuții musulmani sau cu cazuri

specifice legate de combaterea terorismului.

Închisori

Recrutarea în închisori poate fi prevalentă în funcție de modul în care sunt organizate închisorile

sau de cine este plasat în închisori. Unele închisori sunt adevărate incubatoare ale extremismului,

întrucât radicalizatorii formează criminali. Condamnarea la închisoare poate schimba pivoții

social-spirituali ai unei persoane și astfel aceasta poate deveni vulnerabilă la radicalizare. Uneori,

procesul de eliberare din închisoare este o perioadă critică din punctul de vedere al recidivei, iar

indivizii radicali pot exploata această perioadă în scopul finalizării recrutării.

Școlile și învățământul superior

În unele cazuri, școlile cu orientare religioasă pot deveni vulnerabile la radicalizare și recrutare.

Adesea, în aceste cazuri, există probleme controversate legate de segregarea de gen sau

intoleranța față de educația sexuală ori grupurile minoritare. În unele circumstanțe, au existat

grupuri de activiști care au pledat pentru extremism în instituții de învățământ superior.

(25) Kenney, M. (2018). The Islamic State in Britain. Cambridge: Cambridge University Press.


DOSARELE RAN22

8. Rolul femeiiRolul femeii în contextul jihadismului salafist a devenit cu timpul mai vizibil. În trecut,

stereotipizarea referitoare la gen a prezentat femeile drept spectatoare pasive și victime, mai

degrabă decât să aibă un rol activ de susținere. Adesea, această caracterizare greșită se datorează

faptului că femeile sunt rareori autori ai violenței. Femeile au putut și pot dobândi statutul de

martir prin aceste atacuri. Totodată, femeile au adesea îndeosebi un rol de susținere, care permite

și facilitează jihadul.

Liderii extremiști au subliniat rolul important al femeilor ca mame și soții. Există cazuri în care

femeile au jucat un rol important în propagarea și răspândirea ideologiei. Femeile au contactat

alte femei pentru a sprijini cauza salafi-jihadismului, oferind sprijin moral și presiune de la egal

la egal pentru rămânerea în interiorul extremismului. De asemenea, femeile au jucat un rol

operațional activ în strângerea de fonduri și contrabanda cu arme, bani și mesaje.

De asemenea, femeile au jucat un rol crucial în radicalizarea și recrutarea altor femei. Această

activitate a avut loc adesea online prin intermediul rețelelor și evenimentelor sociale. Această

activitate de mobilizare a fost adesea mai puțin vizibilă. De asemenea, femeile sunt totodată

considerate esențiale datorită rolului lor în creșterea copiilor în mod corespunzător ideologiei.

Femeile mențin adesea cercuri sociale strânse și călătoresc împreună. Unii au sugerat că a deveni

extremist poate fi emancipator, deoarece femeile sunt mai capabile să se elibereze de structura de

clan a familiei și de comportamentul legat de onoare.


DOSARELE RAN24

.

9. Tendințe și provocăriPracticienii din școli, închisori, comunități locale etc. care se ocupă de extremismul islamic

violent se pot întâlni cu multiple provocări atunci când se confruntă cu grupuri sau persoane

salafi-jihadiste.

Acces la comunități

Apropierea de organizații sau persoane extremiste este dificilă, deoarece străinii și non-

musulmanii sunt întâmpinați cu suspiciune și, uneori, cu ostilitate. Este adesea nevoie de

stabilirea unor bune relații cu comunitățile locale, care sunt construite pe încredere și

bunăvoință, mai degrabă decât din motive de securitate. Extremismul islamic violent este

înglobat în comunități care implică predicatori remarcabili, facilitatori, finanțatori și recrutori,

și unde se exercită o presiune de la egal la egal considerabilă împotriva accesului străinilor.

Prin rețelele sociale comunitățile utilizează canale închise și criptate, ceea ce face mai dificilă

monitorizarea sau contactarea anumitor persoane.

Contestarea viziunii binare a lumii și a teoriilor conspirației ale extremiștilor

islamici violenți

Grupurile salafi-jihadiste adoptă o viziune foarte binară asupra lumii, pe care o împarte în

bine și rău, permis și interzis. De asemenea, conține elemente puternice de dușmănie față de

alte grupuri din cadrul societății, inclusiv opinii anti-șiite și antisemite, precum și elemente de

dușmănie față de democrația și societatea laică occidentală, în special față de politica externă

occidentală și de intervenția în lumea musulmană. Adesea, aceste comunități sau indivizi vor

manifesta ostilitate față de exteriorul grupului, care este consolidată de gândirea conspirativă.

Această ostilitate complică interacțiunile practicienilor de primă linie. De exemplu, ei folosesc

adesea narațiunea falsă conform căreia autoritățile vor ridica copiii de la familiile lor, sau că

guvernul spionează comunitatea musulmană prin intermediul practicienilor de primă linie.

Depășirea acestor bariere necesită răbdare și perseverență din partea practicienilor.

Interconectarea complexității ideologiei salafiste

Înțelegerea ideologiei necesită o înțelegere contextuală a islamului și a diferitelor școli

de interpretare, liniilor de separare ale conflictelor dintre diferitele interpretări, tensiuni

și conflicte ale comunității, precum și a dimensiunilor culturale și lingvistice. Rezolvarea

acestor probleme necesită eforturi profesionale și personale considerabile. De asemenea, este

important să avem cunoștințe despre modul în care evoluțiile regionale din lumea arabă și

musulmană afectează dinamica locală și în societatea occidentală.


Organizații legale și ilegale

Abordarea extremismului islamic este un act de echilibrare datorită liniei fine de demarcare

dintre organizațiile legale și cele ilegale. Chiar dacă organizațiile legale ar putea să nu incite

la acțiuni violente, mesajele lor intenționează să provoace polarizare și neîncredere în sânul

societății. Gestionarea acestei complexități este dificilă, deoarece unii susțin că aceste organizații

legale de fapt absorb elemente extremiste, în timp ce altele le consideră drept organizații de

racolare la extremism.

Schimbarea peisajului în urma ridicării și declinului ISIS

În ciuda declinului ISIS și a așa-numitului califat, tinerii continuă să fie atrași de jihadismul

salafist. Sprijinul se transformă prin intermediul rețelelor sociale și devine mai descentralizat,

cu mai multe centre de gravitație în regiunile geografice. Unii au susținut cu tărie că

retragerea este doar temporară. Apelul continuu la acțiune împotriva inamicului a inspirat

atacuri teroriste ale unor actori singulari, iar eventuala revenire a FTF-urilor afiliate cu ISIS și

a altor grupări jihadiste din Irak și Siria poate afecta negativ mediile extremiste locale.

Primii deținuți condamnați pentru infracțiuni legate de terorism trebuie eliberați înapoi

în societate, ceea ce poate afecta negativ radicalizarea în mai multe state ale UE. Cu toate

acestea, fiindcă multe dintre grupurile de alimentare islamice au dispărut deoarece membrii

lor au plecat în zonele de conflict jihadiste, noi organizații mici le iau acum locul, iar acestea

sunt mai greu de detectat. În unele țări UE, au fost înființate școli și companii care oferă

capacitatea de a influența ideologic adolescenții și tinerii vulnerabili. În același timp, prezența

în rețelele sociale trece de la social media deschisă la site-uri web mai închise, criptate,

ceea ce îngreunează urmărirea activităților. Datorită dezvoltării rețelelor sociale și evoluției

tehnologice, multe dintre grupurile islamice devin mai transnaționale și interconectate.

KNIHA FAKTOV RAN

Documents

A PRACTICAL INTRODUCTION TO ISLAMIST EXTREMISM