39

A MULTIMODAL ANALYSIS OF THE 2014 ROMANIAN PRESIDENTIAL DEBATES FROM

THE PERSPECTIVE OF THE RELATIONSHIP BETWEEN GESTURES AND THE IDEOLOGICAL

ORIENTATION OF POLITICAL ACTORS

Nicolae Sorin Drăgan Assoc. Prof., PhD, National University of Political Studies and Public Administration,

Bucharest

Abstract: In this study we aim to analyze how the political actors involved in the presidential debates in

November 2014 have managed the relationship between gestures and ideological orientation. For this purpose we developed a multimodal analysis for some relevant sequences during these debates. The

practice of integrating the meanings of different semiotic resources allows a better understanding of the

meaning of verbal discourse, actions and behavior of political actors involved in a particular communication situation. In addition, the Multimodal Professional Analysis Tool, ELAN, allows the

annotation and dynamic analysis of the semiotic behavior of the political actors involved in the analyzed

sequences. We discuss in detail how political actors build their discursive strategies from this perspective,

the relationship between gestures and ideological orientation.

Keywords: presidential debate; multimodal analysis; ideological orientation; political semiotics; political

communication culture.

1. Introducere

În acest studiu analizăm un aspect particular al modului în care actorii politici – care

performează în fața publicului în cea mai importantă dintre formele de comunicare politică,

dezbaterea politică televizată – gestionează anumite moduri comunicative (sau resurse semiotice)

pentru construcția semnificației. Practic, suntem interesați de modul în care au gestionat relația

dintre gesturi și orientarea ideologică (Calbris, 2003; Poggi & Vincze, 2009). Practica integrării

semnificațiilor diferitelor resurse semiotice permite o mai bună înțelegere a semnificației

discursului verbal, a acțiunilor și comportamentului actorilor politici implicați într-o anumită

situație de comunicare (Kress & van Leeuwen 2001; Kendon, 2004; Allwood et al., 2007;

Müller, 2013).

Practic, am derulat o analiza multimodală pentru câteva secvențe comunicaționale

relevante din timpul dezbaterilor prezidențiale din noiembrie 2014. În acest scop, am folosit un

instrument profesional de analiză multimodală, softul ELAN (Eudico Linguistic Annotator),

dezvoltat de Institutul Max Planck pentru Psiholingvistică din Nijmegen, Olanda. Prin urmare,

obiectivul central al analizei noastre este înțelegerea modului în care diferite resurse semiotice

funcționează împreună (O‘Halloran, 2011: 121; Siefkes, 2015: 114), din perspectiva relației

dintre gesturi și orientarea ideologică a actorilor politici.

În primele două secțiuni discutăm despre natura ―multimodală‖ a comunicării umane (2),

evidențiind anumite aspecte ale relației dintre gesturi și orientarea ideologică a actorilor (3).

Metodologia de cercetare este prezentată în secțiunea patru (4). În secțiunile următoare

40

prezentăm rezultatelor cercetării (5), urmate de analiza și interpretarea rezultatelor (6). Ultima

parte a lucrării, secțiunea a șasea (7), este rezervată concluziilor.

2. Natura “multimodală” a comunicării umane

În interacțiunile discursive, actorii sociali nu utilizează doar limbajul verbal ca modalitate

de construcție a semnificației. Dincolo de limbajul verbal, oamenii se folosesc de imagine,

gesturi, postură, și ale moduri de producere semică, precum și de relațiile dintre ele pentru a

comunica (Jewitt, 2009: 14). Potrivit lui Gunther Kress (2010), un mod comunicativ este înțeles

ca orice resursă semiotică (limbajul verbal, vizual, imaginea statică sau în mișcare, muzica,

sunetul, gestul, culoarea, gustul, obiectele 3D, etc.) care produce semnificație într-un context

social (Elleström, 2010: 14).

Pentru Gunther Kress și Theo van Leeuwen (2001) multimodalitatea reprezintă ―utilizarea

mai multor moduri semiotice în proiectarea unui produs sau eveniment semiotic‖ (p. 20). Rick

Iedema (2003) subliniază natura ―multimodală‖ a comunicării umane (p. 39). Potrivit lui Carey

Jewitt (2013), multimodalitatea este o abordare interdisciplinară, cu originile în semiotica

socială. Spre deosebire de modelele semiotice tradiționale, semiotica socială permite ―abordările

centrate pe studiul ‗condițiilor pragmatice‘ ale schimburilor comunicaționale‖ (Drăgan, 2007:

232). Din această perspectivă, semiotica socială recuperează dimensiunea socială în procesele de

construcție a semnificației.

3. Relația dintre gesturi și orientarea ideologică a actorilor politici

Analizând gesturile mâinii în cazul lui Lionel Jospin, fost prim-ministru francez în

perioada 1997-2002 și fost candidat în alegerile prezidențiale franceze în 1995 și 2002,

Geneviève Calbris (2003) observă o anumită simetrie între gesturile executate cu mâna stângă și

orientarea sa ideologică (Jospin, era reprezentant al Partidului Socialist, al stângii polit ice). De

fiecare dată când acesta făcea aluzie sau discuta subiecte legate de stânga politică executa

mișcări cu mâna stângă (Calbris, 2003, p. 67, as cited in Poggi & Vincze, 2009, p. 87).

Isabella Poggi și Laura Vincze (2009) observă un fenomen similar atunci când analizează

gesturile performate de Ségolène Royal într-un interviu pentru France 2. Politicianul francez, fost

candidat socialist la alegerile prezidențiale din Franța în anul 2007, folosește ―în mod consistent

mâna dreaptă atunci când vorbește despre dreapta, bogați, sau atunci când face speculații, în timp

ce mâna stângă o folosește atunci când îi menționează pe cei săraci, muncitorii sau clasa de

mijloc‖ (Poggi & Vincze, 2009, p. 87). Poggi și Vincze (2009) analizează acest comportament

din două perspective. Primul aspect vizează funcția comunicativă a discursului, în special

intenția actorului politic de a persuada publicul. Din această perspectivă, actorii politici au

nevoie să se facă înțeleși, ―să ajungă la mintea persuadatului‖ (p. 89). Practic, ―gesturile mâini și

ale capului pot contribui la înțelegerea discursului politic, indicând continuu dacă vorbitorul

vorbește despre stânga sau dreapta‖ (p. 89). Un astfel de efort continuu din partea unui actor

politic de a performa acest tip de izomorfism (gesturi-orientare ideologică) poate determina un

efect de ―evaluare subtilă‖ din partea publicului în sensul dorit de politician (p. 89). Al doilea

aspect discutat de Poggi și Vincze (2009) se referă la faptul că gesturile au un comportament

multifuncțional (Kress & van Leeuwen 2001; Kendon, 2004; Allwood et al., 2007; Müller,

2013). Ele servesc atât funcții cognitive cât și comunicative. În situația discutată, Poggi și Vincze

(2009) avansează ipoteza că gesturile politicianului francez au ―în primul rând o funcție

cognitivă, nu comunicativă și persuasivă‖ (p. 89). Gesturile performate de Ségolène Royal par că

41

îi însoțesc discursul verbal ―în principal pentru a se ajuta să-și găsească imaginile, conceptele sau

cuvintele corespunzătoare‖ (p. 89).

De asemenea, Jürgen Streeck (2008) a investigat formele și funcțiile gesturilor candidaților

Partidului Democrat în două dezbateri primare din timpul campaniei prezidențiale din 2004, din

Statele Unite ale Americii. Autorul a derulat o analiză a expresiilor corporale și a arătat cât de

important este comportamentul non-verbal în efortul de persuadare politică.

4. Metodologia de cercetare

Candidații care au participat la cele două dezbateri prezidențiale finale din noiembrie 2014

au fost Victor Ponta (PSD), prim-ministru al României la data respectivă, și Klaus Iohannis

(liderul PNL), primar al orașului Sibiu și lider al coaliției ACL la acea vreme. Corpusul de

analiză a fost format din șase secvențele comunicaționale (cu durata totală de aproximativ 5

minute), selectate din cadrul dezbaterilor pe baza unor criterii bine determinate: omogenitate,

temă/subiect comun, respectiv criteriul mesajelor strategice. Ultimul criteriu vizează acele

secvențe care surprind mesajele strategice, eventual așa-numitele ―momente-cheie‖ (Corbu &

Boțan, 2011, p. 101), care pot decide, în opinia specialiștilor, câștigătorul dezbaterii.

Am derulat analiza multimodală pentru fiecare dintre secvențele selectate potrivit criteriilor

menționate. Prin urmare. în analiza noastră am fost ghidați de următoarele întrebări de cercetare:

RQ1. Care sunt resursele semiotice pe care le folosesc actorii politici implicați în

secvențele discursive analizate pentru a comunica și a construi semnificația și care sunt

diferențele referitoare la relația dintre gesturi și orientarea ideologică a actorilor politici?

RQ2. Cum își construiesc actorii politici strategiile discursive din perspectiva gestionării

relației dintre gesturi și orientarea ideologică?

Softul ELAN permite, pe de o parte, adnotarea și analiza dinamică a comportamentului

semiotic al actorilor politici implicați în secvențele analizate, iar pe de altă parte, o imagine de

ansamblu asupra întregii situații de comunicare.

5. Rezultatele cercetării

În următoarele două exemple (Fig. 1, respectiv Fig. 2), prezentăm rezultatele cercetării

pentru fiecare actor politic în parte. Fiecare cadru care surprinde un anumit aspect al relației

gesturi-orientare ideologică a fost selectat pe baza analizei multimodale derulate cu ajutorul

softului ELAN (pentru detalii vezi ANEXA, cu Fig. 3 și Fig. 4).

a b

42

c d

Figura 1. Relația dintre gesturi și orientarea ideologică în cazul candidatului Victor Ponta:

a, b, c – gesturi executate cu mâna stângă, d – gest executat cu mâna dreaptă

Primul gest (vezi Figura 1a) este executat de Victor Ponta în timp ce rostește următorul

enunț: ―venitul minim garantat de 350 de lei se completează din bugetul de stat faţă de bugetul

asigurărilor sociale‖.

Al doilea gest (vezi Figura 1b) este executat în timp ce Victor Ponta rostește următorul

enunț: ―Eu reprezentam USL, dvs. nu reprezentați nimic‖. Este vorba despre un fragment care

face parte din aceeași secvență analizată, mai exact de la finalul acesteia.

Al treilea gest (vezi Figura 1c) este executat în timp ce candidatul puterii rostește

următorul enunț: ―CSM este garantul independeţei justiţiei. Nu vă mai băgaţi nasul la CSM, că

preşedintele are alte atribuţii‖.

Dacă primele trei gesturi au fost executate de către Victor Ponta cu mâna stângă, ultimul

gest, al patrulea (vezi Figura 1d), este executat cu mâna dreaptă în timp ce rostește următorul

enunț: ―CSM-ul garantează şi bine face‖. Exemplele prezentate până acum fac parte din secvențe

comunicaționale selectate din cadrul dezbaterii prezidențiale de la postul B1TV, din data de 12

noiembrie 2014.

a b

43

c d

Figura 2. Relația dintre gesturi și orientarea ideologică în cazul candidatului Klaus

Iohannis: a, b – gesturi executate cu mâna dreaptă, c, d – gesturi executate cu mâna stângă

Primul gest (vezi Figura 2a) este executat de Klaus Iohannis în timp ce rostește următorul

enunț: ―Concluzia, dragi români, puteţi să o trageţi singuri‖. Este vorba despre un fragment din

prima secvență analizată din cadrul dezbaterii prezidențiale de la postul B1TV, din data de 12

noiembrie 2014.

Al doilea gest (vezi Figura 2b) este executat de Klaus Iohannis în timp ce rostește

următorul enunț: ―Când sunteţi la Palatul Victoria, aveţi biroul dumneavoastră. Aicea, biroul este

țara‖. Enunțul face parte din cadrul unei secvențe selectate din cadrul primei dezbateri, de la

postul RealitateaTV, din data de 11 noiembrie 2014.

Următoarele două gesturi (vezi Figura 2c, 2d) sunt executate de Klaus Iohannis atunci când

performează un gest de tip deictic, relevant în economia dezbaterii, analizat în altă parte (Drăgan,

2017):

Klaus Iohannis: Şi dacă vorbim despre, totuşi, acţiuni care ne definesc ca şi politicieni, dacă putem să

focusăm un pic pe această imagine, este o frumoasă imagine de grup care s-a format în ianuarie 2011 în jurul

dlui Constantin Nicolescu, atunci preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. Este dl Ponta aici, dl Năstase, dl

Corlăţean, dl Severin, dl Hrebenciuc, dl Pendiuc, dna Andronescu, dl Vanghelie şi mulţi alţi pesedişti foarte

bine cunoscuţi care atunci au afirmat că este vorba despre o persecuţie politică şi că în nici un caz nu estre

bine ca acest domn, care între timp a fost condamnat şi eliminat de acolo, să fie deranjat acolo unde îşi făcea

treaba, Asta, după părerea mea, nu se numeşte independenţa justiţiei, asta se numeşte forţarea justiţiei.

(B1TV, 12 noiembrie 2014)

6. Analiza și interpretarea rezultatelor

Situațiile prezentate în cadrul celor două exemple (Fig. 1, respectiv Fig.2) surprind câteva

momente relevante pentru discuții noastră în ceea ce privește relația dintre gesturi și orientarea

ideologică a candidaților.

Se poate observa cu ușurință faptul că în primul exemplu (Fig. 1), primele trei gesturi

executate de candidatul Victor Ponta (Fig. 1a, 1b și 1c) sunt gesturi executate cu mâna stângă.

Observăm faptul că de fiecare dată când execută unul dintre aceste trei gesturi, candidatul

―stângii‖, Victor Ponta (PSD), se referă la subiecte de ―stânga‖: gestul a – bugetul asigurărilor

sociale, gestul b – USL, gestul c – ordinea constituțională (CSM, garant al independenței

Justiției).

Ultimul gest este executat cu mâna dreaptă (vezi Figura 1d). De data aceasta, gestul este

executat în timp ce Victor Ponta reia o afirmații anterioară, ―CSM-ul garantează şi bine face‖,

indicând în mod ostentativ textul Constituției oponentului său.

44

În situațiile prezentate, nu tipologia gesturilor este relevantă – toate gesturile discutate aici

au valoare deictică (familia pointing gesture) – ci relația lor cu orientarea ideologică a

candidatului care le performează. Am analizat toate situațiile în care candidatul stângii, Victor

Ponta, se referă la subiecte de ―stânga‖ în cele șase secvențe selectate din cadrul dezbaterilor

prezidențiale din noiembrie 2014. În majoritatea acestor situații (în trei din cele patru) am

identificat un izomorfism între gesturile executate cu mâna stângă și orientarea ideologică a

candidatului Victor Ponta.

Mai devreme (3), am discutat despre acest tip de izomorfism. Geneviève Calbris (2003)

observase o relație de același tip în cazul lui Lionel Jospin (reprezentant al Partidului Socialist)

(p. 67, as cited in Poggi & Vincze, 2009: 87). În plus, Isabella Poggi și Laura Vincze (2009: 87)

observaseră un fenomen similar în ceea ce privește gesturile performate de Ségolène Royal (fost

candidat socialist în alegerile prezidențiale franceze). Poggi și Vincze (2009) sugerează faptul că

actorul politic încearcă să persuadeze audienţa în sensul înțelegerii discursului și a identificării

corecte din punct de vedere ideologic. Prin gesturile performate el oferă în mod continuu indicii

de tipul ―vorbitorul vorbește despre stânga sau dreapta‖ (Poggi & Vincze, 2009: 89). Astfel de

indicii pot determina orientarea evaluărilor audinței într-un anume sens, cel al lecturii preferate

de vorbitor. Mai mult, Poggi și Vincze (2009) sugerează ca atunci când lecturăm interacțiunea

gest-discurs verbal să construim scenarii de interpretare care iau în considerare toate funcțiile

posibile ale gesturilor în respectiva situație de comunicare.

În situația noastră, funcția dominantă a gestului este comunicativă. Candidatul stângii,

Victor Ponta, face referiri explicite în discursul verbal la evenimente și subiecte de stânga.

Situațiile prezentate în cadrul celui de-al doilea exemplu (vezi Fig. 2), ne ajută să analizăm

relația dintre gesturi și orientarea ideologică pentru candidatul de dreapta, Klaus Iohannis. Atunci

când execută gesturi cu mâna dreaptă, Klaus Iohannis se referă la: a – ―Concluzia, dragi români,

[…]‖ și b – ―Aicea, biroul este țara‖ (Fig. 2a și 2b). Ambele referințe sunt construite mai degrabă

pe o funcție dominant comunicativă, ca apeluri emoționale pentru schimbare. Ambele sunt

orientate către audiență: ―dragi români‖, ―țara‖. O astfel de orientare nu e clar definită, pare

ambiguă. Nu putem afirma faptul că există o legătură semnificativă între gesturile executate cu

mâna dreaptă și orientarea ideologică în cazul candidatului Klaus Iohannis.

În schimb, atunci când execută gesturi cu mâna stângă, Klaus Iohannis face referiri

exclusiv la subiecte și evenimente legate de stânga politică: ―pesediști‖, ―baroni PSD‖, tema

―Corupție‖, etc. În această situație, putem discuta despre o relație semnificativă care se stabilește

între gesturile efectuate de Klaus Iohannis (candidatul de dreapta) cu mâna stângă și orientarea sa

ideologică.

7. Concluzii

Scopul acestui articol a fost să descriem, analizăm și interpretăm modul în care actorii

politici gestionează relația dintre gesturi și orientarea ideologică în dezbaterile prezidențiale din

noiembrie 2014.

În majoritatea situațiilor analizate, atunci când se referă la subiecte de ―stânga‖, candidatul

de stânga, Victor Ponta, execută gesturi cu mâna stîngă. Practic, am identificat un izomorfism

între gesturile executate cu mâna stângă și orientarea ideologică a candidatului puterii (stânga

politică). Din acest punct de vedere, rezultatele sunt similare cu cele obținute în alte studii

(Calbris, 2003: 67, as cited in Poggi & Vincze, 2009: 87; Poggi & Vincze, 2009: 87). În schimb,

Klaus Iohannis (candidatul de dreapta), atunci când execută gesturi cu mâna stângă, face referiri

exclusiv la subiecte și evenimente legate de stânga politică (Fig. 2b). Practic, selectează din

45

relația gesturi – orientare ideologică doar aspecte negative referitoare la acțiunile oponentului

său, coerente cu orientarea sa ideologică. Pare să spună publicului: ―reprezentanții stângii

politice sunt responsabili de faptele grave de care vă vorbesc, iar oponentul meu aparține acestei

familii politice‖. Cu alte cuvinte, nu este interesat de coerența dintre gesturi și propria orientare

ideologică, cât de proiectarea unor reprezentări negative ale acestei relații în ochii publicului.

Actorul politic al cărui comportament semiotic va apărea mai previzibil, ale cărui

semnificații vor fi congruente cu semnificațiile discursului verbal, și care va avea o dinamică

echilibrată a relației gesturi (resurse semiotice)-orientare ideologică, va creea o impresie de

preferabilitate mai pronunțată. Practic, va părea mai convingător în fața audienței, iar mesajele

sale vor avea un potențial persuasiv mai ridicat.

Utilizarea unui instrument profesional de analiză multimodală, softul ELAN, ne-a permis

adnotarea și analiza dinamică a comportamentului semiotic al actorilor politici implicați în

secvențele analizate.

BIBLIOGRAPHY

ALLWOOD, J., CERRATO, L., JOKINEN, K., NAVARRETTA, C., & PAGGIO, P., 2007,

―The MUMIN Coding Scheme for the Annotation of Feedback, Turn Management and

Sequencing Phenomena‖, Language Resources and Evaluation, 41(3/4), pp. 273–287.

CALBRIS, Geneviève, 2003, L‟expression Gestuelle de la Pensée d‟un Homme Politique, Paris,

Ed. Du CNRS.

CORBU, Nicoleta, BOȚAN, Mădălina, 2011, Telepreședinții. Radiografii unei campanii

electorale, București, Comunicare.ro.

DRĂGAN, Ioan, 2007, Comunicarea. Paradigme şi teorii (vol. I), Bucureşti, Editura Rao

International Publishing Company.

DRĂGAN, Nicolae-Sorin, 2017, ―A Functional Analysis of Final Televised Debates for

Presidential Elections in Romania, from December 2009 and November 2014‖, in BOLDEA

Iulian (coord.), Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural

Dialogue, pp. 371-385.Târgu-Mureş: ―Arhipelag XXI‖ Press.

ELLESTRÖM, Lars, 2010, ―The Modalities of Media: A Model for Understanding Intermedial

Relations‖, in ELLESTRÖM, L. (ed.), Media Borders, Multimodality and Intermediality,

London, Palgrave Macmillan, pp. 11-48.

IEDEMA, Rick, 2003, ―Multimodality, resemiotization: extending the analysis of discourse as

multi-semiotic practice‖, Visual Communication, 2(10), pp. 29-57.

JEWITT, Carey, 2009, ―An introduction to multimodality‖, in JEWITT, C. (ed.), The Routledge

handbook of multimodal analysis, New York, Routledge, pp. 14-27.

JEWITT, Carey, 2013, ―Multimodal methods for researching digital technologies‖, in PRICE, S.,

JEWITT, C., & BROWN, B. (eds.), The SAGE handbook of digital technology research, Los

Angeles, SAGE, pp. 250-265.

KENDON, Adam, 2004, Gesture: Visible Action as Utterance, Cambridge, Cambridge

University Press.

KRESS, Gunther, & VAN LEEUWEN, Theo, 2001, Multimodal discourses: The modes and

media of contemporary communication, New York, Oxford University Press.

KRESS, Gunther, 2010, Multimodality: A social semiotic approach to contemporary

communication, London-New York, Routledge.

MÜLLER, Cornelia, 2013, ―Gestures as a medium of expression: The linguistic potential of

46

gestures‖, in MÜLLER, C., CIENKI, A., FRICKE, E., LADEWIG, S. H., MCNEILL, D., &

TEßENDORF, S. (eds.), Body – Language – Communication. An International Handbook on

Multimodality in Human Interaction (Vol. 1), Berlin, De Gruyter Mouton, pp. 202-217.

POGGI, Isabella, VINCZE, Laura, 2009, ―Gesture, Gaze and Persuasive Strategies in Political

Discourse‖, in KIPP, M., MARTIN, J.,-C., PAGGIO, P., & HEYLEN, D. (eds.), Multimodal

Corpora. From Models of Natural Interaction to Systems and Applications, Berlin, Springer-

Verlag, pp. 73-92.

O‘HALLORAN, K. L., 2011, ―Multimodal Discourse Analysis‖, in HYLAND, Ken and Brian

PALTRIDGE (eds.), Companion to Discourse Analysis, London, Continuum, pp. 120-137.

SIEFKES, Martin, 2015, ―How semiotic modes work together in multimodal texts: Defining and

representing intermodal relations‖, 10plus1: Living Linguistics, Issue 1, pp. 113-131.

STREECK, Jürgen, 2008, ―A case study of the democratic presidential candidates during the

2004 primary campaign‖, Res Lang Soc Interact, 41(2), pp. 154-186.

47

Figura 3. Cadre cu interfața ELAN - Declarații Victor Ponta, B1TV, 12 noiembrie 2014

(secvența 1 și 2). Cu culoare roșie sunt marcate momentele în care actorii politici se folosesc

de resurse semiotice (moduri) pentru construcția semnificației (vezi exemplul din Fig. 1b).