28012650 Analiza Financiara Aprofundata

8/16/2019 28012650 Analiza Financiara Aprofundata

1/250


2/250


3/250

Analiză financiară aprofundată

3

Introducere

Abordarea problemelor ce vizează activitatea financiară a întreprinderii prin prisma r

elaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţii economice şi financiare consumatoare de resurse care se reflectă direct în performanţele financiare ale întreprinderii. Pe baza cunoştinţelor acumulate la disciplinele de specialitate, a metodologiei ştiinţifice în abordarea fenomenelor economico-financiare, analiza financiară contribuie la perfecţionarea gândirii economice, a capacităţii de sinteză şi esenţializare a reor de interdependenţă între fenomenul economic şi reflectarea lui în decizia financiară. Îeastă viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiză financiară aprofundată, care conţine un corp de principii şi metode ce alcătuiesc baza teoretică a disciplinei, precum şi un set de aplicaţii practice ± studii de caz-care ilustrează concret modalităţile de aliză a activităţii financiare necesare elaborării dignosticului financiar destinat diverşilor utilizatori interni sau externi. Manualul tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiare pe baza documentelor de sinteză ale contabilităţii ± situaţiile fin

anciare anuale ale întreprinderii ± folosind atât metodologia clasică bazată pe bilanţ şiul de rezultat, cât şi modalităţile de analiză bazate pe fluxuri financiare, vizând evaluaa performanţelor, riscurilor şi a situaţiei financiare a întreprinderii, indiferent de domeniul de activitate. Sunt prezentate aspecte privind elaborarea tabloului de finanţare, ca etapă a analizei financiare ce succede analizei contului de rezultate şia bilanţului, precum şi elemente specifice analizei bursiere a întreprinderilor cotate. În manual sunt prezentate studii de caz care concretizează aspectele teoretice ale disciplinei de analiză financiară, care constituie modele de rezolvare şi interpretare a rezultatelor necesare în vederea elaborării unui diagnostic financiar destinat evaluării performanţelor şi riscurilor întreprinderii. Manualul se adresează absolvenţilorla facultăţile de profil economic


4/250

4


care urmează perfecţionarea profesională prin intermediul studiilor aprofundate la Specializarea Audit şi Management Contabil, fiind destinat cursanţilor de la învăţământul posiversitar şi de masterat în domeniul financiar contabil, Specializarea Contabilitate

şi Audit- cursuri de zi şi la distanţă- fiind util şi candidaţilor la concursurile de audori financiari, doctoranzilor, în egală măsură el poate constitui un îndreptar pentru specialiştii din domeniul contabil şi financiar-bancar. Ne exprimăm convingerea că lucrareaeste perfectibilă şi apreciem ca binevenită orice sugestie din partea utilizatorilor pentru o viitoare ediţie.

Prof. univ. dr. Silvia PetrescuFacultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Universitatea ªA. I. Cuzaº Iaşi


5/250


5

CUPRINS

Introducere ....................................................................

.......................................3 CUPRINS................................

................................................................................5 CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei financiare ...................................9 1.1. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare ................................................9 1.2. Relaţia analiză financiară - gestiune financiară..........................................13 1.3. Diagnosticul financiar - instrument al analizei financiare..........................15 1.4. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare ...................................19 1.5. Metodologia analizei financiare..................................................................23 1.7. Etapele analizei financiare ..........................................................................29 CAPITOLUL 2: Analiza diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat ...........................

...................................................................30 2.1. Rentabilitatea ± criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere ............

................................................................................

..................30 2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune.

............................33 2.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea ........35 2.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri................................................................37 2.2.1.2. Analiza producţieiexerciţiului......................................................43 2.2.1.3. Analiza valorii adăugate ...............................................................47 2.2.1.4. Analiza relaţiilor dintre indicatorii valorici ai producţiei ................. 2.2.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea ....60 2.2.3. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării ........................62 2.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor........................

............................66 2.3.1. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor .............................67 2.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare ......................................................70 2.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri..................................72


6/250

6


2.3.4. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei.............................77 2.4. Analiza marjelor de rentabilitate.................................................................81 2.5. Analiza rezultatului din exploatare .

............................................................83 2.6. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri...............................................86 2.6.1. Analiza beneficiului aferent producţiei vândute..................................86 2.6.2. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri..............................88 2.7. Analiza ratelor de rentabilitate....................................................................90 2.7.1. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate .................................91 2.7.1.1. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute ..............................91 2.7.1.2. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale...........................94 2.8. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor .............................................96 2.8.1. Analiza cost ± volum - profit ...............................................................97 2.8.2. Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 2.8.2.1. Evaluarea ri

scului de exploatare .................................................103 2.8.2.2. Evalurea riscului financiar ..........................................................105 2.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)..................................................107 2.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunilefinanciare .................109 CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului .............................................................................................................................110 3.1. Studiul bilanţului - etapă a analizei financiare..........................................110 3.2. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară ..........................................111 3.3. Analiza echilibrelor financiare..................................................................119 3.3.1. Analiza situaţiei nete..........................................................................121 3.3.2. Analiza fondului de rulment ......................................................

........125 3.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment ......................

......................128 3.3.4. Analiza trezoreriei............................

..................................................130 3.3.5. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională.........................132 3.4. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) .........................................136 3.4.1.Analiza ratelor de structură a bilanţului.............................................136 3.4.2. Analiza ratelor de finanţare; structura finanţării................................140 3.4.3. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ .................................143 3.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate; riscul financiar ................................145


7/250


7

3.5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii............................................................155 3.6. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate)............................................162 3.7. Analiza vitezei de rotaţie a activelor ci

rculante........................................172 3.7.1. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante.............................172 3.7.2. Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante ..............174 3.8. Indicatori specifici analizei bursiere .........................................................179 CAPITOLUL 4: Analiza financiară prin fluxuri............................................184 4.1. Fluxuri de fonduri în întreprindere ...........................................................184 4.2. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie.......................188 4.3. Analiza fluxurilor de numerar...................................................................192 4.4.Relaţia analiză funcţională ± analiză prin fluxuri .....................................194.5. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri.............................................207 4.5.1. Analiza rentabilităţii economice ..............................

..........................210 4.5.2. Analiza rentabilităţii financiare .........................................................213 4.5.3. Rentabilitatea financiară şi îndatorarea..............................................215 Anexă: Procedee de calcul utilitate în analiza financiară 223 Bibliografie .........................................................................................................248


8/250

8



9/250


9

CAPITOLUL 1

BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE

1.1. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare Dicţionarul fiduciar financiarapărut la Paris în anul 1991 defineşte Analiza financiară ca fiind un studiu metodic alsituaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitate pornind de la bilanţ, contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferitede întreprindere sau care pot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său. Parte componentă a analizei economico-financiare, analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special, care a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. Printre factorii care au impus şi stimulat deoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fi amintiţi: dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni; creşterea rolului băncilor şi instituţiilor financiare în economie. Dacămele analize financiare efectuate de către acţionarii societăţilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursăr

ii împrumuturilor acordate de bănci, indiferent de evoluţia situaţiei financiare a întreprinderii, criteriul principal de acordare a creditelor rămânea doar situaţia patrimonială a întreprinderii. Analiza financiară se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii. În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic şi contabil de profit erau foarte diferite, iar metodele contabile conduceau la rezultate diferite în


10/250

10


funcţie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite. Acest mod de abordares-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordare modernă a analizei financiare, care tinde să devină un sistem de tratare a informaţiei apt să ofere managerului datele nec

esare adoptării deciziilor financiare. Rolul acestei discipline a crescut, în sensul că ea nu se limitează numai la date financiare, dar integrează date economice şi bursiere, iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare, necesare elaborării previziunilor. Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multorcauze: 1. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilor de talie mare, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani, ceea ce a impus băncilor şi instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analiză mai perfecţionate în vederea acordării sau refuzului unor credite. 2. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-plată le-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar, deoarece noţiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung. 3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare şi costul

ui capitalului, indiferent de provenienţa lui. 4. Constrângerile politicii creditului, ratele înalte ale dobânzii, inflaţia, variaţiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii. 5. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile ale diferitelor ţări. Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori, în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes. Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt: gestionarii, acţionarii actuali si potenţiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale, analiştii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achiziţia totală sau parţială a întreprinderii. Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticuli financiar, parte a diagnosticului economico-financiar, orientată în special spre funcţiunea financiar-contabilă a înt

reprinderii. Efectuată în interiorul întreprinderii - analiza


11/250


11

internă ± sau din exterior de către organisme specializate, financiar-bancare, sau despecialişti independenţi (analişti financiari) - analiza externă ± conduce la diagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diverşilor utilizatori intern

i sau externi,. 1) Analiza financiară şi gestionarii: Analiza financiară efectuată în interiorul întreprinderii de către serviciile financiare este o analiză internă care vizează aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatul. Ea are la bază date care permit efectuarea unor studii de fineţe, având mai multe obiective: a) Periodicse pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii, prin urmărirea echilibrelor financiare, a rentabilităţii, solvabilităţii şi riscului financiar. b) Pe această bază, seorienta deciziile de investiţii, de finanţare, de distribuire a dividendelor, elaborându-se previziuni financiare privind investiţiile, cheltuielile financiare, trezoreria în pregătirea viitorului întreprinderii. c) Efectuarea controlului de gestiune pebaza analizei interne. d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiară este fundamental pentru gestionari (manageri), clarificând nu numai politica financiară, ci şi politica economică generală a întreprinderii care motivează comportamentu

actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenţi. 2) Analiza financiară şi investitorii: Acţionarii ± particulari sau întreprinderi ± sunt direct interesaţi în creşterea valorieprinderii, deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. Remunerarea acţionarilor este constituită prin dividende şi plus-valoarea aşteptată de întreprindere. În conpţia unor autori (F. Modigliani şi M.H.Miller), valoarea acţiunilor este dependentă de profit, independent de dividende, în timp ce alţi autori (M.Gordon, E.Shapiro) consideră că acţiunile au o valoare egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate. În practică, investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii sperate de întreprinre, fiind interesaţi atât în perspectiva câştigurilor viitoare (beneficiul pe acţiune şi pvaloarea în capital), cât şi în rentabilitatea imediată prin studiul politicii dividendelor şi al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase. Acţionarii actuali şi cei potenţiali urmăresc sectorul de activitate al întreprinderii şi locul pe care aceasta îl ocupă aici, fiind interesaţi în îndatorarea


12/250

12


acesteia, capacitatea de autofinanţare şi rentabilitatea investiţiilor. 3) Analiza financiară şi creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid în bănci interesate încitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilor lor, aceasta se utilizează şi

de către întreprinderile care consimt să ofere împrumuturi sau avansuri altor întreprinderi, sau care vând pe credit. Analiza diferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung: a) Pe termen scurt, creditorii sunt interesaţi de lichiditatea întreprinderii, adică de capacitatea acesteia de face faţă scadenţelor pe termen scurt, dar nu rămân indiferenţi la echilibrul financiar pe termen lung, fiind interesaţide mărimea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment. b) Pe termen lung, creditorii (obligatarii, organismele specializate, băncile) trebuie să se asigure de solvabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii, de care depinde plata dobânzilor şi rambursarea datoriilor. Ei sunt interesaţi de mărimea datoriilor, posibilitatea derambursare, capacitatea de autofinanţare a întreprinderii, precum şi de rentabilitatea şi utilitatea împrumutului acordat. c) Pe termen scurt şi pe termen lung, creditoriisunt interesaţi de structura financiară a întreprinderii care exprimă gradul de risc pri

n levierul financiar (raportul datorii-capitaluri proprii). 4) Analiza financiară şi partenerii de afaceri: Furnizorii şi alţi creditori comerciali, interesaţi în iniţierea şcontinuarea relaţiilor comerciale şi acordarea de facilităţi, vizează solvabilitatea întreinderii, clienţii interesaţi în colaborarea pe termen lung, vizează evaluarea continuităţitreprinderii. 5) Analiza financiară şi personalul întreprinderii: Prin salariile plătite, întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat. Maimult, regimul de participare a salariaţilor la profit permite acestuia perspectiva de a participa la beneficii în condiţiile legislaţiei în vigoare. Aceasta creează interesul salariaţilor privind rentabilitatea pe termen scurt, dar şi păstrarea locurilor demuncă prin echilibrul financiar pe termen lung, care să asigure perenitatea întreprinderii şi evitarea riscului de faliment. 6) Analiza financiară şi administraţia fiscală: Administraţia fiscală trebuie să se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite şi de conformitatea anumitor operaţiuni cu legislaţia în vigoare, cum ar fi de exe

mplu politica în


13/250


13

domeniul amortismentelor. 7) Analiza financiară şi analistul financiar: Acţionarii individuali ai marilor întreprinderi recurg la intermediari specializaţi ± analişti financiari ± care studiază informaţiile economice şi financiare, ţin legătura cu serviciile finan

are ale întreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare şi a le evalua acţiunile pe piaţa financiară. Aceşti specialişti independenţi interpretează obiectiv dentele, punând la dispoziţia celor interesaţi rezultatele analizei externe pe care auefectuat-o, evidenţiind în special aspectele legate de rentabilitate şi riscuri, careconferă semnificaţie noţiunii de echilibru financiar. Din aprecierea analistului financiar va decurge atracţia terţilor pentru relaţii comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate. 1.2. Relaţia analiză financiară - gestiune financiară Conform definiţieidate de Dicţionarul fiduciar financiar francez, Gestiunea financiară a întreprinderii(sau grupului de întreprinderi) constituie ansamblul de decizii şi activităţi care asigură reglarea fluxurilor financiare ale întreprinderii, ceea ce implică: procurarea fondurilor necesare activităţii la cel mai mic cost fără a-i afecta echilibrul financiar şi asigurarea unui control constant al utilizării corecte şi eficiente a fondurilor, ca p

rincipala restricţie a rentabilităţii. Cu alte cuvinte, gestiunea financiară urmăreşte adaarea în fiecare moment a resurselor şi utilizărilor de fonduri, ţinând seama de funcţiuneandustrială şi comercială a întreprinderii, de situaţia sa particulară şi de evoluţia conjui economice. Domeniul de acţiune al gestiunii financiare este foarte vast şi vizează mai ales operaţiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelor pe termen scurt, gestiunea încasărilor la termen, situaţia finanţării şi autofinanţOiectivele gestiunii financiare, adesea contradictorii, situiază pe primul loc securitatea întreprinderii, nu numai solvabilitatea, respectiv, capacitatea de a face faţă scadenţelor, dar şi flexibilitatea, adică o structură financiară care să lase suficileţe gestiunii, furnizându-i fondurile necesare exploatării curente, cu riscurile aferente. Pe de altă parte, rentabilitatea întreprinderii poate creşte prin reducerea


14/250

14


dobânzilor şi a altor cheltuieli bancare şi prin optimizarea utilizării capitalurilor proprii. Aceste obiective la fel de prioritare trebuie analizate în vederea găsirii unui compromis optim în fiecare moment corespunzător strategiei generale a întreprinderi

i. Analiza financiară, ca studiul metodic ce foloseşte instrumente şi mijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune, urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei întreprinderii. Astfel, analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare, fiind necesară în studiul echilibrului financiar, al rezultatelor întreprinderii, în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor, în studiul fluxurilor financiare, în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor. Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare, atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile, finanţarea şi repartizarea profitului), cât şi în cadrul gestiuniiinanciare pe termen scurt (deciziile de trezorerie, gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare). Primatul analizei financiare în gestiunea financiară şi exercita

rea controlului de gestiune poate fi ilustrat prin relaţia feed-back în triada: Analiză financiară Decizii financiare Control de gestiune

În prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil, aceastaintegrând studiul mediului întreprinderii, prin analiza tendinţelor evoluţiei sectorului şi a domeniului concurenţial. Utilizată într-o optică de investiţii bursiere, analiza finciară serveşte la evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale, prin acordarea unei valori întreprinderii, care va servi gestionarilor de portofolii şi este obligatorie în cazul întreprinderilor cotate la bursă. În condiţiile sporirii complexităţctului decizional, analiza financiară este tot mai mult considerată ca un demers aldiagnosticului global strategic.


15/250

Analiză financiară aprofundată 1.3. Diagnosticul financiar - instrument al analizei financiare

15

Analiza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit şi conduce la diagnosticul financiar; parte a diagnosticului economico-financiar,

alături de diagnosticul contabil, fiind orientat în special spre rentabilitatea şi riscurile întreprinderii. Termenul ªdiagnosticº, preluat din grecescul ªdiagnostikosº (apt de a cunoaşte) şi împrumutat din practica medicinei, este un demers care vizează recunoaşterea anumitor boli după simptomele lor, în vederea descoperirii cauzelor şi instituirii terapiei necesare vindecării. În acest scop se parcurg trei etape: I. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare. II. Identificarea unei afecţiuni, ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis. III. Enunţarea unui pronostic şi recomandarea unei terapeutici adecvate. Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare, procedează în acelaşi mod, având câteva obiective generale: 1) Evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară şiformanţelor întreprinderii; 2) Identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii; 3) Prezentarea perspectivelor de evoluţie a întreprinderii şi pro

punerea unor acţiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei. Diagnosticul financiar presupune aşa dar unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a întreprindpunctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare, prin care se pot aprecia riscurile trecute, prezente şi viitoare ce decurg din situaţia financiară şi soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor. Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor, rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic. Obiectivele diagnosticului financiar interiorvizează punctul de vedere al acţionarilor şi al participanţilor la viaţa întreprinderii (aajaţi şi manageri). Astfel, diagnosticul financiar necesar managerului (vezi Anexa 2) vizează răspunsul la patru întrebări esenţiale privind următoarele aspecte: 1) Creşteream s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioada examinată şi care a fost ritmul crrii acesteia în raport cu ritmul sectorului.


16/250

16


2) Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelor folosite şi dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă. 3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceasta este echilibrată, în contextul raportului înt

asele de capitaluri pentru un suprt financiar convenabil. 4) Riscurile: care sunt ele, dacă întreprinderea prezintă puncte de vulnerabilitate şi dacă există un risc de fament crescut sau nu. Dacă se urmăreşte creşterea, se verifică dacă întreprinderea are sufite resurse pentru investiţii şi un necesar de fond de rulment pentru activitatea curentă fără riscul de a dezechilibra structurile financiare. De asemenea se verifică dacă îneprinderea are o rentabilitate suficientă pentru a face faţă creşterii, ceea ce impune compararea rezultatelor obţinute cu mijloacele folosite. Cunoaşterea rezultatelor şi amodului în care s-au format şi repartizat ele între partenerii interni şi externi ai întreprinderii permite evaluarea performanţelor întreprinderii, care se reflectă în echilibrul financiar. Aici se urmăreşte în primul rând dacă structurile financiare ale întreprinder sunt echilibrate, în sensul aptitudinii întreprinderii de a face faţă angajamentelor pe termen scurt şi lung, ceea ce impune examinarea solvabilităţii şi lichidităţii întreprind

. În al doilea rând interesează modul în care este finanţată întreprinderea, ceea ce impunnoaşterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriu şi a datoriilor.Din compararea rezultatelor obţinute cu capitalurile utilizate, apare rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile. În al treilea rând,ebuie să se vadă dacă în cursul evoluţiei sale întreprinderea a ştiut să-şi menţină echiliar, ceea ce impune studierea fluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multorexerciţii. Aici interesează care au fost în această perioadă utilizările noi ale întreprini (investiţii corporale, necorporale, financiare, rambursarea împrumuturilor) şi de ce noi resurse a dispus întreprinderea în aceeaşi perioadă (autofnanţare sau credite). Pentru a caracteriza comportamentul financiar al întreprinderii în finanţarea creşterii estenecesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxuri financiare, continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică, pentru a prevedea evoluţia structurilorfinanciare.


17/250


17

Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar exterior necesar diverşilor utilizatori se prezintă astfel:Obiectivul Utilizatorul Credite bancare Banca Credit inter Furnizorul - întreprind

eri Descoperire Banca bancară creditoare Banca Împrumut pe creditoare termen lung Analiza vizează Solvabilitatea Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe term. scurt + Planul de finanţare previzional. Executantul Specialiştii băncii creditoare

Departamentul specializat al furnizorului. Serviciile specializate ale băncii creditoare. Serviciile specializate ale băncii sau creditorului.

Servciile specializate ale Introducere la Acţionarii Rentabilitatea poten băncilor;Analiştii financiari. bursă ţială pentru acţionari Cabinetele de audit şi de Privatizareaatul; Situaţia financiară întreprinderii Investitorii actuală; Rentabilitatea comisari de conturi; Serviciile specializate ale băncilor; potenţială pentru Specialiştii evaluato

ri. studiul de evaluare.Analiza financiară condusă în vederea elaborării diagnosticului financiar parcurge mai multe etape succesive complementare: I. Analiza creşterii întreprinderii În această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcţiunea de exploatare a întreprinderii, independent deuncţiunea financiară, în trei timpi succesivi: 1) Evoluţia activităţii: cifra de afaceri,oducţia exerciţiului, valoarea adăugată, marja comercială şi a elementelor componente, cumătoarele precizări: a) O creştere mai mare a producţiei exerciţiului comparativ cu cifrade afaceri reflectă un transfer de dificultăţi asupra exerciţiilor următoare (stocuri costisitoare şi generatoare de depreciere); b) Producţia imobilizată ascunde adesea o sub-activitate, supra-evaluarea ei dă o imagine eronată asupra rezultatului. 2) Mijloacele puse în operă: personalul; capitalul economic. 3) Rezultatele obţinute: Excedentulbrut al exploatării, rezultatul exploatării, rezultatul curent, rezultatul brut şi net

al exerciţiului. Această etapă este completată prin examinarea rezultatului altor funcţiuni


18/250

18


(financiară, comercială). II. Analiza rentabilităţii Examinarea rezultatelor în sine nu este suficientă; numai din confruntarea rezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poate aprecia eficienţa şi competitivitatea exploatării şi

a altor funcţiuni: 1) Marjele brute şi nete de rentabilitate; 2) Ratele de rentabilitate economică şi financiară. III. Echilibrul structurilor şi strategia financiară Creştea este o sursă de dezechilibre; fluxurile de operaţiuni se vor acumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viaţa întreprinderii, iar acumularea de fluxuri seefectuează mai mult sau mai puţin armonios, ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar: 1) Analiza capitalului angajat şi efectul de levier; 2) Determinarea independenţei financiare; 3) Acoperirea capitalurilor investite; 4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investiţii, finanţarea investiţiilor IV. Aprecierea şi evaluarea riscurilor Natura creşterii întreprinderii, nivelul rentabilităţii, dezechilibrele acumulate produc un ansamblu de riscuri, dintre care, unele anunţă falimentul iar altele, fragilitatea întreprinderii, ceea ce impune următoarele analize: 1) Analiza riscului economic; 2) Analiza riscului financiar; 3) Analiza riscului de

faliment. V. Sinteza diagnosticului financiar: punctele forte şi punctele slabe. Înconcluzie, diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiare orientate spre utilizatori care vizează măsurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a riscurilor, aprecierea condiţiilor de realizare a echilibrelor financiare şi a graduluide autonomie, pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea îşi întrerupe activitatea, îşi redefineşte strategia sau politica pe termen scurt. Un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor, pe baza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit, iar investitorul îl poate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acţiunilor.


19/250


20/250

20


risc-beneficiu. Cunoştinţele de care dispun aceştia depind de poziţia lor faţă de întreprie: dacă ei lucrează în întreprindere sau deţin o participare însemnată, diagnosticul va fibogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate. b) Instituţiile financiare, pr

ecum băncile şi alte organisme de creditare, doresc săşi recupereze şi să-şi rentabilizezedurile pe care le-au încredinţat întreprinderii, fiind interesaţi de indicatorii de performanţă, de riscurile financiare şi de capacitatea de rambursare a acesteia. c) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi în evalurea solvabilităţii pentru continrea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale. d) Clienţii sunt interesaţi în evaluarea continuităţii activităţii întreprinderii pentru colaborări pe termen lung. e) Statul este dublu ieresat prin prezentarea fidelă a patrimoniului, a rezultatului şi a situaţiei financiare a întreprinderii, deoarece trebuie să opereze prelevări şi să verse printr-un fel de impozit negativ subvenţii şi ajutoare sociale sau fiscale directe, care sunt considerate drept surse de finanţare. Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală, care oferă informaţiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză (conturi anuale) ± Situaţiile financiare anuale - ce se ba

zează pe un suport ce răspunde exigenţelor reglementărilor româneşti armonizate cu Directi a IV-a a C.E.E. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS 1): O.M.F.P. 94/2001 şi O.M.F.P. 306/2002 care cuprind următoarele documente egale ca importnţă: 1.Bilanţul; 2. Contul de profit şi pierdere; 3. Situaţia modificării capitalurilor proprii; 4. Situaţia fluxurilor de numerar; 5. Politici contabile şi note explicative. Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii în exerciţiul financiarat şi se prezintă în raportul anual, alături de raportul administratorilor şi raportul auditorilor financiari (cenzorilor). Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi


21/250


21

prelucrată în cadrul analizei financiare în funcţie de obiectivele vizate, trebuind să fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete şi să asigure eficienţa necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor. Bilanţul este documentul

contabil de sinteză care ªfotografiazăº, la un moment dat, situaţia patrimonială şi finana unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată, id rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiului financiar. Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţin acţionarilor şi asociaţilor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (de exploatare, financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului. Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întprinderii, cu titlu durabil, sau activ imobilizat şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanţului. Bilanţul reflectăpoziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informaţii esenţiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxur

i viitoare de numerar şi echivalente de numerar şi despre necesităţile viitoare de resurse. Spre deosebire de bilanţ, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv, cantităţile acumulate de bunuri, creanţe, titluri şi datorii la un moment dat, contul de profit şi pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux. El înregistrează înredit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca şi cheltuieli (fluxul de ieşiri). Contul de rezultat regrupează , sub formă de tabel, sau în listă, cheltuielile şiniturile exerciţiului, structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activităţi. Altfel spus, contul de profit şi pierdere reflectă performanţa întreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin


22/250

22


aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să se stabilească gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse. În scopul efectuării unor comparaţii în tim

rezentarea sub formă de tabel sau în listă a contului de rezultat ca şi a bilanţului trebuie să fie identică de la un exerciţiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerut de reglementările contabile româneşti armonizate prevede structura verticală a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi după natură, fără să fie îns Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanţul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanţate prin contribuţia capitalului privat. Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar, permiţând analiza capacităţii dea capitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea). Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi ec

hivalente de numerar din activitatea de exploatare şi din activitatea investiţională şimodul de utilizare a acestora. Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şi detaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situaţii şi indicatorcare nu sunt prezentate în altă parte. Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic, trebuind să cuprindă informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare, şi împreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului ContabilGeneral, imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat. Situaţiile financiare anuale oferă date şi infmaţii pentru două abordări: 1) Analiza -diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe bazacontului de rezultat; 2) Analiza - diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.


23/250

Analiză financiară aprofundată 1.5. Metodologia analizei financiare

23

Analiza financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilor contabile şi financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţia financiară şi a-i înţelege evoluţadrul metodologiei generale a analizei economico-financiare, foloseşte, o serie de

instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit de utilizatorul internsau extern al diagnosticului financiar. Metoda proprie a analizei economico-financiare include un ansamblu de trepte şi procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii şi cuantificării relaţiilor cauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanţi. Treptele metodologice ale analizei vizează următoarea succesiune: 1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă care vizează obţinerea unei abateri faţă de o valoare de referinţă, în funcţie de care pot existaomparaţii în timp care vizează rezultatele perioadei curente şi cele aparţinând uneia saui multor perioade precedente şi servesc analizelor dinamice; b) Comparaţii în spaţiu care vizează unităţi organizatorice interne sau externe; c) Comparaţii mixte - în timp şi spa d) Comparaţii speciale care vizează alte criterii. Abaterea rezultată din comparaţie trebuie separată pe cauze generatoare şi interpretată prin prisma factorilor de influenţă. 2

. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă,deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte care permite detalierea şi separarea factorilor ce determină indicatorul. Ea asigură profunzime studiului şi permite identificarea cauzelor modificării indicatorului prin prisma factorilor cetrebuie selectaţi şi interpretaţi. Descompunerea poate fi făcută după mai multe criterii:după timpul de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte evidenţierea abaterilor de la tendinţa generală a acestora; b) după locul lor de formare a rezultatelor - dacă se urmăreş localizarea cauzelor care au determinat apariţia unor deficienţe;


24/250

24


c) după elementele stucturale ale fenomenului analizat - dacă se urmăresc elementele sau factorii determinanţi. Înainte ca rezultatul să poată fi descompus, trebuie să se cunoască pe cale deductivă, din experienţa practică, ce factori îl determină şi cum îl condiţio

tori care pot fi grupaţi în funcţie de mai multe criterii: a) După caracter în cadrul relaei cauzale şi în ordinea de analiză: factori cantitativi, calitativi şi de structură; b) După mod de acţiune: factori direcţi şi factori indirecţi; c) După efortul propriu: factoriependenţi şi independenţi de acest efort; d) După grad de sintetizare: factori simpli şi factori complecşi; e) După izvorul acţiunii: factori interni şi factori externi; f) După posibilităţi de anticipare: factori previzibili şi factori imprevizibili; g) După posibilitatea de măsurare: factori cuntificabili şi factori necuantificabili; h) După importanţă:factori principali şi factori secundari. Factorii complecşi necesită descompuneri succesive până la factorii cei mai simpli, ceea ce implică diviziunea în trepte şi modelele factoriale agregate. 3. Stabilirea influenţei factorilor - cuprinde mai multe procedee de cuantificare a acţiunii fiecărui factor şi constituie elementul central al metodei, în care se realizează legătura dintre analiza teoretică şi realitate. Este cunoscut că

eoria fără factori rămâne sterilă, iar factorii fără teorie sunt fără înţeles. Ca treaptăcunoaştere, treapta a impune precizarea sistemului de legături cauzale între factori şicuantificarea influenţei lor. Cunoaşterea tipului de legături cauzale este necesară în vederea alegerii procedeului de calcul adecvat, ştiut fiind că pot exista două feluri delegături: a) Legături deterministe (funcţionale, sau matematice); b) Legături de corelaţie (stochastice, sau statistice). În cazul legăturilor de corelaţie, dependenţele pot fi estimate statistic prin analiză regresională, având un anumit grad de certitudine şi probabilitate. În analiza factorială se pot utiliza mai multe procedee tehnice de calcul în vederea cuantificătii relaţiilor de dependenţă între variabile după modelarea fenomenucercetat în cadrul analizei calitative (vezi Anexa 1). 4. Generalizarea rezultatelor - o metodă inductivă de cercetare de la particular la


25/250


25

general ce vizează reunirea părţilor componente ale întregului într-un tot unitar. Fiind o concentrare sau o expresie sintetică, generalizarea reţine ceea ce este fundamental, tipic şi se repetă sistematic, elementele esenţiale trebuind separate de cele nesemn

ificative, colaterale. Concluziile analizei trebuie să fie obiective, concrete, logice în conţinut şi concise ca formă, să se bazeze pe calcule clare, corecte şi fără contr astfel încât să permită generalizarea. Ele trebuie însoţite de măsuri ce se impun, pentruarea cauzelor care au condus la rezultate negative, sau pentru îmbunătăţirea performanţelor. 1.6. Procedee specifice analizei financiare Din metodologia generală a analizei economico-financiare în analiza financiară se utilizează mai multe procedee şi metode,din care unele aparţin analizei clasice treadiţionale, iar altele considerate mai moderne. Dacă, iniţial, analiza financiară desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament a contului de rezultate şi a bilanţului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-a extins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor şi procedeelor utilizate în scopul atingerii obiectivelor. Deosebirea dintre diferite tipuri de necesităţi financiare ale între

prinderii a favorizat progresul metodelor de analiză financiară. În acest sens, noţiunea de echilibru financiar nu are acelaşi conţinut în analiza tradiţională bazată pe bilanţulanciar, în analiza funcţională bazată pe bilanţul funcţional, sau în analiza prin fluxuri,e completează metodele tradiţionale, fără însă a le eclipsa total. Printre metodele analiz financiare tradiţionale amintim: Compararea situaţiilor financiare Compararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice, permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale în timp pentru a extrage tendinţa privind poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, precum şi în spaţiu cu unităţi similare. Comparanţului la sfârşit de perioadă cu bilanţul la început de periodă permite determinarea modif poziţiei financiare a întreprinderii în


26/250

26


cursul exerciţiului. Comparaţiile în timp pe mai mulţi ani permit evidenţierea trendului indicatorilor şi stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesită date şi informaţii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive. Comparaţiile în spaţiu, între întreprin

ri din acelaşi sector permit întreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului şi de a-şi cunoaşte forţele şi slăbiciunile în raport cu concurenţii. Analizele comparatimp pun în evidenţă abaterea indicatorilor faţă de un criteriu de referinţă, ale căror caubuie cunoscute, ceea ce impune efecturea unor analize factoriale prin utilizarea procedeelor adecvate de cuantificare a influenţei factorilor. Metoda de analiză prin rate (Ratios) În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus = calculat, socotit), utilizat la masculin, este sinonim cu: raport, coeficient, procent, rată.şi desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între două mimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, din contulde rezultat, sau din bilanţ şi din contul de rezultat. Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau sub formă de coeficient, fiind utilizat în scopul obţinerii unor informaţii mai semnificative decât le pot oferi valorile absolute ale

mărimilor contabile sau datele extracontabile. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relaţii între ele pentru a obţine o rată semnificativă. După elementele care se cpară, aceste rate pot informa analistul financiar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care doreşte să le evidenţieze: rentabilitatea, independenţa financiară, rotaţia activelor, ş.a. Metoda de analiză prin rate a apărut în analiza financiară de pestede ani şi ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmărească progresuleprinderii şi să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este însă vorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la închiderea exerciţiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere. Metoda de analiză prin rate trebuie utilizată cu prudenţă, aceasta oferind de multe ori doar un fragment al unor informaţii necesare pentru o decizie financiară. Rareori o rată luată izolat este semnificativă prin ea însăşi, nefiind


27/250


27

suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite în dinamică pe mai mulţi ani şi comparate cu ale unor întreprinderi similare sau cu valori standard pot îmbogăţi informaţiile necesare deciziilor financiare. Obiectivul fundamental a

l metodei ratelor vizând cunoaşterea cât mai bună a întreprinderii şi evaluarea cât mai reperformanţelor şi dificultăţilor sale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea cârva cerinţe de bază: 1) Asigurarea comparabilităţii elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleaşi unităţi. 2) Folosirea în calcul a unor mărimi semnificative şi coerente,care trebuie să existe relaţii directe. 3) Compararea ratelor în timp şi spaţiu sau cu valori standard. Practica utilizării metodei ratelor a devenit curentă în domeniul financiar, dar este frecventă şi în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) şi vizează în genel dinamica indicatorilor (prin indici cu bază fixă sau cu bază în lanţ) sau structura lor, alături de ratele financiare de rotaţie, rentabilitate, finanţare, ş.a. Opiniile privind structura unei baterii de rate diferă în funcţie de organismul specializat care le elaborează, dar acestea vizează în general: activitatea şi randamentul întreprinderii, marjele şi rentabilitatea, investiţiile şi finanţarea; structura financiară şi riscurile. Cent

la Bilanţurilor din Banca Franţei editează anual norme cuprinzând baterii de rate care cuprind: 1) Rate de analiză a factorilor de producţie; 2) Rate de gestiune şi de rentabilitate; 3) Rate de exploatare; 4) Rate financiare. Potrivit Reglementărilor Contabile Româneşti armonizate (OMFP 94/2001), întreprinderile trebuie să raporteze în Nota explicativă 9 Principalii indicatori economico-financiari următorii indicatori sub formăde rate: I. Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală; 2) Lichiditatea imediată. II. Indicatori de risc:


28/250

28


1) Gradul de îndatorare; 2) Acoperirea dobânzilor. III. Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor; 2) Număr de zile de stocare; 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi; 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori; 5) Viteza de rotaţie a

activelor imobilizate; 6) Viteza de rotaţie a activelor totale. IV. Indicatori deprofitabilitate: 1) Rentabilitatea capitalului angajat; 2) Marja brută din vânzări. Ansamblul de rate cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc la: 1) Măsurarea performanţelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecinţele deciziilor în materie de investiţii şi de finanţare, structura financiară; 2) Efectuarea de comparaţii în timpentru a studia evoluţia situaţiei financiare; 3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional, prin compararea propriilor rate cu ratele medii ale întreprinderilor similare. Metoda analizelor specifice În funcţie de scopul urmărit, analiza financiară poate utiliza o serie de metode specifice adaptate anumitor situaţii: studiul lichidităţii-solvabilităţii, analiza rentabilităţii şi riscului, analiza activităţii (gestiunii) întrerii, analiza structurii financiare (calculul levierelor), lanţurile de rate, analiza de fluxuri, analiza discriminantă, scoringul (riscul de faliment) ş.a. Utilizarea

instrumentului informatic Efectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitată de accesul şi utilizarea instrumentului informatic în mai multe direcţii: 1) Stocarea datelor; 2) Calculul ratelor; 3) Determinarea echilibrelor financiare; 4) Elaborarea proiecţiilor şi previziunilor privind situaţia financiară; 5) Efectuareaanalizelor de sensibilitate şi a simulărilor.


29/250

Analiză financiară aprofundată 1.7. Etapele analizei financiare

29

Efecturea unei analize financiare ample care să conducă la un diagnostic financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape: 1) Etapa preliminară Pentru a aveao primă reprezentare schematică a întreprinderii, se vor prezenta informaţii privind: se

ctorul de activitate; evoluţia cifrei de afaceri în ultimii 4-5 ani; rentabilitatea(rata creşterii beneficiului brut şi net, rata rentabilităţii capitalurilor investite şi a capitalurilor proprii) riscurile, îndatorarea totală şi ponderea datoriilor pe termen scurt în pasivul bilanţului, ş.a. 2) Examinarea situaţiei financiare presupune: a) Analiza contului de rezultat, care pune în evidenţă solduri semnificative privind activitatea economică şi rentabilitatea (Cascada SIG). Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor şi evoluţia lor, cu reflectarea în costuri a consumuluide resurse. b) Analiza bilanţului financiar şi funcţional, care vizează evoluţia structurii financiare, situaţia echilibrelor financiare şi a rentabilităţii capitalurilor. c) Studiul tabloului de finanţare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie). Acesta constituie un examen al politicii de investiţii, de finanţare şi de distribuire a profitului net, care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiare şi a fluxurilor de t

rezorerie. 3) Formularea diagnosticului financiar În sinteză se vor prezenta punctele tari şi punctele slabe ca rezultatele analizei financiare să fie valorificate diferit, în funcţie de utilizator, vizând răspuns la întrebări de natură financiară, economică juridică. O atenţie specială se va acorda aspectelor de natură financiară, cum ar fi cererea de credite pe termen scurt şi lung, achiziţia de acţiuni, emiterea de noi acţiuni, noi investiţii, sau din contra, dezinvestirea. Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipoteze care trebuie să se bazeze pe informaţii economice, financiare, şi monetare diverse, în scopul efectuării unor previziuni financiare, prin extrapolarea trecutului, care poate conduce la mai multe variante de decizii financiare.


30/250

30


CAPITOLUL 2

ANALIZA DIAGNOSTIC A PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT

2.1. Rentabilitatea ± criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obţineprofit, ceea ce reflectă performanţa acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari, salariaţi, credit stat), cât şi creşterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile, care să peremunerarea factorilor de producţie şi a capitalurilor utilizate, indiferent de provenienţă. Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat dvestitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în che

ltuielile aferente. După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi,naliza rentabilităţii se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă îmărimi absolute şi în mărimi relative. Indicatorii în mărimi absolute se obţin sub forma umarje, (diferenţe) între venituri şi cheltuieli, iar indicatorii în mărimi relative se obţ sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate şi cheltuielile sau capitalurile utilizate. Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii, deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şiinvers, rentabilităţi slabe cu marje mari. Numai ratele caracterizează real gradul de


31/250


31

rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficienţa cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor. Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit şi pierdere, situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux, care

prinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Soldul net al contului (creditor sau debitor)reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii, respectiv capacitatea acesteiade a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente. Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : după natură şi după fundestinaţie). În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel, în debitregistrând cheltuielile, iar în credit veniturile. Structurarea contului de profit şipierdere sub formă tabelară permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinciniveluri după cum urmează: Debit Contul de profit şi pierdere Credit

Cheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi 1. Cheltuieli de exploatare 1. Venituri din exploatare (+) A. Rezultatul din exploatare (-) 2. Chelt

uieli financiare 2. Venituri financiare (+) B. Rezultatul financiar (-) (+) C. Rezultatul curent (A+B) (-) 3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordinare (+) D. Rezultatul extraordinar (-) Cheltuieli totale Venituri totale (+) E. Rezultatul brut (C+D) (-) Impozit pe profit (+)F. Rezultatul net al exerciţiului (-)

Reglementările contabile româneşti armonizate (OMFP 94/2001) preferă formatul contului după natură în listă, dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatului din exploatare cere detalierea acestui rezultat şi după destinaţie.


32/250

32


Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei rentabilităţii, al analizei financiare, al diagnosticului financiar şi al evaluării întreprinderii. Pornind de la rezultat, se defineşte capacitatea de autofinanţare a întreprinde

rii, autofinanţarea şi conceptul de cash-flow, care sunt la originea conceptului deflux de trezorerie. De exemplu, rezultatele din contul de profit şi pierdere al întreprinderii analizate sunt redate în Tabelul 1: Aplicaţia 1: Structura contului de profit şi pierdereNr. Venituri, cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 + 103008 3097 55309 - 52212 50796 538204 487408 50796 10128 19,94 40668 59200 0,687 Tabelul 1 Abateri Indici (%) 130,9 140,2 91,8 182,1 55,9 48,5 136,4 131,2 130,6 136,4 176,8 129,6 126,3 500,0 25,3

crt. (milioane lei) 1. Venituri din exploatare - total 2. Cheltuieli de exploatare - total 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Rezultatul din exploatare (Rexp)(1-2) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultatul financiar (Rfin)(4-5) Rezultatul cure

nt (Rcrt)(3+5) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinareCurent (

Δ) 700425 + 165317 605817 + 173717 + 94608 5641 30960 - 25319 69289 - 8400 + 2544 - 24349 + 26893 + 18493 -

10. Rezultatul extraordinar 11. Venituri totale (1 + 4 + 8) 12. 13. 14. 15. Cheltuieli totale (2 + 5 + 9) Rezultatul brut (Rbr) (11-12) (7+10) Impozitul pe profit (I) Cota procentuală de impozit (i)(%)

706066 + 167862 636777 + 149369 69289 + 18493 17905 + 7777 25,84 + 5,90 51384 +10716 295996 + 236796 0,174 - 0,513

16. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 17. Numărul de acţiuni (mii) 18. Rezultatul net

pe acţiune (bază=diluat)

Analiza sumară a structurii rezultatelor înscrise în contul de profit şi pierdere din Tabelul 1 conduce la următoarele concluzii:


33/250


33

1. Rezultatul din exploatare (beneficiu) s-a redus cu 8,2 % ca uermare a creşterii mai rapide a cheltuielilor de exploatare (40,2 %) comparativ cu veniturile aferente (30,9 %). 2. Rezultatul financiar (pierdere) s-a redus cu 54,2 % ca urmare

a creşterii veniturilor financiare cu 82,1 % şi a reducerii cheltuielilor financiare cu 44,1 %. 3. Rezultatul curent (beneficiu) a crescut cu 36,4 % pe seama reducerii pierderii financiare menţionate , deşi beneficiul din exploatare s-a redus. 4. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent şi rezultatul brut, care a crescut cu 36,4 %, fiind consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor totale (31,2 %) comparativ cu cheltuielile totale (30,6 %). 5. Rezultatul net (beneficiu) a crescut cu 26,3 %, mai puţin decât rezultatul brut, ca urmare acreşterii mai rapide a impozitului pe profit (cu 76,8 %). 6. Creşterea substanţială a numărului de acţiuni (cu 400%) a diminuat beneficiul net pe acţiune cu aproape 75 %. 7.Se remarcă egalitatea rezultatului net pe acţiune de bază cu rezultatul pe acţiune diluat. 2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune Contul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori nece

sari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG). Aceste solduri, determinate sub forma unor marje, pot fi împărţite în două categorii: SIG ± activitate şi SIG ± rentabilitate. În partea finală a tabloului se determină două mărimi care, fără a fi solduri intermediare au o mare importanţă pentru caracteriz situaţiei financiare a întreprinderii - capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea -solduri reziduale, care prezintă interes în analiza financiară prin semnificaţie şi utilitate. Pe baza structurării datelor din contul de profit şi pierdere al întreprinderii luate în studiu se obţine Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune ± Cascada SIG din Tabelul 2:


34/250

34

Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune

Nr. Solduri intermediare de gestiune crt. (milioane lei) 1. Vânzări de mărfuri (Vmf) 2. - Costul mfurilor vândute (Chmf) 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. Marja comercială (Mc)(1-2) Producţia vândută (Pv) Cifra de afaceri netă (CA)(1+4) Variaţia stocurilo

( ΔS) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului(Pex)(4+6+7) - Consumuri intermedia (Ci) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 8 - 9) + Subvenţii de exploatare - Alte impozite şi taxe - Cheltuieli cu personalul

Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 530551 535016 - 4924 598 526225 292546 233987 5555 112265 116167 4418 10000 7577 103008 3097 55309 - 52212 50796 50796 538204 487408 10128 40668 784

Tabelul 2 Abateri Indici (

Δ) (%) + 1669 137,4 + 1192 128,7 + 477 155,0 146,5 146,4 1826 376,8 131,0 129,9 132,6 151,9 135,5 129,0 104,2 504 124,2 91,8 182,1 56 48,5 136,4 136,4 131,2 130,6 176,8 126,3

777384 + 246833 783518 + 248502 - 89949 - 85025 2254 + 1656 689688 + 163463 380067 310405 8441 152105 149859 4604 50445 9410 94608 5641 30960 - 25319 69289 69289 + 87521 + 76418 + 2886 + 39840 + 33692 + 186 + 40445 + 1833 - 8400 + 2544 - 24349 + 26893 + 18493 + 18493

14. Excedent brut de exploatare(EBE) 15. + Alte venituri din exploatare 16. - Ajustare valori imobilizări 17. - Alte cheltuieli de exploatare 18. Rezultatul din exploatare (Rexp) 19. + Venituri financiare 20. - Cheltuieli financiare 21. 22. 23. 24. Rezultatul financiar (Rfin) Rezultatul curent (Rcrt) (18 + 21) + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare

25. Rezultatul extraordinar (Rextr) 26. Rezultatul brut (Rbr) (22 + 25) 27. Venituri totale 28. Cheltuieli totale 29. - Impozitul pe profit 30. Rezultatul net (

Rnet)(29 - 30)

706066 + 167862 636777 + 149369 17906 51384 + 7777 + 10716


35/250

Analiză financiară aprofundată 2.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea

35

Din punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiunecaracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării, c

are permit în sumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere, materializate în produse finite, semifabricate, prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere: 1) Cifra de afaceri (CA) - exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocazia activităţii curente a întreprinderii şi se determină cu ajorul relaţiei: CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)(Vmf) +oducţia vândută (activitatea industrială)(Pv). 2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de comercializare (produse şi mărfuricumpărate şi revândute), fiind element al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul reli: Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) ± Costul mărfurilor (Chmf). 3) Producţia exerciţiului (Pe cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în cursul exerciţiului, indiferent de destinaţie, fiind egală cu suma: Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocatăProducţia imobilizată (Pi). 4) Valoarea adăugată (Vad) - exprimă ceea ce adaugă întreprin

a la circuitul economic prin propria activitate şi se calculează cu relaţia: Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) ± - Consumurile intermediare (Ci). Din Tabelul 6 se desprind următoarele concluzii privind SIG - activitate: 1. Creştereamarjei comerciale cu 477 milioane lei (55 %) s-a datorat creşterii mai rapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor faţă de costul de cumpărare (137,4 > 128,7 %). 2. Creştea cifrei de afaceri nete cu 248502 milioane lei (46,4 %) s-a datorat atât creşteriiproducţiei vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri. 3. Creşterea producţiei exerciţiului culioane lei (31 %) s-a datorat atât creşterii destocajului cât şi creşterii producţiei imobizate.


36/250

36


4. Creşterea valorii adăugate cu 76418 milioane lei (32,6 %) a fost consecinţa creşterii mai rapide a producţiei exerciţiului faţă de creşterea consumurilor intermediare (131 > 129,9 %). Aceste solduri intermediare de gestiune, ca indicatori valorici ai acti

vităţii de producţie şi comercializare, rezultă din evaluarea bănească a volumului fizic (l activităţii cu ajutorul preţului (p): Q=Sq·p Gradul de realizare a valorii producţiei (I este influenţat atât de dinamica volumului fizic (Iq) cât şi de dinamica preţului (Ip): Q1 å q1 ×p1 × 100 = Iq × Ip (%). IQ = × 100 = 100 Q0 å q0 × p0

Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind evoluţia reală a indicatorilor fizici se impune fie utilizarea unor preţuri constante (p), fie calculul mărimii realea volumului producţiei (Qreal) cu ajutorul indicelui preţurilor:Iq =

å q1 × p × 100 sau: å q0 × pQ1 å q1 × p1 × 100 . , în care: Ip = Ip å q1 × p 0

Q real =

În cazul unei rate a inflaţiei mai mari de 10 %, creşterea reală a indicatorilor fiziciimpune deflatarea cu ajutorul formulei lui Fisher: Cr nom - Ri ⎛ 1 + Cr nom ⎞ Cr = ⎜ - 1⎟0 = × 100 (%), 1 + Ri ⎝ 1 + Ri ⎠ în care: Cr = Creşterea reală; Cr nom = Creşterea nominalexemplu, la o creştere nominală de 50 %, şi o rată a inflaţiei de 30 %, 50 - 30 creşterea(Cr) a indicatorului este de : Cr = × 100 = 15,4 % . 1 + 30 La o rată a inflaţiei maimică de 10 %, creşterea reală este diferenţa: Cr = Cr nominală ± Rata inflaţiei.


37/250

Analiză financiară aprofundată2.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri

37

Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi, fiind situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mări

itului şi ratei rentabilităţii. Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii în urma activităţii curente a întreprinderii şi reprezintă suma totală a velor rezultate din livrarea produselor, executarea de lucrări şi prestări de servicii (veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni de vânzare ± cumpărare, cifra de afaceri cuprinde produc(Pv): CA = Pv = å [q (S)] · p în care: q = Volumul fizic al vânzărilor; S = Structura vânzor; p = Preţul de vânzare unitar. La unităţile cu profil comercial, cifra de afaceri cuprinde veniturile din vânzările de mărfuri:CA = Vmf = R× A , 100

în care: R = Volumul mărfurilor desfăcute;

A = Cota medie de adaos comercial. La întreprinderilor cu activitate complexă, de producţie şi comercială, cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv) şi vânzările de mă): CA = Pv + Vmf. Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitateae producţie şi depinde de producţia marfă fabricată (Pmf), care reflectă valoarea bunurilodestinate livrării: produsele finite (Pf), semifabricatele (Sv) destinate vânzării, lucrările executate şi serviciile prestate (Li), chiriile, locaţiile de gestiune şi redevenţele (Clr) încasate:


38/250

38


Pmf = Pf + Sv + Li + Clr. În aceste condiţii, cifra de afaceri raportată la valoarea producţiei marfă fabricate (Pmf) caracterizează gradul de valorificare (Gv) a producţieimarfă: CA Gv = × 100 . Pmf

Un grad de valorificare mai mic de 100 % reflectă stocuri şi facturi neîncasate, ceeace arată dificultăţi în desfacerea producţiei fabricate. Potrivit normelor contabile în viare, cifra de afaceri include valoarea mărfurilor şi a serviciilor la preţ de facturare, indiferent de gradul de încasare a contravalorii acestora. A. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţă care au fost principalele surse de venituri ale întreprinderiierioada analizată, cum au evoluat ele în timp şi ce tendinţă cunosc. Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pe piaţă în raport cu concurenţii, creşcotei de piaţă fiind favorabilă creşterii veniturilor. Cota de piaţă a întreprinderii (Cp)determină ca raport între cifra de afaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală a sectorului (CAt): CAp × 100 . Cp = CAt Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi

pe piaţa externă, analiza evidenţiază structura cifrei de afaceri după provenienţă, conforbelului 3:Aplicaţia 3: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

Tabelul 3Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. Elemente de calcul (milioane lei) Producţia vândută Vânzări de mărri CA netă, din care: - la Intern - la Export Exerciţiul financiar Precedent Curent530551 777384 4465 6134 535016 783518 460863 659487 74153 124031 Indici (%) 146,5 137,4 146,5 143,1 167,3 StructuraCA(%) S0 S1 99,16 99,21 0,84 0,79 100 100 86,14 84,17 13,86 15,83


39/250


39

Din datele Tabelului 3 se constată următoarele: 1. Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri, atât pe total, cât şi pe elemente. 2. Ponderea dominantă în cifra de afaceri o deţinproducţia vândută (peste 99 %). 3. În totalul cifrei de afaceri, a crescut ponderea expo

rtului de la 13,86 la 15,83 %.B. Analiza factorială a cifrei de afaceri 1. Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆ = CA1 - CA0 = 783518 - 535016 = + 248502 mil. lei, 2. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Pv + ∆Vmf, în care: ∆Pv = Pv1 ± Pv0 = 777384 ± 530551 = +l. lei; ∆Vmf = Vmf1 ± Vmf0 = 6134 ± 4465 = + 1669 mil. lei. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Pv + ∆Vmf = 246833 + 1669 = + 248502 mil lei = ∆, 3. Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆r = ICA ± 100 = 146,4 ± 100 = + 46,4 %. 4. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rPv + ∆rVm, în care: ΔPv 246833 ΔrPv = × 100 = × 100 = + 4635016 ΔVm 1669 ΔrVm = × 100 = × 100 = + 0,3 % . CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitea: ∆rPv + ∆rVm = 46,1 + 0,3 = 46,4 % = ∆r. În concluzie: 1. Cifra de afaceri a crescut atât datorită producţiei vândute mai ales prin accentuarea ponderii exportului cât şi a vlor de mărfuri, care s-au redus ca pondere, ceea implică aprofundarea factorilor de

creştere a cifrei de afaceri pe o treaptă superioară, în funcţie de factorii specifici.


40/250

40


a) Analiza factorială a producţiei vândute: Modelul de calcul al producţiei vândute, Pv =(S)·p, permite determinarea factorilor de creştere: volumul fizic al vânzărilor (q), structura sortimentală a vânzărilor (S) şi preţul de vânzare (p). Efectuăm analiza factorială

ducţiei vândute pe baza Tabelului 4Aplicaţia 4: Analiza producţiei vânduteProduse convenţionale A ± tone B ± bucăţi C ± bucăţi Total Cantitatea vândută (mii) q0 q127 5640 1638 1944 x x Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Tabelul 4 Valoarea vânzărilor (milioane lei) Pv0 = q0 . p0 Pv1 = q1 . p1 212221 326501 185692 287632 132638 163251 530551 777384

Din datele Tabelului 4 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a producţiei vândute este diferenţa: Δ = Pv1 ± Pv0 = 777384 ± 530551 = + 246833 mil. lei Factor de influenţă sunt următorii: Δ = Δq + ΔS + Δp, în care: ∆q = å[q1(S0)·p0] Pv0 = Pv0·Iq 0551=200548 mil. lei; ∆S = å[q1(S1)·p0]

å[q1(

0)·p0] = 731544 ±731099 = 445 mil. lei; ∆p1(S1)·p1] å[q1( 1)·p0 = 777384 ± 731544 = + 45840 mil. lei. Prin însumare se verifică eg

itatea: Δq + ΔS + Δp = 200548 + 445 + 45840 = + 246833 mil. lei = Δ Modificarea relativă este diferenţa: Δr = IPv ± 100 = 146,1 ± 100 = + 46,1 %. Factorii de influenţă sunt următorPv = Δrq + ΔrS + Δrp, în care:


41/250

Analiză financiară aprofundată Δrq =

41

Δq 200548 × 100 = × 100 = + 37 ,5 %; CA0 535016 ΔS + 445 ΔrS = × 100 = × 100 = + 0,08 %; 56 CA0 Δp + 45840 Δrp = × 100 = × 100 = + 8,6 %. 535016 CA0 Prin însumare se verifică egalitea: Δrq + ΔrS + Δrp = + 37,5 + 0,08 + 8,6 = + 46,1 % = ΔrPv. În concluzie: 1.Creşterea pr

ucţiei vândute a fost consecinţa creşterii volumului fizic şi a preţurilor unitare ale proselor. 2. Modificarea structurii sortimentale a majorat producţia vândută prin creşterea ponderii produsului A, cu preţul superior preţului mediu (785 > 236). b) Analiza factorială a vânzărilor de mărfuri: Veniturile din vânzările de mărfuri se determină în funcumul mărfurilor desfăcute ± rulajul R ± (circulaţia mărfurilor) şi de cota procentuală medadaos comercial ( A ), sau marja comercială exprimată procentual:

Vmf =

R × A R × å S × A / 100 = , 100 100

în care: S = Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri; A = Cota procentuală de adaos

pe grupe de mărfuri. Efectuăm analiza factorială a vânzărilor de mărfuri pe baza Tabelulu5:Aplicaţia 5: Analiza vânzărilor de mărfuriNr. Elemente de calcul crt. 1. Volum desfaceri (R) ±mil. lei 2. Cota medie de adaos ( A ) - % 3. Vânzări mărfuri (Vmf) - mil.lei Exerciţiul financiar Precedent Curent 14883 18587 30,0 33,0 4465 6134 Tabelul 5 Abateri Indici ( Δ) (%) + 3704 125,0 + 3,0 110,0 + 1669 137,4

Din analiza datelor Tabelului 5 se constată următoarele:


42/250

42


Modificarea vânzărilor de mărfuri este diferenţa: Δ = Vmf1 ± Vmf0 = 6134 ± 4465 = + 1669 mlei: Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + Δ A , în care: ΔR =ΔA =

(R1 - R0 ) × A 0 = + 3704 × 30 = + 1112100 100⎜ ⎟ R1 × ⎛ A1- A 0 ⎞ ⎝ ⎠

mil. lei;

18587 × (+ 3) = + 557 mil. lei. 100 100 Prin însumare se verifică egalitatea: =

ΔR + Δ A = + 1112 + 557 = + 1669 mil lei = ΔVmf. Modificarea relativă: Δr = IVm ± 100 = 134 ± 100 = + 37,4 %. Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrVmf = ΔrR + Δr A , în care: ΔRR = × 100 = × 100 = + 0,2 %; 535016 CA0

ΔrA =+ 557 ΔA × × 100 = × 100 = + 0,1 %. CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea:

ΔrR + Δr A = + 0,2 + 0,1 = + 0,3 % = ΔrVmf. Deci, veniturile din vânzările de mărfuri au cscut atât prin creşterea cantităţii vândute cât şi a cotei medii de adaos comercial. Sistefactorial al cifrei de afaceri este următorul: ∆q = + 200548 mil. lei ∆Pv = + 246833 mil. lei ∆ = + 248502 mil. lei ∆Vmf = + 1669 mil. lei ∆ A = + 557 mil. lei ∆S = + 445 mil. lei ∆p = + 45840 mil. lei ∆R = + 1112 mil. lei


43/250

Analiză financiară aprofundată2.2.1.2. Analiza producţiei exerciţiului

43

Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utilă şi necesară în ana

ului activităţii întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinţă producţia neterminată (în curs de execuţieondere mare. Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de întreprindere, indiferent de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca o producţie globală a exerciţiului financiar. Exprimând nivelul real de activitateal întreprinderii, acest sold intermediar de gestiune se determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia imobilizată (Pi): Pex = Pv ++ Pi. Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facture fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază). Producţia stocată cuprinde variaţ (

∆S) a stocurilor de produse finite, semifabricate, producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf), respectiv Soldul creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si), adică Soldul debitor al contului 711: ∆S = Sf ± Si. Producţia im

obilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere, fără a fi destinate pieţei, ci consvării şi folosirii în interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii efectuate prin efort propriu. Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar, producţia exerciţiuprezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare (exclusiv TVA), p stocată, care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere, ca şi producţia imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie. Analiza factorială a indicatorului presupune mai multe trepte de


44/250

44


diviziune, aşa cum se prezintă în exemplul următor (Tabelul 6):Aplicaţia 6: Analiza dinamicii producţiei exerciţiuluiNr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută - Pv Pro

ducţia stocată ( ΔS) Sold C ct 711(+)(Sf) Sold D ct 711(-)(Si) Producţia imobilizată - Piroducţia exerciţiului - Pex Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 - 4924 - 89949 50069 54993 598 526225 29637 119586 2254 689689 Tabelul 6 Abateri Indici (

Δ) (%) + 246833 146,5 - 85025 1826 - 20432 + 64593 + 1656 + 163464 59,2 217,5 376,8 131,1

Din analiza datelor Tabelului 6 se constată următoarele: Modificarea producţiei exerciţiului este diferenţa: Δ = 689689 ± 526225 = + 163464 mil lei Factorii de influenţă sunt urmorii: A. Treapta I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi, în care: ΔPv = Pv1 ± Pv0 = 777384 ± 530551 = + 24il. lei; ΔPs = Ps1 ± Ps0 = - 89949 ± (- 4924) = - 85025 mil. lei; ΔPi = Pi1 ± Pi0 = 2254 ±98 = + 1656 mil. lei. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 ± 850 + 1656 = + 163464 mil. lei = Δ Abaterea relativă este diferenţa: Δr = IPex ± 100 = 131,1

100 = + 31,1 %. Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi, în care: ΔP33 ΔrPv = × 100 = × 100 = + 46,9 %; 526225 Pex0 ΔPs - 85025 ΔrPs = × 100 = × 100 = - 16,15 Pex0


45/250


46/250

46


Producţia exerciţiului poate fi majorată prin creşterea cifrei de afaceri, cu efecte favorabile asupra veniturilor, dar şi prin creşterea stocurilor şi a producţiei imobilizate. De aceea analiza urmăreşte modificarea structurii producţiei exerciţiului şi elementele

cu rol determinant în creşterea acesteia. De exemplu, detaliind structura producţiei exerciţiului din Tabloul SIG (Tabelul 1), rezultă următoarele (Tabelul 7):Aplicaţia 7: Analiza structurii producţiei exerciţiuluiNr. crt. 1. 2. 3. 4. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută (Pv) Producţia stocată (ΔS

) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului (Pex) Exerciţiul financiardent Curent 530551 777384 - 4924 - 89949 598 526225 2254 689689 Tabelul 7 Structura producţiei S0 (%) S1 (%) 100,82 112,72 - 0,93 - 13,04 0,11 100 0,32 100

Din datele Tabelului 7 se desprind următoarele concluzii: 1. Elementul dominant în producţia exerciţiului a fost producţia vândută, pe seama căreia a crescut, şi care a depăşurmare a creşterii destocajului de la 0,93 la 13,04 procente faţă de totalul producţieiexerciţiului. 2. Producţia imobilizată a crescut atât ca valoare, cât şi ca pondere în tot

producţiei exerciţiului, pe cared a majorat-o corespunzător. Producţia exerciţiului caracterizează întreaga gamă de activităţi şi poate creşte de la o perioadă la alta în urma unoiţii în imobilizări, sau prin creşterea producţiei stocate. Creşterea stocurilor constituiun semnal de alarmă în cazul scăderii vânzărilor, ceea ce impune urmărirea atentă a dinamiacestora. Creşterea vânzărilor ca şi a stocurilor poate fi consecinţa utilizării unor matei prime mai scumpe, de aceea rata de creştere a cifrei de afaceri trebuie comparatăcu ratele întreprinderilor din acelaşi sector pentru o mai bună situare a întreprinderii, iar producţia exerciţiului trebuie studiată pe mai mulţi ani comparativ cu producţia medie a întreprinderilor similare.


47/250

Analiză financiară aprofundată2.2.1.3. Analiza valorii adăugate

47

Producţia exerciţiul

Documents

28012650 Analiza Financiara Aprofundata