Clifford MooreAL DOILEA AMANT AL DOAMNEI CHATTERLEY

We bring ouryears to an end as it were a tale that is told...(Ne petrecem aniipîn la moarte, ca şi cum ar fi o poveste...)ă

CAPITOLUL I

Cine ar fi putut b nui c via a Constan ei, pe numele ei deă ă ţ ţ domnişoar , Steward Reid, fost lady Chatterley, actualmente Mellors,ă ă va lua o întors tur atît de bizar ? Cu siguran nimeni, nimeni n-ar fiă ă ă ţă fost în stare s prevad c sufletul ei delicat ca o floare de m r se vaă ă ă ă l sa copleşit de o asemenea povar ... Dup credin a tuturor celor ce oă ă ă ţ cunoşteau, ea p rea menit s -şi tr iasc via a firesc, întocmai caă ă ă ă ă ţ floarea de m r care, devenit fruct, se cuprinde de propria-i savoareă ă îşnit din muşc tura adînc şi pofticioas a b rbatului!ţ ă ă ă ă ă

Doar cei mai apropia i de dînsa, şi care o iubeau, ştiau c este oţ ă fiin nefericit ; chemat de nenum rate ori, în tot atîtea împrejur riţă ă ă ă ă hot rîtoare, de c tre fosta lady Chatterley, sora ei mai mare, Hildaă ă Steward Reid, deşi lipsit de prejudec i, ajunsese s cread în destin,ă ăţ ă ă ba chiar şi în vr ji, de cîte ori se gîndea la micu a Constan a, ca şiă ţ ţ acum, în trenul cu mers de melc ce-o purta spre sora ei. Se mişca locomotiva prea încet, ori Hildei, i se p rea, în starea de tulburare şiă nelinişte pe care o tr ia, alergînd cu gîndurile din prezent în trecut, cuă o iu eal care-o întrecea pe cea a trenului, repetîndu-şi la nesfîrşit unaţ ă şi aceeaşi propozi ie: „Constan a, buna mea Constan a, amesţ ţ ţ tecată într-o întîmplare atît de ciudat !..."ă

Cu trei ani înainte de aceast neaşteptat catastrof , la Londra,ă ă ă într-o sear de plictiseal şi singur tate, Hilda, care venise din Sco iaă ă ă ţ s se amuze pu in înainte de a-şi duce copiii la Noul St. Ives, i-aă ţ telefonat lui Duncan Forbes, pictorul taciturn care o iubise f r norocă ă pe Constan a.ţ

— Duncan? Aici, sora Constan ei... Hilda! Nu, Constan a nu e cuţ ţ mine. N-am ce- i face, e cu b rbatul ei, la Noul St. Ives. Dar n-ai vreaţ ă s te mul umeşti cu o compensa ie intelectual ? Ah, Duncan, mă ţ ţ ă ă plictisesc cumplit... Deşi toat iumea crede c nu e nimic mai vesel şiă ă mai amuzant pe acest p mînt decît s fii femeie divor at !... S m ieiă ă ţ ă ă ă în c s torie? Nu, Duncan, nu- i cer un sacrificiu atît de mare.. Şi, peă ă ţ urm , b ie ii mei sînt aproape fl c i: John are 6 ani şi Samuel 7. Ce-ară ă ţ ă ă zice dac le-aş aduce în cas , aşa, deodat , un tat ?... Ce faci!?ă ă ă ă Cercetezi nişte... Las revistele cu sculptur neagr şi du-m undeva,ă ă ă ă la un cabaret, la o cafenea, la un club, la un spectacol, fie şi la „Othelo" de Shakespeare, dac actri a care-o joac pe Desdemona e ispitiă ţ ă toare

şi pentru femei... La o comedie jucat de o trup din Paris?... S-a f cut,ă ă ă Duncan. Eşti un înger!...în seara aceea Duncan Forbes, pictorul sumbru, a fost un prieten perfect. Dac ar fi fost ceva mai mult, dac în ochii lui negri ar fi sc pată ă ă o singur scînteie, i-ar fi şoptit: „Duncan, ai fi meritat s fii b rbatulă ă ă Constan ei. Ce p cat c nu eşti, ce p cat!" Duncan îns t cuse toatţ ă ă ă ă ă ă seara, nu avusese asupra actorilor nici o p rere, iar ochii lui priviseră ă cu o fixitate şi placiditate de orb. „Şi acest om s-a f cut pictor!" gîndiă Hilda.

Cercetînd sala, îl descoperise într-o loj pe Lewis Gray. Ceă surpriz , fostul ei so ! Cum se schimbase.., înc run ise. In antract îlă ţ ă ţ v zu vorbind însufle it şi totuşi grav cu doi domni mai tineri care-lă ţ ascultau foarte respectuoşi. Hilda îşi aminti c Lewis era cu zece aniă mai în vîrst ca ea, dar cum de îmb trînise aşa de repede? Nu avea,ă ă totuşi, decît 42 de ani, ceea ce, la b rba i, e înc o vîrst tîn r ! Seă ţ ă ă ă ă desp r iser prin bun în elegere, aşa cum se şi luaser , f r nici ună ţ ă ă ţ ă ă ă sentiment. Divor ul venise la timp pentru Hilda. Trebuia tocmai sţ ă plece cu sora ei la Vene ia, s-o mai scoat pe biata Constan a de laţ ă ţ Wradby, din respira ia în buşitoare a lui Sir Clifford Chatterley. Hilda aţ ă aflat mai tîrziu, din ziare, c Lewis Grey a fost numit guvernatoră undeva, în colonii, şi i s-a propus la sfîrşitul mandatului s intreă definitiv la Ministerul de Externe. Era un om serios, foarte serios. Hilda nu se înşelase nici cînd l-aluat, nici cînd i-a f cut doi copii care, iat ,ă ă aduc în cas acum un venit destul de important, nici cînd s-a desp r ită ă ţ de el. De Constan a se lipesc şi s-ar lipi to i b rba ii, ca ventuzele. Deţ ţ ă ţ ea, Hilda, de ce nu s-or fi apropiat?... E drept c pe vremea aceea Hildaă avea înf işare mult mai sever , şi vedea în orice b rbat un duşmanăţ ă ă virtual al femeii. John şi Simon veniser pe lume f r s-o mai întrebe.ă ă ă Dar nu avea dreptul s se plîng , erau dr gu i şi o iubeau ca doi paji!ă ă ă ţ

Şi totuşi, ce ciudat! Tr ise cu Lewis Grey şapte ani, era desp r ită ă ţ ă de el abia de trei ani, şi parc -l cunoscuse doar în treac t, cîndva, într-ă ăo epoc atît de îndep rtat a vie ii ei, c p rea mai pu in real decîtă ă ă ţ ă ă ţ ă visul din ajun. Nimic nu tres ltase în ea, cînd îl descoperise la teatru,ă b rbatul acela nu era pentru ea mai însemnat decît oricare altul din ceiă şapte-opt sute de b rba i din sala de spectacol, deşi de dou oriă ţ ă pîntecul ei prinsese s mîn a acelui om, împlinind-o.ă ţ

Abia dup ce a divor at, Hilda şi-a pierdut aerul de amazoană ţ ă încruntat , cu sticlirea de ur a ochilor c prii şi a început, dobîndindă ă ă forme, s doreasc şi ea în juru-i o prezen masculin chiar dacă ă ţă ă ă lucrul în sine i se p rea teribil de vulgar.ă

Conducînd-o spre cas , Duncan Forbes a rostit în sfîrşit, în fa aă ţ hotelului cuvintele pe care le tot r sucise în minte:ă— Omagiile mele doamnei Constan a Mellors.Aştept înc s -miţ ă ă pozeze.— O, Duncan, tu ştii c b rbatul ei tot un p durar s lbatic a r mas, cuă ă ă ă ă toate aerele nobile pe care a început s şi le ia. Nu cred s îng duieă ă ă

vreodat so iei lui s i se arate goal . Aşaă ţ ă ţ ă încît...— Constan a ar putea s divor eze...ţ ă ţ— Crezi, se îndoi Hilda, rîzînd cu poft nebun de aceast neaşteptată ă ă ă solu ie la care Duncan reflectase, se vede, îndelung.ţ

Bietul Duncan Forbes! Ce b iat bun! Ce prieten excelent! La el seă duseser cele dou surori cînd fusese nevoie de un fals amant pentruă ă Constan a spre a-l sili pe Clifford Chatterley s divor eze. Şi Duncan,ţ ă ţ care, cel pu in teoretic, avea drepturi cîştigate asupra Constan ei c ciţ ţ ă o iubea din copil rie, dac nuă ă chiar dinainte de a se fi ivit amîndoi pe p mînt, s-a mul umit s cear în schimbul complicit ii lui dureroaseă ţ ă ă ăţ o... copie pe pînz a feă meii iubite! Iar Mellors se purtase atunci cu el atît de grosolan, jignindu-i orgoliul de artist... începuse s plou . Un altă ă automobil se opri în fa a hotelului şi clacson de trei ori. Hilda avu înţ ă clipa aceea intui ia c ceea ce nu îng duie ca amici ia ei cu Duncan sţ ă ă ţ ă fie sincer , deplin , perfect era tocmai re inerea lor, atît a ei cît şi aă ă ă ţ Iui, ca şi cum, sim indu-i prietenia devotat , cald , Hilda ar refuza s i-ţ ă ă ăo primeasc şi se gîndi s -i întind totuşi mîna.ă ă ă— Vino, vino la mine s lu m un ceai, şopti ea, tr gîndu-l la ad post.ă ă ă ă Duncan privi în ochii Hildei, de parc ar fi descoperit acolo deodată ă ceva neb nuit. Hilda era sora Constan ei. Cum de nu b gase de seamă ţ ă ă c avea şi Hilda o parte din farmecul surorii ei? Parc n ucit de această ă ă ă descoperire, se l s tras în lift şi se trezi în apartamentul Hildei.ă ă— De ce nu i-aş poza chiar eu, doar sem n destul de mult cuţ ă Constan a, îi spunea, închizînd uşa în urma lor. Eu n-am un so care sţ ţ ă mi-o interzic şi am s - i dovedesc cît de mult sem n m, mai ales laă ă ţ ă ă trup, ad ug ea, începînd s se dezbrace.ă ă ă

Plin de verv , sub imperiul descoperirii pe care, la rîndu-i oă ă f cuse, Hilda se hot rî „s -i întind mîna". ă ă ă ă Il va opri noaptea asta la ea, cu orice pre , îşi spunea, turuind într-una. Era atît de înveselit şi deţ ă excitat la ideea care-i venise încît, în timp ce comenta spectacolulă trupei franceze, f cînd observa ii asupra simbolului evident al piesei,ă ţ tragismul etern al familiei, asupra psihologiei eroinei, devenise- ea îns şi eroina unei scene de un comic irepresibil. Dup ce-şi scoseseă ă haina şi ghetele, Duncan o urm rea, meditativ, cu privirea aceeaă placid , aparent opac , pe Hilda parcurgînd drumul de la oglind laă ă ă m su a de noapte, apoi la garderobul scund şi lat pîn ce r m seseă ţ ă ă ă doar în chilo ei în vreme ce emitea tot felul de opinii savante despreţ spectacol. O scen de tot hazul, poate mai reuşit decît oricare alta dină ă reprezenta ia trupei franceze...ţHilda stinse lumina în mijlocul unei fraze din Schopenhauer - re inut laţ ă 19 ani de la primul ei amant, studentul de la Dresda, mort în r zboi -peă care o rosti în nem eşte cu accent ţ highlander. Cînd se vîrî în patul larg d du peste pantalonii aspri şi nasturii reci ai vestei lui Duncan Forbes.ă— Nu te-ai dezbr cat, sufl ea cu osteneal comic şi crezu c -iă ă ă ă ă face pl cere dezbr cîndu-l.ă ă

„B rba ii sînt nişte copii, chiar cînd pretind c au virilitate", gîndiă ţ ă

Hilda. Dar nu ajunse cu el la nici un rezultat. Nici încerc rile ei, la dreptă vorbind, nu fuseser grozave. Rîse anume cu glasul Constan ei, maiă ţ gros decît al ei, îl întreb pe Duncan dac şi Constan a respir la felă ă ţ ă cînd e emo ionat , ha... ha... ha...! Mai departe Hilda nu voi s mearg .ţ ă ă ă Nici Duncan, de altfel, care, oricum, se l sase doar manevrat ca ună obiect.— N-ai imagina ie, se mul umi s zic Hilda, întprcîndu-i spatele cuţ ţ ă ă oarecare sup rare. N-ai nici un pic de imagina ie!ă ţ— De ce? se mir pictorul c ruia nu i se negase în pictur putereaă ă ă imagina iei.ţ— Cu pu in închipuire, cu foarte pu in închipuire, Duncan, te-ai fiţ ă ţ ă putut înşela, ai fi putut s m iei drept Constan a şi s fii în sfîrşit şi tuă ă ţ ă fericit, zise Hilda şi suspin încet, cu o p rere de r u care-l privea maiă ă ă mult pe Duncan.

A doua zi de diminea fu mult mai rea şi cînd îşi lu r mas bunţă ă ă de la pictorul care o condusese la gar , îi zise de fa cu b ie ii ei şi cuă ţă ă ţ Miss Rood, guvernanta, de la fereastra vagonului:— Ai fost atît de dr gu cu mine, Duncan, o, eşti un prieten ideal!ă ţ— Crezi? se îndoi pictorul, privind-o cu ochii lui mari şi stinşi ca două b l i de asfalt rece.ă ţ

Ca şi atunci, pleca acum la Noul St. Ives, la Constan a- dar ceţ deosebire! îşi ducea copiii - acum numai trei ani - s fac vacan a înă ă ţ aerul curat al gr dinilor şi lanurilor familiei Mellors. Toate întâmpl rileă ă vie ii i se p reau atunci Hildei un imens joc voios în soare în careţ ă tuturor ne e îng duit s facem cu noi ce vrem. Nu mersese oare cuă ă inconştien a pîn la a dormi în acelaşi pat, o. noapte, cu bietul Duncanţ ă Forbes? Acum se ducea singur la Noul St. Ives, cu spaima în suflet,ă neliniştit , c utînd în poşet f r s ştie ce anume şi mototolind cuă ă ă ă ă ă degete înfrigurate - a cîta oar ? - o telegram cumplit şi odioas .ă ă ă ă

Biata Constan a! Ce dezastru! Ce fatalitate!ţUn huruit de fiare rostogolite de parc trenul se pr buşea,ă ă

descheindu-se, o smulse pe Hilda deodat din disperarea care-iă strângea inima şi îi înl n uia mintea. Trenul trecea peste apele s raceă ţ ă ale riului Ouse şi podul îşi muta, ca semne cabalistice, pe fereastra vagonului în care mijea ziua, stinghiile late de fier negru, în triunghiuri, paralele şi paralelipipedice neprev zute. Pîn la St. Ives mai era oă ă jum tate de or .ă ăApropierea locului nenorocirii o înfurie într-atît, c Hilda pierdu oriceă mil pentru Constan a şi o socoti singura vinovat de n pasta care seă ţ ă ă ab tuse asupra ei, asupra familiei lor, tocmai acum cînd ea, Hilda, seă împ case în sfîrşit cu atîtea lucruri din aceast lume.ă ă

Cît dreptate avusese Emma, sora mai mare a lui Cliffordă Chatterley, care spusese despre Constan a c a fost o proast , oţ ă ă proast şi-atîta tot!ă

Hilda o întîlnise pe Emma întîmpl tor în saloanele „Societ ii deă ăţ ocrotire a copiilor ruşi". Erau mai multe doamne de fa , so ii deţă ţ

oameni politici, care f ceau o mic practic social la Londra, unde nuă ă ă ă erau obligate s vad de-a dreptul cu ochii lor copiii am rî i şi mizeriaă ă ă ţ în care tr iau. Sacrificiul era destul de mare dac binevoiau s vînd , înă ă ă ă bazarele speciale ale Societ ii, ruf rie b rb teasc oric rui domn careăţ ă ă ă ă ă consim ea s pl teasc un pre mai ridicat decît în magazine. Hilda nuţ ă ă ă ţ b nuia c , atras în Societate din vremea cînd era înc so ia lui Lewisă ă ă ă ţ Grey, devenise colega Emmei Chatterley. Nici s-o evite, cînd a z rit-o,ă n-a mai fost cu putin deoarece miss Chatterleyţă - tot înalt , tot slab ,ă ă cu acelaşi aer absent, aristocrat al fratelui infirm de la Wragby, dar cu o roşea a pielii şi în ochi cu o sc p rare voioas , ca de sticl pisat -ţă ă ă ă ă ă se îndrept spre Hilda, cu mîinile ei, atît de lungi, întinse:ă- O, draga mea, ce pl cere! Ce face Constan a? Tot aşa de frumoas ?...ă ţ ă Ce fericit trebuie s fie! îmi pare r u, nespus de r u c nu mai amă ă ă ă ă prilejul s-o v d!...ă

S-ar fi putut crede c Emma Chatterley era ipocrit . Nuă ă ascunsese niciodat c fusese împotriva c s toriei lui Clifford cuă ă ă ă Constan a, precum ar fi fost împotriva c s toriei fra ilor ei cu oricareţ ă ă ţ alt femeie. Sentimentul de familie al Emmei, moştenit de ă la b tă rînul sir Geoffrey neştirbit, ba înc rcat şi cu un exclusivism crud feminin, eraă pîn într-atîta identificat cu propria-i personaă litate, c nu vedea pentruă familia Chatterley decît o via claustrat sau - în cazul cel mai r u,ţă ă ă cînd ra iunea ar fi fost biruit - un dublu incest, fie şi cu jertfa f pturiiţ ă ă ei. Dup moartea fratelui cel mare, Herbert, în r zboi, în 1916, pentruă ă instinctul sexual atît de conservator al Emmei, situa ia p rea şi maiţ ă simpl , c ci sim ise totdeauna - f r s fi avut curajul s şi-oă ă ţ ă ă ă ă m rturiseasc -o preferin pentru Clifford, mai subtil, mai Chatterleyă ă ţă în toat intelectualiă tatea lui, decît Herbert, vînjos şi roşu ca un m celară de pe vremea lui Cromwell. Dar numai un an dup moartea lui Herbertă şi în ajunul plec rii pe frontul francez, Clifford se c s toreşte cu missă ă ă Constan a, fata mai mic a pictorului bine cunoscut, membru alţ ă Academiei regale de pictur , sir Malcolm Reid. Graba fusese a luiă Clifford, c ci Constan a, în 1917, la 23 de ani, avea aceeaşi gra ie ca laă ţ ţ 16 ani - ni el cam scund , ni el cam alb-gras , ca un m r înflorit.ţ ă ţ ă ă Fecioria Constan ei (pierdut înc în 1911, Hilda ştia) era mult maiţ ă ă evident în sfiiciunea glasului, care lupta cu o not de voluptate ceă ă avea s cucereasc mai tîrziu toat vocea, ca o dominant . Cine ar fiă ă ă ă v zut-o numai o dat ar fi putut jura atunci c e blond - deşi p rul eiă ă ă ă ă cafeniu b tea în negru, într-atît st pînea în chipul Constan eiă ă ţ alb strimea ochilor mari, uimi i. B trînul sir Geoffrey, care avea alteă ţ ă p reri decît miss Emma despre puritatea familiei şi metodele deă perpetuare a spi ei, l-a încurajat pe Clifford. ţ Indemnul p rintelui a fostă hot rîtor, Clifford avînd totdeauna nevoie, pe lîng a lui, de cel pu ină ă ţ înc o voin . Emma n-a fost întrebat de nimeni asupra ideilor ei cuă ţă ă privire la c s toria fratelui mai mic - deşi, desigur, nu numai frateleă ă mai mic, ci toate rudele pîn la al cincilea grad ar fi fost întrebate şiă rugate s -şi dea p rerea în ziua cînd miss Emma, consim ind la o atareă ă ţ

tr dare, ar fi voit s se m rite cu un str in. ă ă ă ă Intîmpl rile pe vremeaă aceea luaser în Anglia, din pricina marelui r zboi, ritmul precipitat şiă ă infernal al vie ii de pe Continent. Clifford s-a întors ciopîr it din lupteleţ ţ franco-anglo-germane f r a fi izbutit înainte de plecare s lase înă ă ă Constan a s mîn a unui urmaş. Constan a avusese toat bun voin a,ţ ă ţ ţ ă ă ţ c ci, devenit lady, ar fi fost mîndr s fie, în nobila şi vechea familieă ă ă ă Chatterley, mam - singura mam . Nunta lor fusese stearp , iar lunaă ă ă de miere o serie obositoare de lupte trupeşti, ni el enervante şi f rţ ă ă rezultat. Cu dou zile înainte ca noua lady Chatterley s intre, înă ă tov r şia so ului pe rotile, în st pîhirea domeniului şi a minelor de laă ă ţ ă Wragby, a fugit din locuin a p rinteascţ ă ă la Londra. Dup această ă înfrângere definitiv , o revolu ie s-a produs brusc în felul de a judeca,ă ţ dac nu şi de a sim i, al Emmei, singura fiin s n toas din spi aă ţ ţă ă ă ă ţ nobilului sir Geoffrey Chatterley. Ea nu şi-a schimbat felul de viaţă -ascetic în mijlocul Londrei iubitoare de pl ceri - izbutind s inspireă ă ă b rba ilor din preajm consemnul ei, ceea ce o f cea unora foarteă ţ ă ă simpatic şi altora odioas : înger şi Monstru! Miss Emma a meditată ă îndelung asupra întîmpl rilor din via a cumnatei sale, pe seama c reiaă ţ ă avea informa ii mai am nun ite decît serviciul tehnic al poli iei despreţ ă ţ ţ criminali periculoşi. Constan a începuse a-i fi drag - cum se întîmplţ ă ă cu fiin ele diametral opuse, ale c ror sl biciuni detestabile, f r ştireaţ ă ă ă ă noastr , le invidiem. „Cînd cineva nu poate f ptui anumite lucruri -ă ă scrisese ea odat lui sir Clifford, care-i vestea c ar putea în curînd s -iă ă ă ofere un so demn de noble ea ei - nu înseamn c nu le poateţ ţ ă ă înf ptui, ci c e sortit, poate f r s -şi dea seama, s f ptuiasc lucruriă ă ă ă ă ă ă ă cu mult mai mari, mai grele şi mai neobişnuite". De la aceast în l imeă ă ţ sufleteasc era oare de mirare c miss Emma o iubea acrim peă ă Constan a ca pe o sor mai mic , mai slab , victim a propriului eiţ ă ă ă ă farmec?

Ceea ce Hilda nu putea pricepe numaidecît. Ea lu cuvinteleă Emmei drept o polite - dac nu o sadic r zbunare - şi voi s schimbeţă ă ă ă ă vorba. Dar cum Hilda era singura fiin cu care miss Emma putea vorbiţă deschis şi în cunoştin de cauz despre Constan a, încercarea d duţă ă ţ ă greş.— E atît de frumoas şi de distins , deşi poate prea aprins draga deă ă ă ea! într-adev r, ar fi meritat o soart mai bun !...ă ă ă

Miss Emma dorea Constan ei o „soart mai bun " acum patruţ ă ă ani, cînd p mîntul desigur nu purta pe sînul lui m re şi indiferentă ă ţ multe femei atît de fericite ca doamna Mellors. Ce-ar zice miss Emma azi, cînd via a Constan ei e prins într-un vîrtej atît de neprev zut şiţ ţ ă ă hidos?...Hilda t cuse privind în jos şi aşteptînd un mic eveniment în salon careă s le strice intimitatea şi s le despart . Dar îi fu dat s mai aud şiă ă ă ă ă altele din gura Emmei.— Constan a nu trebuie judecat cu asprime c ci e o proast , iarţ ă ă ă şansele vie ii noastre sînt atît de pu ine încît e deajuns s lipseascţ ţ ă ă

acest lucru de nimic, inteligen a potrivit la loc potrivit, ca toateţ ă bog iile excep ionale ale unei fiin e s se risipeasc în vînt. Nu vreauăţ ţ ţ ă ă s spun c idealul lui sir Malcolm Reid de a da fetelor lui o cultură ă ă temeinic şi de a le l rgi orizontul trimi îă ă ţ ndu-le la Dresda, la o şcoală superioar de muzic şi dans, nu era nobil. Dar Constan a trebuie să ă ţ ă ocroteasc aceast noble e, p strîndu-se în primul rînd pe ea. S-a l sată ă ţ ă ă prad întîiului student care-ă l vorbise în p durile din jurul oraşuluiă despre Hegel, despre scopul f r scop al arteiă ă dup Kant - şi-i cîntase laă ghitar un menuet de Mozart.ă

In ce m priveşă te, nu pun mare pre pe virginitate - care nuţ dovedeşte, în privin a viitorului, mare lucru - dar parc -şi are şi eaţ ă hazul ei, nu?... Şampania, din sticla desfundat cu o zi mai înainte, eă mai mult limonada decît şampanie şi b rba ii, oricît ar face peă ţ dezinteresa ii şi idealiştii, ştiu acestţ lucru!... „De unde avea Emma p reri atît de precise şi experte asupra virgiă nit ii, se întreba Hilda înăţ sinea ei. Era virginitatea ei oare intact ?...". Femeia care aduce înă c snicie virginitatea, continu Emma, o virginitate real , nu numai că ă ă ă z misleşte so ului o progenitur sigur , dar îşi ob ine dreptul de a-şiă ţ ă ă ţ alege din milioanele de b rba i din jur pe singurul care r spunde cuă ţ ă armonie deplin sim irilor ei şi trage asupra so ului o poli moral ,ă ţ ţ ţă ă care va fi zestrea ei cea mai solid şi garan ia c va fi în c snicie celă ţ ă ă pu in la acelaşi nivel cu b rbatul, nu o simpl sclav fierbinte pentruţ ă ă ă serviciile de noapte. „Auzi, auzi, ce ştie s spun schimnica Emma!...ă ă gîndea Hilda. Constan a a fost proast : pentru dou idei abstracte şi unţ ă ă cîntec din ghitar în p dure, i-a dat unui student german, idiot prină ă vîrst , secretul ei, parola ei pentru toat via a, blazonul noble ii eiă ă ţ ţ femeieşti, tezaurul pe care femeia îl are şi-l cheltuieşte o singur dat ,ă ă ca via a şi moartea. „Ce poate s ştie Emma despre ispitele careţ ă eman din tinerii germani, îşi urma Hilda comentariul mut, cînd b ie iă ă ţ şi fete fac excursii, r mîn cîte o noapte într-un ă Wanderheim în vîrful mun ilor ca o colivie de porumbei albi între brazi verzi cu miros deţ smirn , ce ştie ea", îşi zise melancolic Hilda, a c rei prostie în aceaă ă ă împrejurare nu fusese mai mic , deşi era cu doi ani mai în vîrst decîtă ă Constan a. A fost o prostie, cea mai mare pe care o putea face o fat şiţ ă care anula idealul lui sir Malcolm Reid. C ci b rbatul, urm miss Emma,ă ă ă cu ra ionamentul tot atît de neindurat ca sticla pisat din ochii eiţ ă albaştri, c ci b rbatul care a luat pe degeaba, cu compliciă ă tatea florilor şi instinctelor, virginitatea unei fete este de-a pururi, oriunde s-ar afla în lume, st pînul, despotul vie ii ei. Dar prin moartea defloratorului,ă ţ catastrofal şi neaşteptat , e drept, Constan a şi-a redobîndit, dac nuă ă ţ ă virginitatea, deşi se pare c chirurgia modern poate reconstituiă ă artificial, o virginitate material , Constan a şi-a recîştigat independen aă ţ ţ feminin - acea virginitate de suflet care a fost în stare s farmece chiară ă pe fratele meu Clifford.

Cum Hilda t cea încruntat , neştiind dac trebuie s -i deaă ă ă ă dreptate sau s înceap cu aceast virgin predestinat şi inviolabil oă ă ă ă ă ă

discu ie asupra virgiţ nit ii şi semnifica iei ei în univers, miss Emma seăţ ţ trase, ideologic, ni el înapoi, şoptind cu glasul ei cel mai meditativ şiţ în eleg tor:ţ ă- Nu ştiu, poate nu m pricep eu... O fi existînd o foame... o foame deă iubire pe care o resimt, se spune, de o vreme încoace, şi copiii care sug la sînul mamei. O sete care arde nu numai gîtlejul, dar şi sufletul. O înfîerbîntare a sîngelui care z misleşte visuri, uneori hidoase,ă neumane şi mut în fantasmaă goriile nebuniei mintea cea mai nobil şiă mai ordonat ... Ceea ce nu m împiedic s repet c sora ta a fostă ă ă ă ă totuşi proast , o gîsc , o oaie, c rora fiindu-le deodat f r voia loră ă ă ă ă ă foame las botul şi ciocul în jos şi apuc cea dintîi buruian f r nici oă ă ă ă ă alegere. Nu crezi c dac femeile ar fi atît de inteligente ca s ştie s -şiă ă ă ă înşele foamea şi s aştepte, pofta lor ar putea s fie mai tîrziu pentruă ă ele, pentru copiii lor, pentru întregul univers, un neîntrerupt praznic, un banchet divin?... „Ce bine informat e asupra neo-sexualit iiă ăţ această stearp b trîă ă n ", îşi zise Hilda în vreme ce miss Emma urma neînduă -plecat : Şi c greşeala ini ial a Constan ei n-a fost numai o sc pareă ă ţ ă ţ ă din vedere sau o ame eal a lucidit ilor ei feciorelnice, alterate deţ ă ăţ cine ştie ce for masculin excep ional a tîn rului mînc tor deţă ă ţ ă ă ă crenvurşti din Dresda-e c admirabila noastr Constan a faceă ă ţ totdeauna, ori de cîte ori se afl la o r scruce a vie ii, adic a sexului eiă ă ţ ă r mas, cum zic francezii, ă sur la branche, exact aceeaşi greşeal : puneă mîna, f r alegere, pe ce-i iese înainte! în eleg prea bine de ce frateleă ă ţ meu Clifford şi mai cu seam sir Geoffrey, tata, au ales-o pe Constan aă ţ ca organ reproduc tor semin iei noastre cam uscate. Nu pricep însă ţ ă cîtuşi de pu in de ce a primit acest tîrg Constan a, care ştia bine c oţ ţ ă amenin a de la a doua lun a c sniciei pericolul formidabil de a pierdeţ ă ă pentru totdeauna ceea ce credea c i se ofer , c ci Clifford pleca înă ă ă r zboi. Constan a era amenin at s r mîn - cum a şi r mas, deşiă ţ ţ ă ă ă ă ă Clifford s-a întors din r zboi - pentru a doua oar în situa ia degradantă ă ţ ă de virgin f r virginiă ă ă tate. Ba şi mai r u, c ci sir Clifford, înapoindu-seă ă la Wragby cu jum tatea de jos a trupului moart , Constan a nu se maiă ă ţ putea bucura nici m car de libertatea femeii f r b rbat, c reia tot îiă ă ă ă ă r mîne, pentru simulacrul unei vie i, prostitu ia pentru prostitu ie.ă ţ ţ ţ Biata Constan a! Zidit de natur s se bucure de toate fericirileţ ă ă ă trupeşti care alc tuiesc o durabil c snicie, se vedea lipsit şi deă ă ă ă aceast iluzie! „Cine ar zice c aceast admirabil miss Emma n-a fostă ă ă ă niciodat m ritat ?" gîndi cu tot mai mult - simpatie Hilda. Mi se pareă ă ă ă c ă dumneata, doamn Reid, ai eliberat-o pe s rmana Constan a de subă ă ţ teroarea fizic a fratelui meu Clifford şi l-ai silit s -şi ia, pentruă ă îngrijirea infirmit ii lui, pe doamna Ivy Bolton, sor de caritate. Cîndăţ ă mi-a scris Clifford c ai venit la Wragby şi te-ai purtat cu el cu oă brutalitate de student saxon („O aluzie?" fulger prin mintea Hildei), i-ăam r spuns eu, sora lui, numaidecît c din to i trei, dumneata,ă ă ţ Constan a şi el, cu scaun la cap eşti numai dumneata. Sir Clifford, careţ nu şi-a pierdut cu totul sim ul realit ii, chiar dac şi-a pierdut sexul, i-aţ ăţ ă

m rturisit Constan ei de cîteva ori c e gata s recunoasc un copil ală ţ ă ă ă ei şi las la bunul ei gust alegerea b rbatului. Constan a, gîndeam peă ă ţ atunci, se va deştepta din prostie, da' de unde?... Cu trupul ei de gîscă alburie şi gras , Constan a nu putea fi decît tot Constan a! Ea a întinsă ţ ţ mîna ei mic spre întîiul sex voinic care i-a trecut pe dinaintea ei şiă care s-a întîmplat s fie al p duraă ă rului, sluga so ului ei. Pe Mellors, caţ s vorbim deschis, ea l-a a î at, cum ar fi putut a î a tot atît de bine ună ţ ţ ţ ţ taur sau un arm sar al domeniului. De altfel nici leg tura cu Michaelis,ă ă ale c rui piese au din nou atît succes în America şi care mi-a scris nuă demult c ceruse şi el mîna Constan ei pe cînd Constan a era înc laă ţ ţ ă Wragby, n-are alt caracter... Şi dac pomenesc de el, amant trec tor, eă ă c intr în aceeaşi manier a Constan ei! „O, ştia şi de aventura cuă ă ă ţ irlandezul Michaelis!"... se speriase Hilda şi se uitase cu ochi mari în jur, cerînd parc ajutor, voind parc s vad încotro s fug mai curînd.ă ă ă ă ă ă Din pu in s-a inut, urm miss Emma, ca iubirea Constan ei pentruţ ţ ă ţ Mellors, p durarul domeniului, s fie tot atît de trec toare ca simpatiaă ă ă pentru scriitorul Michaelis.

Amîndoi aveau acelaşi merit, fuseser la timp potrivit, laă îndemîna Constan ei şi Constan a îi lep dase pe amîndoi de îndat ceţ ţ ă ă n-a mai avut nevoie de ei! Am vorbit odat cu doamna Flint, a c reiă ă ferm se învecineaz cu domeniul Wragby şi care umplea cu lapte înă ă fiecare diminea sticla lui Mellors, l sat la loc anumit în margineaţă ă ă p durii. Doamna Flint nu era deloc uimit de scandalul de la Wragby,ă ă de fuga Constan ei la Vene ia, de la înl turarea din serviciu a luiţ ţ ă Mellors şi mai tîrziu de c s toria frumoasei lady cu p durarul fostuluiă ă ă so . B rbatul doamnei Flint v zuse dou zile la rînd pe lady Chatterleyţ ă ă ă ieşind din coliba din p dure pe înserat şi îndat dup ea pe Mellors,ă ă ă tr gînd uşa dup el - amîndoi cu fe ele înfierbîntate. Trei zile după ă ţ ă aceea, lady Chatterlry n-a inai venit la colib . A treia zi doamna Flint seă pomeneşte cu lady Chatterley în vizit neaşteptat , ceea ce a f cut-oă ă ă s roşeasc , b nuind c lady Chatterley surprinsese pe ă ă ă ă domnul Flint la pînd . Lady Chatterly a luat un ceai, s-a jucat cu feti a, c reia mai tîrziuă ţ ă i-a d ruit o rochi de m tase lucrat dintr-o bluz a ei şi apoi a plecat.ă ţă ă ă ă Doamna Flint n-a în eles rostul acestei vizite pîn seara tîrziu, cîndţ ă domnul Flint, înapoindu-se acas , i-a dest inuit so iei c în margineaă ă ţ ă p durii, destul de aproape de locuin a ei, lady Chatterley s-a întîlnit iară ţ cu p durarul şi au fost atît de ruşina i c nici nu s-au mai ascuns,ă ţ ă p durarul şi-a dezbr cat haina şi a întins-o jos, sub un tufiş, unde aă ă trîntit-o apoi pe nobila doamn , ca pe o ranc . Ceea ce nu pricepeaă ţă ă doamna Flint era îns foarte clar. Dup dou ospe e trupeşti în colib ,ă ă ă ţ ă Constan a nu mai avea o foame atît de cumplit încît s se duc şi aţ ă ă ă treia oar . Se ferea chiar de Mellors de care n-o lega nici un sim mînt,ă ţă nici m car acel instinct pe care-l au şi copiii cînd îşi aleg tovar şii deă ă joc. Ştia îns c b rbatul a î at o aştepta! Trei zile n-a mai dat pe laă ă ă ţ ţ colib şi, ca s se fereasc de ispit , de îndemnul vreunui ceas pustiu,ă ă ă ă a treia zi a plecat de-acas şi s-a dus... la doamna Flint! ă Intîlnirea cu

Mellors la marginea p durii în acel amurg era întîmpl toare; p durarulă ă ă venise s -şi lase sticla de lapte goal . Şi dac judec bine, mi se pare că ă ă ă tocmai aceast întîlnire întîmpl toare i-a dat Constan ei gustul adînc,ă ă ţ organic, pentru Mellors, cu care mai tîrziu s-a c s torit...ă ă

Miss Emma t cuse, în fine! Dar nu era decît o pauz deă ă împrosp tare a for elor.ă ţ

Hilda ascultase cu resemnare aceste dest inuiri pe care n-ar fiă voit s le ştie niciodat , dîndu-şi seama c ele purcedeau la Emmaă ă ă dintr-un sim mînt cu totul deosebit decît al bîrfelor obişnuite întreţă femei sau fete b trîne.ă— Nu crezi c sora mea totuşi a nimerit-o mai bine cu fostul p durară ă Mellors decît cu sir Clifford Chatterley, zise Hilda cu r utate.ă— O, de acest lucru sînt tot atît de încredin at ca şi Constan a!, rîseţ ă ţ miss Emma, ar tîndu-şi din ii albi şi lungi în chipu-i parc lungit deă ţ ă ilaritate. ineam numai s accentuez cît de pu in a luat parteŢ ă ţ Constan a la alc tuirea destinului ei... Nu ştiu bine de ce cred cţ ă ă scriitorul irlandez Michaelis i-ar fi putut fi un so tot atît de potrivit ca şiţ fostul p durar al lui sir Clifford... Cum Constan a n-a avut niciodată ţ ă ceea ce francezii numesc l'embarras du choix, poate c lui Michaelis i-aă lipsit prea pu in ca s-o p streze pentru totdeauna pe Constan a. Pe cîtţ ă ţ îl cunosc eu pe Michaelis, violent şi totuşi prea sensibil, b nuiesc c ară ă fi avut poate mai mult noroc pe lîng Constan a dac ar fi fost într-ună ţ ă fel mai delicat şi în alt fel mai nesim itor... în definitiv, i-a lipsit luiţ Michaelis poate numai acel hazard care a scos-o pe Constan a înainteaţ lui Mellors, în marginea p durii, în ceasul norocos cînd trupul eiă amor it, z p cit, mai dezorientat ca oricînd, a putut fi în sfîrşit cucerit...ţ ă ă— O, miss, Chatterley, vrei s m faci s cred c nu numai b rba iiă ă ă ă ă ţ umblau dup Constan a, cum umbl ei dup orice femeie, dar şi ea aă ţ ă ă umblat dup b rba i, se tîngui Hilda.ă ă ţ— Bineîn eles, draga mea! Numai femeia înzestrat cu farmec umblţ ă ă dup b rba i. Altfel la ce i-ar folosi farmecul? B rba ii sînt de cele maiă ă ţ ă ţ multe ori surzi, orbi şi nesim itori ca lemnul. Ei au nevoie ca femeia sţ ă le arate, goal , dansul pîntecului şi s le cînte ca privighetoarea, înă ă vreme ce ei m nînc . Nu vreau s crezi, urm îndat miss Emma, c n-ă ă ă ă ă ăo admir pe Constan a, dac n-ar fi decît pentru conştiin a precis peţ ă ţ ă care a avut-o ori de cîte ori i-a fost foame... Şi pentru spiritul ei întreprinz tor, despre care se spune c e b rb tesc, deşi lipseşteă ă ă ă uneori b rba ilor tot atît de mult ca şi femeilor. Mai cu seam pentruă ţ ă asta. Dac n-aş şti-o m ritat cu un b rbat ca domnul Mellors - nu,ă ă ă ă p durarul Mellors n-a fost p durar decît întîmpl tor, el e un om destulă ă ă de sub ire chiar în Anglia noastr , care face atîta caz de origine şiţ ă educa ie - şi dac n-aş şti-o pe Constan a mam atît de fericit a doiţ ă ţ ă ă copii, aş putea crede c destinul ei nu şi-a rostit ultimul cuvînt şi noi,ă cei care o cunoaştem bine, ne putem aştepta s-o vedem pornind la fapte şi gesturi, înc mai surprinz toare...ă ă

Michaelis mi-a povestit, într-un ceas de încredere şi amintiri,

multe amănunte despre Constan a - toate, dar toate spre lauda ei,ţ ad ug repede miss Emma. El îşi d duse seama, în seara cîndă ă ă descinsese din automobil la Wragby, c f cuse impresie asupraă ă castelanei. Dup oarecari discu ii literare cu sir Clifford, s-a urcat înă ţ camera lui şi a dormit tun. Nu şi-ar fi putut închipui c acea admirabilă ă doamn , de numai 27 de ani, al c rei p r castaniu se închisese parcă ă ă ă anume pîn la brun ca s dea şi mai mult savoare c rnii ei albe, s n-ă ă ă ă ăaib un amant la Londra, poate chiar cu încuviin area so ului infirm,ă ţ ţ care nu era în nici un caz idiot. A doua zi, dup cafeaua de dimineaă ţă care se servea în camer , Michaelis voia s plece la Sheffield s fac oă ă ă ă preumblare cu automobilul şi, un fel de a vesti c pleac , a trimisă ă vorb lady-ei Chatterley printr-un servitor, întrebînd dac -i poate fi deă ă vreun folos. R spunsul frumoaă sei lady a fost c -l aşteapt în iatacul ei.ă ă Din clipa aceea Michaelis a ştiut precis ce dorea doamna de la el şi ce va urma. S-a încredin at definitiv - dac mai era nevoie - din felul înţ ă care lady Chatterley a dus conversa ie în fa a c minului, întrebîndu-lţ ţ ă de mam , tat , fra i şi punînd iar întrebarea, pe care o mai pusese înă ă ţ ajun, de fa cu sir Clifford, ceea ce înseamn c ea luase hot rîrea peţă ă ă ă loc, fulger tor, ă napoleonian, dac pot spune astfel: „Şi eşti singur?";ă „De ce eşti atît de singur?" l-a întrebat a doua zi, în iatacul ei.

M rturisesc c m-a interesat şi ce-a sim it Michaelis în fa aă ă ţ ţ atacului deschis al unei femei care, oricît de fl mînd , nu ar fi voit să ă ă se tr deze numaidecât. Cum eu n-am de-a face cu b rba ii decît înă ă ţ împrejur ri care nu ating fiin a lor intim , am fost surprins şi aproapeă ţ ă ă neîncrez toare cînd Michaelis mi-a dest inuit c nu i-a displ cut s seă ă ă ă ă simt în acea împrejurare numai unealta unei femei doritoare deă b rbat, ba dimpotriv . Atacînd, Constan a se înv luia într-un farmec deă ă ţ ă o vivacitate pe care nu-l gustase nici la femeile pentru care f cuseă sacrificii mult mai sim itoare decît osteneala de a se duce pîn înţ ă iatacul lor. Dar uneltele sînt de obicei dispre uite. ţ Inainte de a pleca de lîng acea cast şi neaşteptat amant , Michaelis a voit s arate c -şiă ă ă ă ă ă d seama de rolul pe care l-a jucat şi a întrebat-o: „Pot fi sigur c nuă ă m ur şti şi nu m vei urî?" La care Constan a a r spuns, senin ,ă ă ă ţ ă ă sigur pe ceea ce voise: „Nu, nu te ur sc. ă ă Imi placi". Ca şi în cazul lui Michaelis, pofta Constan ei pentru p durar a fost tot atît de brusc . Sirţ ă ă Clifford mi-a povestit o mic întîmplare pe care el o în elesese deă ţ atunci, dar c reia nu-i d duse nici o însemn tate, deşi ar fi trebuit, el,ă ă ă cu inteligen a lui, s trag toate concluziile şi s prevad precisţ ă ă ă ă dincotro va veni lovitura care, doborîndu-i regina, avea s -l fac să ă ă piard partida de şah. ă Inapoindu-se, într-o zi de prim var , dintr-oă ă preumblare prin p dure, întov r şit de p durar, care-i împingeaă ă ă ă c ruciorul, Constan a, care se afla cu ei, se desprinde de grup, înainteă ţ de a fi ajuns la grilajul parcului şi fuge pîn la grilaj, unde îşi întoarceă fa a surîz toare spre cei doi b rba i. Ce rost aveau aceste gra ii deţ ă ă ţ ţ copil ? Cu Sir Clifford Constan a între inea raporă ţ ţ turi mai mult intelectuale, care nu îng duiau, f r ridicol, astfel de ging şii... Pentruă ă ă ă

p durar? Voise Constan a s fac într-adev r gra ii p durarului?... Deşiă ţ ă ă ă ţ ă sir Clifford a respectat totdeauna convenien ele, nu s-a putut opri s n-ţ ăo întrebe de ce a fugit de lîng el şi s-a oprit lîng grilaj. „îmi placeă ă uneori s alerg, a r spuns rece Constan a. Dar sir Clifford ghicise:ă ă ţ Constan a dorise ca p durarul s-o vad bine, întreag , singur , mai deţ ă ă ă ă o parte. Puse îns dorin a ei pe seama unei mici vanit i femeieşti,ă ţ ăţ care se exersase dintr-o neb gare de seam , în fa a unei slugi - şi n-aă ă ţ mai zis nimic. Sir Clifford şi-a adus aminte de aceast neînsemnată ă întîmplare mai tîrziu, în toiul verii, cînd a început s se vorbeasc înă ă Tavershall de leg tura tainic a p durarului cu lady Chatterley, plecată ă ă ă atunci la Vene ia.ţ

Brusche ea şi violen a poftelor Constan ei se tr deaz în primeleţ ţ ţ ă ă ei gesturi. Pasiunea exagerat cu care se ocup de feti a lui Mellors, peă ă ţ care o g seşte plîngînd al turi de tat l ei, în p dure, nevoia de a seă ă ă ă duce la locuin a p duraţ ă rului, ca st pîn , s -i transmit o porunc şiă ă ă ă ă nevoia ei subit , tiranic , de a culege narcişi din gr dini a locuin ei luiă ă ă ţ ţ Mellors. A fost intre ea şi p durar o lupt amarnic - şi Constan a aă ă ă ţ suferit nu numai jigniri pe care nu le-ar fi tolerat nici o st pîn dină ă partea slugii ei - refuzul categoric al p durarului de a-i da cheia, sau a-iă procura alt cheie la coliba cu fazani - dar insulte care ar fi dezam git,ă ă indignat şi îndep rtat orice femeie. Constan a a îngenunchiat şi aă ţ plîns... pentru ca b rbatul acela, pentru care n-avea în definitiv nici ună sentiment în afar de pofta fizic , s binevoiasc a se folosi de sexul ei.ă ă ă ă Şi Constan a îşi d atît de bine seama c p durarul se ţ ă ă ă supusese, numai ca s fac pofta ciudatei lady, care ar fi putut s -şi aleag un amantă ă ă ă din lumea ei, încît de data aceasta pune ea întrebarea pe care altă dat o rostise Michaelis: „Nu m ur şti?" Iar la întîlnirea urm toare cîndă ă ă ă p durarul a început s vorbeasc , s -şi arate nemul umirea c şi-aă ă ă ă ţ ă pierdut iar libertatea, c lumea de care fugea va n v li iar, meschin şiă ă ă ă pref cut , asupra lui, Constan a s-a rugat ca o biat slug : „Nu mă ă ţ ă ă ă respinge..." în uşa colibei lui - atît era de supus foamei ei. Dară b rbatul, ca om, îi era atît de indiferent, încît, ca s se foloseasc de el,ă ă ă suferea orice umiliri, orice loviri, încredin at l untric c -l poate lep daţ ă ă ă ă oricînd nu-i va mai face pl cere. E ceea ce de altfel Constan a a şiă ţ încercat s fac , dup abia dou intîlniri la colib . ă ă ă ă ă Imi închipui c atunciă cînd o femeie alege cu discern mînt b rbatul care s-o iubeasc , e multă ă ă mai mîndr şi tocmai de la el n-ar primi nici un fel de umilire. Şi în niciă un caz n-ar tolera s fie v zut mic sau slab dă ă ă ă ă e c tre b rbatul peă ă care l-a ales judec tor al fiin ei ei celei mai intime. Dar nu pot uita,ă ţ draga mea, c f r îndîrjirea sexual a p durarului, p r sit dup numaiă ă ă ă ă ă ă ă dou întîlniri, şi mai cu seam f r întîlnirea întîmpl toare dină ă ă ă ă marginea p durii, cînd hot rîrea şi dorin a furioas a b rbaă ă ţ ă ă tului a concretizat în sfîrşit pofta pîn atunci vag a st pînei, leg tura cuă ă ă ă Mellors s-ar fi sfîrşit tot atît de anodin ca cea cu Michaelis. Constan a eţ de trei ani so ia lui Mellors, i-a n scut doi copii şi poate îi va mai naşteţ ă doi-trei şi eu aştept înc s uit acel hazard din marginea p durii care e,ă ă ă

de fapt, temelia fericirii lor...Ceea ce n-am în eles mult vreme e fuga Constan ei la Vene ia.ţ ă ţ ţ

Dup dou luni şi jum tate de dragoste, îşi p r seşte so şi amant -ă ă ă ă ă ţ purtare într-adev r extravagant . Cred c plecarea ei la Vene ia seă ă ă ţ datoreşte neîncrederii Constan ei in ea-îns şî ţ ă - semn bun! O m rturiseşte lui Mellors şi lucrul pare de necrezut. Constan a, care ştiaă ţ ceva despre ea, în orice caz mai mult decît b rba ii care credeau c oă ţ ă cunoscuser , nu se putea bizui nici pe satisfac iile trupului ei şi nici peă ţ camaraderia fierbinte a lui Mellors, numai pentru c de data aceastaă pofta ei inea mai mult decît de obicei.ţ

Doamna Ivy Bolton, infirmiera lui sir Clifford, care se mirase şi ea de plecarea Constan ei la Vene ia tocmai cînd totul ar fi trebuit s-oţ ţ re in -farmecul şi for a lui Mellors, dac nu chiar dorin a de a banalizaţ ă ţ ă ţ prin uz pl ceri trupeşti de a c ror etern prospe ime avea datoria s seă ă ă ţ ă conving - era încredin at c aceasta pleca numai ca s scape deă ţ ă ă ă Mellors. O fi fost el excep ional în p dure sau în pat, nimeni nu seţ ă îndoieşte, de vreme ce a putut re ine o femeie ca lady Chatterley,ţ gîndea atunci doamna Bolton, dar în societate era numai un om de rînd, servitor al lui sir Clifford - şi pentru a-şi dovedi noble ea nimeni nuţ i-ar fi putut cere lui Mellors, nici chiar Constan a, s -şi poarte, missţ ă Emma şov i pu in... falusul, aşa, ca un blazon. Doamna Bolton, mîndră ţ ă de a fi în slujba lui sir Clifford, socialist numai pentru c nu f ceaă ă ă parte din clasa nobililor, îşi închipuie c şi Constan a judec de laă ţ ă r scrucea claselor sociale. Doamna Bolton era încredin at c dac seă ţ ă ă ă poate ierta lady-ei Chatterley de a se fi încurcat într-o prim var înă ă p dure cu un b rbat cu puşc , precum atîtea nobile doamne şi chiară ă ă dudui, pentru a nu se şifona şi a r mîne demne şi inabordabile în cerculă b rba ilor distinşi, prefer într-ascuns serviciul devotat, respectuos şiă ţ ă expeditiv al servitorului, lady Chatterley nici n-ar fi putut concepe o c s torie cu p durarul so ului ei! Lady Chatterley, dup credin aă ă ă ţ ă ţ doamnei Bolton, fugea la Vene ia tocmai ca s scape de insisten aţ ă ţ obraznic a unei slugi care nu-şi vedea lungul nasului. Prin această ă atitudine, doamna Bolton salva în mintea ei onoarea întregii familii Chatterley.

Era o prostie! Mellors nu era slug , ştim to i cei care-l cunoaştemă ţ şi vorbea în dialect tocmai pentru a nu pune în încurc tur prin situa iaă ă ţ lui social voit inferioar , pe cei care, dîndu-şi seama de originea lui, ară ă fi fost gata s -i vorbeasc asemenea unui domn. Nici un p durar înă ă ă Anglia nu vorbeşte fran uzeşte, nu respect cu atîta meticulozitateţ ă igiena trupeasc , nu citeşte tratate de istorie, de geologie şi literatură ă cu nume de autori cunoscu i. Nici unul, afar de Mellors, nu s-a pututţ ă ridica de la o dezam gire cn dou -trei femei la un principiu deă ă selec ionare a instinctelor, la un criteriu de judecat a civiliza ieiţ ă ţ contemporane, la o profe ie asupra destinului oamenilor. O, nu, Mellorsţ nu era o slug - şi viitoarea aristocra ie a Angliei va purcede dină ţ s mîn a lui şi a celor ca el, sau se va anchiloza.ă ţ

Fugind din îmbr işarea tare a lui Mellors, Constan a voia săţ ţ ă evadeze din ea îns şi. De vreme ce nu se mai putea recunoaşte înă aceast uluitoare fidelitate fa de trupul cu par roşu, mi se pare, ală ţă p durarului, ea dezerta din via a care o înnebunise, pîn la a-i fiă ţ ă schimbat firea cea mai adînc . La Vene ia, unde a sim it l murit că ţ ţ ă ă poart în pîntece fructul lui Mellors, au ajuns-o ecourile scandaluluiă provocat la Wragby de so ia de mult p r sit a p durarului.ţ ă ă ă ă— Constan a p rea scîrbit de tot ce auzise, interveni Hilda, şiţ ă ă aşteptam s-o aud spunînd c nu se mai întoarce la Wragby, decît după ă plecarea pentru totdeauna a lui Mellors... Şi m şi preg tisem, în caz că ă ă mi-ar fi cerut s m duc cu ea la Dresda, la un cabinet obstetrical peă ă care-l cunoşteam de cînd eram studente, s-o conving s nasc totuşiă ă un copil care i-ar fi echilibrat via a şi s-o încredin eze c şi sir Clifford arţ ţ ă fi fericit de lehuzia ei... Dar Constan a nu mi-a spus nimic şi pe urm aţ ă cerut tat lui meu, sir Malcolm, s-o duc la Londra. Primise o scrisoareă ă de la Mellors.— O, s rmana Constan a... Fugise din p durea lui Mellors prea tîrziu!ă ţ ă C ldura din ea fusese aprins de el. Şi altceva nu mai poate existaă ă pentru o femeie, cînd micul ei cuptor începe s coac pîinea vie ii,ă ă ţ decît omul care de ine în el secretul focului. Biata Constan a!... Fugiseţ ţ prea tîrziu!... Şi noi, care credeam c fugise prea devreme!...ă

Ironia domnişoarei Emma deşteptase pe Hilda la conştiin a deţ sine. Se mul umi s aprobe, mai cu seam c Mellors nu-i pl cuse peţ ă ă ă ă atunci, cînd ea tocmai divor ase de Lewis Grey şi, ca o amazoan cuţ ă ochii c prui, dispre uia din tot sufletul b rba ii, duşmani ancestrali aiă ţ ă ţ femeii.— Ai dreptate, miss Chatterley, Constan a a fost o proast , o gîsc , oţ ă ă oaie, cum spuneai. Dar oare celelalte femei de pe p mînt, chiară nobilele fiice ale Albionului, se poart altfel decît Constan a?... O, nu,ă ţ miss Chatterley, te rog s m crezi!... Oricît de vag , prinse Hilda curaj,ă ă ă le-ar fi foamea pîntecului, nu fac nici ele prea mult selec ie, iară ţ antenele lor feminine, invizibile, nu dep şesc cu mult lungimea bra uluiă ţ sau a piciorului lor. Cele mai multe cred c le sînt de ajuns anteneleă destul de sim itoare ale sînului. Atingerea întîmpl toare a celui dintîiţ ă b rbat într-un minut relativ prielnic le face s renun e la orice ra iuneă ă ţ ţ şi s devin „fericite". Şi m întreb acum dac exist într-adev r vreună ă ă ă ă ă ideal sexual, vreun scop intim al sexului fiec ruia dintre noi, c ruia amă ă avea îndatorirea s ne supunem şi dup imperativul c ruia s neă ă ă ă alegem, odat pentru totdeauna, camaradul de via şi de pat...ă ţă— Ştiu eu ce s spun, roşi Emma. Nu m pricep. Se pare c n-am fostă ă ă n scut pentru a fi iubit de un b rbat. Deşi absurd... Gîndesc îns ,ă ă ă ă ă draga mea, c , dac exist între oameni o scar de valori m car cît ună ă ă ă ă tabel al calit ilor de c rbuni cu pre ul lor, aceasta ar trebui s existe!ăţ ă ţ ă Altfel împreunarea miliardelor de oameni e numai o fars , iar iubirea,ă pe care o c ut m şi care zicem c ne deosebeşte de împreunareaă ă ă elefan ilor sau a muştelor, numai o zadarnic p c leal ... Cînd o veziţ ă ă ă ă

pe Constan a, întreb ea dup un scurt moment de t cere.ţ ă ă ă— Peste cîteva zile, cred...— Spune-i c o iubesc, o iubesc, rosti Emma pasionat, apucînd mînaă Hildei şi aplecîndu-se c tre ea.ă— Constan a se va mira foarte mult! rîse sincer Hilda şi se l s trasţ ă ă ă spre grupul celorlalte doamne care de mult începuser , în jurulă prezidentei, discu ia asupra activit ilor „Societ ii de ocrotire aţ ăţ ăţ copiilor ruşi".

CAPITOLUL II

Indignarea, care-i smulsese Hildei vorbe grele la adresa surorii sale aflat în dificultate şi c tre care o purta trenul sta ce p rea s nuă ă ă ă ă mai ajung la destina ie, o f cuse s -şi rememoreze întîlnirea nedorită ţ ă ă ă cu Emma Chatterley. Ce lucru ciudat! Dup divor ul cu Lewis Grey aă ţ început s semene tot mai mult trupeşte şi la apuc turi cu tat l ei, siră ă ă Malcolm, membru al Academiei regale de pictur , care avea doară ghinionul c înaintea lui lucrase un anumeă Rubens, pictor olandez. Cînd l-a cunoscut pe Lewis Grey, Hilda tot mai purta prin lume imaginea doamnei Malcolm, autoritar şi sever , tr s turi care-i aduseseră ă ă ă ă marile succese la întrunirile feministe dar şi via a am rît , stearp ,ţ ă ă ă al turi de un so f r idei, chiar dac generos în sim irile lui.ă ţ ă ă ă ţ

Numai Constan a r mînea neschimbat , provocînd cele maiţ ă ă neprev zute scandaluri, pîn la acesta din urm ...ă ă ă

Şi cel pu in dac ar fi o desfrînat , ca atîtea alte femei, c rora nuţ ă ă ă le mai ajung b rba ii, şi care trec din pat în pat ca de pe un trotuar peă ţ altul, dar întotdeauna cu o mare grij pentru teatrul social. Astfel deă femei se pot ivi în cercurile cele mai alese f r s se poat şopti ună ă ă ă cuvînt de bîrfeal ; rudele sînt mîndre de atîta bun reputa ie, so ii îşiă ă ţ ţ pot vedea de afaceri, copiii îşi pot respecta mama, amica le iese în întîmpinare cu toat simpatia respectuoas , iar domnii cei mai rigizi, cuă ă cele mai înalte slujbe în stat, le s rut mînuşitele încrez tori. Aceeaşiă ă ă gur , care a discutat în Parlament înarm rile navale şi organizareaă ă p cii între rase, aceleaşi mînuşi e care au desmierdat, cu un ceas maiă ţ înainte, amantul... Şi Constan a, care nu ştia decît s provoaceţ ă scandal! Un scandal monstruos! Ca acesta de acum, care f cuse să ă urle toate gazetele! Şi nici m car nu se putea l uda c ar fi eroina uneiă ă ă pasiuni...

La Noul St. Ives, Constan a se retr sese ca într-o mîn stire, maiţ ă ă r u ca urşii sco ieni în bîrlogul lor. La Noul St. Ives nu veneau b rba i,ă ţ ă ţ nu aveau loc sindrofii - Constan a tr ise din voia ei în acea vil izolat ,ţ ă ă ă în care se mul umise cu tov r şia lui Mellors şi a copiilor. Hilda eraţ ă ă sigur c în aceast crim absurd Constan a jucase şi acum rolulă ă ă ă ă ţ naivei şi era numai o victim !...ă

La numai şase ani dup desp r irea de sir Clifford Chatterley,ă ă ţ înc un scandal- şi ce scandal!... Pe lîng care cel dintîi era numai oă ă

glum !...ăŞi totuşi fuseser la Noul St. Ives atît de ferici i! C s toriaă ţ ă ă

Constan ei cu Mellors se f cuse mai uşor şi mai curînd decît seţ ă aştepaser amîndoi. Nu se putea spune c acel p durar, careă ă ă dispre uise societatea englez industrial şi p rea c n-avea decît unţ ă ă ă ă ideal, s umble în lume în pantaloni roşii, era lipsit de sim practic.ă ţ Constan a şi-l luase ca amant, un amant care la încercare se dovediseţ excep ional, şi se pomenise cu un so înzestrat admirabil pentru via aţ ţ ţ casnic şi creşterea progeniturii. Ca s nu-şi piard cele cîteva mii deă ă ă lire, economisite la Wragby, şi s -i r mîn mai departe în pung micaă ă ă ă pensie de fost ofi er în armata Indiei, Olivier Mellors luase, îndat dupţ ă ă plecarea de la Wragby, o slujb la Grange, tot în Middeland, unde, dacă ă nu cîştiga prea mult, avea prilejul s înve e cum se gospod reşte oă ţ ă ferm .ă

Cînd Hilda a dus-o pe sora ei îns rcinat la Edinburgh, în castelulă ă de lîng podul Forth, l sat de Lewis Grey copiilor lui, Constan a plîngeaă ă ţ în fiecare zi, ca o proast şi-i cerea Hildei s-o duc înapoi la Sheffield,ă ă de unde ar fi g sit ea mijlocul s ajung repede la Mellors, la fermaă ă ă unde lucra. Constan a era încredin at c Mellors nu iubea copilul dinţ ţ ă ă pîntecele ei, c el socotea o crim s aduc în aceast lume seac ,ă ă ă ă ă ă industrial , înnebunit de mania de a strînge aur, copii - care nuă ă meritau în nici un caz aceast tr dare şi pedeaps , şi ea,ă ă ă Constan a,ţ voise şi voia neap rat s aib un copil tocmai pentru c era de laă ă ă ă Mellors, n d jduind s -l lege de ea prin copilul lor, pentru totdeauna. ă ă ă Ii va ierta el vreodat c , înaintea lui, Constan a cunoscuse al iă ă ţ ţ b rba i?... B rbatul e tiran, el vrea ca toate femeile pe care le are s -lă ţ ă ă fi aşteptat virgine pîn la ivirea lui, iar dup aceea, dac pl cerea lui s-ă ă ă ăa istovit, femeile s nu mai treac la al i b rba i, ci s se usuce şi să ă ţ ă ţ ă ă moar , ca floarea dup ce a devenit fruct, ducînd şi dincolo de via , înă ă ţă moarte, unica amintire. Şi Mellors era b rbat întreg-şi ce b rbat! Hildaă ă se împotrivise cu îndîrjire, min indţ ca s n-o exaspereze pe Constan aă ţ care ar fi fost în stare s fug într-o noapte din Edinburgh şi s plece laă ă ă Grange în Middeland, pe jos - c se simte r u, şi c vor pleca amîndouă ă ă ă s -l vad pe Mellors de îndat ce Hilda se va sim i mai bine. Pe laă ă ă ţ sfîrşitul lui august starea Constan ei, care se afla în luna a şasea, seţ înr ut i, astfel c nu mai fu vorba de plecare.ă ăţ ă

Dup excursia din timpul verii prin Italia, sir Malcolm revenise laă c minul conjugal, spre uimirea celei de a doua so ii, care se aştepta, înă ţ locuin a lor de la Aberdeen, s -l vad abia pe la Cr ciun. Aflînd dintr-oţ ă ă ă convorbire telefonic cu Hilda c nu-i e deloc bine Constan ei, siră ă ţ Malcolm se urc în primul vapor de c rbuni care pleca din Aberdeenă ă spre Edinburgh, şi b tu, întov r şit de Hilda, la uşa Constan ei. Era oraă ă ă ţ trei spre ziu . Constan a s ri din culcuş, cu un ip t de bucurie. Credeaă ţ ă ţ ă c venise Mellors! S-ar fi putut gîndi la altcineva? C zu la pieptul mareă ă al lui sir Malcolm şi p rul ei brun, m t sos, acum parc şi mai bogat,ă ă ă ă dezmierd barba c runt dar tot atît de deas ca în tinere e aă ă ă ă ţ

pictorului. Constan a plînse la pieptul lui, cerîndu-i, printre hohote, s-oţ ia de acolo.— Ia-m repede, tat , ia-m de aici, nu mai pot!...ă ă ă— Ia-o tat , a devenit de nesuferit, zise Hilda strîngîndu-şi şi mai bineă pe trup halatul de noapte al fostului so , îmbr cat în grab la sosireaţ ă ă b trînului.ă— Ah! Copilele mele, ce nervi! Ce de nervi!...Şi spre a-i da Constan ei prilejul de a se reculege, schimb vorba, c treţ ă ă Hilda:— Fl c ii, s n toşi?ă ă ă ă— Nişte nebuni, zise Hilda. Nu ştiu cine le-a spus c m tuşa lor vaă ă naşte în curînd şi ei o roag toat ziua pe miss Rood s nasc şi ea.ă ă ă ăDar gîndul lui sir Malcolm era la Constan a. Se întoarse iar c tre ea şi îiţ ă zise:— Culc -te, şi dup -amiaz s te preg teşti. Plec m cu expresul deă ă ă ă ă ă sear laă Londra.

Cuvintele şi glasul b trînului erau atît de hot rîte, încît Hilda şiă ă Constan a nu ştiur ce s r spund - deşi c l toria la Londra n-aveaţ ă ă ă ă ă ă nici un rost, iar în starea în care se afla Constan a, era destul deţ riscant . Nici sir Malcolm nu-şi da seama de ce luase aceast hot rîre.ă ă ă Adev rul era c aceast atmosfer de c snicie f r b rba i în careă ă ă ă ă ă ă ă ţ tr iau fetele lui - una cu doi fii, cealalt gravid în şase luni - îlă ă ă exasperase.

Cîteva ore înainte de plecare, Constan a îşi f cea bagajul ajutatţ ă ă de miss Rood şi încurajat de nepo ii care-şi scriau fiecare o list deă ţ ă juc rii. Hilda lua ceaiul în camera ei de sus cu b trînul pictor care,ă ă întors de curînd din oraş, r m sese în pardesiul nou, cadrilat.ă ă

Hilda zise:— Nu ştiu dac Londra îi va face Constan ei vreun bine. ă ţ In orice caz, va fi vai de capul t u c ci n-ai s-o po i l sa singur la hotel, în starea înă ă ţ ă ă care se g seşte. Ar fi mai cuminte dac v-a i da jos din tren la Sheffieldă ă ţ şi v-a i repezi cu o maşin pîn la ferma Grange...ţ ă ă— Ferma Grange...? se mir sir Malcolm, cu ceaşca de ceai oprit lîngă ă ă buze.— Da, unde e Mellors...— Ah, Mellors, suspin b trînul, aducîndu-şi aminte c fata lui ceaă ă ă mic , îns rcinat , are şi un b rbat. Nu, nu, mergem direct la Londra!ă ă ă ă Şi, cu o expresie care p rea o împ care a ra iunii cu fatalitatea,ă ă ţ continu : — în defiă nitiv e afacerea Constan ei. ţ Inc una din afacerile eiă proaste, cum spunea o doamn . C l-a ales pe Mellors, o priveşte, c ciă ă ă la urma urmei doar ea e în m sur s judece dac Mellors e b rbatulă ă ă ă ă care nu trebuia... Dar de ce un copil, Dumnezeule, şi, mai cu seam , deă ce c s toria?... ă ă In sfîrşit, Constan a ştie mai bine. Tu vii cu noi, Hilda?...ţ— Nu, tat , nu pot s vin cu voi.ă ă

Sir Malcolm t cu. ă In elese c şi pentru Hilda plecarea Constan eiţ ă ţ era o uşurare de mult aşteptat . Dar Hilda o iubea pe Constan a c ciă ţ ă

zise:— Ins , dac se întîmpl ceva, îmi telegrafieză ă ă i numaidecît, da?... B trînul nu r spunse, mintea lui era acum în alt parte, poate laă ă ă pl cerileă lui de la Londra...

La Londra, desigur, dar nu la pl cerile lui, ci la sarcinaă Constan ei. Nici Constan a nu ştia de ce tat l ei o ducea la Londra, darţ ţ ă era încredin at de necesitatea acestei c l torii. Se mai potoli şi dormiţ ă ă ă aproape toat nopatea, astfel c nici nu ştiu cînd trecur prin Sheffield,ă ă ă unde îşi pusese în gînd s se uite bine pe peron dac nu cumva, pentruă ă cine ştie ce treburi şi prin cine ştie ce coinciden miraculoas , l-arţă ă putea z ri, la ora dou şi jum tate, dup miezul nop ii, pe Mellors. Laă ă ă ă ţ Londra, Constan a se sim i atît de bine, c se mir de ce plecase de laţ ţ ă ă Edinburgh. Scrise Hildei o scrisoare lung , plin de glume, şi îi povestiă ă şi vizita la un medic radiolog, destul de ciudat, dar care avea meritul de a fi un vechi amic şi pasionat admirator al picturii lui sir Malcolm, c ci toate s lile de lucru şi od ile erau pline numai de tablouri de siră ă ă Malcolm. Hilda, mult mai informat asupra am nuntelor vie ii tat lui ei,ă ă ţ ă b nui adev rul. Sir Malcolm o dusese pe Constan a la doctorulă ă ţ Heimann, englez de origine german , ale c rui instala ii de radiografieă ă ţ de la Westham erau cunoscute de to i specialiştii. Tr ia cu miss Crydonţ ă de cînd urmau amîndoi cursurile facult ii de medicin , dar nu seăţ ă c s toreau şi nici nu în elegeau s dea cuiva vreo l murire asupraă ă ţ ă ă acestei situa ii neobişnuite. Clien ii statornici ai casei din Westhamţ ţ ştiau c germanul Heimann scotea din încurc tur , cu art şiă ă ă ă siguran ,ţă toate fetele şi cucoanele r mase imprudent gravide, iar aparatele deă radiografie erau numai un paravan - înapoia c ruia developa clişee,ă familiale şi amicale, cu ajutorul unui fotograf pl tit cu ora, miss Crydon.ă C ci miss Crydon, o blond sub ire, înalt şi firav ca un pai de grîu, n-ă ă ţ ă ăar fi pus mîna pe un forceps sau o lop ic de raclaj s-o fi picat cuăţ ă cear . Sir Malcolm, cu totul neprev z tor în rela iile lui amoroase, cuă ă ă ţ fete mai totdeauna neştiutoare, îşi aducea de dou zeci de aniă fecioarele ruşinate, din atelierul unde pozaser , la chirurgia luiă Heimann. Pe lîng onorariu, sir Malcolm, totdeauna fericit de rezultatulă opera iei, c ci altfel avea team şi oroare de medicin , l sa admiţ ă ă ă ă -rabilului Heimann cite un tablou. Chirurgul n-avea nici o pasiune pentru arte şi, cum nu cump ra niciodat tablouri, în casa lui se aflau numaiă ă lucr ri -peste treizeci - semnate de sir Malcolm Reid.ă— O, sir Reid, ce surpriz ! Nu te-am v zut pe aici de ... 6 luni, nu? îlă ă întîmpin doctorul Heimann în halat alb.ăOchii albaştri ai doctorului şi buza superioar prelung surîdeau ironică ă şi parc ni eluş trivial din pricina b rbii scurte, retezate drept, ca oă ţ ă m turic roşie. Nu voi s priveasc pe Constan a, a c rei rotunjime oă ă ă ă ţ ă ghicise.— Da... nu... Adic , s - i spun drept, Heimann, nici n-am prea fost prină ă ţ Londra!... Abia am plecat, se bîlbîi b trînul pictor.ă

Ca s nu piard vremea, doctorul se adres de-a dreptulă ă ă

Constan ei, cam absent, gîndind probabil în ce sal s-o instaleze:ţ ă— Domnişoara nu e din Londra?... Nu face nimic... Pofti i pe aici...ţ— Tu nu vii, tat ? întreb Constan a, întorcîndu-se c tre sir Malcolmă ă ţ ă cînd doctorul, familiar, o luase de bra s-o duc mai repede.ţ ă— O, nici nu v-am prezentat, se c ina pictorul cu glas mare ca să ă înl ture rezonan a penibil în acel loc a cuvîntuiui „tat ". Doctorulă ţ ă ă Heimann, prezent el, un vechi şi ilustru amic, Constan a, hm... ladyă ţ Chatterley, pentru înc pu in vreme, da, fiica mea, doctore!... Şi missă ţ ă Cryton?... îmi permi i s -i prezint omagii?...ţ ă

Şi f r s mai aştepte r spuns, plec repede, cu pas sigur, bună ă ă ă ă cunosc tor al tuturor înc perilor, s lilor şi coridoarelor institu iei dină ă ă ţ Westham.

In fa a tablourilor uriaşe, în culori depline, înf işînd por iuniţ ăţ ţ masive din acest univers, cîmpuri, mun i, case, cai şi femei, pe careţ doctorul Heimann le comenta în felul lui, cu vocabular jum tateă comercial medical, a supus şi pe Constan a între timp, discutîndţ estetic , la un interogatoriu clinic destul de aprofundat f r caă ă ă pacienta s bage de seam . De aceea cînd, aducînd-o startegic pîn înă ă ă fa a s lii de opera ie, doctorul Heimann întreb obiectiv, oprindu-se:ţ ă ţ ă „ — Voi i s începem opera ia chiar acum?", Constan a îl privi cu ochiiţ ă ţ ţ mari, b nuitori şi, în elegînd deodat , zise cu glasul ei cel mai serios,ă ţ ă adic mai gros şi cu acea respira ie din adînc, grea, aproapeă ţ şov itoare, care da cuvintelor ei calda intimitate a convingerii:ă— Opera ia?... Dar deloc, doctore! M simt foarte bine. Tata m-a adusţ ă aici la Westham numai s te cunosc şi s v d tablourile...ă ă ă

Constan a în elese c sir Malcolm voise neap rat s -i simplificeţ ţ ă ă ă via a, s-o readuc la starea de liberatate în care pictorul inuse s -şiţ ă ţ ă vad totdeauna fetele şi voia s recurg la acest mijloc radical,ă ă ă suprimarea copilului - dup care ar fi urmat, mai curînd sau mai tîrziu,ă în chip fatal - dup convingerea lui - înl turarea acelui teribil Mellors.ă ă Ideea îi venise lui sir Malcolm la Londra, în clipa cînd coborîser dină tren, aşa deodat , am rît c trebuia ş -i in fiicei bolnave tov r şie laă ă ă ă ţ ă ă ă hotel, cînd ar fi voit s-o duc pretutindeni cu el - fata lui, favorita - laă club, la teatru, la o sal de dans, cu fete şi cu mul i b ie i disponibili.ă ţ ă ţ Pentru sir Malcolm Constan a era atunci de nesuferit, odioas , ca şiţ ă cum s-ar fi v zut pe sine în rochii de femeie îns rcinat, asudat.ă ă

Dup dou s pt mîni cînd Constan a s-a înapoiat la Edinburgh,ă ă ă ă ţ într-o diminea aurie de octombrie, g si o scrisoare de la Grange.ţă ă înconjurat de Hilda şi de copii, care r v şeau nenum rate cutii,ă ă ă ă pachete, coşuri şi geamantane, ea rupse înfrigurat plicul. Scrisoareaă venise de mult, dar, temîndu-se s n-o tulbure iar, Hilda nu i-oă trimisese la Londra, deşi ar fi trebuit, gîndea Constan a, ca Hilda s-oţ vesteasc cel pu in de sosirea scrisorii. Mellors îi scria la 29ă ţ septembrie, exact în noaptea cînd ea trecuse cu trenul pe la Sheffield... Coinciden a îi muşc sufletul. Şi ea, care dormise! Constan a citiţ ă ţ scrisoarea în care reg si sufletul cald, puternic, neatîrnat al iubitului ei,ă

atît de devotat, de cînd ştia c , împotriva tuturor dificult ilor,ă ăţ Constan a va fi so ia lui. Fericit , Constan a o îmbr işa pe Hilda, seţ ţ ă ţ ăţ juca cu copiii, dar spre sear , pe cînd luau ceaiul cu to ii pe terasaă ţ turnului - era într-adev r o c ldur grea, de prim var tîrzie -ă ă ă ă ă Constan a r mase cu ochii în cea a z rii îndep rtate care da m rii, deţ ă ţ ă ă ă obicei furtunoas , o moliciune violet de horbot m t soas . F r aă ă ă ă ă ă ă ă rosti un cuvînt, ea se ridic deodat şi coborî pe scara în spiral . Hildaă ă ă era aproape sigur c va aluneca şi se va rostogoli; se lu după ă ă ă Constan a, f cînd un semn lui miss Rood s r mîie cu copiii pe teras .ţ ă ă ă ă O g si în camera ei, c utînd în poşet scrisoarea lui Mellors. ă ă ă

Constan a arunc o privire scrut toare şi încrunţ ă ă tat asupra celoră patru pagini mari şi g si rîndurile pe care le c uta.ă ă— Ascult , o îndemn ea pe Hilda, gîfîind ă ă laolat :ă

„Locuiesc într-o cas veche, foarte convenabil . Gazda mea esteă ă un mecanic din High Parc, înalt, cu o barb mare şi sectant, în ceă priveşte religia. So ia lui are înf işare de pas re, îi plac „rafinamentul"ţ ăţ ă şi cuvintele alese; tot timpul spune: „Da i-mi voie!" Unicul lor fiu şi l-auţ pierdut în r zboi, şi de atunci e o pr pastie între ei. Mai au o neroadă ă ă de fat care-şi face studiile la o şcoal normal , iar eu o ajut cîte o dată ă ă ă la preg tirea lec iilor, astfel c m simt ca în familie."ă ţ ă ă— Da, şi ce vrei s spui cu asta? zise Hilda, nepricepînd privirea mare,ă albastr , speriat , a Constan ei.ă ă ţ— Cum, ce vreau s spun? Nu în elegi?... Se simte „ca în familie",ă ţ dumnealui. D lec ii unei fete. „Neroad ", e pentru mine, s nu-miă ţ ă ă închipui cine ştie ce... Dar crezi tu c o fat , oricît de neroad , fie şiă ă ă elev la şcoala normal , i-ar putea rezista lui Olivier? Dar tu nici nu-lă ă cunoşti şi-l şi ur şti.ă— Nu-l ur sc, dar nu-mi închipui c Mellors al t u e un asemeneaă ă ă exemplar masculin încît fetele mari s -şi piard deodat orice re inereă ă ă ţ şi s i se arunce la picioare, implorîndu-l cu lacrimi în ochi să ă binevoiasc a le viola.ă— Dac Olivier mai r mîne mult vreme la ferm , lîng fata aceea, îlă ă ă ă ă voi pierde! Asta e sigur! Şi nu vreau s -l pierd, nu, nu!...ă

A doua zi Hilda a fost nevoit s-o întov r şeasc pe Constan a laă ă ă ă ţ Sheffield şi, în diminea a zilei urm toare, cu un autobuz, la fermaţ ă Grange. Oricît de mare i-a fost speran a-în anul acela-c pîn la urmţ ă ă ă Constan a tot va renun a la Mellors, în timpul c l toriei, Hilda doriţ ţ ă ă fierbinte ca aceast c s toă ă ă rie s se fac repede, cît mai repede cuă ă putin . Era hot rît s intervin chiar ea, s întreprind ceva, sţă ă ă ă ă ă ă ă st ruiasc pe lîng sir Clifford, care nici gînd n-avea s intenteze divoră ă ă ă ţ sau s-o cumpere, în sfîrşit, pe acea Bertha Coutts ca s consimt laă ă desp r irea legal de Mellors: Hilda îşi d duse atunci seama c dacă ţ ă ă ă ă sora ei nu se c s toreşte cu Mellors, sau dac ea, Hilda, nu g seşteă ă ă ă vreun mijloc s -i aduc unul lîng altul cît mai curînd-cu toate riscurileă ă ă pentru viitoarea lor c s torie - Constan a îşi va pierde min ile.ă ă ţ ţ

Dar au f cut r u c au venit la ferm : Mellors, cum credeau, nuă ă ă ă

era la cîmp, unde ar tura de toamn se f cuse de mult. L-au g sit înă ă ă ă dosul grajdurilor, cercetînd cu Rowley, şeful fermei, treizeci de c işoriă aduşi din Siberia, spre a înlocui gloabele ruinate la min . Constan a,ă ţ z rindu-l, se lumin la fa de fericire, c ci se încredin ase, schimbîndă ă ţă ă ţ cîteva cuvinte cu fata mecanicului care avea aceeaşi înf işare uscatăţ ă şi amarnic a m -sii, c n-ar fi putut niciodat ă ă ă ă atrage pe Olivier, prea b rbat ca s prefere o fiin aproape f r sex. Rowley, scund şi gras,ă ă ţă ă ă cu capul gol, salut înclinîndu-se adînc în fa a nobilelor doamne - ştiaă ţ c Mellors se va c s tori cu o fost lady - şi se retrase, între cele două ă ă ă ă surori, neştiind ce s fac , Mellors se înroşi de parc ar fi fost surprinsă ă ă despuiat - ceea ce-i d du un aer copil ros care pl cu şi Hildei.ă ă ă— Ti-am adus-o, domnule, zise ea afişînd un soi de dispre cordialţ pentru amîndoi.

Mellors rîse şi voi s s rute mîna Constan ei. Dar ea îl cuprinseă ă ţ cu amîndou bra ele pe dup grumaji şi-i s rut gura şi musta a,ă ţ ă ă ă ţ asprit de aerul de cîmp, în vreme ce c işorii, l sa i în pace, îi priveauă ă ă ţ cu o senin tate animal .ă ă— Unde sînt vacile, vreau s v d vacile, se r sfa Hilda, ap sîndă ă ă ţă ă dinadins pe cuvinte pentru a ob ine un cît mai firesc accent sco ian şiţ ţ asta desigur pentru a-i face pl cere lui Mellors, care înc nu-şi g siseă ă ă vocea, încît doar ar t cu mîna întins c tre grajdurile scunde,ă ă ă ă acoperite cu stuf, dintre salcîmii cu frunza galben , putrezi i de ploi.ă ţ Hilda o lu drept într-acolo.ă— De ce pleac sor -ta? întreb Olivier cînd r mase să ă ă ă ingur cu Constan a. Ea îl privi drept în ochi, apoi şopti, cu acea voce grav ,ţ ă adînc , tulbur toare:ă ă— Prostule!...

Olivier o privi p rînd a nu fi înă ţeles. O c ldur nou str b tea dină ă ă ă ă privirile, mişc rile, atingerile ei, de cînd Constan a era mam . Eraă ţ ă sentimental , şi lui nu-i pl cea ca închipuirea s vorbeasc înainteaă ă ă ă dorin ei reale a trupului. Deţ aceea se sim i stingherit, cu atît mai multţ cu cît nu voia s-o întrebe de ce a venit ca s nu fie silit s -şiă ă dest inuiasc nemul umirea. Se uit în jur ca şi cum ar fi c utat un locă ă ţ ă ă pe unde s fug de duşmani care l-ar fi înconjurat, apoi în jos, laă ă picioare, de parc ar fi c utat o piatr s se apere de cîini furioşi... Eraă ă ă ă amiaza zilei. P mînt umed, cer albastru, moale, numai aerul era uscată de un soare galben, cu o c ldur subtil , plin de melancolie.ă ă ă ă— Ce e acolo? întreb Constan a ar tînd cu degetul în fundul cur ii aă ţ ă ţ doua. Era o claie uriaş de coceni într-un car lat de lemn, cu oişteaă scoas şiă rezemat de gard.ă- Ai f cut bine c ai venit, se pomeni Mellors zicînd, în vreme ce trepeaă ă cu cizmele printr-un cîrd de gîşte care-l amenin au cu ciocurile roşii,ţ în l ate într-un gîgîit asurzitor:ă ţ

Constan a îns nu auzea nimic.ţ ă— Tocmai am primit de la mama, de la Tavershall, o scrisoare, spuse el, sco înd din buzunarul pantalonilor un plic mototolit pe care-l întinseţ

Constan ei.ţEa r mase locului, lîng carul cu coceni şi, în loc s citească ă ă ă

scrisoarea, privea peste gardul scund cîmpurile muncite şi r sturnateă proasp t, pînă ă în zare. Priveliştea p mîntului br zdat, preg tit ca oă ă ă femeie pentru naştere, o duru şi o mîngîie: Nu, nu era singur . Totul înă jurul ei se împlinea spre a naşte la prim var ...ă ă— Mama scrie c de Bertha Coutts nu voi mai auzi niciodat , o l muriă ă ă Mellors ca s-o scuteasc de lectur . A aflat de la propriet reasa Bertheiă ă ă c s-a înh itat cu un marinar şi c au plecat în America. Mama zice că ă ă ă Bertha a plecat numai ca s prelungeasc astfel procesul de divor .ă ă ţ Propriet reasa i-a ar tat mamei o scrisoare a Berthei, în care scrie c eă ă ă hot rît s nu m lase în pace niciodat şi s urmeze sfatul pe care i l-ă ă ă ă ă ăa dat un avocat din Londra, s nu isc leasc ea îns şi nici una dină ă ă ă cita ii, iar dup un an s denun e falsul, astfel ca procesul s mai inţ ă ă ţ ă ţ ă un an, înc unul sau doi... Un proces de divor poate ine toat via a.ă ţ ţ ă ţ- Da? se mir Constan a care abia auzea, de parc divor ul lui Mellorsă ţ ă ţ n-avea nici o leg tur cu ea.ă ă- Da, urm Mellorsă , îns mama a furat scrisoarea, închipuie- i!... Amă ţ trimis-o la tribunal. Notarul de aici spune c m pot socoti ca şiă ă divor at. Pe sir Clifford, dac ne va mai chinui mult, îl ucid, zise Mellorsţ ă simplu, de parc ar fi fost vorba s sparg o nuc .ă ă ă ă

Constan a sim i în sunetul cuvintelor tot devotamentul lui, dar iţ ţ se p ru c Mellors, care nu era niciodat spontan, îşi ascunde lipsa deă ă ă c ldur din clipa aceea în preocuparea pentru alte întîmpl ri, din afaraă ă ă lor... Cuprins brusc de un fel de triste e, Constan a îi lu mîna, iară ţ ţ ă Mellors se feri binişor, apoi se trase înapoia carului. D du cu piciorul deă o parte un vraf de coceni care fîşîir puternic în liniştea toamnei, caă f pturi tulburate din odihna lor. Cercet înapoi înspre ferm . Nu seă ă ă vedea nimeni. Carul de coceni îi ocrotea numai bine pe amîndoi. Mellors îi trase mîna, voind parc s i-o s rute, dar apoi o ridic maiă ă ă ă sus, ap sînd palma ei moale pe fa a lui aspr . Constan a se lipi, mareă ţ ă ţ şi rotund , de trupul lui sub ire, prelung, cu muşchii încorda i deă ţ ţ munca de peste var şi-l s rut cu gura umed pîn unde ajunse, laă ă ă ă ă b rbie.ă— Nu, nu trebuie s te culc aici jos, şopti el, cînd pulpa Constan ei seă ţ lipi de m dularul lui care se în l a pe încetul ca trezit din somn adînc.ă ă ţ Mellors se sfii s -i pip ie goliciunea sub rochie acum cînd o ştia alta,ă ă cînd trupul ei se schimba ca un fruct în creştere.

Constan a sim i nepl cerea b rbatului dup felul în careţ ţ ă ă ă muşchiul viu se pierduse, topindu-se de parc adineauri nici n-ar fi fost.ă Ea voi cu tot dinadinsul s se încredin eze c puterea ei femeiască ţ ă ă asupra lui Olivier nu sc zuse. Nu, muia ei fierbinte, moale şi mic nu-şiă ă pierduse farmecul: m dularul care o recunoscu-c ci de atîta vreme oă ă visa, o ad sta-se trezi drept, pentru a o întîmpina şi pentru a-i dovediă cu cît e mai mare şi cum, cînd e de veghe, degetele ei mici abia îl pot cuprinde. Aproape speriat , Constan a îl scoase încet la lumina zilei,ă ţ

împrejmuit de cununa lui de p r roşcat, ca un tiran de mult obişnuit să ă stea în culcuşul lui de aram , zeu de mult alungat din livezile şiă cîmpiile, luncile şi b l ile peste care domnise şi care mai amintea, înă ţ clipele lui de revolt fierbinte şi înc p înat , cine fusese. ă ă ăţ ă In liniştea ceasului de amiaz p rea c totul îă ă ă n jurul lor a ipise pentru totdeauna.ţ Nici din preajm , unde se sim ea totuşi prezen a omului şi aă ţ ţ dobitoacelor, nici de departe, nu mai venea vreo larm . Se opriser înă ă lume c ru ele, trenurile, vapoarele, motoarele. ă ţ In t cerea adînc ,ă ă aceeaşi de acum atîtea mii de ani, m dularul b rbatului îşi reaminteşteă ă de timpul domniei lui neruşinate şi priveşte acum cu încredere drept înainte, cu ochiul lui unic, de ciclop, uriaşul de alt dat redus laă ă aceast micime.ă

Dar aştepta o nou chemare, hot rîtoare, sau poate o întîmplareă ă neaşteptat , catastrof sau victorie, care s -i dea dreptatea lui uitat ,ă ă ă ă nerecunoscut . O ad stare melancolic şi stingher ca a stelei clipindă ă ă ă într-o dep rtare nemă ăsurat , în întunecimi f r fund. Aştepta poate să ă ă ă se iveasc din jur, din cîmpurile de dinainte, din locuin ele omeneşti,ă ţ din staulele şi grajdurile de pe margini, to i ceilal i zei, fra ii lui, înşela iţ ţ ţ ţ de mii de ani, ca şi el, spre a porni din nou b t lia virilit ii, domesticită ă ăţ ă pentru slujbe ascunse, pe întuneric, umilitoare şi f r urm ri. Dar dină ă ă jur nu venea nimeni, nu se auzea nimic. Singur tatea lui deplin înă ă aerul toamnei de aur rece, între p mîntul negru şi cerul albastru,ă nostalgic, al turi de claia nesigur şi aspr de coceni, cu ştiule ii deă ă ă ţ mult jefui i, era acum îngrozitoare ca o înfrîngere, aşteptarea lui,ţ ridicol ca o prostie înc p înat .ă ă ăţ ă- Se uit la mine', şopti Constan a surprins şi încîntat , dar în adînculă ţ ă ă ei teribil de speriat .ă

Mellors cuprinse femeia în bra e şi, lipind-o strîns de el, se-ţntoarse şi o propti de car. Cocenii fîşîir zgomotos. Melors se opriă surprins. Dar în jur era aceeaşi nemişcare. Nici un sunet-trista încremenire a ceasului, atît de asem n tor, în zilele toamnei, cu ună ă crepuscul prelung atras pe nesim ite şi înghi it apoi de beznele reci aleţ ţ nop ii.ţ— Nu te mai mişca, porunci scurt şi gros glasul b rb tesc. Fu singurulă ă glas în natur .ă

Cu capul r sturnat în coceni, eu mîinile şi picioarele r stignite,ă ă Constan a nu se mai clinti.ţB rbatul se f cu mai scund şi intr în femeie cu o hot rîre blînd , oă ă ă ă ă alunecare la care nu se aştepta, de-o c ldur molatec şi totuşiă ă ă uniform , ca şi cum prezen a lui în ea n-ar fi fost aşteptat şi nici n-ar fiă ţ ă trezit conştiin a Constan ei.ţ ţ— ie nu i-a pl cut? întreb mai tîrziu, obosit, b rbatul în urechea ConŢ ţ ă ă ă -stan ei, pe care c dea acum osteneala unei şuvi e, îngreuiat deţ ă ţ ă parfumul pielii ei, un parfum nou, de viitoare mam .ă— O, ba da, ba da, suspin fericit obosit Constan a, care sim ise totă ă ţ ţ timpul acelaşi gust, f r nuan , ni el penibil. A fost atît de bine, min iă ă ţă ţ ţ

ea.La plecare, z rir în dosul gardului, în dreptul carului de coceni,ă ă

un vi el care-i privise îndelung prin despic tura a dou scînduri, cuţ ă ă ochii lui mari, umezi, nevinova i.ţ— Oh! // a tom vw! zise Constan a pref cut indignat şi cu palidaţ ă ă alb strime a ochilor, dilatat .ă ăSe mîngîie repede:— Dar el nu va spune nim nui nimic!ă

Şi întinse mîna prin gard s desmierde ochii puri şi sublimi careă v zuser . Vi elul o rupse la fug , cu tropot înfundat de copite mici înă ă ţ ă curtea fermei.

Hilda nu în elese mult vreme de ce Constan a nu voi s se maiţ ă ţ ă duc la ferm , cu toate scrisorile fierbin i, st ruitoare, ale lui Mellors, şiă ă ţ ă nici în urma invita iei lui Rowley, din ajunul Cr ciunului, care o vestiseţ ă pe Constan a c ferma îi pune la dispozi ie camera cea mai luxoas şiţ ă ţ ă mai cald şi-i împodoă beşte un bogat pom de Cr ciun. Constan aă ţ pretext la început c nu voia s îngreuieze situa ia lui Mellors înă ă ă ţ procesul de divor , pîn cînd Hilda îi ar t telegrama lui Mellors cţ ă ă ă ă divor ul fusese pronun at pe temeiul scrisorii disţ ţ p rutei Bertha Couttsă şi a declara iilor propriet resei ei. ţ ă In ajunul Cr ciunuă lui Constan aţ plînse cu lacrimi fericite şi mari pe scrisoarea lui Rowley la sfîrşitul c reia Mellors o ruga s vie neap rat. Şi Hilda tot nu în elese de ceă ă ă ţ Constan a nu se repede pîn la ferm , unde ar petrece atît de bine şiţ ă ă de unde s-ar întoarce atît de liniştit .ă

In aceeaşi vreme, b trînul sir Malcolm scrisese, destul de vagă îns , de la Londra, c miss Emma îi vorbise de inten ia lui sir Clifford deă ă ţ a cere divor ul, dest inuind c îmblînzirea mutilatului de la Wragby seţ ă ă datoreşte st ruin elor neîntrerupte ale doamnei Bolton. Sir Malcolmă ţ afirma c mai senza ional decît fuga fetei lui, Constan a, cu fostulă ţ ă ţ p durar al domeniilor Wragby, va fi c s toria lui sir Clifford Chatterleyă ă ă cu infirmiera lui, doamna Bolton!... Dar surorile n-au crezut în această glum a b trînului pictor, deşi, din povestirileă ă Constan ei, Hilda îşi daţ seama de locul pe care acea femeie energic , demn , cu sîni mari, îlă ă luase înc în timpul prezen ei Constan ei la Wragby: sir Clifford seă ţ ţ desp r ise furios de Constan a, dar dac ar fi plecat şi doamna Boltonă ţ ţ ă ar fi murit! Nu o avea sir Clifford pe doamna Bolton lîng el zi şiă noapte, oricînd, oricum, gol, ca s -l spele cu buretele şi el s -iă ă desmiard sînii mari; îmbr cat, ca s joaceă ă ă şah, şi s pun amîndoi laă ă cale administra ia minei şi introducerea unor maşini noiţ ? De ce s-ar compromite sir Clifford într-o c s torie nou pe care toat lumea eraă ă ă ă încredin at c n-ar putea-o satisface - cu doamna Bolton, slujnica lui,ţ ă ă decît tot atît de pu in ca şi cu lady Constance, pe care o iubise...ţ

Hilda puse refuzul Constan ei de a petrece cîteva zile cu Mellors,ţ la ferma de lîng Sheffield, pe seama unei gelozii mocnite împotrivaă doamnei Bolton. Dar n-avea dreptate. Constan a, care cunoşteaţ orgoliul de cast al lui sir Clifford, nu putea s cread c va fi înlocuit -ă ă ă ă ă

şi înc fulger tor - de doamna Bolton. Abia dup Anul Nou, cînd laă ă ă Edinburgh sosi un leag n de tei lucrat de Mellors şi împodobit cu frunzeă de stejar, de paltin şi cu coconi de brad, în desene arse cu fierul roşu, Constan a fu cuprins de o furie amoroas siţ ă ă m itţ ă - şi ar fi dat fuga la ferma Grange numaidecît dac doctori a familieă ţ i, Grey n-ar fi prevestit-o c sarcina e la cap t şi s-ar putea întîmpla s nasc pe drum. Atunciă ă ă ă Constan a, spre a-şi împ ca dorul cu amintirea cea mai proasp t , i-aţ ă ă ă povestit Hildei întîlnirea şi îmbr işarea cu Mellors în dosul carului cuăţ coceni - teama cumplit c Mellors, g sind-o nesim itoare din pricinaă ă ă ţ sarcinei, s-ar dezgusta pentru totdeauna de ea, ceea ce Constan a n-arţ putea suporta.Hilda, care se încredin ase de mult c pasiunea Constan ei pentruţ ă ţ amantul ei era altceva decît dragostea obişnuit între b rba i şi femei,ă ă ţ mai curînd o grav boal sufleteasc , în elese atunci purtarea dină ă ă ţ ultimile luni ale sorei ei mai mici, îi d du chiar dreptate, c ci o femeieă ă nu trebuie niciodat s laseă ă , b rbatului la care ine, b nuiala c aă ţ ă ă îng duit numai s fie folosit ca un ciorap. Dar se întreb ce va faceă ă ă ă Constan a cînd Mellors într-adev r nu va mai avea pentru eaţ ă prospe imea instinctului masculin?... Se întîmpla mereu tutuţ ror oamenilor, c ci, iubirea pe via ca şi suferin a de-o via , sînt excep ii.ă ţă ţ ţă ţ S fie via a Constan ei legat , într-adev r, de aceast excep ie atît deă ţ ţ ă ă ă ţ pu in probabil ?... Dar înapoi nu se mai putea da, iar încerc rile de a oţ ă ă desp r i de Mellors, ale ei şi ale tat lui ei, fuseser nişte naivit i - sauă ţ ă ă ăţ o crim ,din fericire, neizbutit .ă ă

CAPITOLUL III

Moartea lui sir Malcolm a fost unul din cele dou dezastre care,ă ca dou tr snete prevestind vara cald , bogat , rodnic , au premers şiă ă ă ă ă vestit fericirea casnic a so ilor Mellors. Cu toate încerc rile Academieiă ţ ă regale de pictur de a arunca peste împrejur rile decesului o ceaă ă ţă groas , londonez , adev rul mor ii lui sir Malcolm a str b tut prină ă ă ţ ă ă aceasta. Vestea din ziare c marele pictor al Angliei, cel care a reînviată epoca glorioas a clasicismului, a murit în fa a pînzei, cu penelul înă ţ mîn , spre spaima modelului, o fat de 13 ani, luat cu voia p rin iloră ă ă ă ţ de pe un şlep, unde locuiau, pe Tamisa - era un eufemism. Sir Malcolm nu a murit în fa a modelului, ci peste model, într-un efort suprem careţ a f cut s -i plesneasc o arter în creier. La club faptul a fost dezb tută ă ă ă ă destul de amuzant şi de jignitor pentru marele decedat. Dar ştirea că un filosof francez, membru al Academiei, a decedat în acelaşi timp în Italia, nu dintr-o intoxica ie cu ciuperci, cum se telegrafiase de la oţ mîn stire de maici de lîng Palermo, ci pe sînii unei tinere mirese a luiă ă Crist, sub candela aprins , într-o chilie cu miros de t mîie şi busuioc, aă ă reabilitat oarecum imaginea din urm a lui sir Malcolm. Şi în definitivă omul e r spună z tor de ceea ce face în via , nu de cum se naşte sauă ţă

cum moare. Iar sir Malcolm murise ca un adev rat artist.ăConstan a a fost de aceeaşi p rere. Nu se gîndise niciodat laţ ă ă

felul în care tat l ei ar fi trebuit s moar - fiindc nu se gîndiseă ă ă ă niciodat c va muri -ă ă dar acum credea c , într-adev r, nu i s-ar fi putută ă dori, inînd seama de firea lui, alt sfîrşit. O, nu, sir Malcolm Reid nu eraţ ridicol pentru c murise încercînd s -şi mai însuşeasc o fecioar ,ă ă ă ă precum nu e de rîs generalul care cade pe cîmpul de lupt ! Ar fi fostă caraghios ca sir Malcolm s moar pictînd, iar generalul învîrtind, înă ă camera lui cu panoplii militare, o manivel de patefon sauă condensatori de radio.Intr-un sertar din biroul ilustrului decedat s-au g sit dou plicuri mari,ă ă sigilate, pentru Hilda şi Constan a. Aici se afla întreaga avere pe careţ sir Malcolm o l sa fetelor lui, de data acesta f r vreo preferin : Cîteă ă ă ţă un teanc de ac iuni petrolifiere. Hilda fu emo ionat la gîndul c sirţ ţ ă ă Malcolm, deşi o iubea mai mult pe Constan a şi deşi Constan a, prinţ ţ c s toria cu Mellors, avea mai mare nevoie de bani decît Hilda,ă ă asigurat prin averea copiilor, f cuse parte dreapt . Moştenirea eraă ă ă neaşteptat . Nimeni n-ar fi crezut c sir Mală ă colm, atît de cheltuitor, strînsese totuşi pentru fetele lui o avere atît de însemnat şi de sigur .ă ă

Mellors avea de gînd s arendeze o ferm nu departe de Wragby,ă ă îndat dup naşterea copilului. Cum de nu izbutea acest om s se rupă ă ă ă de împrejurimile în care crescuse, de acel Middeland, unde copil rise şiă suferise? Era singura sl biciune pe care o descoperea Constan a,ă ţ uimit , la Olivier Mellors, dar o punea mai mult pe seama dispre ului luiă ţ superior pentru restul lumii cu instinctele ei false. Proprietarul, un fost miner avar, îi cerea îns lui Mellors s r mîie şi el p rtaş la exploatare,ă ă ă ă Mellors aducînd doar unelte moderne. Mellors şov ia, nu atît ca s nuă ă împart cîştigul, cît spre a nu avea un st pîn ipocrit, ascuns sub oă ă masc de asociat zîmbitor.ă

In Norfolk se iviser de asemeni cîteva terenuri de vînzare, careă nu slujiser decît la p şune. Erau prea scumpe pentru el, adic pentruă ă ă cît avea el şi cît îi f g duise Constan a. Dar dup întîile tratative de laă ă ţ ă distan , reieşea c Mellors, dup cump rarea locului celui mai mic,ţă ă ă ă care-i înghi ea totuşi capitaţ lul în întregime, trebuia s se împrumuteă pentru a-şi aduce la ferm vite şi unelte. Nu rupse tratativele înainteă de a fi aflat şi p rerea Constan ei, pe care o întreb dac n-ar preferaă ţ ă ă s tr iasc amîndoi la oraş, la Edinburgh sau Londra, unde el ar puteaă ă ă g si, mai curînd sau mai tîrziu, o slujb cu salariu lunar.ă ă In orice caz, în situa ia de atunci, nu putea fi vorba de întemeierea unei ferme proprii,ţ cel mult de o arendare, cu sau f r tov r şia proprietarului. Mellors nuă ă ă ă voia, pentru orgoliul lui, s dea Constan ei o nou suferin prină ţ ă ţă nesiguran a situa iei sau difţ ţ icultatea de a întemeia ceva.Era gata s primeasc orice fel de munc .ă ă ă

Averea l sat de sir Malcolm rezolva aceast încurc tur şi cîndă ă ă ă ă Mellors afl c venitul Constan ei se urcase acum la aproape o mie deă ă ţ lire pe an, i se p ru c viseaz . Apoi se indign . Scrisese Constan ei peă ă ă ă ţ

un petec de hîftie, pe un butoi, în pivni a de la Grange, la lumina uneiţ lumin ri de seu:ă„Ai f cut o greşeal c mi-ai trimis socoteala am nun it a averii tale,ă ă ă ă ţ ă ca unui notar sau judec tor. S-ar putea s m dedau la bine, dar voiă ă ă avea grij s nu devină ă delicat şi generos ca un boier, şi dac voiă cump ra cu banii t i vreun teren şi vreoă ă cas , tot ale tale vor fi, iar mieă nu-mi iau decît dreptul de a munci f r plat , caă ă ă un so adev rat".ţ ă

Constan a a n scut greu un b iat cu ochi albaştri - Hilda îiţ ă ă spunea mereu Constan ei c era leit sir Malcolm sau ea îns şi,ţ ă ă Constan a, ceea ce era tot una - dar copilul, neîmp cat cu legileţ ă aerului, apei şi soarelui acestui p mînt, a murit dup trei zile.ă ă

Mellors, la Grange, nu b nuia nimic. Constan a a oprit-o pe Hildaă ţ s scrie ceva sau s telegrafieze la Grange. Cînd Mellors a întrebat peă ă Constan a dac se simte bine, c ci dup socotelile lui copilul trebuia sţ ă ă ă ă se iveasc dintr-o zi în alta, şi dac n-ar trebui s vie şi el la Edinburgh,ă ă ă c ci tot n-aveau nimic de lucru în acea vreme la ferm , copilul eraă ă mort de opt zile.

Constan a se trezise din letargie nu atît cu groaza de a fi n scutţ ă un copil pe jum tate mort, cît cu spaima de a nu-l pierde pe Olivier.ă Aşa a aflat Mellors de moartea copilului, iar Constan a s-a încredin atţ ţ c b rbatul pe care şi-l alesese era mult mai legat de ea decît îşiă ă spuseser vreodat .ă ă

Cu cizmele mari r neşti pe covorul gros, Mellors şedea laţă ă c p tîiul Constan ei, care-i luase mîna şi o cerceta. Era tot mîna luiă ă ţ mic , nobil , asprită ă ă îns de muncile de la ferm . Ochii lui Mellorsă ă f ceau ocolul od ii cu mobile pu ine, albe. ă ă ţ Incerca s -i prind sufletul,ă ă ca femeia de al turi s -i fie mai familiar . Toate aveau o înf işare atîtă ă ă ăţ de nevinovat ! Constan a nu p rea lehuz , ci mai curînd o domnişoară ţ ă ă ă bolnav , iar al turi de ea, Mellors p rea tat l sau unchiul ei. O raz deă ă ă ă ă soare, str b tînd de-a curmeziş odaia, o umplu de pacea luminoas aă ă ă unei veri înşel toare.ă— Am venit cu planurile unui loc, zise deodat Mellors tuşind f ră ă ă nevoie. Nu e în Norfolk, cum voiam la început. Dar nici mult mai departe. In comitatul Cambridge. Şi pe urm sînt numai cîteva ore deă Cambridge şi Londra.— O, mi-e egal... Cred c şi ie.ă ţ

Discu ia, pe care o începuse Mellors, suna fals.ţIntre ei doi era copilul mort.Mellors gîndea c el, desigur, era vinovat c aceast femeie, careă ă ă

purtase germenii lui şi îi hr nise cu fiin a ei, n scuse greu un copilă ţ ă aproape mort. Aceeaşi umilire f cuse pe Constan a s închidă ţ ă ă pleoapele vinete pe chipul f r sînge. Şi ea credea c momise, cu oă ă ă c ldur enervant a trupului ei, pentru c venea din viciu, pe b rbatulă ă ă ă ă de al turi pentru a-i degrada s mîn a. Ce vin avea el, Olivier, careă ă ţ ă într-adev r îşi p r sise liniştea pentru a urma pofta ei şi d duse dină ă ă ă toat esen a lui viguroas , p strat atîta vreme, ca o virginitate,ă ţ ă ă ă

pentru ea. De vreme ce ea, Constan a, nu putuse aduce pe lume unţ copil întreg al acestui b rbat întreg, în stare s populeze o planet , deă ă ă bun seam c avea un beteşug în m runtaiele ei şi era nedrept s ieă ă ă ă ă ţ un astfel de b rbat lîng ea... Şi au stat mult , vreme t cu i, copleşi i,ă ă ă ă ţ ţ lega i de complicitatea aceleiaşi crime, care nu se pedepseşte, darţ încarc pentru totdeauna conştiin a b rbaă ţ ă tului şi a femeii, care au voit s z misleasc şi au rodit un plod mort.ă ă ă

Constan a începu s plîng , cu lacrimi mari, f r un sughi , f rţ ă ă ă ă ţ ă ă un hohot, f r o schimonositur a fe ii, doar cu o uşoar vestejire aă ă ă ţ ă gurii palide.— Nu plînge, Constan a, zise b rbatul privind încruntat în fundulţ ă p l riei pe care şi-o mototolea cu amîndou mîinile. Vom face altă ă ă copil...— Nu, Olivier, murmur Constan a, eu nu mai pot face nici un copil. Noiă ţ nu vom mai avea niciodat copii...ă

Dac ar fi ştiut atunci, cînd a plîns în fa a lui Olivier, cine eraă ţ copilul care murise şi de ce murise, cum a aflat mult mai tîrziu, după naşterea celorlal i doi copii, Constan a ar fi fost desigur mai pu inţ ţ ţ mîhnit . Dar destinul femeilor e s plîng totdeauna pentru lucruriă ă ă neadev rate.ă

Cînd Mellors aduse iar vorba de cump rarea locului, Constan aă ţ zise repede, aproape enervat :ă— Ce ştiu eu? Tu eşti b rbatul. De ce m întrebi?... Ştii bine c nu mă ă ă ă pricep. F cum crezi.ă

Mellors t cu încurcat, c ci moşia trebuia cump rat cu baniiă ă ă ă Constan ei. Plata în rate, care i-ar fi îng duit s cumpere p mîntul cuţ ă ă ă banii lui, ar fi înc rcat prea mult pre ul, mai cu seam în primii ani, cîndă ţ ă avea nevoie s şi , s cumpere unelte şi vite.ă ă ă — Dac nu vrei altfel, cump r terenul pentru mine, zise, în sfîrşită ă ă Constan a, în cazul cel mai r u voi pierde venitul ac iunilor moşteniteţ ă ţ de la tata, pe cî iva ani. N-ar fi pagub prea mare. Mi-aş închipui cţ ă ă tata a murit cu vreo cî iva ani mai tîrziu, sau am fost bolnav , sau amţ ă f cut o c l torie în Africa, în Asia... Dac afacerile merg bine, îmiă ă ă ă restitui venitul ac iunilor din venitul fermei, în cî iva ani. Nici aşa nuţ ţ vrei?

Mellors propuse s-o ia pe Hilda pîn la Noul St. Ives, lîngă ă Cambridge, şi dup ce va vedea moşioara, s isc leasc ea actul deă ă ă ă cump rare în locul sorei bolnave. Constan a se împotrivi. Vînz torul fuă ţ ă chemat telegrafic la Edinburgh - şi Constan a deveni st pîna unuiţ ă domeniu pe care nici nu-l v zuse.ă

Descump nit oarecum de uşurin a cu care Constan a putea pl tiă ţ ţ ă atî ia bani, b rbatul se sim i înstr inat de ea - deşi fapta ei pentru elţ ă ţ ă era. Atî i bani parc o puneau în alt plan decît al sentimentelor lor deţ ă pîn atunci... Dar Mellors îşi f g dui s se culce cu ea cît mai curînd, caă ă ă ă s reg seasc femeia pe care o cunoştea, s-o simt iar în puterea lui,ă ă ă ă dincolo de orice alte puteri str ine, care-l umileau şi i-o furau. Instinctulă

îi spunea c femeia trebuie s fie s rac , s ie de b rbatul ei cu toateă ă ă ă ă ţ ă r d cinile vie ii, de la bucatele de fiecare zi şi podoabele pe care leă ă ţ rîvneşte, pîn la c ldura trupului, cînd în cas e frig.ă ă ă

Ah, de ce nu e Constan a cea mai s rac şi singur , cea maiţ ă ă ă slab dintre femeile de pe acest p mînt, ca pasiunea care o leag de elă ă ă s nu se trag numai din poftele trupului - poftele sînt totdeaunaă ă necredincioase - ci din îns şi existen a ei! Ar fi plecat cu ea în Africa deă ţ Sud, sau în Australia, sau în Canada, poate numai la Londra, oraşul care, cu 7 milioane de locuitori, îng duie s fii tot atît de singur cuă ă femeia ta ca în şesurile din Argentina. Dar Mellors n-a avut acest noroc. Cu averea ei, pentru el fantastic , Constan a era a lui atît cît vaă ţ voi ea. Fie ca dorin a lui dup ea s nu dep şeasc mult vremeţ ă ă ă ă ă dorin a de acum, destul de dureroas şi nem rturisit . Şi iat cum, înţ ă ă ă ă socotelile lui, Mellors puse şi o stingere a farmecului tiranic al femeii lui... în seara cînd cinstir pentru noua achizi ie şi închinar în cinsteaă ţ ă Constan ei, Mellors era copleşit de triste e, deşi nu l sa s se vad . Cuţ ţ ă ă ă obrajii sulemeni i ca de p puş , ca de femeie de strad , Constan aţ ă ă ă ţ surîdea dureros, cu o gur prea înroşit , dar cu gingii şi mai palide.ă ă John şi Simon se urcaser pe genunchii unchiului Olivier, pe care-lă iubeau pentru c le vorbea serios despre cai şi nu le cerea niciodat să ă ă recite poezii. Constan a, care sorbise numai de dou ori vinul ame itor,ţ ă ţ zise cu blînde e, f r a b nui c ar fi fost mai bine s -l lase pe Olivier înţ ă ă ă ă ă pace:— Ce-ar fi s vezi şi un arhitect? Face i casa cum v ve i în elege, dară ţ ă ţ ţ od ile de sus s fie ale mele, Olivier.ă ăB rbatul îi d du jos de pe genunchi pe cei doi nepo i şi se ridic .ă ă ţ ă— Ai dreptate, bomb ni. Trebuie s caut şi un arhitect. Numai cuă ă priceperea şi gustul meu, n-ar ieşi cine ştie ce. Şi pe urm , dac totă ă cheltuieşti atî ia bani...ţ

Constan a nu în elese aceast înstr inare a b rbatului, pe care-lţ ţ ă ă ă iubea şi pe care nu-l mai putea desp r i de ea sau de avutul ei, dară ţ vocea lui rea, înc rcat de aluzii şi de o neîn eleas amenin are, o izbi,ă ă ţ ă ţ şi Constan a ridic asupr -i ochii mari, uimi i. Hilda se întreba, privind-ţ ă ă ţo, cum poate fi Constan a atît de proast , cu iubirea ei cu tot, şi socotiţ ă c e cazul s -i lase singuri. Mai bine s se certe, s se zgîrie, ca peă ă ă ă urm s se împace, decît s se despart cu acest frig între ei. ă ă ă ă Işi luă copiii şi spuse c se duce s -i culce. ă ă Intrucît nu ştia dac va putea s -iă ă adoarm curînd, c ci miss Rood plecase pentru o lun la Aberdeen, laă ă ă un frate paralitic, îşi lu r mas bun de la Mellors, încurajîndu-l:ă ă— Nu uita, Olivier, c eu sînt sora Constan ei şi dac te c s toreşti cuă ţ ă ă ă ea e ca şi cum te-ai c s tori şi cu mine. Socoteşte-te bine cu arhitectulă ă ca s încap şi eu cu copiii. Ne-am în eles?...ă ţ

Şi plec repede, tr gînd copiii dup ea.ă ă ăR maşi singuri, Constan a se ridic şi se îndrept c tre Olivier,ă ţ ă ă ă

care, nesigur, venea şi el c tre ea. N-a îmbr işat-o, tocmai ca s-oă ăţ simt mai bine d ruit lui, dar cu cît vigoare ar fi luat-o în st pînire,ă ă ă ă ă

dac n-ar fi ştiut-o atît de slab , neputincioas şi şubrezit ... Seă ă ă ă mul umi s -i destrame între degete un zuluf tremurat de lîng tîmpla eiţ ă ă aproape str vezie. Cu toat dorin a de a-şi impune b rb ia, for a lui,ă ă ţ ă ăţ ţ tot atît de mare ca for a cea nou a Constan ei, n-avu cruzimea sţ ă ţ ă tortureze un trup suferind. Constan a v zu bine c Olivier ar fi voit sţ ă ă ă r mîie la ea.ă— O, cît aş vrea s te in la mine... Mereu! S nu- i dau drumul decîtă ţ ă ţ ca s m bucur c te vei reîntoarce, suspin ea şi ad ug repede,ă ă ă ă ă ă dîndu-şi seama c o deşteptare a poftelor ei ar enerva-o peste m sur ,ă ă ă iar pe el nu l-ar mul umi deloc:ţ— Du-te, du-te! In curînd nu ne vom mai desp r i nici o clip . Mellorsă ţ ă îşi puse p l ria pe cap şi f cu doi paşi grei spre uş , unde se opri,ă ă ă ă privind încruntat covorul dintre t lpile cizmelor.ă

Constan a avu în clipa aceea intui ia pr pastiei care desparteţ ţ ă inima de trup: Olivier avea nevoie, o nevoie tiranic , s r mîie cuă ă ă femeia prin care el luase iar contact cu via a şi trebuia s se retrag ,ţ ă ă rece şi uscat, ca şi cum n-ar fi cunoscut-o niciodat . Şi totuşi, împotrivaă inimii lui curate, împotriva voin ei lui de fidelitate, Mellors va trebui sţ ă asalteze, la doi paşi de aceast cas , o femeie, cea dintîi femeie peă ă care ar sim i-o c nu l-ar respinge. Constan a, cu o lips de orgoliu careţ ă ţ ă o duru, amestecat cu o bizar pl cere, şopti în gînd privind f ptura luiă ă ă ă lîng uş : „Du-te, Olivier, du-te, ia- i o femeie pentru frigul şiă ă ţ singur tatea ta de acum. Şi cînd vei fi cu ea, uit cu des vîrşire deă ă ă mine, ca ceasul acela s - i plac deplin şi s te reg sesc cînd voi veniă ţ ă ă ă la tine atît de împ cat cu via a asta absurd "...ă ţ ă

De ce sta Olivier şi nu pleca?... Nu voia s se rup de Constan a?ă ă ţ Ii era-team c în seara aceasta, cînd fiin a lui umilit avea nevoie de oă ă ţ ă victorie esen ial , a b rb iei lui, s calce jur mîntul de credin ?...ţ ă ă ăţ ă ă ţă într-adev r, era neîn eleas neagra îndîrjire a lui Olivier de a r mîneă ţ ă ă astfel lîng uş , cu p l ria în mîn , cu picioarele desf cute, privindă ă ă ă ă ă încruntat în jos. Şi atunci trecu prin inima Constan ei un fior de foc, darţ urmat de o voluptate nemaicunoscut , impulsul puternic de a-l trimiteă pe Olivier sus la Hilda. Doar Hilda nu-l mai ur şte de mult pe Olivier şiă poate l-ar primi lîng ea noaptea asta, numai noaptea asta, ca bietulă om descump nit s nu mai alerge pe uli ele oraşului necunoscut,ă ă ţ asemenea unui cîine b tut şi s cad prad cine ştie c rei muieriă ă ă ă ă ordinare, bolnave. Hilda i-ar face aceast bucurie lui Olivier numai deă dragul ei, al Constan ei, care nu-l poate ajuta în nici un fel pe b rbatulţ ă c zut în disperare. O, Hilda l-ar primi şi l-ar ine la ea cît ar avea elă ţ nevoie pentru ca nimic din Olivier s nu se înstr ineze, s nu seă ă ă altereze, ca s r mîie de-a pururi cast, în casa lor, a celor dou surori,ă ă ă în trupul şi sîngele lor.— Sînt nebun , murmur .Constan a, trecîndu-şi repede degetele reciă ă ţ ale mîinii stingi peste chipul înfl c rat.ă ă

Şi, venind lîng Olivier, îl rug cu ochii mari:ă ă— Du-te, du-te...

Dar b rbatul nu pleca. El înc mai n d jduia, în clipa în careă ă ă ă trebuia s ias din odaie, c îşi va cîştiga victoria b rb teasc asupraă ă ă ă ă ă femeii, c va pleca mîndru, întreg, fericit, bucuros de acest univers, caă omul care, amenin at pe neaşteptate, a ucis scurt, f r remuşc ri şi aţ ă ă ă trecut peste cadavru. O îmbr işa cu fals încetineal , dar una dinăţ ă ă mîinile lui începu s-o caute. Constan a se feri.ţ— Nu... şopti ea cu spaim .ă

Dar revenind, îi s rut cu buze fierbin i şuvi a c r mizie, ca oă ă ţ ţ ă ă flac r r t cit pe fruntea lui.ă ă ă ă ă— Nu,... mai şopti. Nu pot!

Şi ca s -l mîngîie şi s -l împace, îşi scoase repede, dup ceă ă ă desf cu bluza, sînii mari din c maşa sub ire şi, ridicîndu-se în vîrfulă ă ţ picioarelor, şopti numai cu r suflarea, din instictul care o înv a că ăţ ă voluptatea, spre a fi sim it , are nevoie de t cere, ca stelele spre a fiţ ă ă v zute, de întuneric:ă— S rut ... Şi du-te!ă ă

Dar nu putu s r mîn mult vreme astfel, înă ă ă ă vîrful picioarelor, cu sînii întinşi spre gura lui care nu se apropia.

Olivier puse numai mîna, ca un obraz mai mic, îndurat, şi desmierd cele dou poveri albe şi bogate, cu vîrfurile paradisiace.ă ă Aduse în sus şi mîna cealalt , şi lu sînii în palme, ca doi porumbei, cuă ă ciocurile mici late. In fa a acestei maternit i, pe care oamenii auţ ăţ sim it-o totdeauna ca o divinitate, b rbatul se domestici, îi fu mil deţ ă ă durerea femeii care se supunea cu umilin a ei cea mai umil şiţ ă înfricoşat s nu-l dezguste. Olivier puse apoi unul din obrajii lui aspri iă ă ţ de vînturi pe moliciunea de m tas a sinilor, îi ap s cu blînde e, abiaă ă ă ă ţ strivindu-le carnea fraged , înc rca i şi, leg nîndu-i astfel ca într-oă ă ţ ă alintare, zise:— Aici vom pune un copil, alt copil!

Constan a leg n şi ea, cu ochii închişi în pacea care sim ea cţ ă ă ţ ă începe s curg în ea ca un har de mult ad stat, obrazul aspru ală ă ă b rbatului.ă— Dac vom mai avea un copil; zise ea punîndu-şi la loc cu luareă aminte sînii îndurera i, s -i cîn i cu cimpoiul, ca aici, în Sco ia, auzi? Amţ ă ţ ţ s aduc la Noul St. Ives un cimpoi. N-ai pierdut trenul?ă— Nu. Mai am unul la miezul nop ii.ţ— Atunci, gr beşte-te. Poate ai s g seşti un loc mai bun, ca s dormiă ă ă ă pîn la Sheffield.ă

Mellors ieşi, c lcînd atent, cu cizmele lui mari pe covorul în careă t lpile i se afundau.ă

Hilda avusese atunci o în elegere a situa iei care mersese pîn laţ ţ ă profe ie. Ea v zuse bine c averea Constan ei îl înstr inase pe Mellors.ţ ă ă ţ ă Ghicise firea dîrz a acelui b rbat, dac nu voia s cucereasc nici rangă ă ă ă ă social, nici avu ie, nu îng duia cu nici un pre s fie umilit, ob inîndu-leţ ă ţ ă ţ de la femeia iubit . Hilda ştia c Olivier va c uta, fie şi inconştient, oă ă ă r zbunare asupra Constan ei. Care, atunci, nu-l va mai putea împ caă ţ ă

pe deplin. Hilda b nuia c sora ei se va l sa folosit , ca atîtea blajineă ă ă ă so ii în cazuri asem n toare, prin vreunul din acele şiretlicuri careţ ă ă alc tuiesc castele vicii ale c sniciilor fericite. Dar Constan a intra înă ă ţ c snicie, deşi cunoscuse trei b rba i înaintea lui Mellors, cu totulă ă ţ neştiutoare şi neexperimentat . Ce i-ar fi putut face Mellors?...ă

A doua zi diminea a, pe la 9, pe cînd Hilda şi copiii luau ceaiul înţ camera Constan ei, care vorbea mereu şi rîdea fericit , se auziţ ă deodat soneria. Hilda s ri de la locul ei, f cînd semn copiilor s n-oă ă ă ă urmeze şi zise tare, de parc l-ar fi v zut:ă ă— Mellors!... într-adev r, era Mellors.ă

I-a m rturisit c pierduse în ajun trenul de 11 şi de la 12 încoloă ă nu mai pleca nici un tren. A dormit la un hotel. Dup tivurile roşii aleă pleoapelor, Hilda în elese c omul nu închisese ochii deloc. ţ ă In vreme ce Mellors sorbea ceaiul în t cere, Hilda îl întreb dac n-ar voi s seă ă ă ă odihneasc sus, în odaia ei, unde nu intra nimeni, pîn dup -amiaz ,ă ă ă ă cînd pleca un tren pentru Sheffield. El nu r spunse de-a dreptul. Dar îiă înapoie Constan ei banii, din care re inuse ceva. Se r zgîndise, vaţ ţ ă cump ra maşinile şi uneltele pentru ferm abia la prim var , dup ceă ă ă ă ă vor fi gata toate construc iile la Noul St. Ives...ţ

Constan a îl privi cu ochi mari şi nu lu banii. Omul îi puse peţ ă mas , dinaintea copiilor, de unde-i lu Hilda care-l trase apoi deă ă mînec :ă— Hai, s te culci. Nu vezi în ce hal eşti?...ă

El o urm cu capul în jos f r s mai rosteasc un cuvînt.ă ă ă ă ă Constan a p rea s fi b nuit ceva. ţ ă ă ă In vreme ce omul dormea sus, a întrebat-o pe Hilda, care se preg tea s ias cu copiii:ă ă ă— Crezi c a dormit singur azi-noapte?ă— Mellors? Ce- i mai trece prin gînd, doar e copilul t u de î ! Maiţ ă ţ ţă curînd ar muri, decît s sug la o alt mam . Nu-l vezi?... Pentru c l-aiă ă ă ă ă l sat ieri s plece... aşa, a venit azi înapoi, f r s fi putut închide ochiiă ă ă ă ă toat noaptea. Şi asta e r u, Constan a!ă ă ţ— E atît de r u, Hilda? C m vrea numai pe mine, precum eu îl vreauă ă ă numai pe el?— Foarte r u! O femeie se mai îmboln veşte, mai osteneşte, se maiă ă plictiseşte, cu tot aceleaşi nevoi ale so ului. Pe cînd b rbatul, nu. Arţ ă trebui s -l dezve i. Adic s -l înve i s mai treac şi pe la alte femei.ă ţ ă ă ţ ă ă Cînd îl vei primi tu, s fie un eveniment excep ional, o noapte deă ţ s rb toare. Altfel te ruineaz . Nu-l vezi?... E gata oricînd s intre înă ă ă ă tine. Oricînd. Oricum. Un ceas dup ce-ai n scut. O zi dup ce a murită ă ă copilul. Nici n-are alt propunere. M nînc , bea, doarme parc numaiă ă ă ă ca s adune în el s mîn a pe care s vie s i-o verse ie cu elan.ă ă ţ ă ă ţ ţ Refuz -l o dat , şi e în stare s nu mai m nînce, s nu mai bea, s nuă ă ă ă ă ă mai doarm . Lewis Grey era ceva mai şubred ca Olivier Mellors şi peă urm se cheltuia mult şi în studii politice şi coloniale, şi numai eu ştiuă ce-am p it patru ani, cît am tr it cu el. Cînd am r mas grea cu John,ăţ ă ă abia doi ani dup ce l-am n scut pe Samuel, to i m plîngeau c dină ă ţ ă ă

nou purcesesem grea, dar eu eram fericit : luam vacan pentru celă ţă pu in un an!...ţ— Dar eu îl iubesc pe Olivier, Hilda!

CAPITOLUL IV

Cîteva zile dup plecarea lui Mellors a sosit la Edinburgh oă scrisoare de la Wragby semnat de doamna Bolton. Scrisoarea purta oă dat mai veche, de unde se putea trage încheierea c îngrijitoareaă ă devotat a lui sir Clifford şov ise îndelung şi se sf tuise pesemneă ă ă multe nop i cu sine, înainte de a o trimite. Cînd Constan a plecase deţ ţ la Wragby, l sînd în mîna doamnei Bolton o frumuşic sum de bani,ă ă ă primise în schimb f g duiala s -i scrie îndat ce va sim i c furiaă ă ă ă ţ ă so ului p r sit s-a mai potolit. Din surîsul privirilor ei, doamna Boltonţ ă ă l sase atunci s vorbeasc şi siguran a c ea va fi în stare să ă ă ţ ă ă potoleasc pe sir Clifford şi pîă n la urm s -l înduplece chiar la oă ă ă în elegere omeneasc şi la un divor f r scandal.ţ ă ţ ă ă

In stilul doamnei Bolton era totuşi un orgoliu şi în acelaşi timp o rezerv care da scrisorii o înf işare atît de ciudat c , deşi cuprindeaă ăţ ă ă veşti neaşteptat de bune - sir Clifford consim ea la divor - avea cevaţ ţ duşm nos. Constan a rîse şi strig din capul sc rii de lemn, r sucit ,ă ţ ă ă ă ă care ducea în apartamentul copiilor, pe Hilda.— Citeşte, te rog, scrisoarea asta şi spune-mi şi mie dac în elegiă ţ ceva!... zise Constan a îmînîndu-i scrisoarea bizar .ţ ă

Hilda citi scrisoarea pe loc, acolo, în capul sc rii, dîndu-şi de oă parte şuvi ele nepiept nate care-i c deau pe obraz. ţ ă ă Apoi zise:— Am priceput. Doamna Bolton î i scrie în stil de viitoare ladyţ Chatterley. Constan a sim i cu uimire c acest eveniment o jigneşte, oţ ţ ă umileşte, ca şi cum Wragby trebuia s r mîie de-a pururi neschimbat,ă ă aşa cum era cînd fugise ea acolo, iar sir Clifford, etern furios, suferind mereu de plecarea ei. „Nu cumva m doare c pierd chiar ceea ce amă ă p r sit de bun voie?..." gîndi Constan a, pedepsindu-se pentru această ă ă ţ ă durere imprevizibil .ă— Crezi c doamna Bolton va deveni lady Chatterley?... şoptiă Constan a dezam git .ţ ă ă— Nu cred, sînt sigur , r spunse Hilda. De altfel, ce s - i spun? Mă ă ă ţ ă cam aşteptam. De vreme ce doamna Bolton îl scald , îl înfaş şi îi dă ă ă sînii s se joace, de ce n-ar cere, pentru ea, singura satisfac ie posibilă ţ ă din partea lui sir Clifford: o m gulire social ?ă ă

Doamna Bolton dup ce repeta în cuprinsul textului de cîteva ori,ă c sir Clifford accept orice modalitate care ar gr bi formalit ileă ă ă ăţ divor ului, ad uţ ă ga în post-scriptum, n-avusese probabil curaj în cuprinsul scrisorii, deşi era ideea cea mai înseninat :ă„Un avocat din Chesterfield, cumnatul fiicei mele Edith, e de p rere că ă divor ul se poate ob ine în treizeci de zile, dac so ul înainteazţ ţ ă ţ ă

cererea pe motiv c so ia a p r sit domiciliul. Dar cum nu ştim dacă ţ ă ă ă aceast situa ie v-ar conveni, sir Clifford v roag s alege i Dv.ă ţ ă ă ă ţ procedura cea mai convenabil . Cu cît mai curînd cu atît mai bine."ă— O, ce gr bit e!... rîse Constan a cu r utate.ă ă ţ ă

Oricum, gîndul c va fi înlocuit de doamna Bolton o jignea. Atîtă ă de uşor putea fi ea înlocuit ?... şi chiar cu slujnica lui?... Dar îşi zise că ă nici Olivier Mellors, în ochii lui Clifford, n-avea pre mai mare, şi atunciţ socoti c tot ce putea face mai drept era s se împace cu ideea, o ideeă ă care pe ea, Constan a, nu trebuia s-o mai intereseze deloc. Dar cîndţ lu condeiul s r spund , fu cuprins de un tremur atît de puternic, deă ă ă ă ă neaşteptat, încît se ridic şi strig din nou pe Hilda.ă ă— Mi-e cu neputin s corespondez cu aceast doamn Bolton, ziseţă ă ă ă ea cu dispre , uitînd c doamna Bolton aflase înaintea tuturor deţ ă leg tura lady-ei Chatterley cu p durarul domeniului, c t cuse, c oă ă ă ă ă ajutase.

Hilda în elese dispre ul Constan ei şi fu de p rere c nici nu eţ ţ ţ ă ă nevoie de coresponden . Telegrafie la Wragby, doamnei Bolton,ţă anun înd acordul Constan ei cu orice formalitate care i-ar da liberateaţ ţ în treizeci de zile.— Fii sigur c doamna Bolton ne va trimite copie dup actul deă ă ă divor , în 29 de zile, dac va fi cu putin , rîse Hilda, dup ce scriseţ ă ţă ă textul telegramei şi-l isc li.ă

Primele acte sosir la Edinburgh dup dou zile. Hilda avuseseă ă ă dreptate: doamna Bolton era şi mai gr bit decît Constan a. De atunciă ă ţ nimic nu s-a mai opus fericirii Constan ei.ţ

Ferma de la Noul St. Ives, nu departe de Cambridge, era izolată ca mir-un continent nou, departe de zarve şi aglomera iile omeneşti.ţ Apele rîului Ouse desmierdau un hotar al moşiei. De la St. Ives la Noul St. Ives era cincisprezece kilometri, t ia i de o vale lin , împ durit deă ţ ă ă ă curînd cu salcîmi, din pricina terenului nisipos. De partea cealalt ,ă marea, la Kings Lyn, era destul de departe. Nu ajungea pîn la Noul St.ă Ives tumultul ei, nici în nop ile vijelioase, dar tot v zduhul eraţ ă impregnat de o arom aspr care amintea varech-ul şi plantele marineă ă putrede, prim vara, iar vara, în zilele toride, duhoarea fieră binte a unei maternit i neîntrerupte.ăţ

Mellors a construit repede, cu o societate londonez , în loculă casei b trîneşti de bîrne din epave marine, o vil larg . Cele mai multeă ă ă înc peri de jos d deau spre o por iune de peluz din gr dina foarteă ă ţ ă ă întins , întins anume ca distan a pîn la grajduri şi şosea s fie cît maiă ă ţ ă ă mare. Etajul Constan ei se prelungea spre r s rit cu o teras de piatr ,ţ ă ă ă ă de unde se putea supraveghea, la nevoie, toat întinderea moşiei şi seă în l a la apus cu un turn de lemn greu, adus din Sco ia.ă ţ ţ

„Te aşteapt o mare gr din , în care am ascuns un mic ad postă ă ă ă omenesc pentru vreme de ploaie", a scris Mellors, în mai, Constan ei.ţ

Hambarele, surele, magaziile noi au fost construite şi cele vechi mutate de-a lungul drumului, ca o uluc neîntrerupt , pîn la o cotitură ă ă ă

care ducea la Sutton. Aci a g sit plantat, spre Ely, pîn în malul rîuluiă ă Ouse, un rînd de plopi albi, înal i, ca nişte str jeri r maşi cu r d cinileţ ă ă ă ă în p mînt şi înc run i i de secole, de pe vremea n v lirii norvegienilor.ă ă ţ ţ ă ă Vechiul proprietar cl dise o moar de ap , care-i slujise la m cinatulă ă ă ă porumbului pentru vite şi la udarea r zoarelor unei mici gr dinarii. Dară ă în timpul verii apa venea foarte mic şi moara nu mai slujea, dină aceast pricin , de mult. Mellors construi în partea aceasta grajdurile şiă ă în l un dig în rîu, pentru strîngerea apelor la nivel. Dincolo de rîu,ă ţă des vîrşise via de pe colin , început de fostul proprietar, l sîndă ă ă ă neatinse, înspre r s rit, ogoarele.ă ă

H rnicia şi entuziasmul îndîrjit ale Iui Mellors proveneau şi dină dorin a de a se ridica foarte curînd la acelaşi drept cu Constan a.ţ ţ G sise mijlocul s pl teasc jum tatea a doua din pre în cinci aniă ă ă ă ă ţ astfel c nu lu decît o parte din avutul Constan ei. ă ă ţ In zece ani Mellors n d jduia s devie, singur, st pînul fermei şi al femeii lui.ă ă ă ă

Mai pu in mul umit era Constan a care, de la început, se vedeaţ ţ ă ţ înl turat pe încetul nu numai din st pînirea moşiei cump rat şiă ă ă ă ă înzestrat în parte cu banii ei, dar şi din preocup rile lui Mellors. Pîn înă ă ă mai, cînd avu loc c s toria, Mellors nu-i scrisese decît de dou ori, oă ă ă dat pentru a-i cere bani şi a doua oar cînd i-a trimis fotografiaă ă locuin ei celei noi. Gr dina era într-adev r atît de mare c p rea creatţ ă ă ă ă ă ca s-o ascund sub palierele de trandafiri, desf şura i strategic, deă ă ţ parc porniser dinspre şosea la atacul vilei cu turn. B rbatul, de careă ă ă Hilda spunea c , departe de Constan a, se usca şi murea, cînt reă ţ ă ţ medieval, amant des vîrşit, se preschimbase în zidar, horticultor,ă gr dinar,ă notar, l c tuş şi agricultor. Constan a a fost de-a dreptulă ă ţ indignat cînd Olivier îi scrise, rugînd-o s amîne nunta de la 17 la 25ă ă mai c ci g sise „un grajd" de vînzare la Ipswich, - 6 iepe şi 2 arm sari.ă ă ă

Hilda îşi aducea totdeauna aminte de nunta Constan ei laţ Edinburgh ca de un şes nins pîn în zare, ca de un nesfîrşit ghe ar, caă ţ de o simfonie în alb. N-a în eles mult vreme, de fapt n-a în eles preaţ ă ţ bine niciodat , de ce Constan a a fost atît de emo ionat de nunta ei,ă ţ ţ ă pe care a preg tit-o cu o meticulozitate plin de nervi. Cea maiă ă neînsemnat sc pare din vedere sau cea mai mic nepotrivire deă ă ă împrejur ri, i se p rea c ar dezl nă ă ă ă ţui o mare nenorocire, o catastrofă neprev zut .ă ă

Constan a a f cut daruri tuturor slujitorilor catedralei, a l satţ ă ă pastorului bani pentru s raci, a fost la cetitoarele vestite în cafea, înă podul palmei şi în c r i. Dac nu s-ar fi sfiit, ar fi inut atunci toateă ţ ă ţ posturile, ar fi împlinit toate prescrip iile religiilor şi ar fi respectatţ toate prejudec ile impuse mireselor, în toate timpurile, în toateăţ locurile.

In ziua nun ii a plouat. Semn r u?... Constan a ar fi fost gata sţ ă ţ ă cread , dac Olivier şi Hilda n-ar fi încredin at-o c e semn de belşug şiă ă ţ ă bucurie. La catedral a fost lume pu in : cunoştiin ele Hildei, cî ivaă ţ ă ţ ţ func ionari de la prim rie, croitoreasa şi trei ajutoare, care voiau sţ ă ă

vad rochia miresei, cîteva cerşetoare şi dou perechi izolate deă ă îndr gosti i. Orga ă ţ a r sunat tulbur toare sub bol i, ca un infern deă ă ţ muzic în l at spre raiul din cer.ă ă ţ

„In ce col rîde dracul?..." se întrebase Hilda, care dac în elegeaţ ă ţ şi ierta orice viciu, oricît de josnic, nu putea suferi nici un fel de mascarad - oricît de necesar .ă ă

N-a lipsit nici masa de sear , cu invita i, cu spargerea ritual îă ţ ă ntr-un şervet a cupei de şampanie, nici retragerea discret a tinereiă perechi, care pleca înainte de miezul nop ii, în c l torie, cu expresul.ţ ă ă

Dup cîteva zile, Hilda a primit o scrisoare de la Noul St. Ives înă care Constan a îi scria c Olivier crease într-adev r un paradis. Oţ ă ă aştepta deci pe Hilda cu copiii, oricînd îi f cea pl cere s vie; această ă ă ă lips de dat , însemna c Hilda n-avea deocamdat ce s caute la Noulă ă ă ă ă St. Ives. Via a cu Olivier e un vis şi amîndoi vorbesc în fiecare sear ceţ ă frumoas a fost nunta lor la Edinburgh. De osteneala Hildei nici ună cuvînt; ea n-avea nici un merit în preg tirea acelui spectacol în alb!ă Dar Hilda, semn bun!, s uite suă p r rile pricinuite de nervozitatea ei, aă ă Constan ei, c ci îşi dase seama -ah!? - pe cînd se preg tea s fieţ ă ă ă mireas alb , de greutatea, de imposibiliă ă tatea de a fi iar virgin .ă B rba ii las totdeauna o urm în femeile pe care le-au iubit, deşiă ţ ă ă regele Solomon (citise Constan a înainte de liturghie şi pagini dinţ Biblie??!) credea c omul trece prin femeie ca pas rea prin v zduh.ă ă ă Urma b rbatului în femeie e atît de trainic şi de adînc , încît r mîne şiă ă ă ă dup ce b rbatul a fost uitat. Şi totuşi dorin a ei, dup ce cunoscuseă ă ţ ă trei b rba i, de a da celui de-al patrulea o iluzie de virginitate şi ună ţ ceremonial de nunt , nu trebuia luat în b taie de joc. Nici o c s torieă ă ă ă ă nu trebuie s se fac prea uşor, dac voim s nu se desfac uşor. Ah,ă ă ă ă ă ipocrita, toate le ştiuse! Ştiuse tot!...Celelalte scrisori ale Constan ei deveniser banale, cu scurgereaţ ă timpului. Zile întregi, mai tîrziu, zece-dou zeci, cu toate evenimenteleă lor, înc peau într-o jum tate de pagin . Ca s umple o scrisoareă ă ă ă întreag , pe patru pagini, Constan a recurgea la metoda sublim aă ţ ă comentariului unor idei generale, ceea ce dovedea Hildei cît de departe, cît de înstr inat era acum Constan a, prea fericita Constan a.ă ă ţ ţ

In leg narea trenului, Hilda gîndea şi mintea ei abia puteaă cuprinde fericirea so ilor Mellors, la Noul St. Ives. C ci acum, cînd erauţ ă atît de neferici i, scoşi din umbra unde fiecare din noi îşi consum înţ ă pace crimele m runte ale vie ii, arunca i deodat într-un scandală ţ ţ ă public, Hilda se refugiase în fericirea de alt dat a so ilor Mellors, caă ă ţ într-o realitate mai adev rat şi, desigur, reconfortant . Dar noileă ă ă evenimente anulau cu des vîă rşire trecutul fericit! Aşadar totul nu e decît o sinistr tragere pe sfoar , gîndi Hilda. Natura ne îmbie cu floriă ă ispititoare, din sînul c rora se strecoar spre gura noastr şerpi cuă ă ă limbi otr vite, î i potoleşte setea cu ap , în care a ascuns un stilet caă ţ ă s - i spintece m runtaiele fierbin i, te pofteşte s iei loc în gr din , peă ţ ă ţ ă ă ă o banc , dar care e coşciugul în care putrezeşte cadavrul tat lui t u.ă ă ă

De la Mellors, Hilda nu avea preten ia nici unui sentiment, dar şiţ Constan a uitase de Hilda. ţ In ultimii trei ani, pîn lă a izbucnirea scandalului, ca un incendiu îşnit din p mînt, pe care tot ea, Hilda, soraţ ă uitat , se duce s -l sting - prezen a ei fusese nefolositoare la Noul St.ă ă ă ţ Ives şi poate chiar nedorit . In primii trei ani ai c sniciei îns Hildaă ă ă venise la Noul St. Ives în fiecare var , chemat , implorat , re inut .ă ă ă ţ ă Apoi Constan a devenise cu des vîrşire de nesuferit prin mu enie. C ciţ ă ţ ă fericirea nu e cîtuşi de pu in sociabil , e chiar plicticoas . Fericireaţ ă ă tace, tace, de parc ar ascunde bine cine ştie ce tain în zalele ei deă ă egoism. In societate, la teatru, în saloane, la alerg rile de cai -ă dac ,ă din întâmplare, oamenii ferici i se arat în astfel de locuri - îi recunoştiţ ă dintr-o arunc tur de ochi. Şi sînt nesuferi i. Surorile Reid erau fericite,ă ă ţ fiecare într-un col al Angliei, şi vestea acestei fericiri nu şi-oţ dest inuiau. Ajungea pe calea aerului, prin fluid necunoscut, de la unaă pîn la inima celeiă lalte.— Ce face Constan a? auzea la Londra Hilda.ţ

Intrebarea venea de la pictorul Duncan Forbes sau de la miss Emma.— O, Constan a e fericit ! N-am mai v zut-o de cî iva ani...ţ ă ă ţ

Mellors trecuse de la afacerile lui la afaceri publice. Partidul laburist g sea în el un b rbat înzestrat cu însuşiri care puteau ineă ă ţ piept multor grupe politice şi avea meritul extraordinar c ieşise dintr-oă familie de mineri. Din ziare, Hilda aflase în ultimul timp, z rindă portretul cumnatului ei, c va fi numit şeful politic al regiuniiă Cambridge şi Norfolk, pentru popula ia agricol .ţ ă— Ia te uit , îl privi ea cu uimire în ziar, admirînd totuşi cu melancoliaă ochilor care contrastau cu must ile roşii, mult mai lungi şi mai bineăţ r suciteă decît le cunoscuse cu cî iva ani în urm . S vezi c se alegeţ ă ă ă deputat! Ca mîine o v d pe sor -mea doamna ministru!ă ă

Dar îşi aduse aminte ce-i spusese miss Emma: Constan a era oţ gîsc , o femeie f r ambi ie, care nu tr ia decît pentru ea, pentru so ulă ă ă ţ ă ţ şi copiii ei.

Intre Constan a şi Hilda se ivise un fel de nep sare, o r cealţ ă ă ă f r pricin şi care e cu putin numai între rude foarte apropiate;ă ă ă ţă astfel uit unii de al ii, ştiindu-se ferici i, fiii de ta i, fetele de mame,ă ţ ţ ţ surorile de fra i. Hilda nu se putea învinov i de lips de iubire pentruţ ăţ ă Constan a. ţ In afar de cei doi copii ai ei, Hilda socotea c mai are peă ă lume pe Constan a. Trei elemente care-i d deau siguran şi linişteţ ă ţă sufleteasc : cei doi b ie i şi Constan a. Nu-şi putea închipui c n-ar fi laă ă ţ ţ ă fel şi Constan a, deşi, de la o proast ca ea, se aştepta, se aşteptaseţ ă mult vreme, chiar dup c s toria ei cu Mellors, la un bucluc, încet-ă ă ă ăîncet, în r stimp de şase ani, de cînd inea, netulburat , fericireaă ţ ă dinspre Noul St. Ives, Mellors era pe drumul care, dup ce dusese laă avu ie, ducea şi la noble e. R ceala dintre surori pornea desigur maiţ ţ ă mult de la Constan a care, iat , îşi aducea aminte de Hilda - caţ ă alt dat de p rin i! - numai în zilele de restrişte. Cum şi înă ă ă ţ

temperamentul Hildei se schimbase ceva, - trebuia desigur s recîştigeă cu b rba ii timpul pierdut f r ei - l sa s creasc nep sarea dintre ele.ă ţ ă ă ă ă ă ă

Coborînd în gara St. Ives, se înv lui bine în mantil şi, cu capul înă ă piept, porni repede spre ieşire, de parc s-ar fi temut s n-oă ă recunoasc cineva. Liniştit pu in de faptul c n-o lua nimeni în seam ,ă ă ţ ă ă merse repede pîn la podul Chantrey, s -şi desmor easc trupul.ă ă ţ ă Soarele r s rise, se înc lzea.ă ă ă

In autobuz erau pu ini c l tori, oamenii de prin partea loculuiţ ă ă fiind acum la muncile cîmpului. Hilda recunoscu pe cîrciumarul de la Noul St. Ives, domnul Carrol, care o salut cu ochi mari albaştri,ă strîngînd şi mai bine între cizme un butoiaş cu rom. Dou femei, cuă testemele colorate şi cu gurile strînse acru, şedeau cu mîinile în poal ,ă solemne ca la o liturghie, cl tinate brutal pe la hopuri.ă

Domnul Carrol îşi scoase cascheta şi salut pe Hilda cu un surîsă de recunoaştere, înclinind şi capul. Dar cînd începu s vorbeasc nuă ă mai puse şapca în cap. Cu mina cealalt , în care inea batista cadrilat ,ă ţ ă atît de obişnuit în zile de s rb toare la Noul St. Ives, îşi şterse frunteaă ă ă de o sudoare prematur .ă— Doamna Hilda, dac nu m înşel? V duce i la ferm pentruă ă ă ţ ă nenorocirea cu crima, desigur...— Ce crim , se pref cu Hilda, speriat , a nu şti.ă ă ă— St scris în toate gazetele, se mir cîrciumarul cu glas tare,ă ă neîncrez tor. Dar cucoanele nu prea citesc gazetele, îşi aduse elă aminte, cu glas mai domol. Da, la ferm , e acum t r boi mare. D-lă ă ă Mellors n-are nici o vin . Sus in sus şi tare! Altcineva a ucis. Cine?... Nuă ţ ştiu. Asta va l muri procurorul. De aia e procuror. Dar mortul, doamnă ă Hilda, tot mort r mîne!ă— Cum e cu putin ?, şopti Hilda cu pieptul înecat de durere şi indigţă -nare. Pe aici, pe la dumneavoastr , oamenii pot fi omorî i aşa, la fermaă ţ lor, şi s nu se ştie cine a omorît, se r zbun ea, învinuind întregulă ă ă comitat, cu locuitorii lui blestema i.ţ

Cîrciumarul t cu, ruşinat parc , şi l s iar privirile albastre,ă ă ă ă sticloase, ale ochilor mari, pe butoiaşul de rom.

Una din femei îşi stoarse glasul:— Se mai întîmpl şi de astea!ă

Şi tuşi, ducînd o mîn la gura strîns şi încre it ca o pung deă ă ţ ă ă precupe .ţ

Vorbise în b taie de joc?ăCîrciumarul ridic iar capul şi zise cu bun -credin a naivului:ă ă ţ

— A fost de mirare, cînd s-a aflat de mortul de la ferm . C pe aici, peă ă la noi, oamenii se duşm nesc, e drept, ca pretutindeni, dar nu s-aă pomenit moarte de om. A fost omorît de mult, acum vreo treizeci de ani, b iatul cîrciumarului, de la care am cump rat eu licen a, dar nu înă ă ţ tîrgul nostru, ci la Kings Lynn, la un bal cu fete, în port. Cînd au adus mortul de l-au îngropat în Noul St. Ives, a plîns tot tîrgul.

Femeia care vorbise adineauri se întoarse din nou, gr ind cuivaă

din v zduh:ă— Aşa mor bie ii oameni pentru toate pa achinele. Cîrciumarul îi deteţ ţ dreptate:— Aşa e! Şi fetele mari stau nem ritate!... Dar cine ar fi crezut s seă ă fac omor la domnul Mellors?... Cînd a venit b iatul de la vacile mele şiă ă a strigat în cîrcium c a fost omorît Martin Dodgson, negrul de laă ă grajdul fermei, am zis c minte. Şi l-am înjurat, dup ce i-am tras şiă ă dou palme. Dar nu min ea. Atunci am trimis-o pe nevast -mea pîn laă ţ ă ă ferm , vezi-Doamne s cear cîteva ou de ra cu împrumut pentru oă ă ă ă ţă cloşc , de la Mariella, stricata aia, iitoarea negrului. Dar Mariella eraă ţ atît de z p cit , c i-a dat ou de gîsc , şi se b tea cu pumnii în cap,ă ă ă ă ă ă ă ipînd cît o lua gura, f r nici o team şi ruşine, c eaţ ă ă ă ă nu se las pînă ă

nu l-o vedea cu ochii ei pe ucigaş în ştreang. Erau în cîrcium la mineă notarul şi un frate al lui, fierar la Hoddeham. Amîndoi au început să rîd şi s dea din cap. „Vezi pîn unde merge politica?" mi-a zis notarulă ă ă şi c el crede c tot scandalul de la ferm se tr gea din politic .ă ă ă ă ă Domnul Mellors candida la comun , din care pricin D-l Walter Fuller,ă ă preşedintele sindicatului muncitorilor din porturi, de la Kings-Lynn, a b tut cu pumnul în mas , de fa cu dl. doctor Sheridan, secretarulă ă ţă partidului, şi a amenin at c se retrage cu oamenii lui din partid, dac eţ ă ă vorba ca tot ciocoii s vie în fruntea muncitoriă lor. Dar nu s-a retras.

Dl. Mellors, om bine v zut în toat regiunea, înst rit, ieşit şi el dină ă ă popor, fiu de miner - nu?... Şi atunci Walter Fuller pesemne a pus la cale lovitura. C a fost boxer. Are o falc strîmb şi nasul strivit de tot.ă ă ă Dar muncitorii din porturi in la el pentru c bea zdrav n şi, cîndţ ă ă vorbeşte la mal, se aude pîn în rmul cel lalt, în Norvegia.ă ţă ă— Cum adic a dat lovitura? întreb Hilda, uimit de aceast poveste,ă ă ă ă atît de dep rtat de Constan a.ă ă ţ

Cîrciumarul rîse.— Foarte bine! A pus pe cineva din oamenii lui s se strecoare înă ferm şi s -l ucid pe negru. La tanc! Poftim de mai candideaz înă ă ă ă alegeri, în vreme ce în curtea dumitale se face moarte de om, iar procurorul î i umbl prin cas !ţ ă ă

Femeia care, al turi de cea t cut , mai vorbise, r zbi din nou:ă ă ă ă— Parc nu se ştie în tîrg de un an ce se petrece la ferm ?!ă ă— Ce se petrece la ferm ? întreb Hilda.ă ă

Femeia îi arunc o privire pieziş , b nuitoare şi plin de dispre .ă ă ă ă ţ Apoi, eap n , întorcînd capul, se uit pe fereastra autobuzului şiţ ă ă ă bomb ni:ă— Parc dumneata nu şii...ă

Cîrciumarul în elese c doamna Hilda nu ştia nimic. Se mul umiţ ă ţ s zic foarte politicos, ca s nu jigneasc prin familiaritate:ă ă ă ă— N-a i mai fost de mult prin Noul St. Ives... De cî i ani?ţ ţ— De vreo trei ani.— O, de atunci s-au petrecut multe...

Aplecîndu-se c tre Hilda şi privind-o drept, cu ochii mari albaştri,ă

f r nici o str lucire, şopti:ă ă ă— Martin Dodgson n-a fost omorît de oamenii lui Walter Fuller. Tot de la ferm e ucigaşul...ă— Şi dumneata cine crezi c poate s fie?... întreb Hilda de-a dreptul.ă ă ă Cîrciumarul r mase cu gura şi ochii holba i.ă ţ— E... eu? bîigui.— Da, zise simplu Hilda. Cine crezi dumneata, c l-ar fi putut ucide peă negru?... Cine avea nevoie s -l ucid pe negru?... Mellors, în nici ună ă caz. Constan a nu e în stare s ucid un în ar. Avea duşmani, negrul,ţ ă ă ţ ţ prin Noul St. Ives? Nu e oare cu putin ca acel negru s se fi sinucis?...ţă ă

Cîrciumarul şi cele dou femei rîser deodat , ca de-o glum deă ă ă ă mare haz. Cînd încetar , r mase numai rîsul şoferului care se amuzaseă ă şi el de presupunerea Hildei.

Indignat , Hilda izbucni:ă— Şi cine e acest negru de la ferm ? De unde venea?ă— De unde a venit nu se mai întoarce, d du din cap cîrciumarul cuă filosofic Şi chiar dac s-ar întoarce, ar fi neom. Mai bine c-a murit. Că ă b rbatul f r ... S nu mai vorbim. ă ă ă ă— Nu în eleg, zise Hilda, privindu-l drept în ochi.ţ

Şi atunci se întîmpl ceea ce Hilda n-ar fi b nuit niciodat . Dintreă ă ă cele dou femei, cea care t cuse tot timpul izbucni deodat , cu glasă ă ă ascu it, spre a spune crudul adev r, o îngrozitoare necuviin :ţ ă ţă— Pentru c mortul a fost g sit, stimat doamn , cu p... în gur .ă ă ă ă ă T iat .ă ă— Da? f cu Hilda, complet blocat , incapabil de orice alt reac ieă ă ă ă ţ decît aceast silab n tîng .ă ă ă ă

Prezen a cîrciumarului, a şoferului o f cu s renun e la oriceţ ă ă ţ comentariu, luîndu-şi o înf işare jignit şi demn . Privi mult vreme,ăţ ă ă ă pe fereastra autobuzului, desf şurarea cîmpurilor crude.ă

Nu mai vorbea nimeni. Autobuzul duduia cu bubuituri surde pe drumul bolov nos.ă

Şi deşi o nou conversa ie cu domnul Carrol nu-i f cea nici oă ţ ă pl cere, întreb :ă ă— Şi de unde era acel negru? Ceea ce n-o interesa cîtuşi de pu in.ţ— De unde s fie? r spunse cîrciumarul, ridicînd ochii de pe butoiaşulă ă de rom. Din ara negrilor, din Havana, din Mexic, de pe acolo... Seţ pricepea la cai, asta da!...— Şi n-a mai g sit Mellors alt om priceput la cai în toat Anglia? Eraă ă nevoie s aduc un negru din America?...ă ă

Se f cu iar t cere. Nimeni în autobuz nu ştia s r spund . Hildaă ă ă ă ă îşi d du seama c vorbise prea mult, se enervase şi îi p ru r u c nuă ă ă ă ă t cuse cu des vîrşire.ă ă

Şoferul întoarse pu in capul, nu atît ca s se uite la clien ii dinţ ă ţ autobuz, cît spre a trimite glasul într-acolo, glas de bas nedormit:— Martin Dodgson a fost trimis de domnişoarele Boleyn, dansatoarele oacheşe din New-York, care au fost acum doi ani la ferm , la doamnaă

Constan a. Au fost cu to ii...ţ ţ— Care to i?...ţ— To i Boleyn. Vreo şapte sau doisprezece, nu mai ştiu cî i. Mulatri.ţ ţ Adic tot un fel de negri. Sîngele lor ap nu se face. Cînd s-a plînsă ă Mellors c n-are om la cai, musafirii, gata, cum au ajuns în America, l-ăau trimis pe Martin Dodgson.

Domnul Carrol dete din cap, bomb nind:ă— Aşa noroc zic şi eii!...

Cîrciumarul şi femeile coborîr în tîrg. Hilda, care avea de gînd să ă opreasc autobuzul la poarta mare a fermei, se r zgîndi. Coborî laă ă începutul ulucilor, stropi i de petalele albe de salcîm. Merse repede peţ trotuarul pavat cu c r mizi de-a lungul ulucilor. Cînd intr pe porti aă ă ă ţ mic , fu izbit de t cerea care domnea. Era obişnuit s fie întîmpina i,ă ă ă ă ă ţ ea şi copiii, de l tr turile voioase ale c elei Flossie şi ale buldoguluiă ă ăţ din lan ul de pe sîrma care str b tea cuprinsul întregei cur i, de larmaţ ă ă ţ de la grajdurile dep rtate, de la magazii, de la moara de ap , deă ă strig tele de pe ogoare...ă

O t cere de locuin pustie. Obişnuit cu rîsetele Constan ei, aleă ţă ă ţ copiilor, lipsa zvonului familiar o izbi dureros. Niciodat aleea de laă porti pîn la peronul vilei nu i se p ru atît de lung , într-adev r unţă ă ă ă ă sfert de kilometru. Atîtea peluze, şi flori, şi chişcuri, între copaci roditori, voise Mellors s aib ca paz a fericirii lui cu Constan a!ă ă ă ţ Speriat de t cerea sinistr care o asalta nev zut , Hilda începu să ă ă ă ă ă alerge, îi veni s ipe şi se opri gîfîind la peronul înalt.ă ţ

N-avu curajul s intre. Se uit în jur s afle o f ptur omeneasc ,ă ă ă ă ă ă s aud un glas, un cuvînt. Nimeni. Ascult cu spaim . Departe, spreă ă ă ă r s rit, la malulă ă rîului, se vedea roata morii învîrtindu-se încet. Un slab ecou al apei care c dea încerca din cînd în cînd, vag, mai departeă parc decît era în adev r, adîncimile t cerii.ă ă ă

Hilda sun . Ii deschise Mellors. Dormise. Se cunoştea după ă tr s turile fe ei bo ite, dup p rul, şi mai roşcovan, r v şit. De cînd nu-ă ă ţ ţ ă ă ă ăl mai v zuse, Mellors i se p ru Hildei mai înalt, mai gras, mai îmb trînit.ă ă ă— Unde e Constan a? Ce face Constan a?... întreb la mirarea mut aţ ţ ă ă b rbatului, care nu se aşteptase s-o vad .ă ă

L s capul în jos, încruntat şi ar t cu degetul gros al mîiniiă ă ă ă drepte, peste um r, spre scara larg de lemn cioplit, care da înă ă apartamentul Constan ei. Cînd Hilda, care se repezise iar, gîfîind, puseţ piciorul pe întîia treapt , glasul -r guşit, furios, al lui Mellors o ajunseă ă din urm :ă— A înnebunit de tot! Vezi c vrea s plece! Deschide-i capul!ă ă Ajunge!... Ultimul cuvînt fusese aproape un strig t. ă Işi d du seama şi,ă aruncînd din pragul biroului din stînga o privire înc rcat de ur spreă ă ă scar , ad ug repede, cu glas mai sc zut: — Dac doarme, n-oă ă ă ă ă deştepta. N-a închis ochii de vreo dou nop i.ă ţ

Şi voi s plece. Dar Hilda se întoarse şi, la început şov ind, merseă ă deodat gr bit spre el. ă ă ă Il privi drept în ochi, cu vechea ei luciditate şi

zise şuierînd f r voia ei cuvintele printre din i:ă ă ţ— Ce-a i f cut aici? De ce l-a i omorît? Cine l-a omorît?...ţ ă ţ— A?... V d c ştii,... zise Mellors. Rîse. Apoi c sc şi se întoarse.ă ă ă ă

In capul sc rii se ivi Constan a. Era în costum de c l torie, dară ţ ă ă f r p l rie, scund , proasp t , parc mai proasp t şi energic decîtă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă era în firea ei, pe care Hilda o ştia atît de savuros şi de molatic feminin . ă In mîna dreapt înm nuşat inea un plic închis. Numai p rulă ă ă ţ ă brun era în neorînduial , ceea ce da ochilor mari, albaştri, atît de mariă acum, probabil şi din cauza spaimei, o nuan de nebunie, pe careţă gesturile şi inuta ei hot rîte o dezmin eau.ţ ă ţ— O, Hilda, suspin Constan a, cu glasul muiat deodat , şi se repezi s-ă ţ ăo îmbr işeze.ăţ

Hilda se l s îmbr işat , f r a r spunde. ă ă ăţ ă ă ă ă Intreb iar, privindu-iă pe amîndoi:— Ce s-a întîmplat?... Cine a omorît? De ce-a i omorît?...ţ

C ci Hilda era încredin at , cercetîndu-le figurile, c amîndoiă ţ ă ă omorîser pe negrul Martin Dodgson, Mellors şi Constan a, prin bună ţ ă în elegere şi acum, cînd cadavrul se afla întrei ei, se urau.ţ— Eu nu l-am omorît, zise Constan a oarecum stereotip, f r nici oţ ă ă intona ie, ca cineva care ar fi repetat aceste cuvinte de nenum rateţ ă ori.— Poate crezi c l-am omorît eu?... zise Mellors cu glas sub iat.ă ţ

Tot chipul lui era acum un rîs sfid tor, care-i destinse tr s turileă ă ă îmbîcsite de somn. Rîse cu rîsul fals de-adineauri. Apoi zise furios, precis, definitiv:— In noaptea aceea dumneaei nu dormea, şi ar t pe Constan a.ă ă ţ

Constan a rîse strident. Voi s spuie ceva Hildei, dar se întoarseţ ă iar c tre so ul ei, care-şi p stra liniştea cu îndîrjire v dit :ă ţ ă ă ă— Şi crezi cumva c Martin Dodgson a fost omorît de insomnia mea?ă Şi continu , adresîndu-se Hildei: Copiii, la Tavershall, el, plecat la Kingsă Lynn, numai eu, în camera mea, şi Mariella în turn, singure în toată vila, e de mirare c n-am putut închide ochii? Eram singur .ă ă

Apoi t cu. T cur to i. De parc ar fi în eles mai tîrziu, deodat ,ă ă ă ţ ă ţ ă Mellors se întoarse c tre Constan a.ă ţ— Nu erai singur ! r cni el, cu o înc p înare care se mai exersase,ă ă ă ăţ c ci era sigur pe sine, lovind cu pumnul în aer, ca într-o masă ă nev zut , nu, nu erai singur ! Nu erai singur ! Nu erai singur !... urmaă ă ă ă ă el s r cneasc gesticulînd.ă ă ă

Constan a respira greu, ca şi cum s-ar fi silit peste puterile ei sţ ă vorbeasc . Se silea într-adev r s vorbeasc foarte repede, c ci i seă ă ă ă ă p rea c , cu cît va fi spus mai curînd Hildei ce avea se spus, cu atîtă ă sufletul ei s-ar fi liniştit.— Deasupra mea, în odaia de lemn din turn, era Mariella, croitoreasa noastr , Mariella Pinner. Asta înseamn , pentru el, c nu eramă ă ă singur !...ă— Nu erai singur ! Nu erai singur ! Mariella e prietena ta. Eu am fostă ă

totdeauna împotriva ei. Tu mi-ai adus-o în cas , tu!ă— Ce vrei s spui cu asta! Nu cumva î i închipui c dac Mariella...ă ţ ă ă Discu ia deriv în ciorov ial cu am nunte enervante pentru Hildaţ ă ă ă ă care, oricum, nu înţelegea nimic. Ea înainta spre Mellors şi întreb , cuă glas foarte sc zut, dar nu mai pu in limpede:ă ţ— Dup p rerea ta, Constan a l-a omorît pe negru?... Crezi asta?...ă ă ţ— Cum s cred aceast absurditate?... Nici nu poate fi vorba!... Dară ă m enerveaz cînd o aud spunînd c în noaptea crimei a avut insomnieă ă ă pentru c era singur şi ştiu bine c nu era, pentru c Mariella...ă ă ă ă

Mellors vorbea aiurea. Era cu des vîrşire dezorientat şi, dină pricina am nuntelor, nu izbutea s ajung la o singur idee limpede şiă ă ă ă cuprinz toare. Un om asasinat în cas , nu e pu in lucru.ă ă ţ— Tu crezi c negrul a fost omorît de Mellors?... se întoarse Hilda c treă ă Constan a.ţ

Constan a r mase pe gînduri, ca şi cum trebuia s cercetezeţ ă ă acum o nou realitate. Apoi r spunse, cu o linişte care, fa deă ă ţă nervozitatea de adineauri, dovedea cît era de încredin at de ceea ceţ ă spunea:— Olivier?... Olivier l-a g sit abia diminea pe negru, întins pe terasă ţă ă într-un lac de sînge şi cu ... carnea aia în gur . Olivier a venit repede şiă mi-a spus speriat c Martin Dodgson e mort.ă— Şi cine b nui i c l-ar fi putut omorî pe negru?...ă ţ ă

So ii se privir , :ntrebîndu-se mut, cu aceeaşi spaim pe care şi-oţ ă ă cunoşteau şi o vedeau de dou zeci şi patru de ore unul în ochiiă celuilalt, singurul lucru care p rea s -i mai uneasc .ă ă ă— Cineva trebuie s -l fi omorît!... zise Hilda. Nu l-a omorît cumvaă croitoreasa voastr ?... Ce fel de femeie e ?... A fost ceva între ea şiă negru?... Afar de Constan a, numai ea se afla în cas ?... întrebă ţ ă ă repede Hilda.

Nu primi nici un r spuns.ăOftînd greu, Mellors zise, în sfîrşit, privind cu ochi mari un punct

de pe covor— In cas , în noaptea aceea, era numai Constan a care, precumă ţ spune, nu putea dormi, iar în camera din turn, Mariella... Dar de unde s ştim dac n-a fost şi altcineva? Tocmai acel cineva care l-a omorîtă ă pe negru... zise Mellors şi ridic spre Hilda priviri neconvinse.ă— Nu cumva negrul ar fi putut fi omorît de croitoreasa voastr , deă acea Mariella?...

C ci nu putea crede c o biat croitoreas s fie în stare să ă ă ă ă ă omoare un b rbat zdrav n, cum în elesese c era negrul Martină ă ţ ă Dodgson şi s se dedea dup aceea la cruzimea a-i t ia sexul şi a i-lă ă ă vîrî între din ii încleşta i de agonie.ţ ţSo ii Mellors t ceau. Constan a îşi potrivea cu o mîn înfrigurat p rulţ ă ţ ă ă ă în neorînduial . Mellors izbucni, mai tare decît era nevoie:ă— Nu, nu!... Mariella nu omoar ! Cel mult bea, dar şi atunci...ă— Atunci nu mai în eleg nimic, zise Hilda, înţ torcîndu-le spatele şi

ridicînd bra ele disperat , ca şi cum ar venit din Edinburgh anume caţ ă s -l afle ea pe criminal.ă— Şi unde e mortul? întreb Hilda.ă

Mellors ridic privirile, ar tînd, cu o mişcare a capului, spreă ă terasa de deasupra lor, într-o parte.— Cum, a r mas acolo? se sperie Hilda, la gîndul c leşul negrului eă ă atît de aproape.

Constan a d du l muriri cu glas repezit:ţ ă ă— Trebuie s vie procurorul de la Cambridge. Şi o comisă ie. Nu ştiu de ce n-au venit înc pîn acum. Primarul a spus c nu se mai amestecă ă ă ă şi... s nu clintim cadavrul din loc.ă— Am pus oameni din curte de-au aruncat cî iva saci goi peste el. Ceţ era s fac? ad ug Mellors.ă ă ă

Se l s o lung t cere.ă ă ă ăMellors încerc s aduc lucrurile în f gaşul obişnuit, ar tîndu-seă ă ă ă ă

interesat de am nunte practice.ă— Ce e de f cut cu pastorul Knight, zise Constan a.ă ţAr trebui s -i vorbeşti mai st ruitor. De trei ani ne piseaz cu morala luiă ă ă meschin şi ne m nînc piersicile din gr din , şi acum, cînd avemă ă ă ă ă nevoie de el...— Ce-l priveşte pe pastorul Knight tot buclucul sta, zise cu durereă Constan a. I i vin nişte idei!...ţ ţ

Mellors se întoarse c tre Hilda:ă— Mortul trebuie îngropat, nu?... Mai curînd sau mai tîrziu. Procurorul va face procesul-verbal, ca orice procuror, şi mortul va trebui îngropat. Cred c n-o s ne pedepseasc s -l p str m toat via a acolo sus, peă ă ă ă ă ă ă ţ teras ... Şi ca şiă cum ar fi fost cu Hilda din totdeauna într-o mare prietenie, îi vorbi foarte de aproape, şoptit, ca o pre ioas m rturisire:ţ ă ă Crezi c pastorul Knigă ht se împotriveşte s -l îngrop m pe negru înă ă cimitirul din Noul St. Ives? Spune c nu e creştin...ă— Nu e creştin? se mir Hilda f r s ştie de ce.ă ă ă ă— Nu. Pastorul Knight zice c nu e creştin, c nuă ă s-a spovedit niciodată ca ceilal i oameni de la ferm şi avea pe uşa od ii lui un tub deţ ă ă tinichea, cu semnul ovreilor.

Hilda se întoarse c tre sor -sa:ă ă— Da, Constan a?... Negrii sînt mozaici? E adev rat?...ţ ă

Constan a nu r spunse. Privea cu luare-aminte prin perdeauaţ ă fin , care aburea uşile mari de afar . F cu doi paşi într-acolo, nesiguri,ă ă ă ca în vis, şi zise, mai mult pentru ea:— Mi se pare c vin...ă

Mellors şi Hilda se apropiar şi ei.ăVeneau autorit ile. Cinci domni în pardesie negre, dintre careăţ

unul, în fruntea grupului, cu joben scund, negru şi baston lung, cu mîner de argint. Cel din urm purta o geant sub bra ul drept şiă ă ţ şchiop ta.ă

Formalit ile au fost scurte.ăţ

Pe teras , unul din domni s-a aplecat asupra mortului şi a dictată domnului şchiop, care scria cu un stilou de aur, în termeni medicali, cum presupunea el c a avut loc asasinatul cu custura, forma r nii...ă ă Custura, bine înv luit într-o bucat de pînz , apoi într-un ziar vechi, aă ă ă ă fost luat de domnul cu joben scund.ă

In fa a leşului, Mellors a povestit desf şurarea evenimentelor şiţ ă s-a tras un pas înapoi cînd a ar tat cum a descoperit mortul, ca şi cumă atunci îl descoperea pentru întîia oar . Şchiopul a scris repede, cuă stiloul de aur pe hîrtia aşternut pe geant şi proptit de genunchi.ă ă ă Domnul cu joben a ascultat, cu capul gol, ştergîndu-şi din cînd în cînd sudoarea şi privind pieziş la negrul uriaş devenit vîn t.ă

Chemat de unul dintre domni, Constan a veni repede pe teras .ă ţ ă Era palid . Cu ochii foarte albaştri. Din obicei, a surîs domnilor, care n-ăau binevoit s r spund . Liniştit , Constan a a r spuns la întrebareaă ă ă ă ţ ă domnului cu jobenul scund în mîn , c nu ştie nimic. Hilda, întrebat şiă ă ă ea, a declarat c sosise în vizit la sora ei, cu o jum tate de or înainteă ă ă ă de anchet şi amîndou au de gînd s plece la Edinburgh, îndat după ă ă ă ă încheierea formalit ilor, adic , peste cîteva minute.ăţ ă

Croitoreasa Mariella Pinner nu era în odaia ei şi nici pe undeva, în ferm . Disp ruse îndat dup crim , strigînd în curte c va afla ea cineă ă ă ă ă ă l-a ucis pe Martin Dodgson. Intrucît familia ei, adic mama, dou suroriă ă şi un frate, locuia la St.Ives, domnul cu capul gol a şoptit ceva celorlal iţ domni, preg tindu-se de plecare. F cur to i cî iva paşi c tre scaraă ă ă ţ ţ ă care da în curte. Inainte de a pune piciorul pe întîia treapt ,ă magistratul se acoperi şi, sucind cu greutate gîtul, se mai uit o dat laă ă mort.

CAPITOLUL V

Mariella Pinner a fost arestat a doua zi.ăNu era prea greu de în eles c ea-l omorîse pe Martin Dodgson.ţ ă

Autorit ile seăţ informar am nun it. Din felul ei de via , din rela iile peă ă ţ ţă ţ care le avusese cu negrul de la ferm , din caracterul ei extravagant,ă reieşea destul de limpede, chiar pentru persoane mai pu in experte cţ ă Mariella Pinner îşi ucisese amantul.

Pricina crimei era mai greu de stabilit şi autorit ile nu se îndoiauăţ c asasina va face singur , dup demoralizarea care urmează ă ă ă totdeauna primelor cercet ri, m rturisiri complete.ă ă

Fat a unui fochist de la moara din St. Ives, Mariella Pinner, după ă moartea tat lui în incendiul morii, era singura sus in toare a familiei.ă ţ ă Cele dou surori mai mari îmb trîniser în cas , în aşteptarea unoră ă ă ă logodnici, iar singura lor zestre fusese virginitatea p strat cu oă ă str şnicie nedezmin it . Fochistul îşi crescuse fetele în belşugulă ţ ă primilor lui ani de munc , atunci cînd salariul era încasat în întregimeă de doamna Pinner şi cheltuit numai în cas . P rin ii nu se gîndiser că ă ţ ă ă va veni odat vremea ca şi fetele s fie scoase din cas şi puse laă ă ă

munc al turi de b ie i, în loc s fie ferite de asprimile vie ii. Cîndă ă ă ţ ă ţ fochistul a început s lase jum tate din salariu la cîrciumile din St. Ives,ă ă era prea tîrziu ca fetele cele mari s mai fie date la meserie. Mariella,ă care avea treisprezece ani şi se b tuse pîn atunci cu haimanaleleă ă tîrgului mai cumplit decît b ie ii s-a dus la o croitorie de dame, laă ţ Cambridge. S-a înapoiat dup dou luni acas , cu obrajii şi mîinileă ă ă zgîriate, cu trupul ei sub ire numai vîn t i, cu buzele uscate şi buboaseţ ă ă ca de friguri lungi. Ingrijorat de viitorul copilei lui, fochistul o b tu ca ună tat , dar, înainte de a o duce înapoi la croitorie, a pierit în incendiulă morii. A r mas acas unde, începînd prin a coase rochiile de doliu aleă ă familiei, a trecut la cus toria de rufe, mai uşoar , pentru vecini, şi laă ă croitoria de copii. Pe fratele ei mai mic, Charlie, cocoşat, Mariella, singura din familie în stare s umble prin St. Ives şi s înfrunteă ă oamenii, l-a dat la o potcov rieă .

Cînd Pastorul Knight a recomandat-o Constan ei, Mariella eraţ destul de cunoscut la St. Ives, ba chiar bine cunoscut . C ci, f r să ă ă ă ă ă bage de seam cînd se f cuse schimbarea, Mariella devenise femeieă ă de pl ceri uşoare, ispitit la început de banii b rba ilor - cîştigul uneiă ă ă ţ singure nop i întrecînd uneori munca de trei luni cu acul, şi apoi deţ setea propriului ei trup. Cînd Mariella a venit la St. Ives, pastorul s-a felicitat pentru buna lui idee. Ajuta unei f pturi pierdute s -şiă ă mîntuiasc trupul şi sufletul în atmosfera în l toare din casa so iloră ă ţă ţ Mellors, în gînguritul nevinovat al copilaşilor lor, şi oferea doamnei Constan a o lucr toare ieftin , tîn r şi dezghe at cu care din cînd înţ ă ă ă ă ţ ă cînd se mai putea între ine şi o conversa ie.ţ ţ

Constan a a fost uluit cînd pe peronul vilei s-a ivit Mariella înţ ă tov r şia pastorului surîz tor, gras, scund, negru, ca un corb gata să ă ă ă desfac aripile şi s -şi ia zborul. De sub o p l rie, care fusese foarteă ă ă ă cochet cu cî iva ani în urm , se scurgea p rul ca un fel de m tas aă ţ ă ă ă ă porumbului, o gur prelung surîdea umed, f r s arate din ii, iar ochiiă ă ă ă ă ţ mari, albaştri ar fi fost singurul lucru frumos din acea chip veştejit înainte de vreme, dac albul lor n-ar fi fost întîi spart şi apoi turnat,ă mucilaginos, între pleoape. Cînd asculta, Mariella p rea dus pe altă ă ă lume, iar privirile se pierdeau în propriul lor albastru, ca într-un extaz.

Mellors tocmai trecea spre grajduri, venind din tîrg. Mirat de prezen a pastorului, pe care nu-l putea suferi, dar pe care-l tolera înţ preajma Constan ei, se apropie. Cînd z ri fata, crezu c pastorul cereţ ă ă mil pentru acea orfan . Se opri din drum şi îşi f cu de lucru lîng ună ă ă ă parapet de trandafiri, cu un foarfec gros de gr din rie pe care-l purtaă ă în buzunarul de sus al vestei. Dar fata prinse agita ia abia b nuit dinţ ă ă spatele ei şi se întoarse. Cînd z ri pe Mellors, f ptura ei se preschimbă ă ă deodat , ca sub putere unei vr ji. Statura ei se sub ie parc şi micaă ă ţ ă pelerin de pe umeri, deşi ni el decolorat , dobîndi o gra ie de floare şiă ţ ă ţ de menuet. Ochii albaştri, be i şi lunatici pîn adineauri, cîştigar oţ ă ă conştiin de sine care dep şea inteligen a obişnuit , cuceritori mai cuţă ă ţ ă seam prin suprema lor siguran . Şi în toat f ptura astfelă ţă ă ă

metamorfozat aceeaşi gra ie boln viă ţ ă cioas , care, în mod paradoxal,ă p rea s -i dea via .ă ă ţă

Schimbarea brusc a Mariellei atrase aten ia Constan ei şi,ă ţ ţ întorcînd capul, îl z ri pe Mellors. Constan a uitase şi-i pl cu mult, că ţ ă ă b rbatul ei era în stare s provoace asemenea schimb ri.ă ă ă

Dar îi pl cu şi Mariella. Cînd afl din discursul şoptit smerit ală ă pastorului c aceast copil între ine de mult, din fraged copil rie, cuă ă ă ţ ă ă munca mînuşi elor ei, o mam b trîn , un frate infirm şi dou surori deţ ă ă ă ă o virtute neîndoielnic , Constan ei îi p ru c angajarea Mariellei eraă ţ ă ă sinonim cu o fapt bun , creştineasc . Mariella a lucrat şase zile laă ă ă ă ferm dar n-a ispr vit. Bra ele ei, neobişnuit de lungi şi care-i d deauă ă ţ ă uneori, cînd din neb gare de seam , le întindea prea mult, o înf işareă ă ăţ animalic , ceva de goril delicat , str luceau ca un joc de petale deă ă ă ă aur, c ci mîinile ei sub iri, nervoase, vorbiă ţ toare, erau într-adev r eleă însele nişte bijuterii vii.

A doua s pt mîn Mariella n-a mai fost chemat la ferm , deşiă ă ă ă ă Constan a îi f g duise. Apoi a descins la ferm „banda neagr " şiţ ă ă ă ă Constan a a uitat cu des vîrşire de Mariella. De cîteva ori, întov r şindţ ă ă ă „banda neagr " în autoă mobilul american cît o arc a lui Noe, la Londraă şi o dat pîna jos, la Canalul Mînecii, Constan a trecea la dus şi laă ţ înapoiere prin St. Ives, f r ca o singur dat s -i fi venit în minteă ă ă ă ă Mariella. Ins în plin iarn , în ajunul Cr ciunului, cînd îi d du în gîndă ă ă ă ă lui Olivier s faă că un mic teatru copiilor, Constan a îşiţ aminti de fat .ă Numai ea era în stare s lucreze repede şi cu gust nişte costumase deă bal mascat.Şoferul trimis la Noul St. Ives se întoarse f r nici un r spuns. Laă ă ă locuin a domnişoarei Mariella nu g sise decît pe b trîna cu cele douţ ă ă ă fete mari. Mariella era la Cambridge sau poate la Londra sau poate la... dracu! Nu se mai ar tase pe acas de vreo dou luni şi nici bani nu maiă ă ă trimisese. Familia era disperat şi furioas . Gr bit de p rerea de r u aă ă ă ă ă Constan ei, Olivier se duse la pastorul Knight. Acesta îl sf tui peţ ă Mellors s nu dest inuiasc nimic prea distinsei doamne din ceea ce vaă ă ă afla de la dînsul. Mariella, care c zuse în ghearele deă sfrîului, p r siseă ă familia l sînd-o în cea mai neagr mizerie, şi n-ar fi de mirare s zacă ă ă ă ea îns şi în vreun spital. Chiar dac , învins de mizerie, s-ar maiă ă ă întoarce la.St. Ives şi ar veni la vil s cear de lucru, ar trebuiă ă ă alungat numaidecît.ă

Mellors se v zu silit s -i m rturiseasc Constan ei adev rul:ă ă ă ă ţ ă Mariella era ceea ce se numea o „femeie pierdut ".ă— Foarte bine, pierdut , pierdut , dar unde? se indign Constan a ca şiă ă ă ţ cum Olivier era vinovat de dispari ia Mariellei şi de „pierderea" ei. So ulţ ţ ridic din umeri şi ieşi din cas . ă ă

In prim var , cînd Constan a renun ase la Mariella şi nu credeaă ă ţ ţ s-o mai vad vreodat şi cînd la Noul St. Ives erau aşteptate din nouă ă surorile Boleyn - aşteptare care s-a dovedit zadarnic - veni o scrisoareă de la St. Ives: Mariella scria Constan ei c e liber şi c ar trece pe laţ ă ă ă

ferm dac n-ar fi aflat c pastorul o def imase. Toat iarna lucrase laă ă ă ă ă un restaurant de noapte din Londra, dar acum e prea obosit ca s seă ă mai întoarc acolo şi ar fi bucuroas dac doamna ar avea s -i dea deă ă ă ă lucru pentru copii, sau pentru ea îns şi. C ci ea, Mariella, nu poate staă ă cu mîinile în sîn la St. Ives; e obişnuit s fac totdeauna ceva, s seă ă ă ă mişte, s lucreze.ă

Luptînd cu dou femei de serviciu s pun în ordine şi să ă ă ă împodobeasc od ile rezervate celor dou -dansatoare, încredin at că ă ă ţ ă ă vor veni, îşi zise ca va scrie numaidecit la St. Ives Mariellei, deşi, dacă plecau copiii la Tavershall, croitoreasa n-ar mai fi avut ce face la ferm .ă Constan a uit îns a doua zi şi pe Mariella şi scrisoarea ei, pe care oţ ă ă l sase pe masa din hol ca pe o not de la modist sau o factur de laă ă ă ă vreun magazin din Cambridge. Scrisoarea o g si Mellors.ă

F r s mai întrebe de Constan a, porunci şoferului care seă ă ă ţ ducea cu un camion la Cambridge, ca la întoarcere s opreasc la St.ă ă Ives şi s-o aduc pe domnişoara croitoreas .ă ă

Cînd sosi Mariella, pe înserat, cu fa a bo it si p rul acoperit deţ ţ ă ă praful drumului, Constan a n-o recunoscu. Abia dup ce Mariella suriseţ ă cu ochii ei mari, albaştri, ilumina i deodat de toat inteligen a lor,ţ ă ă ţ Constan a d du un mic ip t de bucurie şi o întîmpin cu bra eleţ ă ţ ă ă ţ deschise.

Mariella fu re inut la vil toat prim vara, toat vara. Cam peţ ă ă ă ă ă atunci sosi la ferm şi negrul trimis din America - parc anume pentruă ă a cuceri şi fixa locului inima zburdalnic a Mariellei. Constan a sim iă ţ ţ îndat amestecul culoă rilor, auzind adesea noaptea din iatacul ei cum se strecura negrul pe teras şi de aici în odaia din turn a croitoresei.ă— „O! Angliei Nou patrie a negrilor!..." ă fredona Constan a ironic pe oţ melodie cunoscut , trecînd a doua zi pe lîng maşina de cusut aă ă Mariellei. Mai bine de un an a inut aceast leg tur .ţ ă ă ă

Mellors nu putea crede, oricum ar fi r sucit tîlcul întîmpl rilor, că ă ă Martin Dodgson a fost omorît de Mariella, deşi firea ei îl surprinsese întotdeauna şi-l speria acel amestec de idio ie, inteligenţ ţă fermec toare, delicate e boln viă ţ ă cioas şi vulgaritate cras . Ar fiă ă alungat-o de multe ori pe croitores la St. Ives, unde ar fi putut lucraă tot atît de bine ca şi la ferm , dac nu s-ar fi temut de sup rareaă ă ă Constan ei. El sim ea c de la ivirea croitoresei plutea îţ ţ ă n vil , la ferm ,ă ă pretutindeni, un fel de be ie, un spirit de putreziciune şi crim , încît îşiţ ă c uta de lucru pe afar , pe la moar , pe la vite, pe la grajduri, şi deă ă ă multe ori r m sese s doarm în cîmp cu paznicii. Şi totuşi nu, nuă ă ă ă Mariella îl ucisese pe negru!...

Spre uimirea Hildei, de aceeaşi p rere era şi Constan a, careă ţ aştepta cu ner bdare încheirea cercet rilor judiciare - negrul fuseseă ă îngropat lîng roata morii - şi eliberarea Mariellei, ca s poat plecaă ă ă mai curînd la Edinburgh.

Constan a scrisese din ziua sosirii Hildei la Noul St. Ives oţ scrisoare lung la New-York, surorilor Boleyn. Le chemase?... Voia s seă ă

duc la ele? Hilda se mirase c sora ei scria unor persoane îndep rtateă ă ă despre o întîmplare atît de cumplit , cînd ea, Hilda, era al turi, gata s-oă ă scoat din aceast mocirl . Nici autorit ile din Cambridge, după ă ă ăţ ă siguran a lor din primele zile, nu p reau mai l murite. Ce dest inuia înţ ă ă ă gura mare, cu glas isteric, criminala, n-avea nici o însemn tate. ă In astfel de împrejur ri, femeile vorbesc aiurea.ă

Negrul fusese amantul croitoresei. Leg tura începuse de mult,ă chiar de la venirea la grajdurile dlui. Mellors. Croitoreasa nu nega. Pusă în fa a acestui adev r, ea a recunoscut f r nici o team şi f r nici oţ ă ă ă ă ă ă ruşine, ca şi cum nu b nuia c aceast m rturisire era un început deă ă ă ă dovad , care se ridica împoă triva ei. Intrebat în ce împrejur ri şi deă ă cînd devenise amanta victimei, a r spuns cu obr znicie:ă ă— In împrejur rile în care toate femeile obişnuiesc s devin amante...ă ă ă Amenin at cu pedeaps pentru lips de respect fa de Justi ie,ţ ă ă ă ţă ţ Mariella a declarat cu simplitate c a devenit amanta lui Martină Dodgson sau mai exact Martin Dodgson a devenit amantul ei, în seara cînd ea, Mariella Pinner, sosea dup o lung absen la ferma Mellors..ă ă ţă Se întîlnise cu Martin pe teras ; el venea din iatacul doamnei, undeă dusese un vas cu flori, iar ea, Mariella, voia s urce în odaia ei, înă turnul de lemn.

La întrebarea Preşedintelui, dac n-a sim it nici un dezgust laă ţ privirile pofticioase ale negrului, Mariella a r spuns:ă— Deloc. De altfel el nu mi-a aruncat nici o privire pofticioas , pentruă c nici nu ştia cine sînt. Probabil c i-am displ cut. Nici nu mă ă ă ă sp lasem şi eramă plin de praf, cu o nenorocit de p l rie turtit înă ă ă ă ă creştetul capului. Nu prea sînt elegant de felul meu. Venisem cu ună camion...— Atunci dumneata l-ai sedus pe Martin Dodgson? a subliniat, întrebînd judec torul.ă

Cineva din apropierea judec torului a rîs. Ceilal i judec toriă ţ ă surîdeau. Hilda era indignat de neruşinarea croitoresei. Mellors,ă încruntat, încerca parc , s descifreze ceva în fundul p l riei. Numaiă ă ă ă Constan a privea cu ochi mari şi asculta cu aten ie ca şi cum nuţ ţ cunoştea pe nici unul din ei, iar omorul s-ar fi f ptuit nu în casa ei, ciă aiurea. Rîsul neaşteptat o f cu pe Constan a s tresar şi s se uiteă ţ ă ă ă înjur. Auzi de departe, de foarte departe, r spunsul ascu it al Mariellei:ă ţ— Da. Eu l-am sedus. Era mai uşor. Dac i-aş fi pl cut eu lui şi ar fi voită ă s m seduc , ar fi fost poate mai greu. Pentru c aşa e femeia,ă ă ă ă domnule Preşedinte, şti i foarte bine. Cînd nu vrea, nu vrea. Po i s -iţ ţ ă dai femeii bani oricît de mul i, şi chiar s-o amenin i cu moartea. Unţ ţ chelner de la restaurantul de noapte din Londra s-a aruncat de la etajul al 3-lea în strad şi a l sat o scrisoare spunînd c se omoar din pricinaă ă ă ă mea, c am primit în odaie pe al ii şi pe el nu. Eu nici nu b nuiam... Eă ţ ă adev rat c a venit o dat şi l-am dat afar ; era diminea a pe la 5 şiă ă ă ă ţ m culcasem c ci eram rupt de oboseal . Mi-a p rut r u de el, c eraă ă ă ă ă ă ă b iat bun şi foarte t cut. Dar de unde era eu s ştiu c dac nu-lă ă ă ă ă

primeam avea de gînd s se omoare?ăPreşedintele întreb cu acea bun tate sub care ascundeaă ă

cunoscuta lui severitate, încredin at c to i oamenii sînt criminali şiţ ă ţ numai o infim parte ajung s -şi primeacs pedeapsa meritat :ă ă ă ă— Şi a putut s - i plac dumitale, persoan tîn r şi atît de dr g laş ,ă ţ ă ă ă ă ă ă ă un... un negru?

Cît inuse procedura citirii actelor, Mariella şezuse copleşit deţ ă un fel de nesim ire care p rea s -i fi încurcat chipul într-o expresieţ ă ă confuz , vecin cu stupiditatea.ă ă„Ce idioat !..." gîndi Hilda, privind-o cu ciud .ă ă

Nu îndr znea, în starea de nervi în care o b nuia pe Constan a, s-ă ă ţo întrebe sau s-o certe c a putut tolera în casa ei, în apropierea ei şi aă copiilor, un asemenea monstru de imbecilitate.

La întrebarea Preşedintelui, cum i-a putut place un negru, Hilda auzi deodat cu surpriz r spunsul Mariellei, rostit doar prea strident,ă ă ă dar admirabil, c ci l-ar fi dat chiar ea îns şi.ă ă— Chestie de gust, domnule Preşedinte. Martin Dodgson mi-a pl cută tocmai pentru c era negru. Au fost b rba i c rora le-am pl cut şi eu, şiă ă ţ ă ă eu sînt uneori mai dezgust toare decît bietul Martin.ăPreşedintele st rui, înf işînd o alt latur a ideii lui:ă ăţ ă ă— Dar ar fi trebuit s - i fie fric s r mîi în aceeaşi odaie singur cuă ţ ă ă ă ă un... negru. Un om negru e ca o fiar , nu?...ă— Da, r spunse Mariella ridicîndu-se încet, încordat ca la un joc, gataă ă să sar de la locul ei între magistra i, la cel dină ţ tîi semn. Chiar mi-a fost fric , şi m-am mirat c am avut curajul s -l chem pe Martin Dodgson înă ă ă odaia mea din turn, îng duindu-i, cînd am sosit, s -mi ridice de peă ă teras şi s -mi aduc geamantanul pe care-l l sasem anume s -miă ă ă ă ă scape din mîn ... Fric da, mi-a fost. Dar frica m-a f cut s -l aştept cuă ă ă ă şi mai mult pl cere în noaptea dintîi, deşi eram atît de ostenit .ă ă ă

Un magistrat cu ochelari puse o întrebare, care p rea c -lă ă tortureaz de mult:ă— Dac zici c negrul nu te-a pl cut, atunci cînd v-a i v zut întîi peă ă ă ţ ă terasa vilei, cum de a primit s vie la dumneata?ă

Mariella nu v zu pe magistratul care-i pusese întrebarea, dară auzise cuvintele. Cercetîndu-i pe to i, le vţ orbi:— Un b rbat nu refuz niciodat . Dumneata ai refuza? Rîser două ă ă ă ă avocate.

Hilda era cît pe-aci s se minuneze de inteligen a Mariellei, careă ţ exprimase p rerea tuturor femeilor, cînd o auzi vorbind:ă— Pe urm mi-a p rut r u c -l chemasem. Amă ă ă ă început s tremur deă spaim cînd i-am auzit paşii grei urcînd treptele. Din s li a care d peă ă ţ ă teras pîn la odaia din turnul de lemn sînt nou trepte în spiral . Le-ă ă ă ăam num rat cu glas, în vreme ce Martin Dodgson urca, mai mult spreă a-mi potoli frica. Dar parc şi mai mult m îngrozeam. Cînd amă ă num rat treapta a noua, am s rit din pat în mijlocul od ii şi m-amă ă ă repezit la uş . Am proptit-o cu um rul. Tocmai atunci ab tut şi el. Aă ă ă

b tut încet, cu sfial , ca o şoapt pe întuneric: toc... toc... Apoi numai oă ă ă dat , şi mai încet, toc... Dac nu deschideam atunci Martin Dodgson ară ă fi plecat. Eram sigur . Şi deşi mi-era atît de fric , încît aş fi ipat dacă ă ţ ă ar fi încercat s deschid uşa, am cr pat-o ni el... în depic tura uşii i-ă ă ă ţ ăam v zut albul ochilor şi al din ilor. M-a cuprins un tremur atît deă ţ puternic, încît n-am mai putut ine uşa si am fugit. Cînd a intrat, adusţ de spate, c ci pragul de sus era scund pentru f ptura lui, rîzînd cu ochiiă ă şi gura şi parc cu p rul cre , în inele mici, ca piperul, tîrînd mîinile,ă ă ţ lungi pîn dincolo de genunchi, eu am r cnit cu plapuma vîrît în gur ,ă ă ă ă privindu-l îngrozit ...ă

Acelaşi magistrat cu ochelari, care mai intervenise adineauri şi care credea c Mariella povesteşte evenimentele din noaptea în care l-ăa ucis pe negru, întreab :ă— Dac spui c ai r cnit, chiar cu plapuma în gur , cum de n-a auzită ă ă ă nimeni? Doamna Mellors, bun oar , care locuia dedesubt, la o distană ă ţă de numai nou trepte...ă— M mir şi eu c nu s-a auzit. Poate n-am r cnit prea tare...ă ă ă Preşedintele aduse iar discu ia la nivel:ţ— Aşadar în noaptea aceea ai r cnit şi de spaim mare l-ai dat peă ă Martin Dodgson afar ...ă— Nu, nu l-am dat afar , se împotrivi Mariella. Cum era s -l dau afar ,ă ă ă cînd eu îl chemasem?... Era al meu, al meu! Voia mea! Cîştigul meu! Am ipat atunciţ pentru c aşa sîntem noi, femeile, sperioase, chiar dină pricina noastr . El a r mas pe loc în mijlocul od ii şi lumina-i c deaă ă ă ă drept pe fa . N-a mai surîs, ţă cînd a b gat de seam cît m speriasem. Eă ă ă drept c aş fi urlat la el s plece, dac aş fi putut s -mi smulg gheareleă ă ă ă din plapum , de la gur , şi nu mi-ar fi cl n nit din ii. Şi deşi b rba ii peă ă ă ţă ţ ă ţ care-i chem, pe urm nu vor s mai plece, chiar de-aş fi pe moarte, o,ă ă pe Martin Dodgson dac l-aş fi rugat, el ar fi plecat, c ci era un omă ă blînd. Ar fi fost în stare s se lase s moar de foame, dac ar fi trebuită ă ă ă s dea altuia buc ica lui de pune. Cînd a v zut c dîrdîi în pat şi m uită ăţ ă ă ă la el cu groaz , n-a mai înaintat spre mine şi niă ci nu m-a dezgolit cum ar fi f cut al i b rba i care cred c sînt în stare cu amorul lor fierbinteă ţ ă ţ ă s lecuiasc femeile de orice spaim , de orice r u şi chiar de dureri deă ă ă ă din i. Martin Dodgson a r mas locului, sub becul din mijlocul tavanului.ţ ă Apoi a vîrît încet mîna în buzunar şi a scos un pache el de ciocolat , cuţ ă înveliş alb de zinc. Hîrtia o rupsese mai demult, pesemne c voise să ă m nînce, fusese împiedicat de ceva, şi uitase. Mi-a întins docolata cuă învelişul care sclipea, dar mîna lui n-a ajuns pîn la mine. Şi-a r mas cuă ă mîna întins că ăci nu cuteza s mai fac niă ă ci un pas c tre pat. Şi atunciă m-am liniştit. Un b rbat, oricît de mare şi oricît de negru, dînd întindeă femeii o buc ic de ciocolat de departe şi nu se repede cu din iiăţ ă ă ţ asupra ei, nu-i aşa? asta înseamn c nu vrea s -i fac nici un r u. Şiă ă ă ă ă cum sta sub lumin , fa a lui nu mai mi s-a p rut atît de neagr . Eraă ţ ă ă cafenie şi cu buzele palide, ca de foame. Un biet om c ruia îi era foameă şi întindea altuia buc ica lui de ciocolat ... Dar, cum v-am spus,ăţ ă

domnule Preşedinte, tot mi-a fost fric , totdeauna mi-a fost fric deă ă Martin Dodgson şi cred c tocmai pentru asta am vrut s fie al meu - să ă ă fie a mea puterea lui în lumea asta în care sînt atît de slab . Niciodată ă îns , domnule Preşedinte, n-am avut curajul, cînd eram singur cu el,ă ă s -l las s sting lumina...ă ă ă

Un hohot puternic de rîs zgudui magistratura. Preşedintele se ascunse dup o batist cu care-şi tampona f r nevoie fruntea, nasul şiă ă ă ă b rbia. Serios, foarte serios, ca şi cum numai el îşi da seama deă gravitatea m rturisirilor Mariellei, r mase numai magistratul cuă ă ochelari.

Cu toate aceste dovezi indirecte, Mariella Pinner putea s scape,ă dac nu putea fi silit , printr-un mijloc oarecare, s m rturisească ă ă ă ă s vîrşirea crimei. Preşedintele se lovea, în sistemul lui logic, mai cuă seam de faptul c negrul nu fusese asasinat în odaia Mariellei, ci peă ă teras . Cercet rile f cute de poli ia local , cîteva ore dup crim , înă ă ă ţ ă ă ă odaia din turn, n-au dat de nici o urm , Mariella fusese, în noapteaă aceea, singur . Mai mult, în patul ei nu dormise nimeni, pe nic ieri, niciă ă un semn ca negrul ar fi trecto pe acolo. Şi chiar presupunînd că aceast croitoreas desfrînat şi inconştient ar fi fost în stare, după ă ă ă ă înf ptuirea crimei, s puie iar toate lucrurile din odaie în ordine - iar ună ă negru uriaş nu putea fi ucis cu o custur ordinar , f r oarecariă ă ă ă violen e - nu s-au g sit urme de sînge nici pe treptele de lemn. Era deciţ ă evident c , dintr-o pricin deocamdat nel murit , el fusese omorît peă ă ă ă ă teras .ă

Preşedintele p rea a fi g sit în ultimele cuvinte ale acuzateiă ă explica iaţ faptului. El zise cu obişnuita-i blînde e,ţ care ducea drept la spînzur toare:ă— Fiindu- i fric de Martin Dodgson, evitai, desigur, s r mîi cu elţ ă ă ă singur pe întuneric...ă— Da.— Pe teras îns , în aer liber, nu- i mai era atît de fric ...ă ă ţ ă

Mariella st tu o clip pe gînduri, ca şi cum n-ar fi în elesă ă ţ cuvintele Preşedintelui. Apoi r spunse tare, aproape strigînd, cuă aceleaşi cuvinte pe care le repeta de cîteva zile:— Eu nu l-am ucis pe Martin Dodgson, nu! Nici pe teras şi nici în altă ă parte. Eu nu l-am ucis pe Martin Dodgson!

Martorii, doi gr jdari, ajutoarele lui Martin Dodgson, şoferul,ă sp l toă ă reasa, cele dou buc t rese ale fermei, cî iva oameni din tîrg,ă ă ă ţ cîrciumarul, so ia lui şi în sfîrşit pastorul Knight au dat îngrozitoareţ am nunte asupra moravurilor Mariellei Pinner. Croitoreasa a ascultată cu mirare, ca şi cum n-ar fi fost vorba de ea. N-a negat nici unul din faptele care îi îngreuiau situa ia şi strîngeau fiecare, cu cîte unţ centimetru, ştreangul pe care Preşedintele îl şi vedea de gîtul monstruoasei femei. Via a Mariellei Pinner devenea, cu am nunteleţ ă care se desf şurau în auzul tuturor, un basm de-o imoralitateă halucinant . Deşi faptele în sine, luate în parte, n-aveau nimică

excep ional - c rei femei nu i-a pl cut un b rbat sau chiar mai mul i? -ţ ă ă ă ţ în totalitate şi mai cu seam , prin caracterul lor de iureş speriau caă ceva neomenesc. Cine ar fi zis c acea fiin fragil , copleşit de toateă ţă ă ă umilin ele s r ciei, muncind din greu pentru un şiling, osîndit sţ ă ă ă ă poarte pe umerii ei şubrezi povara unei familii, s -şi fi p strat totuşiă ă întregul egoism, toat vivacitatea sexului ei? O asemenea panter ar fiă ă trebuit s aib şi înf işaă ă ăţ rea bestial a poftelor ei. Mariella, dimpotriv ,ă ă p rea oă copil de 17 ani, neizbutind s ajung niciodat femeie peă ă ă ă deplin, ca acei copii care au crescut înal i mai mult cu chinin şi nu li s-ţ ăa stîrpit malaria din sînge. O adiere mai puternic de vînt, ar fi putut-oă lua pe Mariella pe sus, iar cine s-ar fi r stit la ea, ar fi f cut-o s plîngă ă ă ă numai prin lovitura glasului, într-un dans de fete din clasele din urmă ale unui liceu, Mariella ar fi putut fi luat drept o elev , ceva mai înalt .ă ă ă

Frenezia Mariellei trecuse prin partea b rb teasc a Noului St.ă ă ă Ives, ca un lup fl mînd printr-o turm de mieluşei. S-ar fi spus c aceaă ă ă copil , cu p rul cînepiu, cu fa a bo it şi somnolent cînd n-o interesaă ă ţ ţ ă ă nimic, c uta în b rba i un mister, o idee, un leac pentru vreo maladie,ă ă ţ nedumerire sau b nuial , ca o fiar bolnav din jungl , b tînd tufişurileă ă ă ă ă ă şi b l ile dup buruiana care s -i aline şi apoi s -i înl ture tainicaă ţ ă ă ă ă suferin .ţă

Mariella respira în fa a judec torilor şi acuzatorilor, un aer deţ ă puritate. De obicei astfel de fete au o înf işare elocvent , inclusivăţ ă conştiin a definitivei lor c deri şi mizerii. B rba ii fermei de la Noul St.ţ ă ă ţ Ives, nu izbutiser deloc s lase vreun semn asupra f pturii sauă ă ă sufletului Mariellei, şi cum treceau pe rînd, speria i, sub privirea eiţ rece, albastr , p reau mai curînd ei cei istovi i,ă ă ţ pentru totdeauna şi cu şira spin rii rupt de dragonul nev zut al sexului ei.ă ă ă— E atît de îngrozitoare?... întreb Hilda pe Constan a, care p rea a nuă ţ ă fi deloc impresionat de cruzimea croitoresei.ă

Constan a r spunse mai tîrziu, cînd Hilda nici nu se mai aştepta.ţ ă— Ingrozitoare? O, cîtuşi de pu in... O stîrnesc ştia, ar t Constan aţ ă ă ă ţ pe cei trei magistra i, Mariella e blînd , încînt toare ca... Ar fi vrut sţ ă ă ă spun „ă ca un copil", dar se r zgîndi. Şopti repede, cu aceaă impetuozitate care da vocii ei grave şi mai mult intimitate: Dac ai ştiă ă cît m doare c va trebui s m despart de ea!...ă ă ă ă

Presupunerea c Mariella ucisese din gelozie, a c zută ă numaidecât, Mariella n-avea de ce s fie geloas . Dimpotriv , negrul ară ă ă fi avut toate motivele s sufere din pricina amantei lui şi dac ar fi inută ă ţ într-adev r la ea ar fi trebuit el s-o ucid . Preşedintele ar ta custura,ă ă ă scrutînd cu ochi de psiholog chipul acuzatei. Mariella rîse tare, rîs fals şi r spunse Preşedintelui care inea mereu custura cu vîrful în sus caă ţ un argument ascu it:ţ— Eu n-am umblat niciodat cu un astfel de cu it. Nici n-am b gată ţ ă vreodat de seam c Martin Dodgson s poarte acest cu it la el.ă ă ă ă ţ Poate, cînd se dezbr ca, se ferea s -l v d. De aceea se şi dezbr caă ă ă ă totdeauna cu spatele la mine. Şi pe urm nu ştiu cum v închipui i că ă ţ ă

aş fi putut s -i smulg custura din cureaua pantalonilor; Martin era multă mai puternic ca mine. El era în stare s opreasc din goan , numai cuă ă ă un bra , arm sarii de la ferm ... Apoi Mariella zise ceea ce - în sfîrşit -ţ ă ă gîndir cu to i: Mai curînd ar fi putut Martin Dodgson, dac m-aş fiă ţ ă înc ierat cu el, s m ucid el pe mine.ă ă ă ă

Magistratul cu ochelari puse o nou întrebare:ă— Şi nu i-a trecut prin minte niciodat - gîndeşte-te bine! - s -l uciziţ ă ă pe Martin Dodgson?

Mariella cuget îndelung. C ut în ea cea mai ascunsă ă ă ă sinceritate. Preşedintele inea mereu în sus custura care ucisese.ţ— Ştiu şi eu? se auzi ca un murmur glasul Mariellei. Ba da, zise deodat tare. ă Il uram, îl uram de moarte pe Martin, pentru c nu eraă gelos! Şi pentru c nu venea în turn la mine, decît atunci cînd îlă chemam eu. Şi uneori nici atunci. Intr-o asemenea situa ie l-aş fiţ omorît! Dar nu, nu cu cu itul. Mai curînd cu mîinile mele... Dup oţ ă scurt pauz , cu glas mai potolit, Mariella m rturisi aproape cu ruşine:ă ă ă Dar dac Martin Dodgson ară fi urcat cele nou trepte şi ar fi intrat înă vîrful picioarelor, ca de obicei, în camera mea din turn, ştiu bine c nuă l-aş mai fi omorît...

To i cei de fa suriser .ţ ţă ăPreşedintele l s jos custura. Vraja ei nu mai avea nici o putere.ă ăMedicul legist atr sese aten ia în raport asupra caracteruluiă ţ

bestial al crimei. Pîntecele fusese despicat de jos în sus, ceea ce presupune c asasinul era de o for cel pu in egal cu a negrului, dacă ţă ţ ă ă nu mult superioar - c ci trebuie s fi avut loc o lupt corp la corpă ă ă ă înainte de a-i fi putut smulge negrului custura de la brîu. Crima fusese nepremeditat . Altfel asasinul ar fi venităînarmat şi în orice caz ar fi întrebuin at o arm mult mai sigur decît unţ ă ă cu it ordinar.ţ

Toate aceste împrejur ri nu îng duiau o hot rîre pripit . Şi cumă ă ă ă între timp agen i de-ai poli iei cercetau în tain prin împrejurimileţ ţ ă fermei s afle am nunte asupra felului de via al victimei, şi a celoră ă ţă care veniser în atingere cu el, dac se afla cumva în Noul St. Ivesă ă vreun om care îl ura pe negru, din pricina Mariellei sau a slujbei lui la ferm , procesul tot s-a prelungit. Croitoă reasa a fost pus în libertate.ă Nu pentru c magistra ii se încredin aser de nevinov ia ei, dară ţ ţ ă ăţ pentru c n d jduiau s afle mai curînd în chipul acesta o dovadă ă ă ă ă hot rîtoare.ă

Hilda credea c dup închiderea anchetei, Constan a va st rui să ă ţ ă ă plece cît mai curînd din vila de la Noul St. Ives unde un om fusese ucis. Dar Constan a parc aştepta cu totul altceva. Hilda puse la începutţ ă aceast apatie pe socoă teala zguduirilor nervoase, a istovirii sufleteşti, şi o l s în pace. ă ă Incerc s-o ocupe cu lucruri m runte din vil sau dină ă ă ferm , cu întîmpl ri din Londra, de la Edinburgh, dar Constan a nu maiă ă ţ lua seama la nimic, de parc asculta ceva din l untrul ei...ă ă

Nici Mellors nu p rea s dea mai mult aten ie Constan ei. Era şiă ă ă ţ ţ

pentru el absen a ei ceva atît de firesc? O singur dat , dup ceţ ă ă ă intrase şi ieşise de cîteva ori din iatacul so iei, zise cu glas ridicat ca oţ amenin are, c vrea s vînd ferma, s se mute cu to ii în Australia, înţ ă ă ă ă ţ Noua Zeeland , în Canada, oriunde, departe de aceste locuri şi deă aceşti oameni blestema i. Cele dou surori tocmai luau ceaiul.ţ ă Constan a nu r spunse, ceea ce însemna c nici aceast ideeţ ă ă ă extraordinar n-o surprindea. So ul, cu mîinile în buzunar, în mijloculă ţ înc perii, aştept cîteva clipe în t cere r spunsul care i-ar fi redat dină ă ă ă nou un echilibru. Apoi, ab tut, plec , de parc ar fi fost insultat.ă ă ă Constan a nici nu se uit dup el, ci, atent la gura ceainicului, turn şiţ ă ă ă ă în ceaşca ei, dup ce umpluse ceaşca Hildei.ă— Constan a, îi zise Hilda a doua zi diminea a, intrînd vijelios în iataculţ ţ ei, aici nu se mai poate sta! Vrei s înnebunim cu to ii?... Peste o oră ţ ă plec m la Edinburgh. Telegrafiem la Tavershall s ias copii înainte laă ă ă gar , la Sheffield. N-am putut închide ochii toat noaptea! Nici Mellors,ă ă cred. L-am tot auzit ieşind, înapoindu-se, ieşind iar... Tu n-auzi nimic?— Ba da. Dar ce pot s fac?... r spunse Constan a, ridicînd ochii de peă ă ţ un teanc de scrisori şi fotografii pe care începu s le strîng .ă ă— S plec m, asta e! Trebuie s plec m de aici!ă ă ă ă— De ce? Nu trebuie s plec m deloc. Şi, pe urm , le aştept peă ă ă surorile Boleyn. Sau m car o telegram de la ele. Dac n-aş fi aici, el ară ă ă fi în stare s rup telegrama, scrisoarea şi ă ă s le arunce în foc. Mi seă pare c aceast cas nu e numai a lui, ci şi a mea - dac nu chiară ă ă ă numai a mea. Cine ştie cîte scrisori mi-a rupt pîn acum!ă

Era o r utate. Hilda n-o credea. Mellors nu era omul care s seă ă apere în via cu astfel de mijloace s race şi inutile. Ca so ul nu-şiţă ă ţ pierduse judecata s n toas , nici puternicul lui sentiment pentruă ă ă Constan a, Hilda s-a putut încredin a peste cîteva ore, la mas , cîndţ ţ ă Olivier a sprijinit din toat inima propunerea Hildei:ă— Da, cred c e tot ce ai putea face mai bine, Constan a. Du-te cuă ţ copiii la Edinburgh.

Peste dou zile a sosit la Noul St. Ives de la New-York o scrisoareă de la Judita Boleyn, care întreba - cum de b nuia?... dac Martină ă Dodgson e în via şi o înştiin a c ar fi cu putin s se îmbarce foarteţă ţ ă ţă ă curînd pentru Europa, avînd inten ia s discute la Paris un angajamentţ ă cu un teatru de pe Champs Elyses. Dar nu era nimic sigur şi plecarea familiei Boleyn din America inea înc de cîteva împrejur ri...ţ ă ă— Nu, nu vor veni anul acesta, fu de p rere Olivier.ă

Constan a primi s plece la Edinburgh. Aşa c surorile seţ ă ă hot rîser s p r seasc ferma în aceeaşi noapte. ă ă ă ă ă ă Ins , îndat dup -ă ă ăamiaz , un b iat de la prim rie veni cu o not telefonic pentru dl.ă ă ă ă ă Meilors. Olivier se afla în garaj cu şoferul, preg tind amîndoiă automobilul care trebuia s duc doamnele pîn la gar , la St. Ives.ă ă ă ă

Mellors se repezi la prim rie, de unde se întoarse peste cîtevaă minute. Il chema la Cambridge, urgent, Preşedintele comisiei care anchetase asasinatul de la ferm . Constan a îşi privi so ul cu acea receă ţ ţ

absen , mai crud decît ura, a ochilor ei albaştri, pe care Hildaţă ă începuse s-o cunoasc . Dar întrucît era vinovat bietul Mellors deă aceast nou încurc tur ? gîndi Hilda. In orice caz, lucrurile se voră ă ă ă aranja repede...

Totuşi, la Cambridge, în atmosfera solemn a s lilor de tribunal,ă ă unde aerul, devenit timpul însuşi, p rea a fi r mas neschimbat deă ă cincisprezece veacuri, situa ia lui Olivier Mellors se agravase. Anchetaţ luase o întors tur neprev zut . Dac Olivier Mellors nu va fi în stareă ă ă ă ă s dea l muriri mul umiă ă ţ toare, procesul se va redeschide. Şi un proces redeschis poate s însemne orice.ă

CAPITOLUL VI

Mariella Pinner f cuse m rturisiri neaşteptate, spre ziu , la ună ă ă bal de la St. Ives, unde fusese atras , curtat şi îmb tat într-un chioşcă ă ă ă din curtea hotelului de doi tineri care s-au dat drept şoferi din Londra. Fuseser doi agen i ai poli iei din Cambridge. Toat scena, precisă ţ ţ ă stenografiat , se afla în mîinile Preşedintelui.ă

Hilda, ruşinat şi îngrozit , d du fuga la Londra şi se întoarse înă ă ă aceeaşi zi în automobil cu avocatul ei, Mac Ewen, la Cambridge, să l mureasc odat pentru totdeauna aceast anchet - şi s -i pună ă ă ă ă ă ă cap t.ă— Dac -i mai las mult vreme singuri,ă ă exclam indignat Hilda, vor fiă ă duşi to i la spînzur toare, şi Mellors, şi Constan a, şi copiii, şi bona,ţ ă ţ chiar şi caii de la ferm !... Poate şi eu... Nu e nimeni vinovat, maestre,ă nimeni! Acel idiot de negru, dac nu s-a omorît singur ca s -iă ă nenoroceasc pe to i, trebuie s fi fost omorît de vreun duşman dină ţ ă Noul St. Ives care-l pîndea de mult - dac nu de vreun alt negru dină America, venit anume s -l ucid !... se tîngui Hilda în automobil.ă ă

Mac Ewen, cu capul rotund, puhav şi palid, îşi potrivea din cînd în cînd ochelarii, semn obişnuit de medita ie adînc , dar nu cerea nici oţ ă l murire asupra procesului. Era mai îngrijorat de faptul c nu cunoşteaă ă personal nici pe Preşedinte nici pe procuror, iar singura persoan dină Cambridge care i-ar fi putut da o mîn de ajutor, profesorul deă matematic de la Colegiu, vechi camarad de şcoal , era plecat în Italia.ă ă Asasinarea unui negru jignea Dreptul, desigur, dar sentimentul rasei să n-aib nici o valoare? Şi cum nu se ştia cine a ucis, toat problema eraă ă s nu se ştie nici de aici înainte!ă

De aceea Hilda, c reia nu-i trecuse niciodat prin minte că ă ă maestrul Mac Ewen e de gen masculin, fu uimit de întrebarea destulă de delicat şoptit , deşi nu vedea nici o leg tur între r spunsulă ă ă ă aşteptat şi proces.— Scump doamn Reid, ai avut vreun amic vreodat la Cambridge?ă ă ă Cuvîntul „amic" i se p ru prea tare, de aceea se gr bi s atenueze:ă ă ă Vreau s spun i-a f cut curte vreun tîn r?... Mi se pare c ai tr it înă ţ ă ă ă ă

timpul r zboiului la Cambridge, iar sora dumitale a fost cunoscut deă ă primul ei so tot la Cambridge... Şi cu ce se ocup acum fostul dumitaleţ ă adorator?...

„A lua pe cineva la sigur înseamn a-l scuti de torturile îndoielii şiă a cîştiga un timp pre ios" - era o veche maxim a maestrului Macţ ă Ewen.— O, Mac Ewen, î i arde de glume?... îi strig Hilda în ureche şi-l ciupiţ ă de bra .ţ— In orice caz, dl. Mellors ar fi f cut mai bine s -l dea pe negru afară ă ă din serviciu, cu cîteva perechi de palme suplimentare, decît s -lă ucid ... bomb ni Mac Ewen. Nu vezi, din punct de vedere etico-social,ă ă în ce hal am ajuns?... S nu te miri dac mîine-poimîine o s ni seă ă ă interzic s mai t iem miei sau s mai frigem pui de g in !...ă ă ă ă ă ă

Maşina s lt , zguduindu-l puternic.ă ă— Pentru un negru! Poftim, pentru ce trebuie s ne pierdem noiă vremea şi s ne zdruncin m s n tatea!...ă ă ă ă

Hilda îl apuc de bra şi îi strig din nou în ureche:ă ţ ă— Maestre, nu spune prostii! E şi negrul un om... Şi nu Mellors l-a ucis. Pricepi?...— Pricep. Noi pornim de la acest principiu, fireşte, deşi în procesele de asasinat nu se ştie niciodat unde ajungi, de la orice principiu ai porni.ă

Hilda ar fi regretat c l-a luat pe Mac Ewen, dac n-ar fi ştiut dină ă cîte încurc turi se pricepe s -şi scoat clien ii acest b trîn şiret, cuă ă ă ţ ă înf işare de idiot obez.ăţ

Mellors n-a fost arestat, dar a fost rugat de autorit i s r mîn laăţ ă ă ă Cambridge.

Maestrul Mac Ewen a sim it c -i fuge terenul de sub picioare. Niciţ ă Constan a, nici Hilda, amîndou delicioase eroine ale petrecerilor dinţ ă Cambridge, în 1915, cînd au ispitit noua genera ie masculin proasp tţ ă ă ieşit de pe b ncile şcolilor, n-aveau prieteni influen i. Camaraziiă ă ţ tinere ii lor muriser în r zboi sau emigraser . Din Cambridge deţ ă ă ă alt dat nu r m seser decît pietrele -ă ă ă ă ă pavajele şi zidurile - f ră ă amintiri, f r sim iri, şi cu oameni str ini. Tot situa ia politic a luiă ă ţ ă ţ ă Olivier Mellors p rea s fie scutul cel mai solid al libert ii lui.ă ă ăţ— In definitiv la ce e bun politica, dac nu s ocroteasc peă ă ă ă cet eanul îndemnat s guste şi el din via , s fac şi el cîte o be ie, oăţ ă ţă ă ă ţ escrocherie sau o crim ? Oamenii cinsti i n-au nevoie de nimic, caă ţ mor ii, îl încuraja maestrul Mac Ewen pe Mellors, îndemnîndu-l s scrieţ ă un bile el numaidecît preşedinţ telui clubului din Londra.

Trei scrisori de recomanda ie au venit în acelaşi timp în ajutorulţ lui Mellors, una de la Ministerul de Justi ie, una de la club şi a treia deţ la Ministerul de Interne, sec ia siguran ei politice. Toate treiţ ţ recomandau o aspr vigilen şi o strict aplicare a legilor, iară ţă ă cet eanul Olivier Mellors s fie cercetat cu toat impar ialitatea.ăţ ă ă ţ

Aceast neobişnuit aten ie a autorit ilor din Londra spre a seă ă ţ ăţ face dreptate lui... Martin Dodgson, a silit pe procuror, un individ care

purta cioc şi must i Napoleon III, s procedeze foarte circumspect.ăţ ă F cuse un stagiu în India şi r m sese de atunci cu un mare respectă ă ă pentru autoritatea de la centru. Nu, Mellors n-a fost arestat şi, pîn laă dovezi, - se putea pune oare temei pe declara iile unei croitorese cuţ dubl profesie, din care una greu de m rturisit, în stare de be ie la oraă ă ţ trei diminea a? - nu s-au redesţ chis nici procedurile...

Care, desigur, trebuiau s se redeschid . Cînd?... R mînea deă ă ă v zut... ă In nici un caz, înainte de hot rîrea Ministerului de Justi ieă ţ c ruia, dac afacerea devenea grav , urma s i se înainteze dosarul.ă ă ă ă

Maestrul Mac Ewen a b tut, seara, dup ora zece, la uşaă ă doamnei Hilda Reid şi i-a înmînat copia documentului, stenograma de la cheful şi balul din St. Ives. Hilda d du fuga pîn la uşa Constan ei cuă ă ţ documentul în mîn , dar se opri şi se întoarse încet. Nu, nu! Era maiă bine s citeasc întîi singur ... Cine ştie ce minciuni şi ce orori maiă ă ă dest inuia acea bestie de croitoreas !...ă ă

Hilda voi s citeasc întreg documentul, dar nu avu r bdare; seă ă ă repezi cu ochii ageri ca doi ogari, mai cu seam la pasajele subliniateă cu roşu de maestrul Mac Ewen.

Intrebat de cei doi „şoferi" ce are de gînd s fac de aci înainteă ă ă de vreme ce acum, dup asasinarea negrului şi amestecul ei în această ă crim , nu se va mai putea duce la Noul St. Ives, Mariella Pinneră r spunde:ă. — Ce am de gînd s fac? Nu am de gînd s fac nimic. Aştept. Familiaă ă Mellors are nevoie de mine - şi înc ce nevoie!... Pantaloni f r buzunară ă ă se poate? C snicie f r nevast , se poate? Nu se poate!ă ă ă ă— Cum asta?— Foarte bine. Sînt iitoarea dlui. Olivier. Dac mai sta i pe aci, o sţ ă ţ ă vede i cum vine automobilul de la ferm s m ia pe sus - repejor,ţ ă ă ă repejor!— I i place dl. Mellors?... Vl jganul la de coc ?...ţ ă ă ă— Cine i-a spus c e de coc ?... Are una pe atît, cît bra ul. Ia scoate-oţ ă ă ţ pe-a ta.— Fugi de-aci! Vrei s ne vad lumea?...ă ă— Care lume?... C nu se uit nimeni încoace... Aici, sub mas . Stauă ă ă eu aşa ca s nu se vad . (Agentul se supuse.) Şi asta zici tu c e p...?ă ă ă Hi! Hi! Dac ar fi s tr ieşti de pe urma ei, ehei, bibicule ai muri deă ă ă foame!... Dar pe-a ta? Arat-o şi tu! Cel lalt „şofer" trece în loculă camaradului şi arat şi el.ă— A i putea s v duce i amîndoi s v arunca i în Ouse! Nu face iţ ă ă ţ ă ă ţ ţ dou parale!...ă— Dac - i pl cea dl. Mellors, de ce tr iai cu negrul?...ă ţ ă ă— Mellors nu-mi pl cea. El r mînea la mine pu in, un ceas, cel multă ă ţ dou , pe urm pleca. Dar m l sa deşelat . Umblam ca b tut a douaă ă ă ă ă ă ă zi şi şchiop tam de amîndou picioarele. Ce era s fac?... Omulă ă ă suferea. Nu se mai putea apropia de nevasta lui, care-l amenin ase cţ ă fuge.

— Tu de unde ştii?— El mi-a spus. Nu m-am gîndit niciodat s -i iau doamnei Constan aă ă ţ b rbatul, şi pe urm el prea umbla încruntat. Sim eam c era preaă ă ţ ă tare. B nuiam c era singurul b rbat din ferm cu care n-aş fi putută ă ă ă face ce vreau, şi care ar fi fost în stare s m bat şi chiar s m ucid .ă ă ă ă ă ă Mi-era groaz - groaz amestecat cu dezgust, deşi e atît de frumos şiă ă ă atît de trist. Imi pl cuse de el de cînd venisem prima data la ferm . Mi-ă ăera necaz pe el, pentru farmecul lui liniştit. „Ah, de-aş pune odat mînaă şi pe tine, îmi ziceam. De te-aş vedea gemînd cu musta a între fusteleţ mele!" Cînd trecea pe lîng mine, în gr dina cu chioşcuri din fa a vilei,ă ă ţ ridicam ochii de pe maşina de cusut şi-i strecuram dou priviri ca ună suspin, ca o rug minte dup un somn bun şi lin. Dar ştiam bine c dacă ă ă ă s-ar fi apropiat atunci de mine şi ar fi cutezat s -mi apuce un sîn, aş fiă r cnit şi aş fi fugit ca de şarpe. O, mi-era groaz de el! Şi-l uram pentruă ă c sim eam c nu-l voi putea înfrînge niciodat . Dac l-aş fi l sat s vieă ţ ă ă ă ă ă peste mine, dup ce s-ar fi sculat, ar fi scuipat şi ar fi plecat încheindu-ăse la pantaloni, cum fac b rba ii care urineaz lîng un gard. Nici nu s-ă ţ ă ăar mai fi uitat la mine. Sim eam totuşi c -mi da ocol, cînd lucram înţ ă iatacul cucoanei. Cînd treceam prin curtea fermei şi m îndreptam spreă odaia lui Martin Dodgson, c ut tura lui m urm rea de departe, de laă ă ă ă ser sau de la grajduri şi-mi ardea ceafa, bra ele goale, coastele. Odată ţ ă am r mas singur cu el, înă ă toat vila. Cucoana plecase cu dansatoareleă oacheşe la Londra. Imi l sase vorb s -l servesc eu la mas . Nuă ă ă ă pricepeam deloc cum de-l l sa doamna Constan a atîtea zile peă ţ domnul Olivier, numai cu mine. Avea încredere în mine, de bună seam . Dar cum se îndura s -l lase pe so ?... Şi cum de o l sase el să ă ţ ă ă plece, cum de primise atît de uşor s sufere de lipsa ei?... So ii trebuieă ţ s umble împreun de vreme ce aşa au fost sorti i. Unul f r cel laltă ă ţ ă ă ă sînt neispr vi i, neferici i. Doamna Constan a a lipsit multe zile. Nu ştiuă ţ ţ ţ ce a f cut domnul Olivier singur în acele zile calde. C de mine nu s-aă ă atins. Şi-a g tit singur bucatele şi singur a luat masa. Spunea c eraă ă obişnuit, c aşa tr ise pîn la patruzeci de ani, cînd a cunoscut-o peă ă ă doamna Constan a. Mi-era mil de el. Martin Dodgson nu venise înc laţ ă ă ferm .ă— Ei, şi te-a c lcat dl. Mellors?ă— De unde?... Nici pomeneal ! Tot în odaia lui de jos, de lîng birou seă ă culca... începuse s -mi fie necaz. B gasem de seam c se ferea dină ă ă ă drumul meu şi nici nu voia s încrucişeze ochii cu mine. Dar m-a g sită ă dereticîndu-i odaia, odat , la amiaz. Cînd l-am auzit intrînd, n-am vrută s m întorc. Eram aproape sigur c -i voi sim i îndat r suflareaă ă ă ă ţ ă ă fierbinte în ceaf . Şi m-am aplecat mult deasupra patului, silindu-m să ă ă potrivesc marginea cearşafului, tocmai lîng covoraşul din perete.ă — Da, şi pe urm ?ă— L-am auzit pe dl. Olivier umblînd prin alt odaie. Apoi şi-a luat oă puşc din perete şi a ieşit. Şi-a fluierat în curte c eaua Flossie şi nu s-aă ăţ mai întors la vil pîn tîrziu noaptea. Eram furioas . De atunci l-amă ă ă

l sat dracului. Mi-am zis c i-o fi f cut doamna Constan a farmece...ă ă ă ţAm tras în doi ani mai pe to i b rba ii fermei în mine. Cred cţ ă ţ ă

domnul Mellors ştia. Totdeauna mi se p rea c ochiul lui pîndeşte sauă ă urechea lui ascult , cînd m aflam cu cîte unul pe undeva, prin cl ileă ă ă de pe cîmp, prin fînul din pod, prin iesle, sau pe mormanul cald de b legar din dosul grajdului. ă In ultimul an îns , cînd sim eam c nu maiă ţ ă puteam tr i f r Martin Dodgson, c -l pierdeam f r s ştiu de ce, c -ă ă ă ă ă ă ă ămi sc pa printre degete, pe dl. Olivier l-am b nuit toat vremea peă ă ă urmele mele. Eu şi Martin Dodgson în odaia din turn l-am auzit adeseori pe trepte, noaptea. Martin se oprea, asculta...

Nu cred c Martin Dodgson s fi ştiut cine umbla pe sc rile deă ă ă lemn şi asculta poate la uş . Martin Dodgson nu-mi vorbea niciodată ă de nimeni şi de nimic. Poate m dispre uia. Poate m ura. Poate nuă ţ ă eram pentru el nimic. Mult vreme nu l-am mai putut aduce pe Martină Dodgson la mine în turn. Ca s scape de mine, îmi ă f g duia c va veni,ă ă ă c ci îl amenin asem odat c m voi ucide... El nu era alb, Martină ţ ă ă ă Dodgson era negru şi de aceea nu putea suferi gîndul s poarte în cîrcă ă toat via a, ca un leş, amintirea femeii care s-ar fi sinucis din pricinaă ţ lui. Eu l-am aşteptat nop i întregi în iarna din urm şi de cîte ori treceaţ ă criv ul şuierînd peste terasa acoperit de z pada, mi se p rea căţ ă ă ă ă Martin îşi scutur cizmele şi acum-acum voi auziă paşii lui pe sc rile deă lemn, cioc nitura în uş , şi voi vedea chipul lui oacheş cu buzele şiă ă gingiile palide, într-un început de surîs. Dar nu venea. De s rb torileă ă Cr ciunului am plîns toat noapte singur . Unde era Martin?... ă ă ă In noaptea Anului Nou eram sigur c va veni, deoarece îmi spusese chiară ă el. L-am aşteptat cu friptur bun şi vin negru. N-a venit. Am aflat multă ă mai tîrziu c în noaptea Anului Nou, Martin Dodgson fusese laă Cambridge, cu un prieten, tot negru, unde petrecuse. M hot rîsem s -ă ă ăl aştept, f r s -i mai cer s vie în odaia mea din turn şi pîndeam peă ă ă ă undeva un b rbat alb, frumos şi tînar, pe care s -l bag rob la mine, s -lă ă ă scald diminea a în lapte de m g ri a ca pe împ r tesele din vechime şiţ ă ă ţ ă ă s -l ar t lîng mine, pretutindeni. Şi f r s rostesc vreun cuvînt,ă ă ă ă ă ă Martin Dodgson s citeasc în ochii mei: „Sînt fericit , Martin, pentruă ă ă c pe mine m dezmiard în tot locul şi în tot ceasul acest dulce F t-ă ă ă ăFrumos-din-Crin". N d jduiam c din gelozie şi din pre ul pe care l-aş fiă ă ă ţ redobîndit în ochii lui prin dorin ele altui b rbat, Martin Dodgson vaţ ă reveni. Era întîiul b rbat de care m legasem şi care m p r seaă ă ă ă ă înainte de a-l fi aruncat eu de pe mine. Cum s fi r bdat? Cum deă ă c zusem atît de jos, încît s iubesc? Pentru c nu venea tîn rul şiă ă ă ă frumosul meu mire, cu care aş fi putut umili şi aduce pe negru după mine ca pe un c el fl mînd cu limba scoas , m-aş fi mul umit şi cu unăţ ă ă ţ b rbat mai în vîrst , dar nobil sau cu avere, un st pîn, în fa a c ruiaă ă ă ţ ă negrul s fie silit s -şi scoat şapca şi s -şi plece în jos albul smerit ală ă ă ă ochilor lui de slug . Dar n-am avut nici acest noroc. M-am pomenit cuă dl. Olivier în odaie la mine dup miezul nop ii, furios şi încruntat deă ţ parc venise s m omoare. Nu duhnea nici a vin, nici a rom, aşa cumă ă ă

crezusem dup tulburarea ochilor, dar mîinile-i ardeau cumplit peă f ptura mea din pat.ă

„I i dau bani mul i", mi-a şoptit cu r suflarea gr bit , de parcţ ţ ă ă ă ă tot mai fugea, deşi sta locului, aplecat asupra mea şi îmi c uta trupulă sub plapum , cu mîinile, la întîmplare, f r s se opreasc undeva. Eu,ă ă ă ă ă care ştiam ce voia, am început s ridic c maşa la b rbie f r s maiă ă ă ă ă ă întreb... „Mul i bani, î i dau mul i bani", şoptea mereu. Pesemne c mţ ţ ţ ă ă uitasem la el speriat , c el socotea de mare nevoie s m împaceă ă ă ă mereu cu f g duiala de bani. „ă ă I i dau bani mul i, bani mul i, Mariella",ţ ţ ţ bîiguia şi, cînd mîna lui stîng a nimerit sub mine, şi-a tras-o repede înă sus, de parc ar fi dat cu degetele în foc. „Mul i bani... Mariella, mul iă ţ ţ bani", şoptea tot mai aproape de capul meu. Cînd m-am întors pe-o coaps c tre el, dînd de o parte plapuma şi încercînd s surîd, el, în locă ă ă s se dezbrace, m-am pomenit c -mi apuc amîndou mîinile, le stîngeă ă ă ă într-ale lui de parc m ruga s -l scap dintr-o n past , dintr-un pericolă ă ă ă ă de moarte - şi pune un picior pe cel lalt, r sucindu-se ca oameniiă ă c rora le vine s urineze deodat -şi se împiedic cu mari dureri. Apoiă ă ă ă n-am mai în eles ce spunea, încleştînd f lcile, cuvintele ieşeau din guraţ ă lui zdrobite şi stîlcite. Vedeam bine c nu mai era vreme s -l dezbrac,ă ă şi abia am izbutit s m strecor din pat afar şi s -l trag c tre mine. Dl.ă ă ă ă ă Olivier, cu f lcile încleştate, albea... Abia l-am deşteptat la via ,ă ţă frecîndu-i fa a şi pieptul roşcovan cu z pad tras de pe margineaţ ă ă ă ferestrei pe care am l sat-o deschis . Cînd şi-a revenit în fire, nuă ă şi-a adus numaidecît aminte ce se întîmplase. Eu îmi scosesesm c maşaă mînjit de pe mine, şi o întinsesem pe marginea patului... A venit şi aă doua sear . A venit şi a treia sear . A dormit la mine aproape o lun , înă ă ă fiecare noapte, cîte dou -trei ceasuri, pîn spre ziu . Cum se strecuraă ă ă din iatacul doamnei la mine, nu ştiu, c parc nici nu se ferea. Nuă ă cutezam s -l întreb, dar îmi închipuiam c doamna Constan a aveaă ă ţ somnul greu.

De la o vreme abia mai umblam. Abia mai dam la maşin şi mă ă tot opream din lucru. Şi doamna Constan a îi spunea dlui. Olivier sţ ă cumpere alt maşin de cusut.ă ă— Doamna Constan a avea, te pomeneşti, şi ea vreun amant!ţ— Amant, doamna Constan a? N-o cunoaşte i! Şi, apoi, amant la Noulţ ţ St. Ives? Se vede c n-a i trecut niciodat pe-acolo... Doamnaă ţ ă Constan a ine la b rbatul ei mai mult decît la copii, ceea ce nu mi s-aţ ţ ă mai întîmplat s v d, de mi se p rea uneori c nu e în toate min ile sauă ă ă ă ţ copiii nu sînt ai ei. Pe la Noul St. Ives s tot vrei s - i iei un amant şi n-ă ă ţai de unde. B rba ii din partea locului sînt mai idio i şi mai urî i caă ţ ţ ţ vitele b trîne, iar o cucoan de gust s-ar uitaă ă mai curînd la taurii şi arm sarii din ferm . Doamna Constan a, nu se prea mişă ă ţ ca de la Noul St. Ives; iarna trecut cu plecarea dansatoarelor oacheşe, a fost ă la Londra, dar s-a întors numaidecît. M miram totdeauna de ce-şi maiă f cea rochii, atît de multe şi atît de frumoase. Cînd a lipsit treiă s pt mîni de la ferm , în toamna pe care a petrecut-o la Londra, cuă ă ă

surorile Boleyn, îi scria domnului Olivier aproape în fiecare zi şi îi telegrafia s vie şi el. Dar domnul Mellors nu putea l sa ferma pe mînaă ă slujitorilor, tocmai în vremea cînd se strîngea recolta.— Eşti tu atît de sigur , Mariella, c toate acestea sînt adev rate?ă ă ă— Auzi! Cum s nu fiu sigur , dac tr iam de atîta vreme în vil ?ă ă ă ă ă „Nenorocirea Constan ei şi a mea, îmi spunea uneori dl. Olivier foarteţ mîhnit, e c nu-şi ia un amant...".ă— Atunci de ce nu-şi vedea dl. Mellors de nevast ? Ce c uta la tine?ă ă— Dar tu ce cau i, zevzecule, aici, lîng mine?... N-are şi el dreptul,ţ ă ling ule, el, care e domn, s se culce cu o muiere? Hai sictir, puşlama!ă ă Nu pune mîna!... N-auzi s nu pui mîna?ă— Te-ai îmb tat, Mariella. Dar s nu- i par r u. Numai c o guri atîtă ă ţ ă ă ă ţă de mic şi gingaş ca a matale n-ar trebui s rosteasc m sc ri. Seă ă ă ă ă ă urî eşte!ţ— A-a-aoleo!... Vorbeşti de m sc ri. Ştii tu m car ce sînt alea m sc ri?ă ă ă ă ă P i, tu chiar cînd ai spune „trandafir" sau „luceaf r" sau „coraliu" totă ă m sc ri sînt, iar eu cînd i-aş spune, dac mi-ai fi drag, toate masc rileă ă ţ ă ă din lume, cuvintele ar fi frumoase şi curate ca domnişoarele g tite deă bal.— Şi domnul Mellors ce zicea cînd auzea din gura ta asemenea vorbe?— Nu le auzea. C ci nu i le spuneam decît atunci cînd era nevoie. Eu îlă primeam pentru c nu-l primea doamna Constan a. Nu-l mai primea deă ţ vreo doi ani, spunea dl. Mellors, doamna plîngea la pieptul lui, şi nu-l putea primi. Ce şti i voi, idio ilor, de suferin ele secrete ale unei nobileţ ţ ţ doamne?... C ciă f r mine nu ştiu ce-ar fi f cut şi nu ştiu dac fericitaă ă ă ă lor c snicie nu s-ar.fi stricat demult...ă— Şi negrul ce zicea?— Ce s zic ? Nici nu ştia.ă ă— Dl. Mellors i-a poruncit, desigur, s nu-l mai primeşti pe negru...ţ ă— O, dac Martin Dodgson ar mai fi venit... Dar el n-a mai venit.ă (Strîm-b tur de plîns). ă ă Nu, n-a mai venit. (Plîns cu hohot şi sughi ).ţ Dac ar fi venit... cum aş fi putut s nu-l primesc? Şi acuma a murit!ă ă (Plîns disperat. Apoi deodat se potoleşte, îşi şterge nasul şi vorbeşteă mai departe, ca o litanie aplînsului de adineauri). Dac dl. Olivier ar fiă ştiut c , de atîtea ori, cînd îl aveam peste mine, închideam ochii, mă ă ag m de umerii lui şi plîngînd îmi închipuiam c e Martin Dodgson...ăţă ă Ca s -mi uşurez sufletul de minciuna asta, gîndeam c domnul Mellorsă ă joac poate aceeaşi comedie ca şi mine şi se slujea numai de carneaă mea fierbinte, dar în sufletul lui de b rbat tot pe doamna Constan a oă ţ dezmierda.— Bravo, Mariella, eşti o fetişcan viteaz ...ă ă— Şi în definitiv de ce nu te mai voia negrul, drag ? El n-avea ochi să ă vad c nu erai de lep dat şi to i fl c ii din jude s-ar fi inut an oşiă ă ă ţ ă ă ţ ţ ţ ţ dup tine?ă— Vorbeşti ca un n t flea ! Dac Martin Dodgson m cunoscuse şi nuă ă ţă ă ă mai afla nimic, de ce s se mai fi inut dup mine?... Odat rumegă ţ ă ă ă

boul paiele, pe urm umbl dup fîn proasp t prin livad . Am încercată ă ă ă ă s -l atrag cu bani. Nu s -l cump r, ci s -i dau, prin banii mei,ă ă ă ă încredin area c , la o adic , dac m-ar lua de nevast , aş putea trageţ ă ă ă ă şi eu la greu, ca s ieşim la uă n liman. Am adunat ban pe ban. M-am dus în boxa lui din grajd, cînd îl ştiam singur, şi l-am întrebat dac are deă gînd toat via a s r mîn gr jdar şi vizitiu la Noul St. Ives, şi dac nuă ţ ă ă ă ă ă s-ar sim i mai fericit s aib şi el grajdul lui de cai, s fie st pîn, nuţ ă ă ă ă slug . A rîs pentru c din banii pe care-i ar tasem nu putea să ă ă ă cumpere nici o iap cumsecade, necum s devie st pîn pe un grajd cuă ă ă iepe multe, şi doi-trei arm sari,ă cum avea domnul Mellors. Dar cum să aduni atîtea zeci de mii de lire, de la nişte opîrlani din Noul St. Ives, caţ s fac din bietul Martin Dodgson un domn în ilindru şi monoclu,ă ţ proprietar de herghelii de cai în Cuba. Era o nebunie, ştiam bine!... Dar iubirea mea pentru el nu era nebunie?... Ce tain ascundea în pielea luiă de cafea, în ochii lui de bou blînd, în mîinile lui lungi, cu palma alb , deă nu izbuteam s -l aflu odat şi s -l arunc de la mine, ca un lac tă ă ă ă descuiat şi stricat?,.. Dar şi nebuniile v-auzi i voi? - îşi au în elepciuneaţ ţ şi norocul lor, c ci era cît pe aci s -l dobîndesc pe Martin Dodgson...ă ă— Cu banii? S -l faci s te iubeasc pentru bani? S umble în tineă ă ă ă dup bani? Ptiu! Ce scîrn vii a i mai fi fost şi tu şi el!ă ă ţ— De ce?— Ai fi fost pentru el numai o g leat .ă ă— Ce ştii tu m neispr vitule? In m runtaiele mele, tot peste sufletă ă ă d dea, c ci eu sînt numai suflet. Aşa s ştii!... La Noul St. Ives amă ă ă înv at s fac baie în fiecare zi. Crezi c trupul mi-l sim eam curat? Deăţ ă ă ţ unde! Trupul mi-l sim eam curat şi cînd eram murdar , sau nu-lţ ă sim eam de loc. Sufletul mi-l sim eam curat, m , sufletul, atît de curatţ ţ ă c de aceea poate am fost în stare s -l iubesc pe Martin Dodgson. Ceă ă erau altceva fiin a lui sau m runtaiele mele, care-l doreau, dac nuţ ă ă suflete care se pip iau ca s se recunoasc ? Pe mine, m , hoit, nu mă ă ă ă ă are nimeni, dac nu vreau eu... Martin ar fi g sit, în m runtaiele meleă ă ă vii, bucuria cea mai înalt , de om neatîrnat, de st pîn cum nu fuseseă ă neam de neamul lui, cum nu sperase niciodat s fie - în aceast lumeă ă ă de robi... Crezi, m , c era pu in? Ai g sit tu în ibovnica ta ceva maiă ă ţ ă mult? Soru-ta e în stare s dea b rbatului care o cerceteaz , ceva laă ă ă fel? Ce taci? R spunde! R spunde, parşivule! Ce tot rîde i?...ă ă ţ— Rîdem de comedia de la ferm . Bravo, Mariella! Straşnic îi mai jucaiă pe to i! Şi doamna? Ea nu b nuia nimic, nu da nici un semn?...ţ ă

Mariella tace o vreme, bea, iar tace. Pe urm scutur din cap caă ă şi cînd ar vrea s alunge m car o parte din gîndurile care o bîzîie ca ună ă roi de albine.— Doamna Constan a?... Nu ştiu din ce pricin , doamna Constan a s-aţ ă ţ sculat într-o diminea cu dosu-n sus c nimic nu-i pl cea şi n-oţă ă ă împ ca. Mie mi-a smuls o pereche de pantaloni de banchet ai b iatuluiă ă ei mai mare, Roddy, pe care-i dam tocmai la maşin şi i-a c lcat înă ă picioare. Buc t resei i-a m surat laptele şi a certat-o c fur dină ă ă ă ă

bucate şi, deşi nu se amesteca niciodat în gospod ria fermei, înainteă ă de amiaz, cînd trebuia s vie şi dlă . Mellors de la Cambridge, a intrat în garaj şi a cerut so iei şoferului socoteala benzinei pe luna trecut . Cîndţ ă s-a auzit şi clacsonul automobilului, unul din grajduri a voit s dea fugaă s deschid poarta mare. Doamna Constan a nu ştiu ce c uta tocmaiă ă ţ ă atunci la cai. L-a oprit, şi a poruncit lui Martin Dodgson, care nu f ceaă niciodat astfel de treburi, s se duc el s ridice în bra e poarta deă ă ă ă ţ lemn şi s deschid st pînului. Negrul s-a f cut palid ca albul ochilor şiă ă ă ă buzele groase, vinete, parc şi mai groase şi mai vinete, au început s -ă ăi tremure. A încercat de cîteva ori s bîiguie ceva, dar n-a izbutit. Dină şosea trompeta chema mereu, enervat , s vie cineva s deschidă ă ă ă poarta. Unul din gr jdari a voit iar s dea fuga, uitînd porunca st pînei.ă ă ă Dar s-a oprit la jum tatea pasului, înlemnit de privirea doamnei. Ină prag s-a ivit, din şirul de od i al slujbaşilor fermei, so ia şoferului, careă ţ nu ştia de ce sun mereu trompeta în drum şi nu se duce nimeni să ă deschid . Au surzit cu to i? Martin Dodgson a surîs cu capul plecat, dară ţ a fost mai mult un rînjet, şi s-a dus cu pasul lui larg, domol, spre poart . Cînd a intrat automobilul, el a salutat adînc, sco înd şapca pînă ţ ă la piept f r a ridica ochii la dl. Mellors care-l privea cu uimire. Amă ă pîndit pîn dup miezul nop ii în turn s se sting toate luminile dină ă ţ ă ă ferm , m-am strecurat în grajd şi am trecut de-a lungul cailor care mă ă priveau cu un ochi, pîn la uşa lui Martin Dodgson. Am b tut încet, cuă ă un deget. Mi-era sufletul la gur şi de pocnetele inimii urechile surde.ă Martin Dodgson a deschis uşa. Nu se aştepta s m vad , dar nu m-aă ă ă dat afar .ă— Ai v zut-o?... am încercat s -l a î , aşezîndu-m lîng el peă ă ţ ţ ă ă marginea patului, în fumul pipei lui. Şi-a b tut joc de tine! Ai ajuns deă rîsul gr jdarilor!...ă

El m-a privit amarnic cu coada ochiului şi a supt din pip cu sete.ă Pe urm l-am rugat încet, f r lacrimi şi f r vreo tiranie sentimental ,ă ă ă ă ă ă s p r sim numaidecît ferma, pentru demnitatea lui. Cu aproape o mieă ă ă de lire cît aveam - min eam: aveam numa trei sute - am pleca amîndoiţ în America, unde am cump ra p mînt şi ar înjgheba el o ferm sau oă ă ă planta ie de trestie de zah r sau numai o cresc torie de porci... Martinţ ă ă s-a ridicat de lîng mine, a umblat prin odaie, fumînd şi otr vind aerul,ă ă f r s rosteasc un cuvînt. Sim eam c începe s fie al meu. Numai cuă ă ă ă ţ ă ă gîndul, cu socoteala min ii, dar îl sim eam venind spre mine!... Mi-amţ ţ dat seama c dac aş fi rostit atunci un singur cuvînt nepotrivit, aş fiă ă stricat totul. Am stat pe marginea patului, t cut ca o umbr , supusă ă ă ă ca o slug , o biat inim care b tea în t cere pentru el, în aceeaşiă ă ă ă ă înc pere cu inima lui. Martin Dodgson s-a apropiat şi punînd o mîn peă ă um rul meu, în vreme ce-şi scotea din gur pipa cu cealalt , zise cuă ă ă accentul lui stricat: „Du-te, Mariella de te culc , pipa mea e prea tareă pentru tine. Du-te. Şi... aşteapt -m la tine mîine sear , tot ca acuma,ă ă ă dup miezul nop ii. Vreau s m gîndesc bine. Ce-au s zic domnii şiă ţ ă ă ă ă domnişoarele Boleyn, care m-au trimis aici Ia ferm , cînd vor afla că ă

am plecat, aşa, f r nici ă ă o pricin serioas şi f r s le spun lor ună ă ă ă ă cuvînt?..." „Dar te-au jignit aceşti oameni f r inim , te-au c lcat înă ă ă ă picioare, Martin. Tu n-ai nici o demnitate?" El s-a mai gîndit o clip ,ă apoi a zis: „Poate c nu, Mariella. Eu sînt un negru. Demnitateaă noastr , a negrilor, se numeşte supunere... M gîndesc îns c poateă ă ă ă nu mai vrea doamna Mellors s ie un negru la ferm , şi atunci într-ă ţ ăadev r n-aş mai avea de ce s r mîn aici".ă ă ă

Cînd am plecat, a mers al turi de mine prin grajdul lung, abiaă luminat, pîn în curte. Am privit stelele, cum st m al turi de el, şi amă ă ă gîndit în mine: „Dac nu vrea s -l mai ie doamna Mellors... Martin e ală ă ţ meu numai dac nu vrea s -lă ă mai ie doamna Mellors..." Nu ştiu ce s-aţ întîmplat a doua zi. Din odaia doamnei Constan a, unde lucram, amţ auzit înainte de amiaz, în biroul de dedesubt, glasul tîrît, de bas, al lui Martin, ca un morm it de urs cuminte, apoi multe fraze rostite foarteă repede şi cu necaz de dl. Olivier. N-am putut în elege un singur cuvînt.ţ Doamna Constan a lucra lîng mine la o broderie de batist şi pentruţ ă ă c ascultam f r s dau la maşin , luînd aminte cu gura întredeschisă ă ă ă ă ă pentru a auzi mai bine, ea a gr it tare, indignat , parc anume ca să ă ă ă tulbure t cerea şi s nu prind nimic din discu ia dl. Olivier cu Martin.ă ă ţ „Nu în eleg cum de s-a legat Olivier de negrul sta, de parc i-ar fiţ ă ă frate! O s ni se urce în cap! De l-ar da afar , ştiu c mi-ar p reaă ă ă ă bine!...". Uitînd c ea st ruise pe lîng dl. Olivier s -l primeasc peă ă ă ă ă Martin Dodgson, atunci cînd le trebuise un om priceput la cai şi dl. Olivier ezita s aduc un negru la ferm . Pe Martin Dodgson l-amă ă ă aşteptat în noaptea aceea pîn la ziu . Nu m-am dus la el, deşi inimaă ă îmi da brînci şi coborîsem de dou ori sc rile de lemn, în picioareleă ă goale, trecînd prin s li , pe dinaintea iatacului doamnei Constan a,ă ţă ţ pîn am sim it muşc tura rece a imentului terasei. Dar m-am întors,ă ţ ă ţ plîngînd f r glas, cu noduri în gît, în odaia mea. Era mai bine aşa,ă ă Martin Dodgson nu trebuia s simt c -l urm resc cu atîta înverşunare,ă ă ă ă c aş putea vreodat s -l coă ă ă pleşesc. N-a venit nici a doua, nici a treia sear şi numai o dat întîmpl tor m-am încrucişat cu el pe peronulă ă ă vilei. Nu i-am spus şi nu mi-a spus nimic. L-am cercetat din ochi, întreb toare, dar n-a în eles. Uitase... A trecut vara, a trecut toamna şiă ţ iarna, începea s se desprim v reze cînd am izbutit s -l atrag într-oă ă ă ă noapte în odaia din turn. In bra ele mele el p rea mai curînd cţ ă ă aşteapt şi vrea s aud altceva... „De ce n-ai venit, ast -var , să ă ă ă ă ă fugim în America?... am gemut, luîndu-i b rbia în amîndou mîinile.ă ă Acum ai fi fost şi tu st pîn, om bogat!...". El a rîs cu poft : „Ce-miă ă trebuie mie avere, Mariella?.,. mi-a zis. Nu e toat ferma asta ca şi aă mea?..." Il pierdusem. Il pierdusem pentru totdeauna, c ci peste cîtevaă s pt mîni a fost... ă ă (hohot nest pînit deplîns) ă a fost omorît...Hilda se opri din lectur . ă Ii ajunsese şi-i prea ajunsese... De altfel, Mariella Pinner n-a mai declarat nimic. A plîns ca o bicisnic . Unul dină „curtezanii" Mariellei a încercat s-o potoleasc , şoptindu-i ceva laă ureche, dar Mariella, care a în eles peseţ mne greşit, i-a plesnit tîn ruluiă

o palm de a r sunat toat gr dina.ă ă ă ăEl a plecat furios, hot rît s pun cap t mascaradei şi s aducă ă ă ă ă ă

de la poli ia din St. Ives sergen i care s-o aresteze. Cînd s-a înapoiat înţ ţ gr din , cu trei poli işti, n-a mai g sit pe nimeni. Camaradul era înă ă ţ ă hotel unde-şi sp la fata sfîşiat de unghiile Mariellei. ă ă Incercase s-o violeze?... Greu de presupus. In orice caz nimeni, afar de el şiă Mariella, nu ştia precis ce se întîmplase. Cînd au s rit chelnerii şiă patronul s -l scape din ghearele ei, era prea tîrziu. Au smuls-o ca pe oă scorpie de pe el.

CAPITOLUL VII

Hilda nu mai suferea de mult de „moralitate", nici de ideea abstinen ei ridicat la principiul divin şi nu mai credea nici m car înţ ă ă selec iunea sexual pe baz de clas social . ţ ă ă ă ă In teorie. Practica îns oă dezgustase în asemenea m sur , încît voi s -şi scuze repulsia peă ă ă motive de igien . Ce amestec, Dumă nezeule, în acea ferm în care ar fiă jurat c domnea cea mai pur fericire casnic !... „Slug la slugă ă ă ă ă trage!", îşi zise de cîteva ori Hilda, sim ind c vechea ur împotriva luiţ ă ă Mellors, care-i sedusese sora mai mic , se reaprindea cu aceeaşiă violen ca la întîia lor întîlnire.ţă

Dar cea care pornise întîi la atac şi sedusese pe p durarulă fostului ei b rbat, fusese Constan a, nu-i aşa?, iar Mellors n-avea înă ţ înf ptuirea acestei c snicii niciă ă un merit, adic nici o vin , depinde cumă ă o iei. Hilda nu era, judecind bine, prea sup rat pe Mellors c -şiă ă ă înşelase nevasta în chip nedemn - ce lips de recunoştin pentru totă ţă ce f cuse Constan a pentru el! - dar de ce tocmai cu Mariella Pinner?...ă ţ De ce tocmai cu croitoreasa so iei lui, sub acelaşi acoperiş cu credin a,ţ ţ cu puritatea casnic a Constan ei?... Nu-şi putea g si, dac nevoia de aă ţ ă ă schimba femeia era atît de tiranic , vreo amant mai... pu in murdar ,ă ă ţ ă în orice caz mai... pu in apropiat de nevinova ii lor copilaşi?...ţ ă ţ

Cu toat furia care n-o l sase s doarm , Hilda îşi p straseă ă ă ă ă destul lucidiă tate ca s -şi dea seama cît erau de naive şi deă caraghioase învinuirile pe care le arunca în capul bietului Mellors. „Tot ce f cuse Constan a pentru el"... Ce f cuse Constan a pentru el?... ă ţ ă ţ Işi l sase un b rbat lipsit de sex pentru un b rbat excelent, c ruia îiă ă ă ă aducea în c snicie, în locul cuvenitei virginit i, amintirea a cel pu ină ăţ ţ trei b rba i str ini, to i cu mîna pe falusul lor victorios. Banii investi i înă ţ ă ţ ţ ferm , Constan a îi primise de mult înapoi şi se aflau la b ncile dină ţ ă Londra, unde-i strînsese sir Malcolm Reid cu mult mai pu in osteneal ,ţ ă ă desigur, decît Olivier Mellors. Şi de ce ar fi fost mai nepotrivit Mariella,ă decît oricare alta?... Faptul c era muierea tuturor b rba ilor din ferm ,ă ă ţ ă nu dovedea nimic. Mellors nu umbla, la adic , dup moralitateaă ă Mariellei, ci dup micuă l ei sex - şi dep rtarea mai mare sau mai mică ă de iatacul pur al Constan ei, nu sc dea şi nici nu agrava necredin aţ ă ţ

so ului.ţNefiind în stare s aduc vreo învinuire serioas cumnatei ei,ă ă ă

Hilda r mase totă uşi sup rat pentru c prin leg tura lui cu Mariellaă ă ă ă erau tîrî i într-un proces infamant, într-o crim trivial , abject , amîndoiţ ă ă ă - şi el şi Constan a. C ci Constan a, nu mai înc pea îndoial , va afla înţ ă ţ ă ă curînd c sub acoperişul casei ei fusese înşelat f r nici o team ,ă ă ă ă ă parc anume - şi tocmai cu acea Mariella, de care Constan a nu voiseă ţ şi nu voia nici acum s se despart .ă ă

Vise scîrboase şi sinistre, amestecate cu idei şi hot rîri teribil deă ra ionale, o purtaser pe Hilda pe apele lor dezgust toare în ultimeleţ ă ă trei ceasuri ale nop ii, şi o l sar , în pragul zilei urm toare, ca pe oţ ă ă ă femeie bolnav într-o lume pe care n-o recunoştea...ă

Maestrul Mac Ewen o linişti întrucîtva, vestindu-i c arestareaă Mariellei dovedea precis inten ia autorit ilor de a nu se atinge - cuţ ăţ toate dest inuirile croitoresei - de dl. Mellors. Cel pu in, deocamdat .ă ţ ă Dar acest „deocamdat " era un cîştig pre ios - şi pîn la o hot rîreă ţ ă ă grav , ca aceea a arest rii dlui. Mellors, se puteau întîmpla înc multe.ă ă ă Curaj! Speran şi curaj!... Orice s-ar întîmpla, omul nu trebuie s -şiţă ă piard speran a şi curajul. Speran a e totdeauă ţ ţ na un beneficiu, curajul totdeauna o avu ie, amîndou gratuite, şi deci o for împotrivaţ ă ţă realit ilor evidente.ăţ

Dar Hilda auzea numai sunetele f r s în eleag sensulă ă ă ţ ă p l vr gelii matiă ă ă nale a maestrului Mac Ewen. Au luat împreună gustarea în hotel - şi Hilda v zu tot timpul în aer, în fundul farfuriilor şiă ceştilor, oriîncotro- întorcea privirile, capul nevinovat al Constan ei, cuţ ochii ei albaştri, cura i, mari, uimi i.ţ ţ— Cum s -i spun, dragul meu? Cum s -i spun c acea copil roasă ă ă ă ă Mariella e o... o tîrf ordinar şi...ă ă— Eşti obligat s -i spui?... întreb tainică ă ă şi potolitor maestrul. Va afla. Şi dup ce va afla, î i va r mîne dumitale numai grija de a o mîngîia şiă ţ ă a-i ar ta c exist multe so ii pe lumea asta care sînt înşelate în chipă ă ă ţ nedemn, sub acoperişul conjugal. Po i cita nume, oricît de multe nume.ţ N-ai idee cît consoleaz în nenonrocire, nenorocirile asem n toareă ă ă întîmplate altora.

Dup plecarea lui Olivier Mellors, înov r şit de maestrul Macă ă ă Ewen la tribunal, Hilda a urcat repede la Constan a, care nu voise sţ ă mai p r seasc odaia.ă ă ă

Discu ia între cele dou surori a început greu, deşi Hildaţ ă încercase s -şi ia un aer de nep sare surîz toare. Propuse chiară ă ă Constan ei s ias amîndou s cerceteze cîteva modele de p l rii.ţ ă ă ă ă ă ă Constan a-i r spunse îns altceva, urm rindu-şi propriile gînduri:ţ ă ă ă— Hilda, nu ştiu de ce, dar simt c nu pot pleca la Edinburgh cu tine.ă Prefer s m întorc la ferm . Şi cum nu e prea pl cut acum acolo, n-amă ă ă ă curajul s te re in. Procesul lui Olivier se va încheia peste o zi, dou celă ţ ă mult. Mîine soseşte şi dr. Sheridan, din Londra, care ine mult la noi şiţ cunoaşte pe to i magistra ii din Cambridge. I-a telefonat asear lţ ţ ă a 11

lui Olivier. Toat chestia asta a început s m enerveze... Tu, dac vrei,ă ă ă ă urm Constan a, vorbind ni el mai repede şi cu vocea ei de alto multă ţ ţ mai ridicat ă ca de obicei, po i pleca. N-are nici un rost s mai pierziţ ă vremea pe aici. La var poate c ...ă ă

Şi t cu, dus pe gînduri.ă ăHilda ghici: Constan a voia s -i spun c la var îi va scrie s vieţ ă ă ă ă ă

cu copiii îa Noul St. Ives, ca pe vremuri, dar se oprise pentru c niciă Constan a nu se mai putea hot rî s rosteasc tare o minciun atît deţ ă ă ă ă grosolan . Dar Hilda o iubea prea mult pe sora ei ca s nu-i ierteă ă aceast nevinovat minciun ... O duru îns r ceala Constan ei şiă ă ă ă ă ţ dorin a ei, subîn eleas c , în aceast împreţ ţ ă ă ă jurare anume, în care era vorba de via a ei, a Constan ei, ar fi fost mult mai bine ca Hilda s fieţ ţ ă departe. Dar aceasta nu se d du b tut cu una, cu dou şi nu consim iă ă ă ă ţ la vremelnica învr jbire sub care, desigur, se ascundea adînc, str ină ă ă de orice mizerit, vechea, frumoasa iubire a celor dou surori. ă Incît îşi lu inima-n din i şi se hot rî s vorbeasc . Dar, fie c se gîndise preaă ţ ă ă ă ă mult cum s-o fac şi dac s-o fac , fie de emo ie şi surescitare, voceaă ă ă ţ ei r sun fals, ca-ntr-o melodram proast .ă ă ă ă— Olivier te înşeal , Constan a. Olivier - ea-i zicea de obicei Mellors- teă ţ înşal în chip nedemn, sub acoperişul casei voastre.ă— M înşeal ?... bîigui Constan a aproape f r glas, oarecum mirat .ă ă ţ ă ă ă Dar Hilda b nui, desigur f r nici un motiv serios, c mirareaă ă ă ă Constan eiţ era pricinuit mai curînd de faptul c auzea aceste cuvinteă ă din gura ei, decît c .era înşelat de b rbatul c ruia îi apar inea cu trupă ă ă ă ţ şi suflet.— Da, urm Hilda, cu un ton categoric, te înşeal , şi dac vrei s ştii cuă ă ă ă cine, s - i spun tot eu: cu Mariella, aceast creatur abject , care v-aă ţ ă ă ă adus pîn aici! Şi n-a fost numai amanta lui Olivier, s-a tîrît în acelaşiă timp cu to i gr jdarii, şoferii şi haimanalele din St. Ives, pentru cţ ă ă Mariella aia e o ...

L sînd capului aplecarea obişnuit pe um rul drept, Constan aă ă ă ţ întoarse încet spatele şi, cu o batist la ochi, se îndrept spre perdeleleă ă ferestrei care da în strad , unde plînse încet, îndelung, cu umerii uşoră cutremura i.ţHilda r mase locului.ă

Nu mai în elegea nimic. Crezuse c dest inuirea ei va dezl n uiţ ă ă ă ţ furtun dînd Constan ei acel aer de nebunie şi r t cire pe care-l aveaă ţ ă ă totdeauna în clipele grele ale vie ii, ca în seara cînd a fugit de laţ Wragby cu automobilul, sau ca în ziua nun ii... N-ar fi fost mirat dacţ ă ă biata Constan a s-ar fi hot rît pe loc la o desp r ire de Mellors, deşi arţ ă ă ţ fi fost spre r ul ei, c ci Hilda ştia ce însemna Mellors pentru Constan a!ă ă ţ Şi cînd i se dezv luia o asemenea infamie a so ului, de parc nici n-ar fiă ţ ă fost vorba de ea, de so ul ei, de tat l copiilor ei, Constan a, iat ,ţ ă ţ ă c zuse într-o lin melancolie şi plîngea liniştit ca pentru o frumoasă ă ă ă amintire... Şi ea, care se tot gîndise, ce va trebui s fac pentru ca s-oă ă potoleasc !ă

Constan a i-a dest inuit atunci Hildei, cu vechea sinceritate înţ ă ochii ei parc şi mai mari, cu glasul tremurînd la început de pu ină ţ ă sfial - c ci Hilda era totuşi sora ei mai mare - c ea, Constan a, ştiuseă ă ă ţ tot.— Ştiai c tr ia cu Olivier şi n-ai dat-o pe uş afar pe netrebnic !ă ă ă ă ă strig Hilda plin de indignare.ă ă

Da, Constan a ştia - ştia pentru ţ c ă ea-l îndemnase pe Mellors să se urce în odaia din turn a croitoresei.Cum de ajunsese sora ei în aceast situa ie, Hilda n-a priceput bine niciă ţ dup ce Constan a i s-a spovedit cu acea simplitate a ei de parcă ţ ă privindu-se în oglind , s-ar fi descris sieşi. N-a priceput mai cu seamă ă cum de a consim it s tr iasc mai departe cu Constan a un so care,ţ ă ă ă ţ ţ atunci cînd trebuia s se urce în patul so iei, ea îl ducea de mîn s seă ţ ă ă culce cu o slujnic . ă In ce c snicie s-au mai petrecut vreodat astfel deă ă orori?... Ce nebunie a mai fost şi asta?... Cum de a ajuns în acest fund de infern tocmai ea, Constan a, care nu fusese în stare s în eleagţ ă ţ ă nici un fel de perversiune, Constan a, menit s fie cea mai simpl , ceaţ ă ă ă mai fericit so ie şi mam de pe p mînt?...ă ţ ă ă— A i luat şi morfin ?... A i slujit şi liturghii negre?... V-a i flagelat şi v-ţ ă ţ ţa i lins sîngele unul altuia?...ţ— Nu. Eu nu ştiu,... a bîiguit Constan a.ţ

Ca o fecioar s nu îng duie nici unui b rbat s se apropie de ea,ă ă ă ă ă iar în noaptea nun ii, m ritat cu sila s -şi mutileze sau chiar s -şiţ ă ă ă ă ucid mirele, Hilda mai auzise. Nu-şi închipuise îns c ar putea existaă ă ă femei - şi înc femei de temperamentul simplu, puternic şi frust ală Constan ei - care, la numai trei ani dup o nunt m rea , urmat deţ ă ă ă ţă ă dou ori de rod, s se retrag din iubirea so ului ca de sub lamaă ă ă ţ cu itului şi s amenin e, la cea dintîi încercare de apropiere a so uluiţ ă ţ ţ respins, cu fuga în lume!...

„N roada asta de sor -mea e mult mai complicat decît neă ă ă închipuiam tata şi cu mine", gîndi Hilda, privind scrut tor în ochiiă albaştri, umili, ai Constan ei, care vorbea acum cu un glas îndurerat şiţ sc zut. C ci Constan a era de mult, de mai de mult decît b nuia Hilda,ă ă ţ ă împ cat cu această ă ă „complica ie" -ţ şi care nu era mai complicat decîtă simpla ei existen pe p mînt.ţă ă

Dup nunta de la Edinburgh, în care Mellors a crezut tot atît deă mult ca şi Constan a - ea se îmbr case în alb cu cea mai bun inten ieţ ă ă ţ şi voise cu îndîrjire ca solemnitatea s fie impresionant de virginală ă - în expresul care-i leg na, duă cîndu-i spre Cambridge, mirii s-au sim itţ str ini. Conă stan a a privit la mîna lui pe un genunchi - ce mare era!ţ Olivier avusese o mîn mic în p durea de la Wragby. Mîinile lui, înă ă ă ultimul an, munciser . Osteneala mîinilor fusese pentru Constan a. N-ă ţaveau drept la iubirea ei, la şi mai mult iubire? Şi în vreme ce pieptulă Constan ei se umplea din nou de c ldur , sim ind al turi de ea, înţ ă ă ţ ă acest univers friguros, ostil, vulgar, un b rbat care tr ia numai pentruă ă fiin a ei, Olivier era torturat de gîndul c ar trebui s fac so iei, acum,ţ ă ă ă ţ

dup nunt , o bucurie deosebit - şi nu ştia cum. Ochii lui, în careă ă ă sc p rau adesea mici cîntare f r mil , nu lipsite de ascu işul ironiei -ă ă ă ă ă ţ aceasta independen şi surîsul sarcastic cuceriser întîi pe Constan a -ţă ă ţ se f cuser mari de nedumerire, dîndu-i în clipa aceea o înf işare deă ă ăţ so prost. Dar dup ce Olivier propuse Constan ei - şoptit şi c utîndu-iţ ă ţ ă mîna- s-o duc întîi la Paris şi mai tîrziu la Noul St. Ives, el îşi redobîndiă vioiciunea şi surîsul.— O, nu, şopti Constan a care ar fi dorit s ajung de la Edinburgh laţ ă ă Noul St. Ives repede, cum intri dintr-o odaie în alta; chiar această neînsemnat c l torie cu trenul o sup ra, o înstr ina. Dar ea pre uiă ă ă ă ă ţ gîndul lui Olivier. O, nu, mai zise o dat şi privindu-l îi surise cu iubire.ă I i mul umesc, Olivier. Dar vreau s ajungem acas cît mai repede.ţ ţ ă ă

Olivier se sim i m gulit de preferin a Constan ei. Era a lui, eraţ ă ţ ţ femeia lui, cu toat f ptura ei gingaş , întreag , atît de familiar .ă ă ă ă ă

Constan a n-a voit ţ s r mîn nici la Cambridge, cînd au coborîtă ă ă din tren în zorii zilei, deşi cearc ne vinete îi subliniau albastrul fierbinteă al ochilor, iar glasul ei dobîndise din oboseal o r guşit voluptate. N-aă ă ă voit s se opreasc un ceas nici la St. Ives, s guste un pahar de bereă ă ă cu Olivier, la „hotelul" cu restaurantul de lîng pod. Ea voia s ajungă ă ă la ferma lor, pe care o cunoştea din scrisori şi fotografii, şi în care, cu închipuirea, locuia înc înainte ca vila s fi fost terminat de-a binelea.ă ă ă

Lunca din vîlceaua care desparte St. Ives de Noul St. Ives înverzise, înmugurise. F r a mai cere îng duin , şoferul dină ă ă ţă Cambridge opri, împodobi radiatorul cu o cunun de smicele şi oferiă tinerei doamne pe cea mai sub ire, mai ml dioas şi mai verde.ţ ă ă— S ştii c a ghicit, zise Constan a lui Olivier şi rîse, r corindu-şi fieră ă ţ ă -bin eala buzelor cu verdea proasp t .ţ ţă ă ăAutomobilul urca în şuier costişea, prin lunc .ă— Ce a ghicit?... întreab Olivier cu o sclipire de ironie.ă— C sînt mireas , avu Constan a curajul s rosteasc , şi îşi ascunseă ă ţ ă ă obrazul la pieptul so ului.ţ

Primul lucru pe care Olivier Mellors s-a gr bit s -l fac ajungînd laă ă ă ferm , a fost - dînd din mers, de la poart , cîteva porunci slugilor, - s-oă ă duc pe Constan a, fermecat de vil , îă ţ ă ă n untră u, s deschid întîia uşă ă ă la stînga, aproape întunecoas c ci erau obloanele trase şi pe un pată ă de campanie, deşi Constan a era cu voal, cu p l ria în cap, şi cuţ ă ă mînuşi, s pun st pînire pe ea.ă ă ă

Au dormit cîteva luni în acelaşi pat de fier, cu saltea de paie şi p turi de lîn grosolan , din odaia de jos, care da în biroul lui Mellors.ă ă ă Dar în mai, dup cîteva drumuri la Cambridge şi la Londra, vila eraă complet mobilat , gospoă d ria rînduit . Constan a se sim ea atît deă ă ţ ţ bine, încît i se p rea c tr ia aci, la Noul St. Ives, de mul i, mul i ani şiă ă ă ţ ţ avu nevoie de un efort de imagina ie ca s se revad în casa de laţ ă ă Wragby unde tr ise totuşi patru ani, sau la Edinbuă rgh, unde petrecuse, acum de curînd, o toamn şi o iarn întreag .ă ă ă

Olivier ştia c niciodat Constan a nu dusese o via cu lumeă ă ţ ţă

prea mult în jurul ei, dar nu-şi putea închipui c s-ar mul umi numaiă ă ţ cu el, cu cele cîteva slugi de la grajduri şi ogoare, cu tablourile - cele mai multe ale lui sir Malcolm, solemne, - de pe pere ii înc perilor. L-aţ ă adus în cas pe pastorul Knight, i-a poftit o dat pe sir Mathew Wesley,ă ă cu so ia, fetele şi ginerii de la Ipswich -ţ care s-au ocupat cu to ii înţ timpul vizitei mai mult de cai - şi chiar pe Rowley, fermierul de la Grange, care se însurase şi el de curînd cu o v duv scund ca ună ă ă scaun. Dar dup astfel de vizite Constan a se sim ea atît deă ţ ţ istovit , încît so ul renun la rolul de „furnizor de mondenitate", l sîndă ţ ţă ă rela iile cu restul oamenilor pe seama gustului Constan ei sau alţ ţ hazardului. Olivier îşi rezervase - în caz de pustietate des vîrşit laă ă Noul St. Ives - c l toriile în str in tate despre care ştia c -i fac pl cereă ă ă ă ă ă Constan ei. Vor c l tori,ţ ă ă deci - cu Constan a al turi, Mellors s-ar fiţ ă sim it oriunde, şi la Tombuctu, ca la el acas - şi poate mai tîrziu vorţ ă veni şi copiii, sublim metod de a izgoni singur tatea şi de a c l toriă ă ă ă ă stînd pe loc, n scocit de Dumnezeu pentru so ii ferici i.ă ă ţ ţ

Constan a era îns atît de ocupat de casa şi b rbatul ei, cţ ă ă ă ă str inii care treceau pe la ferm şi întîrziau - de nevoie sau pofti i - laă ă ţ vil , nu f ceau decît s-o încurce şi s tulbure unicul, puternicul,ă ă ă exclusivul ei sim mînt. Zilele i se p reau, cu grijile şi preocup rile atîtţă ă ă de serioase ale lui Olivier, numai timp furat nop ii...ţ

Dar odat cu noaptea începea domnia ei.ăNu se mai auzeau nici roata de lemn de la moar , nici cascadaă

apelor prin scocurile lungi, pîn la r zoarele de legume şi flori, gr jdariiă ă ă nu mai r cneau unul la altul de la un cap t al cur ii la cel lalt, buldogulă ă ţ ă uriaş nu mai l tra zorn ind spre poart belciugul care alerga pe sîrmă ă ă ă şi care se inea printr-un lan lung de belciugul de la gît, ori de cîte oriţ ţ voia cineva s intre în ferm . Olivier nu mai pleca pentru ore întregi laă ă vie, sau mai departe, pe ogoare, dincolo de Ouse, p r sindu-şi so ia,ă ă ţ îndurerat c preocup rile l-au rupt cu des vîrşire de ea.ă ă ă ă

A amurgit. Lumea f r margini s-a strîmtat şi fiecare vie uitoareă ă ţ îşi simte mai aproape sufletul. S-au aprins felinarele. Nu se mai aud nici glasurile paşnice, domestice, ale vitelor. Un fum sub ire, iute, deţ b legar care ardea în dosul grajdului, s alungă ă e în arii de la iaz, s-aţ ţ risipit - odat cu ivirea stelelor. Aerul se schimb - e noua respira ie aă ă ţ noului cer.— Olivier, se aude întreb tor în toate camerele, în curte, în gr din , peă ă ă teras , glasul Constan ei, Olivier! Olivier!...ă ţ

Constan a, care vorbeşte cu o mic piedic în respira ie,ţ ă ă ţ neînsemnat , dar destul de marcat ca s dea glasului o cald hot rîreă ă ă ă ă şi un accent, dobîndeşte odat cu venirea nop ii o volubilitateă ţ neobişnuit , o frenezie verbal , care o face s pun mici hohote înă ă ă ă toate t cerile, un şir nesfîrşit de silabe, ca o ciripire de pas re cu guşaă ă grav , prin toate ungherele, cuvinte de în elegere şi converă ţ sa ie f rţ ă ă r spuns meselor, scaunelor, c elei Flossie, uşilor, paharelor, fură ăţ -culi elor, vinului.ţ

— Olivier! Olivier! Olivier!...Nu acest nume, unul oarecare, ci glasul femeii, care-l aruncă

întreb tor în noapte, pune st pînire pe t cuta întindere a propriet ii,ă ă ă ăţ ca un semn, ca un motiv muzical al noului imperiu, melodie dus deă efluviile nop ii pîn departe, la mare, pîn sus la sclipirea stelelor -ţ ă ă st pînirea deplin în întuneric a geniuă ă lui femeii.— Olivier! Olivier! Olivier!...

Unde e Olivier? De ce nu vine Olivier? Ce face Olivier? Ah, acest Olivier!... Lucrurile ascultau, în elegeau, ştiau, şţ i în t cerea lor vorbeauă în acelaşi timp şi ele cu glasul volubil şi puternic al Constan ei. Olivier!ţ Olivier! Olivier!... chemau toate lucrurile din jur cu glasul Constan ei.ţ

Şi, deodat , vr jit de timbrul vocii femeieşti greu deă ă sensualitatea chem rii, din cine ştie ce pr pastie a nop ii, primejdie aă ă ţ nev zutului, tiranie a neştiutului şi nefiin ei, glasul b rb tesc rosteaă ţ ă ă potolit, împ ciuitor, în stare s linişteasc oceanele: „Da... Sînt aici!"ă ă ă

Noaptea devenea real , palpabil - realizat din misterele care oă ă ă urziser pe încetul. B rbatul se ivea, aevea. Glasul femeii nu se maiă ă r zvr tea în c utare, peste lume. Dar întrebarea ei, f r s fi pierit cuă ă ă ă ă ă des vîrşire, se auzea mereu ca un ecou în toate t cerile, ca o sete deă ă via pe care nimic n-o mai putea stinge şi stîrpi.ţă

In primul an chioşcurile gr dinii din fa a peronului nu fuseseră ţ ă înc ridicaă te, iar palierele de trandafiri ag tori erau înc s race deăţă ă ă tulpine şi cu flori minuscule. Familia Mellors lua masa pe teras şiă uneori Constan a se oprea cu furculi a în aer, ascultînd. Olivier, cuţ ţ mintea înc la treburile gospod reşti de peste zi, întreba:ă ă— Se aude ceva, la poart ?ă— O, nu!... Dar nu i se pare c plutim?... Aici, sus, înconjura i deţ ă ţ întuneric, sub stele - mi se pare c trebuie s aud în jur şi murmur deă ă ape...

Deşi Mellors avea odaia lui al turi de birou, la parter, dup masaă ă de seară el trecea în iatacul Constan ei de unde nu mai pleca.ţ Ceasornicul din vest , l sat pe noptiera din odaia de jos, aştepta pînă ă ă diminea a, cînd Mellors, înainte de a pleca la treburi, trecea iar peţ acolo s şi-l ia repede, ca un vinovat.ă

Ideea a fost mai puternic decît realitatea. Olivier era pentruă Constan a întîiul b rbat pe care-l cunoştea şi c ruia i se da cu sfîşiereaţ ă ă întîilor pudicit i. „A biruit vreodat realitatea halucina ia vreuneiăţ ă ţ femei?" se întreba Olivier, în vreme ce Constan a, ruşinoas ca oţ ă mireas , îl inea la uş , ca s nu fie de fa cînd se dezbr ca. Şi cîndă ţ ă ă ţă ă Olivier intra cu cizmele lui grele de fermier în iatacul so iei, cu mîinileţ întinse prin beznele sub iate de luciul nop ii de afar , bîjbîind pîn la eaţ ţ ă ă - Constan a sim ea cum inima începe s -i bat în piept, în artera de laţ ţ ă ă gît, în timpanele urechilor, cu atîta putere, de parc se apropia un mireă necunoscut, pentru întîia oar . Degetele so ului, uluit de fantasmagoă ţ -riile pudice ale so iei, nimereau la întâmplare f ptura Constan ei - şi elţ ă ţ se oprea. Pin geam tul scurt al femeii îşi d dea seama de frica eiă ă

absurd , şi atunci vorbea cu jum tate de glas, dezmierd tor, s-oă ă ă împace.

In tot timpul zilei, Constan a umbla fericit prin od i ocupîndu-şiţ ă ă mintea şi mîinile cu lucruri m runte, cîntînd melodii foarte vechi, peă care socotea c le uitase. Scotea singur la ferestrele de sus ale vileiă ă pernele, cearşafurile iubirii ei, b tîndu-le cu pumni mici şi palmeă voioase în soare şi aer curat. Fata în cas , o r ncu trimis deă ţă ă ţă ă pastorul Knight şi care n-a r mas în serviciu decît o var , privea laă ă cuconi a ei şi, z p cit , nu ştia ce s fac cu mîinile neocupate.ţ ă ă ă ă ă Constan a o trimetea s dea ajutor la buc t rie — şi rostea aceastţ ă ă ă ă porunc tot în melodia pe care o cînta. Salvele de palme minuscule deă la ferestrele vilei - perinele b tute ă allegro şi fortissimo -încetau uneori brusc, precum şi cîntecul. Mellors, de la moar , de la gr din rie sau deă ă ă la grajduri întorcea capul spre vil s vad ce se întîmplase şi o z reaă ă ă ă pe Constan a cu şuvi ele brune în la de m tase, aplecat foarte atentţ ţ ţ ă ă peste cearşaf sau fa a de perin . Dar dup un minut ajungeau iar pînţ ă ă ă la el aplauzele matrimoniale şi melodia de violoncel a glasului ei.

Constan a umbla uneori f r nici un el prin od ile vilei, tot maiţ ă ă ţ ă sup rat c Olivier e la treburi şi întrebîndu-se dac va veni ă ă ă ă vremea ca b rba ii şi femeile s nu se mai despart niciodat pentru nici o pricin .ă ţ ă ă ă ă Ii p rea r u c nu-l putea purta pe Olivier în ea, f ptura lui b rb tească ă ă ă ă ă ă topit în carnea ei femeiasc , asemeni acelor flori care au într-ună ă singur potir şi însemnul masculin şi însemnul feminin.

Se sim ea nedes vîrşit fiind numai femeia, şi f r Olivier eraţ ă ă ă ă parc lovit de un beteşug, aşa cum, de-adev ratelea, era lovit de ună ă ă greu beteşug sir Clifford Chatterley. Constan a era atît de însufle it înţ ţ ă vremea primelor luni de c sniă cie, c ar fi voit s fie tot timpul cu Olivieră ă - nu ca acum, pe jum tate cum era, cu m runtaiele şi sufletul eiă ă femeiesc goale, stinghere.

I s-a întîmplat de cîteva ori - c ci uitase de la o vreme de oriceă cuviin -ţă s fac şi astfel de nebunii: s -l ia pe Olivier de la birou, undeă ă ă scria o factur urgent , în vreme ce autocamionul înc rcat duduia laă ă ă poart , şi, pentru c nuă ă mai aveau vreme s ajung în iatacul ei, s -lă ă ă trag în odaia al turat , unde totuşi se sim ea str in - şi oftînd ca deă ă ă ţ ă ă o mare mîhnire s -l ia în bra e. Mai palid deodat , dar vesel - deşi totă ţ ă timpul continuase în minte, f r ştirea Constan ei, calculul facturii careă ă ţ aşteptase neispr vit pe masă ă ă - Olivier da fuga apoi în birou. La timp potrivit, c ci tocmai intra şoferul s ia factura. Alteori Mellors seă ă pomenea cu fata în cas a Constan ei dup el, departe în cîmp, undeă ţ ă supraveghea o îns mîn are de mei - plant delicat - c doamna îlă ţ ă ă ă roag s vie numaidecît la vil pentru ceva foarte grabnic. Din guraă ă ă

r ncu ei, în vreme ce el fugea peste r zoare şi brazde s ajung maiţă ă ţ ă ă ă repede la vil - de la Constan a se putea aştepta la orice!... - afla c înă ţ ă lipsa lui sosise factorul, l sase dou scrisori şi un ziar şi numaidecîtă ă dup aceea doamna, speriat , a strigat-o şi a trimis-o ă ă dup domnulă Olivier. Cu r suflarea t iat . Mellors era încredin at c va g si vila înă ă ă ţ ă ă

fl c ri sau vestea vreunei nenorociri: moartea Hildei, înecul copiilor ei,ă ă falimentul b ncii sau ceva şi mai îngrozitor, dincolo de oriceă imagina ie. B rbatul urca scara pe teras ca s ajung mai de-aţ ă ă ă ă dreptul în iatacul Constan ei... Veniser într-adev r dou scrisoriţ ă ă ă pentru Mellors, îi spunea so ia, una de la semin eria Bohies & Land dinţ ţ Cambridge şi alta, pentru Constan a, de la o cas de mode dinţ ă Edinburgh. Şi un ziar, Muncitorul agricol Constan a îns -l chemaseţ ă pentru altceva: s -l întrebe dac n-ar prefera la dejun salat de boeufă ă ă cu muştar, cu muştarul în maionez ...ă— Numai pentru atît?... întreba Mellors, bucuros şi dezam git înă acelaşi timp c nu se întîmplase nici un dezastru.ă— O, nu, şi pentru asta, Olivier!... suspina Constan a, cu ochii be iţ ţ deodat de un somn greu, peste crepusculul c rora l sa pleoapeleă ă ă încet - şi se lipea de el.

Apoi, apucîndu-l de amîndou marginile hainei, îl tr gea în iatac,ă ă îmbr cat cum era şi cu cizmele înnoroiate, în patul ei mare şi adînc -ă singurul loc, cum zicea, în care se sim ea într-adev r la largul ei.ţ ăNeavînd curajul s m rturiseasc deschis c se prosteşte, Constan a aă ă ă ă ţ scris pe vremea aceea Hildei o lung scrisoare asupra inutilit iiă ăţ eforturilor omeneşti... Scrisoarea fusese provocat de o sup rare a luiă ă Olivier. Avuseser pentru cîteva zile la vil pe dr. Sheridan, şefulă ă contenciosului electoral din Londra al partidului poporului, roşcovan ca Mellors, dar înc run it, înalt, osos şi cu gesturi energice: cu o singură ţ ă mişcare scurt a palmei în v zduh, orizonă ă tal, suprima o idee, un guvern, un continent, o planet . în prima sear a vizitei pre iosuluiă ă ţ musafir, masa a fost servita în hol, cu uşile deschise c tre parfumulă teilor şi trandafirilor ag tori din gr din . Se servise p str viăţă ă ă ă ă - din iazul fermei - în vreme ce în aparatul de radio s lta o serie de al muriă ă sincopate din Londra. Aducea bucatele şoferul, preschimbat pentru cîteva zile în valet, între p str vi şi friptur era prev zut o pauz , dină ă ă ă ă ă care pricin doamna s-a ridicat şi a disp rut ca o bun gospodină ă ă ă înspre buc t rie. Dup cîteva minute ap ru iar şoferul şoptindă ă ă ă domnului dou cuvinte. Domnul se scuz , se ridic şi trecu în birou şiă ă ă de aci în odaia sa, unde dete peste Constan a, cu ochii mari şiţ respira ia grea aşteptîndu-l.ţ— Oh, dragul meu, te superi?... Te vreau, Olivier! Te vreau atît de mult! şopti ea sfioas şi pasionat . Nu trebuie s pierdem această ă ă ă fericire!... Hai, vino, vino repede!...

Dr. Sheridan privise un timp, singur în hol, tablourile solemne ale lui Malcolm Reid şi începu apoi s fredoneze împreun cu jazulă ă londonez, ciocnind ritmurile cu dunga cu itului în pahar. Era o melodie,ţ într-adev r, destul de vorbitoare...ă

Dup ce şi-a condus pe la miezul nop ii musafirul la culcare,ă ţ Olivier i-a declarat Constan ei c purtarea ei a fost incalificabil , cţ ă ă ă Sheridan ghicise, desigur ce f cuser la trei paşi de el, după ă ă neorînduiala p rului Cbnstan ei, dup fa a lui înfl c rat , dup pudraă ţ ă ţ ă ă ă ă

pus cu nemiluita s acopere roşea a obrajilor ei şi...ă ă ţ Constan a a r mas o clip uluit , replicînd apoi, cu o indignare bineţ ă ă ă jucat :ă— Şi m rog frumos, el de ce nu se însoar ? S -i fie înv tur deă ă ă ăţă ă minte holteiului... Şi, la urma urmei, n-avea decît s -şi aduc la Noul St.ă ă Yves amanta sau... Eu nu ştiu s fac politic . Prefer s te iubesc! Şiă ă ă aplecîndu-se c tre obrazul lui Olivier, şopti: „Eu ştiu s iubesc", cu atîtă ă mai subtil gra ie, c respira ia ei însufle i şi înnobila banala expresie.ă ţ ă ţ ţ

Fusese în acel an o var copleşitor de cald , uneori cu nori greiă ă care treceau spre r s rit şi miaz noapte, f r s se descarce în fulgereă ă ă ă ă ă şi ploi, l sînd în v zduh o be ie prelungit . Copacii f cuser frunze mariă ă ţ ă ă ă şi groase, înc rcate de un parfum pe care în al i ani îl aveau în scurtă ţ ă vreme numai florile. Cu o ramur bine înfrunzit de tei într-un vas deă ă pe m su a de toalet , a c rei oglind , mare, oval , r sfrîngea imagineaă ţ ă ă ă ă ă dublînd-o, Constan a îşi îmb ls ma iatacul şase nop i. ţ ă ă ţ In patul adînc al so iei, lui Mellors i se p rea c se afund în mormînt de regi egipteni.ţ ă ă ă— Ne îmb ls m m din via , spusese el o dat , cu o vag durere deă ă ă ţă ă ă cap. Constan a lupta de mult împotriva legilor min ii lucide.ţ ţ Nemul umit ,ţ ă chemase într-ajutor parfumele şi magnetismul nop ii,ţ c ci nimic mai mult ca luciditatea n-o desp r ea de adev ratul eiă ă ţ ă suflet. Cum ducea o via aproape claustrat , mişcîndu-se prea pu in,ţă ă ţ dormind mult, hr nindu-se cu o poft nestins , se îngr şase. „Sîntă ă ă ă vulgar !", zicea rîzînd şi servindu-se din unele bucate cu degetele, c ciă ă i se p reau astfel mai savuroase. Trupul ei gol în fotoliu - ziua era caldă şi rochiile ca şi c m şile p reau s n-o mai cuprind , împrumutaseă ă ă ă ă ceva din voluptatea nudurilor lui Renoir. Cînd Mellors o surprindea astfel, voind s treac spre teras sau de pe teras în biroul de jos, îşiă ă ă ă dezmierda mîna sau musta a aspr de ceafa ei r corit de o brum deţ ă ă ă ă sudoare acrişoar , - şi nu ă mai pleca.

Dac o ducem tot aşa, o s ne prostim cu totul, bomb neaă ă ă încruntat într-o diminea Mellors, punîndu-şi gulerul la oglinda ovalţă ă din iatacul Constan ei. P rea s se adreseze propriei imagini pe care şi-ţ ă ăo descoperise în oglind , dar nici Constan ei nu i-ar fi stricat s aud .ă ţ ă ă— Mi-eşti drag, mi-eşti drag, Olivier, suspin Constan a, cu glasulă ţ obosit, înc rcat de dulcea r guşeal a volupt ii nebiruite, f r s fiă ă ă ăţ ă ă ă în eles ce spusese so ul, dar socotindu-se datoare s fie totdeaunaţ ţ ă prezent şi s -i r spund .ă ă ă ă— Te-am chinuit mult, nu?... rosti so ul acelaşi gînd cu alte cuvinte.ţ— O, nu, Olivier... Eu nu m simt cu adev rat pe mine decît în culmeaă ă for ei sau la cap tul istovirii mele. Astfel m simt altcineva, care mi-eţ ă ă indiferent şi aproape str in.ă

Curînd Constan a deveni de o pasivitate cumva maladiv , z ceaţ ă ă pîn la amiaz în acelaşi fotoliu, în care Mellors o l sase r strunat ,ă ă ă ă goal , diminea a. Abia auzea ce i se spune şi nu cerea nimic. Chipul ei,ă ţ cu tr s turile simetrice, gra ioase şi totuşi nu lipsite de for , dobîndiseă ă ţ ţă un soi de placiditate, mai curînd absen decît oboseal , iar ochii eiţă ă

albaştri - o abera ie fix şi totuşi activ . Olivier ar fi adus de laţ ă ă Cambridge, în cîteva ore, pe doamna Burnell, doctori a c sniciilor şi aţ ă naşterilor fericite şi care ajutase de curînd so iei fermierului de la Ely -ţ dar şov ia. ă Ii era team s n-aud pe doamna Burnell, duşmană ă ă ă înn scut a b rba ilor, strigîndu-i de la obraz, f r ruşine: „Ce-ar fi,ă ă ă ţ ă ă domnule Mellors, s mai pleci vreo dou s pt mîni de acas ...?"ă ă ă ă ă

Constan a a fost totuşi în stare, pe cînd luau masa pe teras ,ţ ă într-o sear odihnitoare, s -l ini ieze şi pe Mellors în cea mai nouă ă ţ ă filosofie a ei.— Te-ai gîndit vreodat , Olivier, c Universul e numai o crea ie a doă ă ţ -rin elor noastre?... ţ In ceasul în care n-am mai dori nimic, toate în jurul nostru s-ar şterge ca n luci, iar lumea ar disp rea ca un vis de cea ...ă ă ţă

Mellors caut în platoul de la mijlocul mesei, nu g si şi mai ceruă ă cîteva ridichi de lun .ă— Extraordinar, cînd le cultiv, n-am niciodat destule ridichi la mas ,ă ă îşi exprim şi el filosofia lui.ă

Constan a şi-a revenit la via pe încetul. Pe la sfîrşitul verii,ţ ţă înainte de strîngerea recoltei, Olivier a fost silit s plece de la vil şi să ă ă lipseasc numeroase zile - deşi Constan a, înainte, nu se putea lipsi deă ţ prezen a lui mai mult de cîteva ore. Banca din Londra, unde se aflauţ banii so iei, f cuse o propunere ciudat de avantajoas . ţ ă ă In locul dobînzilor mici, se oferea doamnei Constan a Mellors un pachet deţ ac iuni noi - în 1925 toate afacerile erau în creştere - care trebuia sţ ă aduc un venit mult mai însemnat. Mellors a discutat cu amicul s uă ă politic, dr. Sheridan. Secretarul partidului l-a prezentat pe fermierul de la Noul St. Ives dlui. Maugham, fost tinichigiu, un ins uscat, mic şi ruginit ca un burlan vechi, sortit s fie ministrul de finan e al Angliei,ă ţ cînd partidul ar fi venit la putere. Domnul Maugham i-a spus dlui. Mellors deschis c nimeni nu ofer un cîştig mai mare f r vreună ă ă ă interes care trebuie ghicit. El nu era ghicitor. In afaceri îns exist oă ă lege sigur : numai riscurile mari dau cîştiguri mari. El nu vedea, înă 1925, care putea fi riscul de a preschimba un capital depus cu dobîndă fix , pentru un pachet de ac iuni cu un venit triplu. Un singur sfat îiă ţ putea da, pentru c dl. Mellors era membru al partidului, aliat pre iosă ţ mai cu seam pentru c se tr gea dintr-o familie de proletari şi eraă ă ă totuşi om bogat: s cear un loc în consiliul de administra ie al b ncii.ă ă ţ ă In felul acesta ar putea supraveghea însuşi capitalul so iei şi ar puteaţ vinde ac iunile înainte de ivirea unei panici la burs . Mellors s-a întorsţ ă la ferm , unde a discutat cu Constan a, deşi aceasta n-avea nici o ideeă ţ financiar , s-a înapoiat iar la Londra, a mai discutat cu dr. Sheridan şiă cu doi membri ai consiliului de administra ie al b ncii şi, cînd a revenitţ ă la Noul St. Ives s ia o hot rîre în bun în elegere cu Constan a, aă ă ă ţ ţ g sit-o şi pe Hilda cu copiii. Ea avea o p rere: Constan a s -şi retragă ă ţ ă ă imediat banii de la banc şi s -i depun la alte dou -trei b nci, care nuă ă ă ă ă fac emisiuni noi şi n-au nevoie de capitaluri. Constan a n-a priceputţ nimic din aceast n struşnic idee, care nu f cea decît s complice şiă ă ă ă ă

mai mult rela iile ei cu universul de dincolo de Noul St. Ives, iar Mellorsţ a izbucnit într-un hohot de rîs care a silit şi pe copiii Hildei s rîdă ă laolalt cu el. Apoi, pe neaşteptate, a sosit o scrisoare de la Londra.ă Mellors era înştiin at c cererea sa are multe şanse de a fi împlinit laţ ă ă adunarea general din ianuarie viitor, va fi propus ca ă cenzor-supleant, cu drept de a isc li bilan ul. De obicei nu se f ceau contra-propuneri. ă ţ ă In orice caz, pentru a-şi crea mai dinainte o atmosfer priincioas , eraă ă îndemnat s preschimbe, de pe acum, în ac iuni ale b ncii, capitalulă ţ ă depus, ceea ce i-ar îng dui, pe lîng beneficiul moral mai sus amintit,ă ă s se bucure şi de dividendele anului în curs. Pîn atunci Mellors nuă ă pre uise banii sau onorurile sociale - c ci nu le avusese. Acum, cînd seţ ă iveau la îndemîn , le dispre uia prea mult ca s nu pun mîna pe ele şiă ţ ă ă s mai îng duie s fie vreodat dispre uit de ele. Constan a, careă ă ă ă ţ ţ renun ase s vad limpede unde erau cîştigurile şi unde erau riscurileţ ă ă în propunerea b ncii, b g de seam nervozitatea şi îndîrjirea ascunsă ă ă ă ă a so ului.ţ— Dac vor s te pun în comitet şi s - i s rute mîinile, nu în eleg,ă ă ă ă ţ ă ţ Olivier, de ce mai stai pe gînduri?... Dividende sau dobînzi nu e acelaşi lucru?... Şi parc dividendele sînt mai mari.ă— Da, dar va trebui s m duc la Londra, s verific acte şi bilan uri, să ă ă ţ ă iau parte la şedin ele consiliului de administra ie, s m pronunţ ţ ă ă ţ asupra diferitelor afaceri ale b ncii - banca are afaceri şi în Australia,ă mi se pare...Era tocmai ceea ce încînta şi irita vanitatea nou a lui Mellors.ă— Foarte bine! Admirabil!... Şi nu crezi c ar trebui s vie odat , laă ă ă conducerea afacerilor din Anglia, şi b rba i ca tine?...ă ţ

Constan a voia s spun b rba i voinici, harnici, s n toşi caţ ă ă ă ţ ă ă Mellors, nu stîrpituri chele...— Tu ce zici?... o întreab Mellors pe Hilda, ca s aib dou încuviin riă ă ă ă ţă şi el s se poat oferi victim supus a destinului.ă ă ă ă

Hilda gîndi o clip , dar, în loc s r spund , se repezi strigînd laă ă ă ă John, b iatul cel mic, care prinsese într-un chioşc un pui galben deă g in şi-l strivea de fric s nu-l scape.ă ă ă ă

Nebunia social a lui Mellors nu inu mult. Dup o noapte deă ţ ă nesomn urmat de ridicole vise - se v zuse cu joben şi mînuşi albeă ă coborînd dintr-un landou la Buckingham Palace - se pierdu cu des vîrşireă - cîteva s pt mîni întreă ă ogoarele, oamenii şi vitele lui, f ră ă s se mai gîndeasc la banca din Londra şi consiliul ei de administra ie.ă ă ţ

Pe la sfîrşitul lunii septembrie, primi înştiin area c în adunareaţ ă urgent extraordinar a fost ales cenzor-prim. Constan a l-a trimisă ă ţ numaidecît la Londra s preschimbe depozitul în ac iuni, c ci ea n-ar fiă ţ ă îng duit o singur clip ca acei domni s fie mai generoşi decît so ul ei.ă ă ă ă ţ

CAPITOLUL VIII

Constan a purcese grea cu b iatul cel mare, Roddy. Cînd Mellorsţ ă s-a înapoiat de la Londra, solemn ca niciodat , c ci fusese onorat deă ă cî iva din cei mai de seam ac ionari ai b ncii cu o mul ime de be iiţ ă ţ ă ţ ţ elegante la diferite cluburi, a g sit-o pe Constan a într-o disperareă ţ tumultoas . Dar fusese numai o criz nervoas . Dup o scurt epocă ă ă ă ă ă de prosta ie în care parc îmb trînise, so ia îşi reveni şi-l puse peţ ă ă ţ Olivier la supraalimenta ie, socotindu-l anemiat. Constan a trecu atunciţ ţ şi prin alte mici manii, pe care Mellors - mai cu seam cînd nu erau peă spinarea lui - le satisf cea cu zel. Odat cu venirea ploilor şi a nop iloră ă ţ lungi, Constan a nu mai fu în stare s sufere nici un zgomot. Slujnicileţ ă umblau acum prin cas în papuci de pîsl . Nemul umit , Constan a seă ă ţ ă ţ refugia în iatacul ei, unde se baricada ca împotriva unor duşmani f ră ă iertare. Mellors ajungea la ea cu ocoluri mari prin gr din , urcîndu-seă ă pe teras şi b tînd la uşa mic din s li a care da în baie şi de aici înă ă ă ă ţ iatac. Constan a deschidea uşa de la baie crezând c e servitoarea - şiţ ă cînd îl vedea pe Olivier, f cea ochi mari, speria i, de parc i s-ar fiă ţ ă n z rit deodat un asasin sau o goril . In luna a treia a sarcinii,ă ă ă ă Constan a şi-a revenit la firea ei blînd , pofticioas de bucate bune,ţ ă ă iubitoare de b rbat, fericit c nimic nu-l mai smulgea pe Olivier deă ă ă lîng ea, afar la ferm sau la Londra.ă ă ă

Atunci, pe cînd purta pe Roddy, Constan a l-a golit în sfîrşit peţ Olivier de orice mister. C ea r m sese înc pentru el o taină ă ă ă ă atr g toare, se îndoia: în orice caz punea devotamentul şi credin a luiă ă ţ fa de ea pe seama acelui instinct esen ial, deşi pu in cunoscut, careţă ţ ţ schimb pornirea sexual , necredincioas din fire, într-o supunere laă ă ă c min, într-o mul umire sigur şi odihnitoare, în acel instinct al vetrei înă ţ ă jurul c reia trebuia s se iveasc , pe rînd, copiii. E un instinct mai multă ă ă b rb tesc şi Olivier, - Constan a ştia de mult - era b rbat. Lipsit acumă ă ţ ă ă de dorin e, Constan ei i se deşteptase imagina ia. Ar fi fost în stare sţ ţ ţ ă iscodeasc ea, cu toat candoarea, acele excep ionale perversiuni,ă ă ţ dac n-ar fi existat de cînd lumea.ă

Olivier a fost astfel surprins - deşi a m rturisit tot - cîndă Constan a l-a întrebat pe neaşteptate dac a avut rela ii cu colonelulţ ă ţ din Indii care-l luase sub ocrotirea lui şi-l f cuse locotenent. Constan aă ţ avea oroare de ideea c b rba ii ar putea tr i între ei şi credea c n-aă ă ţ ă ă întîlnit înc niciodat un asemenea b rbat. Mellors a recunoscut că ă ă ă b trînul colonel din Indii inuse mult la el, dar nu, n-a avut rela iiă ţ ţ sexuale cu el.

Constan a a avut mai tîrziu curajul s -l întrebe pe Olivier dacţ ă ă nu-i era dor de Bertha Coutts m car aşa, în unele clipe, oricît de rar...ă Olivier şi-a privit so ia încruntat, indignat. Constan a ştia ce amintireţ ţ odioas îl lega de întîia lui so ie, care izbutise s -l dezguste de femeiă ţ ă într-atît, încît la început fusese vulgar şi cu Constan a, în p durea de laţ ă Wragby, la colib , unde totuşi so ia lui sir Clifford Chatterley venise s iă ţ ă se dea. Ce i se n z rise Constan ei, aşa deodat , în puterea nop ii, cuă ă ţ ă ţ trupul dep rtat de al lui, s -i pun în pat o întrebare atît de penibil ?ă ă ă ă

— Ce i-a venit cu Bertha Coutts?... Nu vrei s m laşi s-o uit de tot?...ţ ă ă— De tot nu se va putea s-o ui i, pentru c i-a f cut-o pe Connie, şiţ ă ţ ă feti a e a ta... Am dat ast zi peste un teanc de scrisori vechi pe care nuţ ă ştiu de ce le p stram. Am recitit cîteva. Am g sit şi scrisoarea lui siră ă Clifford cînd eram la Vene ia şi în care-mi scria de scandalul pe care-lţ provocase Bertha Coutts la Tavershall, bîrfindu-te pentru c nu voiai s-ăo primeşti înapoi. Bertha Coutts te învinuia prin tîrg c erai un monstru.ă Cred c singurul din toat regiunea care nu s-a speriat şi indignat aă ă fost sir Clifford, c ci îmi scria cu acel prilej c dac un b rbat vrea s -şiă ă ă ă ă încalece femeia, cum spunea Benvenuto Cellini, în felul italian, de ce s n-o fac ? El zicea c e oă ă ă chestie de gust. Dar m rturisea, c nu teă ă credea în stare de astfel de ispr vi. ă In orice caz el era sigur c Berthaă Coutts te înv ase... E adev rat?ăţ ă

Olivier n-o ştia pe Constan a atît de preocupat de detalii, maiţ ă ales în chestiuni care n-o priveau direct, întîmpl rile petrecute cu atî iaă ţ ani în urm ... Şi mai cu seam ce cîştiga evocîndu-le?...ă ă— E adev rat, bomb ni Olivier în întuneric şi, luînd mîna Constan ei deă ă ţ pe coapsa lui, o puse al turi. Discu ia nu-i pl cea. T cea, înc rcat deă ţ ă ă ă toate vechile resentimente, resuscitate.

Constan a în elese c trebuie s -l împace şi, ridicat în cotulţ ţ ă ă ă stîng îşi apropie buzele fierbin i de urechea lui, fierbinte şi aceasta,ţ pornind la o lung şi bizar m rturisire şoptit :ă ă ă ă— Ştii, iubitule, asta s-a întîmplat înainte de a te cunoaşte, cînd eram atît de ab tut de singur tate. ă ă ă Intr-o zi, privindu-m în oglind , amă ă f cut o descoperire extraordinar . M uitam la trupul meu şi mi seă ă ă p rea veşted, ca al unei femei la cap tul vie ii. Eram atît de disperat ,ă ă ţ ă c n-aş fi în eles de ce mai tr iesc, dac n-aş fi z rit rotunjimile,ă ţ ă ă ă nevinovate, întregi: numai în ele mai era pu in speran ! Mai tîrziu,ţ ă ţă cînd am voit, cu tine, s -mi însufle esc trupul, am plîns odat sub tine,ă ţ ă sim ind cît r mîn de str in încerc rilor tale de a aprinde în mine oţ ă ă ă ă dorin . Gîndeam s nu mai vin pe la colib , unde mţă ă ă ă desf ceam înă zadar pentru tine. Dar mi-ai trecut încet mîna peste şale şi ai coborît-o, lunecînd încet, mai jos, tot mai jos, şi am sim it atunci cum toateţ m runtaiele mi se înc lzesc şi încep s m bucur c tr iesc. Şiă ă ă ă ă ă niciodat nu te-am sim it mai aproape, mai al meu, de parc ne aveamă ţ ă de mult şi ne cunoscuser m din copil rie, ca atunci cînd mi-ai zis,ă ă pip indu-mi amîndou rotunjimile: „Ce frumoas eşti, ce minunat deă ă ă frumoas ." Am sim it atunci c ă ţ ă trebuie s am încredere în tine, ă numai în tine, b rbatul care-mi pip ise toat f ptura.ă ă ă ă

B rbatul gemu doar, neştiind ce-ar trebui s spun însă ă ă ă Constan a nu-i d du r gaz, cu r suflarea întret iat , aplecat toatţ ă ă ă ă ă ă ă peste el:- Nu trebuie s te gîndeşti acum la Berhta Cutts şi s m ur şti ca peă ă ă ă ea. Tu erai atunci mai prost decît ea, ea ştia mai multe decît tine. O, mult mai multe... Dar de unde era s afli tu ce tainice şi ruşinoase sîntă rotunjimile femeii, poate pentru c nimic nu le ocroteşte şi au o să lujbă

atît de smerit în iubire. I i mai aduci aminte? în colib , goi amîndoi, laă ţ ă Wragby, dup ce ne-am jucat în ploaie, mi-ai zis: „Dac n-ar fi să ă ă tr iesc decît zece minute, numai ca s - i mîngîi c... şi s înv a-lă ă ţ ă ăţ cunoaşte, aş socoti c-am tr it o via întreag ..." Dar ai uitat! ai uitat!ă ţă ă

B rbatul gemu din nou, îndep rtîndu-se cu brutalitate de trupulă ă ei, îşi vîrî capul în pern , în ideea de a o face s în eleag c doreşte să ă ţ ă ă ă fie l sat în pace, c doreşte s doarm şi, în curînd, dormeau amîndoi,ă ă ă ă unul cu spatele la celalalt, neştiutori unul de altul, duşi ca doi so iţ ferici i.ţ

In c snicie intrase atunci o trivialitate infernal , o luciditateă ă dr ceasc , pe care n-o prevestise nimic din firea Constan ei şi pe careă ă ţ Olivier o suporta cu rînjet.

Naşterea copilului a risipit aceast atmosfer din c sniciaă ă ă Mellors. Ca s-o înlocuiasc îndat cu una de spital. So ul se lovi deă ă ţ pachete de vat , de tampoane, feşe, instrumente chirurgicale, cutii deă aluminiu cu feluri ciudate de foarfeci şi gr tare.ă

Dorea s se încredin eze c e mîndru de a fi tat , dar glasulă ţ ă ă tainic, „glasul sîngelui", nu voia deloc s vorbeasc în el. Se sim ea maiă ă ţ aspru, mai r u, mai zgîrcit, şi mai amarnic la cîştig.ă

In aceiaşi iarn , Mellors fu chemat de cîteva ori la Londra, laă banca Anglo-Indian , de consiliul de administra ie din care f cea parte,ă ţ ă spre a isc li cîteva documente, un bilan limpede ca un pahar cu ap şiă ţ ă echilibrat ca o balan de spi er. Cu acest prilej v zu şi pe doctorulţă ţ ă Sheridan, ocupat pîn peste cap cu preg tirile unei alegeri par ialeă ă ţ pentru Camer . Mellors ieşi z p cit de atîtea discu ii din birourileă ă ă ţ aglomerate ale partidului; s-ar fi zis c nu fabrica şi nu ogorul, ciă politica ar crea mijloacele de trai cele mai sigure şi mai îmbelşugate. Lu parte la cîteva întruniri din cartierele muncitoreşti şi ale hamalilor,ă şezu tot timpul al turi de doctorul Sheridan şi nu în elese de ce atî iă ţ ţ oratori repetau de atîtea ori aceleaşi idei. Domnul Preşedinte al partidului i-a strîns mîna ca unui vechi prieten. Dar ce rost avea toată această vorb rie? Pentru ce asudau şi r cneau aceşti oameni serioşi,ă ă ore întregi, în fa a unei gloate care nu ştia decît s urle şi s bat dinţ ă ă ă palme? Ce-ar folosi acestor vorbitori atît de instrui i s cucereascţ ă ă buna opinie şi votul unor naivi din marea insul care e Anglia, şi careă prin tot ce o caracterizeaz , prin tot ce are mai mult nevoie, depindeă ă de alte continente?... La propunerea de a candida la alegerile comunale de la Kings Lynn, pentru început, Mellors s-a tras un pas înapoi, s-a uitat în ochii doctorului Sheridan, ca şi cum acesta i-ar fi cerut punga sau via a, şi a fugit la Noul St. Ives în aceeaşi zi, f r sţ ă ă ă lase vreun r spuns la clubul partidului. Sim ea c „prietenii", de laă ţ ă banc , din partid, vor s -l momeasc , s -l rup din p mîntul roditor peă ă ă ă ă ă care-l sim ea sub picioarele lui, la Noul St. Ives, atît de credincios, atîtţ de sigur - etern. Ce vor face englezii cînd toate debuşeele din lume se vor emancipa, cînd uzinele nu vor mai avea unde exporta? Nu vor fi sili i s se întoarc to i, buluc, la p mîntul pe care l-au p r sit deţ ă ă ţ ă ă ă

veacuri?... Acel ceas de pedeaps cereasc îl va g si pe el, Olivieră ă ă Mellors, cu so ia şi copiii lui, pe p mîntul fecund, statornic, neatîrnat deţ ă nici o politic , de la Noul St. Ives.ă

La începutul lui iunie a sosit la Noul St. Ives Hilda cu copiii şi au r mas pîn în toamn , la culesul primilor struguri din via fermei.ă ă ă C snicia intrase în al treilea an şi Constan a era îns rcinat din nou.ă ţ ă ă Hilda a voit s-o duc numaidecît la Londra, dar Constan a s-a împotrivită ţ cu blînde e:ţ— O, nu, Hilda, vreau s am mul i copii! Simt c nu voi fi niciodată ţ ă ă îndeajuns mam !...ă— „Nu voi fi niciodat îndeajuns mam ", o îngîn Hilda. E frumos într-ă ă ăun roman sau într-un film de propagand , dar în via , în via a ta?...ă ţă ţ

Cînd a n scut-o pe Ana, Constan a avea 33 de ani şi, deşi laă ţ aceast vîrst femeile nu mai nasc atît de uşor - Constan a n scuseă ă ţ ă totdeauna cu ajutorul instrumentelor chirurgicale, n-a mai fost nevoie de nici un medic. Ce mister f cuse ca Ana cea mic şi roz , cu zulufiă ă ă rari şi alburii ca de oaie de Merinos, s g seasc în pîntecele mameiă ă ă z gazurile rupte, pietroaiele date la o parte şi s alunece în via şiă ă ţă lumin , ca pe un tobogan, într-un ip t de vitez ?...ă ţ ă ă

Apari ia luminoas a Anei a schimbat sufletul casei şi l-aţ ă înzdr venit, parc numai prin prezen a ei, şi pe Roddy. Cînd a dată ă ţ frunza, Mellors s-a fotografiat cu amîndoi copiii în bra e, la bîlciul de laţ Ely, iar Constan a, al turi de ei, avea o înf işare de slug supus şiţ ă ăţ ă ă devotat . Fericitul tat aă ă comandat dou spreă zece fotografii, dar neavînd cui le trimite, le-a vîrît în sertarul biroului, între scrisori de afaceri şi facturi.

In vara acelui an, Hilda o g sise pe Constan a mult maiă ţ schimbat : dac nu în r u, în orice caz, nici în bine. Nu era trist , dară ă ă ă c dea adesea într-o stare de posomorala meditativ şi z cea aşaă ă ă îndelung, ca de o amor eal . Nu era trist c ci, din cînd în cînd, f cea şiţ ă ă ă ă cîte o glum , se însufle ea în prezen a nepo ilor Samuel şi John, care-iă ţ ţ ţ fuseser dragi întotdeauna, p rea chiar dispus s intre în jocul lor,ă ă ă ă cînd îi vedea intrînd pe poarta fermei, ca nişte adev ra i gangsteri, cuă ţ cîte un pistol cu capse în mîn . Pe proprii ei copii, pe care şi-i doriseă atîta, îi contempla cu un soi de mefien , uneori nici nu-i suporta prinţă preajm , strigînd la bondoaca miss Kate, bona lor, s -i duc în altă ă ă ă parte la joac . Roddy avea un chip rotund, cu pielea de culoarea aristoă -cratic a fildeşului, cu ochi coda i, o mic zeitate oriental , frumuse eă ţ ă ă ţ alc tuit din nemişcare, t cere, şi o mîhnire parc f r leac, îşi spuneaă ă ă ă ă ă Hilda. Ana era şi ea la fel de t cut , parc f r glas, dar ce culori, înă ă ă ă ă ochii ei albaştri, ce iubire, în zulufii ei de m tase aurie, mai uşori şi maiă luminoşi decît lumina îns şi!...ă— Curios, draga mea, spuse într-o zi Hilda, l sînd broderia peă genunchi, nici Roddy, nici Ana nu prea seam n cu voi; ba, aş zice că ă ă nu seam n deloc, nici cu tine, nici cu Olivier... Poate c seam n cuă ă ă ă ă mama lui...

— I-am cump rat de la bîlciul din Ely, r spunse Constan a brutal, f ră ă ţ ă ă s -si ridice privirea de pe lucrul ei şi f r s surîd . Sînt totuşi fericit ,ă ă ă ă ă ă urm , dup un timp. Ce m-aş fi f cut, dac i-aş fi n scut gemeni şiă ă ă ă ă lipi i? Sau cu capete de monştri, s-au mai v zut cazuri...ţ ă— Ce idee, Constan a, strig Hilda, oripilat . Au totuşi un aer care mi-eţ ă ă foarte cunoscut, dar nu ştiu de unde, încerc ea, cu timiditate, s-oă abat pe Constan a de la gîndurile ei negre.ă ţ— Cum adic , nu ştii de unde, se revolt Constan a, ridicînd ochii eiă ă ţ albaştri, sc p r tori acum de a mînie inexplicabil . Seam n cuă ă ă ă ă ă Michaelis, nu vezi?

Hilda o privi consternat . Incapabil de orice replic , r m seseă ă ă ă ă mut , judecîndu-se cu asprime în sinea ei c deschisese o asemeaneaă ă discu ie.ţ— Nu l-am mai v zut pe Michaelis de vreo patru ani, o auzi peă Constan a reluînd, de ast dat cu glasul ei modulat grav. Mi se pareţ ă ă c e în America. Dar pesemne c l-a inut minte carnea mea. Nici ună ă ţ b rbat nu trece f r s lase urme, Hilda, sînt sigur . Copilul care aă ă ă ă ă murit la Edinburgh a fost poate al lui Hans Schultz- ii minte? - de laţ Academia din Dresda.

Semnul lui a aşteptat prea mult în mine, mai bine de zece ani, şi n-a mai avut destul putere s tr iasc . Şi-a l sat urma lui şi Michaelis,ă ă ă ă ă pe care la început l-am iubit. Roddy şi Ana sînt, în acest fel, copiii lui, nu mai încape nici o îndoial . Anei i-am dat ceva, foarte pu in, şi dină ţ familia noastr : lumina pielei şi a p rului.ă ă

Constan a ridic de pe broderie ochii mari, albaştri şi privi dreptţ ă înainte un punct fix în v zduh. Dar v zduhul se tulbur pe încetul de ună ă ă abur cenuşiu. Constan a c ut în poşet şi îşi duse batista la ochi.ţ ă ă ă Plîngea. Un plîns paşnic, f r nici o zguduire a trupului mut, numai cuă ă lacrimi, al sufletului.— Cum s fi stîrpit inerea de minte a trupului meu? zise Constan a, cuă ţ ţ luciul frînt al lacrimilor în ochi. Bietul Olivier, bietul de tine, jeli ea mai departe, f cînd abstrac ie de prezen a Hildei, ai s creşti copii str ini,ă ţ ţ ă ă crezînd c sînt ai t i...ă ă

Hilda t cea, c ci ştia c nici un cuvînt n-ar fi scos-o pe Constan aă ă ă ţ din aceast idee fix . Doamne, ce putea s -i treac prin cap, se îngroziă ă ă ă Hilda privind-o, neputincioas , pe nefericita ei sor .ă ă

Hilda ştia c aşa judeca numai mintea prea lucid a Constan ei.ă ă ţ Dar nu inima. C ci a surprins-o de cîteva ori absurd de ruşinat în fa aă ă ţ copiilor ei, încît îşi zise c nu se poate ca între mam şi copii s nuă ă ă existe o în elegere şi o cunoaştere mai adînci decît le putea pricepeţ inteligen a - şi deci şi o iubire despre care Constan a nu avea curajul sţ ţ ă vorbeasc .ă

Pe nesim ite, cum trec ceasurile şi se scurg zilele, so ul îi deveniţ ţ de nesuferit. Luat cu grijile fermei, cu solemnit ile b ncii din Londra,ăţ ă preocupat de coresponden a important şi secret care-i sosea de laţ ă ă clubul partidului, Mellors îşi pierduse surîsul ironic al ochilor, acea

fine e a gurii, care o cuceriser pe Constan a. Devenise şi el solemn,ţ ă ţ important, gras şi greu. Dar so ul era prea legat de femeia lui ca s nuţ ă simt cum Constan a fugea tot mai mult din via a lui. Socotindu-seă ţ ţ vinovat c ci, copleşit de atîtea treburi, nu mai avea poate nici elă simplitatea de suflet şi libertatea cu care ieşea în p durea de laă Wragby întru întîmpinarea Constan ei, îi propuse o c l torie mai lungţ ă ă ă pe mare, în sudul Fran ei sau în Italia şi se istovi în aten ii şi ging şiiţ ţ ă intime care-l f ceau, dimpotriv , şi mai nesuferi! Se prostise?...ă ă Constan a era siţ gur . C ci ar fi fost de dorit ca Olivier s -şi dea seamaă ă ă şi s îng duie o oarecare distan între ei, s mai adie vînturile luă ă ţă ă mii care purific , înnoiesc şi împrosă p teaz .ă ă— So ia în concediu, frumos titlu de operet !... zise grav Olivier, cîndţ ă Constan a îl rug , ruşinat , prieteneşte, s doarm în camera lui deţ ă ă ă ă ling birou, o vreme.ă

El nu s-a supus.— Nu, Constan a, c ci f r tine nici n-aş putea dormi! Mai curînd aşţ ă ă ă pleca de la vil !...ă

Constan a n-a st ruit. A plîns într-ascuns - de mila lui? de mila ei?ţ ă - nu ştia bine. L-a suportat de cîteva ori, f r s murmure, cu ochiiă ă ă închişi, cu din ii strînşi. Dar cînd şi-a dat seama c aceast oarbţ ă ă ă supunere o umilea, o exaspera, i-a venit un gînd odios: s se mutileze.ă Apoi s-a gîndit s fug la Hilda. Dar era Hilda un refugiu sigur? C ci înă ă ă starea în care se afla Olivier - exasperat şi el de palciditatea mortuar ,ă urmat de nervii dezl n ui i ai unei so ii pe care n-o mai recunoştea - s-ă ă ţ ţ ţar fi inut dup ea pîn la cap tul lumii, nu înc pea nici o îndoial !...ţ ă ă ă ă ă

Cînd, pe neaşteptate, Mellors a priceput f r nici o explica ie.ă ă ţ S pt mîni de-a rîndul nu s-a mai urcat în iatacul ei. Constan a începuseă ă ţ a-i surîde şi el îndr znea uneori s pun mîna pe um rul ei gol. Dar laă ă ă ă gîndul c s-ar putea întîmpla ca b rbatul care aştepta un singur cuvînt,ă ă un semn oricît de vag, s-o ia pe sus, Constan a regreta surîsul, nu ştiaţ cu ce cuvînt r u s tulbure pacea dintre ei, ca b rbatul s se retrag .ă ă ă ă ă Cu un gest îşi elibera um rul, îl acoperea reă pede şi pleca de lîng so ulă ţ uluit.

Intr-o sear de bun dispozi ie nesperat - în care Olivier, deă ă ţ ă prea multe ori dezam git, abia mai credea - Constan a, la mas , peă ţ ă teras , l-a întrebat:ă— Şi cu cine m înşeli, Olivier?... Doresc de mult s - i cunosc amanta!ă ă ţ

Şi rîse.So ul o privi scurt, cu ochii micşora i de parc voia s seţ ţ ă ă

ocroteasc de o batjocur , apoi întoarse capul încet şi, uitîndu-seă ă departe, dincolo de felinarul care scap r somnoros pe vîrful morii,ă ă ar ta palma stîng pe care o strivea încet de parc apuca ceva.ă ă ă

Constan a fu atît de dezgustat c buna dispozi ie îi pieri dintr-oţ ă ă ţ dat , se ridic şi plec repede în iatacul ei, unde se încuie.ă ă ă

CAPITOLUL IX

Nu, Constan a nu s-a hot rît atît de uşor s i-o dea pe Mariella.ţ ă ă Urm rit de privirile jalnice ale lui Olivier, auzea paşii în birou, în odaiaă ă de dormit, pe sc ri. ă Il sim ea pe s li , sau în odaia învecinat undeţ ă ţă ă locuise Hilda, şi nu mai putea auzi, seara, clipocitul apei în baia de al turi, ca s nu-l vad în închipuiă ă ă re, gol, masturbîndu-se.

De la o vreme luase, ca fetele mari, obiceiul de a citi romane. O pasionau. Toate romanele ap rute la Londra, la Berlin şi la Parisă circulau, ca fiin e vii, prin iatacul Constan ei. Zgomoteţ ţ le din afar , maiă puternice în ferm spre sear , înainte de t cerea deplin a nop ii, oă ă ă ă ţ deşteptau ca dintr-o be ie cu n lucile iubite ale unui vis de haşiş.ţ ă Brusca slujnicile care cutezau s-o tulbure - deşi ar fi fost mai vinovate dac n-ar fi smuls-o pe doamna pentru cîteva clipe din halucina iaă ţ c r ilor în realitatea vulgar .ă ţ ă

A fost epoca cea mai dezorientat din via a Constan ei, careă ţ ţ cunoscuse destule r scruci. Sim ea toat descump nirea ei, dar nuă ţ ă ă avea putere s se elibereze şi nici m car s se întrebe cum va sc pa.ă ă ă ă Nu aştepta nimic. Nu voia nimic S se despart de Olivier i se p rea oă ă ă nebunie - f r s ştie de ce. S tr iasc , aşa cum tr ia, era oă ă ă ă ă ă ă absurditate. Şi totuşi absurditatea dura... Dup patima lecturii ar fiă c zut oare ca unii oameni nemul umi i de via şi lipsi i de curajul de aă ţ ţ ţă ţ se sinucide -la alcool? Poate. Poate ar fi trecut la morfin , rar şi pu in laă ţ început, apoi tot mai mult, pîn la o doz mare, într-un rev rsată ă ă disperat de zi - o doz definitiv .ă ă

Atunci s-a ivit la ferma din Noul St. Ives „banda neagr ", „tribulă negru". A r mas la vil numai o lun , luna septembrie. La începutul luiă ă ă octombrie au plecat aşa cum veniser , to i deodat . Vila a r mas, după ţ ă ă ă zarva atît de voioas a creolilor, pustie ca o sal dup bal.ă ă ă

Acel puternic şi nobil sim mînt care o smulsese pe Constan aţă ţ din cripta cu idei de la Wragby şi o d ruise unui b rbat de p dureă ă ă gingaş şi robust, fin şi totuşi plin de seva p mîntului, - numai în cinciă ani s se istoveasc , dup ce se degradase pîn la sarcasm şi la ur ?ă ă ă ă ă Trecerea tumultoas a creolilor prin Noul St. Ives a fost însă ă mîntuitoare. Olivier şi Constan a au reînviat, de parc ar fi trecut prinţ ă ei o adiere magic şi puternic aromat din jungla tropical . Constan a,ă ă ă ţ mai cu seam , ale c rei lecturi prelungite îi t iaser sîngele şi oă ă ă ă anemiaser de parc s-ar fi l sat supt de o mie de ventuze, şi-aă ă ă ă redobîhdit culoarea obrajilor, fream tul n rilor, sc p rarea privirii. O,ă ă ă ă inima era tot moart , dar nu se putea ca acest val de via , care oă ţă izbise deodat , s nu desmor easc iar sim irea ei pentru Olivier,ă ă ţ ă ţ alt dat atît de vis.ă ă

So ul vedea cu uimire ce frumoas , ce cuceritoare, ce virginalţ ă ă devenea so ia lui. Efluviile care emanau din fiin a ei îl ajungeau dinţ ţ urm pretutindeni, pe ogoare, în birou, şi mult mai departe, la Londra,ă de unde nu ştia cum s se întoarc mai curînd acas . Constan a îi eraă ă ă ţ

recunosc toare c nu încerca s-o siluiasc . Era încredin at c numai înă ă ă ţ ă ă aceast deplin libertate se va putea apropia din nou de Olivier, cuă ă toat prospe imea de alt dat .ă ţ ă ăIntr-o dup -amiaz c ldu , care prevestea c ldurile apropiate aleă ă ă ţă ă verii, în acea linişte deplin , netulburat de nici un ecou, şi de careă ă plantele au nevoie spre a creşte, Constan a a plecat în cîmp dup so ulţ ă ţ ei. Era sigur c în împrejur ri asem n toare celor de la Wragby, cîndă ă ă ă ă s-a dus la coliba din p dure s i se dea, pofta ei pentru Olivier se vaă ă isca din nou, asemenea unei scîntei miraculoase, trupul ei se va aprinde iar - spre a nu se mai stinge niciodat .ă

L-a c utat la grajduri, unde Martin Dodgson a salutat-o cuă smerenie, dar nu l-a g sit. Nu l-a g sit nici la moar , la roata care mînaă ă ă apele între r zoarele gr din riei. La terenul viei, pustiu ca la începutulă ă ă lumii, a rupt o frunz acr -am ruie şi a mestecat-o între din i. A privită ă ă ţ z rile îndelung, absent , şi i-a p rut atît de bine c e singur , încît aă ă ă ă ă r mas acolo - nici nu şi-a dat seama cît - şi s-a rupt locului numai c-oă sfor are de voin .ţ ţăConstan a s-a înapoiat la vil dezam git , dar nu pentru c nu-lţ ă ă ă ă întîlnise pe Olivier ci pentru c singur tatea cîmpurilor e totdeaunaă ă melancolic . Cu cît mai agitat , mai energic , mai s lbatic eă ă ă ă ă pustietatea p durilor! Cum de n-are ferma de la Noul St. Ives oă p durice, m car pe jum tate cît cea de la Wragby, cu o colib , cuă ă ă ă cîteva bibilici şi fazani...— Te-am c utat prin ferm toat dup -amiaza, zise Constan a luiă ă ă ă ţ Olivier seara, la mas , pe teras , în lumina sfeşnicului ocrotit, careă ă pîlpîia între ei. Şi Constan a se roşi deodat .ţ ă— Da, ai fost şi pe la grajd, se bucur Olivier. -Da.ă— La grajd am fost şi eu, pe urm am plecat la circium , la domnulă ă Carrol, s -mi trimeat plugul lui pe o zi. L-am g sit acolo pe Waltheră ă ă Fuller, de la Kings Lynn şi am mai discutat pu in politic . Martinţ ă ă Dodgson nu i-a spus nimic?... El ştia unde sînt.ţ- Nu l-am întrebat. Nu ştia c te caut.ă

De atunci Constan a nu l-a mai c utat pe so prin ferm ,ţ ă ţ ă încredin at c sim mintele de la Wragby numai Wragby le-ar puteaţ ă ă ţă reînvia. Dar chiar repetat la Wragby, iubirea, aşa cum s-a petrecută acum cinci ani, toat aceast întîmplare frumoas ca o închipuită ă ă ă poveste n-ar p rea acum decît o comedie banal , o imita ie sinistr .ă ă ţ ăIn timpul verii, pe cînd Mellors aştepta ca so ia s se pîrguiasc din nouţ ă ă ca o narazm mustoas din care s muşte cu sete, Constan a sl beaă ă ă ţ ă iar, m cinat de suferin e despre care ea îns şi nu ştia nimic. Trecereaă ă ţ ă adierilor tropicale prin ea n-o l sase s moar cu des vîrşire, dară ă ă ă fuseser prea scurte ca s-o învie cu des vîrşire. Constan a era oă ă ţ fantom vie în vila de la Noul St. Ives, o n luc activ - r sculată ă ă ă ă ă deodat de o gelozie brusc , furioas .ă ă ă

Se inu pe urmele lui Mellors s -l surprind la vreo femeie înţ ă ă ferm sau în tîrg. Pusese şoferul s -şi spioneze st pînul la Cambridge şiă ă ă

la Kings Lynn, unde-l chemau în ultimul timp afacerile politice ale partidului şi zelul doctorului Sheridan. La Londra era urm rit de treiă detectivi care n-au putut transmite doamnei de la Noul St. Ives decît o not de cheltuieli.ă

Olivier era incapabil s -şi înşele so ia. Era un b rbat iremediabilă ţ ă credincios. Cu so i de un asemenea caracter, c sniciile se preschimbţ ă ă fatal în infern. Deşi nu-şi mai putea suferi so ul, gelozia Constan ei nuţ ţ era mai pu in sincer . Libertatea lui o chinuia, ca şi cum fura un dreptţ ă al ei. Dup ce a renun at la detectivi, Constan a şi-a iscat torturi dină ţ ţ propria ei imagina ie, îl arunca pe Olivier în bra ele a diferite femei,ţ ţ închipuite sau cunoscute - odat şi l-a închipuit în pat cu Hilda! - îlă certa pentru întîrzieri cu totul neînsemnate sau pentru c schimbase,ă dup ce plecase de la ferm , ordinea treburilor de la Cambridge. ă ă Il urm rea ea îns şi, cînd era bine încredin at c plecarea so ului nu seă ă ţ ă ă ţ justifica prin nimic serios, pîn la Londra. Apoi se înapoia disperat laă ă Noul St. Ives, plîngînd amarnic o dezam gire pe care o credea înşelare.ă

I-a controlat banii din portmoneu, i-a socotit timpul şi distan ele,ţ iar nepotrivirea unui sfert de ceas se preschimba pentru sufletul ei într-o catastrof . Olivier nu mai cuteza s p r seasc ferma, iar cîndă ă ă ă ă plecarea devenea iminent , îi propunea s -l înso easc . Dar Constan aă ă ţ ă ţ ştia c aceste propuneri erau interesate: îşi zicea ea, o lua, doar ca să ă nu mai fie b nuit.ă

Pierzînd orice speran de a-l prinde asupra faptului, - Constan aţă ţ şi-a c utat o împ care, o mîngîiere tot în sufletul ei torturat. Scria lungiă ă scrisori în America surorilor Boleyn pe care le poftea mereu la Noul St. Ives şi punea pe Olivier s scrie cu mîna lui un rînd, dou , de invita ieă ă ţ la sfîrşit. Şi pîn la sosirea r spunsului, Constan a sta mă ă ţ ai mult în iatacul ei, str in de tot ce se petrece înjur.ă ă

Disperat de starea so iei, ocupat pîn peste cap de treburileţ ă fermei, Mellors i-a scris Hildei, care nu mai d duse pe la Noul St. Ivesă de vreo doi ani. Dar n-a venit nici un r spuns. Scrisoarea a primit-o ă la Edinburgh miss Rood şi a p strat-o pîn la Cr ciun, cînd s-a dus cuă ă ă copiii s-o întîlneasc pe doamna la Londra. Şi atunci a fost, desigur,ă prea tîrziu ca Hilda s mai r spund lui Mellors la o scrisoare din care,ă ă ă în fond nici nu pricepuse mai nimic. Constan a se afla şi ea atunciţ pentru cîteva zile la Londra şi n-avea deloc înf işarea catastrofal şiăţ ă sinistr , cum pretindea dl. Mellors în stilul lui solemn de so îngrijorat.ă ţ

Cu ivirea iernii, via a devine în toate c sniciile mai intim - şiţ ă ă oricît ar fi vrut Constan a s nu se bage de seam , mîhnirea lui Olivierţ ă ă molipsea toat vila. ă Il auzea adesea urcînd pe la miezul nop ii sc rile:ţ ă Olivier trecea spre odaia copiilor, s -i vad dormind. Apoi îl auzeaă ă coborînd, parc mai încet, mai greu... Cît va dura oare r bdareaă ă b rbatului?... Cînd va intra oare, furios, în iatacul ei cald, s-o scoat deă ă acolo şi s-o arunce în întuneric, în frig?...

Olivier a urcat odat foarte tîrziu, sc rile. Trecuse de miezulă ă nop ii. A întîrziat în odaia copiilor parc mai mult ca alt dat apoiţ ă ă ă

Constan a l-a auzit coborînd încet, ca de obicei. Dar numai cîtevaţ trepte. C ci s-a oprit o clip şi a urcat înapoi. Cu blînde e, încercîndă ă ţ parc s ştie dac va fi auzit, iar nu ca s intre, Olivier b tu dă ă ă ă ă e dou oriă cu un deget în uşa Constan ei.ţ

So ia, cu inima muşcat de o rea presim ire, a coborît din patţ ă ţ unde citea şi i-a deschis. Olivier, încruntat, înainta încet în odaie, prev z tor, dar nu închise uşa dup el. Se duse de o închise Constan a,ă ă ă ţ care r mase astfel, mult mai scund decît o ştia Olivieră ă , cu spatele spre uş , cu fa a c tre el, care cu statura-i viguroas , acă ţ ă ă operea, aproape în întregime fereastra din fund. Zise f r glas:ă ă— Ce înseamn asta? Ce ai de gînd s faci cu mine?...ă ă

Constan a nu r spunse. Un val fierbinte i se urc în obraji,ţ ă ă lacrimi, care nu puteau izvorî deodat . ă Ii în epar ochii - o, cu cît eraţ ă mai nefericit decît b rbatul întunecat şi iurios din fa a ei!ă ă ţ

Olivier repet , acum cu pumnii strînşi:ă— Ce ai de gînd? Spune, ce ai de gînd? Constan a ridic din umeri şiţ ă începu s plîng încet. B ibatul se tîngui şi el, ridicol:ă ă ă— Nu mai pot... Ce vrei s faă c?... Sa m încurc cu slujnicile din St. Ives?ă Cu tîrfele de la Cambridge?

Constan a plîngea în t cere.ţ ăIn fa a acestei femei zdrobite, pe care n-o în elegea, dar a c reiţ ţ ă

pr buşire l untric era v dit , voi deodat s plece. Ca s -şi dea maiă ă ă ă ă ă ă ă mult voin se încheie la hain , f r nevoie. F cu doi paşi spre uş ,ă ţă ă ă ă ă ă puse mîna pe clan , aşteptînd ca ea s se dea la o parte pentru ca elţă ă s poat ieşi.ă ă— De ce nu te duci la Mariella? zise în sfîrşit so ia, privindu-l curajoas ,ţ ă drept în ochi.

Constan a îşi înghi i lacrimile şi zise cu glasul ei cel mai adînc,ţ ţ privindu-l, ca Olivier s vad cît e de sincer :ă ă ă— Du-te dragul meu, du-te la Mariella. Te aşteapt . I-am spus deă multe ori s te primeasc dac te vei duce la ea.ă ă ă

Ideea îi venise pe loc, fireşte c nu discutase aşa ceva cuă Mariella.

Mellors îşi aminti toate încerc rile fetei de a-l duce în ispit , dară ă pe care el nu le luase în seam , neavînd nici un gînd s -şi înşele so ia -ă ă ţ şi nici într-un caz cu croitoreasa casei. N-o crezu pe Constan a şiţ b nuind un adev r mult mai adînc, întreb scurt:ă ă ă— Ce ai de gînd?... Vrei s pleci?...ă— O, nu, r spunse blajin Constan a. N-aş putea pleca niciodat de aici.ă ţ ă— Vrei s te despar i de mine?... mai întreb Olivier ca şi cum n-ar fiă ţ ă auzit-o.

Constan a t cu, apoi r spunseţ ă ă :— De ce?... Nu mi-ai f cut nici un r u. Nu ştiu dac aş putea tr i f ră ă ă ă ă ă tine. Şi pe urm aş putea pleca f r Roddy şi f r Ana sau cum te-aşă ă ă ă ă putea l sa f r ei? Nu, Olivier, noi sîntem c s tori i pentru toat via a.ă ă ă ă ă ţ ă ţ

So ul, lîng uş , t cea, sim ind c un vîrtej îi ia min ile. Ar fi voitţ ă ă ă ţ ă ţ

s-o cuprind în bra e pe Constan a, a c rei inim o sim ea b tînd înă ţ ţ ă ă ţ ă acele cuvinte, arît de simpl , atît de cuminte. Dar se re inu şi se proptiă ţ cu mîna de perete.— Noapte bun , Constan a, şopti. Şi voi s ias .ă ţ ă ă

Dar Constan a îl apuc deodat de mîneca hainei şi-l ţ ă ă trase în baie, unde nu ardea nici o lumin şi unde p trundeau abia cîteva luciriă ă din lumina ocrotit de pe m su a de noapte din iatac. So ul crezu că ă ţ ţ ă femeia avea de gînd s i se dea - deşi nu în elegea de ce-l tr sese înă ţ ă baie - şi îmb tat deodat de aroma f pturii ei pe care o recunoscu,ă ă ă mîinile lui înfrigurate pip ir pe întuneric carnea moale pe sub c maşaă ă ă sub ire. Dar Constan a se feri cu cealalt uş pe care o deschise spreţ ţ ă ă s li , şi cu mîna liber îl împinse afar .ă ţă ă ă— Du-te, şopti ea, gîfîind ca de un mare pericol care i-ar fi amenin atţ pe amîndoi, dac el nu s-ar fi dus. Du-te sus, spune-i Mariellei c -i daiă ă bani, c -i dai bani mul i... Auzi? Bani mul i...ă ţ ţ

Constan a nu-şi închipuise c zgomotele din odaia Mariellei seţ ă vor auzi în iatacul ei atît de clar. Sau se auzeau atît de clar pentru c leă asculta?

La început au scîrbit-o, apoi au enervat-o. A b gat de seam , înă ă nop ile urm toare, c pîndea anume s ghiceasc momentul cîndţ ă ă ă ă Olivier se urca în patul fetei - şi mintea Constan ei dobîndea apoiţ pentru tot restul nop ii o luciditate atît de vie, înţ cît a doua zi dormea istovit , pierdut . Ins noaptea urm toare sta din nou la pînd .ă ă ă ă ăConstan a era mul umit c nu se înşelase asupra Mariellei şi îi d dusţ ţ ă ă ă e so ului o femeie în loc, care s -l împace - şi care l-a împ cat cuţ ă ă adev rat uă n an şi mai bine. Cugeta adesea, pe cînd, cu ochii deschişi, asculta, cu buzele arse, întredeschise, geam tul uneori, în t cereaă ă deplin a nop ii, gîfîitul adînc, nesupravegheat, al b rbatuă ţ ă lui ei.

Tinea Constan a s duc mai departe aceast c snicieţ ă ă ă ă monstruoas , în care Mariella avea rolul cel mai de seam ? Puteaă ă Constan a s mai r mîn cu Oţ ă ă ă livier, avînd între ei, toat via a,ă ţ imaginea negrului asasinat întins pe teras ?ă

Ingrozit de ultimele întîmpl ri din via a sorei ei, Hilda se aşteptaă ă ţ acum de la ea la orice...

Oricum, gîndea Hilda, la Noul St. Ives, Constan a nu mai puteaţ r mîne. O va lua la Edinburgh, de unde vor pleca apoi la mare, undeva,ă în Sud. La toamn , Constan a se va înapoia la ferm , cu copiii, şi poateă ţ ă c aceast n praznic întîmplare, cu negrul şi croitoreasa, o vaă ă ă ă domestici, o va mai potoli, şi-şi va relua via a fericit în sfîrşit, iar înţ ă patul matrimonial, al turi de Olivier. Bietul Olivier! Victim a iubiriiă ă conjugale... Nu, el n-are, într-adev r, nici o vin !ă ă

De s-ar ispr vi odat procesul! Dar se va ispr vi atît de curînd? Şiă ă ă s-ar putea vreodat m rturisi judec torilor tot ce ea, Hilda, ştia de laă ă ă Constan a şi care dovedea adev ratul caracter - atît de pu in pasional -ţ ă ţ al leg turii lui Mellors cu croitoreasa?ă— S vezi c idio ii iaă ă ţ ă - judec torii, procurorii, grefieriiă - care înc peauă

to i, pentru Hilda în cuvîntul ţ ia - ă au s -l scoat pe bietul Mellors asasină ă al negrului, zise Hilda maestrului Mac Ewen, care b tuse la camera ei şiă intrase f r s mai aştepte r spuns. Unde e Mellors? L-au arestat!...ă ă ă ă exclam Hilda cu jale şi spaim .ă ă— Nu, nu l-au arestat, ridic mîna sting maestrul şi-şi puse cu dreaptaă ă geanta groas pe m su a de toalet a Hildei, lîng pudriera deschis .ă ă ţ ă ă ă- Slav ie, Doamne! Aşadar nu l-au arestat?ă ţ- Deocamdat . i-am explicat, mi se pare, doamn Reid, valoarea luiă Ţ ă „deocamdat " în justi ie. Ai luat masa? Eu mor de foame! De ce nu mi-ă ţai spus c vine şi doctorulă Sheridan? Dar, în sfîrşit... S-ar putea s vieă numai ca s afle c am izbutit, cu un ceas mai devreme, s provocă ă ă închiderea dosarului.

In timpul mesei, Mac Ewen, în elementul lui, parc şi mai gras -ă atins adesea de chelnerii care treceau fulger tor ca nişte uriaşe l custeă ă negre prin restaurantul hotelului - i-a istorisit Hildei cum au decurs evenimentele la tribunal. B nuiala care ap sa asupra lui Mellors eraă ă foarte grav . ă Intrucît domnul fermier nu-şi g sise o amant maiă ă ispititoare decît în persoana croitoresei so iei, aceast Mariella,ţ ă îndr gostit pîn la isterie de Martin Dodgson, se în elegea de la sineă ă ă ţ c singura persoan , c reia îi folosea dispaă ă ă ri ia negrului, era domnulţ fermier.

Logica e, uneori, categoric .ăEl a atras autorit ilor aten ia c dl. Mellors ar fi putut foarte bineăţ ţ ă

s -l îndep rteze pe negru, concediindu-l din serviciu. Aşadar, negrul nuă ă putea fi victima dlui. Mellors. Argumentul destul de puternic al maestrului Mac Ewen a convins numai pe jum tate.ă— Probabil c sînt oameni care prefer s ucid , coment el, oprindu-ă ă ă ă ăse din mestecat. Domnii magistra i se întîlnesc adesea cu inşi dinţ aceast cateă gorie. Norocul lor! Noi, ceilal i, cunoaştem oameni ca dl.ţ Mellors, care, în loc s ucid , prefer s concedieze. Le-am spus-o. Deă ă ă ă altfel negrul trebuia chiar s ă plece...— Şi cînd îi vor da drumul lui Mellors?...— Cred c pe la trei patru, dup -amiaz . S-a telegrafiat la Kings Lynnă ă ă domnilor din comitetul politic, care desigur vor declara c dl. Mellors aă petrecut noaptea cu ei, încît dl. Mellors, chiar dac ar fi voit, n-ar fiă avut posibilitatea temporal s ucid pe Martin Dodgson la ora la careă ă ă se dovedeşte prin procesul-verbal al poli iei c a fost asasinat. E clar,ţ ă nu?

Hilda îns nu mai asculta.ă— Constan a e singur ? întreb ea deodat . Mac Ewen ridic ochii şiţ ă ă ă ă furculi a.ţ— Probabil... Nu ştiu.— Ai trecut pe la ea? I-ai spus ceva?...

Hilda se ridic repede de la mas şi se îndrept spre cameraă ă ă Constan ei s -i împ rt şeasc numaidecît cele aflate de la Mţ ă ă ă ă ac Ewen. Dar la ascensor - care era sus şi deci Hilda trebuia s aştepte-seă

r zgîndi. Se întoarse în restaurant şi, punînd mîna pe um rul ca ună ă munte al avocatului, şopti:— Drag Mac Ewen, o întrebare...ă— Da, cu pl cere...ă— El, Mellors, a recunoscut la tribunal c Mariella i-a fost amant ?...ă ă— F r nici un ocol. De la întîia întrebare. A m rturisit f r nici oă ă ă ă ă ruşine, absolut f r ă ă nici o ruşine! Am r mas îngrozit. Noroc c soraă ă dumitale n-a fost de fa ...ţă

Sosirea doctorului Sheridan a produs oarecare zarv .ăAvocatul partidului venise cu maşina lui. Constan a l-a prezentatţ

Hildei, dar avocatul a luat-o pe Constan a numaidecît de o parte, ca şiţ cum Hilda ar fi fost o str in , şi i-a cerut, înainte de a se duce laă ă tribunal, cîteva informa ii. Constan a i-a vorbit repede şi amestecat deţ ţ nenum rate împrejur ri şi amă ă nunte de la Noul St. Ives, despre stareaă disperat a bietei Mariella, care e absolut nevinovat şi trebuieă ă eliberat numaidecît, precum şi de perfidia poli iei care a îmb tat-oă ţ ă spre a o trage de limb şi acum o tortureaz cu propriile ei declara ii.ă ă ţ

Doctorul Sheridan a oprit-o cu gestul lui categoric.— Mul umesc, a zis, zîmbind cu polite e rece. Şţ ţ i salutînd scurt, a p r sit odaia, f r a-şi mai lua r mas bun de la Hilda.ă ă ă ă ă— Şi crezi c acest agent electoral va izbuti s sting focul? Mi-eă ă ă team c mai r u îl va a î a, rîse amar sora cea mare. Şi aprinse,ă ă ă ţ ţ enervat , o igar .ă ţ ă

In aceeaşi sear Constan a primi o telegram , care trecuse maiă ţ ă întîi pe la Noul St. Ives: Georges şi Judith Boleyn au acostat şi vor fi a doua zi la Londra. Constan a izbucni în rîs, alerg prin odaie cuţ ă telegrama strîns la piept apoi,ă c zînd într-un fotoliu, începu s plîngă ă ă atît de zgomotos, c plînsul deosebea de rîsul de adineauri decît printr-ăo uşoar r guşeal a vocii.ă ă ă— Sînt salvat , o, sînt salvat , striga ea printre hohote de plîns.ă ă

Cum adic , salvat ? De ce? De cine? Hilda o privea uluit ,ă ă ă neîn elegînţ d nimic. Cine e oare aceast femeie, pe care Hilda o socoteaă sora ei, mai apropiat de ea chiar decît Samuel şi John, cei doi copii peă care i-a z mislit?... Ce vrea aceast fiin , cu nervii ei exaspera i - şi ceă ă ţă ţ caut ea, Hilda femeie în toat firea, în aceast nebunie trivial ,ă ă ă ă dezgust toare, abă surd ? Dar un rest de iubire şi teama de a ă nu f ptuiă f r voia ei o nedreptate Constan ei, o re inu s nu fug numaidecît,ă ă ţ ţ ă ă înapoi, la Edinburgh...

De ceea ce Hilda se temea în acea dup -amiaz , n-a sc pat.ă ă ă Afacerea s-a complicat: Mellors a fost re inut la tribunal şi nu mai puteaţ p r si cl direa. Deocamdat . „Deocamdat ", gîndi Hilda, primindă ă ă ă ă vestea de la doctorul Sheridan.

Mariella Pinner era mai vinovat decît credea Constan a.ă ţ Doctorul Sheridan îi citise doamnei Mellors ultima declara ie aţ croitoresei - şi nimeni nu avea dreptul s-o pun la îndoial , afar numaiă ă ă dac o comisie de legişti n-ai socoti-o pe Mariella Pină ner nebun .ă

Exasperat de anchet şi probabil încreă ă din at c m rturisind ultimulţ ă ă ă am nunt pe care-l inea ascuns, va fi eliberat , croitoreasa a declarată ţ ă şi subscris c ea l-a mutilat pe negru - dar dup ce l-a g sit mort, întinsă ă ă pe teras , c ci în noaptea aceea îl aşteptase pîn la rev rsatul zorilor.ă ă ă ă Il v zuse pe Martin Dodgson ieşind din s li şi b nuia c negrul fuseseă ă ţă ă ă în baie sau în iatacul doamnei Mellors.

Nu voia s afirme ceea ce nu v zuse şi nu credea c negrul ar fiă ă ă fost amantul doamnei Mellors, iar so ul, surprinzîţ ndu-i spre ziu , l-ar fiă ucis pe Martin Dodgson. Nu, Mariella Pinner nu credea c doamnaă Mellors a fost amanta lui Martin Dodgson. Cînd l-a v zut repezindu-seă din s li pe teras , negrul avea înf işarea unui om beat şi abia seă ţă ă ăţ inea pe picioare. Se lumina tocmai de ziu . Doborît de durere,ţ ă ă

Mariella Pinner nu l-a mai urm rit pe negru cu privirea, ci s-a aruncată cu capul în perne, s -şi în buşe plînsul, s nu r cneasc de furie şiă ă ă ă ă disperare. Nici la moartea tat lui sau a mamei ei n-a plîns ca atunci.ă Apoi s-a ridicat şi, pentru c se luminase de-a binelea, s-a hot rît să ă ă coboare, s aştepte pîn s-o deştepta doamna Mellors, s -i spun c eaă ă ă ă ă pleac , pleac pentru totdeauna de la ferm . Dar cînd a ajuns în s li ,ă ă ă ă ţă a v zut întins pe teras cadavrul lui Martin Dodgson şi al turi de el oă ă ă custur p tat de sînge. ă ă ă Ingrozit , Mariella Pinner a r mas locului. Oă ă clip i-a fost mil de bietul Martin Dodgson, apoi s-a sim it cuprins deă ă ţ ă o furie atît de cumplit împotriva lui, c s-a repezit la el, de parcă ă ă negrul murise anume ca s scape de ea. Vorbise cu el în ajun, laă grajduri, unde-l g sise stînd ab tut. Martin Dodgson întrebase trist: „Nuă ă i-e ruşine cu mine, Mariella, cu un negru?... ţ In America au s rîdă ă

toate femeile albilor de tine, c ai luat un negru..." C ci Mariella Pinneră ă adunase bani ca s plece cu Martin Dodgson. Şi, în ceasul acela deă triste e, negrul a fost foarte blînd cu ea, au stat amîndoi de vorbţ ă mult vreme, iar cînd Mariella Pinner aă plecat, Martin Dodgson i-a f g duit s vie în noaptea aceea la ea, şi atunci vor lua o hot rîre,ă ă ă ă hot rîrea cea mare. Şi uite-l c z cea mort, cu pîntecele despicat, ă ă ă CU fa a rînjit de durere, cu ochii da i peste cap... B nuise Martin Dodgsonţ ă ţ ă c va fi ucis? C ci prea fuseser amare, în ajun, bun tatea şi blîă ă ă ă nde eaţ lui. Inseamn c o min ise, o înşelase cînd îi f g duise s vin înă ă ţ ă ă ă ă noaptea aceea la ea, s hot rasc plecarea lor, a amîndurora! Avuseseă ă ă alte gînduri şi o min ise ca s scape de ea! Tic losul de negru! Fiarţ ă ă ă mincinoas ! Cine l-a ucis, bine a f cut! A r zbunat-o pe ea şi a cur ată ă ă ăţ p mîntul de o miazm ... Nu numai Martin Dodgson, ci to i negriiă ă ţ trebuie ucişi şi ea ar fi gata s înceap masacrul oriunde, dac i s-ară ă ă îng dui şi i s-ar pune un cu it în mîn . Z rind custura lîng mort, aă ţ ă ă ă ridicat-o şi, cînd s-a pomenit aplecat toat peste pîntecul lui despicat,ă ă mintea i-a fost luat ca de un vîrtej şi, smulgînd m duă ă larul negrului, care o otr vise cu iubire şi care o p r sea cu duşm nie, fugind pentruă ă ă ă totdeauna în moarte, l-a retezat şi, neştiind ce s fac cu el, i l-a vîrîtă ă între din i: „Satur -te, satur -te de ea, c o p strai ca pe ochii din cap.ţ ă ă ă ă M nînc-o, s nu i-o mai ia nimeni!" Mariella Pinner a auzit apoi glasuriă ă ţ

în iatacul doamnei Mellors, nu ştie ale cui anume, dar i s-a p rut că ă sunt glasuri multe, ca ale unei gloate furioase şi atunci, speriat , aă aruncat custura lîng mort şi a fugit în odaia ei din turn, unde s-aă încuiat.

Ca şi cum toate aceste m rturisiri îngrozitoare n-o priveau deloc,ă surîzînd fals politicos, Constan a seţ scuz :ă— Imi dai voie, doctor Sheridan?... E ceva urgent. Am uitat să telegrafiez la Londra unor prieteni care tocmai au sosit din America.

Şi l sînd-o pe Hilda şi pe doctorul Sheridan ului i se aşez laă ţ ă m su a din fa a oglinzii şi mîzg li repede cu un creion cîteva cuvinteă ţ ţ ă pe o foaie de hîrtie. Apoi sun , înmîn ă ă servitorului hîrtia, prevestindu-l:— Urgent, auzi, urgent!

Inapoindu-se c tre cei doi, le surîse, gata acum s asculte oricîtă ă şi orice ar voi s mai spun .ă ă

Doctorul Sheridan schimb vorba.ă— Mai lucra i, doamn Mellors, cu banca Anglo-Indian ? Am citit zileleţ ă ă trecute c e vorba de o mare prefacere, o schimbare a consiliului deă administra ie, ţ mi se pare...— Da, se mir Constan a. Olivier nu mi-a vorbit nimic.ă ţ— De banca Anglo-Indian îi arde lui acum? zise Hilda cu asprime.ă

Ac iunile b ncii sc zuser cu vreo douţ ă ă ă ă puncte, ceea ce nu era extraordinar. Extraordinar era faptul c o seam de b nci şi societ iă ă ă ăţ industriale se cl tinau, scuturate de un cutremur economic f ră ă ă precedent şi care se va întinde în curînd pe toat suprafa a p mîntului.ă ţ ă— Ce ar fi s vinde i ac iunile, pîn nu scad mai mult, zise doctorulă ţ ţ ă Sheridan, temîndu-se c a fost totuşi prea crud.ă— De ce nu vorbeşti cu Olivier în aceast chestiune?... îl întrebă ă Constan a cu o gra ie plictisit .ţ ţ ă— Exact. Va trebui s vorbesc mîine cu Olivier... Şi doctorul Sheridan îşiă încre i fruntea de pe acum pentru convorbirea de a doua zi.ţ

La plecare, şopti Constan ei lîng uş :ţ ă ă— Fii f r nici o team , doamn Mellors.ă ă ă ă— Team de ce?...ă— Mîine de diminea vei fi chemat la procuror pentru l muriri. Croitoţă ă ă -reasa a declarat c a v zut în diminea a asasinatului pe Martină ă ţ Dodgson ieşind de la dumneata. Nu m îndoiesc c vei risipi această ă ă isteric n lucire a depravatei.ă ă

In orice caz, pentru c nu putem şti cît va ine procedura, n-ar fiă ţ r u s lua i oarecari m suri...ă ă ţ ă— M suri, pentru ce?ă— Pentru cazul cînd ve i fi arestat . O, nu v speria i! La închisoare auţ ă ă ţ stat şi reginele Angliei... rîse doctorul Sheridan. Sînt sigur c totul se vaă aranja în cîteva zile, mai şopti el, de data aceasta sumbru.

Hilda, care se apropiase, auzi „arestat " şi întreb sfid tor, ca şiă ă ă cum doctorul Sheridan ar fi ordonat arestarea Constan ei:ţ— Arestat ? Şi dumneata crezi c nu e o pedeaps destul de mare că ă ă ă

va fi confruntat cu acea Mariella Pinner?...ăDoctorul Sheridan, cu amîndou bra ele larg desf cute şi cuă ţ ă

umerii ridica i, mim o masc de resemnare, neputin şi umilin ,ţ ă ă ţă ţă nefireasc la acest om, hot rît şi pururi de veghe. Gestul lui zicea: „Eă ă vina mea, pot eu schimba ordinea moral a acestui univers?".ă— Dar Constan a e nevinovat , doctore Sheridan! Toate procedurileţ ă astea ale dv. sînt oribile şi justi ia dv. o tortur inchizitorial . Constan aţ ă ă ţ e nevinovat ! Nu vede i în ce hal a i adus-o? Vre i s-o omorî i de tot?ă ţ ţ ţ ţ Atunci omori i-m şi pe mine!ţ ă

Tîrziu, în noapte, în holul hotelului, doctorul Sheridan a avut o convorbire am nun it cu maestrul Mac Ewen, asupra cazului Mellors.ă ţ ă Erau de aceeaşi p rere - ceea ce i-a m gulit pe amîndoi. Nu maiă ă înc pea îndoial c negrul Martin Dodgson fusese asasinat „în familie"ă ă ă - de Olivier Mellors sau de Constan a Mellors. Dovadaţ pe care o va face Olivier Mellors, c în noaptea crimei fusese la Kings Lynn, îl va scoateă desigur de sub acuza ie, deşi era prea pu in sigur ora cînd s-a comisţ ţ ă asasinatul.

Pentru a spinteca un om, nu era nevoie de o or , cîteva secundeă erau deajuns. Dar, salvîndu-se, Olivier Mellors l sa asupra so iei luiă ţ toat greutatea acuza iei, deoarece era bine stabilit c Martină ţ ă Dodgson, dup m rturisirile slujbaşilor de la ferm , se dusese în ajun laă ă ă vil , unde fusese chemat de doamna Mellors, iar a doua zi diminea aă ţ ieşise din iatacul sau din baia ei, dup declara iile Mariellei Pinner.ă ţ Maestrul Mac Ewen era încredin at c negrul fusese ucis de Olivierţ ă Mellors, care-şi surprinsese probabil so ia spre ziu cu Martin Dodgson.ţ ă Şi cum Mellors nu purta revolver, l-a spintecat cu custura pe care a g sit-o asupra negrului, în lupta corp la corp care trebuie s fi avută ă loc. Dac Mellors n-ar fi izbutit s pun mîna pe custur , l-ar fi spintecată ă ă ă Martin Dodgson pe Mellors.

Dimpotriv , doctorul Sheridan era încredin at c negrul fuseseă ţ ă ucis de doamna Mellors. Astfel de femei, cu glas de viola d'amore, scunde, cu ochii albaştri, ni el imbeciliza i cînd nu scap r de vreoţ ţ ă ă dorin neruşinat , sînt capabile de toate crimele. Doctorul Sheridanţă ă nu se putea îns fixa asupra adev ratei cauze a crimei. A fost negrulă ă amantul doamnei Mellors şi, amenin înd c va divulga secretul lor,ţ ă so ia îngrozit l-a asasinat?... L-a urm rit femeia cu dorul şi, neizbutindţ ă ă s -l seduc , i-a poruncit printr-o slug -ă ă ă de la ferm s vie la vil , unde,ă ă ă exasperat , l-a t iat?... Ceea ce doctorul Sheridan nu pricepea însă ă ă cîtuşi de pu in era naivitatea bietului Olivier, c ruia nu i-a lipsit totuşiţ ă niciodat sim ul realit ii. A, doctorul Sheridan uitase: Olivier era so ulă ţ ăţ ţ doamnei Mellors şi, cînd e vorba de so iile lor, so ii sînt cei mai fanaticiţ ţ imbecili. Era de necrezut, dar poate adev rat: Mellors nu admitea înă ruptul capului c Martin Dodgson petrecuse noaptea în iatacul so ieiă ţ sale, de unde Mariella Pinner l-a v zut ieşind în zori de zi. Mellors însă ă era sigur c Mariella Pinner a avut în diminea a aceea o halucina ie.ă ţ ţ

Maestrul Mac Ewen asculta ab tut. Pră ocesul lua o întors tură ă

periculoas , compromi toare - la asta nu se aşteptase. Eraă ţă amenin at , în frumoasa eiţ ă existen , admirabila familie Mellors. Deţă ce? Pentru c un negru fusese asasinat pe terasa vilei şi familia eraă acuzat - de cine? - de o croitoreas depravat şi n ucit . Nu se puteaă ă ă ă ă g si nici un mijloc pentru a înl tura ştreangul de la gîtul unor persoaneă ă atît de onorabile, care fac cinste marii familii engleze?

Maestrul Mac Ewen lu ini iativa unei metode noi de ap rare,ă ţ ă deşi rolul de seam - şi cel mai greu - c dea pe umerii doctoruluiă ă Sheridan. La Noul St. Ives s-a pus, prin moartea negrului Martin Dodgson, o problem na ional - la care e interesat de altfel întreagaă ţ ă ă moralitate a familiei, a civiliza iei albe. Nu credea doctorul Sheridan cţ ă aici ar putea interveni - fireşte discret - guvernul sau cel pu in ministrulţ de Justi ie în persoan ?... Olivier Mellors era pe deasupra un excelentţ ă membru al partidului...

Doctorul Sheridan r mase o clip pe gînduri, îşi privi colegul ca şiă ă cum s-ar fi temut deodat c nu vorbise serios, şi r spunse cu un uşoră ă ă oftat:— Dac ai face politic , maestre, ai şti c membri proeminen i aiă ă ă ţ partidului care- i dau mîna cu entuziasm şi cordialitate chiar în clipa înţ care ieşi de la closet sau f r s te cunoasc deloc, dup ce intr înă ă ă ă ă ă guvern, apar in na iunii. Abia mai au timp s -şi vad copiii, s -şiţ ţ ă ă ă primeasc so ia şi nu-şi mai aduc aminte de nici un club... Pe ministrulă ţ Justi iei n-am izbutit s -l v d nici eu, secretarul electoral al partidului. I-ţ ă ăam scris în chestia Mellors iar el mi-a trimis vorb prin şeful de cabinet:ă „Dac Mellors e nevinovat, s fie numaidecît eliberat".ă ă— E sta un hatîr?... se mir maestrul Mac Ewen, şi rîse.ă ă— Incontestabil. Cî i oameni nevinova i stau închişi pentru cţ ţ ă - fiind închişi - nu sînt în stare s -şi dovedeasc nevinov ia. Iar doveziă ă ăţ nesigure de vinov ie se pot aduna oricînd, oricît de multe... Dacăţ ă Mellors ar fi nevinovat, l-aş elibera numaidecît. F r nici o întîrziere.ă ă Politica serveşte întotdeauna Justi ia. ţ In unele ri mai mult, în alteleţă mai pu in.ţ

Cei doi avoca i au c zut de acord s sus in punctul de vedereţ ă ă ţ ă cel mai simplu şi firesc. Deoarece Mariella Pinner a declarat nesilit că ă ea mutilase cadavrul negrului Martin Dodgson, de bun seam c totă ă ă ea l-a ucis, din gelozie sau din sete de r zbunare pentru refuzul lui, iară m rturisirea c l-a v zut pe negru ieşind din apartamentul doamneiă ă ă Mellors e numai o inven ie interesat a vinovatei, explicabil . ţ ă ă In afară de Mariella Pinner, nimeni n-a spus c l-a v zut pe Martin Dodgsonă ă ieşind de la doamna Mellors. Au declarat al ii, desigur, c l-au v zut peţ ă ă negru intrînd în vil , de unde nu s-a mai înapoiat, dar pentru ce au fostă inventa i avoca ii, dac nu ca s -şi apere clien ii?ţ ţ ă ă ţ

Cînd s-au desp r it, doctorul Sheridan, care b use whisky şi îşiă ţ ă înfl c rase şi mai mult pieli a roşie a chipului prelung, osos, a şoptită ă ţ maestrului scund şi gras, încruntat, ca un monument moale:— I i m rturisesc, maestre, c dac n-ar fi fost vorba de prietenul meuţ ă ă ă

Olivier Mellors, nici nu m-aş fi vîrît în aceast afacere, eminamenteă murdar . Am impresia c sînt un medic care spintec un abcesă ă ă monstruos - şi mîinile-mi put de-mi vine s leşin. De aceea am şi fugită în tinere e de medicin . Am nasul prea fin şi iat , am dat peste oţ ă ă coptur şi mai cumplit , a oamenilor prea s n toşi. N-am - ca s fiuă ă ă ă ă sincer şi s m duc s m culc cu sufletul împ cat -ă ă ă ă ă nici o încredere în aceast Constan Mellors. O cunosc mai demult. Odat , la vila ei de laă ţă ă Noul St. Ives, a fost în stare, în timpul mesei, s -l ridice pe b rbat-s u şiă ă ă s -l trag în camera al turat , l sîndu-m singur, cu tacîmurileă ă ă ă ă ă dinainte. De atunci, de cîte ori o v d, tot mi se pare c o s ia ună ă ă b rbat de lîng mine şi o s treac cu el în camera al turat ...ă ă ă ă ă ă— Nici soru-sa nu e mai bun , bomb ni maestrul Mac Ewen, gîndindu-ă ăse la cît r u face Hilda, cu felul ei de via , no iunii de familie înă ţă ţ societatea englez . Fetele pictorului Reid... zise ridicînd privirile spreă chipul doctorului Sheridan, ca şi cum numele pictorului ar fi explicat tot. Şi cu capul în piept se îndrept spre scara larg de piatr alb ceă ă ă ă ducea spre camera lui. Pendula b tu, în t cerea holului pustiu, ora 3.ă ă

CAPITOLUL X

In camera goal a Hildei, micul deştept tor de argint, de care nuă ă se desp r ea în nici o c l torie, b tu şi el ora trei, dar îşi asculta singură ţ ă ă ă ecoul fiindc Hilda se afla în camera Constan ei, pe care nu se hot raă ţ ă s-o p r seasc . Aflase din m rturisirile ei c Martin Dodgson fuseseă ă ă ă ă într-adev r în iatacul ei în noaptea crimei. Hilda ştia acum tot. T ceaă ă îngrozit . Şi ceea ce era de neînchipuit, Constan a voia s fac această ţ ă ă ă m rturisire în fa a procurorului! Nu-i mai era ruşine de nimeni? ă ţ N-o mai interesa nici Mellors, nici casa de la Noul St. Ives, nici copiii?... Doamne, de s-ar lumina mai curînd de ziu ! Hilda nu avea curajul să ă p r seasc odaia surorii ei şi nu ştia dac se temea de propria-iă ă ă ă singur tate, sau de singur tatea în care ar l sa-o pe Constan a.ă ă ă ţ

Ce va mai ieşi de aici şi, mai cu seam , cum va ieşi Constan aă ţ din aceast infernal întîmplare? Hilda nu ştia. Nici nu voia s se maiă ă ă gîndeasc ... O clip i-a trecut prin minte s se duc numaidecît laă ă ă ă maestrul Mac Ewen, s -l trezeasc din somn şi s -l întrebe ce e deă ă ă f cut - c ci Constan a avea de gînd s m rturiseasc a doua ziă ă ţ ă ă ă procurorului, tot, tot!... Noroc c tat l lor, sir Malcolm Reid, a închisă ă ochii din vreme, s nu mai apuce şi aceast n past -s -şi vad fata înă ă ă ă ă ă fa a procurorului şi poate chiar în ştreang pentru un asasinat trivial!...ţ

Şi toate s-au tras numai de la acea band de creoli, opt inşi, careă au venit s tulbure liniştea c minului de la Noul St. Ives! Dac Hildaă ă ă în elesese bine, „banda neagr " s-a ivit pe drumul ce duce de la Suttonţ ă la Cambridge, pe dinaintea fermei de la Noul St. Ives, într-un amurg ploios de septembrie. Dincolo de apele rîului Ouse, în zare se deschidea sub nori o privelişte de lagune cereşti în culori degradate

spre vîn t, din inima topit ca b ltoac de sînge a soarelui apus. Ciudată ă ă ă alai!... Ploaia st tuse şi copacii îşi scuturau, cu pic turi grele, cîte oă ă frunz galben , demult nesim itoare. Constan a privea de pe teras ,ă ă ţ ţ ă dintre dou butoaişe de leandru, la automobilul din drum, lung cît ună vagon, de culoarea argintului vechi, dar acum p tat şi batjocorit deă noroaie şi zgîrieturi, în esat de b rba i şi parc şi de femei. Douţ ă ţ ă ă perechi de cai jig ri i de plug rie, înh ma i la automobilul fantastic, seă ţ ă ă ţ opriser cu botul întors c tre poarta mare de lemn a fermei, gata să ă ă trag în untru, la ad post. Mellors fusese chemat afar din birou deă ă ă ă so ia şoferului, plecat dis-de-diminea cu maşina la Londra, undeţ ţă dusese pe doctorul Sheridan cu cinci membri ai comitetului politic din Kings Lynn. De la volan se d du jos un domn înalt, cu pu in pîntecă ţ totuşi, într-un lung impermeabil, de culoarea prafului, şi în loc de caschet de automobilist sau de basc, cu o p l rie tare, cum se purtaă ă ă pe la 1880 şi se mai poart şi azi prin unele or şele din Statele-Unite.ă ă Constan a l-a v zut dînd mîna cu Olivier. Str inul avea un chip m sliniuţ ă ă ă şi Constan a a fost surprins de str lucirea albului ochilor. Cereaţ ă ă probabil o pies de automobil sau chiar automobilul fermei, s poată ă ă ajunge mai curînd la Cambridge. Mellors îi r spunse pesemne c niciă ă şoferul, nici maşina nu erau la ferm , salut sco înd cascheta şi,ă ă ţ întorcînd alaiului spatele, voi s intre în curte.ă

Dar în clipa aceea s ri din gr mada înghesuit în automobil, peă ă ă partea cealalt , o doamn sau domnişoar , foarte înalt , de aceeaşiă ă ă ă culoare m slinie şi cu albul ochilor tot atît de str lucitor ca ai domnuluiă ă cu p l rie tare de adineauri, care se urcase din nou la volan s mîieă ă ă caii. Domnişoara oacheş z rise peste uluci, chioşcuri şi parapetele deă ă trandafiri ag tori ai gr dinii, pe Constan a, între leandri, sus, pe cerulăţă ă ţ vîn t şi sîngeriu. Tîn ra f ptur m slinie d du fuga pîn la şan ulă ă ă ă ă ă ă ţ drumului, în virful picioarelor, ca într-un scurt dans frenetic, şi, ridicînd mîna dreapt deasupra capului, mişc degetele prelungi şi vii c treă ă ă acea zei a ploilor. Creola purta un costum de automobilist , cuţă ă ochelarii ridica i pe frunte şi o eşarf lung , cadrilat în roşu, în jurulţ ă ă ă gîtului. Ceea ce a încîntat-o şi a cucerit-o numaidecît pe Constan a, aţ fost surîsul - un surîs lung, pîn aproape de urechi, totuşi cordial, cuă din ii mici albi, curb de fildeş pe fa a de ciocolat .ţ ă ţ ă— Ce vor saltimbancii ştia?... întreb Că ă onstan a, trecând repede peţ ling Olivier, care se lu dup ea, neavînd cînd s r spund .ă ă ă ă ă ă

Figura Constan ei se luminase de o bucurie copil reasc . Olivier,ţ ă ă dezobişnuit de mult de astfel de înf iş ri, se sim i mai binevoitor cuăţ ă ţ str inii care izbuteau numai prin prezen a lor s -i înveseleasc într-atîtă ţ ă ă so ia.ţCreola ieşi în întîmpinarea Constan ei şi lipsi pu in s n-o îmbr işezeţ ţ ă ăţ pe necunoscuta doamn . ă Ii pl cuse carna ia Constan ei şi mai cuă ţ ţ seam ochii albaştri, îndr zne i. Dac n-a luat-o în bra e, e c se sfiiseă ă ţ ă ţ ă de prezen a b rb teasc a lui Mellors.ţ ă ă ă— Judith Boylen, se înclin ea şi-şi oferi iar surîsul cuceritor.ă

— Surorile Boleyn?... întreb mirat Constan a, deşi nu vedea nic ieriă ă ţ ă pe cealalt dansatoare din grupul atît de celebru de cî iva ani înă ţ America, popularizat de reviste în ultimul timp şi în Anglia.— Da, surorile Boleyn, d du din cap Juditha, fericit c a fostă ă ă recunoscut , şi-şi men inu surîsul. Eu sînt Boleyn cea mare, Judith ceaă ţ neagr . Boleyn cea mic , blonda Clarisse, e aici în automobil. Zace. Areă ă temperatur . Şi surîsul dansatoarei se închise, ca s se deschid însă ă ă ă în acelaşi timp, parc mai cald, muiat de o mic triste e, în ochii eiă ă ţ negrii, coda i.ţ

In fundul automobilului, între doi tineri identici şi la chip şi la costumul de automobilişti, acoperit pîn sub b rbie de un pled gros şiă ă ă cu caschet tras pe sprîncene, sta mult pe spate o copil cu ochi verziă ă ă şi gene lungi, cu obrajii palizi, dar cu buze groase, roşii de parcă sîngele ar fi voit s mistuie şi pielă ea lor sub ire. ţ Incerc s surîdă ă ă doamnei str ine, care se apleca înspre ea în automobil cu atîtaă dragoste şi atîta gra ie, dar schi doar o strîmb tur deţ ţă ă ă durere şi, ruşinat , închise ochii. Tinerii automobilişti din fa a copilei şi înc unul,ă ţ ă de la volan, îşi scoaser caschetele, salutînd f r s primească ă ă ă ă r spuns.ă— Olivier, strig indignat Constan a, e cu neputin s l s m copilaă ă ţ ţă ă ă ă asta s plece mai departe, cu caii,... ca şi cum Olivier ar fi fost de altă ă p rere!ă

El pofti pe toat lumea în untru, dup ce porunci gr jdarilor să ă ă ă ă deschid por ile şi îndemn el însuşi gloabele, potrivind bineă ţ ă întoarcerea lor spre pode . Alaiul intr în curte, în vreme ce un gr jdarţ ă ă fugea cu cîinele de lan spre moar .ţ ă

In mijlocul cur ii, Mellors se explic am nun it şi cordial fa deţ ă ă ţ ţă cei şase domni creoli pe care, din pricin c erau în costume deă ă automobilişti identice, nu-i putea deloc deosebi unul de altul. Dac n-ară fi purtat p l rie tare, n-ar fi ghicit care dintre ei e domnul cu careă ă d duse mîna şi vorbise întîi. Domnul Boleyn, domnul Georges Boleyn -ă cu p l ria tare - ceruse domnului Mellors automobilul fermei, f r să ă ă ă ă dest inuiasc şi împrejurarea grav c una din domnişoarele Boleynă ă ă ă era bolnav . Cum automobilul fermei era plecat la Londra...ă

Abia la masa de sear , pe teras , cînd domnii creoli au ap rut înă ă ă costume de rigoare, ca la dineurile de la Chicago, Mellors a f cut într-ăadev r cunoă ştin cu ei: Mathias, John, James, Rudyard, Bernard şiţă fireşte - Georges Boleyn. Judith era mai greu de confundat cu fra ii ei,ţ iar blonda Clarisse z cea în iatacul Constan ei, unde a luat mai tîrziu,ă ţ sub supravegherea Judithei şi a Constan ei, un ceai amar. Din pricinaţ Clarissei, a c rei febr crescuse de la 37° la 39°, Juditha şi Constan aă ă ţ au p r sit masa numaidecît, trecînd în odaia bolnavei şi l sînd peă ă ă domni singuri.

Mellors s-a str duit s fie mereu atent s nu încurce numeleă ă ă fiec ruia dintre cei şase fra i Boleyn şi mai cu seam spre a-iă ţ ă recunoaşte şi a doua zi. Fra ii şi surorile Boleyn, îl l muri dl. Georges,ţ ă

nu alc tuiau o singur trup de artişti, cum crezuse Mellors. De altfelă ă ă nici nu erau to i de fa . Unul din fra i, Bernard, a r mas în America.ţ ţă ţ ă Mama lor era în Cuba, la Santiago, cu fra ii şi surorile ei, negri de careţ n-ar fi voit s se despart nici dup moarte. Prin aceast tr s tur deă ă ă ă ă ă ă caracter, Mellors a trebuit s recunoasc adev rul rostit de dl. Georgesă ă ă Boleyn - singurul vorb re dintre fra i - c negrii nu se deoseă ţ ţ ă besc cîtuşi de pu in de albi, cînd e vorba s p streze obiceiurile str vechi, oricît deţ ă ă ă absurde. B trîna a preferat s se despart de copiii ei decît s pleceă ă ă ă din Santiago. De altfel nu şi-a prea iubit copiii, f cu i cu un englez, fugită ţ din patrie de la vîrsta de 18 ani, deoarece copiii ei nu erau negri de tot. Toate surorile negre, m ritate cu negri, o fericeau c se c s torise cuă ă ă ă un alb, deşi se ştia c Arthur Boleyn fugise din Anglia pentru fapte careă se pedepsesc cu spînzur toarea şi nici nu mai putea scoate capul întreă albi pe vreun continent. Arthur Boleyn tr ise din aceast pricin , cumă ă ă începuse, din piraterie împotriva albilor şi - cînd nu se mai putea altfel - din asasinate în Mexic. In magherni a p rinteasc din Santiago, copiiiţ ă ă s-au jucat mult vreme cu şepci de ofi eri englezi, cu p l rii deă ţ ă ă cucoane, cu pumnale şi bonete de marinari de toateneamurile. Intr-o bun zi, mama şi copiii au b gat de seam c Arthură ă ă ă nu se mai întorsese cam demult de pe mare... Şi nu s-a mai întors niciodat . Copiii erau mari. Au în eles.ă ţ

Dup o clip de t cere, Georges Boleyn a urmat: ă ă ă— Noi, copiii creoli, am crescut într-o ciudat stare sufleteasc . Mamaă ă nu ne iubea şi prefera s fim ferici i departe de ea. Pe tata nu-l puteamă ţ iubi noi, pentru c -l ştiam sc pat din ştreang, amenin at s încapă ă ţ ă ă oricînd iar cu capul în la . De multe ori, la Santiago, m întrebam,ţ ă singur pe rmul m rii, pentru fra ii şi surorile mele, ca cel mai înţă ă ţ vîrst , ce c utam noi pe lume?... Dar m-am încredin at mai tîrziu - aă ă ţ urmat dl. Georges tr gînd din igarea foarte lung şi sub ire de foiă ţ ă ţ - că şi în familiile albilor se întîmpl astfel de nepotriviri, încît unii copii îşiă blestem p rin ii care i-au z mislit... înc o asem nare fundaă ă ţ ă ă ă mental ,ă dac nu m înşel, între albi şi negri.ă ă

Mellors a fost surprins de simplitatea cu care acest mulatru îşi dest inuia tragedia sîngelui, la un ceas leneş, de dup masa de sear ,ă ă ă unui str in pe care-l cunoscuse întîmpl tor şi din casa c ruia a doua ziă ă ă va pleca pentru totdeauna.

Constan a şi Juditha au revenit pe teras tocmai în aceast clipţ ă ă ă de t cere.ă— Doarme, şopti Constan a, mîine va fi s n toas !ţ ă ă ă— Febr mare? întreb repede Mellors, temîndu-se deodat , acumă ă ă cînd Roddy şi Ana se înapoiaser bronza i de soare de la Tavershall, să ţ ă nu se incuibe în cas vreun morb molipsitor. Febr mare? întoarse elă ă întrebarea şi c tre Constan a.ă ţ— O, da, mare, f cu Juditha. De mîine diminea , cum va ieşi soarele,ă ţă îi va trece. N-o mai aduc pe Clarissa în Anglia!... De cînd am acostat, de cîte ori plou Clarissa e în febr . Nu ştiu ce s m fac... Aş vrea să ă ă ă ă

dans m la Paris. Dar de acum înainte nici la Paris nu e mai cald ca laă Londra! Va trebui s plec m pe coasta Mediteranei. Ba, nu, acolo sîntă ă prea multe femei şi, vai femeilor nu le plac dansurile femeilor...

Constan a rîse. Spuse c trebuie s fie, dup credin a ei, foarteţ ă ă ă ţ interesant via a dansatoarelor, un neîntrerupt joc de copii în fa a altoă ţ ţ r copii, în acest imens parc care e p mîntul. Dar ea nu în elegea cum deă ţ nu le lipseşte surorilor şi fra ilor Boleyn c minul, locul unde, dup ce auţ ă ă str b tut toate drumurile pe ap şi pe uscat, s se întoarc to i ca la oă ă ă ă ă ţ mam , s doarm fiecare în patul lui. Şi dup ce şov i cîteva clipe,ă ă ă ă ă Constan a zise rîzînd:ţ— Şi eu am înv at dansul, am vrut şi eu s dansez pe scen , dar peăţ ă ă urm m-am m ritat.ă ă— Da, se mir cu pl cere Juditha şi b tu din palme.ă ă ă— Dar cînd m gîndesc c ar fi trebuit s pribegesc pe toate drumurileă ă ă şi s nu fi avut pe Roddy şi pe Ana...ăMellors crezu c trebuie s îndulceasc asprimea m rturisiriloră ă ă ă Constan ei, afirmînd pentru musafiri:ţ— O, Constan a, e numai chestie de obişnuin ...ţ ţă— Noi ne sim im bine oriunde, zise o voce de bas din grupul celor treiţ creoli aduna i lîng Mellors. Toate s lile de teatru şi mai cu seamţ ă ă ă cabaretele sînt la Shanghai ca şi la San-Francisco, la Helsingfors ca şi la Buenos-Aires, la fel. Cînd ascult cîntece sau cînd cînt , to i oameniiă ă ţ sînt la fel. Altminteri am fi fluiera i şi n-am fost înc fluiera i nic ieri deţ ă ţ ă nimeni niciodat .ă

In capul sc rii, se ivi gr jdarul şi se opri respectuos, cu ochii la dl.ă ă Mellors, salutînd stîngaci, cu o mîn spre capul descoperit. Aveaă amîndou mîinile prinse.ă— Ah,!... suspin tare Juditha, ridicîndu-se-de la locul ei.ă

Constan a f cu ochii mari. Gr jdarul strîngea sub bra ul stîng oţ ă ă ţ jivin monsă truoas , iar în dreapta purta o vie uitoare în lan , care voiaă ţ ţ s i se urce în cap.ă— Trebuie ca s ...? bîigui gr jdarul spre to i cei de fa , neştiind ce să ă ţ ţă ă spun şi ce s fac . ă ă ă

Adusese aligatorul Judithei şi maimu oiul Clarissei. Ce r u trebuieţ ă s -i fi fost într-adev r Clarissei dac a uitat de Jack! Unul din tineriiă ă ă creoli lu maimu oiul pe um r şi îi sparse cîteva nuci. Juditha vorbiă ţ ă aligatorului, strîn-gîndu-l cu iubire la piept, într-o limb inexistent , dină ă silabe îmbinate anume pentru el. Dup ce se zb tu de cîteva ori,ă ă nevoind s m nînce frunzele salatei crude din palma Judithei, care-lă ă cert în fran uzeşte, aligatorul se potoli, nimerind locul cel mai sigur,ă ţ recunoscîndu-l - cu labele de dinainte pe sînul de m tase şi cu botulă sub guşa dansatoarei.— M-am reg sit, murmur Juditha, adresîndu-se Constan ei, ca şi cîndă ă ţ i-ar fi încredin at un mare secret.ţ— Vezi, o învinui Constan a, ar tînd aligatorul cu un deget - c ci n-ar fiţ ă ă cutezat, din spaim şi dezgust, s -l ating niciodat - dac ai aveaă ă ă ă ă

copii, n-ai mai ine la piept aceast jivin . Şi ai sta acas , la Chicago.ţ ă ă ăJuditha se repezi indignat :ă

— Ce, el nu e copil?... Pentru c nu vorbeşte?... Şi nu e copilul meuă pentru c nu l-am f cut eu?... To i puii p mîntului, împreun cu Alick,ă ă ţ ă ă sînt copiii mei. O, dac m-ar putea iubi un pui de jaguar!... Nici unul dină b rba ii pe care i-am întîlnit şi mi-au pl cut - ă ţ ă etj'en vu de toutes Ies couleurs, în cele cinci continente! - nu mi-a cerut s -i fac un copil. Nu,ă nici unul, deşi mul i au m rturisit c n-am o înf işare prea hidoas şiţ ă ă ăţ ă nu s-ar îngrozi deloc dac unii copii ai oamenilor ar avea chipul şiă f ptura mea. Ei bine, v dau cuvîntul meu de onoare, ă ă nici unul, nu mi-a cerut un copil în elege i? Din cî i admiratori şi adoratori am avut, ţ ţ ţ nici unul!

Mellors schimb vorba:ă— Şi dansa i to i în grup? sau fiecare în parteţ ţ ?— O, nu, r spunse Juditha, f rîmi înd în palm foaia de salat şiă ă ţ ă ă punînd-o sub botul lunguie al aligatorului. ţ Numai eu şi Clarissa dans m.ă

Mellors nu-şi putea închipui - dar nici nu voi s mai întrebe - ceă fac ceilal i, îşi zise îns c profesia lor nu trebuie s fie prea departe deţ ă ă ă a sorei mai mari.— Dar trebuie s fi i obosi i, copii, exclam Constan a, de parc ar fiă ţ ţ ă ţ ă cunoscut de cînd lumea aceast band de saltimbanci. Olivier, vrei tuă ă s -i duci la culcare?...ă

Se ridicar .ăJuditha se duse cu Constan a.ţGeorges consim i s mai aştepte pe teras . El urma s doarm înţ ă ă ă ă

odaia de jos, a lui Mellors, iar Mellors pe divanul larg din birou.Dup ce distribui pe cei cinci creoli în dou camere, Mellors seă ă

întoarse pe teras . Domnul Georges, singur, fuma o nou igar lungă ă ţ ă ă şi sub ire de foi. Nu era gr bit s se culce. Nici Mellors, s doarm înţ ă ă ă ă vecin tatea acestui negru necunoscut. ă Işi aduse o nou can de bere şiă ă turn musafirului un nou p h rel de lichior.ă ă ă— I i închipuiai c sînt dansator şi eu, surise mulatrul în umbr .ţ ă ă— De ce nu, r spunse cuviincios Mellors. E o meserie.ă— Nu oricine poate fi dansator. Se cer însuşiri speciale. Eu - şi dl. Georges îşi pip i reverul hainei ca şi cum ar fi c utat acolo un ac - sîntă ă croitor. Practic croitoria.— Tot o art , îl încuraja Mellors şi b u din cana cu bere.ă ă— E o art nefericit , rîse cu triste e domnul Georges. Ca toate arteleă ă ţ care au nevoie de gustul altora... Şi nu to i au gust sau m car oţ ă intui ie... La croitor omul vine cu gustul lui - pe care-l impuneţ croitorului. De aceea, scîrbit cu des vîrşire de clien i, de o vreme nu-miă ţ mai îmbrac decît fra ii şi cî iva prieteni care au încredere în mine. Dacţ ţ ă nu i-ar displace, aş fi bucuros, iubite domnule Mellors, înainte de aţ p r si Anglia, s - i las drept amintire un costum croit de mine, pentruă ă ă ţ ferm , pentru oraş sau pentru societate, cum doreşti.ă

— Mul umesc. Vom mai vorbi. De altfel nu m preocup de vestminteleţ ă mele...— Ştiu. Am v zut numaidecît. Tocmai de aceea...ă— Ceilal i fra i sînt tot aşa, ca şi dumneata, artişti? Intona ie în careţ ţ ţ înc peau toate aluziile...ă— Intr-adev r, zise mulatrul, to i sîntem aproape artişti. Nu ne ocup mă ţ ă decît cu ceea ce credeam c am putea face foarte bine - mai bine decîtă ceilal i. Mathias, John şi James, cei trei cîrni, care au stat lîngţ ă dumneata, sînt gemeni şi nu ştiu dac ar fi în stare s fac altcevaă ă ă decît s cînte la banjo. Te pricepi la muzic ?ă ă— Eu sînt cresc tor de cai şi cultivator de ridichi de lun , se scuză ă ă Mellors înainte de a bea iar din cana cu bere.— Voi pune pe gemeni mîine diminea s cînte la banjo, aici, peţă ă teras . Au s danseze f r voia lor şi caii şi ridichile! Rudyard, b iatulă ă ă ă ă mai oacheş, care şedea lîng mine, e profesor de francez la New-York,ă ă în Harlem. Şi-a pus în gînd ca în zece ani s înve e fran uzeşte pe to iă ţ ţ ţ negrii din Harlem. E încredin at c adev rata noble e e în creier şi înţ ă ă ţ suflet, nu în piele. I-a intrat lui în cap c în ziua în care to i negrii voră ţ putea vorbi fran uzeşte, vor fi la acelaşi nivel de civiliza ie cu albii.ţ ţ— Parc mai ave i un frate la Chicago, dac am în eles bine...ă ţ ă ţ— Reggie?... Sigur c -l avem pe Reggie!... Campion de tenis -ă deocamdat al regiunii de Sud. S-a antrenat toat vara pentruă ă concursul de toamn , de la Los Angeles. De aceea nici n-a venit cu noiă în Europa. Peste dou s pt mîni o s aud la radio toat lumea:ă ă ă ă ă ă „Regginald Boleyn, campion de tenis al celor dou Americi". Pe noi, dină familie, ne dispre uieşte în bloc: croitori, dansaţ toare, profesori şi ambalişti. Nu recunoaşte decît o art : mingea şi racheta. De altfel,ţ ă

dup el, tenisul e o art universal . Sistemele şi constela iile dină ă ă ţ univers tot tenis joac . O oarecare simpatie, o vag iubire, are pentruă ă Juditha... Dar o acuz şi nu-i iart c -iă ă ă e sor . A, am uitat, avem şi ună poet în familie. Da! V zuta-i o umbr mai la o parte, cam înspreă ă Juditha, este Bernard. El nu vorbeşte cu nimeni şi toat ziua umblă ă între n lucile pe care sufletul lui neliniştit le-a iscodit peste noapte. Aă publicat nişte poezii teribile - la Chicago, fireşte. Unii au spus c ,ă pentru crimele care se petrec în acele poeme, Bernard Boleyn ar trebui urcat pe scunul electric. Al ii îns l-au asemuit - am citit şi eu în revisteţ ă - cu Walt Whitmann, un Walt Whitmann trist şi amar. Vrei s -l silesc să ă ne recite cîteva poezii mîine diminea a la cafeaua cu lapte?ţ— Nu m pricep la versuri, bomb ni în întuneric glasul fermierului.ă ă— Nici eu. Dar numai aşa, ca s vezi c versuri ca ale lui nu s-au maiă ă pomenit - şi ce e mai trist pentru el, Bernard nici n-ar fi în stare s facă ă altceva!

Şi dup o clip de t cere, domnul Georges, ridicîndu-se repede şiă ă ă pip ind reverul hainei, zise:ă— Mi se pare c s-a cam r corit, domnule Mellors. Noi, croitorii, sîntemă ă teribil de friguroşi.

Coborîr de pe teras .ă ăIn odaia lui Mellors, cu amîndou uşile, care o desp r eau deă ă ţ

birou, deschise, Georges Boleyn se plimba în papuci, f r hain şiă ă ă vest , cu amîndou degetele groase ale mîinilor spînzurate de bretele.ă ă Intins pe divan, cu bra ele sub cap, Mellors îl asculta. „Mintea şiţ sufletul acestui mulatru nu sînt de dispre uit, gîndea el, dar de ce e atîtţ de nesuferit cu gestul lui de a-şi pip i reverul hainei, chiar dup ce aă ă lep dat haina, cu rîsul lui sub ire, modulat, de femeie?"ă ţ— M-ai întrebat cît cîştig m, parc ?... a î discu ia domnul Georges.ă ă ţ ţă ţ Mellors t cu o clip , dar îşi zise c în nici un caz mulatrul nu-l va l saă ă ă ă atît de curînd s doarm .ă ă— Da, gr i Mellors, adic vreau s spun c artele sînt absolut necesareă ă ă ă oamenilor aşa ca o cultur de mei, bun oar , sau un butoi de vin...ă ă ă— Ai perfect dreptate, domnule Mellors. Ce poate s cîştige un poet?ă ă Desigur c nimic. Şi într-adev r, poetul Bernard Boleyn nu cîştigă ă ă nimic, dar absolut nimic. Pentru el, ca individ conştient c apar ineă ţ unei societ i, unei familii, e un dezastru. De aceea poate e aşa deăţ t cut şi dac ă ă nu i-am da noi, el nu ne-ar cere niciodat nimic. Şi nici n-ăar avea nimic Ar pieri sub poduri, ar muri pe o banc , în zori de zi, într-ăo gr din public . La fel ca Edgar Poe. Cît poate s cîştige ună ă ă ă bun juc tor de tenis?... De asemenea nimic. Şi fiind silit s c l toreasc înă ă ă ă ă toate col urile Americii, cheltuieşte, f r s cîştige, mai mult decîtţ ă ă ă cheltuim fiecare din noi, cei din familie, care cîştig m. N-aş putea să ă spun c Mathias, John şi James nu cîştig bine, dar au şi ei maniile lor.ă ă Aşa, bun oar , în fiecare an, cump r trei papagali, cei mai frumoşi şiă ă ă ă mai scumpi papagali care se ofer în Statele-Unite. Din fericire, de doiă ani n-au mai cump rat, s-au declarat mul umi i cu cei trei papagali dină ţ ţ urm , de la Chicago, pe care i-au înv at s cînte din guş ca dină ăţ ă ă banjo. Dar şi aici se ascunde un mare pericol, de care, în afar de mineă şi Clarissa, nu ştie precis nimeni din familie: Mathias e şi compozitor! Ceea ce n-ar fi prea r u. Unii compozitori de operete şi de jazz cîştigă ă într-o var sau o iarn mai mult decît a cîştigat Wagner toat via a cuă ă ă ţ toate Walkiriile lui. Dar Mathias are un suflet foarte pios şi nu compune decît psalmi şi liturghie pentru org . Cine cump r azi muzică ă ă ă bisericeasc ? Dumneata ai pl ti vreun şiling pe o partitur a psalmuluiă ă ă regelui David cu „Din adîncul sufletului meu strig la tine, o, Doamne?... Eu nu dau un cent! Dar, în sfîrşit, s nu mai vorbim. Pîn s-o da Mathiasă ă pe fa c e un inspirat al Sf. Duh poate c Reggie va ajunge campionţă ă ă al lumii şi va acoperi el deficitul din dezertarea lui Mathias. Veniturile cele mai importante le aduc deocamdat familiei tot Sisters Boleyn.ă Trebuie să recunosc! Din acest punct de vedere, ele sînt în fruntea familiei. Numai eu ştiu cîte facturi false a trebuit s scriu, cîte minciuniă s iscodesc şi de cîte ori s fur de-a dreptul din poşetele lor, ca s potă ă ă pune ceva de o parte pentru asigurarea familiei. Banii de la Londra şi Paris sînt mai spornici decît cei din America. Sîntem de un an ac ionariţ la o Societate de aur, dar cu ac iuni destul de pu ine. Ne-am cump ratţ ţ ă

o maşin lung , s înc pem to i şi acum c l torim prin Anglia.ă ă ă ă ţ ă ă— Dumneata nu cîştigi nimic, întreb Mellors, privind în tavan.ă— Cum s nu cîştig? F r mine ar fi avut familia vreo ac iune? Ar fiă ă ă ţ avut vreun ban la Credit Lyonnays din Paris? Ar fi avut automobil?... Ar fi dormit ast sear într-o vil atît de încînt toare ca aceasta, a fermeiă ă ă ă din Noul St. Ives?

„Ce parazit..." gîndi Mellors şi se r suci pe locul lui, voind s seă ă culce. Dar era cu neputin , acest croitor, cu cap teoretic, avea oţă adev rat manie a elocin ei!ă ă ţ— Eu sînt Directorul General al Societ ii Boleyn, urm domnulăţ ă Georges. S-ar p rea c nu fac nimic şi tr iesc ca un parazit, cînd, deă ă ă fapt, te rog s crezi, domnule Mellors, eu fac totul. ă In elegi... Totul. Eraţ o vreme, da, într-adev r, cînd Societatea Boleyn se afla într-o stareă jalnic . Ac iunile ei nu f ceau dou parale. Plecasem, adic de faptă ţ ă ă ă fugisem, cu fra ii şi surorile, de la Santiago, într-o barc de pescari şiţ ă am acostat pe nimerite, la coasta mexican . Clarissa avea numai cinciă ani şi plîngea mereu. Cînd ne-am aşezat la Chicago, eu aveam şaptesprezece ani şi nu ştiam cum se ine un fier de c lcat în mîn . Darţ ă ă în şase luni aveam croitoria mea, în cartierul fabricilor de conserve - şi dac cineva ar cerceta fotografiile de pe vremea aceea s-ar încredin aă ţ c m celarii dină ă Chicago au fost acum dou zeci de ani cei mai elegan iă ţ b rba i din America de Nord. Mai tîrziu, dup ce copiii au crescut şi auă ţ ă început s cîştige şi ei, am c zut la patima artei - boala familiei Boleyn.ă ă Acum nu mai lucrez decît pentru prieteni, ca amintire. Dar nu renun laţ cupitur . ă Imi dau bine seama cît de gingaş, din punct de vedere comercial, e trio de banjo Boleyn, cît de nesigur viitorul rachetei lui Reggie. Şi Juditha cît va mai putea dansa? Clarissa e blond pentru că ă are numai şaisprezece ani. A şi început s i se înnegreasc pielea, iară ă p rul s devie lucios şi încre it ca bobul de piper. Nu, Sisters Alb şiă ă ţ Negru, surorile Boleyn, nu vor mai putea mult vreme ap rea cu gloriaă ă de acum. Aurul minelor se istoveşte şi el, iar b ncile sînt pîndite deă faliment. Ce m suri s iau împotriva destinului, ca s ocrotesc cît maiă ă ă bine pre ioasa familie Boleyn? Sînt nop i cînd, gîndindu-m , în vremeţ ţ ă ce fra ii şi surorile dorm f r grij , îmi vine s înnebunesc şi s urlu.ţ ă ă ă ă ă Nu, împotriva destinului, domnule Mellors, cred c nu e nimic de f cut.ă ă M-auzi, domnule Mellors?... Ai adormit?...— Nu, nu, domnule Georges. Te ascult. Apoi, dup o clip de t cere:ă ă ă— M surprinde familia dumitale. Noi, în Anglia, sîntem ceva maiă egoişti... Aş vrea s te întreb ceva, pentru c tot sîntem la taifas şi totă ă discut m lucruri intime: nu vezi salvarea familiei Boleyn într-o serie deă c s torii? ă ă In Anglia, în Europa, chiar şi în America, sistemul e normal, metoda e foarte practicat . Juditha, Clarissa, ar putea face excelenteă partide, mai cu seam în situa ia de acum. Nu mai vorbesc de ceilal iă ţ ţ fra i, cu excep ia poetului care ar ţ ţ putea, la rigoare, s - i ajute dumitaleă ţ la croitorie.

Domnul Georges se opri în fa a oglinzii, unde se m sur de susţ ă ă

pîn jos, îşi c ut reverul absent al hainei şi-şi relu plimbarea.ă ă ă ă— E curios, zise, c niciodat n-am discutat între noi c s toria ca ună ă ă ă port de acostare şi siguran . Poate pentru c ar fi trebuit s neţă ă ă desp r im - şi acest lucru ni s-a p rut tuturor intolerabil. Dar îmi dauă ţ ă seama c în aceast averă ă siune a noastr fa de c s torie e ceva fals,ă ţă ă ă ceva anormal. Juditha sufer cumplit c n-are un copil, iar Clarissa seă ă îndr gosteşte pîn şi de dă ă omnii cu p rul alb, care-i s rut mîna şi îiă ă ă aduc elogii. De mine s nu vorbim, pentru c nu simt nici o atrac ieă ă ţ c tre femeie. De altfel am avut dovezi c dispre ul e reciproc. Eu amă ă ţ fost, în familia mea, din copil rie, mai mult mam - şi precum veziă ă mam am r mas.ă ă

A doua zi, cînd d-l Georges Boleyn a deschis ochii, Mellors era de mult pe cîmp. De dincolo de moar , dintre aracii viei care-şi scoseseă din noapte la soare î ele de razachie şi t mîioas , privirile lui Mellorsţ ţ ă ă erau trase înapoi de sc p rile colorate ale familiei Boleyn, adunat peă ă ă teras şi f cînd, împreun cu Constan a, o larm asurzitoare careă ă ă ţ ă ajungea pîn în cîmp. El încerc s deosebeasc f ptura Constan ei dară ă ă ă ă ţ nu izbuti. Era una din acele dimine i de septembrie, cînd soarele, laţ orizont, uriaş, îmbr işeaz într-o lumin portoăţ ă ă calie intens , dară dureroas , p mîntul pe care în curînd îl va p r si. Nu, nici în această ă ă ă ă lumin blînd şi atît de limpede, Mellors nu putea s-o deosebească ă ă pe Constan a între f pturile voioase de pe teras . Deşi n d jduia într-oţ ă ă ă ă înviere a so iei lui, prin bucuria pe care i-o iscau aceşti oameniţ nepofti i, era mîhnit. Porni spre hotarul de miaz zi al viei, undeţ ă lucr torii s pau un beci, dar cînd fu s coboare treptele, îl ajunser dină ă ă ă urm , de la vil , sunete de banjo în ritm larg, întov r şite deodat deă ă ă ă ă alte sunete, mai groase şi repezi. Mellors se opri şi fu cît pe-aci să priveasc iar spre teras . Dar se r zgîndi. Coborî spre p mînt, înă ă ă ă întuneric.

Constan a îns era fericit . ţ ă ă Intr-o singur noapte, Juditha şiă Clarissa i-au devenit atît de prietene, de parc se cunoşteauă dintotdeauna. Mellors, chemat de pe cîmp la gustarea de diminea , le-ţăa g sit tutuindu-se. Juditha a venit spre el şi i-a scuturat p mîntulă ă galben care-i mînjise, cînd coborîse în beci, um rul stîng.ă— Extraordinare sînt femeile astea, vin tocmai din America s teă scuture de p mînt, rîse Mellors silit, dînd mîna cu domnul Georges şiă ceilal i cinci fra i.ţ ţ

Clarissa lua gustarea la m su a copiilor şi p rea o sor mai mareă ţ ă ă a acestora. Acum la lumina zilei, în jurul mesei înc rcat cu toateă ă produsele fermei: ou , unt, jambon, lapte, miere, pîine de secar , şiă ă toate fructele de toamn , Mellors îşi identific musafirii cu mai multă ă ă uşurin . Cei trei banjoişti cîrni, care mîncau aţă pleca i peste fa a deţ ţ mas ca nişte buldogi, erau greu de deosebit între ei. ă Intr-adev r,ă model de gemeni! Cum de-i recunoştea Constan a, îndem ându-i ca peţ ţ vechi cunoştin e, pe numele mic.ţ— Domnule Mathias, ai gustat din miere? Domnule John, de ce nu

m nînci ou de ra , peste un ceas vei plînge iar de foame! Hai,ă ă ţă domnule James, înc un pahar de lapte! Pentru a treia oar , nu? Bravo!ă ă Asta înseamn c - i place ferma noastr ...ă ă ţ ă

Intre farfurii şi ceşti, Juditha îşi hr nea aligatorul. S lb ticiuneaă ă ă se sim ea bine în tov r şia oamenilor, a c ror privire o c uta adesea,ţ ă ă ă ă pe rînd, în ochii celor de fa .ţă

Pe domnul Rudyard, profesorul de francez , Mellors l-a ghicită numaidecît. Era mai înalt ca fra ii lui, în loc de pulover colorat şiţ pantaloni albi purta un smoching cam uzat, iar fa a oacheş , prelung ,ţ ă ă sta în epenit ca la o confeţ ă rin . Cînd surîdea îns , ar tîndu-şi din iiţă ă ă ţ albi de-o neobişnuit perfec ie, se lumina deodat de o copil rieă ţ ă ă surprinz toare. To i aveau nuan e din acest surîs - surîsul Boleyn. Maiă ţ ţ greu i-a c zut la suflet lui Mellors bietul Bernard! Poetul, nu?, care staă în spatele Judithei, ca umbra ei, de parc f r talia ei zvelt şi umeriiă ă ă ă ei, n-ar fi fost niciodat destul de ocrotit. Purta şi el un pulover dungată albastru pe alb şi pantaloni albi. Nici unuia nu-i sta bine în acest început de toamn costumul de var ; era o sfidare, şi o fars parcă ă ă ă destul de nepotrivit la gesturile şi figurile atît de nepref cute aleă ă tinerilor creoli. In costumul întîrziat de var , bietul Bernard, cu fa a luiă ţ torturat ca o pr buşire de terenuri, era şi mai fals şi mai ridicol, luiă ă c ruia nu-i venea vestmîntul v ratec, nici vara.ă ă

Mellors se sim i dator s -l încurajeze:ţ ă— i-a pl cut şunca?Ţ ă

Şi f r s mai aştepte r spuns, îi trecu toat farfuria din mijloculă ă ă ă ă mesei, în care mai erau cinci felii mari, bine afumate.

Poetul îi arunc o privire disperat , pe care Mellors o interpretă ă ă just: de recunoştin , şi poetul se puse îndat - c ci surîse - pe liniaţă ă ă general a famiă liei... Dar numai pentru cîteva secunde. P cat!ă— Şi acum, Bernard, se întoarse Juditha pe jum tate c tre el, dară ă privind conspirativ la Constan a, care-i servea pe banjoişti, acum eţ rîndul t u, hai, Bernard!...ă— Olivier, n-ai auzit nimic? întreb Constan a, aruncînd so ului oă ţ ţ privire şi întorcînd iar fa a iluminat c tre banjoişti. Domnii Mathias,ţ ă ă John şi James au executat azi o matinat la uşa domnişoarei Ana şi aă domnului Roddy!— Nu s-au speriat? f cu mirat Mellors care-şi cunoştea odraslele.ă— Dimpotriv , le-a pl cut atît de mult, c nici n-au voit s se maiă ă ă ă spele, rîse Constan a.ţ

Dar se opri scurt.Poetul cu glas de bas somnoros începuse s recite. Privea în jos:ă

Unde fuge fata sub ire şi goal ?... Din testemelul roşu sc par zulufiiţ ă ă ă negrii. Urechile mici aud cum strig din zare Numele ei, glasul ei:ă— Lucielle! Lucielle!De cînd era mic -şi aude numele de lumin .ă ăDar de la optsprezece ani, ispita e prea mare.Unde fuge fata goal şi sub ireă ţ

Cu condurii roşi?...Ochii ei de vis v d glasul care-o cheam :ă ă— Lucielle! Lucielle!In marginea p durii aşteapt o groap . Privighetorile dau glas albă ă ă frunzişului verde. Unde fuge fata cu zmeura sînilor roşie Şi petecul negru cu smîrcul neuscat al trupului alb?Va-ngenunchia în noapte pe marginea gropii Şi sabia din lun îi vaă reteza capul. Privighetorile vor t cea, apoi vor şuiera: Lucielle! Lucielle!ă Lucielle! Lucielle!

To i au aplaudat, afar de Mellors. Chiar şi copiii de la m su a deţ ă ă ţ al turi,ă ca s-o imite pe Clarissa, fiin a superioar care era st pînaţ ă ă maimu oiului Jack.ţ— Nu m pricep la poezie, a zis Mellors privind drept în ochi pe poetulă care surîdea ca s nu se dea faptei lui o însemn tate dispropor ionat .ă ă ţ ă Poate c aş în elege, urm Mellors, viziunea dumitale, dac aş citiă ţ ă ă stihurile scrise limpede pe hîrtie. Dar am v zut odat în ziarul meuă ă agricol un articol de critic în care se dovedeşte c poezia nici nuă ă trebuie în eleas .ţ ă— Intocmai, îl sus inu poetul.ţ

Şi îi p ru r u de ce spusese. De aceea surîdea mereu, ca oă ă împ care cu dl. Mellors.ă— Aşa c am renun at, se complet fermierul. Dac aş mai fi avută ţ ă ă vreme, poate c ... Munca p mîntului e mai grea şi mai tiranic decîtă ă ă oricare alta şi te prinde bine de mîini, şi de picioare, şi de cap şi nu- iţ mai d drumul. ă Imi spun îns , ca s m îmbunez, c au poate şiă ă ă ă l ptucile şi b legarul poezia lor...ă ă

Domnul Georges m rturisi c el de asemenea nu citeşte decîtă ă ziarele şi, din ziare - ca s fie sincer - numai reclamele şi articoleleă referitoare la dansul surorilor Boleyn.— Mi se pare, urm domnul Georges, c mania asta de a citi poezii şiă ă romane a fost iscodit de oamenii care nu-şi tr iesc via a din cine ştieă ă ţ ce pricini, sau care, elibera i de grijile vie ii, nu mai au ce face. Cînd seţ ţ va tr i mai mult, mai adev rat, se va citi mai pu in, sînt sigur!...ă ă ţ

Juditha tuşi atît de tare c to i întoarser capul c tre ea.ă ţ ă ă Constan a îi ar tase Judithei în ajun rafturile cu romane din iatacul ei şiţ ă îi dest inuise cît fericire g sea în paginile lor. Georges, presim ind oă ă ă ţ gaf , f r s cread c o f ptuieşte chiar el, zise cu glas şi mai ridicat:ă ă ă ă ă ă ă— Nu ştiu de unde a mai luat Bernard al nostru, care, slav Domnului,ă n-a mai tr it în belşug şi la odihn , apuc tura asta de solemn rentier şiă ă ă de cucoan neocupat , s -şi treac zilele cu literatura! Eu, în locul lui,ă ă ă ă m-aş da în scîrciob, dac m-aş sim i poet, sau aş alerga pe cîmp cuă ţ cercul.

Juditha izbucni, mutînd aligatorul în bra ele poetului:ţ— Vorbeşti prostii, Georges! Literatura e preocuparea suprem aă sufletelor alese.

To i rîser : Juditha vorbise dogmatic, ca un pastor prost.ţ ă

Purtînd pe um r maimu oiul care privea curios în jur ca un omă ţ mic pururi uimit, Clarissa se apropie de masa persoanelor mari inîndu-ţi de mînu e pe Roddy şi Ana. Mellors fu izbit de înf işarea misterioasţ ăţ ă a tinerei dansatoare pe care o vedea acum, întîia oar , de aproape.ă Blond şi cu pieli a obrazului ni el cafenie, cu ochii reci, vine i, dar cuă ţ ţ ţ surîsul fermec tor, fierbinte, al familiei Boleyn, Clarissa era ca o insulă ă nordic , vara, cînd nici p mîntul nu r zbate în întregime de sub z peziă ă ă ă şi nici z pezile nu pot acoperi cu albul lor tot p mîntul. S fie sufletulă ă ă Clarissei tot atît de îndoielnic? Dar Clarissa nu înceta s surîd .ă ă

Roddy şi Ana voiau s -i arate caii şi Clarissa întreb dac e voie,ă ă ă— Desigur c e voie, r spunse Constan a care nu credea c s-ar puteaă ă ţ ă refuza ceva familiei Boleyn. Miss Kate, du-te şi dumneata şi nu l saă copiii prea aproape de cai!

Dup plecarea repezit a domnişoarei Kate pe urma copiilor, aleă ă c ror glasuri se auzeau în curte, ceea ce nu se mai întîmplase poate,ă niciodat , Mellors întreab pe Juditha, gîndind tot la Clarissa:ă ă— Nu face i nimic ca acest copil s nu mai sufere?... Constan a vorbi şiţ ă ţ ea ca o mam , pasionat:ă— Juditha, crezi c ar strica s-o pui pe Clarissa la o cur sistematic deă ă ă chinin ? Dac zici c a r mas cu febra asta de cînd era mic , din Cuba,ă ă ă ă ă cînd z cea i to i de malarie...ă ţ ţ

Juditha ridic spre cer albul ochilor ei comic dispera i, îi r suciă ţ ă ştreng reă şte asupra lui Mellors, a c rui crust de politicoas nep sareă ă ă ă îşi pusese în gînd s-o sf rîme ca s mai poat veni şi alt dat la Noulă ă ă ă ă St Ives şi oft , ar tînd cu degetul pe domnul Georges.ă ă— Nu, zise dl. Georges, aprinzîndu-şi una din ig rile sub iri şi lungi deţ ă ţ foi. Chinin ? Nu, asta niciodat ! Cel pu in atîta vreme cît sînt eu capulă ă ţ familiei. M împotrivesc combaterii aşa-ziselor maladii molipsitoare,ă bacteriene, de fapt maladii miraculoase, cu care ne-am fi putut atît de bine îmbog i sîngele. Ce admirabil , ce aristrocrat e o tuberculozăţ ă ă ă delicat , suportat pe picioare, ce uşi de muzic , ce intui ii şi volupt iă ă ă ţ ăţ intelectuale n-a deschis - şi cîte nu s-ar putea face, de atîtea ori! Dar noi, oamenii, am uitat c ne tragem tot din bacterii şi acum ne-am pusă s le distrugem. Tot astfel am uitat c sîntem animale. ă ă In loc să ajungem la o în elegere cu rechinii, cu tigrii, cu balenele, îi ucidem. Nu,ţ nu, f r chinin !... zise domnul Georges, ridicînd deasupra capuă ă ă lui mîna sting cu igara, în vreme ce cu dreapta c uta, la reverul hainei,ă ţ ă cu enervare, acul inexistent. Cine ştie ce va scoate odat Clarissa dină febra ei!

Dar surîsul lui fu atît de copil resc, atît de încînt tor, c Mellorsă ă ă crezu c domnul Georges glumeşte şi, politicos, zîmbi şi el.ă— Voi i s mai cînt m, întreab unul din cei trei banjoişti cu capeteleţ ă ă ă de buldogi.

Cine vorbise oare - Mathias? John? James?— O, cît despre mine... f cu Mellors, bonom şi totuşi jignitor, c tre to iă ă ţ trei. „Sînt negri!" gîndi el, socotind c banjoiştii voiau s cînte spre a-şiă ă

pl ti înă acest fel ad postul şi osp ul.ă ăţ— Voim s ştim dac v-ar interesa s auzi i un cîntec din Cuba, ală ă ă ţ femeilor negre din lanurile de tutun. Nu se cînt înc la nici un cabaret,ă ă şi nici noi nu-l vom cînta decît prietenilor, surise c tre Mellorsă banjoistul din mijloc.

„Totuşi sînt albi!" se corect cu bun -credin Mellors, dîndu-şiă ă ţă seama de delicate ea inten iei.ţ ţ

Şi cîntar , în vreme ce Juditha, ajutat de Constan a, preg tea oă ă ţ ă nou farfurie de lapte cu salat pentru Alick. ă ă In liniştea toamnei, în lumina de sfîrşit de planet , care plutea obosit , melancolic ,ă ă ă molipsind copacii, pîn în zare, cei trei fra i n-au avut nevoie s cînteă ţ ă prea tare. O uşoar atingere a coardeloră deştepta sunetul plin de f ptura prelung de lemn lustruit şi tot cîntecul a fost, cu accenteleă ă cele mai tari, mai mult presupus, o miniatur în care au înc pută ă hectare de tutun, marea albastr de jur-împrejur şi un alai de femei,ă ciucite fiecare lîng o buruian ar tîndu-şi î ele negre şi din ii albi,ă ă ă ţ ţ ţ cîntînd.

Dup o mic pauz , cînt numai unul din banjoişti - parc cel maiă ă ă ă ă înalt şi mai tras la fa . Apoi se întov r şi cu glasul, care vibra oţă ă ă singur not , nesfârşit , înalt , ca un îndep rtat şi prelung strig t deă ă ă ă ă ă ajutor al unui suflet în disperare.

„Cît poezie! gîndi Constan a şi privi pe cei trei oacheşi banjoiştiă ţ cu dragoste. Dar dac i-aş lua în patul meu, gîndi ea cu sinceritate, niciă ei, nici muzica lor, dup aceea, nu mi-ar mai place".ă— Tot un cîntec despre negrii din Cuba, întreab cu glas înv luită ă Constan a, temîndu-se parc s nu altereze cu prezen a ei suferin aţ ă ă ţ ţ tragic a muzicii de adineauri.ă— O, nu, zise sfios tîn rul care cîntase. Şi surîse.ă— E un psalm al regelui David, l muri Juditha.ă— Atunci muzica e de dumneata, îşi aduse Mellors aminte. Dumneata eşti atunci Mathias Boleyn!

Rîser to i.ă ţ— Imi pare r u c domnişoara Ana Mellors nu e mai mare, gr iă ă ă sacadat şi cu o încercare de umor Rudyard Boleyn, ridicîndu-se în fracul lui solemn. Aş fi fost fericit s -i dau prima lec ie de francez !...ă ţ ă

Rîsul, desl n uit adineauri, crescu acum şi mai înalt.ă ţ— Timpul nu e pierdut, zise Mellors, care vedea în Rudyard pe cel mai folositor din aceast inutil familie de mulatri.ă ă— Ana va fi încîntat , mai cu seam dac vei veni la lec ie şi cu Jack, îiă ă ă ţ şopti aproape la ureche Constan a.ţ

Coborîr to i în curte, unde domnul Georges explic cevaă ţ ă şoferului lîng motorul dezvelit al uriaşului automobil adus în ajun cuă caii.

Constan a era fascinat . Pentru nimic în lume n-ar fi crezut cţ ă ă Juditha, Glarissa, Georges, Mathias, John, James, Rudyard, Bernard, oameni atît de fermec tori, veniser la ferm întîmpl tor şi într-un chipă ă ă ă

atît de comic, de neverosimil, abia asear . Şi la gîndul c vor pleca, voră ă pleca acum, peste o jum tate de or , cît avea nevoie şoferul să ă ă desfunde filtrul de benzin şi s schimbe o bujie, şi vor pieri pentruă ă totdeauna în lumea miraculoas din care veniser , Constan a îşi sim iă ă ţ ţ inima muşcat de o disperare nemaicunoscut . ă ă Ii venea- ce absurd! - s -l alunge pe şofer, care se afera pe lîng automobilul acela atît deă ă mare, s strige la Olivieă r - c nu trebuie s -i lase pe Boleyn s se duc .ă ă ă ă Instinctul o îndemna s plece cu ei, s plece numaidecît, - departe deă ă aceast cas în care îi sug via a un b rbat şi doi copii, cu dreptul şiă ă ţ ă iubirea lor!... Dar sim mîntul c toat r zvr tirea ei era în zadar fu atîtţă ă ă ă ă de lucid şi de puternic, c furia fu biruit pe dat şi sim i cum i seă ă ă ţ umplu ochii de lacrimi.

Cu aligatorul în bra e, pe care i-l l sase Juditha ca s vad şi eaţ ă ă ă motorul, Constan a, descump nit , îşi arunc privirile în jur, mai multţ ă ă ă spre a-şi ascunde ochii. Rudyard crezu c în elese ce voia Constan a şi,ă ţ ţ apropiindu-se, cu surîsul lui atît de cald, în fracul lui atît de solemn, îi lu din bra e mica bestie care adulmeca v zduhul, nemul umit c nuă ţ ă ţ ă ă g sea carnea Judithei.ă

Constan a se duse repede spre vil , ca şi cum ar fi fost strigatţ ă ă de cineva de acolo. Nimeni nu lu seama la ea. Cînd ajunse pe peron,ă de unde nu mai putea fi v zut , c ci o ocroteau chioşcurile, se opri şi,ă ă ă cu fruntea pe uşa închis , plînse încet, f r revolt , f r în eles...ă ă ă ă ă ă ţ

Se rupsese, în vreme ce lacrimile curseser , de fericirea ei, deă miraculoasa prezen a ferici ilor Boleyn. Constan a era din nouţă ţ ţ singur , aşa cum fusese pîn la apari ia lor la ferm . F cuse iar un pasă ă ţ ă ă înapoi în via a ei. Pasul cel mai greu. Acum chiar de-ar sta locului seţ vor dep rta ei. Intrînd în vil şi urcînd încet sc rile spre iatac s -şiă ă ă ă refac figura, gîndind, c uta s afle de cine din familia Boleyn îi p reaă ă ă ă mai r u, ca şi cum şi-ar fi pip it un bra lovit s vad unde e durereaă ă ţ ă ă mai mare şi ce loc trebuie mai bine ferit. Dar pe ea o durea la fel toată f ptura, tot sufletul. O vr jise, o încîntase, o r pise tot tribul, spiritulă ă ă Boleyn, cu surîsul lui atît de luminos, şi chiar Georges, cu aerul lui muieresc şi vorba lui îngîmfat . Surorile Boleyn erau celebre în toată ă lumea, farmecul lor fusese adjudecat în cinci continente. Nu to iţ spectatorii erau amatori de dans, dar cine-şi putuse refuza voluptatea de a vedea pe Juditha şi Clarissa, surorile Negru şi Alb, flori ale tropicelor, intrate numai prin puterea frumuse ii şi parfumului lor înţ civiliza ia plin de prejudec i a albilor? Nu era de mirare c şi ea,ţ ă ăţ ă Constan a, fusese îmb tat de farmecul lor molipsitor. Dar Constan aţ ă ă ţ opusese o rezisten pentru c Juditha şi Clarissa erau femei ca şi ea? -ţă ă şi din aceast pricin surorile c zuser şi ele îndr gostite deă ă ă ă ă Constan a, aceast frumoas doamn , izolat într-o ferm englez ,ţ ă ă ă ă ă ă fiin atît de sensibil şi totuşi atît de st pîn pe sine. Deşi Constan aţă ă ă ă ţ ştiuse de la început cine erau, şi le primise în casa ei tocmai pentru că erau surorile Boleyn, ea nu luase cunoscuta poz , jum tate deă ă generozitate, jum tate jignitoare, cu care celeă brele dansatoare creole

fuseser de atîtea ori primite în cercurile alese din America şi Europa.ă Constan a, ajutat şi de împrejurarea c una din surori fusese bolnavţ ă ă ă şi z cuse în patul ei, le vorbise de la început cu acea fireasc lealitateă ă şi simplitate, ca unor surori, şi le socotise odat pentru totdeaunaă artiste mari, celebre, şi deci deasupra oric ror altor m guliri.ă ă

In vreme ce Constan a urca scara spre iatacul ei, încet, cu miciţ suspine, care uşurau lacrimile neplînse, Juditha, lîng motorulă automobilului care începuse a dudui, îşi aduse deodat aminte de ea şiă o c ut cu privirile negre, iste e şi albul lucitor, uimit , îă ă ţ ă n jur. Unde disp ruse? Şi îi p ru deodat şi ei nespus de r u c va trebui s seă ă ă ă ă ă despart de Constan a. Se gîndi s -i propun lui Georges s renun e cuă ţ ă ă ă ţ to ii la restul c l toriei prin Anglia, la cele dou - trei comitate din Sudţ ă ă ă precum şi la ara Galilor şi s r mîn pîn la sfîrşitul vacan ei, adicţ ă ă ă ă ţ ă începutul lui octombrie, la Noul St. Ives. Ceea ce dorea Juditha era destul de ciudat... Georges ar fi avut dreptul s-o întrebe: De aceea se adunaser laolalt to i cei din familia Boleyn şi cheltuiser atî ia baniă ă ţ ă ţ venind în Europa, ca s se înfunde într-o ferm oarecare, cu gîşte,ă ă legume şi copii? Dar nu la uimirea lui Georges se gîndea Juditha, cît la figura lui Olivier Mellors - pe care sim ea c nu-l cuceriser nici ea, niciţ ă ă Clarissa, nici nimeni dintre b ie i - cînd ar afla c tribul Boleyn a hot rîtă ţ ă ă s nu mai plece, ci s -şi încheie vacan a european la ferma din Noulă ă ţ ă St. Ives. Nu, nu, oricît îi p rea de r u, n-avea dreptul s mai r mîn , şiă ă ă ă ă mai cu seam c nici Constan a nu-şi ar tase o cît de vag dorin caă ă ţ ă ă ţă familia Boleyn s r mîn la vil înc cel pu in o zi...ă ă ă ă ă ţ— Trebuie s plec m, zise Clarissei, care se apropia cu tragicul ei surîsă ă blond, dup ce motorul pornise.ă— Plec m chiar acum, nu, zise Clarissa, ner bd toare.ă ă ă

Juditha se încrunt f r voie.ă ă ă Puse pe um r aligatorul cu botulă neliniştit şi gîndi deodat c ar mai fi un mijloc s n-o piard de tot peă ă ă ă Constan a. S sileasc familia Boleyn s r mîn la Cambridge sau laţ ă ă ă ă ă Londra - prin orice mijloc de-ar fi s -şi inoculeze în sînge bariliiă paludismului sau tifoidei, de-ar fi s danseze la vreun teatru împotrivaă programului stabilit de Georges.— M simt atît de obosit , şopti Juditha ca spre a preg ti stratagema.ă ă ă— Obosit , se mir Clarissa, ai o înf işare atît de proasp t , de vie,ă ă ăţ ă ă eşti ca Reggie dup tenis!...ă— Da, se mir Juditha şi îi întoarse spatele.ă

Surîzînd cu to i din ii şi în ochi cu toat for a ei de seduc ie, seţ ţ ă ţ ţ îndrept spre Mellors, care venea cu capul în jos dinspre poart .ă ă— A pornit motorul, plînse ea alintîndu-se şi luîndu-l de bra .ţ— A pornit, într-adev r, se bucur Mellors, excesiv de politicos.ă ă— Imi pare atît de r u c trebuie s plec m de aici, e atît de frumos! Şiă ă ă ă Constan a mi-e atît de drag ! Şi dumneata, da, şi ţ ă tu...— Lua i-o şi pe Constan a, zise Mellors privind-o pe Juditha drept înţ ţ ochi, încredin at c f cuse o glum excelent , dar sim ind deodat oţ ă ă ă ă ţ ă muşc tur în inim .ă ă ă

S r mîn f r Constan a?ă ă ă ă ă ţ— O, nu, de luat nu i-o lu m, îl dezmierd Juditha cu glasul ei şi cu oţ ă ă privire codat .ă

Mellors, recunosc tor, îi r spunse cu o privire blajin şi cu ună ă ă început de surîs.— Dar, f g duieşte-mi, urm Juditha, c-ai s vii la Londra m car o dată ă ă ă ă ă sau de dou ori pîn la sfîrşitul lunii. Ştii c am de gînd s dansez laă ă ă ă Londra?... Pentru dumneata şi Constan a! Pentru ţ tine... Vino s mă ă vezi!— Venim, f g dui Mellors trist, sim ind cît era el de prisos.ă ă ţ— Veni i? întreb Juditha iar, s se încredin eze mai bine. Atunci mţ ă ă ţ ă duc s -i spun şi Constan ei, şopti ea fierbinte în obrazul lui Mellors.ă ţ

Şi, l sîndu-i în bra e aligatorul, se repezi spre vil .ă ţ ăPe um rul Clarissei Jack ipa înfior tor, inînd în fiecare lab cîteă ţ ă ţ ă

o felie de m r, înconjurat de miss Kate cu Rody şi Ana, cu cîte o felieă de m r şi ei, ca s m nînce cu to ii deodat . Jack era furios c nu-iă ă ă ţ ă ă d ruiau şi felia lor.ă

„Odat cu plecarea bandei negre, toat fericirea asta a familieiă ă mele va disp rea!" îşi zise cu disperare rece Mellors. Ce morb ciudat îiă infectase familia, de nu era în stare s -l afle, de nu putea s-o lecuiască ă singur...Sub automobil, cu fa a în sus, Georges şi unul din banjoişti cercetauţ m runtaiele de fier şi r cneau unul la altul.ă ăDup ce se privi în iatacul ei în oglind , Constan a îşi mai şterse o dată ă ţ ă ochii, fa a, cu puful de pudr şi îşi redobîndi ritmul egal al respira iei.ţ ă ţ Cu buzele palide, cu buclele brune lucind de o gra ie obosit , cu fa aţ ă ţ aprins de lumina de incendiu a apusului de soare, în loc s ias peă ă ă teras , cum avusese de gînd, se pomeni în holul mic de sus.ă

Urc trei trepte şi intr pe s li a care da de-a lungul od ilor deă ă ă ţ ă musafiri spre odaia din fund a domnişoarei Kate. In penumbr nu b gă ă ă de seam silueta care se îndrepta spre ea, din cap tul coridorului. Eraă ă Bernard, care se retr seă se în odaia lui, şi acum cobora s vadă ă automobilul, al c rui motor se auzea pîn sus. ă ă Intîlnirea fu atît de neaşteptat c şi Constan a şi Bernard se oprir stînjeni i, neştiind ceă ă ţ ă ţ s -şi spun . ă ă Intîi se reculese Constan a, care rîse fals, dar amabil, dinţ adîncul guşii. In penumbr fu cuprins deodat de un sim mînt ciudat,ă ă ă ţă pe care nu-l mai cunoscuse, în fa a acestui tîn r alc tuit din atîteaţ ă ă fragilit i, a c rui frumuse e era torturat , tragic , al c rui suflet f răţ ă ţ ă ă ă ă ă ocrotire era în stare s sufere exasperat oricînd, numai din închipuirileă lui. Constan a fu deodat însufle it de un instinct de fiar , în clipa careţ ă ţ ă ă premerge atacului împotriva unei vie uitoare mai slabe. Ea se sim iţ ţ puternic , atît de fericit de for ele încordate în f ptura ei, gata deă ă ţ ă s ritur şi muşc tur . Se str dui s nu fac nici un gest, caă ă ă ă ă ă ă nemaicunoscuta vraj s nu se istoveasc . Instinctul Constan ei nuă ă ă ţ voia s ucid , s distrug , ci mai curînd, s încorpoă ă ă ă ă reze acea gingaşă f ptur dinaintea ei, s -l ocroteasc de lumea din afar pe acest insă ă ă ă ă

f r ap rare. Dorea, ca o mam de canguri, s -l ascund în ea ca într-ă ă ă ă ă ăun uter paradisiac, în extazul nesfîrşit de a purta în sine o f ptur peă ă care o poseda numai prin for a dorin ei ei. Ochii şi obrajii Constan ei seţ ţ ţ înc rcaă ser de acel fluid greu şi fierbinte, care vorbeşte atît deă categoric, împotriva tuturor cuvintelor de team şi ruşine pe care le-ară fi rostit. Dar ea t cea. ă In fa a acestui tîn r, asupra c ruia s-ar fiţ ă ă aruncat, s lbatic , la cea dintîi înceră ă care a lui de a sc pa, Constan a seă ţ întreba, abia recunoscîndu-se, cînd se mai înc rcase, în fa a c rui om,ă ţ ă de aceste for e neb nuite care îi creau acest sentiment de victorie.ţ ă

Hans Schultz îi z mislise un suflet m gulit; el ştiuse numai să ă ă plîng smerit, cu capul în mîinile ei. Clifford Chatterley îi d ruise ună ă suflet vanitos ca al domnişoarelor care primesc la bal un premiu de frumuse e sau de elegan . Mai puternic a fost instinctul pe care i-lţ ţă dezl n uise Olivier Mellors, dar atunci Constan a fusese numai oă ţ ţ femeie învins şi desf cuse cu atîta umilin , caă ă ţă b tut , f ptura eiă ă ă dinaintea lui. Cu atît mai pre ios era acest sfios şi neocrotit Bernardţ Boleyn, care-i schimba sim irile, sufletul, toat fiin a! Inima Conţ ă ţ stan eiţ b tu în aceste cîteva secunde cu o emo ie pe care n-o mai resim iseă ţ ţ niciodat . Acest tîn r fragil îi z mislea o lume nou , de for , deă ă ă ă ţă îndr zneal , de risc, de care el nici nu-şi d dea seama! Constan aă ă ă ţ sorbea aerul din din ii ţ strînşi, auzindu-şi, fericit şi ruşinîndu-se totuşi,ă şuier tura respira iei.ă ţ— Şti i c motorul a început s mearg , şopti Constan a deodat ,ţ ă ă ă ţ ă gîfîind, ca şi cum numai acest motor o interesa şi ea venise anume sus, ca s -i aduc neaşteptata veste.ă ă

Bernard, care ca şi fra ii lui, ascundea sub aere sfioase un curajţ uneori destul de s lbatic, surîse... ă

Ochii lui, pe terasa vilei, urm riser de cîteva ori mişc rileă ă ă Constan ei şi totdeauna i se p ruse c aceast femeie se va aruncaţ ă ă ă deodat asupra unuia din fra ii Boleyn, pe care parc -i adulmeca,ă ţ ă dîndu-le ocol. Dar cînd ochii lui se întîlneau cu ai Constan ei, ea îiţ surîdea prietenoas , sincer , cu o pl cere nem sluit , aproape cast ,ă ă ă ă ă ă ca unui vechi prieten.— Am auzit şi eu motorul, zise Bernard.

Tîn rul fu cuprins deodat de team c s-ar putea înşela luîndă ă ă ă acum în bra e femeia ispititoare din fa a lui, şi s-ar dovedi doar unţ ţ negru tic los şi murdar. Constan a, care-i ghici şov iala, gîndi cuă ţ ă p rere de r u c tinerii au cîteodat astfel de delicate prejudec i...ă ă ă ă ăţ— Mi-a pl cut foarte mult poezia dumitale, Bernard, bîigui Constan aă ţ sim ind c -i fuge terenul de sub picioare, c -şi pierde for ele şi cţ ă ă ţ ă victima îi va sc pa. Vrei s -mi reci i şi alte poezii, şopti ea şi maiă ă ţ fierbinte, deşi locul era cu totul nepotrivit.— Dac ine i atît de mult, v pot da caietul. Dar mi se pare c vomă ţ ţ ă ă pleca şi nu ve i mai avea timp s citi i, zise Bernard foarte serios. ţ ă ţ In orice caz...

F cu un pas înapoi, deschise uşa camerei şi-i f cu loc Constan eiă ă ţ

s treac . Dar în lumina neaşteptat care p trundea din odaie în s li ,ă ă ă ă ă ţă ea se feri cu team :ă— Nu, nu, nu,... şopti, cu acel glas înfricoşat care ar fi dat unui b rbată experimentat îndr zneala s pun mîna pe femeia din fa a lui.ă ă ă ţ

Bernard nu în elese, nu st rui, intr în odaie singur, scoase dintr-ţ ă ăun geamantan un caiet cu scoar e de multe ori r sfoite, reveni, închiseţ ă uşa f r inten ia de a readuce neap rat penumbra. Cînd întinse caietul,ă ă ţ ă el nu mai vedea mîinile mici care trebuiau s -l apuce.ă— Poftim, zise.

Constan a se sim i str b tut de un fior pîn în creştet undeţ ţ ă ă ă ă r mase palpitînd ca o stea de halucina ie, şi îşi zise c acum va lua înă ţ ă mîini, nu caietul, ci obrazul oacheş al tîn rului şi-l va pune pe dogoareaă obrazului ei. Caietul c zuă jos, fîşîind.— O, f cu Bernard, sup rat de stîng cia lui şi se aplec s -l ridice.ă ă ă ă ă

Dar Constan a îl urm ri, sigur c acum, orice s-ar întîmpla, nu-iţ ă ă ă va mai sc pa, şi cum tîn rul se va ridica, sim i pe gura lui uscat ună ă ţ ă s rut fierbinte, repede dat repede luat, dar el nu putea şti c numai dină ă pricina respira iei femeii care era prea gr bit şi prea scurt în clipaţ ă ă ă aceea. Constan a era sigur c tîn rul Bernard o va lua în bra e, o vaţ ă ă ă ţ zdrobi cu gura lui tîn r , o va lipi de perete, şi îi fu fric de această ă ă ă rec dere în posesiunea b rbatului. Dar Bernard nu în elese prea bine...ă ă ţ Crezu c femeia îl dezmiard şi-l s rut pentru sensiă ă ă ă bilitatea care f cuse din el cel mai slab dintre Boleyni, cum fra ii şi surorile lui îlă ţ s rutau şi dezmierdau oriunde, ca pe un etern copil. Femeia îi fuă recunosc toare pentru aceast nepricepere. Şi sim ind cum îi revină ă ţ puterile s lbatice, victorioase, de adineauri, înfrigurat , îi apucă ă ă mîinile, şi îi şopti în obraz:— Mul umesc, Bernard, mul umesc, n-am s te uit, nu, n-am s te uit.ţ ţ ă ă Cînd dup cîteva secunde intr în iatacul ei, g si pe Juditha care tocmaiă ă ă intrase - şi amîndou privir cu uimire caietul de versuri din mînaă ă Constan ei. ţ Constan a îl arunc pe pat şi mergînd spre surîsul celţ ă mai fin al frumoasei creole, m rturisi:ă— Juditha, îmi pare atît de r u c pleca i, ah, trebuie neap rat să ă ţ ă ă pleca i?ţ— Trebuie, my lady... Dar am vorbit cu sir Mellors: Ve i veni la Londra!ţ Dansez. E sigur!...— Acum, în septembrie?...— Ce-mi pas , dansez pentru tine. Impresarii mei cîştig bani în oriceă ă lun ! Nu-i aşa c vei veni? Vei veni?...ă ă

Ultima întrebare fu rostit c-o absen surprinz toare.ă ţă ăDrept orice r spuns, Constan a o îmbr işa. Dar Juditha nu-iă ţ ăţ

r spunse cu aceeaşi c ldur , şi Constan a sim i.ă ă ă ţ ţJuditha cugeta c aceast perfid englezoaic , cu toate aerele eiă ă ă ă

de mironosi , intrase în mai pu in de 24 de ore în familia ei şi r pise -ţă ţ ă ce intui ie! ce siguran ! - pe Bernard, cel mai slab şi poate cel maiţ ţă pre ios Boleyn.ţ

CAPITOLUL XI

Juditha a dansat într-adev r la Londra. F r Clarissa. Şi într-un felă ă ă s-a resim it. Spectatorii au crezut c dansatoarea e sau obosit sauţ ă ă dispre uitoare. N-aveau de unde s ştie c Juditha se identificase într-ţ ă ăatît cu sora ei, încît dansul, la începutul spectacolului, f r Clarissa, fuă ă prea simplu, asemenea unei melodii f r acompaniament. Dar ceă ă melodie! Din întunericul lojei sale, avînd în stînga pe Mellors, în spate pe Georges şi cu cei trei banjoişti - Rudyard era bolnav la hotel, iar Bernard... unde era Bernard, la Londra? - Constan a tr ia, cu inspira iaţ ă ţ aproape oprit , revela ia unui trup smerit, de lut ars, cum era ală ţ Judithei, pus în slujba unei sim iri care se desf şura, zbuciumîndu-se, şiţ ă a unei agonii. Spectatorii, atraşi de reputa ia de music-hall a numeluiţ Boleyn, s-au pomenit în fa a unei tragedii pe care o jucau bra ele,ţ ţ gleznele, trupul şi chipul atît de vorbitor al creolei, dus fatal de vrajaă în aparen simpl a cîtorva ritmice lovituri de tob . Amatorii deţă ă ă amante exotice au r mas cu des vîrşire decep iona i. Cum s te joci cuă ă ţ ţ ă acest trup de profetes neagr ! Cum s te culci cu un asemeneaă ă ă destin?... Cel care a spus c dansul e numai o expresie erotic , a fostă ă un imbecil, iar antreprenorii de balete lascive, nişte cretini care exploateaz doar lascivitatea trupului. Nici Constan a nu putea credeă ţ c acea f ptur ale c rei gesturi vorbeau din timpuri şi exprimauă ă ă ă sufletul r t citor întreă ă latitudini, era Juditha, Juditha, cu surîsul încînt tor, cu ochii coda i din col ul c rora strecura cîte o privire atît deă ţ ţ ă amuzant ştreng reasc , Juditha care bolborosea ca o mam fericită ă ă ă cînd strivea frunze de salat în ciobul cu lapte al lui Alick sau muşcaă din par cu to i din ii sorbind mustul ca un animal însetat. Constan ei îiă ţ ţ ţ era acum ruşine c schimbase cu aceast fiin aleas , de in toareaă ă ţă ă ţ ă unor taine atît de zguduitoare, cuvintele banale dintre oamenii obişnui i, la mas , dintre femei înainte de a se culca!...ţ ă

Dup ce Judilha a încheiat întîiul dans, spectatorii au t cut,ă ă încremeni i pe locurile lor de halucina ia poveştii înf işate de dans peţ ţ ăţ care n-o puteau crede încheiat şi din vraja c reia nu se puteauă ă smulge, încît Juditha crezu c va fi fluierat . Tot astfel crezu şi domnulă ă Georges care, îng lbenind deodat în fundul lojei, începu s aplaudeă ă ă frenetic, spre a da curaj celor nehot rî i şi a intimida pe cei care ar fiă ţ voit s fluiere. Dar sala izbucni într-un ropot de aplauze, ca o grindină ă violent pe o ser uriaş . Pr buşit ca peste un mormînt cu care ar fiă ă ă ă ă voit s se identifice, Juditha nu se mai ridic . Era mica ei şarlatanie deă ă cabotin . Ştia c astfel prelungea emo ia, ca o not ultim de vioară ă ţ ă ă ă care nu voia s se piard de tot dup ce gemuse, se zb tuse cu toateă ă ă ă coardele. Aplauzele r p ir şi mai puternic, de parc ineau s încarceă ă ă ă ţ ă toat atmosfera s lii cu r sunetele lor, încît s r mîn acolo multă ă ă ă ă ă ă vreme şi dup ce palmele ostenite se vor fi oprit. Ridicîndu-se, cu capulă

înc plecat, Juditha se trase înapoi pîn la perdeaua neagr din fund,ă ă ă abia cutezînd s arate un lung şir de din i - zîmbetul Boleyn, atît deă ţ timid, atît de neînsemnat fa de ceea ce vorbise f ptura fetei înţă ă cuprinsul vast al scenei spre care, ridicat acum în picioare ca ună monstru r zvr tit,ă ă toat sala voia, aplaudînd, s-o ia cu asalt.ă

Cînd reîncepu dansul, Constan a gîndi cît severitate şiţ ă renun are, cît st pînire de sine, tortur şi flagelare erau în acel trupţ ă ă ă oacheş care se silea s exprime cîteva instincte ale existen ei, f r niciă ţ ă ă o trivialitate, aproape imaterial, - numai dintr-o algebr de mişc ri.ă ă Constan ei îi fu ruşine de f ptura ei, atît de hr nit , îmb iat şiţ ă ă ă ă ă odihnit , pe care o m gulea şi dezmierda de atî i ani cu toateă ă ţ volupt ile, suferind c nu-i poate da mai mult, socotindu-seăţ ă nedrept it pentru tot ce nu-i mai da...ăţ ă

In vreme ce Mellors, în automobilul mare al familiei Boleyn, a doua zi, aştepta cu cei trei banjoişti, cu Georges şi cu Bernard, Constan a urc sc rile hotelului cu Clarissa s spun un cuvînt bun luiţ ă ă ă ă Rudyard, bolnav şi r mas în grija Judithei.ă— O, noi sîntem opt fra i, îi zise Constan ei profesorul suferind, lipsitţ ţ de solemnitate, întins în pat şi cu o şuvi neagr atîrnînd disperatţă ă ă pîn la coada ochiului stîng. Aşa c în familie e totdeauna cîte unulă ă bolnav. Acum e rîndul meu, nu, Juditha?...— Nu, acum e rîndul lui James! Dar James ne trage totdeauna chiulul: el nu se mai îmboln veşte de vreo doi ani niciodat , zise Juditha intrîndă ă dup un paravan unde fierbea o buiot .ă ă

In timp ce Clarissa se ducea dup sor -sa, Constan a f r a maiă ă ţ ă ă ad sta ca „neagra alb " - cum i se zicea în familie Clarissei - s fi pierit,ă ă ă se aplec peste bolnav şi îi s rut blajin tîmpl , pe locul unde şuvi aă ă ă ă ţ atingea coada ochiului. Mîna ei dreapt îi sprijini obrazul, de parc s-ară ă fi temut s nu fug .ă ă— Acum ai s te faci bine, îi şopti Constan a.ă ţ

Ochii bolnavului, îneca i deodat , cu toat febra lor, în cerulţ ă ă nesfîrşit de albastru al ochilor Constan ei, se întunecar de o boal şiţ ă ă mai grea. Dar pîn la urm ochii ei tot îi smulser surîsul pe care-lă ă ă aştepta, voluptatea ei - surîsul Boleyn.

Clarissa, dup paravan şopti repede Judithei, cu o mîn peă ă um rul ei, fericit speriat :ă ă— Judi, mi se pare c lady Constan a l-a s rutat pe gur pe Rudyard!ă ţ ă ă— Nu-i nimic, r spunse Juditha, turnînd din buiot într-o ceaşc şiă ă ă privind cu aten ie apa. L-a s rutat mai înainte şi pe Bernard. Au maiţ ă r mas, Mathias, John, James, Georges şi fireşte, Reggie. Dar Reggie eă cam departe şi cam încrezut. Nu cred s se lase prea uşor s rutat de oă ă mam cu copii.ă

Peste trei zile s-au înapoiat la Noul St. Ives şi ultimii Boleyn: Juditha, Clarissa şi Rudyard, ceva mai palid ca de obicei. L-am g sit laă ferm bolnav -ă cum se şi cuvenea - pe Georges. Mathias, John şi James jucau tenis, pe terenul unde fusese mei, cu Constan a care-l anexase şiţ

pe Georges, palid de febra ciudat a familiei, de parc ar fi b ut acidă ă ă sulfuric. Juditha a fost încîntat de sportul nou, care o cucerise peă Constan a. C ci oricum, Constan a era prea scund şi prea grasţ ă ţ ă ă pentru o fost elev a Academiei de dans din Dresda. Şi prea nesigură ă ă în culoarea obrajilor. Juditha îi şoptise de cîteva ori la ureche tainice sfaturi şi re ete femeieşti, dup care primise r spunsul oftat alţ ă ă Constan ei:ţ— La ce bun, Juditha?...

Cum de nu se gîndise atunci Juditha la tenis?... Admirabil sport: pune în mişcare to i muşchii, cere un maximum de efort pentru unţ minimum de rezultat, iar pentru Constan a era o adev rat introducereţ ă ă la dansul pe care, dup credin a Judithei, n-ar fi trebuit s -l p r sească ţ ă ă ă ă niciodat .ă— Ai b gat de seam ce zvelt a devenit Constan a, se în l glasulă ă ă ţ ă ţă Judithei.

Aceste cuvinte rostite la mas , în chioşcul întîi din fa a vilei, erauă ţ adresate lui Mellors care, mestecînd, privea încruntat, în farfurie. El ridic încet capul şi primi ocheada b ie easc a Judithei, ca pe oă ă ţ ă acuza ie.ţ— Şi e meritul dumitale, f cu ironic Mellors, care ştia cu cît grij cumă ă ă -p rase Constan a la Londra, singur , mingile şi rachetele.ă ţ ă— E meritul meu, se ridic în picioare, în l înd o mîn , James. Eu i-amă ă ţ ă dat întîia lec ie!ţ

Şi James se aşez la locul lui, continuînd s mestece. Judithaă ă arunc o privire Constan ei care se întoarse c tre Mathias,ă ţ ă compozitorul, ca şi cum ar fi voit s -i spun ceva. Dar fu numai ună ă mijloc spre a-şi ascunde roşea a care-i trecu peste obraji ca o umbrţ ă trandafirie. „Şi James, gîndi Juditha. Cu James e grav. Dac l-a s rutată ă şi pe el, Constan a a încurcat-o, James o s -i cear s se culce cu el!".ţ ă ă ă

Adev rul era c James, de la întîia lec ie, o s rutase peă ă ţ ă Constan a, ceea ce o indignase, deşi ea fusese aceea care îl chemase,ţ cu priviri neîndoielnice.

Clarissa trecu de partea Constan ei.ţ— Meritul e tot al Constan ei, pentru c ea m-a întrebat de mult dac eţ ă ă greu jocul de tenis, dac Reggie e într-adev r atît de priceput în b taiaă ă ă mingiilor şi mi-a spus c ar fi foarte curioas s cunoasc jocul, ca s -şiă ă ă ă ă dea mai bine seama.— Intr-adev r, aşa i-am spus, Clarissa? Am şi uitat, rîse Constan a, dară ţ ţ obrajii ei se aprinser de o dogoare atît de vie, încît Juditha ar fi putută jura c îl sedusese şi-l s rutase şi pe Reggie - care era totuşi dincolo deă ă ocean.

Juditha nu s-a mul umit cu jocul de tenis. A urcat-o pe Constan aţ ţ pe arm sarul negru, Vivien, şi ea s-a aruncat din fug pe o iap murg .ă ă ă ă— S ai aceşti cai şi s - i laşi nevasta în odaia copiilor, monstrule!, îiă ă ţ strig Juditha lui Mellors, aruncîndu-i o privire asasin de pe în l imeaă ă ă ţ iepei, în vreme ce un gr jdar ducea de c p stru înainte, pe cîmp,ă ă ă

arm sarul care purta cu ging şie, ca şi cum era conştient de pre ioasaă ă ţ povar - de team , entuziasm şi fericire, a Constan ei.ă ă ţ

Dup cîteva lec ii de tenis şi de c l rie, Constan a a pus mîna şiă ţ ă ă ţ pe Mathias, care o evita cu un instinct de g in urm rit de vulpe.ă ă ă ă Compozitorul oacheş n-avusese înc prilej s -i cînte Constan ei de unulă ă ţ singur din melodiile lui - c ci banjoiştii, John şi mai cu seam James, seă ă aflau totdeauna prin preajm cu banjourile la îndemîn . Dup o pîndă ă ă ă destul de înverşunat , Constan a a izbutit s -l atrag odat pe Mathiasă ţ ă ă ă în baie, unde l-a surprins la timpul potrivit. Fl c ul tocmai se încheia laă ă bretele. Dar furia Constan ei a fost atît de vie, respira ia, atît deţ ţ fierbinte şi ochii ei albaştri ilumina i de o fericire atît de îndr znea ,ţ ă ţă încît Mathias n-avu timp s -şi dea bine seama. Se pomeni luat de două ă bra e moi, lipit de sînul alb ca laptele şi înecat deodat într-o mireasmţ ă ă femeiasc dulce pe care c ldura f pturii ei o subtiliza pîn la poezie şiă ă ă ă amintire. O, Mathias, cu sufletul lui religios şi smerit, n-ar fi voit să supere niciodat pe nimeni; nici pe fermierul de treab , Olivier Mellors,ă ă furîndu-i nevasta, nici pe Constan a, pentru care el, Mathias, era oţ pricin de asemenea extaze. Dac ar fi înl turat-o atunci, cînd ea îlă ă ă îmbr işa p timaş , s-ar fi sim it tot atît de ridicol ca Iosif care aăţ ă ă ţ respins-o pe doamna Putifar, şi Mathias, creolul, suferea orice, numai ridicolul, nu. Sigur de pradă ă, Constan a îi cuprinse obrajii în palmeleţ mici şi se în l în vîrful picioarelor. Ii s rut odat gura şi înc o dată ţă ă ă ă ă ă b rbia, ca unui copil. ă Insufle it brusc şi el de un curaj extraordinar, cuţ amîndou mîinile r mase libere, Mathias apuc sînii f r ocrotire aiă ă ă ă ă femeii - şi strînse.— O, m doare, gemu ea şi îi arunc o privire recunosc toare, deă ă ă învinuire.

Peste o jum tate de or , la jocul de tenis de pe cîmp, Constan aă ă ţ alerga dup zborul mingiilor, cu racheta întins , f r s -l mai bage înă ă ă ă ă seam pe Mathias care privea, nu vedea nimic, şi nu putea uita.ă

„Am fost ridicol", îşi zise Mathias. Trebuie s fi fost nemaipomenită de ridicol!

Şi la cel dintîi prilej p r si jocul.ă ăNu se mai ar t în grup, la tenis sau la c l rie, multe zile.ă ă ă ă

Constan a îl vedea mai cu seam la mas , şi prezen a lui o surprindeaţ ă ă ţ pl cut.ă

In ziua în care s-a dat lupta pentru campionatul de tenis al Americii, Mellors era plecat la Londra, la adunarea de toamn aă Consiliului de administra ie. Luase şi copiii, urmînd ca peste cîteva zileţ s vie şi Constan a cu „banda neagr " şi s plece cu to ii la mare. C ciă ţ ă ă ţ ă era o vreme într-adev r miraculoas . Domnul Georges a aflat din ziareă ă ora campionatului, îndat dup plecarea lui Mellors. Era furios. Cuă ă siguran c la Londra se aflau telegrame de la Reggie...ţă ă

Toat familia Boleyn a pîndit la aparatul de radio, în picioare, înă jurul cutiei misterioase, retransmisia jocului. Pentru c nu se auzeauă decît semnalele slabe de telegrafie f r fir ale vapoarelor de pe Ocean,ă ă

domnul Georges a trimis pe James şi Mathias cu automobilul la Londra, dup telegrame. Bernard, bolnav în camera lui, aştepta s -i aducă ă ă vestea Clarissa, dac a biruit Reggie. C ci el se îndoia - şi aveaă ă motivele lui s se îndoiasc .ă ăDup plecarea celor doi, a început limpede, retransmisia... Georges eraă disperat. S-ar fi repezit c lare pe urma celor pleca i s -i întoarcă ţ ă ă înapoi, dar nu se îndura s se rup de lîng aparat, unde lua pe oă ă ă buc ic de hîrtie însemn ri atît de gr bite de mersul jocului, c maiăţ ă ă ă ă tîrziu nu le mai descifra nici el. Din cei trei banjoişti gemeni r m seseă ă în vil numai John, atît de asemenea la înf işare ca Mathias şi James,ă ăţ c biata Constan a îl deosebise la început de fra ii gemeni numai prină ţ ţ timbrul de tenor al vocii, ceilal i doi fiind mai mult baritoniţ . Tocmai cînd lupta era în toi şi Juditha cu aligatorul lipit de sîni, somnolent, asculta palid şi cu albul ochilor m rit, cu gura întredeschis , aproape f ră ă ă ă ă respira ie, Constan a se strecur în biroul lui Mellors. Nu b g nimeniţ ţ ă ă ă de seam . Numai Juditha avu ună gînd îndep rtat, ca o amintire: „De ceă a plecat Constan a?..." Şi mult mai tîrziu, în timp ce aparatul pîrîiaţ înfundat de aplauzele de peste Ocean, pentru o lovitur magistrală ă - a lui Reggie?... a californianului înalt cît o pr jin , Bill, adversarulă ă lui Reggie? - Juditha a cugetat şi mai îndep rtat, ca în vis palid: „De ce aă plecat Constan a?" Apoi a uitat cu des vârşire de ea. Juditha era acumţ ă la mii de kilometri de Noul St. Ives, în mul imea care urm rea, pesteţ ă Ocean, lupta rachetelor şi a mingiilor.

Constan a c ut ceva pe biroul lui Mellors, apoi în sertar- şi înţ ă ă vreme ce mîna r sfoia hîrtiile din untru, ochii se furişar l turalnic spreă ă ă ă grupul Boleyn din hol, strîns în jurul aparatului de radio. La mijloc, Georges, în mîini cu carnetul şi creionul, la stînga Juditha, lîng ea, cuă capul în piept, încruntat, Rudyard, în dreapta, Clarissa, c-o mîn peă um rul lui John, care privea în fund, spre scara care da spre etajul deă sus. Constan a v zu profilul de gravur de bronz al lui John, cu buzeleţ ă ă cam umflate, ca ale unei crude zei e feniciene - şi fu izbit pentru întîiaţ ă oar de asem narea lui cu Clarissa, blonda cu pielea umbrit . Aşa cumă ă ă sta, John, dac ar fi întors foarte pu in, neb nuit de pu in capul, ar fiă ţ ă ţ putut vedea pe Constan a, dreapt în fundul biroului, cu ochii mari,ţ ă hipnotici, asupra obrazului lui. Constan a era încredin at c aceastţ ţ ă ă ă chemare mut , dar atît de vie, va ajunge pîn la John şi, înainte caă ă ceilal i s prind de veste, John va întoarce şi el capul, o va z ri, vaţ ă ă ă în elege, se va dezlipi de grup şi va veni plutind cu gura lui c tre guraţ ă ei. Dar John n-auzea, nu sim ea nimic. Constan a era atît de umilit şiţ ţ ă de furioas c efluviile f pturii ei nu puteau, cu toat dorin a cu care leă ă ă ă ţ înc rcase, s -l mişte cît de pu in pe tîn rul, pe care de atîtea minute îlă ă ţ ă vr jea cu ochii ei mari albaştri, încît sim i c -i vine s plîng . ă ţ ă ă ă In t cereaă în care gr iau numai greierii electrici ai aparatului de radio, pocnetulă tamponului r sturnat de pe birou şi c zînd pe parchet, fu atît deă ă zgomotos, c to i Boleynii ar fi trebuit s întoarc privirile spreă ţ ă ă Constan a. Dar aproape în acelaşi timp, cu diferen a unui fragment deţ ţ

secund , izbucni un ropot de aplauze şi de strig te minuscule. Bă ă ill? Reggie?... Lupta ajunsese la un punct culminant şi grupul celor din jurul aparatului de radio încremenise. Constan a era cît pe-aci s se apleceţ ă s ridice tamponul, s -l pun la loc şi s treac în odaia de dormit aă ă ă ă ă so ului, ca s -şi potoleasc , neb nuit de nimeni furia şi durerea. Şiţ ă ă ă ă înainte de a pleca, mai arunc o dat ochii, înc rca i cu acea dorină ă ă ţ ţă suprem de la care începuse disperarea, spre buzele de copil pofticiosă ale lui John Boleyn - şi tîn rul sim i. ă ţ Intoarse capul spre biroul unde, cu privirile halucinate, ca o întrupare vie a dorin ei şi a spaimei, sta,ţ dreapt şi nemişcat , Constan a. John întreb cu figura, ridicînd de totă ă ţ ă pleoapele de peste ochii lui înc rca i de somn şi vis, precum şiă ţ sprîncenele atît de negre, atît de sub iri pe fruntea oacheş , palid .ţ ă ă „Ce e?" zicea tot chipul lui de fildeş viu. Şi cînd v zu c , f r a da vreună ă ă ă r spuns, Constan a fuge şi piere în odaia al turat , John se strecur deă ţ ă ă ă sub mîna neştiutoare a Clarissei, în vreme ce maimu oiul Jack privea înţ toate p r ile cu ochii zbîrci i ca un juc tor de c r i nedormit. ă ţ ţ ă ă ţ In vîrful picioarelor, tîn rul se lu pe urmele femeii care disp ruse atît deă ă ă ciudat. O g si în odaia de dormit, înapoia uşii deschise, care astfel oă ocrotea. Sfiala Constan ei fu destul de vorbitoare dup ce, aruncîndu-iţ ă o privire galeş , genele se l sar cu umbra pe obrajii ei încinşi. John,ă ă ă care avea delicate ea l untric a lui Mathias şi for a proasp t ,ţ ă ă ţ ă ă agresiv a lui James, se uit înjur, repede şi foarte atent. Privi oă ă secundă patul care chema, dar care din nenorocire se afla în dreptul uşilor deschise. Intinse amîndou bra ele s închid uşile, hot rît s iaă ţ ă ă ă ă apoi numaidecît femeia în bra e - a lui toat . Dar Constan a îl opri.ţ ă ţ Ochii ei, şi mai albaştri şi mai speria i, gura ei pu in uguiat , tot trupulţ ţ ţ ă ei ridicat în vîrful picioarelor, rostir neauzit: „Nu". Constan a nu voiaă ţ ca el s închid uşile. Atunci ce voia Constan a?...ă ă ţ

Patul şi chemarea lui erau absurde, penibile. Constan a v zuţ ă aceast neduă merire în chipul r v şit de poft contrariat al fl c ului şi,ă ă ă ă ă ă ca o fiar cu experien ele f cute, folosi aceast clip de sl biciune aă ţ ă ă ă ă victimei. John nici nu-şi d du seama cum se produse atacul, c seă ă pomeni încol cit, înc lecat de bra ele şi picioarele femeii, f r putină ă ţ ă ă ţă de sc pare. S-ar fi rostogolit jos, cu ea deasupra sau dedesubt, dacă ă prin atacul ei brusc, Constan a nu l-ar fi proptit între perete şi una dinţ uşi. John, deşi uluit, copleşit, îşi d du numaiă decît seama c locul fuseseă ales anume. Constan a îi s rut ochii, nasul, obrajii, b rbia şi iar ochii,ţ ă ă ă gura, cu gura ei devenit deodat vie şi iute ca de n pîrc muşcînd,ă ă ă ă apoi s rut gura lui puternic , plin , cu gura ei care voia s fie tot atîtă ă ă ă ă de puternic şi mare, şi care r mase totuşi mai mic , mai moale, maiă ă ă slab ... Ca dup o r zbunare prea mult vreme aşteptat , cu capul peă ă ă ă ă pieptul lui, Constan a izbucni într-un hohot în buşit de plîns.ţ ă— Reggie!... strig deodat proasp t, sub ire şi voios glasul Clarissei şiă ă ă ţ numaidecît se auzir paşii ei duduind m runt pe sc ri, în sus.ă ă ă

Fuge s duc lui Bernard vestea victoriei.ă ăJuditha veni plîngînd, cu ochii mari deschişi, urmat de Georges,ă

spre Constan a, care îşi ştergea ochii cu gesturi mici, repezi, înaintîndţ din birou urmat de John, palid ca hîrtia, cu p rul r v şit şi albul ochiloră ă ă ă tulbure de sînge.— Eram sigur, zise, în sfîrşit, Georges, respirînd adînc cu o mîn peă inim . M duc la Bernard s -i dau însemn rile, s redacteze elă ă ă ă ă desf şurarea luptei. Bravo, Reggie! Nu va mai avea nevoie de noi! Judi,ă s -i telegrafiem? Nu se poate s nu-l felicit m! Cine merge cu mine laă ă ă Londra?

Şi privi în jur, la cei de fa .ţăIn r stimp, difuzorul, care era înc plin, ca un stup de viespi, deă ă

zvonul haotic al cîmpului de joc, începu s se potoleasc . Semnalele deă ă telegrafie f r fir se ivir iar, ca pete de sunete. Deodat zvonul sporiă ă ă ă ca la apropierea unor valuri înainte de a se sparge de digul de piatr ,ă dar în locul bubuitului final, se f cu t cere deplin . Un glas vorbiă ă ă repede, cu tremur de emo ie solemn . Glasul vestea oficial victoria luiţ ă Reginald Boleyn, amintea succesele lui trecute, şi dest inuia c faceă ă parte din cunoscuta familie de artişti Boleyn, c era al şaptelea fiu şiă preferatul frate al celebrelor Juditha şi Clarissa Boleyn, care se aflau în acel moment în Europa. „Campionul american al rachetei, D-l Reginald Boleyn va rosti cîteva cuvinte la microfon", se auzi, la sfîrşit, repede, în difuzor.

In capul sc rii, radioas , se ivi Clarissa. ă ă In locul roşe ei deţ adineauri, pielea obrazului ei se f cu iar p mîntie, încît p rul blond, înă ă ă zulufi scur i, şi sprîncenele aproape albe, p reau acum false şi lipite.ţ ă— Clarissa, repede, vorbeşte Reggie, o strig Juditha, care-şi r coreaă ă dogoarea obrajilor adiind palma dreapt , cu degete atît de nefiresc deă lungi, ca un evantai.

Georges umbla prin hol încruntat, cu mîinile în buzunar, ca în ajunul unei catastrofe. Cînd ajunse în fa a lui John, îi strig şuierîndţ ă printre din i cu ur , de parc John ar fi fost vinovat:ţ ă ă— Unde sînt Mathias şi James? Cine dracu i-a trimis la Londra? (El Georges, îi trimisese.) Ce nevoie aveau s plece la Londra? Că um nu s-au gîndit c Reggie va telegrafia dup lupt , şi nu înainte! Admirabilă ă ă ă logic , dar acum f r nici un folos.ă ă ă

Constan a îi şopti, cu respira ia egal şi în ochi cu o mul umireţ ţ ă ţ care cucerea:— O, domnule Georges, înseamn te rog pe o bucat de hîrtieă ă cuvintele lui Reggie, le vor citi şi ceilal i cînd se vor întoarce la ferm .ţ ă John, scrie dumneata, se întoarse ea nep s tor rug toare c tre gura peă ă ă ă care adineauri o s rutase cu patim .ă ă— Eu, se mir John de simplitatea cu care-i vorbea Constan a. Eraă ţ încredin at totuşi c peste un ceas o va lua cu el pe cîmp.ţ ă

In capul sc rii se ivi şi Bernard, palid, inîndu-se de balustrad .ă ţ ă Coborînd, se scuz , apoi zise:ă— In orice caz trebuie s vorbeasc şi Reggie la microfon, aşa se faceă ă totdeauna dup o lupt sportiv . A vorbit? Nu înc ?... Atunci îl voi auziă ă ă ă

şi eu...Nici Clarissa nici Georges nu se gîndiser s -l aduc jos pe bietulă ă ă

Bernard, care fusese totuşi mai aproape de ei decît Mathias şi James... Se repezir spre bolnav s -i ajute s coboare, afar de Constan a care-lă ă ă ă ţ privi crud , cu ochii micşora i. Poetul avusese un gînd frumos de frate:ă ţ adusese cu el fotografia lui Reggie şi o puse în rama difuzorului. Al turiă de ceilal i Boleyn, aduna i în fa a fotografiei care dobîndise acum unţ ţ ţ în eles atît de deosebit pentru ei, privi şi ea cu luare aminte la acestţ Boleyn, penultimul. Un tîn r creol de statura Judithei, cea mai înalt dină ă familie şi cu înf işare mult mai aristocrat . Reginald Boleyn eraăţ ă sub ire ca un plop tîn r, cu bra e şi picioare lungi, cu chipul prelung, caţ ă ţ de ogar. In fotografie purta pantaloni albi, un pulover cu dungi albe şi inea în mîna dreapt o rachet pe care o sprijinea în vîrful degetelorţ ă ă

mîinii stîngi. Surîdea. Surîs Boleyn. Ochii mari, negri, grei de un somn pasionat. Ochii fl c ilor Boleyn. Buze sub iri, sub irele. O greşeal aă ă ţ ţ ă camerei fotografice, sau buze sub iate de un prelungitţ efort de inteligen şi de voin ? Constan a sim i instinctiv, în acest Boleyn,ţă ţă ţ ţ floarea suprem a familiei. Fetele, care p reau cele mai izbutite, nuă ă erau totuşi des vîrşite. Juditha, cu toate aerele ei ştreng reşti, era preaă ă artist şi-şi purta parc sexul nev zut ca un stigmat, iar Clarissa nuă ă ă izbutise s amestece în ea rasele decîtă provizoriu. Dac Reggie ar fiă fost cu fra ii şi surorile lui la Noul St. Ives, o, nu, pe el Constan a n-ar fiţ ţ avut curajul s -l atace!ă

Zvonul difuzorului încet aproape de tot. „N-aş avea curajul s vă ă ă vorbesc şi s v mul umesc pentru..." gr i deodat r guşit şi nesigură ă ţ ă ă ă un glas pe care-l ondula de la o zare la alta un val nev zut. Apoi nu seă mai auzi nimic. Georges întinse mîna spre condensator crezînd c e deă vin aparatul. Dar glasul se auzi iar, de data asta limpede, din ce în ceă mai puternic - vocea lui Reggie, devenit de un volum fantastic, deşiă articula iile silabelor r mîneau line şi delicate, ca ale unui finţ ă instrument, perfec ionat pîn la limit , „...dac n-aş fi încredin at c voiţ ă ă ă ţ ă izbuti curînd s aduc în dar Americii campionatul de tenis al lumii."ă Aplauze şi urale. Vocea lui Reggie, sc zînd iar la propor ii omeneşti:ă ţ „...Şi v rog s -mi da i voie s rostesc cîteva cuvinte pentru familiaă ă ţ ă Boleyn, care poate ascult acum, în Europa, vocea mea. Hallo, Judi!ă Hallo, Georges, Mathias, John, James, Rudyard! Hallo, Clarisse!... Am cîştigat familiei Boleyn campionatul f g duit. Sîntem chit, nu?...ă ă Boleyn, la revedere!..." Aplauze frenetice. Glasuri r zle e intoneaz cuă ţ ă entuziasm, imitînd sunetul banjoului, un cîntec negru, sincopat.

Georges, în mijlocul familiei, danseaz cu mîinile ridicate şi cuă gîtul bine vîrît între umeri, dup ritmul difuzorului. Dar cîntecul e preaă scurt şi el r mîne s danseze mai departe, cîteva minute singur. Apoiă ă se opreşte, se uit cu ochi mari la to i şi îi îmbr işeaz pe rînd. Peă ţ ăţ ă obrajii lui puhavi curg lacrimi. Fericirea îl îmb trîneşte. Nu pare frateleă mai mare, ci mai curînd tat l fra ilor şi surorilor lui. Cînd ajunge laă ţ Constan a se opreşte, necutezînd, şi ca s dea emo iei o înf işareţ ă ţ ăţ

comic se repede şi s rut în bot ultimile vl stare ale familiei Boleyn:ă ă ă ă aligatorul din bra ele Judithei, şi pe Jack, p rosul din bra ele Clarissei.ţ ă ţ- Şi eu?... se tîngui Constan a.ţ

Toţi rîser . Georges se apropie solemn, puse în p mînt ună ă genunchi ca la teatru şi voi s -i s rute mîă ă na. Dar Constan a cu un ip tţ ţ ă mic, feri amîndou mîinile la spate şi apucîndu-i, o secund după ă ă aceea, capul cu palmele care îmbr işaser şi pe ceilal i fl c i aiăţ ă ţ ă ă familiei Boleyn, îi s rut creştetul cu p rul cre .ă ă ă ţ

Aligatorul se deştept în sfîrşit şi el şi ridic botul spre guşaă ă dansatoarei. Jack, pe um rul Clarissei, în elegînd c în familie e veselie,ă ţ ă începu s se scarpine frenetic şi s cîrîie cît îl ineau puterile.ă ă ţ

Constan a a tr it apoi la mare, în tov r şia bandei negre, ceasuriţ ă ă ă de neuitat. Cînd s-au înapoiat cu to ii la Noul St. Ives, unde surorileţ Boleyn au g sit o scrisoare furioas a impresarului Waldeck Frank dină ă New-York, au f cut c l rie pîn în epoca ploilor.ă ă ă ă

Georges croise pentru Roddy, Ana şi miss Kate costume de c l rie stil veacul al 13-lea, dar copii p reau tot atît de mîhni i ca şi înă ă ă ţ costumaşele de la Londra. James, care a lipsit de la ferm cinci zile, s-aă înapoiat cu trei ponney - alb, negru şi roşcat - pe care i-a d ruită micu ilor Mellors. S-au fotografiatţ de cîteva ori to i, albi şi negri, peţ terenul de tenis, c l ri, la vie, în fa a vilei şi în automobil, înainte deă ă ţ plecarea definitiv . Familia Mellors a încredin at Judithei, pentruă ţ Reggie, o statuet de argint masiv reprezentînd un juc tor de tenis, şiă ă o rachet excep ional de la Londra.ă ţ ă

In iarna aceea Constan a şi-a dat seama deplin cît era, sufleteşteţ şi trupeşte, str in de Olivier, pe care se mira c -l mai vede în jurul ei.ă ă ă Situa ia era la Noul St. Ives mult mai penibil decît la Wragby, înainteţ ă de a-l fi întîtnit pe Mellors în p dure, c ci atunci sir Clifford o inea lîngă ă ţ ă el prin preocup ri literare pe care şi le însuşise şi Constan a; erau aleă ţ numelui Chatterley şi deci şi ale ei. Nefiind legat de peisajul de laă Wragby, în dezolarea Constan ei pîlpîise atunci o flac r de speran ,ţ ă ă ţă care a î ase uneori şi mai mult disperarea singur t ii, dar care-iţ ţ ă ăţ ajutase s simt cît de uşor se putea desp r i de Wragby la întiiulă ă ă ţ prilej, la întîiul drum deschis înaintea ei. Ceea ce s-a şi întîmplat. Dar acum?... Constan a nu se vedea,ţ nu se putea închipui altundeva decît la Noul St. Ives, cu copiii a c ror înf işare şi a c ror suflet scîncit oă ăţ ă dureau, în vila unde r m sese larma fermec toare, de neuitat, aă ă ă bandei negre, în ferma cu florile, plantele, fructele şi animalele ei. Constan a se gîndi s-o cheme pe Hilda la Noul St. Ives pentru maiţ mult vreme, s alunge m car astfel t cerea din jur, ca s nu maiă ă ă ă ă r mîn singur , cu sufletul ei descump nit de o nostalgie absurd . Dară ă ă ă ă cît putea în elege Hilda?... Nu, de data aceasta, sora cea mare nu-iţ putea fi de nici un ajutor, cu asprimile şi duşm niile ei împotrivaă tuturor.

Copstan a se mai lua cu lungile scrisori pe care le scria tribuluiţ Boleyn şi la care primea r spunsuri tot atît de lungi. Tr iaă ă

evenimentele vie ii lor din America, de la atîta dep rtare, cu oţ ă intensitate care-i ascundea uneori pustiul vie ii ei de la Noul St. Ives.ţ Clarissa se m ritase la San Francisco, îndat dup întoarcerea dină ă ă Anglia, cu un proprietar de hoteluri, un alb oarecare. So ul îi ceruse sţ ă nu mai danseze. Clarissa atît aşteptase, deoarece descoperise ca avea şi voce şi, deşi purcesese grea, lua lec ii de canto de diminea pînţ ţă ă seara. So ul nu vedea nici un r u în noul talent al Clarissei şi nu b nuiaţ ă ă ce-l aşteapt . Mathias era la New-York, organist al unei catedrale aă negrilor din Harlem, unde serviciul divin se face cu tobe, claxoane şi saxofoane, ca pe vremea regelui David, a c rui stea aurit str luceşteă ă ă pe toate zidurile. John şi James cînt şi danseaz la un cabaret dină ă Chicago, dar se vor muta şi ei la New-York, unde-i cheam restulă familiei. Juditha n-a mai f cut turneul propus de impreă sarul Frank pentru c trebuia s -şi schimbe toate dansurile şi Bernard, poetulă ă familiei, lucreaz prea încet la scenariile lui originale. Reggie e maiă îngîmfat decît oricînd. Nu-şi pre uieşte deloc familia, îşi bate joc deţ artele lor şi declar c dup ce va lua campionatul mondial şi va aveaă ă ă deci mai mult vreme liber ,ă ă îi va preschimba pe to i în juc tori deţ ă tenis pentru a crea o nou aristocra ie, singura idee de altfel careă ţ justific via a oamenilor şi scopul universului. De cînd l-a b tut pe Bill,ă ţ ă Reggie a fost sustras familiei şi de împrejurarea ciudat c , o seam deă ă ă tineri şi domnişoare din casta milionarilor, nu se mai pot lipsi de el. Reggie, vai! a dezertat din familia Boleyn şi Juditha abia mai izbuteşte s schimbe dou - trei cuvinte cu el, c ci Reggie e, cînd în Texas, cîndă ă ă în Carolina, cînd în Florida, cînd în California, cu tipi nesuferi i,ţ entuziasma i de el şi de tenisul lui.ţ

Juditha se plîngea Constan ei, de asemenea, în numeroaseţ pagini, de dispari ia din familie a Clarissei, c ci nu se mai putea dansaţ ă în „Alb şi Negru", cu care surorile Boleyn îşi dobîndiser gloria. Laă Chicago a r mas numai Georges, care a chelit - pacoste moştenit deă ă la rasa alb ! - şi care a deschis o croitorie pentru teatre, baluri istoriceă şi artişti. Dezam git de purtarea Clarissei, de tr darea lui Reggie şi deă ă izolarea Judithei, pe care el, n-o poate vedea dansînd singur , Georgesă a hot rît s -şi adune ceva bani şi s se întoarc lîng mama lor b trînă ă ă ă ă ă ă şi neagr din Cuba... Juditha lupt din r sputeri s -l aduc şi pe el laă ă ă ă ă New-York, s nu-l lase s fac iar calea întoars a sîngelui, care i seă ă ă ă pare mai tragic decît moartea. C ci Juditha ştie c foarte curîndă ă ă Clarissa va reveni - îmbog it cu un copil sau doi - la familia Boleyn,ăţ ă poate cu glasul unei neobişnuite privighetori, iar Reggie, oricît de departe s-ar ine deţ ei, tot al lor e, chiar dac n-ar mai dori-o...ă

Inainte de topirea z pezilor, o iap a fost muşcat de vecina ei şiă ă ă a murit infectat . A fost pagub sim itoare. Mellors, care tocmaiă ă ţ primise o scrisoare de la Chicago din partea domnului Georges, neavînd ce s -i r spund , i-a scris despre moartea iepei. ă ă ă In curînd au sosit la Noul St. Ives actele şi fotografia lui Martin Dodgson, împreună cu o lung scrisoare de recomandare, din partea domnului Georges,ă

care-l îndemna pe domnul Mellors s nu piard prilejul de a lua înă ă servici pe cel mai priceput gr jdar din Cuba. Martin Dodgson fusese înă serviciul unui negru, plantator bogat şi mare iubitor de cai. Plantatorul s r cise odat cu sc derea brusc a pre ului zah rului, iar patimaă ă ă ă ă ţ ă pentru cai l-a ruinat dup aceea în mai pu in de un an, Martin Dodgsonă ţ ar g si oricînd un servici la orice grajd de cai în America, dar dl.ă Georges s-ar sim i vinovat s nu-l trimit bunului s u amic din Anglia.ţ ă ă ă Martin Dodgson era un vechi prieten din copil rie al „tribului Boleyn",ă cu care n-a rupt leg turile nici dup fuga lor din insul , c ci în fiecareă ă ă ă an el scria din Santiago surorilor şi fra ilor Boleyn, în toate col urileţ ţ p mîntului, pe unde citea în ziare c se aflau.ă ă

Mellors aduse la ferm pe negrul cu suflet atît de devotat. Dară avea vreo vin Mellors c destinul loveşte anume, cu inten ie, cuă ă ţ precizie calculat tot ce e mai pre ios şi mai pu in ocrotit pe această ţ ţ ă lume?... Martin Dodgson fu bine primit la ferm şi de domn şi deă doamn - şi foarte bine de Mariella Pinner care îi preg ti pe sînul ei ună ă culcuş fierbinte. Constan a afl numaidecît. Singuraticul negru, care nuţ ă izbutea s dobîndeasc prietenia nim nui, nici în ferm nici în tîrg, era,ă ă ă ă prin dragostea Mariellei, mai pu in singur.ţ

In acel timp, desp r it de vraja familiei Boleyn, care o l sase cuă ţ ă ă o amar sete de iubire, împ r it între cei şase tineri Boleyn, pe care-iă ă ţ ă s rutase dintr-o îndîrjire bizar , f r s fi voit s se lege de vreunul,ă ă ă ă ă ă Constan a a suferit în ea, în t cere, m cinîndu-se. A devenit peţ ă ă neaşteptate irascibil şi suspicioas . A început s -l urm reasc peă ă ă ă ă Mellors cu o gelozie ridicol , nedreapt , meschin ,ă ă ă scria la New-York chem ri disperate c tre Juditha, tr ia în halucina iile amintiriiă ă ă ţ studentului Hans Schultz, mort de 18 ani, alungîndu-şi diminea a dinţ minte visele oribile de peste noapte... Din aceast nebunie sumbr ieşiă ă într-un tîrziu cu o idee pe care doar luciditatea cea mai rea ar fi putut s-o conceap , îl împinse pe Olivier în patul Mariellei, bietul ei so , careă ţ n-avea nici o vin s fie inut înc tuşat în infernul c ruia ea îns şi abiaă ă ţ ă ă ă putea s -i in piept. Cînd Constan a b g de seam c luptele dină ţ ă ţ ă ă ă ă odaia Mariellei, dup întîile volupt i dureroase, din nop ile cînd st tuă ăţ ţ ă de veghe s le aud , o vor exaspera şi înnebuni iar, încerc s evadezeă ă ă ă de cîteva ori.

F cu lungi preumbl ri c lare pe arm sarul Vivien, str lucitor, înă ă ă ă ă lumina verii şi mai viu, asemenea unui soare negru, pe drumurile pr foase din jurul Noului St. Ives, pe cîmpurile golite de recolte. ă Intr-o sear fu surprins în lanurile de porumb de doi fra i din Soutton,ă ă ţ b t uşi cunoscu i în toat regiuă ă ţ ă nea. Speriat , Constan a a s rit şan ulă ţ ă ţ şi Vivien a adus-o în cîteva minute, într-un galop vertiginos, pîn laă poarta fermei. Cu inima b tînd de spaim , Constan a a povestit so uluiă ă ţ ţ pericolul prin care trecuse. Apoi Constan ei i-a p rut r u c cei doiţ ă ă ă criminali n-au prins-o, n-au violat-o, n-au ucis-o şi i-a p rut şi mai r uă ă c -i spusese lui Mellors. Dar so ul nu i-a mai îng duit s plece singură ţ ă ă ă c lare peste cîmpuri. ă I l-a dat pe Martin Dodgson drept înso itor.ţ

Negrul se dovedea foarte blajin în înf işarea lui atît deăţ viguroas . Uneori ochii lui priveau animalele, gîzele, plantele cu oă blînde e careţ îl f cea ridicol la ferm , în fa a slugilor şi în tîrg, întreă ă ţ oamenii aspri din Noul St. Ives. C l rind al turi, Constan a îl sileaă ă ă ţ uneori s vorbeasc despre familia Boleyn. Dar amintirile lui dină ă copil rie erau ca ale tuturor copiilor. Se opreau în p durea de laă ă Haddenham şi, în vreme ce negrul inea caii, Constan a se întindea peţ ţ iarb ca s -l asculte.ă ă

Cînd îi d rui odat lui Martin Dodgson, la înapoiere, un m r dină ă ă care muşcase cu perfidie, Constan a b g de seam c negrul îiţ ă ă ă ă mul umi cu un suris foarte cunoscut - cunoscut de unde? A, surîsulţ Boleyn! Surîd to i negrii la fel?... ţ In aceeaşi sear dup ce negrul duseă ă caii în grajd, Constan a îl chem în vil , avînd de gînd s -i spun c aţ ă ă ă ă ă doua zi vor pleca înainte de r s ritul soarelui, ca s apuce o dimineaă ă ă ţă în cîmp, s nu-i ajung dogoarea prea curînd şi s se înapoieze laă ă ă ferm înainte de amiaz . Dar doamna nu-l mai aştept în hol,ă ă ă ci urc înă camera ei.

Negrul d du de dl. Mellors pe care tocmai îl lua un gr dinar laă ă moar , unde plesnise se pare un scoc nou. Dl. Mellors îl trimise peă Martin Dodgson sus - şi plec repede. Negrul urc sc rile încurcat,ă ă ă gîndindu-se c nu va şti la ce uş s bat . Dar Constan a, în costum deă ă ă ă ţ c l rie, îl aştepta în pragul iatacului şi-l f cu s intre. Chipul blajin şiă ă ă ă viguros al lui Martin Dodgson, înfierbîntat de trapul cu care veniser peă cîmp, se acoperi deodat de sudoare. Doamna alb se apropie de el caă ă un lup de arcul de mioare, domol, pe nesim ite, f r respira ie, dar cuţ ţ ă ă ţ ochii neîndupleca i, int , în ochii lui. La început negrul se crezuţ ţ ă vinovat cu ceva şi aştepta ca Doamna alb , care nu lep dase cravaşa,ă ă s -l plesneasc peste obraz. Dar se încredin a numaidecît c ea nu-iă ă ţ ă voia nici un r u, c ci ajungînd lîng el l s cravaşa s cad la picioareă ă ă ă ă ă ă şi cu amîndou mîinile îi cuprinse obrajii.ă- Eşti bun, eşti bun,... murmur ea cu privirile îngreuiate de oă somnlen brusc , în l înd capul.ţă ă ă ţ

Martin Dodgson se aplec spre Doamna alb şi primi pe gura luiă ă s rutarea absent a gurii ei atît de reci. Constan a nu voise mai mult.ă ă ţ Surîsul lui Martin Dodgson îi adusese aminte de Boleyn, de tribul negru care o fascinase, în care ar fi vrut s se topeasc . Dorul era preaă ă arz tor ca s nu-şi îng duie aceast mic şi trist înşel ciune. Dară ă ă ă ă ă ă Martin Dodgson, mai pu in complex, se r scul şi, apucînd în bra ele luiţ ă ă ţ tari, o duse spre patul larg. Constan a încerc s se împotriveasc ,ţ ă ă ă dîndu-şi seama cît i-ar fi de odios s fie amanta acestui gr jdar, dar nuă ă avu la început puterea trebuitoare - cine l-ar fi putut doborî pe Martin Dodgson? - apoi fu prea tîrziu. C ci se mişc şi instinctul atîta vremeă ă uitat, pe care-l dezgoleau degetele înfrigurate ale negrului. Respirînd greu, ca de o povar sr veche, Constan ei i se p rea - cum sta cu ochiiă ă ţ ă închişi - c b rbatul întîrzia acum prea mult, c nu va izbuti s -i maiă ă ă ă aduc voluptatea şi pacea. Negrul o auzi gemînd sub el, un geam tă ă

adînc, de fiin c reia i se pip ie o ran prea dureroas , apoiţă ă ă ă ă respira iile ap sate, cu gemete scurte, grave, ca un plîns de învinuire.ţ ă Cînd îşi reveni, lucid deodat , Constan a, copleşit de greutateaă ă ţ ă negrului, se îngrozi la gîndul c aceast fiar dezgust toare o va mînji.ă ă ă ă Se suci violent şi, cu bra ele c ut s -i ridice pieptul de pe obrazul ei -ţ ă ă ă atît era de mic sub el - dar nu izbuti. Negrul crezu c femeia se zb teaă ă ă numai împotriva greut ii lui uriaşe şi se în l în mîini. Constan a eraăţ ă ţă ţ cît pe-aci s scape de sub el, dar ame it din nou, se pomeni iară ţ ă domoal în st pînirea lui şi b rbatul, nemaiîntîmpinînd nici oă ă ă împotrivire, intr şi r mase în femeia pe care o socotea de acum,ă ă pentru totdeauna, a lui.— Du-te, du-te, şuier ea, cu buclele asudate lipite de frunte şi obraji,ă în vreme ce Martin Dodgson, în mijlocul od ii, nu ştia ce trebuie s maiă ă fac ...ă

Uimit, sfios ca într-un templu, speriat aproape, negrul plec înă vîrful picioarelor din iatacul Doamnei albe.Constan a fu cutremurat de un dezgust violent. Se sim i murdar ,ţ ă ţ ă monstruoas şi se repezi, ame it , în baie.ă ţ ăCîteva s pt mîni dup aceea, a fost foarte liniştit . Nu mai ieşi din vil ,ă ă ă ă ă la c l rie, lucra mult cu Mariella şi propuse odat lui Olivier s seă ă ă ă repead s aduc de la Tavershall copiii. Mellors se duse la mama lui,ă ă ă dar copiii erau atît de mul umi i departe de Noul St. Ives, c nu seţ ţ ă îndur s -i ia acas şi să ă ă ă-i redea Constan ei - mam nesigur , atît deţ ă ă nesigur !... La Traversha copiii se duă ceau şi la biseric . Mellors nuă inea prea mult la teatrul sacerdotal, dar nu-l socotea mai r u caţ ă

celelalte teatre ale vie ii. Şi f r Dumnezeu, ţ ă ă î i ţ zise, copiii lui ar fi fost lipsi i de cel mai miraculos dintre basme. Se desp r i de ei cu durere,ţ ă ţ cu un gol pe care-l mai cunoscuse. „Copilul pe care-l z misleşti, gîndiă Mellors, cînd apare în lume, î i îmboln veşte sufletul pe toat via a...".ţ ă ă ţ

La înapoierea so ului, Constan a şi uitase unde-l trimisese şi niciţ ţ nu-l întreb m car de copii.ă ă

La congresul partidului, la Edinburgh, dr. Sheridan chem peă Mellors st ruitor. Congresul era de fapt un fel de vacan în r coroasaă ţă ă Sco ie. Conţ stan a refuz s -l înso easc . Mellors se repezi la Edinburghţ ă ă ţ ă singur, l sînd toat recolta pe cîmp.ă ă

Cu acest prilej negrul vorbi de cîteva ori cu Constan a deţ treburile fermei, dar Doamna alb îi r spunse cu simplitate, senin .ă ă ă Martin Dodgson în elese. Doamna alb nu-l iubise, nu-l iubea. ţ ă Il folosise. El îns n-o putea uita. Şi admitea cu umilin s fie folosit -ă ţă ă dac nu se putea s fie iubit pentru sufletul lui. La Mariella nu se maiă ă ducea... Doamna alb , cînd va avea nevoie de el, o s -l g sească ă ă ă întreg şi credincios. Doamna alb îns nu-l chema, şi nici m car nu maiă ă ă c l rea. ă ă In fiecare diminea , arm sarul Vivien întorcea din grajd capulţă ă spre lumina de afar şi necheza.ă

De aceea, în diminea a neaşteptat , cînd, de pe teras ,ţ ă ă Constan a în costum de c l rie, strig la Martin Dodgson s pun şauaţ ă ă ă ă ă

pe Vivien, negrul o privi de jos, din pragul grajdului, copleşit de uimire. O privi cu toat încordarea şi simplitatea sufletului s u, într-o str danieă ă ă peste puterile lui şi, renun înd s mai în eleag ceva, se supuse pur şiţ ă ţ ă simplu, ca un servitor ce era.

Pe drum îns , spre Sutton, Constan a deveni vorb rea şiă ţ ă ţă cumva apropiat , îl întreb pe Martin Dodgson de ce a plecat din Cuba,ă ă unde ar fi tr it fericit între ai lui, şi de ce a inut s vin ă ţ ă ă în Anglia, unde nu cunoştea pe nimeni...— De aceea am plecat, Doamn , ca s fiu singur, r spunse dup oă ă ă ă clip de gîndire negrul, care c l rea înapoia ei, la pas. Şi, dup o altă ă ă ă ă clip de gîndire, ad ug : Acum sînt singur.ă ă ă

Constan a îşi aminti c atunci cînd îl întîlnise pe Olivier laţ ă Wragby, în slujba lui sir Clifford, era tot atît de singur, voia s fie totă atît de singur ca Martin Dodgson acum. Mellors luptase cu îndîrjire la Wragby împotriva ei, care era doamna Chatterley, împotriva lui chiar, s -şi ocroteasc sină ă gur tatea. Inima Constantei fu mişcat de această ă ă asem nare. Nici pe Meă llors nu-l iubise atunci, ci dorise numai trupul lui alb, atît de sub ire, de orfan. S fie amenin at s iubeasc pentruţ ă ţ ă ă ă blajina lui vigoare şi poate pentru sufletul lui singur, drept, şi pe acest negru, cresc tor de cai din Cuba, ajuns întîmpl tor la Noul St. Ives?ă ă

Constan a t cea. Lui Martin Dodgson îi fu team de aceastţ ă ă ă t cere atît de lung . Doamna alb îl ura. Sufletul lui nevinovat sim eaă ă ă ţ ura ei. Dar deodat auzi glasul Doamnei albe, parc mai ascu it ca deă ă ţ obicei:— I i place într-adev r aici, la Noul St. Ives, Martin? Trebuie s fie maiţ ă ă frumos, mult mai frumos în Cuba...

Martin Dodgson se temu c Doamna alb îl iscodeşte cu-n gîndă ă ascuns, periculos sau numai de batjocur şi preget s -i dea oă ă ă l murire.ă— Nu r spunzi? întreb iar glasul ridicat al Doamnei albe, care c l reaă ă ă ă înaintea lui.— Dac Doamna alb ar face o c l torie în Cuba, ar vedea ea îns şi,ă ă ă ă ă r spunse negrul, socotind c a g sit vorbele cele mai potrivite.ă ă ă— Şi dumneata, Martin Dodgson, crezi c ar merita s p r sesc vila deă ă ă ă aici, de la Noul St. Ives, şi s m ostenesc atît de mult, plecînd într-oă ă c l torie atît de lung ?ă ă ă

Doamna alb p ru acum de bun -credin . Negrul vorbi dup ună ă ă ţă ă minut de şov ial , cu sinceritatea în care se sim ea mai bine:ă ă ţ— To i oamenii ar trebui s tr iasc în Cuba („La tropice'' împlini înţ ă ă ă gînd Constan a). Cum de le-a venit oamenilor s se aşeze în acesteţ ă locuri friguroase, cu ce uri de cîte opt luni, nu-mţ i dau cu gîndul. Unii domni albi cu doamnele şi domniţele lor, c l toresc spre miaz zi. De ceă ă ă nu r mîn acolo? Se duc numai - şi se întorc. Plantele, copacii,ă animalele, pe aici sînt pipernicite, nu pot ajunge la rod deplin, se coc numai pe jum tate sau lîncezesc şi se hot r sc s moar de tot. Pe laă ă ă ă ă noi vîntul e vînt fierbinte, nu adiere c ldu ca pe aici; nu te linge ni elă ţă ţ

şi piere apoi nep s tor, ci te ia cu el pentru totdeauna. Acolo omul nuă ă cheam şi nu se duce la p dure; vine p durea la el, pîn în pragulă ă ă ă casei, pîn în cas - iar cu cadavrele de fluturi dintr-o var s-ar puteaă ă ă îngraş tot p mîntul Angliei. în Cuba, şi b rbatul, şi femeia, şi copilulă ă ă cînt ; ei au piept plin şi glas. Pe aici oamenii au început s -şi piardă ă ă glasul, îşi cînt cu instruă mente şi se strig unul pe altul cu fluierul deă fier.

Constan a rîse, cu în elegere şi îng duin şi apoi îi veni ideea s -ţ ţ ă ţă ăl pun s -i cîă ă nte ca s aud şi ea glasul cel plin al negrilor din Cuba.ă ă

Şi negrul cînt , cu gura mare deschis în v zduhul care începuseă ă ă s se înfierbînte: o tînguire prelung , cu inflexiuni de durere larg , să ă ă ă fie auzite la mari distan e în cîmp şi purtate uşor de ecoul p durilorţ ă nesfîrşite. Melodia nu-şi încheia modula ia nici cînd sufletulţ cînt re ului cerea odihn pentru respira ie, c ci ea se împ case demultă ţ ă ţ ă ă şi cu sl biciunea sufletului, al c rui duh şi a c rui pauz o împletise înă ă ă ă fiin a ei muzical . Cînta Martin Dodgson? Nu, ci parc un spirit al alteiţ ă ă lumi...

Apoi negrul t cu deodat , retezat în mijlocul r cnetului.ă ă ă— E cîntecul calului, zise. Noaptea, la p scut, caii aud departe, şi vin. ă

Intr-o sear Constata se duse în grajd s vad pe Vivien, careă ă ă avea o rană deasupra gleznei drepte. Apoi Doamna alb în loc s plece,ă ă cum crezu negrul, şov i pu in şi se îndrept spre odaia lui. Smerit,ă ţ ă Martin Dodgson intr dup ea crezînd c Doamna alb greşise uşa. Dară ă ă ă Constan a se aşez pe marginea patului şi, acoperindu-şi fa a cuţ ă ţ mîinile mici, începu s plîng . Tot astfel plînsese şi la Wragby, laă ă cloştile de lîng colib , ca p durarul singuratic s-o împace. Martină ă ă Dodgson în elesese c Doamna alb plîngea nu pentru c -l iubea, ciţ ă ă ă pentru c nu mai era st pîn pe f ptura ei cald , iar sufletul ei alesă ă ă ă ă trebuia s se ie, ca un copil de negru, dup tat l lui puternic, şi r u, şiă ţ ă ă ă beat. Ii fu mil de Doamna alb - şi inima i se sfîşie c soarta-l f cuseă ă ă ă negru şi c el nu poate fi pentru Doamna alb decît pricin de umilină ă ă ţă şi de lacrimi.

Atunci trecu pentru întîia oar prin sufletul lui Martin Dodgsonă sim mîntul c el n-are nici un rost pe aceast lume, lumea Doamneiţă ă ă albe, şi gîndul c , dac ar pieri, nici el, nici nimeni altcineva n-ar sim iă ă ţ vreo p rere de r u şi nu şi-ar aduce vreodat aminte de el. Dar maiă ă ă tare decît ura împotriva lui, fu mila pentru Doamna alb , care plîngeaă umilit , mut , p r sit , pe marginea patului din odaia lui de lîngă ă ă ă ă ă grajd... Martin Dodgson se apropie, dezmierd şuvi ele ei brune, atît deă ţ m t soase, plînse cu ea, apoi o lu în bra e şi, leg nînd-o, îi câă ă ă ţ ă nt încetă în limba lui. Apoi o întinse pe scînduri, cu blînde e, ca pe o f pturţ ă ă bolnav , şi îngenunchie al turi...ă ă

Fericit ? Nu. Dar senin . Cînd, strecurîndu-se din odaia negrului,ă ă trecu în noapte, în curtea întunecoas , şi intr tainic în vil . St tu înă ă ă ă baie mult vreme. Se cert blînd, apoi amarnic, pentru absurditatea deă ă a-şi fi luat amant un negru.

Constan a se ferise de oameni, de farsele şi dramele lor,ţ încredin at c Olivier, copiii, ferma, Hilda îi vor fi deajuns, preaţ ă ă deajuns. Dac nici aceast fericire atît de greu înf ptuit nu i-a putută ă ă ă umple via a. ţ Inseamn c nu exist fericire? Sau inima ei are nevoie deă ă ă alt fericire, mai greu de ajuns şi - cine ştie - poate mai trainic ? Nu, n-ă ăo izgonea din familie nevoia de a avea un b rbat, un om întreg - cumă crezuse în naivitatea ei, la Wragby, cînd se d duse lui Michaelis şi apoiă lui Olivier. Prin ferma de la Noul St. Ives, falusul umbla şi f cea minuni:ă el crease o familie nou , pe dedesubt, ştiut şi nem rturisit . Mariellaă ă ă ă legase pe Mellors de negru. Martin Dodgson, prin Constan a, se legaseţ de copiii ei. Ce i-ar mai fi putut d rui Constan ei un tîn r pl cut de laă ţ ă ă Cambridge, Edinburgh sau Londra, unde şi-ar fi putut g si amant, caă atîtea femei bogate, tinere, frumoase şi plictisite de sexualitatea conjugal ? Desigur, tot un falus - în nici un caz mai smerit, maiă m gulitor, mai iubitor ca Martin Dodgson. Şi totuşi aceast leg tură ă ă ă jignitoare şi bestial trebuie s înceteze. Constan a se sim ea odioasă ă ţ ţ ă de parc s-ar fi dat unui arm sar. Şi unde ar putea duce leg tura cuă ă ă Martin Dodgson?

Dar n-ar fi putut duce la nimic nici alt leg tur , oricît deă ă ă „serioas " cu Reggie Boleyn, bun oar , dac ar fi venit şi el toamnaă ă ă ă trecut la Noul St. Ives. C ci pentru Constan a de aici înainte oă ă ţ leg tur cu un b rbat ar avea un rost, ar putea fi durabil , dac ar fi oă ă ă ă ă leg tur într-adev r, dac ar putea face unirea fierbinte, deplin întreă ă ă ă ă sexul şi sufletul ei, nes ioase amîndou , acea unire pe care n-o f cuseăţ ă ă pîn acum în via a ei nici un b rbat. ă ţ ă Incercase într-un fel, cu pasiunea lui metafizic şi muzical , Hans Schultz, la Dresda; dar studentulă ă german murise în r zboi. Ar fi izbutit poate sir Clifford Chatterley, cuă viziunile lui literare, cu setea lui de glorie scriitoriceasc , dar sir Cliffordă se întorsese din r zboi neom, tovar ş de via sterp. Iar Olivier, careă ă ţă fusese pîn la Martin Dodgson un so atît de harnic, era cam lipsit deă ţ suflet - sau avea un suflet care se tîra înc deasupra p mîntului, dină ă adîncul c reia ieşise. Da, sufletul lui Mellors, abia în l at dintr-o mină ă ţ ă de c rbuni, era miop. Dac n-ar fi primit moştenirea de la sir Malcolmă ă Reid, Constan a ar fi fost silit şi ea s munţ ă ă ceasc al turi de Olivieră ă pentru a-şi agonisi existen a, pentru a-şi creşte copiiiţ şi a pl ti amarnică ratele de st pînire ale unui petec de p mînt, poate ar fi fost un gînd, oă ă idee - acel miracol care leag sufletul cu m runtaiele şi d vie ii oă ă ă ţ direc ie, un în eles, oricît de sumbru. Dar soarta n-a voit astfel. Toateţ ţ afacerile fermei de la Noul St. Ives sînt un fel de a fi. Ele nu sînt cerute de nici o necesitate şi nici impuse de pericolul unei tragedii. Olivier însuşi, atît de simplu, de impun tor în singur tatea şi sinceritatea lui laă ă Wragby, cînd era simbriaşul lui sir Clifford, aci, la Noul St. Ives, unde e st pîn, pare, chiar dac f r voia lui, o paia şi un pref cut...C ci laă ă ă ă ţă ă ă drept vorbind, nu are altceva de f cut decît s -şi supravegheze slugile.ă ă Bietul Olivier, de-ar şti cum îl judec ea...ă

Ceea ce o fascinase pe Constan a la tribul Boleyn era sufletul lorţ

încordat, idealul lor de via atît de confuz totuşi, atît de ridicol şi deţă compromis uneori de contactul cu necesit ile b neşti, dar de unăţ ă fanatism atît de pur. Constan a s rise ca o pisic s lbatic asupraţ ă ă ă ă fl c ilor Boleyn, pentru c numai prin ei putea intra organic în familiaă ă ă lor, în sîngele şi sufletul ridicat spre acea suprem n zuin care dă ă ţă ă vie ii o frumuse e şi un pre .ţ ţ ţ

Constan a, care socotise c dup tainica potolire a trupului şiţ ă ă dup baia purificatoare va dormi împ cat , fie şi numai o noapte, seă ă ă pomeni plîngînd încet, apoi cu hohote adînci pe care nu le mai putea st pîni. Nici mama ei, nici tat l ei n-o înv aser s se cunoasc , nu-iă ă ăţ ă ă ă spuseser cum e via a. Mama ei inuse conferin e la congreseleă ţ ţ ţ socialiste interna ionale, iar tat l ei pictase tablouri ca s poat fi liberţ ă ă ă s vad cîte fete goale dorea. Şi la 17 ani trimise pe Constan a cu Hildaă ă ţ la Dresda s înve e dansul. Nu le trimisese cumva, ca s scape de două ţ ă ă fete din cas ? Şi dup moartea lui, sir Malcolm Reid îi l s Constan ei oă ă ă ă ţ avere neaşteptat , ca într-adev r s -i anuleze toate puterile vie ii,ă ă ă ţ îng duind fiicei lui preferate s adoarm oricînd ar voi şi chiar peă ă ă neb gate de seam - sau s se destr b leze dup pofta trupului ei,ă ă ă ă ă ă ap sat poate tocmai de moştenirea unui mod de via în care tat l eiă ţă ă se compl cuse. Şi toate acestea, pentru c o iubise, Dumnezeule,ă ă pentru c tat l ei o iubise...ă ă

Constan a îşi d dea seama c aceste gînduri împotriva mamei şiţ ă ă tat lui ei erau o infamie, dar nu le putu alunga. Ea crezuse, singur peă ă lume, ame it de toate violen ele fiarei omeneşti, c oferindu-şi sexul,ţ ă ţ ă se va împ ca şi se va mîntui. Se l sase, chemase s fie str punsă ă ă ă ă oricînd, oriunde, oricum, de oricine, se f cuse o dat de rîs spre a seă ă c s tori cinstit, n scuse de trei ori, un mort şi dou fiin e vii, dară ă ă ă ţ nereuşite... Ca s ajung aici, s vad în puterea nop ii, dup ce seă ă ă ă ţ ă întorsese din bra ele unui om negru din Cuba, c trebuia s ia via a deţ ă ă ţ la început, şi s în eleag destul de bine c nu, via a nu se mai poateă ţ ă ă ţ lua de la început...

Cu capul pe un um r, cu trupul întins în baia alb ca într-ună ă mormînt de piatr , cu bra ele de-a lungul trupului, Constan a plîngeaă ţ ţ încet, cu o disperare egal , nesfîrşit .ă ă

CAPITOLUL XII

Ploile au inut cîteva zile şi vremea s-a r cit deodat . O scrisoareţ ă ă de la Tavershall, de la mama lui Mellors, aduse vestea c şi Roddy şiă Ana şi miss Kate au c zut bolnavi la pat şi ea nu ştie ce s mai fac .ă ă ă Cuprins de spaima cumplit c ar putea s -şi piard copiii, Constan aă ă ă ă ă ţ îi zise lui Olivier s dea fuga numaidecît la Tavershall, s se abat întîiă ă ă pe la Sheffield ca s ia un doctor de copii, dar ea se hot rî numaidecîtă ă s plece şi ea.ă

Trecur prin Sheffield cu automobilul pe la trei din noapte şi nuă

deşteptar să ă ia cu ei nici un medic. De altfel Olivier era încredin at cţ ă doctorul b trîn al minelor se pricepea mai mult decît to i doctorii dină ţ Sheffield. La cinci diminea a, odat cu soarele, intrar în Tavershall.ţ ă ă Drumurile, tîrgul, figurile cunoscute încîntar ochii Constan ei şi ar fiă ţ bucurat-o mai mult dac n-ar fi tremurat de spaima copiilor bolnavi.ă

Bolnavi erau, dar nu grav. Jucîndu-se, b user ap din lac. Laă ă ă sosirea automobilului, copiii dormeau. Apoi toat ziua s-au jucat înă automobil şi nici n-au vrut s aud de pleă ă care. Sosirea p rin ilor i-aă ţ bucurat mult pentru c veniser cu automobilul şi aă ă r fi dorit ca p rin iiă ţ s nu plece niciodat , sau s plece oricînd, dar f r automobil.ă ă ă ă ăIn timp ce Olivier se ducea s vorbeasc cu doctorul minelor,ă ă Constan a, cuprins de o bucurie copil reasc , de parc se întorceaţ ă ă ă ă acas dintr-o lung vacan petrecut între str ini, se repezi drept laă ă ţă ă ă vechiul castel de la Wragby, s rind peste cîteva r zoare, pesteă ă gardurile de nuiele, şi se opri în fa a peronului.ţ

Ii ieşi înainte fosta doamn Bolton, mult mai gras acum. Cu ună ă surîs de noble e, foarte surprins , exclam , recunoscînd-o:ţ ă ă- Ah, doamna Mellors, ce pl cere!...ă

Dar ochii fostei doamne Bolton r maser atît de speria i, deă ă ţ parc fosta lady Chatterley venise s -şi reia locul de st pîn şi s-oă ă ă ă sileasc pe ea s redevin infirmier cu salariu. Fericit , Constan a oă ă ă ă ă ţ îmbr işa şi-i f cu comăţ ă plimente. Ce bine ar i!... Ce frumoas te-aiăţ ă f cut!... Numai spre a risipi în jurul ei şi deci şi asupra fostei infirmiere,ă acum so ia lui sir Clifford, aceeaşi fericire.ţ

Intrevederea cu primul ei so a fost atît de camaradereasc , încîtţ ă sir Clifford n-a mai avut timp s se îmbrace în armura lui deă solemnitate rece.- Hallo, Clifford!... a strigat Constan a, şi i-a strîns cu for , voit mascuţ ţă -lin , mîna lui mic de domnişoar scriitoare.ă ă ă

Clifford, în scaunul cu rotile, b tea la o mic maşin de scris, peă ă ă genunchi, lîng fereastr .ă ă- A, Constan a, ce surpriz ! Pl cut , mai încape vorb ?!... Fericit , eştiţ ă ă ă ă ă foarte fericit , se vede!... Trei copii, nu?... A, numai doi, s - i tr iasc !ă ă ţ ă ă Ivy îmi spune c sînt mai mult pe aici, prin Tavershall... Am aflat şi deă Mellors... în curînd, membru al Camerei Comunelor, adev rat?... Sîntă încredin at c -l vei şi înnobila!...ţ ă

Constan a era jignit ni el de toate aceste am nunte din via a ei,ţ ă ţ ă ţ pe care fostul so le ştia. Sir Clifford, în epenit în scaun, ştia tot, ştiaţ ţ mai mult decît dac ar fi putut umbla.ă— Ce-ai mai scris? întreb Constan a. N-am mai v zut de mult în nici oă ţ ă revist numele dumitale. Sau administra ia şi afacerile minei î i iauă ţ ţ toat vremea?...ă

Sir Clifford r mase o clip pe gînduri, apoi îşi privi fosta so ie cuă ă ţ ochi sticloşi, alburii, atît de reci, atît de goi, încît oricine afar deă Constan a ar fi putut crede c omul din c rucior era orb.ţ ă ă

Fosta doamn Bolton rîse puternic, triumf toare.ă ă

Sir Clifford murmur :ă— O, nu mai scriu de mult nuvele... De vreo şase ani. Apoi ridicînd glasul:— Am lucrat la o pies de teatru, care îns nu se poate reprezenta. Areă ă un singur personaj. Am scris-o pentru pl cerea mea. ă— Şi acum? întreb binevoitoare Constan a, aplecîndu-se pu in asupraă ţ ţ paginii din maşina de scris.

Sir Clifford surîse larg, apoi, reluîndu-şi seriozitatea:— Tocmai transcriu sfîrşitul romanului meu cel nou, „Amanta sufletului".— Da, se bucur Constan a, a c rei sim ire se r cea mereu,ă ţ ă ţ ă recunoscînd tot mai mult atmosfera din care evadase.Sir Clifford îi expuse Constan ei întîmpl rile şi personajele mai seţ ă seam ale romanului. El înf işa, idealiza o femeie (doamna Ivy?) care-ă ăţşi sacrific cele mai vitale instincte pentru a ajuta so ului, bolnav deă ţ tuberculoz , s duc la bun sfîrşit o uriaş satir împotriva civiliza ieiă ă ă ă ă ţ contemporane.— Exist oare astfel de femei? întreb Constan a, ca s seă ă ţ ă pedepseasc . Sir Clifford surise pe jum tate, ca un bolnav:ă ă— In romanul meu sînt... adic , este una: eroina. Moare şi ea deă tuberculoz . Dar opera lor a fost dus pîn la cap t!ă ă ă ă

Constan a în elese cît era de fireasc , de adînc omeneasc , deţ ţ ă ă necesar poate chiar eroinei jertfa din romanul lui sir Clifford, dar de ceă toat întîmplarea asta, povestit de el, v zut de el, pare atît deă ă ă ă artificial ? ă Işi lu r mas bun emo ionat , emo ionat c tr ise atî ia aniă ă ţ ă ţ ă ă ă ţ al turi de acest cadavru viu.ă

Olivier o aştepta la porti a care da din parc în p dure. Aflase deţ ă la miss Kate c se dusese la Clifford. Şi el, so ul, ieşise în întîmpinareaă ţ so iei spre a-i face o mic pl cere, evocînd trecutul.ţ ă ă— Pîn aici te aduceam, dup ce ne întîlneam în coliba din p dure,ă ă ă zise el. Nu-i aşa? ii minte?Ţ

Constan a îl lua de bra şi-l privi în ochi:ţ ţ— Ah, şi ce greu ai în eles, şopti ea. ii minte cînd am p r sitţ Ţ ă ă c ruciorul luiă sir Clifford, pe care îl împingeai spre castel şi am fugit singur înainte? M-am oprit aici, lîng porti şi m-am r sucit repede cuă ă ţă ă fa a spre voi, s te v d întreg, mai de departe şi s m vezi şi tu,ţ ă ă ă ă Voiam s - i plac mult, s m doreşti cu putere.ă ţ ă ă

Mellors r mase pe gînduri. ă Işi aducea aminte c odat împingîndă ă din greu, la deal, c ruciorul lui sir Clifford, ostenise, pe o zi cald ... Dară ă nu-şi amintea cînd fugise Constan a de lîng ei ca s i se înf işezeţ ă ă ăţ întreag de departe...ă— Nu, zise simplu. Nu-mi aduc aminte.

Constan a se întrista. Unul din primele ei daruri, care ar fi trebuitţ s r mîn pururi în amintirea so ului, pierise. Constan ei îi veni să ă ă ţ ţ ă plîng . Moartea locuia în creierul lui Oă livier. Moartea şi mistuise una din imaginile Constan ei, cea mai pr m v ratic - întîiul dar al fiin ei ei.ţ ă ă ă ă ţ

Olivier, urcînd acum încet costişea în p dure, sim i c uitarea lui jigniseă ţ ă pe Constan a. Cînd ajunser pe culme, el voi s-o r spl teasc :ţ ă ă ă ă— Aici ne-am oprit odat cîteva clipe... cu sir Clifford în c rucior. iiă ă Ţ minte? Eram atît de fericit... C ci la urcuş, pe cînd împingeamă c ruciorul, lady Chatterley, lîng mine, în spatele so ului ei, s-a aplecată ă ţ şi mi-a s rutat repede mîna...ă— Eu? se mir Constan a, ar tîndu-se cu degetul. Şi se privir amîndoiă ţ ă ă în ochi, lung, cu nedumerire.— Ai uitat, mai zise Olivier încet şi apucar pe poteca ce ducea laă pavilion. In t cerea grea a p durii, Constan a mergea repede, voind să ă ţ ă scape din aceste locuri ale iubirii ei de alt dat , sinistre ca un cimitiră ă devastat. Ar fi voit s plîng de triste e, de triste ea c totul seă ă ţ ţ ă schimbase atît de mult şi nu mai r m sese aproape nimic care să ă ă aminteasc de trecerea ei pasionat pe acolo. Şi cînd va pieri în ea şiă ă puterea de a reînvia palid ceea ce a fost, pentru cîteva secunde m car,ă atunci într-adev r ea şi iubirea ei de alt dat nici n-au existat.ă ă ă

In automobil, al turi de Olivier, pe cînd se întorceau la Noul St.ă Ives, Constan a se mir c b rbatul de al turi avusese puterea s -iţ ă ă ă ă ă schimbe cursul vie ii... Ce limpede vedea acum! Dar volupt ile noastreţ ăţ plutesc numai pe întuneric şi sub semnul mor ii, gîndi ea, tragic e, cţ ă odat luminat şi str b tut de luciditate, întunericul nu se mai faceă ă ă întuneric şi iubire, niciodat .ă

Absent , dar fericit de existen a ei, cînd au ajuns, în sfîrşit,ă ă ţ acas , Conă stan a s-a l sat îmbr işat de Olivier, cu o generozitateţ ă ăţ ă care se hr nise din amintirile culese la Wragby. Dup o absen de maiă ă ţă bine de un an, Mellors a dormit din nou în iatacul so iei, în patulţ conjugal.

In noaptea aceea, Constan a se vis cu Martin Dodgson plutindţ ă pe mare într-o barc uriaş cu pînze. Era îngrozit . Era încredin at că ă ă ţ ă ă negrul voia s-o siluiasc şi apoi s-o arunce în mare. Ce c uta Martină ă Dodgson - de la grajduri - în visele ei? De v zut, nu-l v zuse, ştia doară ă c e în barca aceea uriaş , o prezen de care nu putea s facă ă ţă ă ă abstrac ie şi de la care, în elegea acum, i se tr gea şi teroarea. îi eraţ ţ ă fric dar, mai puternic decît frica, era sentimentul deă vinov ie: îlăţ folosise pe Martin şi acum nu ştia cum s se descotoroseasc de el. Şiă ă într-adev r, ar fi dat orice s nu-l mai întîlneasc pe la ferm , s -l ştieă ă ă ă ă plecat.

Scrutînd de pe teras împrejurimile, se trezi strigîndu-l peă Dodgson, care ap ru curînd, siluet nedefinit , uriaş pat neagr înă ă ă ă ă ă lumina imprecis a orei matinale, îi porunci s scoat caii şi pornir laă ă ă ă scurt timp, c l rind dup cuviin , negrul în urma Doamnei albe, spreă ă ă ţă p durea de la Haddenham. Dup o jum tate de or de galop,ă ă ă ă Constan a desc leca în marginea p durii şi Martin Dodgson leg domolţ ă ă ă caii de un copac.

Ce diminea limpede, dumnezeiasc !... Cerul, z rile, v zduhul,ţă ă ă ă drumul şi p mîntul umede, copacii bine înfrunzi i, arbuştii boga i, totulă ţ ţ

era atît de proasp t, de nou! Cine ar fi zis c aceast diminea seă ă ă ţă repeta de la începutul lumii - f r nici un semn de oboseal , nic ieri,ă ă ă ă f r vreo zgur .ă ă ă

Constan a culese înaintînd între copaci cîteva floricele de p dure,ţ ă firave şi moi, numai cu o umbr de miros. Martin Dodgson, cuviincios, oă urma. Cu gra ie de elefant se apleca şi el, înroşindu-se pîn în albulţ ă ochilor, şi culegea, de ici, de colo, pîn ce înfirip un buche el pe care i-ă ă ţl oferi cu stîng cieă .

Constan a îl apuc de mîn şi-l trase înfrigurat dup sine,ţ ă ă ă ă oprindu-se lîng trunchiul unui gorun b trîn, aşa cum o domnişoară ă ă r sf at îl trage în mijlocul s lii de bal pe adolescentul timid, venit înă ăţ ă ă vacan de la Colegiu.ţăO ame eal dulce, un r u fizic, dar mai presus de acesta, o tulburare,ţ ă ă venind din creierul ei înfierbîntat ca o avalanş de z pad uscat şiă ă ă ă str luă citoare care în acelaşi timp te orbea şi te sufoca, puse st pînireă pe ea în timp ce, moale, moale, se l sase pe frunzişul veşted undeă r m sese întins , cu ochii închişi, bîjbîind cu mîinile prin aer ca şi cumă ă ă ar fi c utat acolo ceva de care s se aga e. ă ă ţ Ingenunchiat al turi, Martină Dodgson o privea n ucit de dorin şi în elegînd mişcarea mîinilor ei caă ţă ţ pe o chemare, se arunc disperat asupra ei, lacom şi orb ca o fiară ă fl mînd .ă ă

Abia tîrziu, zguduit ca la o electrocutare, gemu iubitor, îmblînzit deodat şi deveni conştient de lipsa de r spuns a trupului femeii. Iiă ă cercet chipul şi se ridic speriat c ci Doamna alb era îngrozitor deă ă ă ă palid , aproape vîn t în jurul ochilor da i peste cap, iar respira ia eiă ă ă ţ ţ sacadat care-i venise negrului pîn adineauri fierbinteă ă -şuier toare înă obraji era acum ca horc iala unui muribund. De-a dreptul îngrozit,ă Martin Dodgson începu s op ie în jurul ei, aruncîndu-şi privirile cîndă ţ ă înspre şosea, cînd în adîncul p durii, doar o desă coperi un suflet s -iă vin în ajutor şi totodat îngrozit la ideea c ar putea s apar cineva.ă ă ă ă ă Martin Dodgson crezu c Doamna alb moare acolo, lîng el, subă ă ă privirile lui neputincioase. Pe nesim ite respira ia ei se t ie ca un firţ ţ ă sub ire.ţ

Speriat de agonia Doamnei albe, îi zgudui bra ul, moale, îi cl tinţ ă ă violent capul cu p rul r v şit pe frunzele uscate şi îi trase apoi cîtevaă ă ă palme, aşa cum v zuse odat la un spital din Havana. Gata s fug înă ă ă ă drum dup ajutor, îşi aminti c ar putea-o deştepta pe Doamna alb cuă ă ă pu ina ap rece. Şi fugi înţ ă p dure, f r s ştie dac va g si destul deă ă ă ă ă ă aproape un lac sau un izvor. D du peste un izvoraş şi, adunînd înă pumni apa din firicelul firav, alerg spre b trînul gorun. Constan a eraă ă ţ la fel de palid , dar acum respira încetişor, cu ochii abia deschişi.ă Primind apa rece pe obraji, se mai învior şi-i f cu semn lui Martin să ă ă se îndep rteze.ă

Neîn elegînd, Martin îngenunchie luîndu-i mîinile mici şi încercîndţ s le s rute. Dar Constan a şi le feri:ă ă ţ— Nu, nu... zise ea, auzindu-şi cu mirare glasul.

Mîinile îi c zur pe lîng trup, f cu o mişcare ca şi cum ar fi voită ă ă ă s se ridice, dar trupul era înc neputincios. Deschise ochii. ă ă Il descoperi pe Martin care r m sese în continuare îngenunchiat lîng ea, şi-l priviă ă ă îndelung pîn ce îşi pierdu cu totul contururile clare, topindu-se parcă ă în peisaj, pierzîndu-şi complet identitatea uman , un trunchi sau oă stînc , ceva imprecis, dar benefic.ă

Scrisorile dlui. Georges sosir pe la începutul lunii septembrie, deă la Lake Placide. Urm rea antrenamentul lui Reggie care trebuie să ă lupte în curînd cu domnişoara Jou, Josephine Petersen, norvegian ,ă campioan mondial de tenis. Scrisoarea dlui. Georges pentru Martină ă Dodgson o duse Mariella la grajd. Scrisoarea pentru dl. şi doamna Mellors o deschise Olivier şi o trecu apoi Constan ei. Dl. Georges îiţ poftea pe amîndoi la Lake Placide. Reggie îi ruga de asemenea s vin .ă ă Va juca cu racheta primit în dar de la familia Mellors şi era sigur c -iă ă va purta noroc.

Constan a nu mai avu nevoie s-o întrebe pe Mariella ceţ cuprindea scrisoarea cealalt , fericirea Marielleiă - se vedea - era ne rmurit şi vorbea de la sine. Martin Dodgson avea de gînd s pleceţă ă ă în curînd în America, unde dl. Georges îi g sise un loc foarte bun, şiă desigur, va pleca împreun cu Mariella...ă

Martin Dodgson nu plec - şi se pare c r spunse foarteă ă ă am nun it domă ţ nişoarei Juditha, la New-York, unde era aşteptată scrisoarea lui, c ci scrise atunci o noapte întreag . Mariella încerc deă ă ă cîteva ori, tîrziu, dup miezul nop ii, s se duc la el, dar îi z ri pe pînzaă ţ ă ă ă perdelei de la geam umbra mare aplecat peste mas , şi nu cutez .ă ă ă

Astfel veni iarna şi, pentru prima dat dup atî ia ani, Conctan aă ă ţ ţ se avînt cu ă pl cere în via a monden . Doamna şi domnul Mellorsă ţ ă poposir în cîteva rînduri la Londra, unde nu mai prididir cu vizitele,ă ă concertele, expozi iile. Olivier, în costum negru de rigoare, sufereaţ chinuri l untrice în saloanele cu doamne şi domni, aduna i acolo să ţ ă ucid f r nici un folos, în discu ii sterpe, un timp pre ios. Dac n-aveaă ă ă ţ ţ ă nimic de zis împotriva femeilor, c rora li se putea îng dui m cară ă ă libertatea p l vr gelii şi a cochet riilor în vid, b rba ii îl îngrozir c ci iă ă ă ă ă ţ ă ă se p rea c şi ei se travestiser sufleteşte în femei. De aceea m rturisiă ă ă ă cinstit Constan ei c ar prefera s se duc la clubul partidului, laţ ă ă ă doctorul Sheridan, la întrunirile comitetului politic restrîns, unde venea cîteodat şi primul-ministru. Constan a îi d du drumul cu uşurin şiă ţ ă ţă începu s -şi caute vechile cunoştin e.ă ţ

Pe Emma Chatterley, cu care schimb cîteva cuvinte cordiale, oă întîlni la aceeaşi societate de binefacere la care Constan a cotiza, ca şiţ Hilda, de cînd se m ritase. Sora lui sir Clifford se înroşi deodat deă ă pl cere de parc ar fi fost surprins de Constan a cu un b rbat - lucruă ă ă ţ ă pe care Emma Chatterley nu-l f cuse niciodat . Şi se mai roşi o dat ,ă ă ă tot atît de puternic, cînd Constan a îi spuse c a vizitat Wragby, c l-aţ ă ă g sit pe sir Clifford în plin inspira ie şi pe lady Ivy geloas , fericit şiă ă ţ ă ă mare cît o balen .ă

So ia lui Hammond o re inu pe Constan a pîn la sfîrşitul şedin eiţ ţ ţ ă ţ comitetului de doamne, apoi seara o lu cu ea la mas . La hotel,ă ă noaptea tîrziu, o conduse entuziasmat dl. Hammond. Zelul şi amabilit ile exageraăţ te ale dlui. Hammond, Constan a le în elese peţ ţ încetul în serile urm toare, cînd reg si în salonul doamnei Hammondă ă pe to i vechii ei prieteni de la Wragby: pe Charles May, autorul deţ cronici astronomice, pe Romy Dukes, fostul general de brigadă convertit în a doua jum tate a vîrstei, ca şi Hilda, la amorulă experimental, şi chiar pe Michaelis, de curînd revenit din America, cu tîmplele înc run ite dar parc din aceast pricin cu o expresie multă ţ ă ă ă mai aristocrat .ă

Constan a se dovedi o siren teribil de rezistent - şi chiar ni elţ ă ă ţ diabolic .ă

Intr-o sear credincios tacticii, Hammond l s pe dramaturgulă ă ă Michaelis, foarte bine alcoolizat, s-o conduc pe Constan a noapteaă ţ tîrziu la hotel. In automobilul care-i purta pe str zile lucioase de ploaie,ă Michaelis se sim i lunecînd în acea sinceritate pe care el n-o afla decîtţ în clipele excep ionale ale vie ii.ţ ţ— Sînt tot singur, Constan a. V d c tu tot singur eşti. Nu crezi c arţ ă ă ă ă fi timpul, în sfîrşit, s ne lu m?...ă ă— O cerere în c s torie, în automobil, Mick? voi Constan a să ă ţ ă glumeasc .ă— Da. A treia cerere în c s torie pe care i-o fac.ă ă ţ— Şi ultima, nu? glumi Constan a iar. Dar Michaelis nu glumea deloc.ţ— Ultima, zise el.

Constan a t cu apoi r mase serioas , punînd prieteneşte o mînţ ă ă ă ă pe mîna tristului irlandez:— Nu, Mick. Şi trebuie s -mi fii recunosc tor. Crezi c i-ar sta maiă ă ă ţ bine ca tu s stai la Noul St. Ives şi Olivier Mellors s m conduc laă ă ă ă aceast or la hotel?... C s toria e o mare şarlatanieă ă ă ă - sau imbecilitate. Crede-m .ă

Pictorului Dunkan Forbes, care inuse atît s-o picteze în vremeaţ cînd Constan a c uta un motiv de desp r ire cu sir Clifford, spre a seţ ă ă ţ c s tori cu Olivier Mellors, îi f cu o surpriz . Ap ru în atelierul lui, într-oă ă ă ă ă dup -amiaz , pe cînd artistul lucra la nişte circonferin e astraleă ă ţ albastre pe un galben infinit şi r mase în pielea goal de cum intr înă ă ă camer . Apoi, într-o atitudine de feciorelnic sfiiciune vorbi cu glasul eiă ă de alto, ni el declamat, ca rolul pe care-l juca s -i acopere pu inţ ă ţ goliciunea, privindu-şi cu fals melancolie semnul mic şi palid ca oă camee, al pîntecului:— Nu b nuiai, Duncan?... Trebuia s vin odat şi-odat . Toate feteleă ă ă ă vin odat şi-odat s se culce cu b ie ii cu care au copil rit şi care le-ă ă ă ă ţ ăau dorit. Pictorul, înc uimit se ridic şi veni c tre ea:ă ă ă— Constan a, ai sc pat de p durar? Ai divor at?ţ ă ă ţ

Dar pictorul, zguduit de toate emo iile, supt de lungi abstinen eţ ţ istovitoare ca un viciu, nu putu folosi nici ca pictor, nici ca b rbată

darurile şi bun voin a f r margini ale Constan ei. ă ţ ă ă ţ In conştiin a ei,ţ Constan a - martirizat sub muncile sterile ale lui Duncan - îşi spuneaţ ă c era singurul b rbat care pentru credin a lui o merita cu adev rat, şiă ă ţ ă ea nu şi-ar fi iertat niciodat dac n-ar fi r spl tit din toat inima şi înă ă ă ă ă deplin conştiin o iubire atît de credincioas . Ceva în Universulă ţă ă nostru z p cit, care tinde spre armonie şi senin tate, f r această ă ă ă ă ă dreptate şi r splat a Constan ei ar fi r mas pentru totdeauna striă ă ţ ă dent, anarhic, nedrept it, neîmp cat...ăţ ă

Dar ce era cu Constan a, cuprins de aceast frenezieţ ă ă de lichidare a trecutului? Se sim ea în ajunul unei mari şi definitiveţ c l torii? ă ă In ajunul mor ii poate?...ţ

Printre b rba ii care o curtaser la dineurile lui Hammond - seă ţ ă mai iviser şi un avocat precum şi doi reporteri de ziare, dar Constan aă ţ nu se sim i bine în apropierea niciunuia. Ei inuser , to i, s se arate,ţ ţ ă ţ ă sub diferite aspecte, extraordinari şi Constan a nu fu ispitit deţ ă vanitatea lor masculin . O impreă siona îns , - cu cît mai mult! - amici iaă ţ cald , neputin a iubitoare a lui Duncan Forbes.ă ţ

In elegând c numai el, cu trupul şi inteligen a lui, nu va puteaţ ă ţ mul umi neistovita ei tinere e, pictorul a dus-o pe la cîteva cabarete şiţ ţ teatre. In seara în care au fost la concertul de la Queen's Hali unde cînta Lotte Leh, Constan a îi spuse:ţ— Duncan, nu i se pare c vocea artistei e tot un fel de nuditate?...ţ ă Ce-ar fi s încerci mîine s -i pictezi vocea?... Dac Lotte Leh ar cîntaă ă ă goal pe scen , ar fi dou nudit i. Dar noi am pl tit numai pentru una.ă ă ă ăţ ă Poate c în secolul viitor operele lui Wagner se vor reprezenta în nud. Eă oare adev rat, Duncan, c la balul de la Claridge, o domnişoar ,ă ă ă Clotilde Hill, a ap rut în toaleta anului 3022?... Cu bra ele acoperite şiă ţ pîntecul gol? Ce p cat c fotografia domnişoarei Hill n-a fost reprodusă ă ă de nici o revist ...ă

Cînd ieşir de la concert, ziarele în edi ii speciale anun auă ţ ţ primirea triumfal la New-York a campionului mondial de tenis, creolulă Reginald Boleyn. Constan a citi ziarul emo ionat , în fug , înţ ţ ă ă aşteptarea automobilului. Duncan Forbes zise rece, neb nuind nimic:ă— Invazia negrilor! Da, da, invazia rasei negre, draga mea! Vor cuceri America şi pe urm ne vor cuceri şi pe noi... Ai s vezi!ă ă

Constan a îl privi şi gîndi: „Ce bine i-ar prinde, Duncan, şi ieţ ţ ţ cîteva pic turi de sînge negru". Şi-l rug s-o duc la hotelul ei. Pictorulă ă ă nu se împotrivi: Va avea în sfîrşit şi el pu in odihn . De cînd aştepta!...ţ ă ă

CAPITOLUL XIII

Doctorul Sheridan scrisese amicului s u Mellors o lung scrisoareă ă politic , aproape confiden ial . La Kings Lynn erau în aprilie alegeriă ţ ă pentru comun . Partidul voia s se purifice de elementele proletare,ă ă fatal revolu ionare. Dac nu izbutea, primul ministru era hot rît s -şiţ ă ă ă

dea demisia din partid, de care nu mai avea nevoie şi care demult îi atîrna ca o ghiulea cu lan uri de picioare. Walter Fuller, preşedinteleţ sindicatului muncitorilor din port, trebuia s cad , deşi era candidatulă ă oficial al partidului. Mellors şov ia s -şi pun candidatuă ă ă ra. Ce c uta elă printre muncitorii din port?... S le f g duiasc ridichi de lun ieftine?...ă ă ă ă ă Dar Constan a îl încuraja şi-l sf tui s nu nesocoteasc p rerile iste uluiţ ă ă ă ă ţ prieten politic. Dr. Sheridan veni într-o diminea pe neaşteptate şi-lţă lu pe Mellors la Kings Lynn. Lupta era oficial şi sus inea pe fermierulă ă ţ Mellors! Vechii electori din Kings Lynn îns erau siguri c fermierul vaă ă invinge.

In prim vara aceea, la dou -trei zile odat , Mellors era în Kingsă ă ă Lynn. Drumul în parlament trecea prin micul port.

Muncile de prim var la ferm se f cur cam pe apucate.ă ă ă ă ă Constan a nici nu se pricepea la lucr ri şi mai mult inea oamenii deţ ă ţ vorb sau pleca la p dure cu copiii şi îi l sa pe muncitori în plataă ă ă Domnului.

Martin Dodgson i-a ieşit odat Doamnei albe înainte cînd seă întorcea la amiaz de la moara de ap . Roddy, Ana şi miss Kate auă ă luat-o înainte. Doamna alb nu l-a mai putut ocoli pe negru.ă— Dac a i voi s -mi îng dui i s v spun cîteva cuvinte...ă ţ ă ă ţ ă ă— Da, cu pl cere, Martin, îi surîse Constan a, încredin at c negrul,ă ţ ţ ă ă pe care Doamna alb îl nesocotise toat iarna, luase în sfîrşit hot rîreaă ă ă s plece. Ce vrei s -mi spui?...ă ă

Negrul era încurcat. Bîlbîi:— A... aici nu pot.— De ce nu po i aici?... Vrei mai bine în birou? întreb Constan a. ţ ă ţ

Negrul t cu încruntat. Apoi tuşi.ă— E ceva atît de grav, Martin?... Ai omorît pe cineva?... Hai, spune repede c mi-e foame şi, uite, copiii m aşteapt pe teras ...ă ă ă ă

Dar negrul t cea cu înc p înare.ă ă ăţ— Cînd ve i ieşi c lare... zise el, în sfîrşit, ridicînd spre Constan a ochiiţ ă ţ lui mari şi blajini de fiar domestic .ă ă— Nu, nu, eu nu mai c l resc, Martin, r spunse repede Constan aă ă ă ţ destul de indignat în ea de propunerea deghizat a negrului.ă ă

Dar Doamna alb se înşela, Martin Dodgson nu voia s repete înă ă p dureaă de la Haddenham prim vara, iubirea de ast toamn . Şi seă ă ă ap r de aceast b nuial :ă ă ă ă ă— Vreau s v vorbesc, Doamn , ceva foarte serios, accentua el cuă ă ă glasul şi cu mîna. Şi o privi, descoperind într-un surîs amar în oglinda str lucitoare, crud , a din ilor.ă ă ţ— De ce nu vorbeşti cu domnul Mellors, dac zici c e ceva atît deă ă serios, încerc ea s scape.ă ă— N-am nimic de vorbit cu domnul, am de vorbit numai cu doamna, zise el ap sat, aproape amenin tor.ă ţă

Constan a, care f cuse iar cî iva paşi, se opri şi se uit în jur.ţ ă ţ ă Apoi şopti:

— Martin, trebuie s pleci de aci, de la ferm ! în elegi? Trebuie să ă ţ ă pleci!— In eleg.ţ— De ce nu pleci?... Imi faci r u dac mai r mîi aici. ă ă ă Imi faci mult r u.ă Şi poate c nu merit, Martin!ă

Negrul îşi l s ochii în jos, îndurerat de puterea pe care sim i c oă ă ţ ă dobîndise asupra doamnei - c ci n-avea de gînd s-o foloseasc . Oft şiă ă ă vorbi:— Am primit mai demult o scrisoare de la domnul Georges s viu laă New-York la un loc bun, cu leaf bun . I-am r spuns c nu pot s vin.ă ă ă ă ă Pe urm i-am r spuns c s-ar putea s vin totuşi - dar numai dup ceă ă ă ă ă vorbesc cu dv.— Foarte bine, Martin. Ai vorbit cu mine şi eu î i dau voie s pleci. Vreiţ ă s -i scriu şi eu domnului Georges?... zise repede Constan a.ă ţ

Oamenii de la cîmp treceau prin curte spre poart ; se duceau laă cîrciuma lui Carrol, unde luau prînzul.Negrul fu oprit în mijlocul unei bîlbîieli de Constan a care îi zise:ţ— Du-te, Martin. Am s te chem eu zilele astea la mine. O s vorbimă ă atunci mai am nun it...ă ţ

Şi fugi.Cînd Olivier se întoarse de la Kings Lynn afl cu uimire de laă

Constan a c Martin Dodgson a fost chemat de domnul Georges laţ ă New-York şi are de gînd s plece.ă— De ce nu ne-a scris şi nou , dl. Georges, c are nevoie de Martin? Să ă ă fi c utat şi eu un alt om la cai... Umblau ast iarn vreo doi dup mine,ă ă ă ă am s vorbesc şi eu cu el, zise încruntat Olivier, privind în jos.ă

Negrul nu fu în stare s nege dlui. Mellors c se gîndeşte laă ă plecare, dar îl încredin a c în nici un caz n-ar pleca f r s -l vesteascţ ă ă ă ă ă din vreme.— Nu ştiu ce are negrul, i-a m rturisit Olivier Constan ei, c niciodată ţ ă ă nu l-am v zut atît de nesigur şi nu l-am auzit atît de bîlbîit... S plece,ă ă dac e aşa! Aduc eu s pt mîna viitoare om în loc, de la Kings Lynn.ă ă ă

Constan a a stat pu in de vorb şi cu Mariella în privin a luiţ ţ ă ţ Martin Dodgson. Sim ea adunîndu-se nori deasupra capului ei.ţ— Nu vrea, Mariella?... Ce-ar fi s vorbesc eu cu el pentru tine...ă Mariella suspin o singur dat doar şi d du din cap cusînd maiă ă ă ă departe.— N-ave i bani destui?... st rui Constan a.ţ ă ţ

Mariella nu-şi mai f cea iluzii:ă— Oricî i bani aş avea, zise ea, ştergîndu-şi ochii care plîngeau f rţ ă ă voia ei, mi se pare c e prea tîrziu. De la început trebuia s -l iau cuă ă mine şi s fug. Dar la început nu-l iubeam şi nici nu ştiam cum e cîndă iubeşti, aşa cum îl iubesc acum.

Mariella m rturisi doamnei c -l pîndea adeseori noaptea peă ă Martin Dodgson, s vad dac nu vine vreo fat sau vreo femeie dină ă ă ă Noul St. Ives pe la el. Dar nu venea nimeni. Toat noaptea lampa ardeă

în odaia lui...— El nu doarme, Mariella?— Doarme, dar nu prea.

Constan a r mase uimit . Pentru întîia oar îi fu team de el, oţ ă ă ă ă team stranie. Acest negru p rea creat pentru o planet de propor iiă ă ă ţ triple.

Olivier duse copiii la Tavershall, ca în fiecare prim var , şi apoiă ă plec din nou la Kings Lynn, întov r şit de doctorul Sheridan. Voia să ă ă ă încerce s -l conving pe Walter Fuller s se retrag din lupt - chiar de-ă ă ă ă ăar fi ca partidul s cheltuiasc ceva parale. Trebuiau s se întoarc înă ă ă ă aceeaşi sear - Mellors în orice caz. Alegerile aveau loc peste cinci zile.ă

Crima de la ferma Noul St. Ives se petrecu în noaptea în care Mellors ar fi trebuit s fie acas . Dar tratativele de la Kings Lynn fură ă ă atît de însufle ite c ci Walter Fuller ceda şi iar se retr gea - ca şi cumţ ă ă voia mai curînd s afle tainele adversarilor decît s le ia banii - încîtă ă Mellors nu putu pleca din Kings Lynn decît pe la trei dinspre ziu . Cîndă d du peste leşul spintecat al negrului peteras , se f cuse ziu de-aă ă ă ă binelea.

In dup -amiaza care precedase crima, Constan a ieşi în curte şiă ţ v zu pe Dodgson stînd de vorb cu Mariella. Fata rîdea şi negrul priveaă ă în jos, încruntat. Venea de la ad pat şi cu mîna sting inea c pestreleă ă ţ ă de la cai. Apoi Mariella fugi repede spre camera ei. Constan a crezu cţ ă negrul se împ case cu croitoreasa şi c vor pleca amîndoi foarteă ă curînd. Poate c banii pe care Constan a îi f g duise Mariellei, laolaltă ţ ă ă ă cu banii strînşi de ea de un an, s -l fi înduplecat pe negru, care nu maiă putea s r mîn la ferm .ă ă ă ă— Martin!... îl strig ea, cînd negrul voi s intre în grajd.ă ă

Martin d du h urile unuia din oamenii de la grajd şi se îndreptă ăţ ă c tre Doamna alb . Avea curaj acum, c ci veni spre ea gr ind el întîi:ă ă ă ă— Am aşteptat mereu, zise, şi mi se pare c va trebui s mai aşteptă ă mult pîn s m cheme Doamna.ă ă ă— Da?... Inchipuie- i, Martin, am uitat!...ţ

Negrul privi pieziş încruntat. „Pentru întîia oar !" gîndiă Constan a. Apoi se uit la Doamna alb drept în ochii mari, albaştri înţ ă ă care tremura o fric dulce de tot.ă— Voiam s spun doamnei ceva foarte însemnat, foarte însemnat... şi,ă înghi ind un nod, mai şopti:ţ— Insemnat pentru Doamna.— Pentru mine?...

Şi, ca de obicei, Constan a se ar t cu degetul. Dar în aceeaşiţ ă ă clip îşi spuse: „Va pleca. Vrea s m îmbr işeze, o dat , ca oă ă ă ăţ ă r zbunare sau pentru o mare pl cere, pe Doamna alb . Are dreptă ă ă Doamna alb s -l refuze, ea care s-a folosit de el de atîtea ori?..."ă ă— Bine, Martin, zise Constan a cu glasul ei intim, îngroşat, atît deţ serios şi conving tor. Am s te chem la mine. Nu, nu ştiu bine cînd. Dară ă am s te chem. Mai aşteapt . Da? Vrei s mai aştep i?...ă ă ă ţ

Negrul sim i c Doamna alb avea toat bun voin a şi îi lipseaţ ă ă ă ă ţ numai hot rîă rea. Dar hot rîrea o avea el. D du din cap supus şi plec .ă ă ă

In aceeaşi sear Constan a trimise de-l chem de la grajd. ă ţ ă Il aştepta în birou şi închise bine amîndou uşile de la odaia de dormit aă lui Olivier. Constan a se r zgîndise. Nu voia s se mai dea acestuiţ ă ă negru. Dup îă ntîmpl rile din urm sim ea c n-ar mai putea suferi pe eaă ă ţ ă f ptura mare, de brut , a lui Martin Dodgson. Negrul veni sfă ă ios, se descoperi şi r mase în mijlocul biroului, privind trist spre Doamna albă ă care şedea curioas - şi foarte speriat în ea - la masa domnuluiă ă Mellors, inînd în min un cu it de os de t iat hîrtii.ţ ă ţ ă— Te ascult, Martin. Ce vrei s -mi spui?ă

Negrul se uit în jur. Apoi, f r a scoate un cuvînt, oft încet,ă ă ă ă pentru el. Constan a regreta, tot mai înfricoşat , îndr zneala de a fiţ ă ă chemat pe acest om în aceeaşi înc pere cu ea. Spre a-şi ascundeă teama îl privi drept în fa . Cînd Martin Dodgson ridic albul ochilor cuţă ă negrul lor adînc, Constan a sim i c e cuprins şi se mistuie toat înţ ţ ă ă ă flac ra lor nemişcat . Privirile ei albastre pîlpîir cu o fric atît deă ă ă ă str vezie, c negrul ghici.ă ă— Voiam numai s v spun c doresc s plec de la ferm şi s vă ă ă ă ă ă ă mul umesc, zise el paşnic.ţ

Constan a nu prea crezu. Numai pentru atît st ruise Martinţ ă Dodgson s vorbeasc între patru ochi cu ea?...ă ă— Numai atît?... şopti Constan a, privindu-ţ l acum cu intimitate.— Şi s pune i o vorb bun pe lîng domnul Mellors s nu m ie preaă ţ ă ă ă ă ă ţ mult, chiar dac nu g seşte atît de repede om în loc şi s -mi dea cîtă ă ă mai curînd banii ce mai am de primit.— O, Martin, zise Constan a ridicîndu-se, apropiindu-se şi punînd oţ mîn pe bra ul lui puternic, Olivier ştie mai demult c vrei s pleci şiă ţ ă ă nici nu se gîndeşte s te re ie sau s nu- i dea banii numaidecît.ă ţ ă ţ— Mul umesc, zise negrul dup o t cere grea. Şi plec .ţ ă ă ă

Constan a era sigur c Martin Dodgson voise s -i cear altcevaţ ă ă ă ă decît o interven ie - f r nici un rost de altfel - pe lîng st pînul fermei.ţ ă ă ă ă Dar probabil nici ceva prea deosebit de ceea ce ceruse. Plecarea negrului îi ridica de pe suflet o grea povar . Totuşi avea în seara aceeaă o durere de cap atît de cumplit , ea care nu prea suferea de migrene.ă Işi f cu o baie fierbinte şi nu mai ieşi pe teras , unde i se pusese masaă ă de sear . Mariella îi servi la pat un ceai slab. ă Inainte de a ieşi, glasul Constan ei o opri.ţ— Mariella, ştii c Martin Dodgson vrea s ne p r seasc ?...ă ă ă ă ă Croitoreasa rîse fals şi privi pe fereastr , deşi nu se mai vedea nimic.ă— Ştii, st rui Constan a.ă ţ— O, ştiu de mult, rîse iar Mariella nefiresc.— Desigur, pleci cu el, zise Constan a cu o tainic şi prietenoasţ ă ă modula ie a glasului bogat.ţ

De data aceasta Mariella rîse ascu it şi cu obr znicie. Constan aţ ă ţ o privi cu luare aminte. Ce era cu Mariella?...

— Pleci cu el, nu?... întreb din nou Constan a, foarte serios.ă ţ— Poate c da, zise repede Mariella şi întorcîndu-se privi pe st pîna eiă ă cu ochi sfredelitori.

Dar siguran a fetei se muie deodat şi plînse încet, întoars maiţ ă ă mult spre fereastr .ă— O, e atît de grav, Mariella?... o dezmierd iar, dup cîteva clipe,ă ă glasul Constan ei.ţ

Mariella îşi şterse lacrimile, se întoarse şi vorbi repede:— Da, aşa m-am în eles cu el. Vine ast -sear la mine s mai st m deţ ă ă ă ă vorb . Şi pe urm ... dac ne în elegem, m ia cu el.ă ă ă ţ ă

Constan a r mase o clip gînditoare. Puse ceaşca de ceai peţ ă ă m su , apoi zise:ă ţă— Du-te repede, Mariella, şi f -te frumoas ! Sigur c-o s v în elege i.ă ă ă ă ţ ţ De ce s nu v în elege i?...ă ă ţ ţ— Nu ştiu. Martin nu se în elege cu oricine şi nici atît de uşor.ţ— In orice caz cu lacrimile astea şi cu mutra de îngrop ciune pe care oă ai, n-ai s te în elegi cu Martin niciodat ! Noi, femeile, Mariella, trebuieă ţ ă s fim pentru b rba i o armonic : şi cînd ne ridic şi ne calc înă ă ţ ă ă ă picioare. Nu ştiai? Du-te, f -te frumoas !...ă ă

Dup plecarea Mariellei, Constan a lu un roman, îl deschise laă ţ ă pagina unde r m sese în ajun dar nu reuşi s citeasc . Era preocupată ă ă ă ă de o idee nou . De aceea st ruise Martin Dodgson s vorbeasc întreă ă ă ă patru ochi cu ea, ca s -i spun c va pleca împreun cu Mariella?ă ă ă ă Negrul ştia cît inea Constan a la Mariella şi se temea poate cţ ţ ă Doamna alb se va împotrivi... O, ce naivitate!...ă

O lovitur puternic în uş , o trezi. Era Olivier, desigur. Seă ă ă întorsese de la Kings Lynn şi voia pesemne s -i spun ceva foarteă ă însemnat dac o deştepta la or tîrzie şi atît de neobişnuit de violent.ă ă Aprinzînd lumina de pe m su a de noapte, Constan a gîndi: „De ce aă ţ ţ b tut atît de tare, şi de poruncitor?..." Şi se sim i jignit . De aceea nuă ţ ă mai întreb : „Tu eşti Olivier?" ci deschise ă uşa hot rît s -i spun că ă ă ă ă b taia lui de st pîn o speriase.ă ă

In iatac a intrat, inînd în mîna dreapt şapca, Martin Dodgson.ţ ă Era o şapc de lux, cadrilat , aşa cum v zuse negrul c poart tineriiă ă ă ă ă aristocra i şi pe care Martin Dodgson o purta numai cînd pleca laţ Cambridge. Amuzat f r voie de înf işarea solemn a negrului,ă ă ă ăţ ă Constan a îşi aminti pe dat c scara de fier care da din gr din peţ ă ă ă ă teras fusese ridicat în ajun. Bietul logodnic, neavîndă ă alt cale voia să ă urce spre aleasa inimii lui din turnul de lemn - şi drumul, din nenorocire, trecea acum prin iatacul şi baia Doamnei!

Constan a nu mai avu vreme s -şi arunce vreun halat pesteţ ă c maşa de noapte care mai mult o dezgolea. Dar nici nu prea eraă nevoie; becul de pe m su a de noapte abia iriza lumina-i verde. Spre aă ţ nu mai pierde vremea pre ioas pentru amîndoi, Constan a f r a-l maiţ ă ţ ă ă întreba ceva se duse repede c tre uşa b ii, s-o deschid .ă ă ăDar negrul, care crezu c Doamna voia s fug , o apuc de mîn .ă ă ă ă ă

— Nu fugi, şopti rug tor. Nu, nu fugi... zise şi mai încet cînd Constan a,ă ţ oprindu-se, îl privi cu ochi mari.— Mariella te aşteapt ,ă - şopti Constan a fierbinte, strîngînd şi ea cuţ mîna cealalt atît de mic pumnul mare al negrului care o inea. Du-te,ă ă ţ du-te, şopti ea mereu, sim ind cum i se urca o spaim brusc în valuriţ ă ă ame itoare c ci în elese c negrul venise la ea, nu s urce la Mariella.ţ ă ţ ă ă Du-te, du-te, Oliver trebuie s vin îndat !...ă ă ă

Numele st pînului îşi ar t puterea.ă ă ăNegrul descleşt pumnul şi r mase în fa a femeii descump nit.ă ă ţ ă

— Vine domnul Mellors?... bîlbîi el prosteşte.— Da, trebuie s vin dintr-un minut într-altul de la Kings Lynn. Trebuiaă ă s vin de mult, dar a întîrziat. ă ă Il aştept. Hai, du-te, du-te!

Constan a nu-şi mai d dea seama c vocea ei gîfîit şi silabeleţ ă ă ă rostite sacadat creau acea înfierbîntat , iritant voluptate, c reia niciă ă ă un b rbat nu-i rezist , de-ar fi s posede femeia pe scândurileă ă ă incendiate sau sub întîile valuri ale unui naufragiu. Martin Dodgson gemu adînc de parc cineva nev zut i-ar fi r sucit un bra . Dar seă ă ă ţ st pînî.ă— Bine, s vin şi domnul Mellors, zise el aproape liniştit şi trecu şapcaă ă în mîna cealalt .ă

O t cere penibil se puse între ei, ca o barier între dou jivineă ă ă ă înainte de a face una împotriva celeilalte s ritura de moarte.ă

Constan a în elese c omul nu voia s se foloseasc neap rat deţ ţ ă ă ă ă ea, c nu venise anume cu gîndul s-o aib - înc o dat - înainte de aă ă ă ă pleca sau, dac ea n-ar voi, s-o violeze. Dezorientat , Constan a îl priviă ă ţ şi se pomeni întrebînd:— Ce vrei?...

Negrul oft , apoi zise încurcat, ridicînd privirile c tre Doamnaă ă alb .ă— Vreau... Adic nu vreau, ă v rog... ă Şi t cu deodat , cu pumnii strîă ă nşi.— Ce vrei? Ce m rogi?ă

Constan a vedea tulburarea negrului, îşi d dea seama cît îlţ ă costase ca s urce în iatacul Doamnei albe în puterea nop ii pentru ună ţ gînd al lui pe care n-avea îndr zneala s -l rosteasc de team poate să ă ă ă ă nu se iveasc şi s r sune în aceast înc pere ă ă ă ă ă altfel, precum unele metale se altereaz la aer şi la lumin . Fu cuprins de mil , o mil careă ă ă ă ă creştea însuşindu-şi pe încetul toat frica de adineauri.ă— Spune, Martin, spune repede, şi pe urm du-te, şopti Constan a,ă ţ aproape de el. Nu vrei s vorbim mîine?... îi c ut tot ea o sc pare.ă ă ă ă— Nu, nu, bomb ni negrul, trebuie s v spun acum!ă ă ă

T cu destul timp, cu capul plecat, apoi ad ug încet: Vreau s vă ă ă ă ă iau cu mine. Se opri pu in, oft din r runchi şi repet : Vreau s v iauţ ă ă ă ă ă cu mine.— O, nu, asta nu se poate, Martin, ştii bine c nu se poate! Cum să ă plec cu tine?!... zise Constan a cu acea adîncire şi modulare a vociiţ care era rug mină tea ei cea mai intim .ă

Işi d dea seama cît suna de fals. Martin Dodgson ştia c Doamnaă ă alb fusese odat amanta domnului Mellors, p durar în slujba so ului eiă ă ă ţ dintîi, un nobil, c ea îşi p r sise casa şi se c s torise cu fostulă ă ă ă ă p durar, domnul Olivier Mellors. Doamna fusese şi a lui, a negruluiă Martin Dodgson. De ce n-ar pleca acum şi cu el?— Trebuie s te gîndeşti, relu repede Constan a, de data aceasta cuă ă ţ glas aproape aspru. Am copii, am o sor , am prieteni... Ce vor zice? Ceă vor zice, Martin, c am plecat cu tine?...ă

Argumentul Constan ei era şi mai jalnic, c ci jignea pe Martinţ ă Dodgson în ceea ce-l durea mai mult, c era negru şi deci Doamnaă alb , dac ar pleca cu el, s-ar face de rîs.ă ă— Nu, nu, e absurd, Martin, e absurd! se tîngui Constan a, nemaig sindţ ă alte cuvinte.

Şi tocmai în noaptea aceea cînd Constan a fu mai opac şi maiţ ă nesim itoare ca oricînd, îi fu dat s aud cea mai smerit şi maiţ ă ă ă zguduitoare m rturisire de dragoste din via a ei.ă ţ— V rog s m ierta i c am îndr znit... murmur negrul cu vocea luiă ă ă ţ ă ă ă de bas care vibra atît de adînc în odaie şi cutremura parc şi l untrulă ă Constan ei. V rog s m ierta i... Noi b rba ii voim s poruncim, dar n-ţ ă ă ă ţ ă ţ ăavem totdeauna dreptul. Nici eu n-am nici un drept. Am gîndit c poateă şi doamna se gîndeşte uneori la mine, deşi sînt negru, precum şi eu mă gîndesc la ea, mereu. Unele femei albe au luat b rba i negri şi poate că ţ ă doamna, care e atît de distins , vede şi caut mai curînd sufletul decîtă ă pielea oamenilor.

O, ştiu prea bine c afar de suflet, n-aş putea d rui doamneiă ă ă albe nimic. Dar poate c sînte i mai mare şi mai puternic decît mine şiă ţ ă ave i un suflet mai ales decît b nuiesc b rba ii albi care v cunosc.ţ ă ă ţ ă Poate c Doamna alb va voi s ridice un suflet negru pîn la sufletul eiă ă ă ă şi va pleca cu Martin Dodgson, supus ei pîn la moarte. Apoi t cu.ă ă

Tulburat de marea speran în care negrul, cu toată ţă ă absurditatea, o s l şuise pe Doamna lui alb , Constan a şopti:ă ă ă ţ— Martin, Mariella te iubeşte mult, mai mult decît mine! Şi ea este alb !... Negrul surîse sfîşietor, cu toat cruzimea col ilor albi dezveli i.ă ă ţ ţ— Sufletul meu a ales pe Doamna alb , zise el umil. Şi de aceeaă Doamna poate face cu mine ce vrea. Am venit s dau Doamnei albeă sufletul meu. S fac cu el ce vrea.ă ă

Constan a gîndi adînc o clip , apoi zise cu o dezolare atît deţ ă dezgolit , încît sinceritatea glasului o jigni şi pe ea:ă— Ce pot eu s fac, Martin? Spune, ce pot s fac?... Apoi c ut oă ă ă ă sc pare. Se aşez , gînditoare, pe marginea patului, cu inten ia trivială ă ţ ă ca negrul z rind-o astfel s se apropie şi, biruit de goliciunea ei, să ă ă caute o desf tare pip ind-o. Lupta dintre ei, mutat pe acest terenă ă ă fierbinte, se putea încheia mai uşor. Constan a s-ar fi împotrivit cît ar fiţ crezut c e necesar ca negrul s nu se dezmeticeasc , s-ar fi l sat nuă ă ă ă posedat ci siluit ca s -i dea o satisfac ie de cruzime, f r de care nuă ă ă ţ ă ă se desparte nici un b rbat niciodat de femeia iubit , şi apoi l-ar fiă ă ă

împins afar , sigur c negrul, în sfîrşit împ cat, va pleca.ă ă ă ăDar Martin Dodgson v zu în înf işarea ab tut a femeii de peă ăţ ă ă

marginea patului, nu o prad cu umerii dezgoli i, cu umbra dintre sîniă ţ chem toare, cu rotunjimea pulpelor umflînd ca valuri încremeniteă c maşa scurt , ci numai sufletul ei martirizat de cruzimea lui. F r a seă ă ă ă fi clintit din mijlocul od ii, fr mîntînd cu o mîn şapca, apoi cu cealalt ,ă ă ă ă oft din nou, şi zise, necutezînd s ridice privirile:ă ă— Nu, Doamna nu trebuie s -şi fac prea mult inim rea din pricinaă ă ă ă mea. Doamna alb n-are nici o vin . Dar nu puteam s ... s m aruncă ă ă ă ă la gunoi în dosul grajdului, f r s -mi fi încercat norocul.ă ă ăConstan a îţ l privi:— Ce gunoi, Martin?... Domnul Georges te cheam la New-York, la ună miliardar, unde vei tr i fericit şi în bog ie. ă ăţ In cî iva ani, dac iei cuţ ă dumneata pe Mariella, nu mai ai nevoie de nici o leaf . Se poate norocă mai mare?... Cred c i-ai scris domnului Georges...ă

Martin r spunse, f r a ridica privirile:ă ă ă— Da, i-am scris, i-am scris de acum o lun cînd am vrut s m omor.ă ă ă Constan a sim i c -şi pierde deodat respira ia şi îl privi cu ochi mari,ţ ţ ă ă ţ încremenit .ă— Dar nu m-am omorît, urm negrul ruşinat. Nu, nu m-am omorît.ă

Ca şi cum n-ar fi în eles de ce Martin Dodgson voia s se omoare,ţ ă Constan a încerc s înl ture n lucirea unui cadavru în casa ei şi, cu oţ ă ă ă ă energie pe care o avu numai în glas, încuraja pe omul cu sufletul atît de r t cit din fa a ei:ă ă ţ— Foarte bine ai f cut, Martin, c i-ai scris dlui. Georges. El aşteptaă ă desigur r spunsul dumitale. Şi ce i-ai scris? Cînd i-ai scris c vii?...ă ă

Negrul o privi deodat cu albul ochilor violent, numai ur - aceaă ă ur grea, z mislit dintr-o umilire str veche pe care negrul o b nuiă ă ă ă ă luat în b taie de joc. Dar citind întîile semne de spaim pe chipulă ă ă Constan ei, întoarse capul spre lamp . Apoi zise:ţ ă— I-am scris s nu mai aştepte. Nu m mai duc la New-York. N-am ceă ă c uta acolo. Eu vreau s m întorc în Cuba. Cu Doamna alb . Şi dacă ă ă ă ă Doamna alb nu va voi, nu m mai întorc nici în Cuba, m tai, şiă ă ă gr jdarii s m arunce în c ru a de b legar. Nici nu merit mai mult,ă ă ă ă ţ ă mai zise încet, ca pentru el.

Constan a întinse mîna şi, cu degetele mişcate în v zduh,ţ ă capricios, îl chem :ă— Martin, spui prostii. Vino aici, vino lîng mine!ă

Negrul v zu în inten ia de ieftin seduc ie a Doamnei o grosolană ţ ă ţ ă încercare de a-l înşela. Niciodat Doamna alb nu i se p ruse atît deă ă ă lipsit de inteliă gen , atît de brutal . Prostituatele din Cambridge îlţă ă înşelau cu mai mult iste ime. Dar Martin Dodgson nu putea fi înşelat;ă ţ el ştia cît de vioaie era mintea Doamnei albe care acum se în epeneaţ într-o pref c torie muiereasc de rînd, cît e de subtil sim irea ei, peă ă ă ă ţ care acum o ascundea sub o poft mincinoas şi cît de gingaş carneaă ă ă ei alb , pe care acum o l b r a f r nici un adev r. - Şi toate acestea elă ă ă ţ ă ă ă

trebuia s le ierte, c ci Martin Dodgson ştia ce bizare sînt uneoriă ă femeile.— Hai, vino!... gemu Constan a cu o voluptate atît de pref cut , încîtţ ă ă negrul, pentru felul grosolan în care femeia îl ispitise, ar fi b tut-o.ă

F cu doi paşi spre ea, mai mult spre a pune cap t acesteiă ă maimu reli. Cînd Doamna alb îi prinse mîna şi, ridicîndu-se dreaptţă ă ă lîng el, îl privi rug toare în ochi, Martin Dodgson nu se mai putuă ă st pîni. O cuprinse în bra ele lui puternice şi strivi formele rotunde aleă ţ femeii de f ptura ă lui nemişcat . Consă tan a, cu capul în pieptul lui, f cuţ ă un pas înapoi, spre pat, s cad cu b rbatul peste ea, dar negrul nuă ă ă putu fi clintit din loc.

Cînd ridic ochii din nou, cu surîsul de data aceasta beat cuă adev rat, chipul încruntat ca un pumn uriaş al negrului o îngrozi. „Mă ă va ucide! gîndi ea. Omul acesta m va ucide!" Şi desf cîndu-se încetă ă dar hot rît din îmbr işarea lui, îşi auzi din ii cl n nind.ă ăţ ţ ă ţă

Negrul zise:— Nici pentru el nu vrei s vii?... Nici pentru el?...ă

Şi f r voie Constan a urm ri cu ochii mîna lui Martin Dodgson,ă ă ţ ă care era gata s se dezgoleasc .....O, bietul Martin gîndi Constan a,ă ă ţ vrea s -mi joaceă aceeaşi fars ... Prostul de el, s racul!"...ă ă

Negrul nu era prost. Dar în marea dorin de a lua cu el peţă Doamna alb , era gata s se slujeasc de orice, chiar de o nerozie.ă ă ă— Nu vezi în ce hal m-ai adus, şopti Constan a cu r sufletul ei gîfîit,ţ ă privindu-l pe sub gene. Ce mai aştep i? Vino, vino Martin... Vom vorbiţ pe urm !... ă

Dar tînguirea Constan ei, atît de sincer acum, nu mai puteaţ ă convinge pe negrul înfricoşat de propria lui sim ire. Martin Dodgson eraţ încredin at c şi acum Doamna alb îşi b tea joc de el. Surîse trist.ţ ă ă ă— Nu trebuie s va bate i joc de mine... acum cînd trebuie s plec,ă ţ ă acum cînd plec, zise.

Ultimele cuvinte ale negrului p reau un plîns înghi it şi de aceeaă ţ r sunar ridicole ca unele note ridicate prea sus, de corn sauă ă contrabas.— Ah, ce comic eşti, b tu din palme Constan a, trecînd - îşi d du bineă ţ ă seama - inexplicabil dintr-o idio ie în alta, şi mai grosolan .ţ ă

Şi d du fuga spre uş , proptind-o, ocrotind-o, cu spatele.ă ă— Nu, nu te las s pleci, Martin! Nu te las s pleci aşa. Pe mine cumă ă m laşi? ă Vrei s înnebunesc?ă

Apoi schimb vorba, îngrozit ea îns şi cît de neadev rat , deă ă ă ă ă batjocoritoare trebuia s sune în auzul negrului sinceritatea ei.ă

Nu, în nici un caz Martin Dodgson nu trebuia s plece din iataculă ei în aceast stare de spirit, care ducea cu siguran la sinucidere. Şiă ţă totuşi dac -l mai inea mult în aceeaşi fars absurdă ţ ă ă - el nu ştia c , dină spaim , dorin a Constan ei era acum sincer - negrul o va ucide pe ea.ă ţ ţ ă C ci Martin Dodgson r t ci un gest aberant al mîinii drepte, vag, spreă ă ă custura pe care o purta în teaca de lemn de sub cureaua pantalonilor.

— Dac aş pleca în Cuba cu tine, ai fi fericit, Martin?...ăVocea Constan ei era simpl . G sise o întrebare care tr ia înţ ă ă ă

adev r. Negrul t cu neîncrez tor. Apoi rîseă ă ă încet, ab tut. Nu r spunseă ă decît cu o uşoar , obosit ridicare din umeri. ă ă In silin a de a fi cît maiţ simpl şi mai nepref cut , Constan a nu mai ascunse nimic. Rosti chiară ă ă ţ aceste cuvinte atît de adev rate:ă— Şi ce crezi, Martin, c aş putea face eu în Cuba?... Ştii bine că ă averea nu e a mea, e a copiilor. Ai putea tu s - i iei în Cuba o povară ţ ă atît de grea ca mine?... Eu sînt costisitoare, foarte costisitoare, Martin. Iar în Cuba voi fi o str in .ă ă

Nu, de data aceasta Constan a nu min ise. Negrul ridic spre eaţ ţ ă privirile întunecate, cu albul lor crud, m sur femeia rezemat de uş ,ă ă ă ă cu o iscodire lucid care se preschimb pe încetul în acea iubireă ă adînc , de reculegere, cu care pot ptrivi numai oamenii într-adev ră ă mari şi puternici.— O, am bani, doamn , am bani!... Şi pe urm eu pot cîştigaă ă bani oriunde. Pentru Doamna alb aş cîştiga oricî i bani ar voi ea. Sînt oă ţ mul ime de mijloace în Cuba, mai multe chiar decît în Anglia!...ţ

Constan a r mase gînditoare. Ce fireasc i se p rea lui Martinţ ă ă ă Dodgson aceast abera ie: plecarea Constan ei cu el în Cuba.ă ţ ţ— Şi ce aş face eu, Martin în Cuba?... S duc caii la ad pat?ă ă

Negrul o privi iar, cu b nuiala care se trezea, c ci întrebarea eiă ă avea acum ceva de batjocur . Ce gînduri nutrea Doamna alb ?ă ă Doamna alb se juca numai? Dar Martin Dodgson trebuia s r spund ,ă ă ă ă trebuia neap rat s r spund c ci jocul lui nu era, ca al Doamnei albe,ă ă ă ă ă pentru acest ceas, ci pentru moartea sau via a lui. F r s cread preaţ ă ă ă ă mult în cuvintele ei, r spunse, la început, cu greutate:ă— O, doamna nu va face nimic. T cu. Apoi urm , c ci Constan a îlă ă ă ţ privea cu ochii ei mari de bun credin :ă ţă— Doamna alb va sta în gr dina casei mele sub banani verzi, înal i şiă ă ţ eu o voi vedea de departe cînd m voi întoarce la amiaz şi seara,ă ă c lare, de la cîmpurile de tutun. Bananii vor fi înal i de tot şi foarteă ţ verzi, iar Doamna va fi o pat mic , alb , în scaun, dedesubt, cu oă ă ă carte în mîini. Şi eu îmi voi spune şi voi bate calul cu biciuşca s ajungă mai repede: „Acolo departe, punctul alb, sub bananii verzi, e sufletul meu".

Constan a t cea, privea cu ochii ei mari, uimi i.ţ ă ţNegrul ad ug , mai încet:ă ă

— Şi poate Doamna alb va voi s -mi d ruiasc şi copii, fete ă ă ă ă cu ochii ei, b ie i cu... cu f ptura mea.ă ţ ă

Şi cum Constan a t cea, mereu, tot mai îngrozit de pr pastia înţ ă ă ă care c zuse cu acele întreb ri nes buite, negrul se încredin a deodată ă ă ţ ă într-atît c doamna era de parte lui, c zise repede şi tare:ă ă— Dac doamna vrea vorbesc eu cu dl. Mellors. Chiar noaptea asta.ă Mie nu mi-e fric de... Ar fi voit s spun „de dl. Mellors", dar se opri.ă ă ă

Constan a mersese mai departe. Tot ce mai putea face acum -ţ

deşi n-ar fi voit c ci îşi da seama de pericol - era s încerce să ă ă prelungeasc deocamdat speran a lui Martin Dodgson. Şi cuă ă ţ inconştien de care nu mai fusese în stare niciodat se auzi zicînd:ţă ă— Bine, Martin. Plec m în Cuba. Plec cu tine. Dar alt dat , nu?...ă ă ă Adic nu chiar mîine sau poimîine... Trebuie s -mi dai pu in ă ă ţ r gaz.ă Trebuie s m obişnuiesc cu gîndul, s -l obişnuiesc pe Olivier, copiii...ă ă ă Şi o mul ime de alte treburi, în elegi, nu?...ţ ţ

Martin Dodgson nu în elegeaţ . Nu voia s în eleag ceea ceă ţ ă sufletul lui dat pe fa sim ea cu groaz : c ţă ţ ă ă femeia min ea cu toatţ ă luciditatea, hot rît s -l înşele mai departe, batjocorind deplina luiă ă ă credin .ţă— Ar trebui s te omor, şopti el, cu blînde e.ă ţ

Şi acoperi goliciunea înfiorat a femeii din fa a lui cu un dispreă ţ ţ disperat, rev rsat deodat din ochii lui ad posti i sub sprînceneleă ă ă ţ groase, la pînd .ă— B rbatul t u, dac i-ai fi b tut joc astfel de el, te-ar fi omorît deă ă ă ţ ă mult, mai ad ug el.ă ă

Constan a, îngrozit se arunc de gîtul negrului şi cu o gurţ ă ă ă înghe at , care nici pe sine nu se sim ea, îi s rut gîtul, b rbiaţ ă ţ ă ă ă puternic şi înc o dat gîtul, c ci mai sus nu putea ajunge.ă ă ă ă— Nu mint, Martin, nu mint... bîigui ea şi cutremurat de un spasmă lung, izbucni la pieptul negrului în hohote de plîns.Negrul r mase o clip cu dulcea povar pe el, apoi apuc femeia peă ă ă ă sub pulpe şi pe dup gruă maji şi cu paşi mari se îndrept spre pat.ă Copula ia lui trebuia s fie o r zbunare - şi cine ştie?... poate c într-ţ ă ă ăadev r femeia nu min eaă ţ - un r gaz nou... Dar cînd negrul ajunse la pată se auzi din şosea, în buşit, duduitul unui motor de automobil oprit laă poarta fermei şi un dacson - clacsonul d-lui Mellors.— El e, zise scurt, cu o voce r guşit , Constan a şi se strecur dină ă ţ ă bra ele negrului, înainte ca el s-o fi r sturnat. Fugi, fugi repede!, îlţ ă îndemn ea aproape f r r suflare, cu ochi m ri i de spaim ,ă ă ă ă ă ţ ă împingîndu-l cu mîinile în piept spre uşa care da în baie.

Negrul, care în elesese bine c venea st pînul, nu în elesese totţ ă ă ţ atît de bine spaima femeii. Şi mai cu seam graba cu care se smulseseă şi fugise din be ia lor, a amîndoura... încerc s-o apuce iar, s-o ridice, s-ţ ăo aduc la pat. St pînul nu urca atît de tîrziu în iatacul so iei, Martină ă ţ Dodgson ştia şi dac totuşi de data aceasta ar fi urcat înainte ca el,ă Martin Dodgson, s -şi fi dezl n uit toat voluptatea, cu atît mai bine.ă ă ţ ă Dl. Mellors ar fi v zut cu ochii lui a cui era într-adev r Doamna alb .ă ă ă Negrul nu izbuti dintr-o dat s apuce femeia disperat . Constan a îlă ă ă ţ împinse pîn aproape de uş ; dar negrul se în epeni locului şi l să ă ţ ă ă femeia s se apropie bine de el, o prinse, o ridic şi r sturnînd-o peă ă ă bra e din mers, în vreme ce ea se zb tea, se îndrept iar spre pat.ţ ă ă— Nu, nu, gîfîia Constan a. Nu vreau! Nu pot!...ţ

Negrul auzea f r s în eleag cuvintele Constan ei. Cînd oă ă ă ţ ă ţ r sturn în marginea patului, femeia gemea mereu, tot mai slab, caă ă

dup o lovitur prea tare care ar fi ame it-o;ă ă ţ— Nu, nu... Nu pot, nu vreau... nu... nu...

Abia dup ce negrul intr în ea, Constan a avu conştiin a că ă ţ ţ ă Martin Dodgson o violeaz . Şi în loc s se supun - c ci s-ar fi putuă ă ă ă t ca negrul, iritat, s-o lase repede, înainte de a fi surprinşi - Constan aţ începu s se zbat , s se trag de sub el.ă ă ă ă— Nu vreau, nu vreau, nu vreau...

Cînd îşi d du, vag, seama cît era de absurd , Constan a st tu înă ă ţ ă sfîrşit în puterea negrului care gîfîind, rînjea în aceast blestemată ă încordare. Şi f r voia ei, Constan a murmura mereu:ă ă ţ— Nu vreau, nu vreau, nu vreau...

Dar ura negrului, care în elese atunci deplin cît era de dispre uit,ţ ţ nu era priincioas volupt ii. El se zb tea ca apucat de toate furiile s -ă ăţ ă ăşi smulg din adînc un pic de voluptate femeii de sub el, f r să ă ă ă izbuteasc . Atunci se auzi cheia în uşa vilei, de jos, de la intrare - şiă negrul se opri.— El e, vine, gîfîi halucinat , înnebunit , Constan a, în vreme ceă ă ţ negrul începu iar s se zbat , acoperit de broboane mari de sudoare,ă ă pr buşit peste femeia care voia s -i scape.ă ă

Apoi auzir amîndoi paşii grei ai lui Mellors pe treptele careă duceau la iatacul so iei.ţ— Fugi, gemu Constan a cu un gîfîit de suprem disperare.ţ ă

Şi cu o sfor are brusc , pe care negrul n-o prev zuse, se smulseţ ă ă de sub el. V zu în fuga spre uş goliciunea negrului uriaş care se ineaă ă ţ îngrozit dup ea. ă Impingînd cu tot trupul uşa pe unde trebuia s întreă so ul, Constan a mai zise o dat cu spaim , fugi, şi ar t cu mîna spreţ ţ ă ă ă ă uşa care d dea în baie.ă

Se pare c nu exist cataclism mai înfior tor - nici incendiulă ă ă oraşelor invadate de lav , nici pr buşirea continentelor în oceane, niciă ă stingerea unei planete sc pate din orbita soarelui ei - ca pentru ună b rbat s mîn a pe care n-a izbutit s-o risipeasc în femeia retras cuă ă ţ ă ă cîteva secunde prea devreme de sub el. De aceast p rere au fost şiă ă cî iva neurologi de la Oxford, întruni i în comisie special spre aţ ţ ă cerceta declara iile doamnei Constan a Mellors. Ei auţ ţ afirmat c negrulă Martin Dodgson se putea sinucide din acea pricin , în aparen ridicolă ţă ă şi neînsemnat ,ă dar - în psihologie individual - hot rîtoare. Judec toriiă ă ă erau convinşi, şi totuşi ezitau...

„Un document scris ar fi închis dosarul numaidecît", a declarat şi maestrul Mac Ewen Hildei, uimi i amîndoi c negrul nu trimeseseţ ă niciodat Doamnei albe o scrisoare, nici un bile el, cum se întîmplă ţ ă între aman i. O nou autopsie a negrului - din punctul de vedere alţ ă doamnei Constan a Mellors - era absolut necesar , şi bietul Martinţ ă Dodgson ar fi fost iar scos din noaptea în care voise s intre pentruă totdeauna. Dar au sosit domnul Georges cu Juditha Boleyn la Cambridge. Constan a îi chemase printr-o scrisoare scurt înc din ziuaţ ă ă sosirii Hildei, cînd le-a vestit c negrul s-a sinucis, rugîndu-i s aduc şiă ă ă

scrisorile primite de ei în ultimul timp de la Martin Dodgson. Una din scrisori, în care negrul f cea declara ii categorice c se va sinucideă ţ ă dac Doamna alb nu-l va urma în Cuba a fost predat de doctorulă ă ă Sheridan autorit ilor, ceea ce a înl turat necesitatea unei noi cercet riăţ ă ă asupra sinucigaşului.

Hilda, deşi îngrozit de astfel de evenimente pe care abia leă putea suferi în romane - cînd citea - sau la cinematograf - cînd se ducea - voi, dup înă chiderea dosarului, s-o mîngîie pe Constan a, s -iţ ă dea curaj şi s-o ia repede la Edinburgh.

Dar Constan a, deşi cu înf işarea foarte schimbat şi mult, multţ ăţ ă mai pu in sigur pe ea, n-avu nevoie de nici o dezmierdare. Prezen aţ ă ţ familiei Boleyn p rea s-o încînte destul. Pe domnul Georges, Hilda l-aă suportat ca pe un mulatru de bun sim - dar lipsit de geniul de care-iţ vorbise Constan a - iar pe Juditha n-a putut-o suferi cîtuşi de pu in de laţ ţ început. Surîsul ei fals-pueril, privirile ei codate de o trivialitate pe care n-ar gusta-o decît moşnegii lascivi, au f cut-o pe Hilda s se retrag ,ă ă ă urmat de maestrul Mac Ewen, în camera ei, unde s-a încuiat furioas .ă ă

A doua zi Hilda a plecat la Edinburgh. Pentru ea, Constan a eraţ pierdut . Şi spre a se în l a în propriii ei ochi - sau spre a umiliă ă ţ amintirea Constan ei? - îşi zise c va trebui numaidecît s ia de laţ ă ă Tavershall la Edinburgh pe Roddy şi pe Ana, bie i copii lipsi i de mam ,ţ ţ ă amentin a i s se s lb ticeasc . Va trebui s sţ ţ ă ă ă ă ă e duc s -l vad din cîndă ă ă în cînd la Noul St. Ives şi pe Olivier Mellors. Bietul om!... Cum a fost r spl tit jertfa şi iubirea lui!... Pu in atmosfer cald , familial ,ă ă ă ţ ă ă ă ă creat în singur tatea lui fie şi de o cumnat , îi va face mult bine.ă ă ă

Impreun cu Georges şi Juditha Boleyn, Constan a a plecat laă ţ Londra. A primit în aceiaşi sear , la hotel, vizita doctorului Sheridană împotriva voin ei ei c ci ştia c vine din partea lui Olivier, dar a vorbitţ ă ă cu el mai mult spre a sc pa de certurile Judithei care, la plecareaă Hildei, luase teribil în serios rolul de sor ocrotitoare.ă

Constan a l-a primit pe avocat în picioare, în camera ei de hotel,ţ vecin cu odaia ocupat de Boleyn, şi l-a inut în picioare. Era foarteă ă ţ palid şi parc mult mai înalt , poate din pricin c în ultimele zileă ă ă ă ă f cuse, sufleteşte, o prea mare şi grea c l torie, şi era slab , cuă ă ă ă cearc ne sub ochii mari, albaştrii ca oă adolescent în creştere. Doctorulă Sheridan venea într-adev r în numele lui Mellors.ă— Desigur, n-ave i de gînd s v mai întoarce i la Noul St. Ives, zise elţ ă ă ţ vag, ca s înceap .ă ă— O, se mir Constan a de întrebare, apoi rîse strident, cu o voceă ţ sub iat , pe care doctorul Sheridan abia o recunoscu.ţ ă— Am s v m rturisesc, şopti doctorul Sheridan, c amicul meuă ă ă ă Mellors vede cu mult durere plecarea dv. de la Noul St. Ives. N-aă crezut şi nu crede un cuvînt din tot ce-a i declarat autorit ilor laţ ăţ Cambridge...— E un so ideal, rîse iar Constan a şi mai mult din spirit de frond ,ţ ţ ă aprinse o igar .ţ ă

— Nu crede mai cu seam în leg tura dv. cu Martin Dodgson, urm dr.ă ă ă Sheridan. Pe negru l-am z rit şi eu de cîteva ori. Avea într-adev r oă ă înf işare de bestie din p durile tropicale. So ul dv. nu v vede, oricîtăţ ă ţ ă şi-ar sili închipuirea, nici în iatacul dv. nici în odaia din grajd, nici în p durea de la Haddenham, în bra ele negrului!...ă ţ— Constan a se încrunt la aceste amintiri, apoi închise pu in ochiiţ ă ţ ustura i de fum.ţ— Dumnata m vezi, doctore Sheridan?... zise ea mai cochet decîtă ă cereau împrejur rile, şi îi arunc pieziş o pivire ca o s geat albastr .ă ă ă ă ă

Doctorul Sheridan încerc s surîd , dînd mîinile în l turi ca şiă ă ă ă cum ar fi voit s spun c el nu merge cu gîndul atît de departe, deşiă ă ă pe lumea asta torul e posibil, dar...— In orice caz, reveni doctorul Sheridan la ideea lui, prietenul Mellors nu ştie ce va r spunde, acum şi mai tîrziu, copiilor care vor întreba deă mama lor. Dac nu pentru el, prietenul meu v roag s veni i la Noulă ă ă ă ţ St. Ives pentru copiii dv.

Constan a r mase pe gînduri. Copiii nu erau un argument peţ ă care-l putea înl tura cu o glum , sau cu o privire. Scutur scrumul, şiă ă ă zise cu glasul ei grav, intim:— Spune-i lui Olivier c nu, copii nu vor pierde nimic prin plecareaă mamei lor. Am fost o mam absent , doctore Sheridan. Adic mai r uă ă ă ă decît o mam rea. S le caute o maă ă m bun , şi cred c va g si. Angliaă ă ă ă e plin de fete şi mame f r copii.ă ă ă

Doctorul Sheridan p rea foarte încurcat.ă— In acest caz, doamn , sînt autorizat s v declar c prietenul meu aă ă ă ă hot rît s p r seasc şi el ferma.ă ă ă ă ă— De ce?... se mir Constan a surprins , foarte surprins .ă ţ ă ă— Pentru ca e a dv.— De unde? Ferma e a lui, a fost întemeiat , e adev rat, cu o parte dină ă banii mei, dar în şase ani cred c am cheltuit mult mai mult decît amă dat. Iar dac cheltuielile mele ine, ca so ideal ce e, s le ia asupra lui,ă ţ ţ ă partea mea din ferm nu mai e demult a mea, ci a lui Roddy şi a Anei.ă Ceea ce e şi-aşa destul de pu in. Va trebui s le las copiilor şi o parteţ ă din ac iunile mele de la banc ...ţ ă

Doctorul Sheridan o inform cu acest prilej pe Constan a - f r să ţ ă ă ă mai spere totuşi într-o reîntoarcere a so iei la c min - c în timpulţ ă ă cercet rilor judiciare de la Cambridge, banca Anglo-Indian a încetată ă pl ile, a convocat ac ionarii şi în urma sfaturilor unui director de laăţ ţ banca Angliei a hot rît s reduc valoarea nominal a ac iunilor cuă ă ă ă ţ 80%, spre a evita falimentul. E adev rat c o banc se reface uneoriă ă ă foarte repede, mult mai iute decît coada rupt a unei şopîrle, dar areă nevoie, ca şi şopîrla, de o temperatur prielnic . Poate ă ă c temperaturaă afacerilor se va ridica... Primul-ministru şi-a dat demisia din fruntea partidului şi a format un guvern na ional. Sînt semne c prosperiţ ă tatea o s revin ... Dar va veni oare?...ă ăîntrebarea era pentru Constan a.ţ

Pe „Ille de France", 15 mai„Te va surprinde scrisoarea mea de pe acest transatlantic, Olivier, dar e surpriza cea mai pu in displ cut pe care o ai cu mine. ţ ă ă Incearc să ă citeşti aceste rînduri f r s m ur şti prea mult. Juditha a dansat înă ă ă ă ă sala de spectacol a vasului toat noaptea... E o zei . Cine s-ar puteaă ţă m sura cu ea, între dansatoaă rele de azi? Georges şi cu mine tremuram de fericire la aplauzele care o copleşeau pe admirabila noastr Juditha.ă Ei dorm, dar eu nu pot dormi, am sim it nevoia s - i scriu.ţ ă ţVei g si mai jos şi cîteva preocup ri de alt natur , vreau s ştii însă ă ă ă ă ă c - i scriu numai din nevoia de a- i vedea iar chipul bun, surîsul ironic,ă ţ ţ în eleg tor, şi de a sta de vorb cu tine. Din cabin ţ ă ă ă br ză darea oceanului, de unde bate pîn la mine o briz s rat , învior toare. E ună ă ă ă ă semn poate al vie ii aspre care m aşteapt . La Noul St. Ives trebuie sţ ă ă ă fie atît de fraged şi de frumos acum!... Liliacul a înflorit, desigur, şi în curind toate camerele vilei se vor umple, seara, de parfumul teilor. Nu sînt melancolic şi nu-mi pare r u c am p r sit acea linişte şi acelă ă ă ă ă farmec, în care alt femeie, maiă pu in r zvr tit decîtţ ă ă ă mine, ar fi g sită fericirea. Dar îmi aduc aminte, Olivier, şi aducerile aminte m tragă înapoi. Oricît aş voi, nu m pot rupe decît cu trupul, c ci abia acum v dă ă ă cîte leg turi tainice se destram şi se smulg dureros din inima mea cuă ă fiecare mil str b tut de transatlanticul care m duce spre alt via ,ă ă ă ă ă ă ţă necunoscut .ăNu ştiu dac mai am dreptul s m amestec, Olivier, dar nu m potă ă ă ă opri s te rog s nu vinzi ferma şi s pleci, jignit c am tr it şi eu acolo.ă ă ă ă ă Noul St. Ives e un paradis pentru copii - mai cu seam acum după ă plecarea mea - şi aş fi mai pu in liniştit dac nu i-aş şti acolo. Noul St.ţ ă ă Ives a fost z mislit de tine şi oriunde vei voi s pleci, nic ieri nu te veiă ă ă sim i mai pu in str in, ca acolo. Cu fiecare apus de soare imagineaţ ţ ă mea penibil se va şterge tot mai mult din amintirea ta şi peste cî ivaă ţ ani, poate numai peste un an, c ci via a ta e plin de activitate, veiă ţ ă putea vorbi copiilor noştri despre mine ca de o f ptur dintr-o carte,ă ă dintr-un basm.Am r mas aproape s rac dup noile schimb ri ale b ncii. Nu ştiuă ă ă ă ă ă dac mai am într-adev r drept la ceva, din vechile ac iuni. Dac se voră ă ţ ă preschimba în ac iuni noi cu o treime din valoarea celor vechi, tot va fiţ bine!... Cele 20 000 de lire, pe care le am de la mama, vor r mîne şi deă aici înainte neatise. M gîndesc la Ana noastr , care va avea nevoie deă ă mai mult ajutor în via decît Roddy, care e b iat.ţă ăCînd Juditha a aflat - la Paris, unde ne dusesem - c am r mas s rac aă ă ă ă s ltat de trei ori în strad de bucurie şi m-a îmbr işat. Spunea că ă ăţ ă pr buşirea b ncii a fost pentru mine un har divin - ceea ce nu preaă ă cred. E adev rat c Juditha inea mor iş s dansez cu ea şi totdeaunaă ă ţ ţ ă se temea c din pricina banilor mei de la banc n-am s consimtă ă ă niciodat s reîncep s dansez, şi înc în public. Dar nimic nu distrugeă ă ă ă mai bine falsa pudoare ca lipsa de bani, zise ea. Adev rata pudoareă

poate fi îns distrus de ceva? Nu cred. Mi-e fric s mă ă ă ă ă înf işez uneiăţ s li ticsite de capete necunoscute, cu ochii care vor s devore. Totuşi,ă ă Olivier, va trebui s m supun şiă ă să ascult întru totul de Juditha, în mîinile c reia e de acum înainte via a mea. Şi deşi întreg trecutul seă ţ împotriveşte acestei noi vie i care mi se deschide, aş putea faceţ altceva?... Nici nu vreau s m gîndesc la umilirile, la durerile, laă ă înfringerile sigure care m aşteapt - dar poate c am o fire maiă ă ă ml dioas decît îmi închipui, c ci sînt femeie. Şi nu cred ca Juditha să ă ă ă se înşele, s voiasc s ne înşele pe amîndou .ă ă ă ăClarissa nu mai danseaz . Nimeni n-a voit s se împace cu gîndul c nuă ă ă vor mai fi dansurile Boleyn, ci numai dansurile Judithei - şi la Paris biata Juditha a plîns c n-a putut isc li din aceast pricin contractul cuă ă ă ă teatrul de pe Chsmps Elysses. Cu mine nu se va putea prezenta la Paris din primul an. E prea aproape de Londra, de Cambridge, de Noul St. Ives, de imaginea mea de acas !... Nu, la Paris, niciodat !... I-am spusă ă şi Judithei dar ea nu şi-a f cut inim rea şi mi-a r spuns c vorbesc încă ă ă ă ă cu mintea şi inima mea de la Noul St. Ives...O, v d c i-am scris, Olivier, aproape numai despre mine, ceea ce esteă ă ţ desigur oribil şi înc o dovad a teribilului meu egoism.ă ăAcum cînd plutesc departe de Anglia şi m doare atît c nu voi maiă ă vedea locurile în care am crescut, oraşele şi peisajele, oamenii ei, îmi aduc aminte - c ci n-am uitat, tot, înc tu privind în coliba din p dureaă ă ă de la Wragby, pe cînd eram înc so ia lui sir Clifford, f ptura mea goală ţ ă ă pe care o avuseseşi, mi-ai dezmierdat trupul şi ai zis: ''Ai un c... ce-ar putea s duc lumea pe el". Se va împlini oare Olivier, acesta profe ieă ă ţ a ta? începe s se împlineasc ...?ă ăO, cît aş vrea s fie adev rat! Dac nu pentru mine ă ă ă - c ci acum nu-miă pot da seama cu adev rat cine sînt, ce voi fi - m car pentru Judithaă ă care are atîta încredere în sufletul coapselor, gleznelor şi mîinilor mele, pentru credin a c iubirea noastr , aşa mutilat cum a fost, f ceaţ ă ă ă ă totuşi parte din destinul nostru cel adev rat...ă ".