January 4

2012[Type the abstract of the document here. The abstract is typically a short summary of the contents of the document. Type the abstract of the document here. The abstract is typically a short summary of the contents of the document.]

[Type the document subtitle]

1 zi

Mijlocire stăruitoare

40+10=50cincizecime

Chester Clark III. Mark Finley. Iisus le-a dat marea însărcinare, imposibilă! Dar și promisiunea: așteptați în Ierusalim până va fi turnat Duhul Sfânt peste voi! Ei s-au rugat. Rugăciunea este bătaia inimii a lucrării ucenicilor prin izbânzile lor de credință din cartea Faptele Apostolilor. S-au adunat 10 zile și au căutat cu stăruință Duhul Sfânt Cel Făgăduit. După ce Duhul Sfânt a fost turnat, 3,000 de nou-convertiți au fost adăugați într-o singură zi. „Ei stăruiau în doctrina apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (FA 2:42). Atunci când au întâmpinat obstacole copleșitoare, discipolii au apelat la Cel mai bun Prieten al lor, Iisus, care stătea la dreapta tronului lui Dumnezeu, și „locul unde erau adunați a fost zguduit; și au fost toți umpluți cu Duhul Sfânt, și rosteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (4:31). Curând Biserica timpurie a ales diaconi pentru ca apostolii să se dedice „continuu rugăciunii și lucrării cuvântării” (6:4). Ruga este prezentă continuu în FA 1, 2, 4, 6. Ce se întâmplă când biserica se roagă? Când Irod l-a încarcerat pe Petru, întreaga biserică a mijlocit și apostolul a fost eliberat miraculos din închisoare (FA 12). Ce se întâmplă când ne rugăm?

Dezvoltăm inimi încrezătoare. Stabilim o atitudine de dependență totală de Dumnezeu. Recunoaștem futilitatea de a fi evangheliști puternici. Recunoaștem slăbiciunea noastră și căutăm puterea Sa. Admitem ignoranța noastră și căutăm înțelepciunea Sa.

„Ucenicii au recunoscut deschis limitările și au cerut puterea atot-suficientă a lui Dumnezeu. Au recunoscut că nu puteau ajunge niciodată cu Evanghelia la lume fără prezența și puterea Duhului Sfânt care sî lucreze prin ei”.

„Cincizecimea este rezultatul mijlocirii din inimă!”

SC, 93: „Ruga este deschiderea inimii către Dumnezeu ca unui prieten. Nu că este necesar să Îi facem cunoscut lui Dumnezeu ceea ce suntem, ci ca să ne facă în stare să îl primim. Ruga nu îl aduce pe Dumnezeu jos la noi, ci să ne aducă pe noi sus la El.” Ai dori să pui deoparte ocazii de rugăciune cu Dumnezeu? Au dori să îți iei chiar acum, în timpul acestui program televizat, angajamaentul de a-ți lua timp pentru Dumnezeu?

În camera de sus:

Se rugau individual și se adunau în rugă corporată. Ai un partener de rugă? Se întâlneau să prezinte Tatălui cererile. Dumnezeu nu e prea ocupat să asculte strigătul inimii tale! Știau că au un Reprezentant în cer, un Avocat la tronul lui Dumnezeu.

„În temere solemnă ei se plecau în rugă, repetând asigurarea: „Orice veți cere Tatălui în numele Meu, El vă va da. Până acum nu ați cerut nimic în numele Meu; cereți și vei primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină” In16:23-24. Mai sus și mai sus au întins mâna credinței, cu argumentul puternic: „Hristos a murit, dar mai degrabă el a înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi” Rom8:24. ” FA, 35-36.

Libertatea de alegere. „Dumnezeu nu ne va constrânge niciodată voința. Când îngenunchem înaintea Sa în rugă, El respectă alegerea noastră pentru El să intervină în viețile noastre deplin.”

Poate te întrevi: Nu face Dumnezeu oricum totul înainte ca eu să mă rog? Adică, nu își trimite Duhul Sfânt la mine chiar înainte să mp rog? Da. El face tot ce poate posibil înainte să te rogi. Înainte să te rogi entru fiul/fiica ta, soție/soț, vecin, asociat profesional, El lucrează. Dar atunci când te rogi pentru ei, Dumnezeu deschide mijloacele ca să lucreze deplin prin noi. Când ne rugăm pentru fiu/fiică Dumnezeu intervine mai mult decât dacă nu ne-am fi rugat niciodată. „Duhul Sfânt impresionează și ne convinge înainte să ne rugăm, dar Duhul niciodată nu ne va umple și nu ne va împuternici până nu ne rugăm!” de ce? Deoarece în marea luptă, Dumnezeu în mod voluntar se limitează să iontervină pentru ca noi să ne rugăm. Lu11:13. Tânjești ca să îl rogi să vină în viața ta? Viața ta poate fi transformată dacă îl rogi pe Iisus să facă aceasta!

Italia 60 mil, 1 adventist la 6900 italieni. Bergamo, o mică biserică adventistă. Biserica nu avea creștere. Dar liderii s-au concentrat pe grupe de rugă.

2zi

Acolo unde nevoia după Duhul Sfânt este o chestiune socotită de mică importanță, este secetă spirituală. Binecuvântarea Duhului care ar aduce toate celelalte binecuvântări, lipsește, deși oferită în plenitudine infinită.

Ella Simmons, VP, SDA Church.

Credință mai adâncă. Ucenicii înainte și după Cincizecime sunt de nerecunoscut. Petru. Pavel prezintă împuternicirea Duhului astfel: ca El să vă ofere, potrivit cu bogățiile slavei Sale, să fiți întăriți cu putere prin Duhul Său în omul dinăuntru. Ef3:16.

„Credința care ne face capabili să primim darurile lui Dumnezeu este ea însăși un dar din care o anumitp măsură este împărțită fiecărei ființe umane. Pentru ca să ne întărim credința, noi trebuie adesea să o aduce în contact cu Biblia.” Edu253-254.

Ed253: „Credința înseamnă să ai încredere în Dumnezeu – crezând că El ne iubește și știe cel mai bine care este pentr binele nostru. Astfel, în locul căii noastre, El ne conduce să alegem calea Lui. În locul ignoranței noastre, credința acceptă înțelepciunea Lui; în locul slăbiciunii noastre, tăria Lui; în locul păcătoșeniei noastre, neprihănirea Lui. Viețile noastre, noi înșine, suntem deja ai Lui; credința recunoaște His posesia Sa și binecuvântarea acestui fapt. Adevărul, corectitudinea, puritatea au fost indicate ca fiind secretele suceesului in viață. Credința este aceea care ne așază în posesia acestor principii.

Prin credință noi

Pricepem măreția darului de pe Calvar. Primim tărie spirituală să rezistăm ispitelor celui rău. Suntem ămputerniciți să oferim mărturie. Suntem motivați să facem așa cum cere Iisus și să ascultăm de poruncile Lui.

Dorești să îți sporești credința?

Așteaptă ca Duhul să îți sporească credința în timp ce studiezi Cuvântul lui Dumnezeu. Aplică promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu în viața ta. Pune-te în istorisire în timp ce citești. Acționează potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a pus-o deja în inima ta. Mat19:26. Evr4:16. 12:2. 1In5:14. FA, 564: Domnul ar dori ca toți fiii și fiicele Sale să fie fericiți, liniștiți și ascultători. Prin exercitarea credinței, creinciosul intră în posesia acestor binecuvântări. Prin credință, orice trăsătură de caracter lipsind poate fi oferită, orice necurăție curățată, orice greșeală corectată, orice excelență dezvoltată.

EW, 72-73: Adevărata credință pune mâna pe și pretinde binecuvântarea promisp înainte ca aceasta să se realizeze sau să fie simțită. Noi trebuie să ne înălțăm petițiile în credință dincolo de cortina dinăuntru și să lăsăm credința noastră să pună mâna pe binecuvântarea promisă și să o pretindem ca fiind a noastră. Apoi trebuie să credem că primim binecuvântarea deoarece credința noastră a intrat în posesia ei și potrivit Cuvântului ea este a noastră. „Orice veți dori, atunci când vă rugați, credeți că veți primi și îl veți avea. Marcu11:24. Aici este credința, credința evidentă, să credem că primim binecuvântarea, înainte ca să se realkizeze... Dar mulți presupune că au credință când se împărtășesc mult din Duhul Sfânt și că nu pot avea credință decât atunci când simt puterea Duhului. Aceștia

confundă credința cu binecuvântarea care vine prin credință. Timpul când să exercităm credință este exact atunci când ne simțim lipsiți de Duhul. Când nori groși de întuneric par să planeze asupra minții, atunci este timpul să lăsăm credința vie să străpungă întunericul și să împrăștie norii. Adevîrata credință se bazează pe promisiunile conținute de Cuvântul lui Dumnezeu și doar aceia care se supun Cuvântului pot pretinde glorioasele sale promisiuni.

CC. DA 329: Cu cât te știi mai slab și mai neajutorat, cu atât mai puternic vei deveni în puterea Lui.” Cum ne putem cunoaște mai bine? Este subiectul următoarei zile și sunt singur că nu veți dori să îl pierdeți!

3zi Pocăință din inimă

By the grace of Christ the apostles were made what they were. It was sincere devotion and humble, earnest prayer that brought them into close communion with Him. They sat together with Him in heavenly places. They realized the greatness of their debt to Him. By earnest, persevering prayer they obtained the endowment of the Holy Spirit, and then they went forth, weighted with the burden of saving souls, filled with zeal to extend the triumphs of the cross.... {HP 333.5}

Shall we be less earnest than were the apostles? Shall we not by living faith claim the promises that moved them to the depths of their being to call upon the Lord Jesus for the fulfillment of His word: “Ask, and ye shall receive” (John 16:24)? Is not the Spirit of God to come today in answer to earnest, persevering prayer, and fill men with power? {HP 333.6}

Anthony Kent, Ass Secret, GC Ministerial Depart

FA1:11 Lu24:49 Iată, trimit promisiunea Tatălui Meu asupra voastră; dar rămâneți în Ierusalim până veți fi înzestrați cu putere de sus”. Stăteau ucenicii inutil în camera de sus, sau făceau o lucrare distinctă pentru a fi dăruiți de sus?

Evanghelizare 698 „După înălțarea lui Hristos, discipolii s-au adunat într-un singur loc să se roage umil lui Dumnezeu. Și după 10 ziile de cercetare a inimii și cercetare de sine, calea era pregătită pentru Duhul Sfânt să intre în templele curățate, consacrate ale sufletului”.

AA, Cincizecimea „În timp ce disciploii așteaptau înmplinirea promisiunnii, ei și-au umilit inimile în adevărată pocăință și și-au mărturisit necredința”. De ce anume aveau nevoie să se pocăiască? Ucenicii nu doreau doar să fie iertați, ci curățați de ele. Romani2:4 bunătatea lui Dumnezeu ne conduce la pocăință. Pocăința ne este dată! FA5:31 Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa să fie Prinț și Mântuitor, să dea pocăința lui Israel și iertarea păcatelor”. SC 26 „Nu ne putem pocăi fără ca Spiritul lui Hristos să trezească conștiința mai mult decât putem fi iertați fără Hristos. Hristos este sursa oricăui impuls corect. El este singurul care poate implanta în inimă dușmînie împotriva păcatului. Fiecare dorință pentru adevăr și puritate, orice convingere despre propria noastrp păcătoșenie este dovadă că Duhul Lui se mișcă asupra inimilor noastre”

Pocăința este o atitudine de durere adâncă față de păcat. Pocăința este întoarcere de la orice îl face pe Iisus să sufere. Pocăința presupune o schimbare a inimii. Cu David strigăm: Ps51:10-11 „Creează în mine o inimă curată, O Dumnezeule, și reînnoiește un duh statornic în mine. Nu mă alunga din prezența Ta și nu luat Duhul Tău cel Sfânt de la mine”.

Biblia are exemple de oameni pocăiți adevărat. Zacheu un vameș nedrept. Lu19, el mărturisește Domnului. Lu15 fiul risipitor.john Newton, implicat în comerțul cu sclavi. Pe mormântul său: JN un necredincios cândva, prin mila bogată a Domnului nostru și Mântuitor, păstrat, restaurat, iertat și chemat să predice credința fașță de care lucrase mult să o distrugă”. Epitaf pe mormântul său. Un imn: Amazing grace! Lumea este un loc mai bun datorită pocăinței sale. Mă întreb ce lucruri minunate ar face Dumnezeu cu noi dacă ne-am pocăi?!

În FA pocăința și primirea Duhului sunt unite. FA2:38 Petru îi cheamă: „Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în numele lui Iisus Hristos pentru iertarea păcatelor; și voi veți primi darul Duhului Sfânt”.

FA3:19 „Pocăiți-vă și fiți convertiți pentru ca păcatele voastre sp fie șterse, să vină vremurile de ănviorare din prezența Domnului”.

EW 86 numește aceasta Ploaia Târzie.

Sumar

Pocăința este este o părere de rău adâncă în inimă care ne conduce să tânjim să îi plăcem lui Iisus în orice domeniu al vieții noastre.

P este un dar de la EW. Fără lucrarea Spiritului Sfânt în viețile noastre să ne conducă să ne pocăim, este imposibil să experimentăm adevărata pocăință.

P implicăp nu numai o schimbare în acțiunile noastre ci și o adâncă schimbare în atitudinile noastre.

P pregăteșteinimile noastre pentru locuirea Duhului Sfânt.

P este necesară să primim Ploaia Târzie și să fim martori puternici pentru Iisus în ultima generație.

Cea mai vie imagine cu priovire la pocăință este în Australia, apele râului, vegetație bogată, Repentance Creek.

Te convinge Duhul Sfânt cu privire la lucruri din viața ta care nu sunt în armonie cu voia lui Dumnezeu?

Ai atitudini care nu sunt asemenea atitudinilor lui Iisus?

Te agăți conștient de obiceiuri care trebuie lepădate?

Unde îți conduce Domnul tău viața ta?

Care sunt pașii pe care El te conduce să îi faci?

Ești dispus să te smerești înaintea lui Dumnezeu în pocăință din inimă și să Îl rogi să te ierte pentru atitudinile tale păcătoase?

4z

Mărturisire sinceră

Mark Finley

Mărturisirea a caracterizat mereu adevărata redeșteptare.

Prov28:13 „Cel ce își acoperă păcatele nu va prospera, dar cine le mărturisește și le părăsește va avea har”

This Day with God, 10 „După înălțarea lui Hristos, Duhul Sfânt nu a coborât imediat. Au fost 10 zile după înălțarea Sa când Duhul Sfânt a fost dat. Acest timp a fost devotat de ucenici pentru cea mai stăruitoare pregătire pentru a primi o înzestrare atât de prețioasă. Comorile bogate ale cerului au fost revărsate asupra lor după ce și-au cercetat inimile serios și au sacrificat orice idol. Ei erau înaintea șui Dumnezeu, smerindu-și sufletele, întărindu-și credința, mărturisindu-și păcatele”.

Lev5:5 „când este vinovat în vreuna din acestea, el trebuie să mărturisească păcatul acela”. Foarte specific!

SC, 38 „Adevărata mărturisire are mereu un caracter specific și recunoaște păcate particulare. Ele pot fi de așa natură că pot fi aduse doar lui Dumnezeu; ele pot fi greșeli care trebuie mărturisite către indivizi care au suferit răni prin ele; sau pot avea caracter public și ar trebui mărturisite public. Dar orice mărturisire ar trebui să fie precisă și la obiect, recunoscând chiar păcatele de care sunteți vinovați”.

Când să mărturisesc păcatele doar lui Dumnezeu? Când și oamenilor?

Pavel tânjea să aibă „o conștiință fără remușcare față de Dumnezeu și oameni” FA 24:16.

Cum? Mărturisind lui Dumnezeu. Vina psihologică față de oameni.

Dar dacă simțământul de vinovăție persistă?

=am greșit altora sau i-am rănit în vreun fel că Duhul Sfânt ne conduce să cerem iertare?

Când fac mărturisire publică? Doar atunci când ai greșit public.

Principii

Este ceva în viașa mea care mă împiedică să primesc revărsarea Duhul Sfânt?

Este vreun păcat care pândește adânc pe care nu l-am mărturisit și părăsit?

Este cineva pe care l-am rănit sau ofensat, a cărui iertare să o cer?

Am acceptat deplin iertarea lui Dumnezeu sau încă mai păstrez inutil sentimente de vinovăție?

Am încredere deplin în Iisus să îmi ierte păcatele?

5z Unitate iubitoare

Oleg Kostyuk, pastor Hope Channel

Lumea deși în diversitate dorește experiența unității. In17:21 „ca ei toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine; pentru ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”

Mama celor doi ucenici Mat20:21 „fie ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta Ta și altul la stânga, în Regatul Tău”. Iisus dorea unitatea între ucenicii Săi, în împărăția Sa. Exemplu: spălarea picioarelor. In13:1. A new commandment 34: „that you love one another as I have loved you”

FA1:14 rugi și cereri. 2:1 ei erau uniți într-un singur loc. 8T, 20-21 „Observați că după ce discipolii au ajuns ăn unitate perfectă, când ei nu se mai străduiau pentru cel mai înalt loc, atunci Duhul Sfânt a fost revărsat. Ei erau în înțelegere. Toate diferențele fuseseră puse deoparte. Și mărturia dată de ei după ce Spiritul fusese dat, era aceeași. Observați cuvântul: „Mulțimea celor ce au crezut erau o inimă și un suflet. FA4:32. Duhul Celui ce a murit ca păcătoșii să poată trăi anima întreaga congregație de credincioși. Discipolii nu au cerut o binecuvântare pentru ei înșiși. Ei erau împovărați cu sarcina sufletelor. Evanghelia trebuia purtată până la marginile pământului și ei au pretins înzestrarea cu putere pe care Hristos o promisese. Atunci a fost revărsat Duhul Sfânt și mii au fost convertiți într-o singură zi”

AWTozer, The Pursuit of God, 90 „O sută de piane toate acordate la același diapazon sunt automat acordate unele cu altele. Ele au același acord prin a fi acordate nu unul cu celălalt, ci cu un alt standard căruia cineva trebuie să se supună individual. Astfel, o sută de închinători adunați împreună, fiecare privind la Hristos, sunt cu inima mai aproape unul de altul decât ar fi putut fi dacă ar fi devenit conștienți de unitate și și-ar fi întors ochii de la Dumnezeu să se străduiască spre părtășie mai apropiată”

Principii

Avem același Creator. FA17:26

Avem același Răscumpărător. Ef2:14

Avem aceeași moștenire. 1Cor12:20 „dar acum într-adevăr sunt multe membre, totuși un trup

Avem același mesaj

Avem o aceeași misiune. Mat28:18-20

AA, 20 „Între acești primi ucenici era o diversitate marcată. Ei urmau să fie învățătorii lumii, iar ei reprezentau tipuri de caracter foarte variate. Pentru ca să poată îndeplini cu succes lucrarea la care au fost chemați, acești oameni, variind în trăsăturile naturale și obiceiuri de viață, aveau nevoie să fie uniți în simțământ, gând și acțiune”

1In4:7 „Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, căci iubirea este de la Dumnezeu; cine iubește este născut din Dumnezeu”

6z Cercetarea de sine

Mark Finley

La Cincizecime timpul era potrivit. Atunci Iisus le-a trimis ploaia timpurie să germineze sămânța din inimile lor să se convertească 3,000 oameni. FA4:32 mulțimea celor care au crezut erau o inimă și un suflet”

AA37 „Aceste zile de pregătire au fost zile de adâncă cercetare a inimii. Discipolii și-au simțit nevoia spirituală și au strigat către Domnul entru ungerea sfântă care să îi facă potriviți pentru lucrarea de salvare a sufletelor”. Dar ce fel de pregătire avea loc în inimile lor?

Ev698 „După înălțarea lui Hristos, discipolii erau adunați împreună într-un singur loc să roage umil pe Dumnezeu. Și după 10 zile de căutare în inimă și cercetare de sine, a fost pregătită calea ca Duhul Sfânt să intre în templele sufletești curățate, consacrate”

Evr12:15 „privind atent ca nu cumva cineva nu ajunge la harul lui Dumnezeu; ca nu cumva vreo rădăcină de amărăciune răsărită să aducă probleme și astfel mulți să fie întinați”. Examinează-ți inima să vezi dacă sunt fructe care să iasă.

Ps26:2-3 Examinează-mă, O Doamne, și dovedește-mi; încearcă-mi mintea și inima. Căci bunătatea Ta iubitoare este înaintea pchilor mei și am umblat în adevărul Tău”

Ce se întâmplă când privim inima? Is6:5 Vai de mine, căci sunt înfrânt!” cu cât venim ami apriape de Iisus cu atât mai greșiți suntem în ochii mei! Dar atunci strigăm la El: Ajută-mi, Te rog!

Cercetarea de sine poate să nu fie cea mai plăcută experiență mereu, dar este absolut necesară.

COL 194 „În familie, dacă un membru este pierdut de la Dumnezeu, orice mijloc ar trebui folosit pentru recuperarea lui. Din partea tuturor celorlalți să fie cercetare de sine serioasă, atentă. Practica de viață să fie investigată. Vedeți dacă nu cumva vreo greșeală, vreo eroare în tratare prin care acel suflet este întărit în nepocăință”

Ps139:23-24 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi neliniștile; și vezi dacă este vreo cale rea în mine și condu-mă pe calea veșnică”

Înainte ca Dumnezeu să ne facă, El trebuie să ne frângă! Înțelegând păcătoșenia, suntem pregățiți să primim neprihănirea Sa!

Întrebări

Este ceva ce zace în sufletul meu care m-ar împiedica să primesc plinătatea Duhului Sfânt?

Sunt dispus să Îi dau permisiune să ia orice din viașa mea care nu este în armonie cu voia Lui:?

Este ceva în viața mea pe care nu am fpst dispus să îl predau?

Privește la Iisus să învingi păcatele tale!

2Cor13:5 încercați-vă și vedeți dacă sunteți în Hristos!

7z Smerenia

Ella Simmons, VP, SDA Church. 1948 timbru Oficiul postal SUA memoria George Washington Carvey n.1864, parinti sclavi, orfan. A rămas același în temperament umil. CSLewis=mândria, mulțumirea de sine. Virtutea opusă ei în creștinism este umilința. Lu22:24 „era și rivalitatea între ei, să știe care din ei ar trebui considerat cel mai mare”. Mt26:35 „chiar de-ar trebui să mor cu Tine, eu nu te voi renega!” Păreau surzi la cuvintele lui Iisus: „Cine dorește să fie primul între voi, să fie sclavul vostru – așa cum Fiul Omului nu a venit să I se servească, ci să servească și să Își dea viața răscumpărare pentru mulți” Mt20:27-28.

AA, 36 „așteptând împlinirea făgăduinței, ei și-au umiliat inimile în pocăință adevărată și și-ai mîrturisit necredința. În timp ce îmi aminteau cuvintele pe care Hristos li le spusese, înainte de moartea Lui, ei le-au înțeles mai bine. Adevăruri care pieriseră din memorie au fost iarăși aduce în mințile lor, și ei le-au repetat unul altuia. Ei și-au reproșat că nu l-au înțeles pe Mântuitorul. Ca o procesiune, scenă după scenă din viața Lui minunată a trecut pe dinaintea lor. În vreme ce meditau la viața Lui pură, sfântă, ei au simțit că niciun chin nu ar fi prea greu, niciun sacrificiu prea mare, dacă ar putae să dea mărturie în viețile lor despre frumusețea caracterului lui Hristos. Oh, dacă ei ar fi putut retrăi ultimiii trei ani, cât de diferit ar fi acționat!

„Duhul Sfânt nu numai că ne convinge de păcat, dar și vindecă inimile noastre frânte!”

1Pt5:5-6 „fiecare din voi fiți supuși unul altuia, și fiți îmbrăcați cu umilință, căci „Dumnezeu le rezistă celor mândri, dar oferă har celor smeriți”. De aceea, smeriți-vă sub mâna măreață a lui Dumnezeu ca El să vă înalțe la timpul potrivit”.

Inimile smerite sunt inimile pe care Dumnezeu le umple cu Duh Sfânt! Priviți la Iisus! Fil2:8-9 „și fiind găsit în aparență ca om, El s-a umilit pe Sione și a devenit supus pâbă la moarte, chiar moarte de cruce. De aceea, Dumnezeu L-a și înălțat foarte mult și I-a dat numele care este mai presus de orice nume”

Umilința este una dintre trăsăturile pe care Dumnezeu le prețuiește cel mai mult!

Fil2:3-4 „nimic să nu fie făcut prin ambiție egoistă sau înșelăciune, ci în smerenie a minții fifecare să îi socotească pe alții mai buni decât sine. Fiecare din voi să privească nu numai la interesele sale, ci și la interesele altora.

Col3:12 „astfel, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu milă tandră, bunătate, smerenie a minții, micime, îndelungă răbdare

Iacov4:6 „Dumnezeu le rezistă celor mândri, dar dă har celor smeriți”

Scriptura definește smerenia minții cu smerenia.

AA, 54 „Dar aproape de încheierea recoltei pământului, o dăruire specială de har spiritual este promisă să pregătească biserica pentru venirea Fiului omului. Această revărsare a Spiritului este asemănată cu căderea ploii târzii; pentru această putere adăugată, creștinii trebuie să își trimitp cererile către Domnul secerișului „în timpul ploii târzii”. Ca răspuns, „Domnul va treimite nori strălucitori și le va da averse de ploaie”. „El va face să cadă... ploaia, ploaia timpurie și ploaia târzie”. Zah10:1; Io2:23.”

Gerald Klingbeil cu 17 ani în urmă a plecat cu soția sa, terminase PhD, să servească pe Gerald Klingbeil ca profesor în America de Sud. Am studiat spaniola în 4 luni.

8z Predare ascultătoare/consacrare în supunere

Anthony Kent

În mijlocul durerii insuportabile, a agoniei că va purta păcatele lumii, Iisus a făcut ceea ce făcuse totdeauna mai înainte: supunându-Se în consacrare Tatălui. „Nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu!”

Lu14:33 „la fel, oricare din voi care nu părăsește tot ce are, nu poate fi discipolul Meu”. Aceasta era o lecție pe care trebuia să o învețe în cele 10 zile în camera de sus.

Ps40:8 „Îmi place să fac voia Ta, O Doamne, și Legea Ta este în inima mea”

In8:29 „Cel ce M-a trimis este cu Mine. Tatăl nu M-a lăsat singur, căci Eu mereu fac ceea ce Îi place”

Evr10:7 „Atunci am zis: „Iată am venit – în carte este scris despre Mine – să fac voia Ta, O Dumnezeule”

Deși nu L-au înțeles, exemplul Lui i-a impresionat mult.

AA, 36 „Ca o procesiune, scenă după scenă din viața Lui minunată trecea pe dinaintea lor. În vreme ce meditau la viața Lui pură, sfântă, ei au simțit că nicio strădanie ar fi prea grea, niciun sacrificiu prea mare, dacă ar putea doar să fie martori în viețile lor despre frumusețea caracterului lui Hristos”

AA, 45

Hristos le umplea gândurile; înaintarea Regatului Lui era scopul lor. În gândire și caracter, ei au devenit asemenea Stăpânului, și oamenii au observat că fuseseră cu Iisus” FA 4:13” putem avea și noi aceeași experiență.

Să privim puțin la Petru. FA 5:29 „Noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”

HP 236 „Supunerea pe care Hristos o cere, predarea binevoitoare a voinței care acceptă adevărul cu puterea lui sfințitoare, care tremură la cuvântul Domnului, sunt aduse de lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să se întâmple o treansformare a întregii ființe, inimi, suflet și caracter... Doar la altarul sacrificiului și din mâna lui Dumnezeu poate omul egoist, lacom primi torța celestă care îi revelează propria incompetență și îl conduce să se supună jugului lui Hristos, să învețe smerenia și simplitatea. Ca învățăcei, trebuie să ne întâlnim cu la locul indicat. Atunci Hristos ne așază sub îndrumarea Spiritului, care ne conduce în tot adevărul, plasând propria importanță în supunere față de Hristos. El ia lucrurile lui Hristos așa cum vin de pe buzele Sale și li le conferă cu putere vie sufletului supus. Astfel, putem câștiga o impresie perfectă a Autorului adevărului”

Ucenicii și-au recunoscut propria superficialitate în contrast cu consacrarea Domnului lor.

Mă convinge Duhul Sfânt să predau totul din viața mea acum?

Este ceva ce iubesc pe care Dumnezeu măcheamă să îl predau?

Ps51:10-13

Creează în mine o inimă curată, O Dumnezeule, și reînnoiește un spirit consecvent în mine. Nu că alunga din prezența Ta și nu luar Duhul Tău Cel Sfânt de la mine. Readu-mi bucuria mântuirii Tatle și

susține-mă cu Duhul Tău cel generos. Atunci îi voi învăța pe nelegiuiți căile Tale și păcătoșii vor fi convertiți Ție”

DA 324 „Când sufletul se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima cea nouă. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodată prin sine însuși. Este o lucrare supranaturală, care aduce un element supranatural în natura omenească. Ființa care s-a predat lui Hristos devine fortăreața Lui, pe care El o păstrează într-o lume răzvrătită și vrea ca nici o altă autoritate să nu fie recunoscută acolo, decât a Sa. Un suflet luat astfel în stăpânire de puterile cerești nu poate fi biruit de asalturile lui Satana”

9z Recunoștință bucuroasă

Oleg

Ucenicii erau iertați. FA 2:46-47 „Continuând zilnic în acord în Templu și frângând pâinea din casă în casă, ei luau hrana cu mulțumire și simplitate în inimă, lăudându-L pe Dumnezeu și având favoarea întregului popor. Și Domnul adăuga bisericii zilnic pe aceia care erau salvați”. Imediat Petru și Ioan s-au dus la Templu, dar au întâlnit un olog. Ei i-au spus: Argint și aur nu am, dar ce am îți dau” FA3:6 În numele lui Iisus Hristos din Nazaret, ridică-te și umblă”. Singurul răspuns logic era laudă și mulțumire. Mărturia lui venea dintr-o inimă recunoscătoare.

FA 38 „Duhul a venit asupra ucenicilor așteptători, rugători, cu o plinătate care a ajuns la fiecare inimă. Cel Infinit s-a revelat în putere bisericii Sale. Era ca și când timp de veacuri această influnță fusese reținută, iar acum Cerul s-a bucurat să poată să reverse peste biserică bogățiile harului Spiritului. Și sub influența Spiritului, cuvinte de remușcare și mărturisire împletite cu cântece de laudă pentru păcatele iertate.

FA 16:17 o tânără sclavă strigag după ei: „Acești oameni sunt servitori ai Dumnezeului Celui Preaînalt, care ne proclamă calea mântuirii”

Pavel s-a supărat tare. S-a întors și a spus duhului: Îțși poruncesc în numele lui Iisus Hristos să ieși din ea”

Pavel și Sila au fost acuzați, bătuți, apoi aruncați în pușcărie. Ei se rugau și cântau lui Dumnezeu. O viață plină de bucurie, mulțumire și laudă are putere! Administratorul „i-a luat în același ceas din noapte și le-a spălat legăturile. Și imediat el și familia lui au fost botezați” FA 16:33.

„Oamenii sceptici sunt mai interesați să vadă o demostrație a Evangheliei trăită într-o viață umplută cu bucurie, decât să asculte o predică”

Fil4:4 „Bucurați-vă mereu în Domnul; iarăși voi spune, bucurați-vă”

Ef5:19 „vorbind unul cu altul în psalmi și imnuri și cântece spirituale, cântând și făcând muzică în inima voastră către Domnul, aducând mulțumiri mereu pentru toate lucrurile către Dumnezeu Tatăl în numele Domnului nostru Iisus Hristos”

Col4:2 „Continuați cu stăruință în rugăciune, fiind vigilenți în ea cu mulțumire”

Matthew Henry în jurnalul său: Azi am fost jefuit și îți mulțumesc că nu am mai fost jefuit înainte; apoi, pentru că deși mi-au luat geanta, nu mi-au luat viața; apoi pentru că deși mi-au luat tot, nu era mult; și pentru că eu am fost jefuit, nu eu am jefuit”

Psalmii 95-100 sunt de mulțumire. Sunt numiți psalmii Regalității Domnului.

Țef3:17

Domnul Dumnezeul tău în mijlocul tău, Cel Puternic va salva; El se va bucura asupra ta cu mulșțumire, El te va liniști cu dragostea Lui, El se va bucura asupra ta prin cântat”

Mulțumirea aceasta nu vine ușor ăn inimă atunci când trăim marile încercări ale vieții. Trebuie să devină a doua natură în viețile noastre.

10z Mărturisire pasionată

După ce au fost iertați, după experiența de 10 zile în camera de sus, după ce au primit Duhul Sfânt, nu era nimic ce putea opri pe ucenici să povestească experiența lor cu Iisus.

Mark Finley

Duhul Sfânt i-a împuternicit să facă imposibilul! Sarcina putea părea copleșitoaer!

Marea însărcinare Mc16:15 „Mergeți în toată lumea și predicați oricărei făpturi Evanghelia”

Mt28:18-19 „Toată autoritatea mi-a fost dată ăîn cer și pe pământ. Mergeți deci și faceți discipoli din toate națiunile”

Imperiul Roman avea 180 milioane de oameni în el. 120 discipoli erau în camera de sus. Dacă aveți pălăriile matematice pe cap care este raportul? 1 la 1,6 milioane de oameni. Cum puteau? Iată promisiunea FA 1:8 „Voi veți primi putere când Duhul Sfânt va veni la voi; și voi veți fi martori pentru mine la Ierusalim și în toată Iudea și Samaria și până la capătul pământului”

FA 48 „Care a fost rezultatul revărsării Spiritului în Ziua Cincizecimii? Veștile fericite ale unul Mântuitor înviat au fost purtate în cele mai îndepărtate locuri ale lumii locuite. În vreme ce discipolii proclamau mesajul harului răscumpător, inimi se predau putere acestui mesaj. Biserica privea mulțimi de convertiți venind din toate direcțiile. Cei căzuți erau reconvertiți. Păcătoșii uniți cu credincioșii căutând perla de mare preț. Unii care fuseseră cei mai amari oponenți ai Evangheliei au devenit campionii ei. Profeția a fost proclamată, „Cel care slab... va fi ca David; iar casa liu David ... ca îngerul Domnului” Țef12:8. Orice creștin vedea în fratele său o revelație a dragostei și bunătății divine. Un singur interes prevala; un singur subieect de emulație îi pătrundea pe toți ceilalți. Ambiția credincioșilor era să arate asemănarea cu caracterul lui Hristos și să lucreze pentru extinderea regatului Său”

FA 4:4 „Mulți din cei care au auzit Cuvântul au crezut; și numărul oamenilor a ajuns la aproape 5,000”

6:7 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, iar numărul discipolilor se înmulțea mult”

Dece? Deoarece Duhul Sfânt lucra. Prieteni, se va mai ăntâmpla o dată!

Cei mai buni demografi și sociologi ne spun că la finalul a 30 de ani, finalul cărții FA, erau 1,000,000 creștini trăind în Imperiul Roman. Este remarcabil, acum nu mai era 1/1,6 milioane, ci 1/180. Un scriitor roman spunea: Voi sunteți peste tot!

Mărturisirea era scopul revărsării Duhului Sfânt.

Ea ne face să ne focalizăm mai mult rugile.

Ea înfometează egoismul din inimile noastre.

FA 55 „Numai dacă membrii bisericii lui Dumnezeu de astăzi au o legătură vie cu Sursa oricărei creșteri spirituale, ei nu vor fi gata pentru vremea secerișului. Numai dacă își țin lămpile încărcate și arzând, ei vor eșua să primească harul adăugat în vremuri de necesitate specială. Doar aceia care constant primesc porții proaspete de har, vor avae puteere proporționată cu nevoia zilnică și abilitatea lor de a folosi această putere. În loc să privească înainte spre o vreme viitoare când, printr-o înzestrare specială cu putere spirituală, ei vor primi o potrivire miraculoasp pentru câștigarea de suflete, ei se consacră zilnic lui Dumnezeu, ca El să îi facă vase potrivite pentru folosința Sa. Ei își îmbunătățesc zilnic ocaziile pentru servire care sunt aproape. Ei dau zilnic mărturie pentru Stăpân oriunde ar fi, fie într-o sferă a muncii umilă în gospodărie, fie într-un câmp de utilitate publică”

Agendele personale ale discipolilor erau puse laoparte ca să împlinească agenda lui Hristos. O singură dorință le-a ănghițit pe toate celelalte – să împlinească însărcinarea lui Hristos și să proclame lumii Evanghelia.

Întrebări

Care este principala ta dorință în viață?

Tânjesc după puterea Duhului Sfânt să mă împuternicească să dau mărturie?

Ai dori să îți reorientezi prioritățile vieții să fii un martor mai credincios pentru Iisus?

Dorești să îi permiți Duhului Sfânt să te folosească în căile în care El dorește să mărturisești pentru El?

Ai lăsa deoparte agenda ta personală și ți-ai dedica viața să îi câltigi pe cei pierduți la Isus?

De fapt nu este vorba despre noi, ci despre să avem această experiență ca Dumnezeu să lucreze prin noi să slujim altora ca oamenii să fie atinți de dragostea lui Iisus prin noi.

Of, dacă am ieși din zona noastră spirituală de confort, ne-am bucura de o viață de rugă și studiu biblic mai semnificativ! Găsește azi pe cineva căruia îi poți mărturisi despre Iisus!