7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 1/16
UNIVERSITATEA “ PETRU MAIOR ”- TG.
MUREŞ
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ŞI LITERE
SPECIALIZAREA I.L.S.C.L., anul II
DIRECŢII ACTUALE ÎN TEORIALITERATURII
ROLAND BARTHESŞI
CRITICA
STRUCTURALISTĂ
1
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 2/16
MASTERAND: FĂGĂRAŞ MARIACĂTĂLINA
18 Octombrie 2011
Structură
• Informaţii generale Roland Barthes
• Definirea conceptului de structuralism
• Structuralismul în concepţia lui Roland Barthes
• Definirea conceptului de structuralism din perspective filozofiei
• I.M. Lotman şi poetica structurală
• Critica universitară şi obiectivă în opinia lui Roland Barthes
• Structuralismul la graniţa dintre conştiinţa simbolică şi conştiinţa
paradigmatică
• Concluzii
2
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 3/16
Informaţii generale Roland Barthes
Roland Barthes, (n. 12 noiembrie 1915, Cherbourg, Manche, Fran aț - d. 26
martie 1980, Paris, Fran aț ), a fost un eseist, critic, filosof i teoretician alș
literaturii, semiolog francez. A fost unul dintre principalii animatori ai
mi căriiș structuraliste i aiș semioticii franceze.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale amintim: Le Degré zéro de l'écriture
suivi de Nouveaux essais critiques, Essais critiques, Critique et vérité, Système de la
mode, Nouveaux essais critiques, Le plaisir du texte, Sur la littérature, Mythologies etc.
Definirea conceptului de structuralism
Structuralismul este o orientare teoretică i metodologică interdisciplinară careș
studiază structura, func iile i sistemele de rela ii ce caracterizează obiectele i proceseleț ș ț ș
în tiin ele contemporane, punând în prim plan totalitatea în raport cu individul iș ț ș
sincronicitatea faptelor în raport cu evolu ia. Unele discipline, subț
influen aț pozitivismului, tind să se emancipeze de tutela filozofiei, adoptând puncte de
3
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 4/16
vedere specifice. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar, ci de diverse
puncte de vedere structuralistice în func ie de obiectele cercetate. În elegerea unui obiectț ț
rezultă astfel din compararea cu alte obiecte i din considerarea pozi iei sale într-unș ț
sistem de rela ii reciproce. Cunoa terea structurei clarifică formarea i transformareaț ș ș
obiectului cercetat.
Structuralismul a avut momentul său culminant între anii 1960 iș 1970. Metodele
structuralistice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică i teoria literaturii.ș
În afară de lingvistică i antropologie, structuralismul s-a manifestat mai ales înș
critica literară, în special prin contribu iile lui Roland Barthes, Gérard Genette i Michaelț ș
Riffaterre.
După ce a studiat semnele, simbolurile i miturile existente în societateaș
contemporană (Mythologie, 1957; Système de la mode, 1987), Roland Barthes (1915-
1980) aplică procedeele de analiză structurală la studiul textelor literare (Essais
critiques, 1965, 1970), în special la tragediile lui Racine.1
Structuralismul în concepţia lui Roland Barthes
Roland Barthes este cunoscut ca fiind una dintre cele mai importante figuri a
mişcării critice franceze a structuralismului. Lucrările sale au avut o influenţă majoră
asupra practicii literare şi a criticii sociale din Europa, precum şi din Statele Unite.
1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Structuralism
4
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 5/16
La întrebarea “Ce este structuralismul?”, Roland Barthes, promotor entuziast şi
proteic, pendulând între rigoarea ştiinţei limbajului şi plăcerea (erotică) a textului (Le
plaisir du texte, 1973) răspunde evaziv: “Nu este o şcoală, nici măcar o mişcare (sau nu
încă), fiindcă majoritatea autorilor ataşaţi acestui cuvânt nu par legaţi între ei printr-o
solidaritate de doctrină sau de luptă. Structuralismul este doar un lexic”.
Totuşi, ca şi Michel Foucault mai târziu, Barthes consideră structuralismul o
atitudine a spiritului modern iconoclast “o activitate, adică o succesiune regulată de
operaţii mentale… Scopul oricărei activităţi structuraliste este de a reconstitui obiectul
astfel încât să manifeste în această reconstituire regulile de funcţionare. Structura este
deci de fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul
imitat relevă ceva care rămânea invizibil sau, dacă preferaţi, ininteligibil în obiectul
natural. Omul structural ia realul, îl descompune, apoi îl recompune”.
“Structuralismul este esenţialmente o activitate, adică o succesiune regulată de
operaţii mentale” .
Structuralismul este un ansamblu original de reflecţii teoretice asupra culturalului şi
socialului”. Dacă în sens restrâns structuralismul se referă la acea etapă din istoria
lingvisticii care precede gramatica generativ-transformaţională inaugurată de Noam
Chomsky (Synctactic structures, 1957), în sens larg el priveşte toate teoriile care
examinează sistemul limbii în imanenţa sa şi în genere toate cercetările sistematice
subordonate “pertinenţei semantice şi inspirate de modelul lingvistic” 2
2 Roland Barthes, Eseuri critice, 1964, pag. 213- 214.
5
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 6/16
Definirea conceptului de structuralism din perspective filozofiei
Structuralismul este denumirea generică, înglobind orientări eterogene în teoria şi
metodologia ştiinţelor contemporane care urmăresc punerea în evidenţă a anumitor
structuri în explicarea caracteristicilor şi comportamentului unor sisteme. În mod
curent, se face o deosebire între teoriile structuraliste (care, reacţionând la provocarea
subiectivismului şi a antropologismului şi urmărind instaurarea unui regim de rigoare
şi obiectivitate stiinţifică, eliminarea ,,empiriei" şi a ,,simtului comun", explică
sistemele prin structurile lor si uneori le reduc în mod exclusivist, la structurile
respective) şi metoda analizei structurale (care cons tă în punerea în eviden ţă a unor
structuri decelabi le prin anumite procedee formale). Aceste orientări au apărut în
legatură cu cercetarile structurale în matematica, psihologie, în lingyistică (F. de
Saussure şi scoala lui), în fizică, în matematică (Bourbaki), în chimie, biologie (L. von
Bertalanffy şi alţii). Din deceniul al cincilea al secolului nostru, se afirma şi în teoria şi
istoria literară sau de artă, apoi în studiul sistemelor sociale concrete (etnologie,
sociologie, economic etc.), exprimând tendinţa acestor stiinţe spre formalizare si
matematizare, spre gasirea unui limbaj şi a unor metode cât mat exacte, obiective,
analoge celor ale stiinţelor naturii. 3
Încercarile de a defini structuralismul s-au izbit de modul atât de divers în
care s-a manifestat pâna acum acest curent. Realitatea stiinţifică prezintă un mare
număr de teorii care fie ca se pretind structuraliste, împrumută şi numele curentului
3 Dicţionar de filozofie, Editura politică, Bucureşti, pag. 670.
6
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 7/16
(lingvistica structurală, an-tropologia structurală), fie că practică efectiv structuralismul
fara a se defini, prin referinta explicita la acest termen (organicismul in biologie,
interpretarea basmelor de catre Propp in folclorul rus), incât este greu a le integra într-o
definitie care să fie altceva decât o sumă de generalitati. Nici tentativele de a defini
structuralismul luând drept criteriu folosirea conceptului de structura n-au avut succes
deplin, studiile asupra acestuia relevind că termenul vehiculeaza atitea semnificatii
cite teorii exista4.
O altă modalitate de interpretare a structuralismului este aceea care porneşte dela analiza particularităţilor esenţiale ale etapelor sale de evoluţie. Privindu-l din
această perspectivă, unii exegeţi identificând structuralismul cu perioada de vârf a
afirmarii sale din deceniul al şaptelea, cunoscută deseori şi sub denumirea de structu-
ralism francez. ,,Structuralismul pare sa se fi născut pe cheiurile Senei.
Într-adevar, în această perioadă preocuparile structuraliste s-au manifestat cu
amploarea şi forţa unei ,,mode", apărând ,,chiar un fel de frenezie structuralistă
comparabilă cu cea existenţialistă din primii ani de după război. FaptuI se explica, printre
altele, prin reeditarea sau apariţia unor opere fundamentale ale adepţilor acestui cu-
rent. Lucrarea lui Michel Foucault, Les Mots et les Choses, enorm succes de librarie,
comparat- după cum se spune ca eveniment filozofic cu aparitia în 1943 a lucrarii lui
Jean-Paul Sartre, L'Etre et le Néant( A fi şi a nu fi ), a declansat o polemică de răsunet, ai
cărei protagonişti principali au fost J. P. Sartre, C. Levi-Strauss, M. Foucault, J. Lacan,
4 Cf. Adam Schaff, Le structuralisme en tant que courant intellectuel,( Structuralismul ca uncurent intelectual ) în „ L' Homme et la societe ”nr. 24- 25, 1972.
7
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 8/16
Barthes si L. Althusser. Reviste de largă rezonanţă ca ,,La Pensee", ,,L'Arc", ,,Esprit",
..L'Homme et la Societe, ,,Les Temps Modernes" au consacrat numere tematice,
interviuri sau spaţii largi dezbaterilor asupra structuralismului, care s-au extins în toate
disciplinele.5
I.M. Lotman şi poetica structurală
I.M.Lotman afirma că “ Cercetarea structural prezintă o trăsătură caracteristică: ea
presupune determinarea corelţiei dintre elemente şi raportarea lor la întregul
structurii, şi nu examinarea diferitelor elemente izolate sau conexate mecanic.
Această cercetare este inseparabil legată de cercetarea caracterului funcţional al
sistemului şi al părţilor sale componente.
Studierea structurală a literaturii trebuie sa duca la elaborarea unor metode precise
de analiză, la determinarea relatiei funcţionale a elementelor textului în cadrul
unităţii ideatic artistice a operei, la abordarea stiintifica a problemei măiestriei
artistice si a legăturii dintre aceasta si continutul de idei al operei. Acesta mai
afirmă că structuralismul sănătos practicat nu aduce un mesaj, nu deţine cheia
care să poată deschide toate broaştele, nu are pretenţia să formulize o nouă
5 Marin Badea, Pamfil Nichiţelea, Filozofia istoriei- Orientări şi tendinţe contemporane,Editura Politică, Bucureşti, 1982, pag. 114.
8
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 9/16
concepţie despre lume sau asupra omului, se fereşte să întemeieze o terapeutică
sau o filosofie”.6
Eseurile critice din 1964, grupând articolele din ultimii zece ani teoretizează şi
pun în valoare o problematic a scriiturii pe care abia cărţile viitoare o vor
dezvolta: instanţa autorului. Cel care scrie o carte şi cel care scrie despre ea.
Scriitorul şi critical. Amândoi, animaţi în actul scrierii de aceeaşi unică dorinţă.
Criticul este un scriitor, dar unul mereu amânat, el ar prefera să fie mai puţin
crezut pentru ceea ce scrie şi mai mult pentru că s- a hotărât să o facă; dar spredeosebire de scriitor, el nu poate semna această dorinţă, el rămâne supus erorii-
adevărului. Fragmente decisive pentru un portret al criticului la maturitate. Pentru
un autoportret, de fapt. Prin acest text programmatic, Barthes marchează un
moment de tranziţie în istoria romanului, dar şi a criticii. El sesizează criza prin
care trec amândouă, ca tipuri distinct de limbaj şi îşi propune să redea funcţiei
criticii şi criticului sensul primar: acela de a pune în criză un limbaj. A produce
cu alte cuvinte o scriitură.
Înarmate cu o întreagă teorie, elementele de semiologie readuc în discuţie
scriitura ca idiolect, ,,entitate in termediară între limbă şi vorbire. O revenire,
deci, pe spirala ,,cuvintelor mari". Dupa ce, în Eseuri critice se
înregistrase ,,un pas înainte. Acum sunt ,,doi înapoi". Şi urmând firesc (dar
de aceasta data previzibil) — Critică si adevăr (1966), când — odată cu noua
6 I.M. Lotman, Lecţii de poetică structurală, Editura Univers, Bucureşti, 1970, pag. VII.
9
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 10/16
critica, triumfatoare, revigorata,întărită — e reabilitată complet şi scriitura.
Acum totul e scriitură. ,,Nu mai exista nici poeti, nici romancieri; nu mai
există decât o scriitură". Apărarea ,,noii critici" afirma, în ultima instanţă (si
chiar in ultimele rân duri ale cărţi) adevărul suprem al criticii : dorinţa
scriiturii. ,,Trecerea de la lectură la critică înseamnă schimbarea dorinţei; nu
mai doreşti opera, ci propriul tău limbaj. Şi în acelaşi timp înseamnă
trimiterea operei înapoi la dorinţa scriiturii din care a apărut. Astfel,
cuvântul se roteşte în jurul cărţii : citesti, scrii; Intre o dorinţă şi alta încape
întreaga literatură. /.../ Critica nu este decât un moment al acestei istorii în
care intrăm şi care ne conduce spre unitate — spre adevărul scriiturii".
Barthes spunea că unul dintre proiectele sale este de a aborda analiza
textului intelectual, a scriiturii ştiinţei, apoi îmbucătăţind textul ar fi riscul de
a pierde în această muncă discontinuă posibilitatea de a percepe marile
structuri, aşa cum le descoperi când faci planul inteligent al unei cărţi,
totodată el a realizat cât de admirabil funcţionează structurarea textului chiar
şi atunci când abandonezi modelele de tip rhetoric, oricât de bin ear fi fost ele
concepute. Unul dintre câştigurile acestor analize a fost tocmai faptul că se
poate vorbi despre text fără a I se face vreu plan, iar în acea muncă nu a
existat altă structură decât lectura sa proprie, înaintarea unei lecture ca
structurare.
10
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 11/16
La întrebarea dacă Barthes manifestă o structură, sau pe cât posibil o
produce, el răspunde că nu e singurul vare a opus structura structurării.
Opoziţia în cauză se înscrie în jocul istoric al semiologiei literare. Gradul de
închidere al unui text clasic este închis, iar Barthes a încercat să surprindă
printr- o metodă adecvată ipotezei în discuţie, cum acest text intră într- un
mod limitat în productivitatea infinită a limbajului. 7
Referitor la “ Eseurile critice”, Barthes afirma că înainte de toate, la
nivelul căr ii înse i, pluralitatea e mereu prezentă: toate aceste texte sunt polisemice, iar ț ș
asamblarea lor e rapsodică: chiar de la început, nu e în ea nicio dorin ă de a da un sensț
general, niciun chef de a asuma un «destin» intelectual – doar cioburi dintr-o lucrare
progresivă, obscură adesea sie i. i apoi, dacă e vreun lucru pe care «structuralismul» săș Ș
ni-l fi revelat cu precizie, acela e faptul că lectura prezentă ( i viitoare) face parte dinș
cartea trecută: putem spera că aceste texte vor fideformate de privirea proaspătă cu care
al ii le-ar putea considera.” (Roland Barthes)ț 8
Roland Barthes arată că niciodată criticul nu se poate substitui cititorului, deoarece
primul este mereu supus medierii scriiturii, care “înseamna într-un anume fel a distruge
lumea (cartea) şi a o reface”. Criticul este doar un comentator: pe de o parte, un
transmiţător care recondiţionează un material vechi; pe de altă parte, un operator care
redistribuie elementele operei pentru a-i da un anume înţeles. Criticul este încă o dată
diferit de cititor pentru că este obligat să adopte un anumit “ton”, care nu poate fi decât
7 Roland Barthes, Romanul scriiturii, Editura Univers, Bucureşti, 1987, pag. 305- 306.8 http://infocarte.ro/eseuri-critice-carte-detalii-2746
11
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 12/16
afirmativ, scriitura lui fiind asertivă – declarativă (susceptibilă aplicării valorii de adevăr
sau de fals). În virtutea conceptului ordonator de “dorinţă” orientată înspre scriitură,
cititorul pur, dupa Barthes, nu poate produce alt comentariu decat pastişă, deoarece nu
iese din cuvantul operei, pe care o doreşte exclusiv pentru ea însăşi, în vreme ce criticul,
ca utilizator al scrierii, ajunge să nu mai dorească limbajul operei, ci propriul sau limbaj,
ceea ce semnifică trimiterea operei înapoi la dorinţa scriiturii din care a apărut.
Critica universitară şi obiectivă în opinia lui Roland Barthes
Tot Barthes este cel care face distincţia între critica universitară, obiectivă,
funcţionand după metoda pozitivistă şi critica de interpretare, ideologică, regrupând
existenţialismul, marxismul, psihanaliza, fenomenologia… Preferinţele sale se indreaptă
către cel de-al doilea tip de critică, pe prima demascand-o ca fiind, în fond, tot ideologică,
presupunând că autorul scrie “pentru a se exprima” şi mizând pe analogie (reproducere,
copie), critica pozitivistă făcându-se vinovată şi de refuzul analizei imanente a operei
literare. Critica se poate defini ca un metalimbaj, o activitate “formala” (în sens logic),
având ca scop nu descifrarea sensului unei opere, ci reconstituirea regulilor de elaborare a
acestui sens, admiţându-se că opera literara constituie un sistem semantic care vizează să
introducă “sens” în lume, dar nu “un sens” – Barthes este totdată unul dintre teoreticienii
“operei plurale”, concept prezentat mai pe larg în cadrul discuţiei bazate pe lucrarea S /
12
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 13/16
Z. Criticul va descoperi structura operei şi relaţiile ei interioare funcţionale pe baza a
doua operaţii: decupajul, apoi aranjamentul unităţilor stabilite prin decupaj ăntr-o formă.9
Structuralismul la graniţa dintre conştiinţa simbolică şi conştiinţa
paradigmatică
Structuralismul ar reprezenta, dupa Barthes, trecerea de la conştiinţa simbolică la
conştiinta paradigmatică. Conştiinta simbolică înseamna ca etajarea semnificatului şi a
semnificantului constituie simbolul. Acest tip de conştiinţă critică instituie domnia
simbolului văzut ca “bogat”. Prin urmare, forma este subsumată conţinutului,
semnificantul fiind doar un determinat. În acest tip de conştiinta s-ar înscrie critica
biografică sau istorică, sociologia “viziunilor”, romanul realist sau introspectiv, artele şi
limbajele “expresive” postulând un semnificat suveran, extras fie dintr-o interioritate, fie
dintr-o poveste. Conştiinţa paradigmatică,în schimb, se bazează pe comparaţia formelor
a doua semne, fiind o imagine profund formală, deoarece nu mai vede semnul în
profunzimea sa ci în perspectivă. Imaginarul paradigmatic constăîin centrarea atenţiei
asupra variaţiei câtorva elemente recurente: visul, povestirile onirice, operele prin
excelentă tematice şi cele a căror estetica implică jocul unor comutari. Imaginarea
funcţionala (sintagmatică) cuprinde toate operele al caror proces de fabricaţie constituie
spectacolul însusi, subsumand prin urmare poezia, teatrul epic, muzica serală,
compoziţiile structurale.10
9 http://www.felixuca.ro/?p=43710 Barthes, Roland, Critica si adevar, in Pentru o teorie a textului, ed. Univers, 1980.
13
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 14/16
În anii '50 şi '60 ia naştere structuralismul, în calitate de provocare, în egală
măsură, la adresa criticii universitare ca şi a celei impresioniste, ,,publicistice". Sub
denumirea de ,,noua critică" şi avîndu-l ca protagonist pe Roland Barthes, se impune o
viziune novatoare, cu un aer revoluţionar, ambiţionînd a ,,purifica" lectura textului de
orice ingerinţe posibile. Textul nu e doar unicul în măsură a se explica, dar el se produce
pe sine, sfidînd contextul. Deşi pretenţia structuralismului era cea de-a se elibera de orice
influenţă extraliterară, au fost convocate, în mecanismele sale interpretative, semantica,
psihanaliza, teoria comunicării şi, mai presus de toate, lingvistica. În majoritatea
cazurilor, ,,metoda" se înfăţişa ca fiind reductibilă la o ,,grilă" de lectură, la o ,,schemă"
aplicată stereotip. ,,Structuralismul devine, în scurt timp, arată C. Pricop, noua "dogmă" a
profesorilor şi studenţilor facultăţilor de litere... Consecinţele acestei mode nu puteau fi
neglijabile. Structuralismul a condus critica literară spre un dogmatism absurd, spre
"metode" de cercetare improprii şi o terminologie pretins ştiinţifică, rebarbativă. Dar,
ceea ce ni se pare mai grav, şi afectează practic perspectiva asupra moştenirii literare,
inclusiv asupra perioadei pe care o studiem, e faptul că dimensiunea istorică a
fenomenului literar începea să fie complet ignorată. Grilele se pot aplica la fel de uşor
textului unui autor de azi sau textului autorului de acum un secol, ambele plasate în
perspectiva unui prezent uniformizator". În scurtă vreme, modei structuraliste îi succede,
în critica europeană, o resurecţie a problemelor omului. 11
11Articol extras din România literară: O analiză a fenomenului critic de Gheorghe
Grigurcu, nr. 40
14
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 15/16
Concluzii
Aşadar în momentul când Barthes este întrebat ce este structuralismul, acesta
răspunde entuziast şi proteic pendulând între rigoarea ştiinţei limbajului şi plăcerea
erotică a textului ( Le plaisir du texte, 1973 ), răspunde evaziv: “ Nu este o şcoală, nici
măcar o mişcare, fiindcă majoritatea autorilor ataşaţi acestui cuvânt nu par legaţi între ei
printr- o solidaritate de doctrină sau de luptă. Structuralismul este doar un lexic. ”12
Bibliografie
1) Barthes, Roland, Critica si adevar, in Pentru o teorie a
textului, ed. Univers, 1980.
2) Roland Barthes, Eseuri critice, 1964
3) Dicţionar de filozofie , Editura politică, Bucureşti
4) Cf. Adam Schaff, Le structuralisme en tant que courant
intellectuel,( Structuralismul ca un curent intelectual ) în „ L'
Homme et la societe ”nr. 24- 25, 1972
12 Prof. Dr. Daniela Frumuşani, Introducere în semiotică, Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şiŞtiinţele Comunicării, pag. 11.
15
7/30/2019 71391613 Roland Barthes
http://slidepdf.com/reader/full/71391613-roland-barthes 16/16
5) Marin Badea, Pamfil Nichiţelea, Filozofia istoriei- Orientări şi
tendinţe contemporane, Editura Politică, Bucureşti, 1982.
6) I.M. Lotman, Lecţii de poetică structurală, Editura Univers,
Bucureşti, 1970
7) Roland Barthes, Romanul scriiturii, Editura Univers,
Bucureşti, 1987
Articol extras din România literară: O analiză a fenomenuluicritic de Gheorghe Grigurcu, nr. 408) Prof. Dr. Daniela Frumuşani, Introducere în semiotică,
Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării
9) http://infocarte.ro/eseuri-critice-carte-detalii-2746
10) http://www.felixuca.ro/?p=437
11) http://ro.wikipedia.org/wiki/Structuralism
16