Zodia kitschului · 2013. 12. 10. · REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XIV, Nr. 10 (163) – octombrie 2013 Apare cu sprijinul Consiliului

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XIV, Nr. 10 (163) � octombrie 2013

Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipalºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Zodia kitschului

Tudor Cristea

Se produce, cu destulã rapiditate, o schimbare de paradigmã în viaþa cotidianã, dar ºi înculturã. Schimbãrile astea de paradigmã sunt, însã, din nefericire, ca ºi schimbãrile domnilor,bucuria nebunilor. Trãim, nu se mai îndoieºte nimeni de asta, într-o zodie a maimuþãrelii, a imitaþiei,a simulacrului, a confuziei de valori, a prostiei (ºi a prostelii) instituþionalizate, a lipsei de orizontcultural ºi moral. ªi, curios, aidoma celebrului Zorba dupã ce pierde totul (dar fãrã nimic din mãreþiaacestuia), cu cât cãdem mai jos, cu atât ne arde de râs, de scãlâmbãialã ºi de joacã.

De la vârful piramidei pânã la baza ei, totul e o hãhãialã continuã, reverberând pe plaiurileromâneºti prin mass-media ºi prin internet. Un kitsch enorm, cu pretenþie de culturã de masãºi de divertisment (entertainment, cum ne englezim azi), mai jalnicã, însã, nu o datã, decâtvechile brigãzi artistice de agitaþie. Pe primul loc în promovarea acestor erzaþuri, dupã ºabloaneluate de prin Occident, se situeazã televiziunile. Chiar în luna octombrie a izbucnit un conflict,dilatat pe bloguri ºi pe facebook, în care e implicat un actoraº de o mare vulgaritate, un clovncare face o emisiune grobianã, plinã de rãcnete ºi strâmbãturi, pe un post de televiziune, ºi sedeclarã cenzurat, în ideea cã nu e lãsat sã-ºi maimuþãreascã ºi colegii de trust sau patroniicare-l plãtesc foarte gras. Acum, asta cu cenzura ar fi o altã problemã, însã întrebarea e de ceasemenea mizerii poluante sunt promovate pe post. Cicã fac audienþã, adicã rating, cã multorale plac maimuþismele. Or fi fãcând, dar asta în situaþia când, trecând pe alte canale, bietultelespectator descoperã numai filme americane cu împuºcãturi, vãzute ºi rãs-vãzute, oriemisiuni cu piþipoance ºi paraºute pe post de mirese imaculate ºi de mame de familie, nesfârºitecomentarii politice despre nimic sau filme angajate, cu tovarãºi de pe vremea ailaltã... Pe dealtã parte, scãlâmbãielile au oarece succes la omul slab cultivat, majoritar, care a rãmas cuceva din plãcerea copilului de a ºchiopãta în spatele unui biet infirm sau de a-ºi îngânapãrinþii sau dascãlii... Iar dacã te ghidezi mereu ºi mereu numai dupã percepþia lui, nu vei facedecât sã cobori ºtacheta, ajungând, pânã la urmã, la un speologic rãcnet continuu...

Dar sã nu învinuim pentru toate astea televiziunea, cã nici presa scrisã nu e mai breazã. Dealtfel, ea ºi-a ºi schimbat de câtãva vreme statutul, pentru cã în afara ziarelor tipãrite, agreate maiales de cei vârstnici ºi mai puþin deprinºi cu internetul, orice jurnal are, astãzi, varianta saelectronicã, postatã pe site, ºi un forum în care masele de cititori se înjurã sub protecþiaanonimatului ca la uºa cortului, imediat ce pãrerile nu concordã. ªi cum societatea noastrã epolarizatã, e clar cã pãrerile pot sã nu coincidã. Pe aceste forumuri, care sunt de obicei zone deagramatism ºi vulgaritate, populate tocmai de cei care agreeazã tipul de umor grosier al actoruluiamintit mai sus, se poate sesiza în toatã splendoarea ei nefastã lipsa nuanþelor ºi a dialoguluireal în societatea româneascã. Nu existã decât albul ºi negrul, da sau ba, ai noºtri sau ai lor. ªimultã urã, care dacã la politicieni ar mai fi de înþeles, pentru cã dedesubtul îndeletnicirii acestorase ascund, de obicei, interese materiale ce-i fac sã punã mâna pe cuþit, la simpatizanþi îndârjireaar putea sã mire. Dar presa e, desigur, ºi ea polarizatã ºi la fel de subiectivã precum cei numiþiforumiºti ori postaci sau precum cititorii tradiþionali, în care zace, nevãzut, câte un Conu Leonidaavând viziunea ghearelor perfide ale Reacþiunii. Este o presã care-ºi mimeazã condiþia, iar dacãar trãi în zilele noastre ºi ar fi tot jurnalist, Gelu Ruscanu ar muri înainte de a-ºi îndrepta pistolulspre inimã. Titlul agresiv, limbajul gros, prezentarea ºarjatã, tendenþioasã sunt la ele acasã maiales în ziarele de provincie, scrise de jurnaliºti lipsiþi de culturã, dar prevãzuþi cu tupeu. Iar acestlimbaj se dilatã pe reþelele de socializare ºi se multiplicã prin felurite comentarii fãcute, adesea,pe acelaºi ton. Astfel încât stilul elegant ori mãcar decent, corectitudinea gramaticalã ºi lexicalãori credibilitatea afirmaþiilor devin, în condiþiile date, suspecte.

Dar literatura? � ar putea întreba un cititor al acestui text în care doar am consemnat câteceva, pentru cã de îndreptat nu se poate îndrepta mai nimic... La întrebarea asta aº putearãspunde tot cu o întrebare. Dar fiindcã spaþiul mã constrânge, voi fi scurt, aidoma chinezuluifrancofil: la même Jeanette...

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENI

Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AURde cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

Marcã înregistratã OSIMISSN 1582-0289

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusivsemnatarilor acestora ca persoane individuale.

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

R E D A C Þ I A

Agnes ErichAna DobreAlexandru PompiliuSUBREDACÞIA CHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuAurelian SilvestruTEHNOREDACTORIoan Alexandru MuscaluGRAFICÃ � Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIBarbu CioculescuMihai CimpoiMircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaRadu CârneciIoan AdamIordan DatcuSultana Craia

REDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuGeorge CoandãNicolae ScurtuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon MãrculescuDan GîjuNiculae Ionel

DIRECTORTudor Cristea REDACTOR-ªEFMihai Stan SECRETAR DE REDACÞIEIon Anghel

ISSN on-line 2284-600XRevista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistãfãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

In memoriam:Mircea Horia Simionescu, Mihai Gabriel Popescu

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN 1.X.1903 � A murit Ioan D. Petrescu (n.1918) 4.X.1910 � S-a nãscut Mihail Ilovici (m.1983) 7.X.1961 � S-a nãscut George Ioan Canache10.X.1903 � S-a nãscut Nicolae Untãrescu (m.1972)10.X.1919 � S-a nãscut ªtefania Stâncã (m.1984)10.X.1958 � S-a nãscut Marius Bãdiþescu11.X.1949 � S-a nãscut Petre Drãguþoiu11.X.1950 � S-a nãscut Alexandru Manafu12.X.1825 � A murit Nicolae Vãcãrescu (n. 1784)12.X.1916 � S-a nãscut Marin Cosmescu-Delasabar12.X.1937 � S-a nãscut George Coandã15.X.1960 � S-a nãscut Gabriela Marin-Thornton16.X.1935 � S-a nãscut Serghie Bucur16.X.1998 � A murit Radu Urziceanu (n.1927)17.X.1935 � S-a nãscut Aurelian Chivu (m. 2013)18.X.1926 � A murit Ion. I. Ciorãnescu (n.1905)18.X.1940 � S-a nãscut Toma George Veseliu18.X.1974 � S-a nãscut Sorana Corneanu19.X.1939 � S-a nãscut Ilie Traian21.X.1999 � A murit Aurelian Trandafir (n.1964)22.X.1956 � S-a nãscut Octavian Pop23.X.1954 � S-a nãscut Constantin Voicu24.X.1947 � S-a nãscut Mihail Iurcu25.X.1914 � S-a nãscut D. Ulieru (m.1987)28.X.1909 � S-a nãscut Ion Calboreanu (m.1964)30.X.1908 � S-a nãscut Florica Mumuianu (m.1982)30.X.1992 � A murit Alexandru Stark (n.1931)Oct. 1933 � Apare la Gãeºti, sub conducerea lui Mihail Ilovici, revista Litere.

Odatã cu nr. 3-4 / ianuarie februarie 1934, revista se mutã la Bucureºti,unde va apãrea pânã în martie-aprilie 1935.

3Anul XIV, Nr. 10 (163) � octombrie 2013

CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea � Zodia kitschului ................................................................ 1BREVIAR: Barbu Cioculescu � Piesã în Sistem ............................................................ 4VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Curentul continuului ........................................... 7RECITIRI: Henri Zalis � Noi deschideri la orizont, fuziuni neaºteptate .......................... 9CRONICA LITERARÃ: Tudor Cristea � Sinele printre cãrþi ............................................. 11ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu � Prin confluenþa artelor ..........................13LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre � Realitãþi stroboscopice. Poliptic de viaþã evreiascã ..................................................................................... 15INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache � Unde fãcea baie Cleopatra? ............................. 19NOTE DE LECTURÃ: Lucian Gruia � Emil Lungeanu � Uluitoarele odisei literare ........ 21NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel � Costion Nicolescu. Chipul creºtin þãrãnesc al lui Dumnezeu ..................................................................................... 24REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu � Anecdotele lui Dimitrie Teleor .......................27ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu � În umbra marilor interbelici: Virgil Carianopol ...29EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia � Un personaj uitat: Barbu Lãzãreanu .......32LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore � Relaþia cu tine însuþi ............................................... 33NOTE DE LECTURÃ: Marian Barbu � Cronica de la Rãzvad ......................................... 35NOTE DE LECTURÃ: Roxana Pavnotescu � Lumea ca Teatru � Teatrul ca Lume .......38STEIURI: George Anca � Vipere-capodoperã ................................................................ 41ISTORIE LITERARÃ-ESEU: Monica Duºan � Simbolism ºi neosimbolism în proza lui Mihail Diaconescu .............................................................................. 43EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin � Eminescu universal. 1. Primele manifestãri � ultimul deceniu de viaþã a poetului ................................................. 47ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu � Animale bolnave ........................................50DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru � Surpriza ................................................................ 51MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu � Bucureºti .............................................. 52NOTES: Simona Cioculescu � Notes 2004 ................................................................... 55RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu � Texte cu pretenþii de literaturã ................57POEZIE: George Coandã � Secolul 21. Anul 2013 ........................................................ 60POEZIE: Constantin Voicu � Clipa de control ................................................................ 62POEZIE: Geo Galetaru � [Nu vrei decât sã arunci o privire.] .......................................... 64POEZIA ACASÃ: Iulian Filip � Zina Bivol. Poetul ºi pianul dezacordat cu muzici superbe ............................................................................. 66RIDENDO: Corneliu Berbente � Epigrame ºi comentarii satirice .................................. 67PROZÃ PENTRU COPII: Vasile Romanciuc � Nicolae Rusu ......................................... 68PROZÃ: Corin Bianu � Dupã inundaþie .......................................................................... 71PROZÃ: Iarman Popaart � Uncubus ............................................................................. 74ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI: Agnes Erich, Cristina Popescu � Academia Românã ºi începuturile bibliografiei româneºti ................................................... 78GALERIA BIBLIOLOGILOR ROMÂNI: Gheorghe Buluþã � Discreta Doamnã Christina Tuduri, bibliotecara Regelui Mihai ........................................................ 81ETNOGRAFIE: Constantin Eretescu � Crucea ºi însemnele creºtine în obiceiurile românilor ......................................................................................... 84ESEU: Alexandru Bulandra � Isus ºi Proiectul Asaltul Cerului. O lecturã profanã a Evangheliei dupã Matei din Noul Testament ..................................................... 87PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru � Politica ºi atitudinea psihologicã ........................................................................................ 89CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan � Din istoria unei monografii ................................ 91DICÞIONAR: Victor Petrescu � Aurelian Chivu. (Non)convenþionalismul unei existenþe ......................................................................................................... 95PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu � Nicolae Dabija sau când o �Temã pentru acasã� devine literaturã ..................................................... 97FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu � Câteva contribuþii la biografia lui Andrei Þurcanu .............................................................................. 99ARS LONGA...: Dan Gîju � Un candidat la �cãmaºa de mire�: Scriitorul ºi �agentul cu sentimente patriotice� Ion Lotreanu (1940-1985) ...........101TÂRGOVIªTEA CULTURALÃ ......................................................................................... 105SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ............................................................... 106CULOARE ªI RETINÃ: Magdalena Mãrculescu � Note despre viaþa ºi opera lui Vincenþiu Grigorescu .......................................................................... 108REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea � Amarita muscaria .......................................... 112


Barbu Cioculescu

BREVIAR

Când ai vorbi de ani buni petrecuþi încomunism, þi-ai asuma riscul de a încreþifrunþi îndrãgite al cãror respect îl preþuieºti.Vei lua, atunci, mãsuri reparatorii,circumscriind fenomenul: ani buni, însã nude elevaþie spiritualã, nici mãcar deadãugare de straturi ale personalitãþii. Veipreciza cã te-ai referit la acea uºoarãdesfacere a cercurilor, la un aer denormalitate a existenþei, pe o anumitã mailungã duratã, o normalitate în limiteajustate, totuºi o normalitate.

Cam ce ar fi simþit un evreu în Parisulocupat de nemþi, când s-ar fi putut deplasaîncotro ar fi vrut � ura de rasã rãspunzândîn atât de multe privinþe urii de clasã �,încât suprapunând nazismul comunis-mului, foile se lipesc.

ªi mã revãd, purtãtor de stea galbenãpe braþ, hãlãduind cu tot dinadinsul prinoraºul din care se zvonea cã voi fi izgonit.Trecând în sus ºi în jos la slujbã, labibliotecã, spre chioºcul de þigãri, fãrã teamãºi reþineri. Cãci exista aceastã libertate de ate duce nestingherit la chioºcul de þigãri ºi acumpãra cele patru þigãri Virginia, dinainteîmpachetate de chioºcar într-o hârtioarã, labazã. Nepreþuitã libertate când ai pierdut-oºi trecutã cu vederea, când o ai. Dintre toatesoiurile de libertate, aceasta este cea maimodestã, mai la îndemânã, însã chiar laminimul barem pe care-l asigura nu se ofereaoricui ºi nici pe gratis.

Îºi pretindea puþin, pentru cã puþin preþpunea pe tine. ªi þi-l putea ridica oricând.În generala planificare se prevedea ocantitate de alimente, îmbrãcãminte, spaþiulocativ pentru anonimii convenienþi aiSistemului, interºanjabile piese într-o lumeunde nimeni nu era de neînlocuit. Acum,identificat prin locul de muncã, eram libersã cumpãr ceea ce pânã atunci se distribuiape cartelã. Noutate absolutã în comerþ, unmetru de stofã de lânã costa 200 de lei, la

PIESÃ ÎN SISTEM*

* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliothecaintitulat Amintirile unui uituc � Exerciþii dememorialisticã, vol. II.

o leafã minimã de 300. Pe gigantica vitrinãde sticlã groasã a magazinului Romarta,de pe Calea Victoriei, într-un colþ, seexhiba universala lozincã �Proletari dintoatã lumea, uniþi-vã!� Un binevoitorcompletase cu creta: �ca sã cumpãraþi unmetru de stofã�.

A fost momentul de cotiturã în caremama izbuti sã adune suma necesarãcumpãrãrii a trei metri de stofã ºi sãgãseascã resurse pentru croitor. Înzestratcu un costum, lucrat la un maestru, acumcooperatizat, dl. Penescu, puteam ieºi înlume. Câtã ºi cum mai era. Cu un car deani în urmã, când îmi dãdusem în lucruultimul costum, pe un scaun din atelierodihnea haina militarã a regelui Mihai,adusã pentru ajustãri. O îmbrãcasem, îmiera prea mare în lung ºi în lãþime. În aniitârzii ai regimului, amici plecaþi din þarã ºirevenitori ocazional nu pierdeau prilejul dea da la cusut un costum la dl. Penescu. Îitrãsesem cu piciorul. La muncã veneamîntr-o hainã pe care pusese ochii WillyBerceanu. Altfel, a veni jerpelit la biroucãpãta tradiþie.

Dacã în RPR o carte dobândea dreptulde a vedea lumina tiparului, ca una cerãspunde din fiecare literã cerinþelor liniei� deloc puþine ºi câteodatã aberante �atunci mai trebuia sã aparã ºi fãrã niciogreºealã de tipar. Eroare care ar fi pututmodifica scandalos/inadmisibil textul sacrude sub ºtampilã. De unde eterna grijãpentru acurateþea tipograficã. Despãrþind,la capãt de rând formula întovãrãºitoare anumelui lui Stalin, �marele cãlãu�, iar laînceputul rândului �zitor� aruncai în aerpublicaþia, editura. A schimba, din crasãneglijenþã �visul milenar al poporuluichinez� cu �visul milionar al...� punea înacþiune Securitatea. Pentru mai multãsiguranþã, fiecare volum conþinea, pe ultimafilã, un cartuº cu numele redactorului decarte ºi al corectorului. O presã defectãblocheazã Sistemul.

O încântãtoare variaþie a temeloreditoriale, pe sectoarele de istorie, filosofie,


drept, economie, medicinã, ce-mi veneaupe bandã rulantã îmi satisfãcea apetitul deinsolit, de la �Principatul lui Augustus�,savantã operã a lui Alpatov, cu note desubsol în cinci limbi, la �Talleyrand�, a luiTarlé, cãtre �Discursuri judiciare� ale luiAndrei Ianuarevici Vâsinski � în faptfioroasele sale rechizitorii în proceselelichidatorii ale anilor �36-�38 � zeci, sute decãrþi mi-au datorat puritatea grafiei, inclusiv�Învãþãturile lui Lao-Tze�, însoþite, pefragmente, de hieroglifa originalã. Citeamde unul singur sau cuplat, perecheafiindu-mi o vreme bãtrânul linotipist trecutla corecturã, Nae, zis Mincinosu�, veteranexilat acolo în aºteptarea pensionãrii.Vârstnicul, inocentul bãrbat aþipea la sunetulvocii cu care parcurgeam rândurile, pe careel ar fi trebuit sã le urmãreascã. Îl trezeam,se prefãcea cã mã urmãreºte cu sporitãatenþie, readormea. Ileana ª., Greierele, cumi se spunea, subþiricã, hipersensibilã, cutegumentele negre ale rasei sale,participativã, chinuitã de toate suferinþelelumii � ea însãºi refugiatã din Bucovina deNord, era perechea idealã. Lucrând în doi,la un pasaj cu spunerea vulgarã a celei maicomune necesitãþi omeneºti, pasaj ce seapropia lecturii, o vedeam albindu-se. Sãrindpasajul i-am citit în ochi recunoºtinþa.

�� Fata asta s-a îndrãgostit dedumneata�, mã avertizã Nae, înduioºat,punându-mi în palmã o grãmãjoarã deseminþe de lufã, un fel de tigve, însãfibroase, folosite ca bureþi, la baie, în loculcelor scoºi de pe fundul mãrilor.

Imensul avantaj al acestui post, depasaj pentru cei mai mulþi, era inexistenþacondiþiilor luptei pentru putere, într-uncolectiv în care fiecare mãdular � intrepidulPrunescu, frumoasa Viorica, energica Vir-ginia, Any, Bãieºu aveau câte un scheletîn dulap. Astfel, orice contact cu fericiþiisorþii din nomenclaturã era de la sine exclus� prin nu ºtiu ce hazard, având ceva dediscutat cu Albu, directorul editurii,Constanþa Crãciun, sunase la numãrul detelefon al corecturii. �� Numaidecât,tovãrãºico�, i-am spus, �vã facem legãturacu...�. La celãlalt capãt al firului n-a urmatnici o replicã. Viaþa în secþie era veselã.Spãºit, Willy cerea un mic împrumut, casã cumpere o portocalã. Ai fi zis cã pentrufetiþã � în fapt, ieºea din clãdire, vis-à-visera o cârciumioarã, unde se servea lichidulportocaliu de care Willy nu se putea lipsi.

Mi-l reamintesc, în fine, citind, recitindla nesfârºit cu stupoare, pagina compactãdin �Scânteia� în care Ana Pauker,învinuitã de deviaþie de dreapta, ºi de multe

alte pãcate � era despovãratã de toatefuncþiile de stat ºi din partid. Mintea luiWilly refuza sã înþeleagã, pe tipicul �ceeace vezi tu nu e adevãrat� îi dictau toatesimþurile. Când ºi când autoritatea ne luaîn vizor, cu grija de a nu ne îmburghezi,detaºa secþia în tipografie, cu toþii corectoriideveneau salariaþi ai Unitãþii Poligraficenr. 2 � având a lucra pe ºpalturile umede,în mediul de plumb dar fãrã sporul delapte. Din la fel de necunoscute motivereveneau în editurã, pe fostele locuri.

Editura avea ºi o bibliotecã, într-oîncãpere a cãrei cheie se gãsea în buzunarullui Prunescu. Aici se întâlnea cu o falnicãjunã, încuind uºa pe dinãuntru. Întrucâtnimeni nu frecventa biblioteca se luãhotãrârea de a fi casatã. Îmi pãru rãu decãrþi, cele mai multe de literaturã. TotPrunescu veni cu soluþia: sã o vindem laanticariatul de stat. Ceea ce am ºi fãcut însuccesive expediþii... Spre a fi apoi chematla tovarãºa Negescu: �Vânduºi bibliotecaediturii?� Fãrã alte comentarii: ºtia cãfusese casatã. Iar eu eram binevãzut. ªiintrodus în secretele de familie. Într-atât,încât mi se propuse sã þin eu comunicareala comemorarea naºterii (sau morþii)voievodului ªtefan cel Mare, într-un cadrufestiv, o noutate absolutã, pânã atunci incorpore, toþi voievozii fuseserã supuºioprobriului public. Redactorul secþiei deistorie a editurii refuzase cu îndârjire sã iaaceastã sarcinã asuprãºi, sã-ºi facã datoria,într-un climat cu cine ºtie ce capcane �pânã atunci integrala domnitorilor fusesedemonizatã. Cu diplomaþie, am ocolit oricerisc, întocmind un text inatacabil pe careconducerea editurii, cercetându-l cu ceamai mare vigilenþã ardoare revoluþionarã,îl acceptã. Pentru mai multã siguranþã,sãrbãtorirea a fost anulatã.

Atât de apreciat, am atras atenþia ºi maiaproape, în secþia de precorecturã, undelucra tovarãºul Lespezeanu, vechi gazetar� se spunea despre dânsul cã înainte careputatul analist ªtefan Antim sã-ºi deaultima suflare ar fi spus aceste trei cuvinte:�Prost e Lespezeanu�. Distinsul bãrbat �mai învârstã � îmi propusese sã alcãtuim,unindu-ne forþele, o istorie a poporuluinostru, din zorile istoriei pânã la zi, olucrare de popularizare, ale cãrei primecapitole le ºi elaborase. Îmi înmânã uncaiet în care erau toate etapele preistorieipatriei din ceasurile cele mai vechi alepietrei. Cum fãceau strãmoºii noºtri focul,cum ºlefuiau piatra � înduioºãtor. Cudelicateþe l-am refuzat. De altfel, înhoroscop mi se indica sã evit lucrãrile în


colaborare, sortite a fi pãgubitoare � lucruce mai târziu s-a ºi verificat.

Manualul de istorie a românilor al luiRoller evitã ºi el, la mustaþã, o acerbãconcurenþã, lui Barbu Câmpina nu-iprecedã un Barbu Strehaia � curios lucru,ba chiar de necrezut, nimeni nu avu nimicde suferit de pe urma acestei lipse.

Însã nervul secþiei nu eram eu, ciPrunescu � tânãr, intrepid, ager, de o câtse poate de sãnãtoasã provenienþã socialã� ºi, minune, necontaminatã � matcã deumor ºi de bun simþ. Cu trecut militar �fost subofiþer, cavalerist. A aflat curândcã scriam versuri, considerându-mã unveleitar sau, mai degrabã, amator, odatãce nu încercam sã-mi valorific producþia.Explicaþia mea � cã aºa vroiam, nu-lconvingea. Sfidat, i-am propus un rãmãºag:sã scriu sub nasul lui o poezie, el sã oexpedieze unei publicaþii literare pe numelelui � ºi sã vedem ce rezultã.

Am deschis ziarul, noutatea zilei eracã în China se produsese primul avion. Peacea temã am început sã scriu: �E primapasãre nãscutã/ în cuib chinezesc...� ºcl.Pusã în plic, opera fu expediatã redacþieirevistei �Flacãra�. Peste puþinã vreme,Prunescu, nedormit: �� Ce mi-ai fãcut! Cemi-ai fãcut?!?� Se trezise acasã curedactori ai revistei, dornici sã cunoascãîndeaproape un atât de matur talent po-etic, la un tânãr de cea mai bunã condiþiesocialã. Fãcuse faþã, cu strâmtoarea,nouveniþii îi cereau ºi alte poezii, intraseîntr-un impas. Asigurarea mea, cã-i potprocura oricâte poezii ar dori, pe care sãle semneze mai departe, îl îngrozi. Nu eralacom de bani, avea un suflet cinstit.

Nici eu n-o duceam tocmai rãu: de laARLUS, prin mijlocirea lui Doru Cosma ºipoate a Cristinei Petrescu-Ercea, prieteniimei pe aripile întâmplãrii, primeam stilizãride texte culturale � cunoºteam mimeticvocabularul speþei ºi unde trebuie sãînlocuiesc un termen, indecis, ca �fiþuicã= publicaþie�, �oficinã = instituþie�. Mãtuºamea, Eugenia Babad-Cioculescu, traduceatexte muzicale. Cu toate biniºor plãtite, cupagina dactilo.

Sãnãtatea moralã a colectivului edito-rial fiind indiscutabilã, cea fizicã putearidica întrebãri � se vorbea de redactori,corectori smintiþi de munca lor, incurabili.Organizaþia de partid nu lenevea: în comunaMilitari se gãsi � ºi ni se puse la dispoziþie� un teren agricol pe care noi, lucrãtoriidin editurã, sã-l cultivãm, bucurându-nemai pe urmã de roadele culese. Dinfondurile editurii se achiziþionarã sape,

lopeþi ºi alte unelte, locul fu arat cu un trac-tor plãtit, noi, beneficiarii, însãmânþarãmlocul cu ceapã ºi cu cartofi � pe cândpuneam în sol aceste legume � un localnic,cu braþele pe gard, ne atrase atenþia cã loculnu e favorabil culturii cartofului. Secretarulde organizaþie, care conducea muncileagricole, conchise cã trebuie sã fie vorbade un sabotor, care vrea sã nedemobilizeze. Ceapa rãsãri ºi crescunãvalnic � trebuia apãratã de hoþi, ca ºichioºcul cu unelte agricole aferentplantaþiei. Fãceam, pe rând, de gardã, eravarã, stãteam pe un scãunel de campanie,cu spatele sprijinit de peretele chioºcului,fumând cu nesaþ, din depãrtare se vedeasosind Greierele, iar de aproape cãlcândcu dificultate, cu pantofi cu tocuri înalte,peste bolovani.

La cules, mi-au revenit 20 de kg deceapã � un sac, ºi atâþi cartofi cât voiculege. Am plecat la cules în zori,devreme, era duminicã, Dan Damian sedusese ºi el la baltã, sã pescuiascã, urmasã ne întâlnim ºi Gabi, soþia lui, sã negãteascã peºte fript cu cartofi prãjiþi, dincei aduºi de mine de pe câmp.

Vai, spusele vecinului se adeverirã: dinpãmânt scoteam cartofi de mãrimea uneiaspirine � cu silã am strâns o punguþã, acasãla Damian, acesta sosise ºi el de la pescuitcu trei fâþe � la vederea a ceea ce adusesemnoi, spre a ne rãsplãti eforturile cu o cinãde basm, Gabi izbucni într-un râs homeric.În schimb, mirosul de ceapã, din sacul depusîn pivniþã, pãtrunse la parter, stãruitor, pânãîn miezul iernii ºi mai pe urmã.

Magnifica iarnã a anului 1954 m-asituat printre beneficiarii unei amintiri deneuitat. Trecând, de acasã cãtre centru,pe jos, cãci niciun vechiul nu circula,neavând cum, luând în lung bulevardulstrãjuit de falnici castani, strivind sub tãlpiomãtul îngheþat, am observat cã pãºeampeste vârfurile copacilor, pânã la cea maiînaltã creangã, deci pe coroanacastanilor. Precum acel erou al unui ro-man italienesc de avangardã, care sesimþea atât de bine în pom, încâtpetrecuse tot restul vieþii acolo.

Dacã, mai apoi, la cãderea nopþii, îniatacul acelei frumoase domniþe cu careîmpãrþeai perna, vedeai patul lat mutat înperetele opus, ca sã vii cu tãlpile cãtre gurasobii în care buºtenii ardeau cu trosnet,iar aºternutul mai alb decât zãpada te aºteptadesfãcut, mai apucai sã vezi pe noptierãdouã pãhãruþe cu þuicã fiartã. Sigur, n-aifi dat pentru nimic pe lume ceasul ce urma.ªi vocea ºoptind: �� Dulce Barbule, dulce!�


Mihai Cimpoi

CURENTUL CONTINUULUI

VALENÞE LITERARE

Parcurgând solid-documentatul volumSocietatea Scriitorilor Târgoviºteni,întocmit de Mihai Stan (coordonator), VictorPetrescu ºi George Coandã, se insinueazã oneîmpãcare momentanã cu subgenericul Dinistoria unei grupãri literare, fiindcã ea seimpune � realmente � ca o adevãratã ºi com-pletã istorie, ca o istorie a întregii literaturiromâne care s-a creat la Târgoviºte timp detrei secole. Iar �gruparea� denumeºte, restric-tiv, o reuniune constelatã, opleiadã care trebuie vãzutã cacea mai nouã generaþie cesuccede tuturor generaþiilor descriitori (tipografi, cãrturari,oameni de culturã) � de la mariiîntemeietori încoace.

Societatea ScriitorilorTârgoviºteni, ca cea maiimportantã miºcarea culturalã,în special literarã, survenitãdupã ºcoala prozatorilortârgoviºteni, afirmatã dupã celde-al Doilea Rãzboi Mondial,�nu este un fenomen ivit dinneant, citim într-un scurt-istoric, ci, mai degrabã, efectulunor etape succesive parcurse de cultura ºiliteratura românã care, la începuturile sale,timp de aproape trei secole, s-a confundat,aproape, cu cea târgoviºteanã, vechea Cetatede Scaun concentrând în jurul CurþiiDomneºti mai toate manifestãrile culturale pecare istoria le-a consemnat� (p. 5).

Este, prin urmare, o miºcare cultural-literarã ce se pune programatic sub semnulconstructural al unei Unitãþi, pe care oreprezintã în prezent, într-un prezent etern,de care vorbea W. P. Ker, citat de René Wellekºi Austin Warren.

Albert Thibaudet, angajat polemic îndezbaterile despre ideea de generaþie,opineazã cã problemele continuitãþii, fiind celecare ne atrag cel mai mult, ni se par � pe bunãdreptate sau nu � rezolvate sau aproaperezolvate �când ne situãm intuitiv în însuºi

curentul continuitãþii� (subl. ne aparþine �n. n.). �E greu, dar deosebit de folositor,continuã criticul francez, sã te concepi pe tineînsuþi în psihologia vârstei tale, sã înþelegi cãnicio generaþie, nicio vârstã nu posedãnormele necesare pentru a judeca celelaltegeneraþii, sã ºtii sã-þi iei locul, dupã rang ºigrad, în omenirea, istoria sau naþiunea înmers� (Albert Thibaudet, Fiziologia criticii,Bucureºti, 1968, p. 193). Problema e, astfel, sã

ºtii sã te situezi în plenitudineaduratei ºi a continuului.

Or, eºti scriitor ºi artist înmãsura în care aduci ceva nou,în care rupi cu un trecut ºiimpui o schimbare deparadigmã. Preluarea docilã atradiþiei ºi rãsturnarea caexcepþie par un fenomen nor-mal, generaþiile se vorrevoluþionare, iar generaþiiletradiþionaliste se vor diferitede cele revoluþionare. Totuºi,dãm individualului osemnificaþie atunci când îlcorelãm cu o valoare generalã,cu un curent al continuului, cu

un proces evolutiv.Harold Bloom, care a încercat sã ne

convingã cã poezia evolueazã pe temeiulanxietãþii influenþei, un poet mareopunându-se unui poet mare predecesor saucontemporan, citeazã pe Schelley care afirmãcã poeþii din toate epocile �contribuie lascrierea unui Mare Poem, aflat mereu în lucru�,pe Borges care e de pãrere cã poeþii îºicreeazã succesorii ºi pe Eliot care impuneideea cã poeþii morþi constituie progresul spe-cific al succesorilor în cunoaºtere,cunoaºterea fiind �totuºi creaþia succesorilor,creatã de cei vii pentru nevoile celor vii�(Harold Bloom, Anxietatea influenþei, Piteºti,2008, p. 66).

Scriitorii târgoviºteni de azi au conºtiinþacã fac parte din curentul continuului, eipromovând programatic nu reaua � citire(folosind un termen al lui Bloom), ci buna �citire a înaintaºilor. Nu cultivã, în consecinþã,un spirit de opozitivitate, ci decomplementaritate; nu au cultul oedipian-freudian al anihilãrii pãrinþilor, ci cultul

* Mihai Stan (coordonator), Victor Petrescu, GeorgeCoandã. Societatea Scriitorilor Târgoviºteni.Din istoria unei grupãri literare . EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2013.


Eumenidelor, al Tradiþiei re-întemeietoare. Nuse îndepãrteazã, ci se apropie de generaþiilepredecesoare. Târgoviºtea e, pentru ei, oCetate voievodalã ºi totodatã culturalã, e opaideiumã, un mediu formativ, ºi un paladiu,datoritã cãruia rezistã în timp.

Se cer consemnate, aºa cum procedeazãde altfel autorii, douã momente evolutivedeosebite marcate de constituirea Curþiiliterar-artistice academice a lui PetruCercel (1583-1589) ºi a Curþii literar-artisticea lui Mihai Viteazul (1595-1597) ºi fenomenulRenaºterii româneºti de la Târgoviºte,demonstrând vocaþia europeanã a culturiinoastre, care îºi are începutul în vremeadomniei lui Radu cel Mare, ce-l aducea laMãnãstirea Dealu pe cãlugãrul cetinianMacarie, instalatorul �primei maºini de tipãritdin spaþiul românesc ºi sud-est european ºitipãritorul Liturghierului, Octoihului ºiTetraevanghelului�.

Renaºterea româneascã continuã, într-uncrescendo uluitor, în epoca lui ConstantinBrâncoveanu marcatã de apariþiaÎnvãþãturilor cãtre fiul sãu Teodosie ale luiNeagoe Basarab ºi de activitatea lui DimitrieLiubavici ºi a diaconului Coresi, a �curþiloracademice din vremea lui Petru Cercel ºi a luiMihai Viteazul, a ºcolilor de înaltã învãþãturã,ºi de revigorarea tiparului sub patronajul luiMatei Basarab ºi Udriºte Nãsturel, de apariþiacronicilor lui Teodosie Rudeanu, ConstantinCantacuzino ºi Radu Greceanu, precum ºi dearta picturalã a �zugravilor de subþire� ºimonumentala arhitecturã brâncoveneascã.

Prin aceste fapte culturale de largãrezonanþã Târgoviºtea e racordatã laRenaºterea latinã occidentalã.

Datorãm Târgoviºtei un spirit întemeietorinegalabil, pe care l-am asociat, în volumulnostru Esenþa temeiului, revirimentului�herderian� al valorilor: recunoaºterea poezieiprimitive ºi populare, a celei shakespeariene ºiextinderea noþiunii de �creaþie poeticã� cecuprinde, precum demonstreazã Gundolf înmonografia sa despre Goethe, cântecelepopulare, legendele religioase, pe Dante,Pindar, Shakespeare ºi Goethe însuºi. Suflulmodernitãþii e dominant în spiritul întemeietor,care mutã accentul de pe persoanã pepersonalitate, având într-un astfel de procesal conºtiinþei, drept modele, pe Dante, Petrarca,Lamartine, Schiller, Hugo, Byron.

Târgoviºtea devine un mediu formativîn temeiul acestui spirit întemeietor, în careapar poeþi cu o conºtiinþã artizanalã, mari figuriinterculturale ºi multiculturale, precum IonHeliade Rãdulescu ºi poeþi cu o operã intenscoloratã ontologic (Grigore Alexandrescu,Vasile Cârlova, Ion Ghica).

Sfârºitul de secol XIX ºi începutul de secolXX atestã acelaºi ataºament faþã de Tradiþie,omul de litere târgoviºtean putând fi surprinsadesea în ipostaza de om de culturã sau de omal cetãþii, de om politic de prim rang: I. D.

Petrescu, Alexandru Vlahuþã, Ioan AlexandruBrãtescu-Voineºti, Ilie El. Anghelescu, GeorgeCaïr, Radu Cosmin, N. O. Dallocrin, CristacheGeorgescu, Ionescu Raicu-Rion, IonNegoescu, Smaranda Gheorghiu (MaicaSmara), Alexandru Vasilescu.

Spiritul întemeietor ia forma revoluþionarãa spiritului re-întemeietor, excelând în faze binedelimitate: �renascentistã�, apoi de ctitorire alumii literare pe baza lumii cãrþii (tipãrite),preromanticã, romanticã ºi clasicistã, în carese întâlnesc simbiotic subiectele liricemigratoare, traducerile date drept poeziioriginale, localizãrile ºi personalizãrile unortopoi antici sau originali � fazã în care aparVasile Cârlova, poetul ce reorienteazã poeziaromânã spre modernitate ºi GrigoreAlexandrescu, �cel dintâi poet român care are,pe de-a-ntregul, o conºtiinþã artizanalã�(Eugen Simion).

Curentul continuului, deloc cantonat înforme liniºtite, împãcate cu sinetradiþionaliste, izbucneºte deodatã cu oputere de gheizer vulcanic, aruncând coloanede apã purificatoare ºi impunând ªcoalaprozatorilor târgoviºteni (Mircea HoriaSimionescu, Radu Petrescu, CostacheOlãreanu, Tudor Þopa). Ea se revendicã parcãde la ecuaþia vãcãrescianã poetica facere-fireasca facere ºi cea ghichuleascã amintirea-existenþã, stabilind un coraport estetic nouîntre roman, romanul epistolar ºi roman, întreexistenþã ºi scriiturã, între real ºi livresc.Creeazã un câmp liber spiritului ironic-parodist, ludic-intertextual, devansândtemerar postmodernismul.

E o dovadã peremptorie cã Târgoviºteaîntinde arcuri voltaice puternice între vechiºi nou, între continuu ºi discontinuu.

Numãrul ziarelor, societãþilor culturale,cenaclurilor, festivalurilor este impunãtor,creând solide temeiuri ctitoriale SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni, Editurii Bibliothecaºi revistei Litera care creeazã o adevãratãRepublicã a literelor târgoviºtene.

Într-o vreme caragializatã, de relativizareºi dispreþuire a valorilor, de tranziþie infinitãºi de reactualizare a diferitelor complexe,eforturile prof. Mihai Stan (preºedintefondator al SST, director al EdituriiBibliotheca ºi redactor-ºef al �Literelor�), aledirectorului revistei, Tudor Cristea, ale tuturorcelor din echipa de la Chiºinãu (subredacþia�Litere�: Mihai Cimpoi, Iulian Filip, IanoºTurcanu, Vasile Romanciuc, AurelianSilvestru, Igor ªarov º.a.) ºi ale celor 164 demembri ai SST prezentaþi cu ample portretebiobibliografice, însoþite ºi de o cronicã aactivitãþii societãþii capãtã proporþii ciclopice.

E remarcabilã ºi deschiderea spre întregulspaþiu cultural românesc dinãuntrul ºidinafara frontierelor.

Volumul este o adevãratã catagrafie aTârgoviºtei culturale ºi literare începând de lacei dintâi tipografi ºi scriitori-ctitori pânã azi.


Henri Zalis

NOI DESCHIDERI LA ORIZONT,FUZIUNI NEAªTEPTATE

RECITIRI

ªtim cu toþii cât de mult le place francezilorexotismul. L-au descoperit, cu antenele întinse,plecând din Europa spre zãri mai calde. Dincolode schimbãrile climatice ºi geografice a venitinteresul pentru dimensiunea descripþiilorplastice, febril senzuale, plasate pe canale di-verse arheologice, antropomorfice, durabilatractive.

A fost în succesiune literarã, propensiunearomantismului; o pleiadã de artiºti a descoperit,treptat, a ºi descifrat pitorescul oriental, s-a lãsatfuratã de travestiuri, de flacãra trãirilorneaºteptate. Limbajul însuºi a recurs la un plusde subiectivism ca sã dea relief, suport notaþiilor,imaginilor de mare prospeþime.

Iatã, aºadar, ivit rãgazul sã asociezcuriozitãþi personale stãrilor colective animatede impulsul explorator. Pe cale de consecinþã,literatura a prezis imaginaþiei sã lucrezesporind dispozitivul de proiecþii.

Astãzi exotismul a devenit o prezenþã totmai extinsã. Dovada? O gãsim în amestecul derustic, de flexibilitate la poezie, în expansiuneadialogului cu felurite forme de nostalgii.Inclusiv ale aproapelui, nemãrginitului.

Într-un eseu publicat de curând (vezi varaanului 2013) semnalam cum Eugen Barbu, abiala a treia traducere în limba francezã s-a impuscu cartea sa �Groapa�. Versiunea aparþineunei doamne care a ºtiut sã pãstreze expresiiledeocheate în original, bunã sugestie pentrucristalizarea non-cosmetizãrii ideii, deveniseevident cã puritanismul trebuie ºters dinregistrul comunicãrii, croitã sã adulmecelicenþiosul cât ºi crispãri nedorite.

Deschid aici o succintã parantezã: EugenBarbu a lucrat cu 13 redactãri diferite la�Groapa�, din teama ca incursiunile lui prinuniversul lumii �de la margine�, sã nu ºochezepânã la scandal sensibilitatea lectorilor.

Când prin anii �60, Eugen Barbu primeaºtirea cã au ieºit �pe piaþã�, la Paris, prima ºi oa doua traducere la �Groapa� (se întâmpla în1962 ºi 1966) reacþia lui a fost relativ rezervatã.Se îndoia cã, la douã mii de kilometri de el, într-oþarã de rafinatã culturã, se vor gãsi destuicurioºi în stare sã deguste soiul de �ascezã�,

porniri grosolane, fabulos fracturat investiteîn poveste. Era vorba de universul din careprovenea el însuºi. Se rãsfãþa un exotismexistenþial profund periferic, cumva sãlbatic,incult ºi în tot cazul greu de luat în râs.

Comentariile din sãptãmânalul francez,suficiente sã producã o elocventã cronicãliterarã, atrag atenþia din mai multe puncte devedere. Avem, împreunã, în schiþele ºimicronuvele topite în �Groapa� câtevatendinþe oarecum �exotice�: schilodiri,precaritate, un parfum pornografic, violenþãcât cuprinde, conotaþii senzuale, dezgustsaturat de minimalizarea rãului. Iar, pe fundal,o umanitate în stare sã-ºi dea sufletul ca sã-ºisatisfacã plãcerile.

Titlul cronicii din sãptãmânalul parizianface trimitere la alegerea locativã, anume�Pântecul Bucureºtiului�. Se mai spune cãavem acces la un �roman fluviu�de 556 paginiapãrut în prestigioasa editurã �Denoel�.Autorul consideraþiilor, David Fontaine, selasã acaparat de plãcerea citatelor, suficientde elocvente, ca sã afirme cã suntem în faþaunui vast tablou dedicat �fluxului vital�. Alfermentãrii poftelor, elanului biologic,acumulãrilor de tip balzacian, în stare sãrecomande un narator tenace în cultivareacruditãþilor.

Cu aceasta ajungem pe terenulexotismului infiltrat de zolism. Adicã un natu-ralism sadea, promovat de Eugen Barbu maiconvingãtor decât au fãcut-o, ceva maiînainte, Carol Ardeleanu sau G.M. Zamfirescu.Diferenþa rezultã ºi din detaliul, extrem despecial, cã E. Barbu trãise, respirase în�depresiunea� de la periferie, pe când ceilalþidoi prozatori menþionaþi s-au introdus înmediile invocate cu gândul, doar pentru cãaºa le dicta, punctual, imaginarul, anxietateamomentului interbelic, la nivel tragic, a lumii�de la margine�, cumva decrepitã.

Sunt de acord cã, într-un fel sunã bizarãasocierea exotismului cu naturalismul. Amsubliniat care sunt elementele necesareacestei translãri. Metamorfoza, fiindcã esteuna, se petrece graþie spiritului galic, deschis


la zolism, gradual atent la genul de ferocitatea realitãþii curente, funcþionãrii sistemuluisocial inechitabil. Pe de altã parte exotismulnu înseamnã doar pitoresc. Mai poate sãînsemne ºi deosebirea de amplificare avulnerabilitãþilor în exercitarea justiþiei,sistemelor de practicã educaþionalã, însãnãtate, în lucrarea eticii º.a.m.d. Deºicvasiabsente referiri la ordinea publicã nulipsesc. În treacãt apar în peisaj �mititica� ºi�gealaþii�.

Mi se pare semnificativã puþinãtateaoperelor literare, prozastice îndeosebi,inspirate de natura ºtiut �ataºatã� a locuriloraduse în discuþie. Pagini descriptive, gravpoematice, de genul celor redactate de GeoBogza în �Cartea Oltului� sau, în liniareportajului radicalizat de existenþa cotidianã(vezi tresãririle bogziene la situaþii greu deacceptat, precum plictisul provincial, mizeriade carne jupuitã a unei electrocutãri etc.) nuau adunat suficiente semnãturi ca sã putemsaluta iniþiativele rezistente. Îmi aduc amintece loc important ocupã, repet, acelaºi GeoBogza cu �Þãri de piatrã, de foc ºi pãmânt�.Creaþia lui s-a bazat, în decisivã mãsurã, pedate non-exploatate în combinaþia lirism tragicversuri de nuanþã sarcasticã.

Aºa încât, metaforic vorbind, reportajulvibrând naturalistic s-a înfrãþit cu descriptivulfabulos. A rezultat o expunere pateticã, electricã,a pitorescului contra curent cu sociologiamagistral dureroasã a hiperbolizãrilor.

Dacã validarea notelor amintite ar mergespre zone de sensibilitate speciale, coloratede o relativã supradimensionare în ce reclamãplasa de cruzimi sunt de notat pentru efectecinematografice câteva contribuþii datoratelui Traian T. Coºovei, Romulus Rusan oriFloretin Popescu, F. Brunea Fox.

Totuºi nu învedereazã cei deosebit detalentaþi pe care i-am citat o relaþie, alta decâtcea care scoate din banal doza de faliedocumentaristicã gãsitã în validareainsolitului? Cel mai special mi s-a pãrut a fiMihai Stoian, atras de conceptul riguros alcronicii înclinate spre anchetã, una inerentacuzatoare, cumva naturalistã din paginilerezervate asasinãrii lui Nicolae Iorga sau/ºicelei compatibile cu denunþarea abomina-bilului de ordin criminal (�Îngerul morþii�)evocând Holocaustul.

Este vremea sã observ cã exotismul areºi o componentã social-umanã substanþialã.Sclavele africane, din rândul adolescentelor,strânse cu forþa, femeile incaºe din zona sud-americanã, colonizate de spanioli ºiportughezi, tinerele asiatice convocate, înbordeluri, la dispoziþia ofiþerilor englezi � toateaceste loturi de fiinþe vii, constrânse laabandonul liberei alegeri, conteazã ºi vor

conta prelungit (cam douã-trei veacuri) sprea fi folosite, generând plãceri impuse,melancolii, abandonuri, revolte în genunchi,sinucideri.

Din acest complex zbucium, rãvãºit devirulenþe gestuale, îºi va propune occidentuleuropean, ca subiect atractiv, exotismul. Cândva fi infiltrat de latura lui repetitiv-colonialistãacelaºi exotism ia ºi aspecte naturaliste. Învoiajul lui sudsaharian André Gide a înþelesºi atins latura exotismului dureros de subcrusta lui somnolentã, insidios, înºelãtortihnitã.

ªi iatã-ne ajunºi la momentul când, înplinã turbulenþã iscatã de ivirea capitalismuluiromânesc sãlbatic, cu furturi, corupþie, afaceriilicite ºi insolvenþe, s-a înscris pe firmamentulliterelor Radu Aldulescu. Este autorul câtorvaromane, cele mai noi (�Îngerul încãlecat�, ed.a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Cartearomâneascã, 2011, ºi �Cronicile genocidului�,Cartea româneascã, 2012) impregnate total deun naturalism propriu mediului suburban,afectat de inculturã, practici sexuale pe fondde vicii, sordid, navetism, de la garsonierescãpãtate înapoi la coºmelii în satele rudarilor.Inventarul ieºirilor ºi cãderilor în experienþeleunui anume Robert Diavolul, proletar acumºomer, ispitit sã fie � pe rând � victimã dar ºigropar de iluzii, întregeºte ºirul de proze aleunui postzolist valah. Ins asaltat de prezentulsocietãþii dâmboviþene, al concomitenþelor eiîntr-o succesiune de crizã social-economicã,impasuri personale, dizarmonii instinctuale,cutume înºelãtor dispãrute.

În versiunea pe care eseul meu o aremoºtenitã de la predecesori, printre care FelixAderca* ºi Eugen Barbu (aceºtia fiind, dedeparte, nume demne de reluat) trasezdiagrama evoluþiei interne dinspre miculexotism generat de filonul mahalalei pânã laincursiunile celor doi susmenþionaþi înuniversul frivol în aparenþã, azi pe jumãtatedispãrut de la marginea oraºului. Periferia pejumãtate demolatã, pe jumãtate înlocuitã cuimprovizate cartiere de vile luxoase, uneleparþial abandonate din lipsã de fonduri,bogãtaºii în chestiune trecând de laprosperitate luxuriantã la o pauzã înînvârteli�

Mã opresc aici deºi sunt încã destulepuncte nevralgice de lãmurit. În esenþãnaturalismul circulã de la realism critic spreincisivitate clinicã, la interogãri descifrãri ºiexplorãri neapãrat crâncene. Scrutarea temeine va arãta, în continuare, cât de adânclucreazã violenþa inciziilor social-morale saucât de mult se precizeazã infirmitãþileindividuale, distribuite între ascunziºuri,angrenaje, clãtinãri dincolo de spinãrilemãrunte ale învinºilor.

(continuare la pagina 14)


A APÃRUT, cãtre începutul veriiacestui an, la editura ieºeanã Tipo Moldova,în cadrul colecþiei �Opera Omnia�, seria�Poezie contemporanã�, volumul �Sineledansând�, semnat de scriitoarea gãeºteanãDaniela Olguþa Iordache. În cele aproape300 de pagini ale cãrþii, sunt incluse (inte-gral, dacã statistica mea e bunã) cele treiplachete fãcute sã aparã pânã acum de cãtreautoare: �Tristeþea Dulfului� (1998),�Rezervaþia Zoil� (2011) ºi�Imberie cãtre Margarona�(2012). Conform structuriicolecþiei, volumul include, lafinal, o fisã biobibliograficã ºio selecþie de aprecieri critice.Din fiºa biobibliografica aflãmcã Daniela Olguþa Iordache,nãscutã la Gãeºti, este fiicaprofesorului ºi scriitoruluiAurel Iordache, cã a urmatstudiile gimnaziale ºi liceale înoraºul natal, absolvind apoicursurile Facultãþii de Limba ºi LiteraturaRomânã a Universitãþii Bucureºti ºi fiind,din 1975 pânã în 2011, profesoarã la ColegiulNaþional �Vladimir Streinu�. Ca scriitoares-a format sub îndrumarea parintelui sãu,în cadrul cenaclului gãeºtean �I.C.Vissarion�, pe care l-a frecventat din 1968pânã în prezent. A colaborat la mai multereviste din judeþ ºi din þarã, a obþinut câtevapremii literare ºi se numãrã între primii patruredactori fondatori (alãturi de Tudor Cristea,Dumitru Ungureanu ºi Mihai Stan) airevistei �Litere�, apãrutã la Gãeºti în aprilie2000. În afara volumelor de versuri amintitemai sus (�Tristeþea Dulfului�, din 1998,constituind debutul sãu editorial) a maipublicat �Urma de sânge. Poveºti, snoave,legende ºi basme din Vlaºca, culese ºicommentate (1974-2002)� � Ed.Bibliotheca, Târgoviºte, 2003, cu un con-sistent studiu introductiv, care o recomandãca folclorist de competenþã, ºi culegerea de�eseuri ºi lecturi autoreflexive� �Molière a

Tudor Cristea

CRONICA LITERARÃ

SINELE PRINTRE CÃRÞI*

* Daniela-Olguþa Iordache, Sinele dansând, EdituraTipo Moldova, Colecþia Opera Omnia, seria Poeziecontemporanã, Iaºi, 2013

fost deranjat� (Grupul EditorialBibliotheca&Marcona, Târgoviþte, 2008).Are, de asemenea, meritul de a fi editat op-era rãmasã de la tatãl sãu. Între volumeleîngrijite, un loc aparte îl ocupã �Gãeºti 500.File de monografie� (1998), care poartã pecopertã numele lui Aurel Iordache, dar artrebui sã-l poarte ºi pe al Danielei Iordache,cãci ea nu doar îngrijeºte, ci ºi augmenteazãºi aduce la zi monografia. Tot în partea

documentarã a antologieilirice apãrute acum, aflãm oselecþie de aprecieri critice,aparþinând mai multorscriitori ºi critici literari, întrecare (în ordine cronologicã),Tudor Cristea, Marian Barbu,George Coandã, NicolaeConstantinescu, EmilVasilescu, Barbu Cioculescu,Florentin Popescu, GeorgeAnca, Marin Ioniþã.

CA POETÃ, Daniela Iordache, care aînceput sã scrie ºi sã publice în reviste încãdin perioada studiilor liceale, este o autoarelivrescã, lirica ei nutrindu-se mai puþindintr-o sensibilitate tipic femininã ºi maimult din culturã. Gãsim, totuºi, în primulvolum, ºi câteva (nu multe) texte emanatede o trãire fragedã, adolescentinã, cum esteacesta: �Sunt singurã de tot ca o pãdure/cu florile din mãºti de mucava./ Ard lângãstele vâlvãtãi fugare:/ Se-apropie degându-mi cineva./ ªi fulguieºte-n podul ninssubþire�/ Prin pâclele târzii,/ zburdând demiei,/ mã pironesc/ în fosta-mprejmuire/cu ochi de huhurezi/ vechi arbori grei./ Eîn odaie-un joc învãlmãºit:/ Tãcerea gâfâiede paºi de iele;/ Pe sub ferestre þipã-nãbuºit/ ºi fuge,/ strecuratã prin perdele�.(�Nori dintr-o margine�). Altminteri, eascrie, mai ales în primul volum, o poezie arãdãcinilor neamului ºi a miturilor obscure,în descendenþã eminescianã ºi cu ceva dinîmpleticit-ludicul ºi expresiv-rudimentarulIon Gheorghe (cel din gravele volume�Cavalerul trac� ºi �Megalitice� ori�Scripturile�, dar ºi cel din dezinvoltele


�Zoosophia� sau �Joaca jocului�). Cam înspiritul �Zoosophiei� este �Duodicessima�,o reuniune de douãsprezece poeme de evi-dent rafinament folcloric, cu unele accenteludice, dar ºi cu un suprasens, urmãrindun scenariu al evoluþiei fiinþei între leagãnºi mormânt. Prelucrând eresuri, descân-tece, bocete, cântece ritual ºi valorificândcâte ceva din sugestiile poeziei lui IonBarbu, autoarea obþine frumoase efecte devirtuozitate stilisticã: �De-oi veni-n grãdinamea,/ te-oi pândi, te-oi aºtepta,/ Dulfule,duh cu nãrav,/ ºarpe, peºte, melc firav,/sã te vãd cum mi-eºti la trup,/ fiara meacu pas de lup,/ sã te vãd cum eºti la faþã/mâine-n prag de dimineaþã,/ cã mi-aipãscut florile/ ºi-mi fug Ursitorile,/ cai derouã ºi de funii,/ pânã la cearcãnul lunii!//Mreaja mea s-a-ntins, vicleanã,/ în nestinsanopþii ranã/ toarsã-n vis de-o sânzianã/Dulfule,/ ºi te-am aflat/ cu mãtasespânzurat/ de-un pustiu de plâns curat/istovit ºi-nlãcrimat�. Deºi fiecare secvenþãare o semnificaþie anume, arta autoareiþineþine mai mult de rafinamentul lexical ºiprozodic, ori pur ºi simplu de eufonie: �Pe-unbuhaz de sare/ Furie de mare/ zace-n prundcurat/ ºi strãfulgerat./ Aliman pe-obroascã,/ vine s-o boceascã: / Sorãbulbucatã/ ºi desperecheatã// s-au ivit dinstele/ hulã de mãrgele�etc.�. Dar poeziacea mai deplinã din volum îmi pare a fiaceasta, susþinutã de o sentimentalitatelivrescã ºi de ecoul ei villonesc: �Se-nnoadãturmele-mi pe Ida/ ªi par s-aºtepte-nveghe-un semn�/ Îmi pasc tristeþea printertemple,/ Mi-o scrijelesc în prag de lemn./Vin clopote cu glasul harnic/ Sã mãcutreiere de miei./ Sunt toþi ai mei, / Sunttoþi ai mei,/ ªi fauni triºti ºi Aliunde!/ Darunde-I valea din adânc/ Unde vã pierd, vãchem., vã strig?/ Se-nnoadã turmele-mi peIda,/ Pe muntele de somn ºi frig.� (Ida).

CELELALTE douã volume menþinstilul livresc ºi apelul la mituri ºi simboluriculturale întru exprimarea propriilor idei ºigânduri, ca ºi propriei sensibilitãþi. În plus,apare o anumitã ambiguizare asimbolurilor, dar ºi o reinterpretare a lor.Aºa, în �Rezervaþia Zoil� (titlu insondabil,cum se exprima într-un comentariuconsacrat cãrþii, în revista �Acolada�,Barbu Cioculescu), cunoscutul personaj(filosof, retor, gramatician ºi chiar un soide critic literar, atacator al opereihomerice) dezavuat încã din antichitate ºidevenit simbol al calomniei, nu mai estechiar ce pãrea a fi fost, fiind redefinit într-un stil vag urmuzian, ca Ismail sau caTurnavitu, aºadar împins cãtre o zare aabsurdului dezinvolt sugerat: �Cãci ce-iZoil? O floare efemerã/ Ce fãptuieºte numai

ºi prosperã./ Inima lui e-o cearã ori un plas-tic/ turnat în forme moi de gumilastic// E-unochi diurn ivit din divagaþii/ ªi-nsufleþitde-un viu tumult de-ovaþii./ Gelatinos, cu-anomalii de broascã/ El poate-n orice mediusã trãiascã�. Mai semnificativã este, însã,glisarea lesnicioasã între trecut ºi prezent,între Elada, Troia, Sodoma ºi lumea de azi,într-o fuziune a ipostazelor din care nulipseºte o notã parodicã. Iatã-l, de pildã,pe biblicul Lot, tachinat de o cochetãcontemporanã: �Tu, dulce Lot, bãiat decartier,/ Torpilã kamikadze-n ombilic/ Înveac sexist treci plaja de narcoze/ Depatima-mi nevrând sã ºtii nimic�. Cu altecuvinte, aidoma lui Don Juan, caresfârºeºte în bibliotecã, Lot alunecã înindiferenþã. În sfârºit, procedeul acesta alreinterpretãrii, dezvoltãrii ºi contem-poraneizãrii miturilor ºi simbolurilor livreºtieste de regãsit ºi în volumul �Imberie cãtreMargarona�, unde Daniela Iordacheporneºte de la cartea popularã tradusã lanoi în secolul al optsprezecelea printr-unintermediar grecesc, sub titlul �Istoria luiImberie, fecior împãratului Provenþii�,prelucrare dupã romanul cavaleresc ºipicaresc din secolul al XV-lea, �Histoiredu vaillant chevalier Pierre, fils du comtede Provence et de la belle Maguellonne,fille du roi de Naples�. Contemporaneizândîntr-o oarecare mãsurã, poeta menþinediscursul pe muchie de cuþit, între parodic(�Îmi spuneai cândva./ Tu, caimac floriu,cataif þanþoº!�) ºi gravitatea melancolicã(�Reginã dunãreanã cãruntã,/ Margaronatrece Danubiul de luminã/ [...]/ Eu rãsar,tu apui/ ºi razele noastre se despartdisperate./ [..]/ Sunt eu, Imberie!/ Golulclopotului/ bate de trei ori/ tãcând�. Dar ºi�Rezervaþia Zoil� ºi �Imberie cãtreMargarona� sunt volume alcãtuite din maimulte cicluri, lãrgind problematica ºi ariastilisticã. Iatã din ciclul �Sinele dansând�,care dã titlul cãrþii de acum, un creion cumici tuºe argheziene (ºi, totuºi,nearghezian): �Sufletul maicii Priscilla/Când s-a-ntrupat în ºoricel ghiduº,/ Princrãpãtura cerului, subþire,/ Ieºi cu ochide bold ºi trup de pluº.// ªi s-a ascuns înpodul cu dosare/ Iar sub lumina ce o-nspãimânta/ A studiat încet, filã cu filã,/Tot ce s-a scris anume despre ea.// Ecompromiþãtor ºi-i e ruºine.../ Dosarul dinarhivã trebuie scos./ Sã nu mai afle lumeadespre dânsa,/ Cu mare zel l-a terminatde ros.// Dar cine-a declanºat potopul?/Ce spionaj de nedescris?/ Un lucru-i sigur:nici în viaþa a doua/ Sufletul maicii nus-a compromis�.

În �Sinele dansând� Daniela OlguþaIordache este o poetã notabilã, mereu egalãcu ea însãºi.


PRIN CONFLUENÞA ARTELOR

ROMÂNUL A RÃMAS POET?

Se întâmplã, din ce în ce mai des, sãasistãm la sporirea numãrului acelor artiºtiînzestraþi, în egalã mãsurã, pentru a semanifesta în mai multe arte, semn incontestabilal unor talente complexe, dar ºi o dovadã înplus cã artele comunicã între ele, cã seconcretizeazã, în continuare, credinþa luiBoudelaire din celebra sa artã poeticã.

Atâta doar cã acum sunt vizate diversearte ºi nu doar Poezia în cadrul cãreia sãse uneascã sunete, culori ºicuvinte.

Un exemplu în acestsens este recentul volum alLui Petru Zeno Popovici.Zbor printre lumi subintitulatDe la Bucureºti la Los An-geles, apãrut la EdituraAmurg sentimental cu oprefaþã de Ion Machidon.Chiar dacã titlul ar promite ocarte e cãlãtorii, de reportaje,coperta primã (o viziuneasupra Mântuitorului) ca ºiilustratele din interiorul cãrþiiconfirmã statutul de antologie liricã situatãsub semnul credinþei în Dumnezeu, în Iisus,ºi în iubirea propovãduitã spre izbãvireaoricãrui suflet. Inclusiv al autorului, ommatur (nãscut în 1972), educat cu grijã înrespectul tainelor sfinte, al artelor ºi alpreceptelor credinþei ortodoxe.

Petru Zeno Popovici s-a format caartist citind din marile literaturi, din teologiºi filosofi de importanþã crucialã, studiindparalel în adolescenþã artele frumoase (esteabsolvent al vestitului liceu bucureºtean �N.Tonitza�) ºi desãvârºindu-se prin artaactorului în teatru ºi film, prin experienþeintense, trãite în însãºi capitala mondialã acinematografiei.

Trãirile consumate au fost acumtransmise cititorilor prin cele douã secvenþeale Zborului printre lumi, prima cuprinzândanii 1986-1995 fiind realizatã în Bucureºti,cea de-a doua pusã pe hârtie la Los Angeles,în alþi nouã ani 1995-2004, diferenþele dintrepoeme sunt de conþinut ºi nu vizeazã forma,

Liviu Grãsoiu

nici formula esteticã, aceasta þinând decomunicarea directã simplã, într-un discurspoetic unitar prin tensiunea mãrturisirilor. Elealcãtuiau, de fapt, o rafinatã spovedanie asufletului ce parcurge, iar ºi iar, calea hãrãzitãfiecãruia dintre noi, cu obstacole, obsesii,speranþe, dureri ºi reveniri.

De la primele versuri primim îndemnuliubirii faþã de semeni ºi faþã de tot ceea ceînseamnã fiinþã în univers. Omul, spune

artistul, �trebuie sã trãiascã,iubindu-i pe oameni� ºi seîntreabã �de ce omorâmvietãþi?�

Asupra tuturor îºirevarsã prea plinul sufletului:�Binecuvântat fie/ numeleTãu, Doamne/ ca sã tepreamãreascã/ toatã suflareapãmântului în veci!� (Unguºter). Exponent demn alcondiþiei umane constatã cã�În mine se duce o mareluptã/ sufãr când simt cãtrupul/ mã stãpâneºte, ºi

doare mult/ curãþenia spiritului� (Dualitãþi).�Parcã diavolul însuºi/ îmi dã un imbold/ca sã mã bãlãcesc/ în plãcerea de dragulplãcerii� � exclamã cel obsedat defrumuseþea spiritului.

Artistul îþi reproºeazã adesea lipsa devoinþã, faptul cã �îi plac fetele� ºi, ca unadevãrat cãlugãr, implorã �Ajutã-mã,Doamne� (idem). Convingerea sa esteneclintitã: �Dacã crezi în Dumnezeu/ de toatete vei bucura� (Existenþa noastrã eminunatã!) deºi �misterul esenþial tot/ nuputem sã-l dezlegãm� (Hranã pentru suflet).De aici decurg dezamãgirile inerente (�suntsingur, trist ºi deprimat/ m-a pãrãsit o fatã�� Singur) ºi nu odatã, deruta (�Trãim oexistenþa stranie,/ într-o lume ciudatã, /inegalã, des schimbãtoare� � Fãrã TineDoamne). Meditaþiile se succed spectaculos/mã plimb prin marele cimitir al însângerateiisterii� � Visez, �retrãim dupã jumãtateaidealã�. Toþi am suferit din dragoste, �e oarepãcat sã fii tânãr� � Existã? � sau �femeia e


un mister� � Un mister) ºi au o încununarefireascã: �Mulþumesc pentru tot/ ºi cred înTine/ mai mult ca oricând!� (Rugã). Poetulavea atunci 19 ani...

Secvenþa bucureºteanã, a tumultuluijuvenil sã încheie cu o suitã de foartereuºite poeme în prozã scurtã, unde talentulpictural se vede fãrã nici un efort. Pieseprecum Sinaia, Iarna, Primãvara, Vara,Toamna târzie sunt elocvente pentrudorinþa de �liniºte stranie�, generatoare deefluvii vitaliste. Acestea se vor consumadramatic în experienþa intitulatã �Los An-geles� 1995-2004. Artistul ajuns pe�tãrâmul fãgãduinþei� va trãi imediatrealitatea visului american, amãgitor ºifinalmente trist.

Pentru Zeno Popovici constatã de laprimul contact cu celebrul L.A. uriaºacantitate a nedreptãþilor de pe lume,potenþate ºi sintetizate la tot pasul în L.A.:�Sunt zdrobit, nu pot sã-mi explic viaþa.Sunt trist, abãtut ºi resemnat/.../ Nu înþelegabsolut nimic/ nu pot sã-mi gãsescrãspuns/ nu mai vãd/ drumul drept...� (Dece?) Explicaþia este expusã fãrãmenajamente: �Câte chipuri tembele ºistricãcioase am vãzut,/ cu toþii aveaudorinþele satisfãcute,/ maºini luxoase, pala-te, se bucurau de/ sãli de sport, erauîmbrãcaþi spectaculos/ aveau o mândrie ºiun dispreþ pe chip,/ greu de privit (idem).Observaþia nu aparþine unui invidios venitdin Estul fost comunist, ci a unui creºtincãruia îi vin în minte cuvinteleevanghelistului Ion. În clar obscur noteazã:�Asist în America la o lume/

despiritualizatã,/ la un om dezgolit, sec/ ºispãlat pe creier� iar în Mi-este fricã,angoasa sporeºte: �aici totul este însorit ºitâmp de optimist/ abundenþa a ucisfrumuseþea omului/ ºi ea nu are parte deprietenie/ umbrã sau rãcoare�. În altevremuri l-am fi bãnuit pe autor depropagandã antiamericanã, dacã nu i-amfi citit ºi crezut cuvântul în care clameazãortodoxia: �Mã gândesc la Dumnezeu ºiîntr-adevãr, El e tot timpul/ cu mine.../.../pacea ºi sentimentul adevãrat al existenþeilui Dumnezeu/ numai într-o bisericã dinEst/ � ortodoxã �/ le gãsesc� (Elegii). Aºase face cã, destul de devreme compune oMeditaþie nostalgicã, previzibilã de altfel:�Am de luptat cu un ºarpe-sirenã/ teribilde nou!/ Este dorul de România...�Dezgustat, noteazã impresiile dintr-un Barla Los Angeles (�un adevãrat iad înãuntru�)dar are capacitatea de a nu dezarma pringeneralizare, crezând în sine: �Nimeni numã va mai opri/ ºtiu cã am o stea/ în caream crezut/ întotdeauna� (Niciodatã nu amcunoscut mizeria). Impulsul regenerator avenit, ca ºi în cazul altora, aflaþi în situaþiigrele, similare, de la recitirea lui J.J.Rousseau (omul se naºte bun...) dar maiales a poeziilor lui Eminescu: �Cine semântuieºte?/ Cine trãieºte cu adevãrat?/Cine moare?/ Lanul tace ºi parcul în carestau/ e albastru ºi liniºtit� (Mi-am revenit)Acum poate afirma senin: �Eu ºtiu cãfericirea constã în urcarea sufletului/ spreÎmpãrãþia Cerurilor,/ acolo ºi numai acolo/orice om va fi cu adevãrat viu�. Ca ºi acestepoeme semnalate mai sus.

Noi deschideri la orizont,fuziuni neaºteptate

(urmare de la pagina 10)

Semnale exterioare ne vestesc, devieri,chiar delicte, scoase greu la ivealã. Seînmulþesc disfuncþionalitãþi ample, de laproteste de sfialã la ample suferinþe psihice.Timpul va decide cadenþa interferenþei, dacãva fi vorba de un impact oarecare, dacãistoriceºte pândeºte, la colþ, umbra mariicorupþii, norul ei schizofrenic otrãvindu-neaccelerat. Variantele, rememorate, nu potsã fie expediate la repezealã fãrã interferãride planuri, de efecte, de parcã rotirile nu aratinge, deopotrivã, motivaþii ample, accepþiipanicate de saturaþie, inedit grotesc,senzaþional orgiastic.

Vom vedea, probabil curând, cuminterferenþa naturalismului cu exotismulturmentat dã naºtere unei literaturi a latenþelorsinelui. Acesta se trezeºte din condiþia oricum

inferioarã într-una abrutizatã de sterilitateagresivã, venalitate, imposibilitatea primenirii.

Cerul se închide într-o unicã variantãmelodramaticã, consumatã sub semnulratãrii, reprimãrii viselor celor mai modeste,câtã vreme productivitatea noului natu-ralism nu a dat pe deplin mãsura resurselorlui deplin conturate.

* Afirmãrile în prozã ale lui F. Adercadateazã din 1927-1928, ani în care publicã�Þapul� (în reluare �Zeul iubirii�) ambelescrieri relatãri ale unor experienþe sexuale.Principiul narativ rezidã în a dota personajulprincipal cu masculinitatea celui carecucereºte femeile prin activa senzualitate.Sigur, scriitorul, depãºit de orice închidereîn planul cunoaºterii se asigurã cã dispunede un fundal polivalent. Asta înseamnã cãerotismul însoþeºte psihologicul, iarrememorarea presupune victimizarea. Nugreºim dacã vedem în F. Aderca dublãmetamorfozã: a observaþiei ºi creaþiei,ambele egal de lucid obiectivate.


Ana Dobre

LITERE ªI SENSURI

REALITÃÞI STROBOSCOPICE.POLIPTIC DE VIAÞÃ EVREIASCÃ (1)

Realitatea în care trãim ºi la care neraportãm cel mai adesea îmi apare ca ostrobofotografie, înregistrând intermitent, peunul ºi acelaºi negativ, poziþiile corpurilor înmiºcare în funcþie de luminã, prin întrerupereaperiodicã sau obturarea acesteia. Trãirilenoastre, sentimentele, decepþiile sau eºecurileînregistreazã pe acest negativ stãrileinterioare, particulare ºi personale, iar joculde lumini ºi umbre le stabileºte importanþa ºile fixeazã în imagini particulare, unice.

Pe acelaºi negativ al realitãþii, însã, seînregistreazã alte ºi alte trãiri, sentimente,decepþii, eºecuri, aspiraþii, speranþe. De aceea,este sau pare aceeaºi, dar este ºi pare de fiecaredata, ca-n experienþele impresioniºtilor, alta.Realitatea pe care o gândim, la care meditãmdevine lumea noastrã. În interiorul ei visãm, nefacem planuri, iubim, urâm sau detestãm.Realitatea pe care o reconstruim este alta, orealitate stroboscopicã, o strobofotografie încare proiectãm lumina ºi umbrele prezentului ºitrecutului nostru. Orice realitate este dramaticãatunci când este în relaþie directã cu omul, atuncicând intervine agresiv în viaþa cuiva, fãrã cavoinþa sã o cearã. Omul este atunci victimaacestei realitãþi, cãci închide lumina ºi, reducândsperanþa, distrugând orizontul de aºteptare îlaºazã într-o beznã terifiantã. Aºa intervineteroarea istoriei, aºa devine omul o zeitateînlãnþuitã de circumstanþe.

O asemenea realitate mi se destãinuie a fiaceea din anii premergãtori celui de-al DoileaRãzboi Mondial, receptatã direct ºi tragic, înastfel de imagini stroboscopice, de scriitoricu aceeaºi identitate spiritualã, darpersonalitãþi artistice diferite � Max Blecher,Mihail Sebastian, Giorgio Bassani.

Pentru Max Blecher, realitatea pe care orecepteazã hiperlucid este vizuina luminatã,irealitatea imediatã, cea perceputã de pepatul de suferinþã, metafore ale unei lumi carei se reveleazã în astfel de strobofotografii:�Irealitatea ºi ilogismul vieþii cotidiene nu maisunt de mult pentru mine vagi probleme despeculaþie intelectualã: eu trãiesc aceastã* Fragment din volumul Litere ºi sensuri , în

pregãtire la Editura Bibliotheca.

irealitate ºi evenimentele ei fantastice. Întâialibertate pe care mi-am acordat-o a fost aceeaa iresponsabilitãþii actelor mele interioare unulfaþã de celãlalt � am încercat sã rup barieraconsecinþelor ºi � ca o onestitate faþã de mineînsumi, am cãutat sã ridic la egal de lucidã ºivoluntarã valoare orice tentaþie ahalucinantului. Cât însã ºi cum îºi dezvoltã înmine suprarealitatea tentaculele ei, nu ºtiu ºin-aº putea ºti. ªtiu doar cã voi juca pânã laultimele jetoane. Îmi place sã cred cã de-acumînainte, în toate vremurile, o mânã de poeþi,ca adevãraþi vampiri ai conºtiinþelor grase ºiai ideilor putrede, vor suge sângelequietudinei ºi vor agita steaguri ºi umbrele îniluziile cele mai scumpe, mai digestive ºi maimorale ale omenirii. Idealul scrisului ar fi pentrumine transpunerea în literaturã a înalteitensiuni care se degajeazã din pictura luiSalvator Dali. Iatã ce-aº vrea sã realizez �demenþa aceea rece perfect lizibilã ºi esenþialã.Exploziile sã se producã între pereþii odãii ºinu departe, între himerice ºi abstractecontinente. Vizita spectrelor sã se facã nor-mal, pe uºã, cu ciocãnit politicos ºi cupoliticoasã sugrumare. Suprarealismul trebuiesã doarã ca o ranã profundã� (Scrisoare cãtreSaºa Panã, din 7 iulie 1934, apud, MaxBlecher, Vizuina luminatã, Editura Art,Bucureºti, 2009, pp. 6-7). Altãdatã, realitateaeste contemplatã pânã la halucinaþie: �Într-oclipã avui senzaþia de a nu exista decât pefotografie. Inversarea aceasta de poziþiimintale mi se întâmpla adesea în cele maidiferite împrejurãri. Ea îmi venea pe furiº ºiîmi schimba dintr-odatã trupul interior�(Întâmplãri în irealitatea imediatã, EdituraArt, Bucureºti, 2009, p. 63).

Raportat la timpul în care a trãit (1909-1938), totul capãtã valoare de documentexistenþial, iar în plan literar valoare arhetipalãde mit ºi de simbol. El, Max Blecher, omulcare suferã, pare a sintetiza în fiinþa lui fragilão vinã tragicã � boala neamului sãu ostracizatde timp ºi de istorie. El, omul care suferã, îºidepãºeºte suferinþa prin creaþie, o exorcizeazã,ºi, astfel, îºi depãºeºte condiþia. El nu se lasãcotropit de urã, nu este ºi nu devine nicicândun spirit vindicativ. De pe patul lui de


suferinþã, se strãduia sã vadã lumea frumoasã,sã o înfrumuseþeze el însuºi, sã înscrie unsens în necunoscutul care-l înconjura.Irealitatea imediatã, cu toate semnele ei,pare, aºa, mai realã decât realitatea însãºi. Peacest negativ, el construieºte mereu, adaugãlinii, gânduri, trãiri ºi cântecul lui nu devineniciodatã urlet.

Începutul romanului Întâmplãri înirealitatea imediatã � �Când privesc multtimp un punct fix pe perete mi se întâmplãcâteodatã sã nu mai ºtiu exact cine sunt, niciunde mã aflu. Simt atunci lipsa identitãþii melede departe ca ºi cum aº fi devenit, o clipã, opersoanã cu totul strãinã. Acest personagiuabstract ºi persoana mea realã îmi disputãconvingerea cu forþe egale� (op. cit., p. 19) �dincolo de formula proustianã a naraþiei, esteun strigãt interior, un þipãt, ca-n desenul luiE. Munch, înfiorat de necunoscutele realului.Rupt de/din lume, spaþiul pe care-l populeazãcu fantasmele sale este mai real decât realul.Este singura realitate, singura lume care îlcheamã, singura pe care o vrea ºi în careobiectele se ordoneazã în funcþie de trãirileinterioare: �Senzaþia de depãrtare ºisingurãtate, în momentele când persoana meacotidianã s-a dizolvat în inconsistenþã, ediferitã de orice alte senzaþii. Când dureazãmai mult, ea devine o fricã, o spaimã de a numã putea regãsi niciodatã. În depãrtare,persistã din mine o siluetã nesigurã,înconjuratã de o mare luminozitate, aºa cumapar unele obiecte în ceaþã� (idem, p. 19).

În acest spaþiu interior, al odãii ºi alsinelui, cãutarea nu este îndreptatã neapãratcãtre timpul pierdut, cãci nu acest timp estevalorizat, ci spre timpul prezent, al trãirii ºi almãrturisirii, al conºtientizãrii de sine. Acestadirijeazã cãutarea de sine, regãsirea identitãþiidincolo de timpul fizic, dincolo de realitateafiinþei, într-o irealitate a esenþelor ºi aspiritualitãþii. Acest Kafka român, cum îlconsidera Eugen Ionescu, transcende pro-pria psihologie ºi emoþie, iar boala luidefineºte, simbolic, condiþia poporului sãuîn raport cu teroarea istoriei. Temele euluisunt, astfel, depãºite, particularul tinde spreuniversal. Cãlãtoria în interiorul trupului, înirealitatea imediatã, cea mai la îndemânã,este o cãlãtorie într-o realitate dramaticã,semnele eului pe negativul strobofotografical realitãþii terorizante. Aºa cum observã ºiNicolae Manolescu, �la Blecher, ca ºi la Kafka,Breton sau Schulz, nimic nu mai este cucertitudine real. Universul nu mai este exploratpsihologic, ci poetic ºi vizionar. Blecher nujurã pe realitate, ci pe irealitate, care poate fioniricã, suprarealistã, fantomaticã sau miticã�(Istoria criticã a literaturii române, EdituraParalela 45, Piteºti, 2008, p. 749).

Lumea pe dos, lumea rãsturnatã, aºa cumo percepe Max Blecher, are contururi reale ºiistorice, la care se ajunge prin mit ºi simbol,

prin parabolã. Latura aceasta parabolicã ascrisului sãu nu a fost sesizatã,confundându-se naratorul cu autorul.Experienþa traumatizantã, tragicã are, însã, ovaloare transindividualã. Pe muntele sãuvrãjit, examinându-ºi cu minuþie trãirile,asemenea personajelor din proza HortensieiPapadat-Bengescu, Max Blecher lasã propriileurme pe negativul unei realitãþi tragice.Strobogamele lui au liniile precise ale altuicorp transcendent, un adevãrat poem grotescîn care materialul se lichefiazã ca-n celebrultablou al lui Salvador Dali: �Soldatul verdecare locuieºte în lunã îmi trimite un fir de salivã,câteodatã o portocalã, câteodatã o frunzã depãtrunjel (pãr smuls din barba verde) ºicâteodatã ceasul lui cu cifre fosforescente.Ceasul cade în fundul mãrii ºi bate atât desãlbatic, încât sparge valurile (pânzelecorãbiei plesnesc ca pocnitorile). Copiii, dupã-amiazã, jucându-se cu zmeul, þin în mânã unfir de salivã pe lungul cãruia soldatul nu letrimite nimic, nici viezuri, nici smochineuscate� (Poem grotesc).

�Nostalgia esenþialã a inutilitãþii lumii� decare vorbeºte Max Blecher, ºi de care devinetot mai conºtient atunci când simte profundcã �n-aveau nimic de fãcut� în aceastã lume,susþine sentimentul copleºitor al zãdãrniciei:�În inutilitatea aceasta care mã înconjoarã ºisub cerul acesta pe veci blestemat umblu încãºi azi� (Max Blecher, Întâmplãri în irealitateaimediatã, ed. cit., p. 28). Rãtãcirea în acest�spaþiu blestemat�, realitatea lui stroboscopicã,nu este nici inconºtientã, nici la întâmplare:�Într-o clipã îmi dãdui seama cã lumea ar puteaexista într-o realitate mai adevãratã, într-ostructurã pozitivã a cavernelor ei, astfel încâttot ce este scobit sã devie plin, iar actualelereliefuri sã se prefacã în viduri de formãidenticã, fãrã niciun conþinut, ca fosilele aceleadelicate ºi bizare cari reproduc în piatrã urmelevreunei scoici sau frunze ce de-a lungultimpurilor s-au macerat, lãsând doar sculptateadânc amprentele fine ale conturului lor��(idem p. 52).

Negativul ºi pozitivul realitãþii apar înfotografierea �irealitãþii imediate�: ��avuisenzaþia de a nu exista decât pe fotografie.Inversarea aceasta de poziþii mintale mi seîntâmpla adesea în cele mai diferite împrejurãri.Ea îmi venea pe furiº ºi îmi schimba dintr-odatãtrupul interior� (idem, p. 63). Trupul interior,cu disfuncþiile lui, se converteºte într-ometaforã a trupului exterior cu absurditãþilelui, un timp la fel de blestemat ca ºi spaþiul.Lumea apare atunci ca un bâlci, o lume pe dos,în care zeii nu mai poartã mãºti ºi devin umbreatinse de un grotesc inexorabil: �Umblam înbâlci ziua întreagã ºi mai ales pe câmpul dinîmprejurimi, unde artiºtii ºi monºtrii din barãci,adunaþi în jurul cazanului cu mãmãligã,despletiþi ºi murdari, scoborau din frumoaselelor decoruri ºi existenþe nocturne de acrobaþi,


femei fãrã corp ºi sirene, în pasta comunã ºi înmizeria iremediabilei lor umanitãþi. Ceea ce înfaþa barãcilor pãrea admirabil, degajat ºicâteodatã chiar fastuos, aici, în dosul lor, înplinã zi, recãdea într-o familiaritate meschinãºi fãrã interes, care era, de altfel, aceea a lumiiîntregi� (idem, p. 65).

Irealitatea imediatã a lui Giorgio Bassani,din romanul Grãdinile Finzi-Contini, oreprezintã fundalul anilor �30-�40, în Italia, orealitate crudã, a ororilor ºi a nedreptãþilor dinfaþa cãrora spiritul imaginativ cautã sã evadeze.Dacã Max Blecher, martor ºi observator, reflectaasupra realitãþii prezente, timpul trãirii fiind ºitimpul mãrturisirii , la Giorgio Bassani,realitatea este contemplatã din perspectivaaltui timp. Timpul trãit cândva, într-o lumerãsturnatã, este mãrturisit mai târziu, în 1957,când sensul istoriei, aºezat, permitea o privireobiectivã, dar nu rece. Nevoia întoarcerii întimp este dictatã de imperative interioare încare istoria eului se intersecteazã cu aceea apropriului popor: �De mulþi ani doream sã scriudespre familia Finzi-Contini � despre Micòl þiAlberto, despre profesorul Ermanno þi despredoamna Olga � þi despre ceilalþi care locuiausau frecventau, ca mine, casa din Ferrara, depe bulevardul Ercole I d�Este, cu puþin înaintede izbucnirea ultimului rãzboi. Dar abia acumun an, într-o duminicã de aprilie a lui 1957, amsimþit îndemnul, impulsul de a o face cuadevãrat� (Giorgio Bassani, Grãdinile Finzi-Contini, Editura Univers, Bucureºti, 2007, p.9). Spaþiul ºi timpul rememorate sedimensioneazã în funcþie de aceste interioareale memoriei dirijate. Realitatea de atunci, dinanii premergãtori celui De-al Doilea RãzboiMondial, reverbereazã în suflet cu forþa unuiuragan. Liniºtea este doar aparentã � liniºteade dupã furtuna istoriei. Iar toposul cavoului,ca punctum saliens al rememorãrii este în acordcu filosofia de viaþã tragicã, stând sub semnulmorþii neîndurãtoare, al unui holocaust în carejertfa este o victimã: �În viaþã, dacã cineva vreasã înþeleagã, sã înþeleagã într-adevãr cum staulucrurile pe lumea asta, trebuie sã moarã mãcaro datã� (idem, p. 227). Doar cine a învãþat sãmoarã poate trãi autentic ºi trece de iluzia clipei.

Evadarea într-un spaþiu paradiziac nuînseamnã laºitate, nici absenþa curajului, cicapacitatea de a se opune rãului prin pildãbiblicã a obrazului celãlalt, o lecþie a umilinþei.Aceasta înseamnã, însã, cultivarea altor valori� valorile eterne, spirituale ºi afective � iubireapentru semeni, prietenia, starea deintelectualitate, cãrþile cu universul lorfascinant. Plimbarea prin cimitir, �pe drumulcare continua sã urce uºor, mãrginit de douãºiruri de chiparoºi�, este o plimbare prinmemorie ºi prin istorie, coborând la rãdãcinilefiinþei. Întrebarea Gianninei � �Tatã, de cemormintele vechi sunt mai puþin triste decâtcele noi?� � are ecoul dureros al reverberãrilordin tainele ce ne înconjoarã. Chiar moartea, ºi

a morþilor celor ºtiuþi ºi a celor neºtiuþi, suferãravagiile timpului: �Cei care au murit decurând ne sunt mai apropiaþi ºi din cauza astane sunt mai dragi. Etruscii însã (�), au muritde atâta timp (�) încât e ca ºi cum n-ar fi trãitdeloc, ca ºi cum ar fi dintotdeauna morþi�(idem, pp. 11-12). Cavoul familiei Finzi-Contini,�urât, dar impunãtor�, �vast, masiv�, �un felde templu vag antic ºi vag oriental�, e unparadis împietrit. Istoria le-a scris un destintragic: �ªi mi se strângea mai mult ca oricândinima la gândul cã în mormântul acela înãlþatparcã pentru a garanta odihna veºnicã a celuice-l ridicase � a lui ºi a urmaºilor lui � unsingur Finzi-Contini dintre toþi cei pe care-icunoscusem ºi iubisem, unul singur îºi gãsiseaceastã odihnã. Numai Alberto, fiul mai mare,mort în 1942 de limfom, este îngropat aici, cãciMicòl, a doua nãscutã, ºi tatãl, profesorulErmanno, ºi mama, doamna Olga, ºi bãtrânadoamnã Regina, mama paraliticã a doamneiOlga, deportaþi în Germania, în toamna lui �43,cine ºtie dacã au un mormânt� (idem, p. 14).Memoria afectivã a naratorului va rãtãci prinmeandrele amintirilor pentru a-i readuce la oaltã viaþã, reunindu-i în eternitatea artei.

În liniile acestei realitãþi stroboscopice,Giorgio Bassani proiecteazã întâmplãri dintimpuri diferite, dilatând ºi obturând luminapentru a surprinde o irealitate pe care a trãit-opânã la ultimele limite ºi care a avut forþairezistibilã a realitãþii. În acest context,�Grãdinile Finzi-Contini� devin un spaþiuprivilegiat � o irealitate imediatã, în carespiritul se retrage pentru a asculta fiorul vieþiiºi al eternitãþii. Rememorând povesteaintersectãrii destinelor, rod al unei întâmplãrinecesare în jocul de neînþeles al vieþii,naratorului cu Micòl Finzi-Contini, timpulmãrturisirii reînvie timpul trãirii ºi al trãirilor.Dincolo de statutul lor social, ei se simt uniþiprin tinereþea lor ºi, mai ales, fapt semnificativ,într-o istorie atât de tulbure, prin tragediacondiþiei lor etnice: �Evident, în primul rânderam evrei, ºi aceasta era mai mult decâtsuficient. Ca sã fiu mai clar, între noi putea sãnu existe nimic comun, nici mãcar cele câtevacuvinte schimbate (�) Totuºi, în cazul nostru,faptul cã eram evrei ºi înscriºi în registreleaceleiaºi Comunitãþi israelite conta destul depuþin. Pentru cã, în fond, ce sens putea sã aibãcuvântul «evreu»? Ce sens puteau avea pentrunoi cuvinte ca «Universitatea israelitã» sau«Comunitatea», din moment ce fãceam o totalãabstracþie de existenþa acelei intimitãþi ulterioare� tainicã ºi preþioasã numai pentru cine o trãia� derivând din faptul cã familiile noastre, învirtutea unei tradiþii mai vechi decât oricememorie, nu în urma unei alegeri, aparþineauaceluiaºi rit, sau, mai bine zis, aceleiaºi«ºcoli»?(�) Ei bine, numai noi, evreii, crescuþiîn respectul aceluiaºi rit, ne puteam da seamade ceea ce însemna sã ai banca familiei tale însinagoga italianã de la etajul doi, ºi nu în cea


germanã de la etajul întâi, atât de diferitã prinînfãþiºarea severã, aproape luteranã, ºitotodatã de burghezi înstãriþi a credincioºilorei. ªi nu numai atât; chiar dacã socotim cãdiferenþele între o sinagogã italianã ºi unagermanã sunt cunoscute ºi în afara mediuluiebraic, cu toate implicaþiile lor pe plan socialºi pe plan psihologic, cine, în afarã de noi, arfi în mãsurã sã furnizeze amãnunte precisedespre «cei din strada Vittoria», deexemplu?...� (idem, pp. 30-31).

Ei refuzã, cu forþa tinereþii lor, soartatragicã ce li se pregãteºte, inducându-ºidetaºarea ºi evadarea în lumea mirificã a�Grãdinilor Finzi-Contini�. Toposul capãtã,astfel, valoare simbolicã � paradisul spre careomul aspirã permanent. E o realitate pe careei o cautã pentru ca speranþa sã nu moarã, iarstrigãtul sã nu se transforme în urlet. Spaþiulacesta paradiziac deseneazã o realitate în caremembrii familiei Finzi-Contini se instaleazã cuorgoliul ereditar el unei însingurãri asumate,absurde pentru ceilalþi, spre care alþii tind caspre o cucerire îndelung pregãtitã. E un spaþiuîn care timpul îºi suspendã trecerea, un tãrâmal tinereþii fãrã bãtrâneþe, în care Micòl esteprinþesa �cu soarele în pãrul blond�.Splendoarea locului este receptatã halucinantºi obsedant cu toþi porii, ca-ntr-o vrajã, încare cel vrãjit se abandoneazã cu totul:�Curenþi de aer cald îmi treceau peste corpulîntins, ºi singura mea dorinþã era sã rãmânaºa cu ochii închiºi. Din corul narcotizant algreierilor þâºnea uneori câte un sunet izolat:un cântec de cocoº venind dinspre grãdinilede zarzavat din jur, zgomotul fãcut de niºterufe pe care o spãlãtoreasã întârziatã le spãlaprobabil în apa verzuie a canalului Panfilio,ºi, în sfârºit, aproape de tot, la câþivacentimetri de ureche, þãcãnitul tot mai rar alroþii din spate de la bicicletã, în cãutareapunctului de oprire (�) Întotdeauna loculacela fusese mai solitar decât altele. Aºa eraacum treizeci de ani, aºa este ºi azi, deºi îndreapta, mai ales în partea dinspre zonaindustrialã, pe fundalul depozitelor ºi alcoºurilor de fabrici, au rãsãrit în câþiva anizeci ºi zeci de cãsuþe muncitoreºti, viucolorate, faþã de care pintenul negricios,sãlbatic, înecat în tufiºuri ºi pe jumãtateprãbuºit al vechiului bastion din alpatrusprezecelea secol pare, pe zi ce trece,mai absurd. Cu ochii pe jumãtate închiºi dincauza reverberaþiei priveam în jur, cãutam. Lapicioarele mele (îmi dãdeam seama abia acum)se întindea Barcetto del Duca, cu coroanelepreþioºilor sãi arbori dilatate de lumina amieziica într-o pãdure tropicalã: imens, într-adevãrnesfârºit, cu turnuleþele ºi crenelurile magneidomus la mijloc, pe jumãtate ascunse înverdele din jur, înconjurat în întregime decentura unui zid întrerupt numai la vreun sfertde kilometru mai încolo pentru a lãsa sã treacãapele canalului Panfilio� (idem, pp. 40-41).

Întoarcerea în acest spaþiu este oîntoarcere într-o geografie sacrã în carepersonajul, martor al unui timp rãstignit, secautã pentru a se regãsi � propria istorie ºiistoria poporului sãu. Fiecare clipã seredimensioneazã, timpul are o valoare strictsubiectivã, perceput în latura lui miticã.Asupra obiectelor ºi a oamenilor, a lui Micòl,îndeosebi, iluminatã de aura iubirii, se revarsão luminã hieraticã, lumina melancolieiexistenþiale: �Deasupra ei, cerul era albastruºi dens, un cer cald de varã, fãrã niciun nor.Nimic n-ar fi putu sã-l schimbe, ºi nimic nul-a schimbat în amintirea mea� (idem, p. 44).Nimic nu prevestea furtuna, dar ea a venit ºia devastat vieþi ºi destine. De aceea, poate,timpul obiectiv, istoric este permanentrejectat, ignorat, iar timpul afectiv izbucneºtemereu având freamãtul emoþiilor stãpâniteîndelung: �Sezonul a fost într-adevãr unnoroc. Zece sau douãsprezece zile timpul arãmas splendid, nemiºcat într-un fel de magicãsuspendare, de dulce imobilitate luminoasãºi cristalinã, pe care o au, uneori, toamnelenoastre� (idem, p. 71). O luminã irealã,transcendentã menþine lumea în speranþã:�Lumina aceea ultimã te invita sã continui�(Ibidem). Timpul este, însã, nerãbdãtor. Ocinã în familie capãtã contururi de osimbolisticã tulburãtoare. E o cinã de tainã,la un ceas suspendat al istoriei, în caremoartea este prezentã ca-n ritualurile desacrificiu. Este ºi aceasta un fel de trãdareprin abandonul simþãmintelor omeneºti: ��îipriveam pe rând, pe unchii ºi pe verii dintrecare, peste câþiva ani, mulþi aveau sã fieînghiþiþi de cuptoarele crematoriilor nemþeºti,ºi nu-ºi închipuiau cã vor sfârºi astfel, ºinu-mi închipuiam nici mãcar eu, ºi, totuºi, înseara aceea, deºi îi vedeam atât deneînsemnaþi, cu niºte biete feþe inexpresive,alungite de pãlãriile burgheze sau încadratede coafurile la fel de burgheze, deºi lecunoºteam minþile obtuze, incapabile sãaprecieze sensul zilei de azi ºi sã citeascã încea de mâine, în seara aceea îmi apãreauînvãluiþi în aerul de misterioasã fatalitatestatuarã, care îi învãluie ºi acum în memorie:o priveam pe bãtrâna Cohen, în rarele dãþicând se aventura pânã în uºa dinsprebucãtãrie; Ricca Cohen, distinsa domniºoarãde ºaizeci de ani ieºitã de la azilul din stradaVittoria, pentru a face pe slujnica în casa unorcoreligionari înstãriþi, dar dornicã numai ºinumai de a se întoarce la azil ºi a muri maiînainte ca timpurile sã se înrãutãþeascã ºi maimult; mã priveam, în sfârºit, pe mine însumi,reflectat în apa opacã a oglinzii din faþã, delocdiferit de ceilalþi, ºi eu puþin cãrunt, prins ºieu în acelaºi angrenaj, numai cã eu mãîmpotriveam, nu mã resemnasem. Eu nu erammort, îmi spuneam, eram încã viu! Dar atunci,dacã trãiam, de ce, cum de puteam rãmâneacolo, împreunã cu ceilalþi?� (idem, p. 150).


INTARSIIDaniela-Olguþa Iordache

Europa legendarã, rãpitã de Zeus,nãscu în insula Creta trei fii � pe Minos,pe Sarpedon ºi pe Rhadamanthes. Primiidoi se luptarã pe viaþã ºi pe moarte pentrutronul Cretei, pe care-l câºtigã Minos,ajutat de zeul mãrii, întemeind astfel aicivestita civilizaþie minoicã. ÎnfrântulSarpedon se refugie pe coastele Asiei Miciunde înfiinþã civilizaþia licianã ºi, dupã alþii,Miletul. Rhadamanthes, mai înþelept decâtcei doi, s-a pus în slujba dreptãþii ºi a ajunsjudecãtor în însuºi infernul lui Hades.

Cine au fost însã cretanii ºi licienii cuadevãrat? Nici grecii ºi nici turcii, actualiistãpâni ai vechilor þinuturi nu s-ar încumetas-o spunã, într-atât de copleºitoare sunturmele trecerii lor pe pãmânt. Se pare cã eisunt cei mai vechi ºi mai înþelepþi cetãþeniai lumii, întemeietorii mentali ºi dãltuitori înpiatrã ai idealurilor omenirii de pânã la noi.

Contemporanii noºtri ar putea credecã le sunt tehnic superiori dar, din pãcate,cu cât tehnica a înaintat, cu atât oameniiºi-au pierdut ºi risipit tezaurul de valorimorale ce i-a propulsat de-a lungul mileniilorpânã azi.

Pioºenia cu care ultimii cuceritori aizonei, turcii, au dezgropat în ultimii 20 deani aceastã lume sfãrâmatã de invazii ºicutremure, ne oferã azi prilejul sãînþelegem, cu înþelepciunea noastrã cea mainouã, pe ce se întemeia emfaza omuluicând se credea �un civilizat�.

Un popor care ne este practicaproape necunoscut a þinut Mediteranaîn pumni, dãruind-o cu sete delibertate, cu simþ politic ºi filozofic, cuconºtiinþã civicã ºi publicã ºi, nu înultimul rând, cu un simþ al frumosuluipe care lumea de azi l-a pierdut cãcifrumosul lor se întemeia pe simbioza cunatura, cetãþile, mormintele, agorele ºiteatrele fiind adesea rupestre, întregindu-secu stâncile munþilor, cu copacii, cuflorile, cu râurile ºi mãrile.

De asemenea prosperitatea naturii ºi acetãþilor era consubstanþialã. Dar sã ne

UNDE FÃCEA BAIE CLEOPATRA?

întoarcem pentru o clipã la Sarpedon, ieºitdin legendã ºi regãsit în literatura lui Homer,transformatã acum, dupã ultimeledescoperiri arheologice, într-un documentde nerespins. Îl vedem pe rege plecat dincetatea Xanthos, capitala Lyciei, la rãzboiultroian, unde îºi oferi serviciile viteazuluierou Hector. Era prin 1200 î. de Ch.

�Am venit de departe spre a te apãra,/Din înspumatul Xanthos în îndepãrtataLycie. / Mi-am lãsat acolo soþia ºi fiul,/Mi-am lãsat acolo bogãþiile pe care sãraciile vor râvni� / În ciuda a toate, eu îmiduc licienii în rãzboi / ªi, priveºte! Chiareu mã aflu în fruntea lor!�

Printre vestiþii eroi greci ºi troieni,Sarpedon pare un personaj episodic, darlucrurile nu stau deloc aºa pentru cel carea vãzut, fie ºi numai ruinele celor 70 decetãþi înfloritoare de pe coastele AsieiMici, care, mai târziu, s-au organizat într-o confederaþie ce-ºi avea capitala laXanthos, condusã de un senat în carecetãþile mari ºi mici erau reprezentate înfuncþie de puterea ºi importanþa loreconomicã, toate având drept de vot.Cetãþile mari ca Myra, Pinara, Patara,Xanthos, Lymira, Cadyanda, ce-ºibãtuserã monedã proprie, aveau dreptulla trei voturi, cetãþile mici ca Rhodiapolis,Istlada, Sura, Theimussa, Simena etc.fiind reprezentate de alte cetãþi maiînstãrite. Anual era ales preºedintelesenatului, �Lyciarkes�, iar deciziile depace, rãzboi, împãrþirea tezaurului, eraustabilite prin vot.

Prezenþa lui Sarpedon la Troia nu erao întâmplare cãci distrugerea Troiei caforþã economicã ºi maritimã avea sãinfluenþeze în chip dramatic soartapopoarelor din peninsulã.

Informaþiile lui Homer sunt întãrite ºide monumentele pãstrate. La Pinara, alcãrei nume înseamnã �piatrã rotundã�, sepãstreazã un mormânt rupestru în formãde minaret, peste care este aºezatã o piatrãrotundã. Este mormântul arcaºului


Pandaros, erou ce s-a remarcat în rãzboiultroian. În acelaºi rãzboi au fost angrenateºi alte cetãþi, ca, de pildã, cetatea Tlos. Înlupta legendarã Sarpedon îºi pierdu viaþa,fiind ucis de prietenul lui Ahile, Patroclu.Uimitor este însã un alt fapt, ºi anume acelacã Xanthosul a fost ºi prima republicã depe pãmânt. Vecinãtatea licienilor cu traciiºi apoi cu ionienii cu care se contopirã,aduse în cetãþile Lyciei pe noii zei aiMediteranei, fiii lui Zeus ºi ai Lethonei(Luminoasa) ce nãscu pe coastele Lycieipe gemenii ei divini, Arthemis ºi Apollo.Toate cetãþile aveau cel puþin un templuînchinat unuia sau ambilor zei aiMediteranei, de aceea Lycia mai fucunoscutã ºi drept �Þara luminii� iar Apollodrept un zeu lician (dupã varianta grecilor,gemenii divini s-ar fi nãscut pe insulagreacã Delos). Din Templul Dianei dinEphes, una dintre minunile lumii antice,n-a mai rãmas astãzi decât o singurãcoloanã, ºi aceea reconstituitã dinsfãrâmãturi. Alte 8 replici mai aºteaptã însãsã fie dezgropate din pãmânt cãci templula fost mai mereu reconstruit.

Diana din Ephes, o metaforã aculturilor topite în creuzetul Mediteranei,nu are aici înfãþiºarea clasicã a zeiþeifecioare cu arc ºi însoþitã de cãpriorul eifavorit ci, uimitor, Arthemis Ephesus esteun fel de matcã, având o multitudine desâni ºi fiind înveºmântatã de sus ºi pânãjos în colonade cu capete de tauri, cai ºilei. Zveltã, zeiþa aminteºte de mama pãmânt,nãscãtoare de civilizaþii ºi de Cybelle,ocrotitoarea de cetãþi. Pentru eaminotaurul, furia mãrii ºi a timpurilor, afost ºi rãmâne un motiv al puterii eipersonale de prezicãtoare într-ale vieþii ºide oracol istoric. De altfel Ephesul a avutmereu un cult al femeii, Ephese fiindamazoana sa întemeietoare, de aceeafemeile se bucurau de o educaþie aleasã,ele putând fi nu numai poete dar ºijudecãtoare. Pe ruinele templului distruss-au ivit mai târziu bisericile �istorice� aleprimilor sfinþi retraºi aici dupã martirizarealui Isus � Sfântul Ion ºi Sfânta Maria. Ambiiau murit la Ephes ºi au fost îngropaþi înbisericile închinate lor. La Patara s-a nãscutºi Sfântul Nicolae, îndãtinat ulterior ca MoºCrãciun.

Întorcându-ne însã din nou la politicaXanthosului, aceasta þintea pãstrarealibertãþii ºi a justeþii într-o lume aînfruntãrilor violente. Au rãmas înmemoria omenirii cele douã tentative desinucidere în masã ale locuitorilor dinXanthos. Prima tentativã, petrecutã în 546

î. de Ch. s-a datorat înfrângerii cetãþii decãtre perºi. Îngroziþi de perspectiva de adeveni sclavi, locuitorii cetãþii s-au sinucisîn masã, împreunã cu copiii ºi bãtrânii lor.S-au salvat doar vreo 80 de familii carefuseserã plecate din cetate. Dacã licieniii-au deschis porþile lui AlexandruMacedon, pe care-l vedeau ca pe un eroueliberator ºi dacã s-au lãsat stãpâniþi subo formã sau alta de romani, implicarealor în evenimentele istorice a fostîntotdeauna rezultatul unei deciziistrategice colective.

În lupta dintre Caesar ºi Brutus, licieniise implicarã de partea lui Caesar. Brutus afost nevoit sã lupte cu cetãþile liciene carenu l-au acceptat ca stãpânitor. În lupta cuBrutus, Xanthos a fost din nou înfrânt ºi,pentru a doua oarã în istoria sa, el a decissã se sinucidã. Istoricii povestesc desprefemeile cetãþii care îºi dãdeau foc împreunãcu copiii lor pe care-i þineau în braþe. Voinþade moarte a locuitorilor Xanthosului a fostatât de mare încât Brutus a instituit unpremiu pentru cel ce va izbuti sã salvezeorice locuitor al cetãþii de la moarte dardemnitatea acestora a fost atât deexemplarã încât foarte puþini dintre ei furãsalvaþi. Orice vizitator se poate apropiaastãzi, pe mare sau pe uscat, de risipitelecetãþi ale Lyciei, acaparate pe rând deocupanþii lor � greci, egipteni, perºi,romani, arabi, genovezi, veneþieni, turciprecum ºi de piraþii din Cilicia ºi sfãrâmatede cutremurele pustiitoare din anii 141 ºi240 î. de Ch. ca ºi de cutremurul pustiitordin 1957.

Cele mai multe cetãþi au port la mareºi construcþii unde se depozitau grâneleºi lemnul de cedru cu care se fãcea uncomerþ înfloritor. Toate cetãþile auteatru, odheon, gymnasium, pieþe cumagazine ºi coloane, o cale sacrã spretemplu , fântâni ºi bãi publicemonumentale. Pretutindeni se vãdcisterne pentru depozitarea apei,apeducte, canalizare, statui de sportiviºi oameni celebri, o hartã rutierã (cea maiveche din lume) unde sunt precizatedistanþele dintre cetãþi, ceas solar, agoraºi stadionul pentru luptele de gladiatori.Cetãþile mai mari au ºi un asklepionunde se acordã populaþiei îngrijirimedicale. Ceea ce troneazã însã cuadevãrat în aceastã lume este biblioteca,înaltã, cu etaj, coloane ºi statui, oproslãvire a minþii omului, proclamatã cacea dintâi dintre valori.



Lucian Gruia

NOTE DE LECTURÃ

EMIL LUNGEANU �ULUITOARELE ODISEI LITERARE*

Am în faþã douã volume surprinzãtoarede criticã literarã, semnate de Emil Lungeanu.Primul, Cãlãtor în Parnas, odiseea literarãa lui Florentin Popescu� istorie literarã înversuri celãlalt, Omul exotic, odiseea literarãa Hannei Bota � studiu critic în cinci tablorimitologice. Am mai citit prozã ritmatã darcriticã literarã în versuri ºi îndialoguri dramatice, mai va.Dupã ºtiinþa mea, aceste cãrþiconstituie fapte de pionierat înlitaratura românã ºi nu numai.Criticul inovator face apelcopios la mitologia greacãîntrucât zeitãþile olimpieneaveau antecedente serioase deimixtiune frecventã în viaþamuritorilor, ba chiar se cuplauuneori cu aeºtia, dând naºteresemizeilor.

Imaginaþia criticului fiindsurprinzãtoare ºi copleºi-toare, musai sã încep abordarea cãrþilormenþionate în aceeaºi manierã, dar numitologicã, ci ºtiinþificã, recurgând la uneveniment revoluþionar din istoria fizicii.

Curentele literare, chiar ºi postmoder-nismul s-au clasicizat, canoanele anchilo-zându-se în bunã parte. Clasicizareaechivaleazã cu transformarea acestora înmecanisme newtoniene cu roþi dinþate,desfãºurarea evenimentelor epice ºi liricedevenind previzibile. Ceea ce a fãcut EmilLungeanu în critica literarã seamãnã curelativizarea eisteinianã, în care timpul ºispaþiul se contractã sau se dilatã în funcþiede viteza inventarierii evenimentelor povestite.

ªtim cã în literaturã, timpul estesubiectiv ºi urmeazã altã curgere. În general,

eroii sau naratorul fac incursiuni în trecut,iar în cãrþile SF chiar în viitor. La EmilLungeanu zeii mitologiei greceºti sunt aduºiîn contemporaneitate, comportându-seomeneºte, utilizând tehnologiile moderne:telefoane fixe ºi mobile, calculatoare etc.Limbajul e ºi el uman, hazos, plin de savoare,

umor, uneori argotic darfoarte potrivit contextelorºugubeþe. Evenimentelepetrecute în cele douã odiseeisunt atât de concentrate încâtpar cã se desfãºoarã cu vitezeapropiate de a luminii ºitimpul narativ se dilatã.

Cãlãtor în Parnas,odiseea literarã a luiFlorentin Popescu cuprindepaisprezece cânturi, primul,începe desigur cu invocareamuzei, prilej pentru a treceîn revistã genurile literare în

care s-a exprimat pânã în prezent FlorentinPopescu: versuri, prozã, eseisticã,monografii, criticã literarã, cercetaremitologicã etc. În celelalte cânturi sunttrimiteri la versuri ale autorului ºi lareferinþele criticilor care s-au exprimatdespre opera epopeizatului. Se fac remarciasupra peregrinãrilor autorului prin zonanatalã (buzoianã), adevãrat Parnas în carese petrec întâlniri scriitoriceºti. Ultimul cântreprezintã un Cuvânt cãtre cititori.

Remarcabil este faptul cã observaþiilecritice emise de Emil Lungeanu suntpertinente ºi prezentate cu umor cuceritor,de pildã în aceastã îmbinare de comentariuumoristic lungeanian cu versuri ale poetuluidesprinse dintr-un volum liric: �tu nu maiai nici dupã ce apã sã bei/ iar bardului îiarde de Flãcãri ºi porumbei,/ pe tine teroade la epigastru � / dânsul te-ndeamnã�sã priveºti cerul albastru,/ sã stai verticalîn aºteptare/ încât �o buburuzã încet sã se

* Emil Lungeanu � Cãlãtor în Parnas, odiseealiterarã a lui Florentin Popescu � istorie literarãîn versuri, Ed. RAVEXCOMS, Bucureºti, 2012;Omul exotic, odiseea literarã a Hannei Bota �studiu critic în cinci tablouri mitologice, Ed. Bettta,Bucureºti, 2013.


urce/ pe braþul, pe umãrul tãu, rampã delansare,/ ºi geaba la ºtiri se dau alarme detsunami cu spume �/ el nimic, un pitpalacîþi dã veste cã-i liniºte în lume,�

În odiseea dedicatã lui FlorentinPopescu este invocat parnasianismul(curent literar al secolului al XIX-lea)întrucât caracteristicile sale se regãsesc înlirica poetului: impersonalismul, receptareastrict senzorialã a lucrurilor, cultivareaformele fixe, elogiul mitologiilor etc.

Monografiilor elaborate de FlorentinPopescu scriitorilor: Voiculescu, Porsena,Odobescu, Macedonski ºi Labiº li se dedicãde cãtre Emil Lungeanu câte un cântec,prilej de descriere peisagisticã pe urmelorpaºilor acestora. Aºiºderea, li se atribuiecâte un cânt: poetului, prozatorului,memorialistului, istoricului ºi omuluiFlorentin Popescu. Abordarea umoristicãnu þine de canonul postmodernistdestructiv, ci de o înþelegere superioarã aslãbiciunilor omeneºti, cândnu depãºesc limitele bunuluisimþ. Criticul ia atitudineîmpotriva denigratorilorcontemporani ai luiEminescu ºi ai limbii române.Farmecul cãrþii constã înaceastã pendulare perpetuãîntre mitologie, comentariiliterare ºi contemporaneitate(nu scapã chestiunile socialeautohtone acute). Erudiþia nupare greoaie ºi redundantãîntrucât este prezentatãîntr-un limbaj colocvial, cuunele remarci nesupãrãtoare de argou.

Cartea dedicatã scriitorului FlorentinPopescu se încheie mucalit, EmilLungeanu comentând volumul Eu v-amcitit pe toþi semnat de poetul menþionat:�ci luaþi aminte: Eu v-am citit pe toþi/ maiprintre rânduri sau mai pe sãrite/ vã ºtiudeci ºi pãcatele cele nespovedite/ aºa cãnu-mi scuturaþi cumva frunza cu judecãþiiezuite/ cã n-oi fi eu acuma chiar Popescu-Dumnezeu/ dar de mã voi scula, pre mulþiam sã popesc ºi eu!�

În Omul exotic, odiseea literarã aHannei Bota � studiu critic în cinci tablorimitologice, se întâlnesc: o poetã care a trãitaventuri senzaþionale, în mijlocul unortriburi ieºite din canibalism ori în India ºiun critic inteligent, extrem de receptiv, carese transpune cu fervoare în comentareaacestor experienþe.

În tablorile I, II, III ºi V, princomportamentul lor omenesc, zeii Greciei

Antice desacralizeazã mitologia, iar întabloul IV, prin comentariile acestora ºi alecriticului este desacralizatã religia creºtinã.Abordarea nu este întru totulpostmodernistã demolatoare ci urmeazã olinie umoristicã înþelegãtoare. Toateevenimentele cercetate conþin o virulentãcriticã a imoralitãþii contemporanilor carene guverneazã.

Tabloul I: Floarea soarelui sedeschide prin osanalele aduse de corul an-tic regelui Apollo (cântãreþul fabulos dinlirã), care-i repede dezgustat: �Bine, brava,acum gata cu cabaretul, hai, cortina, cãavem treabã!� Zeul o chamã pe Euterpe(muza poeziei lirice) pentru a discutadosarul eroinei odiseei dramatice, pentru ai se acorda �fonduri parnasiene. Întâlnimaici mascatã o criticã socialã de pominã laadresa actualilor guvernanþi care nusponsorizeazã cultura ºi o lasã pe seamazeilor care nu pot oferi decât inspiraþie prin

intermediul muzelor. Dincitatele uzitate în dialoguldintre zeu ºi muzã reiesefaptul emoþionant cãfrumuseþea poetei îldeterminã pe un fost canibal(denumit generic Yerotunga,de cãtre poetã) sã-i culegeaflori ºi sã o curteze cudelicateþe.

Sfârºitul tabloului aduceîn prim plan pe Asclepius,fiul lui Apollo, aflat cuprofesorul Chiron în tabarã,cu studenþii de la medicinã,

pe muntele Pillon ºi care învie oameni dinmorþi stârnind mânia zeilor. Problemaconstituie preludiul tabloului IV, dedicat înexclusivitate acestui subiect.

În tabloul II Statuile Athenei, zeiþa,dupã ce se rãfuieºte cu sculptorii templelor,o cheamã pe Calliope (muza poeziei epice),revoltatã cã Epistolele exotice din Vanuatuale Hannei Bota, fiind corespondenþe lirico-epice, i-au sugerat lui Musaget ideea sãreorganizeze secþiile Parnasului, desfiinþândsecþia de poezie epicã, de care sã rãspundão singurã muzã (a poeziei lirice). Suntcriticate astfel restructurãrile absurde ºifãrã sfârºit, practicate în perioada de crizãperpetuã româneascã, postdecembristã.

Poemele hinduse ale Hannei Bota îioferã prilejul lui Emil Lungeanu sã criticeeuropocentrismul intolerant.

În Tabloul III. Scene de vânãtoare,fraþii Apollo ºi Aremis se ceartã ca la uºacortului, sora îºi ceartã fratele pentru cã


Asclepius învie morþii ºi pune în pericolordinea divinã ºi cã o protejeazã pe poetaHanna Bota, extaziat de frumuseþeaversurilor acesteia, ba chiar cã ar fi amantasa, Apollo o admonesteazã pe Artemis cãs-a compromis, îndrãgostindu-se demuritorul Endymion. În finalul tabloului,Athena l-a domolit pe reformatorulParnasului.

Tabloul IV Alfa centauri ia peste piciorproblema atât de dragã oamenilor, aceea amântuirii, consecinþa învierii lui IisusCristos, fenomen pe care �legiuni deapologeþi� s-au strãduit s-o certifice.Cercetarea logicã a evangheliilor nu aduceo certificare absolutã a miracolului, anulatprin simplul fapt cã piatra de la intrareamormântului fusese deplasatã. EmilLungeanu resusciteazã ipoteza cã IisusCristos nici nu ar fi murit, revenindu-ºi înurma învelirii cu mantii de pânzã îmbibatecu dezinfectante (smirnã ºi aloe). O altãipotezã ar putea fi furarea cadavrului decãtre credincioºi, întrucât mormântul nuera pãzit. În sfârºit, ca sã devinã credibilã,învierea ar fi trebuit realizatã în vãzultuturor. Concluzia criticului, transmisã pringura lui Chiron, sunã astfel: �Jalnicã lume,aceasta a muritorilor, în care mistificarea

e instituþie, iar impostura e la mare cinste!(...) Drama lui Iisus încã nu s-a sfârºit, cãnu sacrificiul de sine e suprema dramã cizãdãrnicia lui!�

În tabloul V Revista presei olimpienesunt convocaþi chiar tartorii Zeus ºi Heracare se ciondãnesc ºi ei pe margineapoemelor Hannei Bota, atenþia acordatã deMarele Zeu poetei, stârnind gelozia soaþei.Astfel, începutul ºi sfârºitul odiseei seîncheie în atmosfera generalã de ceartã pefondul ocãrârii corului antic.

Revenind la compararea odiseeilor,remarcãm urmãtoarele. Eroii acestorasunt doi scriitori animaþi de înalte idealuriumaniste, ceea ce permite ca abordarealor postmodernistã sã atingã coteumoristice nebãnuite. Florentin Popescuscrie senin, mioritic, urmãrind armoniadintre om ºi naturã, omul fiind vãzut caparte a întregului cosmic; Hanna Botadescoperã specificul bun al primitivilor,semn cã omul poate evolua dupã ideeaplatonicianã a binelui.

Dupã logica lui Emil Lungeanu,mitologia ºi religia reprezintã marile iluziiale omenirii, destinate civilizãrii ºi alinãriiomului, utile astãzi, când sufletele noastresunt tot mai greu încercate.

Unde fãcea baie Cleopatra?


Pretutindeni pe pãmântul Lyciei, cetãþileîºi împresoarã prezentul cu câte o necropolãce aminteºte de faptul cã aceastã colonieumanã nu s-a deszis niciodatã de trecut.Sarcofagele liciene rupestre rãsar printrestâncile munþilor sub formã de case, templesau stâlpi. Ele au o înfãþiºare inimitabilã prinforma acoperiºurilor ºi a uºilor de acces laîncãperea funerarã cât ºi prin sculpturileºi mai ales prin epitafurile lor în limbalicianã, ce se servea de un alfabet propriu.Forma lor stranie i-a fãcut pe uniicercetãtori sã-i asemuie pe licieni unoroameni �pãsãri, într-atât aceste sarcofageseamãnã cu niºte cuiburi ciudate.

Cetãþile sunt împodobite cu statui ºifrize din marmurã ce înfãþiºeazã scene deluptã sau vânãtoare, amazoane, dansatoare,harpii, zeiþe, zei, gorgone, porumbei, lei,tauri, gladiatori, lângã teatre, mãºti deexpresie, statui de împãraþi sau filosofi.Pretutindeni numai capodopere.

Nu-i de mirare cã în acest spaþiu s-auînghesuit câteva din minunile lumii antice� Gigantul din Rhodos, Templul Dianei

din Ephes, Mausoleul din Halikarnas ºi,în apropiatul Egipt farul ºi Biblioteca dinAlexandria.

Din munþii vulcanici ai peninsuleiþâºnesc izvoare cu ape termale,aducãtoare de tinereþe veºnicã. Aici, înzona Alanyei de azi, marea era împodobitãnu numai cu ape termale dar ºi cu plajecu nisipul fin, aºa cum îi plãceau regineiegiptene Cleopatra. Marc Antoniu lãsaseLyciei o oarecare independenþã dar oferiserewginei aceste plaje magnifice unde seajungea cu corãbiile, traversând marea.Istoricii au mai descoperit la Ephes ocamerã funerarã ciudatã unde se pare cãs-au gãsit osemintele sorei regineiCleopatra ce fusese exilatã aici pentru ase vindeca de uneltiri.

La Pamukale, lângã antica Hierapolis,capitala dispãrutei Phrygii, patria lui Midasºi a lui Gordius, existã ºi azi o piscinã anticãunde modernii mai fac baie. Piscina poditãcu lespezi ºi înconjuratã de leandri înfloriþipoartã tot numele de Cleopatra, în memoriafatalei regine. Nu poþi decât sã zâmbeºtide chinul contemporanilor care nu ºtiu ºinu-ºi pot imagina ce mai purta Cleopatrapeste costumul ei de baie antic�

ªi, peste tot, numai capodopere!...


Niculae Ionel

COSTION NICOLESCU.CHIPUL CREªTIN ÞÃRÃNESC

AL LUI DUMNEZEU

NOTE DE LECTURÃ

Cu mulþi ani în urmã, vãzând printrecãrþile mele Biblia, preþuitã pe atunci demine îndeosebi pentru valoarea literarã,bunica m-a dojenit cu o sfialã îngrozitã,care, pe moment, mi-a dat un uºor amestecde vinã ºi teamã: �Eºti tu atât de neprihãnitsã umbli cu Cartea Sfântã?Ai grijã sã nu rãtãceºti! Loculei, mamã, sã ºtii, e în altarulbisericii. Cu ea umblã doarpãrintele, nu oriºicine. Edrept, o au câþiva bãtrânibisericoºi de-ai noºtri, dar eio pãstreazã cu înfricoºare, îndulap sub cheie, ºi numaicând ºi când, în zile de postºi de rugãciune sau lasãrbãtorile mari, o deschid.

Apoi dojana bãtrânei m-apus serios pe gânduri, maiales cã observasem ºi eu cumîn satul nostru (Cojasca din Dâmboviþa),dar ºi în alte sate din jur, nu erau de gãsitprin case decât ici ºi colo câte o cãrticicãde rugãciuni, câte o Psaltire, niºte broºureledespre vieþile sfinþilor, Noul Testament(destul de rar) � în ediþii foarte ieftine,învechite, trecute o parte prin generaþii, maitoate terfelogite, buchisite sub icoanã la lu-mina lãmpii cu gaz. Consãtenii mei, aproapetoþi, nu citeau ºi nu comentau cum se maiîntâmpla la alþii, cu aplicare dupã puteri,Biblia. Iar faptul înclinam sã-l pun pe seamaignoranþei, ca o consecinþã a vechiuluicvasi-analfabetism. În schimb, îi vedeamþinându-se necurmat de tipicul bisericesc,femeile fiind în frunte, ºi-i simþeam în atâteaîmprejurãri de viaþã plini de evlavie, fãrã aîntâlni pe vreunul, ca în unele confesiuni,cu gura plinã de citate ºi teorii. E adevãratcã se fãceau auzite o seamã de fragmentepilduitoare, dar cum lesne m-am dumirit,erau culese cu precãdere din surse orale,din predicile duminicale ale preoþilor. ªi satul,culmea, dupã cum bine se ºtia, n-a fost lipsit

niciodatã de îndrumare, ci s-a îndestulat deo râvnã pastoralã neslãbitã, având tot un ºirde preoþi dãruiþi, printre care ºi pe pãrinteledoctor Ioan Mircea (paroh între 1934-1944), fire austerã ºi iubitoare � aºa cumera sã aflu mult mai târziu, erudit exeget

specializat în strãinãtate,întâiul izvoditor, la noi, a uneitãlmãciri sistematice aApocalipsei.

Abia dupã o vreme,urmãrind fenomenul acesta petoate cãile la îndemânã(inclusiv cu ajutor livresc), amajuns sã-i descopãr profun-zimea spiritualã ºi apartenenþala valoarea identitarã a or-todoxiei întregului spaþiusãtesc românesc. Însã deschi-derea unui orizont de înþele-gere, care sã-mi dea satisfacþia

deplinã, pânã la încântare, nu s-a produs decâtla întâlnirea, întâmplãtoare, cu carteateologului Costion Nicolescu � �Elemente deteologie þãrãneascã. Chipul creºtin þãrãnescal lui Dumnezeu�.

Apãrutã într-un tiraj redus la EdituraVremea, în 2005, cartea îmbrãþiºeazã, înlumina ortodoxiei, viaþa religioasã aþãranului român, cu toatã amploarea ºispecificitatea ei etnicã. În virtutea noþiuniide sfinþenie, proprie creºtinismuluiautentic, Costion Nicolescu, cercetãtorapropiat lui Horia Bernea la MuzeulÞãranului Român, prezintã bogãþia acesteivieþi religioase printr-o raportare la sistemulgeneral ºi oficial, în speþã la �Dogmatica�Pãrintelui Dumitru Stãniloae, din careciteazã des. O raportare ce, dovedindu-sepe tot parcursul neconflictualã, vine sãîntãreascã adevãrul cã poporul român s-anãscut creºtin ortodox. Altfel, noteazãautorul, �ar fi greu de crezut cã ar puteaexista la nivelul unei naþii posibilitatea uneiexistenþe istorice îndelungate duble,


schizoide: pe de o parte o religie oficialã,propovãduind o anumitã învãþãturã decredinþã ºi un mod de viaþã în consecinþã,pe de altã parte o viaþã religioasã scãpatãdin chingile religiei oficiale�.

Structura lucrãrii include cunoaºterealui Dumnezeu (Treime); marile �lucrãri� alelui Dumnezeu cãtre umanitate, dar ºi cãtreom (acestea cu un mai pronunþat caracterpersonal), în care Atotputernicul apare caapãrãtor, ajutãtor, dãruitor, iertãtor,milostiv, tãmãduitor, certãtor cu asprimesau binecuvântãtor, fãcãtor de minuni;atributele lui Dumnezeu cristalizate înexpresii (�Dumnezeu adevãrat�, �Cel dinvecie�, �Dumnezeu ºtie!�, �DumnezeuSfântul�, �Bunul Dumnezeu�, �Cel blândºi smerit cu inima�, �Domn frumos�,�Ce-i frumos ºi lui Dumnezeu îi place�...),precum ºi în �texte� þãrãneºti, unde gãsimfrumoase raþiuni plasticizate folcloric;însoþirea omului cu Dumnezeu înmomentele importante ale vieþii: naºterea,nunta, moartea, cãlãtoria.

Ideea centralã a cãrþii o constituieproblema cunoaºterii lui Dumnezeu,deschisã de cuvântul Sfântului ApostolPavel (Timotei 6,16) care afirmã cãDomnul este �Cel ce singur are nemurireºi locuieºte în lumina cea neapropiatã, Celpe Care nimeni dintre oameni nu L-a vãzutºi nici nu poate sã-L vadã�. Darincognoscibilitatea fiinþei lui Dumnezeu nuexclude posibilitatea unei dezvãluiriparþiale, prin cunoaºterea lucrãrilor Lui,dupã cum ne încredinþeazã Sfântul MaximMãrturisitorul: �Nu cunoaºtem peDumnezeu din fiinþa Lui, ci din mãreþiafaptelor ºi din purtarea de grijã ce o arepentru cele ce sunt. Cãci prin aceastaînþelegem, ca pe niºte oglinzi nemãrginite,bunãtatea, înþelepciunea, puterea Lui�,arãtând în continuare cã omul rãmâneneputincios a se ridica cu mintea pânã înintimitatea fiinþei supreme, �ci se mângâiedimprejurul lui, adicã cu cele privitoare laveºnicia, la nesfârºirea ºi la nehotãrniciaLui, la bunãtatea, la înþelepciunea ºi laputerea creatoare, providenþiatoare ºijudecãtoare a celor ce sunt. Numai aceastase poate cuprinde dintre cele ale Lui:nesfârºirea. Iar a nu cunoaºte din El nimic,înseamnã a cunoaºte cã este mai presusde minte, cum au spus cuvântãtorii deDumnezeu Grigorie ºi Dionisie�.Înþelepciunea omeneascã împãrtãºitã cumãsurã din înþelepciunea dumnezeiascã.Dupã cãlãuzirea Sfinþilor Pãrinþi, temeiuloricãrei cunoaºteri mai presus de minte estecalea scurtã prin credinþã. �Când vorbimde teologie þãrãneascã � precizeazã CostionNicolescu � ne referim tocmai la aceastã

«cunoaºtere scurtã a celor mai de seamãînvãþãturii».� Cuvântul Sfântului ClementAlexandrinul este cât se poate de explicit:�Credinþa este o cunoaºtere scurtã a celormai de seamã învãþãturi; cunoaºterea, însã,este dovedirea puternicã ºi sigurã a învãþã-turilor cuprinse în credinþã; prin învãþãturaDomnului cunoaºterea este ziditã pecredinþã; ºi, cu ajutorul ºtiinþei, ne duce laînþelegere ºi infailibilitate�. Parafrazându-1pe M. Blondel (�Histoire et Dogme�),Costion Nicolescu distinge un fapt deosebitde important, acela cã problema apãrãriineºtirbite a dreptei credinþe nu aparþineexclusiv ºtiinþei teologice, ci ºi poporuluicredincios � se înþelege ºi din alte zone alecreºtinãtãþii: �Cunoaºterea poporului esteuna practicã, rezultatã în primul rând dinviaþa liturgicã, cu ritualurile ºi ceremoniileei, care fixeazã mai bine decât orice ºcoalãacel minim de cunoºtinþe fundamentale,pãstrându-le totodatã nealterate. Ei sunt maiaproape de tainele lui Dumnezeu decâtteologii învãþaþi. Au o intuiþie maipãtrunzãtoare ºi un instinct mai prompt derespingere a abaterilor doctrinare�.

Întreaga lume e perceputã de cãtresãteni ca o descoperire de Sus, amplificatãla marile sãrbãtori, mãrturisirea lor decredinþã urmând experienþei creºtineºticãpãtate în Bisericã, luminatã de Revelaþie!�Se poate vorbi despre o «teologieþãrãneascã», dacã privim termenul«teologie» în sensul lui originar (a spunedespre Dumnezeu ºi a trãi în El), iar nu însens universitar sau academic (disciplinãde studiat). Teologia þãranului este maipresus de toate trãitã ºi exprimãrile ei vindintr-o experienþã directã a omului cuDumnezeu, acumulatã pe parcursul a maimulte generaþii ºi filtratã în timp. Cu uncuvânt, ea înseamnã Tradiþie. Teologiaþãrãneascã nu este sistematicã, sausistemicã, nici categorialã, dar ea sesizeazãadesea de o manierã mai directã realitateaprezenþei lui Dumnezeu în lume. Þãraniiexprimã dogmele mai mult implicit decâtexplicit, dar totdeauna deosebit de plastic�.

Trei sunt, în principiu, modurile deraportare la divinitate: idolatria (prezenþãînchipuitã nemijlocitã ºi materialã a divinitã-þii în idol), simbolismul (Dumnezeudepãrtat, prezent prin simbolurile Saleacreditate, revelate fie pe cale naturalã, lavederea firii, fie pe cale supranaturalã, prinîntruparea lui Hristos) ºi iconicitatea(concepþia specificã îndeosebi teologieirãsãritene ortodoxe prin care ne simþimlocuiþi de Dumnezeu, care, prin energiileSale necreate, prin Duhul Sfânt, devine oprezenþã realã ºi nemijlocitã, deºi�neapropiatã�, inefabilã � concepþie


condiþionatã de Întrupare ºi de garanþiaÎnvierii). Þãranul, membru activ alBisericii, este vãzut de Costion Nicolescuca fiind centrat în modul iconic, dar avândºi numeroase manifestãri simbolice ºi chiaridolatre, mai rar întâlnite.

Izvoarele cunoaºterii lui Dumnezeu laþãrani sunt familia (în primul rând,rugãciunea din poala mamei, învãþatã decopil odatã cu limba românã), biserica (prinslujbele sale culminând cu Liturghia),comunitatea satului (structuratã în jurulbisericii, cu datinile, posturile ºi sãrbãtorileei dupã calendar), ºcoala (nãscutã cândvaîn tinda bisericii, având dascãli ºi preoþi caînvãþãtori ºi învãþând cititul ºi scrisul pecãrþile de la stranã, pe Ceaslov cel maiadesea) ºi � ca un corolar ce esenþializeazãºi consolideazã totul � Crezul (niceo-constantinopolitan).

Tema �Catafatic ºi apofatic înexprimarea credinþei þãranului� selãmureºte într-un excurs sprijinit peînvãþãtura lui Dumitru Stãniloae ºi VladimirLossky, teologi ai veacului trecut care auinsistat cu deosebitã competenþã peproblematica celor doi termeni. Existã douãcãi de cunoaºtere a divinitãþii supreme:catafaticã (cale afirmativã, întrucâtexprimã calitãþi atribuite revelate) ºiapofaticã (cale negativã, întrucât încearcão depãºire printr-o serie de negaþii,refuzând formularea de concepte) �ambele reieºite din faptul cã Dumnezeu estedeopotrivã imanent ºi transcendent. (Întrufrumuseþe, aº îndrãzni sã amintesc, deºi evorba de alt plan de gândire, deinterpretarea blagianã, a transcendentuluicare coboarã ºi a transcendentului careurcã, determinând cele douã forme de arhi-tecturã bisericeascã, cea rãsãriteanã ºi ceaapuseanã, respectiv stilul romanic ºi celgotic.) Treptele apofatismului sunt maiuºor de strãbãtut, de la afirmarea simplã aatributelor sau calitãþilor lui Dumnezeupânã la afirmarea lor cu ajutorulsuperlativelor absolute. Fiorul mistic alurcuºului apofatic se simte penetrând încãde la primele trepte. Þãranul crede cu toatãfiinþa cã Dumnezeu este bun, drept, blând,milostiv, puternic, apoi face saltul la ex-primarea superlativã cu aportul adverbului�prea�. Calea lui de ridicare spre slavã erugãciunea fierbinte, prin împuþinareacuvintelor ºi înmulþirea lacrimilor.

Felul cum þãranul ºi-l reprezintã peDumnezeu indicã una dintre trãsãturilefundamentale ale credinþei sale. Dumnezeu� scrie Costion Nicolescu � nu poate ficunoscut ºi agrãit de nimeni, ci numai intuitºi vieþuit (�Sã te trãiascã bunul Dumnezeu!�,e o vorbã a satului). Decât zicerile directe

despre El, sunt mai de temei mãrturiileindirecte desprinse din creaþia anonimã adiferitelor perioade istorice. Alãturi de picturabisericeascã fixatã canonic prin erminie,pictura pe sticlã, în naivitatea ei aparentã,contureazã teme ce îºi dezvãluie ospecificitate tulburãtoarei �Iisus ºi viþa-de-vie�, �Iisus în trei feþe�, �Maica Domnuluiînlãcrãmatã� ºi altele. Trãirea personajelorreprezentate pare a se concentra în priviri,ca izvor de sentimente ºi stãri. Din literaturaoralã ies imagini ale lui Dumnezeu, cum ar fiaceea a unui moºneag lipsit de aurã, uneoridrumeþ însoþit de Sfântul Petru, porniþi prinlume sã încerce bunãtatea oamenilor. Alteoriia chip de cerºetor, de naº botezând copiii ºiajutând finii, sau sub înfãþiºare de bun gospo-dar, îndeamnã satul la bunã rânduialã. Bolnavpe tronul împãrãtesc, e întremat cu mirosde tãmâie.

Satul tradiþional românesc nu vedea cuochi buni naºterea unui copil supradotat,cu o inteligenþã gata sã rãstoarne firealucrurilor � se considera a fi ceva drãcesc.Odrasla era doritã pe deplin teafãrã, la trup,la minte ºi la suflet. Potrivit mentalului þãrã-nesc, conformat îndemnului �Crede ºi nucerceta!�, cunoaºterea de Dumnezeuimpune iubire înflãcãratã, dar ºi prudenþã,mãsurã, o anume discreþie care sã nutulbure frumuseþea sacrului. Virtuþile �nãscute din încrederea cã împãrãþia rãului,o viclenie, e limitatã de iubireaAtotputernicului � lucreazã profund, încet,cer rãbdare. Adevãrurile de credinþã,întãrite prin timp, sunt pentru þãran intrateîn tradiþia lui, au un caracter de lege fiindtemeiul faptelor sale morale. De aici, tonulaspru, categoric al Pãrintelui Stãniloae care,în 1938, rostea: �Sã ne dezobiºnuim a maiconsidera pe þãrani niºte copii care nuînþeleg ºi nu se preocupã de nimic din ceeace formeazã conþinutul credinþei ºi, prinurmare, îi putem purta cu vorbe goalespuse pe ton sentimental�.

*Sunt dezbateri intelectuale la vârf, în

jurul întrebãrii legitime dacã mai avemastãzi, în iureºul atâtor schimbãri, þãrani.Dincolo de toate, chipul creºtin þãrãnesc,cel al asemãnãrii cu Dumnezeu, va biruicu certitudine, dãinuind în spiritualitateapoporului român cât îi va fi dat acestuia sãexiste. �Biserica þãrãneascã� trãieºte ºiacum, în lãcaºuri semeþe, aproape detrezvia vieþii mãnãstireºti, nutritã aceastade-a lungul istoriei de pustnicie.

Odinioarã, farmecul ortodoxiei noastrese lãsa gustat ºi din mulþimea mãruntã abisericuþelor de la sate, multe din lemn.


Iordan Datcu

REVELAÞIILE LECTURII

ANECDOTELE LUI DIMITRIE TELEOR

G. Cãlinescu, în Istoria literaturiiromâne de la origini pânã în prezent(1941), i-a lãudat lui D. Teleor poezia ºinuvelele, ignorându-i anecdotele: �E unautor plin de graþie ºi ceea ce se cheamãun fantezist. Poeziile lui sunt încãrcate deemoþie discretã, fragile castele de cãrþi dejoc risipite, printr-un gest maliþios al mâinii�.Înainte de Topârceanu ºi �cu mai multumor plastic decât Caragiale fãcuseparodii...�, iar nuvelele �sunt niºte fanteziiîn care umorul se joacã cu lirismul�,figurinele din cadrul lor fiind �graþiosgroteºti�. Cu toatã economia de spaþiu dinIstoria literaturii române, compendiu(1945), G. Cãlinescu îi acordã lui Teleordouã pagini. Regretã ºi aici cã reputaþiacelui despre care scrie �este a unui umoristde reviste vesele, ceea ce e nedrept�, pentrucã este un �metaforist inventiv�. Chiardacã nu s-a oprit asupra anecdotelorpublicate de D. Teleor, G. Cãlinescu gustagenul anecdotelor, mãrturie fiind, în acestsens, faptul cã în 1939, în Jurnalul literar(nr. 3, 15 ianuarie, p. 2), a publicat articolulCaragiale anecdotist, în care a republicatanecdotele publicate de acesta în Vatra.În acelaºi Jurnalul literar ºi în acelaºi an,G. Cãlinescu a inserat, de 52 de ori, rubricaIndiscreþii ºi anecdote, multe desprescriitori francezi, italieni, englezi, ruºi, unelepreluate din Liber facetiarum de vestitulumorist Poggio Bracciolini (1380-l454),din Facezie ºi din Il Novellino. Cele despreromâni sunt mai puþine. Pentru G.Cãlinescu anecdota �nu caracterizeazã atâtun om cât o împrejurare, e, cu alte cuvinte,o criticã fugitivã a omenescului în genere,ce poate fi uºor transmisibilã, chiar cândeste cu desãvârºire autenticã. Cine s-arîncumeta sã ne zugrãveascã omenirea prinanecdote ar întreprinde o lucrare cu puþinisorþi de izbândã.� Criticul respinge folosireaanecdotelor în alcãtuirea portretului literar.În articolul Memoriile d-lui E. Lovinescuapreciazã cã acestuia i-a reuºit metodaanecdoticã, deºi nu este anecdotist: �D. Sanu e un pur anecdotist cum vor sã

insinueze unii fiindcã anecdota sa estereprezentativã.� Deci, deducem, anecdotapoate fi totuºi folositã în conturareaportretului literar doar dacã estereprezentativã ºi dacã la ea apeleazã unscriitor de talent. ªerban Cioculescu, înpaginile intitulate D. Teleor redivivus,recenzie la D. Teleor, Sonete patriarhale.Scene ºi portrete, ediþie îngrijitã, note ºibibliografie de Leon Volovici (EdituraMinerva, 1981), apreciazã cã D. Teleor �afost ºi a rãmas un umorist delectabil, maipuþin spumos decât Anton Bacalbaºa (...),dar mai artist ºi ca atare mai consistent�.Criticul literar remarcã la cel comentatsonetele istorice, care �nu sunt de forþaPajerelor lui Mateiu I. Caragiale, dar încão datã, se pot mãsura cu acelea ale lui M.Codreanu.� Cât despre nuvele, ªerbanCioculescu crede cã �multe-s nu numai«bune», dar ºi veridice.� Nimic, nici lacriticul amintit, despre anecdotele publicatede Teleor.

I. Opriºan a voit sã sublinieze, prinediþia pe care a îngrijit-o, D. Teleor, Anec-dote despre mari personalitãþi române(Saeculum Vizual, 2011, 240 p.), cã ºiaceastã parte a operei lui Teleor meritã omai dreaptã cinstire.

Referindu-se la judecãþile de valoareformulate de G. Cãlinescu asupra poezieilui Teleor, Opriºan crede cã în aprecierilefavorabile ale criticului a contat ceva spe-cial, particular: �trãdeazã nu atâtconsideraþia valoricã în sine, câtmãrturisirea voalatã a descoperirii în trecuta cuiva cu tuºeu ºi înclinaþii asemãnãtoare.�Nu credem deloc în aceastã presupunerea editorului, ci în aprecierea lui G.Cãlinescu, sincer valoricã.

Unii folcloriºti vãd o similitudineperfectã între snoavã ºi anecdotã, noþiuneadin urmã fiind � scria Ovidiu Bârlea ��generalizatã în tratatele de istorie literarãºi manuale.� Pavel Ruxãndoiu, în articoluldespre anecdotã din Dicþionar determinologie literarã (Bucureºti, 1970)scrie cã deºi este �apropiatã de snoavã�,


este �mai puþin rezistentã la timp�. SabinaCornelia Stroescu, în La typologiebibliographique des facéties roumaines(Bucureºti, I-II, 1969), creeazã un capitolspecial anecdotelor. În Snoava popularãromâneascã, ediþie criticã a aceleiaºi, (I-IV, 1984-1989), urma sã fie antologate,în volumul V, ºi anecdotele, în ultimul capi-tol, dar autoarea s-a stins din viaþã înaintede a termina acest volum. Dupã cum esteschiþat acest capitol în tipologiabibliograficã amintitã, nu credem cãanecdotele publicate de D. Teleor ºi-ar figãsit locul acolo, pentru cã sunt creaþiicvasifolclorice în care mâna scriitorului estefoarte prezentã. Personajele acestor anec-dote sunt: I. Heliade-Rãdulescu, C.A.Rosetti, Al. Ioan Cuza, B.P. Hasdeu, CarolI, Mihai Eminescu, Erich Winterhalder, Al.Hrisoverghi, M. Kogãlniceanu, Al.Pelimon, N.T. Orãºanu, Al. Depãrãþeanu,N. Nicoleanu, Ion Creangã, Teofil Frâncu,N. Scurtescu, Anghel Demetriescu, I.L.Caragiale.

D. Teleor este preocupat mereu sãafirme cã anecdotele le-a obþinut direct dela o serie de subiecþi bine informaþi. Dinviaþa lui Eminescu a obþinut-o de la R,secretar de redacþie la Timpul, ca ºi alte douãanecdote, În grãdina Waldemar ºi Laospiciu. Anecdota Mizeria lui Eminescu aauzit-o de la dr. Hochmann, care �a locuitcu Eminescu în aceeaºi casã din str.ªtirbey-Vodã�. O noapte de Crãciun a luiEminescu a auzit-o de la un ºef de garã laBotoºani. Anecdota Din ghiduºiile lui IonCreangã a notat-o de la o �persoanãvrednicã de toatã încrederea�, iar relatareadesfãºurãrii procesului B.P. Hasdeu � TituMaiorescu a aflat-o de la bãtrâni care auparticipat la eveniment. O singurã datã apreluat, din Minerva literarã, o anecdotãdespre Eminescu, tipãritã de dr. Wachmann.

Unele definiþii ale anecdotei dau ºi unal doilea sens al ei: �istorioarã hazlie ºiscurtã de multe ori batjocoritoare�. Acestal doilea sens caracterizeazã o anecdotã,din cele douã, despre un M. Kogãlniceanumalonest. Acesta, pe când era ministru,nu avea bani ºi s-a gândit cum �sã puiemâna pe vreo câteva mii de lei�. Dupã ce-ºiviziteazã moºia din zona Huºilor, trimiteun talar (crainic) sã dea veste cã va aveao recoltã bunã de pâine (grâu). Amatoriis-au grãbit sã aibã protia (prioritatea) ºimoºierul a primit arvunã, rând pe rând, dela vreo patru negustori. Când, toamna, avenit primul negustor sã ridice recolta,conu Mihalache îl aratã pe negustorul careplecase: �Apoi bine, grãi Kogãlniceanu �râzând din toate puterile � la doi nu pot da

deodatã. Cine se scoalã mai dimineaþã maideparte ajunge. Recolta din anul ista amdat-o celui care-l vezi. ªi întinzând mâna,aratã negustorului încremenit pe cel carese depãrta. Curând venirã ºi ceilalþi, darcãpãtarã acelaºi rãspuns.� Cu un asemeneatratament, negustorii aveau sã se fereascãde conu Mihalache �ca de altã ceva�.

De batjocurã nu este vorba în niciunadin cele zece anecdote despre prietenul sãuI.L. Caragiale: Din voiajurile lui Caragiale,Caragiale ºi Academia, Din viaþa luiCaragiale, Ce face Caragiale la Berlin,O pãþanie a lui Caragiale, O conferinþã alui Caragiale la Galaþi, Caragiale fluierat,I.L. Caragiale (Amintiri ºi anecdote), Dinale lui Caragiale, I.L. Caragiale. În eleD. Teleor nu preia spusele unora sau alealtora, ci are orgoliul de a comunicaobservaþii ale sale din timpul unei lungiprietenii cu autorul Scrisorii pierdute. Cuel a compus poezia Prea sãrac, cu un motodin Alfred de Musset, colaborare pe carea prezentat-o chiar Teleor în Istoriculpoeziei la un chef (1914). De prietenia cuCaragiale se leagã ºi o epigramã pe care acompus-o instantaneu când Caragiale l-arugat pe Teleor, cãruia-i spunea þaþa, sã-ifacã o epigramã cu prilejul deschideriiberãriei Gambrinus. Iat-o: �Ion LucaCaragiale,/ Negustor de bãuturã,/ Face ºiliteraturã,/ Însã nu face parale!� Acesta arâs cu poftã ºi a apreciat-o ca frumoasã,rãsplãtindu-l pe epigramist cu... încã ohalbã. Parale cu literatura sa n-a fãcut niciTeleor, care a murit sãrac.

Sunt mai multe texte, între anecdotelepublicate de Teleor, care fac din ele nu doartransmiþãtoare de umor. Douã exemple suntilustrative. Pe o ploaie de câteva ore, regeleCarol I, aflat pe câmpul de luptã în timpulRãzboiului pentru Independenþã, erasingurul care avea pelerinã. ªi-a scos-o,pentru a nu face notã aparte de toþi ostaºiicare-l înconjurau ºi nu erau echipaþi pentruploaie. O anecdotã, din volumul Eminescuintim, îl surprinde pe poet într-o posturãdespre care nu mai scrisese nimeni. Aflatcu prieteni la un han bucureºtean, poetulºi-a arãtat o laturã importantã a spiritualitãþiisale: �Eminescu, dupã oarecare timp, puneacapul între mâini ºi începea sã cânte doinedin Ardeal, aºa cum le cântã oamenii ºi cântacâte o orã întreagã. Ardelenii, aflaþi la masã,plângeau cu lacrãmi.� Poetul, care notase,de-a lungul drumurilor prin þarã, multe textepopulare, pentru atelierul sãu de creaþie, trãiacântecul popular în toatã complexitatea lui,cu toatã dãruirea sufleteascã.



Dorina Grãsoiu

ACCENTE CRITICE

ÎN UMBRA MARILOR INTERBELICI:VIRGIL CARIANOPOL

Un destin poetic ciudat face ca oîntreagã istorie a unei epoci literare sãse comprime în creaþia unui singur artist.Tumultuoasa perioadã dintre cele douãrãzboaie mondiale e concentratã ºi, evi-dent, nuanþatã propriu, în poezia lui VirgilCarianopol.

Poetul debuteazã în 1931în cea mai autenticã manierãtradiþionalistã, Flori de spini,care nu anunþa prin nimicevoluþia sa ulterioarã.

Îndrãznealã ºi neconfor-mism, teribilism ºi bravadã� acestea sunt epitetele cepot defini urmãtoarele salevolume de versuri: VirgilCarianopol (1933) ºi Unocean, o frunte în exil (1934),unde cultiva o poeziesuprarealistã, afiliindu-se poeþiloravangardiºti.

Cititã târziu, dar receptatã cu mareacuitate, poezia lui Tudor Arghezi vaconstitui un prag de care poetul se va izbimereu, fãrã sã-l poatã trece niciodatã, înScrisori pentru plante (1936), Carte pentrudomniþe (1937), Frunziºul toamnei mele(1938), influenþa arghezianã e copleºitoare,nereuºindu-se o depãºire a ei.

În Istoria literaturii române..., G.Cãlinescu îl plaseazã pe Virgil Carianopolîntre �eseniniºti� ºi nu fãrã motiv. Apropiattemperamental, dar mai ales prin destin,de Esenin, autorul Florilor de spini va scrieºi el o Scrisoare cãtre mama, intitulatãRugãciune de fum, sau va slãvi figurapoetului preferat în poezia Esenin.

Dupã detenþia politicã la Aiud ºiPeriprava (1956-1963), publicã volumulCântece de amurg (1969), carecompleteazã tabloul unei epoci literareapuse, prin timbrul blagian pe care versurilesale îl capãtã aici. Poet de o rarã

sensibilitate, V. Carianopol seindividualizeazã printr-un lirism duios, onotã nostalgica de resemnare, rãmânândacelaºi visãtor trist care, �fie ce-o fi, darvisele nu le-aruncã�.

Modest ºi sfios, el nu se vrea profetulmulþimilor, �alesul� hãrãzit de zei veºniciei:

�Eu nu sunt profetul care sãmoarã pe cruce,/ Nu am cesã spun, nu am unde mãduce�. (Însemnare) sau:�ªtiu, eu nu sunt chemat/ Cumorile de vânt sã mã bat./Cântecele mele/ Nu pot arãtanici frumuseþea unei stele./Vorbele de-acum/ Degeabaaleargã despletite pe drum./Eu nu sunt omul care sãaºtepte în ploi,/ Nu suntCristosul generaþiei noi�.

(Însemnãri dintr-o toamnã)Neavând �nimic zeiesc�, poetul

stoarce cu greu un dram de nemurirepoeziei, �pentru ca murind sã vieþuiascã�:�Cum te tocmeºti cu mine, poezie,/ Pecâte-un vers de seamã sau cuvânt,/ Pecare-l furi ºi tu din veºnicie,/ ªi vii sã-lvinzi în tainã pe pãmânt./ Vrei sânge,viaþã, nopþi de neodihnã/ ªi subþirimi deinimã ºi har,/ Nu laºi sã-þi scape nici unpic de tihnã,/ Nu dai degeaba, un cuvântmãcar.� (Poeziei)

Versurile lui V. Carianopol nu sedeclamã, glasul sãu nu e tunãtor, ci coboarãla ºoaptã. Obsedat de amintiri, va trãi întrecut ºi prin trecut: �Nu mai suntem noi,/amintiri imense, singure, corãbii,/ chipuritrecute peste frunte ca un abur,/ tristeþi,zi caldã culcatã cu vagabonzii lângãgarduri./ Aminteºte-þi,/ minune rãsãritã înpãmântul din obraz,/ minune prefãcutã înplugar/ ºi apoi liberatã,/ Sã fi fost oarevedenie/ ziua scãpatã din hamuri cusuliþarii zãpezii?� (Lelia)


Nostalgia copilãriei revine obsedantã,prin sentimentul tragic al neputinþeiregãsirii: �Ah! copilãrie cu pantalonii/sfâºiaþi de câini,/ unde este vacanþa careîn fiecare toamnã/ se prefãcea într-o pasãrecãlãtoare?� (Unde este acel bãtrânpovãþuitor?) sau: �Mamã,/ Copilul de ieriunde este,/ Unde sunt zânele din poveste?�(Însemnãri dintr-o toamnã, II),

În multe poezii, locul natal e invocatcu-n patetism ce, fãrã îndoialã, ar fi dus lao idilizare neavenitã dacã luciditatea, caredubleazã curios pe acest visãtor poet, n-arcreiona tablouri de un trist adevãr: �Am venitsã-mi vãd iar locurile ºi sã-mi aduc aminte/De anii risipiþi pe aici cu mult înainte./ Mãîmbrac þãrãneºte ºi joc lângã fete în horã,/Seara, mã îmbãt de negurã ºi dimineaþa deaurorã.// Câteodatã, mã duc ºi pe la fraþi,sunt oameni cu gânduri mici,/ Bãnuiesc cãam venit sã rãmân pentru totdeauna aici.//ªi când le spun aºa, întristat, c-o sã plec iarºi-o sã le las lor tot pãmântul,/ Îmi cad îngenunchi ºi aruncã atâta þuicã, de parcã arvoi sã îmbete ºi vântul�. (Printre-ai mei)

Un sentiment copleºitor ºi întotdeaunaacelaºi la Carianopol este cel al singurãtãþii:al singurãtãþii omului printre oameni: �Darnu era nimeni împrejurul meu, nimeni nu/avea sã-mi spunã nimic,/ doar stâncile dauroatã deasupra/ croncãnind fometoase�.(Amintire limpede) sau: �Iatã-mã singur,iatã-mã aºa cum am dorit,/ Fãrã drum, fãrãîntoarceri, fãrã popas,/ Nimeni nu m-acunoscut, nimeni nu m-a iubit,/ Nimeni nuºtie unde sunt sau unde-am rãmas� (Semn)

Singurãtatea naºte întrebãri grave,rostite cu teama cã vor rãmâne fãrãrãspuns: �De câte ori/ nu m-am suit pegrãmezile de cãrbuni/ ale nopþii ºi, privind/depãrtarea, m-am întrebat cine sunt�. (Euacesta ca ºi alþii)

Prin metafore de ales lirism, poetulrãspunde ºovãind: �Cine ºtie, poate suntpiatra binefãcãtoare care/ ucide, poate suntdegetul rãsfoind ultimele file/ ale salcâmilorsau cuvintele scoase ca o fâneaþã/ proaspãtãdin gura dimineþii�. (Eu acesta ca ºi alþii)

În aceastã singurãtate nu existã nici ocertitudine; nici chiar chipul drag al iubiteinu pare altceva decât o himerã: �Minune,nu cumva ai fost cu totul ºi cu totul deaur?/ Nu cumva ai fost numai o luminã,un duh bun,/ Care n-a existat, dar caretrãieºte în fiecare nebun?� (Nu cumva aifost luminã?) sau: �ªtiu cã degeaba strig,ºtiu cã degeaba muncesc,/ Dar trebuie sãfii, trebuie sã te nãscocesc�. (Fruntea taam mai cântat-o)

O singurã umbrã revine halucinant,strãinã ºi de neînþeles, un alter ego trist ºiîndepãrtat: �Mereu însã, de câte ori vreausã-l am mai aproape,/ Las oglinda în braþesã mã cuprindã./ Atunci îl vãd, dar în locsã vorbeascã,/ Plânge, ca un strãin, dincolode oglindã�. (Prietenul)

Existã la Carianopol tentaþia evadãriidin cercul sãu închis, fiind fascinat demirajul depãrtãrilor: �Plecase caravanaiarãºi,/ Purtând în sântul ei argint,/ Custrãluciri purtate parcã,/ Din ochii celorace mint�. (Caravana) sau: �Aº vrea sa plecºi m-aº mai duce!/ Cu câte plecãri numi-am fãcut pieptul cruce�. (Însemnãri)

Gestul rãmâne însã fãrã finalitate: �Darunde sã mã mai duc cu pãmântul meu în/spate, ca o silabã în gurã?/ Unde sã scriuo plecare fericitã,/ undeva în larg, o patrie/intratã în crãpãturile frunþii ca un greier?�(Ultima plecare)

Înclinat spre meditaþie, Carianopol îºipune ºi el marile întrebãri asupraexistenþei. Familiarizat de tânãr cu gândulmorþii, poetul nu va fi preocupat demoarte ca extincþie a universului, ci cadispariþie a individului. Atitudinea sa înfaþa acestui ultim prag este de fiecaredatã alta, începând cu gânduri desinucigaº: �Într-o zi, ca într-o amintireveche,/ Ai sã auzi ºi de mine/ Cã mi-apus revolverul, o garoafã la ureche�.(Elegie), împãcându-se greu cu ideeamorþii: �Tãceþi, sã nu audã apa/ Cã-itulburãm tãcerea sfântã,/ Voi nu ºtiþi câtde bunã-i apa/ ªi cât de turburatã cântã./Ea-i singurul mormânt la care/ Nu vinenimenea cu flori./ Tãceþi,/ E-aºa de greuîn viaþã/ Sã uiþi cã trebuie sã mori� (Sãnu ne-audã apa) ºi sfârºind prin a oaºtepta, vãzând în somn o pregãtire lentãa stingerii definitive: �Mã-nvãþ cu moarteacare va sã vie,/ Cu liniºtea ºi-ncremenireamea,/ Ca ucenicul ce-ºi învaþã rostul,/Aºa, ca steaua cu lumina sa./ În fiecaresearã-mi fac mormântul,/ Sting stelele înel, cu oasele zdrobite,/ ªi trag þarinaplapumii pe mine�. (Somn)

Un sentiment de milã creºtineascã îiînfioarã versul la gândul morþii fiinþelordragi: �Cerule, mama Cristina pleacã spretine./ E oarbã, nu ºtie pe unde vine,/Zbãtându-se prin noapte ºi ceaþã,/ Deasearã cautã un loc pe unde sã iasã dinviaþã./.../ E fãrã puteri, toate puterile/ Lelasã aici, cu speranþele ºi durerile,/ Nu iacu ea decât niºte flori puse în poale,/ Pleacãîn lume, cu picioarele goale...� (Rugãmintepentru Mama Cristina)


Trãind sub semnul implacabil aldispariþiei, Carianopol cunoaºte o singurãcoordonatã vitalã: timpul. Trecerea lui îiprovoacã o nemaipomenitã panicã,îndemnându-l la bilanþuri tragice: �Tot n-amajuns pânã la capãt, tot mai este./ Din an înan, trec ca din casã-n casã,/ Acelaºi fãrãloc, aceeaºi umbrã,/ Cu aceeaºi obosealãce m-apasã�. (Frunziºul vremii mele)

Timpul nu aduce poetului împlinirea,ci-l apropie doar de un cimitir al iluziilorcare cândva pãrea depãrtat: �Cimitirul, mise pare,/ Nu mai e în depãrtare./ Cât erade depãrtat,/ Vremea l-a apropiat�.(Însemnare de acasã)

Unic erou al aventurii sale lirice,Carianopol va izbuti sã spargã carcerapropriului eu, inima rãmânându-i �tot acelor mulþi�. Suferinþa umanã îi stoarceaccente de duioºie: �Doamne, Doamne, eraaici în sat/ O fatã cu sufletul ca laptele decurat,/ O fatã cu mãriile de vis,/ Cu obrazulca hârtia de scris./.../ Sãraca, într-o zi aveafaþa suptã,/ Tremura într-o rochiþã ruptã.../I s-a fãcut milã cerului de ea/ ªi a trimistoamna s-o ia...� (Rugãciune)

Având vocaþia marilor înfrânþi ºiintuindu-ºi-o fãrã greº, poetul încearcã orevoltã, voindu-se nepãsãtor în faþa unui

destin neînduplecat: �Nu-mi pasã c-o sãcad odatã,/ Arzând, din înãlþimi în gol./ Voicade ca o stea curatã,/ Nu ca un bulgãr denãmol./ Cunosc din flãcãri cã pojarul/M-o mistui ºi voi cãdea./ Cunosc cã mãva arde jarul./ Dar este fericirea mea�. (Eu)

Dar lupta e inegalã ºi, obosit, poetulse va resemna, cerând îndurare vieþii:�Ajunge! Prea eºti tare. Puterea mea sepleacã./ Nu mi-ai lãsat din toate nimicnejefuit/.../ Nu mã lovi. Aºteaptã. Fii astãzimãcar bunã/ Când mã aplec la tine asemeniunui domn./ Se face frig în suflet. E searã.Suflã-n lunã./ Am obosit. E iarnã, e vremeaºi mi-e somn�. (Vieþii)

Învins, artistul îºi va spune cu onemãrginitã tristeþe: �Nu þi-a fost dat, VirgilCarianopol, nici þie,/ Nodul gordian alveºniciei sã-l tai�. (Scrisoare cãtre celãlalteu)

Însã marea vinã de a crede pânã lasfârºit în nemurire trebuie pedepsitã.Aruncând blestemul uitãrii asupra sa, poetulîºi scrie singur epitaful pe criptamormântului literar: �Aici zace VirgilCarianopol, fecior de þãrani,/ Un nebun carea cheltuit vieþii mulþi ani./ Nu-l plângeþi,lãsaþi vremea sã-l ningã,/ Prea a crezut pânãla sfârºit c-o sã-nvingã�. (Epitaf)

Acelaºi moment, evocarea gestului,generos ºi elegant, fãcut de actorul MihailPascaly de a-i da tânãrului MihaiEminescu bani pentru a-ºi cumpãra gheteºi costum nou, este tratat în douã anec-dote, în variante, ca în folclor. În primaanecdotã, Eminescu la Cernãuþi, serelateazã cã marele actor, vãzând cumumbla Eminescu, �într-un costum vechi,prãpãdit ºi purta niºte ghete ºi o pãlãrieca vai de lume�, i-a dat acestuia o sutã decoroane de argint pentru a-ºi cumpãracostum ºi ghete. Întrebat apoi dacã ºi le-acumpãrat, Eminescu i-a arãtat... operelecomplete ale lui Goethe ºi Schiller. Încealaltã anecdotã, Eminescu sufleur, notatãde D. Teleor de la soþii Alexandru ºi MariaFlechtenmacher, este vorba doar deghetele rupte ale lui Eminescu, ºi despredonaþia lui Pascaly, de data aceasta eaconstând în... cincizeci de lei. Întrebat,seara, dacã ºi-a cumpãrat ghete,Eminescu îi aratã operele complete ale luiGoethe ºi Heine. În anecdota anterioarã

Anecdotelelui Dimitrie Teleor

(urmare de la pagina 28) fusese vorba nu de Goethe ºi Heine, ci deGoethe ºi Schiller.

I. Opriºan, într-o scurtã introducerela ediþie, crede cã între motivele esenþialeale opþiunii lui Teleor pentru anecdote,figureazã scurtimea acestei categorii deprozã, uºurinþa cu care rãspundea cerinþelorziarelor ºi revistelor vremii, amatoare sãînvioreze paginile lor cu texte cu mare prizãla public, ºi nu în ultimul rând faptul cãanecdota �îi permitea autorului sã seautoscoatã în evidenþã cu mai multãuºurinþã decât în alte specii în ipostazefavorabile: de a toate cunoscãtor, de bunconviv, de om cu largi legãturi, (...) despirit ascuþit cu mare putere de intuiþie acaracterelor ºi faptelor.�

Editorul nu s-a rezumat, comod, sãreediteze cele trei volume de anecdote alelui Teleor, ci a fãcut cercetãri în presavremii ºi a scos alte texte. Nu are pretenþiacã a descoperit toate textele, ascunse subcine ºtie ce pseudonime.

Câteva observaþii. Anul naºterii luiTeleor este dupã Opriºan, 1854, iar dupãVolovici 1858. La anecdota despre TeofilFrâncu anul naºterii lui, 1844, este pus cusemnul întrebãrii. În mod cert acesta esteanul. Se ºtiu ºi ziua ºi luna: 23 martie.


UN PERSONAJ UITAT:BARBU LÃZÃREANU

EXERCIÞII DE REGÂNDIRESultana Craia

Printre directorii care i-au succedat laBiblioteca Academiei Române, ºi au profitatde colecþiile ei cercetând pagini prãfuitepentru a reînvia una din trecutul românesc,Barbu Lãzãreanu nu a fost, desigur, unuldintre cei cunoscuþi. A fost un personajmai curând modest, dar i se datoreazãinteresul pentru pitorescul vieþii româneºtide la finele secolului al XIX-lea ºi pânã lajumãtatea secolului XX.

Leizerovici, pe numele sãu adevãrat,s-a nãscut la Botoºani în 1881 ºi a muritpensionar la Bucureºti în 1957. Figureazã,ca membru al Academiei Române, îndicþionarul Dorinei N. Rusu, consacratcomunitãþii academice (1999) înEnciclopedia din 1940 a lui LucianPredescu ºi în încã douã-trei dicþionare.Merite reale, ca sã devinã academician,n-a avut, sau cel puþin nu ºtiinþifice.

Poziþia acestora s-a datorat mai curândfaptului cã fusese în tinereþe gazetar destânga, la ziarele �Adevãrul� ºi �Dimineaþa�.

În aceasta calitate a cunoscut multãlume, politicieni, ziariºti, artiºti, boemi. Sefãcuse ºi el cunoscut, în epocã, princomentarii lingvistice, politice ºi literare,risipite prin periodicele la care era redactorsau colaborator. N-a lãsat o operã semnifi-cativã, ºi cu atât mai puþin una de academi-cian, dar rãmân în urma sa o serie de texteconsacrate mai multor scriitori, unoraspecte lingvistice, unor epigramiºti români.

Amator de calambururi, interesat descenele pitoreºti din cafenele ºi redacþii,de comicul de situaþie ºi de limbaj întâlniteîn viaþã ºi literaturã, Barbu Lãzãreanu aconsacrat pagini analitic-memorialistice saucritice mai multor autori.

În legãturã cu Vasile Alecsandri, deexemplu, i se datoreazã o analizã a HoreiUnirii drept �cântec subversiv�. De fapt elprezintã o sumã de aluzii la textul poetuluide la Mirceºti, identificate într-o poezie�Românul ºi lãutarul�, dedicate luiAlecsandri de Gheorghe Tãutu (1823-

1885), în contextul ostil al libertãþii preseisub cãimãcãmia lui Teodor Balº. Ceea cerealizeazã în fond Lãzãreanu, este odescriere a ambianþei istorice în care s-aîmplinit Mica Unire, cu constrângerile,aspiraþiile, naivitãþile ºi faptele ei mãrunteneconsemnate în istoria oficialã.

Ceea ce de fapt ilustreazã contribuþiileacestui bibliotecar: curiozitatea pentrumica istorie, aceea a evenimentelorminore, aparent banale, dar care spunceva despre acea lume. Tot despre micaistorie, mai ales literarã, scrie BarbuLãzãreanu într-un text, Vulturul ºilãstunii, aºa cum se numea o poeziedescoperitã postum de Ioan Bianu, scrisãîn 1888 de Alecsandri.

Acesta, scrie Lãzãreanu, la 67 de ani,îºi avea fericirea cãptuºitã cu oarecarenecazuri. Începuse a fi contestat. ªi cãlucrul îl mâhnea într-adevãr, o dovedeauversurile alcãtuite de el în acel an ºi adresateunor critici. Analiza poeziei lui Alecsandritraduce, nu fãrã reale calitãþi decomentator, literar, sentimentele caretulburã senectutea unui poet care devenisemonument, dar îºi conºtientiza declinul.

Un personaj foarte iubit de BarbuLãzãreanu a fost ziaristul Anton Bacalbaºa,despre care, într-un portret publicat în maimulte antologii, scria �Anton Bacalbaºa nise înfãþiºeazã mai ales ca un poet epic alprozei gazetãreºti române. Ce bine ºtiedânsul sã cheme la arme cuvintele! În ceordine debarcã el coloanele (�) ce straºnicsunãtor de ºarje! (�) Ca mare mânuitorde arme (a fost unul din cei mai strãluciþioratori ai vechii miºcãri socialiste) el,impulsivul, nu duce rãzboi numai împotrivapersoanelor, ci mai ales împotriva unormetehne sociale�. Din scrierile luiBacalbaºa, Barbu Lãzãreanu citeazã pasajecare ilustreazã umorul de calitate, spiritulironic urban, simþul limbii (ºi al mãsurii).



Magda Grigore

LIT(ER)OGRAFII

RELAÞIA CU TINE ÎNSUÞI

O carte unitarã, echilibratã, bazatã peprincipiul activ al poeziei (Dan MirceaCipariu, Singurãtatea vine pe facebook,editura Tracus Arte, Bucureºti, 2012),esenþializeazã un mesaj sensibil ºi realist,(auto)referenþial, un mesaj venit parcã dinstarea de necesitate a reconfigurãrii sufletuluiuman pierdut în meandrele tehnologiei.Calitãþile discursului liric nu se limiteazã lainspiraþia speculãrii unuisubiect de interes larg/univer-sal, nici la gratitudineaatitudinii (deºi ambele susþinreceptarea pozitivã), ele seextind spre problematizarea/interogaþia aplicabilã maimultor inimi cicatrizate, cumar spune Max Blecher, precumºi spre stilul limpede, nuanþat,intelectualist al poeticii.Profilul individual creat înspaþiul virtual are dezavantajuldesprinderii de realitate, îndepãrtându-se deea, iar facebook-ul, una dintre cele mai extinsereþele, paradoxal, de socializare, evolueazãcontinuu, alieneazã ºi produce din ce în cemai mulþi bani din afacerile cu singurãtãþi.Problema care aduce îngrijorare în rândulspecialiºtilor psihologi este aceea cã succesulascendent al tehnologiei nu poate fi explicatdecât prin nevoia pe care site-ul oîndeplineºte, ceea ce reprezintã ºi mizapoeziei propuse. Încãrcãtura acestui pãcat(conºtientizat) îl determinã pe autor sãreformuleze în stil propriu ºi moderncunoscuta rugã eminescianã mie, redã-mã.

Alcãtuitã dupã regula contrapunctului,cartea expune discursurile douã câte douã,câte o scrisoare urmatã de câte o secvenþãdin facebook dreams, în total 20 de scrisoriconcepute pentru reþeaua de gândirecomunã/menite sã-ºi gãseascã singuredestinatarul, ºi 20 de visuri facebook, reverii,meditaþii asupra subiectului, compoziþiidinamice, simetrice, polifonice, variaþiunilirice de sine stãtãtoare al cãror discurs ºimesaj se coaguleazã firesc într-un tot organic.Volumul conþine ilustraþii la temã realizateinspirat de Mihai Zgondoiu.

Ideea de fond este degenerarearelaþionãrii fiinþelor umane, mutaþia produsãîn modul de comunicare post-modern,încremenirea în virtual (�de parcã feþele lornu ar fi fãcute din carne ºi sânge/ ci numaidin electricitate ºi din pixeli�), socializareaascunsã ºi umanitatea marginalã a vieþiielectronice (�un cont cu nume ºi parolã/ omascã în spatele cãreia ochiul urmãreºte

desfacerea ºi dezvrãjirealumii�), imaginea deformatã aafectivitãþii � toate ducând lamãrirea distanþei dintre oameniºi la înfãºurarea sufletului înmãtasea singurãtãþii. Lumea, însens larg, aratã ca un labirint/un haos: �prietenii din reþea/îmi scriu/ despre lupta lor cuprezentul/ despre distri-butivism/ legalizarea consu-mului de droguri/ moarteacapitalismului/ despre cãderea

bursei/ eliberarea tibetului/ legalizareaprostituþiei/ despre plagiat/ cãrþi electronice/vânzãri de organe/ piercing/ tatuaje în zoneleintime/ despre premiul nobel pentru literaturã/matriarhat/ secolul pietrei care va înlocuitehnologia high definition� [facebook dreams(XVI)], iar lumea în sens restrâns devinecontemplaþie rece: �privesc hipnotizat lacireºul alb din faþa casei/ degetele lui lungi ºiîmbãtrânite îmi par tot mai mult o crucerãcoroasã/ un loc de multiplicat liniºtea/într-o mare de uºi închise�. Fuga din faþamonitorului ºi revenirea la instrumentele descris este deopotrivã moment de inspiraþie,ºansã de salvare, revelaþie ºi regãsire � opurificare (�cunoaºterea de sine e o cãlãtorieprin infern�). Realitatea reþelei echivaleazãcu o destructurare a normalitãþii, cu osuprasolicitare a sensului imitativ al lumiiconcrete, iar starea poeticã este dramaticã,surprinzând cu detaºare condiþia omuluimodern, dependent de tehnologie (de fapt,învins de ea), cu modificãri fundamentaleînregistrate în sistemul de gândire, cuangoasa, criza (non)comunicãrii, alienareafãrã precedent ºi nostalgia paradisuluipierdut. Ele explicã eºafodajul de evaziuni ale


omului în lumea interioarã, melancoliabolnãvicioasã a inimii, cultivatã cu voluptate.Revelaþia poeticã are la D.M. Cipariu sensunic: �deschid uºa sufletului/ sã intrecreºtinul cu sfinþenia în poporul meu deumbre// deschid mintea sã vãd/ Steaua Mãrii/în locurile cele mai inaccesibile/ acolo undenumai speranþa în Dumnezeu/ poate schimbacenuºa în aurul cel mai pur� [scrisoarea aVII-a (de Crãciun) Steaua Mãrii]. Visul deeliberare ºtie drumul, este întoarcerea launiversul generos al lumii recognoscibile:�desenez pe ecran/ un prunc într-o iesle/ ca ofotogramã de folos pentru orele întristate//sunt pregãtit sã trec de întunericul cel mai mare/cu inima gata de un nou început// cerulstrãluceºte/ de liniºte ºi bunãstare sufleteascã// îngerii vin/ sunt pe aici/ prin poemul pe careîl intuiesc ºi îl trãiesc pânã la capãt�. [scrisoareaa VII-a (de Crãciun) 2. Prevestire]. Sãrbãtoareacreºtinã redã demnitatea elementarã a eului ºieste un ferment al sensului:,,«orice Crãciun eo renaºtere» adaug pe facebook/ alãturi defotografia mea de la 5 ani/ când mergeam înAjunul Crãciunului/ printr-un sat dinTransilvania/ cu o traistã plinã de colaci nuciºi mere/ cântând cea mai scurtã colindã dinlume// «cine vine prin grãdinã?/ Dumnezeucu crucea în mânã!/ da�pe cruce/ ce ne-aduce?/un colac de grâu frumos/ c-aºa-i faþa luiHristos!»� [scrisoarea a VII-a (de Crãciun)1. Ajun de Crãciun pe facebook]. Cele douãlumi autonome, distincte, motiva(n)te,coexistã în neliniºtea interioarã a poetului caremediteazã asupra existenþei limitelor deopþiune, dar ºi asupra perspectivei anxioasea stãrii dilematice. Reveria poetului stimuleazãhotãrârea de ieºire din realitatea alunecoasã/dezumanizatã, dorinþa de evadare din reþeauacu contururi miºcãtoare, neprecizate,neaproximate (cu oameni-contur ºi cusentimente incerte). Rãzvrãtirea se petrece culuciditate ºi observaþie resemnatã: �viselecelor care conduc lumea/ sunt tot maidevoratoare/ ca o reþea de tarabe egotice/ lacare suntem poftiþi sã cumpãrãm/ÎNTUNERIC/ & / RÃUTATE/ îmbrãcate înhaine scumpe// «actualizeazã starea»/ vineispita de pe net ca într-un program/ în careeºti invitat sã exersezi zilnic/ aceeaºi ºi aceeaºidisperare de a fi� [scrisoarea a V-a].Disperarea nu este însã extremã, nu estecioranianã, nu duce la convulsia lãuntricã,nici la surghiunul ontologic, nu reclamãdispariþia ºi nici moartea. Poetul se motiveazãpermanent în lupta cu sine ºi cu braþeleademenitoare ale reþelei, nu-ºi risipeºteenergiile spirituale, dimpotrivã, le adunã ºi lecoaguleazã spre confruntarea lumilor, din careapare strategia salvãrii: �deschid o uºãsecretã din creier/ prin care intru ºi ies cândvreau/ fãrã sã îmi vând sufletul/ fãrã sã fiuobligat sã cãlãtoresc cu banda neagrã pe ochi/[�] am nevoie de un singur cuvânt de

mântuire/ ca sã scap de semanticã// amnevoie de rugãciunea inimii� [scrisoarea aVI-a]. ªansa de sustragere din înregimen-tarea virtualã se dovedeºte viabilã prindesacralizarea noilor fetiºuri tehnologice,prin regãsirea lumii lãsate în urmã ºi prinreumanizarea individului, prizonier alpropriei vieþi:,,27% dintre pãmânteni ºi-aupetrecut revelionul într-o reþea de socializare/au preschimbat atingerea tastaturii înºampania cea mai scumpã/ în visul cel maifecund [scrisoarea a VIII-a (de Anul Nou)].

Aºadar, viaþa trebuie resetatã. Fuga dinstatistica suferinþelor mari ºi retragereaîntr-un regat de singurãtate, în pântecul unuivis de eliberare aduce viziunea adevãratuluisens al existenþei. Creierul are o fereastrã deeliberare care, o datã deschisã, face sãîncolþeascã ºi sã creascã în tihna interioarã ogrãdinã edenicã cu lagune salvatoare ºicanale în care tot ce este/are suflet serecunoaºte ºi comunicã cu uºurinþã. La reuºitaevadãrii contribuie inclusiv unele mesaje/postãri de pe facebook, care scoase dincontextul acela ºi aplicate celeilalte vieþi,fireºti/ (re)umanizate nu mai par întâmplãtoare:salvaþi Crãciunul, actualizeazã starea,salveazã ºi ieºi etc. Individualitatea recâºtigatãnu se mai aseamãnã cu singurãtatea celor cestau treji în reþea, ci este detaºare de ei, estetimp interior, timpul visãrii, dorinþa de celãlaltºi nevoia de iubire: �am intrat în vis ca într-oreþea de vieþi nãucitoare/ fãrã parolã ºi contde utilizare// cu mine erau milioane ºimilioane de însinguraþi/ cu mine erau milioaneºi milioane de insomniaci/ cu mine eraumilioane ºi milioane de idolatri// o lume deoglinzi vorbitoare era gata de apãrare ºi deatac�[scrisoarea a IV-a ]. Nevoia de fericire,dorinþa de luminã ºi iubirea de aproapele(�iartã-mã Doamne/ ajutã-mã sã-l înþeleg ºisã-l iubesc pe celãlalt/ ca pe Tine Însuþi�)devin idealurile poeticii lui Dan MirceaCipariu.

Este o carte maturã, cu/din iubire,întrupatã dupã ce s-a risipit ceaþa prinbiografie ºi dupã ce particula lui Dumnezeua fãcut ocolul tuturor sufletelor, o carte ca orevelaþie a nevoii de celãlalt, ca un avertismentîmpotriva înstrãinãrii, o sensibilã pledoarieliricã pentru redescoperirea bucuriilor simpledespre care vorbea cândva C. Noica; pentruun adevãr fundamental care nu trebuie uitat,acela cã trebuie sã regãseºti singur&alãturide ceilalþi fascinaþiile interioare, sã dai likedoar iubirii de aproapele tãu, sã intri în relaþiecu pasiunea/ cu poezia, sã fii creativ.Facebook-ul, o iluzie, nu este decât un fel desecond life. Ce ar putea sã ofere cu adevãrataceastã realitate paralelã/tehnologicã omului/umanitãþii/sufletului, de vreme ce softul,mãrturiseºte poetul, îl atenþioneazã pe user,spunându-i tranºant ºi cinic: �nu poþi crea orelaþie cu tine însuþi�?!


Marian Barbu

NOTE DE LECTURÃ

CRONICA DE LA RÃZVAD

Cu puþin peste 1000 de pagini, trilogia deprozã contemporanã Colonia (I � Sãrutulcopacilor � 368, II � Noi exilaþi la PontulEuxin � 440, III � Moartea unui preºedinte �234), semnatã GeorgeToma Veseliu, a vãzutlumina tiparului la Editura Bibliotheca dinTârgoviºte, în 2012.

Sub raport informaþional, cronicapresupune nu atât înregistrarea, cât povestirea(cu ºarm) a unor fapte ºievenimente istorice, desprecare autorul a auzit sau, în cazurifericite, a ºi luat parte. Astãzi,ºi de când ziarul tipãrit a ieºitpe piaþa informãrii, comentãriiºi analizei evenimentelor, însuita lor cronologicã, contri-buie ºi el, la ceea ce latinii audefinit prin cuvântul chronica(etimon regãsit în toatã aria delimbi romanice). Existã osingurã cerinþã a oricãrei�cronici: obiectivitatea sau cumse exprimau(tot) latinii: sine iraet studio (=fãrã urã ºi pãrtinire,favoare). Întorcându-ne în timp, atunci cândsau înregistrat primele cronici, în ÞãrileRomâne, � Moldova ºi Muntenia �, nota desubiectivitate a prevalat, devenind chiarcopleºitoare. Þinta lor era sã informeze,explicându-ºi, fiecare dintre autori, pãrerea ºi,cu mare grabã, atitudinea. Ba, fãrã ocoliºurisau învãluiri stilistice, de partea cãrei baricadese situeazã.

Incipitul comentariului nostru ne-a fostcerut în precizãri clare de leviatanul prozastic,intitulat cumva faulknerian, atât pedimensiuni de spaþiu, cât ºi de timp, mereurestrâns, dar ºi dilatat în funcþie de epicentrulnaratorului, Matei Viºan. El nu este altcinevadecât scriitorul de astãzi, care s-a înregistratpe sine, în foarte multe etape ale vieþii. În fond,din perspectiva devenirii sociale ºiprofesioale a autorului însuºi, trilogia trebuieconsideratã un Bildungsroman, termenîncãrcat de variaþiuni, de la Goethe încoace,cel puþin în aria europeanã a literaturii.

Conºtienþi cã ne abatem perturbãtor de latermenul de cronicã, vom mai folosi alþi

substituenþi: roman, prozã, scriere º.a., nu atâtpentru a înlãtura monotonia exprimãrii, cipentru a surprinde pro causa informãrii ºidevierii zecilor de comentarii în margineainformaþiei fruste. Fiindcã dominanta întreguluitext este înmulþirea oglinzilor stendhaliene aleeu-lui creator, pus sã reacþioneze de îndatã lao situaþie creatã ori lãsatã la o distanþã în timpsã reflecteze. ªi atunci, scriitorul se implicã mai

adesea balzacian, sau, ca ladevenirea lui Neagu Bulboacã,Dinu Pãturicã, Tãnase Scatiu,Stãnicã Raþiu, Iancu Urmatecuºi alþi parveniþi.

Dacã primul volum �Sãrutul copacilor, rãmâne ºicel mai realizat, cu oindependenþã narativãsuficientã, cel de al doilea �Noi exilaþi la Pontul Euxin,se aratã a fi un mélange detipologie ºi atmosferã, princare autroul, ca în teatrul depãpuºi, leagã ºi dezleagãsituaþii ca în romanul de

mistere.Sub pretextul invocãrii postmoder-

nismului ºi al folosirii achiziþiilor pe care acestale-a afiºat în jurul anilor �70 � �80 ºi în România,scriitorul angajeazã nenumãrate convorbiri cu� iubitul sãu cititor. Pentru respectul pe carei-l oferã acestuia, adesea îi lasã câmpuri despaþii albe, prin chenare bine marcate, în careel, cititorul virtual, sã-ºi exprime pãrerile.Desigur, iluzii, nu prea departe de acelcaptatio benevolentie.

Îi precizez, nu numai lui George TomaVeseliu, ci tuturor care au achesat (=acceptat!)la teoriile postmodernismului, începând cufrancezii, cã dialogul romancierului cu lectorulipotetic s-a înregistrat în prima jumãtate a sec.al XIX-lea, prin romanul de mistere (autorfaimos � Eugène Sue; ulterior ºi sateliþii lui.La noi, I.M. Bujoreanu, Nicolae Filimon, înacelaºi secol. Cât priveºte specia unuiasemenea tip de roman, ideocriticul AdrianMarino l-a inclus în categoria literaturii deconsum. Desigur, francezii au avut valorificatãliteratura popularã, care s-a opus � mai ales


în timp � multor formulãri narative semnatede Al. Dumas � tatãl, Stendhal, Flaubert, Zolaº.a.m.d. Toþi au crezut cã trebuie sã instaurezemodernitatea. (Ceea ce în Europa, în sec. alXIX-lea, începuse nu numai în Franþa, ci ºi înGermania, în Anglia, Spania, ba, chiar înAmerica de Nord � vezi E.A. Poe).

Pe scurt, confrate Veseliu, modernismului,afirmat zgomotos dupã Primul Rãzboi Mondial,în forme care mai de care � ºi în picturã, muzicã,sculpturã º.c.l. � i s-a opus (prin comple-mentaritate!) postmodernismul.(Pentru ceiinteresaþi de modernism, postmodernism, amreprodus o schemã din 1985, propusã de cãtreunul dintre cei mai avizaþi cercetãtori americaniai domeniului � Ihab Hassan. Detalii în cartealui David Harvey � The Condition ofPostmodernity, Cambridge, 1989. Tot pentruDumneata � în lumina noþiunilor ºi conceptelor,din acea schemã, am redactat romanulColonelul de la ghiol, în 1996, ilustraþiacopertei fiind o reproducere dupã un tabloude Salvador Dali).

Aºadar, distinse Coleg, ai la dispoziþiecâþiva indicatori bibliografici, pe care,consultându-i, te vei hotãrî, ca la ediþia nevarietur a Coloniei sã pãstrezi ori nu acele�coabitãri�cu cititorul.

Oricum, înaintând în comentariul nostru,va trebui sã spunem cã ingeniozitateaCronicii de la Rãzvad constã în alternanþa(parcã prea minuþioasã � ºi nu prea folositoareîn funcþionalitatea semnificaþiilor) faptuluireal, adesea brut, cu analiza superioarã, fie ºi-ncontext. Adunate mai toate sub coviltirulcârciumii, cei mai mulþi dintre meseni îºi pierdidentitatea. Rãmân notabilitãþile multorlocalitãþi � primar, notar, miliþian, învãþãtori.

Se mai impun câteva precizãri:a) Zona exploratã�literar aparþine unui

spaþiu agricol, care a fost �populat� cu sonde,pentru extragerea petrolului. Zona se gãseºteîn nord-estul Târgoviºtei. Forajul a început cumult înainte de cel de al Doilea Rãzboi Mondial.Racilele ºi beneficiile regimurilor politice (dinþarã ºi de peste hotare) scriitorul le-a înregistrat,mai întâi, din propria-i familie. Ba, tatãl, camaistru petrolist destoinic, a fost trimis ºi înIndia. Viaþa ºi-a urmat mersul, înainte, mai multcu voia altora, pânã când copilul, adolescentul,apoi tânãrul (elev ºi student), bãrbatul (ziarist,profesor ºi funcþionar la primãria din GuraOcniþei) a început sã proceseze mersulvremurilor. În acest punct de conºtientizare asinelui, a gãsit de cuviinþã cã doar scrisul estesingura formã de împiedicare a uitãrii. ªi caMarin Preda odinioarã, ori ca Miron Costin, ºimai încolo, pentru George Toma Veseliu, totuli-a apãrut pe ecranul memoriei vizuale,derulându-se acum dupã altã paradigmã, decâta înºiruirii de ani ºi de fapte, unele dintreacestea, anoste. În toate cele 1042 de paginiale trilogiei, apar luminoase descrieri de naturã,

mai cu seamã de peisaje silvestre, de o mãreþiepoeticã aparte sub clar de lunã sau de dislocãriale norilor în vreme de ploaie ori când zãpezileaþin calea sondelor rãsãrite în tot locul.Prozatorul nu se aratã extrem de încântat laprocesul industrializãrii câmpului agricol. Caatare, îi evocã perioada de creºtere ºi cuprecãdere pe cea de descreºtere, cârciuma ºiþuica sunt fenomene omniprezente, în toatelocalitãþilor zonei. Mai toþi veneticii suntrezultanta chemãrii petrolului. Odatã cupãrãsirea mijloacelor de producþie, aferentemuncii de extracþie, de cãtre companiile strãine,din cauza schimbãrilor de regim politic, ei,ultimii veniþi sunt ca ºi poetul Ovidiu, exilat laPontul Euxin. Depopularea zonei i-a gãsit binepregãtiþi pe comuniºti, ca sã se poatã instalaconfortabil sub faldurile purpurei roºii ºi încãutare de adepþi. Prozatorul surprinde c-unochi sagace cum se transformã notabilitãþilezonei, nu numai pentru a supravieþui, ci ºipentru a domina. Cred cã numai aºa semotiveazã crearea lui Matei Viºan, ca epicentrual întregii tipologii, el având numai aºa o largãrazã de acþiune, în plan direct, dar ºi ca rezoner.Postura lui G.T. Veseliu, astãzi, ca romancier,�ieri�, funcþionar, profesor, ziarist, cultivat înmod constant, ca absolvent de filologiebucureºteanã, îi dã dreptul sã circule elegant,lejer prin lexicul destinat poeziei. De aceea,zecile de paragrafe poetice incluse în prozaactualã îl trãdeazã pe pictorul în vorbe,aerisindu-i scãpãrile tautologice saunefericitele ligamente. Pe acestea le-nþelegem,când pun în miºcare componentele oralitãþii,dar când aparþin autorului, le spunem stop!(�campion la bancuri, voinþã unicã cãreia,Miºulicã când etc.)

b) Are câteva �ieºiri� citând autori ºiopere din literaturile lumii franceze, rusã ºisovieticã, italianã, germanã etc.; dezvoltãteorii despre relaþia dintre realitate ºi ficþiune,semnificaþie ºi simbol, naºterea ºi formareapersonajului literar, a miºcãrilor literare dinEuropa.

c) A reþinut, în cunoºtinþã de cauzã, ideeade sprijin narativ, pe care þi le oferã vocileinterioare ale sinelui. Ele îl personalizeazã, îlsfãtuiesc încotro sã-ºi îndrepte paºii scrisului(�O Voce mi-a pus stiloul în mânã ºi m-a pussã scriu la persoana a treia spre a mãdistanþa de aceste personaje��). Proza lapersoana întâi (teoria lui Camil Petrescu!)îngrãdeºte chiar autenticitatea rostirii.

A face acum un recurs la metodã, ar trebuisã cantonãm în ambianþa genului proxim ºi adiferenþei specifice, aducând pe tabladezbaterii conceptele de autentic ºi de origi-nal. Iar dacã vom rosti cu deplinã convingerecã autenticitatea materialului epic din trilogiaColonia prevaleazã în oricare dintre cele 24de capitole (vol. I), plus 29 (vol. II), plus 13(vol. III) cã ºi reciproca este valabilã adicã,


originalitatea, derivând din amesteculoamenilor ºi obiceiurilor acestora, sat-oraº,nu greºim cu prea mult. Prozatorul s-a ferit cade foc sã scrie pagini (ºi mai ales dense!)despre satele þãrii în marº triumf(l)ãtor pedrumul socialismului ºi separat despreindustrializare, bazã unicã pentru asigurareaprogresului înãlþãtor (sic!). De aceea, nu depuþine ori, discursul epic se frânge conºtientca sã facã loc liber politicii nefaste, care ajugulat viaþa normalã a oamenilor.

d) Abaterile pe la cârciumã sunt o formãaluvionarã a Poianei lui Iocan, deoarece,dealurile împomite cu pruni, le dãdeaposibilitatea tuturor sã-ºi facã propria þuicã.Aºa cã autorul se-ncumetã sã scrie franc:�Þuica o mâncam cu lingura�. De fapt, e otrimitere directã la degustarea primelorpicãturi� de frunte!

Apoi, ca orice alter-ego, bine informat ºicultivat, în spre Rebreanu (acolo, în romanulIon, drumul intrã în sat), aici, el iese (cubicicleta). Violeta �trecând prin cãtunulGorgoteni, ca sã ajungã �în Colonie� intra �înIslazul comunal, unde rãmãsese o crucemetalicã, pe care scria încã citeþ: � ForajLemoine�; trecea podul lui Tocan. De aici,începea Ocniþa. Noi ne apucam de treabã�(adicã de fãcut þuicã). Detaliile care urmeazãsunt dovezi rãscolitoare de implicare, ca înalcãtuirea unui manual de învãþãturã � pentrualþii, din altã parte, ºi neiniþiaþi.(despreprepararea clandestinã a þuicii ºi desprefolosirea ei). Toatã protipendada din zonã, caºi alþi neofiþi sunt convertiþi la asemeneaobiceiuri, le-am spune, de tip asiat. Derizoriul,pe care îl surprinde chirurgical scriitorul, þinede o realitate ca atare. De aici ºi tratamentulcomico-tragic pe care i l-a aplicat George TomaVeseliu unei galerii de personaje: Adânceanu,Zambilica Poponete, Iancu Livadã, Costelini,Pãsãricã, Nae Gãtej, Sabie, etc. +1.

Cum el însuºi a trãit sub faldurile politiciiroºii ºi având distanþa în timp, dupã 1990, sãînþeleagã spinoasele cãi ale evoluþiei ºiinvoluþiei acesteia, a tot reluat materialul exis-tent, pentru ca foarte târziu sã se hotãrascã îna-l pune în unda tiparului. De aceea, în 2012,avem �ediþia a doua, revãzutãºi adãugitã�(Aºteptãm ºi �ediþia ne varietur; la care, îisugerãm autorului sã ataºeze ºi o addenda, încare ar trebui sã cunoaºtem pãrerile lui MarinPreda ºi Mircea Ciobanu, în ograda cãrora s-arfi aflat romanul� cândva, începând din 1978.Detalii în Cuvânt � înainte, de Eugen Negrici,la aceastã variantã a trilogiei Colonia.

Mai facem câteva precizãri:1) Nu cunosc variantele anterioare ale

scrierii de faþã, ca sã mã pronunþ în cunoºtinþãde cauzã, în vederea unei posibile ierarhizãri.

2) Dupã o activitate culturalã ºi jurnalierãînregistratã ca fiind valoroasã; dupã o altapoeticã, referenþialã, cea de romancier îl

stabilizeazã pe George Toma Veseliu în matcaprozatorilor contemporani.

3) Din loc în loc, în morfo-sintaxa scrieriiactuale a lui George Toma Veseliu parcã seaud voci ale ªcolii de la Târgoviºte. Maiapropiaþi fiind Radu Petrescu ºi CostacheOlãreanu (nu ºi Mircea Horia Simionescu sauAlexandru George). Toþi patru i-au fostcontemporani.

4) Sper sã nu forþez marginile revelaþieidacã voi spune cã în romanul Colonia staurisipite (nu ascunse!) imagini ºi impresiiseducãtoare (era sã scriu veridice) desprecomponentele unei vieþi de graniþã socio-politicã. Ba aº vedea pe omul de culturã, intrat,peste timp, în polemicã viabilã, veritabilã, cuteoriile sãmãnãtoriste ºi poporaniste, de laînceputul veacului al XX-lea. Dar ºi cu scriitoriipracticanþi ai acestora. Cum toatã devãlmãºiapoliticii roºii a avut loc spre sfârºitul aceluiaºisecol, îl creditãm pe G.T.V. cu un acut ºi rever-berant simþ al istoriei reale.

5) Se pot alcãtui, cu bunã ºtinþã, dat fiindfondul documentar, doldora de informaþii ºitrimiteri cu mizã, anchete sociologice pecategorii sociale, pe meserii ºi profesiuni, pegrupe de psihologie normalã ºi clinicã, pementalitãþi etc.

6) Deloc amator sau naiv, în ilustraþiacãrþii � pe trei falii, George Toma Veseliu ºi-avalorificat într-un mod admirabil talentul depictor. El crede cu tãrie în steaua lui ºi dinacest spaþiu al culorii. Trimiterea se face laCervantes, la romanul sãu Don Quijote (1605� 1615), al cãrui personaj � nobil cãrturar, afost denumit �cavalerul tristei figuri�. El arãmas un �visãtor incorigibil, trãind într-o lumefictivã, victimã a unui ideal cavalerescdevenit anacronic�. În contrast cu el, s-a aflatservitorul sãu � �Sancho Panza, þãran simplu,naiv, dotat cu un simþ empiric al realitãþii�.

7) Cum sã putem interpreta acum situaþianou creatã? Pictorul se opune romancierului?Cum, când el a adunat ºi interpretat (ca lastrungã � în câmp literar deschis) o realitatecu numeroase implanturi sociale, politice ºifamiliale, ca-ntr-o monografie de caz? Iar prinilustraþia la policromie (cervantescã, nu?) sãdeducem cã totul a fost o ficþiune? O luptã cumorile de vânt? Cã autorul a fost un naiv?

Dacã omul va disloca pe romancier,apelând la simbolistica ilustraþiei � deh,autoreferenþialitatea!, sã-i spunem cititoruluiinteresat cã prozatorul a lansat un joc de-a-v-aþiascunselea. El este un realist matur, aproapeun grefier al propriei vieþi, trãitã lângã semeniilui, în împrejurãri istorice date. În niciun caz,nu este un naiv. Îl acceptãm decât dacãtermenului îi atribuim sensuri ºi conotaþii pecare germanii i le ofereau acestuia în perioadaromanticã. În traducere liberã: naiv ,eminescian vorbind, mai aproape de naturã,de sensul originar al lucrurilor ºi al lumii.


Roxana Pavnotescu

NOTE DE LECTURÃ

LUMEA CA TEATRU �TEATRUL CA LUME

Profesorul ºi criticul literar Ironim Munteanpropune o viziune concentricã a teatrului calume interioarã ºi exterioarã, dupã cumsugereazã simbolic coperta ultimei sale cãrþi:Lumea ca Teatru � Teatrul ca Lume, apãrutãîn 2012 la Editura Ardealul. Miraculosulamfiteatru grecesc de la Epidaurus, teatrul cucea mai bunã acusticã din lume, apare într-operspectivã ce aduce trei nivele expuse radial:scena � ca proiecþie a lumii exterioare (teatrulca lume), auditoriul � ca expresie interioarã auniversului de pe scenã (lumea ca teatru) ºiultimul nivel concentric rezervat spaþiuluiinfinit, ce le reprezintã recursiv pe celelaltedouã. Ochiul autorului, situat pe treptelenivelului doi, priveºte în depãrtare dincolo delinia munþilor, vorbindu-ne în felul acestadespre funcþia eliberatoare a artei ºi ce aînsemnat ea în contextul socio-politic opresivºi aberant ai anilor �65-�80.

Metafora lumii ca teatru este obiectivatãîn capitolul introductiv Fascinaþia Teatrului.Tonul expunerii trimite la celebra sintagmã alui Calderon de la Barca, din piesa omonimã,Viaþa e vis. Viaþa e un vis ciclic sau repetitivjucat pe scena conºtiinþei colective a firii.Teatrul este spaþiul în care actorul joacãvisul lumii, gloseazã foarte inspirat autorul încapitolul Coloane Corintice. Teatrul lumii esteexemplificat cu versuri emblematice din pieseleMarele Teatru al Lumii (Calderon) ºi Cum vãplace (Shakespeare). Creatorul demiurgicîmparte roluri pe marea scenã a lumii: Cãutaþica rolul vostru, împãrþit de Creator,/Sã-ljucaþi cum se cuvine! sau Da, lumea-ntreagãeste doar o scenã/Femei, bãrbaþi îºi joacãrolul lor. Acest pattern recursiv (din versulshakespearian) defineºte teatrul, înfãþiºândlumea reprezentatã, ea însãºi fiind emanaþiaunui teatru al cãrui creator este demiurg; eleste plastic ºi elocvent reprezentat de copertacãrþii, ca ºi cum lumea anticã ne vorbeºtearhitectural, cu 2500 de ani în urmã, despreaceeaºi idee: scena deschisã este parte ºinucleul aceleaºi lumi ce-o înconjoarã, un felde spaþiu de idei, prototip, al formelor pure însens platonician. În timp, teatrul ºi-a pierdut

funcþia integratoare de centru al lumii (de caredã cont arhitectura amfiteatrelor), el sedesfãºoarã într-un spaþiu închis, parcã fãrãdeschidere cãtre transcendent. Simbolic, însã,ne exemplificã autorul, slova fãuritã continuãsã demonstreze aceeaºi idee. Autorul îºiîncheie disertaþia despre lumea ca teatru cupoezia Glossa lui Eminescu, ce pesimist, aduceun regizor-demiurg rãu sau înºelãtor: Ca sãschimbe-actorii-n scenã/te momeºte în vârteje.

Teatrul ca lume � idee prin care criticulîºi continuã exegeza pânã la sfârºitul cãrþii,nu este un simplu artificiu lingvistic saucontrapunct stilist. Conceptul de teatru calume are aici o puternicã conotaþie biograficãºi oferã în acelaºi timp un preþios documentistoric ºi literar al unei anumite perioade,vizând cu precãdere universul teatral dinPetroºani dar ºi spaþiul dramaturgieiromâneºti în general. În plus, stabileºte aceaconexiune de tip coincidentia oppositorum,ce vine în întâmpinarea tuturor marilor idei.Teatrul ca lume se suprapune imaginiicopilãriei sub formã de spectacol creºtin pescena satului guvernatã de ritualuri, obiceiuriºi evenimente religioase ca: piþãritul,bâcsãitul, hodãiþatul, colindatul, umblatulcu buhaiul, pluguºorul sau serbãrile ºcolareîn care protagonistul-actor se face remarcat.Primul contact concret cu teatrul ca instituþieeste �Prichindelul� un teatru de pãpuºi,amintire vie ºi puternicã, urmat de drama�Nãpasta� jucatã la Casa de culturã.Memoria Domnului Ironim Muntean esteprodigioasã: enumerã cu detalii semnificativetoate spectacolele ºcolare ºi din perioadastudenþiei: regizori, actori ºi deopotrivã lecturiale genului pe care le-a devorat mai ales înperioada liceului ca cititor împãtimit. Dincauza intruziunilor cu caracter biografic saupersonal, cartea se defineºte deopotrivã cajurnal; susþinutã cu date calendaristice ºievenimente semnificative din viaþa autoruluiºi deopotrivã a unor mari personalitãþiartistice ale vremii: Liviu Ciulei, VictorRebengiuc, Radu Beligan, LeopoldinaBãlãnuþã, Marieta Sadova.


Originalitatea teatrului românesc cudeschiderile lui moderne s-a pãstrat în luminatradiþiilor autohtone. Ironim Muntean, într-unstil liber confesiv, ne trimite la un jurnal decreaþie � de la copilãrie ºi pânã la maturitateîn spaþiul petrecut în Ardeal � nucleu posibilal unui viitor roman.

În primii ani de învãþãmânt este repartizatla Petroºani; noua secþie de literaturãuniversalã introdusã în programã faciliteazãaprofundarea genului dramatic sistematicîncepând cu tragedia greacã ºi terminând cuBrecht ºi Eugen Ionesco. În plus, pasiuneapentru teatru se exacerbeazã în contextulteatrului ca instituþie, existentã în Petroºani.Scena îl fascineazã, procurându-i amintiri deneuitat pe care le deapãnã în acest studiu cusensibilitatea ºi rãbdarea unui îndrãgostit.Expunerea oferã, în acelaºi timp, un studiuanalitic, subtil ºi pertinent ce relevã prezenþacriticului, dar uneori ºi a profesorului ce pealocuri didacticizeazã cu distincþie, mai alesatunci când se lanseazã în analize elaborateale operelor literare. În 1971, pasiuneaautorului se obiectiveazã prin acceptareapoziþiei de director artistic al teatrului dinPetroºani într-un context socio-politicnegeneros, în care cenzura ºi restricþiile îºifac loc tot mai dramatic sub regimul comunist.În ciuda adversitãþilor, Domnul IronimMuntean vorbeºte despre o perioadã istoricãcenuºie de o inegalabilã efervescenþã artisticã,în care companii celebre de teatru (RoyalShakespeare Company) joacã pe sceneleromâneºti. Trece în revistã evenimente deexcepþie din lumea teatralã; menþioneazã cunostalgie spectacole memorabile pe scenaTeatrului Bulandra din Bucureºti regizate deLiviu Ciulei, Lucian Pintilie. O varietate depiese universal cunoscute sau mai puþincunoscute, scrise de autori strãini ºi români,constituie proiecte inimaginabile pentru scenateatrului din Petroºani, în contextul în careregizorul Liviu Ciulei este demis pentrumontarea Regizorul de Gogol, posturilepentru actori sunt blocate, fondurile suntaproape inexistente. În mod inexplicabil, demulte ori, barierele cenzurii sunt permeabileºi atunci acele creaþii devin emblematice caoaze de cunoaºtere ºi luminã, un spaþiueliberator într-un context de teroare, dema-gogic ºi saturat de imposturã. Istorii ºi faptesemnificative se constituie în vignete elabo-rate ce reprezintã elogios montãri, regizori,actori, elemente de scenografie sauremarcabile creaþii ale genului. Preocupareacontinuã a autorului pentru profilul spiritualºi sensibilitatea femeii (proeminentã în ultimelesale studii: Meteorologia lecturii ºi Exerciþiide înþelegere) se vãdeºte ºi pe parcursulacestui studiu: deosebit de luminoasã sedesprinde figura Marietei Sadova ce

dovedeºte talente multiple de regizor, actor,pedagog cu har în distribuþia ºi compoziþiarolurilor, sau a Elisabetei Belba, (în Yvonne)ce aduce un joc expresiv, realizat printr-ocoregrafie a mâinilor ºovãielnice. Studiulabundã cu figuri feminine, actriþe exemplareprezentate cu multã sensibilitate ºi har încapitolul: Coloane corintice. În viziuneacriticului, în contact cu aceste prezenþedesãvârºite, scena devine un altar pe careoficiazã aceste muze ca niºte coloanecorintice ce susþin cupola templului artis-tic: Ana Colda, cu o þinutã statuarã, tragicã(Clitemnestra, Andromaca), Mariana Cercel(Iphigenia, Hermiona), Maria Dumitrescu.Templul se susþine în continuare ºi prin figuride actori remarcabile ale teatrului dinPetroºani: Nicolae, Gherghe, Mihai Clita,Alexandru Codreanu.

Urmeazã un ºir de capitole de esenþãcriticã dedicate unor mari personalitãþi literare(Lucian Blaga) sau dramaturgi românicunoscuþi sau mai puþin cunoscuþi, cu care,fie a colaborat direct din poziþia sa de direc-tor artistic al Teatrului din Petroºani, fie acontribuit la punerea în scenã a creaþiilor lor:Radu Stanca, Paul Everac, I.D. Sârbu, Ion Brad,Olga Caba. De multe ori relateazã istoria uneimontãri sau face apologia unui regizor (IonSimionescu, Marcel ªoma, Ion Olteanu),ocazie cu care aduce interesante referinþecritice la adresa creaþiilor artistice montate subegida lor; de exemplu Jocul de-a vacanþa deMihai Sebastian se defineºte ca o creaþie înspiritul ideii lui Calderon. Jocul de-a vacanþaeste jocul de-a visarea, ieºirea din contingenteste posibilã, prin uitare, vis sau artã.Urmãreºte teatrul, ca gen literar cu toatenuanþele ºi în toatã diversitatea sa tipologicã,pornind de la exemplificãri cu care s-aintersectat de-a lungul periplului sãu activ înlumea teatrului: teatrul mitic (Lucian Blaga),teatrul tragic (Radu Stanca), teatrul poetic (IonBrad, Ion Mãrgineanu), drama istoricã (VasileZdrenghea), teatrul de idei (ValeriuButulescu), Eugen Curta (teatru pirandellian).O figurã proeminentã este regizorul ºi poetulIon Olteanu, cãruia criticul îi dedicã un capi-tol de mare întindere. Profesorul de literaturãîl fixeazã pedant biografic enumerând momentecheie, semnificative în viaþa ºi creaþiaregizorului pentru a reliefa temeinic ºisistematic o personalitate trecutã în umbrãsau prea puþin cunoscutã chiar ºi în lumeamarilor iubitori de teatru. Domnul Olteanueste prezentat ca un magician ºi arhitect alscenei care îmbinã scenografia cu muzica ºiiluminarea decorurilor într-o manierãexpresionistã menitã sã exacerbeze stãrile ºitrãirile personajelor. Este primul regizor cefoloseºte în anii 1940 elemente de decor obþinuteprin tehnici de iluminare sau clar-obscurizare a


supravieþuirea teatrului trebuiau acceptaþi.Nu atât în prezentarea criticã a spectacolelorcât ºi în arhitectura nevoilor teatrului semanifestã bagheta profesorului �temerar,îndrãzneþ, ºi de ce nu, curajos.

Întreaga expunere se centralizeazã în jurulideii de lume a teatrului ca spaþiu privilegiat,sacru în care poþi pãtrunde imaginar ºi i tepoþi integra fãrã a deþine un rol concret, pentrucã însuºi actul de vizionare, receptare devineparte din procesul de creaþie. Reprezentaþiaeste mereu alta pentru cã ea se desfãºoarãsub ochiul creator al spectatorului ce inerenti se integreazã. Ironim Muntean se integreazãacestui spaþiu nu numai ca director artistic, cipentru domnia sa teatrul a devenit parte avieþii � teatrul este lumea sa, aºa cum declarãºi titlul cãrþii.

Relaþia lui Ironim cu teatrul esteindiscutabil una de iubire. Dar dincolo detemperatura ºi entuziasmul expunerii,cartea se susþine în primul rând ca studiucritic ºi mai apoi ca document istoric ºi deistorie literarã. Teatrul este privit ca ele-ment unificator ºi integrator al geografieinoastre culturale într-o perioadã de tristãamintire. Teatrul din Petroºani, cel de pescenele Bucureºtiului sau ale altor centredin þarã, teatrul universal formeazã o marelume, un univers, ºi asta pentru cã esteplin de viaþã, în formele ei cele mai pure,formele artei.

(New York, aprilie 2013)

Un personaj uitat:Barbu Lãzãreanu


Pe Bacalbaºa l-a cunoscut direct, înmediile presei socialiste. Despre Caragiale,scrie din cercetãrile fãcute la Academie. Suntcâteva texte (Caragiale ºi AcademiaRomânã, Caragiale în disponibilitate, ÎntreI.L. Caragiale ºi Anton Bacalbaºa,Disperarea lui Caragiale), care relateazãdespre episoade, situaþii ºi replici care prindºi restituie ceva din verva scriitorului, dincaracterul lui, din biografia lui privatã, aºacum nu o relateazã marea istorie literarã.

Câteva scrieri care îl au în centru pe MihaiEminescu, identificã specificul lumii literareîn anecdote cu valoare documentar-subiectivã (Amor ºi viclenie, Improvizaþii,Cântecul caracudesc). O realã simpatie aveaBarbu Lãzãreanu pentru Bogdan PetriceicuHasdeu, a cãrui personalitate plinã decontraste, cu disponibilitate pentru farsã ºi�rãmãºaguri� este surprinsã în mai multescrieri (O destituire, �Aghiuþã�, Hasdeu ºiC.A. Rosetti, Rãmãºagul).

Mai multe scrieri sunt consacrateepigramelor ºi epigramiºtilor care au fãcutdeliciul societãþii româneºti în ceea ce a fostLa Belle Epoqeu. Este, în ansamblu, o istorieveselã a mediilor urbane bucureºtene, foarteinventive, cum le ºtim ºi azi, mai mult sau maipuþin rãutãcioase, dar mult mai puþin vulgaredecât în prezent.

Barbu Lãzãreanu aduna, în tinereþe ºi învremea în care era directorul BiblioteciiAcademiei, din ziare vechi, antologii ºi revisteuitate, asemenea mãrunþiºuri care nuinteresau pe nimeni altcineva.

Colporta anecdote, bârfe, poante,consemna trãdãri politice, compromisuri,conflicte, polemici, uitate probabil de îndatãce apãreau altele noi.

Retrospectiv însã, din textele lui, nulipsite de stângãcii ºi naivitãþi renaºte o lumepopulatã de scriitori, jurnaliºti cunoscuþi ºicondeieri, stâlpi de cafenele ºi boemi, o lumedoar a bãrbaþilor (cãci nu existã nicio referirela nicio femeie în toate scrierile sale)conflictualã în stil balcanic ºi tot în stilbalcanic amicalã, lumea lui Caragiale pânã laurmã, cu farmecul ei, cu moralitatea eidiscutabilã, cu toatã vitalitatea ei.

scenei. Activitatea sa regizoralã prodigioasãîn teatrele importante ale capitalei, din Cluj ºiîn final la teatrul din Petroºani sub egidaautorului, este analizatã prin perspectivapoetului. Sensibilitatea poeticã a artistuluise concretizeazã în înclinaþia cãtre drameleritualo-mistice, cum ar fi creaþiile lui LucianBlaga, Cruciada Copiilor ºi Daria, a cãrormontare expresionistã cu elemente deabstractizare evidenþiazã un spirit inovatorîn contextul anilor 1941-1942. Din nou,profesorul de literaturã urmãreºte multilateralcreaþia regizorului, insistând asupraactivitãþii sale poetice care-i întregeºteportretul de om universal al teatrului. Seopreºte la versuri din volumele de tinereþeale regizorului; tehnica expresionistã sevãdeºte ºi aici cu elemente de prozodiearghezianã sau stãnescianã: Boii dragosteila jug/ fãrã tine nu-i pot prinde./Ochiul meuse mutã-n zare/De la tine pân� la mine nu-icãrare, nu-i cãrare./ Criticul analizeazã ºiclasificã activitatea unor regizori remarcabiliai teatrului din Petroºani din perspectivaºcolilor de regie: Marietta Sadova � ºcoalafrancezã, Marcel ªoma � ºcoala ruseascã ºiIon Olteanu ºcoala germanã.

Construcþia în spiralã a speciilordramatice, alese de director, constituia oieºire din labirintul existenþial; filiaþiileromantice ºi moderne au rãspuns comenzilornecesare epocii în care se impuneau oproblematicã ºi autori care pentru


George Anca

STEIURI

VIPERE-CAPODOPERÃ*

Aurel Iordache (1919 � 1975) esteautorul total al Gãeºtiului: monografist,mentor, poet, dramaturg, epigramist, fabu-list, traducãtor, publicist, actor... Volumulde prozã Nimeni nu trebuia sã moarãîntregeºte opera sa scrisã: Râsul în ceaþã,traduceri din Mark Twain ºi St. Leackok(1941), Pãlãria doamnei Jipescu, teatru(1945), Cutia Pandorei (1968, 1999),Lumea mare dintr-o floare,versuri (1971), Nani, pui decufundac, Ion Creangã,Bucureºti, 1976), Dinepigramiºtii lumii Bibliotheca,Târgoviºte, 2000), GuraHumorului (Bibliotheca, 2001),Ci undeva la poalele tãcerii,poezii (Bibliotheca, 2004),Accidentul, teatru � 1941-1972(Bibliotheca, 2013).

Un roman fusese ºimonografia oraºului, cupajere de cronici ºi crai.Prezentele proze par ruptedintr-un proiect epopeic. Versatilitateaumoristului sarcast se abandoneazã, poatecehovian, poate urmuzian, sã zicem, întreexpresionism nordic ºi morbiditated�annunzianã. Ne-am depãrtat de Gãeºti?Cu Aurel Iordache, nu se iese, se rãmâneîn Gãeºti, precum în Calea Lactee.

Se prind vipere cu duduronul, parcãîn eufonie cu bandoneonul sau didjiridoo-ul. Vraja Linei poartã haiducie. Cu un piciorde lemn ºi celãlalt retezat în rãzboi, Tudoral Vasilinii lu� Tãnase primeºte, de la majurbocanci, �fie cã nu ºi-a dat seama, fie c-avrut sã mai nãdãjduiesc� (p.35), sau sã îºifacã pomenile de viu. Bolovanul rostogolitde excavator e tigva dispãrutului de laateliere, iar printre oase, un inel cu numele

* Aurel Iordache, Nimeni nu trebuia sã moarã(schiþe, evocãri, nuvele), 1973 , îngijireavolumului ºi selecþie, Danielea-Olguþa Iordache,cuvânt introductiv de Marin Ioniþã, EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2013

lui. Comenzile absurde n-ar trebuiexecutatate, de fapt, n-ar trebui date (p.61).Sinucidere, sau victimã a curajului ºidatoriei? (87). �Cest le cherubin Gabriel�(p. 100). Neagoe Basarab: luaþi-i scara; Anarãmâne singurã pe acoperiºul înalt.(p.109).... pe sacul de bicarbonat fusesevizibl lipitã eticheta �sare de lux� (119)�Moº Dode, vorbeºti cam în dodii� (129)....

actor �grim�. (137).�Pe scena improvizatã

din piedestalele catedrelor, seperindaserã, pe rând, perând, Ion Minulescu, ClaudiaMillian, Aida Vrioni, ªerbanCioculescu, VladimirStreinu, Mihail Ilovici, Em.Dumitrescu ºi mai desinvitatul I.C. Vissarion, fa-miliar numit aici, NeneaIancu� (p.132). I.C.Vissarion: �Eu iubesc pe toþioamenii ºi le-am arãtat altedrumuri. (...) Voiesc

ridicarea oamenilor ºi pace ºi-nfrãþire întrenoi toþi. În cartea Ber Cãciulã le-am spussã fie isteþi; în Ion Cepeleac, sã nu fure.În Zapis-Împãrat, sã-ºi respecte cuvântul;în Ber Cãciulã Împãrat am arãtat cumtrebuie sã se poarte cei mari, în AgerulPãmântului, un drum cãtre pace ºi fericire.Arãt acum ºi aici motoare ieftine ca sãîmplinesc fãgãduiala datã în cãrþile mai suspomenite.� (p.136).

Dacã romantismul profesoral se ia demânã cu copilãrirea arghezianã, rãzboiul(Vipere/ Bocancii/ Rãzboiul trebuia sãtreacã prin junglã/ Sarea) ºi sinuciderea(Vipere/ Zâmbetul/ Mama/ Îngerul morþii/Ion Anghel Romanescu) troneazã asupramisterului din amulete ad hoc � bocanci,inel, zâmbet, stropi, sare, hârtie de o sutãde lei (misterele Gaeºtiului sunt mai marica ale Parisului, intimeazã DumitruUngureanu; deodatã Aurel Iordache citeazãthanatic taina tãinuitã). Clasicul folcloric


dialectal, onomastic, topografic, de târg,haiducie, rãzboi se cinematografiazã uneorila perfectul simplu, cu suspans omisionar(lacuna lui Poe): �To Dumnezeu de viaþã �Lespedea Ucigaºului � Tanteleci,acompaniindu-se din cobzã la nunta þaþiiNastasia:/ Radu lu Anghel din Greci, / CuSoare din Hulubeºti / ªi cu Udrea dinFureºti, / Cu Ioniþã din Conþeºti / ªi cuTudor din Frunzeºti, / Hoþi ca ãºtia nugãseºti.../ Cu mustãþi în varvarichi, / Cumstã bine la voinici, / Cum stã bine lahaiduci...� (23-24) � Într-un an a cunoscuttârgurile din Cârcinov, Gãeºti, Titu,Târgoviºte. A intrat în oraºe. A-nvãþatdrumurile Câmpulungului, Piteºtiului,Slatinei, a coborât Dealul Negru spre Vâlceaºi-a rãscolit crângurile Târgºorului ºi PiaþaPloieºtilor. A strãbãtut pãdurea Râioasa, acãlãrit cu Gheorghe caii pe deºãlate ºi peºa, a dormit nopþile în pãdure lângã ruguriaprinse, la stâni în saricile ciobanilor, darGheorghe n-a dus-o la voinicii lui ºiniciodatã-n lume nu ºi-a scos nasul dintulpan, din basma sau broboadã. (25).

Basmul magnifiazã halucinaþiile derãzboi. Întors cu un singur plãmân, dupãce fusese rãnit de trei ori pânã-n �43, ªtefanCojocaru, ºantajat de farmacistul Rattenau,pentru cã salvase copilul vecinei sale,angajându-se sã se plãteascã cu 30 devipere, reîncepe, probabil ca pe timp depace, de mai nainte, sã le vâneze. �Începuapoi sã fulgere la Cornu� Caprei ºi ªtefanse vãzu pe munte, singur printre vipere.

Toate aveau pe cap câte-un «v». Alungãcu trestia câteva, apoi lângã el se ivi deodatão viperã mare, mare, aproape de-un cot.Nu mai vãzuse alta la fel. Litera de pe capsemãna cu coroana domneascã a luiBasarab din cartea de citire. ªi vorbea:/ �Te fac om, ªtefane, dacã mã laºi cu viaþã.Eu sunt crãiasa viperelor./ � Nu pot sã telas, surioarã! Îmi trebuie bani! N-ai vãzut?Vreau sã mã-nsor.� (12).

Spectrul zmeului se insinueazã ºi îndezertarea cvasisomnambulicã a ofiþeruluigerman Otto Kreid, din dragoste pentruIanka, fiica lui Ianoº Szolvay: �� So-nata lunii are vreun text? / � O infinitate detexte./ � Spune-mi unul/ �.... Lupta sesfârºise. Zmeul zãcea tãiat în bucãþi depaloºul voinicului. Fata, care uitase sã re-spire, suspina uºuratã/ � Dacã zmeul emort, ce se va alege de dragostea noastrã?/� Ne vom iubi fãrã nicio teamã/ � ªi ce felde iubire este asta fãrã nicio teamã?/... �ªi nu pot fi amândoi... Feþi-Frumoºi?� (59).

Schiþele din ºcoli sunt când idilic-medelniene (Stropii Bistriþei, când premiale(Ana), când comunist-kafkiene (Apropierede soþ), când euthanasice (Îngerul Morþii).Ceea ce scrie Aurel Iordache este abia omagicã aruncare de buzdugan, bineintelectualizatã, cu stil ºi calofilie, o fuduliecabotinã a naratorului cât sã inducãlectorului deliciul detaºãrii de oroareatragicã a vieþii. Eºti transfigurat pânã lauitarea de literaturã. Empatia dã în fericire.Nesfârºeascã-se vipera, capodopera.

Reviste primite la redacþie1. Convorbiri literare, anul CXLVII, nr.

10 (214), octombrie 2013, revistã aUniunea Scriitorilor din România,fondatã de Societatea Junimea din Iaºi,la 1 martie 1867, redactor-ºef CassianMaria Spiridon, redactor-ºef adjunctDan Mãnucã;

2. Familia, revistã lunarã de culturã, seriaV, anul 49 (149), nr. 9 (574),septembrie 2013, Oradea, director IoanMoldovan, redactor-ºef Traian ªtef;

3. Ex Ponto, text, imagine, metatext, anulXI, nr. 3 (40), iulie-septembrie 2013,Constanþa, director fondator IoanPopiºteanu, redactor-ºef OvidiuDunãreanu;

4. Nord literar, anul XI, nr. 10(125),octombrie 2013; apare sub egidaConsiliului Judeþean Maramureº, BaiaMare, director Gheorghe Glodeanu;

5. Curier, revistã de culturã ºi bibliologie,editor Biblioteca Judeþeanã �IonHeliade Rãdulescu� Dâmboviþa, anulXIX, nr. 2(38), 2013, Târgvoiºte, re-dactor fondator Victor Petrescu, re-dactor-ºef Agnes Erich;

6. Porto Franco, revistã de culturã aSocietãþii Scriitorilor �C. Negri�, anulXXIII, serie nouã, nr. 209, 2013, Galaþi,redactor-ºef fondator Sterian Vicol;

7. Acasã, periodic cultural, anul VI, nr. 3-4 (23-24), iulie-decembrie 2013,Bucureºti, editor Fundaþia Naþionalã�Satul românesc�, preºedinte AlexandruBrad;

8. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistãlunarã, anul III, nr. 10(25), octombrie2013, Bucureºti, fondatori Coman ªova� director ºi Florentin Popescu � redac-tor-ºef;


Monica Duºan

ISTORIE LITERARÃ-ESEU

SIMBOLISM ªI NEOSIMBOLISMÎN PROZA LUI MIHAIL DIACONESCU

Cine citeºte titlul propus de noi pentrucoperta unei viitoare cãrþi, ar putea fi miratde faptul cã simbolurilor din romanele luiMihail Diaconescu le este dedicat un volumspecial. Este Mihail Diaconescu unromancier simbolist? Dacã da, în cemãsurã simbolurile contribuie la realizareaartisticã a romanelor sale? Cumreliefeazã ele esenþa vieþii noastrespirituale? Ce importanþã au eleîn evoluþia artei epiceromâneºti?

Pentru a rãspunde laastfel de întrebãri, e necesarsã amintim mai întâi cã încomplicatul proces dereceptare în posteritate acurentului simbolist s-a petrecutceva straniu.

Criticii ºi istoricii literari discutãinsistent numai, sau în primul rând,variatele aspecte ale liricii simboliste.

Faptul este firesc. Lirica simbolistãmarcheazã profund ºi în variate modurievoluþia literaturii universale. Ea a schimbatdefinitiv modul nostru de a percepe trãirilesubiective, funcþiile creaþiilor lirice,raporturile dintre creatorul de artã ºimisterul existenþial la care poeþii seraporteazã în mod consecvent, prin rafinateacte de cunoaºtere, fondate, mai ales, pesimboluri.

Poezia simbolistã a descãtuºat ºi apotenþat fluxul liric, a mãturat, pur ºisimplu, tot ceea ce era restrictiv, vetust,anchilozat, excesiv explicativ sau exaltatºi retoric în comunicarea scriitorului, avorbit într-un mod nou, totdeauna uimitor,dar ºi convingãtor, despre sensibilitateapurã, despre aspiraþia sufletului nostru spretranscendent, despre esenþa artei ca act desondare a eului reflexiv ºi a celor maitulburãtoare arcane ale realului. De aceea

s-a spus cã lirica simbolistã este cea mairafinatã, cea mai înaltã ºi cea mai purãformã a poeziei de cunoaºtere. Aspiraþiaspre forþele invizibile ºi misterioase ale lumiieste un principiu dominant în literaturasimbolistã. Ca, de altfel, ºi în cearomanticã, pe care simbolismul o continuã

sub numeroase aspecte.Simboliºtii, mai mult decât

alþi scriitori, s-au preocupat deceea ce este enigmatic,iraþional, obscur, impene-trabil, inefabil ºi inexplicabilîn diversele aspecte alerealului ºi în existenþã, îngeneral. Dorinþa lor de asugera inexplicabilul a dus la

utilizarea simbolurilor. A dusºi la o viziune monistã a lumii,

fondatã pe antilogia, respectiv pecontradicþia ireconciliabilã dintrenaturalismul literar, la modã în epoca lor,ºi vocaþia spiritualã a omului.

Marele curent literar simbolist nu s-amanifestat însã doar în planul creaþiei lirice.

Existã o întinsã, variatã ºi fascinantãprozã simbolistã, concretizatã în lungi seriide poeme (poeme în prozã), nuvele,povestiri ºi romane publicate de un marenumãr de scriitori din literatura românã ºidin diverse culturi europene.

Existã apoi o abundentã producþie depiese de teatru simboliste, care propunvariate ipostaze ale dramei cunoaºterii ºiaceeaºi raportare cutremurãtoare lamisterul existenþial.

Acestora li se adaugã o întinsã creaþieeseisticã, realizatã în spiritul ideologieiliterare simboliste, de autori de vastãculturã, direcþionaþi de o puternicã vocaþieteoreticã ºi de elanul adeziunii lor sufleteºtitotale la principiile curentului.

Nu lipsesc lucrãrile ºtiinþifice de istorieliterarã, respectiv biografiile dedicate unorpersonalitãþi ale culturii ºi nici volumele destudii comparatiste destinate sã

* Fragment din volumul în pregãtire Simbolic,metafizic ºi monumental în proza lui MihailDiaconescu


demonstreze excepþionala importanþã asimbolismului în cadrul mai multor literaturinaþionale, în cuprinsul culturii europene ºiîn evoluþia artei universale.

Este evident faptul cã actuala receptarea simbolismului doar prin raportare lapoezia liricã, pe care curentul a impus-o,are caracter limitat, simplificator, restrictiv,inadecvat, reducþionist.

De fapt, fãrã sã ne raportãm consecventla imensa cantitate de texte epice, dramatice,eseistice, teoretice, istorico-literare ºicomparatiste pe care le-a produs, marelecurent simbolist nu poate fi înþeles.

Simpla enumerare a unor autori românide prim plan ºi a unor titluri de cãrþipublicate de ei în domeniile epicii,dramaturgiei, eseisticii, traducerilor, istorieiliterare ºi comparatismului demonstreazãcu prisosinþã cã simbolismul nu s-amanifestat doar în cuprinsul liricii.

Alexandru Macedonski (1854-1920),care este, în egalã mãsurã, un strãlucit poetromantic ºi simbolist, s-a manifestat, deasemena, ca povestitor ºi romancier. El apublicat povestiri precum O noapte înSulina, Pãdurea ulmilor, Soare ºi grâu,Moarã pe Dunãre ºi Casa cu no.10.Romanul sãu Thalassa, cu numeroase ºiputernice accente lirice, cuprinde,bineînþeles, variate descrieri, accente ºirepere simbolice.

Poetul Iuliu Cezar Sãvescu (1877-1904) este autorul dramei Fraþii (1903).Este ºi un excelent traducãtor de teatruantic. A realizat o admirabilã transpunereîn românã a tragediei Antigona de Sofocle.

Ca prozator, Dimitrie Anghel (1872-1914) a publicat volumele Fantome(1911), Oglinda fermecatã (1912) ºiTriumful vieþii (1912).

George Bacovia (1881-1957) a lãsatnu numai poezia sa genialã, ci ºi o întinsãpublicisticã, o foarte interesantãcorespondenþã ºi volumul de prozã Bucãþiîn noapte (1926).

Ion Minulescu (1881-1944) ne-a lãsatvolume de prozã precum Casa cugeamurile portocalii (1908), Mãºti debronz ºi lampioane de porþelan (1920),Roºu, galben ºi albastru (1924), Corigentla limba românã (1929) ºi câteva piese deteatru, care au cunoscut la vremea lor unbinemeritat succes de public: Lulu Popescu(1920), Pleacã berzele (1920) ºiManechinul sentimental (1926).

Ovid Densuºianu (1873-1938) este unoriginal poet liric, dar ºi un activ ºiprestigios îndrumãtor literar, prin revistasa de mare prestigiu Viaþa nouã (Vieaþanouã, 1905-1925), la care au colaboratpersonalitãþi ilustre ale simbolismului

românesc. În plus, Ovid Densuºianu a fostun eminent profesor universitar, filolog,istoric literar, folclorist, etnograf ºi lingvist.Ca lingvist, a publicat opera fundamentalãHistorie de la langue roumaine (I, 1901;II, 1938), de largã ºi binemeritatãrecunoaºtere în ºtiinþa europeanã. Eruditulsãu studiu Sufletul latin ºi literatura nouã(Vol. I-II, 1922) prezintã caracteristicilesimbolismului european, accentuândcontribuþia sa decisivã, în special a poeþilorcare scriu în limbile romanice, la evoluþialiteraturii universale.

Al. T. Stamatiad (1885-1956) este poet,prozator, publicist ºi traducãtor. Caprozator, el ne oferã în volumul Cetateacu porþile închise un grup de povestiriparabole, cu semnificaþii morale, istoriceºi psihologice.

Emil Isac (1886-1954) s-a afirmat capoet simbolist, dar ºi ca unul dintre cei maiactivi publiciºti din istoria presei româneºti.

O personalitate deosebit de complexãeste Nicolae Davidescu (1888-1954), poet,prozator (nuvelist ºi romancier), dramaturg,traducãtor, critic literar de mare autoritateintelectualã, civicã ºi moralã, publicist, unuldintre cei mai importanþi scriitori din istorialiteraturii române ºi europene.

Mihail Sãulescu (1888-1916) apublicat versuri, dar a creat ºi o dramã,Sãptãmâna luminatã (postum 1921), încare tehnica simbolistã este asociatã cuunele aspecte de facturã expresionistã.

I. M. Raºcu (1890-1971) a fost poet,traducãtor din limba lui Balzac în românã,eseist ºi savant comparatist, dedicat înspecial unor ecouri ale literaturii francezeîn opera lui Mihai Eminescu.

Numeroºi sunt scriitorii simboliºti dindiverse culturi europene, care s-au afirmatnu numai ca autori lirici, ci ºi ca eseiºti,romancieri, memorialiºti, dramaturgi,creatori de poeme în prozã, teoreticieni,critici ºi istorici literari, ca publiciºti ºicreatori de reviste.

Paul Verlaine (1844-1896) este unuldintre strãluciþii promotori ai literaturiisimboliste, dar ºi autor de erudite studii ºiarticole despre poezia francezã. Proza saautobiograficã îºi pãstreazã intactãcapacitatea de evocare. Semnificative înacest sens sunt creaþiile intitulate Memoriileunui vãduv (Les mémoires d�un veuf,1886), Spitalele (Les hôpitaux, 1891),Închisorile mele (Mes prisons, 1893),Confesiuni (Confessions, 1895).

Arthur Rimbaud (1854-1891) esteautor de versuri, dar ºi creator de poemeîn prozã.

Stéphane Mallarmé (1842-1898) esteperceput în posteritate ca un mare poet.


Dar el a scris ºi erudite eseuri literare,parþial adunate sub titlul Divagaþii (Diva-gations, 1897). A lãsat ºi o corespondenþãdeosebit de interesantã. A realizatadmirabile traduceri din Edgar Allan Poe.

Francis Jammes (1868-1938) s-aafirmat ca poet ºi romancier. Proza saconþine variate pasaje cu caracter liric,create sub semnul evident al preocupãrilorsimboliste.

Paul Claudel (1868-1955) este poet,dramaturg ºi eseist. A scris, de asemenea,un mare numãr de articole pentru diversepublicaþii. Ca scriitor creºtin militant, eladoptã acele forme literare pe care leconsiderã potrivite pentru a încorporaconvingerile sale religioase, artistice, mo-rale, civice ºi politice. Este unul dintre ceimai fermi scriitori anticomuniºti.

Paul Valéry (1871-1945), pe care di-verse istorii literare ºi antologii îl cuprindla capitolul dedicat simbolismului, apublicat volume de versuri ºi eseuri.

Eugenio de Castro (1869-1944) a fostun strãlucit savant, profesor universitar ºidecan al Facultãþii de Litere din Coimbra,traducãtor în portughezã din operele unormari poeþi francezi, eseist ºi estetician.

Oscar Wilde (1856-1900) a rãmas înistoria literaturii engleze ºi europene capoet, dramaturg, prozator ºi eseist.

Maurice Maeterlinck (1862-1949) ascris poezie ºi eseuri, dar s-a impus, maiales, ca strãlucit dramaturg. Datoritã unorpiese de teatru precum Intrusa (L�intruse,1890), Orbii (Les aveugles, 1890), dar maiales Pasãrea albastrã (1909), despre carecriticii ºi istoricii literari cred cã estecapodopera sa, ºi altele, Maeterlinck a fostºi este considerat, pe bunã dreptate, celmai strãlucit dramaturg simbolist.

Stefan George (1868-1933) a publicatversuri ºi prozã, a tradus în germanãimportante creaþii ale unor scriitori caDante, Shakespeare ºi Baudelaire, dar aactivat ºi ca fondator ºi spiritus rector alcelebrei reviste Blätter für die Kunst(1892-1919), cu un rol excepþional de im-portant în evoluþia culturii germane.

Rainer Maria Rilke (1875-1926) esteperceput în posteritate ca unul dintre mariipoeþi ai epocii sale. Este o percepþie justã.Dar el a publicat ºi romanul psihologicÎnsemnãrile lui Malte Laurids Brigge (DieAufzeichnungen des Malte Laurids Brigge,1910), precum ºi studiul de artã plasticãAugust Rodin (1903). Fapt semnificativ �Reiner Maria Rilke este unul dintre mariiadmiratori ai sculptorului ConstantinBrâncuºi, pe care l-a cunoscut personal laParis, în atelierul lui Rodin. Una din poeziilelui Rilke este dedicatã artei lui Brâncuºi.

Vladimir Soloviov (1853-1900),celebru profesor universitar la Sankt Pe-tersburg, personalitate creatoare fãrã decare evoluþia culturii ruse în secolele alXIX-lea ºi al XX-lea nu poate fi înþeleasã,a scris poezie simbolistã, dar ºi lucrãri defilosofie, teologie ortodoxã, eseuri ºiarticole de presã.

Ady Endre (1877-1919) este, desigur,în primul rând poet, fondator al literaturiilirice moderne în limba maghiarã. Dar esteºi nuvelist, ºi, mai ales, ziarist deosebitde activ.

Am putea continua cu zeci de alþi autoriºi cu sute de titluri extrase din toate culturileeuropene, în care simbolismul s-a afirmatca direcþie importantã a vieþii literare.Faptul cã numeroºi autori simboliºti deprimã mãrime n-au fost doar creatori liricieste mai mult decât evident.

Preocupãrile acestor autori în diferitedomenii ale literaturii au avut o contribuþiepozitivã la realizarea creaþiei lirice prin careei s-au impus. Teoriile estetice, creaþiilelirice, epice ºi dramatice, preocupãrileeseistice, respectiv jurnalistice, atitudinilefaþã de curentele de idei din evoluþiadiverselor arte ale epocii lor i-au solicitatsufleteºte în felurite moduri ºi cu rezultatede o mare varietate. Aceste preocupãri neoferã imaginile unor autori polivalenþi demare prestigiu intelectual ºi artistic, careau schimbat definitv sensul evoluþiilorliterare în cultura europeanã.

Pentru a caracteriza situaþia unui autorpolivalent în secolul al XX-lea, G. Cãlinescua utilizat sintagma �scriitor integral�. El eraconvins cã �scriitorul integral� exprimã înopera sa deschiderea literaturii spre cele maidiferite evoluþii artistice ºi teoretice alesecolului al XX-lea.

Un �scriitor integral� este ºi MihailDiaconescu. Tocmai aceastã calitateexplicã atenþia specialã pe care el o acordãsimbolului. Datoritã lui, proza româneascãa realizat cea mai importantã încorporareºi ilustrare a ideologiei literare simboliste.Noutatea intuiþiilor sale psihologice ºiartistice, exprimate cu ajutorulsimbolurilor, este totdeauna emoþionantã.Domeniile literare, ºtiinþifice ºi teoreticeîn care s-a afirmat cu mare autoritatearatã în Mihail Diaconescu un autorcomparabil cu scriitorii simboliºti care aucultivat, concomitent sau succesiv, maimulte forme literare, respectiv variatedomenii ale spiritului.

Indiferent de formele literare pe carele-au cultivat, simboliºtii au crezut încapacitatea artei ºi a puterii de judecatã dea pãtrunde, dacã nu integral, mãcar într-oanumitã mãsurã, în unghiurile fascinante,


dar ascunse ºi întunecate, greu accesibile,ale realului. Ei n-au rãmas la explicaþiileºtiinþifice ale realului, mereu nesigure,mereu contradictorii, mereu perfectibile,pentru cã au dorit, mai mult chiar decâtromanticii, sã treacã, apelând la simboluri,dincolo de ele, spre ceea ce este ilimitat,spiritual ºi etern în unitatea maiestuoasã alumii. Ei erau profund convinºi cã tocmaisimbolurile îi pot ajuta sã realizeze aceastãtrecere. Pentru cã ele, simbolurile, li sepãreau un fel de cheie universalã la porþilenecunoscutului, o �presimþire� amisterului care sãlãºluieºte în imanenþa ºiîn transcendenþa celor mai variate aspecteale realului. De aceea, viziunea lorfilosoficã este consecvent monistã. Înetapa de trecere de la romantism lasimbolism, Baudelaire a exprimat mai binedecât oricare alt poet aceastã viziunemonistã. El era convins, ca ºi teologii, cãtoate aspectele lumii perceptibile prinsimþuri transmit un mesaj care vine dedincolo de ele.

Vorbim aºadar de simbolurile dinopera lui Mihail Diaconescu ºi despresemnificaþiile lor revelatoare, tocmaipentru cã el este romancier, nuvelist,istoric, critic de artã, muzicolog,teoretician ºi critic literar, teolog ortodox,eseist, estetician, filosof al culturii,sociolog, gazetar (fondator ºi conducãtorde publicaþii), reputat profesor universitar(precum marii scriitori simboliºti OvidDensuºianu, Eugenio de Castro, OscarLevertin, Vladimir Soloviov ºi alþii),personalitate reprezentativã ºi tutelarã aculturii române contemporane. Polivalenþasimbolurilor din romanele lui MihailDiaconescu are un corelat într-o înaltãconºtiinþã literarã, respectiv artisticã, ºiîn marea varietate a preocupãrilor ºiscrierilor prin care el s-a impus.

Gãsim în aceastã operã, în specialîn mirabilele tãrâmuri ale imaginarului pecare ea le propune, o paradoxalãîmbinare de tradiþionalism militant ºi demodernism. Gãsim un fericit eclectism.Gãsim un finalism metafizic careorienteazã desfãºurãrile epice. În acestsens, toþi eroii sãi reprezentativi suntpreocupaþi de contemplaþie ºi despeculaþiile metafizice.

Neosimbolismul diaconescian estefondat pe variate principii romantice, înspecial pe scrierile lui Hegel, utilizate într-un mod profund original, ºi spiritualiste,respectiv patristice, teologico-dogmatice ºiteologico-liturgice ortodoxe. Este unneosimbolism uimitor, derutant uneori, dartotdeauna puternic afirmat.

Întrucât fenomenologia epicã realizatã

de Mihail Diaconescu ne apare ca undomeniu artistic apt sã demonstreze pe caleintuitivã ºi inductivã ceea ce este esenþial,durabil ºi inconturnabil în realitateaspiritualã româneascã, aserþiunile noastrecu caracter teoretic sunt uneori necesare.Asociatã fiind cu arta romanului, metafizicadiaconescianã are, între multe altele, unpunct de plecare intuiþionist. În cazul sãu,intuiþia artisticã, sentimentul, credinþareligioasã ºi puterea de judecatã colaboreazãîn actul elaborãrilor narative. Abilitatearomancierului de a pune în text idei ºipreocupãri filosofice este recunoscutã. Înimaginile lui artistice gãsim aspecte con-crete, particulare, insolite, mai ales, aptesã exprime generalul.

Nu uitãm, fireºte, cã relaþiile dintresubiect ºi obiect, dintre spirit ºi materie,dintre intenþie ºi realizare, dintre ideal ºiposibilitate, dintre sacru ºi profan, nefascineazã pe fiecare dintre noi. Este ºtiut,de altfel, cã particularitãþile percepþiei strictsubiective pot fi suport al reprezentãrilorºi generalizãrilor cu care arta se impune întrãirile ºi în conºtiinþa noastrã.

În dezbaterile culturale se vorbeºteuneori de neo-clasicism ca modalitate de arelua în artele plastice, în literaturã ºi înarhitecturã realizãrile ºi sugestiile stilisticeoferite de sublimele modele ale Antichitãþiiclasice greco-romane.

Se vorbeºte, de asemenea, de neo-romantism, în anumite creaþii literare,muzicale sau filosofice din secolul al XX-lea,în care sunt reluate ºi interpretate, din per-spective noi, sugestiile artistice ºi teoreticeoferite de romantism. Blaga, de pildã, esteconsiderat, pe bunã dreptate, un filosofprofund original, dar ºi un neo-romantic înnumeroase demonstraþii teoretice.

ªi de neo-realism s-a vorbit, ºi chiarinsistent, în legãturã cu unele picturi ºi,îndeosebi, cu filmele italiene de dupã aldoilea rãzboi mondial, ca tendinþã de reluarea principiilor estetice realiste din secolul alXIX-lea, într-un context socio-istoric,socio-politic ºi socio-artistic nou.

Credem cã ºi despre neo-simbolismse poate vorbi, în primul rând în legãturãcu diversele aspecte ale artei epicerevelate de capodoperele romaneºti cre-ate de Mihail Diaconescu. Mai precis,metafizica romanelor sale este comunicatãcu mijloace artistice oferite de curentulliterar simbolist.

Vom încerca sã demonstrãm acest faptîn cele ce urmeazã. Avem convingerea cãreþeaua de variate ºi fascinante simboluridin romanele lui Mihail Diaconescu esteunul dintre cele mai importante aspecte aleartei sale epice.


Dumitru Copilu-Copillin

EMINESCIANA

EMINESCU UNIVERSAL1. Primele manifestãri �

ultimul deceniu de viaþã a poetuluiProcesul de universalizare a creaþiei

eminesciene reprezintã filonul de aur alraporturilor interliterare europene aleliteraturii române, în care aceastã creaþieliterarã româneascã s-a afirmat cu timpulca valoare naþionalã de excepþie, comparabilãºi compatibilã cu valorile consacrate aleliteraturii universale, care configureazã astãzipatrimoniul cultural mondial.

De o semnificaþie relevantã pentruevoluþia acestui proces istorico-literar estemomentul primelor manifestãri din ultimuldeceniu de viaþã a poetului � de altfel, etapãde apogeu a evoluþiei sale poetice ºi politice� în care traducerile îndeosebi din poeziasa surprind mediul literar ºi declanºeazãinteresul european prin noutate ºi unicitate,de mulþi numit fenomenul Eminescu.Totuºi, despre aceastã etapã a vieþiipoetului (1878-1889, ca de altfel ºi maitârziu), potrivit preceptului �nu ºtiu, decinu existã�, s-a vehiculat pãrerea cãtraducerile din creaþia poeticã eminescianãºi ecourile acestora în mediul literareuropean ar fi fost puþine ca numãr ºiincerte ca valoare. În urma unei investigaþiimai atente am constatat cã aceastã perioadãni-l prezintã pe poet mult mai bine cunoscutºi apreciat ca valoare europeanã.

Sintetizând datele de care dispunem într-un bilanþ sec al receptãrii poezieieminesciene în Europa, acesta ne aratã oprezenþã a sa masivã ºi reprezentativã, maiîntâi ºi cel mai mult în Germania (edituri ºiperiodice de prestigiu din Berlin, Bonn,Hamburg, Leipzig, Magdenburg, Stuttgard):a. 170 de traduceri, selectate, incluse ºiremarcate ca produse de mare valoareliterar-artisticã, în 6 culegeri antologice deliteraturã românã ºi universalã, care includ95 de traduceri ºi 4 prefeþe (datoritãinteresului public, unele se reediteazã, cucompletãri) ºi 19 reviste care publicã 68 detraduceri; b. studii monografice apar în 4volume ºi 6 culegeri antologice (între care

douã enciclopedii, referinþe critice publicateîntr-o tezã de doctorat ºi paralele tipologiceîn volume de literaturã comparatã, deasemenea 12 comentarii ce însoþesc grupajede traduceri), iar 23 de articole apar în 22publicaþii periodice. Alte peste 90 detraduceri ºi peste 30 de referinþe critice maiapar, ca ecouri la cele germane sau repliciori extinderi în alte þãri, precum Austria,Italia, Franþa, Elveþia, Rusia, Ungaria ºiRomânia Traducerile s-au bucurat de ecourifavorabile în publicaþiile apãrute încunoscute centre de promovare a marilorvalori culturale, chiar dacã acestea se situaula mari extremitãþi ale lumii literare ºigeografice, între Leipzig ºi Chicago, Vienaºi Sankt-Petersburg, Florenþa ºi New York,Bonn ºi Budapesta, Paris ºi Bucureºti etc.

Aºadar, cu un deceniu înainte deplecarea din lumea pãmânteanã a luiEminescu spre tãrâmurile eternitãþii, acestaa fost receptat mai întâi prin intermediulcâtorva limbi europene de largã circulaþieºi audienþã internaþionalã, care îidisemineazã mesajul poetic ºi social, îi punîn luminã chiar amprenta de geniu,asociindu-l încã de atunci cu marilepersonalitãþi ale lumii literare romanice ºigermanice.

Dupã câte cunoaºtem, primeletraduceri din poezia eminescianã într-olimbã strãinã, cu ecouri imediate în mediulliterar european, apar în prestigioasepublicaþii din Germania. Între acesteaidentificãm o primã revistã din Berlin,�Gegenwart�, care la 20 iulie 1878 publicãMelancolie (tr. E. Wedi, alias CarmenSylva). Revista de literaturã universalã,�Magazin für die Literatur des In-undAusländes�, din Leipzig, la 1 mai 1880publicã O, mamã (tr George Allan), în carese menþioneazã, fãrã detalii, faptul cã opiniidespre omul Eminescu ºi traducerea altorpoezii ale sale au mai apãrut tot în revista�Gegenvard�, nr. 15, 16 din 1879, unde


se mai preciza cã versiunea germanã apoeziilor ºi articolul despre Eminescu ar fifost semnate de acelaºi George Allan (deobservat cã sub acest pseudonim seascundea Maria Charlote, care încã de laînceputurile sale literare semna cupseudonimul Mite Kremnitz, cunoscutãscriitoare de limbã germanã, atunci ºi ul-terior � în mediul familial al lui TituMaiorescu � cunoscând ºi preþuind pe omulºi poetul Eminescu, n. n.). ªtirea parerealã, deoarece �Magazin für die Literaturdes In-und Ausländes� din Leipzig, în 10ianuarie 1880, publicã studiul �Zur Literaturder Rumänien�, sub semnãtura lui HugoKlein, care cuprinde unele referiri generaledespre Eminescu, iar traducerea poeziei O,mamã, semnatã de George Allan, eraapreciatã ca fiind relevantã pentru stilul ºivaloarea poeziei eminesciene. Numãrul din17 ianuarie al aceleiaºi publicaþii pare arezolva paternitatea, deoarece studiul�Briefe über die neuere rumänischeLiteratur� este ilustrat cu o altã creaþieeminescianã, Crãiasa din poveºti (deregulã aceastã traducerea este semnatã deCarmen Sylva), iar studiul aparþine luiGeorge Allan (alias Mite Kremnitz), careaprecia � în stilul ei uºor de recunoscut �întâietatea poziþiei ocupate atunci deEminescu în literatura românã ºi încercao apropiere a lui ca valoare artisticã de mariipoeþi europeni de atunci: �Unele dintrepoeziile sale sunt mai pline de forþã ºi maisemnificative prin profunzime, decât alelui Alecsandri, prin aceasta mai degrabãasemãnându-se cu Leopardi�. Aceeaºirevistã, în 22 mai 1880, mai publicãPovestea codrului ºi Despãrþire, în 26februarie 1881 apar Melancolie, Dorinþa,De câte ori iubit-o, iar în 25 iunie ScrisoareaI, (cu excepþia poeziei Singurãtate, tradusãde Carmen Sylva), toate fiind reproduceride acum sub semnãtura sigurã a MiteiKremnitz, care vor fi publicate în primaediþie antologicã din 1881, �RumänischeDichtungen�. Din surse ulterioare aflãm cã,sub aceeaºi semnãturã, a lui George Allan(alias Mite Kremnitz) se tipãreºte la Leipzig,în 1880, volumul �Fluch der Liebe�, careincludea �Das Liebebild�, o emoþionantãnuvelã-eseu despre omul ºi poetul MihaiEminescu.

Poezia eminescianã a trezit sentimentede uimire, fiind receptatã la început ca ocreaþie singularã, cãci era atribuitã unuigeniu. Opera poeticã a lui Mihai Eminescu� asemenea iradierii penetrante aparþinândmarilor aºtri � se recomanda singurã cafenomen singular, iar spaþiul culturalgerman, dupã ce o asimileazã, devine la

rândul lui principalul centru de iradiere,lansând-o sub aceastã aurã astralã în lumealiteraturii universale.

Dacã reluãm cronologic ºirul datelor-argument, vom preciza cã începutulafirmãrii sale în plan european, dar nu prinintermediul versiunii originale, ci alversiunilor germane, vom sublinia cãprimele poezii ºi poeme eminesciene,traduse ºi publicate într-un volum antologicîn afara graniþelor României, care au intratîn legendã � amplificatã prin ecoul loreuropean, promovat iniþial de personalitãþiliterare ºi publice ca Regina României-poetaCarmen Sylva ºi scriitoarea Mite Kremnitz,la iniþiativa lui Titu Maiorescu ºi cu avizulpoetului � au fost cele 29 de titluri incluseîn serialul antologiei germane de poezieromâneascã, �Rumänische Dichtungen�,mai întâi 20 de titluri în prima ediþie,Leipzig, 1881 (Crãiasa din poveºti,Scrisoarea II, Dorinþa, De câte ori, iubito,Despãrþire, Melancolie, Singurãtate,Doina, Rugãciunea unui dac, O, rãmâi,Revedere, O, mamã, Pe aceeaºi ulicioarã,Sunt ani la mijloc, Când însuºi glasul,Povestea codrului, Freamãt de codru,Lacul, Venere ºi Madonã, Strigoii). reluateîntr-un nou tiraj-editorial, tot la Leipzig în1883, la care se adaugã douã ediþii apãrutela Bonn, una, f.a. (1885-1886, în care lacele 20 se adãugã Luceafãrul, ScrisoareaIII ºi IV) ºi a doua, din 1889 (titlurile dinediþiile anterioare fiind completate cu alteºase: Somnoroase pãsãrele, Peste vârfuri,La steaua, Atât de fragedã, Cândamintirile, Scrisoarea I). Toate ediþiileantologiei �Rumänische Dichtungen� aufost receptate favorabil în presa dinîntreaga Germanie, iar multe dintre poeziileincluse în aceastã antologie au fostreproduse de alte publicaþii (unele în maimulte versiuni, ex Luceafãrul, în patru).

Un prim ecou favorabil apare în revista�Literarische Beilage der Montags Revue�(Leipzig, 21 martie 1881), care subliniafaptul cã acest florilegiu de poezieromâneascã a cunoscut o largã difuzare ºiaudienþã publicã încã începând din lunadecembrie 1880. Odatã cu apariþia acesteiantologii, a putut fi cunoscutã de cititoriide limbã germanã, din Germania, Austria,Rusia ºi alte þãri, înalta þinutã artisticã apoeziei eminesciene, subliniatã ca atare ºiîn prefaþa volumului de cãtre chiar ReginaRomâniei, poeta Carmen Sylva ºi descriitoarea de limbã germanã, MiteKremnitz, care împreunã au semnat ºiversiunea germanã. a acestor poezii.Sintetizând opiniile presei germane, reþinem� ca pe o predicþie � atenþia acordatã


deopotrivã aprecierilor unanime privindvaloarea poeziei eminesciene ca act de înaltãmãiestrie poeticã, iar valoarea literarã atraducerilor ca act de creaþie literarã.Poetul român a fost cunoscut tot atuncide publicul european ºi în postura sa deautor ºi redactor al prestigioaseienciclopedii germane, �Brockhaus� (încare i se prezintã viaþa ºi opera, în ediþiiledin 1880 ºi 1887), de asemene catraducãtor de excepþie (din Schiller, Poe,Twain, Goethe, Augier, Carmen Sylvaº.a).

Poezia lui Eminescu începe sã devinãobiect de studiu pentru specialiºtii literaþi,care o plaseazã într-un context comparativ-tipologic universal (motive poeticecomune, în premierã ºi ca temã literarã,ulterior mult diversificatã în diferite genuriliterar-artistice) ºi este inclusã în antologiitematice de literaturã universalã.

Revistele de limbã germanã ºi-auintensificat interesul pentru viaþa ºi creaþiapoetului român, mai ales sub povaraevenimentului neaºteptat al morþii sale pre-mature ºi tragice, omagiindu-i memoria prinrealizarea de noi traduceri ºi comentariidespre valoarea literar-artisticã a creaþieisale poetice. Revista �Neue Free Presse�din Viena, în necrologul publicat recunoºteaîn Eminescu pe �cel mai însemnat poet alRomâniei (care) a probat prin poeziile salecã limba românã are resursele necesarede a satisface exigenþele cele mai înalte ºimai dificile ale creaþiei literare�.

Astfel de elogii la adresa mareluidispãrut, ilustrate cu numeroase traduceri,continuã sã însereze mai toate publicaþiilede limbã germanã din Germania, dar ºi dinAustria (�Deutsche Zeitung�), din România(�Bucharester Salon�, �Das literarischeRumänien�, �Das Geistige Rumänien�,�Romänische Revue�, dar ºi reviste delimbã românã publicã articole ºi 27traduceri ale mai multor traducãtori), chiarºi din SUA (aici, un numãr specialconsacrã poetului �New YorkerVolkszeitung�, iar �Volksblater� ºi�Chicagoer Zeitung� publicã articole ºitraduceri),

Apariþia traducerilor eminesciene,urmate de ecouri favorabile se intensificãtreptat în acest deceniu, nu numai înpublicaþiile de limbã germanã, ci ºi înpublicaþii apãrute în alte limbi din þãri caItalia (�Rivista Internationale din 1881 �articol, antologia de poezie universalã a luiMarco Antonio Canini, �Il librodell�amore�, Veneþia, include poeziile Suntani la mijloc, vol 2, 1887, Când însuºiglasul, vol. 2-1888 ºi Dorinþã, vol. 4, 1889,

iar Angelo de Gubernatis îl include în�Dictionaire internaþional des écrivains dujour�, Florenþa,1888), Franþa (�RevueUniverselle Internationale�, Paris, 1884,publicã L�Astre de Venus-Luceafãrul,împreunã cu un articol în care se stabileau�filiaþii� între poezia lui Eminescu ºi cea alui Leopardi, precum ºi cu filozofia luiSchopenhauer), Elveþia (publicaþiile delimbã francezã, din 1888, prezintã elogios� ca eveniment ºtiinþific � susþinerea uneiteze de doctorat la Facultatea de litere aAcademiei din Lausanne, în care eraapreciatã �contribuþia lui Eminescu ladezvoltarea limbii române literare�), Rusia(�Jurnal Ministerstva NarodnovoObrazovania�, StPetersburg, 1884, publicãstudiul universitarului literat PolikronSârcu, adresat mediului literar ºi universitarrus, despre opera poetului român care�intrase recent în circuitul marilor valorieuropene�), Ungaria (Budapesta,periodicele �Hazánk� � La steaua ºi unsubstanþial articol de G. Szöcs �Vasárnap�� Ce e amorul ºi �Revue d�Orient� � 2poezii ºi articole despre �unul dintre ceimai mari poeþi contemporani�), România(4 reviste de limbã maghearã din Arad, Cluj,ªimleul Silvaniei publicã articole ºi 9traduceri, iar la Sibiu, studiile în ediþii sepa-rate, �Egy pár szó Eminescu�, având înanexã 35 de traduceri, ºi �M. Eminescu,Esmerteti�, în anexã înserând 4 poezii, toateaparþinând lui Szöcs Géza, care se mândreacã este contemporan cu �cel maiinteresant, cel mai modern, cel mai deseamã poet român�.

Din multitudinea acestor traducerii ºicomentarii în limbi strãine din ultimuldeceniu de viaþã a lui Mihai Eminescu secontureazã din ce în ce mai insistent opiniadirectoare asupra imaginii poetului caprodus de excepþie al geniului spiritual alpoporului român. Animate de ideeauniversalitãþii, argumentatã cu propriiletraduceri de calitate în limba germanã, celemai alese gânduri, compatibile cu tot ce s-a întreprins în ultimul deceniu de viaþã apoetului, rãmâne însã adevãrul din mesajul,formulat în prefaþa primei antologii ger-mane din 1881, �Rumänische Dichtungen�,de cãtre scriitoarele de limbã germanã,Carmen Sylva ºi Mite Kremnitz, care-lcunoºteau cel mai bine pe omul ºi poetulEminescu: �Având rãdãcinile în pãmântromânesc, talentul singuratic al lui MihaiEminescu se înalþã cu mult peste frontaliilepatriei sale ºi peste cultura ei artisticã,cum se înalþã peste predecesorii ºicontemporanii sãi o individualitateexcepþionalã�.


Dumitru Ungureanu

ALAMBICOTHECA

ANIMALE BOLNAVE

De când s-a nimerit sã locuiesc în totmai aglomeratul ºi deloc europeanul oraºîn care trãiesc, merg aproape zilnic pebicicletã la serviciu, la piaþã, la vreunprieten sau la plimbare. Nu de puþine orimi se întâmplã scene de felul celei schiþateîn continuare. Pedalez liniºtit pe vreo stradãlipsitã de circulaþie ºi admir casele, curþilebine îngrijite, florile multicolore sau pomiifructiferi încãrcaþi de rod, cum sunt meriitoamna asta. ªi deodatã mã pomenesc cuunul, doi sau trei patrupezi canini, cãrorami-e greu sã le spun câini comunitari,fiindcã sunt javre pripãºite pe la vreun colþde cotiturã, la o intersecþie pustie saudinaintea bisericii numite �cu trepte� dincartier. Latrã la mine, vor sã-mi rupãgleznele sau doar pantalonii, cine ºtie ce-iîn mintea lor! Mã apucã atunci o jenã delocmetafizicã ºi-mi vine sã scot praºtia sã mãapãr � dar nu mai sunt copil sã folosescasemenea armã... Ce rãu le voi fi fãcut euanimalelor astea, pe care n-am nicioreþinere sã le cred bolnave? Ca sã ies dinclinci le vorbesc frumos, îi alint cu vreuncuþu-cuþu, le fac semne prietenoase însperanþa cã voi scãpa de soarta japonezuluimuºcat mai anþãrþ ºi mort de-a binelea înorele urmãtoare contactului cu viaþaromâneascã.

Am fost stupefiat, pe urmã oripilat ºiînfuriat de �susþinãtorii dreptuluianimalelor� de-a fi închise în cuºti. Lãtratuljigodiilor astea umanoide semnala pierdereafondurilor destinate gãurii covrigului dincoada câinilor. Cã noi, restul oamenilor careiubim animalele doar în habitatul lor natu-ral, nu suntem în stare sã ne organizãmprecum haitele de �apãrãtori� însetaþi debani ºi numai de bani, e o realitate. Cãrespectivii n-au scrupule sã-ºi agresezeconcetãþenii lipsiþi de asemenea apucãturi,e o altã realitate, ce-ar trebui tratatã înspitale de psihiatrie. E clar cã aceºti indivizinu-ºi manifestã dragostea, compasiuneasau înþelegerea pentru nenorocitelepatrupede, ci doar interesul.

Un câine are nevoie de îngrijire ºi epredestinat sã trãiascã la curtea unuigospodar, care poate sã-l întreþinã ºi � dece nu? � sã-l iubeascã. Aºa e cinstit, aºa efrumos ºi poetic (vezi balada noastrãnaþionalã). Aºa se petrec lucrurile însocietãþi tradiþionale, în curþile noastre dela þarã, în cele de prin marginea marilormetropole. Câinele crescut acolo e normal.Dar cum sã fie normal un câine crescut înbalamucul oraºului, cãruia niºte fiinþe lipsitede raþiune îi dau de mâncare la colþulblocului ºi-l lasã apoi de izbeliºte la voiaîntâmplãrii? Instinctul de conservare îlîmpinge la încãierare cu alþi consângeni,lipsa de adãpost îl determinã sã umblebezmetic, primejdiile îl fac sã rãspundãviolent, iar loviturile blocatarilor insensibiliîi întãresc latura refractarã oricãrei prietenii.Sã-l condamni la nefiinþã sau închisoare,pare simplu. Sã îngrijeºti asemenea fiinþã,e un lux pe care numai societãþile bogateºi-l permit. Sã faci bani din �ocrotirea� lui,e o meschinãrie impardonabilã.

Sunt ºi niºte � sã le zic oameni, carecresc tot soiul de câini în casã, dresându-isã facã mai tot ce le trece prin minte.Comportarea acestor bipezi este cea maicrasã demonstraþie a laturii agresive aomului, cea care l-a fãcut sã domine celelaltespecii ºi sã le extermineze pe multe. Uneoricred cã indivizii cu astfel de obiceiuri aparþinunei subspecii umane. Aroganþi, egoiºti, rãila suflet, hrãpãreþi, buni profesioniºti aimeseriilor practicate (dar nu genii aledomeniului), au în sânge microbul dominãriicu orice preþ, indiferent ce ajung sã domine.Un sclav ar fi suprema lor satisfacþie, ºinu-i de mirare cã sclavagismul a fost abolitabia de-un secol ºi jumãtate. Oficial abolit,deoarece funcþioneazã alt soi de sclavie, zisãeconomicã.

Pe ãºtia i-aº obliga sã petreacã un timpîn starea de câine, sã vadã cum este ºi dacãle convine. Parcã vãd însã cã, ajunºi pestradã, nu vor lãtra la mine când trec, cimã vor sfâºia ca pe copilul de care ºtim...


Aurelian Silvestru

SURPRIZA

DIN ISTORIA...

Am cunoscut un cuplu, un bãrbat ºi ofemeie, care se luaserã din dragoste ºi þineaumult unul la altul. Cu timpul, însã, sub povaragrijilor, femeia simþi cã îi vine din ce în ce maigreu sã fie împãcatã cu ea însãºi ºi cu viaþape care o ducea. Alte femei, foste colege declasã cu ea, aveau case mobilate, maºini,bijuterii ºi blãnuri cu care ieºeau seara în oraº,sã le vadã lumea ºi sã le admire. Ea, însã, locuiaîn �bojdeuca� pãrinteascã, mulþumindu-se cupuþin ºi fãcând eforturi mari, ca sã nu cadã înmizerie. Soþul preda muzica într-o ºcoalã decartier ºi avea un salariu derizoriu, putândacoperi cu el doar o micã parte din cheltuielilecotidiene. Dar, în loc sã-ºi gãseascã altserviciu, în loc sã munceascã undeva ºisâmbãta, ºi duminica, el se înscrise în corulunei biserici ºi zilnic umbla la repetiþii, ca sãpoatã cânta cât mai frumos în timpul liturghiei.

Vãzându-l din ce în ce mai implicat,femeia se neliniºti.

� Potoleºte-þi elanul, dragul meu, îl rugãea într-o zi. Eºti încã tânãr, ai putere, poþirãsturna ºi munþii dacã ai dori. Aºa cã lasãmuzica în seama altora ºi coboarã pe pãmânt.Fã bani, fã ceva, ca sã scãpãm de sãrãcie.

El o privi senin ºi îi rãspunse:� Asta mi-i chemarea. Ce sã fac?Ba, de la un timp, prinse a-l lua cu sine la

bisericã ºi pe copilul lor � un bãiat de numaizece aniºori. Cântau împreunã sus, în stranã,apoi reveneau acasã ºi continuau sã exerseze.

Sãrmana femeie nu mai ºtia cum sã se poarte.� Doamne, zicea ea uneori, dã-mi rãbdare

sã suport acest destin!� Rãbdarea nu se dã, ci se câºtigã, îi

rãspundea el cu blândeþe.Auzindu-l, soþia încerca sã-i reproºeze:� Dacã eºti atât de credincios, roagã-L

pe Dumnezeu sã ne dea mãcar puþinul necesar,ca sã ne bucurãm de viaþã!

El, însã, o cuprindea cu gingãºie, o sãrutaºi îi reamintea:

� Dumnezeu ne-a dat viaþa, ca sã facemtotul cu mâinile noastre ºi sã ne mulþumim cupuþinul pe care îl avem.

Înþelegând cã nu-l poate �reeduca�, femeiaîºi fãcea semnul crucii ºi rostea cu resemnare:

� Doamne, ajutã-mã sã-l iubesc aºa cumeste!

� În sfârºit! o susþinea el fericit. Acumvãd ºi eu cã eºti pe calea cea bunã!

Ea se liniºtea pentru un timp, dar, cândieºea în oraº ºi se întâlnea cu fostele colegecare o priveau de sus, deznãdejdea coboradin nou în sufletul ei ºi din nou se simþeaneînsemnatã ºi nefericitã�

Într-o zi de primãvarã, soþul veni acasãentuziasmat ºi-i spuse:

� Mergem la Operã!� Nu vrei sã te duci doar tu? încercã ea

sã se eschiveze.� Conteazã sã fim împreunã, o asigurã

el, iar când erau deja în sala arhiplinã îiexplicã:

� E un concurs al tinerilor interpreþi.� ªi ce treabã avem noi cu acest con-

curs? întrebã ea cu voce obositã.� Acuºi vei înþelege�Pe la jumãtatea concertului, în scenã îl

vãzu pe fiul ei. Era îmbrãcat într-un costumsuperb, cu pãrul aranjat frumos, într-o þinutãdemnã ºi foarte concentrat. Femeiaîncremeni de emoþie, cu mâna încleºtatã pebraþul soþului. Surpriza cea mare, însã, veniîn clipa când fiul ei începu sã cânte �AveMaria� cu voce cristalinã. Pãrea cã însuºiDumnezeu coborâse din ceruri sã-l sprijineºi sã-l admire!

Când sfârºi de cântat, întreaga salã seridicã în picioare, ovaþionându-l! O mare deflori se revãrsã la picioarele lui. Bãiatul culesecu graþie cel mai frumos buchet, coborî dinscenã ºi i-l oferi ei, îmbrãþiºând-o curecunoºtinþã.

Plângând de bucurie, biata femeie seînclinã uºor în faþa spectatorilor careaplaudau frenetic pãrinþii acelui minunatcopil. De la balcon, surprinse ºi invidioase,o salutau colegele de clasã� Ea le fãcu semncu mâna ºi pentru prima oarã de când lecunoºtea se simþi cu adevãrat fericitã. Acumnu-i mai pãsa cã nu are maºinã, blãnuri ºibijuterii. Acum înþelesese, în sfârºit, cãDumnezeu ºtie mai bine de ce are nevoie ofemeie, ca sã se simtã împlinitã�


MEMORIALISTICÃ

BUCUREªTI

Ileana Iordache-Streinu

În vara anului 1938, locuiam încã încasele bunicii materne, pe str. Cãluºei,stradã situatã între ªoseaua Mihai Bravuºi Bulevardul Ferdinand, foarte aproape deprestigiosul Liceu �Iulia Hasdeu�.

Oriunde am locuit, imaginea tatãlui meueste întotdeauna cea de la masa lui de scris,o micã mãsuþã pirogravatã, în cinci laturi,pe care încã o mai am. La Gãeºti, Piteºtisau în Bucureºti, îl revãd aºezat la aceasta,având în faþã frumoasele coli de scris luatede fabrica de hârtie din Buºteni, stândîndelung în faþa lor, cu privirea trecânddincolo de noi ºi de toate, cu stiloul de aurdãruit de tatãl sãu alãturi � dispãrut înnoaptea arestãrii � fumând... Când lua stiloulîn mânã, începea sã scrie aproape fãrã sãse opreascã, cu scrisul lui atât de personal.În casã era liniºte, iar eu, copil, înþelesesemcã n-am voie sã-l tulbur, deºi am gãsitîntr-o scrisoare cãtre mama strecurat:�Fetiþa noastrã este la fel de gãlãgioasã?�Atât de bine înþelesesem, încât celor careveneau ºi întrebau dacã este acasã, lerãspundeam imediat: �e ocupat, e cuprietenii lui�, spre nedumerirea celor ce-lcãutau. Asta pentru cã atunci când amîntrebat-o pe mama ce face tata fumând ºiscriind la acea mãsuþã, mi-a rãspuns: �stãde vorbã cu prietenii lui�, spre ºi mai mareamea nedumerire, nevãzând pe nimeni lângãel. De jucat, aºa cum se mai joacã un pãrintecu copilul lui, nu-mi amintesc sã se fi jucatvreodatã cu mine, iar eu niciodatã nu-miamintesc sã fi suferit sau regretat cã nu amastfel de amintiri. Cred cã încã din mica meacopilãrie am înþeles cã nu trebuie sã-l tulbur� o primã formã de a-mi respecta pãrintele �neforþatã, simplu, aºa am simþit. Într-un fel,indirect, m-am jucat eu cu el, imitându-l cumsta ºi citea. Luam ºi eu o carte, evident þinutãinvers, mã aºezam pe un scãunel în faþa caseidin Gãeºti ºi importantã citeam... desigursperând cã va trece cineva sã mã vadã.

La Gãeºti, Piteºti, Bucureºti, tot ceeace a scris tatãl meu, pânã la sfârºitul vieþii,a fost scris la aceastã mãsuþã pirogravatã:poezii, articole, cronici, studii, articolepolitice în 1937, sau cele de la �Dreptatea�,

în 1947, teza de doctorat, Hamlet,traducere ºi comentarii, �Pagini de criticãliterarã�, �Clasicii noºtri�, toate au fostscrise la aceastã mãsuþã ca ºi toate celelaltescrise cu �autoritatea unuia dintre cei maiimportanþi critici de azi (�Universul literar�,octombrie 1938), studiile despre tipologiileliterare, studiul despre Calistrat Hogaº.Alexandru Rosetti, printr-o scrisoare dinmartie 1938, îl roagã pe �Domnul VladimirStreinu sã ia contact cu D-na SidoniaHogaº� sã trateze �eventuala cesiune, înfavoarea noastrã a dreptului de a scoateEdiþia Operelor Hogaº�. În vara aceluiaºian tatãl meu face drumul la Piatra-Neamþºi obþine pentru Editura Fundaþiilor Regaledreptul pentru ediþia Hogaº. Abia în 1944va apãrea volumul I �Pe drumuri demunte� cu o introducere ºi volumul al II-lea,mult mai târziu, în 1947, cu o prefaþã deVladimir Streinu.

În arhiva familiei, am gãsit o chitanþãdin 1946 semnatã de o doamnã Ostache:�Subsemnata Lucreþia Ostache, adeveresccã am primit de la Dl. Vladimir Streinu,documentele (manuscrisele CalistratHogaº) specificate în procura autentificatãde Tribunalul Piatra-Neamþ 1946, sub nr.1869, din 18 Sept. 1946, cu excepþiavolumului ed. 1912, cu dedicaþiaDomniºoarei Sidonia (punctul 24 dinprocurã) Buc., 10 Oct. 1946, ss. LucreþiaOstache�. În biblioteca tatãlui meu preluatãdupã mutarea mamei la mine acest volumnu mai exista.

Anii care au urmat dupã momentul�spectaculos� de la �Ziua Cãrþii� dupãmutarea noastrã din Cãluºei pe aleea pecare tatãl meu nu o va mai pãrãsi decâtpentru ultimul sãu drum în 26 noiembrie1970, anii care au urmat nu au fost nicimai liniºtiþi ºi nici cu o situaþie materialã,financiarã mai bunã.

Aleea pe care ne-am mutat, peBulevardul Pache Protopopescu nr. 99, eralângã Liceul �Mihai Viteazul� ºi Institutulde Maici �Notre Dame de Sion� unde amînvãþat pânã la reforma învãþãmântului, aleecare astãzi se numeºte Intrarea Vladimir


Streinu, într-un mic bloc pe cãrui faþadã,în 1992, s-a pus o placã comemorativã ceamintea de anii trãiþi de tatãl meu acolo, deredacþia ºi cenaclul revistei �Kalende�. Înurma �anvelopãrii� blocului, placa dinmarmurã a fost scoasã ºi înlocuitã cu unadin bronz, conform înþelegerii ºi bunãvoinþeiproprietarului micului bloc. Pentru numelealeii ºi pentru placa acum scoasã, în toatedemersurile pe care le-am fãcut atunci,sprijinul lui ªt. Augustin Doinaº a fosthotãrâtor.

Aleea, pe care ne-am mutat în toamnaanului 1939, avea pe partea ei dreaptã 7blocuri cu parter, etaj ºi mansardã ºi erageamãnã cu o alta tot cu 7 blocuri dar, dedata asta aºezate pe partea ei stângã. Înprimul bloc al acestei alei-sorã, la parter,cam dupã rãzboi, s-a mutat fascinantafemeie, scriitoarea H. Yvonne Sthal, iardupã 1948-1949 atleticul ºi foarte tânãrulei soþ, romancierul Petru Dumitriu.

Ambele alei nu aveau vreo denumirepânã dupã rãzboi, când au cãpãtat numelea doi ostaºi cãzuþi în rãzboiul din vestulþãrii, a noastrã intrarea Sergent Levarda Ion,cealaltã, intrarea Sergent Costea... ºi nu-mai-ºtiu-cum. În blocul nr. 1 de pe aleeanoastrã, la parter, curând dupã ce ne-ammutat, s-a nãscut o fetiþã, Musi Mira, pecare, în lipsa altui copil cu care sã mã joc,mã �jucam� plimbând-o în landoul ei...Peste ani, aceastã fetiþã va deveni soþia luiPavel Chihaia, care cunoºtea bine aleea,venind des la întâlnirile kalendiºtilor. Piesalui �La farmecul nopþii�, piesã premiatã deFundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artãare urmãtoarea dedicaþie: �DomnuluiVladimir Streinu, criticului de înaltãdistincþie ºi animatorul literaturii noastretinere, în casa cãruia am gãsit adevãrateclipe de înãlþare spiritualã ºi înþelegerepentru artã, dincolo de sbuciumul cotidian,aceastã carte de început, cu promisiuneade a justifica în viitor încrederea deosebitãpe care mi-o aratã ºi bunãvoinþaîncurajatoare. Pavel Chihaia 17.XI.1945�.

Noi locuiam cu chirie la parterulblocului nr. 2 al aleii cu blocurile pe dreapta,într-un apartament cu trei camere, destulde spaþios ºi judicios împãrþit, proprietarera un domn Ivanovici (bunicul cred, alactualului proprietar, Dl. Bãrbulescu) într-un permanent conflict cu mama pe temaachitãrii la termen a chiriei... Nu eram ofamilie �nevoitã�, dar cu destule nevoi.

Din vara anului 1938, perioadaCãluºeilor, existã o carte poºtalã a tatei cãtrenoi, aflate la mare într-o minivacanþã oferitãde fratele bunicii materne, NiculaeBãltãþeanu, marele actor: �Dragã Loliºor, întimp ce scriam la Creangã, veºtile de la tinemi-au fost singurele plãceri. Altfel, articolul

a mers, ca totdeauna, greu. Aº putea spunecã pãrþile scrise dupã primirea cãrþii poºtalesunt mai vioaie. Aº fi dorit ºi eu, se înþelege,sã fac un week-end la voi... n-am pututpentru cã veneam cu mâna goalã... de fapttot scrisoare a fost ºi articolul; vei primi-oîn �sunãtori�... eu am fost un pustnic...numai de douã ori am luat masa în oraº...în rest, regim vegetarian complet... pepeniverzi ºi galbeni...� În scrisoarea din 10 au-gust: �Dragã Loliºor, dupã primirea acesteiscrisori vei primi ºi douã mii lei...�

Dupã mutarea pe aleea �noastrã�, în10 septembrie 1939, tatãl meu esteconcentrat. Ajuns la Focºani, îi scriemamei cã este transferat la P.S. (�parteaºade-n þarã, cum foarte inteligent spunþãranii�). Învãþãtorii, ofiþeri din Dâmboviþadin cadrul Regimentului 10 ºi-aurecunoscut fostul profesor ºi, datoritã lor,ajunge sã se ocupe de scriptele, actele ºicorespondenþa regimentului. �Am ajunsconþopist, furier, adevãrat scriitor�. În altãscrisoare din, 28 septembrie, o roagã ca,din salariul de la ªcoala Normalã, �numaidupã ce vã potoliþi voi, trimite mie, o miepentru mine... eu pierd timpul într-un chiprevoltãtor�. Nu mai putea scrie nimic, maiales cele 2-3 articole sãptãmânale, careumpleau lipsurile familiei noastre, dincolode salariul de la ªcoalã Normalã. În aceeaºiscrisoare, explicã de ce trebuie sã refuzeziarul �Timpul� care îi solicitase o antologiea literaturii noastre � cu toate cã mama îipropusese sã-i asigure fiºele ºi datelenecesare. �E mai interesant pentru noi sãtermin traducerea (et pour cause) decâtsã scriu pentru 500 lei� Era vorba de piesa�Horaþiu� de P. Corneille, terminatã întimpul concentrãrii de la Focºani, datoritãacelor ofiþeri-învãþãtori dâmboviþeni.Concentrarea a fost de fapt ºi prima maredespãrþire de la cãsãtoria lor.

În toate scrisorile din perioadaconcentrãrii ºi a mobilizãrii din anul urmãtor,dominantã este grija pentru nevoile noastre,chiria, taxele mele, aprovizionarea... �Ce-aifãcut cu ªcoala Normalã? Þi-a trimis deacolo cele necesare...� ºi, �maºinilepolonezilor nu se mai sfârºesc. Trecconvoaie dupã convoaie, nesfârºit de lungi...Un polonez chiar acum a trecut ºi,uitându-se în toate pãrþile a zis tare:România! România!� �Se înþelege, idealulconcentratului este sã i se sfârºeascã luna.Numai cã nu e prea sigur cã luna aceastava avea numãrul obiºnuit de zile... Asta emarea durere... fii cuminte, nu te lãsa pegânduri. Va trece totul... eu mã voiîncazarma ca sã nu mai plãtesc nimic ºi sãaveþi suficienþi bani, va fi greu o zi, douã,dar pe urmã mã obiºnuiesc. Organismulmeu îºi aminteºte exact, ca mãsurã de


precauþie... de viaþa asprã de la ªcoalãMilitarã din timpul rãzboiului. E un fel deadaptare prin memorie care îmi uºureazãviaþa de soldat, la care mã supun acesteticãloase de împrejurãri�. (prima scrisoarede la Focºani, 10 septembrie 1939).

Cãrþile poºtale, din 7 ºi 8 octombrie,cuprind, foarte pe scurt, referiri la aceapermanentã lipsã a banilor care-l împiedicãsã se repeadã, mãcar pentru câteva ore, ozi, sã fie alãturi de noi. �Mã hotãrâsem sãplec � era Duminecã � pe baza reduceriide profesor. Viza însã expirase. Mã gân-deam cã 500 lei (Rapid cl. a III-a) mai scoteu de la tine pentru surpriza de a veni peneaºteptate, dar aproape o mie cât costãbiletul întreg mi s-a pãrut cam mult...�

La nici un an de la concentrarea din1939, sergentul TR (termen redus) NicolaeIordache, Compania de Comandã aRegimentului 50 Infanterie este mobilizatla Todireni pe Prut, în iunie 1940, în urmaultimatumului Uniunii Sovietice de a evacuaîn, patru zile, teritoriul dintre Prut ºi Nistru.Administraþia, armata ºi o parte a populaþieise retrag, pãrãsesc Basarabia ºi Bucovinade Nord.

Peste foarte mulþi ani, o viaþã, GeorgeMuntean � editorul unei pãrþi importantedin scrierile tatãlui meu � vorbea despreBilca, satul în care s-a nãscut, tãiat în douãde creionul roºu al lui Stalin. Povesteadespre felul în care familiile despãrþite deaceastã linie se urcau pe câte un deal ºi-ºitransmiteau, strigând peste dealuri, uniialtora, veºti despre naºteri, cununii, boli,înmormântãri.

În marºuri haotice de noapte �noapteatoate dealurile devin gigantice... marºuri dezi, de câte 46 de km, purtând în spinareraniþa, în mâini armamentul din dotare, pepiept cu masca de gaze, mai mereu întorºidin drum de un ordin neaºteptat� � apoi ��iarã pe Prut, unde nu tranºeele suntîngrozitoare ºi nici prezenþa la 200 de metria ruºilor care trag cu puºca ºi mitraliereleca nãucii... ci ploile nesfârºite ziua,noaptea... Dragã micã... în toatã lumea astanu te am decât pe tine ºi în bucurie ºi înnevoie... nici tu sã nu crezi cã mai ai pealtcineva decât pe mine. Mai avem noi ºipe Domniciorica noastrã (eram cambruneþicã) dar pentru mai târziu... abia esteun sufleþel de vrabie...� În aceeaºiscrisoare: �Deºteptaþi din somn... amplecat pe o cãldurã ucigãtoare, am sosit însatul Forãºti, judeþul Iaºi, azi-noapte ampornit-o din nou la un marº de 12 km pânãla cãtunul Hãlceºti... Poate va da bunulDumnezeu sã mã întorc la voi, scumpelemele ºi sufletul meu...�

În acest dureros dialog epistolar dintrepãrinþii mei, permanentã este grija reciprocã,

a mamei pentru sãnãtatea tatei, a tatei pentrurezolvarea problemelor noastre financiare,a unor nevoi stricte ºi, suferinþa amândurorade a nu putea fi alãturi. Emoþionante,tulburãtoare mãrturisirile, suferinþa de a fidespãrþiþi. Scrie mama: �Dragoste scumpãºi mult, mult iubitã, astã searã este osãptãmânã de când ai plecat... este chiar 9jumãtate când stãteai pe divan între mine ºifetiþã... doresc atât de mult sã vii înapoi, sãfii lângã noi, cã port aceastã dorinþã, ca cevamaterial... ca un organ în mine, în plus ºinelalocul lui, dezechilibrând întreg restulorganelor mele...�

Toate scrisorile mamei, atât cele din1939, cât mai ales în cele din vara anului1940, sunt pline de sfaturi, sã nu rãceascã,sã nu fumeze; în toate sunt relatatedemersurile pe care le-a fãcut la îndrumareatatei sau din iniþiativã proprie la ªcoalaNormalã, la Societatea Scriitorilor Români,încercând sã-ºi ajute bãrbatul, solicitândsprijinul lui N. Herescu, Suchianu, care lucrala Ministerul Propagandei, prietenului, fostulcoleg de liceu, Alexandru Bãdãuþã: �Pestetot eºti dat de exemplu � uite Vladimir Streinueste chiar pe zonã � Sufletul meu, ce vremurigrele trecem. Ce-i ºi pe capul nostru atâtavreme fericiþi... nu mi-aº fi închipuitniciodatã cã pot trece... prin vremuri aºade grele...� Într-un scris cam scâlciat încheieu scrisoarea aºa; �Dragã tatã ºi multscumpul meu pãrinte, tatã, dumneata ce maifaci? Te simþi bine? Noi suntem triste ºiamãrâte dacã nu eºti dumneata. Te sãrutaUssy, domnicioara ta�.

Pentru centenarul Vladimir Streinu în2002 ºi pentru cel al Elenei Iordache-Streinu în 2003, am selectat ºi încredinþatCorneliei ªtefãnescu un dublu set descrisori inedite pe care pãrinþii ºi le-autrimis în perioada concentrãrii ºimobilizãrii, scrisori publicate în �Adevãrulliterar ºi artistic� în chiar cronologia lor.Aici însã, am transcris doar pãrþi din acestescrisori, fãrã sã pãstrez ordinea lor, careînsã pot reconstitui viaþa grea din acei ania familiei noastre.

La momentul publicãrii lor, Corneliaªtefãnescu le considera �un real jurnal defront�. Avea ºi are dreptate. Basarabia ºiBucovina de Nord fuseserã cedate în urmaultimatumului Uniunii Sovietice, ne aflamla un pas de intrarea noastrã în rãzboi.Dar, aceste scrisori, cu multele lorprobleme domestice, ale unei familiidezechilibrate prin suspendarea dinactivitate a capului de familie, pot fi cititeºi ca un real jurnal de viaþã a unui profesor,veteran al Primului Rãzboi Mondial, cuun statut recunoscut în ierarhia valorilordin viaþa culturalã a þãrii, mãrºãluindhaotic, zile ºi nopþi pe malul Prutului...


NOTES

NOTES 2004

Simona Cioculescu

15 ianuarie (joi) Ziua lui Eminescu,Festivitate la Muzeu (ora 13) lansarea unei cãrþi,cu un DVD, cu poezii inedite descoperite dePetru Creþia, preluate dintr-un numãr�Manuscriptum�, din 1989. Au vorbit GeorgeGanã, Condeescu, redactorul de la editura CasaRadio (editorul cãrþii) ºi Mircea Cãrtãrescu, carea scris o prefaþã. Lume multã, televiziuni. Ganãdoct, profesoral a vorbit trei sferturi orã, dupãcare a plecat la cursuri la facultate. Cãrtãrescu afost reþinut, l-a pomenit pe Petru admirativ. Lasfârºit, autografe, a fost ºi Catinca, fata lui Reli,care a luat ºi ea un autograf de la Cãrtãrescu.Am plecat la ora 16. N-am rãmas la Cenaclul�Euridice�, condus de M. Mincu.

16 ianuarie (vineri) Azi ne-a dat,neaºteptat, al 13-lea salariu de care se tot vorbea.Eu am încasat 4.500.000 de lei. Nu e un salariuîntreg. Bucurie generalã în Muzeu, cu chiote,râsete. De mult n-am mai vãzut aºa ceva. Searaam felicitat-o pe Claudia Dimiu de ziua ei.

18 ianuarie (duminicã) D.a., la ora 6, avenit în vizitã Francesco Giotta (fostul nostrucoleg de la Institutul de Literaturã �G.Cãlinescu�), plecat în SUA ºi întors de curândîn þarã. Tip excentric, vãrsãtor tipic.Numeroase meserii, printre care expert de artã,filolog, consilier, negociator, profesor.Numeroase neveste (o olandezã, oamericancã, acum o nigeriana � Grace, cu careare un copil de o lunã � Olivia). Ne-a aduspoze cu ea. E închisã la piele, dar nu neagrã,drãgãlaºã. ªerban e la întâlnire cu un grup deprieteni, foºti colegi de facultate, la K.F.C.Francesco a plecat pe la ora 21, când a venitªerban. Am mâncat ºi am stat la T.V. � jurnal(atentate zilnice în Irak).

22 ianuarie (joi) Lansarea mai multor cãrþila Muzeu, în Rotondã (Simona Grazia Dima,Radu Voinescu, Horia Gârbea, Marin Codreanu).Din partea Muzeului a vorbit Condeescu, iar eis-au prezentat unul pe altul. Doar Marin C. afost absent � fiind ocupat cu cãutarea princartierul în care locuieºte a mamei sale,octogenarã ºi amnezicã, care plecase noapteade acasã în capot ºi papuci. Omului, disperat,nu-i ardea de lansare. La sfârºit, mic cocteil cuvin, pateuri ºi fursecuri, la etaj în capãtul scãrilor.Am vorbit mai mult cu Al. Ecovoiu; mi-a spuscã a fost bolnav toatã perioada sãrbãtorilor. Era

slãbit, palid, dar fiind scorpion îºi va revenirepede, sunt convinsã ºi îi doresc. Horia Gârbeae acum secretarul Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti (în urma morþii lui Iosif Naghiu).Trebuie sã mã duc sã plãtesc cotizaþiile (380.000ºi respectiv 160.000 pentru pensionari). Lumemultã ºi scriitori destui în salã (Dan Cristea, IonFlora, printre alþii).

23 ianuarie (vineri) Azi la ora 14 am fostla lansarea romanului Ultima, marea evadarea lui Emil Mladin. Am stat chiar lângã soþia lui(finã, drãguþã), îºi pierduse geanta prin salã,dar a gãsit-o. Au vorbit autorul ºi Lucian Chiºu,a citit din carte Florian Pittiº, a cântat douãcântece Mircea Baniciu, prieten cu autorul. Dedimineaþã, Barbu l-a felicitat pe Mircea HoriaSimionescu, prietenul nostru, de ziua lui. Soþialui, Doina, e bolnavã, are spondilozã cervicalãce-i dã ameþeli ºi nesiguranþã în mers. D.a., pela ora 18, a început sã ningã lin ºi frumos. ÎnMoldova viscoleºte însã.

24 ianuarie (sâmbãtã) Trebuie sãcompletez chestionarul cu autobiografiapentru Dicþionarul lui Aurel Sasu ºi aºa amîntârziat cu o jumãtate de an. Noroc cã aprelungit termenul, foarte mulþi scriitori n-autrimis încã biografiile. Am intrat în anulMaimuþei de Lemn (eu sunt, din 1944 n-a maifost). E un an, se zice, al celor curajoºi ºi cuiniþiativã; proiectele se vor dezvolta!. Speracest lucru! E ºi un an dominat de Venus. Anal iubirilor!... Acum e ora 17. Barbu doarme,ªerban e la TV, se uita la un film istoricromânesc despre Burebista. Melissa e în casã,iar Neamþu la uºã. Fetiþa doarme sus în cameralui Barbu, iar Blacky e în dormitorul de jos.Afarã fulguieºte uºor, e liniºte. Eu la masa delucru din hol încerc sã completez chestionarulbiografic. La 21:30, ªerban a plecat la discotecã(Fire) cu Stanomir. Afarã continuã sã ningãmãrunt. Animalele dorm, Barbu la televizor peDiscovery. Eu am vãzut pânã acum la 1 ºi unsfert un film de Tarantino cu Robert de Niro.Barbu n-a mai rezistat ºi a coborât.

21 februarie (duminicã) Iar am întreruptnotaþiile din jurnal. Adevãrul e cã sunt leneºã ºiîmi trebuie efort mare, sã notez, dacã nu zilnicmãcar la 2-3-4-5-6-7 zile. Recunosc. Februarie afost marcatã de ziua directorului. Eu gripatã, cuo durere persistentã în gât (principalul simptom)


nu prea în formã. Am rãmas totuºi la petrecereaþinutã vineri, 13 � cu 2 zile înaintea zilei sale denaºtere (15). Trataþia obiºnuitã: sandviºuri cudiverse, covrigei fãcuþi de Maria, casiera noastrã,cozonac, tort, fructe, vin, gin, whisky. La urmãºampanie, pe la 17:30. Dar n-am mai rãmas. Amplecat pe la ora 18. Muzicã, foarte puþin dans.Cu cine era sã danseze sãrbãtoritul, cândnenumãrate foste ºi actuale prietene erau cuochii pe el, confruntându-se din priviri. Ultima,dar nu cea de pe urmã � junã poetã � de vreo 6luni la noi, la Muzeu, care asistã uluitã ºineputincioasã la piruetele lui, incapabilã sãînþeleagã ceva. Fiecare dintre ele convinsã laînceput de iubirea lui, de unicitatea iubirii pentruele, apoi observând diversitatea �plajei�ofertante, nevenindu-le sã creadã, frecându-sela ochi, revenind la atac, respinse, nu vulgar cielegant, dar eficace, triste, dispãrându-lebucuria, entuziasmul, strãlucirea iniþialã,repliindu-se, rãmânând în preajmã, vãzându-lcum pleacã rapid fie singur, fie cu altã �copilã�din trecut, din prezent sau tatonând viitorul. ªiapoi, angajate sau colaboratoare mereu maimulte prezenþe feminine, tentante, ofertante,zãpãcindu-le, întristându-le. ªi când nici nu semai aºteptau, o privire caldã, complice, oinvitaþie la o tipografie, la o redacþie, speranþareînvie, poate de data asta, în fine, gata, eu ºiel... A doua zi, însã, priviri neutre, distante,miºcãri grãbite, plecãri inopinate, ºi trece osãptãmânã, douã. Apoi, altã fostã sau actualãare parte de acelaºi ritual, ºi curtea femininã seînvârte, se învârte, atrasã, respinsã, pânã când,la urmã, evadeazã în lumea largã. De altfel, zileledin februarie i-au adus ºi un necaz lui D.A.C. �o confruntare durã cu Marius Tupan � care l-aîncondeiat în �Luceafãrul�, dupã ce aflase cã, larândul lui, directorul îl sabotase la tipografia�Semne�, spunându-i lui Dulu sã nu-l publice,în juriul U.S., votând împotriva soþiei lui Tupan,critic, estetician doct, în favoarea altora. Tupana aflat ºi a început rãzboiul, mai ales cã tot el afãcut sã fie exclus Tupan cu fundaþia ºi editura�Luceafãrul� ºi din APLER. Tupan a scris unarticol sarcastic în �Luceafãrul� � despre criticulcu �jumãtate de carte� (Planeta moft singurulstudiu-carte) din toate juriile ºi care dirijeazãdestinele criticii bucureºtene. E inadmisibil, ziceTupan. D.A.C. a fost ales acum 2 ani preºedinteal secþiei de criticã, ca o salvare, pentru cã seauzea intens cã Ministerul Culturii, nemulþumitde activitatea Muzeului, l-ar demite. ªi atunci,ca sã i se dea o compensaþie a fost ales în aceastãfuncþie, de prestigiu (totuºi). De unde, comitete,comiþii, jurii, premii etc. Pe 27 februarie, Tupanorganizeazã, la Uniune, o conferinþã de presã-dezbatere contra abuzurilor lui Condeescu, carea eliminat revista �Luceafãrul� de la chioºculMuzeului, ca ºi cum ar fi proprietatea lui. O sãvedem ce va mai fii... Eu þin la Condeescu, careare ºi pãrþi bune � a activat viaþa social-culturalãa muzeului cu lansãri, tipãriri de cãrþi, expoziþii,concerte, cenacluri. Ce e drept, partea de istorie

literarã, �vechiturile� îl intereseazã mai puþin. Ele de partea noului.

19 februarie (miercuri) Am fost la PalatulCotroceni (la ora 13) la vernisajul expoziþiei defotografii Jiøi V�etecka: Praga � oraºul de Aur.Frumoasã. Fotografii alb-negru din anii �70 ºirecente color, sepia mai ales, amurguripragheze. Au fost prezenþi ambasadorul ºidirectoarea Centrului ceh. L-am vãzut ºi pe JeanGrosu, dar n-am vorbit cu el, de vreo 2 ani nesalutãm doar (e rapace cu traducerile). L-amrugat sã mã lase ºi pe mine sã public din�Kundera� mãcar un volum. Sper sã reuºescsã public Arta romanului pe care o am tradusãdin 1993/94, cã doar copyright-ul îl areHumanitus ºi nu Jean Grosu, aºa cum afirmãel. Dupã vernisaj, am vizitat palatul Cotroceni,cu un mic grup de maghiari cu ghid, fãrã sãplãtesc cei 100.000 de lei (am spus cã sunt dela MLR). Am observat în curte cã vecheamãnãstire a lui ªerban Cantacuzino, din secolulXVII, dãrâmatã de Ceauºescu, a fost ridicatãiar, în acelaºi loc, ºi m-am bucurat. Am ajunspe la 15:30 acasã cu cumpãrãturi. N-am maifost la Muzeu. A rãmas la mine, fiindcã nu l-amzãrit în geantã, numãrul 4 de la garderobaMuzeului Cotroceni. O sã-l duc înapoi. Ne-acondus o junã drãguþã, muzeograf. Muzeulheteroclit, amestec de bun gust cu lucruristridente, încãrcate, greoaie, gustul regineiMaria, un nouveau style cu elemente celtice,scandinave, bizarerii.

21 februarie (vineri) La ora 13, în rotondaMLR a avut loc lansarea cãrþilor lui Barbu ºiStroe Slãtineanu (tatã ºi fiu). Primul � 2 volu-me de proze, al doilea un volum de poezie.Amândoi sunt morþi. Au vorbit BarbuCioculescu, Radu Ionescu, Doina Uricaru (auapãrut la Du Style � contra cost). Barbu celmai bine, cald, tandru, inteligent, înviindatmosfera casei muzeu, colecþia Slãtineanu(unde veneau Streinu, Voiculescu,Cioculescu). În salã era ºi fata cea mai micã alui Voiculescu (drãguþã ºi �verde� în pofidacelor 83 de ani). Au fost ºi Sandra Slãtineanu,Ioana, fata lui Stroe, cãsãtoritã cu un italianapicultor, Geta, ultima soþie a lui Stroe, care apovestit ºi �scos� cãrþile. ªi-a fãcut datoria faþãde familie. În salã erau prezenþi familia Balotã,Mircea Horia Simionescu, cu care am vorbitmai mult, are un umor special. Ningea, dar avenit destulã lume �bunã�, lume �veche�.Dupã lansare, a fost trataþie sus în capulscãrilor, la etajul I, la intrarea în expoziþie.Ioana Sl. foarte simpaticã, directã, îmi placemult. De altfel, duminicã, 16 februarie, am fostla prânz, la masã, la Geta S. cu Radu Ionescuºi Ioana Slãtineanu, care a venit cu maºina ºine-a luat de acasã. Geta stã pe Av. Texier, laºosea. A fost foarte bine. Radu I agreabil,ºtiind multe. De-abia azi am terminat Curricu-lum Vitae pentru dicþionarul de biografii al luiA. Sassu. Mâine, luni, vreau sã-l trimit la Cluj,mi l-a cules pe calculator ªerban.


Mircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

TEXTE CU PRETENÞIIDE LITERATURÃ (2)

Câºtigãtoare de premii ºi lãudatãdeºãnþat, tânãra Anna Gavalda (azi are doar42 de ani, puþini pentru aura sãrbãtoreascãþesutã pe umerii ei de o publicitate multime-dia avidã de victime) fu sã fie tãlmãcitã înromânã prin tocmai succesul ei (nebun [sic!])de debut, culegerea de schiþe �Aº vrea sã mãaºtepte ºi pe mine cineva.� În absenþa unormari autori � cei memorabili, puþini de altfel,sunt deja decani de vârstã � francezii (ºi nudoar ei, fenomenul tinde sã se globalizeze) �favorizeazã ridicarea de statui ºi acolo undenu e cazul. Dacã autorii români de povestiri/schiþe ar fi beneficiat, în deceniile trecute ºi,de ce nu, ºi în prezent de un regim de traduceriîn limbi circulante lipsit de controlul de stat(socialist sau capitalist-de-cumetrie, spre aparafraza pe Cineva), am fi îndrituiþi sãcomunicãm, sincer, dar sincer de tot, cã nune entuziasmeazã Madame Gavalda, aºa cumpe vremuri nu ne-a entuziasmat o mamzelSagan. Cum însã multimedia se hrãneºte dinpublicitate, iar publicitatea e un fapt social cereclamã a-ºi gãsi neîntrerupt subiectele/subiecþii, aproape cã nu mã mai mirã sã citescditirambii-agheazmã cu care-i stropitã icoanaacestei noi laureate: �O selecþie de povestiricaptivante despre dragoste, singurãtate ºifarmecul discret al micilor scene cotidiene,scrise într-un stil spumos, tipic franþuzesc.(...)Culegerea de povestiri a Annei Gavalda s-abucurat de un succes considerabil în lumeaîntreagã. Iar unul dintre motive ar putea fivarietatea tipurilor umane pe care leînfãþiºeazã cu o mãiestrie de neegalat.� (=cronicarul acestor rânduri cred cã a consumatla greu etnobotanice..., n.m.). �Nu poþi sã nute laºi furat de povestirile Annei Gavalda, unamai îndrãzneaþã, mai interesantã ºi maispiritualã decât cealaltã.� (= v. supra,povestea cu etnobotanicele, n.m.). �AnnaGavalda este o scriitoare cu un stil impecabilºi o inteligenþã emoþionalã de invidiat.�

Mã rog, mã rog... Mã grãbesc sãmulþumesc aºteptãrile (hm) curioºilor ºi voispicui câteva petale tot întrebându-mã,tradiþional, mã iubeºte, nu mã iubeºte...: �Aºvrea sã vã duc într-un loc care-mi place.Cunosc deja genul... cu chelneri aparentrelaxaþi, dar slugarnici, care-i zâmbesc cu un

aer parºiv: «Bunã seara, domnule (iat-o decipe ultima... parcã-mi plãcea mai mult debruneta de dinainte)... mãsuþa din spate, cade obicei, nu-i aºa?... mii de plecãciuni (undenaiba le-o fi gãsind pe toate pipiþeleastea?...)... Doriþi sã vã lãsaþi hainele???Foarte biiiine». Le agaþã pe stradã, mãgarule.Dar n-a fost sã fie. M-a lãsat s-o iau înainte,þinând de uºa unui bãruleþ unde se servescvinuri, asta în timp ce un chelner plictisitne-a întrebat dacã fumãm. Pentru început, camasta a fost. Ne-am agãþat singuri hainele încuier ºi, în fracþiunea de secundã în care mi-azãrit deschizãtura decolteului, am ºtiut foartebine cã nu regreta deloc mica tãieturã pe careºi-o fãcuse sub bãrbie când se bãrbierise,pentru cã îi tremurau mâinile. Am bãut un vinminunat în niºte pahare groase, rotunde... Ovestã foarte discretã, la prima vedere unaobiºnuitã, de tweed, dar cu ochii mei de linxîmi dau seama imediat cã e croitã la comandã...iar eu vãzusem eticheta vestei când s-aaplecat sã ia ºervetul de jos. ªervet pe careîmi închipui cã-l lãsase intenþionat sã cadã casã se lãmureascã ºi în privinþa pãrþilor meleinferioare. Îmi vorbeºte de multe, dar nimicdespre el... În timp ce aºteptãm desertul, îiating din greºealã glezna cu piciorul. Îºi puneatunci mâna pe mâna mea, dar ºi-o retragebrusc din clipa în care vine ºerbetul. Apoispune ceva, dar nu-l aud pentru cã vorbelelui nu fac niciun zgomot.� (= frumoasãmetaforã, prin care autoarea sugereazãtimiditatea jucatã, controlatã a partenerului,n.m.). �Suntem amândoi foarte tulburaþi... Îmidã la o partea pãrul ºi mã sãrutã pe ecafã înlocul acela uºor adâncit. Îmi ºopteºte cã-i placla nebunie bulevardul saint-Germain, vinul deBurgundia ºi ºerbetul de coacãze negre. Îisãrut tãietura de sub bãrbie. De când aºteptamclipa asta...(...) Uitaþi-vã la o femeieînsãrcinatã. Vi se pare cã trece strada sau cãlucreazã, sau chiar cã vã vorbeºte. Nici vorbãde aºa ceva. Nu face decât sã se gândeascãla copilul ei. Nu va mãrturisi niciodatã asta,dar n-o sã treacã nicio clipã de-a lungul celornouã luni fãrã ca ea sã nu se gândeascã lacopil. Da, vã ascultã, dar nu prea vã aude. Dãdin cap aprobator, dar, defapt, nu-i pasã denimic. ªi-l închipuie. Cinci milimetri: o boabã


de grâu. Un centimetru: o cochilie minusculã.Cinci centimetri: cât guma asta de pe biroulei. Douãzeci de centimetri ºi patru luni ºijumãtate; mâna ei larg deschisã.�

Stil ieftin, concis, sacadat, ca aparþinândunei prizoniere a reþelelor de socializare aleInternetului. Spiritul de observaþie e al unuifotograf ghiduº sau al unui paparazzo leneº.Tehnica flashurilor îi permite 1) sã nu oboseascã,vai, cititorul, ºi 2) sã strecoare de fiecare datãcâte un amãnunt, un detaliu cu efect opusdesfãºurãrii de pânã atunci a povestirii, ceea ceechivaleazã cu un impact decisiv. Suntemdeparte de simplitatea de maximã elocvenþãartisticã a unor E. Hemingway, J. Cheever sauR. Carver, ca sã-i citez doar pe aceºtia, maeºtrinotorii ai prozei directe.

Un anti-mit al copilãrieiCândva, prin 1975, parizienii luaucunoºtinþã de romanul �La vie devant soi�,

semnat de un anume Émile Ajar; insul maipublicase cu un an înainte �Gros-Câlin�, fãrãsã rupã gura târgului; însã cu �La vie...� aveasã primeascã premiul Goncourt (...cel refuzatcu douã decenii anterior unui Vintilã Horia,dezvãluit de binevoitori cum c-ar fi simpatizatcu legionarii, dezavuare de care s-au bucurat,printre alþii, Cioran ºi Eliade); prin 1981, la unan dupã sinuciderea lui Romain Gary, scriitorºi diplomat, s-a fost dezvãluit opiniei publicecum cã acesta ºi Ajar sunt una ºi aceeaºipersoanã; o persoanã care, printr-ostratagemã comunã ºi danezului Kierkegaardsau portughezului Pesoa, a reuºit sã împuºtede douã ori cel mai important premiu literarfrancez, (întîia oarã pentru �Les Racines duCiel�, 1956), caz ce a stârnit cel puþin rumoare:Ajar publicã patru romane în tot acei ani cândGary publicã alte douã... Am citit, la vremealor, �Prima dragoste, ultima dragoste� ºi �Clarde femeie�, subtitrate R. Gary, ocazie cu caream aflat, totuºi, cã autorul ºi-a permis ºi-unnom de guerre, Ajar, semnãturã sub care abiaazi am parcurs ceva; ceva misterios (pe câtde brutal...) de bun. Pe vremea aceea, l-aminseriat pe Gary printre lecturile din Sartre,Camus, Giono, Butor, Robbe-Grillet, Sarraute,Mauriac, Maurois º.a., fiind etapa meafrancezã; ulterior, dupã etapa italianã,dominatã de Dante, Manzoni, Boccaccio,Pavese, Pirandello, Moravia ºi exact cânderam copleºit de proza-teatrul americane, mii-am apropiat pe Proust ºi Céline: o surprizãrãvãºitoare, ravisantã, spre a uza de unfranþuzism, în care locuiesc ºi în prezent. Ammizat pe acest ocol-divagaþie din douã mo-tive. Primul: romanele semnate de Gary m-auimpresionat prin stilul lor subþire, original, pecând romanul pe care mi-am propus sã-lcomentaz aici, �Ai toatã viaþa înainte�, premiatsub paternitatea lui Ajar, mã impresioneazãdin nou prin(tr-un alt) stil: oral, parþial argoticºi pe alocuri brãzdat de bufeuri obsesiv-com-pulsive, sparte deseori în ironii înduioºãtoare.

Al doilea: una dintre capodoperele lui Céline,�Moarte pe credit�, poate fi asociatã, tematicºi nu numai, prezentei cãrþi: ambele, unde subpavãza unor stiluri extrem de personalizate,între graniþele cãrora nu sunt refuzate,dimpotrivã, exprimãrile neaoºe, familiar-argotice, sunt derulate bobinele ce nareazãfilmul unor anti-mituri ale copilãriei. Mai mult:ambele romane sunt �rostiri� ale unor puberi/adolescenþi, respectiv Ferdinand ºi Momo(Mohamed). Deosebirea esenþialã urcã dinaceea cã, pe când scurta experienþã de viaþã alui Ferdinand e aspru amendatã de mediulsocial în care parvine, Momo îºi capteazãexperienþa de viaþã vãzând ºi fãcând înconcordanþã cu mediul social împrejmuitor.Desigur, aceste personaje sunt afine prinritualul-de-trecere spre adolescenþã/tinereþe;le mai unesc oralitatea, anacolutul ºi argoul,asamblate în structuri narative extrem deoriginale. Prin Momo se evidenþiazã tristeþiledeseori compatibile cu vârsta infantilã,brulate de humorul ignoranþei vârstei infan-tile. Momo (Mohamed) este un puºti (le petitchose, cum s-a exprimat un Daudet) care afost pãrãsit, la trei ani, de un tatã, YoussefKadâr, musulman, care ºi-a ucis concubina,Aïcha, de meserie curvã, din gelozie, contrasumei de cinci sute de franci, donate uneialte curve, madam Roza, retrasã din activitateºi reciclatã în patronã de �internat� pentrucopiii din flori ai prostituatelor, într-unbanlieu, Belleville. Roza e o evreicã polonezã,practicantã (sau �în branºã�, cum zice Ajar)prin Franþa, prin Maghreb, pânã când friþii luiHitler o dibuie ºi-o exileazã la Auschvitz, deunde, miraculos, scapã ºi-ºi mai continuã ovreme meseria �în branºã�, apoi se retrageîntr-un bloc cu ºase etaje, pestriþ locuit deevrei, arabi, francezi ºi are grijã, în generalcontra cost, de odraslele cu �tatãnecunoscut�, care, în unele cazuri, � e ºisituaþia lui Momo, � beneficiazã ºi de �mamenecunoscute�. Roza, aflatã mai tot timpul subvremi, e o generoasã, vorbitoare de idiº,francezã, polonezã, arabã, ajunsã la 65-68 deani ºi cântãrind aproape o sutã de kg ºirotundã ca un mongolfier, cãci nu i se maidisting burta, sânii, fundul, pulpele... Pringenerozitatea ei, cusurgie câteodatã, dar, maigrav, obturatã de o senilitate agresivã, Momoºi alþii reuºesc sã depãºeascã etapele crudeale copilãriei; asta, însã, într-un areal socialpopulat cu peºti (proxineþi, în carte), curve,travestiþi, drogaþi, hoþi º.a.m.d.

Deºi scrisã în anii �70, cartea subsumeazãdouã probleme care, azi încã, par sã nu-ºi fiaflat o rezolvare rezonabilã: raporturile dintrearabi ºi evrei într-o þarã de adopþie ºi, pe dealtã parte, uriaºa imigraþie din Africa francezã(dublatã acum, e ºtiut, de imigraþia est-europeanã ºi din Indochina). Gary/Ajar nupoetizeazã, idilic, aºa cum nici nu invectiveazã,partizan, � într-asta parcã prefigurând viziuneaunui S. Rushdie, anglo-indianul ameninþat desharia fundamentaliºtilor islamici. Cartea e


tulburãtoare prin mesajul ei comprehensiv-umanist, deloc sforãitor, deloc revendicativ.Astfel cã mã-ntreb, alãturi de mulþi alþii, de ce arecurs Gary/Ajar la sinucidere...? Nu vreau sãmã insult, ciupind din Wilkipedia o lãmuriresau alta...

Nota bene: �tatãl necunoscut�,musulmanul Kadâr, apare sã-ºi revendice fiul,pe Momo (Mohamed), abia dupã 11 ani,deoarece a fost cazat într-un sanatoriupsihiatric dupã uciderea concubinei sale,nicidecum pentru cã nu ºi-ar fi dorit sã-ºi vadãmai repede pruncul ºi, eventual, sã-l creascã.Nu mã pot abþine sã dezvãlui câteva dintrespovedaniile lui Momo: �Madam Roza avea înfundul unei valize un petec de hârtie, care mãdesemna ca Mohamed ºi trei kile de cartofi, olivrã de morcovi, o sutã de grame de unt, unfisch, trei sute de franci, trebuie crescut în religiamusulmanã. Exista o datã, dar nu era decâtziua în care mã luase în pãstrare ºi nu ziceaacolo când m-am nãscut. Eu mã ocupam deceilalþi plozi, mai ales ca sã-i ºterg la fund, cãcimadam Roza nu se putea apleca, din cauzagreutãþii. Nu avea talie, iar fundul i se prelingeadirect pânã la umeri.� (= o locuþiune-metaforãgrosierã, potrivitã stilului promovat de San-Antonio când descrie personajul Bertha,reiterat în multe din romanele sale).�Cândumbla, era ca un cutremur. În fiecare sâmbãtãdupã-amiazã, îºi punea rochia albastrã cu blanãde vulpe ºi cerceii, se vopsea mai roºie ca deobicei ºi se ducea sãstea într-o cafeneafrancezã, la Coupole, în Montparnasse, undemânca o prãjiturã. Nu i-am ºters niciodatã lafund pe cãcãcioºii de la patru ani în sus, fin�cãaveam ºi eu demnitatea mea, ºi-apoi erau uniicare fãceau caca dinadins.�(= invit pe cititorisã-ºi reaminteascã scenele sexual-scatologicepetrecute în pensiunea-ºcoalã englezã, din�Moarte pe credit�). �Dar îi ºtiu eu bine peafurisiþii ãia ºi i-am învãþat un joc nou, anumesã se ºteargã unu� pe celãlalt, le-am explicatcã-i mai amuzant aºa decât sã rãmânã fiecare lafundu� propriu. Totul a mers strunã, iar madamRoza m-a felicitat ºi mi-a zis cã încep sã fiudescurcãreþ. Nu mã jucam cu ceilalþi plozi, erauprea mici pentru mine, decât de-a comparatulpuþicii, iar madam Roza era furioasã fin�cã aveaoroare de puþici, din cauzã cã prea vãzusemulte. Continua sã-i fie fricã noaptea de lei ºi,totuºi, e incredibil sã-þi pui mintea cu leii, cândstai sã te gândeºti câte alte motive întemeiateavea sã-i fie fricã. Madam Roza avea problemecu inima ºi eu fãceam piaþa, din cauza scãrilor.Urcatul etajelor e, pentru ea, lucrul cel mai rãu.ªuiera tot mai tare când respira ºi, de dragul ei,mã-nbolnãveam ºi eu de astm, iar doctorul Katzzicea cã nu existã nimic mai contagios decâtpsihologia. Asta-i o chestie care încã nu-icunoscutã. În fiecare dimineaþã mã bucuramsã cãd cã madam Roza se trezeºte, cã, în timpulnopþii, muream de fricã sã nu mã pomenescîntr-o zi fãrã ea.(...) Mã rog, cu excepþia scãrilor,reuºea încã sã se descurce. Dar cu ea chiar cãnu era o plãcere viaþa de fiecare zi ºi trebuia sã-

i facem pânã ºi injecþii în fund. Era greu degãsit o infirmierã destul de tânãrã ca sã urceºase etaje, ºi toate erau prea pipãrate. M-amînþeles cu Mahoute, care-ºi fãcea injecþii în modlegal, cãci avea diabet ºi starea lui de sãnãtateîi dãdea voie. Era un tip tare de treabã, sedescurcase singur, dar care era mai ales negruºi algerian. Vindea tranzistoare ºi alte produsede ºmanglealã proprie, iar în restul vremiiîncerca sã se dezintoxice, la Marmottan, undeera de-al casei. A venit sã-i facã injecþia luimadam Roza, dar era sã dãm de dracu�, fin�cãa-ncurcat fiola ºi a-nfipt în fundul lui madamRoza raþia de heroinã pe care-o pãstra pentruziua în care avea sã-ºi termine dezintoxicarea.Mi-am dat seama imediat cã ceva nu-i înregulã, cãci n-am vãzut-o niciodatã pe ovreicãaºa de încântatã. La-nceput a apucat-o omirare imensã ºi dupã aia a fost copleºitã debucurie. M-am temut chiar cã n-o sã-ºi mairevinã, aºa era de transportatã. Mie unu�mi-i scârbã de heroinã. Mucoºii care sedrogheazã se obiºnuiesc toþi cu fericirea, iarasta nu iartã, având în vedere cã fericiera ecunoscutã pentru stãrile ei de absenþã. Ca sãte droghezi, trebuie sã vrei într-adevãr sã fiifericit, ºi doar cei mai mari tâmpiþi din lume auastfel de idei. Eu nu m-am înghesuit prea tarela droguri, uneori, cu bãieþii, am fumat câte omarijuana de politeþe, zece ani e vârsta la carecei mari te învaþã o grãmadã de lucruri. Darnu þin neapãrat sã fiu fericit, prefer maidegrabã sã trãiesc. Fericirea e o porcãrieimensã ºi cineva ar trebui s-o ajute sã coboarecu picioarele pe pãmânt.(...) M-am întins pejos, am închis ochii ºi am fãcut exerciþii sãmor, dar cimentul era rece ºi îmi era fricã sã numã-mbolnãvesc. Cunosc o groazã de tipi carese drogheazã în prostie, dar, în ce mã priveºte,eu n-o sã pup în fund viaþa, ca sã fiu fericit.N-o sã stau sã visez viaþa în roz, mã cac peea. N-avem nimic în comun. Când voi fi majordupã lege, poate cã voi face pe teroristul, cudeturnare de avioane ºi luare de ostatici, cala televizor, ca sã pretind ceva, încã nu ºtiuce, dar nu un chiþibuº. O treabã ca lumea, cemai. Pentru moment, n-aº putea sã vã spunce trebuie sã pretinzi, pentru cã n-am fãcutpregãtire profesionalã. Stãteam pe jos, cufundul pe ciment, deturnând avioane ºi luândostatici care ieºeau cu mâinile sus ºi mã-ntrebam ce-o sã fac cu banii, cã nu poþicumpãra totul, pe lume. O sã cumpãr o cãsoaiepentru madam Roza, ca sã moarã liniºtitã, cupicioarele-n lighean ºi-o perucã nouã-n cap.O sã-i trimit pe copiii de curvã, cu mamele lor,în palate de lux, la Nisa, unde ar fi la adãpostîn faþa vieþii ºi s-ar putea face mai târziu ºefide state în vizitã la Paris, sau membri aimajoritãþii care-ºi exprimã sprijinul, sau chiarfactori importanþi ai reuºitei. Eu aº putea sã-micumpãr un televizor nou, pe care l-am ºi ginitîntr-o vitrinã.�

O a doua nedumerire, lãsând la o partesuicidul: de ce a optat Gary sã semneze ocarte bunã cu... Ajar??


George Coandã

SECOLUL 21. ANUL 2013

POEZIE

Viziune în orizont (1)

Un sturz s-a sinucisîn crucea amieziiºi prin ºesul inundatde secetãcãzu o panã zãpãcitãdintr-o aripãsedusã de-o erupþie solarãViziune în orizont (2)

O sinucidere-n lanþde automobile rebeleautostrada era perfectãprin muntele albastruþâºnind sãlbaticdeasupra unei vãimoarte de seteºoferii însã erau obiºnuiþisã dea fericiþiprin hârtoapele familiareViziune în orizont (3)

Cât a stat într-un gândbându-ºi cafeaua de stelepe promontoriul abisalde la capãtul nopþiiprin zarea planetei mizantropetrecu un OZN stohasticViziune în orizont (4)

Vântul aiura vituperatorîl neliniºtea iarba fiarelorºi potecile prea dreptedin pãdurile cu luminiºuriprin care ºerpii de apãdormitau pândindnebunia ºerpoaicelor nubileªi vântul se frânse-n sineViziune în orizont (5)

Un rug de clipe infideleºi pe marile bulevarde sicofanteun cortegiu de poeþi damnaþi

Pãi ºi la urma urmelornu-i aºa ba ºi de bunã seamãpoeþii ca ºi automobiliºtiinu sunt obligaþi sã respectelegile inutilitãþii umanePrin clipele infidelecortegiul lor însoþea(era un protest liber asumat)sicriul revoluþiilor trãdateViziune în orizont (6)

Era o alergare împiedicatãîn blocstarturi înþepenitecelebrul cãlcâi al lui Ahileºi acel aheu din frizãrãmase prinsdoar cu un picior în aerîn cãrãmizile mileniilorViziune în orizont (7)

Nevermorezise vizionar Edgar Allan Poeºi corbul s-a aruncat în prerieîntr-un corn tocit de bizonLes fleurs du malzise comprehensiv Charles Baudelaireºi un albatros trãdat în dragostes-a lãsat înghiþitde-un caºalot ieºit la pensieEstimp eheis-a autodecapitat Liberty Statueiar Tour Eiffel a ruginit plictisitViziune în orizont (8)

În Þara de Focbanchizele ardeaude dorul aisbergurilorevadate spre Ecuatorªi nimeni n-a vãzutcând ultima caravelã rãtãcitã(escadra lui Magellan trecusede mult timp pierdutde tristul Cabo de Hornos)a eºuat cu toatã încãrcãturade aur coclitîntr-o aurorã borealã* Din volumul �Imago mundi�, în pregãtire la EdituraBibliotheca


Viziune în orizont (9)

Fuioare de fum gâfâindºi zarea tresãrisecând un coºa sãrit în aerfusese înfundatc-un Moº Crãciun apocrifViziune în orizont (10)

Goanã de cai nebunicoamele le fluturau cu clipegalop prin miriºti aprehensiveºi înaintaº le era într-o ceaþãun licorn înviatTerra incognita (1)

Încã mai descoperim �pete albe�globul lumesc în sinese-ascundede cruciaþii antropofagiºi de marketcuceritorii luciziºi de cyborgii compradoriºi este un bocet universalTerra incognita (2)

Nimeni nu ºtie cât habar n-areºi ºtiu cã nu ºtiu nimiccâtã planetã ne-a mai rãmas(pentru propriul consum casnic)ºi câtã speranþã sigurã(precum colesterolul bun)ne mai aleargã-n sângeªi dacã e sã ºtimvom lua-o raznaaruncându-ne-n lavavulcanilor din oceanicelegropi abisaleTerra incognita (3)

Credeþi cã ºtim cu adevãratdacã planeta e rotundã(unii pun mâna-n foccã e ca o parã)sau dacã stã cãlare pe niºte elefanþi albi(o viziune din Evul Mediu timpuriu)ori dacã e platã ca o tipsiepentru plãcinte rãscoapte(uite cã mai sunt vreo câþivacare sunt în stare sã jure la altarpe chestia asta)Haida dede pildã cãpânã ºi Pãmântul e relativdarãmite noi înºineTerra incognita (4)

Linia Ecuatorului geme din greupe-acolo planeta e gata sã crapeºi marile puteri mondiale suferãde adenom de prostatãla prohab nu mai au fermoar

remediul în sfârºit: globalizareaca o vespasianã publicãpentru micþiunile lor de urgenþãTerra incognita (5)

Suferã în Triunghiul Bermudelorplaneta de altzheimerºi în Groapa Mariannelor timpulse-neacã bruscca-ntr-o gaurã neagrãºi-n urmãtoarea secundãuitând de sineaceastã Omenire jeluitãreînvie-n Universul secundTerra incognita (6)

ªi aceºti bananieri decapitaþio Pasãre a Paradisului arsãde-o gelozie inexplicabilãla rãsãritul de lunã plinãîn Marea Coralilor /un cavou albastruplin de cruciºãtoare asasinateîn ultimul mare rãzboi mondial(uitat / anonim acum)Terra incognita (7)

Urbi et orbiºi pacea este permanent violatãºi niºte tratate perfect parafatesunt mereu aruncate(cu infinitã plãcereadulterinã)la groapafãrã de fund a IstorieiTerra incognita (8)

Nu mai existã viaþã intimãserviciile secrete au insomnii vigilentestau cu tine în patºi când faci sex plictisitcu nevasta proprieþi-au bãgat un cip democraticîn fund ascultând subversivasporovãialã a gazelor de fasoleun imens pericol of coursela adresa New World OrderTerra incognita (9)

Ducã-se dracului de speranþãfak you by my lifeby my destiny and by my liberty(asta aºa ca sã mã dau mareºi tare în parcarecã dacã n-o-ntorci pe englezeºtenu te bagã nimeni în seamãn-ai faþã de good man cicã)ªi dacã speranþã nu ece-ar mai putea fiIertaþi-mã prieteni darraþiunea mea de-a fi în fiinþãeste fiinþa limbii române


Constantin Voicu

mã strângeca un ºarpeviaþa trãitãfir-ar sã fieau venit ploileºi...mai am timpde poezie?

*sub praful cenuºiua acestui prenumede Târgoviºte,imaginea aproape ºtearsãa unui copilpãºind sfiospe înãlþarea din zare,a zmeelor,curenþii de aerprãbuºiþi ca o pasãrepe hârtia dinscrisori medievale �ca mersulºi apãsarea mâiniicitesc aproapepoveºti uitateîn liniºtea de aura Târgoviºtei

*te-am iubit,la fel cum am trecutdintr-o mânã în altelelutul dulce ºi caldal unei vieþi picuratedin litere adânciºi cu priviri senine

*sã nu te atingide aceastã cutiecu capac de metalieftin ºi greu:aici e viaþa meaadunatã ca într-uncopac nevãzutcu foi recicare n-au sã cadã�precum secundele

POEZIE

una dupã altaprin fiecaredintre noi,aºa m-am adunat ºi eusecundã cu secundãîn aceastã cutiecu capac de metalieftin ºi greuºi, dacã din neatenþie,doamne fereºte,se sparge,cine va mai puteasã înºurubezecopacul cufoi recica de toamnã?

*timp sfinþitde gesturilelumânãrilor aprinsela cãpãtâiulclipelor pierduteprintre amintiri:crizanteme careîºi scuturã trecutulîn colþii galbeniai foculuide toamnã

*Iubito,cât de multa obosit pãdureaºi paºii noºtrin-au mai cãlcat aiurea�în cuiburi de dor,ºi astãzi, ici ºi colo,mai þâºneºte câte-un izvorla-ncheietura copacilor �locul de odihnã al dacilor!ºi fiecare frunzãºi fiecare pasãre care piereîncarcã pãdurea cu durere...doar sub pietre se rãcorescºerpii care se iubescde luna asta nouãpreschimbatã în rouã�ºi-atunci când, sub razele lunii,

CLIPA DE CONTROL


ne vom iubi ca nebuniilângã douã pãpãdiimângâiate, noaptea, de copii�de toþi copiii din noi,pãdurea se va treziºi va izbucniatât de verdeca noul cod geneticsã dezmierde�

*luminile ce nu s-au mai aprinsau fost încolþite deanii scurºiîn sângele pãsãrilorcare n-au mai zburatdecât înãuntru

*un prieteno iubitãun fratefiecare din noise zbateîn aceastãimensitateimpresionantãsã zãvorascãîntre obloanele sufletuluidoar pulsul tainical clipeicare ne leagã

*în timp ce alþiile aruncã,eu încerccu propria meainterioarã forþãde a vedealucrurile aºa cumnu suntsã le desenezpe peretelede exerciþiu

*înfometate stelede haitele razelorîmprãºtiate printrelume ºi abisca sã slujeascãviaþa ºi nãmolulclipelor împrãºtiatede miºcare,pândesc zareadin nou torenþialsã o cuprindã

*afarã plouatristeþea dinaripi de destin

ºi eu, cu ascensorulunui timp aievea,cuprins de spaþiu,urcam pe coloanaunei amintiriîn care mamaplângea deasupraaltei ploitrecãtoare

*câtã fericirea acestui pãmântîntãrit în spiritºi credinþãcã an de ancireºii înflorescdin cenuºãºi har!

*întreg oraºule un potopde statui ºi bisericiºi-n bãnci, contabilii arãcu plugul neliniºtiidobânzile interioare.atâta durere ºi cuvântcreºte în brazda bolului sfânt,cã lacrima carecade dinmulþimeanegrãitãa ierbiiadulmecã cerbiiîn credinþãcu ochiulce þine caldpãmântuluioricât�ºi cu pâineasfinþitã acrucii voievodale,oraºul strânge la pieptbunul meu vânãtorde iluzii�*valurile mãriicum se destramãºi adunãla nesfârºittimpul fãcut þãndãride neodihna lornisipul risipit uitãriiare nevoie de sprijinpentru a supravieþuiîn lung ºi-n latpeste ale noastre creºteteuºa cum orologiulcare bate în viitorcontinuã tic-taculîn clipa de control


Geo Galetaru

1.nu vrei decât sã arunci o privire.în locul acela se terminã totul: nemurireaºi plimbãrile fãrã þintã pe o scândurã netedã.osmozele incipiente fecundeazã regnul, îlridicã la rangul de anomalie perceptibilã.ai mai avea nevoie de puþin haos. ca sãfii în siguranþã când auzi murmurul tenebrei.nici nu ºtii cât conteazã gestul cu caredeschizi uºa în calea unei fericiri întâmplãtoare.cu toate cã nu e fericirea pe care o aºtepþi.poate alta. nimeni nu garanteazãpentru tine, pentru pasul pe care îl faciîn afara drumului.nu vrei decât sã arunci o privire.litera de aur freamãtã în destinul nevãzut.acolo, acolo se terminã totul.nu mai e nimic de privit.2.e cineva acolo. un altul vorbeºteîn locul tãu. vociferãrile se þin lanþîn perimetrul suveranitãþii fluturilor: eiºtiu regulile ºi se implicã în fapte mãreþe.ca ºi cum clima ar fi o eºarfã pierdutãla colþul unei strãzi în serpentinã. negareanegaþiei, un fel de bãlegar stângistpentru onomatopeile din fruntea rândului.cel care ridicã mâna va pierde. cel careînclinã capul îºi va pierde capul. nimeninu-ºi va cocoloºi semenii. eºti fericit.pune-þi gâtul pe tãiºul dimineþii.3.aº fi vrut ca ordinea aceea sã se respecte,ca oamenii sã fie mereu alþii.poate cã aºa nimeni nu s-ar fi împotrivitcurentului general, ideii novatoare.ºi în acest sensau urmat loviturile sub centurã.de care s-au feritdoar cei care aveau impulsuri iconoclaste.un vânt peste podiºuri ar fi mãturatsemnele rãu prevestitoare.

POEZIE

Profesor în Dudeºtii Noi, jud. Timiº, Geo Galetaru (n. 1947, Cenad) a debutat editorialîn 1981ºi a publicat, pânã azi, optsprezece volume de versuri (între care cinci destinatecopiilor). A colaborat la numeroase reviste ºi conduce el însuºi una, �Sintagme literare�,editatã la Dudeºtii Noi ºi ajunsã la numãrul 4. Este membru al USR, Filiala Arad.

în palme se ascundeaudovezile unor sedimentãri impetuoase, pe lângãalte nimicuri cu gust de victorie tardivã.dar poate cã aºa ar fi fost mai bine:sã trecem viaþa cu apa pânã la piept.4.ceea ce se pierde vine înapoipe alte cãi. o lege a circuitului erorilorîn natura umanã. sã fii pregãtitpentru expediþiile din gând. acolo gãseºtimãsura tuturor actelor prestabilite.ca ºi cum dirijorul nevãzutar ghici ritmurile acelea impetuoase.o flacãrã micã ºi adevãratãpe un versant invizibil.întinzi mâinile ºi dai de un zid invizibil.un cântec la margineainocenþei tale invizibile.contabilii din umbrãmãrunþesc timpul invizibil.ochiul îngerului e o plapumã cãlãtoare.dã jos copacii din cer.ai fost aici. ai vorbit. eºti singur.5.e bine rosteºti încet silabele vino spre mine(adormi cu gura pe un tãiº sonor)vei înflori în numele unui destin necunoscute bine vino spre mine nimic nu dureazãun pântec cald oricând ne primeºtene duce în cãlãtoria de care nici nu ºtiamavem timp pentru gesturi intransigentepentru mãreþe cãderi în blândeþi necalculatevino spre mine aici acoloºirul se va întrerupe odatãmoartea va fi odatã pe un pod strãlucitoraici acolo vino spre minerosteºte încet silabele du-le departedu-te ºi tu, fericitule vântmoartea va fi cândva pe un pod strãlucitor


6.du-teþi-am spus într-o dimineaþã ploioasãdar nu ploaia era reginaacelei dimineþiai fãcut primul paso ezitare între douã cataclisme blândee iarba ai spus iarba îºi urmeazã destinultrece pe lângã noi ca o umbrã fericitãvoiai sã fii sigur de pasul urmãtorde bucuriile care rãsar în tãceredu-teþi-am spus într-o dimineaþã ploioasãdu-te pe urmele tale nevindecateîn ploaia dimineþiiîn lumina zadarnicã7.... Din alte cauze, unanim recognoscibile,leagãn pur, uitare în aromele pânzeidintr-o întâmplare, mã vezi, mã auzi, vederea, auzul, pe frunze incredibilde lungi ºi împerecheri albastre, ale cui? ale acestui timp, sorginte nouã pentru ce naºtere într-o istorie aurie ºi pãsãri, nori, ferigile nepãsãrii,acelaºi marº nupþial în meandre sonore,vei veni, siguranþa care ucide, nu iertareape platouri de somn, în crâng, în iubire, oh, divin precum preþul azurului,hranã despoticã, din altã fiinþã fiindºi gesturi necunoscute, în chei ostenite, ca altãînsingurare în goluri fierbinþi, exploziiºi licãr stins, acolo sus, deriveneîmpãcate, neantul învins�8.� ªi dac-am fiorbirea ºi preþul din alte imaginiale aceluiaºi chip, singurãtatea pe pleoape care se vãd,frontierele albe, în aspre azururi, cât desiº, câtã neputinþã, ah, gloria acestor mici perversitãþi ale clipei, istoria sub catifeaua zãpezii,vino, zãpadã a inimii, vino în inimã, în despãrþiri înalte, ca ºi cum tremurul orei, pândar, complice visând, sã treacã maluri fierbinþi, indicibile înfãptuiri, cruþã-le, cruþã-le,ce vrei sã ºtii, acolo se alungã,nici un miraj, nici o înflorire, în umbrã doar pâlpâie mâna, în umbrã doar: plânsul ºi golul�

9.� Cât sã adaugi, pe strãzi o milã uriaºã, o noapte din ce închipuire?Cum ar fi, acel glas auriu, din carnea iluziei, din sãlbãticii inavuabile- du-te ºi adu plutirea în cerc, în litera perfectã,ªi-oricine ar fi, înclinatelor planuri adio! supus dedublãrii cum zãpada pe imaginea ta înfloritã,reveria, corola albastrã, aiciºi niciunde, cum ai înconjura,cele ce par, cele ce pâlpâie, duminicalã sorginte a toate, frunziºul cunoaºterii, treptele purificãrii acolo, în adânc, duminicalã sorginte a tot ºi a toate...10.... Atingându-seatât cât sã însemne ceva,forma care corupe,conturul gândindu-sepe sine, un anotimp pe tarabele gloriei, când corpul pluteºte, pluteºte, reminiscenþe iernatice,dar în urma sa plânge fiul iertat,sufletul peste dealuri,în purpurã, ca o amintire a propriei umbre, ca o zãpadã a fiinþelor victorioase...


Iulian Filip

POEZIA ACASÃ

* * *De atâtea grijimamei i-a mai rãmasdoar un fir de pãr albpe cãmaºa tatei.Perfectã

Te-am crescut ani de zileCa sã omor totul într-o clipã.Dintr-o iubire cât versulAm ajuns la o iubire-roman.Stau reginã peste dezamãgiriªi slugã amintirilor.În 3 unitãþi de timpAm unit orã cu orã, zi cu zi,Sãptãmâni cu sãptãmâniªi am nãscut cenuºã galbenã.Arãt ca o toamnã uºor desfiguratãÎntr-o siluetã perfectã a verii.O nouã Pasãre

Mi-a îmbãtrânit pieleaPe genunchiul mamei mele,Iar gutuiul a albit pânã la rãdãcini.Cuprind tulpini de omªi doar pe o mânãAu mai rãmas frunze verziDe unde aº putea culege îmbrãþiºãri

ZINA BIVOL(12 februarie 1989, Rezeni, Ialoveni)

Poetul ºi pianul dezacordat cu muzici superbe

Demult nu am mai avut o asemeneabucurie în partea poºtei cu poezie nouã. Deºio cunoºteam pe regizoarea de teatru frumoscu copii, Zina Bivol (i-am suportat/testat re-gia pe poeziile proprii), poeta m-a surprinsdu-mi-ni-cal.Mai întâi cã vine printr-o filierãsensibilizatã ºi tensionatã suplimentar � dinlumea copiilor, unde trebuie sã ºtii sã tejoci, altfel copiii nu te acceptã. Copiii îþi oferãun poligon real de luptã cu timiditatea ºiîndoiala prelungã � dacã ai treabã în acestpoligon, te determinã sã te declanºezi, sãte implici, sã te dãrui, sã te descoperi ºi tucu câte ai de dãruit, de împãrþit.Apoi vine absolventã a Academiei deTeatru, Muzicã ºi Arte Plastice (regizor deArse de soare.S-au uscat oaseleCa lemnul din podul casei.Dacã mi-aº da focÎntr-un înveliº de smirnãªi tãmâie poate s-ar ridica din mineO nouã Pasãre Phoenix,Vreau sã trãiesc ºi dupã moarte.M-am îmbrãcat toatã în tine

Sunt aici sã fac parte din tine.Ruptã în douã jumãtãþiÎnclei cãrãmidã cu cãrãmidãZidind o cetate-romanÎn care sã arunc cu pietreCând am sã mã urãsc.Eºti omul pentru care niciodatãNu mi-a fost ruºine sã greºesc.Ieri ar fi trebuit sã mã mãritDin fericire nu erai tu!Stau ca o proastã cu vorbele altora în gura mea.Albã ca varulÎn loc sã dau tulpina copacilorVãruiesc crengile cã-s mai încurcateÎmi seamãn mai mult.Atârnatã de aceeaºi soartãM-am îmbrãcat toatã în tine,ªi mã dezbrac de mine.

teatru cu lecþii de mãiestria actorului, artavorbirii, miºcarea scenicã, dansul, canto),adicã ºtie prea bine ce face ºi ce are defãcut, ºi cum sã o... facã.Poezia nu se întâmplã obligatoriu dinaceste dimensiuni energetice � încã nu ºtiucum se întâmplã poetul ºi poezia (câte ceva,pe inimã proprie, parcã aº pricepe, dar cuînþelegerea misterului nu forþez nota). Dar,cã poeþii care pot comunica realmente cucopiii ºi mai au ºi relaþie permanentã cuscena sunt niºte norocoºi, o ºtiu precis.Aceastã zânã din Rãzenii lui Ion Pelivan,parlamentarul, îmi ilustreazã superbconvingerea � în poeziile pe care mi le-aoferit, dintre care am selectat câteva ºi vi leofer cu toatã bucuria noutãþii.


Corneliu Berbente

RIDENDO

Era postcreºtinã� Trãim, în fine,-n era postcreºtinã,Remarcã un gurmand cu optimism;Ciudat, chiar cei ce post nu vor sã þinã,Adaugã un �post� la creºtinism!Marele mincinosAdevãrul când doseºti,Mare mincinos nu eºti,Ci când faci sã fie unaAdevãrul ºi minciuna.Confuzie de neiertatIertat e când confundã �metrul�,Cu �para-metrul�,Dar nu ºi când confundã STAS-ul,Cu PARA � STASUL!Plângerea escroculuiCând la pârnaie-a fost, în fine, dus,Cu-o gurã mare ºi istericã,Se plânse cã tot timpu-a fost supusLa presiunea...atmosfericã!Gura pãcãtosuluiÎn capitalã, un sãrmanVindea seminþe de bostan,Dar gura-i ºtirbã, fãr-un dinte,�Se-minte� tot striga, �se-minte�!Nu-i criticaPoet, sã-i critici nu-i frumosPe cei ce vor sã roadã-un os!ªi tu-n volumul ce l-ai scosAi pus atâtea rime-n �os�!Uneia care m-a fãcut �nasol�Mi-a zis �nasol� o doamnã grasã,ªi ãsta-i adevãrul gol:Pe lângã-o doamnã-aºa frumoasã,Nu-i greu deloc s-arãþi �nasol�!Nonviolenþã casnicãDeºi mereu îl cicãlea,Nevasta el nu ºi-o bãtea.Chiar el ne-a explicat minunea:� Nu poþi �s-atingi perfecþiunea�!

EPIGRAME ªI COMENTARII SATIRICE

�Preþ de raft��Preþ de raft�, aºa se zice,Costul ca sã-l mai ridice.Deci, de fapt,E �preþ de rapt�!Viaþa la þarãAu venit ai zilei zori.Rãguºit cântã cocoºul: Cucurigu! (De opt ori).ªi pe urmã, când coteþul îl deschise gospodina,El se dete la o parte ca sã iasã-ntâi gãina!Nu deplângNu deplâng pe cei desculþiCã-s sãraci. Sunt însã mulþi.Îi deplâng pe cei bogaþi,Ce-s puþini ºi�încãlþaþi!Ruga poetului� Doamne Sfinte, mã rog ÞieSã-mi aºezi în poezieªi un pic de veºnicie!� Pune ruga-n ce vei scrie!La �cãderea� omului� Tu, om, grãit-a Dumnezeu,Sã faci e bine ce-þi spun Eu!Dar liber eºti! Poþi ascultaSau nu, e la �cãderea� ta!PovaraUrcam spre cer cãrând în spateO traistã plinã cu pãcate.Scrâºnind, mã-ncovoiam din ºale,Desaga mã trãgea la vale.Satan de-a stânga mã-mpingea,Sperând cã,-n fine, voi cãdea!Dar când simþeam cã nu mai pot,Povara grea, ca prin minune,Din spate dispãru de tot!� Ai fost iertat de Domnul � spunePreacredinciosul înger mieSpre pazã dat � cu bucurie:Era, pe fund, în traista ta,ªi-un mic pãcat al altcuiva!


Vasile Romanciuc

PROZÃ PENTRU COPII

NICOLAE RUSU*(26 februarie 1948, Risipeni, Fãleºti)

Prozator. Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chiºinãu (1966-1970).Timp de treisprezece ani este economist la un trust de construcþii din Chiºinãu. Cursurisuperioare de literaturã la Institutul �M. Gorki� din Moscova (1983-1985). Din 1987 pânã înprezent, este director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor di Republica Moldova. Cãrþipentru copii ºi adolescenþi: Alunel (1980), Lia (1983), Meri sãlbatici (1987), Unde creºteploaia? (1990), Fãrã antract (1996), Sã fim privighetori (2000), Facã-se voia noastrã (2009),Coada iepuraºului (2010), Fraþi de stele (2011) º.a. Premiul �Cartea anului� la SalonulInternaþional de Carte pentru Copii ºi Tineret (Chiºinãu, 2010).

Cele mai curate din lumeBunicul lui Fãnuþ are doi stupi, câte

unul pentru fiecare nepot. Bãiatul stã lamasa de sub viºinul rãmuros din marginealivezii ºi-l urmãreºte de departe pe buniculªtefan, cum scoate fagurii din stup. S-arfi apropiat, ca-n alte dãþi, de stupi, sã vadãcum curge mierea din faguri, dar astãzi nuse poate. Înainte de a veni pe ospeþe, s-aspãlat cu sãpun ºi� ºtie cã albinelor altearome decât cele ale florilor nu le plac.

Atunci când scurge mierea din faguri,bunicul nu-ºi pune nici mascã, nici mãnuºi,pentru cã albinele îl cunosc ºi nu le e fricãde el. �Dar poate de aceea nu-l înþeapã, sedumireºte Fãnuþ, pentru cã întreaga luifãpturã miroase a miere ºi a polen... Or ficrezând cã e ºi el un fel de albinã, doar cãare chip de om! Precis!�

Nerãbdãtor, se saltã de câteva ori sãiasã de dupã masã, ca sã alerge înainteabunicului, dar se sileºte sã rãmânã pe loc.E mare, la toamnã va merge în clasa întâiºi nu-i frumos sã te comporþi ca cei de lagrãdiniþã.

În sfârºit, bunicul îi pune înainte untalger cu mai multe bucãþi de fagure ºi ofarfurioarã cu miere aurie.

� E dulce? îl iscodeºte bãtrânul,privindu-l cu duioºie cum muºcã pofticiosdintr-un fagure.

� Î-hî... du-u-u-ulce... ca mierea,molfãie bãiatul.* Dupã Poezii pentru copii, texte care au constituito antologie de poezie pentru copii scrisã de poeþiidin Republica Moldova, poetul Vasile

Romanciuc propune Literelor un serial în care sãprezinte pe cei mai reprezentativi autori de prozãpentru copii. (n.r.)

De undeva apare o albinã ºi, în loc sãse-nfrupte din fagurii de pe talger,nãrãveºte sã se aºeze pe degetele lipicioasede miere ale bãiatului. El mãtãhãieºte dinmâini, dar albina revine, încercând sã i seaºeze ba pe frunte, ba pe obraz.

� Vrea sã-þi spunã ceva, presupunebãtrânul.

� Cum sã-mi spunã?! Ea nu poatevorbi... Bâzâie ºi bâzâie, atâta ºtie, nu credebãiatul ºi, iritat, o alungã cu mâna în careþine bucata de fagure. De la aceastã miºcareîi rãmâne pe toatã faþa o dârã dulce demiere.

Albina însã devine tot mai insistentã ºibunicul îi propune lui Fãnuþ sã i se aºezepe genunchi pentru ca, împreunã, sã le fiemai uºor sã se apere. Pe nãrãvaºa de albinãmâinile bunicului n-o sperie ºi atunci el îlsfãtuie pe bãiat:

� Las-o în pace, cã e cu mult mai micãºi nu are cum sã te mãnânce, surâde el. Sãfii însã cu urechile ciulite. Precis cã vreasã-þi ºopteascã ceva...

Deºi frica nu-l pãrãseºte, furnicându-ldin creºtet pânã-n tãlpi, Fãnuþ stã nemiºcatîn braþele bunicului. Simte cum albina seplimbã pe frunte, apoi coboarã pe nas, o iala dreapta pe obraz ºi ajunge pânã pe lobulurechii.

� Spalã-þi faþa, mãscãriciule, aude eldeodatã o ºoaptã sâsâitã, dupã carebunicul suflã uºurel peste urechea dreaptãºi albina, bâzâind melodios, îºi ia zborul,cãutându-ºi de treburile ei.

Uluit, Fãnuþ uitã sã mai muºte dinfagurele din care mierea i se prelinge pebraþ. �Cum poate sã vorbeascã o albinã,dacã nu are gurã, buze, limbã?!, încearcãel sã-ºi împrãºtie nedumerirea. Doar dacã


este nãzdrãvanã... Bine, dar ce treabã areea, dacã m-am spãlat sau nu?!� Apoi insistãsã-i aminteascã bunicului:

� Dupã ce mama mi-a permis sã vin lamata, m-a pus mai întâi sã mã spãl. ªinumaidecât cu sãpun. De cel mai scump.Aºa cã albina nu are dreptate...

� Dar cine-i pãtat cu miere pe toatãfaþa? Eu sau tu? zâmbeºte bãtrânul.

� De parcã ea, care adunã ziulica-ntreagã miere, n-ar fi deloc pãtatã, seîndreptãþeºte Fãnuþ. Cã eu, când am vãruitnu demult pomii din livadã, deºi am fostfoarte atent, eram din cap pânã-n picioarenumai stropi de var.

� Albina este cea mai curatã fiinþã depe pãmânt, insistã bunicul.

Lui Fãnuþ nu-i vine a crede, dar totuºise duce sã-ºi spele faþa ºi mâinile unse pânãla coate cu miere. Apoi bunicul îi mai spunecã albina preferã curãþenia doar din simplulmotiv cã aºa vor florile. Iar acestea, larândul lor, sunt cele mai curate, ºi de aceeasunt ºi cele mai frumoase plante din lume.

Împãratul crapilorToþi colegii din clasa în care învaþã

Fãnuþ au fost la pescuit, iar el n-are nicimãcar o undiþã, oricât de micã. Mãcar sãfie fãcutã din aþã de cusut ºi legatã de-unbãþ de floarea-soarelui. Octavian se lãudaîncã din vara trecutã cã a prins cu undiþao cãldare de caraºi � niºte pãlmari de toatãfrumuseþea. Bineînþeles, e vorba de palmalui Octavian ºi nu a lui tatã-sãu.

Alaltãieri, Fãnuþ a încercat sã-ºi facão unealtã de pescuit, cãci Costel îiîmprumutase un cârlig de undiþã, marede tot, din cele cu care poþi scoate din iazcicã ºi pe împãratul crapilor. E adevãratcã-i un pic ruginit, pentru cã tatãl acestuiaîl cumpãrase cu vreo douãzeci de ani înurmã, când era ºi el elev. Fãnuþ fusurprins atunci de tatãl sãu, rãsucind aþade pe un mosorel din sertarul maºinii decusut. Acesta mai întâi râse cu poftã, apoiîi promise cã-i va ajuta sã-ºi facã o undiþã.De-a mirãrii, dar tatãl lui Fãnuþ s-a þinutde cuvânt.

I-a tãiat dintr-un alun din pãdure ovargã de vreo doi metri ºi a legat de capãtulei mai subþire un fir de capron. Firul,aproape invizibil, avea la celãlalt capãt allui un cârligel atât de mic încât ºi o muscãpãrea uriaºã pe lângã el. Tatãl lui Fãnuþmai fixase pe fir ºi o panã nu prea mare,de gâscã, explicându-i cum s-o apropie saus-o îndepãrteze de cârligel. Bãiatul înþelesecã pana se miºcã, apoi se scufundã atuncicând peºtele apucã momeala.

Cãpãtuindu-se cu undiþã, Fãnuþ e gatasã plece imediat la pescuit, dar tatãl sãu

pufneºte amuzant ºi-i aminteºte cã vremeae pe amurgite, iar pânã ajunge pe maluliazului se face noapte.

A doua zi, i se laudã lui Octavian cãare undiþã ºi dupã lecþii se va duce la Iazulcel Mare, plin cu stuf, papurã ºi peºte.Curios, colegul sãu de clasã, pescar cuexperienþã, þine sã-i vadã undiþa ºi, în drumspre casã, dupã lecþii, trece pe la Fãnuþ.Cântãreºte câteva clipe varga de alun ºipriveºte cu ochi de cunoscãtor în alepescuitului la firul de capron, subþire capãrul dintr-o coadã de cal. Cerceteazã apoiatent cârligelul din sârmã nichelatã, cuvârful ascuþit, ºi scuipã plictisit printre dinþi:

� Cu undiþa asta poþi prinde numai niºtechitici, ia, aºa, cât degetul...

Toatã bucuria lui Fãnuþ lunecã lâncedºi rece prin tot corpul ºi se adunã în cãlcâie,gata sã disparã în pãmânt.

� Dar dacã se aninã vreun pãlmar sauvreunul ºi mai mare?

Octavian îl priveºte de sus, cântãrindu-ºicâteva clipe rãspunsul, apoi îl sfãtuie grav:

� Dacã te duci la pescuit, trebuie sã tegândeºti sã prinzi peºtele cel mare. Sãpescuieºti chitici, nici mãcar cât palma, ela mintea oricui... chiar ºi a unuia de treiani... Hai, poimâine, cu mine, cã-iduminicã, ºi-ai sã vezi cã am dreptate. Amlocul meu de pescuit ºi am sã dau la peºtiºi nadã de cu searã...

E sfârºitul lunii mai, sfârºit ºi de anºcolar, din care motiv Fãnuþ nu are deînvãþat teme noi. Învãþãtoarea le cere laºcoalã doar sã repete ceea ce au învãþatpânã acum. Astfel, sâmbãtã, Fãnuþ seambiþioneazã sã-ºi mai facã o undiþã, unacu care sã prindã peºtele cel mare. Se ducemai întâi în pãdure ºi gãseºte o prãjinã decarpen de trei ori mai lungã ca varga dealun. E adevãrat cã, dupã ce o curãþã decrenguþe ºi de frunze, îi vine un gând sãrenunþe la ea, pentru cã e destul de grea.Dar se rãzgândeºte, dumirindu-se cãprãjina, când se va usca, va fi mai uºoarã.Iar el va mânca mai bine, în special peºte,ºi va creºte mai mare. Apoi va face zilnicflotãri, sã ajungã la o sutã, ºi va devenimai voinic.

În ºopron gãseºte într-o ladã un ghemde aþã de mãtase pe care bunica înºiracândva frunze de tutun. Fãnuþ leagã la uncapãt al prãjinii aþa de mãtase, o bucatãmare de tot, ca sã ajungã în locul undesãlãºluieºte împãratul crapilor, la adânc.Înnoadã bine la capãt ºi cârligul de undiþãpe care i-l dãruise Costel, apoi are grijã sãgãseascã ºi sã fixeze, în loc de plutã, oaltã panã de gâscã.

Cu gândul la primul sãu pescuit, Fãnuþviseazã toatã noaptea cum aruncã undiþaîn iaz, cum prinde sã-i danseze pe apã pana


de gâscã, scufundându-se apoi cu vitezã.Dar când ridicã prãjina, în loc de peºtescoate câte un strugure de toatãfrumuseþea, cu bobiþe mari ºi chihlimbariipe care le înfulecã în grabã ºi cu marepoftã. Dimineaþa devreme, îl trezeºte unciocãnit în geam. Se stropeºte cu o mânãde apã pe ochi, sã-ºi alunge somnul dintregene, îºi ia cele douã undiþe ºi porneºte cupaºi sãltãreþi alãturi de Octavian.

Când ajung pe malul iazului, selumineazã bine de ziuã. E o dimineaþã caldãºi tihnitã de sfârºit de mai. Octavian îlprevenise sã tacã, sau sã vorbeascã înºoaptã, de aceea Fãnuþ, ca sã nu greºeascãceva, repetã tot ce vede cã face colegulsãu. Octavian are doar o undiþã � maiscurtã ca prãjina de carpen, dar puþin mailungã ca varga de alun. Acesta îmbracã pecârligul undiþei, puþin mai mãricel decât allui Fãnuþ, o jumãtate de râmã, ºi aruncãmomeala în apã, la vreo doi metri de mal.Nerãbdãtor, Fãnuþ aºteaptã cu ochii þintãla pana care ºade nemiºcatã de vreo treidegete deasupra apei. Întinderea ca de sticlãverzuie a iazului n-are nici urmã de vãlurel.Deodatã, pana zvâcneºte mãrunt, prinde ase ridica, apoi a se clãtina, Octaviantresare, se apleacã puþin ºi, dintr-odatã,ridicã brusc bãþul undiþei. Fascinat, Fãnuþpriveºte cu ochii larg deschiºi peºtiºorulcare se zbate în aer, prins apoi de mânaagerã a lui Octavian ºi adunat la piept, casã-i potoleascã zvâcniturile. El îi scoatedibaci cârligelul din gurã, surâde fericit ºi,scuipându-l de trei ori, îl aruncã în cãldareape care o are, plinã cu apã, alãturi.

� Ce te mocoºeºti atâta, îi ºopteºteOctavian, aruncã ºi tu undiþele.

Fãnuþ înºfacã în grabã varga de alun,dar tot atunci se rãzgândeºte: �Nu, lasã-lpe el sã prindã chitici... Voi arunca maiîntâi undiþa pentru peºtele cel mare...�

Se chinuie o bunã bucatã de timp sãtragã râma pe uriaºul cârlig de oþel atinsde ruginã. Aceasta se rãsuceºte îndãrãtnicãºi nu vrea în niciun fel sã fie sacrificatã.Între timp, Octavian mai agaþã un cãrãºel,iar Fãnuþ e gata sã-ºi arunce momeala.Þinteºte sã ajungã tocmai la mijlocul iazului,unde, cu siguranþã, se ascunde mamacrapilor. Apucã prãjina de carpen cu ambelemâini, se proþãpeºte bine pe picioare ºi oînvârte de douã ori în jurul sãu. Nerãbdãtorse opinteºte ºi-i face vânt pe luciul verzuial apei...

În aceeaºi clipã, simte o durere iute,arzãtoare la urechea stângã. Prãjinoiul îiscapã din mânã ºi cade ºtiobâlcãindgroaznic, stârnind un stol de pãsãri de baltãcare zboarã speriate spre coada iazului.Octavian îi aruncã o privire furioasã, darsupãrarea lui þine doar pânã înþelege ce s-a

întâmplat ºi-i vede urechea însângeratã ºistrãpunsã de cârligul undiþei.

� Un peºte ca tine încã n-a prins nimeni,glumeºte el, abia stãpânindu-se sã nuizbucneascã în râs.

Încearcã sã-i elibereze urechea, darFãnuþ urlã de durerea care-l frige fãrã milã.Vãzând cã nu-l poate ajuta cu nimic,Octavian îl sfãtuie sã-ºi ia prãjina de carpensubsuoarã ºi sã se opreascã în sat lapunctul medical. Acolo-i vor pune o injecþiepentru a-i potoli durerea, apoi va fi eliberatde undiþã. Fãnuþ n-are încotro, dar acceptãsã plece în sat numai dacã va fi însoþit decineva. Octavian, deºi se vede cã nu-i facenicio plãcere, îºi strânge undiþa, ia ºi vargade alun a lui Fãnuþ ºi, dupã ce-ºi ascundecãldarea în apa iazului, porneºte alãturi decolegul sãu. Ajunºi la coada iazului, o iaupe drumul ce duce în sat, dar se întâlnesccu moº Epifan. Pornit ºi el la pescuit, seintereseazã, curios, de ce se întorc acasãatât de dimineaþã.

� Cred cã aþi prins un crap mare detot sau nu se prinde astãzi peºtele, încearcãel sã ghiceascã.

� Am prins un crãpoi, glumeºteOctavian ºi-i face semn cu privirea sprecolegul sãu.

Abia atunci moº Epifan înþelege de ceFãnuþ are obrajii uzi ºi se þine cu mâna deureche.

� Ehe-he, râde cu gura ºtirbã moºul,pãi acesta nu-i crap obiºnuit, ci chiarîmpãratul lor... Ia dã sã vadã moºul...

El cerceteazã pe îndelete urechea cucârligul de undiþã, apoi scoate din geanta sao legãturicã de sare. Dupã ce ºterge atenturechea de sângele care mai picurã, punepuþinã sare pe ranã, apoi, duhnind a tutun ºifosãind, prinde a rãsuci atent cârligul.

Fãnuþ are impresia cã din ochi îiþâºnesc stele de toate culorile, iar urecheaîi este strãpunsã de un cui înroºit în foc.Þine însã din rãsputeri sã fie bãrbat ºi sãnu scape vreun þipãt de durere. În cele dinurmã, aude oftatul de uºurare al bãtrânului.

� Gata...Fãnuþ îi mulþumeºte ºi, dupã ce-ºi

ºterge lacrimile care-i împãienjeniserã ochii,decide sã revinã cu Octavian la pescuit.Moº Epifan are locul sãu de pescuit,aproape de iezãturã, iar ei revin la locullor. Pânã dupã-amiazã, când hotãrârã sãmeargã pe la casele lor, Fãnuþ prinde cuundiþa pe care i-o fãcuse tata cu cinci crapimai mult decât Octavian. ªi sunt cu toþiiaproape cât palma de mari. Iar zeama depeºte pe care o gãteºte mama la cinã areun gust cu totul deosebit. Acest lucru esteremarcat de toþi ai casei, dar nimeni dintreei nu observã ºi nu-l întreabã ce-i cu pataroºie de la urechea stângã.


Corin Bianu

PROZÃ

DUPÃ INUNDAÞIE

�N-am fi fost inundaþi, dacã numâncau ãia de sus, banii de dig!� Aºa azis tata, cã e om cu cap ºi-l respectã mulþi.Eu n-am înþeles mare lucru, decât cã �ãiade sus� mãnâncã banii care nu-s ai lor,ci sunt pentru diguri!

Am mai înþeles apoi, cã numai ãia desus mãnâncã bani, ãia de jos, mulþi ºimãrunþi nu mãnâncã bani. Înseamnã cãtata, mama, ªtefãnuþ, Mia, Sicã, adicã eu,Sanda, Lia, Robert ºi Nela, suntem ãi dejos, mulþi ºi mãrunþi, dacã noi nu mâncãmbani! Iar dacã nu mâncãm banii de diguri,înseamnã cã noi am fi putut face digul,cu banii cuveniþi, dar i-au mâncat �ãia desus� ºi de aceea n-am scãpat de inundaþii!

Da, dar mie mi-a plãcut la inundaþii,cã nu m-am mai dus la gârlã, a venit eala noi acasã! În cinstea zilei mele denaºtere! Am împlinit ºase ani pe timpulinundaþiilor! Mama chiar a zis cã ampetrecut la mare de ziua naºterii mele! ªigârla nici n-a fost atât de mare, abia aajuns pânã la ferestre! Chiar am încercatsã merg cãlare pe coteþul câinelui, cumam vãzut pe ãia cu vapoarele, dar vaporulmeu se mai tampona cu coteþul porcului!

ªi ce frumos ar fi fost dacã apa ar fiurcat pânã la streaºinã! N-a mai apucatînsã, cã valurile n-au mai crescut ºi nicicasa n-a mai fost, cã s-a topit zidul dechirpici, iar acoperiºul s-a lãsat uºurel înjos, ca un om care se aºazã cu grijã, dars-a înclinat un pic într-o parte, ca o cãciulãtuflitã pe sprâncene! Numai tata s-asupãrat de casã, mama era foartebucuroasã, îºi fãcea cruci ºi mulþumealui Dumnezeu cã i-au scãpat toþi copiii,dã-l încolo de porc, ce dacã s-a înecat,dacã-l tãiam ºi-l mâncam, nu tot murea?!ªi ce dacã s-au înecat gãinile cu cocoºcu tot, important e cã am scãpat teferinoi, oamenii, cã nu e musai sã mâncãmcarne de pasãre, gãsim noi ceva verdeþuripentru o zeamã lungã! Cãþelul Grivei a

scãpat, cã el ºtie sã înoate, câineºte, ce edrept, noroc cã nu era în lanþ, vânduserãmlanþul de douã zile la fiare vechi! ªi dacãmã gândesc cã noi suntem nouã înfamilie, ce dacã tata era supãrat, ceilalþiopt, în frunte cu mama eram veseli!

Dar ce-o fi ãla dig, cã n-am vãzut înviaþa mea, deºi sunt deja la ºase ani!L-am întrebat pe tata, când am crezutcã s-a mai calmat, dar mi-a rãspuns, �iamai taci, cã-þi dau una, de te înþepenescca pe dig�! Dar tata nu ºtie nici sã înjure,nici sã dea în nevastã ºi copii, ca vecinulCiozvârstã, aºa cã nu m-am speriat, darnici n-am mai îndrãznit sã-l întreb!Vasãzicã, digul e ceva þeapãn, care teapãrã de inundaþii, dar dacã stã nemiºcat,cum sã se aþinã împotriva apelor, ca sãnu intre în sat ºi în curþile oamenilor?!Hm! Cum sã ºtiu eu ce e ãla dig, dacã lanoi nu s-a pomenit aºa-ceva din moºi-strãmoºi pânã acum?! Bine chiar, cã n-afost dig, cã nu mai trãiam bucuria sã vinãgârla la noi acasã! Ba, a fost frumos ºidupã inundaþii, cã apele n-au dispãrut detot! Câtva timp ne-am jucat prinbãltoacele rãmase prin curþile oamenilor,cã nici garduri n-au rãmas, le-au luatapele cu ele! Ce mai umblam desculþi prinbãltoace dupã peºte, noi copiii, dar n-aprins nici unul nimic; numai ªtefãnuþã aprins un peºtiºor mititel cu capul mare,dar mama a izbucnit în râs când aîntrebat-o, dacã poate sã-l mãnânce: �mãfaci sã ºi râd, dupã cât sunt eu neagrã desupãrare, cum mãi bãiete sã mãnâncimormoloci, copii de broascã?!� Dar nuera supãratã, ºtiu sigur, cã m-am uitat binela ea ºi nu era neagrã deloc, dimpotrivãera mai albã ca înainte, cã-i apãruserãfire albe de pãr la tâmple!

ªi am fi dus-o noi bine aºa, începândde cu primãvarã, cã dupã zece-cinºpe zilede inundaþii, n-am mai alergat dupã bãlãriipentru porc, nici cu gãinile nu ne-am mai


strofocat, chit cã nu mai aveam niciouºoare, da� a venit frigul toamnei! Tatazicea cã nu mai are nici somn, de câtegriji avea pe cap, dar fãcea pe nebunul,cã l-am vãzut chiar eu, cu ochii mei, cânddormea ziua cu gura cãscatã, de mai ºisforãia ca porcul pe care nu-l mai aveam,stând cu capul exact pe podeaua ce mairãmãsese din coteþ! Ce era nou la el, ecã hainele cam fluturau pe corpul lui,mama zicea cã a slãbit rãu de tot, dar eumã gândesc cã nu e rãu, ci e bine, vagãsi mai uºor cu ce sã se îmbrace, poatechiar cu hainele de mai înainte, cumfacem noi copiii cu hainele fraþilor careau crescut!...

Pânã la urmã, l-am vãzut ºi pe tatabucuros! I-a spus mamei cã a gãsit o casãmare la oraº, dar e nelocuitã de ani ºiplinã de mizerie, iar curtea e toatã numaiun mãrãciniº! El crede cã e bine sã nemutãm acolo, cã pânã primim despãgubirisã ne facem altã casã, o sã se mãrite aiamicã de doi ani! Eu chiar eram curioscum s-o mãrite la doi ani pe Nela, de ces-o mãrite de mititicã, la numai doi ani,mai bine sã nu luãm despãgubirea aia ºisã rãmânã ea cu noi, cã o scoatem noi lacapãt într-un fel! Mai zicea tata, cãmoºtenitorul, un om cu stare, i-a promiscã ne-o închiriazã, cã ne înþelegem noi lapreþ, ba chiar ne lasã sã stãm ºi primasãptãmânã fãrã sã-i plãtim chirie, dar apoivrea chiria plãtitã lunar, înaintea lunii...

Am gãsit repede pe nea Costel,unchiul mamei, care stã ceva mai sus, peun deal ºi a scãpat �mai ieftin� deinundaþii, cum zicea tot ea, care a încãrcatîn cãruþã tot ce-a mai rãmas din avereanoastrã ºi ne-a descãrcat la oraº petrotuar, cã în curte nu se putea intra, decâte tufiºuri crescuserã!

Toatã sãptãmâna am muncit toþinouã, ca nebunii, chiar ºi Lia, aia de patruani, încãrca la roabã! Am curãþat curteamai întâi, de parcã am fi tãiat la pãdure,cum zicea tata ºi abia am reuºit sã stivuimtoate lemnele ºi crãcile într-o parte, lângãgard! Apoi am scos din casã în curte,paturi ºi mese putrezite, dulapuri scâlciate,mai sã se dãrâme pe noi, haine mucegãite,zdrenþe, cârpe înnegrite, oale ruginite,cratiþe turtite, linguri coclite, cuþite tocite,plus molozul cãzut din tavane! Dar înnumai cinci zile, a fost totul gata curãþat,de arãta ca o casã de oameni!

Vineri seara, taman când nepregãteam sã ducem în casã lucrurile

noastre rãmase de la inundaþie, a apãrutproprietarul-moºtenitor într-o maºinãroºie ce strãlucea de frumoasã ce eraºi a lãsat-o cu motorul oprit, în faþa porþiiînþepenite. Iar el, tot ca maºina dearãtos! Îmbrãcat cu pantaloni la dungãºi geacã finã din piele gri! Ne-am bucuratcã nu pãrea mai bãtrân ca tata ºi speramsã se înþeleagã! A intrat el în casã, s-auitat peste tot! Tata, dupã el ºi noi, ceilalþi,buluc în urma lor! Ne-aºteptam sã nelaude ºi când colo, a strâmbat din nas!A explicat cã nu e tocmai ce aºteptael, dar sã-i dãm banii pe prima lunã, cãsãptãmâna �de graþie� a trecut!

� Cum sã treacã sãptãmâna domnule,când noi abia acum am terminat cupãdurea din curte ºi bãlegarul din casã,iar casa abia de acum încolo e locuibilã?!

� Aºa, deci? Dar pânã acum undeaþi locuit, dacã a fost nelocuibilã?!

� Poate sã fie ºi aºa, dar sãptãmânaare ºapte zile, nu cinci!

� ªi câte din ele sunt zile lucrãtoare,dacã nu cinci?! Hai, dã-mi banii de chirie,ca sã-þi uit obrãznicia!

Eu ºtiam cã noi n-aveam nici un ban,cã nu mâncaserãm în ziua aia de vineridecât ce avuseserãm ºi mai înainte,adicã niºte mare tari ºi acre dintr-un mãrbãtrân din fundul curþii, fãcuserãm �postaproape negru�, cum spunea mamarâzând, ca sã-i facã sã râdã ºi pe ãiamici, aºa cã eram curios ce va rãspundetata, ca sã se dea mare...

� Pãi, casa spaþioasã cu cinci încãperilocuibile ºi curtea largã, zic cã fac cincisute de euro pe lunã!

La auzul sumei, tata a uitat sã sedea mare, fãlcile au început sã-i tremureºi s-a apropiat de proprietar sã-i deacâteva, chit cã nu l-am mai vãzutbãtând pe nimeni, nici pe noi, copiii...Când mã pregãteam sã vãd un �no-caut�, cu care sã mã laud la copii timpde mulþi ani încolo, mama s-a bãgatîntre ei, ca arbitrii de box, ºi i-a zis luitata, �Nelule, suntem destul de bãtuþide soartã, ce mã fac singurã cu copiii,dacã tu intri în puºcãrie?� Ba l-a maiapucat ºi de mâini, exact ca arbitrii! S-adus naibii �no-cautul�! Tata s-a înmuiatºi s-a lãsat dus de mama departe deadversar, de parcã se ducea în colþulcelãlalt al ringului!

Dar ºi adversarul a fãcut exact cei-ar fi spus mama, dacã ar fi fost arbitruadevãrat! A ieºit uºurel din casã ºi când


a ajuns afarã în curte, a zis cu voceatremuratã: �Banii acum, ori plecaþi!�

� Ar trebui sã ne plãtiþi mãcar muncapentru curãþarea mizeriei de aici!

� Nu eu v-am pus la muncã! V-amdat o sãptãmânã de graþie, înainte sã-miplãtiþi chiria!

� Dar casa era nelocuibilã, abia deacum încolo...

� Cum nelocuibilã?! Dacã era aºa,voi cum de aþi locuit-o în timpu-ãsta, cutoatã liota voastrã?

Lu� tata au început sã-i fluture nãrile,dar mama l-a luat iar de mânã!Adversarul a luat precaut poziþie mai ladistanþã ºi a înmuiat vocea:

� Bine, sã nu ziceþi voi cã nu suntom! Luni dimineaþa, vin din nou! Ori îmidaþi banii pe o lunã înainte, ori nu vã maigãsesc aici!

� Domnu�...A vrut sã zicã ºi mama ceva, dar n-a

mai apucat, cã domnu� ne întorsesespatele ºi ajunsese la poartã! Apoi, laceva timp dupã ce ne-am mutat de acolo,am auzit cã nu era chiar moºtenitorulcasei, cã ãla e pe undeva prin America,iar el îi þine locul, dar numai pânã s-otreacã pe numele lui... Dar a fost om,sigur cã a fost om, cã n-aveam un�neduce, satul e departe, cãruþa lu� neaCostel n-o mai aveam!...

A doua zi de dimineaþã, tata a plecatîn oraº ºi nu s-a întors prea repede! Amînþeles cã s-a înapoiat pe întuneric, târziude tot, cã umblase toatã ziua pe la rude ºicunoºtinþe, dar toþi ºtiu cã suntem numainouã în familie ºi n-au loc chiar pentrutoþi! Spre searã s-a întâlnit cu un colegde armatã, cu care-a fost ca fraþii, cã aºae norocul, sare de unde nu te aºtepþi, cuma zis mama! L-a cinstit pe tata cu douã-trei beri, �ce înseamnã sã ai loc demuncã�, se minuna tot ea! Colegu-ãla dearmatã ºade în cealaltã parte a oraºului,într-un apartament de douã camere, da�ne primeºte ºi pe noi, o lãmureºte el penevastã-sa!...

I-am fãcut-o ºi noi proprietarului!I-am lãsat tot calabalâcul nostru în curte,cã n-aveam cu ce-l cãra ºi nici unde-lpune în alea douã camere! Mama a ziscã nici n-ar mai fi fost bun de nimic, dupão inundaþie ºi douã transpoarte, dar euam înþeles cã iar glumeºte, ca sã nu fimnoi supãraþi! Aºa cã ne-am mutat cu ceera pe noi! Doar ea a cãrat într-o pungãde plastic, lingurile, furculiþele ºi cuþitul,

împachetate bine, sã nu zdrãngãne!Acu�, la douã sãptãmâni de la

mutarea în apartamentul lor, am aflat ºicum a lãmurit-o nenea Tinel, prietenul lu�tata, pe nevastã-sa, tanti Nuþi! Am râstoþi, pânã la lacrimi, când am auzit toatãtãrãºenia! �Mã Nuþi, unde se hrãneºte ogurã, mai e loc de una?� � Da, aºa e�, azis ea. �Pãi, m-am întâlnit cu un coleg dearmatã, care ºi el, cu nevasta...� Ce mairâdeau ãi mari, adicã nea Tinel cu nevastaºi tata cu a lui, când s-a lãmurit gluma,ca fiecare gurã din familia gazdelor edublatã de una din familia noilor veniþi,dar... cu o condiþie! ªi aici e clenciu�:Sã-i aducã nevestei lui gravide, barza,numai un copil, cã dacã aduce gemeni,ne depãºesc ei la numãr ºi atunci sã vezidistracþie!

Dar n-am mai ajuns la nici o distracþie,aºa cum credeam noi, toþi pânã la unul!Burtica lu� tanti Nuþi crescuse încontinuare! Acu�, în vremea de azi, e greude crezut cã pe copil îl aduce barza! Dece i-ar mai fi crescut burtica?! E clar,barza vine ea, dar nu sã aducã bebeluºul,ci sã-l scoatã din burtica mãmicii! Vorbae, cã pânã sã vinã bebeluºul pe lume, s-aîntâmplat ceva, care a dat totul peste cap!Într-o searã, îi vãd pe tata ºi pe mama,vorbind în ºoaptã, ea îºi cam ºtergea ochii,aºa, ca pe neobservate! Parcã nu era ceape care o ºtiam! A ºi strigat la noi, sã neculcãm odatã, cã supãrãm pe cei dincamera vecinã, care sunt proprietari! Nela,cea mai micã, a chemat-o alãturi, s-oadoarmã, dar i s-a rãspuns sã stea liniºtitã,cã vin acuºica amândoi la culcare! Da�eu am bãnuit ceva, pentru cã nu sedezbrãcaserã deloc! Am început sã-iurmãresc, prefãcându-mã ca dorm, darpânã la urmã, chiar am adormit!

A doua zi, dimineaþa, tata nu era cunoi! Mama se forþa sã nu se smiorcãie!A venit tanti Nuþi la ea ºi au început sãvorbeascã în ºoaptã, dupã ce ne-a trimispe noi sã ne jucãm cu copiii ei! Mi-amfãcut de lucru pe aproape, dar sã nu mãvadã ºi am auzit-o pe mama zicând cã,da, fie pâinea cât de rea, tot mai bunã-nþara mea, dar al ei nu mai gãseºte undesã munceascã pe bani ºi n-are cu ce s-oia, iar altcineva nu se gândeºte la copiiiei! Mãcar de-ar gãsi ºi el, ca alþi români,de lucru prin þãrile alea depãrtate, dar cupâine mai bunã, sã trimitã la copii, cãaltfel, în cine ºi în ce sã-ºi mai punãsperanþele?!...


UNCUBUS (9)

DVI. Atmosferã tihnitã, nu fundamen-tal diferitã de aceea din ºirul serilor scurseîn ultimii ani. Erika a revenit de la magazinulde mobilã ecologicã în care tocmai a fostangajatã ca responsabilã de filialã, Ulli aadus-o cu maºina, întrucât ºedinþa s-aterminat mai devreme. Televizorulfuncþioneazã, deºi niciunul nu se uitã la el.Ce sã vezi, de fapt, la televizor? Aceleaºiconflicte cunoscute din copilãrie din ÞaraBascilor, din Africa, din Orientul Apropiatºi din cel mai mult sau mai puþin îndepãrtat?Aceiaºi indivizi care modereazã vreoemisiune sau un talk-show în care suntinvitaþi mereu aceiaºi actori, politicieni,cântãreþi, bucãtari sau alþi show- ºi talk-masteri care-i vor invita la rându-le, creândastfel o societate nu numai falsã, dar ºiconformã?

� Am cumpãrat trei discuri. Am gãsitºi Uncubus. Ulli pare preocupat de ceva ºirefuzã sã se angajeze în perspectivadeschisã de informaþie.

� Sã chemãm niºte prieteni? Ulli eîmpiedicat sã rãspundã de apelultelefonului. Telefonul este lângã el. Erikaar putea afirma cã s-a aºezat special lângãtelefon, ca ºi cum ar fi aºteptat oconvorbire. De obicei îi lasã ei întâietateala corvoada amabilitãþilor. În ultimii ani atrebuit sã poarte multe discuþii plictisitoaresau enervante cu tot felul de necunoscuþicare solicitau ceva principial imposibil, îipropuneau ceva aberant sau ilegal ºireclamau ceva ce trebuia prea atent verificatînainte de a fi valorificat politic, deoarececacealmalele pentru discreditare s-auînmulþit ºi s-au rafinat.

Urmeazã o convorbire scurtã la careUlli participã cu monosilabe afirmative ºinegative.

� Cine a fost?� Un oarecare nimeni. Un cineva,

adicã. Rarele rãspunsuri evazive ale lui Ullio indispun pentru cã o fac curioasã. Arputea jura cã viaþa bãrbatului ei oficial dar

Iarman Popaart

PROZÃ

fãrã acte îi este nu mai puþin necunoscutãca aceea proprie. Poate cã pornind de lauºurinþa aceasta în al cunoaºte ºi-aconstruit motivaþia generalã care a decis-o sã-ºi lege viaþa de a lui, chiar dacã nu ºide activitãþile militante ale ecologilor locali.ªi acum, iatã, un punct negru sau o patãalbã pe harta cunoºtinþelor ei.

� Mâncãm? se intereseazã, cu dorinþade a porni construcþia altei relaþii.

Se îndreaptã spre bucãtãrie, undemãnâncã atunci când sunt doar ei. Peste ojumãtate de orã, iar telefonul. Tresar ºiprimul care se ridicã înainte de terminareaprimei unitãþi a apelului este tot Ulli. Erikarecepþioneazã un ºir de întrebãri ºirãspunsuri rostite încet. Atitudinea soþuluiei fãrã acte oficiale are indubitabil cevaalarmant. Ulli revine ºi bea pe nerãsuflateun pahar de Armagnac.

� Atenþie. Depãºind mãsura, ai puteaajunge sã degradezi mediul înconjurãtor.

Ulli parcã nu aude avertismentulcândva umoristic.

� Al doilea telefon trebuie pus în relaþiecu primul?

Ulli dã din cap ºi o priveºte bizar ostentativ.� Aceeaºi voce sau alta?Ulli o fixeazã uzând de o combinaþie

de teamã ºi contrarietate. El a mai simulatcu aceastã combinaþie de când suntîmpreunã, aºa cã ea nu poate fi pãcãlitã.

� Nu. Prima voce a fost cavernoasã.Cel care s-a exprimat a fãcut-o ca prinfundul unei doze de bere fãrã fund. A doua,la fel de falsã, printr-o revistã fãcutã sul, afãcut tot posibilul sã pronunþe stricat ºi, înplus, cu timbru de femeie. Sau poate decontratenor.

� Femeile au un rol tot mai importantîn societatea contemporanã civilizatã,generalizeazã Erika, dar pentru a destindeatmosfera. Chiar dacã sunt mai prost re-munerate.

� Femeile au totul, dar asta nu le-ajunge.Pânã acum au luptat sã fie egale ºi cu


bãrbaþii, replicã ºi el generalizant, dartangenþial ºi cam repezit. Ceea ce bãrbaþiivor pretinde la rându-le, în curând.

� Chiar cu ecologii tãi, nu?� Unii se formalizeazã din cauza

faptului cã un procent mai mic de politicienicare ne conduc au vagin, iar aceia care aupenis n-au menstruaþie. Ce-ai propus parcãmai adineaori � sã invitãm niºte vecini sauniºte prieteni?

� ªi ce voiau vocile atât de diferitdeformate?

Ulli a ajuns la concluzia cã a vorbitdestul. Aºa cã revine în camera de lucru,scoate o casetã ºi o introduce în robotultelefonului. Se aºeazã pe canapea ca ºi cums-ar pregãti sã asculte un quartet deBeethoven. Erika nu se aflã însã în aceeaºidispoziþie. În timp ce-l cerceteazã vizualpe Ulli, ascultã ce s-a înregistrat pe bandã.

Microcaseta emite o istorie de cinciminute privind contribuþia celebrului ecologîn formalitãþile discrete de îndepãrtare dinEuropa a 120 tone reziduuri chimicetoxice, destinatarul fiind Angola. Partea lui:10.000 euro. Urmeazã precizãri referitoarela funcþia tãcerii în societatea civilã: nu-ivorba exclusiv de bani, se subliniazã. Abiaîn iunie 2009, Banca Federalã a furnizatdate precise din care a reieºit cã înoctombrie 2008 sistemul bancar era pepunctul de a se prãbuºi ºi în aceeaºi lunã aaceluiaºi an se divulgã faptul cã unvicepreºedinte american a aprobat în 2001executarea în secret a 2000 de talibani.

Istoria s-a terminat. Ulli nu ºi-a revenitîncã, emoþia quartetului beethovenianascultat de atâtea ori mai persistã pe chipullui transfigurat. O emoþie de care nu ºtieînsã sutã la sutã în procente dacã estemeritorie. Dar va consulta un bun studiudespre operele respective ºi interpreþii lorºi atunci se va lãmuri. Apoi începe sã râdãîn hohote ºi Erika îl ajutã în amplificareazgomotului.

� Buuunã, e bunã-bunã! E cel mai bunbanc de la învierea lui Christos!!

Continuã sã râdã ba unul, ba altul,privindu-se ºi privind din când în când sprecaseta care, dacã se ia în seamã fâlfâituldiscret, continuã sã se deruleze.

� Cine crezi cã þi-a fãcut-o? Helmi?� Nu ºtiu. De aceea sã zicem cã da.� Îl sunãm, sã vinã pe la noi?� Dar deocamdatã nu-i spunem nimic

la telefon.Erika compune numãrul, uitând ca de

obicei cã el este ºi programat. Helmi ºisoþia sunt actualmente prietenii cei mai

apropiaþi, cu care se înþeleg bine, de vremece au ajuns la împlinirea în grup experi-mental a aproape tuturor distribuþiilorsexuale cu numãrul respectiv de membri.Ulli s-a lipit cu pieptul de spatele ei ºi câtdureazã convorbirea o încurajeazã cusãruturi pe gât, dupã urechi ºi cu masareasânilor autentici. Da, Erika s-a interesat: adescoperit întrun roman al marchizului deSade o posibilitate în patru la care nu segândise nici unul dintre ei ºi numaigândindu-se la ce vor întreprinde simtemâncãrime în preajma maþelor.

� Ar veni, dar i s-a stricat maºina.� Asta-nseamnã cã tot eu trebuie sã-i

duc ºi înapoi.Ulli cunoaºte acest tip de dileme, iar

Erika cunoaºte deja rãspunsul lui: din douãrele o alegi pe cea mai potrivitã. Dar earâde brusc, amintindu-ºi de ceva.

� Mai þii minte ce probleme deconºtiinþã am avut atunci ºi ce elegantle-am exprimat?

Erika se referã la prima lor experienþãîn patru.

� �Tu vrei sã-þi încerci dragostea saupoate s-o anulezi confruntând-o cuprietenia. În care caz, prietenul tãu, eu,devin un pretext al tãu. Sau poate vreisã-þi încerci prietenia sau s-o anulezi,confruntând-o cu iubirea, în care cazdragostea este o unealtã sau un pretext. ªiîntr-un caz ºi în altul, ceea ce se întâmplãnu este irelevant!�

Ulli era cel mai bun prieten al lui Helmiºi invers. Erika ºi-a fãcut treptat cea maibunã prietenã din Karin. Atunci Ulli lucrala teza de doctorat pentru care alesese catemã Problematica raporturilor dintreindividualitatea afectivitãþii ºi respon-sabilitatea socialã a individului la Dante,Corneille, Luther ºi Lessing. Iar Karintocmai lucra la Problematica experienþeietice la F.M. Dostoievski ºi A. Gide. Dacãaºadar rãmânem în limitele virtualizãrii, egreu de gãsit o justificare. Dar dacã nu, sãne gândim la atâþia sfinþi care iniþial a trebuitdin pãcate sã fie pãcãtoºi pentru a trãirevelaþia ºi mutaþia. ªi la atâþia martiriatestaþi de Vatican pentru care a fost nevoiede torturã pentru a-ºi dovedi tãriaconvingerii! Ca sã nu mai evocãm pedeþinuþii politici ai diverselor sistemetotalitare ºi netotalitare care au fost ºi eimalversaþi, deºi nu existã instituþii similarecelei religioase care sã-i sacralizeze.

Ulli îºi ia bluza din cuier ºi-ºi verificãactele ºi cheile, în timp ce Erika scoateniºte pahare din dulap pentru iminenþii


oaspeþi. Când sã iasã, Ulli descoperã înprivirea ei o strãlucire care nu poate fi decâtsemnul unui sentiment sau al unei idei caren-ar mai putea fi þinutã în ea cu nici unblindaj de centralã atomicã.

� În Grobianus, Dedekind sfãtuia peoameni sã nu pãstreze ceea ce nu vrea sãrãmânã. Este drept, trebuie sã precizez cãel se referea la bãºini.

� Mersi beaucoup. Pânã ieri nu citiseºiGrobianus. Asta înseamnã cã nici azin-aþi avut clienþi.

� Dedekind e considerat un poet clasic.Adineaori mã gândeam dacã nu existãtotuºi vreun sâmbure de adevãr mascat înistoria de pe casetã.

Ulli a rãmas încremenit în uºã,uitându-se la ea ºi Erika simte frica, nu înlegãturã cu ce-a spus, dar gândind lafantastica putere de a schimba o atmosferãpe care o are imaginaþia incitatã de-un nimicfie el ºi trucat.

� Ce þi-a venit sã spui ce-ai spus?Vocea lui are caracterul prietenos-

confidenþial al medicului bine remunerat,vizibil preocupat permanent de cunoaºtereapacientului prin cele mai mãrunte articulaþiiale comportamentului. Erika a înregistratnatura complexã a întrebãrii, în intenþiacãreia mai adaugã de la ea în contulbãrbatului puþinã compãtimire ºi interesºtiinþific. Adicã exact ceea ce ea însãºi arenevoie pentru a intra într-o stare de iritare,totuºi bine stãpânitã, disimulatã cu unzâmbet de câine de desen animat aflat înspatele unui gard de sârmã ghimpatãbranºatã la curent electric.

� Nu ºtiu. Nimic. Adicã n-am avut niciun motiv, dar mi-a venit aºa ºi n-am pututrezista. Eu te iubesc, Ulli.

� Sunt convins, spuse Ulli, în acelaºisens complex. Totuºi, iubirea nu-i un motivsã fiu subestimat. Doar zece mii euro?Valorez eu numai atât pe piaþã? Când ocurvã de sambã brazilianã oferitã la unbanchet unui om de afaceri de laVolkswagen a costat treizeci de mii? Iaralta care numai se dezbracã, primeºte dela �Play Boy� un milion? În aceste vremuritulburi, când tot omul este conºtient cãtrebuie sã se chiverniseascã pentru obãtrâneþe demnã ignorând binefacerilepensiei? Zece mii!!

A vorbit grav, responsabil, din uºã.� Dar dacã ai accepta, pentru cât ai

face-o? Pentru un milion e bine?S-a agãþat fãrã sã-ºi explice de ce de

ce-i spusese el la urmã ºi se simþi terorizatãde ce spusese ea însãºi.

� Lucrurile trebuie privite în ansamblullor, începu Ulli, devenit dintr-o datã calm,cum era ori de câte ori i se oferea ocaziasã devinã teoretic. Universul în totalitatealui se bazeazã pe inegalitate.

� Altfel nu se poate? se repezi ea, ºtiindcã lui îi plãcea sã fie întrerupt, cândteoretiza, dar sperând totuºi sã amortizezeduritatea celeilalte întrebãri..

� Numai într-o singurã situaþie, pecare noi n-o cunoaºtem: într-un haosipotetic existent înaintea apariþieiUniversului. Aºadar. Universul se bazeazãpe inegalitate. Fundamentalul Leonardos-a referit ºi la asta. �Inegalitatea este cauzatuturor miþcãrilor locale.�

� Nu mai bea, se rugã Erika, vãzându-lcum se depãrteazã de uºã, ca sã tragãdirect din sticla de pe masã.

� Inegalitatea este inseparabilã deinterdicþie, de energie, de represiune, desecret, de luptã ºi de etc.

� Da, ºi?� Ce ne-am face noi în viaþã fãrã aceºti

indivizi care inegalizeazã obiectiv, fie ºiilegal? ªi, oare ar merita colonizatã cuoameni o planetã din altã galaxie, dacã alnostru Imperiu Terestru n-ar reuºi sã ºi-itransforme în duºmani care sã tot pretindãmãsuri, tactici ºi strategii?

Totul este echivoc, cumva tulburãtor,nemaiºtiut ºi ea ar vrea sã ºtie cât va duradezvoltarea raþionamentelor pentru a seajunge la concret. Dar Ulli iese, închizânduºa încet în urma lui. Erika urmãreºte cumclanþa revine cu încetinealã în poziþia eineutrã; în plus, reflexul minuscul al luminiipe perete. Brusc, deoarece crede cã a gãsitun truc de relaxare pentru amândoi, Erikase repede dupã el, deschide uºa ºivocifereazã deviza cu care el avusese unmare succes la o întâlnire cu sportiviiecologi ai oraºului:

� Sã luptãm pentru o realitate care sãrefuze net pseudonumerele zero ºi infinit!

Apoi se duce spre biroul folosit maiales de Ulli, se întoarce în camera de zi,repune banda casetei în poziþia iniþialã ºiascultã iar mica istorie.

Telefonul. Vocea cu care intrã acumea în contact. Nu, domnul tocmai a plecat.Dar de ce a rãspuns aºa de absurd calmunui necunoscut? Un râs isteric ar fiadecvat.

Are un soi de ameþealã ºi în nici uncaz chef sã mai râdã. Se priveºte în oglindã,simte nevoia sã ºtie cum aratã când estedominatã de-o asemenea stare rarã, pentrucã a þinut totdeauna sã se cunoascã ºi


cunoscându-se, sã se stãpâneascã sau,invers, sã ºtie cum poate exploda cu maxi-mum de eficienþã. Este teoria lui Ulli ºi eal-a ascultat totdeauna pe Ulli, uneori curespiraþia opritã, alteori ratându-ºi orgasmul.Dar acum iatã, iar o stare psihicã bizarã,determinatã de aceastã istorie imprimatã pebandã, care contrazice mai toate sfaturilelui Ulli ºi ea simte cã mãcar uneori este maibine sã nu te cunoºti, ci sã simþi ce nu poþistãpâni, chiar dacã prin aceasta nu faci decâtsã-þi amplifici starea de nestãpânit provocatãde demonul ascuns undeva, pe itinerariiledintre creier ºi viscere.

Cele nouã bãtãi ale orologiului dincamera de zi o scot întrucâtva din aceastare de care se teme ºi care-i face un maregol în jur, cãtre marginile cãruia s-auîmprãºtiat obiectele din încãpere. O starede clandestinitate, numai a ei, abia simþitã,fãrã posibilitate de echivalare prin cuvinte,apãrutã îndeosebi când Ulli nu-i lângã ea.O stare uºor dezvoltabilã când, singurãfiind, se poate învârti în jurul unui gândnepermis. Brusc, Erika asociazã stareaaceasta cu una din copilãrie când, dupãplecarea tuturor din casã putea sã-ºiexploreze fãrã frica martorilor sexul ºisã-ºi provoace primele vagi senzaþii noi prinmasturbaþie.

Orologiul a avut rostul de-a o extragedin starea ei ºi acela de-a o avertiza cã înrestul lumii timpul a trecut ºi cã Ulli a plecatde treizeci de minute. Dar iatã ºi logoulmuzical al telefonului.

� Ei, ce faceþi? Ulli n-a plecat spre noi?� Vrei sã spui cã n-a ajuns încã?� Vrei sã spui cã a plecat?� Mai aºteptaþi puþin, spune Erika, deºi

voise sã spunã: am ameþealã ºi mi-e fricã.Se îndreaptã spre hol, îºi ia bluza ºi

cheile propriului Volkswagen. Dar telefonulsunã iar.

� Alo, familia Bollinghagen? Aici poliþia.Domnul Ullrich a suferit un accident rutier.Scuzaþi, domnul Ullrich Bollinghagen estesoþul sau fiul dumneavoastrã?

� Unde este? întreabã Erika, abiasilabisind.

� Încã la locul evenimentului.Gravenbruch, dacã ºtiþi. Pe dreapta, cumse intrã din autostradã apare mai întâi ostaþie de benzinã, imediat pe aceeaºi partese aflã Fasanenstrasse ºi puþin mai departeStieglitzstrasse pe stânga ºi staþia deautobuz cu acelaºi nume pe dreapta.

� Cunosc satul-cartier, spuse Erika ºicontinuã fãrã sã ºtie de ce. Toate strãzileau nume de pãsãri. Vizavi de Gravenbruch

a fost cândva instalat primul cinema pentruautomobile din Germania.

� Strada poartã numele Am Forsthaus.� Da. Numele spaþiului unde trãiesc

pãsãrile.� Ne gãsiþi înainte de staþie. Dacã aveþi

pe cineva în apropiere vã sfãtuim sã vãînlocuiascã la volan.

Erika deschide uºa garajului, porneºtemaºina fãrã sã mai închidã, trece prinpoarta decorativã din lemn fãrã s-o maideschidã ºi porneºte ca o rachetã expediatãde un elicopter spre o localitateneamericanã caracterizatã prin sfidareatuturor drepturilor omului, ale minoritãþiloretnice, ale democraþiei ºi libertãþii.

La locul accidentului e puþinã lume. Ullia pãrãsit ºoseaua ºi a intrat într-un parc,evitând în acest mod, poate involuntar,compunerea unei cozi lungi de vehicule,de nedepãºit în alte ocazii. Erikaînregistreazã mental ce vede ºi faceobservaþii asupra accidentului. În ea esteo liniºte pe care n-are timp s-o analizeze.Sare din maºinã ºi un poliþist se apropie deea, deocamdatã pentru a o saluta. Maºinalui Ulli s-a oprit într-un brad gros. Ulli seaflã lângã maºinã, întins cu faþa în jos;mâinile sucite au fost reaºezate cumvacoerent lângã el, deoparte ºi de alta asternului deteriorat. Ce înregistreazã Erikaîn continuare este faptul cã pãrãsindºoseaua maºina lui Ulli a distrus o peluzãcu iarbã ºi flori, un gard de plante, treicopaci tineri abia plantaþi ºi a lovit brutalbradul care s-a opus înaintãrii maºinii,rupându-i coaja pânã la trunchiul vizibil cao carne albã foarte vie. Tocmai el, tocmaiUlli, apãrãtorul pasionat al integritãþiispaþiului vegetal ambiant! Poliþistul care aîntâmpinat-o aºteaptã tãcut lângã ea. Erikanu întreabã însã nimic ºi-i face semn sã seocupe de reporterul unui post tv.

� Un accident nefericit, clasificabil încategoria celor curente. ªi nu este primulîn zona acestei intersecþii. Soþuldumneavoastrã era obosit? Prin simplãmirosire s-a putut identifica un procent dealcool în sânge.

Vorbind microfonului reporterului,poliþistul i se adreseazã ei, dacã se þineseama de poziþia capului. Erika tot nu arece zice. Doi brancardieri plaseazã cadavrulîntr-un sicriu de metal alb ºi-l urcã într-odubã, medicul legist urcã ultimul, dupãce-a bãtut-o uºor pe braþ ºi a clãtinat dincap. Revine la maºina ei, de care rãmânesprijinitã o oarecare vreme. Poliþistul carea întâmpinat-o se apropie.


ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI

ACADEMIA ROMÂNÃ ªI ÎNCEPUTURILEBIBLIOGRAFIEI ROMÂNEªTI

Agnes ErichCristina Popescu

Apariþia academiilor produce o schimbareîn conºtiinþe, marcând trecerea de lamentalitatea sistemului de viaþã medievalã,cu un Dumnezeu atotputernic dar ascuns,rãmas misterios, spre o nouã formã de reflecþieîn care natura începe sã fie cercetatã,devenind accesibilã minþii umane. Funcþiaspecificã a Academiei, care o deosebeºte decelelalte instituþii ºtiinþifice, constã tocmai îniniþiativa de a proiecta, de a trasa direcþii încercetare ºtiinþificã, în perspectivã. De laînfiinþarea ei în anul 1866 pânã în anul 1948,Academia Românã a cunoscut o perioadã dedezvoltare ºi înflorire ilustratã prin rolul jucatîn realizarea unitãþii naþionale, dar ºi prin marilepersonalitãþi ºtiinþifice, literare ºi artistice aleperioadei, care au conferit instituþieiacademice propria lor valoare. La finelesecolului al XIX-lea, ca urmare a creºteriiconsiderabile a fondurilor BiblioteciiAcademiei Române, devine evidentã, înraport cu tendinþele miºcãrii bibliograficeeuropene, necesitatea unei bibliografiinaþionale. Neîndoielnic este ºi faptul cã ceamai importantã etapã a bibliografiei româneºtiîncepe la Academia Românã, ce reprezintãun moment fundamental în evoluþiabibliografiilor, deoarece a configuratnivelul ºtiinþific al acestora ºi a marcatdecisiv coordonatele unui cadru axiological lucrãrilor bibliografice româneºti.Preocupãrile bibliografice ale AcademieiRomâne au fost susþinute ºi de doi savanþifrancezi: Émile Picot ºi Émile Legrand, ambiicu lucrãri importante, care au adus înnoiri înprincipiile bibliografiei.

În lucrarea de faþã dorim sã punctãmpreocupãrile bibliologice ºi, în mod special, celebibliografice remarcabile în activitatea teoreticãºi practicã a unor personalitãþi româneºtiprecum: Alexandru Odobescu, Ioan Bianu,Nerva Hodoº, Al. Sadi Ionescu, DanSimonescu, Al. T. Dumitrescu, ªtefan Orãºeanu.

Keywords: Bibliografie, AcademiaRomana, �Bibliografia Romaneasca Veche�,Alexandru Odobescu, Ioan Bianu, NervaHodoº

Europa secolelor XVII, XVIII ºi XIX esteterenul înfloririi vieþii academice. DimitrieGusti, fiind preocupat sã defineascã misiuneaacestui gen de instituþie, afirma: �Academiaca un aºezãmânt naþional îndeplineºte onecesarã ºi profundã funcþie socialã ºieticã� (Gusti, Dimitrie. Fiinþa ºi menireaacademiilor. În: Discursuri de recepþie laAcademia Românã. Bucureºti: Albatros,1980, p.179) întrucât ea este �instituþia ceamai proprie a servi ºi onora intereselesuperioare culturale ºi ºtiinþifice alePatriei�. (Ibidem,180)

Apariþia academiilor produce o schimbareîn conºtiinþe, marcând trecerea de lamentalitatea sistemului de viaþã medievalã,cu un Dumnezeu atotputernic dar ascuns,rãmas misterios, spre o nouã formã de reflecþieîn care natura începe sã fie cercetatã,devenind accesibilã minþii umane. �Marileacademii europene au fost înfiinþate spre arãspunde unor imperative culturale ºiºtiinþifice�. (Sârghie, Anca. Biblioteci despecialitate. Sibiu: Alma Mater, 2002. p.77)

Funcþia specificã a Academiei, care odeosebeºte de celelalte instituþii ºtiinþifice,constã tocmai în iniþiativa de a proiecta, de atrasa direcþii în cercetare ºtiinþificã, înperspectivã. Dupã opinia lui D. Gusti,�lucrãrile colective ºtiinþifice nu se pot facedecât prin Academie, pentru cã suntcercetãri pe care individul, oricât ar fi deharnic ºi genial, nu poate sã le întreprindãsingur, fiindcã întrec cu mult puterile salemãrginite.� (Gusti, Dimitrie. Op.cit., p.185)

Asemenea lucrãri presupun continuitateîn timp, ele se întind pe mai multe generaþii:�ultimii încep unde cei dintâi au sfârºit ºi,legând astfel vieþile ºi lucrãrile câtor maimulþi, cu toþii împreunã vor reuºi sã sesãvârºeascã, ceea ce fiecare în particularnu ar fi putut face.� (Ibidem, p. 185)

Termenul de academie a fost folosit lanoi din timpul domnitorilor Vasile Lupu ºiªerban Cantacuzino. Utilitatea unei instituþiiacademice s-a fãcut simþitã încã din secolulal XVI-lea, secol în care domnitorul Petru


Cercel a decis sã deschidã o academie, caloc de reunire al literaþilor, pictorilor ºiarhitecþilor. Aceasta se întâmpla încã înaintede înfiinþarea primelor academii în Europa.

Academia a dat României primabibliotecã, unicã prin colecþiile sale demanuscrise, stampe, portrete, hãrþi,numismaticã. La Academie s-au întocmitlucrãri despre limba românã, ortografii,gramatici, folclor, texte ºi bibliografii vechi,aºa cum a fost �Etymologicum MagnumRomaniae� de Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Academia Românã a luat fiinþã la 1 aprilie1866 sub denumirea de Societatea AcademicãRomânã. Aceasta a constituit rezultatul uneiîndelungi evoluþii istorice, �un act necesar,impus de dezvoltarea ºtiinþei ºi culturiiromâneºti.� (Mihoc, Gheorghe. AcademiaRepublicii Socialiste România: scurt istoric.Bucureºti: Editura Academiei Republicii SocialisteRomânia, 1981, p.3-4). Indubitabil, însã: �IstoriculAcademiei Române este ºi istoria gândiriiromâneºti care are rãdãcini din veacuri.�(Rusu, N. Dorina. Istoria Academiei Române:repere cronologice. Bucureºti: EdituraAcademiei Române, 1992, p. 7)

De la înfiinþarea ei în anul 1866 pânã înanul 1948, Academia Românã a cunoscut operioadã de dezvoltare ºi înflorire ilustratã prinrolul jucat în realizarea unitãþii naþionale, darºi prin marile personalitãþi ºtiinþifice, literareºi artistice ale perioadei, care au conferitinstituþiei academice propria lor valoare.

La finele secolului al XIX-lea, �ca urmarea creºterii considerabile a fondurilorBibliotecii Academiei Române, devineevidentã, în raport cu tendinþele miºcãriibibliografice europene, necesitatea uneibibliografii naþionale� (Buluþã, Gheorghe.Civilizaþia bibliotecilor. Bucureºti: Edituraªtiinþificã, 1998, p. 157)

Neîndoielnic este ºi faptul cã cea maiimportantã etapã a bibliografiei româneºtiîncepe la Academia Românã, ce �reprezintãun moment fundamental în evoluþiabibliografiilor, deoarece a configuratnivelul ºtiinþific al acestora ºi a marcatdecisiv coordonatele unui cadru axiological lucrãrilor bibliografice româneºti.�(Niculescu, Zenovia. Bibliografii speciale:curs universitar. Bucureºti: Asociaþiabibliotecarilor din bibliotecile publice dinRomânia, 1999, p.92)

În acest context trebuie menþionatepreocupãrile bibliologice ºi, în mod special,cele bibliografice remarcabile în activitateateoreticã ºi practicã a unor personalitãþiromâneºti din secolul al XIX-lea, printre carese numãrã scriitorul ºi arheologul AlexandruOdobescu (1834 � 1895), prin contribuþiacãruia, de la 1860, �s-a pus temelia uneiconcepþii biblioteconomice� (Theodorescu,

Barbu. Istoria bibliografiei române.Bucureºti: Editura Enciclopedicã Românã,1972, p. 79). Acesta a iniþiat studiul sistematical cãrþii vechi româneºti. Al. Odobescu adescoperit �incunabulele tipografiei române�:Liturghierul lui Macarie (1508) ºiTetraevangheliarul (1512). A contribuit ºi lasalvarea unor biblioteci româneºti, semnalândºi aducând la Bucureºti, pentru BibliotecaCentralã, o serie de manuscrise ºi cãrþi rareaflate mai ales în mãnãstirile de pe ValeaOltului.

Astfel, Al. Odobescu a pregãtit teoreticºi practic elaborarea primei bibliografiinaþionale retrospective. S-a preocupat ºi aimpus în literatura de specialitate oterminologie adecvatã domeniului cãrþii ºibibliotecii. A publicat ºi o interesantãbibliografie daco � romanicã, BibliografiaDaciei (1872) ºi a folosit metoda cercetãrii ºiexpunerii bibliografice în Buletinulbibliografic inserat permanent în periodiculsãu Revista românã (1861 � 1863) ºi în toatescrierile sale ºtiinþifice. A donat multe cãrþiBibliotecii Academiei, iar pe altele le-a vândutBibliotecii Centrale din Bucureºti. (Cf.:Georgescu-Tistu, Nicolae. Cartea ºibibliotecile: studii de bibliologie. Bucureºti:Editura ªtiinþificã, 1972, p. 210 � 225)

Lucrarea lui Alexandru Odobescu,reprezentativã pentru acurateþea ºtiinþificã aunei bibliografii speciale este: BibliografiaDaciei: indice de scrieri atingãtoare, directsau indirect, de vechii locuitori ai Daciei.Bucureºti: Tipografia Curþii, 1872. 65 p., care,prin menþiunea la titlu, specificã scopul pentrucare a fost realizatã: �Publicatã pentru afacilita cercetãrile concurenþilor la premiulinstituit de d. Al. Odobescu, membru alSocietãþii Academice Române, pentru ceamai bunã dizertaþie pe aceastã temã�.

Bibliografia cuprinde 332 de titluri de cãrþiºi articole din periodice, dintre care 45 suntreferinþe bibliografice româneºti, iar 287strãine în 8 limbi: latinã, greacã, germanã,francezã, rusã, italianã, ungarã ºi polonã.

Cercetând numeroase izvoare istorice,operând cu un criteriu al selecþiei valorice,având o deschidere amplã spre lucrãrile despecialitate din strãinãtate, AI. Odobescu arealizat o valoroasa bibliografie specialã,analiticã ºi de recomandare privind teritoriulºi populaþia Daciei. Bibliografia lui Al.Odobescu a fost continuatã în timp, deConstantin Daicoviciu ºi Mihail Macrea prin�Contribuþii la bibliografia Daciei Romane(1920-1935)� (Vezi: Niculescu, Zenovia. Op.cit., p. 99).

Personalitatea care a creat ºi a polarizat înjurul sãu întreaga ºcoalã bibliologicã aAcademiei Române, punând bazele uneiadevãrate miºcãri bibliografice ºtiinþifice, a fost


filologul Ioan Bianu (1856-1935), care a condusBiblioteca Academiei din 1884 pânã în 1935.

Absolvent al Facultãþii de Litere dinBucureºti, numit custode, încã din vremeastudenþiei, la Biblioteca Centralã aUniversitãþii, apoi adus de Al. Odobescu, în1879, la Societatea Academicã în postul de�scriitor bibliotecar� (Vezi: Bianu, I. Visuri,gândiri ºi planuri. În: Revista arhivelor, V(1928-1929), p. 1. Apud: CRÃCIUN, Ion. Doibibliologi români: Ion Bianu ºi Al. Sadi-Ionescu. Cluj: Tipografia �Cartearomâneascã�, 1937, 54p), învãþatul ardelean,Ioan Bianu, ºi-a dedicat întreaga existenþãcãrþilor ºi rigorilor impuse de o permanentãconºtiinþã a lucrului bine fãcut. El afirma, însã,cã: �suntem rezultatul aptitudinilorînnãscute ºi mai ales al influenþelor mediuluiîn care ne-am nãscut ºi ne-am format. Mãlãudaþi pentru devotamentul întregii vieþifaþã de ºcoala ºi cartea neamului nostru.Dacã acesta e merit, apoi acest merit nu esteal persoanei mele, ci al mediului înatmosfera acelui Blaj Sfânt, în care amcrescut ºi care era stãpânit de ideile dedeºteptare, de luminare ºi de înãlþare aneamului nostru�.Am deschis ochii asupralui Cipariu ºi am avut învãþãtor ºi ocrotitorpãrintesc pe Moldovãnuþ�� (Vezi:Sãrbãtorirea lui Ion Bianu�în ziua de 7ianuarie 1928. Bucureºti, 1928, p. 30).

Bianu a rãmas fidel Bibliotecii Academieipe care a slujit-o 53 de ani. În 1879, ºi-a începutactivitatea sa de îmbogãþire a colecþiilorbibliotecii cu materiale din cele mai rare ºi utilestudiului limbii, literaturii ºi istoriei poporuluiromân.

În 1901, din iniþiativa sa ºi a lui D. Sturdza,Biblioteca Academiei a intrat în posesia a cca.50000 volume, iar 3 ani mai târziu, la discursulde recepþie de la Academie al lui Bianu,biblioteca deþinea: �peste 100000 volumetipãrite, peste 4000 volume manuscripte,peste 30000 documente româneºti, cea maiînsemnatã colecþiune de monede româneºtiºi cea mai mare colecþiune de stampe, deportrete, de hãrþi geografice privitoare laistoria româneascã� (Ibidem, p. 30).

Acest considerabil numãr de volumeintrate în fondul Bibliotecii Academieiprovenea din diverse surse ca: transferareaîntregului fond al Bibliotecii Centrale, de lamembrii Academiei, de la anticari sau donaþiiparticulare ale unor cãrturari. În revista Boabede grâu, Bianu face cunoscute numeledonatorilor: Cipariu, Sbierea, V. A. Urechia,Melchisedec, D. Iarcu ºi donaþii importantedin partea generalului Adrian ºi a istoriculuiPapiu Ilarian (Cf.: Bianu, Ion. AcademiaRomana ºi biblioteca ei. În: Boabe de Grâu, I,1930, nr. 1, p. 1-10. Apud: Theodorescu, Barbu.Istoria bibliografiei române. Bucureºti:

Editura Enciclopedicã Românã, 1972, p. 252).Pasiunea adunãrii ºi lecturãrii cãrþilor ºi

a manuscriselor vechi a crescut la Bianu subinfluenþa exemplelor ºi îndemnurilor luiCipariu ºi Moldovãnuþ. Entuziasmul l-adeterminat pe Ioan Bianu sã-ºi doreascã sãstrângã toate colecþiile de cãrþi din Româniaîn Biblioteca Academiei, cu scopul ca aceastasã devinã Biblioteca Naþionalã a României.

Aceastã achiziþionare a documentelorînceputã din iniþiativa lui I. Bianu reprezentaun întreg proces: la început erau strânsematerialele ce urmau a fi incluse în bibliografie,urma organizarea lor, iar apoi clasificarea. Maimult, cãrturarul ardelean a transformat practicbiblioteca într-un centru bibliografic ºidocumentar.

Ca director al Academiei Române, IoanBianu, despre care se ºtie cã �a administratcu pricepere nu numai Biblioteca AcademieiRomâne, ci întreaga Academie� (Vezi:Strempel, G. Revista Academicã, 8, 1noiembrie 1997, p.18), are ºi meritul de a fiiniþiat: redactarea unui regulament pentrubibliotecã, realizat în 1884, el stabilind profilulinstituþiei, organizarea colecþiilor ºi normelede catalogare, îndatoririle personalului ºiprincipiile de conservare a fondurilor;elaborarea marilor repertorii bibliograficenaþionale pe baza planului bibliografieinaþionale, redactat în 1894, în urma consultãriilui B. P. Hasdeu, plan supus discutãrii ºiaprobãrii plenului academic în ºedinþa din 28februarie 1895 (Ibidem, p. 18).

Astfel, �bibliografia este abordatãîntr-o dublã perspectivã teoreticã princonceperea unui plan ºtiinþific, ºi ceapragmaticã prin operaþionalizareametodelor ºi tehnicilor specifice într-ointerdependenþã cu structurile saleuniversale.� (Vezi: Niculescu, Zenovia. Op.cit., p.92-93).

În acest sens Ioan Bianu ºi-a alescolaboratori precum: Nerva Hodoº, Al. SadiIonescu, Al. T. Dumitrescu, ªtefan Orãºeanu.Încã din 1886, publica un raport anual privinddezvoltarea bibliotecii, precum ºi o listã cutoate cãrþile achiziþionate; din 1905 a începutsã publice cu regularitate buletinul�Creºterea Colecþiunilor�, care înregistraintrarea în bibliotecã a tuturor documentelor,incluzând aici ºi pe cele din depozitul legal.

Prima problemã care se punea pentruBianu încã din 1894, era pregãtirea instru-mentelor ºtiinþifice care sã-i informeze pe cititoricorect ºi rapid asupra fondurilor de documentedeþinute în bibliotecã, aºadar pregãtirea cata-loagelor. Ion Bianu nu concepea catalogareadoar ca pe o operaþie strict biblioteconomicã,ci ca pe un mijloc de informare, ca pe o operãbibliograficã ce urma sã vinã în întâmpinareasolicitãrilor utilizatorului.


Gheorghe Buluþã

DISCRETA DOAMNÃCHRISTINA TUDURI,

BIBLIOTECARA REGELUI MIHAI

GALERIA BIBLIOLOGILOR ROMÂNI

Am gãsit numele ºi caracterizarea demai sus în paginile unei cãrþi despre �Viaþapoliticã ºi procesul lui Iuliu Maniu� (vol.2, Bucureºti: Editura Libra Vox, 2003).Relatând despre întâlnirile marelui om poli-tic ºi ale unora dintre colaboratorii sãi cureprezentanþi ai armatei între 1943-1944,Cicerone Ioniþiu, autorul lucrãrii, scrie cãdiscuþiile aveau loc la Bucureºti, în casadoamnei Elena Madgearu ºi menþioneazãfaptul cã primirea oaspeþilor era �fãcutãde discreta doamnã Christina Tuduri, careera ºi bibliotecara Regelui Mihai�. Înmemoriile sale, (�Amintiri din pribegie�,Bucureºti: Editura Albatros, 2002), NeaguDjuvara citeazã, printre numeroºii membriai exilului românesc de la Paris, pe Chris-tina Tuduri, �fosta bibliotecarã a regelui�.

Numele este cunoscut în legãturã cuºcoala bibliologicã a lui N: Georgescu-Tistu, cu studenþii sãi ºi foºtii participanþila lucrãrile Cercului liber de studii ºi discuþiibibliologice, care a fost activ între 1942-1948, la Facultatea de Filosofie ºi Literedin Bucureºti.

În primul ºi singurul numãr dinbuletinul bibliografic �Scriptum� (Braºov,1943-1944), care oglindeºte parte dinactivitãþile Cercului ºi Seminarului debibliologie, organizate ºi susþinute deprofesorul N. Georgescu-Tistu, suntpublicate douã articole semnate ChristinaTuduri. Primul, Biblioteca regeluiFerdinand I, prezintã colecþia regalã �cucaracter universal� a unui veritabil bibliofil.Regele era �propriul sãu bibliotecar�, iarbiblioteca sa se dovedea a fi �o colecþieselecþionatã de cãrþi ºi reînnoitã înconformitate cu evoluþia socialã ºiintelectualã� a posesorului.

Al doilea este un material prezentat în1943, în cadrul comunicãrilor libere ale

Cercului bibliologic. Christina Tudurischiþeazã profilul unei instituþii, BibliotecaAcademiei de Înalte Studii Economice ºiIndustriale din Bucureºti, al cãreiconducãtor era. Instituþia (cu �scopul sãse documenteze asupra publicaþiiloreconomice, sã achiziþioneze, selecþionezeºi clasifice aceste publicaþii�) a fostorganizatã �dupã principii ºtiinþificebibliotecare� din 1927 ºi a introdussistemul zecimal de clasificare în 1935. Orealizare importantã, pentru perioada 1935-1940 a fost demersul de editare a�Buletinului bibliotecii� (cu �articole,recensii ale lucrãrilor din ºtiinþeleeconomice, extrase din publicaþiunileeconomice strãine ºi române, bibliografiiretrospective etc.�).

Am cãutat sã aflãm mai multe despreChristina Tuduri, chiar din colecþiile ºiarhiva bibliotecii în care a lucrat din 1927ºi pe care a administrat-o în perioada 1933-1947. Nu am reuºit sã strângemdocumentaþia necesarã schiþãrii unuiportret adecvat pentru lucrarea �Bibliologiromâni. Dicþionar� realizatã în colaborarecu Victor Petrescu ºi Emil Vasilescu(Târgoviºte: Editura Bibliotheca, 2011). Întimp, informaþiile despre Christina Tuduris-au înmulþit, iar aniversarea în acest an acentenarului înfiinþãrii actualei Academii deStudii Economice ºi a Bibliotecii sale aprilejuit apariþia unei lucrãri istorico-bibliologice de referinþã. Este vorba desprevolumul intitulat �Istoria BiblioteciiAcademiei de Studii Economice dinBucureºti�, de Paul Croitoru (Bucureºti:Editura ASE, 2013, cu un cuvânt-înaintede prof. univ. dr. Mircea Regnealã).Autorul, bibliotecar-ºef serviciu, trece înrevistã principalele etape de dezvoltare ainstituþiei (1913-1926; 1926-1935; 1940-


1948; 1948-1989; 1990-1995; 1996-2004;2005-2008) ºi evidenþiazã atât puncteleforte ale managementului ºi implementãriiprincipiilor moderne ale ºtiinþei bibliotecare,cât ºi efortul unor personalitãþi precumChristina Tuduri ºi Theodor Ludu. Nu vominsista asupra specificului activitãþiibibliotecare a celor doi, prezentatãcronologic în detaliu. Reþinem însã cãamândoi au avut o abordare diversificatãasupra profesiei ºi s-au implicat caredactori de publicaþii ºi autori de studii ºiarticole. Acest lucru a conferit ocomponentã modernã carierei lorprofesionale. În monografia realizatã dePaul Croitoru, Theodor Ludu, se bucurã,pe bunã dreptate, de un medalionprofesional, însã doar cu specificarea dateide naºtere (1912). Dupã cãutãri am reuºitsã stabilim anul morþii (prin incinerare,1975). Cât o priveºte pe Christina Tuduri,datele biografice lipsesc în monografie.

Despre Christina Tuduri (1902-1998),stabilitã dupã 1947 la Paris, am aflat acestedate din prezentarea familiei sale originaredin Bârlad, datoratã genealogistului MihaiSorin Rãdulescu (în articolul �Bârlãdeni dealtãdatã�, din �ZF: Ziarul de Duminicã�,29 septembrie 2008).

Pentru a contura ºi noi clar portretulde bibliolog al Christinei Tuduri, amconsultat, în colecþiile Biblioteciiuniversitare ASE, cu sprijinul colegului deaici, Vladimir Iovanov, cãruia îi mulþumim,o �publicaþiune trimestrialã de recenzii,informaþii bibliografice ºi de biblioteco-nomie�, care a apãrut timp de cinci ani(1935-1940) � Buletinul Bibliotecii.

Primii redactori responsabili aipublicaþiei au fost Christina Tuduri ºi IonIvãnescu, iar în paginile sale au semnat atâtcadre didactice, cât ºi bibliotecari.Contribuþiile Christinei Tuduri se referã, înafara recenziilor ºi materialelor ocazionale,la istoria bibliotecilor ºi la aspectelecontemporane ale biblioteconomiei.

O definiþie cuprinzãtoare ºi cât maiexactã a bibliotecii este greu de formulat,având în vedere scopul ºi spectrul funcþiilorºi activitãþilor sale, care se dezvoltã ºi sediversificã în timp. Din multele încercãriunele au reuºit sã surprindã esenþialulfuncþiei patrimoniale: �Biblioteca constituietezaurul tuturor manifestãrilor de gândire,care au contribuit la progresul social,clãdind civilizaþia modernã�.

Gãsim aceastã formulare, întregitã cuobservaþia cã �Biblioteca se prezintã subforma unui element de acumulare a tuturor

producþiunilor de ordin ºtiinþific ºiintelectual�, într-una dintre contribuþiilesubstanþiale ºi puþin cunoscute aleChristinei Tududri, o schiþã de istorie abibliotecilor publicatã în mai multe numeredin �Buletinul Bibliotecii� (1935, 1936), subtitlul Evoluþia Bibliotecii în decursulvremurilor. Pentru Christina Tuduri�Scopul bibliotecii este de a acumula toatelucrãrile care au contribuit la cunoaºtereaºi lãmurirea Universului, creînd curenteputernice în domeniul ºtiinþei ºi culturii,precum ºi acele lucrãri în care se studiazãîmprejurãrile de dezvoltare ale omului însocietate, atât în ceea ce priveºte relaþiilede la om la om, cât ºi acela de la naþiunela naþiune�.

Studiul, care se deschide cu o�Introducere�, are mai multe secþiuni,dintre care unele au subcapitole distincte.�Bibliotecile în Antichitate� prezintã formeledezvoltate pentru conservarea cãrþilor laAsiro-Caldeeni în Egipt, în Grecia ºi înImperiul roman (�Bibliotecile Romane�).Secþiunea �Bibliotecile în Evul Mediu� aresubcapitole mai numeroase, care urmãrescfenomenele socio-culturale în care s-audezvoltat bibliotecile (�Mânãstirile,pãstrãtoare ale civilizaþiei ºi culturii dinantichitate�; �Ordinele cãlugãreºti ºiimboldul lor cultural�; �ªcolileMânãstireºti�; �Bibliotecile Mânãstireºti dinFranþa, Anglia, Germania�; Bibliotecileregeºti, princiare ºi colecþiile particulare alenobililor�; �Reforma religioasã ºidesfiinþarea bibliotecilor Mânãstireºti�;�Colegiile Universitare�; �BibliotecileUniversitare�).

Studiul continuã (în nr.1/1936) cu unalt segment de mare întindere, �Dezvoltareaintelectualã în secolele XII-XIV� ºi trateazãdespre Renaºterea europeanã, civilizaþiaarabã (bibliotecile din Tripoli, Cairo ºi cearegalã a dinastiei musulmane a Fatimizilor),bibliotecile Bizanþului, colecþiile papale,nobiliare italiene ºi engleze, apariþia tiparului,deschiderea bibliotecilor cãtre �caracterulpublic�.

Tot în 1936 (în nr. 2), Christina Tuduripublicã cea de a treia parte a schiþei salede istorie a bibliotecilor urmãrind �Fazelede civilizaþie în dezvoltarea culturalã apopoarelor� ºi anume: efecteleromantismului în Franþa, Anglia ºiGermania; dezvoltarea bibliotecilorfranceze în secolele XVII � XVIII;Revoluþia francezã ºi organizareabibliotecilor provinciale; transformareaBibliotecii regale în Biblioteca Naþionalã a


Franþei ºi în concluzie, rolul bibliotecilorîn dezvoltarea culturalã a popoarelor(�Biblioteca este expansiunea vie a tot ceeace spiritul, printr-o grea ºi continuãsuferinþã, a putut da în vileag. Fiinddepozitul tuturor eforturilor intelectuale,biblioteca mai are menirea sã fie lãcaº dereculegere dar ºi calea luminoasã spre bunaîndreptare a popoarelor�).

Preocupãrile Christinei Tuduri pentruistoria bibliotecilor, pusã în legãturã cuistoria ideilor, se materializeazã într-un altstudiu monografic (13 pagini publicate înnr. 3/1936 al �Buletinului Bibliotecii�)referitor la Biblioteca Universitãþii dinPraga ºi rolul ei în evoluþia intelectualã aEuropei centrale. Nu rezultã din text dacãa vizitat personal instituþia, dar aºa s-arpãrea dupã unele observaþii ºi judecânddupã faptul cã nu trimite la o bibliografieºi cã foloseºte informaþii obþinute direct lafaþa locului, de la istoricul Universitãþii ºial Bibliotecii sale, pânã la datele ce privescachiziþiile, donaþiile organizarea ºiconducerea bibliotecii.

În paginile �Buletinului Bibliotecii�Christina Tuduri a publicat o altã seriede contribuþii valoroase, din pãcate totnecunoscute ºi nevalorificate pânã acum,o suitã de studii care, împreunã,formeazã practic un veritabil manualmodern, cu toatã problematica, de laterminologie la ceea ce numim astãzimanagement ºi ergonomie, de la tehnicibiblioteconomice la psihologia lecturii.Deºi nu au fost reunite sub un singurtitlu, aceste contribuþii ar putea fi numiteretrospectiv, dupã titlul primului mate-rial din serie, Biblioteca. Introducere înstudiul ºtiinþei bibliotecare. Debutulseriei (în nr. 1, 1935), cu titlul amintit,este structurat pe urmãtoarele secþiuni:1. Terminologie ºi definiþie. 2. Conþinutulºi sfera ºtiinþei bibliotecare. 3. Principiilede bazã ale ºtiinþei bibliotecare.4.Clasificare. 5. Bibliografii.

În nr. 2/1935 Christina Tuduri scriedespre �Rolul ºi dezvoltarea Bibliotecii încadrul evoluþiei intelectuale�, cu o privirespecialã asupra �Clãdirii Bibliotecii� (ªtiinþaºi arta de a construi o bibliotecã; despreiluminat ºi ventilaþie, încãlzire ºi igienã,depozite, sãli de lecturã, mobilier,cataloage, servicii, securitate, secþii,aspecte pânã atunci necuprinse de autoriiromâni de literaturã de specialitate).

În nr.3/1935 este publicat studiulintitulat �Rolul Bibliotecii în achiziþionareacãrþilor� prin care susþine principiul, valabil

ºi azi, cã: �la achiziþionarea cãrþilor,alegerea trebuie fãcutã numai în cadrulbibliotecii�, acþiune ce þine de calitateapersonalului, de �mãsura în care acest per-sonal va ºti sã lucreze ºi sã transforme înrealizãri ºtiinþa sa�.

În nr. 4/1935 Christina Tuduri scriedespre �Cartea ºi rolul ei în evoluþiaintelectualã ºi socialã. Viaþa cãrþii înBibliotecã�. Foarte bine sistematizat, studiulprezintã �Materialul documentar�, mai pre-cis tipurile de documente de bibliotecã, pecategorii, tipurile de completare acolecþiilor, circuitul documentelor înbibliotecã.

În 1937 (nr. 1; 2-3; 4) publicã treistudii: �Biblioteca românã. Starea ei defapt, nevoile de azi ºi cerinþele de mâine�(cu un inventar al principalelor biblioteci,din þarã); �Organizarea serviciilor într-obibliotecã� (secþii, succesiunea activitãþilor,modele de fiºã º.a.); �Cartea ºi cititorul�(studiu asupra tipurilor de cititori ºinevoilor specifice).

În 1938 (nr. 1-2) apare un studiu maimic �Probleme bibliotecare�, care priveºtenecesitatea acþiunii asociaþilor profesionale(problemã de �conºtiinþã, datorie ºiprestigiu ºtiinþific�).

Finalul acestui demers de biblioteco-nomie este contribuþia din 1939 (nr. 4)despre �Coordonarea ºi RaþionalizareaBibliotecilor� în care valorificã experienþade membrã corespondentã a InstitutuluiInternaþional de Documentaþie ºi pledeazãpentru un Centru român de documentaþiecu �rolul de coordonare a tuturor institu-þiilor ce reprezintã o documentare� (cerinþãpractic împlinitã în 1940 prin înfiinþareaCentrului Român de Documentaþie de cãtreing. Dimitrie Drãgulescu, despre careChristina Tuduri scrie în �BuletinulBibliotecii�, nr. 1-3, 140, pledând încontinuare pentru dezvoltarea serviciilor deinformare, o temã de actualitate ºi azi, înarticolul �Documentaþia în organizareastatului�, publicat în �Buletinul CentruluiRomân de Documentaþie�, nr. 3-4, 1942).

Informal, toate aceste scrieri despreistoria bibliotecilor ºi de �introducere înstudiul ºtiinþei bibliotecare� dobândescretrospectiv valoarea unui manual ºiautoarea dovedeºte, prin calitatea ideilor ºicantitatea referinþelor bibliografice, dintretoþi predecesorii ºi congenerii sãi, cea maicompletã ºi întinsã documentare despecialitate, ceea ce îi asigurã, cu deplinãîndreptãþire, un loc important în galeriabibliologilor români.


Constantin Eretescu

CRUCEA ªI ÎNSEMNELE CREªTINEÎN OBICEIURILE ROMÂNILOR

ETNOGRAFIE

În cuprinsul culturii tradiþionaleromâneºti crucea este simbolul apartenenþeila religia creºtinã. Ea apare în desfãºurareaîntregului repertoriu de manifestãrispirituale. Un numãr de alte însemnecontribuie la configurarea atitudiniipopulare faþã de simbolul-cheie. Observaþiase impune cu deosebire atunci cândurmãrim modul de desfãºurare alobiceiurilor din ciclul vieþii.

Riturile legate de momentele importantedin viaþa individului, de la preexistenþã, laexistenþã ºi postexistenþã, pentru a folositerminologia lui I. Ghinoiu (Sãrbãtori ºiobiceiuri, Vol. I, Oltenia, EdituraEnciclopedicã, p. 3), au fost studiate denumeroºi cãrturari interesaþi de datinilepopulare. Cel care poate fi considerat dreptprimul cercetãtor care a intuit caracterul desistem al obiceiurilor de familie a fost Sim.Florea Marian, cu volumele sale Nunta laromâni (1890), Naºterea la români (1892),Înmormântarea la români (1892). I-auurmat Constantin Brãiloiu, Ernest Bernea,Mariana Kahane, Mihai Pop, RomulusVulcãnescu, Ioanna Andreesco, MihaelaBacou, alþii încã. Lucrãrile lor dau seamade vechimea ºi amploarea obiceiurilor.Anchetele de teren, iniþiate de B.P. Hasdeuºi N. Densuºianu, pe calea chestionarelorexpediate preoþilor ºi învãþãtorilor de sat auscos ºi ele la luminã informaþii de primãînsemnãtate. Din pãcate, aceste informaþiiau ajuns sã fie cunoscute târziu, mulþumitãlui I. Muºlea-Ov. Bârlea (Muºlea I., BârleaOv., Tipologia folclorului din rãspunsurilela chestionarul lui B.P. Hasdeu, EdituraMinerva, Bucureºti, 1970) ºi A. Fochi(Fochi A., Datini ºi eresuri populare lasfârºitul sec. al XIX-lea. Rãspunsuri lachestionarele lui N. Densuºianu, EdituraMinerva, Bucureºti, 1976). În elaborarealucrãrii de faþã am folosit informaþiile legatede prezenþa crucii ºi însemnelor creºtine dinvolumele Sãrbãtori ºi obiceiuri (Vol. IOltenia, Editura Enciclopedicã, Bucureºti,2001; Vol. II Banat, Criºana, Maramureº,Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2002; Vol.

III Transilvania, Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 2003; Vol. IV Moldova, EdituraEnciclopedicã, Bucureºti, 2004; Vol. VDobrogea, Muntenia, Editura Etnologicã,Bucureºti, 2009), vol. I-V ºi vol. Sãrbãtoriºi obiceiuri, Românii din Bulgaria, vol. I,Timoc (Editura Etnologicã, Bucureºti,2010). Ele conþin rãspunsurile lachestionarele care stau la baza întocmiriiAtlasului Etnografic al României (A.E.R.),cea mai cuprinzãtoare cercetare a culturiispirituale ºi materiale a românilor din toateprovinciile þãrii, inclusiv o primã tentativãde extindere a investigaþiei asupra unorcomunitãþi aflate în afara þãrii. Ea prezintãavantajul cã surprinde aspectul pe care îlau riturile de trecere în întreg spaþiul locuitde români într-o perioadã de timp relativapropiatã, � a doua jumãtate a secoluluidouãzeci �, o perioadã de relativã stabilitate,în care identificãm modul tradiþional dedesfãºurare al obiceiurilor, dar ºi, uneori,atitudini moderne, expresii ale uneimentalitãþi în schimbare. Meritã amintitfaptul cã cercetarea care se materializeazãîn volumele A.E.R., în curs de a fiîncheiatã, a început în deceniul ºapte alsecolului trecut, cu mai bine de patru deceniiîn urmã, într-o perioadã de intens ateism lanivelul autoritãþilor statului. Prezenþa cruciiºi referirile la celelalte obiecte cu funcþiereligioasã afirmã, în pofidacomandamentelor vremii, rolul pe careoamenii îl acordã divinitãþii în existenþa dezi cu zi. Ea afirmã de asemeni onestitateacelor care au fãcut investigaþiile de teren ºiau consemnat cu fidelitate spusele celorchestionaþi. Informaþiile surprind caracterulunitar al obiceiurilor, ca ºi variaþiile locale,expresia multitudinii formelor de a solicitaºi obþine ajutorul divin. Îndeplinireaobiceiurilor în spiritul datinei are un caracterutilitar, acela de a-i oferi individului sprijinîn momentele de cumpãnã asociate cuschimbarea statului existenþial. Spredeosebire de obiceiurile calendaristice, carese actualizeazã la intervale egale de timp,cele din ciclul vieþii nu au loc decât o singurã


datã pentru fiecare membru al colectivitãþii.Îndeplinirea lor corectã este de aceeaesenþialã.

În prezentarea materialului ceremonial,am ales sã citãm rãspunsurile subiecþilorchestionaþi, mai degrabã decât sã nerezumãm la comentarii pe marginea acestorrãspunsuri.

Naºterea reprezintã un prim momentîncãrcat de semnificaþii în viaþa individului.Crucea, simbol al suferinþei Fiului luiDumnezeu, ºi însemnele care i sesubstituie sau o însoþesc au menirea sãasigure protecþia viitoarei mame ºi, în egalãmãsurã, traiul sãnãtos ºi prosper al celuicare urmeazã sã se nascã. Dupã toateprobabilitãþile, obiceiurile la naºtere s-auconfigurat în epoca matriarhatului, atuncicând cultul femeii-mamã a cunoscut omare înflorire (Constantin Eretescu,Folclorul literar al românilor. O privirecontemporanã, Editura Compania,Bucureºti, 2004, p. 82). Dacã segmentãmpracticile multiple ºi complexe asociate cunaºterea în douã perioade, prima fiindrãstimpul dintre purtarea sarcinii ºi botez,iar cea de a doua dintre botez ºi tãiereamoþului, adicã intrarea copilului în viaþã,putem constata multitudinea apelurilor ladivinitate pentru protecþie ºi ajutor.

Perioada sarcinii este marcatã deprimejdii ascunse, cele mai multe denepãtruns. Ajutorul divin este de aceeaesenþial: Pe femeile însãrcinate le pãzea derãu Dumnezeu ºi Maica Domnului (vol. I,Oltenia, p. 10, Brãneºti, Gorj; Brâncoveni,Olt); Sfinþii care pãzeau femeile însãrcinateerau Maica Domnului, Îngerii Domnului(vol. V, Dobrogea, Muntenia, p. 3, Sãruleºti,Cãlãraºi); Se împãrtãºea, purta o carte derugãciuni sau o cruciuliþã la ea, noaptea[le punea] sub pernã. Nu ºtia dacã scapã,sã nascã uºor (vol. I, Oltenia, p. 10,Scorniceºti, Olt); Dãdea acatist la MaicaDomnului. Sã nu moarã, sã nascã mai uºor,sã-i trãiascã copilul (vol. I, Oltenia, p. 10,Bãrbãteºti, Vâlcea).

ªansa femeii de a depãºi cu bineîncercarea prin care trece sporeºte dacãrepetã modelul naºterii lui Isus: Se aºterneafân (pe pãmânt, pe locul unde urma sã aibãloc naºterea �n.m.) fiindcã aºa se credeacã a fost nãscut Iisus Hristos (vol. I,Oltenia, p. 12, Valea Stanciului, Dolj);Femeia stãtea pe strat, pe fân, lângã sobã,cã aºa a nãscut Maica Domnului (vol. I,Oltenia, p. 12, Scorniceºti, Olt); Se nãºteape pãmânt, aºa era dat de Dumnezeu ºicopilul acela când era bãtrân murea totpe pãmânt. El nu putea muri în pat, cãnu-i ieºea sufletul, se chinuia mult, pânãcând îl punea pe pãmânt ºi-i þinea

lumânarea jos (vol. IV, Moldova, p. 3,Nicoreºti, Galaþi); Cum era nãscut, moaºade neam lua copilul gol goluþ îl punea maiîntâi pe pãmânt, pe o cârpã � Copilulera pus alãturi de locul unde nãscusemama. Moaºa îi zicea �Tatãl nostru� ºiura copilului sã creascã mare (vol. II,Banat, Criºana, Maramureº, p. 5, Bãuþar,Caraº-Severin); Moaºa închina copilul laicoane ºi-i punea numele, ca sã nu seîntâmple sã moarã fãrã nume (vol. III,Transilvania, p. 11, Ludoº, Sibiu): Închinacopilul la icoane (vol. IV, Moldova, p. 11,Vãculeºti, Bistriþa, Grinþieº, Neamþ); I sefãcea cruce (vol. IV, Moldova, p. 11,Tazlãu, Neamþ); Copilul nãscut, spãlat, seaºeza pe masã, se învelea frumos ºi apoise închina copilul, se fãcea semnul cruciicu copilul, cu faþa la rãsãrit (vol. II, Banat,Criºana, Maramureº, p. 5, Fâºca, Bihor).Una din primele atribuþii ale moaºei este sãaducã apã sfinþitã: Împreunã cu nãnaºaaducea imediat dupã naºtere apã sfinþitãde la bisericã, din care îi dãdea lãuzei sãbea, aºa e obiceiul din bãtrâni (vol. III,Transilvania, p. 10, Rebra, BistriþaNãsãud); Imediat dupã naºtere moaºa seducea la bisericã sã ia aiazmã pentru a ospãla pe lãuzã pe faþã în fiecare dimineaþã(vol. IV, Moldova, p. 10, Iveºti, Vaslui);Aducea canta cu aghiazmã fãcutã la popaºi stropea mama ºi copilul, prin casã ºioamenii ce intrau în casã (vol. III,Transilvania, p. 10, Zagra, BistriþaNãsãud). Prima scaldã a copilului se fãceacu apã sfinþitã: Apã sfinþitã, ca sã seîntãreascã copilul pânã la botez (vol. III,Transilvania, p. 12, ªugag, Alba); Apãsfinþitã, sã nu se apropie duhurile rele decopil (vol. IV, p. 12, jud. Suceava (Sv.8);Vol. V, Dobrogea, Muntenia, p. 51,Beceni, Buzãu); Sã aibã o viaþã curatã,sfinþitã (vol. V, Dobrogea, Muntenia, p.51, Ciolpani, Ilfov); Sã fie cu credinþã înDumnezeu (vol. V, Dobrogea, Muntenia,p. 51, Valea Cãlugãreascã, Prahova); Apaaia! Se zice molivdã. O descântã popa. Sescaldã copilu� care s-a nãscut. Îl închinãºi sânt niºte vorbe care se spun: �Sã dormiaburit,/ Sã fii curat,/ Luminat,/ Ca steauaîn cer,/ Ca roua în câmp,/ Ca Sfânta MaicaDomnului�. ªi îl închinã. ªi îºi doboarãºorþu� dinainte ºi îl pune sub cap, lacopilaº, ca sã doarmã aburit. Asta se facetrei zile (Sãrbãtori ºi obiceiuri, Româniidin Bulgaria. Vol. I, Timoc, p. 52, Gânzovo,Vidin). Apa sfinþitã va fi folositã de asemenidupã botez: De la botez, timp de ºasesãptãmâni, din canceul pus de preot setoarnã apã sfinþitã zi de zi la scaldã (vol.III, Transilvania, p. 32, Mãrgãu, Cluj);Naºa vine ºi pune în apa de scãldat copilulcearã picuratã în cruce de la lumânarea


de botez. Naºa închinã apa, pune bani,flori roºii, � ºi suflã peste apã în formãde cruce, în patru pãrþi (vol. III,Transilvania, p. 32, Band, Mureº). Însfârºit, tot moaºa era aceea care Ducealãuza la moliftã la patruzeci de zile (vol.IV, Moldova, p. 10, Cudalbi, Galaþi;Golãieºti, Iaºi): La 40 de zile moaºamergea cu lãuza la bisericã ca sã-i facãpreotul molifta de dezlegare, atunci ieºeafemeia din lãuzie (deci de sub interdicþii �n.m.), putând sã facã pâine ºi sã aducãapã (vol. V, Dobrogea, Muntenia, p. 21,Topalu, Constanþa).

Pentru a asigura o viaþã prosperã nouluinãscut, ursitoarele sunt dãruite cu turte:Moaºa � fãcea azimã cu apã ne-nceputã,adusã de la fântânã (�) Punea o faþã demasã, punea azima pe ea. Pe aceastãazimã erau fãcute cinci cruciuliþe cu cuþitul(vol. I, Oltenia, p. 29, Desa, Dolj); Treiturtiþe, una mai mare pe care se fãcea ocruce, una mai micã � se fãceau douãcruci; una ºi mai micã � se fãceau treicruci. Pe toate se fãceau crucile cu cuþitul.În mijlocul turþii se punea miere ºi busuiocîn formã de cruce (vol. I, Oltenia, p. 30,Cireºu, Mehedinþi).

În perioada lãuziei, dacã trebuia sã lasecopilul singur, în Banat, dar ºi înTransilvania, mama apela la protecþiecreºtinã, magicã sau dublã: Lângã copil îipune un fier lângã cap, ca sã nu se prindãnecazul de el. Pune ºi tãmâie ºi �VisulMaicii Domnului� când îl lãsa singur (vol.II, Banat, Criºana, Maramureº, p. 19,Lãþunaº, Timiº); Când rãmânea copilulsingur se punea lângã el o secerã saumãturã cu peria întoarsã, �Visul MaiciiDomnului� sau tãmâie (vol. III,Transilvania, p. 6, Nãdaºu, com. IzvoruCriºului, Cluj). O protecþie suplimentarã eraasiguratã punând în copaia în care se fãceascaldã diferite obiecte printre care Busuiocde la icoanã (vol. IV, Moldova, p. 12,Braniºtea, Galaþi); � tãmâie ºi o cruce (vol.III, Transilvania, p. 13, Mihalþ, Alba). Înseria riturilor de protecþie sã mai amintiminformaþia unuia dintre subiecþi, potrivitcãruia Copilul nebotezat se culca numaiîn faþa mamei, cã vine cela, îl ia ºi îi faceceva rãu. Dupã botez îl poate culcaoriunde, deoarece era fãcut creºtin, aveafãcutã cruce la încheieturi, cu mir, semncare îl apãrã de cela (vol. IV, Moldova,p. 6, Farcaºa, Neamþ).

Botezul încheia perioada criticã, timpulcât noul nãscut nu a fost încã preluat deDumnezeu. Sau, în termenii uneiinformatoare din Timoc, Copilu� e turcpânã se boteazã. Când se boteazã e al luiDumnezeu, cã s-a botezat (Sãrbãtori ºiobiceiuri, Românii din Bulgaria, Vol. I,

Timoc, p. 59, Rabrovo, Vidin) sau, învarianta moldoveanã, Vã luãm un pãgânºi vã aducem un creºtin (vol. IV, Moldova,p. 11, jud. Suceava, Sv.9).

Botezul încheie de asemeni rolul jucatpânã atunci de moaºã, pentru a fi preluat,în chip vizibil, de naºã. Naºa, la uºabisericii, ia copilul din braþele moaºei carel-a adus de acasã; în bisericã îl þine înbraþe, spune Crezul (vol. I, Oltenia, p. 38,Dobriþa, Gorj). Naºa era aceea care oficiascalda de dupã botez: Copilul era picurat,în cruciº, cu lumânarea de la botez, înprima scaldã dupã botez (vol. IV,Moldova, p. 41, Grinþieº, Neamþ); iar lasfârºit aceeaºi � stingea lumânareafãcându-se cruce la grindã (vol. IV,Moldova, p. 42, Pogana, Vaslui); Botezu�se face care când vrea. În bisericã, se duccu copilu� în bisericã ºi popa îl scaldã, îlbagã în apuþã, dã cu puþinã apuþã pe el.Naºu� îl þine în braþe (Sãrbãtori ºiobiceiuri. Românii din Bulgaria. Vol. I.Timoc, p. 61, Graþcov Colibi, Vidin).

Se cuvine amintit cã în Bulgaria, spredeosbire de România, a funcþionatinterdicþia contactului cu reprezentanþiibisericii chiar ºi pentru sãvârºirea botezului:Copiii i-am botezat pe furiº. L-am chematpe popa acasã ºi ne-a botezat bãiatu� ºifata (Sãrbãtori ºi obiceiuri, Românii dinBulgaria. Vol. I, Timoc, p. 60, Drujba,Vidin); Acuma, de când cu democraþiaasta, ne lasã sã tunãm în bisericã. Tunamîn bisericã ºi la Todor Jivkov, dar pe furiº.Am botezat acasã pe copiii mei. Omu� meuera comunist. Era în partie [partid](Sãrbãtori ºi obiceiuri. Românii din Bul-garia, Vol. I. Timoc, p. 60, Drujba, Vidin).

Una dintre componentele regionale aleritului de botez este întocmirea ºiîmpodobirea pomului de botez, atestat cudeosebire în Moldova, descris astfel de unadin familiile chestionate: Se face sâmbãtãseara. O creangã de copac, mãr, împodobitãcu douãzeci ºi ºapte de colaci, covrigi,biscuiþi, bomboane, zahãr, nuci, batiste ºiun ºtergar. Colacii pentru pom: cruceamare, crucea micã, (colaci în formã decruce, cu vârfurile ascuþite � n.m.)porumbul, potcoava, sfinþiºorii, heruvimii.O masã micã lângã pom. Pe masã: ºervet,doi colaci, douã scãri de cocã, una rezematãde pom ºi una rezematã de colaci. O oalãcu apã, un blid plin cu bucate ºi linguri.Lumânâri de cearã, nouã, cincisprezece saudouãzeci ºi una de bucãþi. Inima pomuluidin patru lumânãri împletite. ªarpelepomului este înfãºurat pe braþele pomului,de jos pânã la vârf, fãcut din bob, mazãreºi poame. Reprezintã pomenirea pentruviaþa veºnicã, pomul vieþii (vol. IV,Moldova, p. 34-35, Grinþieº, Neamþ).


Alexandru Bulandra

ISUS ªI PROIECTULASALTUL CERULUI *

O lecturã profanã a Evanghelieidupã Matei din Noul Testament

ESEU

1. Isus îl urmeazã pe un profet ºi poetnecunoscut

Ultimii ani din viaþã i-am petrecutgândindu-mã la Iov. Mãrturie stau cãrþile pecare i le-am dedicat. În 2008, împreunã cu elajunsesem pânã aproape de Isus Hristos. Maierau de fãcut un pas sau doi. Mi s-a pãrut unlucru simplu ºi l-am amânat. (1)

M-am întors la Iov, atras de misterulnaºterii lui. Aºa l-am descoperit pe profetul AlDoilea Isaia, despre care nu s-a ºtiut nimic, încercul exegeþilor evrei, pânã în secolul XII d.Hr.,iar în cel al bibliºtilor occidentali pânã în secolulXVIII d. Hr. (2) El stãtuse ascuns, împreunã cuvestirile sale, în sulul cu textul marelui înaintaºdin veacul al VIII-lea î.Hr. � Isaia. I-am parcurs,extaziat, profeþiile brãzdate de versurileînaripate din Cântare de mulþumire ºi dinCântarea celor rãscumpãraþi, care alcãtuiescîmpreunã Apocalipsa atribuitã incorect tot luiIsaia, ca ºi de braþele din Cântecele Robuluilui Iahve, fãcute sã-þi înflãcãreze sufletul deacelaºi poet ºi profet neºtiut.

În primãvara anului 1947, pe coasta denord-vest a Mãrii Moarte, în prima peºterãde la Qumran, au fost descoperite ºapte suluricuprinzând Cartea proorocului Isaia, dintrecare unul conþine textul complet � deci ºipartea profetului necunoscut. �Pe bazadatelor ortografice ºi paleografice, sulul sedateazã la secolul al II-lea î.Hr.� (3, pp.89-90) Niciun moment nu mi-a trecut prin gândcã ºi Isus, esenianul care ar fi trãit în secta dela Qumran, unde lectura lui Isaia a deþinut unloc important, devenind �normã de credinþãºi rânduirea noii comunitãþi� eseniene dupãexil (4, p.115), l-ar fi citit fãrã sã ºtie acestamãnunt. ªi chiar dacã m-aº fi gândit, nu aº fi* Fragment din volumul în pregãtire.

Moto: �...cã nimic nu este acoperit care sã nu iasãla ivealã ºi nimic ascuns care sã nu ajungã cunoscut.�

(Isus, �Evanghelia dupã Matei� 10,26)

vãzut relevanþa acestui fapt, întrucât nuintrasem încã hotãrât în sanctuarulEvangheliilor. Acum, însã....

Nu mai spun cât de fericit am fost sã-lgãsesc în profetul acesta neluat în seamã pecreatorul genial care a scris minunea poeticãdespre Iov! (2) Nici pânã astãzi, când amînceput redactarea rezultatelor cercetãriiprivitoare la Isus, nu mi-am putut da seamacum de am ajuns sã explorez acest filondumnezeiesc de inspiraþie ºi geniu poetic carel-a cucerit ºi pe tânãrul Isus!

Am ales ca text de referinþã Evangheliadupã Matei ºi pentru faptul cã face desetrimiteri la texte din Vechiul Testament, iar euvreau sã merg pe aceeaºi cale. Îndemnul�Înapoi la Scripturã!� este actual oricând.Dar fiecare se întoarce în felul sãu, iar eu ofac având în spate o anumitã experienþã delecturã a textelor biblice, concretizatã în plusulde informaþie semnalat deja: voi demonstracã, în conceperea Proiectului Asaltul cerului,Isus îl urmeazã fãrã sã ºtie pe proorocul ºipoetul Al Doilea Isaia, mai tânãr cu douãsecole decât adevãratul Isaia. El a proorocitºi a creat spre sfârºitul exilului babilonian (545-539 î.Hr.), fiind ºi un foarte bun cunoscãtor alculturii mesopotamiene.

Are vreo importanþã aceastã substituirede prooroci pentru destinul lui Isus?

Desigur, ºi una, cred, decisivã! Estevorba, în primul rând, de un transfer deautoritate de la Isaia, adevãrat ºef de ºcoalãde profeþi, cãtre texte care nu numai cã nu aufost vestite de el, aparþinând unei alte epocidin istoria poporului evreu, dar autorul lorreal era dublat de un mare poet.

Cu atât mai bine pentru ascultãtor ºi lector!Da, dar din aceastã simbiozã apare ºi o

mare problemã: care este contribuþia celor


doi în formularea vestirilor profetice? Nucumva poetul, prin talentul sãu excepþional,a determinat, într-o mãsurã mult prea mare,influenþa vorbelor proorocului asupra luiIsus? Aceste întrebãri se înfrãþesc în minteamea cu altele, la fel de pertinente în contextulelaborãrii Proiectului Asaltul cerului: Deunde acest elan voliþional suprauman al luiIsus? Are el, adicã, o anume garanþie aîmplinirii lui? S-a mai întâmplat vreodatã,în istoria biblicã, o situaþie în care un altom sã aibã o aspiraþie asemãnãtoare? ªidacã da, cu ce rezultat?

...ªtiam cã experimentul Iov ducea spreIsus ca la un Dumnezeu uman. Dar cum s-apetrecut acest salt ºi, mai ales, cu ceconsecinþe pentru înþelegerea experienþei luiIsus, nici mãcar nu bãnuiam.

2. Logica credinþei lui IsusCa dupã un eveniment abia încheiat,

martorii, dezmeticindu-se ºi înþelegând încet-încet cã au trecut prin ceva care nu se petreceoricum ºi oricând, au început sã-ºi aºeze cugrijã în cãmãrile minþii ºi ale inimii ce au vãzut,au auzit ºi au trãit, ºi sã comunice între ei cuaceste mãrturii din care îºi construiau o nouãobârºie de credinþã. Aºa au apãrutEvangheliile, mai întâi în forma oralã,însãilând întru aceeaºi urzealã petice de vorbeºi întâmplãri rostite ºi petrecute de acel omcare, dupã ce a înviat din morþi, s-a înãlþat lacer, lângã Tatãl sãu. Povestea a mers înainte,pe calea mai sigurã de istorie a literei scrise,pânã a ajuns la noua carte a lui Isus ºi abiruinþei credinþei în el � Noul Testament.

Din unele astfel de materiale fragmentare� adevãrate relicve meteoritice ale uneiexplozii cosmice �, noi vrem sã reconstituimo micã aºezare de gând.

Al cui gând?E vorba de gândul nostru condus dupã

logica credinþei lui Isus, aceea care l-a ghidatîn construcþia acestui Proiect epocal � Asaltulcerului. Noua aºezare de gând este locuitãde postulate, principii, noþiuni, corelaþii pecare le vom descoperi prin lectura încruciºatãa Evangheliei dupã Matei (5) ºi a Bibliei (6),ediþia din 1968, luatã ºi ea ca referinþã. Amales Evanghelia dupã Matei ºi pentru cã estescrisã din punctul de vedere al evreilor, deciaºa cum erau ºi cei care au gândit ºi cei pentrucare s-a gândit Proiectul. Textele pe care levom afla ca sursã a documentãrii lui Isus înprocesul elaborãrii Proiectului �Asaltulcerului� nu sunt aceleaºi cu citatele la careevangheliºtii fac îndeobºte trimitere. Motivulacestor diferenþe este simplu: dacã Isus studiaprofeþiile pentru a-ºi întãri credinþa în misiuneasa, evangheliºtii aveau în minte �necesitãþilepredicãrii, ale învãþãmântului ºi ale cultuluidin cadrul comunitãþii primitive.� (7, p.35)Acest recurs la profeþi trebuie sã fi fost o

regulã pentru Isus aflat în faza de concepþie aProiectului, pentru cã ceea ce trebuia împlinitse afla acolo.

3. Viaþa mea pentru un loc în SfântaScripturã!

Dacã ar fi fost sã mã iau numai dupãtrimiterile evanghelistului cãtre Vechiul Tes-tament, cu multe citate redate incorect sauscoase din context, dintre care unele atribuitelui Isus însuºi, aº avea imaginea tulburãtoarea cuiva care îºi cautã cu disperare un veºmântdin textele Sfintei Scripturi: o hainã þesutã dincuvintele sale cereºti, ori numai câteva peticesublime de binecuvântare divinã, ori un semnmãcar venit de sus, chiar ºi o literã sacrã!

ªi Isus nu le gãseºte?...Consecinþele sunt foarte grave!Cum aºa?Dacã Isus este Hristos Fiul lui Dumnezeu

ºi se face trimitere pentru confirmare la texteleVechiului Testament iar el nu se regãseºteaici cu aceastã identitate, atunci una din douã:ori textele nu conþin vestiri autentice, ori Isusnu este adevãratul Hristos. Altfel nu se poate!

Fiul lui David îl ducea în altã parte � laRegele iudeilor... Fiul lui Dumnezeu � Unul� îl arunca prea sus, dincolo de marginile cecuprind cãrþile biblice.

Este Isus victima Vechiului Testament?!Isus nu îºi gãseºte locul acolo unde îl

cautã, deºi porneºte spre marea aventurã avieþii sale tocmai de aici.

Cum revelaþia lui sã nu poatã fi spusãîn cuvintele inspirate de chiar DumnezeuTatãl � ce întâmplare ciudatã!

Isus are o imagine de sine care nucorespunde aºteptãrilor mesianismului iudaic.Întrebarea lui Ioan Botezãtorul � �11,3 Tu eºticel ce trebuie sã vinã, sau pe altul sãaºteptãm?� � exprimã tranºant neliniºteapresimþirii acestei incompatibilitãþi.Mesianismul lui Isus are o altã dimensiunedeterminativã. Felul sãu de a fi nu are vigoareafizicã ºi agresivitatea cu colþ de mistreþ propriiacþiunii insurecþionale de restabilire a uneiordini politice naþionale suspendatã de sutede ani. Isus ºi regele urmaº al lui David nu sepot întâlni niciodatã pe pãmânt în persoanalui. Tocmai de aceea, Isus vrea sã-l ducã pefiul lui David dincolo de interpretarea iudaicãobiºnuitã: Fiul lui David nu este fiul luiDavid ci Fiul lui Dumnezeu. ªi aceastãacþiune temerarã îºi are cauza în faptul cãFiul lui David îl trãgea în jos, þinându-l legatde pãmânt ca un rob. Isus luptã pe viaþã ºipe moarte cu aceastã aºteptare unicã ºiinflexibilã din conºtiinþa iudaicã, pentrua o înlocui cu o alta. El va muri tocmai caFiu al lui David � rege al iudeilor, pentrua învia ca Fiu al lui Dumnezeu.



Pompiliu Alexandru

POLITICA ªI ATITUDINEAPSIHOLOGICÃ

PHILOSOPHIAE IN CIVITATE

Privesc sporadic la evenimentelecare se petrec în Coreea de Nord.Aproape mã lasã indiferent dacã va firãzboi sau nu, probabil din cauzadepãrtãrii de ograda noastrã. Ceea ceîmi atrage atenþia, în schimb, este viaþade zi cu zi a nord-coreeanului. ªiimaginaþia mea începe sã brodezescenarii posibile în jurul câtorva elementecare scapã din gulagul coreean. Suntsigur cã imaginaþia mea este sãracã înraport cu realitatea de acolo. În oricecaz, aºtept cu nerãbdare sã se spargãultima rocã a comunismului mondial.Sunt convins cã ceea ce ascunde aceaþarã va depãºi cu mult orice aºteptaredin partea oricui. Sper ca mãcar atuncisã se ia o decizie pentru condamnareadefinitivã a comunismului pe planetaTerra. Mã gândesc la foamea veºnicãde acolo ºi la iadul interior al omuluiprodus prin gestul politic. Nimeni nu areîncredere în numeni, realitatea nu esterealitate, senzaþia de foame din burtãface ca orice sã devinã comestibil, chiarºi aproapele. În plus de aceastãînchisoare �liberã� existã ºi lagãrul poli-tic propriu-zis, cel al deþinuþilor. Aiciimaginaþia mea se opreºte, neputin-cioasã. Chiar sã nu existe limitã însprerãu? Compãtimesc � din depãrtare ºiinutil deci � pe acei oameni. Mã gândescla noi apoi ºi înþeleg ce bine este aiciprin comparaþie cu Coreea. Aud mereuîn jurul meu vorba aceasta pur ortodox-româneascã: �Când te plângi cã nu aibani, cã mãnânci la 38 de ani pensiapãrinþilor cãci salariul nu îþi ajunge, cãnu poþi pleca în niciun concediu, cã îþicumperi o pereche de pantofi sau uncostum în rate etc., gândeºte-te cãexistã alþii ºi mai amãrâþi decât tine!�

Sfatul acesta plin de înþelepciunepopularã îl aud din copilãrie. ªi mereuam muºcat din plãcerea aceasta acomparaþiei cu ce e mai rãu ºi mai josdecât mine, mutându-mi compasiunea ºicompãtimirea de pe propria piele însprecel aflat în �mai rãu decât mine�. Camca în cazul macro al Coreei de Nord � oducem infinit de bine în comparaþie cuei. Mã încearcã, în schimb, o revoltãcumplitã. M-am copt ºi mi-am exersatatât de mult acest sfat amintit încât s-atocit. Acum sunt destul de cãlit pentrua-l rãsturna! ªi spun: �M-am sãturat sãmã tot compar ºi sã mã simt bine înurma acestei comparaþii cu tot ce e maijos ºi mai rãu decât mine! De ce sã nuprivesc ºi în sus? De ce sã mã bucuratât cã nu sunt în Coreea de Nord ºi sãnu mã compar cu ce este mai sus, dorindsã fac ceva pentru a ajunge mai bine.De ce sã nu mã compar cu francezul,cu englezul sau neamþul? De ce sã alegrãul cel mai mic sau între douã relepolitice când pot sã aleg binele sau ºimai binele?� ªtiu cã din punct de vederepsihic este confortabil sã te aºezi pe tineîn poziþia privilegiatã. Dar acest lucruduce la inacþiune. Ne savurãm poziþiade �mai bine decât x� cu atâta tãrie încâtne blocãm într-un narcisism gãunos.Sunt convins cã aceastã inacþiunesocialã ºi personalã sunt alimentate desfera sfatului de mai sus. Nicio sclipireºi revoltã pentru elev ºi student cãºtacheta este mai sus decât cea atinsãde ei, comparându-se cu vreo þarãafricanã, nicio motivaþie pentru profesorsau cercetãtor sã se compare cuprofesorul sau cercetãtorul dinGermania, de exemplu. Nouã ne placemeleagul acesta ºi pierdem vremea


privind la suferinþa sau ignoranþa celuide lângã noi ºi ne bucurãm cã situaþianoastrã este cu mult mai bunã. În felulacesta ajung sã ne guverneze leprele;ºtim cã sunt lepre iar noi ne comparãmcu ele ºi ne mândrim cã nu neamestecãm cu ei. Privim la circul debaloane de lãturi pe care ni-l oferã oriceteleviziune în care se aratã certurileconjugale, cruduþe ºi sexuþe certându-sesau lãfãindu-se în seraiuri financiaro-hedoniste ºi cu multã mândrie nespunem în sinea nostrã: �ei sunt niºteproºti, sunt groaznic de jos. Vai, vai cerãu a ajuns naþiunea! Da, dar eu, cel careprivesc la aceastã josnicie, nu fac partedin acest carusel. Eu sunt din afara lui!�ªi circul continuã. Acþiunea individualãsau socialã se diminueazã ºi dispare, cãcicãldurica pe care ne-o oferã starea deveºnicã supravieþuire nu este bine sã fiederanjatã. Nu punem mâna pe bisturiuºi sã spunem: ajunge cu supravieþuirea,vrem sã Trãim! În linia aceasta înþelegde ce având toate premisele posibile dea ne fi bine, de �a trãi bine� cum ni sespunea în bãtaie de joc cândva ºi ni semai spune ºi astãzi, nu putem sã înaintãmniciun milimetru. Doar istoria ne târãºteprin timp, contrar voinþei noastre, spreun mai bine pe care noi îl transformãmdoar în eternã supravieþuire. Avem vreoscuzã pentru sãrãcia în care ne scãldãm?Existã un singur lucru pe care nu l-amavea ºi ar trebui sã ne plângem cã nu îlavem? Nu ne mândrim faþã de cei carenu au resurse naturale cã la noi eparadisul faþã de deºertul lor? Nu nemândrim cu creierele noastre cã suntinventive ºi dibace atât în a face binecât ºi în a face rãu? Atunci cum seexplicã faptul cã suntem în halul ãsta desãraci în toate sensurile? Nu estesuficient sã spunem: suntem leneºi! ªide aici începe autoflagelarea naþiunii.Existã o culpã comunã care seconcetreazã în politicã � adicã ajungela cei care au în fiºa postului obligaþiade a acþiona. Nu mai credem de multtimp în �greaua moºtenire�. Eterna ºifascinant de grea moºtenire. Suntempoporul-Sisif de la daci încoace. Cândnu au fost otomanii sau forþele obscureoccidentale, a fost orientul comunist,când a cãzut bolovanul comunismului,l-am preluat pe cel intern, iliescian, apoipe cel constantineºtian, bãsist ºi tot aºa.

Sã vã mai creadã curcile acum! Vreausã trãiesc începând de ieri! Vreausalariul mãrit cu 300% începând de ieri!Vreau autostrãzi începând de ieri! Vreauoameni civilizaþi ºi morali începând deieri! Orice panglicã tãiatã la cei câtivametri de stradã prãpãditã asfaltatãtrebuie sã disparã. Dupã orice�realizare� politicã trebuie sã ni se cearãscuze, nu sã ne bucurãm � scuze cã nua fost fãcutã la timp ºi cum trebuie!Dupã ce ajungem iar în cursã, atuncieste timpul de bucurie a realizãrilor.Deocamdatã noi suntem pe miriºte ºiîncercãm sã regãsim pista. Nu poþi sãte bucuri cã ai trecut de un tufiº sau cãai ieºit din mocirlã. Aceste lucruri trebuiefãcute cât mai repede pentru a intraîmbufnaþi pe pistã. În tot acest timp câtne luptãm cu panseluþele care neîncurcã roþile, secundele trec, iar cursacontinuã. Dupã ce recuperãm acesttimp, apoi putem sã ne bucurãm deperformanþe. ªtacheta este în faþanoastrã, nu în spatele nostru, în mlaºtinã.La prima ne raportãm, nu la a doua. Înmomentul în care aud cã un Vanghelie(sau oricare altul de teapa lui ºi din oricedomeniu � cãci existã o mulþime devangheli universitari, medici, inginerietc.) este considerat bun gospodar, bunprimar, merituos, îmi vine sã plâng.Imaginaþi-vã unde am fi putut fi dacãam fi avut un om cu Adevãrat bun. Dacãvanghelul sau becalul au reuºit sã punão floare ºi sã dea o lopatã de zãpadãîntr-o parte, iar pentru asta suntconsideraþi eroi naþionali, atunci unde amfi fost dacã în locul lor era cineva careefectiv apãsa pedala pânã la capãt?!Oamenii ãºtia au fãcut ceea ce au ºtiutºi ceea ce s-au priceput, dar nu pot ficonsideraþi altceva decât niºte cârpacide ocazie. Ar trebui sã ne cerem scuzecã îi avem ºi cã nu am pus în locul lor pecei care meritã ºi fac cu adevãratlucrurile pe cale. Nu mergem nicãieri înacest ritm care are în spate ideea axãpentru naþiunea noastrã: �lasã, cã seputea ºi mai rãu, lasã, cã faþã de alþii,ãºtia sunt genii!� Asta este legeaprivitului în urmã ºi în jos! Iar pentru acestgând ar trebui sã ne cerem iertare.Mãcar în ceasul de pe urmã, aºa cumface Ipu, din celebrul film cu Amza Pelea,de curând refãcut în variantã occidentalã:�Iartã-mã cã m-am terfelit în sãrãcie!�


Mihai Stan

CÃRÞILE BIBLIOTHECII

În 1998, oraºul Gãeºti sãrbãtorea cufast împlinirea a cinci secole de la emitereaprimului document care atestã istoriclocalitatea (la 19 iulie 1498, Radu cel Mare�întãreºte ocina Gãeºtilor mãnãstiriiRâncãciov�). Momentul este marcat pentruposteritate ºi prin apariþia la EdituraBibliotheca a monografiei �Gãeºti. Cincisecole de istorie. 1498-1998�, avândînscrise pe pagina de titlunumele a patru (!?) autori:Em. V. Dumitrescu, Gh.Stroie, Titus Ancuþa ºi M.Curculescu, primii doiapãsând într-un chenarnegru. Un cuvânt �Cãtrecititori� e lãmuritor: �Aºacum se va vedea, în ediþia defaþã apar un capitol bogatdespre viaþa politicã aGãeºtiului în perioadainterbelicã ºi o completaremai detaliatã despre viaþaculturalã a oraºului� (parteade politicã � Marian Curculescu, parteaculturalã � Titus Ancuþa). Cartea este �orevenire asupra monografiei oraºului editatãîn 1977�, �completatã, îmbogãþitã ºi adusãla zi�, autorii � noii autori � eliminând�politizarea excesivã�, dar �pãstrând inte-gral partea solidã de informaþie�.

Nu e greu de decelat contribuþiafiecãruia dintre autori, dispariþia primilordoi fãcând, desigur, imposibilãconlucrarea...

Anul 1977 marcheazã o recrudescenþã,în domeniul întocmirii aºa-numitelormonografii declanºându-se o adevãratã�întrecere socialistã� între localitãþilejudeþului. Iniþiativa aparþinea, desigur,strategilor în laboratoarele cãrora sezãmislea politica partidului comunist atentla propagandã ºi la vehiculele acesteia.

Fatalmente, monografiile aveau ostructurã cadru tipicã, un tipar elaborat,

DIN ISTORIA UNEI MONOGRAFII*

probabil, în aceleaºi laboratoare atât decunoscute încât referirile la acestea ar fisuperflue.

Fiindcã hotãrârea de a marcaîmplinirea a cinci secole de la atestareadocumentarã a oraºului s-a luat în seamãtârziu, s-a plecat de la mai vecheamonografie, Gh. Stroie (profesor de so-cialism la un liceu din Gãeºti � actualul

Colegiu Naþional �VladimirStreinu � ºi remarcat activ-ist politic, mai cu seamã întimpul cooperativizãriiagriculturii) ºi EmanoilDumitrescu (un onest ac-tivist cultural).

S-au preluat, probabil,cap. 1 (Cadrul geografic ºiistoric, atestareadocumentarã ºi mãrturiilearheologice), cap. 2 (Relieful,clima, hidrografia, solul ºifauna), cap. 3 (Evoluþiaadministrativã ºi economicã

a localitãþii, populaþia, nivelul de trai,sãnãtatea, viaþa spiritualã ºi politicã), cap.4 (Oraºul Gãeºti în contextul istoriei patrieiºi a poporului român), cap. 5 (OraºulGãeºti dupã 23 august 1944) ºi cap. 6(Oraºul Gãeºti în perioada 1967-1977),adicã 88 de pagini, desigur eliminând�politizarea excesivã�. Ceilalþi doi coautoriºi-au împãrþit, dat fiind regimul de urgenþã,contribuþiile: cap. 7 (Primãria ºi primarii,problematica (sic!)) ºi cap. 8 (Politicã ºiistorie � Marian Curculescu, autor demanuale ºi cãrþi, jurnalist) ºi cap. 9(Gãeºtiul (sic!) de azi), cap. 10 (Gãeºtiul(sic!) cultural), Addenda ºi Anexele TitusAncucþa � profesor de limba ºi literaturaromânã, jurnalist ºi activist cultural.

A rezultat o carte densã, cu oinformaþie solidã, bine primitã, mai ales degãeºteni, cãreia i s-ar putea imputa, totuºi,lipsa unei armonizãri stilistice (au fost patruautori!), anumite îndepãrtãri de la realitateaistoricã ºi câteva interpretãri cel puþin* Gãeºti. Cinci secole de istorie. 1498-1998 ,Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1998.


discutabile. Ca gãeºtean, pânã în 1974 �30 de ani � dar ºi ca editor, am cercetat cuatenþie textul ºi mãrturisesc cã ºi pentrumine unele informaþii erau inedite.

Astfel, toponimul Gãeºti este explicatprin recurs la memoria legendarã,plasându-se în negura vremurilor existenþaaºezãrii: doi fraþi, Titu ºi Gaie, � le-ar fispus autorilor un bãtrân, ManoleManolescu, nãscut pe la jumãtatea secoluluiXIX � au întemeiat cele douã localitãþi; oaltã legendã � desigur, apocrifã � îl dã dreptîntemeietor pe un anume negustor Gaie.În sfârºit protogãeºtenii ar fi fost niºteclãcaºi ce-ºi ridicaserã locuinþele pe uncâmp stãpânit de gãi (pãsãri rãpitoare dezi, asemãnãtoare uliului).

Sigur ºtiu însã cã, prin anii �60-�70,între intelectualii oraºului s-a purtat o aprigãdisputã ortograficã ºi ortoepicã, balanþaînclinând când spre cei care pronunþau ºiscriau Gãieºti (cu diftongul �ie�), când spretabãra oponentã care susþinea forma Gãeºti(cu �e� vocalic). N-aº putea spune de ceau biruit ultimii!

Cã aºezarea e foarte veche þin sã neasigure autorii: �În anul 1936, la sesizareaprimarului din comuna Ioneºti � TudoseConstantinescu � profesorul universitar dr.docent Dumitru Berciu a gãsit în satulIoneºti-Palade (la 6 km de Gãeºti) obiectece aparþin culturii Gumelniþa (neoliticultârziu). Acestea, azi, se aflã la Muzeul deIstorie din Târgoviºte. Alte descopeririarheologice fãcute mai târziu la Mogoºaniºi Mãtãsaru, comune limitrofe cu oraºulGãeºti, completeazã ºi susþin concluzia cãpe Vãile Argeºului, Neajlovului ºi Potopuluie foarte posibil sã fi existat ºi alte aºezãriomeneºti, cu mult mai vechi�. În anul1969, revista Valahica publicã articolul�Cercetãrile arheologice de la Mãtãsaru�,semnat Gh. Bichir, în care se subliniazãfaptul cã descoperirile au o contribuþiefoarte importantã la cunoaºtereaevoluþiei societãþii omeneºti în spaþiuldintre Carpaþi ºi Dunãre. [...] Tot laGãeºti, s-a descoperit un dinar romanrepublican, din argint, emis de magistratulmonetar C. Remis între 135-126 î.e.n.De asemenea, s-a mai gãsit o monedã debronz, emisã de împãratul roman MaximII Doza (313-305).�

Amãnunþita parantezã este, desigur,efectul a ceea ce odatã numeam � fãrãteama de a fi ridiculizaþi de elitiºtii globaliºti� �patriotism local�. Deºi de patru deceniilocuiesc în Târgoviºte, pe undeva am rãmasgãeºtean (cu �e�).

Ca o ciudãþenie: autorii uzeazã deforma inexistentã (cf. DOOM) Gãeºtiul,

în vreme ce încã în 1834 artistul francezLancelot spunea corect cã �Gãeºtii suntun sat frumuºel cu câteva case boiereºti�.Aflu, de fapt mi se confirmã, ceea ce ºtiamdeja de la pãrintele meu Stan C. Stan (ºapteîn puºcãriile comuniste, ceea ce aruncã înderizoriu cel puþin afirmaþiile unui liliputan,ºi la propriu ºi la figurat, cã eu aº fi unnostalgic comunist, el Nanul fiind, de fapt,în calitatea lui de culturnic ce regiza brigãziartistice ºi montaje literar-muzicale, ce seîncheiau invariabil cu �Partidul, Ceauºescu,România!�, un ostaº fidel al partidului; cesã-i faci, fãrã coloanã vertebralã acestpseudo-disident), fost elev al LiceuluiModel �Dr. C. Angelescu�, ce a însemnatpentru urbe aceastã instituþie ºcolarã: �Înanul 1935, printr-o lege specialã, gimnaziul� care avea 102 elevi � e ridicat la rangulde liceu ºi i se dã numele de liceu. [...]Apropierea de Bucureºti a fãcut ca liceuldin Gãeºti sã fie preferat ºi ales de cãtremulte cadre didactice, unele dintre ele, careau profesat la Gãeºti, înscriindu-se înrândul personalitãþilor de primã mãrime aleculturii ºi învãþãmântului universitar�.Astfel autorii enumerã câteva dintreacestea: ªerban Cioculescu, VladimirStreinu, Gheorghe ªtefan, GrigoreFlorescu, C. Arginteanu, Andrei Dobrescu,B. Snapp, Vasile Maciu, George Potra,Ioan C. Gheorghe, Mitrea Bucur, NicolaeRadu ºi alþii.

Recent, la Zilele Bibliotecii �AurelIordache� ce s-au suprapus fericit prinprezenþa unor scriitori ºi cititori cu�Moºtenirea Vãcãreºtilor�, poeta Daniela-Olguþa Iordache, la prezentarea volumului�Societatea Scriitorilor Târgoviºteni. Dinistoria unei grupãri literare�, imputaautorilor (Mihai Stan, Victor Petrescu,George Coandã) faptul cã, în aceastãreconstituire istorico-literarã Gãeºtii nuexistã. Rãsfoind monografia �Gãeºti. Cincisecole de istorie� îi dãm dreptate ºipunctãm reparatoriu. Secþiunea din Gãeºtia Ligii culturale organizeazã conferinþe,publicul gãeºtean întâlnindu-se cu TudorArghezi, Gala Galaction, Nicolae Iorga, NaePopescu, I.C. Vissarion ºi alþii careconferenþiau despre problemele sociale,artã, culturã.

În jurul profesorilor ªerbanCioculescu, Vladimir Streinu s-au grupato serie de intelectuali (Stelian Tãnãsescu,Ion Stancu, Mihail Ilovici, EmanoilDumitrescu, Aurel Colfescu, AurelIordache, Radu Stoicescu, Constantin I.Cãtãnescu, N. Untãrescu, AlexandruNãsturaº, ªtefan Popescu º.a.) care aufondat, la 19 octombrie 1923 Liga culturalã,


locul acesteia fiind luat la puþinã vreme de�Asociaþia Spirit Nou�, care milita pentruunirea celorlalte asociaþii culturale sausportive: Liga culturalã, Sportul studenþesc,Aviachim, Asociaþia Spre mai bine. Înintervalul 19 octombrie 1931 � aprilie 1932apar 15 numere ale revistei �Cristalul� subdirecþia lui Mihai Ilovici, redactor fiindEmanoil V. Dumitrescu. Printrecolaboratori se numãrã MihailDragomirescu, Eugen Lovinescu, ªerbanCioculescu, Emil Botta, Arthur Enãºescu,Neagu Rãdulescu, Ramiro Ortiz, M.Bucuþa, Felix Aderca � sã recunoaºtem orevistã de primã înãlþime. Tot acum apar�Gazeta Gãeºtiului�, dar ºi �Sabarul�,revistã editatã de Societatea Literarã �VasileCârlova�.

Din grabã, desigur, cei doi autori reþinpasaje întregi din monografia iniþialã,contrazicând afirmaþia din �Cãtre cititori�conform cãreia au eliminat �politizareaexcesivã�: �Iatã de ce oricare gãeºtean,trãind aceste uluitoare transformãrirevoluþionare în toate domeniile deactivitate, inclusiv în modul de a fi ºi agândi, trãieºte cu cea mai mare satisfacþieaceste mãreþe clipe din viata poporuluinostru, când comunismul triumfã pepãmântul României� (p. 69). Al doilea pasaje în stilul raportãrilor din perioada dinaintede �90: �În fazele festivalului «CântareaRomâniei» au participat: 15 coruri, 6grupuri vocale, 20 formaþii de montajliterar-muzical, 12 brigãzi artistice, 11echipe de dansuri, 9 formaþii de teatru, 1formaþie de satirã ºi umor, 30 de recitatori,14 soliºti de muzicã uºoarã, 22 de muzicãpopularã, 3 cercuri literare, 2 cinecluburi,1 cerc de artã plasticã, 9 creatori plastici,22 scriitori, etc. În faza de masã formaþiileartistice au prezentat peste 350 despectacole la care au participat peste 70.000spectatori. [..] În confruntãrile care au avutloc, s-au obþinut rezultate demne de luatîn consideraþie: pionierii ºi U.T.C.-iºtii lafaza judeþeanã au obþinut 5 premii I, 4premii II ºi 2 premii III. La faza republicanãau câºtigat 3 premii I, titlul de laureaþi ºi 1premiu III. La adulþi, în faza judeþeanã, seobþin 3 premii I ºi 3 premii II, iar la fazafinalã un premiu II ºi un premiu III.� (p.85). Dacã am compara cu ce se întâmplãastãzi în Gãeºti...!?

O ºcoalã ºi o stradã din Gãeºti poartãnumele criticului ºi istoricului literar ªerbanCioculescu, care lasã o relatare despre viaþacotidianã a oraºului (1924-1925): �PãstrezGãeºtilor o amintire optimã. Farmeculparcului Olãnescu ºi al împrejurimilor cuvãi ºi dealuri care au fost minunat descrise

de Tudor Arghezi într-o lecturã publicã laCazinoul din Gãeºti, obþinutã de mine lastãruinþele lui Popa ªtefan, preºedinteleLigii Culturale din localitate. Strãbãteamacele locuri în trãsura cu arcuri (Gãeºtiiaveau mai multe excelente echipaje, ca alefraþilor Drãghici), uneori pânã laTârgoviºte, în douã ceasuri. Mãîncruciºam câteodatã cu «Boierul»Alexandrescu-Cafegiul, coborâtor dinlãutarul lui Grigore Ghica, întâiulDomnitor al Þãrii Româneºti, dupãrevoluþia lui Tudor Vladimirescu, sau cumai tânãra lui soþie care cãlãreabãrbãteºte, spre scandalul þinutului.«Boierul» era mare proprietar ruralexpropriat, dar îi rãmãseserã morga,monoclul ºi faþa pãmântie, altãdatã lastrãmoºii sãi, tuciurie. (27)� (p. 93).

În continuare un aspect, dacã nu hilar,cel puþin ciudat, identificat în �Monografia�primilor doi autori. Nu se ºtie cum a ajunsîn mâinile lui Emanuel Dumitrescu, zisNenea Manole, fervent animator al vieþiiculturale gãeºtene timp de câteva decenii,volumul II al cãrþii lui Mircea HoriaSimionescu �Ingeniosul bine temperat�,volumul II, �Bibliografie generalã�, apãrutla Editura Eminescu în 1970. La paginile11-12 MHS printre autorii aºa-ziºi recenzaþiîl citeazã pe americanul �Myron Chevalier�cu �misiunea Doamnei Sachelarie înliteratura americanã�: �Dacã la începutulsecolului contribuþia Doamnei Sachelarie,nãscutã Mãtãsãreanu, la dezvoltarealiteraturii americane era aproape cu totulnecunoscutã, astãzi aceastã chestiune,datoritã studiilor numeroase ºi competenteapãrute în ultimul deceniu, este pe deplinlãmuritã.» [...] «Se ºtie cã pânã pe la 1840,America nu-ºi pusese problema sã-ºiînjghebeze o literaturã. Tot ce se încercaseîn roman, teatru ºi poezie nu putea avea uncaracter peren, pentru cã lucrãrile apãrutefuseserã scrise de particulari, îndemnaþi deinterese meschine, de sentimenteîntâmplãtoare. Trebuia inauguratã oliteraturã modernã, rapidã, confortabilã, cufrâne hidraulice ºi cu semnalizatoare dedirecþie. Cine sã se încumete? Era o femeie.Era o femeie din îndepãrtata Românie, carenici nu bãnuia atunci cã va întemeialiteratura americanã. Era MarioaraSachelarie din Gãeºti, fiica cinstitului pãrinteMatei Sofronie Mãtãsãreanu. Neluând înseamã greutãþile, dar luând cu ea ungeamantan cu schimburi ºi alimente,Marioara trecea grabnic oceanul ºi se puneape treabã.� Se pare cã Emanuel Dumitrescunesesizând, deºi era destul de vizibil, umorullui MHS, a luat informaþia drept realã ºi


printre celebritãþile culturale cu care Gãeºtiise mândresc a amintit-o ºi pe MarioaraSachelarie care a avut meritul �fecundãriiliteraturii americane moderne�. Pentruconformitate un citat din �Gãeºti. Cincisecole de istorie�:

�La Gãeºti se simþea ca la el acasã ºipopularul scriitorul I. C. Vissarion, carelocuia în comuna Costeºti-Vale ºi care eracunoscut bine în oraº. Prietenii i se adresaucu «Nene Iancule». El a rãspuns de multeori chemãrilor societãþilor culturale dinGãeºti ºi a conferenþiat pe diferite teme.De asemenea, în Gãeºti s-a nãscut NicolaeBãnescu, descendent din familia Bãneºtilor,cunoscut bizantinolog ºi Marioara Sache-larie, care a contribuit la dezvoltarealiteraturii moderne a SUA� (s.n.).

Un savuros articol pe aceastã temã,�Marioara Sachelarie revine�, a publicatTudor Cristea sub pseudonimul �TudorGãescu� în �Litere�.

Nenea Manole nu este însã singurulcare a cãzut în plasa întinsã cu mãestriede autorul �Ingeniosului bine temperat�.Într-o discuþie pe terasa casei sale dinPietroºiþa, într-un cerc de apropiaþi, MHSmãrturisea cã ºi-a gãsit cãrþile, conformclasificãrii zecimale, în rafturi lângã tratatede chimie � �Toxicologia sau Dincolo debine ºi dincoace de rãu�, �Dicþionarulonomastic�, firesc, dupã gândireasuperficialã a bibliotecarului care nu citisecartea, la dicþionare º.a.m.d.

Foarte bine documentat, cap. III�Politicã ºi istorie. 1918-1947� � preluatprobabil de autor, prof. Marian Curculescu,dintr-o altã lucrare a sa �, relevã faptul cãîn Gãeºti exista o viaþã politicãefervescentã, mai ales �clasa de mijloc�având de ales între Partidul Þãrãnescu (din

1926 unindu-se cu Partidul Naþional,Partidul Naþional Þãrãnesc), Partidul Con-servator (Democrat), Partidul NaþionalLiberal � Gh. Brãtianu�, Liga (Partidului)Poporului, Partidul Naþional Agrar,Partidul Naþional-Democrat N. Iorga,Partidul Naþional Creºtin, Partidul NaþionalRomân, Partidul Radical Þãrãnesc sauîntre diferitele miºcãri (socialistã,comunistã, legionarã).

Despre ªerban Cioculescu ºi NicolaeIordache (Vladimir Streinu) pe atunciprofesori la Liceului Model �Dr. C.Angelescu�, autorul consemneazã:�Congresul tineretului din PNÞ, þinut laTârgoviºte la 26 august 1934,1-a desemnatpe ªerban Cioculescu ca îndrumãtor ºiorganizator al activitãþii tineretului naþionalþãrãnist în plasa Gãeºti.� [...] �Unii dintregãeºteni þineau conferinþe la ªcoala politicãa PNÞ care funcþiona în Târgoviºte (l 936-1937), ca de exemplu: D. Apostol despreStatul þãrãnesc, ªerban Cioculescu desprePoporanismul lui C. Stere etc. Expunerilelor erau publicate ºi în ziarul Vremea nouã.

Într-o Addenda, autorii, probabil ultimiidoi, reproduc interesante documentedespre oraºul Gãeºti. Cu toate scãderilesemnalate, �Gãeºti. Cinci secole de istorie.1498-1998� rãmâne o carte în care dateledespre oraºul Gãeºti, majoritatea inedite,sunt de luat în seamã, chiar dacã, pealocuri, intrã în �conflict� cu cealaltãmonografie a oraºului �Gãeºti 500. File demonografie�, Piteºti, 1998, scrisã de AurelIordache, lucrare îngrijitã ºi adãugitã deDaniela-Olguþa Iordache, fiica autorului, ºiapãrutã sub egida ªcolii Nr. 2 �DumitruApostol� din Gãeºti. Se impune, credem,apariþia unei noi monografii a oraºuluiGãeºti care sã le continue pe cele existente.

Iar dacã este Fiul lui Dumnezeu înseamnãcã are o altã misiune decât aceea a unui fiu allui David. Atenþie la utilizarea de cãtre Isus atermenului Fiul lui Dumnezeu faþã de modulcum îl înþeleg profeþii Vechiului Testament �în speþã Al Doilea Isaia! La Isus, Fiul luiDumnezeu este împlinirea nãzuinþeivulcanice gata sã erupã din adâncurileaparent stinse ale Fiului Omului. Acþiunealui terestrã nu era orientatã cãtre lumea deaici, ci constituia doar un mijloc de a ajungeîn împãrãþia lui Dumnezeu. Isus este un om alcerului, dar el nu poate urca lângã Dumnezeu

Isus ºi ProiectulAsaltul Cerului

(urmare de la pagina 88) Tatãl fãrã a-i ajuta ºi pe ceilalþi semeni sãajungã la mântuirea divinã.

Isus se luptã cu boala, cu demonii din om,dar nu cu ocupantul roman. Dintr-o luptã curomanii nu avea ce sã obþinã pentru realizareaidealului sãu. De la oamenii tãmãduiþi aºteptaplusul de credinþã care sã-l propulseze spre cer.El voia sã ocupe conºtiinþa poporului ales.Acesta era terenul bãtãliei purtate de Isus.

...ªi iatã-mã iarãºi cu Iov lângã mine ºi cuautorul sãu, Al Doilea Isaia, pregãtiþi sãescaladãm pânã la nori vârful cel mai înalt alcondiþiei umane � Isus. Presupun cã la fel s-auadunat Isus, Ioan ºi ceilalþi fraþi esenieniatunci când, la început de secol ºi mileniu,neºtiind cã vor deschide o erã nouã în istoriaumanitãþii, s-au decis sã punã în lucruProiectul conceput în cele mai mici detalii ºinumit sugestiv Asaltul cerului.


Victor Petrescu

DICÞIONAR

AURELIAN CHIVU.(Non)convenþionalismul unei existenþe

Poetul, esteticianul, publicistul senaºte pe 17 octombrie în comunaBezdead, judeþul Dâmboviþa. Are oexistenþã tumultoasã, plinã de neprevãzut.Fiind un rãzvrãtit nu numai împotrivasocietãþii, ci ºi asupra existenþei în ge-neral se autocaracterizeazã astfel: �Eunu sunt sluga, argatul derând, / eu n-am ºtiut ce-iservitutea / �eu liber amfost, / prin mine însumirãscumpãrat, / invincibil,incoruptibil, invulnerabil / ºipasul meu de muritornemuritor / trecu triumfalprin faþa agerului cerber��(�Sub cer torenþial�)

Studii liceale înPucioasa, Buºteni, Sinaia(1954), urmate de cele aleFacultãþii de Limbã ºi Literaturã Românãa Universitãþii din Bucureºti, absolvite în1964, cu lucrarea de licenþã �Timpul ºispaþiul în lirica poetului: Eminescu, Blaga,G. Bacovia�. Pentru munþii þãrii face oadevãratã pasiune, cãrora le dedicãvolumul de poeme �Muntele�, în carevede puritatea, nemãrginirea: �Cel ceviseazã cerul / totdeauna deasupracâmpiei / vede tot muntele�. Se identificãpânã la dispariþie cu mãreþia acestuia:�Când n-am sã fiu, n-am sã mai fiu / catine munte înspumat / de apele cãzândsupuse / nu numa-n praguri de cascadã /ci ºi în duh zeificat / primeºte pe celcare-a fost / dar ºi pe-acesta care nu-s /cu trup de abur, ca un curcubeu, / venindpe-ascuns sã te mai vadã / eu cel deboare, blândul rãsfãþat�. (�Muntele�)

Este figurant la Teatrul Naþional �I.L.Caragiale� din Bucureºti, apoidocumentarist la Muzeul Teatrului.Profesor (1964-1967) în judeþul

Teleorman ºi oraºul Azuga. Revenit laBucureºti este corector la �Editura pentruLiteraturã� (devenitã �Eminescu�) ºi�Litera�.

Debut editorial (1968) cu �Oglinda culebede�. Urmeazã �Saturnale� (1969),�Arena cu idoli� (1971), �Poeme� (1975),

�Cina� (1977), �Corabia pedouã mãri� (1979), �Hybris�(1980), �Viaþa cu douãvieþi� (1983), �Muntele�(1990), �Lipsa� (1997),�Lovitura fãrã atingere�(1997), �Invulnerabilul�(2000).

Afectat de boalã înultimii ani, se stinge dinviaþã în 13 aprilie 2013, laBucureºti.

Deseori, sub influenþalui Ion Barbu, practicã o poezie cuincifrãri ºi atitudini personaliste. Poetuleste un veºnic nemulþumit, un protestatarcare apeleazã la arta pamfletului, unsolitar, societatea fiind conceputã ca loculunde �o mânã spãlând-o pe cealaltã / ofaþã acoperindu-se cu alta�. Pornind dela date ale realitãþii imagistice, aspirãla o dezbatere liricã a existenþei umane,aceasta fiind de altfel structura euluisãu poetic.

În volumele �Pãsãrii, un cer limpede�,�Poeme�, este emblematic, hermeneutic,vizionar. Poezia, actul creaþiei nu estepentru el �un spectacol scenic, parabolic/ un exerciþiu mai mult sau mai puþin sa-vant / magic ºi retoric� ci �este viaþaînsãºi în relevaþie, / actul unic ºi suveraniluminându-se-n mister, ca cerul / detrãsnete ºi fulgere sfâºiat�. Existenþa seaflã �Sub cer torenþial� dedicândfrumoase poeme, satului dâmboviþeanGemenea, din bazinul pomicol al


Voineºtilor. Aici �La GemeneaDumnezeu însuºi / se-aratã în înfãþiºareaperelor / ºi ne vorbeºte sub curcubeu /prin nimbul, prin ovalul perelor, / prininvulnerabilul rotund al merelor / ºi uneori,doar uneori, / prin gura nebunuluiascunzând ºi tãinuind pe înþelepþii / uitaþide lume la Gemenea� �Sub cer torenþial.Poemele Gemenei. Singura salvare dintr-ununivers damnat poetul o vede în artã, înversul care lumineazã ideea iubirii.

Apropierea finalului existenþialist îlgãseºte �Vindecat de orgolii ºi vanitãþi /lepãdându-mã de orice trufie�,comparându-se cu �muntele acela /întrezãrit, bãnuit, imaginar� �pe carenimeni nu l-a escaladat�, considerându-se�martorul acela tãcut, dezmãrginit�, ce�mereu înãlþându-se fãrã trufii� �ce dinnimic�. Eternitãþii, în viziunea sa, îi lasã�loc pentru mine / pentru erezia ºi lipsamea�, �curcubeu� ce �închizându-seEternitatea�, vestea �apropierea munþilor/ pe apele mãrii� (�Muntele�). Pentrupoet tot �un curcubeu e pâinea / rotundãpâine la rotunda masã aºezatã, / uncurcubeu ocrotitor / un protector zeu fãrãde braþe / care se lasã rupt ºi împãrþitdrept cinã / tuturor la rotunda masã�(�Lipsa�). O caracterizare pertinentã acreaþiei a fãcut-o Nichita Stãnescu careafirma cã �Poezia lui depãºeºte cu totulcomunul tip de gândire metafizicã,ridicând imaginea la concept�. ªi-a creato viziune proprie despre artã, retragereaîn poezie, fiind o soluþie acceptatã ºicultivatã în timp.

Scrieri:Oglinda cu lebede , Bucureºti,

Editura pentru Literaturã, 1968;Saturnala, Bucureºti, Editura Eminescu,1969; Arena cu idoli, Bucureºti, EdituraCartea Româneascã, 1971; Pãsãrii, uncer limpede, Bucureºti, Editura Albatros,1974; Poeme, Bucureºti, EdituraEminescu, 1975; Cina, Bucureºti, EdituraEminescu, 1977; Rãpirea, Bucureºti,Editura Albatros, 1978; Corabia pedouã mãri, Bucureºti, Editura Eminescu,1979; Hybris, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 1980; Judecata înAnthares, Bucureºti, Editura Eminescu,1981; Viaþa ca douã vieþi, Bucureºti,Editura Albatros, 1983; Cu leii de aur,Bucureºti, Editura Eminescu, 1984;Marea ca ieºire la cer, Bucureºti,

Editura Eminescu, 1987; Muntele,Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,1990; Lipsa, Bucureºti, Editura Albatros,1997; Lovitura fãrã atingere, Bucureºti,Editura Eminescu, 1999; Sub certorenþial, Bucureºti, Editura Grai ºisuflet, 1999; Invulnerabilul, Bucureºti,Editura Coresi, 2000.

ReferinþePopa Marian. Dicþionar de

literaturã românã contemporanã. II.Bucureºti, Editura Albatros, 1977, p. 147;Bucur Marin Literatura românãcontemporanã I. Poezia. Bucureºti,Editura Academiei, 1980, p. 723; Stan V.Cristea Judeþul Teleorman. Dicþionarbibliografic. Alexandria, EdituraTeleormanul liber, 1996, p. 170; PetrescuVictor; Paraschiva Serghie. Dicþionarde literaturã al judeþului Dâmboviþa.1508-1998. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 1999, p. 46-47; Popa Marian,Istoria literaturii române de azi pemâine, vol. II, Bucureºti, FundaþiaLuceafãrul, 2001, p. 641; Dicþionarulgeneral al literaturii române.Academia Românã; coordonator generalEugen Simion, vol. II (C-D), Bucureºti,Editura Univers Enciclopedic, 2004, p.216-217; Victor Petrescu. Scriitori ºipubliciºti dâmboviþeni 1900-2004,Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005, p.36-37; Enciclopedia marilorpersonalitãþi din istoria, ºtiinþa ºicultura româneascã de-a lungultimpului ºi de pretutindeni, vol. IV,Contemporania A-I, Bucureºti, EdituraGeneze, p. 203-206.

Chivu Gheorghe. Zumbe, Tribuna, nr.22, 1966; Antonescu Nae, Zumbe,Scânteia tineretului, iunie, 1966;Bãrbulescu Simion, Aurelian Chivu:Oglinda cu lebede, Iaºiul literar, nr. 8,1969; Manolescu Florin, GheorgheChivu; apocrife, România literarã, nr.7, februarie 1970; Mirela Roznoveanu,Lirismul sãlbatec, Luceafãrul, nr. 7,1977; Creþulescu Ioana, Imaginea þãriide eres, Luceafãrul, nr. 42, 1977; BlagaMiron, Gheorghe Chivu: �Brazdestrãbune�, Familia, nr. 2, 1985; GeorgeToma Veseliu. Aurelian Chivu. Liniipentru exegezã. În: Curier. Revistã deculturã ºi bibliologie, Târgoviºte, nr. 2(27)2007, p. 32-34.


Florentin Popescu

NICOLAE DABIJA SAU CÂND O �TEMÃPENTRU ACASÃ� DEVINE LITERATURÃ

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

Printre cele mai recente ºi mai �calde�amintiri cu scriitori este cea referitoare laziua în care l-am întâlnit pe Nicolae Dabija,poate cel mai popular poet din Basarabia,ocupã, cred, unul din primele locuri.

Pe acest om în ipostaza lui de creatorde literaturã îl ºtiam de multã vreme, credcã chiar de dinainte de 1989,când Ioan Alexandru a tipãritla �Cartea Româneascã� oantologie liricã a confraþilornoºtri de peste Prut. Era,dacã nu cumva mã înºealãmemoria, prima culegere deversuri în care vocile barzilordin Basarabia se fãceau auziteºi în România dupã deceniiîntregi în care un paravan, unobroc le izolase ºi le þinusedeparte de noi.

Grigore Vieru povesteaodatã, dupã 1990 �emoþionantã, tulburãtoare mãrturie! �, cumconsãtenii lui din jumãtatea de sat rãmasãpe malul basarabean al Prutului�conversau� (dacã asta se putea numiconversaþie� cu rudele de pe malul rãmasîn România prin limbajul orãtãniilor, adicãascultându-le lãtratul, mugetul saucotcodãcitul ºi-ncercând sã afle prin elecam ce fac ºi cum se simt neamurile decare erau izolaþi dupã ocuparea acelei pãrþide Moldova de cãtre sovietici. Dar despreasta cu altã ocazie.

Revenind la Nicolae Dabija ,mãrturisesc cã pentru întâia oarã l-amîntâlnit în Curtea de Argeº, în oraºulvoievozilor, atât de drag ºi d-lui acade-mician Gheorghe Pãun, cel care editeazãacolo una dintre cele mai frumoase ºimai pline de miez reviste culturale ��Curtea de la Argeº�. Eram ºi eu ºiDabija invitaþi la aniversarea publicaþieiºi la manifestãrile organizate cu acel

prilej în oraºul Meºterului Manole ºi allui Negru Vodã.

Dupã unele fotografii pe care i levãzusem de-a lungul timpului fie prinreviste, fie pe coperþile unor cãrþipersonale, Nicolae Dabija � tânãr, privindcãtre orizonturile înalte ale cerului, cu pãrul

aruncat pe spate, cum aumarii poeþi ai lumii �credeam cã poetul de laChiºinãu trebuie sã fie un insîncrezut, înfumurat, care îþiinspirã de la început respect,dar ºi o anume rãcealã sau,oricum, o stare ce te facesã te apropii de el mai greu,cu prudenþã ºi timiditate,dacã nu cumva ºi cu teamacã te va þine la distanþã, fiindun orgolios ce nu acceptã sãintre numaidecât în dialog cucineva pe care abia l-a

cunoscut...ªi când colo, ce sã vezi?! La întâlnirea

lui cu cititorii din acea parte a Argeºuluiera atât de prietenos ºi de familiar încât aifi zis cã trebuia sã fi fost coleg sau prietenvechi cu cel puþin jumãtate din asistenþã!

Întotdeauna ºi în toate locurile princare mi-a fost dat sã mã întâlnesc cuoameni deosebiþi, de calitate, cu un bunprestigiu în domeniul lor (fie ei scriitori,oameni de ºtiinþã, înalþi funcþionariº.a.m.d.) am constatat un lucru ce le facecinste, le dã greutate, le conferã acelora oanume aurã: cu cât erau/sunt pe o treaptãmai înaltã a recunoaºterii publice, cu atâterau/sunt mai modeºti, mai deschiºi, maipopulari. Ei ºtiu cã pânã la urmã nu uncomportament orgolios ori nu mai ºtiucum îi impune lumii ºi le poate asigurarespectul celorlalþi, ci opera, creaþia,amprentele pe care le lasã în urma lor îndomeniul pe care îl slujesc.


Nicolae Dabija este, fãrã nicio îndoialã,un scriitor popular, poate cel mai popularscriitor din Basarabia. Prestaþiile lui de poet,îndârjitele, temeinicele, argumentatele luiarticole de presã prin care apãrã cauzaromânilor de peste Prut de ani buni încoace,dar mai ales romanul �Tema pentru acasã�(în treacãt trebuie sã spun cã acest volum,tipãrit în câteva ediþii, numaidecât epuizate,este, dupã unele teste ale bibliotecarilor ºilibrarilor, cea mai vândutã ºi cea mai cititãcarte din toatã Basarabia) au fãcut/fac canumele lui Nicolae Dabija sã fie rostit astãzicu bucurie pânã ºi de cãtre cei mai miciºcolari.

La sfârºitul lui octombrie din anul degraþie 2013 am avut ºansa (a se observacã nu spun nici ocazia, nici prilejul, nicialt sinonim al acestor doi termeni) de amerge cu Nicolae Dabija în mai multe ºcoli,primare, dar ºi în gimnazii, din raionul Orheidin Basarabia ºi cele afirmate câteva rândurimai sus mi-au fost din nou, cu mai multãconvingere chiar, confirmate ºirãsconfirmate.

Nu ºtiam � ºi aveam sã aflu atunci �cã autorul tulburãtorului roman �Temapentru acasã� (un fel de bildungsroman alunui profesor român trimis în Siberiapentru cã îºi educa elevii în spirituleminescian, al adevãrului, al binelui ºi almoralitãþii) este ºi un scriitor care ºtie sãse apropie de copii imediat ce ajunge înfaþa lor, iar ei doresc sã le vorbeascã.

Bunãoarã mici gãselniþe, nelipsite deun anume umor, mergeau direct la inimacopiilor (câteva exemple: �Copii, zicea el,voi aþi citit �Capra cu trei nurori?� sau �Acitit cineva �Soacra cu trei iezi?�, ori �Voiaþi auzit de Negru Vodã? Dar de VoroninVodã?�), de vreme ce îi vedeam cum râdcu gura pânã la urechi, nerãbdãtori ca�nenea scriitorul� sã le mai povesteascãceva, sã le mai spunã o glumã.

Iar �sacul� cu poveºti al lui NicolaeDabija era departe de a se fi golit aºa repedeºi aºa uºor, de parcã ar fi fost un fel deMoº Crãciun care a intrat cu toatã inima ºidragostea lui în pielea acelui personaj îndrãgitpe toate meridianele ºi paralelele globului...

ªi pe cât este el Nicolae Dabija de poet,de ins cu mare suflet (cine i-a citit/cine îiciteºte versurile se convinge imediat cã arede-a face cu un poet de mare profunzimeºi sensibilitate, ca sã nu mai spun deoriginalitate) tot pe atât de neiertãtor devineatunci când condeiul lui �înmuiat� în maitoate problemele care-i frãmântã la oraactualã pe basarabeni dã viaþã (prin

editorialele din sãptãmânalul �Literatura ºiArta�, al cãrui redactor-ºef este) unorgânduri ºi idei referitoare la istoria, laprezentul ºi mai ales la viitorul Basarabiei.O Basarabie pe care n-o poate vedea altfeldecât intratã în Uniunea Europeanã ºi maiapoi revenitã la trupul þãrii mamã �România, de la care a fost rãpitã samavolnicîn urmã cu multe decenii.

ªi dacã, totuºi, unirea cu România (evorba de unirea administrativã, de ceageograficã, economicã etc.) nu se poateface imediat, pentru acest scriitor care îºitrãieºte din plin timpul în care se aflã pelume, asumându-ºi imperativele puse înfaþa intelectualului � cetãþean al agorei, maiexistã � pentru moment! � ºi o altfel deunire: cea culturalã. De la acest gând a venitºi ideea pe care am dezbãtut-o împreunãºi la Bucureºti ºi la Chiºinãu: crearea unuipod de reviste ºi a unui pod de cãrþi întrecele douã mari oraºe. Un pod simbolic,desigur, însã în bunã mãsurã ºi practic,pragmatic � prin gãzduirea în revistele dinoraºul de pe Dâmboviþa a creaþiilorconfraþilor de dincolo de Purt ºi invers,publicarea la Chiºinãu a unor texte literaresemnate de autori de la noi.

ªi fiind perfect ºi deloc imposibil derealizat un astfel de proiect m-am angajatnumaidecât, în ce mã priveºte, ca redac-tor-ºef fondator al �Bucureºtiului literar ºiartistic� sã trec imediat la construirea, sãzic aºa, ca sã rãmân în terminologiaconstructorilor de poduri, pilonii de parteanoastrã, cei pe care ni-i putem asuma dedrept ºi de fapt ca mânuitori ai condeielorpublicistice în capitala României.

Scriitorul polivalent (poet, prozator), cuhar înnãscut, gazetar neobosit, mentor alunei publicaþii de prestigiu ºi care nu aparede azi de ieri, �Literatura ºi Arta�, NicolaeDabija mai are, pe lângã multele virtuþi cese pot deduce din cele scrise pânã aci, încão mare calitate: aceea de a ºti sã fie un bunprieten ºi de a cultiva prieteniile. Cu cinemeritã, desigur, fiindcã, nu spun ceva nou,într-o prietenie se investeºte suflet, iubire,încredere. De aceea, fãrã a exagera, credcã existã ºi o ºtiinþã a prieteniei. Ea nu seînvaþã nici în ºcoli ºi nici în universitãþi, cinumai ºi numai din viaþã.

Nicolae Dabija deþine pe deplin ºiaceastã ºtiinþã, adevãr verificat personal.Dacã nu mã credeþi, iubiþii mei cititori,întrebaþi-i pe cei din anturajul scriitorului.ªi cum acest anturaj, la figurat vorbind, estedestul de mare, nu vã va fi greu sã aflaþi.

Sã aflaþi ºi sã-mi daþi dreptate.


Nicolae Scurtu

CÂTEVA CONTRIBUÞII LA BIOGRAFIALUI ANDREI ÞURCANU

FIRIDE BASARABENE

*[Moscova, 6 ianuarie 1975]

Dragã Marcel,M-am reîntors la Moscova, unde, spre marea mea bucurie, am gãsit Dicþionarul lui

Marino2, Claudel, Bellow, într-un cuvânt, câteva cãrþi excelente.Te-aº ruga la lista ceea de autori sã mai pui pe Crohmãlniceanu cu Poezia între cele douã

rãzboaie ºi Poezia Egiptului antic de la Ed[itura] Univers.Cu afecþiune,

Andrei,P.S.1Transmite urãrile mele de bine lui Grigore Smeu3.P.S.2La varã, probabil, vor pleca în România niºte rude de ale mele cu maºina proprie. Sper sã

vin ºi eu cu dânºii încolo. Dar despre aceasta îþi voi scrie mai târziu.*

[Moscova, 14 octombrie 1975]Dragã Marcel,

Scrisoarea d[umita]le m-a bucurat nespus de mult. Imediat, dupã ce am primit cele câtevacãrþi, þi-am trimis o scrisoarea printr-o domniºoarã care pleca la Bucureºti. Se vede, însã, cã nuþi-a mai transmis-o.

Cãrþile sunt excelente, în special, Tudor Vianu cu Arta prozatorilor români.ªtii, doar, cã pentru mine fiecare carte este întotdeauna o sãrbãtoare irepetabilã.În viitorul apropiat vine la Bucureºti, probabil, la Institutul Cãlinescu, ºeful meu, Iurii

Kojevnicov4. Poate transmiteþi ceva prin el.Teza de doctorat mi-e aproape gata. Prin noiembrie o discut la sector. Prin ianuarie anul

viitor voi susþine-o, probabil.

Biografia ºi bibliografia poetului,eseistului, istoricului ºi criticului literarAndrei Þurcanu (n. 1 septembrie 1948,Cigârleni � Chiºinãu) capãtã un accentuatcontur când încep sã fie cunoscute uneledintre arhivele ºi bibliotecile particulare dinBucureºti, Chiºinãu ºi Moscova.Opera poeticã, precum ºi cãrþile salede exegezã literarã au fost comentate, cuexigenþã ºi autoritate, de istoricul ºi criticulliterar Mihai Cimpoi (n. 1942)1, personalitatedistinctã a literaturii ºi culturii naþionale.Încã din timpul studiilor de literaturã ºicomparatisticã din cadrul Institutului deLiteraturã Universalã �Maxim Gorki�, dinMoscova, Andrei Þurcanu stabileºte dialoguriepistolare cu intelectuali ºi cãrturari dinBucureºti ºi din alte oraºe ale României.

Revelatoare, în aceastã ordine de idei,sunt epistolele trimise lui Alexandru Dima,I.C. Chiþimia, Marin Bucur, Marcel Duþã, I.Opriºan, Grigore Smeu, Nicanor Jereghieºi alþii.Epistolele trimise istoricului literarMarcel Duþã (1936�2005) sunt, de fapt,crâmpeie dintr-un dialog incitant ºi extremde valoros sub raportul schimbului de opiniiºi informaþii culturale.Se constatã, cu lejeritate, interesul,pasiunea ºi devotamentul lui Marcel Duþãîn ceea ce priveºte solicitãrile confratelui sãude dincolo de Prut, pe când acest îºi elaboralucrarea de doctorat sub îndrumareacriticului literar Iurii Kojevnikov, la Institutulde Literaturã Universalã �Maxim Gorki� dinMoscova.


Deocamdatã, dupã discuþia de la sector, plec acasã, la Moldova.Transmite, te rog, salutãri lui Grigore Smeu dacã-l întâlneºti cumva.D[umi]tale îþi doresc multã sãnãtate ºi succes la studiul romanului.

Cu sincerã afecþiune,Andrei

*[Chiºinãu, 3 septembrie 1976]

Dragã Marcel,Am primit scrisoarea dumitale care m-a bucurat nespus de mult. Eu am terminat aspirantura

ºi am revenit în Chiºinãu, la Institutul de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe.Teza n-am reuºit s-o termin, mai exact, am foarte mult de redactat la ea. Aºa cã pe

parcursul redactãrii aº mai putea introduce vreo idee, douã din cele grozave.Îmi pare foarte rãu cã n-am sã fiu la Moscova în luna septembrie sã ne mai întâlnim. Cu

atât mai mult cã vei veni cu doamna Cãlinescu5.Dacã veþi veni cu trenul aº putea sã vã întâlnesc la Gara Chiºinãu. Trenurile ce vin din

România staþioneazã aici 10 minute. Ai putea, în prealabil, sã mã anunþi printr-o telegramã.Iurii Kojevnicov era plecat zilele astea în Ungaria ºi nu ºtiu exact când se întoarce. Pentru

orice eventualitate vã scriu numãrul telefonului dumnealui: 2.14.93.60.Din partea mea eu îi trimit urgent o scrisoare sã-l anunþ de cele transmise de dumneata.

Cu dragoste,Andrei

*Chiºinãu, 22 septembrie 1980

Dragã Marcel,Mai întâi þin sã-þi mulþumesc pentru

cãrþile pe care mi le-ai trimis, apoi îþi mulþumescpentru fericita ocazie, pe care am avut-odatoritã þie, sã fac cunoºtinþã cu un om foarteinteresant, domnul Nicanor Jereghie. Probabil,þi-a povestit de întâlnirea noastrã.

Eu am fost, dupã Moscova, într-un anonimataproape total, fiind foarte bolnav ºi lipsit de ceeace se cheamã «un punct stabil în spaþiu».

Acum, de bine, de rãu, m-am aranjat laChiºinãu cu familia ºi sper anul acesta sãsusþin vechea mea tezã.

Plãnuiesc sã-mi continui cercetãrile într-un domeniu mai puþin investigat la noi ~Folclorul ºi literatura contemporanã .Desigur, voi porni de la clasici.

Salutãri domnului Jereghie ºi încã o datãîþi mulþumesc pentru Cãlinescu6 ºiAntropologia structuralã.7

Cu dragoste,Andrei

Note Originalele celor patru epistole, necunoscute pânã acum, se aflã în biblioteca profesorului NicolaeScurtu din Bucureºti.1. Mihai Cimpoi ~ O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia. Ediþia a 4-a reactualizatã.Bucureºti, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, 2009, p. 191-192 ºi 209.2. Adrian Marino ~ Dicþionar de idei literare. [Volumul] 1. [Bucureºti]. Editura Eminescu, 1973, 1089pagini.3. Grigore Smeu (1928), poet, prozator ºi estetician.4. Iurii Kojevnicov (1922�1992), istoric ºi critic literar, poet ºi traducãtor. Autorul unei cãrþi esenþiale ~Mihai Eminescu ºi problema romantismului în literatura românã. Traducere, prefaþã ºi indice deautori de Ariton Vraciu. Iaºi, Editura Junimea, 1979, 328 pagini. (Eminesciana, nr. 16).5. Alice Vera Cãlinescu, soþia lui G. Cãlinescu.6. G. Cãlinescu ~ Principii de esteticã. Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de Al. Piru. Craiova, Editura ScrisulRomânesc, 1974, 224 pagini.7. Claude Lévy-Strauss ~ Antropologie structuralã. Traducere de I. Pecher. Prefaþã de Ion Aluaº.Bucureºti, Editura Politicã, 1978 (Idei contemporane).

Nota specialãPrimele trei epistole s-au datat dupã sigiliul poºtei din Moscova ºi Chiºinãu. Scrisoarea a patra estedatatã 1880, evident o eroare, care s-a corectat tacit.


Dan Gîju

ARS LONGA...

UN CANDIDAT LA �CÃMAªA DE MIRE�:scriitorul ºi �agentul cu sentimentepatriotice� Ion Lotreanu (1940-1985)

Uneori, la radio, dar oricând peyoutube, se pot asculta acordurile unui bluessuperb în interpretarea compozitoruluiMarian Nistor, liderul formaþiei de muzicãuºoarã Savoy, intitulat popular Domniºoarã,corect însã Lacrimã ºi cânt, ºi care începecam aºa: Domniºoarã, iazurile fierb,/ Ploiledecad în serpentine,/ Dacãazi, ai cumpãra un cerb,/Fãrã frunze n-aº veni la tine,/Domniºoarã, domniºoarã�Sunt aproape sigur cã nuexistã român din generaþiamea care sã nu fi dansatmãcar o datã în viaþã, lanuntã, la vreun chef oarecaresau la discotecã, pe ritmurileinconfundabile ale acesteimelodii, ºi când zicinconfundabile, gândul mãduce la un �ilustru� manelistcontemporan care s-a ºigrãbit sã intoxice peisajul etnovalah cu unsubprodus intitulat foarte asemãnãtor, darcât de departe de inima românului neaoº.Ei, ºi întrebarea este: câþi oare dintre ceicare l-au ascultat sau îl ascultã chiar acumpe Marian Nistor ºtiu cã versurile cânteculuila care am fãcut referire aici au ieºit cândvade sub pana mãiastrã, aº afirma � dacã vreuncritic literar nu m-ar contrazice �, a unuipoet militar, în speþã a cãpitanului IonLotreanu? Un Lotreanu pe cât de uitatazi, pe atât de enigmatic ºi dubios în timpulvieþii lui, ºi care continuã, cel puþindeocamdatã, sã ne creeze unele problemeprivitoare la biografia sa. Care biografie,dintr-un anume punct de vedere, ar trebuisã fie la fel de accesibilã ca a oricãrui altfost ofiþer al armatei române, ºi jurnalist pedeasupra, aºa cum sunt, de exemplu, celeale lui Alexandru Binder (alias Saºa Panã),* Fragment din studiul Contribuþii la o istorie a

literaturii militarilor, în pregãtire la EdituraBibliotheca.

Nicolae Tãutu, Ion Aramã sau ale dejacomentaþilor (în �Litere�) George FlorinCozma ºi Ion Grecea. Or, în arhivelemilitare, dosarul de cadre al lui IonLotreanu � sau Ioan Lãbescu, aºa cumse numea la naºtere �, cu toate diligenþeledepuse, a fost de negãsit. Premisã care �

graþie nu intuiþiei, câtexperienþei � m-a condus laconcluzia cã, musai, omulnostru a avut de-a face maimult decât ar fi impus-orelaþiile strict profesionale cu�serviciile�, altfel neputându-seexplica disiparea atât destranie în decor a memoriuluisãu original. Aºa se face cã,extinzând cercetãrile, am avutºansa sã descopãr în arhiveleCNSAS un anume dosar,numai unul, deocamdatã,suficient însã ca sã ne

satisfacã, pe moment, nevoia de informaþiibibliografice verificate în privinþa subiectuluinostru. Concret, ar fi vorba despre dosarulpersonal întocmit agentului cu numeconspirativ Teodorescu Anton, înregistratla numãrul 1226/3 aprilie 1961, deschis decãtre Direcþia V, Serviciul Comanda-mentului Trupelor de Grãniceri (CTG)Timiºoara, în prezent aflat în evidenþaCNSAS sub numãrul R.036567. Aflãmastfel cã, în raportul din 21 februarie 1961,al ºefului Biroului Contrainformaþii dinUnitatea Militarã 02840 Timiºoara � maiorulT.P. (Din considerente ce þin inclusiv delegislaþia actualã, nu ne putem permite sãdeconspirãm numele ofiþerilor ºi allucrãtorilor operativi care s-au ocupat decazul agentului Teodorescu Anton, faptpentru care vom indica numai iniþialele),lucrãtor operativ fiind cãpitanul E.C. (cel�deconspirat� parþial de Lotreanu înromanul Iluzia, încã de la prima paginã, subnumele de Mircea Creþulescu) �, i se


propune ºefului serviciului, înlocuit demaiorul V.M., �recrutarea unui agent dinrândul ofiþerilor promoþiei 23 august 1960ce aparþine Batalionului 9 instrucþieTimiºoara� întrucât, �în rândul acestora, nudispunem de agenþi dupã mutarea în frontierãa agentului Cãlinescu Ioan� (CNSAS, DosarR.036567, fila 2). ªi se motiva: �Prinexistenþa unui agent în rândul ofiþerilor,avem posibilitatea de a cunoaºtemanifestãrile duºmãnoase, legãturile ºirelaþiile cu persoane din mediul civil,depistarea celor cu antecedente necores-punzãtoare etc.� De ce tocmai Lãbescu?Între altele, fiindcã �în urma studiuluiefectuat, am ajuns la concluzia cã [este]pretabil, util ºi cu posibilitãþi de informare.[�] Sus-numitul este nãscut la data de 2mai 1940 în comuna Alimpeºti, raionulNovaci, regiunea Oltenia, fiul lui Petru ºiMaria (nãscutã Albeanu, n.n.), denaþionalitate ºi cetãþenie românã, ca studiiposedã Liceul «ªtefan cel Mare» cu diplomãde maturitate. Este membru al organizaþieiUTM fãrã a deþine munci de rãspundere înorganele alese. În perioada anilor 1947�1954, a urmat 7 clase la ºcoala elementarãdin comuna Alimpeºti. Din 1954 pânã în1956, urmeazã douã clase medii la ªcoalamedie din oraºul Tg. Jiu. În anul ºcolar 1956/57, urmeazã clasa a X-a la Liceul «ªtefancel Mare», unde obþine ºi diploma dematuritate. În toamna anului 1957, pânã înanul 1960 � 23 august, urmeazã ªcoala deofiþeri de infanterie «Nicolae Bãlcescu» dinSibiu, absolvind cu gradul de sublocotenent,ºi este repartizat acestei unitãþi, la Companiaa 4-a instrucþie, plutonul 1, unde se aflã ºiîn prezent. Pe tot timpul activitãþii sale, estecaracterizat ca disciplinat, respectos, bunla învãþãturã, fãrã vicii ºi manifestãriduºmãnoase. De menþionat cã nimeni dinrudele sale apropiate nu apar cunoscute înevidenþele organelor MAI Oltenia. Dinstudiul efectuat a rezultat cã este un ele-ment inteligent, are memorie bunã, posedão bunã pregãtire generalã ºi politicã, are oorientare justã, poate întreþine discuþii la unnivel corespunzãtor. Este prietenos ºisociabil, fapt ce face sã fie agreat înanturajul colegilor sãi ºi la marea lormajoritate le-a câºtigat încrederea. În cepriveºte posibilitãþile de informare, candidatulnu este cãsãtorit, participã la toate distracþiileîn anturajul colegilor, timpul liber ºi-l petreceîmpreunã cu aceºtia, iar la program seîntâlnesc ºi discutã. Din toate verificãrilerezultã cã candidatul provine dintr-o familiede oameni cinstiþi, fãrã antecedente penalesau politice, de asemenea, el nu a fostsemnalat cu manifestãri ºi prin atitudinilesale dovedeºte cã este ataºat regimuluinostru. Bazat pe aceste fapte, propun ca

recrutarea sã se efectueze pe bazaconvingerilor patriotice. Dupã primireaaprobãrii, recrutarea se va efectua decãpitanul C.E., dupã urmãtorul plan:

De cãtre L.O. (lucrãtorul operativ,n.n.) se va urmãri când acesta esteplanificat de serviciu pe subunitate pentrua asista la programul companiei ºi se valua legãtura cu el în acea searã (dupã cedã stingerea, ora 21.00), invitându-l lacamera «Leul», unde avem de discutatunele probleme. Iniþial, discuþiile se vorpurta privitor la antecedentele sale ºipãrinþilor, apoi despre plutonul pe care îlcomandã, colegii ºi prietenii cei maiapropiaþi, determinându-l sã arate cum areuºit sã-i cunoascã. În raport de celearãtate ºi sinceritatea pe care o dovedeºte,de L.O. i se va arãta o serie de acþiuniduºmãnoase a[le] unor elemente, acþiunilelor pentru activitatea de spionaj în aceastãzonã etc. În momentul când vom reuºisã-l convingem pe candidat de necesitateademascãri[i] activitãþi[i] unor elementeduºmãnoase ºi el ia atitudine cinstitã, i seva face propunerea concretã de a ne ajutape viitor. Când se declarã de acord, i se valua angajamentul în scris, dându-i numeleconspirativ cu care va lucra. În continuare,i se va face primul instructaj de modul ºicondiþiile în care va lucra cu organelenoastre. Cu acest prilej, i se va arãta cumse face o notã informativã, unde seredacteazã, unde se pãstreazã ºi cum setransmite lucrãtorului operativ,punctualitatea la întâlniri etc. De asemenea,i se va atrage atenþia asupra pãstrãriiconspirativitãþii, cum sã se verifice cuocazia venirii la întâlnire, cum sã sedescurce în diversele situaþii, sã fieprietenos ºi sociabil, sã nu parã schimbatîn atitudinile ºi comportarea sa. În general,i se va comunica problemele (sic!) de caretrebuieºte sã se ocupe, concret i se va dasarcini (sic!) numai privitor la ceea ce-asemnalat în procesul colaborãri[i], mai multpentru aprofundarea unor sesizãri fãcute.De comun acord, vom fixa data, locul ºiora întâlnirii viitoare, precum ºi felul cumva motiva apariþia prin cazarmã la o orãmai târzie. Dacã în procesul recrutãrii arrezulta date negative, ce nu ar mai faceutilã recrutarea sa, se va renunþa ºi discuþiilevor fi orientate într-o altã direcþie, iar laplecare i se va lua declaraþie scrisã. Faþãde cele raportate, propun a se aprobarecrutarea ca agent a locotenentuluiLãbescu Ioan, comandant pluton 1 dinCompania a 4-a instrucþie, avându-se învedere scopul ºi necesitatea de mai sus.�Semneazã indescifrabil, ºeful biroului,maiorul P.T., ºi lucrãtorul operativ prim,cãpitanul C.E.


La 24 martie 1961, acelaºi cãpitan C.E.raporta �asupra felului cum a decursrecrutarea ca agent a locotenentuluiLãbescu Ioan din Batalionul 9 instrucþieTimiº�, misiune aprobatã în prealabil demaiorul B.ªt., locþiitorul ºefului ServiciuluiContrainformaþii al CTG. Ca fapt divers,între timp, raionul în care se nãscuseLãbescu nu mai este Novaci, ci Gilort, darasta mai puþin conteazã. Iatã în detaliuraportul recrutorului:

�...Pe data de 23 martie 1961,locotenentul Lãbescu Ioan se înapoia dinoraº pe la orele 18.00, pentru a raportalocþiitorului comandantului pentru front,maiorul Vasile Gheorghe, faptul cã nu l-agãsit pe locotenentul L.O. (Mai mult ca sigureste vorba de personajul secundar MarianLupu, din Iluzia, originar dintr-un oraºardelean, judecat ºi condamnat la un an deînchisoare cu executare, op.cit., p. 22), cese aflã dezertor. Gãsindu-l pe candidat pesala comandamentului dupã ce raportasemaiorului Vasile Gheorghe, l-am întrebatce a fãcut în cãutarea locotenentului L.O.ºi care este rezultatul, acesta voind sã-miexplice, a fost invitat pânã la biroul CI(contrainformaþii, n.n.) în acest scop.Primele discuþii s-au purtat privitor la ordinulprimit de a-l cãuta pe locotenentul L.O., carea dezertat din unitate pentru a patra oarã, laacesta candidatul a dat explicaþiile necesare.Discuþiile, ulterior, s-au dus pe margineaantecedentelor sale ºi rudelor apropiate însãnu a rezultat nimic deosebit, fapt ce amtrecut sã discut cu el pe marginea atitudiniilocotenentului L.O., faþã de care a luat opoziþie sãnãtoasã, simþindu-se jignit cã înpromoþia sa a fost posibil ca un coleg sãîntreprindã astfel de acþiuni. Lucrãtoruloperativ, profitând de aceasta, a arãtatcandidatului cã poziþia acestui ofiþer estedestul de periculoasã, el fiind un elementbeþiv, afemeiat ºi descompus, uºorcoruptibil, de care serviciile de spionaj aunevoie. În continuare, candidatul acomunicat cã astfel poate relata mai multeprobleme cu privire la colegii sãi. Desprelocotenentul G.C. a relatat cã la circa treisãptãmâni de la venirea în unitate s-a stabilitîn chirie pe strada Hoga, la familia B.F., denaþionalitate sârbã, femeie de moravuriuºoare, despre care iniþial spunea cã nu valega relaþii cu aceasta deoarece a fostinformat cã suferã de boli venerice, ca apoisã se cãsãtoreascã cu sus-numita, însã nua putut preciza în urma cãror obligaþii. Deasemenea, despre locotenentul B.I. acomunicat cã acesta locuieºte cu chirie pestrada Câmpina nr. 25 la numita Schmith,de naþionalitate germanã, cu care se aflã înrelaþii bune. Despre aceastã gazdã aofiþerului, sursa cunoaºte, din spusele

locotenentului B.I., cã este o femeie foartecultã, merge la teatru, aflã ºi citeºte multãliteraturã germanã, are pe fiul ei înGermania, cu care poartã legãturi princorespondenþã. Numita Schmith îl spalã peofiþer ºi în ultimul timp îi serveºte ºi masaîn aºa fel încât acesta nu mai este vãzut lapopota ofiþerilor din garnizoanã. Vãzândatitudinea cinstitã ºi sincerã pe care o are,de cãtre lucrãtorul operativ s-au purtatdiscuþii de aºa naturã încât a venit în modvoluntar sã cearã a ne ajuta pe viitor îndepistarea unor elemente duºmãnoase.Punându-i problema colaborãrii în secret ºidacã poate sã-ºi ia angajamentul în scris, afost de acord ºi, fãrã vreo ezitare, l-a dat,fixându-i numele conspirativ de TeodorescuAnton. Dupã luarea angajamentului, a fostpus sã facã notã informativã cu cele relatateîn procesul recrutãrii pe baza cãreia i s-afãcut instructaj de modul cum va colaboraºi sarcinile ce-i revin pentru întâlnirea din25 martie 1961, orele 15.00. De asemenea,agentul a primit indicaþiile necesare înredactarea materialului informativ, faptul cãnu trebuie sã tragã concluzii, sã se ocupede m.d.p. (probabil, mijloace de probã,n.n.), sã nu provoace, precum ºi fixarealiniei sale de conduitã pe tot timpul. S-a atrasatenþia asupra pãstrãrii secretului colaborãrii,cum sã se orienteze în diferitele situaþii, ceatitudine sã ia faþã de poziþia unor elementeduºmãnoase, faptul cã trebuie sã fie maiprietenos ºi sociabil, sincer ºi cinstit faþã deorganele noastre. Privitor la punctualitateala întâlnirile planificate, cum sã se verificeºi despre necesitatea de a fi punctual. Îngeneral, s-a[u] explicat categoriile deelemente care intrã în atenþia organelornoastre, faptul cã va trebui sã cunoascãanturajul colegilor în afarã ºi natura acestuianturaj. S-a[u] fixat sarcinile pe viitor,întâlnirea planificatã ºi cum va motivacolegilor dacã va fi vãzut cã iese din cazarmãla aceastã orã. Recrutarea s-a efectuat decãpitanul C.E. pe baza convingerilor salepatriotice, în ziua de 23 martie 1961, întreorele 18�19.30. În concluzie, nu au rezultatprobleme deosebite ºi am convingerea cã vafi un agent care promite multe pe viitor,îndeplinind toate calitãþile cerute unui bunagent�. Semnat indescifrabil, lucrãtor operativprim, cãpitan C.E. (Ibidem, filele 5-7).

La fila 8 a dosarului e prins ºi unRaport privind cunoaºterea personalã alocotenentului Lãbescu Ioan, semnat delocþiitorul ºefului biroului contrainformaþii,care-l întâlnise pe ofiþer ocazional, într-ostaþie de �firobuz�, ºi-l luase în studiu,chestionându-l pe diverse probleme,concluzia fiind cã �este o fire comunicativã,calm, liniºtit în discuþii ºi cu o orientarejustã�, numai bun pentru a fi recrutat ca


agent, iar la fila 9, existã un Raport de studiuasupra locotenentului Lãbescu Ioan propuscandidat pentru recrutare în Batalionul 9instrucþie, compania 4, plutonul 1, axatpe studiul dosarului, a notei autobiograficedatã de candidat (prinsã ºi aceasta la fila13) ºi a verificãrilor efectuate pe teren deacelaºi cãpitan C.E. La fila 12, este ataºatAngajamentul semnat de Lãbescu la 23martie 1961, dictat de recrutor, fapt maidegrabã dedus, fiindcã este redactat înstilul acestuia din urmã, ºi unde, dupã ceindicã datele de identificare, locotenentulgrãnicer puncteazã ferm, citeþ, cu ocaligrafie destul de bine personalizatã:

��Îmi iau angajamentul în modvoluntar de a colabora în secret cu organelesecuritãþii statului ºi de a aduce la cunoºtinþãacestora date cu privire la activitatea ºimanifestãrile duºmãnoase a[le] unorelemente ostile regimului nostru care prinacþiunile lor lezeazã securitatea satuluinostru. De asemenea, mã angajez sãdemasc activitatea oricãror elemente deaceastã naturã fãrã a face excepþii pentruprietenii cei mai apropiaþi. Notele informa-tive furnizate de mine vor fi semnate înloc de numele meu adevãrat de LãbescuIoan cu numele conspirativ de TeodorescuAnton. Mã angajez sã pãstrez în secretlegãtura ce o am cu organele securitãþiistatului ºi sã nu divulg nimic din sarcinileprimite ºi metodele cunoscute, cunoscândcã în caz contrar mã fac vinovat ºi pot fipedepsit de legile RPR în vigoare. Faptpentru care semnez prezentul angajamentcu numele adevãrat.� Semnat:Indescifrabil, 23.03.1961 (Ibidem, fila 12).

Din autobiografia reluatã cu aceastãocazie, se mai reþine cã ofiþerul ºi dejascriitorul ce debutase încã din 1959, încotidianul �Apãrarea patriei�, cu numeleînregistrat la naºtere (ºi pe care ºi-l vaschimba peste circa un deceniu, când vafi încadrat efectiv în presa militarã, larevista �Viaþa militarã�), era fiul lui PetruLãbescu (n. 1901 în Alimpeºti), agricultor,care poseda înainte de 1944 douã hectarepãmânt, ºi al Mariei (n. 1904 în Negreºti,raionul Tg. Cãrbuneºti), avea ca fraþi peEugenia (n. 1927), Maria (n. 1929,cãsãtoritã cu Ioan Pãunescu, agricultor),Nicolae (n. 1932, agricultor), Gheorghe(n. 1935, agricultor), aproape toþi fiindmembri ai Gospodãriei Agricole Colective(G.A.C.) în satul Corºor, comunaAlimpeºti. El, Ioan, cel mai mic dintrecopiii familiei Lãbescu, al cincilea, în 1951,deci la vârsta de 11 ani, devenea pionier,iar în 1954 UTM-ist, ca în 1957, laabsolvirea clasei a X-a a Liceului militardin Câmpulung Moldovenesc, din toamnã,sã intre la ªcoala militarã de ofiþeri de

infanterie din Sibiu, pe care o absolvã înanul 1960, la arma grãniceri.

Interesantã, din aceastã perioadã degrãnicerie, este o primã ºi cam ultimãCaracterizare asupra agentului TeodorescuAnton (fila 16 a dosarului menþionat), încare, la un moment dat, se propuneabandonarea acestuia datoritã faptului cã�a fost ales în organele de conducereUTM din unitate�, dar ºi pentru amãnuntuldestul de deranjant cã, �de la data recrutãriiagentului pânã în prezent, s-a observat dinpartea sa lipsã de interes în rezolvareasarcinilor ce i-au fost trasate. În mai multerânduri, împreunã cu maiorul B.N., locþiitorºef birou, s-a stat de vorbã cu el ore întregi,unde s-a analizat activitatea sa, ºi de fiecaredatã ºi-a luat angajamentul, însã în modpractic tot n-a rezolvat sarcinile trasate.Agentul Teodorescu Anton a dovedit multãpasivitate ºi indolenþã, în ultima jumãtatede an nu s-a prezentat la întâlnirileplanificate, chiar mai mult, se pare cãocoleºte pe lucrãtorul operativ numaipentru a nu-i fixa o altã întâlnire. În varaanului 1962, a fost detaºat pentru trei lunila defilare în tabãra Giurgiu ºi Bucureºti,timp în care n-a furnizat nici un materialinformativ. În discuþiile cu cãpitanul A.Gh.(lucrãtorul operativ), rezultã cã,chemându-l la întâlnire pe agentulTeodorescu Anton, acesta a refuzat subpretextul cã dacã merge în oraº are altetreburi personale ºi a afirmat cã el a înþelescolaborarea în mod voluntar, iar atuncicând va avea probleme ce le apreciazãimportante va veni voluntar pentru a neinforma. O perioadã a fost predat înlegãtura maiorului B.N. pentru a-l dirija înD.V. asupra locotenentului D.M., însãagentul, cu tot instructajul fãcut, nu s-aachitat de aceastã sarcinã ºi a evitat parcãîntâlnirile cu noi pentru a nu fi tras larãspundere. De când colaboreazã cuorganele noastre a furnizat numai douã noteinformative ºi acestea la începutul activitãþiide colaborare. Agentul nu s-a deconspirat,la întâlnirile planificate nu s-a prezentat lamajoritatea lor, are culturã generalã, darnu doreºte sã înþeleagã rostul colaborãriicu organele noastre cu toate cã a fostprelucrat ore în ºir privitor la necesitate.În prezent, a fost ales organizator de grupãUTM, fapt pentru care nu mai poaterãmâne în agenturã ºi propunemabandonarea sa.� Semneazã, indescifrabil,acelaºi lucrãtor operativ C.E. Raportul esteînaintat ºi bãtut la maºinã, la 18 septembrie1962, deci a doua zi dupã cel sub formãolografã, mai scurt ºi cuprinzãtor, ºiaprobat, la 29 septembrie 1962, delocþiitorul ºefului serviciului, acelaºi M.V.,de acum avansat locotenent-colonel.


TÂRGOVIªTEA CULTURALÃ

Crizantema de Aur 46

Pe portativul toamnei târgoviºtene s-aprefirat un delicat zvon de romanþã la ceade-a 46-a ediþie a celui mai longeviv festi-val muzical românesc � �Crizantema deAur�. Cel care semneazã aceste impresiipe portativ a trãit, între 18 ºi 21 octombrie,fiorul gazetarului care acum 46 de aniconsemna în paginile ziarului �Dâmboviþa�prima înflorire a acestui unic festival îngrãdina culturii contemporane româneºti,dar ºi europene, ºi apoi ediþie dupã ediþiei-a notat rezonanþele cu strãluciri de dortrecându-ºi destinul de cronicar al clipei,înspre melancoliile vârstei a treia ºi înclepsidra cu ninsoare de crizanteme afestivalului pe care marea doamnã a sceneilirice, soprana Felicia Filip, l-a vãzut/simþitca pe o sãrbãtoare a artei cu seri magice,iar tânãrul primar al Târgoviºtei, jr. GabrielBoriga, ºi-l doreºte un brand peren de sufletal cetãþii lui Ionel Fernic, înscris în herbulistoric al acesteia.

Veteranul cronicar al Crizantemei deAur � cel care a trecut ºi la aceastã ediþiepragul Casei de Culturã a Sindicatelor dininima Târgoviºtei, gazdã a festivalului ºis-a învrednicit sã-ºi aºtearnã impresiile �zice cã ºi a 46-a ediþie a reuºit sã rãmânãca o frumoasã amintire pentru iubitoriiromanþei. La urma urmei, indiferent de cea spus o parte a �gurii de Târgoviºte� � ºie slobodã democratic sã-ºi exprime oriceopinie, pe care o respectãm � în ceea cene priveºte, vorba dictonului, degustibusnon disputandum.

În continuare câteva secvenþe deinteres public: juriul festivalului � FeliciaFilip, prim-solistã a Operei Naþionale dinBucureºti, preºedinte; membri � FlorinGeorgescu, tenor; Voicu Enãchescu,dirijor; Bogdan Matei, profesor; BorisPetroff, actor; Matilda Pascal-Cojocãriþa,artist liric; Paula Ciochinã, conf. univ. dr.la Universitatea de Arte �George Enescu�din Iaºi; Constantin Rusnac, maestru înartã din Chiºinãu; Gheorghe Turda, artistliric; Sorina Goia, redactor-ºef muzical laRadio România Cultural. Acompaniamentulmuzical a fost asigurat de orchestra�Romanticii�, sub bagheta mãiastrã a luiDan Ardelean, ºi beneficiind de arcuºulvrãjit al concert-maistrului Cornel Panþâru.Prezentarea a fost susþinutã de actorii

Carmen Tãnase, Adrian Pãduraru ºi LiviuChelariu. Regia ºi scenografia au aparþinutregizorului Mihai Constantin Ranin,directorul Teatrului Municipal dinTârgoviºte. Recitalurile au fost onorate deGheorghe Loredan, câºtigãtorul trofeului�Crizantema de Aur� 2012, Vlad Miriþã,Florin Georgescu, Matilda Pascal-Cojocãriþa, Pilar Diaz Romero (Spania), unmoment flamengo prezentat de GrupoFados para Sempre Coibra (Portugalia),Natalia Tudosie (Chiºinãu) cu romanþeruseºti, Szöllösi Emche (Ungaria) curomanþe maghiare ºi Margo Finotto (Italia),trompetist, cu un ºirag de canþonete.

Gala premiilor a fost oficiatã depreºedintele juriului, Felicia Filip, ºi de oseamã de oficialitãþi de la Consiliul JudeþeanDâmboviþa ºi Consiliul Local al MunicipiuluiTârgoviºte. Finalul ediþiei a fost o surprizãplãcutã � spectacolul �Paris, mon amour�,adus pe scenã de Teatrul Naþional de Operetã�Ion Dacian� din Bucureºti, ambientulmuzical fiind semnat de Lucian Vlãdescu.

Am, însã, ºi douã nedumeriri: de cenu a mai avut loc concursul de creaþie aromanþei (am obþinut informaþia cã au fostexpediate pe adresa organizatorilorsuficiente partituri demne de a fi intrat încompetiþie), îmi scapã de ce fotoliile dinsala de spectacole au fost �tapiþate� cu...hârtie igienicã.

Premiile festivalului: Trofeul�Crizantema de Aur� 2013 ºi premiul spe-cial al juriului Radio România Cultural:Alexandru Chiriac (Constanþa); Premiul I� Andrei ªtefãneþ (Chiºinãu); Premiul II �Gjergi Mani (Bucureºti); Premiul III �Ileana Dragomir (Valea Lungã �Dâmboviþa); Premiul Felicia Filip � CristinaMihaela Dan (Târgoviºte); Premiul specialal Consiliului Judeþean Dâmboviþa �Voichiþa Regoº (Baia Mare); Premiul spe-cial al Consiliului Local ºi al PrimãrieiMunicipiului Târgoviºte � Lilica Ioniþã(Buzãu).

�Inimã de ce nu vrei sã-mbãtrâneºti�,aºa murmurã o romanþã de demult în toamnatârgoviºteanã a unui festival înveºmântat înia dorurilor toate. Pentru cã �Te-aºtept peacelaºi drum� sã-mi baþi spre viitoarele ediþiiale �Crizantemei de Aur�.

G. Coandã


Aºa poate fi numitã prima întâlnire aSalonului literar din 28 septembrie a.c. alSST din stagiunea 2013-2014. ªi astapentru cã cinci confraþi din municipiul carei-a dat literaturii române pe Radu Cârneci,Florentin Popescu sau Titi Damian, aupoposit în cetatea tutelatã de TurnulChindia, dornici de a fraterniza cucondeierii târgoviºteni, dar ºi de a-ºiprezenta cãrþile de vizitã scriitoriceºti:Marian Rãdulescu, Roxana Aldea, CristiPãunescu, Gabriela Boboc ºi DumitruIstrate Ruºeþeanu. Cum Salonul literar alSST ajuns la 89-a ediþie nu este un locconfortabil pentru cei ce se încumetã sã-ºisupunã produsele literare tirurilor critice,�rãutatea� criticilor SST nici de astã datãnu s-a dezminþit. Dacã � aºteptând cusufletul la gurã opiniile critice � CristiPãunescu ºi Gabriela Boboc au avut deînfruntat adevãrate sãgetãri adânci însubstanþa versurilor citite, dupã cutumã,la �stâlpul de supliciu� (unul din pilonii derezistenþã ai clãdirii în care sunt puse lacale întâlnirile din ultima sâmbãtã a lunii),

Cronica Salonului literar al Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni � �Ziua Buzãului�

lucrarea lor liricã; poate o luminã viitoare,deocamdatã fiind doar un exerciþiu de fãcutmâna. Poeziile lui Dumitru IstrateRuºeþeanu, în schimb, au fost primite curealã satisfacþie. De altiminteri, DIR, esteun autentic poet cu o îndelungatã ºi fertilãexperienþã poeticã. Iatã-i ºi pe �criticii deserviciu�, care, timp de trei ore, au comentatversurile prietenilor buzoieni: Tudor Cristea,Mihai Stan, George Coandã, MarianRãdulescu, Corin Bianu, Grigore Grigore,Victor Petrescu ºi Victor Atanasiu. MihaiStan, George Coandã, Ion Mãrculescu,Corin Bianu ºi Dumitru Copilu-Copillin aurelatat despre participarea lor ca delegaþie aSST invitatã la cel de-al doilea Congresmondial al eminescologilor de la Chiºinãu(3-6 septembrie). Au fost evocatemanifestarea complexã naþionalã prilejuitãde împlinirea a 420 de ani de la urcarea petron a lui Mihai Viteazul (16-19septembrie), precum ºi a doua ediþie asimpozionului naþional �Contribuþii laconceptul de istorie a cãrþii ºi bibliotecilor�(27 septembrie). (Observator)

Simpozionul naþional �Contribuþii la conceptulde istorie a cãrþii ºi bibliotecilor�

Vineri, 27 septembrie a.c., la BibliotecaJudeþeanã �Ion Heliade Rãdulescu�Dâmboviþa a avut loc simpozionul naþional�Contribuþii la conceptul de istorie a cãrþiiºi bibliotecilor� � ediþia a II-a �, desfãºuratsub auspiciile Asociaþiei �AmicalaBibliotecarilor ºi Bibliofililor�, al cãruipreºedinte, dr. Gheorghe Buluþã a fostmoderatorul lucrãrilor acestei � cum s-aprecizat � �neconvenþionale dezbateri�.Am reþinut participarea unor personalitãþi

ale domeniului din þarã ºi din Târgoviºte.La aceastã manifestare ºtiinþificã oficiilede amfitrion le-a îndeplinit conf.univ.dr.Agnes Erich, directorul BiblioteciiJudeþene, iar din partea ConsiliuluiJudeþean a transmis un salut de succesjr.dr. Ivan Vasile Ivanoff, secretarul gen-eral al judeþului. Interesante au fost ºiintervenþiile unor membri ai SST: dr. AgnesEich (�Carte bibliofilã [secolul al XVII-lea] în colecþiile Bibliotecii Judeþene «IonHeliade Rãdulescu»�), dr. Victor Petrescu(�Din istoria bibliotecilor româneºti:emanciparea ºi dezvoltarea culturalã asocietãþii�), prof. Mihai Stan (desprepunerea în valoare a istoriei cãrþiitârgoviºtene de cãtre Editura�Bibliotheca�), dr. George Coandã(necesitatea reactivãrii Societãþii Românede Bibliofilie), dr. Alexandru V.ªtefãnescu (�Dialog despre cele douãsisteme principale ale lumii. Un bestsellerîn secolul al XVII-lea�). (Observator)

SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI


Voievozi martiri

Arhiepiscopia Târgoviºtei, de câþiva aniîncoace, se învredniceºte editorial, lainiþiativa ºi cu binecuvântarea ÎPS prof. univ.dr. Nifon Mihãiþã, arhiepiscop ºi mitropolit,sã dea luminii tiparului numeroase volume� adevãrate �cãrþi de învãþãturã� � de

cercetãri ºi studii, alãturi de un excelent�Almanah bisericesc�. Drept exemplu, prinexcelenþa demersului religios ºi ºtiinþific,stau cele douã mari volume � adevãrateevenimente editoriale � recent apãrute,�Întregitor de þarã ºi martir al neamuluiromânesc� ºi �Iubitor de culturã, protectoral Bisericii ºi martir al credinþei ortodoxe�.Cele douã volume sunt deschise deprecuvântãri semnate de ÎPS Nifon Mihãiþã,care se impun printr-o þinutã graficã deexcepþie, asemenea sumarelor acestora dincare reþin atenþia, în mod deosebit, studiilesemnate de cercetãtori de prestigiu: acad.ªtefan ªtefãnescu, Mircea Pãcurariu, Raduªtefan Vergatti, Gheorghe Buluþã, DanHoria Mazilu, Agnes Erich, Ana Dobjanski,George Coandã, Nicolae Edroiu, VictorPetrescu, Alexandru V. ªtefãnescu, MariaGeorgescu, Teodor Baconski º.a. Acesteapun în valoare cu temeinicie figurile celordoi mari domnitori români martiri aicredinþei ortodoxe ºi ai iubirii de neam. Suntde remarcat ºi contribuþiile editorilor,redactori responsabili P.C. Ioan Stan,Ionuþ-Adrian Ghibanu ºi Marian RobertPuiescu. (Cronicar)

Cãrþi primite la redacþie1. Ana Hâncu, Lumina umbrei, [versuri],

Editura Premier, Ploieºti, 2013, 90 pag.;2. Adrian Georgescu, Rugãciunile,

Editura No14 Plus Minus, Bucureºti,2013, 90 pag.;

3. George Lixandru, Îngerii din Oglindã,graficã Alexandru Coman, EdituraFundaþia Culturalã Antares, Galaþi, 2013,32 pag.;

4. Corneliu Berbente, Triada, epigrame,gândind la veºnicie, comentarii satiriceºi rugã, Editura Agir, Bucureºti, 2013,128 pag.;

5. Pr. dr. Gheorghe Manole, Paceamesianicã la profeþii minori. O analizãa textelor mesianice din postulCrãciunului, Editura Vlahia UniversityPress, Târgoviºte, 2013, 208 pag.;

6. Pr. dr. Gheorghe Manole, Creºtinism ºiculturã la Neagoe Vodã Basarab (1512-1521), ediþia a III-a revãzutã ºi adãugitã,Editura Vlahia University Press,Târgoviºte, 2013, 136 pag.;

7. Virginia Pilat, Manuscrisul cu scriitori,ediþie îngrijitã de Vasile Grigorescu,

ªtefan Crudu, Constanþa Crudu, prefaþãde Mihai Zamfir, Editura Ravex Coms,Bucureºti, 2013, 174 pag.;

8. Ion C. ªtefan, Iubirea cea din urmã,[prozã], cuvânt-înainte Geo Cãlugãru,Editura Semne, Bucureºti, 2013, 192 pag.;

9. Universitatea Valahia din Târgoviºte,Radu Nicolae Dobrescu. DoctorHonoris Causa, Editura Bibliotheca,Târgoviºte, 2013, 52 pag.;

10. Ion Stegãroiu, Ion Cucui, ValentinRadu, Mihail Iurcu. Ecce Homo, EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2013, 64 pag.;

11. Mihail Iurcu, Decãderea condiþieiumane, vol. III, [roman], EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2013, 244 pag.;

12. Stan V. Cristea, Fotografii la periscop.Secvenþe de istorie literarã, Colecþia Ex-egesis, Seria Mozaicul, Editura AiusPrintEd, Craiova, 2013, 222 pag.;

13. Ion C. ªtefan, 101 poeme, EdituraBiodova, Bucureºti, 2013, 106 pag.;

14. Gheorghe Râmboiu-Bursucani,Catrene aforistice, Editura AmandaEdit, Bucureºti, 2013, 110 pag.


Magdalena Mãrculescu

CULOARE ªI RETINÃ

NOTE DESPRE VIAÞA ªI OPERALUI VINCENÞIU GRIGORESCU

Vincenþiu Grigorescu (1923-2012)s-a nãscut la Bucureºti într-o familie deintelectuali. A participat la rãzboi, a fostmartorul ascensiunii postbelice acomunismului în România, ºi-a începutcariera în anii regimului GheorgheGheorghiu-Dej ºi a cunoscut prima etapãa regimului Ceauºescu. În Bucureºti a fostrecunoscut ºi apreciat mai ales ca grafician.A avut expoziþii personale de graficã laBucureºti (douã), Dusseldorf, Upsala,New York, Linkoping, Milano, Copenhaga.În 1971 decide sã fugã definitiv dinRomânia. Fusese invitat sã participe lamulte expoziþii colective: Roma, Milano,Torino, Geneva, Londra, Mexico City,Moscova, Beijing, Varºovia, Praga, Paris,New Delhi, Montreal, Quebec, Bagdad,Sofia, Havana. Astfel încât plecarea din1971 i-a fost prilejuitã ea însãºi de invitaþiade a participa la o expoziþie la Milano.

Din mãrturiile celor care l-au cunoscut,Vincenþiu Grigorescu era un personajinsolit. În apartamentul sãu de lângãBiserica Albã, pe strada George Enescu,apartament moºtenit de soþia sa (nãscutãFãlcoianu), se strângeau scriitorii ºi artiºtiivremii. Ducea o viaþã boemã ºi era unbãrbat elegant, ale cãrui mari pasiuni aufost rugby-ul (în anii �50 a fãcut parte dinechipa naþionalã de rugby a României),pictura ºi femeile. Generos, extrem decultivat, de o sinceritate care i-a atras ºiduºmãnii, Vincenþiu Grigorescu (care,printre altele a jucat în filmul �Ultimanoapte a copilãriei� � 1969, regizat de SavelStiopul), era un star. Atitudinea sa defrondeur i-a atras iniþial o oarecare simpatiedin partea lui Ceauºescu care, aºa cum seºtie, în prima perioadã a puterii sale duceao politicã ceva mai relaxatã în comparaþiecu predecesorii lui comuniºti. Însã, treptat,începând din 1968, vizitele în Cuba ºi în

Coreea i-au schimbat radical atitudinea luiNicolae Ceauºescu ºi i-au înãsprit politica.Vincenþiu Grigorescu a simþit tensiuneacare avea sã ducã la pierderea libertãþii deexpresie în viaþa socialã ºi culturalã ºi aîncercat sã evite capcana unei arteîndreptate spre celebrarea conducãtorului.Se pare cã a avut ºansa de a nu figura pelista celor nevoiþi sã-l omagieze peCeauºescu.

La plecarea din þarã, VincenþiuGrigorescu nu a luat nicio lucrare cu el. Dar,de îndatã ce s-a instalat în Italia, la Milanoºi a reînceput sã picteze, a avut grijã pe deo parte sã-ºi continue experimenteleabstracte (începuse deja seriile monocromeîn culori acrilice în perioada 1967-1969 ºiavea sã le continue mult timp: 1970-1985),dar ºi, pe de altã parte, sã-ºi reconstituieperioadele anterioare, producând pânze înmaniera celor pe care le lucrase în þarã.Astfel cã, urmãrind colecþia din strãinãtatea pictorului, regãsim toate �vârstele�creaþiei sale, inclusiv pe cele specificeperioadei petrecute în România (naturimoarte în stil figurativ).

Este interesant sã comparãm modulîn care se picta în România în 1970 ºi celîn care se picta în strãinãtate. Pe fondulacelei relaxãri politice dintre 1965-1969,exista o deschidere culturalã ceva maimare, acces la anumite publicaþii strãine,posibilitatea artiºtilor de a participa laexpoziþii în strãinãtate ºi chiar evenimenteorganizate în Bucureºti (în 1969 a avutloc la Sala Dalles o expoziþie americanãde picturã post 1945).

Va fi de asemenea interesantã relaþiapictorului Vincenþiu Grigorescu cu artistulFrancez Pierre Soulages (care ºi el a lucratfoarte mult asupra �negrului ca ºi culoare�)ºi a modului în care Grigorescu sedistanþeazã de acesta focusându-ºi


cãutãrile, în cadrul lucrãrilor monocrome(fie ele în alb sau negru) pe ideea destructurã geometricã. Maeºtrii de cãpãtâiai lui Vincenþiu Grigorescu au fostBrâncuºi, Malevich, Mondrian.

În momentul în care ajunge în Italia,Vincenþiu Grigorescu se instaleazã laMilano. Picteazã o serie de �Fluturi� carese bucurã de succes imediat pe piaþã.Instalarea definitivã în mediul artisticitalian se produce în 1976, atunci cândgaleria milanezã Vismara organizeazã oexpoziþie personalã vernisatã de marelecritic Gillo Dorfles (o altã expoziþiepersonalã a lui Vincenþiu Grigorescu vaavea loc în 1980). Galerista Zita Vismaraeste un nume de referinþã în lumea artelor,la vremea respectivã, fiind legatã în spe-cial de promovarea abstracþionismuluigeometric (au expus în galeria ei, printrealþii, Lucio Fontana ºi Jean Arp). Deasemenea, un moment de cotiturã îndestinul artistic al lui VincenþiuGrigorescu, este hotãrârea luatã de acesta:deºi Zita Vismara îi propusese sã îlreprezinte, artistul preferã sã rãmânã in-dependent, evitã serialitatea ºi presiunileexterioare impuse ritmului sãu propriu.Poate ca popularitatea artistului sã fi fostmult mai mare astãzi, dacã ar fi acceptatsã fie reprezentat de Vismara. Este osimplã supoziþie care trebuie analizatã,însã, în detaliu. Din acelaºi punct devedere trebuie consideratã ºi perioada dedupã 1999, când Vincenþiu Grigorescu

pãrãseºte Milano ºi se retrage, cu soþiasa Violetta Dorgan, în Castelnuovo Magra.

Violetta Dorgan este a doua soþie a luiVincenþiu Grigorescu, cu care s-a cãsãtoritîn 1966. Originarã din Rusia, ViolettaDorgan a fost inginer mecanic ºi a pãrãsitþara cu artistul în 1971, rãmânându-i alãturipânã în momentul morþii (1 ianuarie 2012).Acesta a fost cãsãtorit iniþial cu AncaFãlcoianu care aparþinea marii familiiboiereºti Fãlcoianu, înrudirã ºi cu ElenaVãcãrescu. S-au cãsãtorit de foarte tineri(ea avea 18 ani), în 1950. Au avut se pareo relaþie pasionalã foarte intensã, tulburatã,de altfel, de nenumãratele escapadeaventuroase ale seducãtorului soþ. În 1951s-a nãscut fiul lor Matei. Spre stupefacþialui Vincent Grigorescu, soþia sa Anca a avutcurajul sã divorþeze, iar în 1963 s-a mutatîn Germania, alãturi de noul ei soþ. MateiHoffman ºi-a urmat mama ºi a fost crescutde noul tatã. A avut parte de o educaþie deexcepþie, devenind diplomat cu funcþii înSUA, Brazilia, Italia, Franþa, Bosnia-Herþegovina, Columbia. În 1994 a fostºeful de Birou al Cancelarului HelmuthKohl. În 2005 a fost reprezentantulGermaniei la Organizaþia Pentru Cooperareºi Dezvoltare Economicã. În prezent, esteambasadorul Germaniei la Budapesta.

Matei Hoffman a pãstrat legãtura cutatãl sãu, venind la Bucureºti de mai multeori între 1968 ºi 1971, atâta vreme câtVincenþiu Grigorescu a mai stat înRomânia. Relaþiile dintre ei, care la începutau fost mai rigide din cauza resentimentelorpe care tatãl le avea ca urmare a divorþului,au devenit din ce în ce mai cordiale, pemãsurã ce bãiatul creºtea. La maturitate,cei doi se întâlnesc ºi discutã adesea. Existãun film fãcut de Matei Hoffman în atelierultatãlui, un interviu în care artistul explicãtehnica de lucru din ultima perioadã.

De asemenea, Matei Hoffman are oserie de amintiri despre viaþa sa dinBucureºti. Deºi a pãrãsit þara la 11 ani,pãstreazã amintirea celor care veneau încasa pãrinþilor, a relaþiilor de prietenie ºichiar a unor relaþii de neloialã �prietenie�prilejuite ºi încurajate de regimulcomunist. Vincenþiu Grigorescu ºtia depersonajele din anturajul sãu care îl pâraula organele de represiune, dar se pare cãnu era genul de om rãzbunãtor. O relaþiebunã se pare cã a avut cu Ion Nicodim ,plecat ºi el în Franþa în 1968 ºi cu JulesPerahim care i-a dãruit un tablou mameilui Matei Hoffman.

Vincenþiu Grigorescu, Milano, 1975


Activitatea de creaþie din Italia, i-a aduslui Vincenþiu Grigorescu aprecierea unorcritici renumiþi: Gillo Dorfles, J. Pigeon,Angelo Dragone, Rino Crivelli, AlbertoVecca, Lorenza Trucchi, O. Carasso,Adele Faccio, Franco Mondello, T.Brunius, Justin Fernandez, Ignacz Witz,E. Schiler, P. Comarnescu, Mircea Deac,J. Mereu, O. Barbosa, Horst Richter etc.

Faptul cã a expus la galerii cunoscute, i-a permis sã-ºi relanseze foarte uºor viaþaprofesionalã ºi financiarã în momentul în cares-a instalat în Italia, deºi a �luat-o, practic dela început�. Este interesant cã în perioada dela Milano este �adoptat� de un cerc deintelectuali socialiºti care îl interogheazãneîncetat asupra motivelor pentru care apãrãsit România ºi pentru care discrediteazãcomunismul. Acest lucru poate fi regãsit într-un interviu pe care Vincenþiu Grigorescu îlacordã în 2007 publicaþiei România Liberã,singurul acordat dupã plecarea din þarã:�Încercam sã le explic ce este comunismulaplicat, pe care l-am trãit�.

Vincenþiu Grigorescu pãstreazã puþinelegãturi cu cei din þarã ºi chiar cu alþi artiºticare au emigrat. În anii �80 se reîntâlneºtecu Diet Sayler, artist de origine românãplecat în Germania. Nãscut la Timiºoara,Diet Sayler a fãcut parte din grupul celorcinci tineri artiºti (ªtefan Bertalan, RomanCotosman, Constantin Flondor, ZoltanMolnar ºi Diet Sayler) care au expus laGaleria Kalinderu din Bucureºti în 1968,prima expoziþie de artã abstract �expresionistã din România. În urma unuischimb cultural între douã oraºe strãine,Diet Sayler trebuia sã meargã în Italia înoraºul Spezia, iar Vincenþiu Grigorescu înGermania. Din motive de organizare serealizeazã doar prima parte a contractului.Diet Sayler merge ºi expune la MuseoCAMEC (Centrul de Artã Modernã ºiContemporanã) din La Spezia, ocazie cucare cei doi se revãd. Ei se vor mai�reîntâlni� simbolic în 2013, la Bucureºti,când vor expune împreunã în Galeria 418,în cadrul expoziþiei �Structure & Energy.The Need for Abstraction� � VincenþiuGrigorescu, Romul Nuþiu, Diet Sayler.*

Vincenþiu Grigorescu face parte dincategoria artiºtilor care reuºesc sãreinventeze aproape totul: modul în care esteabordatã tema de inspiraþie (relaþia viaþã �moarte, în cazul lui), noþiunea de culoare ºiideea de suport al operei. Trecerea de la operioadã a creaþiei sale la alta, estesemnificativã din acest punct de vedere:

1. prima etapã este una figurativãreprezentatã de naturi moarte (regãsim ouºoarã trimitere la Giorgio Morandi, careapare o singura datã în mod explicit; 2.urmeazã perioada seriilor acrilicemonocrome, abstracte, începute laBucureºti ºi continuate în Italia (�Blaks�,apoi �Wites�) apoi serii în care negrul estespart de contraste colorate; 3. perioadalucrãrilor pe pânzã de sac, o serie ineditãcare este o inovaþie tehnicã a lui, idee desprecare artistul vorbeºte într-o �discuþie� la carefiul sãu Matei Hoffman îl provoacã, discuþiepe care acesta din urmã are inspiraþia sã ofilmeze (sunt puþine materiale filmate cuartistul); 4. existã, de asemenea, o seriededicatã �scriiturii arabe�, foarte interesantã,un fel de reformulare a ideii de manuscris/carte; 5. o etapã a colajelor din pânzã.

Numãrul tablourilor semnate deVincenþiu Grigorescu este mare, câtevasute se aflã în colecþia familiei (în speciala lui Matei Hoffman, precum ºi în colecþiaViolettei Dorgan, pânzele rãmânând înatelierul din Castelnuovo Magra), unnumãr important de pânze au intrat încolecþii particulare. Nu trebuie uitat cãmulte tablouri au fost vândute direct deartist din atelierul sãu (nefiind reprezentatde un galerist (Vincenþiu Grigorescu nu aavut ºi nici nu a cãutat sã aibã un controlprea rigid asupra cotei de piaþã a lucrãrilorsale). Se ºtie cã opere ale lui au intrat,printre altele, în colecþia actorului EdwardG. Robinson (celebru la Holywood în anii�40), în cea a lui William Rogers, fostsecretar de stat al SUA, a lui FrankShakespeare, reprezentatul SUA laVatican, precum ºi în pinacoteca omuluide afaceri german Friedrich Thyssen,magnatul oþelului.

* �Agresivi vizual, toþi trei au avut mari ambiþiirevoluþionare ºi/sau utopice. Repertoriul de formele-a impus un singur lucru cert: controlezi un sistemdacã ai distanþa acceptabilã faþã de el�Decodând conceptual regulile, constructivismulºi arta concretã devin mãsura logicã pentru DietSayler�Conectat la spaþialism ºi la LucioFontana, Vincenþiu Grigorescu ºi-a folosit intuiþiapentru alegerea culorilor, introducândinstabilitatea ºi stabilitatea structurilor ºi texturilor.�( Lavinia Dan) �Dincolo de destinele diferite (ale celor trei artiºti,n.n.), de viziunile ºi opþiunile formale distincte,ceea ce-i uneºte pare a fi, în primul rând, opþiuneaclarã pentru abstracþie: sever geometricã ºiraþionalã în �arta concretã� a lui Diet Sayler,expresiv/expansivã în tumultul formal al lui RomulNuþiu. Între aceste douã biografii artistice extreme,pare a se insinua Vincenþiu Grigorecu ca o fericitãcale de mijloc ce (con)duce de la �mimesis� la�poesis�. (Ruxandra Demetrescu)


Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, lalibrãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã laredacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Amarita muscariaRevista revistelor

Pentru cã ne aflãm într-o toamnã târzie ºi blândã, dupã ultimul val de ploi pãdurile ºipãºunile s-au umplut de ciuperci. * Multe, însã, s-au dovedit otrãvitoare, astfel încât câþivaconsumatori au decedat. Iar alþii, care au scãpat de moarte, ºi-au pierdut minþile. * Se pare cãprintre aceºtia din urmã se aflã ºi purtãtorul caraghiosului nume ªtefan Ion Ghilimescu (înacte, ªtefan Ion), care se pretinde critic literar ºi se exprimã, în aceastã posturã, în revista cupiteºteanã �Cafeneaua literarã�. Omul, în calitatea pe care ºi-o arogã, apare ca posesor al unuistil preþios-gongoric ºi utilizeazã, în genere, un numãr de cuvinte de trei-patru ori mai maredecât ar cere-o puþinãtatea ideilor sale. Mateahna asta, controlatã cât de cât în urmã cu vreodouã decenii, când individul, acum în vârstã de vreo 66 de aniºori, ºi-a început pretinsacarierã, a devenit dominantã în ultima vreme, simultan cu anume halucinaþii. Cum ar fi aceeacã el, care a fost înainte de 1989 un mãrunt activist cultural comunist (metodist la o casã deculturã), deci un fel de mic gândac roºu, ar fi îndrituit sã ia în discuþie cu asprimea unui severprocuror moral aspectele �purpurii� ale activitãþii unor scriitori �de teapa� (sic!) lui G. Cãlinescu,E. Jebeleanu, Ion Lãncrãnjan, Eugen Barbu, Adrian Pãunescu ºi alþii. ªi fiindcã l-am camironizat pe tema asta, gãseºte cu cale sã mã calomnieze într-un articol din revista amintitã(numãrul pe septembrie a.c.). * La urma urmei, nu m-ar deranja asta, mã deranjeazã, însã, totce se scrie despre mine fãrã pic de talent. Fie cã e de bine, fie cã e de rãu. ªi cu atât mai multatunci când lipsa de talent este dublatã de cea de moralitate. Cãci în textul care începe, înbinecunoscutu-i stil pedant (pigmentat cu trimiteri pe la situaþia din literatura francezã de azi),cu un soi de generalizare privind critica remanent comunistã, el utilizeazã mistificaþia, afirmaþianeargumentatã ºi minciuna sfruntatã. * Dincolo de faptul cã se tot dã, cum am mai spus-o,fatã mare! * Aºadar, bazându-se pe faptul cã, în cele cinci volume de criticã pe care le-ampublicat pânã azi, apar ºi referiri la scriitorii de mai sus, mã declarã un �vajnic edec comunistîn paginile propriului tabloid (Litere)�. * Acum, eu aº râde, zãu aºa! * Mai întâi, cã nu aducedovezi ºi cã, oricât s-ar strãdui, nu le-ar putea aduce. * Apoi pentru cã, în paginile acestui�tabloid� (sic!), zisul Ghilimescu a tot publicat lungi articole vreme de peste ºase ani.* Pânãs-a supãrat ca vãcarul pe sat. * Cred cã ºi din pricinã cã îl tot rugam sã scrie mai scurt. * Dupãce mã declarã prizonier al criticii comuniste (deprinsã, cicã, pe vremea când eu colaboram la�Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului�, iar el publica note prizãrite � chit cãelogioase � prin ziarul local despre volumele mele de versuri) ºi înainte de a-mi contestaapodictic valoarea de critic, mistificã în chip neruºinat (ºi penal, aº zice), pretinzând cã paginadintr-un pretins roman al unui veleitar local în care mi s-ar face mie un portret (greu identificabilfãrã atenþionarea fãcutã de cãtre autorul însuºi) ar fi un interviu al meu, în care aº afirma, întrealtele, cã mi-am tipãrit cãrþile pe banii elevilor lãsaþi corigenþi. * Mai departe, afirmã în scopdenigrator cã, prizonier al criticii comuniste cum eram (el fiind fãrã patã, pentru cã nu publicasemai nimic), m-am dat la fund dupã �loviluþie� (sic!), revenind atunci când s-au mai liniºtitapele. * Uitã, însã, cã, în 1990, când candida pentru un post de consilier la InspectoratulJudeþean pentru Culturã Dâmboviþa, mi-a solicitat (în calitatea mea de proaspãt membru alUniunii Scriitorilor) o recomandare pentru completarea dosarului. * Pe care i-am dat-o. * Iardupã câþiva ani (poate prin 2003) mi-a solicitat o recomandare pentru primirea în UniuneaScriitorilor. * Pe care i-am dat-o. * Nu doresc sã-mi fie recunoscãtor pentru asta (ºi pentrualtele), vreau doar sã se vadã cu cine stãm de vorbã. * În sfârºit, plin ºi de alte insanitãþi ºiafirmaþii halucinante, textul despre care vorbesc e al cuiva care nu mai pare în toate minþile. *De aceea mã gândesc cã a mâncat pãlãria ºarpelui�* Dar mã întreb: redactorul-ºef al �Cafeneleiliterare�, poetul Virgil Diaconu, care l-a girat prin publicare, n-o fi mâncat ºi el ciuperca asta,care pe latineºte poartã numele de amarita muscaria?! (T.C.)

Redacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]þia Chiºinãu � str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca [email protected] � www.bibliotheca.ro

7,00 RON

Documents

Zodia kitschului · 2013. 12. 10. · REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XIV, Nr. 10 (163) – octombrie 2013 Apare cu sprijinul Consiliului