Virgil Polizu - Baia

8/16/2019 Virgil Polizu - Baia

1/4

MONUMENTELE DIN BAIAÎNTRE TRECUT ŞI VIITOR

Conf. univ. dr. arh.Virgil Polizu

Localitatea Baia, cea dintâi capitală a ţinutului dintre

Carpaţi şi Nistru, marchează prin trecutul său, un moment dereferinţă în istoria neamului, iar monumentele sale sunt, atâtea câteau rezistat timpului şi evenimentelor, repere marcante ale evoluţieiarhitecturii moldoveneşti în perioada sa de desăvâr şire.

Încep prin a aminti biserica Sf. Gheorghe, numită şi BisericaAlbă, atribuită prin tradiţie lui Ştefan cel Mare, ce are consemnat, presupus dar neconfirmat prin documente sau pisanii, ca dată aedificării anul 1467. Această biserică suferea pe parcursul timpului,

probabil, numeroase transformări, ajungând ca la începutul secoluluiXX să fie aproape o ruină. Între 1907-1908 este ref ăcută de către arh. Nicolae Ghica – Budeşti într-o aproximativă arhitectur ă “Ştefan”,modă a timpului care a modificat nefericit aspectul şi al unor alte

monumente importante ale epocii, ca “Sf. Nicolae Domnesc” Iaşi,“Sf. Nicolae Domnesc” Dorohoi sau “Sf. Gheorghe“ Hârlău, într-oenumerare sumar ă. Personal consider că biserica şi incinta ei este celmult o prezenţă romantică, plăcută ochiului şi atr ăgătoare prin pitorescul său, cu o firească încărcătur ă istorică.

Al doilea monument important al Băii, ce precede cavârstă bisericii Albe, este Catedrala romano-catolică “Sf. Fecioar ă”construită de Alexandru cel Bun în anul 1410 şi dedicată soţiei salecatolice, Margareta. Această biserică, azi ruină, a reprezentat înmomentul edificării sale, la acea epocă de debut a tânărului statmoldav, un indiscutabil gest de curtuazie politică a înţeleptuluidomn faţă de puternicii şi agresivii săi vecini poloni. Dimensiunilevolumului, acurate

ţea concep

ţiei structurale, pre

ţiozitatea

materialelor folosite şi rafinamentul detaliilor de arhitectur ă, aşacum se prezintă ele astăzi, după restaurarea D.M.I. din anii 1960,înscriu biserica în rândul monumentelor catedrale din această partea Europei medievale, primordial catolică, marcând în epocăexistenţa şi importanţa Moldovei şi implicit a capitalei sale.Credem că acest monument, ce materializează nu numai un


2/4

important monument istoric, consolidarea puterii voievodale şi astatului, ci şi dezvoltarea ulterioar ă a arhitecturii locului, prinlimbajul său gotic şi a tehnicilor specifice, merita o atenţie maimare din partea forurilor abilitate cu protecţia, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor României.

Nu departe de catedrală se află biserica “Adormirea MaiciiDomnului”, ctitorită de Petru Rareş în anul 1532. Acest monument

face parte din grupul de biserici edificate în epoca, cap de serie care seînchide cu “Uspenia” din Botoşani, biserici care preiau şi prelucrează,aparent minimal, planul, arhitectura şi decoraţia unor alte monumente premergătoare ca timp şi apar ţinând în principal perioadei lui Ştefancel Mare. Biserica din Baia reface forma şi dimensiunile celei dinCotnari, la care adaugă pridvorul deschis, într-un volum unitar, bine propor ţionat. Acest pridvor deschis este astăzi asemeni celui al bisericii Părhăuţilor edificat mai devreme cu 10 ani decât cea dinBaia. Aşa apare astăzi biserica lui Rareş, însă cercetările din ultimiiani, pricinuite de lucr ările de restaurare au adus suficiente date care neconduc la ipoteza existenţei în faza primar ă a bisericii a unui pridvor deschis cu arcatura înaltă asemeni celor de la Moldoviţa (edificată înacelaşi an cu cea de la Baia-1532) sau Humor. Elementele care susţinaceastă afirmaţie a noastr ă sunt:− urmele de naştere a bolţii cilindrice de căr ămidă ce acoperea

transversal pridvorul, pe direcţii N-S, aflate în parteasuperioar ă a nivelului clopotelor;

− apariţia fracturilor între navă şi pridvor la nivelul cornişei şi înspecial la nivelul pardoselii compartimentului clopotelor, acolounde zidăria desprinsă a lăsat vederii colţul cutat, cu piatrafrumos finisată a faţadei interioare a fostului pridvor deschis pe toată înălţimea elevaţiei;

− existenţa aberantă a unui masiv de zidărie, stâlpul de naştere acelor două arcade ale faţadei vest, peste un gol destul de ampluca deschidere, actuala intrare în pridvorul azi închis al

bisericii;− oprirea brutală, f ăr ă elementele de terminaţie, a profilului de

piatr ă a soclului, în dreptul golului de intrare, lipsit deancadrament sau alte elemente de marcare, obişnuite înarhitectura epocii;

− zidăria neglijentă, din clotaraie, a actualei bolţi de peste parterul pridvorului actual.


3/4

Aceste argumente palpabile, aflate pe biserică, ca şi multealtele pe care nu avem, pentru moment, timpul necesar a le expune, nefac să credem că biserica lui Rareş avea un pridvor deschis, pe unsingur nivel, cu patru arce înalte, două pe vest cu parapet şi câte unul pe nord şi sud, pe unde erau şi accesele din exterior. Această marcaream f ăcut-o numai la nivelul pardoselii şi ale trotuarului. Modificarea pridvorului iniţial credem că a avut loc în urma unor deterior ări

structurale majore în zidăria bisericii, fapt lesne de presupus, ştiind cămeşterii lui Rareş nu au fost întotdeauna cei mai pricepuţi sau corecţi,să ne amintim numai de “cazul” Sf. Dumitru – Suceava.

Asemeni altor biserici, ctitorii Rareş, biserica are frescăexterioar ă, pictura datată 1535, moment de apogeu al unui uimitor şi foarte special prin unicitatea sa, fenomen artistic, specificMoldovei, când imaginile zugr ăvite vor migra din interiorul bisericilor, către exteriorul acestora, aşezându-se pe faţade şisubordonându-se rigorilor impuse de arhitectura acestora,desăvâr şind-o Biserica din Baia va fi un martor în acest sens atuncicând restaurarea sa va fi terminată.

Restaurarea monumentului este în curs de desf ăşurare.

Astăzi echipa de restauratori este alcătuită, printre alţii, din dr.arh.Virgil Polizu, ing. Alexandru Cişmigiu şi antreprenor MihaiBradu. Lucr ările au fost începute în 1987 la comanda MitropolieiMoldovei, de care grupul de specialişti enumerat aflat la acelmoment sub bagheta regretatului arhitect Virgil Antonescu, auf ăcut ca monumentul grav afectat structural să mai existe încă. Estefinalizată consolidarea la nivelul podului, în infrastructur ă şi înelevaţie pe trei laturi - est-nord-vest -, urmând ca după operaţia deextragere a picturii pe sud (vezi şliţurile neînchise cu armăturiler ămase la vedere), execuţie mult întârziată, fapt extrem de periculos pentru stabilitatea costrucţiei rigidizată par ţial,consolidarea în ansamblul său să fie terminată. Totodată refacerea

şarpantei, învelitorii şi streşinii, o reuşită asemeni celei de laArbore, datorită aceluiaşi sensibil arhitect care a fost VirgilAntonescu, a redat monumentului volumul său iniţial, armonios şiimpozant, echilibrat în propor ţii şi impunător în dimensiuni.Sper ăm ca lucr ările în continuare să urmeze acelaşi traseu profesional care să redea monumentului valenţele ce i-au fostconferite de ctitor şi timp.


4/4

Intervenţia de restaurare este un proces complex, minuţiosşi sensibil, susţinut unitar (cel puţin teoretic) de către o echipă pluridisciplinar ă compusă obligatoriu din arhitecţi, ingineri cudiferite specialităţi, istorici şi arheologi, restauratori decomponente artistice, chimişti şi microbiologi, ca şi mulţi alţii,funcţie de caz şi nu în ultimul rând, specialiştii în execuţie. Aceastăechipă în acţiunile sale pe monument (monumentul este în esenţa

sa o alădire) este coordonată de către un arhitect restaurator.Intervenţia de restaurare se desf ăşoar ă în mai multe etape urmândun traseu obligatoriu ce se supuna triadei- investigare, proiectare,execuţie. Această procedur ă firească, profesională, poate suferi dinvarii motive, în unele nefericite cazuri, dereglări majore cu urmăriireversibile, dintre cele mai grave pentru soarta sau integritateamonumentului. Aşa s-a întâmplat în cazul recentei intervenţiiasupra bisericii M-rii Probota, când componente importante aleacesteia, implicit structurale, au fost eludate în favoarea unor interese str ăine, la propriu şi la figurat, monumentului. Să sper ămcă aceste accidente nu vor avea loc şi la Baia.

Documents

Virgil Polizu - Baia