Lucinda Riley s-a nlscut in Irlanda qi, dupi o carieri timpurie caactrif5 de film, teatru gi televiziune, a scris prima carte la vArsta de24 de ani. Cnrfile ei au fost traduse ln peste 30 de limbi gi s-au vdndutin peste 15 milioane de exemplare. Printre bestsellerurile LucindeiRiley se num[ri Secretul orhideei (Hothouse Flower), The Girl on theClffi The Light Behind the Window, Trandafirul nopfii (The MidnightRose), The ltalian GirJ, The Angel Tree, Secretul Helenei (The OliveTree) qi The Love Letter.Lucinda lucreaz[ in prezent la seria The Seven

Sisters, care urmiregte povestea unor surori adoptate gi se bazeazialegoric pe mitologia vestitei constelafli. Primele patru volume,The Seven Sisters, The Storm Sister, The Shadow Sisfer qi The PearlSister as fost bestselleruri, ocupdnd locul 1 in topurile din Europa.Volumul al cincilea, The Moon Sister,vaapirea in 2018. O companiede produc{ie de la Hollywood s-a aritat interesati de achizi{ionareadrepturilor pentru un serial TV de mai multe sezoane.

&cNDAftrEY

ThandafiruInoptii

Traducere din limba en$ezlqi noteADINA qi GABRIEL RATIU

&*Bucuregti

2018

Darjeeling, India

februari,e 2000

Nre

I

PrologAnahita

Astizi implinesc o suti de ani. Nu numai ci am reugit si suPra-

viefuiesc un secol, dar am trecut gi pragul unui nou mileniu.In timp ce se lumineazlde ziui 9i soarele incepe si se inalle peste

mun{ii Kanchenjunga, la fereastra mea, stau intinsi pe Perne gi zAm-

besc in sinea mea de ridicolul acelui gind. Dac[ ag fi o piesi de mobi-

lier, un scaun elegant, de pildi, ag fi catalogati drept un obiect vechi

de arti. Oamenii m-ar lustrui, rl-xr recondiliona gi m-ar etala mdn-

dri in vitrini ca pe o capodoperi. Din picate, nu se intimpln la fel

cu trupul meu uman, care nu a imbitrinit cu gratia unei mobile de

mahon. Mai mult decit atAt, corpul meu s-a scofdlcit precum un sac

de iut[, plin cu un maldir de oase.

Daci mi-a mai rimas o frrimi de ,,frumuse[e", aceasta e bine as-

cunsi inliuntrul meu. Se aflI in in{elepciunea pe care o stringi intr-unveac de existen[i plmAnteasci gi in inima care a bitut pe acordurile

fiecirei emo[ii qi experienfe umane.

Acum exact o suti de ani, pirinfii mei, ca to{i indienii, au consul-

tat un astrolog care si le prezici viitorul fetipi lor nou-niscute. Cred

ci mai am Ei acum prorocirile profetului printre pu[inele obiecte ale

mamei pe care le-am pistrat. Mi-i amintesc spundnd ci voi fi longe-

vivi, dar imi dau seama c5, la 1900, asta insemna ci voi apuca virstade cincizeci de ani, daclzeiivor fi milostivi.

t2 Lucinda Riley

Aud o bltaie ugoari la ugi. E Keva, menajera mea cea credin_cioasS, incircatr cu o tavi cu un amestec de ceaiuri, cum beau engle-zii, gi o carafr micu{i cu lapte. N-am reugit niciodati si mr dezbar deobiceiul de a servi ceaiul in stil englezesc, degi locuiesc in India - laDarjeeling, unde mai pui - de gaptezeci qi opt de ani.

Nu rispund la ciocdniturile Kevei, pentru ci, in aceasti diminea{dspeciali, vreau si mi mai bucur de cdteva clipe de singurdtate. inmod sigur, Keva va dori si trecem in revisti programulpe ziua deazi, nerdbditoare sl mi ridice din pat, s6 mi spele gi si mi imbrace,inainte de sosirea rudelor mele.

Pe misuri ce soarele risipeqte norii de deasupra culmilor inzirye-zite ale munfilor, mi uit la bolta albastri gi caut rispunsul pe caie ila$tept in fiecare dimineafi, de Eaptezeci gi opt de ani incoace.

Astdzi, vd rog, implor zeii, cdci nu a trecut ori de cind mi_am vi_zul ultima oari copilul in care si nu fiu siguri cd. e viu, pe undeva peacest pimint. Daci murea, ag fi simfit-o imediat, cum am simlit_o incazul tuturor celor pe care i-am iubit qi s-au stins.

Mi podidesc lacrimile qi intorc privirea spre noptiera pe care seafli singura lui fotografie, un ingeraE de doi ani, care st6 ztmbitor pegenunchii mei. Mi-a dat-o prietena mea, Indira, impreuni cu certi-ficatul de deces, la cdteva siptrmani dupi ce am primit vestea mor{iifiului meu.

Am senzafia ci a trecut o eternitate. Adevirul este ci qi fiul meue bitrdn acum. in octombrie, va implini optzeci Ei unu de ani. Dar,oricit m-ag strddui, nu pot si mi-l inchipui in acest fel.

Imi dezlipesc ochii de la fotografia lui, pentru ci astizi merit simi bucur de sirbitoarea pe care mi-a pregitit-o familia. Cum, ne_cum insi, la toate evenimentele de acest gen, cdnd imi vid celilaltcopil gi copiii ei, absen{a fiului meu nu face decdt si imi alimentezedurerea din suflet, reamintindu-mi cI lipseqte dintre noi"

Firegte, toati lumea crede gi a crezut dintotdeauna ci fiul meu amurit acum gaptezeci gi opt de ani.

- Uite certificatul de deces, maaji! Lasi-l si se odihneascd in pace!imi spune oftind fiica meq Muna. Bucuri-te de familia care e incain viafd.

Trandafirulnoplii 13

Dupi atdfia ani, inpleg frustririle Munei, care sunt pe deplinindrepti{ite. $i-ar dori ca prezen{a ei si imi fie suficienti. Dar golullisat in sufletul unei mame de pierderea unui copil nu poate fi nicio-dati umplut.

Azi insi ii voi face pe plac fiicei mele. Voi sta pe scaun qi voi ad-

mira dinastia niscuti din mine. Nu ii voi plictisi cu povegti despre

istoria Indiei. Cind vor sosi, in maEinile lor de teren occidentale, cu

copiii lor care se joacl pe tot soiul de aparate cu baterii, nu le voipovesti cum eu gi Indira urcam cilare pe dealurile abrupte din jurulDarjeelingului, ci electricitatea gi apa curenti erau cAndva o raritate

in locuinfele noastre, nici c[ devoram orice carte, oricXt de jerpeliti,care imi cidea in mdni. Tineretului nu-i plac poveqtile din trecut; ei

;vor si triiasci doar in prezent, cum voiam gi eu la virsta lor.

Presupun cI mare parte a familiei mele nu e tocmai incantati sd

stribati jum[tate de India cu avionul, ca si-gi vadl stribunica la ani-

versarea a o suti de ani. Dar poate sunt eu nedreapti cu ei. De ci(ivaani incoace, m-am tot gandit de ce se simt tinerii stanjeni[i in prezenfa

betranilor, cind ar avea atitea lucruri utile de invifat de la noi. $i am

ajuns la concluzia c[ nervozitatea lor provine din faptul cI fragilitatea

noastri frziclle arati ce le va rezerva viitorul. Astfel, oricit de vigurogiqi frumoEi ar fi, devin congtienfi ci, intr-o buni zi, gi ei se vor ofili. Nugtiu ei insi cite vor ciqtiga pe parcurs.

Cum ar putea si citeascl in noi? Si infeleagi ci vor inflori sufle-tegte, ci experien(ele acumulate in atdfia ani le vor domoli impulsivi-tatea qi pornirile egoiste?

Accept totugi ci aceasta este firea omeneasci in toati splendoarea

complexitilii sale. Am incetat de mult si ii mai pun la indoiali menirea.

In momenhrl in care Keva bate a doua oarl la ugi, ii strig si intre.

O las s[ trinci.neasci in hindi gi imi sorb ceaiul, recapitulindu-mi inminte numele celor patru nepoli gi unsprezece strinepo$ ai mei. Cindai o suti de ani, wei si demonstrezi micar ci inci te mai duce mintea.

Cei patru nepoli pe care mi i-a diruit fiica mea au devenit la rdn-

dul lor pirinfi implinifi gi iubitori. Au inflorit in lumea noul, odaticu oblinerea independenlei Indiei de Marea Britanie, iar copiii lor au

impins lucrurile chiar mai departe. Cel pufin qase dintre ei, din cite

I

14 Lucinda Riley

imi amintesc, qi-au deschis propriile afaceri sau lucreazi in diversedomenii. Mi-e ciudi uneori ci nici unul dintre descendenlii mei nua manifestat vreun interes fali de medicini, cilcindu-mi astfel peurme, dar imi dau seama ci nu le pofi avea pe toate.

in timp ce Keva md conduce in baie, mi gindesc ci familia mea abeneficiat de un amestec favorabil de noroc, inteligenfi qi rela(ii. $i cImult iubita mea Indie mai are probabil de agteptat un secol p6ni cemilioanele de oameni care mor de foame pe strizi igi vor vedea satis-frcut micar un strop din nevoile umane fundamentale. De-a lungulanilor, am incercat si dau o mAni de ajutor, dar imi dau seama cleforturile mele sunt doar o piciturl neinsemnati in oceanul uriaq desirdcie gi suferin{l.

Agtept ribditoare ca Keva si md imbrace in sariul cel nou - cadouaniversar de la fiica mea, Muna - gi hotirdsc si nu las aceste gindurisumbre si imi umbreasci ziua. Am flcut tot ce mi-a stat in putere casi ii sprijin pe cei ale ciror viefi s-au intersectat cu a mea, gi trebuie simi mulpmesc cu asta.

-Aritali minunat, doamni Chavan.Mi uit in oglirtdi qi qtiu ci mi minte, dar de asta o gi iubesc. Duc

mina la giragul de perle care imi stl aninat la glt de aproape optzecide ani. I l-am lisat Munei prin testament.

- Fiica dumneavoastri sosegte la unsprezece, iar restul familiei, oori mai tirziu. Unde dorifi si ii agteptali?

?.li zirnbesc Ai mi simt exact ca un scaun de mahon.

-Du-mi la fereastri. Vreau s[ vid mun{ii.Mi ajuti si mi ridic qi mi conduce la fotoliu.-Mai avefi nevoie de ceva?

-Nu. Du-te in bucitlrie gi ai grijn ca bucitarul si respecte intoc-mai meniul pentru masa de prinz.

-Da, doamni.imi muti clopolelul de pe noptieri pe masa de langl mine gi

plriseEte camera pe nesimlite.Intorc fala spre soarele care incepe si se strecoare prin ferestrele

mari ale bungaloului meu din vdrful dealului. M[ tollnesc in razele

Trandafirulnop{ii 15

lui ca o pisicl qi mi gindesc la prietenii care s-au stins deja gi nu imivor fi alituri la aniversarea de azL

Indira, scumpa mea prieteni, a murit acum mai bine de cincispre-

zece ani. Mirturisesc ci acela a fost unul dintre rarele momente dinviafa mea cA.nd am cedat nervos qi am virsat lacrimi amare. Nici chiardevotata mea flici nu imi putea oferi dragostea qi prietenia pe care mile arita Indira. Narcisistl qi capricioasi pini in clipa morfii, Indirami-a fost mereu alituri cAnd aveam mai mare nevoie de ea.

Privesc biroul din firida din fafa mea gi nu pot si nu mi gindesc

la lucrul ascuns in sertarul lui incuiat. E o scrisoare care se intindepe trei sute de pagini. Ii e adresati scumpului meu fiu qi ii deapinipovestea vielii mele de la inceputurile sale. Cu trecerea anilor, am in'ceput si mi tem ci Voi uita aminuntele, c[ mi se vor $terge din minte,

precum rola unui film mut, alb-negru. In cazul in care presimfirile

mele se adeveresc, iar fiul meu e in via{6 qi s-ar putea intoarce la mine,

vreau si ii pot prezenta intreaga poveste a mamei lui qi a dragostei ne-

muritoare pe care aceasta i-a purtat'o copilului ei pierdut. $i motivele

pentru care a fost nevoiti si il piriseasci...Am inceput si o scriu dupi patruzeci qi cinci de ani, la gandul ci

nu mai am mult de triit. $i iati ci a zbclt in sertar timp de cincizeci

de ani, neatinsi qi necititl, fiindcl el nu m-a ciutat niciodati, iar eu

inci nu l-am gisit.Nici micar fiica mea nu imi cunoaqte povestea dinainte de venirea

ei pe lume. Uneori, mi simt vinovatl ci nu i-am dezvlluit adevirul.Consider totugi, ci e suficient ci i-am oferit dragostea de care fratele

ei a fost privat.Mi uit la birou gi imi imaginez teancul de foi ingilbenite din inte-

riorul lui. $i mi rog la zei si mi ciliuzeasci. La moartea mea, care se

apropie cu paqi repezi, m-ar ingrozi si Etiu ci a inciput pe miinile cui

nu trebuie. Meditez citeva secunde dacl ar fi bine si aprind focul 9i

s[ o rog pe Keva si arunce scrisoarea in el. Nici gind, clatin hotlritidin cap. Nu m-ar llsa inima si fac asta, in caz citii voi da vreodati de

urml. inci sper. In fond, am triit pdni la o sut[ de ani; Poate aPuc

chiar o suti zece.

Cui si i le lncredin{ez, totuqi, in eventualitatea ci...?

{

16 Lucinda Riley

Ii trec in revisti, mental, pe toti membrii familiei, pe generafii.Rostesc fiecare nume qi a$tept indrumare. Zibovesc mai mult asupra

numelui unuia dintre strinepofii mei.Ari Malih fiul cel mai mare al nepotului meu cel mai mare, Vivek.

Chicotesc uqor cind mi trece un fior pe qira spinirii - semnul pe careil primesc de la cei de sus, a ciror infelegere e cu mult mai presus de a

mea. Ari, singurul membru al familiei binecwintat cu ochi albagtri.In afarl de adoratul meu copil pierdut.

Mi concentrez ca si mi-l reamintesc bine; mi consolez cu ideeaci, atunci cind ai unsprezece strinepo(i, memoria i-ar juca feste pinlqi unei persoane cu jumitate din virsta mea. Pe lingi asta, sunt ris-pAndili pe tot cuprinsul Indiei, gi rareori am ocazia si ii vld.

Vivek, tatil lui Ari, este cel mai instirit dintre nepofii mei. A fostdintotdeauna ager la minte, chiar dacl un pic cam anost. E inginer qi

a cAqtigat suficienfi bani cdt si le ofere sofiei gi celor trei copii o viafiindestulati. Daci nu mi ingeali memoria, Ari a fbcut qcoala in An-glia. E iste{ foc, deqi n-am priceput niciodati cu ce se ocupi de cdnda terminat facultatea. Trebuie neaplrat si aflu azi. O si fiu cu ochiipe el. Sunt conyinsi ci o si-mi dau seama daci instinctul meu e bunsau nu.

Odatl stabilite acestea, mi simt mai calmi cd am gdsit o posibilisolu[ie la dilema mea. inchid ochii qi a{ipesc.

- Pe unde-o fi? igi intrebi Samina Malik soful in qoaptl. Mi-a pro-mis ci nu intirzie, adiugi, misurindu-i pe ceilalli membri ai familieiAnahitei, prezenfi in forma{ie completi.

Erau adunati to[i in jurul bdtrinei, in salonul elegant din bunga-loul ei, gi o asaltau cu daruri gi complimente.

- Stai liniptiti, Samina. Vine gi biiatul nostru, igi linigti Vivek sofia.

-Ari a zis ci ne intilnim in stafie, ca si ajungem toti odati,la orazece... Zitu aqa, Vivek, bliatul [sta n-are pic de respect pentru familie.O s1...

- Nu te mu enerva, pyari. E un tinir ocupat, gi biiat bun, pe dea-supra.

Trandafirulnaplii t7

-Aga crezi tu? il intrebi Samina. Eu n-ag fi prea siguri. De cdte oriil sun la apartament, imi rlspunde alti voce de femeie. $tii ce Mum-

baiul e plin de pafachine de la Bollywood gi de escroci, incheie ea ingoapti, nedorind ca weun alt membru al familiei si tragi cu urechea

la conversalia lor.

- Da, dar fiul nostru are douizeci qi cinci de ani qi propria afacere.

Poate si-gi poarte singur de griji, ii replici Vivek.

- Servitorii il aqteapti si vini ca sd aduci Eampania 9i si linemtoasturile. Keva iEi face griji ci bunica ta o si oboseasci daci mai

intirziem mult, ofti Samina. Daci Ari nu ajunge in zece minute,le

zic s[ inceapi frri el.

- fi-am spus si stai linigtiti, zise Viveh cu un zimbet larg, in mo-

mentul in care Ari, fiul siu preferat, intri in cameri. Ca de obicei,

maicl-ta a intrat in panici, ii explici lui Ari, strdngindu-l clldurosin brale.

- Ai promis ci ne intilnim in stalie. Te-am a$teptat o ori. Pe

unde-ai umblat? se risti incruntatl Samina la fiul ei chipeq, deqi gtia

ci o va imbuna cu farmecul lui.

- Iarti-mi, mami, zise Ari, cu un zimbet cuceritor qi o prinse de

mtini. Am fost relinut. Am incercat s[ te sun pe telefonul mobil, dar,

ca de obicei, era oprit.Ari gi tatil siu impirtlgirl un zimbet complice. Toat[ familia glu-

mea pe seama nepriceperii Saminei de a folosi telefonul mobil.

- Uite ci am ajuns pdni la urmi, addugi, misurdnd din privirirestul clanului. Am pierdut ceva important?

- Nu. Stribunica ta a fost aga ocupati si intimpine pe toatl lumea,

incdt sper ci n-a observat ci ai intirziat, rispunse Vivek.

Ari se intoarse gi privi prin mullimea de rubedenii la femeia din

genele cireia se niscuseri atitea generafii. In clipa aceea, ii vizu pri-

virea ageri, iscoditoare afintiti asupra lui.

-Ari, in sfirqit ai binevoit si ni te alituri, spuse ea, zimbind. Vino

incoace gi siruti-fi stribunica.

-O avea ea o suti de ani, dar nu-i scapi nimic bunici-tii, ii gopti

Samina lui Vivek.

18 Lucinda Riley

Cdnd Anahita iqi desflcu brafele firave, mullimea de rude se didula o parte, qi to{i ochii din incipere se intoarseri spre el. Ari se apropiede ea gi ingenunche, arltindu-gi respectul printr-un pranaam addncgi agteptand si primeasci binecuvAntarea ei.

- Buni, o saluti el, alintlnd-o cu diminutivul pe care il foloseautofi nepofii qi strinepofii ei. Iarti-mi ci amintirziat. E drum lung dela Mumbai pini aici, explicd el.

Ridici privirea gi ii vizu ochii sfredelindu-l ca intotdeauna, deparci ii citea in suflet.

-Nu conteazl, zise ea gi ii mingiie obrazul cu degetele ei micufe,delicat precum o aripi de fluture. Dar, adiugi in goapti, ca si nu audiceila\i, si gtii de la mine ci e bine si verifici claci ai pus alarma la orapotriviti inainte s[ te culci. Ii fbcu pe furig cu ochiul gi ii didu de in[elesci se poate ridica. Vorbim mai tArziu. Keva abia agteapti sd inceapiceremonia.

- Bineinfeles, buni, confirmi Ari gi simli ci se imbujoreazi in mo-mentul in care se ridici in picioare. La mul$ ani!

Ari se intoarse lingi pirinfii sii, intrebindu-se cum de ghicisestribunica lui anume motivul pentru care intdrziase.

Ziua decurse conform planului. Viveh cel mai mare dintre nepotiiAnahitei, [inu un discurs emofionant despre viafa ei remarcabili.$ampania din belqug dezlegdlimbile celor prezenfi, gi incordarea ru-delor care nu se mai vizuseri de mult timp se risipi. Rivalitatea innis-cuti dintre frafi se stinse odati ce igi reluari locul in ierarhia familiei,iar verii mai tineri uitarl de timiditate 9i gisiri subiecte comune dediscufie.

-Uit6-te la fiu-tiu, ii zise Muna, fiica Anahitei, lui Vivek. Roiescverigoarele in jurul lui. Ar cam fi cazul sd se gindeasci la insur[toare.

-Md indoiesc ci ii stn gandul la asta, bombini Samina cltre soa-cra ei. In ziua de azi, blrbafii se fin de aventuri amoroase pini pe latreizeci de ani.

-Si in[eleg ci nu ii aranjafi nici o cisitorie? intrebl Muna.- O si incerclm, fireEte, dar nu cred si fie de acord, ofti Vivek. Ari

face parte din generafia noui. Vrea si-gi triiasci viafa dup6 bunullui plac. Are afacerea lui, cilitoregte prin toatl lumea. S-au schimbat

Trandafirulnoplii 19

vremurile, mami. Eu Ei Samina trebuie si ne lisim copiii si iqi aleag[

singuri so(ii qi sofiile.

- Serios? intrebd Muna, ridicind din sprincene. Ce idei progre-

siste ai, Vivek! La urma urmelor, voul v-a mers foarte bine impreuni.

-Ai dreptate, mami, confirmi Viveh luandu-gi so{ia de m6ni.Mi-ai ales o nevasti minunati, adiugi, zimbind.

-lnotim impotriva unui curent imposibil, interveni Samina. Ti-nerii din ziua de azifac doar ce vor gi iau singuri decizii. Apoi, ca sIschimbe subiectul, arunci o privire spre Anahita. Mama ta se dis-

treazi bine din cdte observ, ii zise Munei. E un adevirat miracol, o

minune a naturii.

-Aga e, ofti Muna. Dar mi ingrijoreazi s-o qtiu cocolati in vdrfuldealului, doar cu Keva langi ea. E un ger cumplit iarna' N-are cum

s[ nu-i afecteze oasele bitrdne. Am rugat-o de nenumlrate ori sl se

mute cu noi la Guhagar, ca s[ avem grijn de ea. Bineinleles c[ m-a

refuzat. Zice cb aici se simte mai aproaPe de spiritele gi, firegte, de

trecutul ei.

-Trecutul ei misterios, murmurl Vivek, ridictnd o sprinceanl.()rezi ci o s-o convingi vreodati, mami, si-[i spuni cine a fost ta-

t[l tiu? $tiu c-a murit inainte si te naqti, dar povestea mi s-a pirutintotdeauna un pic cam neclari.

- Eram mult mai curioasi in copilirie. lmi aduc aminte ci o in-

nebuneam cu intrebirile, dar acum, spuse Muna qi ridici din umeri,

n-are decit si-gi pistreze secretele, dacl asta doregte. Mi-a diruittoati dragostea ei qi nu vreau s-o supir.

Muna se intoarse qi ii arunci o privire tandri mamei sale' Anahita

o observi qi ii frcu semn si vini la ea.

-Ce e, maaji?. intrebi Muna cind ajunse in dreptul ei.

-Am cam obosit, zise Anahita, inibuqindu-gi un ciscat. Vreau simi odihnesc. Peste o ori, te rog si-l aduci la mine pe strenepotul

meu, Ari.

- Desigur.

Muna igi ajuti mama si se ridice qi o conduse printre rudele adu-

nate. Keva, care, ca de obicei, nu igi slibea stipina din ochi, frcu un

pas in fa[i.

20 Lucinda Riley

-Mama vrea si se odihneasci, Keva. 0 conduci in camera ei?

-Desigur. A fost o zi lungd.Muna le urmiri cum ies din cameri, apoi se intoarse alituri de

Vivek qi de sofia lui.

- Trebuie sI se odihneascl putin, dar m-a rugat si-l duc pe Ari sivorbeasci cu ea, peste o ori.

- Serios? intrebi Vivek, incruntat. Care-o fi treaba?

- Cine mai gtie ce-i trece mamei prin minte? ofti Muna.-Mi duc si-l anunf. Ziceaclnu mai stl mult. Are o intilnire de

afaceri la Mumbai miine-diminea[d.

- Micar de data asta si puni familia pe primul plan, spuse catego-ric Samina. Mi duc si vid pe unde e.

Vestea ci bunica lui dorea si discute cu el, peste o ori, nu ii cLzudeloc bine lui Ari, exact cum previzuse tatll siu.

-Nu pot si pierd avionul, explicd el. in,telege-m6 gi pe mine,maml. Am o afacere de condus.

-Atunci, o s[-l rog pe taici-tu si o anunfe pe bunica lui ci, laaniversarea de o suti de ani, strinepotul ei cel mai mare n-are timpsi vorbeasci cu ea.

- Mami, oftd Ari,vilzdnd supirarea de pe chipul mamei sale. Bine.Mai stau. Scuzi-mI, trebuie si gisesc un loc in care am semnal latelefon ca si amdn intilnirea.

Samina iqi privi fiul cum se indepirteazi, cu ochii a{intifi la tele-fon. Fusese un copil incipi{inat din ziua in care venise pe lume, dar,ca orice mami, gi ea igi risf[1ase peste misuri primul niscut. Fusesedintotdeauna un copil deosebit, din clipa in care deschisese ochii gio uluise cu albastrul lor. Vivek o tachinase deseori din cauza asta,glumind pe seama fidehtn{ii sofiei sale. Pinn cand merseseri in vizitila Anahita qi descoperiseri ci tatil decedat al Munei awsese ochi deaceeagi culoare.

Ari avea tenul mai deschis decdt al frafilor s6i, iar frumuse[ea luinu trecea niciodati neobservati. Nu era de mirare ci devenise ugorarogant, dupi cite complimente primise in douizeci gi cinci de ani devia!6. Din fericire, il salva firea lui plicuti. Dintre tofi copiii Saminei,Ari ii aritase mereu cea mai mare afecfiune Ei ii era imediat alituri

TrandafirulnoPlii 2t

tlac[ se ivea o probleml. Asta, pAn[ in zil;r-incare plecase la Mumbai,

anunldnd ci igi deschide propria afacere...

In ultima vreme, insi, nu mai era acelagi Ari. CAnd venea in viziti,pirea mai dur s,i mai preocupat 9i, ca si fie sinceri, Samina il glsea

din ce in ce mai nesuferit. Reveni alituri de solul ei, rugindu-se si fie

doar o etapd pasageri in viafa fiului ei.

- Sprine-i strinepotului meu ci poate si intre, anunli Anahita, intirnp ce Keva o ajuti si se ridice in capul oaselor qi infoie pernele pe

care se rezerfla.

- Da, doamni. M[ duc imediat duPi el.

-Nu vreau si flm deranjafi.

-Am in[eles, doamni.

- Bun[ ziua, buni! spuse Ari qi intri sprinten in cameri, citeva

clipe mai tdrzia. Sper ci te-ai odihnit putin.

- Da, zise Anahita qi ii f[cu semn spre un scaun. Ia loc, Ari. imi cer

scuze ci {i-am stricat planurile pentru mAine.

-Nu-i nimic, rdspunse Ari gi sim{i ci ii urcl singele in obraji pen-

tru a doua oari in aceeaqi zi.

O lisi s[ il studieze cu ochii ei sfredelitori gi se intrebi cum de

reugeqte si ii citeasci gindurile.

-Taic[-tu mi-a zis ci locuiegti la Mumbai qi ai o afacere inflori-toare.

-N-aq spune chiar infloritoare, dar mi zbat si devini pe viitor'

- Se vede c[ egti un tinir ambilios. $i sunt convinsi c6, intr-o zi,

afacerea ta o sd dea roade, aEa cum speri.

-Mulpmesc, buni.Pe chipul stribunicii lui apiru un zimbet gters.

- Desigur, e posibil si nu i{i aduci atdt de multi bucurie pe clti1i inchipui. Via[a inseamni mai mult decit munci 9i avere. Dar asta

o s-o afli tu singur cind va veni wemea, addugl ea. Pini una-alta,

vreau si-[i dau ceva. Ia cheia asta qi descuie biroul. E un teanc de

hirtii inluntruAri lui cheia din mina stribunicii sale, o risuci in broascd qi

scoase manuscrisul ingilbenit din sertar.