THE TRANSFER OF PROCEDURES IN THE PENAL … 05 06.pdfla data de 19.09.2007) prin care a solicitat transferul cauzei la Procuratura Federației Ruse. Inculpatul a precizat, în cererea

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

41 Section: Social Sciences

THE TRANSFER OF PROCEDURES IN THE PENAL FIELD – TEMPORARY IMPEDIMENT

FOR THE PUTTING INTO MOVEMENT OF THE PENAL ACTION

Anca Lelia Lorincz, Prof., PhD, ”Al. Ioan Cuza” Police Academy, Bucharest and Corina Maria Tudor, PhD Student

Abstract: By reconfiguring the category of criminal cases that prevent the commencement and

exercising of criminal proceedings, the current Romanian Code of Criminal Procedure adds a new

case: "there was a transfer of proceedings with another state, according to the law". The transfer of criminal proceedings is a form of international judicial cooperation in criminal

matters regulated in our legislation by Law no.302/2004 and justified by the need to cooperate with

the judicial authorities from different states for the prevention and combating of the criminal phenomenon. However, some legislative amendments (most recent in 2013), which give us some

consideration regarding the current regulation of the transfer of proceedings, including some aspects

of judicial practice, have been raised in this area.

Keywords: transfer of procedures; international judicial cooperation in criminal matters; trial;

criminal proceedings; the current Code of Criminal Procedure

Față de reglementarea din Codul de procedură penală de la 1968, în actualul Cod de procedură

penală (Legea nr.135/20101) este regândită sfera cazurilor care împiedică punerea în mişcarea şi

exercitarea acţiunii penale2, printre altele prin adăugarea unui nou caz: „a intervenit un transfer de

proceduri cu un alt stat, potrivit legii‖ (art.16 alin.1 lit.j).

Reprezentând o cauză care înlătură aptitudinea funcțională a acțiunii penale, deci un

impediment pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale3, transferul de proceduri

în materie penală este una dintre formele de cooperare judiciară internațională în materie

penală reglementată, în legislația noastră, prin Legea nr.302/20044.

În relaţiile între statele membre ale Uniunii Europene, această formă de cooperare

judiciară în materie penală este reglementată de Convenţia europeană privind transferul de

proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg, pe 15 mai 1972.

În condiţiile prevăzute în Titlul IV al Legii nr.302/2004 (art.123 – art.129)5, atunci când

are motive întemeiate să creadă că într-un alt stat se desfăşoară proceduri penale cu privire la

aceleaşi fapte sau fapte conexe şi care implică aceeaşi persoană, procurorul care efectuează

sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată poate contacta autoritatea

competentă a celuilalt stat, direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii

Europene, prin intermediul autorităţii centrale competente potrivit legii, pentru a-i confirma

existenţa unor astfel de proceduri paralele, în vederea iniţierii consultărilor. În cazul în care

1 Legea nr.135/2010, publicată în M.Of. nr.486/15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, intrată în

vigoare la 1 februarie 2014 2 Expunerea de motive la proiectul Noului Cod de procedură penală, www.just.ro 3 A. L. Lorincz, Drept procesual penal(conform noului Cod de procedură penală), vol. I, Editura Universul Juridic, București, 2015, p.63 4 Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în M.Of. nr.377/31

mai 2011, cu modificările și completările ulterioare 5 dispoziţii modificate prin Legea nr.224/2006 (publicată în M.Of. nr.534/21 iunie 2006), prin Legea nr.222/2008

(publicată în M.Of. nr.758/10 noiembrie 2008) și prin Legea nr.300/2013 (publicată în M.Of. nr.772/11

decembrie 2013)



organul judiciar român nu deţine nicio informaţie în acest sens, în relaţia cu statele membre

ale Uniunii Europene, identificarea autorităţii competente care ar trebui să fie contactată se

realizează cu ajutorul punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană

desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului Justiţiei, după caz. În acest scop,

autorităţii străine îi sunt furnizate, cel puţin, următoarele informaţii6:

a) o descriere a faptelor şi circumstanţelor care fac obiectul procedurii penale desfăşurate;

b) toate informaţiile relevante privind identitatea persoanei cercetate şi, dacă este cazul, a

persoanelor vătămate;

c) stadiul procedurii penale;

d) informaţii privind arestarea preventivă sau reţinerea persoanei cercetate, dacă este

cazul.

Potrivit legii, constituie motive întemeiate inclusiv următoarele cazuri:

● persoana cercetată invocă, oferind informaţii în acest sens, faptul că este subiectul unor

proceduri penale cu privire la aceleaşi fapte sau fapte conexe într-un alt stat; sau

● o cerere de cooperare judiciară internaţională în materie penală formulată de un alt stat

indică existenţa posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele; sau

● organele poliţieneşti deţin informaţii în acest sens.

Această procedură (prevăzută la alin.1 al art.123 din Legea nr.302/2004) nu se aplică

atunci când autorităţile competente care desfăşoară proceduri paralele au fost deja informate

prin orice alte mijloace.

Atunci când se stabileşte existenţa unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau

supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată competentă iniţiază consultări

directe sau prin intermediul Eurojust ori, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii

Europene, prin intermediul autorităţii centrale competente potrivit legii. Scopul consultărilor

este acela de a se ajunge la un consens cu privire la orice soluţie eficientă menită să evite

consecinţele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz,

poate conduce şi la exercitarea şi continuarea unei proceduri penale unice fie în statul român,

fie într-un alt stat.

Atât timp cât consultările directe sunt în desfăşurare, autorităţile competente implicate se

informează reciproc cu privire la măsurile importante luate în cadrul procedurilor.

Cererile formulate de către autorităţile altor state în vederea confirmării existenţei unor

proceduri paralele se soluţionează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie sau de către instanţa pe rolul căreia se află cauza. Exceptând cazul în care prin

furnizarea acestora s-ar putea aduce prejudicii unor interese naţionale fundamentale în materie

de securitate sau care ar putea pune în pericol siguranţa persoanelor, autorităţilor străine li se

comunică, într-un termen rezonabil, cel puţin următoarele informaţii:

► dacă sunt în desfăşurare sau au fost desfăşurate proceduri penale cu privire la unele sau

toate aceleaşi fapte sau la fapte conexe care fac obiectul procedurilor penale la care se face

referire în cererea transmisă de autoritatea străină şi dacă aceleaşi persoane sunt implicate;

► în cazul în care sunt în desfăşurare sau au fost desfăşurate proceduri penale, datele de

contact ale autorităţii competente; şi

► stadiul respectivelor proceduri sau, în cazul în care a fost pronunţată o hotărâre

definitivă, natura respectivei hotărâri definitive.

Astfel, autorităţile judiciare române pot solicita autorităţilor competente ale altui stat

iniţierea unei proceduri penale sau continuarea acesteia, atunci când exercitarea de către statul

străin solicitat serveşte intereselor unei bune administrări a justiţiei sau favorizează, în caz de

condamnare, reintegrarea socială şi sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri:

a) persoana cercetată are reşedinţa obişnuită în statul solicitat;

6 art.123 alin.1 din Legea nr.302/2004



b) persoana cercetată este cetăţean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul său de

origine;

c) persoana cercetată execută sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în

statul solicitat;

d) persoana cercetată face obiectul, în statul solicitat, al unei cercetări penale pentru

aceeaşi faptă sau fapte conexe;

e) transferul este justificat prin interesul de a descoperi adevărul şi, mai ales, dacă

elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat;

f) executarea unei eventuale hotărâri de condamnare în statul solicitat este susceptibilă să

amelioreze posibilităţile de reintegrare socială a condamnatului;

g) prezenţa persoanei cercetate la audieri în procedurile penale instrumentate de

autorităţile judiciare române nu poate fi asigurată, chiar şi atunci când ar exista posibilitatea

audierii prin videoconferinţă, însă poate fi asigurată în statul solicitat;

h) o eventuală hotărâre de condamnare nu ar putea fi pusă în executare în România, chiar

şi atunci când ar exista posibilitatea formulării unei cereri de extrădare sau emiterii unui

mandat european de arestare, statul solicitat fiind în măsură să o facă;

i) inculpatul a fost condamnat definitiv în România, sunt incidente unul sau mai multe din

cazurile prevăzute la lit.a-h, iar statul român nu poate pune în executare hotărârea de

condamnare, chiar având deschisă calea extrădării sau a mandatului european de arestare, iar

statul solicitat nu acceptă, ca principiu, executarea unei hotărâri străine de condamnare sau a

refuzat punerea în executare a hotărârii de condamnare date de instanţa străină.

În acest sens, în practica judiciară recentă7 s-a apreciat, ca temei al admiterii propunerii de

transfer al procedurii penale, faptul că un asemenea transfer servește intereselor unei bune

administrări a justiției, întrucât extrădarea sau predarea ar fi refuzată în cazul formulării unei

cereri sau al emiterii unui mandat european de arestare, iar, având în vedere particularitățile

cauzei, prezența făptuitorului la cercetarea penală nu poate fi asigurată, această prezență fiind

posibilă în statul solicitat.

În speță, la data de 13.01.2014, pe rolul Judecătoriei Buftea, Secția penală, a fost

înregistrată propunerea de transfer de proceduri penale către autoritățile din Federația Rusă

formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, în temeiul art.123 și art.125 din Legea

nr.302/2004, cu privire la numitul K.Y., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere

din culpă (art.178 alin.1 și 2 C.pen. de la 19688).

În motivarea propunerii parchetului s-a arătat că, în condițiile trimiterii în judecată (prin

rechizitoriul din data de 29.03.2007) a inculpatului cetățean rus K.Y. pentru săvârșirea

infracțiunii de ucidere din culpă, acesta a formulat o cerere (înregistrată la Judecătoria Buftea

la data de 19.09.2007) prin care a solicitat transferul cauzei la Procuratura Federației Ruse.

Inculpatul a precizat, în cererea formulată, că se află și locuiește permanent în Federația Rusă

şi, potrivit art.12 din Codul penal al Federaţiei Ruse, cetăţenii ruşi care au săvârşit fapte

penale în afara teritoriului Federaţiei Ruse sunt supuşi răspunderii penale conform Codului

penal al Federaţiei Ruse. S-a mai invocat şi Tratatul între Republica Populară Română

(succesor în drepturi România) şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (succesor în

drepturi Federaţia Rusă), privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi

penale, care, în art.55, stipulează că un cetăţean rus nu poate fi extrădat.

În condițiile în care, la termenul din data de 10.12.2007, Judecătoria Buftea a dispus

efectuarea unei comisii rogatorii pentru audierea inculpatului, însă, autoritățile ruse nu au dat

curs acestui demers, instanța (la data de 14.10.2011) a constatat că urmărirea penală a fost

7 Încheierea nr.12 din 19.02.2014, dosar nr.702/94/2014, Judecătoria Buftea,

portal.just.ro/94/SiteAssets/SitePages 8 Codul penal, adoptat în 1968, republicat în M.Of. nr.65/16 aprilie 1997, cu modificările şi completările

ulterioare



efectuată cu încălcarea dispozițiilor procesual-penale referitoare la competență, reținând, în

principal, că urmărirea penală trebuia efectuată de autoritățile din Federația Rusă și a restituit

cauza parchetului.

Prin urmare, în speță, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a sesizat instanța cu

propunerea de transfer de procedură către autoritățile judiciare din Federația Rusă, iar

instanța, reținând îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.302/2004, a dispus transferul

procedurilor penale.

Așadar, ca procedură, transferul procedurii penale se solicită în baza hotărârii instanţei

căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în primă instanţă, dacă procedura se referă

la activitatea de urmărire penală sau a instanţei pe rolul căreia se află cauza, dacă procedura se

referă la activitatea de judecată.

În acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea

penală sau din oficiu, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa dispune, prin

încheiere motivată, transferul procedurii penale. În situaţia transferului urmăririi penale,

propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală se soluţionează

în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie.

Încheierea prin care se dispune transferul procedurii penale poate fi atacată cu contestație.

Termenul de contestaţie este de 5 zile şi curge de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei

ierarhic superioare în termen de 5 zile, iar contestaţia se judecă în termen de 30 de zile de la

înregistrarea cauzei. Contestaţia este suspensivă de executare.

Încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul

de prescripţie a răspunderii penale, precum şi continuarea procedurii penale începute, sub

rezerva actelor şi demersurilor cu caracter urgent.

Se observă faptul că această situație reprezintă și un caz se suspendare a urmăririi penale,

în temeiul art.312 alin.2 C.proc.pen. (existența unui impediment legal temporar pentru

punerea în mișcare a acțiunii penale față de o persoană), dacă acțiunea penală nu a fost pusă în

mișcare.

Cererea de transfer al procedurii se formulează de către procurorul care efectuează sau

supraveghează urmărirea penală ori de către instanţă, după caz, şi se transmite Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei, însoţită de copii

certificate de către un magistrat român competent ale tuturor actelor de procedură, cu excepţia

cazului în care statul străin solicită transmiterea originalului dosarului.

În cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhivează. În cazul

în care transmite originalul, o copie certificată a dosarului se păstrează în arhivă. Restituirea

originalului se solicită în situaţia în care urmărirea penală ori judecata nu este preluată de

statul solicitat.

Ministerul Justiţiei sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz,

asigură transmiterea cererii de transfer a procedurii penale pe una din căile prevăzute de lege.

Până la primirea deciziei statului solicitat cu privire la cererea de transfer de proceduri

penale, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa, după caz:

- poate efectua orice acte de cercetare penală, cu excepţia trimiterii în judecată a

inculpatului sau punerii în executare a unei sancţiuni împotriva persoanei cercetate.

Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa informează, în

scris, statul solicitat, cu privire la actele sau măsurile dispuse ulterior transmiterii cererii;

- poate retrage oricând cererea de transfer de proceduri penale.

Dreptul de urmărire penală şi de executare este redobândit de autorităţile judiciare române

atunci când:

a) statul solicitat informează că nu va iniţia niciun demers cu privire la cererea de transfer

de proceduri penale sau că nu acceptă o astfel de cerere;

b) statul solicitat informează că revocă acceptarea cererii de transfer de proceduri penale;



c) statul solicitat comunică decizia sa de a nu începe sau de a înceta procedurile penale.

Aceasta înseamnă că dispoziţia de stingere a acţiunii penale în cazul unui transfer de

proceduri în cursul urmăririi penale nu este definitivă9. De altfel, şi potrivit art.16 alin.2

C.proc.pen., în cazurile prevăzute la alin.1 lit.e şi j, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare

ulterior, în condiţiile prevăzute de lege. Aceasta înseamnă că, dacă, ulterior stingerii acţiunii

penale, este îndeplinită condiţia prevăzută de lege necesară pentru punerea în mişcare a

acţiunii penale sau autorităţile judiciare române redobândesc dreptul de a începe sau relua

procedurile penale, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare.

Transmiterea cererii de transfer de proceduri penale prelungeşte termenele de prescripţie a

răspunderii penale cu 6 luni.

În caz de condamnare, hotărârea pronunţată de statul solicitat se înscrie în cazierul judiciar

şi produce aceleaşi efecte ca şi când ar fi fost pronunţată de o instanţă română.

Totodată, Legea nr.302/2004 conţine şi dispoziţii privind preluarea urmăririi sau a

procedurii penale. Astfel, orice cerere de preluare a procedurii penale adresată de un stat

străin parchetelor sau instanţelor române se înaintează, după caz, Ministerului Justiţiei sau

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Atunci când infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României, cererile de preluare a

urmăririi penale sau a judecăţii se soluţionează, după caz, de parchetele de pe lângă curţile de

apel sau curţile de apel în circumscripţia cărora se află locul unde a fost săvârşită fapta sau a

fost identificată persoana cercetată ori locuieşte persoana vătămată. Atunci când infracţiunea a

fost săvârşită în străinătate, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecăţii se

soluţionează, după caz, de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie

locuieşte făptuitorul sau de curtea de apel. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în

România, soluţionarea cererii este de competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bucureşti sau a Curţii de Apel Bucureşti, după caz. Cererile de preluare a urmăririi penale

care privesc fapte care, potrivit legii, sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a

Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau a Direcţiei Naţionale Anticorupţie,

se soluţionează de către acestea.

Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmării

date cererii în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală.

Cererea de preluare a judecăţii se transmite de Ministerul Justiţiei parchetului de pe lângă

curtea de apel competentă să o soluţioneze. Procurorul general competent sesizează curtea de

apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii.

Odată învestită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin

încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii. Încheierea este supusă contestaţiei, în termen

de 5 zile de la pronunţare.

În cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit

dispoziţiilor Codului de procedură penală.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerul Justiţiei informează

autorităţile statului solicitant în ceea ce priveşte admiterea sau respingerea cererii de transfer

de proceduri penale.

Astfel, în practica judiciară10

s-a apreciat că nu există cazul de preluare a procedurii, așa

cum este reglementat în art.128 și următoarele din Legea nr.302/2004, când autoritatea

judiciară străină, prin comisie rogatorie adresată direct autorității judiciare române, a solicitat,

printre altele, și realizarea transferului la autoritatea străină solicitantă a dosarului de urmărire

9 A. L. Lorincz, op. cit., p.69

10 Încheierea nr.781 din 04.05.2017, dosar nr.12396/212/2017, Judecătoria Constanța,

portal.just.ro/212/SitePages



penală instrumentat de autoritățile judiciare din România, pentru a fi introdus în procedurile

aflate în curs de desfășurare în autoritatea străină.

În concret, la data de 02.05.2017, pe rolul Judecătoriei Constanța, Secția penală, a fost

înregistrată propunerea de a efectua transferul de procedură penală în Regatul Spaniei,

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul art.123, art.124 lit.d

și e și art.125 în referire la art.11 din Legea nr.302/2004, față de numiții J.T.O. și A.C.I.,

cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii continuate de contrabandă calificată cu țigări

(art.270 alin.3 raportat la art.274 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României11

,

cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen.12

).

În motivarea propunerii parchetului s-a arătat că, în data de 04.04.2016, cauza penală a

fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca urmare a preluării de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, în temeiul art.325 alin.1 C.proc.pen. și a

dispoziției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În data de 27.03.2017, autoritățile din Regatul Spaniei, invocând Convenția europeană

privind asistența judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii, adoptată la

Bruxelles, pe 29 mai 2000, au transmis direct, prin email, parchetului o cerere de asistență

judiciară în materie penală impotriva cetățenilor români J.T.O și A.C.I., în calitate de autori ai

infracțiunilor de contrabandă cu țigări și droguri toxice, aderare la organizație sau grup

criminal și spălare de bani, solicitându-se, printre altele, realizarea transferului de procedură la

autoritățile judiciare din Regatul Spaniei a tuturor evidențelor obținute în România, întrucât au

fost emise mandate europene de arestare pe numele inculpaților, precum și transmiterea

întregului dosar de urmărire penală pentru a fi tradus în limba spaniolă și introdus în

procedurile aflate în curs de desfășurare în Spania ( solicitare ce face obiectul unei cereri în

completare formulată de autoritățile spaniole in data de 19.04.2017).

În plus, în propunerea parchetului s-a arătat că solicitarea transferului procedurii penale în

referire la întregul dosar de urmărire penală către autoritatea judiciară din Regatul Spaniei este

justificată, având în vedere incidența dispozițiilor art.124 alin.1 lit.d și e din Legea

nr.302/2004, întrucât persoanele solicitate de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei fac

obiectul unei cercetări penale pentru aceeași faptă, respectiv contrabandă cu țigări, consumată

pe teritoriul Regatului Spaniei, iar pe teritoriul României nu au fost descoperite, în prezenta

cauză, țigări de contrabandă.

Totodată, în susținerea propunerii, organul de urmărire penală a apreciat că sunt incidente

dispozițiile art.123, art.124 și art.125 și nu dispozițiile art.128 și următoarele din Legea

302/2004, deoarece autoritatea judiciară din Regatul Spaniei nu a adresat autorităților române

o cerere de preluare a procedurii penale, ci prin comisia rogatorie transmisă direct Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a solicitat la capitolul ‖Alte proceduri‖, „să se realizeze

transferul la autoritatea judiciară din Regatul Spaniei al tuturor evidențelor obținute în

România în legătura cu dosarul condus de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

(România)‖, pentru a fi introduse în procedurile aflate în curs de desfășurare în Spania, iar

transferul procedurii penale privind dosarul de urmărire penală din România este de natură să

completeze procedurile din Spania.

Propunerea parchetului a fost justificată și de faptul că, în data de 21.04.2017, Judecătoria

Constanța, cu prilejul soluționării unei prime cereri de transfer a procedurii penale, formulată

în data de 20.04.2017, a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei invocată din

oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel

Constanța, apreciind că instanța sesizată este necompetentă să soluționeze cererea fomulată în

11 Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în M.Of. nr.350/19 aprilie 2006, cu modificările

și completările ulterioare 12 Legea nr.286/2009 privind Codul penal, publicată în M.Of. nr.510/24 iulie 2009, cu modificările şi

completările ulterioare



raport de prevederile art.128 din Legea nr.302/2004 și că nu sunt incidente dispozițiile art.125

din aceeași lege, pentru că autoritatea solicitantă este un stat străin, respectiv Regatul

Spaniei13

. La rândul ei, Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, a constatat necompetența funcțională în soluționarea cererii și a dispus scoaterea

cauzei de pe rolul instanței și trimiterea ei la parchet, spre competentă soluționare.14

Pentru toate aceste considerente, Judecătoria Constanța a constatat că transferul procedurii

penale, în dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța,

este legal și justificat prin interesul de a descoperi adevărul, precum și prin faptul că

elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat și a admis cererea,

dispunând transferul procedurii penale efectuată în dosar către autoritățile judiciare spaniole15

.

Așadar, în această situație din practica judiciară, se constată că autoritățile judiciare

române au avut calitatea de parte solicitantă, instanța de judecată dispunând transferul

procedurii penale către autoritățile judiciare spaniole, în conformitate și cu cerințele comisiei

rogatorii pe care acestea au adresat-o direct.

Prin Legea nr.300/2013 au fost adăugate dispoziții privind iniţierea procedurilor penale la

sesizarea autorităţilor unui stat străin, respingerea cererii de preluare sau iniţiere a

procedurilor penale și revocarea acceptării cererii.

Astfel, sesizarea autorităţilor altor state, cu privire la săvârşirea unei fapte, în vederea

iniţierii de către statul român a procedurilor penale, se soluţionează de organul judiciar român

competent, în conformitate cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

În cazul unei fapte săvârşite pe teritoriul României, plângerea depusă la autorităţile

competente ale statului al cărui rezident este persoana vătămată se primeşte de către Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi se soluţionează de către organul judiciar

competent potrivit legii române.

Cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale se respinge dacă

exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data

menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.

Totodată, cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi

respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:

a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;

b) făptuitorii sunt necunoscuţi;

c) persoana cercetată nu are reşedinţa obişnuită în România;

d) persoana cercetată nu este cetăţean român şi nu avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul

României în momentul săvârşirii faptei;

e) infracţiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o

infracţiune pur militară ori pur fiscală;

f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de

considerente de rasă, naţionalitate sau opinii politice;

g) legea penală română este deja aplicabilă faptei şi, potrivit acestei legi, răspunderea

penală este prescrisă la momentul primirii cererii;

h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaţionale ale României;

i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;

j) faţă de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună.

Acceptarea cererii de preluare sau iniţiere a procedurilor penale se revocă atunci când:

13

Încheierea nr.687 din 21.04.2017, dosar nr.11419/212/2017, Judecătoria Constanța,

portal.just.ro/212/SitePages 14 Încheierea nr.58 din 26.04.2017, dosar nr.11419/212/2017, Curtea de Apel Constanța,

portal.just.ro/36/SitePages 15 Încheierea nr.781 din 04.05.2017, dosar nr.12396/212/2017, Judecătoria Constanța,

portal.just.ro/212/SitePages



a) continuarea procedurilor penale în România este contrară principiului non bis in idem;

sau

b) dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită potrivit

legii române; sau

c) dacă fapta pentru care s-a cerut iniţierea sau continuarea procedurilor penale nu este

infracţiune potrivit legii române, iar făptuitorul nu răspunde penal.

Acceptarea cererii de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi revocată atunci

când:

● prezenţa persoanei cercetate nu poate fi asigurată în vederea audierii sau se apreciază că

o eventuală condamnare nu poate fi executată în România; sau

● unul dintre motivele de refuz prevăzute de lege este descoperit înainte de trimiterea în

judecată; sau

● în orice alte cazuri, dacă statul străin solicitant este de acord.

Revocarea acceptării se dispune prin ordonanţă sau încheiere motivată, după caz.

Revocarea acceptării are drept efect restituirea documentelor transmise de statul solicitant şi

redobândirea de către statul respectiv a dreptului de urmărire penală.

Legea nr.302/2004 conţine şi dispoziţii (introduse prin Legea nr.224/2006 și modificate

prin Legea nr.300/2013) pentru punerea în practică a Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere

în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor

la frontierele comune, Schengen. Potrivit acestor dispoziţii, o persoană în privinţa căreia s-a

pronunţat o hotărâre definitivă pe teritoriul unui stat membru al spaţiului Schengen nu poate fi

urmărită sau judecată pentru aceleaşi fapte dacă, în caz de condamnare, hotărârea a fost

executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii statului care a

pronunţat condamnarea (principiul non bis in idem). Cu toate acestea, acest principiu nu se

aplică dacă:

a) faptele vizate de hotărârea străină s-au săvârşit în tot sau în parte pe teritoriul României.

În acest caz, excepţia nu se aplică dacă faptele s-au săvârşit în parte pe teritoriul statului

membru unde s-a pronunţat hotărârea;

b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infracţiune contra securităţii naţionale

sau împotriva altor interese esenţiale ale României;

c) faptele vizate de hotărârea străină au fost săvârşite de un funcţionar român prin

încălcarea obligaţiilor sale de serviciu.

Excepţiile menţionate anterior nu se aplică atunci când, pentru aceleaşi fapte, statul

membru interesat a cerut preluarea urmăririi penale sau a acordat extrădarea persoanei în

cauză.

În concluzie, după rămânerea definitivă a încheierii prin care instanța română dispune

transferul procedurii și până la primirea deciziei statului străin solicitat, se suspendă

continuarea procedurii începute. Dacă statul solicitat acceptă cererea de transfer de proceduri,

se va dispune clasarea în faza de urmărire penală, sau încetarea procesului penal în faza de

judecată (așa cum reiese din coroborarea art.17 alin.2, art.315 alin.1 lit.b și art.396 alin.6

C.proc.pen.).

Așadar, pe de o parte, rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus transferul

procedurii este caz de suspendare a procedurii începute sau a urmăririi penale, dacă nu a fost

pusă în mișcare acțiunea penală, fiind un impediment temporar pentru punerea în mișcare a

acțiunii penale. Pe de altă parte, transferul de proceduri (după acceptarea de către statul

solicitat) este un impediment posibil temporar pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în

sensul că, după ce s-a dispus stingerea acțiunii penale prin soluția clasării, dacă autoritățile

române redobândesc dreptul de urmărire penală, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare

ulterior.



BIBLIOGRAPHY

A. L. Lorincz, Drept procesual penal (conform noului Cod de procedură penală), vol.I,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015;

Expunerea de motive la proiectul Noului Cod de procedură penală, www.just.ro;

Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în M.Of. nr.486/15 iulie

2010, cu modificările şi completările ulterioare;

Legea nr.286/2009 privind Codul penal, publicată în M.Of. nr.510/24 iulie 2009, cu

modificările şi completările ulterioare

Codul penal, adoptat în 1968, republicat în M.Of. nr.65/16 aprilie 1997, cu modificările şi

completările ulterioare

Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în M.Of. nr.350/19 aprilie

2006, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată

în M.Of. nr.377/31 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare;

Încheierea nr.12 din 19.02.2014, dosar nr.702/94/2014, Judecătoria Buftea,

portal.just.ro/94/SiteAssets/SitePages;


portal.just.ro/212/SitePages;

Încheierea nr.58 din 26.04.2017, dosar nr.11419/212/2017, Curtea de Apel Constanța,

portal.just.ro/36/SitePages;


portal.just.ro/212/SitePages.

Documents

THE TRANSFER OF PROCEDURES IN THE PENAL … 05 06.pdfla data de 19.09.2007) prin care a solicitat transferul cauzei la Procuratura Federației Ruse. Inculpatul a precizat, în cererea