Upload
guest8d5084
View
417
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
Trenul vietiiAcum catva timp am citit o carte in care viata a
fost comparata cu o calatorie cu trenul.
O lectura foarte interesanta, mai ales ca am gasit numeroase puncte comune intre cele doua: viata
omeneasca si calatoria cu trenul.Ce altceva, daca nu o calatorie, e viata noastra?
Asezati-va, relaxati-va, si hai sa calatorim impreuna, prin imagini si muzica, cu trenul vietii.
Asta si e viata noastra: o calatorie cu trenul.Oamenii urca si coboara din tren, exista accidente,
exista surprize placute la unele statii darsi tristete adanca la altele.
Wenn wir geboren werden und in den Zug einsteigen, treffen wir Menschen, von denen wir gauben,
dass sie uns während unserer ganzen Reise begleiten werden: unsere Eltern.
Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem
ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.
Din pacate, realitatea este altfel.
Ei coboara undeva, intr-o statie de pe drum,
si ne lasa pe noi fara dragostea si
atasamentul lor, fara prietenia si compania
lor.
E drept ca in tren vor urca alte persoane, care vor ocupa un rol important in calatoria noastra.
Aceste persoane sunt fratii nostri, prietenii nostri,si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Unele dintre persoanele care urca in tren, privesc aceasta calatorie ca pe o plimbare scurta.
Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.
Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent
prezenti si gata sa ofere ajutorul lor celor care au
nevoie de el.
Atunci cand unii dintre ei coboara, lasa in urma
lor tristete si un dor vesnic...
Altii in schimb, urca si
coboara din tren, aproape fara sa-i
observam.
Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagonsi ne lasa singuri inunele etape ale calatoriei noastre.
Bineinteles, noi nu nelasam opriti si nestraduim sa-i gasim si sa ne inghesuim, satrecem si sa ne mutam in vagonul lor.
Din pacate, uneori nu ne putem aseza
alaturi, deoarece locul de langa ei este deja
ocupat.
Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, de vise, fantezii, sperante si despartiri...
....dar fara intoarcere.
Asa incat, tot ceea ce putem face, este sa ne derulam calatoria in cel mai frumos mod posibil.
Sa incercam sa iesim la capat,
cu cei care calatoresc
impreuna cu noi, si sa cautam
ceea ce este mai bun in fiecare
dintre ei...
Sa ne aducem aminte ca in oricare etapa a calatoriei, poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil
are nevoie de intelegerea noastra.
Si noi vom sovai uneori, si de fiecare data va exista cineva
care sa ne inteleaga.
Misterul cel mai mare al acestei calatorii, este ca nu stim cand vom cobori
definitiv din tren.Si nici cand vor cobori cei
ce calatoresc alaturi de noi…
Nici macar cel care sta pe locul de langa noi…
Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand voi cobori definitiv din tren...
Da, cred acest lucru…
Despartirea de cateva persoane speciale pe care le-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa.
Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie.
Dar stiu ca odata si odata
ne vom reintalni in marea gara centrala, si am senzatia ca o sa-i vad sosind
cu bagaje pe care nu le aveau atunci cand au urcat in tren.
Ceea ce ma va face fericit este gandul ca
si eu am avutpartea mea de contributie
in sporirea bagajelor lorsi in cresterea valorii
acestora.
Tot ce putem face, dragi prieteni,
este sa ne straduim sa avem o calatorie
frumoasa, si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala.
Sa incercam sa lasam dupa noi, atunci cand
coboram, doar dragoste si amintiri frumoase celor ce
calatoresc mai departe.
Atat timp cat inima noastra bate, sa ne bucuram de calatoria noastra, de
tovarasii nostri de drum!
Pana la cea din urma bataie de inima...
Calatorie placuta !