THE PROPAGANDISTIC DIMENSION OF TEACHING ROMANIAN ... 05 26.pdf · publica patru ani mai târziu o metodicĈ dedicatĈ exclusiv predĈrii literaturii române. Proiectele didactice

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

215

Section: Literature

THE PROPAGANDISTIC DIMENSION OF TEACHING ROMANIAN LITERATURE IN

SCHOOLS BETWEEN 1965-1989

Cosmina Cristescu Lecturer, PhD, ”Transilvania” University of Brașov

Abstract:Under Nicolae Ceauşescuřs totalitarian regime, Communist propaganda and education

were closely connected. The two laws of education issued under his regime (The Law of Education no. 11 from May 13, 1968 and The Law of Education no. 28 from December 21, 1978)

reflect the subordination of education to the unique partyřs principles.

A major role in the period 1965-1989 will be given to studying Romanian language and literature in schools. The new literature has the mission to shape the consciousness of the future citizen of

the communist homeland. The Romanian textbooks, turned into propaganda tools, made an active

contribution to the education of the students in the communist spirit. The methodologies of teaching Romanian published in the period are also injected with

propaganda. They include at every step instructions, directives, guidelines for Romanian teachers

to form the new man able to serve in the future the single partyřs interests. The atheistic education

of pupils, their training in the communist spirit will become one of the priorities of teaching Romanian literature.

In the methodologies of teaching Romanian, exemplifying the methodological problems is

generally done on texts having propagandistic content. The intention of the communist regime is to change reality according to its ideological claims.The politicization of education is acute and

despite the official discourse, the educational system undertakes an ideological training.

Keywords: Communism, curricula, Romanian literature, propaganda, methodology

După instaurarea regimului comunist în România, procesul de învăţământ capătă

funcţia de îndoctrinare. Şi în perioada regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca şi în cea

ulterioară, la care vom face referire, a regimului Nicolae Ceauşescu (1965-1989),

predarea literaturii în şcoală va fi subjugată obiectivelor politico-ideologice ale partidului.

Ideologizarea școlii românești este reflectată și de conţinut metodicilor de predare a

limbii şi literaturii române în şcoala. Metodica este o disciplină pedagogică care

orientează predarea unui anumit obiect de învăţământ, pornind de la specificul acestuia.

Corelate cu realităţile sociale şi politice ale vremurilor, metodicile de predare a

limbii şi literaturii române accentuează, după 1965, anul în care noua Constituţie

proclama România drept republică socialistă, rolul esenţial al literaturii române în

formarea conştiinţei socialiste: „Scopul final al predării literaturii în şcoală trebuie să fie

formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a elevilor, a atitudinii noi faţă de muncă şi

societate, înlăturarea influenţelor ideologice burgheze, făurirea omului nou.ŗ1

Studierea limbii şi literaturii române în şcoală are o importanţă majoră. Predarea

acestei discipline urmăreşte în primul rând, educarea patriotică şi ateistă a elevilor, abia în

plan secund aflându-se alte obiective, care ar fi trebuit să fie prioritare având în vedere

specificul disciplinei: „Limba şi literatura română se predă cu scopul ca alături de

celelalte obiecte din învăţământ să contribuie la realizarea educaţiei comuniste a elevilor,

1 I.D. Lăudat(coord.), Metodica predării limbii şi literaturii române în şcoala generală şi liceu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 148.



216

Section: Literature

prin formarea unei concepţii ştiinţifice despre natură şi societate, a educaţiei morale şi

estetice a elevilor.ŗ2

Cele două legi ale învățământului publicate în perioada regimului Ceaușescu

accentuează explicit orientarea ideologică a educaţiei făcute în şcoală. Legea

Învăţământului nr. 113 din 1968 (votată de Marea Adunare Naţională la 13 mai 1968) este

prefaţată de o expunere de motive pe trei pagini: „Învăţământul are drept scop însuşirea,

de către cetăţeni, a culturii generale şi a cunoştinţelor necesare exercitării unor profesiuni

utile societăţii, formarea concepţiei lor materialist-dialectice despre natură şi societate,

educarea intelectuală, morală, estetică şi fizică, cultivarea dragostei lor faţă de patrie şi

popor, faţă de idealurile de pace şi progres social.ŗ4

Și Legea Învăţământului nr. 285 din 1978 (votată de Marea Adunare Naţională la 21

decembrie 1978) reflectă subordonarea tot mai acentuată a sistemului educativ faţă de

politica partidului. Primul paragraf al legii subliniază, utilizând limbajul de lemn bine

cunoscut, finalitatea educaţiei în şcoala comunistă: „Programul Partidului Comunist

Român de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României

spre comunism stabileşte, ca obiective fundamentale ale învăţământului, pregătirea

multilaterală a cadrelor necesare tuturor domeniilor de activitate, în strânsă legătură cu

cerinţele producţiei de bunuri materiale şi spirituale, formarea şi educarea omului nou,

perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale, ştiinţifice şi tehnice a oamenilor muncii,

asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea şi afirmarea capacităţilor creatoare ale membrilor

societăţii, ridicarea nivelului general de cultură şi cunoaştere al poporului.ŗ6

Permanenta ingerință a politicului în chestiuni care privesc educația este o

trăsătură malignă a regimului totalitar din România. „Indicaţiileŗ şefului statului comunist

din perioada 1965-1989 sunt un eufemism pentru dictate: „Documentele Partidului

Comunist Român, concepţia secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae

Ceauşescu, cuprind indicaţii precise cu privire la modernizarea continuă a procesului de

învăţământ. Principiul fundamental îl constituie, bineînţeles, integrarea învăţământului cu

cercetarea şi producţia, respectiv cu activitatea practic utilă din punct de vedere social.

Formarea omului societăţii socialiste multilateral dezvoltate, capabil să devină, în

perspectivă, purtător al proiectării şi înfăptuirii comunismului necesită însă o permanentă

integrare în învăţământ a achiziţiilor revoluţiei ştiinţifice-tehnologice de astăzi, nu numai

sub raportul informaţiei de specialitate, ci şi sub acela al metodologiei şi tehnologiei. În

acest cadru se cer tratate problemele concrete de modernizare, atât sub aspect

instituţional, cât şi sub aspectul activităţii zilnice a cadrelor didactice şi al perfecţionării

acestora în vederea înnoirii procesului de învăţământ, în verigile sale constitutive.ŗ7

Aceste observaţii reflectă faptul că, după instaurarea regimului totalitar în România,

învăţământul are o altă finalitate şi anume formarea de cadre medii şi superioare care să

pună în aplicare programul partidului în toate domeniile de activitate.

2Ibid., p. 5. 3Lege privind învăţământul în Republica Socialistă România în „Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Româniaŗ,Partea I, anul IV, nr. 62, luni 13 mai 1968, pp. 484-505. 4Ibid., p. 484. 5Legea educaţiei şi învăţământului în „Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Româniaŗ, Partea I, anul XIV, nr. 113, marţi

26 decembrie 1978, pp. 1-20. 6Ibid., p. 1. 7 Al. Bojin (coord.), Îndrumări metodice privind studierea limbii şi literaturii române în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, p. 5.



217

Section: Literature

I.D. Lăudat(coord.), Metodica predării limbii şi literaturii române în şcoala

generală şi liceu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973

Metodica predării limbii şi literaturii române în şcoala generală şi liceu8 este un

volum complex, care se vrea un instrument util profesorilor cu puţină experienţă la

catedră sau celor care urmează cursuri de perfecţionare.

Colectivul de autori porneşte în elaborarea metodicii de la studierea programelor

analitice şi manualelor şcolare în vigoare, care stabilesc intenţionalitatea educativă a

cunoştinţelor de limbă şi literatură predate în şcoala de cultură generală. Capitolele şi

subcapitolele dedicate studiului literaturii sunt concepute de Constantin Parfene, care va

publica patru ani mai târziu o metodică dedicată exclusiv predării literaturii române.

Proiectele didactice propuse spre exemplificare sunt preluate din lucrările de grad ale unor

cadre didactice.

Dezavantajul elaborării lucrării de către un colectiv de autori este că fiecare dintre

ei oferă o introducere prea lungă şi generală capitolului pe care îl concepe.

Primul capitol este dedicat problemelor introductive ale metodicii (obiect, scop,

structură).

Capitolul al doilea abordează pregătirea necesară profesorului de limba şi

literatura română pentru lecţie, precum şi planificarea predării materiei la acest obiect. Se

insistă asupra pregătirii de specialitate, care asigură activităţii profesorului orizontul

specific al disciplinei pe care o predă.

Capitolul al treilea dezbate predarea limbii române în şcoală. Problemele sunt

amănunţit tratate, insistându-se asupra chestiunilor de nuanţă în privinţa interpretării unor

probleme de limbă.

Capitolul face loc propagandei comuniste şi patriotarde: „Şcoala pregăteşte copiii

pentru viaţa socială, dar viaţa socială presupune existenţa limbii. Nu poate participa din

plin la viaţa socială cel ce nu stăpâneşte acest instrument de legătură şi de progres social.

Mai ales în epoca şi în societatea noastră, în care se înfăptuieşte o profundă transformare

socială şi culturală, în care fiecare individ este chemat să aibă partea sa de contribuţie,

limba are un rol deosebit. Învăţământul din şcoala noastră este chemat să pregătească

astfel de oameni care să servească sarcinile sociale. Copiii trebuie să-şi însuşească

instrumentul necesar în acest scop Ŕ limba poporului, să fie stăpâni pe posibilităţile ei

expresive, în forme accesibile.ŗ9 În elogiul pe care îl aduce limbii materne este citat

pedagogul rus Uşinski, foarte frecvent pomenit şi în metodicile predării limbii române

publicate în anii 1950.

„Repetarea la infinit a dogmelor şi a miturilor ideologice nu vizează să întărească

la şcolari convingerea potrivit căreia comunismul este stadiul ultim al dezvoltării

umanităţii; de altfel, numeroase mărturii o demonstrează, pisarea ideologică provoacă mai

curând un efect contrar, o reacţie de dispreţ şi de respingereŗ10

, apreciază istoricul și

sovietologul francez FrançoiseThom.

Analizând demonstrația ca metodă de învățământ, la limba română se dau exemple

de contrageri ale unor propoziții subordonate, precum: ŗIar spicele din țărână când cresc

sug sânge omenescŗ/ ŗIar spicele din țărână crescând sug sânge omenescŗ11

. Versul

aparține unui poet al propagandei, foarte prezent în manualele școlare unice publicate în

perioada comunistă, Mihai Beniuc.

8 I.D. Lăudat(coord.), Metodica predării limbii şi literaturii române în şcoala generală şi liceu, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1973. 9Ibid., p. 28. 10Françoise Thom, Limba de lemn, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, p. 150. 11I.D. Lăudat(coord.), op. cit., p. 49.



218

Section: Literature

Capitolul oferă recomandări şi în privinţa modului în care trebuie alese textele

pentru interpretarea gramaticală. Excesele provoacă hilaritate: „Textele pe baza cărora se

face analiza trebuie alese cu grijă atât sub aspectul conţinutului, cât şi al formei. Ele

trebuie să aibă un conţinut care să servească scopurile instructiv-educative. Trebuie

evitate textele cu conţinut mistic, acele care oglindesc morala individualistă burgheză cum

ar fi: O mână spală pe alta... Dai, n-ai etc. Ele trebuie să cuprindă valori educative, să fie

legate de realitate şi, cât mai mult posibil, de sarcinile construirii socialismului.ŗ12

Capitolul dedicat receptării literaturii române accentuează funcţia socială a artei în

comunism, a cărei cunoaștere este de extremă importanță pentru profesor: „Fiind un

fenomen social, opera literară este expresia experienţei de viaţă a scriitorului dintr-o

epocă determinată. În al doilea rând, analiza oricărei opere literare trebuie apreciată în

unitatea ei dialectică a raportului dintre conţinut şi formă.

Aceste elemente de bază ale esteticii marxist-leniniste: literatura ca fenomen

social şi unitatea dialectică dintre conţinutul şi forma ei, trebuie reţinute ca date

fundamentale în cadrul metodei de care ne ocupăm.ŗ13

Aplicaţiile privind predarea lecturii literare se fac pe textele unor autori români de

valoare (M. Eminescu, I.L. Caragiale, V. Alecsandri etc.).

În subcapitolul dedicat compunerilor şcolare, ca exemplificare pentru compunerea

de sinteză, se alege tema „realismul în literatura românăŗ. Mesajul este acelaşi: educaţia

nu este neutră din punct de vedere ideologic. În acest sens, pentru lămurirea conceptului

de realism se menţionează contribuţiile lui Fr. Engels (privind veridicitatea şi tipizarea) şi

M. Gorki (privind conceptul de realism socialist). Pentru a identifica obiectivele criticii

sociale în opere reprezentative pentru realism, sunt enumerate: „contradicţiile sociale ale

orânduirii burghezo-moşiereşti; falsul patriotism şi demagogia politicianismului burghez;

viaţa grea a maselor; ambiţiile micii şi marii burghezii; instituţionalismul statului

burghezo-moşieresc; dezumanizarea.ŗ14

Concluzia este că realismul e un „aspect

dominant al literaturii române în perioada maturizării ei artistice.ŗ15

Cel mai puternic mesaj propagandistic este transmis în subcapitolul referitor la

predarea istoriei literaturii române. În spiritul timpului, autorul consideră că „studiul

istoriei literaturii române dă elevilor prilejul să vadă în creaţia scriitorilor noştri legătura

acestora cu viaţa, cu năzuinţele poporului. Şi în felul acesta, elevii găsesc în viaţa şi opera

scriitorilor exemple admirabile de urmat în atitudinea şi activitatea lor din prezent şi de

mai târziu.ŗ16

Viitorii profesori sau profesorii care se perfecţionează primesc nelipsitele indicaţii:

„De asemenea, expunând etapele vieţii scriitorului trebuie să insistăm asupra formaţiei

sale ideologice, care se va reflecta în întreaga sa activitate socială, ca şi în opera sa

literară.

În cazul în care în opera scriitorului s-au strecurat şi idei retrograde, faţă de

concepţia noastră de azi despre lume şi viaţă, profesorul este dator să explice elevilor că

influenţele, exercitate în acest sens, constituiau ideologia orânduirii în care a trăit şi s-a

format scriitorul. (Este cazul scriitorilor orânduirii feudale şi al celei următoare ei.)ŗ17

Subcapitolul subliniază şi importanţa educării în spirit comunist a elevilor:

„Programa circumscrie şi organizează materia istoriei literaturii române potrivit cu scopul

şi sarcinile învăţământului de cultură generală. Ea acordă un spaţiu mic literaturii

12Ibid., p. 61. 13Ibid., p.146.

14Ibid., p. 189. 15Ibid., p. 189. 16Ibid., pp. 214-215. 17Ibid., p. 216.



219

Section: Literature

perioadei feudale şi creşte treptat în perioadele următoare, deoarece în creaţiile scriitorilor

noştri clasici şi contemporani sunt exprimate la un înalt nivel artistic sentimentele de

ataşament faţă de patrie şi popor; iar când este vorba de literatura orânduirii socialiste,

aceasta este un admirabil mijloc de educaţie comunistă a tineretului.ŗ18

Capitol al cincilea vizează contactul elevilor cu literatura în afara clasei şi a şcolii.

Tangenţele literarului cu politicul sunt incontestabile: „În licee, organizarea de cercuri de

creaţie este absolut necesară. Elevii liceelor pot participa şi la cenaclurile orăşeneşti,

patronate de comitetele U.T.C. şi de inspectoratele şcolare.ŗ19

Apartenenţa (obligatorie) la

organizaţia de pionieri mobilizează cei mai tineri membri ai republicii populare să

participe la înfăptuirea politicii partidului şi statului în şcoală.

Cel mai puţin realist capitol al lucrării este ultimul, referitor la existenţa

cabinetului de limba şi literatura română în şcoli şi la dotarea acestuia. Sala de cabinet

trebuie „să satisfacă normele ergonomiei pedagogiceŗ20

, în dulapurile de tip bibliotecă

lucrările de specialitate trebuie aşezate într-o „ordine perfectăŗ; „Normal este ca în

cabinetul de literatură fiecare operă, care constituie obiect de studiu în şcoală, să se afle în

mai multe exemplare. Un număr de 15-20 de exemplare din fiecare operă se consideră

suficient. Operele literare trebuie aranjate în dulapuri (sau rafturi) în conformitate cu

planificarea materiei pe ani de studii şi trimestre.ŗ21

Cabinetul trebuie utilat cu o pletoră de mijloace audio-vizuale: „Unul sau două

dulapuri mai mici, în compartimentele cărora vor fi aranjate fonoteca (discurile literare,

lingvistice; benzile de magnetofon cu înregistrările adecvate disciplinei), filmoteca (în

care vor fi rânduite, conform programei, diafilmele, diapozitivele şi filmele cu caracter

didactic şi cu problematica disciplinei) şi diferitele dispozitive şi aparate (1 picup, 1

magnetofon, diascol, aparat de proiecţie cinematografică, epidiascop, aparatul pentru

citirea microfilmelor).ŗ22

Lista nu se opreşte aici: un stelaj, o tablă, un ecran, o cabină de proiecţie, un

televizor, un aparat radio, „mesuţe sau pupitre şi scaune mobile, aşezate, pe cât posibil, în

amfiteatru pentru elevi. Mesele şi scaunele trebuie să corespundă datelor antropometrice

şi ergonomice, cât şi unor criterii economice (rezistenţă, cost scăzut).ŗ23

Mijlocul pe care

îl are la dispoziţie profesorul pentru a-şi echipa cabinetul este autodotarea. În sprijinul

acestuia vin „spiritul de iniţiativă şi pasiunea profesorilorŗ24

, precum şi concursul

conducerii şcolii.

Discursul oficial accentuează la rândul lui, devotamentul cadrelor didactice şi mai

ales dotările materiale ale şcolilor comuniste: „Dispunem în învăţământ de o bază

materială modernă şi un puternic detaşament de cadre didactice şi trebuie să facem totul

pentru a folosi în cele mai bune condiţii acest potenţial, ridicând pe o treaptă calitativ

superioară întregul învăţământ Ŕ important factor de cultură şi civilizaţie, de dezvoltare

multilaterală a societăţii noastre socialiste.ŗ25

Este știut faptul că realitatea în școlile

comuniste este cu totul alta decât imaginea cosmetizată transmisă cu ajutorul limbajului

de lemn.

18Ibid., p. 215. 19Ibid., p. 292. 20Ibid., p. 318. 21Ibid., p. 319. 22 Ibid., p. 319.

23Ibid., p. 319. 24Ibid., p. 319. 25 Nicolae Ceauşescu, Raport la cel de-al XII-lea Congres al Partidului Comunist Român, Editura Politică, Bucureşti, 1979, pp. 47-48.



220

Section: Literature

Analizând discursul comunist, aceeași Françoise Thom remarcă lipsa lui de

substanţă şi perversitatea limbii de lemn: „există un punct în care discursul de lemn se

îndepărtează definitiv de stilul ştiinţific şi îşi trădează apartenenţa la ideologie: fiecare

afirmaţie implică o judecată de valoare, fiecare propoziţie este orientată.ŗ26

La sfârşitul lucrării, bibliografia generală, include, fără falsă modestie, multe titluri

ale lucrărilor publicate de coautorii metodicii. Lipseşte, însă, bibliografia ideologică.

Constantin Parfene, Literatura în şcoală: Contribuţii la o didactică modernă a

disciplinei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977

Cărţile lui Constantin Parfene au reprezentat puncte de reper în predarea limbii şi

literaturii române în şcoală, nu numai înainte de decembrie 1989, ci şi după înlăturarea

regimului comunist. Metodica din 197727

este foarte complexă, poate una dintre cele mai

polivalente metodici de predare apărute la noi. Cartea este dedicată exclusiv predării

literaturii române, în condiţiile în care majoritatea metodicilor aleg să trateze împreună

atât predarea limbii române, cât şi a literaturii.

La baza lucrării stau experienţa la catedră a autorului, dar şi cele mai recente

(pentru data la care a fost publicată) cercetări din domeniile teoriei şi criticii literare,

psihologiei şi pedagogiei. Cartea este foarte bine structurată, este riguroasă şi modernă.

Nu teoretizează excesiv, încercând să pună la dispoziţia profesorilor, studenţilor sau

elevilor cât mai multe sugestii didactice concrete.

Biografia de specialitate oferă repere teoretice necesare pentru motivarea soluţiilor

propuse. Biografia dedicată ideologiei politice cuprinde patru titluri, ce reflectă instalarea

cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu: Cuvântare la Conferinţa cadrelor şi

activului de partid din învăţământul superior (Nicolae Ceauşescu), Raport la cel de-al XI-

lea Congres al Partidului Comunist Român (Nicolae Ceauşescu), Directivele Congresului

al XI-lea al P.C.R. şi Programul P.C.R. de făurire a societăţii socialiste multilateral

dezvoltate şi înaintare a României spre comunism.

Într-un interesant studiu, Ceauşescu, critic literar, care include și stenogramele

întâlnirilor lui Nicolae Ceaușescu cu membri ai Uniunii Scriitorilor, Liviu Malița

evidențiază dorința șefului statului comunist de a planifica inclusiv arta în termeni de

producție și de a transforma scriitorii în activiști ideologici: „Nu există vreo calificare

profesională, care să-i dea dreptul lui Nicolae Ceauşescu să se pronunţe în materie de

cultură şi artă. Ceea ce nu înseamnă că el nu o face, cu o anumită ostentaţie chiar. Imun la

ridicol, dornic să-şi rentabilizeze atuurile extraestetice, dă curs veleităţilor de critic literar.

(...) Concepţia sa asupra artei este îngust politică, nedepăşindu-l nici în anii 70 pe Jdanov.

Arta este secundară şi nu are alt rol în afara aceluia de a ilustra ideologia şi politica

partidului.ŗ28

De aceea, și textele publicate în manualele școlare unice de literatura

română, pe care se fac observații metodice, servesc unor interese de propagandă.

Referinţele (mult mai numeroase) din metodica lui Parfene, legate de teoria, critica

şi istoria literaturii, precum şi cele de pedagogie, didactică şi metodologie şcolară, includ

nume semnificative din literatura de specialitate românească şi străină (G. Călinescu, A.

Marino, E.M. Forster, Wellek şi Warren, J. Piaget etc.).

Capitolul introductiv, dedicat teoriei literaturii, cuprinde multe informaţii despre

literatura ca artă, despre modul specific de existenţă al operei literare, despre

specificitatea limbajului poetic etc. Informaţiile sunt precise şi punctuale, autorul

26Françoise Thom, op. cit., p. 76.

27 Constantin Parfene, Literatura în şcoală: Contribuţii la o didactică modernă a disciplinei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 28 Liviu Maliţa, Ceauşescu, critic literar, Editura Vremea, Bucureşti, 2007, p. 35.



221

Section: Literature

lansându-se în teorii, citând alţi teoreticieni ai literaturii, trăgând concluzii. Pretenţia este

una de exhaustivitate, Parfene încercând să nu lase descoperit niciun aspect pe care îl

presupune receptarea literaturii în şcoală.

Nu lipsește, însă, ca și în metodica analizată anterior, demonstrația că arta e o formă

specifică a conștiinței sociale, fiind strâns legată de procesul muncii, după cum

argumentează Fr. Engels. Se face referire și la teoriile marxiste care oferă un răspuns

asupra modului în care a contribuit „munca la modelarea omului, la transformarea lui într-

o ființă capabilă să domine natura și să o înfrumusețezeŗ29

.

Trimiterile bibliografice conţin, pe lângă nume şi titluri de referinţă (Roland

Barthes, Analiză şi interpretare; Solomon Marcus, Poetica matematică; R. Wellek, A.

Warren, Teoria literaturii; Tudor Vianu, Scriitori români etc.), şi Programul P.C.R. de

făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre

comunism („Scânteiaŗ, anul XLIV, nr. 9961, 1 septembrie 1974) sau Fr. Engels,

Dialectica naturii.

Spre deosebire de alte lucrări de specialitate publicate în perioada la care facem

referire, metodica nu este impregnată de propagandă. Puţinele trimiteri ideologice nu-i

ştirbesc complexitatea şi valoarea. Rolul lor evident a fost acela de a ajuta cartea să treacă

de instrumentul dominant de control ideologic, cenzura.

Capitolul al doilea tratează importanţa pe care o are literatura română în procesul

de învăţământ. Autorul precizează, în spiritul metodicilor editate în comunism, scopul

urmărit prin predarea acestei discipline: „Înţeles şi abordat în specificul său artistic,

obiectul Literatura română aduce o contribuţie substanţială la educarea multilaterală a

şcolarilor.ŗ30

Acelaşi capitol face loc şi unor observaţii legate de manualul de literatură română.

Autorul consideră că manualele mai vechi nu-i ajută pe elevi să recepteze literatura.

Pentru a putea atinge acest obiectiv, „conceput în viziune modernă, manualul de literatură

trebuie să înlesnească, prin reproduceri integrale sau fragmentare, contactul direct cu

frumuseţile operelor, să ghideze receptarea estetică prin suite de întrebări problematizate,

care să lase liberă intuirea nuanţelor, cât şi exprimarea personală a efectelor produse

asupra receptorilor, să cultive creativitatea, prin propunerea de sarcini creatoare, pornind

de la specificul fiecărei opere.ŗ31

Realizarea acestor deziderate pare imposibilă într-un

moment istoric în care creativitatea nu era încurajată, conformarea la ideologie

reprezentând condiţia obligatorie.

Semnificativ este amplul capitol al treilea, care pune faţă în faţă tradiţionalul şi

modernul în tehnologia receptării literaturii în şcoală. Astfel, unor metode tradiţionale de

învăţare, cum ar fi expunerea, li se opun metode noi şi moderne (problematizare,

brainstorming, învăţare prin descoperire etc.). Acelaşi capitol tratează modernizarea

mijloacelor tehnice în studierea literaturii, precum şi înnoirea formelor de organizare a

procesului receptării literaturii în şcoală. Păstrând coordonatele enunţate în titlu, Parfene

abordează atât lecţia tradiţională, cât şi lecţiile moderne (de tip dezbatere, seminar).

În subcapitolul dedicat modernizării formelor de organizare a procesului receptării

literaturii în școală, se fac aprecieri laudative la adresa Concursului de literatură „Mihai

Eminescuŗ, pepinieră pentru potențiali/ viitori scriitori angajați: „An de an, el a mobilizat

un număr mereu sporit de participanți, dovedind larga popularitate de care se bucură în

rândurile elevilor și, totodată, înaltele sale virtuți instructiv-educative, ca una dintre

principalele și prestigioasele forme de organizare și stimulare a studiului literaturii în

29Constantin Parfene, op. cit., p. 5. 30Ibid., p. 23. 31Ibid., p. 34.



222

Section: Literature

școală și în afara ei. Este o formă instituționalizată, fiind organizată de Ministerul

Educației și Învățământului, de C.C. al U.T.C. și Societatea de științe filologice din

R.S.R.ŗ32

.

Observații interesante oferă subcapitoul referitor la pregătirea profesională a

profesorului de limba română. Este știut faptul că rolul profesorului în şcoala comunistă

este unul de o extremă importanţă, deoarece lui îi revine misiunea de a forma/ „formataŗ

spiritele tinere. De calitatea şi cantitatea cunoştinţelor pe care profesorul le are şi pe care

este capabil să le transmită, de pregătirea lui profesională, dar mai ales ideologică, de

talentul pe care îl pune în valorificarea resurselor obiectului pe care îl predă, depind atât

eficienţa procesului de învăţământ, cât mai ales eficienţa propagandei: „Profesorul de

literatură este chemat să contribuie la realizarea educaţiei comuniste a tineretului şcolar,

folosindu-se de înaltele virtuţi sensibilizatoare ale operelor literare.ŗ33

În capitolul al patrulea, care oferă îndrumări pentru receptarea textului literar în

funcţie de genul căruia îi aparţine, textele alese pentru exemplificare nu sunt concepute de

apologeţi ai comunismului. De exemplu, aplicaţiile privind receptarea unor texte lirice se

fac pe Plugarii de O. Goga, Lacul de M. Eminescu, Noaptea de mai de Al. Macedonski,

Marş funebru de G. Bacovia, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de L. Blaga, Riga

Crypto şi lapona Enigel de I. Barbu şi Trebuiau să poarte un nume de M. Sorescu.

Pentru ca demersul să fie complet, ultimul capitol al lucrării se referă la

verificarea, aprecierea şi notarea progresului şcolar al elevilor.

La finalul cărţii, autorul subliniază ideea că sugestiile metodice oferite de

metodică trebuie preluate creator de către fiecare profesor şi adaptate condiţiilor din

şcoala în care profesează. Cu puține excepții, autorul metodicii reuşeşte să nu se

transforme într-un propagator al ideilor comuniste, ci să se ocupe de problemele care

privesc studierea literaturii române în şcoala generală şi liceu.

Concluzii

Multe dintre metodicile apărute în epoca Ceaușescu sunt injectate cu propagandă.

Ele cuprind la tot pasul indicaţii, directive, îndrumări pentru fabricarea omului nou, care

să servească în viitor partidul unic. Cu puțin execepții, sub presiunea puternică a

factorului politic, metodicile uită scopul pentru care au fost scrise, neoferind învăţătorilor

şi viitorilor profesori un instrument util în activitatea de predare a limbii şi literaturii

române.

Propaganda făcută inclusiv prin intermediul metodicilor camuflează un efort de

legitimare pentru cei aflați la putere, în condițiile unei slabe adeziuni populare.

BIBLIOGRAPHY

Bojin, Alexandru (coord.), Îndrumări metodice privind studierea limbii şi literaturii

române în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.

Ceauşescu, Nicolae, Raport la cel de-al XII-lea Congres al Partidului Comunist

Român, Editura Politică, Bucureşti, 1979.

Lege privind învăţământul în Republica Socialistă România în „Buletinul Oficial al

Republicii Socialiste Româniaŗ,Partea I, anul IV, nr. 62, 13 mai 1968, pp. 484-505.

Legea educaţiei şi învăţământului în „Buletinul Oficial al Republicii Socialiste

Româniaŗ, Partea I, anul XIV, nr. 113, 26 decembrie 1978, pp. 1-20.

Lăudat, I.D. (coord.), Metodica predării limbii şi literaturii române în şcoala

generală şi liceu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.

32Ibid., p. 154. 33Ibid., p. 158.



223

Section: Literature

Maliţa, Liviu, Ceauşescu, critic literar, Editura Vremea, Bucureşti, 2007.

Metodica predării limbii române clasele I-IV. Manual pentru liceele pedagogice,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.

Parfene, Constantin, Literatura în şcoală: Contribuţii la o didactică modernă a

disciplinei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.

Thom, Françoise, Limba de lemn, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005.

Documents

THE PROPAGANDISTIC DIMENSION OF TEACHING ROMANIAN ... 05 26.pdf · publica patru ani mai târziu o metodicĈ dedicatĈ exclusiv predĈrii literaturii române. Proiectele didactice