SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

229

THE PRESENCE OF SYMBOL AND ALLEGORY IN THE DECORATIVE ART WORK

OF THE PALACE OF CULTURE FROM TÎRGU MUREŞ

Cristiana Puni, PhD Candidate, ”Babeş-Bolyai” University of Cluj-Napoca,

Abstarct. The presence of symbol and allegory in the decoratvie art work of the Palace of Culture

from Targu Mure. The Palace of Culture from Târgu Mureş is well know for his outdoor decor, whose

spokesperson is the presence of mosaics, reliefs, altoreliefs, sculptures and hardware, to this we add

the whole policolore roof. All these elements, that are in a perfect combination enroll the grand

building in the Hungarian Secession, over which were strewn local influences and patterns inspired by

the western Art Nouveau. In Art Nouveau the allegorical images and symbols are fully used to

illustrate a certain idea, in most art works, the symbols are hidden behind the story through an

impressive mystical iconography. For the decorative art work from the Palace of Culture, both

mosaics and stained glass, also paintings are hiding elements of great symbolic value illustrating the

myths and traditions of Hungarian folk, but here and there are present also Romanian folk elements.

Regarding the whole color range approached, this was influenced by nature according the Art

Nouveau organic artistic program. These colors create more expressive effects by clear and natural

contrasts, focusing on the expression of subjective spirituality. There is an interdependence between

colors and shapes, the first highlight the last, they emphasize the strong contrasts and gives them the

energy to move before the eyes of the viewer. The decorative ensemble made for the palace managed

to capture an entire atmosphere came alive because of the drawn human figures and landscapes. The

symbolism lies in the themes approached in the scenes that are introducing us to the world of

mythology and folklore. The Palace of Culture stands as a witness to a cosmopolitan era due to the

way the local plastic ideas were combined with those from Western Europe.

Keywords: Hungarian seccesion, decorative art work, symbol, allegory, multiculturalism.

Prin abordarea subiectului de faţă ne propunem să tratăm compoziţiile cu conţinut

simbolic în artele decorative în cazul Palatului Culturii din Târgu Mureş.

Motivăm acestă alegere pe nevoia de reactualizare a importanţei edificiului ca

marcă a târgului de pe Mureş şi în acelaşi timp poziţionarea acestei valori în cadrul

elementelor patrimoniului universal lăsat de mişcarea Secession în această urbe.

Pornind aşadar de la faptul că simbolistica identificată în lucrările decorative ale

palatului sunt de inspiraţie folclorică, ce ilustrează cu o puternică vivacitate miturile

populare ale secuilor, maghiarilor dar şi ale românilor, studiul de faţă îşi propune să

contribuie la crearea unei punţi între epoca de început de secol XX şi prezent.

Cercetarea de faţă se bazează pe identificarea acelor simboluri, dar şi alegorii care au

o circulaţie nu doar locală, ci una regională.

Circulaţia regională central-europeană a simblolurilor din artele decorative de sfârşit

de secol XIX în cazul Europei Centrale, e o consecinţă a legăturilor culturale din perimetrele

naţionale ale Imperiului Austro-Ungar, conexate şi acestea mişcării secessionistă din alte

centre artistice europene.

Palatul Culturii din Târgu Mureş beneficiază de un întreg decor exterior, al cărui

purtător de cuvânt este prezenţa mozaicurilor, basoreliefurilor, altoreliefuri, sculpturi şi

feronerie, la acestea se adaugă şi ansamblul acoperişului policolor. Toate aceste elemente,

într-o combinaţie perfectă înscriu clădirea în secessionul maghiar, peste care s-au presărat

influenţe locale transilvănene dar şi modele inspirate din Art Nouveau vestic.

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

230

Utilizarea unor simboluri şi conotaţii alegorice în operele de artă are ca scop

reactualizarea şi aducerea în conştiinţa omului universul miturilor sale populare, a tot ceea

ce înseamnă tradiţie şi folclor1. Majoritatea semnelor de felul acesta sunt prezente în

aceeaşi formă încă din lucrările antichităţii, vorbim aici de lumea orientală, mediteraneeană

chiar şi de cea precolumbiană.

În Art Nouveau imaginile alegorice sunt utilizate din plin pentru a ilustra o anumită

idee. În majoritatea lucrărilor, simbolurile sunt ascunse în spatele poveştii printr-o

iconografie mistică impresionantă. În cazul lucrărilor decorative din cadrul Palatului Culturii

târgumureşean, atât mozaicul, cât şi pictura şi vitraliul ascund elemente simbolice de mare

valoarea ce ilustrează mituri populare şi tradiţii folclorice maghiare, secuieşti, dar pe alocuri

sunt prezente şi elemente populare româneşti.

În ceea ce priveşte mozaicurile exterioare cel mai impresionant prin compoziţie şi

semnificaţie este cel de pe faţada principală (Fig. 1). Această compoziţiei ilustrează o

scenă omagială dedicată oraşului Târgu Mureş. Lucrarea cu temă istorică se prezintă ca o

scenă alegorică ce vrea să povestească un episod din istoria târgului de pe Mureş.

Compoziţia este împărţită în trei registre verticale şi într - unul orizontal. Centrul de interes se

află în registul median care prezintă interes nu doar pentru ceea ce semnifică din punct de

vedere al scenei, ci şi al complexităţii plastico -decorative. Avem aşa dar, un personaj

feminin tronând şi flancat de alte două personaje păzitoare înzestrate cu aripi. Grupul

este amplasat pe un soclu redus ca dimensiune. Personajul feminin simbolizează patria-

mamă şi este redat cu o sabie în mâna stângă pe care se sprijină, celelalte două personaje

redate din profil într-o atitudine autoritară, se sprijină cu mâna stângă pe stema

oraşului cea din dreapta, iar cea din stânga având stema

1 Ion Frunzetti, În căutarea tradiţiei, Editura Meridiana, Bucureşti, 1998, p. 110, passim.

Fig. 1. Nagy Sándor, Roth Miksa, Patria mamă, faţada principală.

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

231

statală. Păstrându-se simetria compoziţională, la baza lucrării în dreptul celor doi paznici se

află monumente din arhitectura Târgu Mureşului, în stânga primăria şi în dreapta cetatea cu

biserica. Această alegere pentru monumente se justifică prin accentuare ideii de putere. Cele

trei construcţii reprezintă inima unui oraş.

Adepţi ai artei moderne, realizatorii acestei compoziţii au căutat o formulă

stilistică şi decorativă care să surprindă motivul istoric prin ornamente din arta

populară, din repertoriul liniei şi în special printr-o paletă cromatică expresivă, originală

şi reprezentativă pentru stilul secession. Toate personajele sunt redate hieratic, fără a se

ţine cont de spaţialitate sau de corespondentul perspectivei reale. Astfel, fundalul lucrării

este redat în auriu, reliefând volumele din prim-plan. Jocul culorilor şochează prin

vigoare, iar contrastul oferă senzaţia de spaţialitate. Pe lângă valoarea decorativă a

gamei cromatice utilizate, mai există şi una simbolică, în acord cu principiile Art Nouveau.

Nuanţele luxuriante sunt un adevărat exerciţiu plastic, fiind în acord cu fundalul auriu,

găsim astfel tonuri de maro, albastru şi verde. Cele mai dominante sunt culorile pământii,

dar în evidenţă iese paleta cromatică utilizată la cele două steme: un roşu şi albastru

puternic, ambele saturate la care se adaugă ca o pată izolată albul. Vestimentaţia figurilor

este sobră, în acord cu momentul solemn, dar nu lipsită de lumea fabuloasă a

elementelor decorative prin organizarea multicoloră. Detaliul cu care sunt lucrate hainele

personajelor susţine funcţia estetică a panoului, dar în acelaşi timp redă costumele

naţionale: maghiar şi românesc. Limbajul coloristic urmăreşte viziunea decorativă Art

Nouveau şi cu tendinţele simboliste.

Figura feminină din centrul compoziţiei simbolizează oraşul, fiind întărit de

prezenţa blazonului şi a elementelor de arhitectură- primăria şi cetatea. În perioada Art

Nouveau se alegea figura feminină pentru că aceasta exprima conceptul de

spiritualitate şi frumuseţe totală2, cunoscând faptul că încă din perioada antichităţii

reprezentările alegorice erau de cele mai multe ori figuri feminine. Importanţa

acestei reprezentări a patriei-mamă este scoasă în evidenţă şi de cei doi paznici ce

mărginesc tronul pe care se află simbolizat oraşul, paznicii redaţi cu aripi ilustrează ideea de

sacralitate.

Această combinaţie între amplasarea tronului între doi îngeri face o legătură

directă cu misticul, inspirând sentimentul de veneraţie. Faptul că figurile care înaintează

spre centrul compoziţiei reprezintă personaje din toate stările sociale, de diferite

naţionalităţi ilustrează o notă cosmopolită a oraşului, ceea ce era o dominantă a epocii

respective. Sinceritatea, eleganţa, dar şi gravitatea figurilor conferă un aer solemn întregii

opere, ca un îndemn la contemplarea frumuseţii oraşului şi la aprecierea acestuia.

Simbolicul în această compoziţie stă sub semnul reprezentării patriei-mamă, a

îngerilor, a elementelor de arhitectură specifice oraşului şi figurile solemne ce se îndreaptă

către tron, care de asemenea este un element simbolic. Pe lângă aceste forme, culorile

contribuie şi ele la simbolismul compoziţiei. Cea mai importantă culoare fiind auriul prin

semnificaţia sa şi prin dominarea întregii suprafeţe. Auriul reprezintă o culoare învestită cu

un întreg simbolism, anume exprimă regalitatea, inteligenţa şi puterea, trăsături care

ilustrează perfect mesajul transmis de compoziţie. Astfel, acest panou monumental

2 Gabriele Fahr-Becker, Art Nouveau, Editura Noi, Bucureşti, 2007, p. 17.

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

232

integrează perfect în compoziţia sa atât o paletă cromatică cu valori simbolice, cât şi semne

şi elemente heraldice sugestive.

În ceea ce priveşte pictura interioară a palatului, aceasta uimeşte prin universul

simbolic pe care îl prezintă privitorului. Temele ilustrează balade secuieşti, maghiare

chiar şi româneşti printr-un stil narativ, ce îmbină în compoziţie elementele folclorice cu

cele mitice.

Una din picturile reprezentative pentru poporul român este cea care o reprezintă pe

Ecaterina Varga (Fig. 2). Scena redată de artist o prezintă pe nobila maghiară în momentul

arestării, când cei doi jandarmi o ţin de ambele mâini în faţa preotului care priveşte

satisfăcut. Povestea acestei eroine este ilustrativă pentru lupta drepturilor românilor din

Munţii Apuseni. Ecaterina Varga nereuşind să rezolve o problemă legală la Braşov a decis

să se adeseze Curţii Imperiale de la Viena, care nu a arătat disponibilitate, casând cazul.

Astfel, ea a decis să ţină partea iobagilor români în privinţa drepturilor lor, imediat după

Fig. 2. şcoala din Gödöllő, Arestarea Ecaterinei Varga, holul palatului.

1840. Ecaterina Varga a fost numită Doamna Moţilor şi a înaintat o serie de petiţii şi cereri

Guberniului Transilvaniei pentru a rezolva problema drepturilor românilor. Acuzată de

instigare, Ecaterina Varga a fost arestată pentru cauza românilor şi a stat în închisoare o

perioadă de timp, după care a f o s t exilată în satul său natal. Chiar dacă pictura nu

abundă în simboluri bazându-se pe fapte reale, este de mare însemnătate pentru ceea ce

simbolizează dreptatea şi lupta pentru cauza poporului român. Valoarea lucrării stă în

semnificaţia ascunsă de poveste, de destinul unei eroine trădată chiar de un alt luptător

pentru libertăţile românilor, Andrei Şaguna. Tema aminteşte de romantism, de exaltarea

sentimentului naţional pentru libertate şi dreptate. Nu în ultimul rând se doreşte scoatere în

evidenţă a cosmopolitismului ce domina în Belle Epoque. Simbolistica eroului constă în

legătura pe care o face între valorile terestre şi cele cereşti având rolul războinicului

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

233

învestit cu curaj, forţă şi îndemânare dând dovadă de inteligenţă animată de o pasiunea

spirituală3.

Un alt ciclu de fresce care ilustrează mitul popular, este reprezentat de un

grup format din trei picturi dezvoltând o temă pastorală, inspirată din versiunea

baladei Mioriţa care circula pe Valea Gurghiului.. Una dintre scene îl reprezintă pe

ciobanul moldovean alături de oile sale, apoi o scenă următoare este cea a celorlalţi ciobani

cel vrâncean şi cel ungurean care prin atitudinea lor îngândurată demonstrează crima

înfăptuită. Aceste două picturi sunt individuale prin compoziţie, dar legate din punct de

vedere al subiectului abordat.

.

Inspirată din mitologia maghiară este scena alegorică Jertfa (Fig. 4). Această scenă

ilustrează un ritual păgân de înlăturare a zeităţilor rele. Inspiraţia vine din zona orient

ului sugerată prin cromatica bogată în tonuri saturate. Albastrul prezent în mai multe nuanţe,

are rolul de a supune spiritele, având calitatea de culoare sacră utilizată în magie4. Prezenţa

magului ilustrat în figura bătrânului accentuează caracterul de gravitate al scenei, iar prin

atributul bărbii, acesta exprimă puterea şi integritatea, pe lângă înţelepciunea oferită de

senectute. Un alt simbol prezent constă în numărul de personaje reprezentate, anume

douăsprezece, o cifră cu încărcătură simbolică, ce exprimă ideea universului în mişcare,

făcând legătura dintre spaţiu şi timp, reprezentând produsul celor patru puncte cardinale cu

cele trei niveluri ale lumii. În fundal, apare sub o plastică stilizată un arbore, care face

aluzie la arborele vieţii în contextul alegoric. Simbolurile creează o atmosferă tensionată,

una specifică desfăşurării unui ritual în care se aduce o jertfă. Ceea ce accentuează atmosfera

severă, mistică este şi ridicarea mâinilor de către cele două personaje feminine din spatele

3 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Polirom, 2009, pp. 376-377.

4 Florentin Popescu, Dicţionar de mitologie orientală, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005, p. 10.

Fig. 3. Körösföy Kriesch Aldár, Jertfa, holul palatului

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

234

magului, ca o legătură cu divinul, dar acest detaliu poate fi şi o rezolvare compoziţională ce

echilibrează structura picturii.

Fig. 3. Körösföy Kriesch Aldár, Jertfa, holul palatului.

Şcoala de la Gödölő a realizat o galerie impresionantă de vitralii ce comunică o

atmosferă specifică Transilvaniei, transpunând povestea în ochii târgumureşenilor.

Complexul celor patru tripticuri de vitralii surprind o esenţă dramatică, tragică prin

eroismul personajelor. Aceste balade cu circulaţie în zona Harghitei şi Covasnei, sunt

ilustrate prin intermediul unui limbaj plastic de factură

simbolistă. Figurile sunt desenate cu acurateţe în structura

translucidă a sticlei cu o linie ce se modelează pe

suprafaţa bidimensională, cu mişcări ondulatorii. Jocul

grafic de o perfectă ritmicitate aduce o atmosferă elegantă

prin estetica curbilinie. Poveştile transpuse în cele patru

tripticuri urmăresc comunicarea unor poveşti care ilustrează

prin conţinutul simbolic, coloristic şi prin reprezentările

peisajelor sau cele arhitecturale o lumea mitologică secuiască

şi maghiară.

Tot ansamblul se constituie pe un fir narativ dinamic, încărcat cu o viziune

spirituală. Una din cele mai universale poveşti este cea relatată de al doilea triptic din

grupul central, şi anume povestea celor doi tineri îndrăgostiţi (Fig. 5). Simbolicul acestui

vitraliu stă în împlinirea iubirii după moarte ceea ce vrea să demonstreze că există iubiri

eterne şi sincere.

Fig. 4. Nagy Sándor, Róth Miksa, Kádár Kata, sala Oglinzilor.

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

235

Ilustrativă apare ultima scenă în care cei doi îndrăgostiţi, cu toate că au fost

înmormântaţi separat, au ajuns împreună în lumea spirituală atingându-şi aspiraţia la

sentimentul iubirii. Această scene simbolizează fericirea, dar şi puterea prin unirea celor

doi, pacea lor sufletească este redată prin expresia stilizată a liniştii care se citeşte pe faţa

lor. Sunt înconjuraţi de flori care îi împreunează într-o lume în care pot fi fericiţi în urma

suferinţei îndurate pe pământ. Prezenţa florilor are o semnificaţie puternică, încă din

Antichitate acestea au avut pe lângă rolul decorativ şi unul protector împotriva răului şi

unul curativ. În această compoziţie rolul lor este de a pune în lumină nunta celor doi.

Tragismul momentului este sugerat de gama cromatică, mai sigură şi mai pronunţat,

existând o culoare dominantă: verdele. Compoziţia în stil Art Nouveau este surprinsă şi aici

prin împletirea liberă, dar încărcată a liniilor ce conferă viaţă formelor, prezentând nişte

siluete voluminoase parcă în mişcare. Joc liniilor are ca scop debarasarea efectului de static

Simbolistica este una complexă ilustrând o serie de atitudini: dragoste,

frumuseţe, puritate şi unire. Ultima din aceste trăsături se traduce prin nunta care are loc în

ultima scenă în prezenţa florilor. Comuniunea sufletelor celor doi stă sub semnul iubirii

pure şi devotate care nu şi-a pierdut speranţa împlinirii.

Ambiţia şi succesul dragostei sunt simbolizate de culorile

verde şi roşu, iar iubirea blândă prin roz, violet şi albastru.

Suferinţa este simbolizată aici de moartea fetei înecate, fiind

reprezentată cu trupul învăluit de plante pentru a accentua

starea ei sufletească de constrângere şi tensiune.

Compoziţia este expresia eternului, ce se traduce

ca simbol al purităţii spirituale. Balada maghiară

transpusă în vitraliul următor este cunoscutul

basm Salamon Sara (Fig. 6). Basmulsurprinde

aceeaşi temă, a iubirii, dar în acest caz fără

împlinire şi surprinde curajul de care dă dovada

eroina pentru a se întâlni cu iubitul său. Aici e subsumată ideea de sacrificiu simbolizată de

curajul fetei de a-şi risca viaţa doar pentru iubire. Naraţiunea surprinde perfect

esenţialul baladei prin înşiruirea cronologică a evenimentelor, fiecare moment fiind

învestit cu o simbolistică proprie. Primul moment important al zilei, dimineaţa

simbolizează speranţa şi viitorul, victoria luminii asupra întunericului. În concepţia

populară, răsăritul este asociat cu Dumnezeu, cu lumina, în consecinţă cu binele5.

Amiaza reprezintă lupta, momentul crucial al zilei în care se desfăşoară acţiunea care va

decide destinul tinerei eroine, iar ultimul moment, amurgul, se identifică cu moartea

acesteia. Simbolistica la care se apelează este cea care anunţă noaptea, momentul

întunericului tradus ca trecerea spre o altă lume, acea a morţii. Totodată surprinde şi o

ambianţă nostalgică pentru ceea ce a fost. La asfinţitul soarelui se remarcă retragerea

5 Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara, 2001, p. 55.

Fig. 5. Nagy Sándor, Róth Miksa,

Salamon Sára, sala Oglinzilor.

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

236

imperceptibilă a luminii, evocând durerea şi chinul morţii. Aceste momente se potrivesc cu

emoţiile trăite de eroină, care după aspiraţia de a se întâlni cu iubitul său trece prin lupte şi

suferinţe, pentru a sfârşi în lumea de dincolo simbolizată de amurgul trist.

Un alt simbol prezent este calul, aliatul eroinei, călăuza acestei pe parcursul

drumului. Este prezent alături de ea în fiecare moment, în special în ultima scenă unde rolul

său este cel de a desăvârşi ritualul funerar. Acest motiv apare şi în balada populară Toma

Alimoş, cu aceeaşi funcţie de a întoarce eroul în natură, plasându-l într-un mormânt

constituit din flori şi plante care păstrează memoria acestuia pentru veşnicie. În timpurile

trecute, calul era considerat un animal de cult pe lângă emblema sa, a eroicului, a ideii de

triumf alături de cavaler. În această lucrare calul este însoţitorul morţii deoarece conduce

sufletul eroinei pe tărâmul de dincolo, fără a o proteja de metamorfoza maleficului.

Prezenţa răului este confirmată în scena a doua, a luptei, prin figura masculină

încornorată. Atributul coarnelor este clar un simbol a l manifestării diavolului, o

reprezentare clară a luptei eroinei cu răul.

Un element care anunţă neîmplinirea iubirii este floarea soarelui prezentă încă din

prima scenă a firului narativ. Conform unei legende greceşti, nimfa apelor Clyte s-a

îndrăgostit de Apollo, zeul soarelui. Cu toate că eroina îşi îndrepta privirea către el în tot

timpul zilei, urmărindu-l, el nu i-a răspuns dragostei arătate. Zeii au decis să o

transforme într-o floare cu petale galbene precum soarele de care s-a îndrăgostit. Iubirea ei

rămâne neîmplinită rămânând a însoţii soarele pe tot parcursul zilei pe cer, îndreptându-

şi coroana către locul unde se află acesta, iar în momentul în care apune, aplecându-şi

privirea către pământ. Printre alte semnificaţii derivate din această legendă reiese şi

devoţiunea permanentă şi ambiţia, iubirea dezinteresată. Aceste caracteristici întăresc

simbolul iubirii puternice apărut în povestea din acest vitraliu.

O altă floare ce exprimă un anume simbolism este crinul alb apărut în ultima scenă.

Acesta simbolizează moartea unei fiinţe nevinovate. Crinul a fost învestit cu

profunde semnificaţii încă din perioada antică, fiind asociat cu zeităţile feminine

precum Hera sau Afrodita, iar în perioada creştinătăţii cu Fecioara Maria devenind simbol

al procreării, purităţii şi martirului. Aceste atribute se potrivesc cu acţiunea redată, adică

ritualul funerar al eroinei. Un alt accesoriu al vitraliului sunt culorile care transpun

povestea într-o lume mistică, plină de sentimente profunde şi captivante.

După cum am văzut, atât mozaicul, frescele şi vitraliul abundă în elemente

simbolice menite a releva o lume a misterelor, a tradiţiilor populare. Art Nouveau, ca un

stil sinestezic a încercat să combine literatura cu artele vizuale rezultând poveşti expresive

transpuse pe suprafeţe plane. Această artă a simbolului a fost preluată şi de Secessionul

maghiar care a reuşit să surprindă într-un aranjament plastico-decorativ baladele aflate în

circulaţie în imperiu, în special cele din zona Transilvaniei specifice maghiarilor, secuilor

şi românilor. Pluralismul motivelor simbolice este dovada importanţei pe care ele au

căpătat-o în această perioadă în care naţiunile îşi căutau o identitate proprie.

Cuvântul care caracterizează pe deplin Art Nouveau este energia, aceasta se

dezlănţuie sub mişcările ritmate ale liniei. Toate aceste imagini dansante6 se află prezente

6 Amelia Pavel, Simboluri, surse, idolatrii în arta modernă, Editura Du Style- Atlas, Bucureşti, 1998, p. 43,

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

237

în artele care înfrumuseţează palatul printr-o subliniere accentuată a formelor fluide ce se

aranjează într-o coregrafie ce concentrează simboluri. Imaginea devine astfel o metaforă

ce exprimă un anumit scenariu, acest lucru se petrece în urma interpretării pe care

privitorul o face sub impulsul nevoii ochiului de a face legătura cu ceva cunoscut7. Cadrul

în care se desfăşoară evoluţia artei 1900 este puternic marcat de evenimentele istorico-

sociale care au dus la elaborarea unei estetici diferite faţă de ceea ce exista înaintea apariţiei

primelor mişcări ale artei moderne. Tot în acest peisaj se adaugă şi tehnologizarea care a

determinat arta să îşi caute o estetică mai poetică, mai ideală8. Aceste noi idealuri estetice se

află prezente în mozaicurile, picturile, vitraliile palatului.

În ceea ce priveşte întreaga gamă cromatică abordată, aceasta a fost influenţată de

Natură, pe motivul organicist al Art Nouveau. Culorile creează efecte mult mai expresive

prin contrastele evidente şi naturale, prin concentrarea asupra exprimării unei spiritualităţi

subiective9. Există o interdependenţă între culori şi forme, cele dintâi le pun în valoare pe

ultimele, le scot în relief prin contrastele puternice şi le oferă energia necesară pentru a se

mişca în faţa ochilor privitorului. Ansamblul decorativ executat pentru palat a reuşit să

surprindă o întreagă atmosferă care a prins viaţă datorită figurilor umane şi a peisajelor fin

desenate. Unitatea compoziţională, armonia, echilibrul au fost rezolvate prin redarea stării

interioare a figurilor umane, stabilirea unei legături puternice cu natura prin realizarea unor

cadre idilice. Culorile alături de forme, trezesc scenele bidimensionale la viaţă, cu toate că

au fost realizat pe un material dur.

Figurile sunt redate corect, respectând anatomia corpului uman, perspectiva este

sugerată de succesiunea planurilor şi de contraste, veşmintele impresionează prin atenţia

acordată detaliilor ornamentale pentru respectarea portului popular. Simbolistica acestor

scene stă în temele abordate care te introduc în universul mitologiilor şi al folclorului.

BIBLIOGRAFIE:

Ailincăi, Cornel, Opera fereastră, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991.

Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, Editura Polirom, 2009.

Evseev, Ivan, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord,

Timişoara, 2001.

Fahr-Becker, Gabriele, Art Nouveau, Editura Noi, Bucureşti, 2007.

Frunzetti, Ion, În căutarea tradiţiei, Editura Meridiana, Bucureşti, 1998.

Pavel, Amelia, Idei estetice în Europa şi arta românească la răscruce de veac, Editura Dacia,

Cluj-Napoca, 1972.

Pavel, Amelia, Simboluri, surse, idolatrii în arta modernă, Editura Du Style- Atlas, Bucureşti,

1998.

passim.

7 Cornel Ailincăi, Opera fereastră, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 15. 8 Amelia Pavel, Idei estetice în Europa şi arta românească la răscruce de veac, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

1972, p. 30. 9 Ibidem, p. 130.

SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2

238

Popescu, Florentin, Dicţionar de mitologie orientală, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005.