Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

346

THE FOREIGN RELATIONS AND SECURITY POLICIES OF THE SOCIALIST REPUBLIC OF

VIETNAM

Marian Suciu PhD Student, ”Babeș-Bolyai” University of Cluj-Napoca

Abstract: Currently, many small Asian states play an important role in the development of many international events, due to the fact that their alliances with a great power or their opposition to the

influence of a superpower in a region leads to the weakening of the position of that superpower or to

the increase of influence of the great power. In this context, the Socialist Republic of Vietnam manages to slow down the maritime expansion of the People‟s Republic of China in the South China Sea, and

the increase of Chinese influence in the area, through its security policies, which include a probable

alliance with the United States of America, maintaining good foreign relations with its neighbors and

the modernization of its naval and terrestrial military force. Based on academic articles about international relations in South-East Asia and books on the history

of Vietnam and on how the state of Vietnam crafted its contemporary foreign policies, the present

paper aims to explain why Vietnam, a state that has been an ally to China, due to its ideology, became one of its enemies in less than 30 years and how Vietnam manages to defend itself from the

aforementioned superpower and from other enemies.

Keywords: Socialist Republic of Vietnam, Neighbors, Superpowers, South China Sea, People‟s Republic of China, Military Power.

În contextul actual al expansiunii teritoriale a Republicii Populare Chineze în Marea

Chinei de Sud și a extinderii influenței sale atât în Asia, cât și în Occident, Vietnamul își

schimbă viziunea asupra strategiilor de securitate, trecând de la o paradigmă comunistă a

cooperării regionale a națiunilor cu aceeași politică de stat la o paradigmă a prioritizării

securității statului înaintea cooperării socialiste. Astfel, Republica Socialistă Vietnameză se

pregătește de câteva decenii pentru expansiunea chineză prin reînoirea flotei navale și tehnicii

militare terestre, dar și prin încercarea de a încheia tratate militare cu Statele Unite ale

Americii sau de a colabora cu statele învecinate .

I. Introducere în situația istorică și geopolitică a statului vietnamez

Statul vietnamez a avut parte de o istorie zbuciumată începând cu secolul al XIX-lea,

deoarece a fost o pradă ușoară a Imperiului Colonial Francez, care a introdus treptat teritoriul

acestui stat în colonia Indochina Franceză, datorită conducerii slabe și lipsei de modernizare

în ceea ce privește stilul de guvernare al statului și tehnica militară, spre deosebire de Japonia.

Mai apoi, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, după ocuparea Franței de către

Germania nazistă, acest teritoriu va trece în posesia Imperiului Japonez1. Din nefericire,

Vietnamul nu a avut o soartă mai fericită nici după cel de al Doilea Război Mondial, fiind

amenințat în mod constant de războiul intern, deoarece în partea nordică Ho Chi Minh a

impus regimul comunist după declararea independenței Republicii Democrate Vietnameze pe

2 septembrie 19462, iar în zona sudică a Vietnamului și pe alte teritorii din Asia de Sud-Est

Franța a încercat să recapete controlul coloniei Indochina. Aceste poziționări de forță au dus

1 Vien Khac Nguyen, Vietnam: Une Longue Histoire, Hanoi, Éditions en Langues Étrangères, 1987, pp.202-312. 2Ibidem,p.313.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

347

la primul război din Indochina (1945-1954) care s-a încheiat prin Pacea de la Geneva, unde s-

a căzut de acord că statele din Asia de Sud-Est (Vietnamul, Laosul și Cambodgia) sunt state

independente și că la sud de paralela 17 se află statul vietnamez aflat sub influență franceză,

iar la nord de această paralelă se află statul vietnamez comunist, iar în 1956 urma să aibă loc

alegeri libere în ambele state astfel încât să se creeze o conducere comună care să dirijeze cele

două state spre unirea lor într-o singură națiune3. Însă aceaste alegeri nu au mai avut loc,

deoarece conducerea din Vietnamul sudic, aflată sub influență franceză și americană, nu

credea în alegerile libere ce s-ar putea desfășura în nordul Vietnamului4.

Până la urmă, nu doar că nu au loc alegeri libere, ci izbucnește al doilea război din

Indochina sau Războiul din Vietnam (1955-1975), în timpul căruia vietnamezii din nord

ajutați de către Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză și alte țări comuniste în lupta

împotriva invadatorilor americani și ai aliaților lor. În 1975 războiul se sfârșește printr-o

operațiune de asalt a armatei comuniste care ocupă capitala Vietnamului de Sud și astfel

reunifică statul vietnamez, într-un singur stat.5

Din nefericire, statul vietnamez nu va avea liniște pentru mult timp datorită faptului că

regimul care ajunge la putere în Cambodgia, khmerii roșii, nu doar că epurează proprii

cetățeni, ci atacă și minoritățile vietnameze. Astfel că statul vietnamez este obligat în 1979 să

invadeze statul vecin pentru a opri masacrul, iar Thailanda și Statele Unite se văd nevoite să

intervină pentru a opri Vietnamul, de teama unei posibile expansiuni a acestui stat comunist.

Totuși, forțele armate vietnameze se retrag din Cambodgia în 19896.

După cum vom vedea și mai jos, nici după acest conflict Republica Socialistă

Vietnameză nu va avea liniștea dorită, deoarece Republica Populară Chineză, un fost aliat în

război, va atenta la teritoriul maritim al statului vietnamez Astfel, acest mic stat va trebui să

își schimbe politica de stat, de la una de colaborare doar cu țările care împărtășesc aceeași

politică de stat, spre o politică externă de colaborare cu statele care o pot ajuta în lupta

împotriva expansiunii Chinei continentale în Marea Chinei de Sud, colaborând nu doar cu

Federația Rusă sau Republica Populară Democrată Laos, ci și cu foști inamici, precum

Regatul Thailandez sau Statele Unite ale Americii.

II. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Republica Populară Chineză

Relațiile Republicii Socialiste Vietnameze cu Republica Populară Chineză s-au

deteriorat în ultimele patru decenii, deoarece China, care ocupase de nenumărate ori în

perioada antică și medievală zona Vietnamului, a aplicat aceeași strategie în 1979 când a

invadat „Vietnamul, pentru a-l împiedica să treacă prin Cambodgia spre Thailanda‖7. Mai

mult, Republica Populară Chineză revendică arhipelagurile Parcel și Spratly, care sunt

revendicate deopotrivă și de vietnamezi8. Această neînțelegere a guvernelor celor două țări

asupra posesiei arhipelagurilor a degenerat din 1974 într-un conflict care mocnește, pentru că

în acel an forțele navale ale Republicii Populare Chineze i-au evacuat în mod forțat pe

vietnamezii de pe insulele Parcel. În aprilie 2004, forțele militare vietnameze au încercat fără

succes să își reconfirme poziția de apărători ai unor insule care aparținuseră de drept statului

vietnamez în arhipelagul Parcel, dar nu au reușit decât să atragă oprobriul statului chinez

3Ibidem, pp.376-377. 4 Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy, Lanham,

Rowman and Littlefield Publishers, p.59. 5 Mark Atwood Lawrence, The Vietnam War: A Concise International History, New York, Oxford University Press, 2008, pp.1-27. 6 Donald E. Weatherbee, Historical Dictionary of United States-Southeast Asia Relations, Lanham, The

Scarecrow Press, 2008, pp.19-20. 7 Robert D Kaplan, Butoiul de Pulbere al Asiei: Marea Chinei de Sud și sfârșitul stabilității în Pacific, București,

Litera, 2016, p.80. 8Ibidem, pp.88-89.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

348

continental și al Thailandei, care a considerat că Republica Socialistă Vietnameză trebuie să

își găsească dreptatea pe cale diplomatică și nu prin forță, dacă într-adevăr are dreptate 9.

Având în vedere că arhipelagurile în dispută au fost ocupate cu forța de către

Republica Populară Chineză, care are o forță militară extraordinară ce este reînoită anual

datorită faptului că bugetul pentru apărare al Chinei continentale este la nivelul celorlalte

superputeri, Republica Socialistă Vietnameză a început să investească mai multe fonduri în

reînnoirea forțelor militare proprii în speranța apărării propriului teritoriu de alte posibile

agresiuni militare venite din partea Chinei, dacă nu reușește să recucerească insulele ocupate

de chinezi.

Cea mai importantă investiție a Republicii Socialiste Vietnameze în domeniul militar

este „achiziționarea a șase submarine de ultimă generație, din clasa Kilo, de la ruși‖10

și

modernizarea de către Rusia a golfului Cam Ranh, unde numeroase „nave americane –

portavioane, distrugătoare, nave de realimentare și nave spital‖11

s-ar putea să găsescă un loc

de popas strategic în Asia de Sud-Est.

Cu toate că Vietnamul este în conflict cu China continentală, acest lucru nu înseamnă

că Vietnamul s-a înstrăinat cu totul de China, ea fiind dependentă de comerțul cu superputerea

vecină. Astfel, „Vietnamul importă din China mai multe bunuri decât din oricare altă țară –

bumbac, mașini, îngrășăminte, pesticide, aparatură electrică, piele, o mulțime de bunuri de

consum‖12

.

III. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Federația Rusă

Având în vedere conflictul cu Republica Populară Chineză, statul comunist vietnamez

își consolidează alianțele atât cu marea superputere americană, dar și cu celălalt jucător

important aflat mai aproape de ea, respectiv Federația Rusă, care se află mult mai aproape de

teritoriul său și de al inamicului său, China continentală.

Chiar și înainte de 1990, Rusia a fost un partener stabil al statului comunist vietnamez,

aceasta susținând invazia vietnameză a Cambodgiei din 1978, pentru eliminarea guvernului

care simpatiza modul de guvernare chinezesc. După 1980 Mihail Gorbaciov a dus o politică

de îmbunătățire a relațiilor diplomatice și economice cu statele din zona Asiei de Sud-Est, în

general, și în mod special cu statul vietnamez13

. După 1990, Federația Rusă a depus eforturi

considerabile pentru a rămâne în relații bune cu Vietnamul, astfel că președintele Putin a

semnat un parteneriat strategic în timpul vizitei sale oficiale din 200114

. Acest parteneriat

strategic s-a concretizat în vânzarea de către Federația Rusă a șase submarine de ultimă

generație și a modernizării bazei navale din golful Cam Ranh, atât pentru a-i oferi statului

vietnamez șansa de a adăposti nave străine militare care să îl protejeze de Republica Populară

Chineză, cât și pentru a avea o bază strategică în Marea Chinei de Sud pentru adăpostul

propriilor nave militare. Inițial, Rusia spera să închirieze această bază navală exclusiv pentru

propriile nevoi, dar Vietnamul a refuzat această ofertă15

.

IV. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Statele Unite ale Americii

Datorită tensiunii dintre liderii de la Hanoi și Beijing pe tema disputelor din Marea

Chinei de Sud, vietnamezii au preferat să își întărească nu doar relațiile cu Federația Rusă, ci

9 Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy,ed.cit., pp.134-

136. 10 Robert D Kaplan, op.cit., p.89. 11

Ibidem, p.90. 12Ibidem, p.92. 13Foreign Policy and National Security Yearbook: Strategic Information and Regulations, Washington DC,

International Business Publications, 2011, p.68. 14 Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy,ed.cit.., p.40. 15 Robert D Kaplan, op.cit., pp.89-90.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

349

și cele cu Statele Unite ale Americii, în ciuda faptului că America a fost principalul inamic al

unității naționale pe durata războiului din Vietnam, dat fiind că americanii i-au sprijinit pe

adversarii vietnamezilor comuniști. Întărirea acestor relații dintre cele două state vine pe

fondul faptului că Statele Unite ale Americii au ocupat o singură dată sudul Vietnamului, în

timp ce China a încercat adeseori să invadeze acest stat. Chiar în prezent, interesul Chinei

comuniste este să ocupe o parte din teritoriile maritime care ar aparține Republicii Socialiste

Vietnameze16

.

În scopul întăririi relațiilor dintre cele două țări și pentru a oferi o protecție

suplimentară împotriva chinezilor, numeroase nave militare americane acostează adeseori în

porturile vietnameze17

, iar din iulie 2010 Statele Unite ale Americii și Republica Socialistă

Vietnameză încearcă să semneze „un parteneriat strategic de facto americano-vietnamez‖, iar

„la un Forum Regional organizat de asociația ASEAN la Hanoi, […] secretarul de stat de

atunci, Hillary Clinton, a declarat că Statele Unite au un <<interes național>> în Marea

Chinei de Sud, că sunt pregătite să participle la eforturile multilaterale de rezolvare a

disputelor teritoriale din Marea Chinei de Sud și că pretențiile din domeniul maritim trebuie

să se bazeze pe realitățile terestre‖18

.

De asemenea, începând cu 1995 s-au îmbunătățit și relațiile comerciale dintre cele

două țări, astfel că Vietnamul a ajuns să exporte în Statele Unite numeroase produse agricole,

în timp ce importa produse tehnologice din America 19

. Datorită crizei economice din 2013,

Republica Socialistă Vietnam a reușit să accelereze creșterea economică a proprie țări20

prin

exportul de produse agricole și bunuri de larg consum la prețuri modice către Statele Unite și

Occidentul aflat în căutarea de produse mai ieftine decât cele din China comunistă, iar în

următorii ani Vietnamul poate „să cunoască o creștere economică spectaculoasă‖21

.

Nu în ultimul rând, odată cu reluarea relațiilor diplomatice și economice, li s-a permis

autorităților americane și diferiților cetățeni americani să caute rămășițele unor militari

americani care au dispărut sau au fost uciși în timpul războiului din Vietnam.

Însă relațiile dintre cele două țări nu sunt întotdeauna perfecte datorită faptului că

regimul socialist de la Hanoi nu respectă întotdeauna drepturile fundamentale ale omului,

neacordând protecție minorităților etnice și libertate confesională22

. Acest lucru aduce

adeseori critică di partea Statelor Unite ale Americii asupra politicilor interne ale acestui

stat23

.

V. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Regatul Thailandez

Relațiile dintre Republica Socialistă Vietnameză și Regatul Thailandez au fost

tensionate încă de la sfârșitul primului război din Indochina datorită faptului că Regatul

Thailandez era privit de Statele Unite ale Americii și de către alte state din Occident ca un

model de stat modern democratic, în vreme ce statul socialist vietnamez era privit ca un stat

dușman al democrației.

Însă, după ce statul vietnamez este reunificat sub conducere comunistă, Regatul

Thailandez stabilește relații diplomatice normale cu Republica Socialistă Vietnameză,

deoarece aceste două state se consideră state prietene, care ar trebui să cultive buna înțelegere,

16Ibidem, pp.83-84. 17Ibidem, p.90 18Ibidem, p.91. 19

Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy, ed.cit., p.40. 20Florin Popescu, „Forțele economice ale Asiei de Sud-Est‖, în Sinteza, nr.17/2015, p.126. 21Ibidem. 22 Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy,ed.cit., pp.238-

239. 23Ibidem, p.40.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

350

cooperarea și respectul mutual24

. Din nefericire, vietnamezii invadează Cambodgia, iar

thailandezii, de frica unei invazii, se poziționează alături de Statele Unite împotriva ocupării

Cambodgiei de către Vietnam, fapt care duce la tensionarea relațiilor dintre cele două state din

nou25

. Chiar și după plecarea militarilor vietnamezi de pe teritoriul cambodgian, Regatul

Thailandez a rămas reticient față de politica statului socialist vietnamez, pe care o considera o

politică de exploatare a conflictelor și a câștigurilor rapide.

În cele din urmă, relațiile dintre cele două state s-au normalizat datorită faptului că

statul chinez comunist a devenit o amenințare mai mare pentru ambele țări, unindu-le atât în

planul colaborării bilaterale, cât și în planul colaborării cu celelalte state din ASEAN

(Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est)26

.

VI. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Regatul Cambodgia

Bazele unor bune relații internaționale între Republica Socialistă Vietnameză și statul

cambodgian au fost puse pe 24 iunie 196727

, dar din nefericire khmerii roșii ajung la

conducerea Cambodgiei și instituie un regim al terorii, în care doar țăranii cambodgieni erau

singurii cetățeni de bază ai statului, iar orășenii și minoritatea vietnameză este persectutată și

masacrată, fapt ce duce la intervenția statului vietnamez printr-o invazie militară28

. Forțele

vietnameze se vor retrage abia în 1989, pentru a permite observatorilor Națiunilor Unite să

organizeze alegeri libere în 1993 și astfel să se formeze un nou parlament și guvern care să

conducă noul stat cambodgian29

.

În ciuda faptului că noul guvern ales este format atât din membrii ai partidului anti-

vietnamez FUNCINPEC, cât și ai Partidului Poporului Cambodgia, partid pro-vietnamez, și în

pofida stabilirii unor relații diplomatice normale între cele două state, numeroși oameni se

revoltă împotriva vietnamezilor aflați pe teritoriul cambodgian, cauzând incidente grave30

. O

posibilă explicație poate fi că aceștia considerau că cetățenii de origine vietnameză le fură

locurile de muncă și le colonizează teritoriul.

VII. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Republica Populară

Democrată Laos

Spre deosebire de relațiile cu alte state învecinate, relația dintre Republica Socialistă

Vietnameză și Republica Populară Democrată Laos este una deosebită, deoarece ambele state

au același tip de regim socialist de conducere, astfel că au reușit să se completeze și să

coolaboreze31

. Mai mult decât atât, statul socialist laosian considera statul socialist vietnamez

un fel de frate mai mare de la care trebuia sa învețe despre lupta împotriva americanilor, dar

mai târziu statul laosian va fi cel care se va deschide primul spre economia de piață și va oferi

lecții fratelui mai mare vietnamez32

.

24Vu Nguyen Tung, „Vietnam-Thailand Relations after the Cold War‖, în International Relations in Southeast

Asia: Between Bilateralism and Multilateralism, N. Ganesan și R. Amer (eds.), Singapore, Institute of Southeast

Asian Studies, pp.67-68. 25 Donald E. Weatherbee, Historical Dictionary of United States-Southeast Asia Relations, Lanham, The

Scarecrow Press, 2008, pp.19-20. 26 David W.P. Elliott, Changing Worlds: Vietnam‟s Transition from the Cold War to Globalization, New York,

Oxford University Press, 2012, passim. 27Carlyle A. Thayer, „Cambodia and Vietnam: Good Fences Make Good Neighbours‖ , în Cambodia: Progress

and Challenges since 1991, Pou Sothirak, G. Wade și M. Hong (eds.), Singapore, Institute of Southeast Asian

Studies, 2012, p.62. 28

Donald E. Weatherbee, Historical Dictionary of United States-Southeast Asia Relations, ed,cit., pp.19-20. 29 Carlyle A. Thayer, op.cit., pp.62-63. 30Ibidem, pp.63-64. 31Laos: Foreign Policy and Government Guide – Volume 1: Strategic Information and Developments,

Washington DC, Internaitonal Business Publications, 2015, p.116. 32Ibidem, pp.116-117.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

351

În concluzie, putem afirma că relațiile externe ale Vietnamului cu țările învecinate sunt

tensionate, cu excepția relațiilor cu Republica Populară Democrată Laos, cu care menține

foarte bune relații datorită faptului că ambele țări sunt conduse de regimuri socialiste similare.

Pentru a contracara o posibilă invazie chinezească, Republica Socialistă Vietnameză a

achiziționat de la Federația Rusă submarine performante și tehnologie de ultimă generație, iar

de la Statele Unite ale Americii are promisiunea că va apăra teritoriile de drept ale

Vietnamului, promisiune care este periodic recomfirmată prin staționarea navelor militare

americane în porturile sale.

BIBLIOGRAPHY

Foreign Policy and National Security Yearbook: Strategic Information and Regulations,

Washington DC, International Business Publications, 2011.

Laos: Foreign Policy and Government Guide – Volume 1: Strategic Information and

Developments, Washington DC, International Business Publications, 2015.

Mark Atwood Lawrence, The Vietnam War: A Concise International History, New York,

Oxford University Press, 2008.

Elliott David W.P., Changing Worlds: Vietnam‟s Transition from the Cold War to

Globalization, New York, Oxford University Press, 2012.

Kaplan Robert D, Butoiul de Pulbere al Asiei: Marea Chinei de Sud și sfârșitul stabilității în

Pacific, București, Litera, 2016.

Nguyen Tung Vu, „Vietnam-Thailand Relations after the Cold War‖, în International

Relations in Southeast Asia: Between Bilateralism and Multilateralism, N. Ganesan și R.

Amer (eds.), Singapore, Institute of Southeast Asian Studies, pp.67-91.

Nguyen Vien Khac, Vietnam: Une Longue Histoire, Hanoi, Éditions en Langues Étrangères,

1987.

Popescu Florin, „Forțele economice ale Asiei de Sud-Est‖, în Sinteza, nr.17/2015, pp.122-

127.

Thayer Carlyle A., „Cambodia and Vietnam: Good Fences Make Good Neighbours‖, în

Cambodia: Progress and Challenges since 1991, Pou Sothirak, G. Wade și M. Hong (eds.),

Singapore, Institute of Southeast Asian Studies, 2012, pp.62-80.

Weatherbee Donald E., International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy,

Lanham, Rowman and Littlefield Publishers.

Idem, Historical Dictionary of United States-Southeast Asia Relations, Lanham, The

Scarecrow Press, 2008.