Tema 6.Psdac

8/17/2019 Tema 6.Psdac

1/12

Tema 6. Transmiterea drepturilor titularilor

Aspecte introductivePrin funcţia sa de identificare a originii comerciale şi a calităţii produselor, de

organizare a c on cu re nţ ei p e p ia ţă , ma rc a a d ob în di t o v al oa re

eco nom ică foa rt e imp ort ant ă în eco nomi a contemporană. Consecutiv, acrescut şi interesul pentru amenajarea unui cadru juridic adecvat pentru ca marca să poată fi transmisă de la un subiect de drept la altul.

Transmiterea dreptului la marca a fost si este inca cel putin in teorie unsubiect controversat. Opinia intransmisibilitatii, care a dominat perioadele de inceputale protectiei marcilor, era specifica tarilor germane si anglosa!one. "nul dintresustinatorii acestei opinii, #. $o%ler considera marca &un mijloc de fi!are a originii

produselor', o e!presie a activitatii producatorului si ca atare marca poate fi transmisa,dar numai impreuna cu intreprinderea. (l subliniaza ca &folosirea indelungata a marciia transferat asupra intreprinderii unele caracteristici ale personalitatii titularuluimarcii, in asemenea masura, incat un transfer al marcii fara intreprindere ar ec%ivala cuun fals'.

(!ista si autori care au subliniat ca functia de garantie a calitatii produselor, pecare o indeplineste marca, o face sa fie incompatibila cu ideea transmisibilitatii.Transmisa unei alte intreprinderi, ea ar e!prima o alta calitate, iar acest fapt ar insemna inducerea in eroare a consumatorului.

Pe de alta parte insa, sc%imbarile din viata economica moderna, au impus, inciuda numeroaselor critici, o solutie opusa favorabila transmisiunii libere a marcii.)unt aceleasi sc%imbari mentionate la functiile marcilor. )e stie ca functia de

diferentiere a produselor, a fost initial o functie de identificare a producatorului*indicarea provenientei produsului+. ceasta metamorfoza produsa in functia de

provenienta a fost determinat de &depersonalizarea productiei industriale-. aca lainceput diferentia subiectele dreptului de marca, marca ajunge sa diferentiezeobiectele acestuia. )c%imbarile amintite fac posibila transmisiunea dreptului lamarca, pentru ca diferentiind obiectele ea permite sc%imbarea subiectelor.

/n ceea ce priveste relatia marcii cu consumatorii, e!ista ideea ca transferul liber al marcii favorizeaza inducerea in eroare a consumatorilor asupra originii produselor.insa aceasta idee este usor combatuta, pentru ca marca diferentiaza produsul, nu

producatorul. stfel, e!ista marcile multiple, prin care este rupta relatia producatorconsumator, pe piata ramanand doar contactul marcaconsumator. e e!empluProcter 01amble produce noua marci diferite de detergenti, compania (lectrolu! aac%izitionat si marcile 2anusi, 1ibson, 3rigidarire.

Pe de alta parte, interdictia transmisiunii marcii favorizeaza frauda la lege, pentru ca, in practica, o organizatie poate renunta e!pres la marca, urmand cacesionarul de fapt, sa efectueze imediat depozitul aceleasi marci. stfel, marca

poate fi preluata, fara conditia prealabila a calitatii, ceea ce presupune, de asemeneainducerea in eroare a consumatorului.

aca in ceea ce priveste marca individuala, problema transmisibilitatii esteintro mare masura rezolvata, marca colectiva este in continuare intransmisibila. &(anu poate forma obiect de cesiune, nici totala, nici partiala si nici obiect de gaj sau dee!ecutare silita'. 4arca individuala inregistrata poate fi transmisa de titularul ei, printr


2/12

un contract de cesiune, cu sau fara intreprinderea careia ii apartine. (a poate fi cedatatotal sau partial *in coproprietate+.

)pre deosebire de creaţiile intelectuale industriale *de e!emplu,invenţiile, desenele 5 modelele industriale, topografiile circuitelor integrate+, marca

cel mai important semn distinctiv nu dă naştere nici unui drept personalnepatrimonial, ci numai unor drepturi patrimoniale, care de regulă sunttransmisibile.

6n lipsa unei enumerări legale, vom identifica următoarele drepturinăscute în legătură cu marca7

dreptul de prioritate, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare, dreptul provizoriu e!clusiv de e!ploatare a mărcii, dreptul e!clusiv de e!ploatare a mărcii dreptul de a obţine despăgubiri pentru încălcarea oricăruia dintre

drepturile menţionate anterior.intre toate aceste drepturi, dreptul la despăgubiri nu este propriuzis un 8drept

asupra mărcii', ci un drept de creanţă născut din încălcarea unui drept asupramărcii, care se poate transmite potrivit regulilor de drept comun ce guverneazătransmiterea creanţelor.

6n ceea ce priveşte dreptul de prioritate, dat fiind caracterul său de dreptaccesoriu al dreptului e!clusiv de e!ploatare a mărcii se va transmite deodată şi înacelaşi mod ca şi acest drept e!clusiv.

reptul la eliberarea certificatului de înregistrare reprezintă o etapă în

devenirea dreptului e!clusiv asupra mărcii şi are un caracter temporar, deoarece prin eliberarea certificatului de înregistrare se conferă dreptul e!clusiv asupramărcii.

eoarece din punct de vedere cronologic, prima funcţie ce i sa atribuitmărcii de către reglementările moderne a fost aceea de identificare a originiicomerciale a produsului, sa considerat multă vreme că marca trebuie să fieinseparabilă de această origine comercială, astfel încît ea nu putea fi înstrăinată dec9tîmpreună cu fondul de comerţ sau cu întregul patrimoniu al comerciantului,

ori cel puţin cu o parte a acestui patrimoniu .:estricţia a fost menţinută şi după ce a devenit dominantă funcţia mărcii de

garanţie a calităţii. )e susţinea că, dacă sar admite transmisibilitatea mărcii, de vremece întreprinderea dob9nditoare produce întotdeauna bunuri de o altă calitate decîtîntreprinderea transmiţătoare, publicul va fi prejudiciat considerînd în moderonat că produsele cărora marca li se aplică au aceeaşi calitate. Pentru a evitaconsecinţele negative ale acestor practici, în urma creşterii valorii mărcii în cadrulfondului de comerţ şi pentru a răspunde necesităţii de ordin economic de a fluidizacirculaţia sa juridică, mai multe legislaţii au adoptat, sub influenţa doctrinei,

principiul liberei cesiuni a mărcii.6n :epublica 4oldova, ;egea nr.??= privind protecţia mărcilor, prevedecă drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, prin


3/12

contract de licenţă, precum şi prin succesiune. e asemenea, marca poate faceobiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei e!ecutări silite.

Pentru a produce efecte pentru terţi, transmiterea drepturilor şi modificareastatutului juridic al mărciin este necesar de a înscrie datele respective în :egistrulnaţional al cererilor de înregistrare a mărcilor sau în :egistrul naţional al mărcilor, cu

condiţia ac%itării ta!elor stabilite, iar datele privind transmiterea drepturilor se publicăîn @OP/.

Contractul de cesiune de marcă Contractul de cesiune de marcă este contractul prin care titularul mărcii, în

calitate de cedent, transmite cesionarului, în tot sau în parte, cu titlu oneros sau cu titlugratuit, dreptul e!clusiv de e!ploatare a mărcii.

Cesiunea forţată a mărciiCesiunea forţată a mărcii intervine în cazul în care dreptul e!clusiv asupra

mărcii este supus executării silite. eoarece este un drept real ce poartă asupra unui bun mobil necorporal, dreptul asupra mărcii este el însuşi un bun mobil şi, înconsecinţă, face obiectul urmăririi silite mobiliare.

Cesiunea voluntară a mărcii)pecific cesiunii de marcă este obiectul său, care constă în însăşi transmiterea

dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii.

Clasificare upă întinderea dreptului transmis , cesiunea poate să fie7

• totală dacă dreptul este transmis înîntregime, sau• parţială dacă dreptul este transmis numai în parte.

Conform :egulamentului privind înregistrarea contractelor de cesiune, licenţă,gaj şi franc%ising, aprobat prin A1 nr. B> din >.?=.>?, transmiterea drepturilor asupra obiectelor de proprietate industrială poate fi realizată prin intermediul unuicontract de cesiune7

a+ prin care se transmit cesionarului toate drepturile conferite de titlul de protecţie sau cererea de înregistrare a obiectului de proprietate industrială *cesiunetotală+D

b+ prin care cesiunea este limitată din punctul de vedere al întinderii protecţieiconferite de titlul de protecţie sau de cererea de înregistrare a obiectului de proprietateindustrială *cesiune parţială+.

Teoretic, în materia mărcilor, ar fi posibile cesiuni parţiale din punct de vedereteritorial şi cesiuni parţiale din punctul de vedere al claselor de produse sauservicii la care se referă. eşi literatura de specialitate nu sa concentrat asupra

acestor aspecte, considerăm că reprezintă o cesiune parţială de marcă şi cesiuneaunei cote părţi din dreptul asupra mărcii, precum şi cesiunea dreptului asupramărcii pentru o perioadă de timp determinată.


4/12

a) Cesiunea parţială din punct de vedere teritorialin raţiuni de protecţie a concurenţei şi a liberei circulaţii a bunurilor, precum

şi de evitare a confuziei în rîndul consumatorilor, se interzice cesiunea de marcă parţială din punct de vedere teritorial. )ancţiunea aplicabilă unui contract de

cesiune parţială din punct de vedere teritorial este nulitatea absolută a unui astfel decontract.

b) Cesiunea parţială din punct de vedere profesional;egea nr.??= privind protecţia mărcilor permite cesiunea parţială din punct

de vedere al claselor de produse sau servicii. stfel, art.>B alin.> prevede că marca poate fi cesionată pentru toate sau pentru o parte din produsele şi5sau serviciile pentrucare este înregistrată.

c) Cesiunea unei cote-părţi din dreptul asupra mărciiConsiderăm că ne aflăm în ipoteza unei asemenea cesiuni în umătoarele cazuri7.4arca a fost înregistrată pe numele mai multor persoane, fizice şi5sau

juridice, care devin astfel cotitulari ai acelei mărci. "nul dintre aceşti cotitulari poate ceda unui cesionar cotaparte pe care o deţine din dreptul asupra mărcii. 6n urmaunei astfel de cesiuni, cesionarul dobîndeşte e!act poziţia juridică a cedentului,respectiv devine cotitular al dreptului la marcă alături de cotitularul care nu a cedatcota sa.

>.Titularul e!clusiv al unei mărci cedează o cotăparte din dreptul

asupra mărci i. 6n această ipoteză, cedentul şi cesionarul devin cotitulari aiaceleiaşi mărci. 6n toate cazurile cotitularii îşi vor e!ercita drepturile asupra mărcii potrivitregimului de drept comun al coproprietăţii. 6n materia mărcilor, acest regim prezintăurmătoarele particularităţi7 E ctele de conservare *spre e!emplu, cererea de reînnoire aînregi strării mărcii , iniţierea unei acţiuni în cazul de contrafacere, intentarea unei

acţiuni de anulare a înregistrării ulterioare a unei mărci identice sau similare+ pot fiefectuate de oricare dintre cotitulari, fără a fi necesară aplicarea regulii

unanimităţiiD E cte le de administ ra re * spre e!emplu, fo los i rea mărc i i în

propr ia întreprindere, contractul de licenţă nee!clusivă+ pot fi realizate deoricare dintre cotitulari, fără a fi necesar acordul celorlalţi cotitulari, dar cu obligaţiade a nu împiedica folosinţa e!ercitată de către aceştia din urmăD E ctele de dispoziţie *spre e!emplu, renunţarea la dreptul asupra mărcii,contractul de cesiune, contractul de licenţă e!clusivă, constituirea unui dreptreal asupra mărcii etc+ sunt supuse regulii unanimităţii.

d) Cesiunea dreptului asupra mărcii pentru o perioadă de timpdeterminată.în temeiul contractului de cesiune de marcă, cesionarul poate dobîndi dreptul

e!clusiv asupra mărcii pentru o perioadă mai scurtă decît durata de valabilitate a


5/12

certificatului de înregistrare. e e!emplu, certificatul de înregistrare mai este valabil pentru o perioadă de F ani iar dreptul asupra mărcii este transmis pentru o perioadă deG ani.

upă scopul urmărit de părţi la înc%eierea contractului, cesiunea poate fi7

cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.• Cesiunea cu titlu gratuit se poate realiza prin act unilateral sau prin

contract. Cesiunea cu titlu gratuit prin act unilateral poate fi făcută numai în cazuride deces şi are natura juridică a contract de donaţie.

• 6n cazul cesiunii cu titlu oneros, contractul va fi supus regulilor generale pentru contractul de vînzare-cumpărare sau de schimb, în funcţie de naturacontraprestaţiei, o sumă de bani sau, respectiv, un alt bun.

upă raportul cu transmiterea unui alt bun , cesiunea de marcă

poate fi7 principală sau accesorie.Cesiunea de marcă este principală atunci cînd este independentă de transmiterea altui bun. ;egea permite transferul mărcii independent de patrimoniul comercial. Conformart.>B alin.*


6/12

O problemă specială se poate ridica în situaţia în care cedentul înc%eie douăcontracte de cesiune avînd ca obiect acelaşi drept asupra aceleiaşi mărci. Pe bazaefectului de opozabilitate faţă de terţi al înscrierii, conflictul dintre cei doi cesionari

subsecvenţi se va soluţiona în favoarea cesionarului care şia înscris primul cesiunea.Contractul de cesiune include următoarele clauze7

+ indicaţii privind tipul cesiunii *totală sau parţială+D>+ numărul şi data de depozit ale obiectului de proprietate industrială saunumărul titlului de protecţie al acestuiaD


7/12

e!prese, calitatea procesuală activă a cedentului nu se va transmite prin contractul decesiune ca accesoriu al dreptului asupra mărcii.

>. se pune problema de a şti cine este persoana care are calitate procesualăactivă în a iniţia acţiuni în cazul de contrafacere şi5sau concurenţă neloialăintrodusă pentru reprimarea actelor săvîrşite de terţi între momentul încheieriicontractului de cesiune şi momentul înscrierii cesiunii la !"#$.

6n acest caz, cesionarul nu va putea iniţia cu succes acţiunea în contrafacere,întrucît, în absenţa formalităţilor necesare pentru opozabilitatea cesiunii, din

punctul de vedere al terţului autor al delictului civil, cesionarul nu este titularuldreptului e!clusiv asupra mărcii. 6n sc%imb, cedentul ar putea pretindedespăgubiri din partea terţului pentru actele săvîrşite de acesta după înc%eiereacontractului de cesiune, dar înaintea înregistrării acestui contract.


8/12

/mpedimente care pot determina angajarea răspunderii cedentului pentruevicţiune7

a% Terţul a înregistrat o marcă similară anterior contractului de cesiune şia folosit această marcă timp de cinci ani.

b% Terţul poate invoca împotriva cesionarului beneficiul unui contract de licenţăconsimţit de cedent anterior contractului de cesiune.

/mpedimente care nu determină angjarea răspunderii pentru evicţiunea cedentului7

a% "lterior înscrierii cesiunii, terţul săvîrşeşte acte de contrafacere sau deconcurenţă neloială *prin utilizarea fără drept a mărcii+. eoarece aceste acte ilicite nuau un temei juridic, cedentul nu poartă răspundere. Cesionarul însuşi, încal itate de t itular a l d reptului la marcă, poa te inten ta acţ iunea încontrafacere şi5 sau acţ iunea în concurenţă neloială.

b% Terţul înregistrează sau numai declanşează procedura de înregistrare a uneimărci identice sau similare cu cea dobîndită de cesionar. Iici în această ipotezăcedentul nu poartă răspundere. Cesionarul va putea să facă opoziţie la înregistrareamărcii, la 1(P/ sau, dacă marca a fost deja înregistrată, să pornească o acţiunede anulare a înregistrării mărcii în instanţa de judecată.

c% Iu reprezintă o evicţiune deţinerea, oferirea spre vînzare saucomercializarea produselor care poartă marca ce a format obiectul contractului decesiune, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular *cedentul+sau cu consimţămîntul acestuia. )e are în vedere ipoteza în care, anterior

încheierii contractului de cesiune, cedentul a comercializat sau, după caz, aautorizat comercializarea către terţe persoane a unor produse pe care este aplicatămarca ulterior cedată.

Obligaţia de garanţie pentru viciile &uridice ale certificatului de înregistrare.Cedentul are obligaţia de al garanta pe cesionar împotriva viciilor juridice ale

certificatului de înregistrare, adică împotriva acelor situaţii care duc la desfiinţareacertificatului de înregistrare. )e are în vedere următoarele situaţii7

nularea înregistrării mărcii, cu consecinţa lipsirii de efecte a certificatului de

înregistrare prin radierea mărcii.O problemă specială se ridică în cazul în care titularul fiind pîrît întrun litigiureferitor la anularea înregistrării mărcii înstrăinează marca în timpul procesului. 6naceast caz, considerăm că %otărîrea prin care se anulează înregistrarea mărcii devineopozabilă cesionarului, c%iar dacă el nu a fost parte în proces, cu atît mai mult cu cîteste posibil ca înstrăinarea mărcii să intervină în cursul soluţionării apelului sau arecursului declarat împotriva %otărîrii de anulare.

Obligaţiile cesionaruluia+ Cesionarul este obligat sa plătească preţul cesiunii, care de obicei este

stabilit printro sumă globală. Teoretic, nu este însă e!clus ca preţul să fie stabili tca procent din beneficiile obţinute sub marca cedată sau din produsele valorificatesub această marcă.


9/12

b+ Obligaţia de plată a preţului este garantată cu privilegiul cedentului, careeste o aplicaţie a privilegiului vînzătorului.

Contractul de licenţă6n practica e!ista si posibilitatea transmiterii marcii prin contract de licenta.

)ingura forma de licenta propriuzisa in materie de marci este licenta de e!ploatare.Prin aceasta, titularul marcii acorda unui tert dreptul de a aplica marca transmisa pe

propriile produse sau servicii. stfel, aceeasi marca ajunge sa individualizeze doua productii de origine diferita, dar identice in ceea ce priveste caracteristicile lor.

4ai este intalnita situatia cand termenul de licenta este folosit in situatia in caretitularul marcii desemneaza autorizarea de atasare a ei pe produse furnizate c%iar de el.)pre e!emplu, un beneficiar de licenta care primeste JisKL scotian in butoaie, poate fiautorizat sa imbutelieze, aplicand marca titularului. cest tip de licenta este numita defolosire, dar este impropriu numita asa, pentru ca este de fapt doar un mod dee!ercitare prin delegatie a dreptului titularului de marca.

O alta confuzie tacuta adesea este cea intre licenta de e!ploatare si licenta dereclama. ceasta din urma reprezinta o autorizare de folosire a unei denumiri sau nume*care formeaza un drept personal al altcuiva+ intrun scop comercial sau publicitar bine

precizat. (ste cazul unor vedete, mari personalitati, personaje de desene animate, careautorizeaza folosirea numelui lor in publicitatea anumitor produse sau servicii.

6n contractul de licenta, titularul marcii, pastreaza dreptul de asi e!ploata incontinuare marca. @eneficiarul licentei are obligatia de a e!ploata marca in conditiile

precizate, de a plati pretul licentei si de a mentine o anumita calitate a produselor siserviciilor acoperite de marca.

ceasta ultima obligatie, corespunde preocuparilor legate de protectiaconsumatorilor si in acelasi timp preocuparilor legate de reputatia marcii. ;icenta estede mai multe feluri7

licenta limitata'

licenta nelimitata.

;imitarea priveste doua aspecte7- timpulD produsele asupra carora se realizeaza licenta de marca *pot fi toate produsele

unei organizatii sau numai o parte a acestora+.

O alta clasificare, imparte licentele in 7• licenta exclusiva, prin care organizatia se obliga sa nu mai acorde altelicenteD• licenta neexclusiva sau simpla, care nu are stipulate clauze de limitareD• licenta reciproca sau incrucisata, cand doua organizatii isi concedreciproc dreptul de a fabrica un produs, pe care il pune in circulatie sub aceeasidenumire, fiecare producator pastrand dreptul asupra propriei sale marci.

cest joc, permite organizatiilor respective sa obtina pozitii importante

pe piata, creand o legatura intre marci care aparent sunt concurente.;icenta nu poate functiona decat prin inregistrare. &3ormalitatea inscrierii este

necesara pentru a face opozabil tertilor transferul drepturilor privitoare la marci,


10/12

indiferent daca este vorba de acte de transmisiune intre vii, de acte mortis causa saude cazurile cand transferul marcii intervine in cadrul reorganizarii persoanelor juridice-.

6nscrierea se face in :egistrul marcilor de fabrica, de comert si de serviciiinregistrate.

"n alt contract important, care a aluat amploare larga la sfarsitul secolului

trecut, este contractul de franc%ising. ceasta implica tot o licenta de marca, dar detip special, si se bucura de o larga popularitate in randul oamenilor de afaceri. aparut pentru prima data la firma 1eneral 4otors, in )", in =M=, si sa e!tins rapid,cuprinzand intre anii MG?MB? intreaga (uropa. cest contract este un acord princare o organizatie *producatoare sau de servicii+ concede unui comerciant, insc%imbul unei plati, marca sa, oferindui in paralel asistenta in organizareaactivitatii, instruirea personalului, etc. cest contract poate sa contina si alte clauze de aprovizionare, de KnoJ%oJ, etc. cest contract, oricat ar fi de comple!, oricateelemente ar cuprinde, are de fapt, ca punct de plecare, o licenta de marca.

4arca poate face obiectul licenţelor e!clusive sau nee!clusive pentru toate sau pentru o parte din produsele şi5sau serviciile pentru care este înregistrată. Prin contractde licenţă, titularul mărcii înregistrate *licenţiar+ transmite dreptul de utilizare aacesteia oricărei alte persoane *licenţiat+, rezervînduşi dreptul de proprietate asupramărcii.

Contractul de licenţă va include clauza ca produsele licenţiatului, după calitatealor, să nu fie inferioare celor ale licenţiarului şi că licenţiarul va e!ercita controlulîndeplinirii acestei clauze.

Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite prin înregistrarea mărcii

împotriva licenţiatului care acţionează contrar prevederilor contractului de licenţă privind durata acestuia, forma în care marca înregistrată poate fi folosită, teritoriul pentru care poate fi aplicată marca ori privind calitatea produselor furnizate sau aserviciilor prestate de licenţiat.

3ără a aduce atingere clauzelor contractului de licenţă, licenţiatul poate iniţia o procedură de apărare a drepturilor asupra mărcii doar cu consimţămîntul titularuluiacesteia. Titularul unei licenţe e!clusive poate iniţia o astfel de procedură în cazul încare, după somaţie, titularul mărcii nu a intentat el însuşi o asemenea acţiune întermenul prescris.

Pentru a obţine despăgubirea prejudiciului suportat, orice licenţiat este în drept săintervină în cadrul acţiunii de apărare a dreptului la marcă, iniţiate de titularul mărcii.

Transmiterea drepturilor asupra obiectelor de proprietate industrială în bazacontractului de licenţă poate fi realizată prin intermediul unui contract de licenţă, princare7

+ drepturile privind obiectul de proprietate industrială se transmit unui singur licenţiat *licenţă e!clusivă+D sau

>+ licenţiarul îşi rezervă dreptul de a înc%eia contracte de licenţă referitor la

acelaşi obiect de proprietate industrială cu alţi licenţiaţi *licenţă nee!clusivă+D


11/12

N+ transmiterea drepturilor este limitată din punctul de vedere al întinderii protecţiei conferite de titlul de protecţie al obiectului de proprietate industrială *licenţă parţială+.

Contractul de licenţă include următoarele clauze7

+ indicaţii privind tipul licenţei *e!clusivă sau nee!clusivă, totală sau parţială+D>+ numărul titlului de protecţie al obiectului de proprietate industrialăD


12/12

Documents

Tema 6.Psdac