1

Techn’hom, Belfort, Franţa

A. Adresa sitului :Techn’hom, avenue des Usines, 90 000 Belfort

B. Contact :SempatTechn’hom 3 - 17 rue Sophie Germain90000 BelfortTel. +33 (03) 84 26 10 39e-mail : contact@sempat.fr

C. Scurtă descriere :La origine :Techn’hom îşi are originea în amplasarea a două întreprinderi alsaciene : filatura Dollfus, Mieg etCie (DMC) şi Societatea alsaciană de construcţii mecanice (Société alsacienne de constructionsmécaniques, SACM), ambele instalate la Belfort pentru a păstra piaţa franceză, ca urmare asemnării tratatului dela Francfurt din 10 mai 1871 care prevedea anexarea Alsaciei şi a Lorenei laPrusia.Una dintre ele, astăzi cunoscută în lumea întreagă sub numele de Alstom, este şi acum înactivitate, având 2700 de salariaţi (1 ianuarie 2011), adică aproape 40% din ansamblulpersonalului în activitate la Techn’hom. In anul 1879 SACM, una din întreprinderile iniţiale,achiziţionează terenuri în lungul căii ferate Belfort-Paris şi începe construcţia unei uzini destinatămontajului şi finisajului locomotivelor. Prima clădire adăposteşte atelierul de şodroane, apoisuccesiv montajul şi ajustajul locomotivelor, călirea, tîmplăria, tocilăria şi turnătoria de fontă.Aceasta din urmă, unde se produceau şi afeturi de tunuri, a fost mărită în 1898 şi în 1917.La sfârşitul anului 1881, în faţa afluxului de comenzi de locomotive, atelierele sunt amenajatepentru a asigura fabricarea lor completă. În 1888 societatea se lansează în producţia de maşinitextile pentru care construieşte un atelier în 1893, mărit în 1897 şi în 1899 : până în 1919 au ieşitdin ateliere 9000 războaie de ţesut, precum şi diferite alte utilaje. În 1888 începe fabricareamaterialelor electrice (cabluri, dinamo, alternatoare, motoare asincrone, transformatoare) folisite încentralele electrice, pentru iluminatul public şi în domeniul tracţiunii electrice (echipament detramvaie, locomotive pentru mine şi uzine). Întreprinderea cunoaşte în această epocă o importantăextindere spre nord : un atelier de cabluri este construit în 1888-1889, un atelier de modelaj în1890, un atelier de dinamo mari în 1900 (extins în 1910), un atelier de montaj de mici dinamo, unatelier de turnare en 1905 (extins în 1923). În 1907 este deschisă o şcoală de ucenici. Producţiiletradiţionale sunt întrerupte în timpul Primului Război Mondial, şi înlocuite cu fabricarea materialelorde război : cabluri telegrafice şi telefonice pentru aviaţie şi 5 milioane de obuze.

Urmare ataşării Alsaciei la Franţa după război, uzina se orientează spre fabricarea deelectromecanice (turbine de aburi, motoare de laminoare, grupuri de turbo-alternatoare) şi începeconstrucţia locomotivelor electrice. Dezvoltarea activităţiilor (transferul fabricării locomotivelor cuvapori la Graffenstaden, a cablurilor la Clichy şi a materialului textil la Mulhouse) necesită oreorganizare a sitului şi construirea de noi clădiri la nord şi la est : fabricare de mici dinamo,fabricare de transformatoare, tinichigerie, maşini de trefilat, atelier de aparataj electric.

În 1928, SACM se uneşte cu grupul Thomson-Houston şi devine Alsthom. Producţia interbelică seorientează spre echipamentul centralelor termice şi hidroelectrice, a submarinelor, a navelormilitare şi civile, precum şi spre electrificarea căilor ferate.În 1946, terenul şi clădirile vechii filaturi de bumbac Georges Koechlin et Cie sunt cumpărate şitransformate în ateliere de fabricaţie şi asamblare, precum şi în şcoli de formare.După al Doilea Război Mondial uzina echipează centralele hidroelectrice de pe Ron şi Rin,centrala maremotrice de la Rance, şi apoi centralele nucleare.Foarte multe clădiri sunt construite în cursul secolului XX de către întreprinderea Tournesac dinBelfort. Rebotezată Alstom în 1998, cu ocazia intrării în bursă, societatea este astăzi un grupinternaţional reunind pe situl din Belfort Alstom Power, Alstom Transport şi Alstom Hydro France,

2

cât şi numeroase alte întreprinderi printre care General Electric si mai mulţi subcontractanţi şifiliale.

În apropiere, la sud, se dezvoltă concomitent filatura DMC. Specializată în fabricarea de indiane,apoi în producţia de fir de cusut şi brodat (bumbac, in şi mătase), întreprinderea cumpără înacelaşi an 1879 terenuri şi începe construcţia uzinei sale textile (ateliere de răsucit fire) care nu vaînceta să se dezvolte pînă la cel de al Doilea Război Mondial cu construcţia unui atelier de finisaj(1902-1903), o filatură cu etaje, o sală de maşini şi de cazane cu aburi, un coş de fum, un depozitde bumbac, o clădire de diverse servicii (spălătorie, uscătorie, depozit de deşeuri) şi o cantină(1904-1905), mărirea atelierului de albire a firelor, extinderea spre vest a depozitului de bumbac şiprelungirea spre sud cu 143 m a atelierului de finisaj (1910-1912), un nou atelier de răsucit fire(spre 1930) şi prelungirea atelierului de vopsitorie (1939).

Regruparea activităţilor textile la Mulhouse antrenează închiderea în 1960 a întreprinderii, careeste imediat cumpărată de către Compagnie Française des Machines Bull. Se transferă de laSaint-Ouen (Seine-St.-Denis) reţeaua de material electro-mecanic (atelier de mecanică, cablaj,montaj). Sunt construite diferite clădiri: atelierul de fabricare, birouri, localul de recepţie şiexpediţie, restaurantul intreprinderii. Cumpărată în 1964 de General Electric, apoi de Honeywell en1970, societatea fuzionează în 1976 cu Cie Internationale pentru informatică. Ca urmare anaţionalizării societăţii în 1982, uzina de la Belfort devine Bull-Périphériques en 1983 şi sespecializează în materialele periferice pentru calculatoare. Cunoaşte dificultăţi începînd din 1985 şise inchide în 1992, înainte de a fi transformată în Technopôle un an mai tîrziu.

D. Localizarea :La vest de Belfort, în lungul căii ferate.

E. Datarea şi arhitecţii :La origine :Tournesac (antrepenor) pentru SACM, la care se adaugă pentru DMC : Hardy Léopold Amédée(arhitect), Dion Henri şi Piketty Paul (ingineri), Fives-Lille şi Schneider (fabricanţi). Numeroasecampanii de construcţie se succed pe parcursul ultimului sfert al secolului XIX si în secolul XX.

În perioada reconversiei :În 2003, reconversia este încredinţată cabinetului Reichen et Robert & associés, în special unuiadintre ei, Mark Warnery.

F. Tipologia sitului :Industrii textile şi de construcţii mecanice la originea dezvoltării economice şi demografice aoraşului Lion.

G. Întinderea sitului :Tchn’hom se întinde pe mai mult de 100 de hectare, din care 500 000 m2 de clădiri.

H. Compoziţia situluiTechn’hom se organizează în cinci zone. Situl istoric al DMC este fracţionat în trei cartiere :Techn’hom 1 la sud-est, Techn’hom 2 la sud-vest, iar Techn’hom 3 este constituit din clădiri situatede-a lungul străzii Broglie, de o parte, şi de situl median de altă parte. Ultimele două cartiererămân fidele decupajului iniţial şi se referă la situl istoric Alstom (Techn’hom 4) şi al celui de laCravanche (Techn’hom 5).În privinţa clădirilor, Techn’hom constă în special într-o arhitectură industrială caracteristicăsfârşitului secolului al XIX-lea şi începutului secolului al XX-lea, cuprinzînd o serie de lungi haleorizontale dispuse în benzi paralele, construite în cărămizi pe două nivele străbătute de largideschideri rectagulare formînd o succesiune de travee simetrice şi depăşite de terase-acoperişuri.Clădirile datînd din secolul XX se dezvoltă mai ales pe înălţime (Alstom). În afara unei calităţiarhitecturală incontestabile, situl beneficiază de un mediu înconjurător natural agreabil compus dinaliniamente de arbori şi de două lacuri.

3

I. Promotorii şi motivareaDe la început, acest proiect de parc urban cu vocaţie economică îşi exprimă ambiţia şi urmăreştedouă obiective principale. Primul constă în a asigura menţinerea şi sporirea locurilor de muncă.Dominat în trecut de cultura muncitorească şi îndemînatică, situl a lăsat loc unui univers mai alestehnologic şi ştiinţific. Sempat avea voinţa de a atrage noi întreprinderi nu pe baza unor spaţiidisponibile, ci mai degrabă pe aceea a reuşitei şi a expertizei societăţilor prezente pe sit ca sursăde bogăţie. Al doilea obiectiv viza diversificarea funcţiunilor sale pentru a creşte atracţia, cu altecuvinte a încuraja primirea noilor învestitori şi dezvoltarea locurilor de muncă terţiare, în particularîn serviciul întreprinderilor.Privind retroactiv, analiza acestui lung proces de schimbare arată că primul interes al aleşilor vizaînainte de toate menţinerea locurilor de muncă cît şi menţinerea şi dezvoltarea economică,valoarea patrimonială a locului fiind la început un dat secundar.Cu toate acestea a ştiut să se impună în timp nu numai graţie calităţii gestului măiestriei opereicare a ştiut să descopere obiectul, dar şi evoluţiei percepţiei acordate patrimoniului a cărui valoareadăugată a devenit astăzi incontestabilă pentru diferiţii protagonişti angajaţi pentru o cauză saualta în sînul Techn’hom-ului: politicieni sau industriaşi.

J. Starea reconservării :Techn’hom, parc urban de activitate economică, constituit în Zonă de Amenajare în Acord (ZAC),este un proiect federator reunind două situri industriale seculare. Este gestionat de mai mulţiactori, printre care Comunitatea aglomeraţiei Belfort (CAB), Consiliul general, Consiliul régional,Statul, Europa (fonds FEDER), Alstom şi Sempat, Societatea de economie mixtă (SEM)însărcinată de gestiunea construcţiilor. Proprietar din 1993 al vechilor localuri Bull, Sempat leînchiriază astăzi aproape în totalitate. Faţă de succesul economic al reconversiei sitului Bull înTechnopôle, societatea a reînnoit operaţia în 2005 cumpărînd circa 60 000 m2 din localurileAlstom din nord-vestul sitului, iar apoi 100 000 m2 în 2009 ocupate în special de către GeneralElectric.

Planul director destinat amenajării spaţiului a fost stabilit în urma unei analize aprofundate a sitului, apotenţialului său urban, dar şi a disfuncţionalităţilor sale. Scopul : valorizarea şi redinamizarea acestui cartierindustrial care a funcţionat înainte în spaţiu închis („vase clos”). Operaţiunea urmărea, pe de o parte,deschiderea sitului spre contextul urban, pentru a face să apară un cartier în oraş, conservându-i, totodată,identitatea şi istoria sa industrială; pe de altă parte, cuprinderea globală şi coerenta a acestor entităţiindustriale, distincte altădată. A raţionaliza fluxul printr-o nouă organizare a traficului considerînd, totodată,noile practici şi evoluţile posibile, acesta a fost unul din axele puternice ale proiectului într-o intervenлieurbanistică durabilă; în plus o intervenţie asupra spaţilor publice în vederea asigurării zonei, de a amelioraaccesibilitatea, deservirea populaţiei sau parcuri de staţionare şi, în fine, de a răspunde exigenţelormajorităţii întreprinderilor; interesul acordat peisajului natural înconjurător este de asemenea o axă puternicăa proiectului. Situl prezintă elemente de peisaj de calitate cu zone de verdeaţă şi planuri de apă. Făcîndparte integrantă din spiritul sitului, acest patrimoniu natural a furnizat nceputul unui spaţiu verde pentruproiectul urbanistic încurajînd mobilitatea agreabilă. Aliniamentele de arbori şi de maluri de lacuri auconstituit efectiv instrumente de recalificare şi de valorizare a structurii construite şi a spaţiilor libere.Ţinînd cont de amploarea sitului, de vocaţia sa economoică şi de dinamizmul conducerii, Techn’hom rămîneîn permanentă reînnoire. Proiecte sunt în curs în Techn’hom 3.Activitate economică : industrie secundară şi terţiară sprijinită de cercetare (R&D privată şi cercetare publicăprin prezenţa Universităţii de tehnologie din Belfort-Montbéliard); Servicii la întreprinderi: creşă, restaurant,bancă, centru de punere în formă, mici comerţuri de proximitate (coafor, brutărie, etc.).

K. Memoria lumii de lucru :Mărturiile lumii de lucru sunt constituite de utilaj (BULL), şi fondurile de arhive.

L. Reusite sau insuccesePrin inteligenţa şi fidelitatea sa faţă de spiritul sitului, această operaţie de revitalizare teritorialăîncarnată de Techn’hom mărturiseşte o bună conciliere între imperativele economice şi respectulpatrimonial. Respect cu atît mai mult necesar, căci situl beneficiază de un fundament istoricputernic ái de o calitate arhitecturală de care nu profită toate proiectele de anvergură. Parteaestetică a locului se pune aci la serviciul unei economi incapabilă de a trăda patrimoniul său. Laîncrucişarea diverselor preocupări, Techn’hom apare tot odată ca un suport istoric dinamic, adicăun simbol puternic, încarnînd identitatea teritorială şi respectul unei memorii industriale, dar şi ca

4

un spaţiu economic în devenire, respectos de noile politici urbane si de mediu înconjurátor cît şideschis secolului XXI în termeni de exigenţe industriale şi preocupaţi de a crea o legáturá strînsácu cercetarea şi dezvoltarea.

M. Costuri şi investiţii:- Partea amenajare: circa 30 milioane euroFinancieri : CAB, Consiliul general 90, Consiliul régional Franche-Comté, Statul, Europa (Feder),Sempat, Alstom şi fonduri realizate din vinderea sarcinilor fonciare locative.- Partea investiţii imobiliare : 176 milioane (concepţie şi realizare)Financiar : Sempat, investiţie acoperită des chirii şi vînzări.Investiţii a veni, printre care Techn’hom 3 :Cheltuieli de amenajare : 3,5 milioane euroCheltuieli de investiţii imobiliare : 20 milioane euro

N. Bibliografie- BELOT, Robert et LAMARD, P. (dir.). « Alstom à Belfort. 130 ans de aventuri industriale ».Boulogne-Billancourt : ETAI, 2009. 377 p.- FAVEREAUX, R. Patrimoine industriel du Territoire de Belfort. Paris : Monum éd. Du patrimoine,2004. 160 p.- FAVEREAUX, R. Architecture et industrie. Territoire de Belfort. Conflandey : Ed. Maé, 2004. 76p. (Images du patrimoine ; 230)- GASNIER, M. « Patrimoine industriel et technique. Perspectives et retour sur 30 ans depolitiques publiques au service des territoires ». Lyon : Lieux Dits, 2011. 304 p. (Cahier dupatrimoine)- GASNIER, M. « Techn’hom ou l’art d’une politique patrimoniale de développementéconomique ». Actele colocviului: Le patrimoine industriel : nouvelles politiques urbaines et sensde la reconversion (Belfort, 21-24 septembrie 2011). In L’archéologie industrielle en France, 60,2012 , p. 178-188.- GASNIER, M. « Hybride entre préservation patrimoniale et innovation technologique :Techn’hom à Belfort », în rev. L’homme et la Société, va apare în 2013.

O. Autorii şi data redactării fişei :Raphaël Favereaux, Marina Gasnier, Pierre Lamard, iulie 2012.

Triunghiul de supravieţuire

5

Fig.1 Vedere generală a SACM la îceputul secolului XX. Situl cu centura sa este dublu separat de oraş de calea feratăsituatл la est (AD Belfort 42 Fi-3)

Fig.2 Vedere generală a Techn’hom înainte de terminarea amenajării. Ïn prim plan, situl istoric al SACM (SociétéAlsacienne de Constructions Mécaniques), actualmente Alstom şi General Electric. În fund, situl istoric Dollfus, Mieg etCie (clişeu Sempat, 2007)

6

Fig.3 Planul general al Techn’hom. Amenajare şi valorizare a espaţilor publice; Extras din planul director definit deReichen, Robert şi asociaţi, decembrie 2007 (sursă: Sempat)

7

Fig.4 Vechiul atelier al filaturii DMC, reconvertit pentru a primi sediul european al General Electric Energy.(Sursă: MarinaGasnier, 2011)

FIG.5 Vechi magazin industrial al DMC, transformat pentru a găzdui activitatea de cercetări a întreprinderii Converteam.Materialele vechi şi noi întreţin un dialog strîmt (Sursă: Marina Gasnier, 2011)

8

Fig.6 Vechi atelier de uzinaj Alstom, convertit în centru tehnologic pentru General Electric (Sursă: Marina Gasnier,2011)

Fig.7 Restauraantul „La masă” implantat în mijlocul Techn’hom (Sursă: Marina Gasnier)

9

Fig.8 Vedere a clădiri Alstom dedicat servicilor de inginerie şi management de proiecte de centrale electrice. Peîntreaga înălţime, interiorul beneficiază de pereţi « vegetalizaţi » (Sursă : Marina Gasnier, 2011)

Fig.9 Lumină – scenografie propusă la Techn’hom. Document extras din: „Amenajarea sitului Techn’hom: proict sumar”.Conceptor: „Atelierul lumière – Pierre Nègre & Lucas Goy, 2006” (Sursă: Sempat).