se împlinete în zilele noastre?”
Alexandru MOLDOVAN
Abstract: The fifth trumpet and the first «woe» (Revelation 9, 1-
11) – a prophecy which fulfills nowadays? The book of the Revelation
has always caused its readers to have comprehension difficulties and
especially to feel a certain fear because of the repeated allusions the author
makes “to the end times”, but also because of its affecting and impressive
scenes, with a catastrophic tendency. This is the source of the negative
meanings acquired by the word “apocalypse” in almost all modern
languages and in the common thinking of people. At the same time,
nevertheless, the text of this book continues to fascinate and attract the
exegetes and the readers through its mysterious language, imbued with
symbols, as well as through its numerous visions with a prophetic
character. A testimony of this is that this book had a decisive influence on
art, culture, universal literature and cinematography.We aim in this study
at reading, but especially at analysing in depth one of the pericopes of this
book – Revelation 9, 1-11 – and its theological message and we attempt to
relate it to the times we are living, to our concrete life: ecclesial and
social.The religious message of the Revelation addresses primarily the
faithful, as the one who approaches God must first believe that God exists,
Preot, Confereniar Universitar Doctor, Facultatea de Teologie Ortodox,
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, România.
STUDII I ARTICOLE
because one cannot approach something which does not exist (Hebrews
11, 6), but under no circumstance does this mean that the people who
believe in God have “exclusivity” in understanding this book. Non-
believers, free-thinkers and agnostics are also “welcome”, however, the
questions they will ask the book will receive various answers, depending
on each one’s perspective.
Keywords: Revelation, testimony, witness, theological message, sacrifice,
symbol, „the faithful Witness”, the bottom less pit, abyss, cloud of locusts,
the Kingdom of Christ.
dificulti de înelegere i, mai ales, o anumit team, datorit
repetatelor aluzii pe care autorul ei le face la „timpurile din urm”,
dar i din cauza scenelor ei tulburtoare, impresionante, cu tent
catastrofal. De aici provin accepiile hotrât negative ale
cuvântului „apocalips” în mai toate limbile moderne i în
concepia comun aoamenilor. În acelai timp, îns, textul acestei
cri continu s-i fascineze i s-i atrag pe exegei i pe
comentatori, dar i pe cititori, atât prin limbajul su misterios,
îmbibat cu simboluri, cât i prin numeroasele viziuni cu un
evident caracter profetic. C este aa st mrturie faptul c aceast
carte biblic a influenat în mod decisiv arta, literatura universal
i cinematografia1. Începând din Antichitate, i pân în timpurile
moderne, textele sau pericopele ei arcane i enigmatice au fost
exploatate de interprei fanatici i de eretici, dar i de sectele i de
micrile reformatoare moderne. Acesta a fost unul dintre
numeroasele motive care au fcut dificil acceptarea acestei cri
în canonul Sfintei Scripturi2.
Ultima carte a Sfintei Scripturi aparine genului numit
„apocaliptic”, ilustrat deja în paginile Vechiului Testament de
1 Giancarlo BIGUZZI, L ’Apocalisse e i suoi enigmi (Studi ed Esegesi Biblica 143),
Brescia, Paideia Editrice, 2004, p. 33. 2 Luca PEDROLI, Presentazione del libro di Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni,
Primo volume, Assisi, Cittadella Editrice, 2018, p. 5.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
13
profetul Daniel, dar i de profetul Iezechiel i de ceilali profei, dar
destul de cultivat în perioada intertestamentar i în primul secol al
erei cretine. În timpul în care a fost scris aceast carte, înelesul
mai exact al cuvântului grecesc „‘Αποκλυψις” desemna aciunea
de „a dezvlui”, „a descoperi ceva ascuns”,„a da la o parte vlul”
care acoper tainele lui Dumnezeu. Prin urmare, i Apocalipsa
Sfântului Ioan, dei inspirat i canonic, folosete din plin toate
mijloacele i procedeele literare ale genului, precum aproximaia
(ambiguitatea artistic), hiperbola (exagerarea i supra-
dimensionarea), fantasticul, pseudonimia, dar mai ales simbolismul
(al culorilor, al pietrelor i, în primul rând, al numerelor). Toate
acestea, menite în alte circumstane s deconcentreze, sub pana
Sfântului Ioan capt transparen, unitate i sens, în scene
tulburtoare de o mare densitate simbolic, în care prevaleaz
gustul autorului pentru ordine, simetrie i micare dramatic, un
gust care reuete s înving precaritatea limbii greceti în care e
scris opera3.
Începând cu secolul al II-lea, Apocalipsa Sfântului Ioan a fost
acceptat în comunitile cretine, iar în epoca patristic a fost
interpretat alegoric i într-o perspectiv pascal, ca o prezentare
elegant i rafinat a modului în care planul de mântuire al lui
Dumnezeu s-a împlinit în istorie, plan prefigurat deja în paginile
Vechiului Testament în istoria zbuciumat a poporului ales4. De
aici, trimiterile repetate la crile Vechiul Testament în orizontul
unei împliniri eshatologice perceput deja ca fiind în devenire sau
în curs de realizare.
Aceast interpretare alegoric a Apocalipsei s-a impus i a
predominat mai mult de un mileniu în Biseric, traversând mai întâi
epoca patristic, apoi a continuat cu o interpretare spiritual,
specific comentatorilor medievali.
O schimbare radical s-a petrecut la sfâritul secolului al XII-
lea, când filozoful i teologul calabrez Ioachim din Fiore, considerat
3 Biblia sau Sfânta Scriptur. Introducere la Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul,
Bucureti, Edit. Institutului Biblic i de Misiune Ortodox, 2018, p. 1535. 4 Anna BARZAGHI, Apocalisse di Giovanni. Con commenti tratti dai Padri, Santi e
Mistici della Chiesa, Bari, Edizioni Pugliesi, 2003, p. 18.
Alexandru
MOLDOVAN
14
iniial profet, iar apoi eretic, în opera sa intitulat: „Enchiridion
super Apocalypsim” a propus înelegerea acestei cri ca o profeie
în adevratul sens al cuvântului, care descrie i subliniaz fazele
istoriei mântuirii5. Începând cu acel moment, s-a mers în deriv în
ceea ce privete citirea i interpretarea Apocalipsei, fapt care a
relansat interesul comentatorilor pentru aceast carte, îneleas ca o
minunat prevestire a faptelor istorice care trebuie s se petreac în
prezent sau în viitor. De aici, abordarea sau interpretarea literal a
crii, plin de fantezie, extravagant, exploatat i în zilele noastre,
interpretare care a condus la rezultate exagerate i complet
nefondate.
în cercetarea biblic, cu interpretri improvizate i cu încercarea de
a înelege cartea Apocalipsei ca o prevestire a unor catastrofe
iminente i a sfâritului lumii.
Începând cu secolul al XIX-lea, asistm la o reaezare a
textului Apocalipsei pe fgaul ei teologic i eclezial de la
începuturi. În acest sens, exist studii care plaseaz cartea
Apocalipsei în cadrul experienei primelor comuniti cretine, în
contextul istoric de la sfâritul primului secol i de la începutul
celui de-al doilea secol cretin, cu o puternic legtur, atât cu
tradiia iudaic, cât i cu cultura greco-roman6.
Ali autori, în schimb, luând în considerare trimiterile la
fondul iudaic al crii i, împreun cu acestea, la imaginarul cosmic
i mitologic, au interpretat aceast carte exclusiv în sens
eshatologic, cu referire la Parusie i la sfâritul timpurilor7. Alii au
supus-o unei analize strict literale i într-o perspectiv exclusiv
5 Andrea TAGLIAPETRA, Gioacchino da Fiore. Sull’Apocalisse, Milano, Editrice
Feltrinelli, 1994, p. 33. 6 Gregory K. BEALE, The Book of Revelation. A Commentary on the Greek Text,
New International Greek Testament. Commentary. Michigan – United
Kingdom, Grand Rapis – Cambridge, 1999, p. 67. 7 Angelo LANCELLOTTI, Apocalisse. Nuovissima Versione della Bibbia 46, Roma,
Edizioni Paoline, 1981. A se vedea i Silverio ZEDDA, „L’Escatologia
dell’Apocalisse”, în L’escatologia biblica, Vol. 2, Brescia, 1974, p. 427-515.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
15
istoric, aezând-o în continuarea literaturii apocaliptice iudaice,
sau înelegând-o ca pe o împlinire a istoriei i a experienei
poporului biblic, aa cum este descrisaceasta în paginile Vechiului
Testament8.
În sfârit, în timpurile mai recente, comentatorii i exegeii
Apocalipsei i-au dat seama c aceast carte nu poate fi studiat i
interpretat numai din punct de vedere istoric i literar, dar nici
numai dintr-o perspectiv eshatologic. Din aceast contientizare
s-a nscut imboldul de a aprofunda simbolismul crii, pentru a-i
descoperi bogia teologic. Astfel, a revenit în prim-plan lectura
pascal a credinei cretine i a vieii Bisericii9, lectur ilustrat
admirabil în aceast carte biblic.
Referindu-se la textul Apocalipsei – în special, la cuvintele ei
pline de fascinaie i de mister – Fericitul Ieronim îi exprima astfel
aprecierea plin de entuziasm fa de aceast carte: „Apocalipsa lui
Ioan are multe taine ascunse în cuvintele ei, iar cu astaam spus
destul de puin fa de valoarea ei inestimabil. Orice laud i-a
aduce, niciuna nu ar fi la înlimea ei: în cuvintele ei se ascund
multe sensuri i semnificaii adânci”10.
Trecând cu vederea alte consideraii posibile pe marginea
acestei cri, Fericitul Ieronim s-a oprit asupra cuvintelor11 ei,
afirmând un paralelism interesant între cuvintele Scripturii i
8 Bruno CORSANI, L’Apocalisse e l’apocalittica del Nuovo Testamento,
Bologna, 1997; Edmondo LUPIERI, L’Apocalisse di Giovanni (Scrittori greci
e latini), Milano, 1999. Severino DIANICH, Sempre Apocalisse. Un testo
biblico e le sue risonanze storiche, Casale Monferrato, Editrice Piemme,
1998; Eugenio CORSINI, Apocalisse di Gesù Cristo secondo Giovanni,
Torino, SEI, 2002. 9 Pierre PRIGENT, L’Apocalisse di San Giovanni (Collana Commenti Biblici), Città
di Castello, Edizioni Borla, 1985. Titlul original al operei: L’Apocalypse de
Saint Jean (Commentaire du Nouveau Testament 14), Lausanne-Paris,
Delachauxet Niestlé, 1981, p. 46. 10 „Apocalypsis Joannis tot habet sacramenta, quot verba. Parum dixi pro merito
voluminis. Laus omnis inferior est: in verbis singulis multiplices latent
intelligentiae”. Fericitul Ieronim, Ad Paulinum 53, 8, anul 394. 11 Substantivul „cuvânt” poate fi îneles, în sens general, ca un simplu termen, sau
poate dobândi, determinat de contextul în care apare, un sens special, un sens
deosebit, în cazul precis al Apocalipsei, acela de „cuvânt inspirat”.
Alexandru
MOLDOVAN
16
Sfintele Taine, înelese în sensul unei implicri active (dinamice) în
dezvoltarea tainei mântuirii, care atinge transcendena.
Importana extraordinar pe care o dobândesc cuvintele este
accentuat de Fericitul Ieronim care afirm c acestea conin sau
cuprind în ele o posibilitate, de coninut i de aciune, ascuns i
multipl. Cuvântul inspirat este cel care menine amprenta sau
pecetea permanent i activ a Duhului lui Dumnezeu. Se înelege
astfel cum cuvântul, rmânând sau pstrând formularea sa proprie,
la singular sau la plural, poate s cuprind în el sensuri i
semnificaii teologice multiple12.
expresia literar a textului, concretizat în elementele sale
gramaticale semnificative – verbul, substantivul, adjectivul i
adverbul etc. – folosite în comunicarea coninutului, care este
perceput i elaborat de cititorul sau de asculttorul textului13.
Îns, alturi de morfologia i sintaxa frazei, îi dau concursul i
alte elemente care intervin pentru a califica în moduri deferite cuvântul
autorului sfânt, cum ar fi alturrile de cuvinte, paralelismele,
sublinierile emfatice i parantezele. Fiecare dintre aceste elemente
influeneaz coninutul textului i este nevoie, atunci când purcedem la
analiza unei pericope biblice din cuprinsul Apocalipsei, s inem cont
de acest lucru i s analizm cu atenie fiecare cuvânt i s-l
determinm s ne descopere sensul i taina pe care le conine.
Dac vom parcurge foarte atent aceste etape, la sfâritul
acestui demers exegetic cuvântul lui Dumnezeu va „palpita”, se va
manifesta cu putere i va vibra în sufletele noastre! Prezentat i primit
12 Este propriu cuvântului lui Dumnezeu un efect special care poate depi în mod
clar i evident orice cuvânt omenesc. Acest lucru este exprimat i în exegeza
rabinic: hermeneutica rabinic pleac de la presupunerea c fiecare cuvânt al
Torei are aptezeci de sensuri. Cf. Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni, Primo
volume, Assisi, Cittadella Editrice, 2018, p. 25-26. 13 Textul Apocalipsei, fiind destinat citirii în adunarea liturgic, presupune un
cititor i un auditor, aa cum ne indic versetul 3 al primului capitol: „Fericit
este cel ce citete i cei ce ascult cuvintele proorociei i pstreaz cele scrise
în aceasta!”. Acest fapt condiioneaz stilul folosit de autorul crii, limitând la
maximum subordonrile sintactice greceti, mai puin adaptate unei lecturi
ascultate, care prefer parataxa sau juxtapunerea.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
17
cu sensul su adânc i cu toate nuanele pe care le conine, cuvântul
lui Dumnezeu va fi în msur s-i ating, în sfârit, scopul i
menirea, instaurând în toi i în toate noutatea lui Hristos Cel Înviat
de care cuvântul inspirat este purttoare. Se întâmpl atunci tocmai
ceea ce afirm Apocalipsa într-o pericop memorabil scris spre
finalul ei: „i Cel ce edea pe tron a grit: Iat, noi le facem pe toate.
i a zis [aici vorbete îngerul care-i interpreteaz lui Ioan mesajul]:
Scrie, fiindc aceste cuvinte sunt vrednice de crezare i adevrate. i
iar mi-a zis: [aici e din nou Dumnezeu care vorbete]: Fcutu-s-a! Eu
sunt Alfa i Omega, Începutul i Sfâritul” (Apocalipsa 21, 5-6a).
Fericitul Ieronim a vzut i a îneles bine: în cuvintele Apocalipsei
exist o dimensiune care ne atinge i, în acelai timp, ne depete.
Cuvintele – aa cum vom vedea – tind s sdeasc în om i în lume
infinitul noutii Celui Înviat.
Cartea Apocalipsei este unic, în felul ei, în canonul Noului
Testament, dar, aa cum am spus, nu e singura care aparine
„genului apocaliptic” în cuprinsul Bibliei în ansamblu, deoarece
acest gen literar apare i în paginile Vechiului Testament (cu
precdere la Profeii biblici, în special la profetul Daniel i la
profetul Iezechiel), dar i în perioada dintre cele dou Testamente,
genul apocaliptic fiind un descendent al genului profetic.
Apocalipsa a stârnit mereu interesul, dar, mai ales,
curiozitatea omului. Dar asta nu-i suficient! Apocalispa e o carte
dificil, greu de interpretat sau de tâlcuit i greu de îneles. Ea a
cunoscut multe traduceri i multe interpretri, cele mai multe dintre
acestea nefiind altceva decât rstlmciri neinspirate14.
Ceea ce ne propunem prin acest studiu este s citim, dar mai
ales, s privim mai în profunzime coninutul i mesajul teologic al
acestei cri, pe cât de criticat, pe atât de apreciat, i s încercm
s raportm mesajul ei teologic timpului pe care-l trim, vieii
noastre concrete (eclezial i social).
Cred c prima întrebare – poate i cea mai grea – pe care ne-o
punem, atunci când vorbim despre cartea Apocalipsei, este legat
14 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione. Esegesi biblico-teologica e
implicazioni pastorali, Bologna, Edizioni Dehoniane, 2009, p. 7.
Alexandru
MOLDOVAN
18
de timpul istoric pe care-l trim i de starea de îngrijorare pe care a
produs-o oamenilor din întreaga lume noua pandemie SARS-CoV-2.
S fie, oare, mai „dramatic” timpul prezent decât au fost timpurile
trecute? Omenirea are o istorie complex i complicat, de foarte
multe ori dramatic, care, uneori, entuziasmeaz, îns de cele mai
multe ori înfricoeaz!
Fa de istoria pe care o trim, i în care suntem înglodai
pân-n gât, Apocalipsa are un mesaj pentru noi i ne determin s
ne punem unele întrebri dificile: „Care este sensul evenimentelor
care marcheaz astzi istoria noastr?”; „Care este responsabilitatea
(sau partea) noastr fa de aceste evenimente?”; „Cum ar trebui s
ne raportm la ele?”.
„mesaj religios”, care este într-o legtur direct cu evenimentele
istoriei. Dup exemplul lui Hristos, Care S-a întrupat în istorie, S-a
fcut Om adevrat, Apocalipsa ne înva s trim implicai, spiritual
i responsabil, în „venele timpului”.
O precizare important: mesajul religios sau teologic al
Apocalipsei se adreseaz, în primul rând, oamenilor credincioi,
pentru c cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie s cread, mai
întâi, c Dumnezeu exist, deoarece nu te poi apropia de ceea ce nu
exist: „Fr credin, dar, nu este cu putin s fim plcui lui
Dumnezeu, cci cine se apropie de Dumnezeu trebuie s cread c
El exist (este) i c El Se face rspltitor celor care-L caut” (Evrei
11, 6). Dar asta nu înseamn în niciun caz c oamenii care cred în
Dumnezeu au „exclusivitate” în ceea ce privete citirea i
înelegerea acestei cri. Sunt „admii” i necredincioii, liber-
cugettorii i agnosticii, îns întrebrile pe care acetialevor pune
crii vor primi rspunsuri diferite, în funcie de perspectiva din
care privete fiecare.
„’Αποκλυψις”, cuvânt care se traduce cu „Descoperire” sau
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
19
„Revelaie”, cu „a da un vl la o parte” sau „a descoperi ceva
ascuns”. Dar ce anume e acest „vl”? Potrivit dicionarului,
expresia „a i se pune (sau a i se lua cuiva) un vl (de) pe ochi”, se
traduce cu: „a înceta (sau a începe) s vad, s judece limpede sau
s îneleag ceva”. În cazul Apocalipsei, acest „vl” acoper,
ascunde sau împiedic înelegerea sensurilor sau a semnificaiilor
profunde ale evenimentelor istoriei ai crei protagoniti suntem i
noi. În sens religios, a înltura vlul înseamn a cunoate i a
înelege planul (sau proiectul) lui Dumnezeu asupra istoriei umane.
Textul propus spre reflecie în studiul de fa – Apocalipsa 9,
1-11 – face parte dintr-o seciune sau dintr-o serie mai extins,
numit în comentariile biblice: „Seria trâmbielor”, seciune
alctuit din capitolele 8, 9, 10 i 11.
Din capul locului trebuie spus c interveniile lui Dumnezeu
în istoria noastr, chiar i cele care se exprim într-o form
izbitoare i tulburtoare sau înfricotoare, nu reprezint o „revan
punitiv” a lui Dumnezeu în ceea ce ne privete! Dumnezeu nu e ca
omul i nici nu spune: „Ai fcut ceva ru, iar acum te pedepsesc!”.
Atunci când Dumnezeu îngduie s se întâmple unele lucruri sau
evenimente neplcute i nedorite, El lanseaz un avertisment, sau
face un apel, spunându-ne: „Atenie! Suntei pe un drum greit!”. El
avertizeaz lumea c, dac încearc s construiasc o cetate15,
ignorând legtura cu Creatorul su, ori tind legtura cu Cerul,
neglijând în mod constant latura noastr spiritual, aceast cetate va
cdea sub influena celui Ru, iar demersul oamenilor va devia într-
o „anticreaie”.
Diavolul a încercat mereu s construiasc o lume fr
Dumnezeu, o umanitate lipsit de orizontul transcendenei, o lume
contrar sau potrivnic lui Dumnezeu, i nu doar indiferent fa de
existena Lui. O umanitate care – aa cum se vede în „Seria
trâmbielor” – se orienteaz i capt o traiectorie sau o tendin de
secularizare, de laicizare, de separare fa de Dumnezeu, demers
care risc s „contamineze” în mod inexorabil lumea noastr fizic,
biologic i natural.
15 A se vedea episodul „Turnului Babel” din Cartea Facerea, capitolul 11.
Alexandru
MOLDOVAN
20
fcut Om adevrat –, iar omul are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu
Însui, într-un anume fel, are nevoie de om, are nevoie de un
prieten. Acest lucru presupune neaprat o „reciprocitate în iubire”16.
Dac privim din acest unghi sau din aceast perspectiv,
interveniile Celui Atotputernic în istoria uman reprezint „un
avertisment simbolic”, adresat oamenilor. Care este coninutul
acestui avertisment? Dac vrei s construii o lume sau o societate
fr Dumnezeu, aceast lume se va prbui! Acest lucrunu se va
întâmpla printr-o intervenie „din afar” sau „din exterior”, ci
datorit slbiciunii intrinseci a unei lumi gândite i construite
împotriva voii lui Dumnezeu. O lume sau o societate edificat sau
construit fr Dumnezeu va crpa „din interior”, deoarece are o
temelie ubred i „un defect major din fabric” sau „o eroare în
proiectul de construcie”, un defect de fond, elementar: indiferena,
refuzul i opoziia fa de planul lui Dumnezeu, adevratul autor
sau adevratul „Arhitect” al lumii17.
Prin urmare, cutremure, tsunami, erupii vulcanice,
distrugeri, rzboaie, epidemii, boal i moarte sunt, în paginile
Sfintei Scripturi, paradigme sau categorii simbolice care urmresc
s scoat în eviden gravitatea erorilor pe care le fac oamenii,
fpturi raionale, înzestrate cu voie liber, spre propria lor pagub.
Dac Dumnezeu insist s vesteasc, dar mai ales s pun în
aplicare, „mânia” Lui, El o face cu „pasiunea îndrgostitului” care
nu suport s-i vad „iubita” (adic lumea sau sufletul omului)
aruncându-se în braele idolilor de nimic. Dumnezeu Se mânie i Se
întristeaz atunci când fptura Sa cea mai drag face greeli sau
erori fatale18.
Septenarul sau seria trâmbielor se desfoar începând cu
versetul 6 al capitolului 8 pân la capitolul 11 în întregime. Dac
privim în ansamblu aceast seciune, vom observa un detaliu
literar interesant: îngerii lui Dumnezeu sun din trâmbie, iar la
16 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 93. 17 Giancarlo BIGUZZI, Apocalisse. Nuova versione, introduzione e commento (I
Libri Biblici. Nuovo Testamento 20), Milano, Edizioni Paoline, 2011, p. 74. 18 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 94.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
21
fiecare sunet de trâmbi avem o vizualizare concret a unei pagini
din sulul de carte, sul care conine planul sau proiectul lui
Dumnezeu asupra lumii. Planul lui Dumnezeu se descoper treptat
omului, iar acesta din urm îl poate citi i interpreta. Acelai lucru
s-a întâmplat mai devreme în cazul septenarului peceilor la
deschiderea fiecreia dintre ele. Prin urmare, i de data aceasta,
fiecrui sunet de trâmbi îi urmeaz un eveniment impresionant,
de mari proporii, iar vizionarul i cititorul crii pot citi o pagin
a sulului de carte19.
Sunetul celei de-a cincea trâmbie este prefaat de glasul unui
vultur care striga cu glas mare din înaltul cerului: „Vai, vai, vai
celor ce locuiesc pe pmânt” (Apocalipsa 8, 13). Dac traducem ad-
litteram textul original grecesc, atunci vom avea o variant uor
diferit: „Vai, vai, vai, celor ce-i construiesc casa pe pmânt” (i
nu pe piatr)20. Textul acesta nu vorbete despre oamenii care
locuiesc pe pmânt într-o locuin provizorie (într-un cort21), ca
strini i cltori22, ci despre cei care se raporteaz numai i în mod
exclusiv la pmânt în viaa aceasta, rupând orice legtur cu
transcendena. Prin gestul lor, acetia intr sub stpânirea sistemului
demoniac-terestru care are drept caracteristic fundamental o
pretenie de autosuficien absolut23. Avertismentul Domnului este
cât se poate de clar: aceast autosuficien i acele case zidite sau
construite pe pmânt se vor prbui.
Întreita repetare a interjeciei „vai” are, fr îndoial, un
caracter peremptoriu, dar nu e o ameninare punitiv. Este, mai
19 Pierre PRIGENT, L ‘Apocalisse di S. Giovanni (Commenti biblici), Roma,
Edizioni Borla, 1985, p. 513. 20 A se vedea metafora celor dou case evocat de Mântuitorul Hristos Însui în
finalul Predicii de pe Munte (Matei 7, 24-27). 21 Imagine care evoc trupul nostru biologic (2 Corinteni 5, 1. 4). 22 1 Petru 2, 11. 23 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 95.
Alexandru
MOLDOVAN
22
degrab, un emoionant apel la pocin adresat pmântenilor, celor
care se raporteaz numai la pmânt, celor care cred c sunt numai
pmânt i care, prin alegerea lor, aparin sistemului de organizare i
de conducere pmântesc24. Dac apelul la pocin va fi auzit i
ascultat, cei care aparin pmântului vor trece de sub stpânirea
sistemului antihristic în Împria lui Hristos. În caz contrar, situaia
lor devine iremediabil; în cazul lor vorbim despre un faliment
iremediabil, cci soarta lor va fi pecetluit. Prin urmare, miza
propus în acest text este foarte mare. Numai aa se poate explica
„pathosul” cu care vulturul d glas unui „vai” întreit, unui „vai” la
puterea a treia. E ca i cum ar fi strigat: „Greii, greii, greii!”.
Vom vedea c a cincea, a asea i a aptea trâmbi coincid
cu cele trei „vai”-uri sau cu cele trei plângeri. Cele trei „vai”-uri
sunt personalizate, iar noi putem spune despre ele c sunt aspecte
înlnuite ale vieii care se desfoar astzi pe pmânt.
Dumnezeu a încredinat oamenilor creaia, lucrurile pe care
le-a adus la fiin sau la existen. El vrea ca omul s-i aduc
propria contribuie la cunoaterea lor25, îns omul nu se poate juca
cu acest dar. Creaia lui Dumnezeu n-ar fi complet fr
participarea activ a omului. Din acest motiv, Dumnezeu solicit
implicarea responsabil a omului în creaie, dar în direcia dorit
sau voit de Dumnezeu Însui, adic în avantajul tuturor
oamenilor. Tendinele unora de a se izola în autosuficien i de a
cuta numai i în mod exclusiv propriul lor profit, fr a se gândi
la ceilali, reprezint o atitudine distructiv, tipic sistemului de
organizare pmântesc.
Dar pân unde se va putea întinde aceast tendin negativ?
Tentativa aceasta s-ar putea extinde asupra cosmosului i ar putea
avea efecte negative asupra lumintorilor pe care Domnul
Dumnezeu i-a pus pe firmament. Cum se va întâmpla acest lucru
este greu s ne imaginm. tiina însi nu e înc în msur s ne
24 Giancarlo BIGUZZI, Apocalisse. Nuova versione, introduzione e commento, p. 76. 25 Fapt ilustrat simbolic prin faptul c Adam (omul) a pus sau a dat un nume
lucrurilor aduse la existen (Facerea 2, 19-20).
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
23
rspund la aceast întrebare, dar nici nu poate exclude faptul c
acest scenariu este posibil26.
Dac omul va merge înainte pe acest drum – i va merge
negreit – pe drumul cunoaterii legilor înc necunoscute ale naturii,
descoperirile lui vor schimba faa lumii în care trim, dac nu cumva
au i început s-o fac... E suficient s ne gândim, de pild, la
descoperirea i la folosirea internetului: acest fapt a revoluionat, la
propriu, viaa i cultura popoarelor de pe mapamond27.
Sperana noastr este aceea c descoperirile moderne ale
tehnicii vor fi folosite în funcie de binele comun al umanitii, în
funcie de binele ficrui om în parte i în funcie de binele comun i
c nu se vor supune unor interese egoiste i meschine, oligarhice, i
c ele nu vor sluji interesele unor grupuri de interese financiare,
economice sau politice. Dac se va întâmpla acest lucru, ctre ce
int se va îndrepta omenirea? Întrebarea aceasta trebuie s ne-o
punem. Oare am putea exclude, în mod aprioric, c soarele nostru
se va stinge la un moment dat i c luna nu-i va mai da lumina ei?
C stele cerului vor cdea? Nu putem exclude acest lucru.
Din acest motiv, autorul Apocalipsei se adreseaz sistemului
terestru care guverneaz lumea i popoarele: „Fii ateni! Ai
apucat-o pe un drum greit! Ai apucat-o pe un drum care va duce la
distrugerea umanitii! El repet cu insisten: „Reflectai! Fii
responsabili fa de sarcina pe care Creatorul v-a dat-o de a duce la
plinire, împreun cu El, creaia Sa”.
Profilul literar i teologic al pericopei
Aadar, trâmbia a cincea coincide cu primul dintre cele trei
„vai”-uri. La sunetul ei, vizionarul a vzut o stea care a czut din
cer pe pmânt.Suprapunându-se ultimelor trei trâmbie, cele trei
„vai”-uri creeaz efectul literar al unei accenturi dramatice i
sugereaz aspectul teologic al unui crescendo, al unei dezvoltri
ulterioare ale micrii apocaliptice. Construcia literar a pericopei
26 Pierre PRIGENT, L ‘Apocalisse di S. Giovanni, p. 533. 27 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 96.
Alexandru
MOLDOVAN
24
este foarte rafinat, întrucât începe cu o referire la „fântâna
adâncului” care se deschide (Apocalipsa 9, 2) i se încheie cu aluzia
la „îngerul adâncului” (Apocalipsa 9, 11) care are puterea de a trage
dup el forele ostile.
Între aceste dou extreme avem o micare literar în dou
faze. Cea dintâi se desfoar în crescendo: la deschiderea fântânii
adâncului, s-a ridicat un fum gros „ca fumul unui furnal”
(Apocalipsa 9, 2) care a întunecat faa pmântului. Din acest fum
gros „au ieit lcuste pe pmânt”, iar lcustele îi tulbur i îi atac
pe oameni precum scorpionii (Apocalipsa 9, 3. 5). A doua faz îi
concentreaz atenia asupra lcustelor, asupra înfirii lor,
punându-i pe cei ce ascult mesajul pe calea unei interpretri
corecte, care va fi, în cele din urm, aplicat istoriei umane28.
Totui, autorul Apocalipsei corecteaz ateptrile cititorilor lui,
deoarece lcustele despre care ne vorbete „au primit porunc” –
fapt curios – s nu vatme iarba pmântului, i nicio verdea, i
niciun copac, ci numai oamenii (Apocalipsa 9, 4).
Invazia lcustelor reprezint o imagine simbolic i în
paginile Vechiului Testament29. Intrarea lor în scen nu e aa cum
ne imaginm noi astzi: un fel de opit jovial, ici-colo, pe câmp, a
unor insecte nevinovate. Dimpotriv, textul nostru descrie în o
adevrat „invazie”: nori dei de lcuste care rad totul în calea lor,
recoltele oamenilor fiind compromise iremediabil! Apariia lor
reprezint un flagel înspimânttor30.
28 Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni, Secondo volume, A cura di Luca Pedroli,
Assisi, Cittadella Editrice, 2018, p. 353. 29 Imaginea aceasta apare pentru prima dat în Cartea Ieirea 10, 12-15. E vorba de
una dintre cele zece plgi care s-au abtut asupra Egiptului, dar ea apare i la
Profetul Ioil. Întreaga sa carte se nate dintr-o experien sau dintr-un fapt
obinuit: o invazie cvadrupl de prdtori care au compromis iremediabil
întreaga recolt: omizile, lcustele, gândacii i tciunele. Profetul Ioil a vzut în
acest eveniment semnul pedepsei Domnului i al apropierii „Zilei Domnului”,
ca zi de judecat asupra istoriei lui Israel (dar i asupra istoriei umane), moment
descris cu accente eshatologice alctuite din hiperbole i din metafore asociate
temei cataclismelor naturale (amplificate de cataclisme cosmice), elemente
specifice genului apocaliptic. Cf. Alexandru MOLDOVAN, Profeii biblici, Alba
Iulia, Edit. Reîntregirea, 2018, p. 620. 30 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 105.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
25
Recurcând la imaginea invaziei de lcuste, autorul Apocalipsei
nu se mulumete s ne-o prezinte pur i simplu: el o interpreteaz, o
modific i o adapteaz, îmbogind detaliile cu „personaje” inedite:
scorpioni, cai i crue pregtite de rzboi, împratul acestor fore
este „îngerul adâncului”, al crui nume, în evreiete, este „Abaddon”,
iar în grecete „Apollion” (Apocalipsa 9, 11).
Cum i de undeapareacest nor dens de lcuste? Scenariul este
descris în Apocalipsa 9, 1-3. Totul pleac de la o stea czut din cer
în momentul când s-a auzit sunetul celei de-a cincea trâmbie.
Aceast „stea” este mutat din locul ei firesc, de pe bolta cereasc
(cerul indic slaul divinitii; spaiul sacru prin excelen) în zona
sau în spaiul profan (pmântul). Aceast stea este „personificat” i
acioneaz pe pmânt, având o misterioas, dar real, vitalitate. Ca
i cum ar fi o fiin sau o persoan, acestei stele i-a fost dat „cheia
fântânii adâncului (abisului)” i l-a deschis. Dac e vorba de o
„stea”, atunci vorbim despre un corp ceresc al crui loc natrual i
firesc este transcendentul. Totui, nu ne-am putea gândi la faptul c
demonul sau slujitorii lui i-ar putea gsi loc în cer (locul
transcendenei divine), aa cum pare s ne spun pericopa din
Apocalipsa 12, 7-12, deoarece în viziunea autorului Apocalipsei
locul demonului este în abis. Textul nostru vorbete despre o
prezen activ – i, într-un anume fel, de origine transcendent,
pentru c e „o stea czut din cer” – care nu poate fi îneleas sau
evaluat numai la nivel omenesc31.
Puterea demonic activ pe pmânt este „o stea” czut din
cer sau– de ce nu? – „un înger czut”. Aceast putere are
capacitatea de a-i organiza intervenia în istorie i de a-i folosi din
plin forele de care dispune. În acest mod cred c trebuie îneles
simbolismul antropologic al „cheii”, simbolism care indic
31 Gregory K. BEALE, The Book of Revelation. A Commentary on the Greek Text,
New International Greek Testament Commentary, Michigan, Grand Rapids,
Eerdmans Publishing, 1999, p. 699.
Alexandru
MOLDOVAN
26
capacitatea de a dispune (de a decide sau de a porunci) i, implicit,
o autoritate, cci numai aceasta poate emite legi sau porunci.
Subiectul activ în acest text este Dumnezeu Însui: „stelei czute
din cer i s-a dat cheia fântânii adâncului” (Apocalipsa 9, 1). Pasivul
teologic subliniaz, în acest text, ca i în alte locuri, concreteea
istoric a situaiei în care se poate vedea o intervenie a lui
Dumnezeu32.
Simbolismul antropologic al cheii este unit cu cel cosmic „al
fântânii adâncului”, vzut de autorul crii ca sla sau ca locuin
a demonului. Termenul „abis” (gr. βσσου) se traduce ad-litteram
cu „fântâna fr fund”, expresie care în limba ebraic indic
adâncul mrii33, apele subterane34 i adâncurile pmântului35. În
cartea Apocalipsei, termenul „βσσου” apare de ase ori36, dar
autorul ei e mult mai sobru i mai concis fa de autorii altor scrieri
apocaliptice, pentru care „fântâna adâncului” reprezint haosul,
identificat, la rândul su, cu slaul demonului. Ideea adâncimii sau
a prpastiei fr fund, evocat în expresia „fântâna adâncului”,
indic maximul rutii (ca i în cazul cifrei „666” din Apocalipsa
13, 18, sau ca în expresia „porile iadului”, din Matei 16, 18).
Abisul sau adâncul reprezint zona cea mai adânc a mrii
sau a oceanului. În viziunea biblic, adâncul sau abisul reprezint
sau indic slaul demonului (eolul, adic locul subpmântean
asemntor Infernului, care, la asiro-babiloneni i la evrei,
reprezint locuina sufletelor dup moarte pân la judecata de apoi.
Este închipuit ca un inut al întunericului i al umbrelor morilor,
unde lumina este totuna cu întunericul). Autorul Apocalipsei preia
aceast imagine din cultura timpului su i se folosete de ea pentru
a indica momentul în care aceast stea, czut din cer pe pmânt,
deschide aceast fântân a adâncului37.
32 Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni, p. 355. 33 A se vedea urmtoarele texte: Facerea 1, 2; Iov 38, 16; Isaia 51, 10; Iezechiel 26,
19; Iona 2, 6. 34 Deuteronomul 8, 7. 35 Psalmi 70, 23. 36 A se vedea: Apocalipsa 9, 1-2. 11; 11, 7; 17, 8 i 20, 1. 3. 37 Gregory K. BEALE, The Book of Revelation, p. 713.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
27
ca puterile demonice s acioneze pe pmânt, la aciunea concret.
Folosind „cheia” care i-a fost dat, steaua czut din cer elibereaz
puterile sale pe pmânt. Aceast „invazie” este prezentat cu
ajutorul unei serii de simboluri, care pretind o atent „decodificare”.
Fântâna sau puul adâncului este, la început, închis, iar
coninutul su nu se poate revrsa sau nu poate iei la suprafa
decât numai atunci când este deschis. Deschiderea fântânii
adâncului depinde de „cheia” care-i este dat unei stele czute din
cer, aa cum am vzut, de Dumnezeu (indicat indirect printr-un
pasiv teologic). Asta înseamn c toat activitatea sau aciunea
demonic pe pmânt, oricum sau în orice fel s-ar configura sau s-ar
manifesta, aceasta rmâne mereu sub controlul lui Dumnezeu38.
Se deschide aceast fântân i din ea se ridic un fum dens
sufocant39. Puterea acestui fum de a polua pmântul este subliniat
de densitatea lui, întrucât e asemnat cu „fumul unui cuptor mare”
(Apocalipsa 9, 2). Fumul întunec faa pmântului, ascunzând
lumina soarelui i polueaz aerul. Imaginea fumului dens care
ascunde lumina soarelui reprezint un mesaj precis i clar adresat
responsabilitii umane; un mesaj pe care ni-l transmite rul însui.
Principiul pe care s-a construit sistemul terestru este profitul sau
câtigul cu orice pre, câtigul în folosul propriu, egoist i orb, un
principiu care se va dovedi, pân la urm, falimentar.
Puterea demonic prezent pe pmânt i simbolizat prin acel
fum dens, este prezentat mai departe: din acest fum dens iese norul
de lcuste40, care tulbur întregul pmânt. Cu deschiderea „fântânii
adâncului” începe atacul lcustelor, care se concentreaz, nu cum ar
fi fost firesc, asupra ierbii, asupra verdeurilor sau asupra copacilor,
38 Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni, p. 355. 39 Fumul gros care se ridic din fântâna adâncului are i el o semnificaie precis: el
modific i stric ambientul pe care-l invadeaz, ascunde lumina soarelui, polueaz
aerul necesar respiraiei i tulbur echilibrul vital. În spaiul locuit de oameni – pe
care-l numim „lume” – exist o presiune negativ care-i altereaz fizionomia. Aa îi
face apariia un ambient artificial, plin pân la saturaie de ru sau de rutate. 40 Aluziile la episoade din Vechiul Testament sunt evidente i ne sugereaz deja o
linie de interpretare: e vorba de un flagel îngduit de Dumnezeu pentru a-i
îndrepta pe oameni spre pocin sau pentru a-i îndemna spre svârirea binelui.
Alexandru
MOLDOVAN
28
ci asupra oamenilor – i aici e strecurat un detaliu important – nu
asupra tuturor oamenilor, ci doar asupra celor „care nu au pecetea
lui Dumnezeu (litera greceasc «tau») – t sau T, pe frunile lor”
(Apocalipsa 9, 4).
elementului simbolic41, cci, aa cum am vzut, lcustele nu trebuie
s distrug ceea ce distrug ele de obicei: recoltele, iarba câmpului
sau frunzele copacilor, ci îi atac pe oameni, dar fr s-i ucid, ci
doar lovindu-i i tulburându-i peste msur, pentru o perioad de
timp limitat (textul biblic vorbete de „cinci luni”). Atacul
lcustelor seamn cu îneptura veninoas a scorpionului care
provoac mult durere la oameni, iar în unele cazuri, dac nu se
intervine pentru îngrijirea lor, chiar moartea.
Lcustelor „le este dat”42 o putere cu totul inedit i strin
de natura lor: puterea scorpionilor, a cror îneptur este cunoscut
de experiena oamenilor. Scorpionii îneap i introduc în corpul
oamenilor, prin îneptur, veninul care le produce mult durere,
îns acesta este doar în foarte puine cazuri mortal. Puterea dat
lcustelor în acest text seamn cu acest gen de îneptur i de
durere. Nu este precizat suprarea sau necazul pe care îneptura
lcustelor o va provoca oamenilor, dar textul indic foarte clar „o
limit” important impus de Cel care le-a dat putere s acioneze
pe pmânt: vor fi scoi din raza lor de aciune oamenii care au pe
frunile lor „pecetea lui Dumnezeu”, sau cei 144 de mii despre care
autorul crii a vorbit mai devreme, în capitolul 7.
Autorul insist pe faptul c puterea lcustelor are o limit
impus de Dumnezeu (este folosit din nou pasivul teologic) i ne
indic precisa cea st limit: lcustele nu le vor aduce oamenilor
moarte, ci doar suferin sau chin43. Chiar i perioada de chin este
41 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 106. 42 i de data aceasta avem un pasiv teologic, aa cum am avut în Apocalipsa 9, 1;
subiectul subîneles e Dumnezeu Care, acionând ca Stpân absolut al naturii,
transform elementele acesteia i le recreeaz dup bunul plac. 43 Termenul grecesc „βασανισθσονται” este generic i, prin acest fapt, autorul
pune presiune asupraasculttorilor i asupra cititorilor si, care se vor întreba
despre ce fel de necaz sau de suferin este vorba?
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
29
limitat la „cinci luni”. Avem aici un simbolism numeric greu de
interpretat, deoarece numrul cinci nu este unul specific Apocalipsei.
Oricum, chinul sau suferina oamenilor va fi limitat la o perioad
sau la un interval de timp precis. Faptul acesta sporete tensiunea
interpretrii: în ce anume ar putea consta acest necaz sau aceast
suferin limitat, care nu duce la moarte? Autorul crii ne ofer un
rspuns la aceast întrebare, dar o face în termeni simbolici: suferina
produs de îneptura lcustelor este comparat cu suferina cauzat
de îneptura scorpionului: „li s-a dat lor putere precum (gr. ς) au
putere scorpiile pmântului” (Apocalipsa 9, 3. 5).
Textul biblic continu spunând c „în zilele acelea oamenii
vor cuta (vor dori) moartea i nu o vor afla, cci moartea însi va
fugi de ei” (Apocalipsa 9, 6). Textul sugereaz o antitez între
suferina provocat oamenilor de lcuste i moarte. Dintre cele
dou, oamenii o vor prefera pe cea de-a doua! Ce suferin ar putea
fi mai rea decât moartea? Exprimarea autorului intensific în
cititorul crii dorina de a ti ce fel de suferin ar putea fi aceasta.
Cu aceast hiperbol aghiograful atinge culmea tensiunii literare i
încheie prima parte a prezentrii sale44.
Ceea ce urmeaz pare s ne ofere fizionomia concret a
lcustelor, determinat istoric, dar i un rspuns la întrebarea
formulat mai devreme i la care cititorul crii ateapt un rspuns
de la autorul ei: „Ce suferin ar putea fi mai rea decât moartea?”.
Autorul îi ofer cititorului indicii concrete legate de
înfiarea lcustelor, înfiare pe care el va trebui s-o recunoasc
în timpul istoric pe care-l triete. Construcia frazei cu ajutorul
44 Imaginea unei suferine mai rele decât moartea apare i în literatura popoarelor
care-l înconjurau pe Israel. În Vechiul Testament o regsim în Cartea Profetului
Ieremia: „i toi ceilali care vor rmâne din acest neam ru vor dori moartea în
locul vieii, în toate locurile pe unde îi voi izgoni, zice Domnul” (Ieremia 8, 3).
Moartea este preferat în locul unei viei trite sub semnul pedepsei lui
Dumnezeu! Imaginea aceasta apare i în Cartea Iov: „Pentru ce d Domnul
lumina vieii celui nenorocit i zile celor cu sufletul amrât; Celor ce ateapt
moartea, i ea nu vine, i care scormonesc dup ea mai mult ca dup o comoar;
Celor ce se bucur cu bucurie mare i sunt plini de fericire fiindc au gsit un
mormânt” (Iov 3, 20-22). Omul care ateapt moartea i aceasta nu vine e un
nefericit care se chinuie încercând, în zadar, s afle taina sau misterul suferinei.
Alexandru
MOLDOVAN
30
structurii septenare este cât se poate de îngrijit i de rafinat; seria
de apte – atât de îndrgit de autorul crii45 – indic totalitatea sau
plenitudinea, iar asta înseamn c tabloul sau imaginea lcustelor
care însoete sunetul celei de a cincea trâmbie este complet46.
Care este semnificaia acestei descrieri simbolice? Autorul
însui ne ofer o cheie de interpretare neobinuit în versetele 7-12.
Scenariul este foarte dens, îns imaginea care predomin este
cea a rzboiului violent, voit i orchestrat de oamenii puternici, de
conductori sau de oameni de stat. Lcustele sunt oamenii care
activeaz violena i rzboiul47. Lcustele „sunt asemenea unor cai
pregtii de rzboi”, fapt care sugereaz ideea unui conflict
orchestrat i bine organizat; celelalte indicii se refer la fizionomia
lor: „pe cap aveau cununi ca de aur, feele lor erau asemenea feelor
oamenilor, prul lor ca prul de femei, i dinii lor ca dinii leilor, i
platoele lor ca platoele de fier, iar vuietul aripilor lor era la fel cu
vuietul unei mulimi de care i de cai care alearg la lupt”
(Apocalipsa 9, 7-9).
identitate între lcuste i caii pregtii de rzboi, imagine care
susine metafora belic, confirmat, puin mai încolo, de aluzia la
platoe (gr. θρακας) i la vuietul cailor i al carelor care se
lanseaz în lupt. Caracterul hibrid al fizionomiei lcustelor care e
în rspr cu natura lor este un motiv de uimire i de team48.
Cununile de aur aezate pe capul cuiva reprezint, în viziunea
Apocalipsei, condiia transcendent, care-l pune pe cel ce poart
cununa în contact direct cu Dumnezeu (indicat prin imaginea
aurului)49. În cazul lcustelor, aghiograful folosete expresia „ca
45 „apte stele” (1, 16), „apte sfenice de aur” (1, 20), „apte epistole”/„apte
Biserici” (cap. 2 i 3), „cartea cu apte pecei” (cap. 5), „apte îngeri” (cap. 8),
„apte trâmbie” (cap. 8, 9, 10, 11), „apte cupe ale mâniei” (cap. 15, 16, 17),
Mielul cel înjunghiat din cap. 5 are „apte coarne i apte ochi”. 46 Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni, p. 359. 47 IDEM, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 106. 48 Giancarlo BIGUZZI, Apocalisse, p. 206. 49 Fiul Omului poart cunun i cingtoare de aur (Apocalipsa 1, 13), iar cei
douzeci i patru de btrâni poart cununi de aur pe care le arunc (în semn de
cinstire) înaintea tronului lui Dumnezeu (Apocalipsa 4, 10).
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
31
(gr. μοιοι) de aur”, indicând prin ea o transcenden fals, arogant
i uzurpat. Puterea demonic se prezint înaintea oamenilor cu
aceast pretenie i tinde s ptrund în istoria lor, însuindu-i
locul care I Se cuvine numai lui Hristos. De fapt, diavolul a avut
curajul i îndrzneala de a-I cere lui Hristos Însui adorare i
cinstire (Matei 4, 9; Luca 4, 5-6).
Textul spune c lcustele aveau fee „ca nite fee de
oameni”, detaliu care indic faptul c puterea demonic nu
acioneaz singur, ci o face prin oameni (persoane singure sau
structuri corupte)50.
Exist în textul nostru i o referire discret la „prul
femeilor”. Pentru a interpreta expresiile obscure ale textului, e
necesar s facem o trimitere scurt la o alt oper (la o scriere
apocrif, de data aceasta), e vorba de „Apocalipsa lui Petru”, o
oper posterioar Apocalipsei lui Ioan, în care se vorbete despre
„prul femeii” ca element de seducie51.
Descrierea simbolica lcustelor nu se oprete aici;dinii
acestora sunt „ca dinii leilor”, indiciu care face trimitere la
ferocitatea fiarelor. Puterea demonic este prezent i se manifest
între oameni printr-o violen brut i feroce. Platoele lor erau „ca
platoele de fier”, o nou aluzie la o armat bine dotat i bine
pregtit52. Zgomotul aripilor lor reprezint ultimul indiciu care reia
ideea iniial exprimat în versetul 3: „din fumul gros au ieit
lcuste”, care au produs un zgomot asemntor vuietului unei
mulimi de care de rzboi trase de cai care alearg la lupt.
Întregul context este dominat de imaginea unui rzboi crud i
total, iniiat de oameni i localizat pe întregul pmânt. Acum, nu
toate rzboaiele sunt îndreptate împotriva lui Hristos i a Bisericii
50 Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni, p. 360. 51 „i din nou, iat, alte femei: erau legate de gât i de pr i aruncate în groap.
Sunt cele care îi împletesc prul, dar nu pentru bine, ci pentru a se deda
desfrâului; astfel putând s amgeasc i s atrag sufletele brbailor spre
pierzanie”. (Apocalipsa lui Petru, 7). Avem în acest text o paralel cu textul
canonic din 1 Petru 3, 3 „Podoaba voastr s nu fie cea din afar: împletirea
prului, podoabele de aur i îmbrcarea hainelor scumpe”. Ugo VANNI,
Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 106. 52 IDEM, Apocalisse di Giovanni, p. 360.
Alexandru
MOLDOVAN
32
Sale, dar orice rzboi este devastator i crud, un lucru nedorit, atât
pentru cei care-l pornesc, dar mai ales pentru cei care sunt
constrâni s-l suporte53.
Putem afirma c puterea demonic i prezena ei pe pmânt,
în toate formele i variantele ei de manifestare, îi lovete i îi
rnete pe oameni din interior, aa cum face veninul inoculat în
trupul lor de îneptura scorpionului sau de muctura arpelui54.
Asistând la acest scenariu, cititorul Apocalipsei poate simi în
fiina sa profund o durere, ca o „îneptur” de scorpion, care-l
determin s afirme c sistemul actual al lumii i al oamenilor nu
mai funcioneaz sau c acesta nu mai poate continua aa. E aceeai
durere sau neplcere sufleteasc (interioar) a celui care a observat
i a constatat – în seria trâmbielor precedente – „violena”
oamenilor asupra naturii i asupra lumii înconjurtoare55.
Contientizarea rului i a lucrrii lui în lume i între oameni
produce în noi o tulburare aproape insuportabil, dac I-am rmas
fideli lui Dumnezeu i Legmântului pe care El l-a încheiat cu noi
în Iisus Hristos. Textul nu vorbete doar de surpriza dureroas i
neplcut pe care omul o simte înaintea formelor de manifestare ale
rului, ci de o nelinite apstoare de care el ar vrea s scape. Omul
care a ales ura i violena, în formele ei cele mai frapante, precum
rzboiul, aservirea i subjugarea altora i falsa transcenden, va
ezita, va opune rezisten i va lupta împotriva unei schimbri
interioare (a unei convertiri) radicale56.
Înelegem acum c întregul scenariu descris în aceast
pericop, oricare ar fi semnificaia lui, îl invit pe cititorul ei la
pocin. Dar e posibil ca îndemnul pe care omul îl primete de a-i
schimba viaa s nu fie îneles, sau s nu fie acceptat, pentru c
oamenii sunt „tari în cerbice i netiai împrejur la inim i la
urechi” (Fapte 7, 51). E posibil... E posibil s-i vin gândul sau
imboldul de a-i schimba viaa, dar firile ezitante se pot bloca, sau
pot prefera moartea în locul schimbrii i al pocinei.
53 IDEM, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 107. 54 IDEM, Apocalisse di Giovanni, p. 361. 55 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 107. 56 IDEM, Apocalisse di Giovanni, p. 361.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
33
molime, permise sau îngduite de Dumnezeu, este pocina sau
întoarcerea la El prin pocin, aa cum rezult din textul din
Apocalipsa 9, 20-21. Cu alte cuvinte, exist un timp al pocinei, un
timp al întoarcerii, pentru c Dumnezeul nostru este „Dumnezeul
celor ce se întorc i se pociesc”, un timp indicat în textul nostru
prin sintagma „cinci luni” (Apocalipsa 9, 10). Dumnezeu îi d
omului timp s se pociasc, timp în care omul simte tulburarea
(îneptura) crizei în care se afl atunci când dorete s-i schimbe
viaa57.
exprimarea autorului Apocalipsei din versetul 6: „i în zilele acelea
oamenii vor cuta moartea i nu o vor afla i vor dori s moar;
moartea îns va fugi de la ei”. Autorul crii îi descoper
genialitatea interpretativ, fcându-ne s înelegem, printr-o
exprimare foarte inspirat, c oamenii, decât s-i schimbe radical
viaa, ar prefera s-o piard!58.
Atunci când omul se decide s-i schimbe viaa, începe în
sufletul su o lupt. De cele mai multe ori, dac nu în toate cazurile,
„omul cel vechi” opune rezisten, iar pe Dumnezeu Îl vede ca pe
un vrjma, pentru c nu e deloc uor s ne debarasm de patimi, nu
e deloc uor s o rupem cu pcatul i cu obiceiurile pctoase, nu e
uor s renunm la o via comod i linitit, nu e uor s
renunm la mediocritate i la superficialitate în ceea ce privete
viaa noastr spiritual. Îns, Dumnezeu nu-i d omului pace i
linite i nu-i îngduie odihn. Chiar dac-i respect omului
57 Un asemenea moment este descris i de Fericitul Augustin, în Confesiunile sale:
„În sfârit, în învlmeala tuturor ovielilor mele, fceam tot felul de micri,
aa cum se întâmpl adesea ca oamenii s doreasc s fac ceva i s nu fie în
stare, fie pentru c nu au brae, fie pentru c acestea le sunt înctuate în lanuri,
moleite de oboseal sau împiedicate în orice fel. Îmi smulgeam prul din cap,
îmi izbeam fruntea cu pumnii, îmi îmbriam genunchii cu degetele încletate”.
Sfântul AUGUSTIN, Confesiuni, Cartea a VIII-a, 8, 20, trad. Eugen Munteanu,
Bucureti, Edit. Humanitas, 2018, p. 369. 58 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 107.
Alexandru
MOLDOVAN
34
libertatea, Dumnezeu îl solicit în fiecare zi, în fiecare ceas, îl
„chinuie” în fiecare clip, ateptând întoarcerea lui59.
Dup ce ne-a prezentat fizionomia lcustelor i rul sau
chinul pe care acestea îl produc oamenilor, autorul ne spune c
aceast armat teribil care acioneaz pe pmânt are un
conductor, are ca lider pe „îngerul abisului sau al genunii” sau pe
„îngerul adâncului” (Apocalipsa 9, 11). Acest înger al adâncului are
un nume precis: „Abaddon”/„Apollion”, care le conduce i le
organizeaz. Numele acestui înger face trimitere la locul însui în
care-i are slaul puterea demonic: abisul sau genunea.
E un nume propriu (gr. νομα ατ) redat atât în limba
ebraic, cât i în limba greac, fapt care implic o personalizare, cel
puin de ordin literar, dac nu i teologic, o fizionomie precis i o
referire la texte vechi testamentare60.
Aceste texte ne ofer un indiciu precis: cuvântul „Abaddon”
face trimitere la ideea distrugerii, în timp ce acelai cuvânt în limba
greac „Apollion”61 înseamn distrugtor sau devastator în sens
activ. Autorul trece de la un substantiv (Abaddon) la participiul
unui verb (Apollion), care exprim în termeni activi sensul abstract
59 Alexandru MOLDOVAN, Propedeutic biblic. De la Primordiu la Rscoala
Macabeilor. Crile cu caracter istoric, Alba Iulia – Stockholm, Edit.
Reîntregirea – Edit. Felicitas, 2019, p. 248. 60 În Cartea Iov, în capitolul 28, autorul vorbete despre izvorul înelepciunii, iar în
versetul 22 spune: „Adâncul (Abisul) – în Textul Masoretic, Abbadon, iar în
Septuaginta, πλεια – i moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea”. În
aceeai carte, în capitolul 31, autorul vorbete despre „un foc care mistuie pân la
iad (pân la distrugere) – în Textul Masoretic, Abbadon, iar în Septuaginta,
πλεσεν – i care nimicete toat agoniseala mea” (v. 12). În Cartea Pildelor lui
Solomon, în capitolul 15, se spune c „Iadul i adâncul (Abisul) – în Textul
Masoretic, Abbadon, iar în Septuaginta, πλεια – sunt cunoscute Domnului, cu
atât mai vârtos inimile oamenilor” (v. 11), iar în Psalmul 87, 12 avem urmtoarea
exprimare: „Oare va spune cineva în mormânt mila Ta i adevrul Tu în locul
pierzrii (sau în împria morii) – în Textul Masoretic, Abbadon, iar în
Septuaginta, πλεια - ? Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni, p. 362. 61 Exista în vechime o afinitate etimologic între numele „'Απολλων” i
„'Απλλων”, dar e destul de greu scredem c autorul Apocalipsei a vrut s ni-l
prezinte pe zeul Apollo din panteonul pgân (zeul tinereii i al muzicii) ca pe
un „distrugtor”.
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
35
grecete (Apollion) – o for concret i tulburtoare, care
acioneaz printre oamenii de pe pmânt. Astfel „îngerul adâncului”
reprezint distrugerea de natur abisal personificat i total
distructiv care se extinde în istoria uman.
Aceasta pare s fie perspectiva în care se mic autorul
Apocalipsei, care presupune c auditoriului su îi este familiar
istoria Vechiului Testament i limba ebraic. Folosind ambele
nume, atât numele în limba ebraic (Abaddon), cât i cel în limba
greac (Apollion), el sugereaz ideea c rul care acioneaz pe
pmânt – lucrare sau aciune indicat prin imaginea lcustelor – are
o rdcin abisal. În acest fel, fora rului estebine determinant i
dobândete o fizionomie precis: abisul sau genunea din tradiia
iudaic, citit în termenii concrei ai mediului grecesc (al
destinatarilor crii) devine „distrugtorul” sau „devastatorul”.
„Primul «vai» a trecut; iat vine înc un «vai» i înc unul
dup acestea” (Apocalipsa 9, 12). Repetarea interjeciei „vai” de
trei ori subliniaz gravitatea sau seriozitatea situaiei. O serie sau o
avalan de necazuri se va abate asupra pmântului i asupra
oamenilor care locuiesc pe el. Cele trei „vai”-uri reprezint strigtul
de durere al Cerului i anun pedepse diferite. Omul nu trebuie s-
i fac iluzii, pentru c nu va scpa de mânia lui Dumnezeu, dac
faptele lui sunt rele i dac nu se va întoarce prin pocin.
Flagelurile provocate de cele trei „vai”-uri vor fi inexorabile.
Privire teologic de ansamblu
Dup ce ne-a prezentat, în mod repetat, în primele patru
trâmbie ideea prezenei active a lui Dumnezeu în istorie, ca for
propulsoare spre o lume nou (sau înnoit), cu cea de a cincea
trâmbi – Apocalipsa 9, 1-11 – autorul schieaz o prim descriere
sau un prim tablou al unui nou protagonist (antitetic de aceast dat)
al istoriei care se opune în mod voalat sau chiar fi împotriva
planului de mântuire al lui Dumnezeu: demonul se insinueaz i se
infiltreaz în structurile umane i în vieile oamenilor, dar i în
Alexandru
MOLDOVAN
36
evenimentele care se succed pe scena istoriei lor: conflicte, rzboaie,
violen, ur, crim, ferocitate i false valori divinizate62.
Grupului eclezial – unul dintre personajele active ale crii
Apocalipsei – care cunoate bine aceste fapte, îi este sugerat
lectura sapienial – „în Duhul” – a evenimentelor. Chiar dac toate
stau „sub ochii Domnului” i sub purtarea Lui de grij, toate
evenimentele istoriei cuprind în ele o greutate sau o povar, un
aspect negativ care deriv din lucrarea Rului. Astfel c, de multe
ori, evenimentele istoriei umane ne descumpnesc, ne contrariaz i
ne tulbur, sunt fr sens sau absurde din punct de vedere omenesc,
tocmai pentru c absurdul este un ingredient al Rului63.
Aceste lucruri negative, privite sau înelese în mod corect (în
sens duhovnicesc), îneap, rnesc i provoac durere „din interior”,
la fel cum se întâmpl cu îneptura scorpionului. Îns, dac priveti
lucrurile duhovnicete, aceleai lucruri negative ar putea deveni un
imbold spre o schimbare radical (spre pocin) pentru cei care s-
au lsat sedui sau amgii de lucrarea Rului.
Nu greim dac vedem în acest lucru o pedagogie divin, o
încercare a Creatorului de a-i corecta sau de a-i îndrepta creatura,
cât vreme Dumnezeu îngduie înc lucrarea Celui Ru în istoria
noastr urmrind, prin aceasta, o finalitate pozitiv, chiar dac
aceast stranie pedagogie îi provoac omului neînelegere i o
profund i o chinuitoare nelinite64.
Totui, tulburarea care deriv din aceste evenimente i fapte
neînelese nu-i va atinge pe cei care L-au primit pe Dumnezeu în
viaa lor, deoarece „celor care L-au primit, care cred în numele Lui
(Hristos), le-a dat putere ca s se fac fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,
12). În acetia nu mai decid carnea i sângele, care, oricum, „nu pot
s moteneasc Împria lui Dumnezeu” (1 Corinteni 15, 50), nici
pofta trupeasc i nici pofta brbteasc, pentru c ei „sunt nscui
din Dumnezeu”. În plus, cei care L-au primit (pe Hristos) au fost
62 André FEUILLET, L'Apocalypse, état de la question, Studia Neotestamentica,
Subsidia 3, Paris, Desclée, 1963, p. 221. 63 Giancarlo BIGUZZI, L ’Apocalisse, p. 210. 64 David E. AUNE, Revelation 6-16 (Word Biblical Commentary 52B), Michigan,
Grand Rapids, 1998, p. 531.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
37
pecetluii cu Duhul Sfânt (Efeseni 1, 13; 4, 30), „Care este arvuna
motenirii noastre, spre rscumprarea celor dobândii de El i spre
lauda slavei Sale” (Efeseni 1, 14). Cu toate acestea, credincioii nu
sunt scutii de efectele negative ale lucrrii celui ru, dar ei pot
lectura i pot interpreta în mod diferit sensul acesteia, din
perspectiva credinei pe care o poart în sufletele lor65.
Exist presiuni multiple asupra oamenilor (cu precdere asupra
oamenilor care triesc o via cu Dumnezeu) i asupra lumii; lumea pe
care o tim noi cunoate din plin efectele cderii: bolile, distrugerea,
conflictele armate, moartea sau, pur i simplu, falimentul organizrii
vieiipolitice i sociale. Ciudat este faptul c acest aspect negativ al vieii
nu e suficient pentru a-l determina pe om spre pocin66. La asta se
ajunge numai atunci când apare cineva care, prin viaa i exemplul lui,
promoveaz viaa în Hristos, sau viaa aa cum ne-a indicat-o Hristos.
Profeii biblici aparin modului de via propus lumii de
Mântuitorul Hristos. Vocea profeilor (glasul Bisericii animat de
Duhul Sfânt i a martorilor ei care I-au dat mrturie lui Hristos i
Evangheliei Sale), lovesc în plin sistemul pmântesc. Acesta poate
reaciona – i a i fcut-o în decursul istoriei – în mod violent i
refractar (începând cu primul martor sau mrturisitor cretin, care a
fost Sfântul Arhidiacon tefan), îns aceast presiune, care e un
efect al mrturiei corale a Bisericii Universale i al sacrificiului
martorilor (martirilor) ei, poate avea ca efect minunat trecerea
oamenilor de la sistemul pmântesc la Împria lui Hristos67.
Se deschide, astfel, o perspectiv mai ampl i, în acelai
timp, nou: odat cu depirea, prin credin i mrturisire, a
sistemului pmântesc, îi face loc o situaie diferit, pozitiv i
definitiv în acelai timp, cea pe care autorul Apocalipsei o va
descrie amnunit în seciunea care urmeaz, a celor trei semne:
„Femeia învemântat cu soarele” („marele semn”), semnul
„Balaurului rou” i semnul celor „apte îngeri care poart în
mâinile lor cele apte cupe ale mâniei lui Dumnezeu”68.
65 Ugo VANNI, Apocalisse, libro della Rivelazione, p. 107. 66 David E. AUNE, Revelation 6-16, p. 536. 67 Pierre PRIGENT, L ‘Apocalisse di S. Giovanni, p. 536. 68 Ugo VANNI, Apocalisse di Giovanni, p. 336.
Alexandru
MOLDOVAN
38
Apropierea lui Dumnezeu de lume i de faptele pe care le
svâresc oamenii, apropiere anunat i confirmat „în crescendo” de
sunetul celor apte trâmbie, se va exprima prin evenimente
tulburtoare, evenimente care reprezint falimentul istoric al unei
concepii, al unei filozofii i a unui mod de via închis fa de
transcenden i fa de iubirea lui Dumnezeu. Evenimentele
catastrofale care-i produc omului fric i angoas nu depind de
Dumnezeu i nu reprezint consecina judecii Lui; atitudinea omului
de a se închide înaintea transcendenei i care poart pecetea rului,
edificând structuri violente i nedrepte, va fi cauza distrugerii lumii i a
tot ceea ce a fost adus de Domnul la fiin sau la existen69.
Egoismul absolutizat, specific sistemului pmântesc de
organizare a lumii, transform pmântul într-un pustiu potrivnic
vieii i neproductiv. Judecata divin exprimat înaintea faptului c
omul se degradeaz i se distruge singur, i împreun cu el întreaga
creaie, este cu totul negativ, dar autorul Apocalipsei nu vorbete
despre o pedeaps inexorabil sau implacabil, ci despre o evaluare
just a faptului c sistemul pmântesc de organizare a lumii poart
în el germenii autodistrugerii.
Primul pas al apropierii lui Dumnezeu de oameni vrea s-i
contientizeze pe acetia de voina Sa. În seciunea sau în seria
trâmbielor – din care pericopa pe care am analizat-o face parte –
exist o micare descendent explicit a lui Dumnezeu, care se
desfoar în mai multe etape, cu scopul precis de a-i ajuta pe
oameni s citeasc i s îneleag „semnele vremii”70, pentru a-i
ajuta s-i dea seama de eroarea fatal pe care o fac, atunci când se
decid s se închid în orizontul lor restrâns. Recurgând la toate
resursele, Dumnezeu îi arat omului, cu anticipaie, consecinele
inevitabile care decurg din atitudinea lui i eroarea unui sistem de
via care poart în el germenii autodistrugerii. Îndeprtarea omului
de Dumnezeu, de transcenden, duce, într-adevr, la declinul
imanenei. Dumnezeu încearc prin toate mijloacele i în toate
69 IDEM, Apocalisse e Antico Testamento. Una sinossi, Roma, Pontificio Istituto
Biblico, 2000, p. 136. 70 În special dou dintre aceste „semne” sunt evidente: ruptura legturii omului cu
natura (cu creaia) i diminuarea comuniunii dintre oameni.
„Trâmbia a cincea i primul «vai» (Apocalipsa 9, 1-11) -
o profeie care se împlinete în zilele noastre?”
39
felurile s-l readuc pe om în legtur cu El, în comuniune cu El,
pentru c El S-a întrupat „pentru ca lumea s aib via i s-o aib
din belug” (Ioan 10, 10).
Înc de la începutul operei sale, Sfântul Ioan îi numete
scrierea „Descoperire”, „Apocalips”, „Revelaie” sau „Profeie”
(Apocalipsa 1, 1-3). Prin gura profeilor biblici, Dumnezeu a grit,
de multe ori, lumii i oamenilor din ea, a grit popoarelor,
îndemnându-le la pocin, îndemnându-le s intre în planul Su de
mântuire a lumii. Cartea Apocalipsei reprezint o interpretare
grandioas a acestui plan, potrivit cruia Dumnezeu conduce istoria
uman, fcând apel la oameni i la comunitile cretine.
Cuvântul profetic se adreseaz responsabilitii pe care omul, ca
fiin raional, o are înaintea Creatorului su, înaintea lumii i înaintea
semenului su. Cartea Apocalipsei îi invit pe oameni s se considere
i s se vad „prtai activi” ai planului lui Dumnezeu de mântuire a
lumii pe care a adus-o din nefiin la fiin sau la existen, „parte
combatant” a confruntrii dintre forele binelui i forele rului, i s
____________ ___________
Bibliografie
1. Sfântul AUGUSTIN, Confesiuni, Cartea a VIII-a, 8, 20, trad. Eugen
Munteanu, Bucureti, Edit. Humanitas, 2018.
2. AUNE, David E., Revelation 6-16 (Word Biblical Commentary 52B),
Michigan, Grand Rapids, 1998.
3. BARZAGHI, Anna, Apocalisse di Giovanni. Con commenti tratti dai
Padri, Santi e Mistici della Chiesa, Bari, Edizioni Pugliesi, 2003.
4. BEALE, Gregory K., The Book of Revelation. A Commentary on the
Greek Text, New International Greek Testament. Commentary.
Michigan – United Kingdom, Grand Rapis – Cambridge, 1999.
5. IDEM, The Book of Revelation. A Commentary on the Greek Text,
New International Greek Testament Commentary, Michigan, Grand
Rapids, Eerdmans Publishing, 1999.
6. *** Biblia sau Sfânta Scriptur, Bucureti, Edit. Institutului Biblic i
de Misiune Ortodox, 2018.
Edizioni Paoline, 2011.
8. IDEM, L ’Apocalisse e i suoi enigmi (Studi ed Esegesi Biblica 143),
Brescia, Paideia Editrice, 2004.
9. CORSANI, Bruno, L’Apocalisse e l’apocalittica del Nuovo
Testamento, Bologna, 1997.
Torino, SEI, 2002.
11. DIANICH, Severino, Sempre Apocalisse. Un testo biblico e le sue
risonanze storiche, Casale Monferrato, Editrice Piemme, 1998.
12. FEUILLET, André, L'Apocalypse, état de la question, Studia
Neotestamentica, Subsidia 3, Paris, Desclée, 1963.
13. LANCELLOTTI, Angelo, Apocalisse. Nuovissima Versione della
Bibbia 46, Roma, Edizioni Paoline, 1981.
14. LUPIERI, Edmondo, L’Apocalisse di Giovanni (Scrittori greci e
latini), Milano, 1999.
Reîntregirea, 2018.
Macabeilor. Crile cu caracter istoric, Alba Iulia – Stockholm,
Edit. Reîntregirea – Edit. Felicitas, 2019.
17. PRIGENT, Pierre, L ‘Apocalisse di S. Giovanni (Commenti biblici),
Roma, Edizioni Borla, 1985.
18. IDEM, L’Apocalisse di San Giovanni (Collana Commenti Biblici),
Città di Castello, Edizioni Borla, 1985. Titlul original al operei:
L’Apocalypse de Saint Jean (Commentaire du Nouveau Testament
14), Lausanne-Paris, Delachaux et Niestlé, 1981.
19. TAGLIAPETRA, Andrea, Gioacchino da Fiore. Sull’Apocalisse,
Milano, Editrice Feltrinelli, 1994.
Cittadella Editrice, 2018.
21. IDEM, Apocalisse di Giovanni, Secondo volume, A cura di Luca
Pedroli, Assisi, Cittadella Editrice, 2018.
22. IDEM, Apocalisse e Antico Testamento. Una sinossi, Roma,
Pontificio Istituto Biblico, 2000.
implicazioni pastorali, Bologna, Edizioni Dehoniane, 2009.
24. ZEDDA, Silverio, „L’Escatologia dell’Apocalisse”, în L’escatologia
biblica, Vol. 2, Brescia, 1974, p. 427-515.
2. Alexandru Moldovan (11-40).pdf