161

STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

ROMÂNESC PE PIAŢA EUROPEANĂ

Vîrciorovan Petru, drd.

Universitatea de Vest din Timişoara

Abstract: Strategy is a long-term plan designed to reach some goal or target. It

reveals the direction to be taken by a tourist company in order to exploit opportunities offered by the market and the way of allocating the resources. For the achievement of the expected status and economic efficiency for our country, with respect to tourist activities, a strategy was issued during the year 2005, by a panel under the auspices of the National Institute for Research and Development in Tourism (INCDT). This paper presents some of the targets and definitive measures for the attempt of conversion of the Romanian tourist potentialities into competitive tourist offers.

1. Strategia şi politica dezvoltării turismului Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului îl reprezintă crearea unui produs turistic naţional competitiv, la nivelul valorii potenţialului, respectiv resurselor turistice de care dispune România şi care să impună acest domeniu ca activitate economică prioritară în cadrul sistemului economic naţional. Atingerea acestui obiectiv trebuie să conducă la:

• dublarea numărului de turişti străini (cca. 1.000 mii în prezent) la orizontul anilor 2010 şi atingerea unui număr de 1.500 mii la nivelul anului 2007, precum şi creşterea în consecinţă a încasărilor valutare din turism, de la cca. 600 mil. USD în 2002 la cca. 1,0 mld. USD în anul 2007 şi 2 mld. USD la nivelul anilor 2010 - 2012;

• sporirea contribuţiei turismului la formarea PIB, de la 1,18 % în prezent la cca. 5 - 6 % în anul 2007 (în ţările cu turism dezvoltat acest indicator atinge în medie un nivel de 14 %);

• satisfacerea cererii turistice potenţiale interne şi atragerea unui număr sporit de turişti români pentru petrecerea sejururilor, de la 3.848 mii în anul 2002 la cca. 5.100 mii în anul 2007;

• sporirea contribuţiei turismului în cadrul veniturilor comunităţilor locale prin susţinerea dezvoltării turismului rural;

• crearea unui număr de minimum 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul turistic, peste cele 130 mii de locuri existente în prezent.

Prognoza circulaţiei turistice şi a încasărilor valutare din turism pentru anul 2007

162

Indicatori U M Realizat 2002

Estimat 2007

Ritm mediu anual (%)

1. Nr. total de turişti mii 4.847 6.600 6,5 - turişti români mii 3.848 5.100 6,0 - turişti străini mii 999 1.500 8,5

2. Nr. total zile turist mii 17.276 27.800 10,0 - turişti români mii 15.742 23.000 8,0 - turişti străini mii 2.534 4.600 13,0

3. Nr. vizitatori străini mii 4.794 7.000 8,0 4. Încasări valutare mil. USD 612 1.000 10,5

Realizarea obiectivului strategic general de dezvoltare a turismului impune adoptarea conjugată a unor politici corespunzătoare, pentru diferitele domenii de activitate ale sectorului, respectiv:

1. Politica de produs turistic - vizează modernizarea şi extinderea ofertei turistice româneşti, creşterea competitivităţii şi atractivităţii ei pe piaţa internă şi internaţională.

2. Politica de promovare şi marketing trebuie să asigure crearea unei imagini reale a României, menite să stimuleze cererea turistică internă şi internaţională.

3. Politica în domeniul forţei de muncă urmăreşte asigurarea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a necesarului de personal şi al modului de formare şi perfecţionare a acestuia.

4. Politica privind creşterea rolului cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice, motivată de necesitatea identificării de noi produse şi pieţe turistice, a oportunităţilor de investiţii şi de fundamentare a programelor de dezvoltare, investiţii şi de amenajare turistică.

5. Politica în domeniul legislativ - presupune adoptarea reglementărilor necesare dezvoltării turismului (în primul rând Legea turismului, Legea parcurilor turistice), în concordanţă cu prevederile legale ale ţărilor Uniunii Europene.

6. Politica în domeniul fiscal are drept scop evaluarea impactului măsurilor de natură fiscală asupra dezvoltării turismului şi adoptarea unui sistem atractiv pentru investitorii din turism.

7. Politica parteneriatului stat - are rolul de a asigura suprastructura (drumuri, căi de comunicaţie, alte utilităţi etc.); administraţia publică locală - care să contribuie cu terenurile necesare realizării proiectelor şi sectorul privat, solicitat să finanţeze, să construiască şi să exploateze proiectele de acest tip.

2. Programe de dezvoltare a turismului Ducerea la îndeplinire a politicilor enunţate presupune realizarea unor programe prioritare şi adoptarea unor măsuri care, prin efectele produse de implementarea acestora, să pună în mişcare întregul angrenaj de dezvoltare a turismului, atât la nivelul produsului turistic naţional, cât şi pe fiecare din principalele destinaţii turistice ale României (Delta Dunării, turismul montan, turismul balnear, turismul de litoral, alte destinaţii), respectiv:

a) Programe prioritare de dezvoltare a turismului: Delta Dunării – „Delta Europei”, Superschi în Carpaţi, Parcuri turistice, Cabane montane, Salvamont, Turism balnear – „Turism de sănătate”, Ecoturism în România, Turism cultural şi religios în România

163

b) Programe care susţin dezvoltarea turismului: Programul de marketing şi promovare, Programe sociale - "Litoralul pentru toţi", "Turism pentru sănătate", "Revelion în România", Legislaţia turistică

3. Alte acţiuni ce vizează dezvoltarea turismului

Crearea unei imagini turistice pozitive şi corecte a României pe pieţele turistice externe, recâştigarea şi dezvoltarea pieţelor emitente tradiţionale sau a altor pieţe netradiţionale şi sporirea numărului de turişti străini fac necesare următoarele:

• promovarea produselor prioritare în oferta României (Delta Dunării, agroturism şi ecoturism, turism balnear, turism cultural şi religios etc.);

• elaborarea programelor de marketing pe baza studiilor de piaţă realizate de instituţii specializate utilizând date de la birourile de turism din străinătate;

• îmbunătăţirea sistemului de finanţare a activităţii de marketing şi promovare; • utilizarea pe scară largă a tehnologiei informaţiei şi a sistemelor create pe baza

acesteia (sistemul computerizat de rezervări, sistemul computerizat de marketing al destinaţiei etc.);

• dezvoltarea la nivel naţional a reţelei teritoriale de centre / puncte de informare şi promovare turistică în centre şi staţiuni turistice, sate turistice, arii protejate, pe trasee turistice, în aeroporturi, gări feroviare şi porturi, târguri şi expoziţii, centre de congrese şi reuniuni de afaceri;

• elaborarea de materiale publicitare pentru promovarea zonelor speciale pentru ecoturism (Delta Dunării, parcuri naturale, agroturism);

• organizarea unor evenimente de mare amploare pe principalele pieţe străine pentru promovarea ofertei turistice specifice a României;

• reducerea la maximum 30 a numărului de participări la târgurile de turism din străinătate şi concentrarea resurselor financiare pentru cele mai importante;

• includerea produselor turistice româneşti în cataloagele marilor firme tour-operatoare din Germania, Franţa, Italia, peninsula Scandinavică, Canada, SUA, China, etc.;

• realizarea şi prezentarea pe marile canale de televiziune din lume a unor spoturi publicitare cu produsele turistice reprezentative pentru România;

• prezentarea gratuită a ofertei pensiunilor turistice şi agroturistice şi a cabanelor turistice montane.

Necesitatea integrării turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale, în ceea ce priveşte:

• oferta turistică, prin iniţierea unor programe turistice transfrontaliere cu Ungaria, Serbia, Bulgaria, R. Moldova şi Ucraina, prin crearea de zone turistice transfrontaliere şi a unor programe turistice comune, cu toate ţările din bazinul Mării Negre şi dezvoltarea şi promovarea unui turism durabil în ariile transfrontaliere şi în ţară.

• cadrul legislativ şi de cooperare, prin armonizarea legislaţiei româneşti cu legislaţia din ţările UE pentru standarde de calitate, standarde pentru construcţii şi amenajări turistice, standarde tehnice; uniformizarea şi utilizarea indicatorilor statistici pentru turism, a înregistrărilor şi analizelor statistice, implementarea contului satelit în turism; alinierea la standardele ecologice şi de pregătire profesională în domeniu; participarea activă în cadrul organismelor internaţionale şi elaborarea documentelor necesare pentru integrarea europeană pe linie de turism.

• asigurarea protecţiei, securităţii şi siguranţei turiştilor faţă de riscuri, privind sănătatea şi siguranţa acestora; reglementarea protejării intereselor turiştilor şi disponibilitatea agenţilor economici pentru despăgubirea acestora în eventualitatea

164

unor daune aduse; facilitatea accesului consumatorilor de servicii turistice la informaţiile adecvate; promovarea codurilor de conduită al agenţilor economici şi al turiştilor faţă de mediu.

Asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ şi stabil, prin: • scutirea pentru plata impozitului pentru profitul reinvestit; • stimularea investiţiilor noi, cu deosebire în zonele turistice “speciale” (Delta

Dunării, staţiuni balneare, parcuri turistice), în staţiunile turistice sezoniere, precum şi pentru anumite forme de turism (agroturism, turismul la cabane) sau categorii de turişti (tineret, pensionari, handicapaţi, vârsta a treia şi înaintată etc.);

• acordarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea şi modernizarea cabanelor de munte şi a dotărilor aferente;

• subvenţionarea cu 50 % a nivelului dobânzii de împrumut din Bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

4. Concluzii şi propuneri Deoarece potenţialul turistic face parte din categoria resurselor al căror consum

poate fi realizat doar “in situ”, angrenarea sa în circuitul social şi economic al valorilor constituie atât un proces de valorificare superioară a potenţialului existent, cât şi un important factor în dezvoltarea economică şi organizarea spaţiului respective. În timp se realizează o strânsă corelaţie între localizarea resurselor turistice şi dezvoltarea turismului, între varietatea acestor resurse şi formele de turism practicate, între dimensiunea fenomenului turistic şi conturarea zonelor turistice, respective prosperitatea populaţiei locale. În prezent, sunt mai mult decât necesare: amenajarea spaţiilor turistice existente prin modernizarea şi extinderea bazei de primire, diversificarea ei; introducerea în circuitul turisitc a unor noi areale cu potenţial nevalorificat; dezvoltarea turismului rural şi agroturismului, ca o nouă formă de turism, legată de activităţile tradiţionale ale populaţiei. O importanţă deosebită prezintă coroborarea dezvoltării turistice cu amenajările corespunzătoare ale infrastructurii generale şi turistice, cu creşterea nivelului pregătirii generale, profesionale, al comportamentului personalului din turism, impunerea unui nivel de calitate al dezvoltării actului turistic.

Prin modalităţi multiple şi cât mai variate, politica economică la nivel guvernamental (dar nu numai) trebuie să realizeze relansarea turismului românesc, adaptarea lui la standardele Uniunii Europene, integrarea lui în cel European şi mondial. Reconsiderarea rolului turismului şi atribuirea unui loc prioritar în economia României incumbă însă eforturi şi pentru realizarea infrastructurii generale a economiei, ca o proritate fără de care orice alte eforturi singulare în domeniul turismului vor avea efecte nesemnificative. Acţiunile concrete în acestă privinţă necesită noi programe şi revizuirea programelor de investiţii existente şi sprijin corespunzător din partea factorilor de decizie de la nivel guvernamental şi local din domeniile finanţelor, lucrărilor publice şi amenajării teritoriului şi nu numai.

Restructurarea şi dezvoltarea turismului românesc trebuie să se bazeze pe un cadru legislativ şi instituţional adecvat, care să susţină schimbările structurale de la nivel macro şi microeconomic, pe perfecţionarea continuă a personalului – îndeosebi a manageriatului turistic, aşadar, pe multiple şi variate politici care să permită adaptarea lui la standardele Uniunii Europene, integrarea lui în turismul european şi mondial.

Pe plan mondial, miza economică a turismului internaţional face puterea publică să intervină tot mai mult asupra mecanismelor economice ale pieţei turistice, pentru a putea beneficia de efectele directe şi indirecte ale sosirii de turişti internaţionali. În ceea ce

165

priveşte România, se poate constata lesne existenţa unei oferte de resurse turistice diversificate într-un spaţiu echilibrat natural, o bogăţie cu valoare constant crescătoare într-un mediu (la nivel planetar) destul de poluat şi cu mari probleme ecologice.

Concentrarea unor eforturi conjugate ale statului şi ale agenţilor economici din turism în valorificarea superioară a acestui potenţial imens – prin transformarea acestor resurse în produse turistice competitive la scară europeană şi internaţională – reprezintă nu numai o politică raţională, ci şi o cale avantajoasă şi sigură de progres şi prosperitate.

Bibliografie

1. Nicolae. Al. Pop, Ionel Dumitru, Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti, 2001,

2. Gh. Postelnicu, Introducere în teoria şi practica turismului, Ed. Dacia, 1997,

3. C. Florescu, V. Balaure, Şt. Boboc, I. Cătoiu, V. Olteanu, N. Al. Pop, Marketing,

Bucureşti, 1992, Ed. Marketer

4. D. Patriche, F. Stremtan, A. Ispas, I. Patriche, Elemente de marketing turistic, Ed. Global

Media Image, Deva 2000,

5. V. Puscas, Negociind cu Uniunea Europeana, vol.IV, Ed. Economica, Bucuresti,

2003

6. M. Candea, G. Erdeli, D. Peptenatu, T. Simon, Potentialul turistic al Romaniei si

amenajarea turistica a spatiului, Ed. Universitara, Bucuresti, 2003

7. I. Berbecaru, Strategia promotionala in turism, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1976

8. G. Stanciulescu, R. Emilian, G. Ticu, P. Nistoreanu, C. Diaconescu, M. Grofu,

Managementul turismului durabil in tarile riverane Marii Negre, Ed. ALL, Bucuresti,

2000

9. B. Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, Bucureşti 2004,

10. A. F. Stăncioiu, Marketing turistic, Editura Sitech, Craiova 2003,

11. M. Diaconu, Management-Marketing in Turism, Ed. Independenta Economica, Braila,

1998

12. Ph. Kotler, Marketing Management; Analysis, Planning, Implementation and Control, 8th

Edition, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1994,

13. M. Shaw, Positioning and price: merging theory, strategy and tactics, Hospitality

Research Journal, 15, 1992,

14. D. Cowell, The marketing of Services, Heinemann, London, 1984,

15. W. Ugeux, Les relations publiques, Ed. Gerard & Co, Vernieres, 2005

16. V. Olteanu, Marketingul serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 1999,

17. M. Bruhn, Marketing, Editura Economică, Bucureşti, 1999,

18. Al. N. Pop, Marketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996,

19. Ph. Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1997,

166

20. C. Florescu, D. Patriche, R. Emilian, Marketing, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1975,

21. A.F. Stancioiu, C.Puiu, M. Flitar, Marketing, abordare instrumentala, Ed. Scrisul

Romanesc, Bucuresti, 2003,

22. I. Berbecaru, Strategia promotionala in turism, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1976,