Rudyard Kipling - MTTLC. Kipling. Stalky and Co...Let us not forget that, in the year 1907, Rudyard Kipling was the first English writer to be awarded the Nobel Prize for Literature!

Edited by

Lidia Vianu

Rudyard Kipling

Press Release

11 February 2015

Bucharest

Rudyard Kipling

Stalky & Co

Parallel Texts: English (1899) and Romanian (1932)

Edited by Lidia Vianu

Rudyard Kipling was born 140 years ago. We

are now publishing his Stalky & Co, a book which is

itself 116 years old, but which is younger today than

it ever was.

It is no coincidence that this book is being

published on the birthday of Thomas Edison,

inventor of the electric bulb: 11 February (1847).

Is this a book about 19th Century English

boarding schools? About bullying? About clever

pranks played on teachers who never failed to be

taken in? About true friendship in adolescence?

La 140 de ani de la naşterea scriitorului englez

Rudyard Kipling, publicăm acum cartea lui, Stalky &

Co, scrisă cu 116 ani în urmă — dar mai actuală astăzi

ca niciodată.

Nu întâmplător publicăm această carte de ziua

de naştere a lui Thomas Edison, inventatorul becului

electric: 11 februarie (1847).

Este oare aceasta o carte despre internatele

engleze în veacul al XIX-lea? Despre relaţiile dintre

elevii mari şi aceia mai mici decât ei? Despre şotii

inteligente şi profesori a căror inteligenţă este — cu

About those who pass on the light of knowledge —

and so much more? It may be about all these things

at once, but, before anything else, it is a book about

BOYS.

Kipling describes three bosom friends. Read

their ingenious adventures, worthy of a true

strategist. If you want to find out, though, why this

book is now more alive than ever, you will have to

read between the lines, and identify those characters

who manage to touch a student’s heart before

addressing his mind.

What exactly can one learn at Westward-Ho,

the boarding school in Devon described by Kipling

in his book? Mathematics, Latin, Natural Sciences,

English literature... Some of the people who teach

those subjects should never have become teachers in

the first place. We can easily understand why our

three friends never trust their teachings at all. Only

two of those teachers are bringers of light, possessing

generosity, and a sense of humour. One of those two

actually shows Kipling the way to becoming a writer.

puţine excepţii — păcălită? Despre prietenia

irepetabilă din adolescenţă? Despre respect pentru

dascălul luminat? Poate că este câte ceva din toate

acestea, dar, în mod sigur, este în primul rând o carte

despre BĂIEŢI.

Eroii lui Kipling sunt trei prieteni la cataramă.

Ce fac ei veţi vedea citindu-le isprăvile de-a dreptul

ingenioase, demne de un adevărat strateg. Ca să

aflaţi, însă, ce anume ne spune această carte, şi din ce

motiv este ea mai actuală acum decât altădată, va

trebui să descoperiţi printre rânduri pe aceia care

ajung la mintea elevului prin sufletul lui.

Ce anume se predă în internatul descris de

Kipling, Westward-Ho din Devon? Matematici,

latină, ştiinţele naturii, literatură engleză... Găsim

acolo educatori care şi-au greşit meseria. Nu e de

mirare că cei trei prieteni nu cred o iotă din ce spun

aceştia. Găsim însă şi doi dascăli însufleţiţi de

generozitate, simţ al umorului şi o bună înţelegere a

vieţii: adevăraţi aducători de lumină. Unul dintre ei

îl conduce pe Kipling însuşi spre meseria de scriitor.

Let us not forget that, in the year 1907, Rudyard

Kipling was the first English writer to be awarded

the Nobel Prize for Literature!

Şi, apoi, să nu uităm că, în anul 1907, Rudyard

Kipling a fost primul scriitor de limbă engleză care a

primit Premiul Nobel pentru Literatură!

Lidia Vianu

ISBN 978-606-8592-98-5

© The University of Bucharest

Cover, Illustrations and overall Layout: Lidia Vianu

Subediting: Andrei Bîrsan Typing: Iulia Dodu, Ana Dumitrache, Ana-Maria Ţone, Izabela Vaţe Proofreading: Violeta Baroană, Ira Beratlief, Mădălina Bănucu, Silviu Buzatu, Aureliana Grama, Ana-Maria Ţone IT Expertise: Simona Sămulescu Publicity: Violeta Baroană

Acknowledgements The Romanian translation, signed „Viorel şi Radu”, was published under the title Stalky şi tovarăşii in 1932, by Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti. It was the second book by Kipling translated into Romanina, after Mircea Eliade’s Simple povestiri de pe coline, 1929.

Rudyard Kipling

Parallel Texts: English (1899) and Romanian (1932)

Edited by Lidia Vianu

Rudyard Kipling. 1899

Stalky & Co

1

Contents

‘In Ambush’ Capcana p. 9

Slaves of the Lamp. Part I. Sclavii Lămpii p. 66

An Unsavoury Interlude Un intermediu rău mirositor p. 106

The Impressionists Impresioniştii p. 161

The Moral Reformers Reformatorii p. 209

A Little Prep. O meditaţie agitată p. 254

The Flag of Their Country Steagul ţării lor p. 300

The Last Term Ultimul trimestru p. 346

Slaves of the Lamp. Part II. Sclavii Lămpii (Partea a doua) p. 391

Prefaţa traducătorilor p. 431


Stalky & Co

2

Traducere din anul 1932. A doua carte de R. Kipling tradusă în limba română, după traducerea lui

Mircea Eliade, Simple povestiri de pe coline (1929).


Stalky & Co

3

To Cormell Price

Headmaster, United Services College

Westward, ho! Bideford, North Devon

1874-1894

Această povestire a fost dedicată lui Cormell Price

Director Principal al Collegiului United Services

Westward Ho! Bideford, North Devon

1874-1894


Stalky & Co

4

‘Let us now praise famous men’—

Men of little showing—

For their work continueth,

And their work continueth,

Broad and deep continueth,

Greater than their knowing!

Şi acum să lăudăm oamenii vrednici,

Modeşti ale căror virtuţi nu s-arată

Căci munca lor azi peste tot înfloreşte

Munca lor pe pământ peste tot înfloreşte

În lung şi în lat pe pământ înfloreşte

Mai departe decât ar fi crezut ei vreodată

Western wind and open surge

Took us from our mothers;

Flung us on a naked shore

(Twelve bleak houses by the shore!

Seven summers by the shore!)

‘Mid two hundred brothers.

Vântul către apus şi valul din largul mării

Ne-au luat de la sânul mamii

Şi ne-au zvârlit pe neteda coastă

(Douăsprezece case sus pe coastă!

Şapte veri pe neteda coastă)

Printre două sute de fraţi.

There we met with famous men

Set in office o’er us;

And they beat on us with rods—

Faithfully with many rods—

Aici i-am întâlnit pe oamenii vrednici

Puşi de autorităţi să ne stăpânească

Ne-au strunit, şi pe-ntrecute cu vărgi ne-au bătut

Din toată inima cu vărgi ne-au bătut


Stalky & Co

5

Daily beat us on with rods,

For the love they bore us.

Conştiincios şi fără preget cu vărgi ne-au

bătut

Din dragostea ce ne-o purtau.

Out of Egypt unto Troy—

Over Himalaya—

Far and sure our bands have gone—

Hy-Brasil or Babylon,

Islands of the Southern Run,

And cities of Cathaia!

Prin Egipt şi până-n Troia

Peste Himalaia

Cu hotărâre s-au dus voinicii noştri

În Brazilia şi Babilonia

Prin insulele Mărilor de Sud

Şi-n oraşe din Cathaia

And we all praise famous men—

Ancients of the College;

For they taught us common sense—

Tried to teach us common sense—

Truth and God’s Own Common Sense,

Which is more than knowledge!

Şi toţi am lăudat pe oamenii vrednici

Noi cei mai vechi dintre şcolari

Căci ne-au învăţat, să judecăm

Să judecăm ne-au învăţat, drept şi adevărat

Nepreţuit dar al Domnului bogat

E judecata, mai scumpă ca orice învăţătură!

Each degree of Latitude Fiecare brâu de latitudine ce o-nconjoară,


Stalky & Co

6

Strung about Creation

Seeth one (or more) of us

(Of one muster all of us),

Diligent in that he does,

Keen in his vocation.

Cu care Dumnezeu a-ncins lumea,

Vede pe unul sau mai mulţi dintre noi

Căci de-o seamă la lucru suntem cu toţii noi

Vrednici în orice ne apucăm să facem

Vrednici la lucru şi vrednici la oaste.

This we learned from famous men,

Knowing not its uses,

When they showed, in daily work,

Man must finish off his work—

Right or wrong, his daily work—

And without excuses.

Toate de la învăţătura lor a purces

A căror menire ei n-o ştiau întreagă

Când ne spuneau în sfaturi de toate zilele

Că omul trebuie să desăvârşească orice face

De-ar fi bună ori rea munca pe care o face

Fără să-şi dea sieşi răgaz de iertare.

Servants of the Staff and chain,

Mine and fuse and grapnel—

Some before the face of Kings,

Stand before the face of Kings;

Bearing gifts to divers Kings—

Gifts of case and shrapnel.

Servitori ai Statului Major şi ai drumurilor

Ai minei, granatei şi tăvalugii

Alţii sunt trimişi către scaunele Regale

Ducând daruri-naintea scaunelor Regale

Daruri şi şrapnele şi muniţii!


Stalky & Co

7

This we learned from famous men

Teaching in our borders,

Who declarèd it was best,

Safest, easiest, and best—

Expeditious, wise, and best—

To obey your orders.

Aceasta de la oamenii vrednici am învăţat

Ce ne luminau pe noi în ţară

Spunând că cel mai sigur lucru pe lume

Cel mai uşor şi nimerit este

Mai iute şi mai înţelept este

Să ascultăm ordinele tale, ţară!

Some beneath the further stars

Bear the greater burden:

Set to serve the lands they rule,

(Save he serve no man may rule),

Serve and love the lands they rule;

Seeking praise nor guerdon.

Alţii care se găsesc sub stelele îndepărtate

Duc greutăţi mai mari

Sunt puşi de serviciul ţării să guverneze.

Dacă nu a servit, un om nu ştie guverna,

Spre a iubi şi a servi ţările ce guvernează

Necăutând laudă nici onoruri

This we learned from famous men,

Knowing not we learned it.

Only, as the years went by—

Lonely, as the years went by—

Acestea le-am învăţat noi dela oamenii vrednici

Pe când noi nu ştiam ce învăţăm

Dar pe măsură ce anii se scurgeau

Mai singuri rămânând cu anii ce treceau


Stalky & Co

8

Far from help as years went by,

Plainer we discerned it.

Departe, fără sprijin când anii tot treceau

Mai bine am priceput aceasta.

Wherefore praise we famous men

From whose bays we borrow—

They that put aside To-day—

All the joys of their To-day—

And with toil of their To-day

Bought for us To-morrow!

De aceea pe oamenii vrednici îi lăudăm

Dintr-a căror lauri ne-am încununat

Pe cei ce-au pus la o parte ziua lor de azi

Au renunţat la bucuriile zilei lor de azi

Şi cu munca zilei lor de astăzi

Au plătit ziua de mâine pentru noi

Bless and praise we famous men—

Men of little showing—

For their work continueth,

And their work continueth,

Broad and deep continueth,

Great beyond their knowing!

Îi lăudăm pe ei şi-i binecuvântăm

Modeşti a căror virtuţi nu se arată

Căci munca lor azi înfloreşte

Munca lor pe pământ peste tot înfloreşte

În lung şi în lat pe pământ înfloreşte

Mai departe decât ar fi crezut ei vreodată.


Stalky & Co

9

‘In Ambush’

Capcana

In summer all right-minded boys built huts in the furze-

hill behind the College—little lairs whittled out of the heart of

the prickly bushes, full of stumps, odd root-ends, and spikes,

but, since they were strictly forbidden, palaces of delight. And

for the fifth summer in succession, Stalky, M’Turk, and Beetle

(this was before they reached the dignity of a study) had built,

like beavers, a place of retreat and meditation, where they

smoked.

Dealurile din dosul liceului erau acoperite cu un desiş de

grozamă. Vara, băieţii pătrunzând în desimea stufişurilor

ghimpate şi tăind crăcile împrejur, făceau un fel de goluri ce le

serveau de loc de retragere. În imaginaţia lor, aceste ascunzători

aşternute cu frunze uscate, vârfuri de rădăcini şi aşchii căpătau

importanţa unor palate de feerie, tocmai pentru că le era strict

interzis să şi le clădească şi să le ocupe. Se împlineau acum cinci

veri de-a rândul de când Stalky, M’Turk şi Beetle (aceasta se

întâmpla înainte ca ei să fi căpătat privilegiul unei săli de

meditaţie pe seama lor) îşi construiau, întocmai unor castori, un

loc de retragere unde să poată fi liniştiţi, să mediteze şi,

câteodată, să şi fumeze.

Now there was nothing in their characters, as known to

Mr. Prout, their house-master, at all commanding respect; nor

Felul lor de a se purta nu prea avea darul să inspire

respect D-lui Prout, dirigintele secţiei din care făceau parte, şi


Stalky & Co

10

did Foxy, the subtle red-haired school Sergeant, trust them. His

business was to wear tennis-shoes, carry binoculars, and swoop

hawk-like upon evil boys. Had he taken the field alone, that hut

would have been raided, for Foxy knew the manners of his

quarry; but Providence moved Mr. Prout, whose school-name,

derived from the size of his feet, was Hoofer, to investigate on

his own account; and it was the cautious Stalky who found the

track of his pugs on the very floor of their lair one peaceful

afternoon when Stalky would fain have forgotten Prout and his

works in a volume of Surtees and a new briar-wood pipe.

Crusoe, at sight of the footprint, did not act more swiftly than

Stalky. He removed the pipes, swept up all loose match-ends,

and departed to warn Beetle and M’Turk.

nici Vulpe, sergentul şcolii, nu prea avea încredere în ei. Drept

îndeletnicire principală, acest Vulpe o avea pe aceea de a purta

pantofi de tenis, de a-şi lua binoclul, a spiona zările şi a se

năpusti mai pe urmă, ca un erete, asupra băieţilor care comiteau

vreo abatere de la regula şcolii.

Dacă în această campanie el ar fi lucrat după propria-i

inspiraţie, vizuina ar fi fost repede descoperită, căci Vulpe ştia

cu cine are de-a face; dar providenţa hotărâse ca D-l Prout,

poreclit din cauza mărimilor picioarelor sale, Labă de Urs, să

facă investigaţii pe cont propriu. Şi aşa, prudentul Stalky găsi

urmele-i apăsate chiar pe pragul vizuinei, într-o după amiază,

când, bucuros, cu ajutorul unui volum de Surtees şi a unei pipe

noi de lemn de măceş, ar fi uitat de Prout şi de tot ce privea

şcoala. Când Robinson Crusoe găsi urmele sălbaticilor în insulă,

el nu-şi desfăşură planul de acţiune mai iute decât Stalky.

Prietenul nostru luă pipele, mătură chibriturile arse de pe jos şi

plecă să-i înştiinţeze pe Beetle şi M’Turk.

But it was characteristic of the boy that he did not

approach his allies till he had met and conferred with little

Cu sagacitatea care-i era caracteristică firii sale, nu se

duse să-şi găsească aliaţii decât după ce întâlni mai întâi pe


Stalky & Co

11

Hartopp, President of the Natural History Society, an institution

which Stalky held in contempt. Hartopp was more than

surprised when the boy meekly, as he knew how, begged to

propose himself, Beetle, and M’Turk as candidates; confessed to

a long-smothered interest in first-flowerings, early butterflies,

and new arrivals, and volunteered, if Mr. Hartopp saw fit, to

enter on the new life at once. Being a master, Hartopp was

suspicious; but he was also an enthusiast, and his gentle little

soul had been galled by chance-heard remarks from the three,

and specially Beetle. So he was gracious to that repentant sinner,

and entered the three names in his book.

măruntul D-l Hartopp, preşedintele societăţii de ştiinţe naturale,

instituţie pentru care Stalky avea un mare dispreţ. Spre marea

mirare a D-lui Hartopp, Stalky, cu aerul blând pe care ştia aşa de

bine să-l ia, se oferi să intre în acea societate; mărturisi că de

multă vreme nutrea un interes puternic pentru bobocii

primăvăratici, pentru fluturii precoci cât şi pentru achiziţiile noi

ale ştiinţei; propuse deci cu învoiala D-lui Hartopp să-şi înceapă

activitatea pe moment. Fiind profesor, Hartopp era bănuitor; era

însă şi un entuziast, şi cum inima-i blândă fusese de multe ori

rănită de observaţiile sarcastice ale acestor trei băieţi, ale lui

Beetle în special, el fu amabil cu acest păcătos pocăit şi înscrise

cele trei nume în carnetul său.

Then, and not till then, did Stalky seek Beetle and M’Turk

in their house form-room. They were stowing away books for a

quiet afternoon in the furze, which they called the ‘wuzzy.’

Atunci şi numai atunci se duse Stalky să găsească pe

Beetle şi pe M’Turk, în sala de meditaţie. Amândoi îşi strângeau

cărţile ca să plece să petreacă după-amiaza în desişul, numit de

ei Jungla.

‘All up,’ said Stalky serenely. ‘I spotted Heffy’s fairy feet

round our hut after dinner. ‘Blessing they’re so big.’

„Ne-am ars,” zise Stalky cu seninătate. „Am descoperit

acum, după-masă, urmele lui Labă de Urs împrejurul

adăpostului nostru. Tot e bine că sunt aşa de mari.“


Stalky & Co

12

‘Con-found! Did you hide our pipes?’ said Beetle. „Of, bată-l să-l bată! Ai ascuns pipele?” întrebă Beetle.

‘Oh no. Left ‘em in the middle of the hut, of course. What

a blind ass you are, Beetle! D’you think nobody thinks but

yourself? Well, we can’t use the hut any more. Hoofer will be

watchin’ it.’

„Nuuu!!! Le-am lăsat acolo, în mijlocul vizuinii! Strâmt

mai eşti la cap, Beetle! Crezi că numai tu te gândeşti şi alţii nu?

Acum nu mai putem merge acolo. Labă de Urs are să ne

pândească.”

‘ “Bother! Likewise blow!” ‘ said M’Turk thoughtfully,

unpacking the volumes with which his chest was cased. The

boys carried their libraries between their belt and their collar.

‘Nice job! This means we’re under suspicion for the rest of the

term.’

„La naiba,” zise M’Turk îngândurat, şi începu să descarce

volumele cu care îşi umpluse pieptul hainei. Băieţii obişnuiau

să-şi poarte biblioteca în sân. „Frumoasă afacere! Asta înseamnă

că va avea ochii aţintiţi asupra noastră până la sfârşitul

trimestrului.”

‘Why? All that Heffy has found is a hut. He and Foxy will

watch it. It’s nothing to do with us; only we mustn’t be seen that

way for a bit.’

„De ce? Labă de Urs a găsit numai un adăpost. El o să-i

dea târcoale împreună cu Vulpe. Noi nu avem nimic de-a face

cu asta; numai că pe acolo nu trebuie să ne mai ducem, ca să nu

fim prinşi.”

‘Yes, and where else are we to go?’ said Beetle. ‘You chose

that place, too—an’—an’ I wanted to read this afternoon.’

„Bine, dar unde să ne ducem în altă parte?” întrebă Beetle.

„Tu singur aleseseşi locul ăsta şi—eu doream aşa mult să citesc

astăzi după-amiază.”

Stalky sat on a desk drumming his heels on the form. Stalky se urcase pe pupitru, bătând cu călcâiele pe bancă:

‘You’re a despondin’ brute, Beetle. Sometimes I think I „Bine, dar eşti un dobitoc, Beetle! Câteodată îmi vine să


Stalky & Co

13

shall have to drop you altogether. Did you ever know your

Uncle Stalky forget you yet? His rebus infectis—after I’d seen

Heffy’s man-tracks marchin’ round our hut, I found little

Hartopp—destricto ense—wavin’ a butterfly-net. I conciliated

Hartopp. ‘Told him that you’d read papers to the Bug-hunters if

he’d let you join, Beetle. ‘Told him you liked butterflies, Turkey.

Anyhow, I soothed the Hartoffles, and we’re Bug-hunters now.’

renunţ la tine pentru totdeauna; ai mai pomenit vreodată pe

unchiul Stalky să te uite? His rebus infectis—după ce descoperii

lăbuţele de urs făcând înconjurul adăpostului, îl găsii pe D-l

Hartopp mânuind o plasă pentru fluturi. L-am atras de partea

noastră promiţându-i să-i faci tu, Beetle, conferinţe pentru

Vânătorii de ploşniţe.

‘What’s the good of that?’ said Beetle. „La ce ne foloseşte asta?“ întrebă Beetle.

‘Oh, Turkey, kick him!’ „Uf! Turkey, dă-i un ghiont!“

In the interests of science, bounds were largely relaxed for

the members of the Natural History Society. They could wander,

if they kept clear of all houses, practically where they chose; Mr.

Hartopp holding himself responsible for their good conduct.

Pentru luminarea cititorilor, trebuie să spunem că în

interesul ştiinţei, limitele între care puteau să se plimbe băieţii

erau mult mai largi pentru cei care făceau parte din Societatea

de Ştiinţe Naturale. Cu condiţia de a nu intra în case, puteau să

se plimbe aproape peste tot, D-l Hartopp declarându-se

responsabil de purtarea lor.

Beetle began to see this as M’Turk began the kicking. Beetle începu să priceapă aceasta când M’Turk îi dădu

câteva ghionturi.

‘I’m an ass, Stalky!’ he said, guarding the afflicted part.

‘Pax, Turkey. I’m an ass.’

„Sunt un dobitoc, Stalky,“ zise el, păzindu-şi partea

atacată. „Destul, Turkey, am recunoscut că sunt un dobitoc.”


Stalky & Co

14

‘Don’t stop, Turkey. Isn’t your Uncle Stalky a great man?’ „Nu te opri, Turkey! Este ori nu este unchiul vostru un

om mare?“

‘Great man,’ said Beetle. „Om mare”... îngăimă Beetle.

‘All the same bug-huntin’s a filthy business,’ said

M’Turk. ‘How the deuce does one begin?’

„Orice ai spune, e stupid să alergi după gângănii,” zise

M’Turk. „Cum or fi făcând ca să se apuce de aşa ceva?“

‘This way,’ said Stalky, turning to some fags’ lockers

behind him. Fags are dabs at Natural History. ‘Here’s young

Braybrooke’s botany-case.’ He flung out a tangle of decayed

roots and adjusted the slide. ‘ ‘Gives one no end of a professional

air, I think. Here’s Clay Minor’s geological hammer. Beetle can

carry that. Turkey, you’d better covet a butterfly-net from

somewhere.’

„Iaca aşa,” zise Stalky, căutând prin pupitrele elevilor

mai mici din spatele lui. Elevi din cursul inferior sunt toţi adepţi

entuziaşti ai Ştiinţelor Naturale.

„Iacă ierbarul tânărului Braybrooke.” Azvârlind

dintr-însul o mână de rădăcini uscate, îi lungi cureaua pe măsura

lui. „Am impresia că aceasta îmi dă un aer demn, de specialist.

Iată ciocanul de geologie al lui Clay cel mic. Ia-l tu, Beetle, dacă

vrei. Tu, Turkey, mai bine ţi-ai căuta o plasă de fluturi pe

undeva.“

‘I’m blowed if I do,’ said M’Turk simply, with immense

feeling. ‘Beetle, give me the hammer.’

„Ba să fiu al naibii dacă fac aşa ceva,” zise M’Turk scurt

şi sentenţios.

—Beetle să-mi dai mie ciocanul.

‘All right. I’m not proud. Chuck us down that net on top

of the lockers, Stalky.’

—Na-ţi-l, măi; eu nu sunt mândru. Mie dă-mi plasa aceea

de pe dulapuri, Stalky.


Stalky & Co

15

‘That’s all right. It’s a collapsible jamboree, too. Beastly

luxurious dogs these fags are. Built like a fishin’-rod. ‘Pon my

sainted Sam, but we look the complete Bug-hunters! Now, listen

to your Uncle Stalky! We’re goin’ along the cliffs after butterflies.

Very few chaps come there. We’re goin’ to leg it, too. You’d

better leave your book behind.’

—Ştii că se deşurubează perfect coada asta? Ce oameni

luxoşi mai sunt şi picii ăştia. Pe onoarea mea, avem aerul unor

adevăraţi vânători de ploşniţe! Acum, ascultaţi pe unchiul

vostru Stalky: să ne ducem pe stânci după fluturi, pentru că pe

acolo vin foarte puţini băieţi. Cum o s-o luăm la picior, aţi face

bine să vă lăsaţi cărţile acasă.

‘Not much!’ said Beetle firmly. ‘I’m not goin’ to be done

out of my fun for a lot of filthy butterflies.’

„Ba deloc,” zise Beetle cu însufleţire. „N-am de gând

să-mi pierd toată după amiaza pentru câteva scârbe de fluturi.

‘Then you’ll sweat horrid. You’d better carry my Jorrocks.

‘Twon’t make you any hotter.’

„O să te treacă năduşelile. Atunci ia-l şi pe Jorrocks

pentru mine. Cu el sau fără el, tot aşa de cald o să-ţi fie.”

They all sweated; for Stalky led them at a smart trot west

away along the cliffs under the furze-hills, crossing combe after

gorsy combe. They took no heed to flying rabbits or fluttering

fritillaries, and all that Turkey said of geology was utterly

unquotable.

De înfierbântat se înfierbântară toţi, căci Stalky, trecând

una după alta vâlcelele înecate în flori de cruzatee, îi duse în pas

alergător de-a lungul stâncilor ce se aflau sub dealurile acoperite

cu grozamă. Nu luau în seamă nici iepuraşii puşi pe fugă, nici

freamătul petalelor delicate ale liliacului, iar tot ce spuse Turkey

în materie de geologie este absolut imposibil de repetat.

‘Are we going to Clovelly?’ he puffed at last, and they

flung themselves down on the short, springy turf between the

drone of the sea below and the light summer wind among the

„Ne ducem la Clovelly?” întrebă el în sfârşit, când se

azvârliră în iarba deasă şi elastică.

Erau la egală distanţă de marea care vuia la dreapta lor şi


Stalky & Co

16

inland trees. They were looking into a combe half full of old,

high furze in gay bloom that ran up to a fringe of brambles and

a dense wood of mixed timber and hollies. It was as though one-

half the combe were filled with golden fire to the cliff’s edge. The

side nearest to them was open grass, and fairly bristled with

notice-boards.

de creasta acoperită cu pomi în care susura vântul de vară; de

acolo priveau într-o vâlcea pe jumătate umplută cu arbuşti de

grozamă, viguroşi, stufoşi şi strălucind de flori. Vâlceaua se urcă

uşor până unde se mărginea cu o pădure deasă, despărţită fiind

de aceasta printr-un gard de mărăcini. Pădurea era alcătuită din

diferite soiuri de copaci, printre care se aflau şi sângeri. Părea

vâlceaua umplută pe jumătate cu o flacără aurie ce se întindea

astfel până la râpa dinspre mare. Dealul pe care se aflau era

acoperit cu iarbă şi avea înfipţi în el pari care purtau tăbliţe

ameninţătoare.

‘Fee-rocious old cove, this,’ said Stalky, reading the

nearest. ‘ “Prosecuted with the utmost rigour of the law. G. M.

Dabney, Col., J.P.,” an’ all the rest of it. ‘Don’t seem to me that any

chap in his senses would trespass here, does it?’

„Va fi urmărit conform legilor celor mai severe... G.M. Dabney,

colonel în retragere, judecător de pace etc.. Nu-mi vine să cred că

unui om sănătos la minte i-ar da prin cap să se plimbe vreodată

pe aici, ce ziceţi?”

‘You’ve got to prove damage ‘fore you can prosecute for

anything! ‘Can’t prosecute for trespass,’ said M’Turk, whose

father held many acres in Ireland. ‘That’s all rot!’

„Ca să te dea în judecată, trebuie să dovedească paguba

pe care i-ai pricinuit-o,” zise M’Turk, al cărui tată stăpânea un

domeniu întins în Irlanda.„Nu poate să te urmărească aşa,

numai pentru că ai intrat fără voie. Toate astea sunt vax!”

‘ ‘Glad of that, ‘cause this looks like what we wanted. Not „Îmi pare bine! Locul se arată a fi bunicel. Nu o lua pe


Stalky & Co

17

straight across, Beetle, you blind lunatic! Anyone could spot us

half a mile off. This way; and furl up your beastly butterfly-net.’

acolo, Beetle, pe partea aceea te poate zări cineva de la trei poşte;

şi mai strânge-ţi pârdalnica aceea de plasă.”

Beetle disconnected the ring, thrust the net into a pocket,

shut up the handle to a two-foot stave, and slid the cane-ring

round his waist. Stalky led inland to the wood, which was,

perhaps, a quarter of a mile from the sea, and reached the fringe

of the brambles.

Beetle desfăcu inelul, băgă plasa în buzunar, din mâner

făcu un baston de doi coţi şi îşi trecu inelul ca cingătoare. Stalky

îi duse înspre pădure—aceasta se afla la vreo 300 de metri de

mare şi curând ajunseră în dreptul hăţişului.

‘Now we can get straight down through the furze, and

never show up at all,’ said the tactician. ‘Beetle, go ahead and

explore. Snf! Snf! Beastly stink of fox somewhere!’

„Acum putem s-o luăm prin desiş şi să nu fim văzuţi

deloc,” urmă strategul: „Beetle, porneşte-o înainte, în

recunoaştere. Hm! Hm! Urât mai miroase a vulpe pe aici!”

On all fours, save when he clung to his spectacles, Beetle

wormed into the gorse, and presently announced between

grunts of pain that he had found a very fair fox-track. This was

well for Beetle, since Stalky pinched him a tergo. Down that

tunnel they crawled. It was evidently a highway for the

inhabitants of the combe; and, to their inexpressible joy, ended,

at the very edge of the cliff, in a few square feet of dry turf walled

and roofed with impenetrable gorse.

Mergând în patru labe tot timpul, ridicându-se numai

pentru a-şi potrivi ochelarii din când în când, Beetle îşi făcea

drum printre arbuştii ţepoşi, şi curând anunţă, printre gemete,

că dăduse de urma unei vulpi. Era o fericire pentru el, căci Stalky

îl ciupea a tergo. Se coborâră pe brânci prin acest tunel, care

probabil că servea de drum de preumblare animalelor din vâlcea

şi îşi avea sfârşitul—lucru care le procură o bucurie nespusă—

într-un pătrat liber, acoperit numai cu iarbă, înconjurat de

arbuşti care se împreunau pe deasupra; poieniţa se afla tocmai


Stalky & Co

18

la marginea râpei.

‘By gum! There isn’t a single thing to do except lie down,’

said Stalky, returning a knife to his pocket. ‘Look here!’

„Splendid loc! Aici nu avem nimic de făcut decât să ne

punem pe odihnă,” zise Stalky, băgând cuţitul în buzunar. „Ia

priviţi!“

He parted the tough stems before him, and it was as a

window opened on a far view of Lundy, and the deep sea

sluggishly nosing the pebbles a couple of hundred feet below.

They could hear young jackdaws squawking on the ledges, the

hiss and jabber of a nest of hawks somewhere out of sight; and,

with great deliberation, Stalky spat on to the back of a young

rabbit sunning himself far down where only a cliff-rabbit could

have found foot-hold. Great gray and black gulls screamed

against the jackdaws; the heavy-scented acres of bloom round

them were alive with low-nesting birds, singing or silent as the

shadow of the wheeling hawks passed and returned; and on the

naked turf across the combe rabbits thumped and frolicked.

El dădu la o parte crengile aspre şi, prin fereastra ce se

deschidea astfel, se văzu, în chipul unei panorame, insula Lundy

şi marea nesfârşită ce se prăvălea pe pietrişul mărunt, la o sută

de metri mai jos. De unde se aflau, puteau auzi croncănitul

ciorilor înfipte pe colţuri de stâncă şi piuituri dintr-un cuib de

erete care nu se vedea, dar se afla undeva pe acolo. Atent şi cu

mare precizie, Stalky scuipă drept pe spinarea unui iepuraş care

se încălzea la soare pe un locuşor unde numai un iepure putea

găsi mijloc să stea.

Pescăruşii mari, cenuşii şi negri ţipau mai tare decât

ciorile. Toată întinderea de arbuşti mirositori dimprejurul lor era

însufleţită de cuiburi de păsărele care ciripeau sau tăceau, după

cum umbra rotitoare a uliilor se depărta sau se apropia. Pe

pajişte, mai sus de vâlcea, iepuraşii săreau şi zburdau.”


Stalky & Co

19

‘Whew! What a place! Talk of natural history; this is it,’

said Stalky, filling himself a pipe. ‘Isn’t it scrumptious? Good old

sea!’ He spat again approvingly, and was silent.

„Aferim! Frumos loc! Vreţi Ştiinţe Naturale? Poftiţi,” zise

Stalky, umplându-şi pipa. „Nu e grozav? Superbă e marea!“ Mai

scuipă odată cu admiraţie şi pe urmă tăcu.

M’Turk and Beetle had taken out their books and were

lying on their stomachs, chin in hand. The sea snored and

gurgled; the birds, scattered for the moment by these new

animals, returned to their businesses, and the boys read on in

the rich, warm sleepy silence.

M’Turk şi cu Beetle îşi scoseseră cărţile şi stăteau întinşi

cu faţa în jos şi cu bărbia în palme. Marea mugea şi fâşâia;

păsările, un moment împrăştiate de sosirea acestor noi animale,

se întorceau pe la locurile lor, iar băieţii citeau înainte în tăcerea

minunată, caldă, adormitoare.

‘Hullo, here’s a keeper,’ said Stalky, shutting Handley

Cross cautiously, and peering through the jungle. A man with a

gun appeared on the sky-line to the east. ‘Confound him, he’s

going to sit down!’

„Ei! Iată un păzitor,” zise Stalky, închizând Handley Cross

cu băgare de seamă şi privind prin desiş. Un om cu o puşcă

apăru pe linia orizontului, către est.„Bată-l să-l bată, are de gând

să se aşeze.”

‘He’d swear we were poachin’ too,’ said Beetle. ‘What’s

the good of pheasants’ eggs? They’re always addled.’

„Dacă ne prinde, o să jure că am venit să furăm ouă,” zise

Beetle. „Parcă sunt bune la ceva ouălele de fazan! Sunt

întotdeauna stricate.”

‘Might as well get up to the wood, I think,’ said Stalky.

‘We don’t want G. M. Dabney, Col., J.P., to be bothered about us

so soon. Up the wuzzy and keep quiet! He may have followed

us, you know.’

„Ar putea, mai bine, să se ducă în pădure,” zise Stalky.

„Nu vrem ca G. M. Dabney, colonel şi judecător de pace, să audă

aşa de curând despre noi. Îndărăt în desiş, tăcere! Cine ştie, poate

ne-a urmărit.”


Stalky & Co

20

Beetle was already far up the tunnel. They heard him

gasp indescribably: there was the crash of a heavy body leaping

through the furze.

Beetle pornise prin tunel. Auziră o exclamaţie de mirare

şi crengile trosniră ca şi cum ar fi fost rupte de trecerea unui corp

greu.

‘Aie! yeou little red rascal. I see yeou!’ The keeper threw

the gun to his shoulder, and fired both barrels in their direction.

The pellets dusted the dry stems round them as a big fox

plunged between Stalky’s legs and ran over the cliff-edge.

„Ah! iii! Măi roşcovane! Te-am văzut.”

„Paznicul puse puşca la ochi şi slobozi cele două focuri

înspre ei. Alicele pârâiră prin tulpini, făcând că cadă cojile

uscate; şi o vulpe mare trecu printre picioarele lui Stalky,

dispărând peste marginea râpei.

They said nothing till they reached the wood, torn,

dishevelled, hot, but unseen.

Nu spuseră nicio vorbă până nu ajunseră în pădure; erau

înăduşiţi, cu părul vâlvoi, cu hainele rupte, dar nu fuseseră

văzuţi de nimeni.

‘Narrow squeak,’ said Stalky. ‘I’ll swear some of the

pellets went through my hair.’

„Am scăpat ca prin urechile acului,” zise Stalky. „Aş

putea să jur că mi-au trecut alicele prin păr.”

‘Did you see him?’ said Beetle. ‘I almost put my hand on

him. Wasn’t he a wopper! Didn’t he stink! Hullo, Turkey, what’s

the matter? Are you hit?’

„L-ai văzut?“ zise Beetle. „Aş fi putut să pun mâna pe el.”

„Câtă mai vulpoiul! Şi ce urât mirosea! Ce e cu Tine

Turkey? Ce ţi s-a întâmplat? Te-a lovit?“

M’Turk’s lean face had turned pearly white; his mouth,

generally half open, was tight shut, and his eyes blazed. They

had never seen him like this save once, in a sad time of civil war.

Faţa lungă a lui Turkey era albă ca varul; buzele lui, de

obicei strânse, erau întredeschise şi ochii îi fulgerau. Nu-l

văzuseră aşa decât odată, pe o tristă vreme de război civil.


Stalky & Co

21

‘Do you know that that was just as bad as murder?’ he

said, in a grating voice, as he brushed prickles from his head.

„Ştiţi că aceasta este un asasinat?“ zise el pe o voce

sacadată, pe când îşi scutura ghimpii din păr.

‘Well, he didn’t hit us,’ said Stalky. ‘I think it was rather

a lark. Here, where are you going?’

„Ei, nu-i nimic. Bine că nu te-a izbit,” zise Stalky. „Am

avut mare noroc. Ia ascultă. Unde te duci?“

‘I’m going up to the house, if there is one,’ said M’Turk,

pushing through the hollies. ‘I am going to tell this Colonel

Dabney.’

„Mă duc la conac, dacă e vreunul pe aici. Mă duc să spun

asta colonelului Dabney.”

‘Are you crazy? He’ll swear it served us jolly well right.

He’ll report us. It’ll be a public lickin’. Oh, Turkey, don’t be an

ass! Think of us!’

„Ce? Ai înnebunit? Are să jure că bine ne-a făcut şi apoi o

să ne reclame. Pe urmă, ce ne mai aşteaptă altceva decât bătaia

în public? Turkey, nu fi măgar. Gândeşte-te la noi!“

‘You fool!’ said M’Turk, turning savagely. ‘D’you

suppose I’m thinkin’ of us? It’s the keeper.’

„Zăpăcitule, tu crezi că la noi mă gândesc? De paznic e

vorba, mă!“

‘He’s cracked,’ said Beetle miserably, as they followed.

Indeed, this was a new Turkey—a haughty, angular, nose-lifted

Turkey—whom they accompanied through a shrubbery on to a

lawn, where a white-whiskered old gentleman with a cleek was

alternately putting and blaspheming vigorously.

„E ţicnit,” zise Beetle disperat, pe când îl urmau.

Într-adevăr, acesta era un nou Turkey, băţos, arogant, cu

nasul în aer, pe care îl întovărăşiră de-a lungul unei grădini de

coacăzi, până la o pajişte unde un gentleman bătrân vorbea cu

un secretar, plimbându-se încoace şi încolo şi ocărând energic.

‘Are you Colonel Dabney?’ M’Turk began in this new

creaking voice of his.

„Dumneata eşti D-l colonel Dabney?“ întrebă M’Turk cu

vocea nouă, stridentă, pe care o luase de curând.


Stalky & Co

22

‘I—I am, and’—his eyes travelled up and down the boy—

’who—what the devil d’you want? Ye’ve been disturbing my

pheasants. Don’t attempt to deny it. Ye needn’t laugh at it.’

[M’Turk’s not too lovely features had twisted themselves into a

horrible sneer at the word ‘pheasant’.] ‘You’ve been bird’s-

nesting. You needn’t hide your hat. I can see that you belong to

the College. Don’t attempt to deny it. Ye do! Your name and

number at once, sir. Ye want to speak to me—Eh? You saw my

notice-boards? ‘Must have. Don’t attempt to deny it. Ye did!

Damnable! Oh damnable!’

„Eu—eu sunt, ei şi dacă sunt?“—ochii săi îl măsurau pe

băiat de sus până jos—„ce—ce dracu veniţi să faceţi pe aici? Mi-

aţi speriat fazanii. Nu încerca să tăgăduieşti! Ce găseşti de râs?“

Trăsăturile lui M’Turk, nu prea gingaşe de obicei, se

contractaseră într-o strâmbătură teribilă când auzi vorba de

fazan.

„V-am prins umblând prin cuiburi. Nu-ţi mai ascunde

şapca, nu te văd că eşti de la liceu? Nu încerca să tăgăduieşti! De

acolo eşti! Numele şi numărul D-tale, domnule! Vrei să-mi

vorbeşti—da? Mi-ai văzut tăbliţele? Desigur că le-ai văzut. Ce

ticăloşie! Domnule! Ce ticăloşie!“

He choked with emotion. M’Turk’s heel tapped the lawn

and he stuttered a little—two sure signs that he was losing his

temper. But why should he, the offender, be angry?

Se înecă de emoţie. M’Turk bătea uşurel cu piciorul pe

iarbă şi se bâlbâia puţin—acestea erau două semne sigure că îşi

pierduse răbdarea. Dar de ce avea el, vinovatul, aerul indignat?

‘Lo-look here, sir. Do—do you shoot foxes? Because, if

you don’t, your keeper does. We’ve seen him! I do-don’t care

what you call us—but it’s an awful thing. It’s the ruin of good

feelin’ among neighbours. A ma-man ought to say once and for

all how he stands about preservin’. It’s worse than murder,

„A—ascultă, D-le. Să te întreb ceva. Du—dumneata

obişnuieşti să-ţi împuşti vulpile? Păi dacă nu o faci D-ta, o face

paznicul D-tale. L-am văzut noi! Eu nu—nu ştiu D-ta drept ce ne

iei—dar aceasta e un lucru nemaivăzut! Este sfârşitul oricărui

sentiment de încredere între vecini. U—un om trebuie să spună,


Stalky & Co

23

because there’s no legal remedy.’ M’Turk was quoting

confusedly from his father, while the old gentleman made noises

in his throat.

odată pentru totdeauna, dacă este sau ba pentru respectul şi

paza vânătorii. E mai rău, mai rău decât un asasinat, pentru că

nu există recurs legal.” M’Turk repeta, una după alta, fraze

auzite la tatăl său, pe când bătrânului boier îi horcăia răsuflarea

în gât.

‘Do you know who I am?’ he gurgled at last; Stalky and

Beetle quaking.

„Ştii, D-ta, cine sunt eu?” îngăimă, în sfârşit, colonelul, pe

când Stalky şi Beetle tremurau.

‘No, sorr, nor do I care if ye belonged to the Castle itself.

Answer me now, as one gentleman to another. Do ye shoot foxes

or do ye not?’

„Nu, D-le. Şi dacă ai fi guvernatorul în persoană, încă nu

mi-ar păsa. Te rog, răspunde-mi ca un gentleman unui alt

gentleman. D-ta îţi împuşti vulpile, da sau nu?“

And four years before Stalky and Beetle had carefully

kicked M’Turk out of his Irish dialect! Assuredly he had gone

mad or taken a sunstroke, and as assuredly he would be slain—

once by the old gentleman and once by the Head. A public

licking for the three was the least they could expect. Yet—if their

eyes and ears were to be trusted—the old gentleman had

collapsed. It might be a lull before the storm, but—

Când te gândeşti că, acum vreo patru ani de zile, Stalky şi

Beetle îl corectaseră conştiincios pe M’Turk, ca să-l facă să-şi

piardă accentul adus din Irlanda! Cu siguranţă că înnebunise

sau căpătase vreo insolaţie, şi tot atât de sigur era că avea să fie

omorât în bătaie—de bătrânul boier întâi şi de director a doua

oară. O bătaie publică pentru toţi trei era încă pedeapsa cea mai

uşoară la care se puteau aştepta. Totuşi—puteau oare să-şi

creadă ochilor şi urechilor?—bătrânul gentleman se domolise.

Poate era numai un moment de calm înaintea vijeliei, dar—


Stalky & Co

24

‘I do not.’ He was still gurgling. „Nu, n-am acest obicei.” Tot mai horcăia.

‘Then you must sack your keeper. He’s not fit to live in

the same county with a God-fearin’ fox. An’ a vixen, too—at this

time o’ year!’

„Atunci—dă-ţi afară paznicul, D-le, nu merită să trăiască

alături de o vulpe cu frica lui Dumnezeu. Şi încă o vulpoaică—

la vremea asta a anului!“

‘Did ye come up on purpose to tell me this?’ „Ai venit la mine anume ca să-mi spui asta?“

‘Of course I did, ye silly man,’ with a stamp of the foot.

‘Would you not have done as much for me if you’d seen that

thing happen on my land, now?’

„Sigur că de aceea, omule,” şi dădu din picior. „D-ta nu

ai fi făcut tot aşa dacă ai fi văzut acest lucru petrecându-se pe

moşia mea?“

Forgotten—forgotten was the College and the decency

due to elders! M’Turk was treading again the barren purple

mountains of the rainy West coast, where in his holidays he was

viceroy of four thousand naked acres, only son of a three-

hundred-year-old house, lord of a crazy fishing-boat, and the

idol of his father’s shiftless tenantry. It was the landed man

speaking to his equal—deep calling to deep—and the old

gentleman acknowledged the cry.

Erau date uitării şi liceul, şi respectul datorat celor

vârstnici! M’Turk călca acum pe munţii purpurii şi goi de pe

coasta ploioasă a Irlandei, unde, pe timp de vacanţă, idolul

clăcaşilor leneşi ai tatălui său domnea moştenitor al unei case

vechi de trei sute de ai şi stăpânea necontestat peste patru mii de

pogoane şi o barcă veche de pescuit. Dispăruse elevul, rămăsese

moşierul, care vorbea ca un egal, vocea inimii chemând un

sentiment asemănător—şi bătrânul gentleman pricepu.

‘I apologize,’ said he. ‘I apologize unreservedly—to you,

and to the Old Country. Now, will you be good enough to tell

me your story?’

„Îţi aduc toate scuzele mele, din toată inima, domnule,

atât dumitale cât şi bătrânei noastre ţări. Acum, te rog, vrei să fii

bun să-mi spui cum s-a petrecut toată chestiunea?“


Stalky & Co

25

‘We were in your combe,’ M’Turk began, and he told his

tale alternately as a schoolboy, and, when the iniquity of the

thing overcame him, as an indignant squire; concluding: ‘So you

see he must be in the habit of it. I—we—one never wants to

accuse a neighbour’s man; but I took the liberty in this case—’

„Ne aflam în vâlceaua care e pe proprietatea D-tale,”

începu M’Turk, şi-şi spuse povestea, când pe tonul unui şcolar,

când—mai ales, atunci când era covârşit de monstruozitatea

faptului—pe acela al unui proprietar indignat; şi încheie

spunând: „După cum vezi, asta trebuie să fi fost în obiceiurile

lui. Nouă nu ne place să acuzăm oamenii vecinilor noştri; dar în

cazul acesta am luat libertatea...”

‘I see. Quite so. For a reason ye had. Infamous—oh,

infamous!’ The two had fallen into step beside each other on the

lawn, and Colonel Dabney was talking as one man to another.

‘This comes of promoting a fisherman—a fisherman—from his

lobster-pots. It’s enough to ruin the reputation of an archangel.

Don’t attempt to deny it. It is! Your father has brought you up

well. He has. I’d much like the pleasure of his acquaintance.

Very much, indeed. And these young gentlemen? English they

are. Don’t attempt to deny it. They came up with you, too?

Extraordinary! Extraordinary, now! In the present state of

education I shouldn’t have thought any three boys would be

well enough grounded. ... But out of the mouths of—No—no!

„Văd. Perfect. Aveai toată dreptatea. E pur şi simplu

infam!“ Amândoi mergeau pe iarbă alături unul de altul, şi

Colonelul Dabney îi vorbea ca şi cum ar fi fost un om în toată

firea: „Iată ce păţeşti când scoţi pe un pescar—căci nu era decât

un biet pescar—de la năvodul lui. D-le, dar este destul ca să

strice reputaţia unui sfânt. Nu încerca să tăgăduieşti! Desigur,

tatăl D-tale ţi-a dat o bună educaţie. Să ştii asta! Mi-ar plăcea

să-l cunosc! Într-adevăr, mi-ar face plăcere. Dar aceşti tineri?

Sunt englezi. Nu încerca să tăgăduieşti! Ei au venit cu D-ta.

Extraordinar! În felul cum se cresc copiii astăzi, nu aş fi crezut că

s-ar găsi trei băieţi destul de bine crescuţi ca să... gura păcăto...—

pardon, nu asta am vrut să spun. Nu sunteţi deloc aşa, dar deloc.


Stalky & Co

26

Not that by any odds. Don’t attempt to deny it. Ye’re not! Sherry

always catches me under the liver, but—beer, now? Eh? What

d’you say to beer, and something to eat? It’s long since I was a

boy—abominable nuisances; but exceptions prove the rule. And

a vixen, too!’

Nu încerca să tăgăduieşti! Băuturile tari mie îmi fac rău, dar de

un pahar de bere ce aţi zice? Un pahar de bere şi o mică gustare,

ceva uşor. E mult de când am fost şi eu băiat ca voi—afurisite

dihănii sunt de obicei—da, dar excepţia confirmă regula. Şi încă

o vulpoaică, ptiuuu!!! “

They were fed on the terrace by a gray-haired

housekeeper. Stalky and Beetle merely ate, but M’Turk with

bright eyes continued a free and lofty discourse; and ever the old

gentleman treated him as a brother.

Fură serviţi pe terasă de către o menajeră cu părul cărunt.

Stalky şi Beetle se mulţumiră numai să mănânce, dar M’Turk, cu

ochii scânteietori, continua un discurs grandilocvent şi bătrânul

gentleman se purta cu el ca şi cu un frate.

‘My dear man, of course ye can come again. Did I not say

exceptions prove the rule? The lower combe? Man, dear,

anywhere ye please, so long as you do not disturb my pheasants.

The two are not incompatible. Don’t attempt to deny it. They’re

not! I’ll never allow another gun, though. Come and go as ye

please. I’ll not see you, and ye needn’t see me. Ye’ve been well

brought up. Another glass of beer, now? I tell you a fisherman

he was and a fisherman he shall be to-night again. He shall!

‘Wish I could drown him. I’ll convoy you to the Lodge. My

people are not precisely—ah—broke to boy, but they’ll know

„Sigur, omule, că poţi să mai vii. Nu ţi-am spus că

excepţia confirmă regula. În vâlceaua de jos? Vino unde vrei, atât

timp cât nu-mi sperii fazanii. Amândouă lucrurile nu sunt

incompatibile; nu, nu încerca să tăgăduieşti. Nu sunt. N-am să le

mai dau nicio puşcă. Veniţi, vă duceţi, cum vă place. Eu nu am

să vă văd şi nu aveţi nevoie să mă vedeţi. Aţi fost prea bine

educaţi. Mai vreţi un pahar de bere? Ce ziceţi? Vă spun că pescar

era şi pescar va deveni de astă seară încolo. Aşa va fi. Dacă aş

putea, l-aş îneca. Vin cu voi să vă recomand portarului. Oamenii

mei nu prea sunt obişnuiţi cu băieţii, dar pe voi au să vă


Stalky & Co

27

you again.’ recunoască.”

He dismissed them with many compliments by the high

Lodge gate in the split-oak park palings and they stood still;

even Stalky, who had played second, not to say a dumb, fiddle,

regarding M’Turk as one from another world. The two glasses

of strong home-brewed had brought a melancholy upon the boy,

for, slowly strolling with his hands in his pockets, he crooned:—

Le dete drumul, după multe vorbe bune, prin poarta

mare, care întrerupea ulucile de stejar frumos cioplit; acolo, se

opriră. În tot timpul cât se desfăşurase această dramă, Stalky

jucase un rol secundar, ca să nu zicem nul, pe lângă M’Turk, şi

acum îl privea ca pe un om venit din altă lume. Cele două pahare

de bere neagră şi tare îi adusese acestuia o uşoară melancolie şi

băiatul începu să cânte:

‘Oh, Paddy dear, and did ye hear the news that’s goin’ round?’ „O, Paddy, ai auzit ce se spune?”

Under other circumstances Stalky and Beetle would have

fallen upon him, for that song was barred utterly—anathema—

the sin of witchcraft. But seeing what he had wrought, they

danced round him in silence, waiting till it pleased him to touch

earth.

În alte împrejurări, Stalky şi Beetle ar fi tăbărât pe el,

cântecul acesta fiind interzis—excomunicat—cu totul oprit. Dar

văzând ce fusese în stare să săvârşească colegul lor, ei se

învârteau tăcuţi în jurul lui, aşteptând să vie îndărăt pe pământ.

The tea-bell rang when they were still half a mile from

College. M’Turk shivered and came out of dreams. The glory of

his holiday estate had left him. He was a Colleger of the College,

Clopotul suna pentru ceai, pe când ei se aflau la vreo opt

sute de metri de liceu. M’Turk tresări şi se deşteptă din visurile

în care era cufundat. Aureola moşiilor sale îl părăsise,


Stalky & Co

28

speaking English once more. redevenise un licean şi vorbea corect englezeşte.

‘Turkey, it was immense!’ said Stalky generously. ‘I

didn’t know you had it in you. You’ve got us a hut for the rest

of the term, where we simply can’t be collared. Fids! Fids! Oh,

fids! I gloat! Hear me gloat!’

„Turkey, ai fost extraordinar,” zise Stalky admirativ.

„Nici nu ştiam ce poţi da din tine. Ne-ai găsit, pentru tot restul

trimestrului un adăpost de unde nu ne mai scoate nimeni. O,

fericire! O să chiui de bucurie! Ascultaţi-mă chiuind!”

They spun wildly on their heels, jodelling after the

accepted manner of a ‘gloat,’ which is not unremotely allied to

the primitive man’s song of triumph, and dropped down the hill

by the path from the gasometer just in time to meet their house-

master, who had spent the afternoon watching their abandoned

hut in the ‘wuzzy.’

Porniră într-o vâltoare, învârtindu-se pe călcâie şi

modulând, după toate tradiţiile şcolii, un chiuit prelung, care era

de aproape înrudit cu strigătul de triumf al omului primitiv. Şi

astfel coborâră la vale poteca gazometrului, tocmai bine ca să se

întâlnească cu directorul lor de internat, care se întorcea din

junglă, unde se postase să observe vechiul lor adăpost.

Unluckily, all Mr. Prout’s imagination leaned to the

darker side of life, and he looked on those young-eyed

cherubims most sourly. Boys that he understood attended

house-matches and could be accounted for at any moment. But

he had heard M’Turk openly deride cricket—even house-

matches; Beetle’s views on the honour of the house he knew

were incendiary; and he could never tell when the soft and

smiling Stalky was laughing at him. Consequently—since

Din nenorocire, toată imaginaţia D-lui Prout se proiecta

asupra părţii celei mai întunecate a vieţii, aşa că el îi privi foarte

acru pe aceşti heruvimi cu ochii veseli. El nu-i înţelegea decât pe

băieţii care asistă la meciuri şi pe care ştii oricând de unde să-i

iei. Pe M’Turk îl auzise luând în râs cricketul, chiar când era

vorba de meciuri serioase; despre opiniile lui Beetle cu privire

prestigiul diviziei ştia că sunt incendiare; cât despre blândul şi

surâzătorul Stalky, nu era niciodată sigur dacă acesta râdea sau


Stalky & Co

29

human nature is what it is—those boys had been doing wrong

somewhere. He hoped it was nothing very serious, but...

nu de dânsul. În consecinţă—după–logica sa specială şi

experienţa pe care o avea despre natura omenească—aceşti

băieţi trebuiau să fi făcut o poznă pe undeva. Spera că lucrul nu

era prea grav, dar...

‘Ti-ra-la-la-i-tu! I gloat! Hear me!’ Stalky, still on his heels,

whirled like a dancing dervish to the dining-hall.

„Ti-ra-la-la-itu! Hai să chiuim! Hi-hu,” învârtindu-se ca

un derviş, Stalky trecu ca un vârtej spre sala de mese.

‘Ti-ra-la-la-i-tu! I gloat! Hear me!’ Beetle spun behind him

with outstretched arms.

„Ti-ra-la-la-itu! Hai să chiuim! Hi-hu,” Beetle trecu după

el cu braţele întinse

‘Ti-ra-la-la-i-tu! I gloat! Hear me!’ M’Turk’s voice cracked. „Ti-ra-la-la-itu! Hai să chiuim! Hi-hu.” Vocea lui M’Turk

se îneca în gâtlej.

Now was there or was there not a distinct flavour of beer

as they shot past Mr. Prout?

Acum, lăsară ei sau nu lăsară un miros pronunţat de bere

în urma lor, când trecură ca vântul spre D-l Prout?

He was unlucky in that his conscience as a house-master

impelled him to consult his associates. Had he taken his pipe and

his troubles to Little Hartopp’s rooms he would, perhaps, have

been saved confusion, for Hartopp believed in boys, and knew

something about them. His fate led him to King, a fellow house-

master, no friend of his, but a zealous hater of Stalky & Co.

Spre nenorocul lui, conştiinţa responsabilităţii îl îndemna

să se consulte câteodată cu colegii. Şi încă, dacă ar fi pornit cu

pipa să-şi spună păsurile măruntului D-l Hartopp, multe

încurcături i-ar fi fost evitate, probabil, căci Hartopp avea o

oarecare încredere în băieţi şi ştia să-i cântărească. Soarta rea

însă îl duse la D-l King, cu care nu era prieten şi care avea o

oarecare pică pe Stalky & Co.


Stalky & Co

30

‘Ah-haa!’ said King, rubbing his hands when the tale was

told. ‘Curious! Now my house never dream of doing these

things.’

„Aha!“zise King, frecându-şi mâinile când Prout îi înşiră

toată povestea. „Ce curios! Acum, cei din secţia mea nici nu ar

visa să se apuce de asemenea lucruri.”

‘But you see I’ve no proof, exactly.’ „Dar, de fapt, vezi, n-am nicio probă.”

‘Proof? With the egregious Beetle! As if one wanted it! I

suppose it is not impossible for the Sergeant to supply it? Foxy

is considered at least a match for any evasive boy in my house.

Of course they were smoking and drinking somewhere. That

type of boy always does. They think it manly.’

„Probe? Parcă mai trebuie probe când este vorba de

neîntrecutul Beetle. Crezi că nu o să poată sergentul să-ţi

găsească probe? Vulpe e de talie să se măsoare cu băieţii cei mai

şireţi din divizia mea. Bineînţeles că au fost să fumeze sau să bea

pe undeva; acest soi de băieţi fac întotdeauna astfel de lucruri.

Li se pare prin acesta că dau dovadă de bărbăţie.”

‘But they’ve no following in the school, and they are

distinctly—er—brutal to their juniors,’ said Prout, who had from

a distance seen Beetle return, with interest, his butterfly-net to a

tearful fag.

„Dar vezi că nu prea au partizani printre şcolari, şi cu

băieţii mai mici ca ei sunt chiar cam brutali,” zise Prout, care-l

văzuse de la distanţă pe Beetle dând îndărăt, cu o anume

dobândă, plasa de fluturi unui pici înlăcrimat.

‘Ah! They consider themselves superior to ordinary

delights. Self-sufficient little animals! There’s something in

M’Turk’s Hibernian sneer that would make me a little annoyed.

And they are so careful to avoid all overt acts, too. It’s sheer

calculated insolence. I am strongly opposed, as you know, to

„Aha! Se cred prea grozavi pentru distracţiile obişnuite.

Nişte mici animale încrezute! Este ceva în rânjetul hibernian al

lui M’Turk, care pe mine mă exasperează. Şi sunt atât de precauţi

încât nu-şi dau în petec prin niciun act public. Totul din partea

lor este obrăznicie calculată. Este absolut contrariu obiceiului


Stalky & Co

31

interfering with another man’s house; but they need a lesson,

Prout. They need a sharp lesson, if only to bring down their

over-weening self-conceit. Were I you, I should devote myself

for a week to their little performances. Boys of that order—and I

may flatter myself, but I think I know boys—don’t join the Bug-

hunters for love. Tell the Sergeant to keep his eye open; and, of

course, in my peregrinations I may casually keep mine open,

too.’

meu să mă amestec în afacerile unui coleg. Dar au nevoie de o

lecţie, Prout, au nevoie de o lecţie straşnică dacă ar fi numai ca

să le scadă puţin înfumurarea. Să fiu în locul D-tale, aş sacrifica

o săptămână în care m-aş ocupa exclusiv de micile lor afaceri.

Băieţii de felul acesta—poate mă laud, dar îmi sunt destul de

cunoscuţi băieţii—nu se afiliază la Vânătorii de ploşniţe numai

de florile mărului. Spune sergentului să aibă ochii deschişi şi,

bineînţeles că în peregrinările mele o să caut să fac şi eu acelaşi

lucru.”

‘Ti-ra-la-la-i-tu! I gloat! Hear me!’ far down the corridor. „Ti-ra-la-la-itu! Hai să chiuim! Hi-hu,” răsună undeva,

jos, pe coridor.

‘Disgusting!’ said King. ‘Where do they pick up these

obscene noises? One sharp lesson is what they want.’

„Dezgustător!” zise King. „De unde inventează ei aceste

strigăte obscene? De asta au nevoie. De o lecţie straşnică.“

The boys did not concern themselves with lessons for the

next few days. They had all Colonel Dabney’s estate to play

with, and they explored it with the stealth of Red Indians and

the accuracy of burglars. They could enter either by the Lodge-

gates on the upper road—they were careful to ingratiate

themselves with the Lodge-keeper and his wife—drop down

Băieţii nu se prea trecură cu firea învăţând în zilele ce

urmară. Toată proprietatea colonelului Dabney era la dispoziţia

lor şi ei o explorau cu o îndemânare de briganzi, pe furiş, ca nişte

piei roşii. Puteau să intre pe poarta frumoasă de pe şoseaua

mare—avuseseră grijă să-şi asigure bunăvoinţa portarului şi a

nevestei sale—pentru ca, pe urmă, coborând prin vâlcea, să se


Stalky & Co

32

into the combe, and return along the cliffs; or they could begin

at the combe and climb up into the road.

întoarcă de-a lungul stâncilor. Sau să înceapă prin vâlcea, ca pe

urmă să se urce în sus până la drum.

They were careful not to cross the Colonel’s path—he had

served his turn, and they would not out-wear their welcome—

nor did they show up on the sky-line when they could move in

cover. The shelter of the gorse by the cliff-edge was their chosen

retreat. Beetle christened it the Pleasant Isle of Aves, for the

peace and the shelter of it; and here, pipes and tobacco once

cachéd in a convenient ledge an arm’s length down the cliff, their

position was legally unassailable.

Îşi dădeau toate silinţele să nu treacă pe locurile pe unde

obişnuia să se plimbe colonelul. Făcuse pentru ei tot ce se putea

face şi nu vroiau să abuzeze de bunăvoinţa sa; iar nici pe locurile

prea deschise nu se arătau când puteau face altfel. Poieniţa din

desiş, la marginea prăpastiei, era locul lor favorit de reculegere.

Beetle o numea „Peştera fermecată,” din cauza liniştii perfecte

care domnea acolo. Odată ce îşi ascunseseră pipele şi tutunul

într-o spărtură a stâncii, unde le puteau foarte uşor ajunge cu

mâna, poziţia lor era cu totul inatacabilă; se aflau în legalitate.

For, observe, Colonel Dabney had not invited them to

enter his house. Therefore, they did not need to ask specific leave

to go visiting; and school rules were strict on that point. He had

merely thrown open his grounds to them; and, since they were

lawful Bug-hunters, their extended bounds ran up to his notice-

boards in the combe and his Lodge-gates on the hill.

Căci observaţi, vă rog, cât de bine se potriveau lucrurile:

D-l colonel Dabney, nepoftindu-i să intre la el în casă, îi scutise

de obligaţia de a cere directorului liceului permis de vizită. Iar

asupra acestui punct, regulamentul şcolii era foarte strict. El le

dăduse numai voie să intre pe proprietatea sa. Iar ca membrii ai

Societăţii de Ştiinţe Naturale nu încălcau niciun regulament,

întrucât aceştia aveau fixate limitele lor de preumblare până la

tăbliţele din vâlcea şi la căsuţa portarului din deal.


Stalky & Co

33

They were amazed at their own virtue. Se minunau ei singuri de propria lor virtute.

‘And even if it wasn’t,’ said Stalky, flat on his back,

staring into the blue. ‘Even suppose we were miles out of

bounds, no one could get at us through this wuzzy, unless he

knew the tunnel. Isn’t this better than lyin’ up just behind the

Coll.—in a blue funk every time we had a smoke? Isn’t your

Uncle Stalky—?’

„Chiar dacă nu am avea dreptul să facem ceea ce facem,”

zise Stalky, culcat pe spate, cu privirea în adâncul senin; „dar

chiar dacă am putea fi la kilometri de limitele lor, tot nu ar putea

să ne ajungă nimeni prin desiş, pentru că nimeni nu cunoaşte

existenţa tunelului. Nu-i mai bine aşa, decât să stai culcat în

dosul liceului şi să înverzeşti de frică de câte ori vrei să fumezi?

Nu e unchiul vostru Stalky—?

‘No,’ said Beetle—he was stretched at the edge of the cliff

thoughtfully spitting. ‘We’ve got to thank Turkey for this.

Turkey is the Great Man. Turkey, dear, you’re distressing

Heffles.’

„Nu,” zise Beetle. Era întins pe marginea râpei şi scuipa

în gol. „Lui Turkey trebuie să-i mulţumim pentru aceasta.”

„Turkey dragă, îl scoţi din fire pe Labă de Urs.”

‘Gloomy old ass!’ said M’Turk, deep in a book. „Ce ursuz mai e şi ăla!” zise Turkey, cufundat într-o

poveste.

‘They’ve got us under suspicion,’ said Stalky.

‘Hoophats is so suspicious somehow; and Foxy always makes

every stalk he does a sort of—sort of—’

„Ne bănuiesc,” zise Stalky. „Labă de Urs are un aer

suspect şi Vulpe, când îşi pune în cap să descopere ceva,

seamănă cu un— “

‘Scalp,’ said Beetle. ‘Foxy’s a giddy Chingangook.’ „Un indian care vrea să jupoaie o scăfârlie,” zise Beetle.

„Vulpe este un adevărat Chin-gan-gook.”


Stalky & Co

34

‘Poor Foxy,’ said Stalky. ‘He’s goin’ to catch us one of

these days. ‘Said to me in the Gym last night, “I’ve got my eye

on you, Mister Corkran. I’m only warning you for your good.”

Then I said, “Well, you jolly well take it off again, or you’ll get

into trouble. I’m only warnin’ you for your good.” Foxy was

wrath.’

„Sărmanul Vulpe,” zise Stalky, „O să ne găsească el

într-una din zilele astea. Mi-a spus deunăzi, în sala de

gimnastică: „Să ştii că am ochii pe D-ta, D-le Corkran. În

interesul D-tale ţi-o spun.” Atunci i-am răspuns: „Ai face mai

bine să-i ai în altă parte; şi eu tot în interesul D-tale ţi-o spun.

„Vulpe era furios.”

‘Yes, but it’s only fair sport for Foxy,’ said Beetle. ‘It’s

Hefflelinga that has the evil mind. ‘Shouldn’t wonder if he

thought we got tight.’

„Da, dar Vulpe nu face decât să-şi îndeplinească datoria,”

spuse Beetle. „Labă de Urs îl pune la cale. Nu m-ar mira dacă aş

afla cum că el crede că ne îmbătăm.”

‘I never got squiffy but once—that was in the holidays,’

said Stalky reflectively; ‘an’ it made me horrid sick. ‘Pon my

sacred Sam, though, it’s enough to drive a man to drink, havin’

an animal like Hoof for house-master.’

„M-am afumat numai o dată în viaţa mea, într-o vacanţă,”

zise Stalky indignat. Grozav de rău mi-a fost. Dar v-o spun pe

pălăria mea, un diriginte ca Labă de Urs ar merita să te apuci de

asemenea lucruri.”

‘If we attended the matches an’ yelled, “Well hit, sir,” an’

stood on one leg an’ grinned every time Heffy said, “So ho, my

sons. Is it thus?” an’ said, “Yes, sir,” an’ “No, sir,” an’ “Oh, sir,”

an’ “Please, sir,” like a lot o’ filthy fa-ags, Heffy ‘ud think no end

of us,” said M’Turk with a sneer.

„Dacă am lua parte la meciuri şi am striga, ‘aţi nimerit,

D-le,’ am sta pe un picior şi ne-am rânji cu gura până la urechi

de câte ori ar spune Labă de Urs, ‘ce ziceţi, băieţi, nimerit-am de

astă dată?’ Dacă am răspunde tot timpul: ‘Da, D-le’ şi ‘Nu,

domnule’ şi ‘O, domnule,’ ca toţi nespălaţii de pici, Labă de Urs

ne-ar avea în mare stimă,” zise M’Turk cu o strâmbătură.


Stalky & Co

35

‘Too late to begin that.’ „Cam târziu la vârsta noastră să ne mai apucăm de aşa

ceva.”

‘It’s all right. The Hefflelinga means well. But he is an

ass. And we show him that we think he’s an ass. An’ so Heffy

don’t love us. ‘Told me last night after prayers that he was in loco

parentis,’ Beetle grunted.

„Las’ că nu-i nimic. Labă de Urs are cele mai bune intenţii,

păcat că are însă concepţii cam înguste şi noi îl facem să simtă

asta. De aceea nu ne iubeşte. Mi-a spus aseară după rugăciune

că se află in loco parentis,” mârâi Beetle.

‘The deuce he did!’ cried Stalky. ‘That means he’s

maturin’ something unusual dam’ mean. ‘Last time he told me

that he gave me three hundred lines for dancin’ the cachuca in

Number Ten dormitory. Loco parentis, by gum! But what’s the

odds, as long as you’re ‘appy? We’re all right.’

„Nu zău?” zise Stalky; „asta înseamnă că ne pregăteşte o

poznă mai straşnică decât de obicei. Ultima dată când mi-a

spus-o, mi-a dat trei sute de linii pentru că dansasem cachuca în

dormitorul No. 10. Loco Parentis, zici? Ce ne pasă, când noi am

nimerit aşa de bine. Şi cu dreptatea de partea noastră.”

They were, and their very rightness puzzled Prout, King,

and the Sergeant. Boys with bad consciences show it. They slink

out past the Fives Court in haste, and smile nervously when

questioned. They return, disordered, in bare time to save a call-

over. They nod and wink and giggle one to the other, scattering

at the approach of a master. But Stalky and his allies had long

out-lived these manifestations of youth. They strolled forth

unconcernedly, and returned, in excellent shape, after a light

Într-adevăr, precum spunea Stalky, ei erau cu totul în

dreptul lor, şi tocmai acest fapt îi exaspera pe King, pe Prout şi

pe Vulpe. Băieţii care au conştiinţa încărcată, se trădează. Ei trec

prin curtea mare în grabă şi surâd forţat când sunt întrebaţi. Se

întorc tocmai în ultimul moment pentru apel, îşi fac semne, se

înţeleg din ochi şi se împrăştie repede când se apropie vreun

profesor. Dar Stalky şi aliaţii săi trecuseră de vârsta acestor

manifestaţii copilăreşti. Ei porneau liniştit să se plimbe, şi se


Stalky & Co

36

refreshment of strawberries and cream at the Lodge. întorceau foarte bine dispuşi după ce luaseră o uşoară gustare

de fragi cu smântână la căsuţa portarului.

The Lodge-keeper had been promoted to keeper, vice the

murderous fisherman, and his wife made much of the boys. The

man, too, gave them a squirrel, which they presented to the

Natural History Society; thereby checkmating little Hartopp,

who wished to know what they were doing for Science. Foxy

faithfully worked some deep Devon lanes behind a lonely cross-

roads inn; and it was curious that Prout and King, members of

Common-room seldom friendly, walked together in the same

direction—that is to say, north-east. Now, the Pleasant Isle of

Aves lay due south-west.

Portarul fusese instalat paznic în locul pescarului asasin,

şi nevastă-sa ţinea mult la băieţaşii noştri. Omul le dăduse o

veveriţă, pe care o prezentară societăţii de Ştiinţe Naturale,

satisfăcând astfel toate exigenţele lui Hartopp, care îi întrebase

ce făceau în interesul ştiinţei.

Vulpe explora câteva poteci umbrite la o întretăiere de

drumuri; şi, ceea ce e mai curios, Prout şi King, care arareori se

înţelegeau, fură văzuţi într-o zi pe acelaşi drum împreună, adică

la Nord-Est; pe când „Peştera Fermecată“ era situată tocmai în

direcţia Sud-Est.

‘They’re deep—day-vilish deep,’ said Stalky. ‘Why are

they drawin’ those covers?’

„Sunt şmecheri,” zise Stalky. „Şmecheri, dom’le, nu

glumă. De ce or fi dând târcoale pe acolo?“

‘Me,’ said Beetle sweetly. ‘I asked Foxy if he had ever

tasted the beer there. That was enough for Foxy, and it cheered

him up a little. He and Heffy were sniffin’ round our old hut so

long I thought they’d like a change.’

„Eu sunt de vină,” zise Beetle cu blândeţe. „Am întrebat

pe Vulpe, dacă a gustat vreodată berea care se vinde prin partea

locului. Asta a fost destul ca să-l mai înveselească puţin. El şi cu

Labă de Urs s-au tot învârtit împrejurul vechiului adăpost şi

mi-am închipuit că au nevoie de vreo schimbare.”


Stalky & Co

37

‘Well, it can’t last for ever,’ said Stalky. ‘Heffy’s bankin’

up like a thunder-cloud, an’ King goes rubbin’ his beastly hands,

an’ grinnin’ like a hyena. It’s shockin’ demoralisin’ for King.

He’ll burst some day.’

„Bine, dar aşa nu se poate să ţie cât lumea,” zise Stalky.

„Norii se strâng pe fruntea lui Labă de Urs, şi King se plimbă

frecându-şi mâinile şi rânjind ca o hienă. E foarte demoralizantă

treaba pentru King. O să explodeze într-o zi.”

That day came a little sooner than they expected—came

when the Sergeant, whose duty it was to collect defaulters, did

not attend an afternoon call-over.

Momentul acela sosi mai curând decât se aşteptau—

într-o după amiază, când sergentul lipsea de la apel.

‘Tired of pubs, eh? He’s gone up to the top of the hill with

his binoculars to spot us,’ said Stalky. ‘Wonder he didn’t think

of that before. Did you see old Heffy cock his eye at us when we

answered our names? Heffy’s in it, too. Ti-ra-la-la-i-tu! I gloat!

Hear me! Come on!’

„S-a săturat să se mai plimbe prin cârciumi, probabil;

acum, s-a urcat în vârful dealului, ca să ne spioneze. Mă mir cum

nu s-au gândit la asta mai devreme. L-aţi văzut pe Labă de Urs

cum s-a uitat chiorâş la noi când am strigat prezent? Labă de Urs

e şi el în combinaţie. Ti-ra-la-la-itu! Hai să chiuim! Hi-hu!“

‘Aves?’ said Beetle. „Mergem la peşteră?” întrebă Beetle.

‘Of course, but I’m not smokin’ aujourd’hui. Parceque

je jolly well pense that we’ll be suivi. We’ll go along the cliffs,

slow, an’ give Foxy lots of time to parallel us up above.’

„Desigur; dar astăzi nu fumez. Mă cam bate gândul că o

să fim urmăriţi. Noi vom merge de-a lungul stâncilor încet şi îi

vom da lui Vulpe timp ca să ne ajungă pe sus.”

They strolled towards the swimming-baths, and

presently overtook King.

Se îndreptară alene către şcoala de înot, unde dădură de

King.

‘Oh, don’t let me interrupt you,’ he said. ‘Engaged in „Oh, nu vă deranjaţi din cauza mea. Aţi pornit într-o


Stalky & Co

38

scientific pursuits, of course? I trust you will enjoy yourselves,

my young friends.’

plimbare cu scop ştiinţific, nu-i aşa? Sper să vă distraţi bine,

prietenii mei?“

‘You see!’ said Stalky, when they were out of ear-shot.

‘He can’t keep a secret. He’s followin’ to cut off our line of

retreat. He’ll wait at the baths till Heffy comes along. They’ve

tried every blessed place except along the cliffs, and now they

think they’ve bottled us. No need to hurry.’

„Vedeţi,” zise Stalky, după ce trecură, aşa ca să nu fie

auziţi. „Nu e în stare să păstreze un secret. Ne urmăreşte ca să

ne taie linia de retragere. O să ne aştepte la şcoala de înot până

ce o veni Labă de Urs să-l întâlnească. Au fost în toate părţile

afară de stânci, şi acum sunt convinşi că ne-au prins. Nu vă

grăbiţi, că nu e nevoie.”

They walked leisurely over the combes till they reached

the line of notice-boards.

Trecură liniştiţi peste vâlcele până ce ajunseră la linia cu

tăbliţe.

‘Listen a shake. Foxy’s up wind comin’ down hill like

beans. When you hear him move in the bushes, go straight

across to Aves. They want to catch us flagrante delicto.’

„Ia ascultaţi puţin. Vulpe e pe partea dincotro vine vântul

şi se coboară în goană. Când îl auziţi, mişcându-se prin desiş,

mergeţi de-a dreptul la peşteră. Vor să ne prindă asupra

faptului.”

They dived into the gorse at right angles to the tunnel,

openly crossing the grass, and lay still in Aves.

Porniră printre arborii înfloriţi şi, în loc să o apuce prin

tunel, o luară de-a dreptul prin iarbă, mergând liniştiţi să se

aşeze în poieniţă.

‘What did I tell you?’ Stalky carefully put away the pipes

and tobacco. The Sergeant, out of breath, was leaning against the

„Ce v-am spus eu?” zise Stalky, ascunzând pipele şi

tutunul. Sergentul, cu sufletul la gură, se rezemă de gard,


Stalky & Co

39

fence, raking the furze with his binoculars, but he might as well

have tried to see through a sand-bag. Anon, Prout and King

appeared behind him. They conferred.

explorând stufişurile cu binoclul, ca să dea de ei; dar stufişurile

erau mai de nepătruns decât un sac de nisip. Prout şi cu King

apărură şi ei şi se sfătuiră cu toţii împreună.

‘Aha! Foxy don’t like the notice-boards, and he don’t like

the prickles either. Now we’ll cut up the tunnel and go to the

Lodge. Hullo! They’ve sent Foxy into cover.’

„Aha! Lui Vulpe nu-i plac tăbliţele şi nu-i plac spinii.

Acum haideţi prin tunel în pădure şi de acolo haideţi la căsuţa

portarului. Hei! L-au trimis pe Vulpe în desiş.”

The Sergeant was waist-deep in crackling, swaying furze,

his ears filled with the noise of his own progress. The boys

reached the shelter of the wood and looked down through a belt

of hollies.

Sergentul era înfundat până în gât în mărăcinii înfloriţi, şi

urechile-i erau asurzite de zgomotul propriilor lui mişcări.

Băieţii ascunşi în pădurice se uitau îndărăt printr-o deschizătură

a sângerilor.

‘Hellish noise!’ said Stalky critically. ‘ ‘Don’t think

Colonel Dabney will like it. I move we go up to the Lodge and

get something to eat. We might as well see the fun out.’

„Ce zgomot infernal!“ zise Stalky. „Nu cred că o să-i placă

colonelului Dabney. Propun să mergem la portar şi să căpătăm

ceva de mâncare, de acolo o să vedem cum se sfârşeşte afacerea.”

Suddenly the keeper passed them at a trot. Deodată, trecu paznicul pe lângă ei, la trap.

‘Who’m they to combe-bottom for Lard’s sake? Master’ll

be crazy,’ he said.

„Cine o fi prin fundul vâlcelei? Pentru numele cerului!

Stăpânul o să se supere foc,” zise el.

‘Poachers simly,’ Stalky replied in the broad Devon that

was the boy’s langue de guerre.

„Probabil ceva borfaşi,” răspunse Stalky, în dialectul

regional de care se serveau în expediţiile lor.

‘I’ll poach ‘em to raights!’ He dropped into the funnel-like „Las’ că-i borfesc eu!“ Porni în pâlnia pe care o forma


Stalky & Co

40

combe, which presently began to fill with noises, notably King’s

voice crying: ‘Go on, Sergeant! Leave him alone, you, sir. He is

executing my orders.’

vâlceaua acolo şi care se umplu cu zgomote diferite, între care

răsări vocea lui King spunând: „Înainte sergent! Lasă-l în pace,

D-le. El execută ordinele mele.”

‘Who’m yeou to give arders here, gingy whiskers? Yeou

come up to the master. Come out o’ that wuzzy! [This is to the

Sergeant.] Yiss, I reckon us knows the boys yeou’m after.

They’ve tu long ears an’ vuzzy bellies, an’ you nippies they in

yeour pockets when they’m dead. Come on up to master! He’ll

boy yeou all you’m a mind to. Yeou other folk bide your side

fence.’

„Cui îi dai tu ordine aici, perciunatule? Veniţi numaidecât

la boieru’. Ieşi afară din stufiş. (Aceasta către sergent.) Las’ că

ştiu eu după ce băieţi umblaţi voi. Băieţi din ăia cu urechi lungi

şi cu burţi îmblănite, şi, după ce îi prindeţi, îi vârâţi prin

buzunare. Vino repede la stăpânul. Las’ că vă învaţă el să mai

umblaţi după băieţi pe aicea. Ceilalţi să rămână pe partea

cealaltă a ulucilor.”

‘Explain to the proprietor. You can explain, Sergeant,’

shouted King. Evidently the Sergeant had surrendered to the

major force.

„Explică proprietarului, doar ştii şi D-ta să vorbeşti,

sergent,” strigă King. După aparenţe, sergentul se predase

autorităţii.

Beetle lay at full length on the turf behind the Lodge

literally biting the earth in spasms of joy.

Beetle se culcă pe pajiştea din dosul căsuţei portarului,

muşcând iarba în convulsii de bucurie.

Stalky kicked him upright. There was nothing of levity

about Stalky or M’Turk save a stray muscle twitching on the

cheek.

Stalky îi dădu ghionţi ca să-l scoale. Nu se vedea nicio

urmă de bucurie la Stalky şi M’Turk, decât poate tresărirea unui

muşchi răzleţ.

They tapped at the Lodge door, where they were always Ciocăniră la uşa căsuţei unde erau întotdeauna aşa de


Stalky & Co

41

welcome. bine primiţi.

‘Come yeou right in an’ set down, my little dearrs,’ said

the woman. ‘They’ll niver touch my man. He’ll poach ‘em to

rights. Iss fai! Fresh berries an’ cream. Us Dartymoor folk niver

forgit their friends. But them Bidevor poachers, they’ve no hem

to their garments. Sugar? My man he’ve digged a badger for

yeou, my dearrs. ‘Tis in the linhay in a box.’

„Veniţi înauntru şi poftiţi de luaţi loc, dragii mei,” zise

femeia. „Pe omul meu nu-l răzbesc ei aşa uşor. O să le arate el ce

ştie. Da, zău! Poftiţi aici fragi proaspeţi şi ceva smântână. Noi,

aştia din Dartymoor, nu ne uităm prietenii, dar borfaşii ăia din

Bideford n-au nici tiv la haină, de pârliţi ce sunt. Vreţi zahăr?

Omul meu v-a găsit un bursuc, dragii mei. Este aici, într-o cutie.”

‘Us’ll take un with us when we’m finished here. I reckon

yeou’m busy. We’ll bide here an’—’tis washin’ day with yeou,

simly,’ said Stalky. ‘We’m no company to make all vitty for.

Niver yeou mind us. Yiss. There’s plenty cream.’

„Las-că-l luăm noi după ce mâncăm. Noi o să stăm aici,”

zise Stalky, „dar D-ta vei fi având treabă. După câte văd, spălai

rufe. Nu e nevoie să stai cu noi, că stăm şi singuri. Mulţumesc,

avem destulă smântână.”

The woman withdrew, wiping her pink hands on her

apron, and left them in the parlour. There was a scuffle of feet

on the gravel outside the heavily-leaded diamond panes, and

then the voice of Colonel Dabney, something clearer than a

bugle.

Femeia se depărtă ştergându-şi mâinile înroşite pe şorţ; îi

lăsă în odaia cea bună a căsuţei. Afară se auzi un zgomot de paşi

pe pietrişul dinaintea geamurilor translucide, şi vocea

colonelului Dabney răsună ceva mai tare ca un corn de

vânătoare.

‘Ye can read? You’ve eyes in your head? Don’t attempt to

deny it. Ye have!’

„Ştiţi să citiţi? Ochi în cap aveţi, ce naiba! Nu încercaţi să

tăgăduiţi, aveţi.”

Beetle snatched a crochet-work antimacassar from the Beetle apucă un ştergar ce acoperea canapeaua de păr de


Stalky & Co

42

shiny horsehair sofa, stuffed it into his mouth, and rolled out of

sight.

cal, îl băgă în gură şi se tăvăli de râs.

‘You saw my notice-boards. Your duty? Curse your

impudence, sir. Your duty was to keep off my grounds. Talk of

duty to me! Why—why—why, ye misbegotten poacher, ye’ll be

teaching me my A B C next! Roarin’ like a bull in the bushes

down there! Boys? Boys? Boys? Keep your boys at home, then!

I’m not responsible for your boys! But I don’t believe it—I don’t

believe a word of it. Ye’ve a furtive look in your eye—a furtive,

sneakin’, poachin’ look in your eye, that ‘ud ruin the reputation

of an archangel! Don’t attempt to deny it! Ye have! A sergeant?

More shame to you, then, an’ the worst bargain Her Majesty ever

made! A sergeant, to run about the country poachin’—on your

pension! Damnable! Oh, damnable! But I’ll be considerate. I’ll be

merciful. By gad, I’ll be the very essence o’ humanity! Did ye, or

did ye not, see my notice-boards? Don’t attempt to deny it! Ye

did. Silence, Sergeant!’

„Mi-aţi văzut tăbliţele? Datoria D-tale? Eşti un obraznic!

Datoria D-tale era să nu calci pe pământul meu. Auzi! Să-mi

vorbească mie de datorie. Auzi! Borfaş prăpădit ce eşti, tu vrei

să mă înveţi datoria? Tu mugeai ca taurul pe acolo, prin

stufişuri? Elevii tăi? Ce elevi? Ţine-ţi-i acasă, D-le, pe elevii

D-tale. Dar nu cred o vorbă din ce spui. Ai în ochi o căutătură

piezişe, o privire hoţească ce ar strica reputaţia unui sfânt. Nu

încerca să tăgăduieşti! E tocmai aşa cum spun eu. Eşti sergent?

Să fie adevărat? Ai fi cel mai prost servitor pe care l-a avut

vreodată Maiestatea Sa! Un sergent să se furişeze de colo până

colo, făcând pe borfaşul! Auzi ticăloşie! Dar am să fiu moderat.

Am să fiu îngăduitor. Pe conştiinţa mea că am să fiu chiar plin

de umanitate. Vreau să ştiu numai dacă ai văzut sau dacă n-ai

văzut tăbliţele mele? Nu încerca să tăgăduieşti, le-ai văzut.

Acum tăcere, sergent.”

Twenty-one years in the army had left their mark on

Foxy. He obeyed.

Douăzeci de ani petrecuţi în armată lasă urme adânci în

suflet. Vulpe se supuse.


Stalky & Co

43

‘Now. March!’ „Stânga-mprejur... şi înainte marş!“

The high Lodge-gate shut with a clang. ‘My duty! A

sergeant to tell me my duty!’ puffed Colonel Dabney. ‘Good

Lard! more sergeants!’

Poarta cea înaltă se deschise trosnind. „Datoria mea!

Doamne Dumnezeule! Alţi sergenţi,” pufăi colonelul Dabney.

‘It’s King! It’s King!’ gulped Stalky, his head on the

horsehair pillow. M’Turk was eating the rag-carpet before the

speckless hearth, and the sofa heaved to the emotions of Beetle.

Through the thick glass the figures without showed blue,

distorted, and menacing.

„E King! E King!” şopti Stalky, cu capul în perna umplută

cu păr de cal. M’Turk îşi înfunda în gură covorul de dinaintea

căminului bine curăţat şi Beetle încredinţă canapelei hohotele

sale de râs. Văzute prin geam, figurile se agitau dislocate şi

ameninţătoare.

‘I—I protest against this outrage.’ King had evidently

been running up hill. ‘The man was entirely within his duty.

Let—let me give you my card.’

„Pro—protestez contra acestei insulte.” După toate

aparenţele, King urcase dealul în fugă. „Omul acesta era cu totul

în dreptul său; nu-şi făcea decât datoria, domnule. Să vă dau

cartea mea de vizită.”

‘He’s in flannels!’ Stalky buried his head again. „E în hainele din flanelă!” pufni Stalky şi apoi vârî iar

capul în perne.

‘Unfortunately—most unfortunately—I have not one with

me, but my name is King, sir, a house-master of the College, and

you will find me prepared—fully prepared—to answer for this

man’s action. We’ve seen three—’

„Din nenorocire—dintr-o adevărată nenorocire—nu am

niciuna la mine, dar mă numesc King, domnule; sunt directorul

uneia din diviziile liceului, şi sunt gata, cu totul gata să răspund

de faptele acestui om. Am văzut trei—“


Stalky & Co

44

‘Did ye see my notice-boards?’ „Dar tăbliţele mele le-ai văzut?“

‘I admit we did; but under the circumstances—’ „Recunosc că le-am văzut. Dar date fiind

circumstanţele—”

‘I stand in loco parentis.’ Prout’s deep voice was added to

the discussion. They could hear him pant.

„Eu stau in loco parentis.“ Vocea adâncă a lui Prout

interveni în discuţie. Îi puteau auzi de acolo răsuflarea sacadată.

‘F’what?’ Colonel Dabney was growing more and more

Irish.

„În loc de ce?“ Accentul colonelului Dabney devenea din

ce în ce mai irlandez.

‘I’m responsible for the boys under my charge.’ „Sunt răspunzător de faptele băieţilor care îmi sunt daţi

în grijă.”

‘Ye are, are ye? Then all I can say is that ye set them a very

bad example—a dam’ bad example, if I may say so. I do not own

your boys. I’ve not seen your boys, an’ I tell you that if there was

a boy grinnin’ in every bush on the place still ye’ve no shadow

of a right here, comin’ up from the combe that way, an’

frightenin’ everything in it. Don’t attempt to deny it. Ye did. Ye

should have come to the Lodge an’ seen me like Christians,

instead of chasin’ your dam’ boys through the length and

breadth of my covers. In loco parentis ye are? Well, I’ve not

forgotten my Latin either, an’ I’ll say to you: “Quis custodiet ipsos

„Ei, aş, eşti răspunzător, zău! Atunci tot ce le pot spune e

că le dai un exemplu detestabil—absolut detestabil, n-am ce zice.

N-am văzut băieţii dumitale, dar îţi declar că dacă ar fi aici câte

un băiat în fiecare din boschetele astea, tot nu ai avea nicidecum

dreptul să-mi vii în crâng, intrând prin vâlcea şi să sperii tot

vânatul dintr-însa. Nu încerca să tăgăduieşti. Aşa ai făcut.

Trebuia să intri pe poartă, ca un creştin cumsecade, şi să mi te

adresezi mie, în loc să alergi după prăpădiţii dumitale de băieţi

de-a lungul şi de-a latul rezervelor de vânătoare. Eşti in loco

parentis? Ei bine nici eu nu mi-am uitat latina, şi o să-ţi răspund


Stalky & Co

45

custodes?” If the masters trespass, how can we blame the boys?’ „Quis custodiet ipsos custodes?“ Dacă rătăcesc profesorii, cu ce

drept am blama elevii?“

‘But if I could speak to you privately,’ said Prout. „Dacă aş putea să-ţi vorbesc două vorbe în particular,”

zise Prout.

‘I’ll have nothing private with you! Ye can be as private

as ye please on the other side o’ that gate, an’—I wish ye a very

good afternoon.’

„Nu vreau să am nimic particular cu D-ta. Poţi să fii cât

vrei de particular de partea cealaltă a gardului şi—îţi urez seară

bună.”

A second time the gate clanged. They waited till Colonel

Dabney had returned to the house, and fell into one another’s

arms, crowing for breath.

Asupra acestor vorbe, poarta se trânti pentru a doua oară.

Aşteptară ca să se întoarcă colonelul Dabney în casă, pe urmă

căzură unul în braţele altuia, abia izbutind să răsufle.

‘Oh, my Soul! Oh, my King! Oh, my Heffy! Oh, my Foxy!

Zeal, all zeal, Mr. Simple.’ Stalky wiped his eyes. ‘Oh! Oh! Oh!—

”I did boil the exciseman!” We must get out of this or we’ll be

late for tea.’

„Oh, sufletul meu! Oh, King! Oh, Labă de Urs! Oh,

Vulpe!” Stalky îşi ştergea ochii.

„Când te gândeşti cât a ieşit de bine! Trebuie să ne grăbim

ca să nu întârziem la ceai.”

‘Ge—ge—get the badger and make little Hartopp happy.

Ma—ma—make ‘em all happy,’ sobbed M’Turk, groping for the

door and kicking the prostrate Beetle before him.

„Ia—Ia bursucul. Îi va face plăcere lui Hartopp. Să—le

facem plăcere la toţi,” plângea M’Turk, dibuind să ajungă la uşă

şi mai dând câte un picior lui Beetle, care era moleşit, ca să-i facă

vânt înainte.

They found the beast in an evil-smelling box, left two Prietenii găsiră bursucul într-o cutie care mirosea foarte


Stalky & Co

46

half-crowns for payment, and staggered home. Only the badger

grunted most marvellous like Colonel Dabney, and they

dropped him twice or thrice with shrieks of helpless laughter.

They were but imperfectly recovered when Foxy met them by

the Fives Court with word that they were to go up to their

dormitory and wait till sent for.

urât, lăsară câţiva şilingi pe masă, drept mulţumire şi,

împleticindu-se, porniră spre casă. Numai că bursucul, când

mârâia, semăna grozav de mult cu colonelul Dabney, aşa că îl

aţâţau în hohote de râs. Nu-şi veniseră încă în fire. Când îi întâlni

Vulpe în curtea mare, le spuse să meargă sus în dormitorul lor

şi să aştepte până când va veni cineva să-i cheme.

‘Well, take this box to Mr. Hartopp’s rooms, then. We’ve

done something for the Natural History Society, at any rate,’

said Beetle.

„Atunci fii bun, te rog, şi du această cutie în apartamentul

D-lui Hartopp. Tot am făcut noi ceva pentru Ştiinţele Naturale

azi,” zise Beetle.

‘ ‘Fraid that won’t save you, young gen’elmen,’ Foxy

answered, in an awful voice. He was sorely ruffled in his mind.

„Mă tem că asta n-o să fie destul ca să vă scape, tinerii

mei,” răspunse Vulpe cu o voce înspăimântătoare. Se arăta

foarte tulburat.

‘All sereno, Foxibus.’ Stalky had reached the extreme

stage of hiccups. ‘We—we’ll never desert you, Foxy. Hounds

choppin’ foxes in cover is more a proof of vice, ain’t it? ... No,

you’re right. I’m—I’m not quite well.’

„Fii pe pace, Vulpescule.” În stagiul ultim al râsului,

Stalky ajunsese la sughiţuri. „Noi n-o să te părăsim niciodată,

Vulpe. Câinii prinşi alergând prin rezerve sunt rău nărăviţi,

nu-i aşa?... Nu, ai dreptate. Nu, nu prea mă simt tocmai bine.“

‘They’ve gone a bit too far this time,’ Foxy thought to

himself. ‘Very far gone, I’d say, excep’ there was no smell of

liquor. An’ yet it isn’t like ‘em—somehow. King and Prout they

„S-au întrecut de data asta,” îşi zise Vulpe.

„De întrecut, s-au întrecut, numai că a băutură nu miros

deloc şi pare-mi-se că nu e în firea lor să facă aşa ceva. În orice


Stalky & Co

47

‘ad their dressin’-down same as me. That’s one comfort.’ caz, D-l Prout şi D-l King au înghiţit papara ca şi mine. Asta e o

mângâiere.”

‘Now, we must pull up,’ said Stalky, rising from the bed

on which he had thrown himself. ‘We’re injured innocence—as

usual. We don’t know what we’ve been sent up here for, do we?’

„Acuş scuturaţi-vă,” zise Stalky, ridicându-se de pe patul

unde stătuse culcat. „Noi suntem nevinovaţii persecutaţi, ca de

obicei. Noi nici nu avem idee pentru ce am fost trimişi aici.“

‘No explanation. Deprived of tea. Public disgrace before

the house,’ said M’Turk, whose eyes were running over. ‘It’s

dam’ serious.’

„Nu ni s-a dat nicio explicaţie. Am fost opriţi din a lua

ceaiul, am fost umiliţi în faţa întregii divizii,” zise M’Turk, cu

ochii împăienjeniţi de atâta râs. „Asta-i serios, domnule.”

‘Well, hold on, till King loses his temper,’ said Beetle.

‘He’s a libellous old rip, an’ he’ll be in a ravin’ paddy-wack.

Prout’s too beastly cautious. Keep your eye on King, and, if he

gives us a chance, appeal to the Head. That always makes ‘em

sick.’

„Ascultaţi, ţineţi-vă bine până ce King şi-o pierde

cumpătul,” zise Beetle. „King e o cloanţă bătrână şi trebuie să

turbeze acuma... D-l Prout este prea măsurat. Uitaţi-vă bine la

King şi, la prima ocazie pe care v-o dă, cereţi să fiţi trimişi

înaintea D-lui director. Asta îi face să le vie damblaua.”

They were summoned to their house-master’s study,

King and Foxy supporting Prout, and Foxy had three canes

under his arm. King leered triumphantly, for there were tears,

undried tears of mirth, on the boys’ cheeks. Then the

examination began.

Fură chemaţi în biroul dirigintelui lor, D-l King şi Vulpe

erau şi ei acolo, iar Vulpe ţinea trei bastoane sub braţ. D-l King

le aruncă priviri triumfătoare pe sub sprâncene, căci pe obrajii

lor vedea lacrimi, lacrimi de veselie care nu fuseseră încă şterse.

Pe urmă începu interogatoriul.

Yes, they had walked along the cliffs. Yes, they had Da, ei se plimbaseră pe stânci. Da, intraseră pe moşia


Stalky & Co

48

entered Colonel Dabney’s grounds. Yes, they had seen the

notice-boards (at this point Beetle sputtered hysterically). For

what purpose had they entered Colonel Dabney’s grounds?

‘Well, sir, there was a badger.’

colonelului Dabney. Da, văzuseră tăbliţele (aci Beetle avu un

sughiţ nervos). Cu ce scop intraseră pe proprietatea colonelului

Dabney?

„Domnule, văzusem un bursuc.”

Here King, who loathed the Natural History Society

because he did not like Hartopp, could no longer be restrained.

He begged them not to add mendacity to open insolence. ‘But

the badger was in Mr. Hartopp’s rooms, sir’. The Sergeant had

kindly taken it up for them. That disposed of the badger, and the

temporary check brought King’s temper to boiling-point. They

could hear his foot on the floor while Prout prepared his

lumbering inquiries. They had settled into their stride now.

Their eyes ceased to sparkle; their faces were blank; their hands

hung beside them without a twitch. They were learning, at the

expense of a fellow-countryman, the lesson of their race, which

is to put away all emotion and entrap the alien at the proper

time.

Atunci, King, care ura Societatea de Ştiinţe Naturale, nu

se mai putu opri. Îi rugă să nu-şi agraveze cazul adăugând

minciuna la obrăznicie. „Dar bursucul se află în apartamentul

D-lui Hartopp, D-le profesor.” Sergentul îl dusese acolo din

partea lor. Astfel chestia bursucului era soluţionată şi acest eşec

momentan ridică mânia D-lui King la punctul de fierbere. Îi

puteau auzi piciorul cum bătea pe podele pe când Prout punea

întrebările sale încete. Acum intraseră bine în rolul lor. Ochii lor

încetaseră de a mai arunca scântei, feţele lor erau palide, mâinile

le atârnau în jos fără o tresărire. În dauna unui concetăţean,

învăţau să practice însuşirea de căpetenie a rasei lor, care este să

lase la o parte orice emoţie şi să aştepte clipa când poate să

prindă pe vrăjmaşi în cursă.

So far good. King was importing himself more freely into

the trial, being vengeful where Prout was grieved. They knew

Până acum mersese bine. D-l King se amestecă din ce în

ce mai vârtos în judecată, arătându-se vindicativ acolo unde D-l


Stalky & Co

49

the penalties of trespassing? With a fine show of irresolution,

Stalky admitted that he had gathered some information vaguely

bearing on this head, but he thought—The sentence was

dragged out to the uttermost: Stalky did not wish to play his

trump with such an opponent. Mr. King desired no buts, nor was

he interested in Stalky’s evasions. They, on the other hand,

might be interested in his poor views. Boys who crept—who

sneaked—who lurked—out of bounds, even the generous

bounds of the Natural History Society, which they had falsely

joined as a cloak for their misdeeds—their vices—their

villainies—their immoralities—

Prout era numai mâhnit. Ştia oare Stalky ce pedeapsă îi aştepta

pe cei care treceau limitele? Cu o ezitare vădită, Stalky afirmă că

avea oarece informaţii asupra acestui subiect, dar... credea...

Prelungi fraze până la ultimele limite: Stalky nu vroia

să-şi joace cartea cea mai bună cu un asemenea adversar. D-l

King nu admitea „dar“; şi nici răspunsurile îndoite ale lui Stalky

nu-l interesau. Ei însă ar fi avut poate interes să cunoască umilele

sale vederi. Băieţi care se furişau, se ascundeau, se strecurau,

asemenea unor şopârle, în afară de limitele hotărâte, fie chiar şi

în afară de limitele destul de largi ale Societăţii de Ştiinţe

Naturale, societate pe care o luaseră drept paravan pentru ca

să-şi ascundă năravurile—obiceiuri rele—ticăloşiile...

‘He’ll break cover in a minute,’ said Stalky to himself.

‘Then we’ll run into him before he gets away.’

„O să-şi piardă stăpânirea de sine într-un minut“, îşi zise

Stalky. „Atunci o să-l atacăm înainte de a isprăvi.”

Such boys, scabrous boys, moral lepers—the current of

his words was carrying King off his feet—evil-speakers, liars,

slow-bellies—yea, incipient drunkards...

Asemenea băieţi, băieţi nărăviţi, adevărate lepre

morale—luat de curentul vorbelor sale, D-l King pierdea

măsura, spunând vorbe urâte—mincinoşi—da, beţivi

incipienţi...

He was merely working up to a peroration, and the boys El nu făcea decât să se monteze ca să ajungă la peroraţie,


Stalky & Co

50

knew it; but M’Turk cut through the frothing sentence, the

others echoing:

şi băieţii o ştiau foarte bine; dar M’Turk îi tăie fraza spumegândă

şi ceilalţi repetară ca un ecou:

‘I appeal to the Head, sir.’ „D-le profesor, fac apel la D-l director.”



It was their unquestioned right. Drunkenness meant

expulsion after a public flogging. They had been accused of it.

The case was the Head’s, and the Head’s alone.

Era dreptul lor. Dacă se dovedea faptul că un băiat are

obiceiul să bea, se pedepsea cu bătaia în public şi eliminarea din

şcoală. De această crimă fuseseră acuzaţi. Cazul era de

competenţa numai şi numai a directorului.

‘Thou hast appealed unto Cæsar: unto Cæsar shalt thou

go.’ They had heard that sentence once or twice before in their

careers. ‘None the less,’ said King uneasily, ‘you would be better

advised to abide by our decision, my young friends.’

„Ai făcut apel la Cezar; înaintea lui Cezar te vei duce.“

Auziseră ei această frază odată sau de două ori în viaţă.

„Oricum,” zise D-l King cu oarecare sfială, „cred că aţi fi fost mai

cuminţi să vă înclinaţi înaintea deciziei noastre, tinerii mei

prieteni.”

‘Are we allowed to associate with the rest of the school

till we see the Head, sir?’ said M’Turk to his house-master,

disregarding King. This at once lifted the situation to its loftiest

plane. Moreover it meant no work, for moral leprosy was strictly

quarantined, and the Head never executed judgment till twenty-

„Ne permiteţi să ne luăm locul printre colegii noştri până

în momentul când vom vedea pe D-l director, D-le profesor?”

întrebă M’Turk pe dirigintele său, fără a-l băga în seamă pe King.

Prin aceasta, situaţia era ridicată pe planul ei cel mai înalt. În

plus, aceasta însemna să nu lucreze în seara aceea, căci


Stalky & Co

51

four cold hours later. descoperirea unei greşeli morale, aducea după sine carantina, şi

şeful nu executa nicio judecată până ce nu treceau douăzeci şi

patru de ore.

‘Well—er—if you persist in your defiant attitude,’ said

King, with a loving look at the canes under Foxy’s arm. ‘There is

no alternative.’

„Desigur—dacă persişti în atitudinea D-tale,” zise King,

cu o privire de regret către bastoanele de sub braţul lui Vulpe.

„Nu există o altă alternativă.”

Ten minutes later the news was over the whole school.

Stalky and Co. had fallen at last—fallen by drink. They had been

drinking. They had returned blind-drunk from a hut. They were

even now lying hopelessly intoxicated on the dormitory floor. A

few bold spirits crept up to look, and received boots about the

head.

După zece minute, noutăţile se aflaseră în toată şcoala.

Stalky & Co. căzuseră în sfârşit—căzuseră prin băutură. Se

întorseseră beţi morţi dintr-un adăpost. Vreo câţiva dintre cei

mai îndrăzneţi băieţi se strecurară sus, ca să vadă cum stau

lucrurile, şi primiră câteva ghete în cap din partea criminalilor.

‘We’ve got him—got him on the Caudine Toasting-fork!’

said Stalky, after those hints were taken. ‘King’ll have to prove

his charges up to the giddy hilt.’

„L-am prins—l-am prins în furculiţă,” zise Stalky, după

ce îi goni pe curioşi. „D-l King va trebui să-şi dovedească până

la urmă acuzaţiile.”

‘Too much ticklee, him bust,’ Beetle quoted from a book

of his reading. ‘Didn’t I say he’d go pop if we lat un bide?’

„L-am gâdilat prea mult şi a explodat săracul,” zise

Beetle, citând un pasaj dintr-o carte pe care o citise. „Nu v-am

spus că se duce unde vrei dacă îi dai niţel vânt.”

‘No prep., either, O ye incipient drunkards,’ said M’Turk, „Şi nu mai avem nici meditaţie, o, voi, beţivi începători!


Stalky & Co

52

‘and it’s trig night, too. Hullo! Here’s our dear friend Foxy. More

tortures, Foxibus?’

zise M’Turk. „Şi azi este seară de trigonometrie. Ura! Iată pe

scumpul nostru prieten Vulpe. Ce torturi vii să ne mai vesteşti,

Vulpibus?“

‘I’ve brought you something to eat, young gentlemen,’

said the Sergeant from behind a crowded tray. Their wars had

ever been waged without malice, and a suspicion floated in

Foxy’s mind that boys who allowed themselves to be tracked so

easily might, perhaps, hold something in reserve. Foxy had

served through the Mutiny, when early and accurate

information was worth much.

„V-am adus câte ceva de mâncare, tinerii mei

gentlemeni,” zise sergentul de după o tabla încărcată. Vulpe şi

cu liceenii se războiau mereu, însă fără ură, şi în mintea lui Vulpe

încolţise bănuiala că băieţii care se lasă aşa uşor să fie urmăriţi

au, poate, în rezervă o farsă, sau cine ştie ce argument pentru

apărare. Sergentul se războise în Indii şi învăţase acolo cât de

preţioasă poate fi o informaţie exactă şi dată la timp.

‘I—I noticed you ‘adn’t ‘ad anything to eat, an’ I spoke to

Gumbly, an’ he said you wasn’t exactly cut off from supplies. So

I brought up this. It’s your potted ‘am tin, ain’t it, Mr. Corkran?’

„Am băgat de seamă că nu aţi avut nimic de mâncare şi

i-am vorbit lui Grumbly, care mi-a spus că nu eraţi scoşi din

porţie. Aşa că v-am adus asta. E cutia D-tale cu şuncă, D-le

Corkran, nu-i aşa?“

‘Why, Foxibus, you’re a brick,’ said Stalky. ‘I didn’t think

you had this much—what’s the word, Beetle?’

„Bravo, Vulpe, eşti un om de aur. Nu ştiam că ai în D-ta

atâta—cum e vorba aia, Beetle?“

‘Bowels,’ Beetle replied promptly. ‘Thank you, Sergeant.

That’s young Carter’s potted ham, though.’

„Filotimie,” adăugă Beetle cu repeziciune. „Dar aceasta e

şuncă din cutia lui Carter, nu-i a noastră.”

‘There was a C on it. I thought it was Mr. Corkran’s. This „Avea un C. pe ea şi am crezut că era a D-lui Corkran.


Stalky & Co

53

is a very serious business, young gentlemen. That’s what it is. I

didn’t know, perhaps, but there might be something on your

side which you hadn’t said to Mr. King or Mr. Prout, maybe.’

Ştiţi că afacerea D-voastră e foarte serioasă. Zău că e aşa... Nu

ştiu cum mi-am închipuit eu, însă, că poate veţi mai şti ceva,

vreun motiv pentru apărarea D-voastră, pe care nu l-aţi spus

D-lui King sau D-lui Prout, mai ştiu eu ce.”

‘There is. Heaps, Foxibus.’ This from Stalky through a full

mouth.

„Avem. O poveste întreagă, Vulpibus.” Acestea fură

pronunţate de Stalky cu gura plină.

‘Then you see, if that was the case, it seemed to me I might

represent it, quiet so to say, to the ‘Ead when he asks me about

it. I’ve got to take ‘im the charges to-night, an’—it looks bad on

the face of it.’

„Păi atunci, dacă aşa stau lucrurile, m-am gândit că aş

putea eu să strecor ceva directorului, aşa, pe îndelete. Ştiţi că eu

îi duc rapoartele astă seară. Ce mai scrie despre afacerea asta

într-însele e teribil!

‘ ‘Trocious bad, Foxy. Twenty-seven cuts in the Gym

before all the school, and public expulsion. “Wine is a mocker,

strong drink is ragin’,” ‘ quoth Beetle.

„De tot teribil, Vulpiscule. Douăzeci şi şapte lovituri de

baston în sala de gimnastică, înaintea şcolii întregi şi daţi afară

din liceu. Vinul îşi bate joc de om şi băutura tare îl scoate din

fire,” zise Beetle.

‘It’s nothin’ to make fun of, young gentlemen. I ‘ave to go

to the ‘Ead with the charges. An’—an’ you mayn’t be aware,

per’aps, that I was followin’ you this afternoon; havin’ my

suspicions.’

„Nu aveţi de ce râde, Domnilor. Am să duc raportul

directorului. Poate nu ştiaţi că vă urmăream astăzi după masă?

Aveam eu oarecare bănuieli.”

‘Did ye see the notice-boards?’ croaked M’Turk, in the „Ai citit tăbliţele?” strigă M’Turk, imitând la perfecţie


Stalky & Co

54

very brogue of Colonel Dabney. accentul colonelului Dabney.

‘Ye’ve eyes in your head. Don’t attempt to deny it. Ye

did!’ said Beetle.

„Ai ochi. Nu încerca să tăgăduieşti. Le-ai văzut,” zise

Beetle.

‘A Sergeant! To run about poachin’ on your pension!

Damnable! Oh, damnable!’ said Stalky, without pity.

„Un sergent!“ urlă Stalky nemilos. „Şi încă în retragere!

Este revoltător! Revoltător!“

‘Good Lord!’ said the Sergeant, sitting heavily upon a

bed. ‘Where—where the devil was you? I might ha’ known it

was a do—somewhere.’

„Doamne Dumnezeule!” zise sergentul căzând pe unul

dintre paturi. „Unde dracu eraţi ascunşi? Ar fi trebuit să bănuim

că ne legaţi la gard.”

‘Oh, you clever maniac!’ Stalky resumed. ‘We mayn’t be

aware you were followin’ us this afternoon, mayn’t we?

‘Thought you were stalkin’ us, eh? Why, we led you bung into

it, of course. Colonel Dabney—don’t you think he’s a nice man,

Foxy?—Colonel Dabney’s our pet particular friend. We’ve been

goin’ there for weeks and weeks. He invited us. You and your

duty! Curse your duty, sir! Your duty was to keep off his covers.’

„Ascultă, isteţule!” zise Stalky. „Crezi că noi nu ştiam că

ne urmăreşti astăzi după amiază? Vroiai să ne spionezi? Nu-i

aşa? Ei bine, dragul meul, te-am dus tocmai unde vroiam să te

ducem. Nu-i aşa că e drăguţ D-l colonel Dabney? Colonelul

Dabney este prietenul nostru intim şi particular. Ne ducem la el

de săptămâni de zile. D-ta şi datoria D-tale! La dracu cu datoria

D-tale, D-le. Datoria D-tale era să stai acasă!“

‘You’ll never be able to hold up your head again, Foxy.

The fags ‘ll hoot at you,’ said Beetle. ‘Think of your giddy

prestige!’

„Vulpaki, nu o să mai îndrăzneşti să ridici capul, şi băieţii

o să râdă de D-ta,” zise Beetle.

„Gândeşte-te la prestigiul D-tale! La neprihănitul D-tale

prestigiu!“


Stalky & Co

55

The Sergeant was thinking—hard. Sergentul căzu pe gânduri.

‘Look ‘ere, young gentlemen,’ he said, earnestly. ‘You

aren’t surely ever goin’ to tell, are you? Wasn’t Mr. Prout and

Mr. King in—in it too?’

„Ascultaţi, domnilor,” zise el cu un ton rugător. „Nu o să

vă apucaţi să spuneţi povestea asta, nu-i aşa? D-l Prout şi D-l

King erau şi ei în afacere, ce naiba.”

‘Foxibusculus, they was. They was—singular horrid.

Caught it worse than you. We heard every word of it. You got

off easy, considerin’. If I’d been Dabney I swear I’d ha’ quodded

you. I think I’ll suggest it to him to-morrow.’

„Erau şi ei, Vulpică, erau şi ei, asta-i frumuseţea. La urma

urmei, D-ta ai scăpat uşor. În locul lui Dabney, jur că vă duceam

la poliţie pe toţi trei. Trebuie să i-o spun mâine.”

‘An’ it’s all goin’ up to the ‘Ead. Oh, Good Lord!’ „Şi directorul o să afle asta, sfinte Doamne!“

‘Every giddy word of it, my Chingangook,’ said Beetle,

dancing. ‘Why shouldn’t it? We’ve done nothing wrong. We ain’t

poachers. We didn’t cut about blastin’ the characters of poor,

innocent boys—saying they were drunk.’

„Fiecare vorbă din această poveste, scumpul meu

Chingangook,” zise Beetle dansând. „Şi de ce să nu afle? Noi

n-am făcut nimic rău. Nu suntem borfaşi. Noi n-am stricat

reputaţia unor băieţi nevinovaţi purtând peste tot vorba că

suntem beţivi.”

‘That I didn’t,’ said Foxy. ‘I—I only said that you be’aved

uncommon odd when you come back with that badger. Mr. King

may have taken the wrong hint from that.’

„Eu n-am făcut aşa ceva,” zise Vulpe. „Am spus numai că

aveaţi aerul foarte ciudat când v-aţi întors cu bursucul acela.

D-l King o fi înţeles greşit.”

‘ ‘Course he did; an’ he’ll jolly well shove all the blame on

you when he finds out he’s wrong. We know King, if you don’t.

„Bineînţeles că aşa a făcut; şi toată vina o s-o dea pe D-ta

când o vedea că nu a avut dreptate. Mi-e ruşine de D-ta. Nu


Stalky & Co

56

I’m ashamed of you. You ain’t fit to be a Sergeant,’ said M’Turk. meriţi să fi sergent,” zise M’Turk.

‘Not with three thorough-goin’ young devils like you, I

ain’t. I’ve been had. I’ve been ambuscaded. Horse, foot, an’ guns,

I’ve been had, an’—an’ there’ll be no holdin’ the junior forms

after this. M’rover, the ‘Ead will send me with a note to Colonel

Dabney to ask if what you say about bein’ invited was true.’

„Nu o mai merit atunci când am de a face cu trei draci de

felul D-voastră. M-aţi prins. Am fost prins în cursă de cavalerie,

de artilerie, infanterie, toată forţa armată şi—ce o să păţim cu cei

mici nici nu mai spunem. Pe deasupra, te pomeneşti că

directorul mă mai trimite cu un bileţel să afle dacă într-adevăr

eraţi invitaţi.”

‘Then you’d better go in by the Lodge-gates this time,

instead of chasin’ your dam’ boys—oh, that was the Epistle to

King—so it was. We-ell, Foxy?’ Stalky put his chin on his hands

and regarded the victim with deep delight.

„Atunci ai face bine să intri pe poarta cea mare decât să

alergi pe prăpădiţii D-tale de băieţi—oh nu! Asta era epistola

către King. Ce zici, Vulpesky?“ Stalky, cu capul rezemat în

palme, îşi privea victima cu o bucurie profundă.

‘Ti-ra-la-la-i-tu! I gloat! Hear me!’ said M’Turk. ‘Foxy

brought us tea when we were moral lepers. Foxy has a heart.

Foxy has been in the Army, too.’

„Ti-ra-la-la-itu! Hai să chiuim! Hi-hu,” strigă M’Turk.

„Vulpe ne-a adus ceaiul pe când toţi ne considerau o lepră

morală. Vulpe are o inimă. Vulpe a fost şi în armată.”

‘I wish I’d ha’ had you in my company, young

gentlemen,’ said the Sergeant from the depths of his heart; ‘I’d

ha’ given you something.’

„Aş fi vrut să vă am în compania mea, tinerii mei

gentlemeni,” zise sergentul din adâncul inimii sale. „Ce v-aş mai

fi tras eu câte o chelfăneală!“

‘Silence at drum-head court-martial,’ M’Turk went on.

‘I’m advocate for the prisoner; and, besides, this is much too

„Tăcere, vă rog, curtea deliberează,” şi M’Turk continuă.

„Eu sunt avocatul acuzatului; şi, la urma urmei, povestea este


Stalky & Co

57

good to tell all the other brutes in the Coll.

They’d never understand. They play cricket, and say: “Yes sir,”

and “Oh, sir,” and “No, sir.” ‘

prea nostimă ca să fie spusă tuturor nătărăilor din şcoală. N-o

s-o priceapă niciodată. Ei ştiu numai să joace cricket şi să spună:

‘Da, domnule’ şi ‘O, domnule’ şi ‘Nu, domnule.’ “

‘Never mind that. Go ahead,’ said Stalky. „Las’ că ştim. Zi-nainte,” zise Stalky.

‘Well, Foxy’s a good little chap when he does not esteem

himself so as to be clever.’

„În rezumat, Vulpe e un băiat bun, când nu se crede prea

deştept.”

‘ “Take not out your ‘ounds on a werry windy day,” ‘

Stalky struck in. ‘I don’t care if you let him off.’

„Nu vă scoateţi câinii pe o vreme foarte rea,” interveni

Stalky. „Mie nu-mi pasă dacă îi dai drumul.”

‘Nor me,’ said Beetle. ‘Heffy is my only joy—Heffy and

King.’

„Nici mie,” zise Beetle. „Nu-mi aştept bucuria decât de la

Labă de Urs şi de la King.”

‘I ‘ad to do it,’ said the Sergeant plaintively. „Am fost silit să o fac,” zise sergentul pe un ton

plângăcios.

‘Right O! Led away by bad companions in the execution

of his duty, or—or words to that effect. You’re dismissed with a

reprimand, Foxy. We won’t tell about you. I swear we won’t,’

M’Turk concluded. ‘Bad for the discipline of the school. Horrid

bad.’

„Desigur.—Considerând că acuzatul a fost îndepărtat de

la execuţia datoriei de alţi tovarăşi răi, sau altceva cu acelaşi

înţeles—Consiliul te achită, înfigându-ţi un blam, Vulpof. N-o să

spunem nimic de D-ta, jur că n-o să spunem,” încheie M’Turk.

„Ar fi prea rău pentru disciplina şcolii. Îngrozitor de rău.”

‘Well,’ said the Sergeant, gathering up the tea-things,

‘knowin’ what I know o’ the young dev—gentlemen of the

„Bine,” zise sergentul, strângând toate vasele de ceai,

„cunoscând din ce aluat sunt făcuţi tinerii draci—vreau să zic


Stalky & Co

58

College, I’m very glad to ‘ear it. But what am I to tell the ‘Ead?’ tinerii gentlemeni din şcoală, sunt foarte mulţumit să aud

acestea. Dar ce o să spun eu şefului?“

‘Anything you jolly well please, Foxy. We aren’t the

criminals.’

„Tot ce-ţi place, Vulpe. Noi nu suntem vinovaţi cu nimic.”

To say that the Head was annoyed when the Sergeant

appeared after dinner with the day’s crime-sheet would be

putting it mildly.

Ca să spunem că directorul fu enervat când sergentul

apăru după masa de seară cu raportul infractorilor de peste zi,

ar fi să întrebuinţăm cel mai blând termen posibil.

‘Corkran, M’Turk, & Co., I see. Bounds as usual. Hullo!

What the deuce is this? Suspicion of drinking. Whose charge?’

„Corkran, M’Turk & Co. văd. Limitele, ca de obicei. Ho!

ho! Ce dracu mai e şi asta? Bănuiţi că ar fi băut? A cui e

acuzaţia?“

‘Mr. King’s, sir. I caught ‘em out of bounds, sir: at least

that was ‘ow it looked. But there’s a lot be’ind, sir.’ The Sergeant

was evidently troubled.

„ A domnului King, domnule director. I-am prins în afara

limitelor, cel puţin credeam că erau în afara lor. E o istorie

întreagă cu ei.” Sergentul se arăta foarte tulburat.

‘Go on,’ said the Head. ‘Let us have your version.’ „Spune înainte,” zise directorul. „Să auzim şi versiunea

D-tale.”

He and the Sergeant had dealt with each other for some

seven years; while the Head knew that Mr. King’s statements

depended very largely on Mr. King’s temper.

Directorul şi sergentul aveau a face unul cu altul vreo

şapte ani de zile, şi şeful ştia că expunerile domnului King

depindeau foarte mult de dispoziţia domnului King.

‘I thought they were out of bounds along the cliffs. But it „Eu bănuiam că trecuse de limite. Dar se pare că nu e


Stalky & Co

59

come out they wasn’t, sir. I saw them go into Colonel Dabney’s

woods, and—Mr. King and Mr. Prout come along—and—the

fact was, sir, we was mistook for poachers by Colonel Dabney’s

people—Mr. King and Mr. Prout and me. There were some

words, sir, on both sides. The young gentlemen slipped ‘ome

somehow, and they seemed ‘ighly humorous, sir. Mr. King was

mistook by Colonel Dabney himself—Colonel Dabney bein’

strict. Then they preferred to come straight to you, sir, on

account of what—what Mr. King may ‘ave said about their ‘abits

afterwards in Mr. Prout’s study. I only said they was ‘ighly

humorous, laughin’ an’ gigglin’, an’ a bit above ‘emselves.

They’ve since told me, sir, in a humorous way, that they was

invited by Colonel Dabney to go into ‘is woods.’

tocmai aşa, domnule director. I-am văzut intrând în pădurea

domnului Dabney—D-l Prout şi D-l King veneau şi dânşii după

mine, şi—şi faptul este că am fost luaţi drept borfaşi de oamenii

D-lui Dabney—D-l King, D-l Prout şi cu mine. A fost un schimb

de cuvinte cam grele din amândouă părţile, domnule director.

În timpul acesta, D-l Corkran şi cu prietenii săi s-au întors acasă,

fără să vedem noi pe unde, şi păreau foarte veseli. D-l King

fusese luat drept un—de D-l colonel Dabney în persoană, ştiţi,

D-l colonel Dabney fiind un om foarte strict. Pe urmă, aceşti

tineri au vrut să fie judecaţi de D-voastră, din cauza vorbelor pe

care le-ar fi spus D-l King asupra obiceiurilor lor, sus, în biroul

D-lui Prout. Din partea mea, n-am spus altceva decât că erau

foarte veseli, râdeau, chiuiau şi se arătau mai binedispuşi decât

sunt de obicei. Mai târziu, mi-au încredinţat, tot râzând de mine,

că fuseseră poftiţi de colonelul Dabney să se plimbe în pădurea

sa.”

‘I see. They didn’t tell their house-master that, of course.’ „Văd; dar asta n-au spus-o dirigintelui lor, bineînţeles.”

‘They took up Mr. King on appeal just as soon as he spoke

about their—’abits. Put in the appeal at once, sir, an’ asked to be

„Păi nu, că imediat ce D-l King a început să vorbească de

pornirile dumnealor, s-au grăbit să facă apel la D-voastră. Au


Stalky & Co

60

sent to the dormitory waitin’ for you. I’ve since gathered, sir, in

their humorous way, sir, that some’ow or other they’ve ‘eard

about every word Colonel Dabney said to Mr. King and Mr.

Prout when he mistook ‘em for poachers. I—I might ha’ known

when they led me on so that they ‘eld the inner line of

communications. It’s—it’s a plain do, sir, if you ask me; an’

they’re gloatin’ over it in the dormitory.’

cerut aceasta numaidecât şi au cerut să fie trimişi în dormitorul

lor, până când îi veţi chema D-voastră. Din glumele lor am

priceput mai pe urmă, că într-un fel sau altul, ei au auzit tot ce

s-a spus între D-l Prout, D-l King şi D-l Dabney, când acesta i-a

luat drept hoţi de vânat. Ar fi trebuit să bănuiesc că şi-au păstrat

o linie de retragere după felul cum m-au lăsat să-i urmăresc.

Şi-au—şi-au bătut joc de noi, domnule director, dacă-mi daţi

voie să v-o spun, şi acum râd de se prăpădesc în dormitor.”

The Head saw—saw even to the uttermost farthing—and

his mouth twitched a little under his mustache.

Şeful pricepu toată şiretenia.

Un zâmbet fugar îi juca pe sub mustaţă.

‘Send them to me at once, Sergeant. This case needn’t wait

over.’

„Trimite-mi-i numaidecât aici sus, sergent. Afacerea asta

nu are nevoie să aştepte până mâine.“

‘Good evening,’ said he when the three appeared under

escort. ‘I want your undivided attention for a few minutes.

You’ve known me for five years, and I’ve known you for—

twenty-five. I think we understand one another perfectly. I am

now going to pay you a tremendous compliment (The brown

one, please, Sergeant. Thanks. You needn’t wait). I’m going to

execute you without rhyme, Beetle, or reason. I know you went

„Bună seara,” zise el, când Stalky şi prietenii săi apărură

urmaţi de Vulpe. „Vă rog să mă ascultaţi cu atenţie timp de

câteva minute. Mă cunoaşteţi de cinci ani; şi eu vă cunosc, hai să

zicem, de douăzeci şi cinci de ani. Cred că ne înţelegem foarte

bine şi de-aceea am de gând să vă fac o cinste considerabilă. (Cea

castanie, sergent, te rog. Mulţumesc. Poţi să te duci.) Acum am

să vă execut, Beetle, fără cel mai mic motiv. Ştiu că v-aţi dus în


Stalky & Co

61

to Colonel Dabney’s covers because you were invited. I’m not

even going to send the Sergeant with a note to ask if your

statement is true; because I am convinced that, on this occasion,

you have adhered strictly to the truth. I know, too, that you were

not drinking. (You can take off that virtuous expression, M’Turk,

or I shall begin to fear you don’t understand me.) There is not a

flaw in any of your characters. And that is why I am going to

perpetrate a howling injustice. Your reputations have been

injured, haven’t they? You have been disgraced before the

house, haven’t you? You have a peculiarly keen regard for the

honour of your house, haven’t you? Well, now I am going to lick

you.’

rezervele de vânătoare ale colonelului Dabney pentru că vă

poftise să vă duceţi acolo. Nu am de gând să trimit sergentul cu

o scrisoare, ca să întreb dacă era adevărat sau nu; sunt convins

că, în această privinţă, cel puţin, nu aţi spus decât strictul adevăr.

Mai ştiu încă un lucru; că nu aţi băut. (Te rog, lasă această

expresie ipocrită, M’Turk, căci altfel nu ne mai înţelegem.) În

purtarea voastră nu era nicio urmă de vinovăţie, şi de aceea am

să vă fac o nedreptate strigătoare. Aţi fost calomniaţi, nu-i aşa?

Aţi fost insultaţi înaintea întregii şcoli, nu-i aşa? Aveţi un

deosebit respect, pentru nivelul moral, pentru onoarea diviziei

voastre, nu-i aşa? Ei bine, acum am de gând să vă execut.”

Six apiece was their portion upon that word. Câte şase bastoane de om fu porţia fiecăruia după acest

cuvânt.

‘And this, I think’—the Head replaced the cane, and flung

the written charge into the waste-paper basket—’covers the

situation. When you find a variation from the normal—this will

be useful to you in later life—always meet him in an abnormal

way. And that reminds me. There are a pile of paper-backs on

„Şi acum, eu cred chestiunea rezolvată.” Şeful puse

bastonul la loc şi azvârli rapoartele în coşul cu hârtii. „Când veţi

avea înaintea voastră o situaţie care se depărtează de normal—

mai târziu aceasta poate să vă fie de folos în viaţă—luaţi o

atitudine hotărât anormală. Şi asta mi-a adus aminte: pe poliţe,


Stalky & Co

62

that shelf. You can borrow them if you put them back. I don’t

think they’ll take any harm from being read in the open. They

smell of tobacco rather. You will go to prep. this evening as

usual. Good-night,’ said that amazing man.

aici, se găsesc o sumă de romane nelegate. Puteţi să le luaţi şi să

le citiţi dacă aveţi grijă, pe urmă, să le puneţi la loc. Nu cred că

le-ar face rău să fie citite în aer liber. Miros cam tare a tutun. Astă

seară mergeţi la meditaţie ca de obicei. Bună seara,” adăugă

acest om minunat.

‘Good-night, and thank you, sir.’ „Bună sera şi vă mulţumim, D-le director.”

‘I swear I’ll pray for the Head to-night,’ said Beetle.

‘Those last two cuts were just flicks on my collar. There’s a Monte

Cristo in that lower shelf. I saw it. Bags I, next time we go to

Aves!’

„Jur că am să fac o rugăciune pentru director astă seară,”

zise Beetle. „Nici n-am simţit cele două ultime lovituri. Au fost

ca două bobârnace pe gulerul meu. Am văzut Monte Cristo pe

poliţa de jos. Îl luăm când vom merge iar la peştera fermecată.”

‘Dearr man!’ said M’Turk. ‘No gating. No impots. No

beastly questions. All settled. Hullo! what’s King goin’ in to him

for—King and Prout?’

„Ce om cumsecade,” zise M’Turk. „Nu ne-a consemnat,

nu ne-a dat pedeapsă în scris, nu ne-a pus întrebări absurde.

Totul e aranjat. Ah! Iată-i pe D-l Prout şi pe D-l King. Ce s-or fi

ducând să facă la el?“

Whatever the nature of that interview, it did not improve

either King’s or Prout’s ruffled plumes, for, when they came out

of the Head’s house, six eyes noted that the one was red and blue

with emotion as to his nose, and that the other was sweating

profusely. That sight compensated them amply for the Imperial

Oricare ar fi fost natura acestei convorbiri, e sigur că

vorbele directorului nu prea avură darul să liniştească supărarea

celor doi profesori. Când ieşiră de acolo, şase ochi băgară de

seamă că figura unuia era roşie-vineţie până în vârful nasului şi

că celălalt îşi ştergea fruntea de năduşeală. Acest spectacol îi


Stalky & Co

63

Jaw with which they were favoured by the two. It seems—and

who so astonished as they?—that they had held back material

facts; that they were guilty both of suppressio veri and suggestio

falsi (well-known gods against whom they often offended);

further, that they were malignant in their dispositions,

untrustworthy in their characters, pernicious and revolutionary

in their influences, abandoned to the devils of wilfulness, pride,

and a most intolerable conceit. Ninthly, and lastly, they were to

have a care and to be very careful.

despăgubi, pe Stalky şi pe camarazii săi, de discursul foarte bine

dezvoltat pe care trebuiră să-l asculte. Ei aflară—lucru care îi

miră foarte mult—că păstraseră tăcere asupra unor fapte

esenţiale, că erau vinovaţi totodată de supressio veri şi de

suggestio falsi, divinităţi bine cunoscute pe care le ofensau foarte

des; mai mult, că erau răi din fire, purtarea lor nu inspira nicio

încredere, aveau influenţă pernicioasă cu efecte revoluţionare,

erau abandonaţi demonilor încăpăţânării, vanităţii şi ai celui mai

nesuferit orgoliu. Ca ultimă concluzie, fură sfătuiţi să se ferească

şi să bage bine de seamă că era să li se întâmple un bucluc.

They were careful, as only boys can be when there is a

hurt to be inflicted. They waited through one suffocating week

till Prout and King were their royal selves again; waited till there

was a house-match—their own house, too—in which Prout was

taking part; waited, further, till he had buckled on his pads in

the pavilion and stood ready to go forth. King was scoring at the

window, and the three sat on a bench without.

Ei fură foarte atenţi, aşa cum numai băieţii de vârsta lor

sunt, când vor să joace o farsă cuiva. Aşteptară o după-amiază

când trebuia să aibă loc un meci mare, în care divizia lor juca un

rol important—şi la care lua parte D-l Prout; aşteptară ca

profesorul lor să-şi fi strâns jambierele în pavilion şi să fie gata

să înceapă jocul. King, lângă fereastră, se pregătea să însemneze

punctele, pe când cei trei prieteni erau aşezaţi pe o bancă de

lângă poartă.

Said Stalky to Beetle: ‘I say, Beetle, quis custodiet ipsos Zise Stalky lui Beetle: „Ascultă, Beetle, quis custodiet ipsos


Stalky & Co

64

custodes?’ custodes?“

‘Don’t ask me,’ said Beetle. ‘I’ll have nothin’ private with

you. Ye can be as private as ye please the other end of the bench;

and I wish ye a very good afternoon.’

„Nu mă întreba,” răspunse Beetle. „Nu vreau să am nimic

particular cu D-ta. Poţi să fii cât vrei de particular de partea

cealaltă a băncii şi... îţi urez o seară bună!“

M’Turk yawned. M’Turk căscă.

‘Well, ye should ha’ come up to the lodge like Christians

instead o’ chasin’ your—a-hem—boys through the length an’

breadth of my covers. I think these house-matches are all rot.

Let’s go over to Colonel Dabney’s an’ see if he’s collared any

more poachers.’

„Ar fi trebuit să veniţi pe poarta mare, ca nişte creştini de

treabă, în loc să vă alungaţi prăpădiţii voştri de băieţi de-a

lungul şi de-a latul rezervelor de vânătoare. Găsesc că toate

aceste meciuri între o divizie şi alta sunt stupide. Hai să mergem

la colonelul Dabney să vedem dacă a mai prins vreun borfaş.”

That afternoon there was joy in Aves. În după—amiaza aceea, bucuria fu mare în peştera

fermecată.


Stalky & Co

65


Stalky & Co

66

Slaves of the Lamp

Part I

Sclavii Lămpii

Partea I

The music-room on the top floor of Number Five was

filled with the ‘Aladdin’ company at rehearsal. Dickson

Quartus, commonly known as Dick Four, was Aladdin, stage-

manager, ballet-master, half the orchestra, and largely librettist,

for the ‘book’ had been rewritten and filled with local allusions.

The pantomime was to be given next week, in the down-stairs

study occupied by Aladdin, Abanazar, and the Emperor of

China. The Slave of the Lamp, with the Princess Badroulbadour

and the Widow Twankey, owned Number Five study across the

same landing, so that the company could be easily assembled.

The floor shook to the stamp-and-go of the ballet, while Aladdin,

in pink cotton tights, a blue and tinsel jacket, and a plumed hat,

banged alternately on the piano and his banjo. He was the

moving spirit of the game, as befitted a senior who had passed

La ultimul etaj al clădirii ocupate de internatul D-lui

Prout, sala de muzică, care era situată exact deasupra camerei de

meditaţie No. 5, era plină cu membrii companiei Aladin, care

repetau o piesă de teatru.

Dickson Quartus, zis Dick IV, cumula ocupaţiile de

director de scenă, maestru de balet şi, când nu juca rolul lui

Aladin, cânta mai cu toate instrumentele din orchestră; tot el, în

parte, scrisese şi libretul din nou, căci piesa, localizată, era plină

de aluzii la viaţa din şcoală. Pantomima trebuia să fie

reprezentată săptămâna următoare, jos, în sala de meditaţie

particulară ocupată de Aladin, Abanazar şi Împăratul Chinei.

Sclavul Lămpii, Prinţesa Badrulbadur şi văduva Twankey

locuiau împreună sala No. 5, pe acelaşi coridor, şi aşa fiind

compania se putea întruni foarte uşor.


Stalky & Co

67

his Army Preliminary and hoped to enter Sandhurst next spring. Podeaua era zguduită de salturile şi piruetele corpului de

balet pe când Aladin, în tricou de bumbac roz şi haină albastră

cu fluturi, purtând o pălărie cu pene, rând pe rând, suna din

banjo şi făcea acorduri la pian. El era animatorul jocului, cum se

şi cade unui veteran care şi-a trecut primul examen de admitere

la şcoala militară şi speră să intre la Sandhurst în primăvara

viitoare.

Aladdin came to his own at last, Abanazar lay poisoned

on the floor, the Widow Twankey danced her dance, and the

company decided it would ‘come all right on the night.’

Ajunseseră în punctul în care Aladin îşi vede scopul

împlinit, Abanazar zace otrăvit pe jos; văduva Twankey îşi

executase numărul ei de dans şi compania hotărâse că toată

afacerea avea să iasă foarte bine în seara reprezentaţiei.

‘What about the last song, though?’ said the Empreror, a

tallish, fair-headed boy with a ghost of a moustache, at which he

pulled manfully. ‘We need a rousing old tune.’

„Dar cu ce isprăvim? Nu avem niciun cântec,” zise

împăratul, un băiat înalt şi blond, cu o mustăcioară pe care o

răsucea voiniceşte. „Ne trebuie o arie cunoscută.”

‘ “John Peel”? “Drink, Puppy, Drink”?’ suggested

Abanazar, smoothing his baggy lilac pyjamas. ‘Pussy’ Abanazar

never looked more than one-half awake, but he owned a soft,

slow smile which well suited the part of the Wicked Uncle.

„John Peel, sau: Mănâncă şi bea, măi băiete,” propuse

Abanazar, potrivindu-şi pijamaua liliachie. Abanazar, zis

Motanul, cu tot aerul său pe jumătate adormit, avea un surâs

blând, şiret, care convenea de minune rolului său de unchi

perfid.


Stalky & Co

68

‘Stale,’ said Aladdin. ‘Might as well have “Grandfather’s

Clock.” What’s that thing you were humming at prep. last night,

Stalky?’

„Sunt învechite,” zise Aladin; „de ce nu cânţi,

‘Ceasornicul bunicului’? Ce arie fredonai tu deunăzi la

meditaţie, Stalky?“

Stalky, The Slave of the Lamp, in black tights and doublet,

a black silk half-mask on his forehead, whistled lazily where he

lay on the top of the piano. It was a catchy music-hall tune.

Stalky, Sclavul Lămpii, în tricou negru şi jachetă, cu o

mască de mătase pe frunte, aşezat turceşte pe pian, fluieră încet.

Refrenul era voios.

Dick Four cocked his head critically, and squinted down

a large red nose.

Dick IV clătină din cap cu un aer critic şi se uită cruciş

peste un nas roşu şi mare.

‘Once more, and I can pick it up,’ he said, strumming.

‘Sing the words.’

„Încă odată, ca să-l prind,” zise el, încercând să-l intoneze

pe banjo. „Cântă vorbele.”

‘Arrah, Patsy, mind the baby! Arrah, Patsy, mind the child!

Wrap him in an overcoat, he’s surely goin’ wild!

Arrah, Patsy, mind the baby; just ye mind the child awhile!

He’ll kick an’ bite an’ cry all night! Arrah, Patsy, mind the child!’

Arrah, Patsy, ia băiatul! Arrah Patsy, vezi de puştiu!

Că dacă-l scăpăm odată, nu-l mai vedem, face huştiu!

Arrah Patsy, prinde hoţul; prinde-l zău numai de haz!

Se va zbate, ne va bate, şi-o să moară de necaz.

‘Rippin’! Oh, rippin’!’ said Dick Four. ‘Only we shan’t

have any piano on the night. We must work it with the banjos—

play an’ dance at the same time. You try, Tertius.’

„Grozav, măi, grozav!“ zise Dick IV. „Numai că în sera

aceea nu o să avem pian; va trebui să ne mulţumim cu

banjourile, să dansăm şi să cântăm tot deodată.”


Stalky & Co

69

The Emperor pushed aside his pea-green sleeves of state,

and followed Dick Four on a heavy nickel-plated banjo.

Împăratul îşi suflecă mânecile verzi, de înalt demnitar şi

acompanie cântecul lui Dick IV cu banjoul său lucrat în

înflorituri de nichel.

‘Yes, but I’m dead all this time. Bung in the middle of the

stage, too,’ said Abanazar.

Da, dar eu în acest timp sunt mort și zac acolo în mijlocul

scenei, zise Abanazar.

‘Oh, that’s Beetle’s biznai,’ said Dick Four. ‘Vamp it up,

Beetle. Don’t keep us waiting all night. You’ve got to get Pussy

out of the light somehow, and bring us all in dancin’ at the end.’

„Păi, dar asta e afacerea lui Beetle-poetul,” zise Dick IV.

„Fă-l să dispară, tu, Beetle, şi nu ne lăsa să aşteptăm toată

noaptea. Găseşte un mijloc să scoţi motanul de acolo şi să ne

aduci pe toţi înapoi pentru tabloul final.”

‘All right. You two play it again,’ said Beetle, who, in a

gray skirt and a wig of chestnut sausage-curls, set slantwise

above a pair of spectacles mended with an old boot-lace,

represented the Widow Twankey. He waved one leg in time to

the hammered refrain, and the banjos grew louder.

„Foarte bine; mai cântaţi odată asta,” zise Beetle, care, în

fustă cenuşie, cu o perucă buclată, castanie, pusă pieziş peste

ochelarii legaţi cu un şiret de pantof, se prezenta în rolul văduvei

Twanky. Îşi legăna un picior în ritmul refrenului cântat cu brio

şi banjourile răsunară din ce în ce mai tare.

‘Um! Ah! Er—”Aladdin now has won his wife,” ‘ he sang,

and Dick Four repeated it.

„Hm, da! Cam aşa ceva. Cântă înainte: Aladin soţia şi-a

recăpătat.“ Dick IV repetă după el.

‘ “Your Emperor is appeased.” ‘ Tertius flung out his

chest as he delivered his line.

„Împăratul vostru nu mai e supărat,“ reluă Beetle, iar

Tertius îşi lărgi pieptul umflându-se ca un curcan când declama

linia sa.


Stalky & Co

70

‘Now jump up, Pussy! Say, “I think I’d better come to

life!” Then we all take hands and come forward: “We hope

you’ve all been pleased.” Twiggez-vous?’

„Acum, Motane, ridică-te şi spune: ‘Puteţi să înviaţi, voi,

toţi ce aţi căzut.’ La sfârşit, ne luăm cu toţii de mână înaintând

pe marginea scenei şi cântăm: ‘Sperăm că publicul a fost

satisfăcut!’ Aţi înţeles?“

‘Nous twiggons. Good enough. What’s the chorus for the

final ballet? It’s four kicks and a turn,’ said Dick Four.

„Am înţeles. E destul de bine. Dar ce cântăm ca să

acompaniem baletul final. E scurt: trei salturi şi o piruetă,” zise

Dick IV.

‘Oh! Er! „Cam aşa ceva:

John Short will ring the curtain down,

And ring the prompter’s bell;

We hope you know before you go,

That we all wish you well.’

John Short cortina jos o va lăsa

Şi clopoţelul său îl va suna

Iar noi la toţi ‘nainte de a pleca

Noroc şi fericire vom ura.”

‘Rippin’! Rippin’! Now for the Widow’s scene with the

Princess. Hurry up, Turkey.’

„Perfect, perfect, acum să repetăm scena văduvei cu

prinţesa. Grăbeşte Turkey!“

M’Turk, in a violet silk skirt and a coquettish blue turban,

slouched forward as one thoroughly ashamed of himself. The

Slave of the Lamp climbed down from the piano, and

M’Turk, într-o rochie de mătase violetă şi cu un turban

cochet albastru pe cap, păşi timid înainte, ca o persoană ruşinată

de aparenţa sa. Sclavul Lămpii se coborî de pe înaltu-i piedestal


Stalky & Co

71

dispassionately kicked him. ‘Play up, Turkey,’ he said; ‘this is

serious.’ But there fell on the door the knock of authority. It

happened to be King, in gown and mortar-board, enjoying a

Saturday evening prowl before dinner.

şi cu sânge rece îi dete cu piciorul.

„Joacă cum se cade, Turkey, acum nu mai e glumă.” Însă

tocmai atunci se auzi la uşă un ciocănit autoritar. Se întâmplă să

fie D-l King, care, în robă şi cu toga pe cap, se distra făcând o

inspecţie de sâmbătă seara, înainte de masă, pe coridoare.

‘Locked doors! Locked doors!’ he snapped with a scowl.

‘What’s the meaning of this; and what, may I ask, is the intention

of this—this epicene attire?’

„Uşi încuiate! De ce e uşa încuiată cu cheia?” exclamă el

supărat şi strângând din sprâncene. „Ce înseamnă asta? Pot să

vă întreb care e rostul acestei costumări de vicleim?“

‘Pantomime, sir. The Head gave us leave,’ said Abanazar,

as the only member of the Sixth concerned. Dick Four stood firm

in the confidence born of well-fitting tights, but the Beetle strove

to efface himself behind the piano. A gray princess-skirt

borrowed from a day-boy’s mother and a spotted cotton-bodice

unsystematically padded with imposition-paper make one

ridiculous. And in other regards Beetle had a bad conscience.

Este o repetiţie, domnule profesor. Ne-a dat voie D-l

director, răspunse Abanazar, care era singurul monitor prezent.

Dick IV stătea drept, cu încrederea pe care ţi-o dă un tricou ce-ţi

vine bine, pe când bietul Beetle se căznea cât putea să rămână

neobservat, în colţ după pian. O rochie princesse, împrumutată

de mama unui extern în vederea acestui eveniment, umplută la

piept cu hârtie albastră ca să-l arate mai voluminos, îl face pe om

destul de ridicol; iar Beetle se mai simţea tulburat şi dintr-alte

motive.

‘As usual!’ sneered King. ‘Futile foolery just when your

careers, such as they may be, are hanging in the balance. I see!

„Ca de obicei,” zise King, „tocmai în momentul când

carierele voastre, oricare ar fi ele, sunt în joc, vă ocupaţi de


Stalky & Co

72

Ah, I see! The old gang of criminals—allied forces of disorder—

Corkran’—the Slave of the Lamp smiled politely—’M’Turk’—

the Irishman smiled—’and, of course, the unspeakable Beetle,

our friend Gigadibs.’ Abanazar, the Emperor, and Aladdin had

more or less of characters, and King passed them over. ‘Come

forth, my inky buffoon, from behind yonder instrument of

music! You supply, I presume, the doggerel for this

entertainment. Esteem yourself to be, as it were, a poet?’

nimicuri. Văd! E vorba de vechea asociaţie de răufăcători, forţe

aliate pentru dezordine: „Corkran“—geniul Lămpii se închină

politicos,—„M’Turk,”—Irlandezul surâse,—„şi, bineînţeles,

indescriptibilul Beetle, prietenul nostru Gigadibs.“

Abanazar, Împăratul şi Aladin se bucurau de o reputaţie

mai stabilă şi King nu-i menţionă.

„Ia ieşi după instrumentul dumitale de muzică, bufonule

plin de cerneală. Bănuiesc că dumneata ai furnizat versurile de

plăcintar de care se vor sluji la această reprezentaţie. După cât se

spune, te crezi poet.”

‘He’s found one of ‘em,’ thought Beetle, noting the flush

on King’s cheek-bone.

„Să ştii că a dat peste una,” îşi zise în gând Beetle,

observând roşeaţa din obrazul lui King.

‘I have just had the pleasure of reading an effusion of

yours to my address, I believe—an effusion intended to rhyme.

So—so you despise me, Master Gigadibs, do you? I am quite

aware—you need not explain—that it was ostensibly not

intended for my edification. I read it with laughter—yes, with

laughter. These paper pellets of inky boys—still a boy we are,

Master Gigadibs—do not disturb my equanimity.’

„Tocmai am avut plăcerea să citesc o elucubraţie de-a

dumitale la adresa mea, se pare. Elucubraţia avea chiar pretenţia

să rimeze. Şi am aflat astfel că dumneata mă dispreţuieşti, nu-i

aşa, domnule Gigadibs? Sunt convins, nu e nevoie să mai îmi

spui, că nu intenţionai să ajungă acestă literatură sub ochii mei.

Dar nu m-am supărat: am citit-o râzând, da, râzând. Aceste

mingi de hârtie, azvârlite de băieţi cu degetele pline de


Stalky & Co

73

cerneală—căci nu eşti decât un băieţandru de puţină importanţă,

domnule Gigadibs,—nu-mi strică dispoziţia.

‘Wonder which it was,’ thought Beetle. He had launched

many lampoons on an appreciative public ever since he

discovered that it was possible to convey reproof in rhyme.

„Care din ele să fi fost?“ se miră tăcut Beetle care

distribuise mai multe satire unui public plin de simpatie, de

când descoperise că îţi uşurezi necazul tâlcuindu-l în versuri.

In sign of his unruffled calm, King proceeded to tear

Beetle, whom he called Gigadibs, slowly asunder. From his

untied shoe-strings to his mended spectacles (the life of a poet at

a big school is hard) he held him up to the derision of his

associates—with the usual result. His wild flowers of speech—

King had an unpleasant tongue—restored him to good humour

at the last. He drew a lurid picture of Beetle’s latter end as a

scurrilous pamphleteer dying in an attic, scattered a few

compliments over M’Turk and Corkran, and, reminding Beetle

that he must come up for judgment when called upon, went to

Common-room, where he triumphed anew over his victims.

Ca să-şi arate calmul său, King începu să-l disece pe

Beetle bucăţică cu bucăţică. De la şireturile de pantofi nelegate

până la ochelarii cârpiţi (ce grea e viaţa unui poet în internat)

făcu portretul lui Beetle şi-l oferi zeflemelei colegilor lui cu

rezultatul obişnuit. Florile sale de retorică—King avea o limbă

ascuţită—îl făcură să-şi regăsească buna dispoziţie. Descrise cu

trăsături negre sfârşitul mizerabil al lui Beetle, murind, ca un

pamfletar oropsit de soartă, într-o mansardă de spital. Mai

împărţi câteva complimente lui M’Turk şi lui Corkran, pe urmă

punându-i lui Beetle încă odată în vedere că va trebui să vină la

judecată atunci când va fi chemat, se duse în sala de mese a

profesorilor unde se făli cu triumful ce-l obţinuse asupra

victimelor sale.

‘And the worst of it,’ he explained in a loud voice over his „Şi ce e mai rău,” reflectă el cu voce tare, mâncându-şi


Stalky & Co

74

soup, ‘is that I waste such gems of sarcasm on their thick heads.

It’s miles above them, I’m certain.’

supa, „este să risipesc mărgăritare de spirit peste capetele lor. E

mult prea mult pentru ei, sunt sigur.”

‘We-ell,’ said the school chaplain slowly, ‘I don’t know

what Corkran’s appreciation of your style may be, but young

M’Turk reads Ruskin for his amusement.’

„Nu prea cred,” zise capelanul şcolii încetişor. „Nu ştiu în

ce măsură poate să aprecieze Corkran stilul dumitale, dar

tânărul M’Turk citeşte pe Ruskin pentru plăcerea sa.”

‘Nonsense! He does it to show off. I mistrust the dark

Celt.’

„Aş, vrea numai să facă pe grozavul. Fereşte-te de Celtul

posomorât.”

‘He does nothing of the kind. I went into their study the

other night, unofficially, and M’Turk was gluing up the back of

four odd numbers of Fors Clavigera.’

„Deloc. M-am dus în meditaţia lor acum câteva seri pe

neaşteptate şi M’Turk lipea cotoarele la patru numere

desperecheate de Fors Clavigera.

‘I don’t know anything about their private lives,’ said a

mathematical master hotly, ‘but I’ve learned by bitter experience

that Number Five study are best left alone. They are utterly

soulless young devils.’ He blushed as the others laughed.

„Nu ştiu nimic despre viaţa lor particulară,” zise cu

căldură un profesor de matematică, „dar am aflat dintr-o amară

experienţă că meditaţia No. 5 este mai bine s-o laşi în pace. Sunt

nişte draci fără suflet,” şi se roşi auzind râsetele celorlalţi.

But in the music-room there were wrath and bad

language. Only Stalky, Slave of the Lamp, lay on the piano

unmoved.

În acest timp, în sala de muzică era gâlceavă şi supărare.

Numai Stalky, Sclavul Lămpii, şedea într-o rână, calm, deasupra

pianului.

‘That little swine Manders miner must have shown him

your stuff. He’s always suckin’ up to King. Go and kill him,’ he

„Măgarul de Manders cel mic trebuie să-i fi arătat opera

ta. Toată ziua stă pe lângă King. Du-te şi-i trage o bătaie,” zise


Stalky & Co

75

drawled. ‘Which one was it, Beetle?’ el. „Care dintre operele tale era, Beetle?“

‘Dunno,’ said Beetle, struggling out of the skirt. ‘There

was one about his hunting for popularity with the small boys,

and the other one was one about him in hell, tellin’ the Devil he

was a Balliol man. I swear both of ‘em rhymed all right. By gum!

P’raps Manders minor showed him both! I’ll correct his caesuras

for him.’

„De unde să ştiu,” zise Beetle, ieşind din rochie. „Într-una

se vorbea de sforţările lui ca să câştige popularitatea celor mici;

într-alta îl trimiteam în infern, spunând dracilor că este un om

ieşit din colegiul Balliol. Pot să jur că amândouă erau perfect

rimate. Drace! Poate că Manders le-a arătat pe amândouă. Stai

că-l învăţ eu minte!“

He disappeared down two flights of stairs, flushed a

small pink and white boy in a form-room next door to King’s

study, which, again, was immediately below his own, and

chased him up the corridor into a form-room sacred to the revels

of the Lower Third. Thence he came back, greatly disordered, to

find M’Turk, Stalky, and the others of the company in his study

enjoying an unlimited ‘brew’—coffee, cocoa, buns, new bread

hot and steaming, sardine, sausage, ham-and-tongue paste,

pilchards, three jams, and at least as many pounds of Devonshire

cream.

El coborî ca vântul pe scara celor două etaje, găsi un

băieţel alb şi roşcovan într-o clasă, alături de biroul D-lui King—

acesta din urmă se afla exact sub meditaţia lor—şi-l luă la goană

pe coridor, până ce-l ajunse într-o sală destinată clasei a treia

inferioară. De acolo se întoarse cu ţinuta în dezordine şi-i găsi pe

M’Turk, Stalky şi pe ceilalţi în meditaţie, luând parte la o agapă

compusă din cafea, cacao, franzeluţe, pâine caldă, sardele,

mezeluri, pateu de limbă, castraveciori, trei borcane cu dulceaţă

şi tot atâtea cu smântână de Devonshire.

‘My Hat!’ said he, throwing himself upon the banquet.

‘Who stumped up for this, Stalky?’ It was within a month of term

„Doamne sfinte,” zise el, căzând pe bancă. „Cine a plătit

pentru astea, Stalky?


Stalky & Co

76

end, and blank starvation had reigned in the studies for weeks. Până la sfârşitul trimestrului mai era o lună şi se găseau

în mare sărăcie.

‘You,’ said Stalky, serenely. „Tu,” zise Stalky flegmatic.

‘Confound you! You haven’t been popping my Sunday

bags, then?’

„Fir-aţi ai ciorilor, nu cumva mi-aţi amanetat pantalonii

mei de plimbare?“

‘Keep your hair on. It’s only your watch.’ „Nu te prăpădi—e numai ceasul tău la mijloc.”

‘Watch! I lost it—weeks ago. Out on the Burrows, when

we tried to shoot the old ram—the day our pistol burst.’

„Care ceas? L-am pierdut acum câteva săptămâni, pe

deal, în ziua în care încercarăm să împuşcăm ţapul şi ne plezni

pistolul în mână.

‘It dropped out of your pocket (you’re so beastly careless,

Beetle), and M’Turk and I kept it for you. I’ve been wearing it

for a week, and you never noticed. ‘Took it into Bideford after

dinner to-day. ‘Got thirteen and sevenpence. Here’s the ticket.’

„Îţi căzu din buzunar—ce neglijent eşti, Beetle—şi ţi l-am

păstrat noi, M’Turk şi cu mine. L-am purtat o săptămână la brâu

şi tu habar n-ai avut. Azi după masă l-am dus la Bideford. Am

căpătat pe el 13 şilingi şi 7 cenţi. Ţine-ţi recipisa.”

‘Well, that’s pretty average cool,’ said Abanazar behind a

slab of cream and jam, as Beetle, reassured upon the safety of his

Sunday trousers, showed not even surprise, much less

resentment. Indeed, it was M’Turk who grew angry, saying:

„Bravo! Dar ştiu că nu vă jenaţi,” zise Abanazar de după

un munte de frişcă şi dulceaţă, pe când Beetle, liniştit asupra

soartei pantalonilor de plimbare, nu se arată deloc supărat, nici

chiar surprins. În locul lui, se supără M’Turk şi exclamă:

‘You gave him the ticket, Stalky? You pawned it? You

unmitigated beast! Why, last month you and Beetle sold mine!

„Cum, i-ai dat recipisa? L-ai pus la amanet? Eşti un prost!

Luna trecută, tu şi cu Beetle l-aţi vândut pe al meu şi n-am văzut


Stalky & Co

77

‘Never got a sniff of any ticket.’ nicio urmă de recipisă.”

‘Ah, that was because you locked your trunk, and we

wasted half the afternoon hammering it open. We might have

pawned it if you’d behaved like a Christian, Turkey.’

„Păi sigur c-aşa am făcut, dacă ţi-ai închis cufărul de

ne-am pierdut toată după masa forţând broasca. L-am fi

amanetat numai, de te-ai fi purtat mai omeneşte.”

‘My Aunt!’ said Abanazar, ‘you chaps are communists.

Vote of thanks to Beetle, though.’

„Bine, dar sunteţi nişte comunişti, parol. În orice caz, noi

ne simţim datori să votăm o adresă de mulţumire lui Beetle.”

‘That’s beastly unfair,’ said Stalky, ‘when I took all the

trouble to pawn it. Beetle never knew he had a watch. Oh, I say,

Rabbits-Eggs gave me a lift into Bideford this afternoon.’

„Lui Beetle? Poftim!“ exclamă Stalky. „Şi nu mie, care

mi-am dat atâta osteneală ca să-l amanetez? Beetle nu-şi mai

aducea aminte că avusese vreun ceasornic. Dar nu ştiţi, Tigvă de

Iepure m-a plimbat până la Bideford azi după amiază.”

Rabbits-Eggs was the local carrier—an outcrop of the

early Devonian formation. It was Stalky who had invented his

unlovely name. ‘He was pretty average drunk, or he wouldn’t

have done it. Rabbits-Eggs is a little shy of me, somehow. But I

swore it was pax between us, and gave him a bob. He stopped at

two pubs on the way in, so he’ll be howling drunk to-night. Oh,

don’t begin reading, Beetle; there’s a council of war on. What the

deuce is the matter with your collar?’

Tigvă de Iepure era cărăuşul din partea locului, rămăşiţă

din prima formaţie devoniană. Originala lui poreclă o invitase

Stalky.

„Era pe jumătate beat că altfel nu o făcea. Tigvă de Iepure

se cam fereşte de mine, dar i-am jurat că de acum înainte vom

trăi în pace şi i-am dat un şiling. S-a oprit la două cârciumi pe

drum când ne-am dus, aşa că o să fie beat turtă când se întoarce.

Ah, nu începe să citeşti, Beetle, că ţinem sfat astă seară. Ce-i cu

gulerul tău?“


Stalky & Co

78

‘ ‘Chivied Manders minor into the Lower Third box-

room. ‘Had all his beastly little friends on top of me,’ said Beetle,

from behind a jar of pilchards and a book.

„L-am urmărit pe Manders cel Mic în camera lor de

pregătire, şi, acolo, toţi colegii lui au sărit pe mine,” se auzi vocea

lui Beetle, de după un borcan cu sardele şi o carte.

‘You ass! Any fool could have told you where Manders

would bunk to,’ said M’Turk.

„Da prost eşti; oricine ar fi ghicit că acolo avea să se

refugieze Manders.”

‘I didn’t think,’ said Beetle, meekly, scooping out

pilchards with a spoon.

„Pierdusem din vedere acest amănunt,” zise Beetle,

scoţând sardele din borcan cu o lingură lungă.

‘ ‘Course you didn’t. You never do.’ M’Turk adjusted

Beetle’s collar with a savage tug. ‘Don’t drop oil all over my

“Fors,” or I’ll scrag you!’

„Sigur! La ce te gândeşti tu vreodată?“ Şi M’Turk, necăjit,

potrivi gulerul lui Beetle, zgâlţâindu-l. „Pe Fors-ul meu să nu-mi

pici untdelemn că-i topenie.”

‘Shut up, you—you Irish Biddy! ‘Tisn’t your beastly

“Fors.” It’s one of mine.’

„Taci din gură, Irlandezule, că nu e Fors-ul tău, este o

carte de-a mea.”

The book was a fat, brown-backed volume of the later

Sixties, which King had once thrown at Beetle’s head that Beetle

might see whence the name Gigadibs came. Beetle had quietly

annexed the book, and had seen—several things. The quarter-

comprehended verses lived and ate with him, as the be-dropped

pages showed. He removed himself from all that world, drifting

at large with wondrous Men and Women, till M’Turk hammered

Cartea despre care se vorbea era un volum gros şi vechi,

îmbrăcat în hârtie cafenie, care, după ce servise la studiul mai

multor generaţii dintr-a şasea, fusese azvârlită de D-l King,

într-o zi, în capul lui Beetle, pentru ca acesta să poată vedea de

unde îi venise numele de Gigadibs. Beetle, liniştit, luase cartea şi

citise acolo multe lucruri. Strofele bine ritmate îl însoţeau de-a

lungul zilelor: cu ele trăia, cu ele alături mânca, după cum o


Stalky & Co

79

the pilchard spoon on his head and he snarled. dovedeau filele pătate. Chiar acum, mintea lui rătăcea pe

meleagurile născocite de închipuirea poetului, în tovărăşia

personajelor minunate, când, deodată, M’Turk se apucă să-l

ciocănească în cap cu lingura de sardele, până ce-l deşteptă.

‘Beetle! You’re oppressed and insulted and bullied by

King. Don’t you feel it?’

„Beetle! D-l King te bruschează, te insultă şi te oprimă, tu

nu bagi de seamă.”

‘Let me alone! I can write some more poetry about him if

I am, I suppose.’

„Ei şi ce dacă! Lăsaţi-mă în pace! Eu pot oricând să-mi bat

joc de el în versurile mele, dacă vreau să mă răzbun.”

‘Mad! Quite mad!’ said Stalky to the visitors, as one

exhibiting strange beasts. ‘Beetle reads an ass called Brownin’,

and M’Turk reads an ass called Ruskin; and—’

„E nebun, vă spun că e nebun,” zise Stalky invitaţilor pe

tonul unui director de circ care-şi arată fenomenele. „Beetle

citeşte pe un măgar numit Browning, M’Turk pe altul care se

numeşte Ruskin, şi...“

‘Ruskin isn’t an ass,’ said M’Turk. ‘He’s almost as good

as the Opium-Eater. He says “we’re children of noble races

trained by surrounding art.” That means me, and the way I

decorated the study when you two badgers would have stuck

up brackets and Christmas cards. Child of a noble race, trained

by surrounding art, stop reading, or I’ll shove a pilchard down

your neck!’

„Ruskin nu e un măgar,” zise M’Turk, „e aproape tot atât

de talentat ca şi băutorul de opium. El spune că suntem copiii

unei rase nobile, formaţi de arta înconjurătoare. Acela sunt eu...

şi o dovedeşte felul cum am decorat meditaţia noastră, pe când

voi, filistenii, aţi fi umplut-o cu etajere de prost gust şi cu cărţi

poştale de Crăciun. Copil al unei rase nobile, format de arta

înconjurătoare, să nu mai citeşti, că dacă nu, îţi vâr o sardea pe


Stalky & Co

80

ceafă.”

‘It’s two to one,’ said Stalky warningly, and Beetle closed

the book, in obedience to the law under which he and his

companions had lived for six checkered years.

„Suntem doi de aceeaşi părere,” zise Stalky şi Beetle,

ascultând de regula căreia i se conformaseră şase ani de-a

rândul, închise cartea.

The visitors looked on delighted. Number Five study had

a reputation for more variegated insanity than the rest of the

school put together; and, so far as its code allowed friendship

with outsiders, it was polite and open-hearted to its neighbours

on the same landing.

Vizitatorii îi priveau încântaţi. Elevii studiului No. 5

aveau reputaţia că, prin originalitatea fanteziei şi a nebuniilor

lor, întreceau tot restul şcolii la un loc. Iar în măsura în care

acordul lor îi lăsa să cultive prietenia altor băieţi, erau buni

camarazi şi sinceri cu colegii lor.

‘What rot do you want now?’ said Beetle. „Acum ce mai vreţi?” întrebă Beetle.

‘King! War!’ said M’Turk, jerking his head toward the

wall, where hung a small wooden West-African war-drum, a gift

to M’Turk from a naval uncle.

„Vrem să-i declarăm război lui King,” zise M’Turk,

arătând cu o mişcare de cap o tobă mică de lemn, agăţată de

perete, un dar adus din Africa de Sud de un unchi marinar.

‘Then we shall be turned out of the study again,’ said

Beetle, who loved his flesh-pots. ‘Mason turned us out for—just

warbling on it.’ Mason was the mathematical master who had

testified in Common-room.

„O să ne dea iar afară de aici,” suspină Beetle, care ţinea

să aibă confort. „Ne-a mai dat afară Mason pentru că am bătut

puţin din tobă.”

‘Warbling?—Oh, Lord!’ said Abanazar. ‘We couldn’t hear

ourselves speak in our study when you played the infernal

„Aţi bătut puţin? Doamne!“ zise Abanazar. „Nu ne mai

puteam deloc înţelege când aţi bătut din drăcia aceea infernală.


Stalky & Co

81

thing. What’s the good of getting turned out of your study,

anyhow?’

Ce o să vă folosească dacă sunteţi daţi afară de aici?“

‘We lived in the form-rooms for a week, too,’ said Beetle,

tragically. ‘And it was beastly cold.’

„Am mai rătăcit, pe vremuri, o săptămână întreagă prin

sălile de meditaţie,” zise tragic Beetle. „Brrr, frig mai era.”

‘Ye-es; but Mason’s rooms were filled with rats every day

we were out. It took him a week to draw the inference,’ said

M’Turk. ‘He loathes rats. ‘Minute he let us go back the rats

stopped. Mason’s a little shy of us now, but there was no

evidence.’

„Posibil, dar în tot timpul acela, camera lui Mason era

plină de şoareci, iar Mason, după o săptămână, a sfârşit prin a

pricepe. Din momentul în care ne redădu camera noastră,

şoarecii dispărură! Se mai uita Mason chiorâş, dar nu avea nicio

problemă cum că noi am fi făcut treaba.”

‘Jolly well there wasn’t,’ said Stalky, ‘when I got out on

the roof and dropped the beastly things down his chimney. But,

look here—question is, are our characters good enough just now

to stand a study row?’

„Cred şi eu că nu avea,” zise Stalky. „Eu mă urcam sus pe

acoperiş şi dădeam drumul animalelor pe coşul căminului. Dar

ascultaţi cum stă chestia: e reputaţia noastră în momentul de faţă

destul de solidă ca să reziste la un mic scandal?“

‘Never mind mine,’ said Beetle. ‘King swears I haven’t

any.’

„De mine să nu te îngrijeşti,” zise Beetle.

„D-l King jură că reputaţia mea e mai prejos de orişice.”

‘I’m not thinking of you,’ Stalky returned scornfully. ‘You

aren’t going up for the Army, you old bat. I don’t want to be

expelled—and the Head’s getting rather shy of us, too.’

„Nu mă gândesc la tine,” zise Stalky cu dispreţ. „Tu nu te

pregăteşti pentru Sandhurst, cârtiţă bătrână! Eu nu ţin deloc să

mă dea afară din liceu—şi directorul s-a cam plictisit de noi.”

‘Rot!’ said M’Turk. ‘The Head never expels except for „Aş, mofturi,” zise M’Turk. „Directorul nu îi dă afară


Stalky & Co

82

beastliness or stealing. But I forgot; you and Stalky are thieves—

regular burglars.’

decât pe băieţii cu apucături rele şi pe hoţi. Păi, vezi comedie,

chiar în cazul ăsta sunteţi şi voi; Stalky şi cu tine sunteţi nişte

adevăraţi spărgători, nişte briganzi.”

The visitors gasped, but Stalky interpreted the parable

with large grins.

Invitaţilor rămaşi cu gura căscată, Stalky le explică

această apostrofă râzând.

‘Well, you know, that little beast Manders minor saw

Beetle and me hammerin’ M’Turk’s trunk open in the dormitory

when we took his watch last month. Of course Manders sneaked

to Mason, and Mason solemnly took it up as a case of theft, to

get even with us about the rats.’

„Animalul de Manders ne-a văzut, pe Beetle şi pe mine,

când am deschis lada lui M’Turk în dormitor, luna trecută, de

i-am luat ceasul. Manders i-a raportat lui Mason şi Mason a luat

chestia foarte în serios, ca că se răzbune pe noi.”

‘That just put Mason into our giddy hands,’ said M’Turk

blandly. ‘We were nice to him, ‘cause he was a new master and

wanted to win the confidence of the boys. ‘Pity he draws

inferences, though. Stalky went to his study and pretended to

blub, and told Mason he’d lead a new life if Mason would let

him off this time, but Mason wouldn’t. ‘Said it was his duty to

report him to the Head.’

„Asta, bineînţeles, l-a pus pe Mason la discreţia noastră,”

zise M’Turk cu blândeţe. „Noi ne purtam bine cu el, pentru că

era un profesor nou şi căuta să câştige încrederea băieţilor, păcat

însă că avea obiceiul să tragă concluzii. Stalky se duse să-l

găsească în cabinetul său de lucru, se făcu că plânge şi făgădui

să nu se mai apuce de aşa ceva dacă de data asta era iertat.

Mason nu vru să asculte şi spuse că datoria lui era să-l informeze

pe director.”

‘Vindictive swine!’ said Beetle. ‘It was all those rats! „Ce om vindicativ,” zise Beetle. „Toate s-au întâmplat din


Stalky & Co

83

Then I blubbed, too, and Stalky confessed that he’d been a thief

in regular practice for six years, ever since he came to the school;

and that I’d taught him—à la Fagin. Mason turned white with

joy. He thought he had us on toast.’

cauza pârliţilor de şoareci. Începui să bâzâi şi eu, iar Stalky

mărturisi că practică aceste pungăşii regulat, de şase ani de zile,

încă de când intrase în şcoală şi că eu îl învăţasem, asemenea lui

Fagin. Mason se îngălbeni de bucurie, credea că ne-a prins.”

‘Gorgeous! Oh, fids!’ said Dick Four. ‘We never heard of

this.’

„Oh! Splendid! Ce istorie!” zise Dick IV. „Şi noi care

n-am ştiut nimic de toate astea.”

‘ ‘Course not. Mason kept it jolly quiet. He wrote down

all our statements on impot-paper. There wasn’t anything he

wouldn’t believe,’ said Stalky.

„Bineînţeles că nu, Mason nu s-a dus să o povestească

nimănui. Ne-a luat depoziţiile în scris pe hârtie ministerială. Îl

puteam face să creadă orice,” zise Stalky.

‘And handed it all up to the Head, with an extempore

prayer. It took about forty pages,’ said Beetle. ‘I helped him a

lot.’

„Pe urmă le-a dat pe toate directorului, cu o improvizaţie

personală la sfârşit. Erau vreo patruzeci de pagini, dar pot spune

că îl ajutasem şi eu foarte mult,” adăugă Beetle.

‘And then, you crazy idiots?’ said Abanazar. „Iar după asta ce s-a mai întâmplat nebunilor?” întrebă

Abanazar.

‘Oh, we were sent for; and Stalky asked to have the

“depositions” read out, and the Head knocked him spinning

into a waste-paper basket. Then he gave us eight cuts apiece—

welters—for—for—takin’ unheard-of liberties with a new

master. I saw his shoulders shaking when we went out. Do you

„Oh! Am fost chemaţi sus şi Stalky ceru să i se citească

depoziţiile, dar directorul, cu o palmă, îl trimise în coşul cu

hârtii. Ne dădu pedeapsă câte opt bastoane de ins,—bine

aplicate—pentru că luasem libertăţi nemaiauzite faţă de un

profesor nou. Dar, ieşind, am văzut eu bine că directorul se


Stalky & Co

84

know,’ said Beetle, pensively, ‘that Mason can’t look at us now

in second lesson without blushing? We three stare at him

sometimes till he regularly trickles. He’s an awfully sensitive

beast.’

prăpădea de râs. „Ştiţi,” zise Beetle gânditor, că până acum, la

ora a doua, Mason nu ne poate privi fără să roşească? Când îl

fixăm toţi trei cu privirile, i se acoperă fruntea cu broboane de

sudoare. Este un personaj de o sensibilitate excesivă.”

‘He read Eric; or, Little by Little,’ said M’Turk; ‘so we gave

him St. Winifred’s; or, the World of School. They spent all their

spare time stealing at St. Winifred’s, when they weren’t praying

or getting drunk at pubs. Well, that was only a week ago, and

the Head’s a little bit shy of us. He called it constructive deviltry.

Stalky invented it all.’

„L-am văzut când citea Eric; sau Puţin câte puţin,” zise

M’Turk, „atunci i-am oferit St. Winifred; sau viaţa la şcoală. Tot

timpul liber, elevii şi-l petreceau la St. Winifred’s furând, când

nu erau la capelă sau se îmbătau pe la cârciumi. Asta s-a

întâmplat acum o săptămână, aşa că directorul nu a avut timp să

ne uite. Stalky a inventat totul.”

‘Not the least good having a row with a master unless you

can make an ass of him,’ said Stalky, extended at ease on the

hearth-rug. ‘If Mason didn’t know Number Five—well, he’s

learn’t, that’s all. Now, my dearly beloved ‘earers’—Stalky

curled his legs under him and addressed the company—’we’ve

got that strong’, perseverin’ man King on our hands. He went

miles out of his way to provoke a conflict.’ (Here Stalky snapped

down the black silk domino and assumed the air of a judge.) ‘He

has oppressed Beetle, M’Turk, and me, privatim et seriatim, one

„Nu foloseşte nimic să ai un diferend cu un profesor dacă

nu-l poţi aduce într-o situaţie comică,” zise Stalky, culcat pe

covorul din faţa căminului. „Dacă Mason n-a cunoscut până în

prezent meditaţia No. 5, ei bine, de acum înainte o va cunoaşte.

Acum, scumpii mei auditori,” aici Stalky se aşeză turceşte şi se

adresă societăţii—„acum avem de furcă cu acest om puternic şi

tenace, numit D-l King. Acesta s-a abătut kilometri din calea lui

ca să intre în conflict cu noi.” Stalky coborî pe ochi masca neagră

şi luă atitudinea unui judecător. „Ne-a oprimat pe Beetle, pe


Stalky & Co

85

by one, as he could catch us. But now, he has insulted Number

Five up in the music-room, and in the presence of these—these

ossifers of the Ninety-third, wot look like hairdressers. Binjimin,

we must make him cry “Capivi!” ‘

M’Turk şi pe mine, privatim et seriatim, unul câte unul, cum ne-a

putut prinde. Iar acum, în prezenţa acestor veterani, sus, în sala

de muzică, a insultat pe locuitorii meditaţiei No. 5. Noi îl vom

sili să strige: „Capivi!”

Stalky’s reading did not include Browning or Ruskin. După cum se vede, citatele lui Stalky nu erau scoase nici

din Browning, nici din Ruskin.

‘And, besides,’ said M’Turk, ‘he’s a Philistine, a basket-

hanger. He wears a tartan tie. Ruskin says that any man who

wears a tartan tie will, without doubt, be damned everlastingly.’

„Afară de asta mai este şi un Filistin, un agăţător de

coşuleţe. Poartă o cravată cu dungi încrucişate. Ruskin spune că

orice om poartă o cravată cu dungi încrucişate, va fi când va

muri afurisit pe vecie.”

‘Bravo, M’Turk,’ cried Tertius; ‘I thought he was only a

beast.’

„Bravo, M’Turk, şi eu care credeam că e numai un

dobitoc,” strigă Tertius.

‘He’s that, too, of course, but he’s worse. He has a china

basket with blue ribbons and a pink kitten on it, hung up in his

window to grow musk in. You know when I got all that old oak

carvin’ out of Bideford Church, when they were restoring it

(Ruskin says that any man who’ll restore a church is an

unmitigated sweep), and stuck it up here with glue? Well, King

came in and wanted to know whether we’d done it with a fret-

„Este, bineînţeles, dar e încă mai rău. Are agăţat la

fereastră un coşuleţ, în care creşte mosc, ornat cu panglici

albastre şi o pisicuţă pembé pe toartă. Ştiţi ce a spus când am

adunat toate fragmentele de sculptură din bisericuţa de la

Bideford care restaura (Ruskin zice că oricine restaurează o

biserică este un sălbatic) şi le-am lipit aci? D-l King a intrat şi a

întrebat dacă le lucrasem noi la traforaj. Pftiu! Regele


Stalky & Co

86

saw! Yah! He is the King of basket-hangers!’ agăţătorilor de coşuleţe!“

Down went M’Turk’s inky thumb over an imaginary

arena full of bleeding Kings. ‘Placetne, child of a generous race!’

he cried to Beetle.

Degetul cel mare al lui M’Turk coborî peste o arenă

imaginară, în care îl vedea pe persecutorul său învins. „Placetne?

Copil al unei rase nobile,” strigă el către Beetle.

‘Well,’ began Beetle doubtfully, ‘he comes from Balliol,

but I’m going to give the beast a chance. You see I can always

make him hop with some more poetry. He can’t report me to the

Head, because it makes him ridiculous. (Stalky’s quite right.) But

he shall have his chance.’

„Păi, să-ţi spui,” zise Beetle şovăind, „vine el de la Balliol,

dar tot am să-i dau o şansă de scăpare. Vedeţi, eu oricând pot

să-mi iau revanşa în poeziile mele. De asta nu se poate plânge

directorului, că s-ar face de râs. Stalky are perfectă dreptate, dar

tot îi mai dau o şansă.”

Beetle opened the book on the table, ran his finger down

a page, and began at random:

Beetle deschise cartea de pe masă, lăsă degetul să alunece

de-a lungul paginii şi citi la întâmplare:

‘Or who in Moscow toward the Czar

With the demurest of footfalls,

Over the Kremlin’s pavement white

With serpentine and syenite,

Steps with five other generals—’

„Cel care în Moskva către Ţar

Cu pasul lunecând şi rar

În Kremlin păşeşte smerit

Pe dalele de sienit

De alţi cinci, întovărăşit...“

‘That’s no good. Try another,’ said Stalky. „Aici nu găsim nimic, caută într-altă parte,” zise Stalky.

‘Hold on a shake; I know what’s coming.’ M’Turk was „Mai stai puţin că ştiu ce vine acum.” M’Turk citea peste


Stalky & Co

87

reading over Beetle’s shoulder— umărul lui Bettle.

‘That simultaneously take snuff,

For each to have pretext enough,

And kerchiefwise unfold his sash,

Which—softness’ self—is yet the stuff

„...Şi unul după altul iau tutun

Ca să aibă ocazie fiecare

Pe rând brâul să-şi desfăşoare,

Căci brâul este ştreangul bun.“

(Gummy! What a sentence!) (Drace! Ce frază lungă).

To hold fast where a steel chain snaps

And leave the grand white neck no gash. Care strânge acolo unde un lanţ ar luneca

Şi pe domnescul gât urme nu va lăsa.

(Full stop.)’ (Punct).”

‘ ‘Don’t understand a word of it,’ said Stalky. „Nu am priceput o vorbă,” zise Stalky.

‘More fool you! Construe,’ said M’Turk. ‘Those six

bargees scragged the Czar, and left no evidince. Actum est with

King.’

„Foarte rău că n-ai înţeles; este destul de clar,” zise

M’Turk; „cei şase indivizi l-au răpus pe Ţar fără să lase urme.

Aşa facem şi cu King!“

‘He gave me that book, too,’ said Beetle, licking his lips: „Când te gândeşti că el mi-a dat cartea asta,” zise Beetle

satisfăcut.


Stalky & Co

88

‘There’s a great text in Galatians,

Once you trip on it entails

Twenty-nine distinct damnations,

One sure if another fails.’

„În Biblie se găseşte un text

Care spune explicit

De nouăzeci de ori vei fi afurisit

Dacă-l calci sub vreun pretext.”

Then irrelevantly: Pe urmă pe un ton de zeflemea:

‘Setebos! Setebos! and Setebos!

Thinketh he liveth in the cold of the moon.’ „Setebos. Setebos, o mare Setebos

Crede că trăieşti în luna opalină.”

‘He’s just come in from dinner,’ said Dick Four, looking

through the window. ‘Manders minor is with him.’

„Iată-l că se întoarce de la masă,” zise Dick IV, privind pe

fereastră. „Manders cel Mic e cu el.”

‘ ‘Safest place for Manders minor just now,’ said Beetle. „Este cel mai nemerit loc pentru Manders cel Mic în

momentul de faţă,” zise Beetle.

‘Then you chaps had better clear out,’ said Stalky politely

to the visitors. ‘ ‘Tisn’t fair to mix you up in a study row. Besides,

we can’t afford to have evidence.’

„Acum, băieţi, aţi face mai bine să vă cărăbăniţi,” zise

Stalky, şi stinse gazul.

‘Are you going to begin at once?’ said Aladdin.

‘Immediately, if not sooner,’ said Stalky, and turned out

the gas. ‘Strong, perseverin’ man—King. Make him cry “Capivi.”

„D-l King este un om energic şi perseverent. Las că-l fac

eu să strige „Capivi.” Duceţi-vă.”


Stalky & Co

89

G’way, Binjimin.’

The company retreated to their neat and spacious study

with expectant souls.

Ceilalţi membri ai companiei se retraseră în studiul lor

curat şi spaţios, cu sufletele pline de aşteptare.

‘When Stalky blows out his nostrils like a horse,’ said

Aladdin to the Emperor of China, ‘he’s on the war-path.

‘Wonder what King will get.’

„Când Stalky umflă nările ca un cal,” zise Aladin către

împăratul Chinei, „înseamnă că a pornit pe drumul războiului.

Să vedem ce o să păţească D-l King.”

‘Beans,’ said the Emperor. ‘Number Five generally pays

in full.’

„Las’ că o să fie bine,” zise împăratul Chinei. „De obicei,

No. 5 îşi plăteşte datoriile cu vârf şi îndesat.”

‘Wonder if I ought to take any notice of it officially,’ said

Abanazar, who had just remembered that he was a prefect.

„Poate ar trebui să intervin în mod oficial,” zise

Abanazar, aducându-şi aminte că era monitor.

‘It’s none of your business, Pussy. Besides, if you did,

we’d have them hostile to us; and we shouldn’t be able to do any

work,’ said Aladdin. ‘They’ve begun already.’

„Dar asta nu te priveşte cât de puţin, Motane. Dacă ai

face-o, ne-ar lua pe noi în primire şi nu am mai putea să lucrăm

liniştiţi,” zise Aladin; „au şi început, ascultaţi!“

Now that West-African war-drum had been made to

signal across estuaries and deltas. Number Five was forbidden

to wake the engine within earshot of the school. But a deep

devastating drone filled the passages as M’Turk and Beetle

scientifically rubbed its top. Anon it changed to the blare of

trumpets—of savage pursuing trumpets. Then, as M’Turk

În sudul Africii, toba slujise ca să trimită semnale peste

golfuri şi fluvii. Numărului 5 îi fusese interzis să deştepte

sunetul acestui instrument înăuntrul şcolii. Totuşi, un uruit

prelung, ameţitor şi cavernos umplu coridorul, când Beetle şi

M’Turk îi frecară partea de deasupra în mod savant. Acesta se

preschimbă într-o fanfară ca de goarne care urmăresc inamicul,


Stalky & Co

90

slapped one side, smooth with the blood of ancient sacrifice, the

roar broke into short coughing howls such as the wounded

gorilla throws in his native forest. These were followed by the

wrath of King—three steps at a time, up the staircase, with a dry

whirr of the gown. Aladdin and company, listening, squeaked

with excitement as the door crashed open. King stumbled into

the darkness, and cursed those performers by the gods of Balliol

and quiet repose.

iar, mai pe urmă, când M’Turk bătu pe unul din funduri, pe o

piele lustruită de sângele sacrificiilor de altă dată, toba izbucni

în strigăte scurte, spasmodice, ca ale unei gorile rănite în

pădurile tropicale. Acestea fură urmate de furia D-lui King, care

urcă scara, câte patru trepte deodată, cu haina biciuind vântul.

Aladin şi prietenii săi, aşteptând cu urechile ciulite, tresăriră

când auziră uşa deschizându-se cu zgomot. King se împiedică

prin întuneric şi îi blestemă pe gălăgioşi în numele zeilor de la

Balliol şi a divinităţilor ce protejează liniştea.

‘Turned out for a week,’ said Aladdin, holding the study

door on the crack. ‘Key to be brought down to his study in five

minutes. “Brutes! Barbarians! Savages! Children!” He’s rather

agitated. “Arrah, Patsy, mind the baby,” ‘ he sang in a whisper

as he clung to the door-knob, dancing a noiseless war-dance.

„Daţi afară pentru o săptămână,” zise Aladin, care ţinea

uşa odăii lor întredeschisă.

„Să fie cheia la el peste cinci minute. Barbari! Sălbatici!

Copii! E cam agitat. Arrah, Patsy, ia băiatul,” cântă el pe şoptite şi,

agăţat de clanţa uşii, schiţă câţiva paşi dintr-un dans războinic.

King went downstairs again, and Beetle and M’Turk lit

the gas to confer with Stalky. But Stalky had vanished.

D-l King coborî la celălalt etaj, iar Beetle şi cu M’Turk

aprinseră gazul, ca să se înţeleagă cu Stalky; dar pe Stalky ia-l de

unde nu-i.

‘ ‘Looks like no end of a mess,’ said Beetle, collecting his

books and mathematical instrument case. ‘A week in the form-

„Mi se pare că eşti un fiasco desăvârşit,” zise Beetle,

strângându-şi cărţile şi cutia cu compasuri. „Să coborâm o


Stalky & Co

91

rooms isn’t any advantage to us.’ săptămână în sala comună nu e plăcut deloc.”

‘Yes, but don’t you see that Stalky isn’t here, you owl?’

said M’Turk. ‘Take down the key, and look sorrowful. King’ll

only jaw you for half an hour. I’m going to read in the lower

form-room.’

„Da, dar nu vezi că Stalky nu e aici, cucuvea bătrână?”

întrebă M’Turk. „Du cheia jos şi ia un aer nenorocit, King te va

ocărî numai o jumătate de ceas. Eu mă duc să citesc jos, în sală.”

‘But it’s always me,’ mourned Beetle. „Bine... dar de ce tot eu?” se tângui Beetle.

‘Wait till we see,’ said M’Turk hopefully. ‘I don’t know

any more than you do what Stalky means, but it’s something. Go

down and draw King’s fire. You’re used to it.’

„Aşteaptă puţin, că o să vedem ce se întâmplă,” zise

M’Turk pe un ton de încurajare. „Nici eu nu ştiu mai mult decât

tine despre intenţiile lui Stalky, dar pregăteşte el ceva. Du-te şi

atrage asupra ta furia lui King, că eşti obişnuit cu ea.”

No sooner had the key turned in the door than the lid of

the coal-box, which was also the window-seat, lifted cautiously.

It had been a tight fit, even for the lithe Stalky, his head between

his knees, and his stomach under his right ear. From a drawer in

the table he took a well-worn catapult, a handful of buckshot,

and a duplicate key of the study; noiselessly he raised the

window and kneeled by it, his face turned to the road, the wind-

sloped trees, the dark levels of the Burrows, and the white line

of breakers falling nine-deep along the Pebbleridge. Far down

În momentul în care cheia se învârti în broască, capacul

lăzii de cărbuni, care servea şi de banchetă, aşezată în dreptul

ferestrei, se ridică binişor. Locul în care stătuse era foarte strâmt,

chiar şi pentru elasticul Stalky, căci, să stai întortocheat cu capul

între genunchi şi urechea lipită de stomac, nu constituie o

situaţie agreabilă. Dintr-o cutie a mesei scoase o praştie veche, o

mână de alice şi o cheie a meditaţiei; fără zgomot, deschise

fereastra şi îngenunche cu faţa spre drumul ce trecea pe acolo.

Se vedeau pomii aplecaţi de vânt, marginea plajei şi dunga albă


Stalky & Co

92

the steep-banked Devonshire lane he heard the husky hoot of

the carrier’s horn. There was a ghost of melody in it, as it might

have been the wind in a gin-bottle essaying to sing, ‘It’s a way

we have in the Army.’

a valurilor ce se spărgeau de ţărm. Departe, pe drumul ce

şerpuia între două coline, se auzea cornul cărăuşului sunând

răguşit. Erau pretenţii de melodie în sunetele acelea—ca şi cum

vântul ar fi încercat să cânte „Aşa facem noi în armată,” într-o

sticlă de rachiu goală.

Stalky smiled a tight-lipped smile, and at extreme range

opened fire: the old horse half wheeled in the shafts.

Stalky surâse cu buzele strânse şi, la momentul oportun,

deschise focul. De sperietură, bătrânul cal fu cât pe aci să se

prăbuşească între hulube.

‘Where be gwaine tu?’ hiccoughed Rabbits-Eggs. Another

buckshot tore through the rotten canvas tilt with a vicious zipp.

„Care a... a... a făcut treaba asta..., mă?” sughiţă Tigvă de

Iepure. Alt plumb îi sparse coviltirul cu un fâşâit ascuţit.

‘Habet!’ murmured Stalky, as Rabbits-Eggs swore into the

patient night, protesting that he saw the ‘dommed colleger’ who

was assaulting him.

„Habet,” murmură Stalky, pe când Tigvă de Iepure înjură

în noaptea liniştită, spunând că-l vede pe ticălosul de licean

care-i dă asalt.

‘And so,’ King was saying in a high head voice to Beetle,

whom he had kept to play with before Manders minor, well

knowing that it hurts a Fifth-form boy to be held up to a fag’s

derision,—’and so, Master Beetle, in spite of all our verses, of

which we are so proud, when we presume to come into direct

„Şi astfel,” spunea King cu o voce piţigăiată către Beetle,

pe care îl reţinuse ca să râză de el în faţa lui Manders junior,

ştiind cât e de dureros pentru un băiat mare să fie umilit în faţa

unuia mai mic; „şi astfel, domnule Beetle, în ciuda versurilor pe

care le scriem, când ne încumetăm să intrăm în contact cu un


Stalky & Co

93

conflict with even so humble a representative of authority as

myself, for instance, we are turned out of our studies, are we

not?’

reprezentant al autorităţii, fie el cât de umil, suntem daţi afară

din sala noastră de studiu, nu-i aşa?“

‘Yes, sir,’ said Beetle, with a sheepish grin on his lips and

murder in his heart. Hope had nearly left him, but he clung to a

well-established faith that never was Stalky so dangerous as

when he was invisible.

„Da, domnule profesor,” zise Beetle cu un surâs mieros

pe faţă şi cu moartea în suflet. Pierduse orice speranţă, dar se

mai agăţa de o axiomă cunoscută: se ştia că nu era niciodată

Stalky mai periculos decât atunci când era invizibil.

‘You are not required to criticise, thank you. Turned out

of our studies, we are, just as if we were no better than little

Manders minor. Only inky schoolboys we are, and must be

treated as such.’

„Nu ţi-am cerut părerea. Suntem daţi afară din studiul

nostru ca un simplu Manders cel Mic, nu-i aşa? În realitate, nu

suntem decât nişte şcolari cu degetele pline de cerneală şi trebuie

să fim trataţi ca atare.”

Beetle pricked up his ears, for Rabbits-Eggs was swearing

savagely on the road, and some of the language entered at the

upper sash. King believed in ventilation. He strode to the

window, gowned and majestic, very visible in the gas-light.

Beetle întinse urechea: Tigvă de Iepure înjură sălbatic pe

drum şi câteva din vorbele lui pătrundeau pe partea de sus a

ferestrei, care era deschisă. D-l King era amator de aer curat.

Tocmai atunci se îndrepta către fereastră, maiestos ca

întotdeauna, roba sa neagră desenându-se bine pe fundul

luminat al odăii.

‘I zee ‘un! I zee ‘un!’ roared Rabbits-Eggs, now that he had

found a visible foe—another shot from the darkness above. ‘Yiss,

„Te văd, te văd!” urlă Tigvă de Iepure, fericit că găsise, în

sfârşit, un inamic vizibil; pe când de sus porni o altă


Stalky & Co

94

yeou, yeou long-nosed, fower-eyed, gingy-whiskered beggar!

Yeu’m tu old for such goin’s on. Aie! Poultice yeour nose, I tall

‘ee! Poultice yeour long nose!’

împroşcătură. Atunci furia lui nu mai cunoscu margini: „Te văd,

secătură cu trompă de elefant, cu ochi şaşii şi cu barbă roşie. Eşti

prea bătrân ca să te mai apuci de pozne. Na-ţi o cataplasmă

pentru nas. Vezi bine de el, să nu păţească ceva.”

Beetle’s heart leaped up within him. Somewhere,

somehow, he knew, Stalky moved behind these manifestations.

There were hope and the prospect of revenge. He would

embody the suggestion about the nose in deathless verse. King

threw up the window, and sternly rebuked Rabbits-Eggs. But

the carrier was beyond fear or fawning. He had descended from

the cart, and was stooping by the roadside.

Inima lui Beetle tresări de bucurie. Într-un fel sau altul,

ştia că Stalky se mişcă în dosul acestor manifestaţii. Se întrezărea

deci licărind nădejdea unei revanşe. Iar apostrofa nasului avea

să o toarne în versuri de bronz. King deschise fereastra şi îl ocărî

sever pe Tigvă de Iepure. Acesta însă era inaccesibil oricărei

ocări, ca şi oricărei vorbe blânde. Se dădu jos din căruţă şi se

aplecă la marginea drumului.

It all fell swiftly as a dream. Manders minor raised his

hand to his head with a cry, as a jagged flint cannoned on to

some rich tree-calf bindings in the bookshelf. Another quoited

along the writing-table. Beetle made zealous feint to stop it, and

in that endeavour overturned a student’s lamp, which

dripped, viâ King’s papers and some choice books, greasily on

to a Persian rug. There was much broken glass on the window-

seat; the china basket—M’Turk’s aversion—cracked to flinders,

Totul se petrecu ca într-un vis. Manders cel Mic duse

mâna la cap cu un ţipăt, pe când o piatră colţuroasă îşi continuă

drumul, rupând dosul unei cărţi preţios legate în piele de viţel.

Alta se rostogoli de-a lungul biroului. Beetle, plin de zel, făcând

sforţări ca să o oprească, răsturnă o lampă de masă al cărui

conţinut se vărsă, prelingându-se de-a lungul hârtiilor şi a

cărţilor de preţ ale lui King, până pe covorul persan. Pe marginea

ferestrei se găseau cioburi de porţelan: coşuleţul, aversiunea lui


Stalky & Co

95

had dropped her musk plant and its earth over the red rep

cushions; Manders minor was bleeding profusely from a cut on

the cheek-bone; and King, using strange words, every one of

which Beetle treasured, ran forth to find the school-sergeant,

that Rabbits-Eggs might be instantly cast into jail.

M’Turk, spart în bucăţele, lăsase să cadă pământul dintr-însul şi

moscul pe pernele de rips roşu; lui Manders, care avea o tăietură

la maxilar, îi curgea sânge şiroaie; iar King, exclamând cuvinte

stranii, pe care Beetle le păstra în mintea sa ca o comoară, dădu

fuga să-l găsească pe sergentul şcolii, însărcinându-l să-l bage

numaidecât pe Tigvă de Iepure la închisoare.

‘Poor chap!’ said Beetle, with a false, feigned sympathy.

‘Let it bleed a little. That’ll prevent apoplexy,’ and he held the

blind head skilfully over the table, and the papers on the table,

as he guided the howling Manders to the door.

„Bietul băiat,” zise Beetle, arătând o grozavă simpatie,

„să-l lăsăm să-i mai curgă puţin sânge. Asta-l împiedică să

moară de apoplexie.” Şi îi ţinu capul cu îndemânare deasupra

mesei şi a hârtiilor înainte de a-l îndrepta spre uşă pe bietul

Manders, care plângea.

Then did Beetle, alone with the wreckage, return good for

evil. How, in that office, a complete set of ‘Gibbon’ was scarred

all along the back as by a flint; how so much black and copying

ink chanced to mingle with Manders’s gore on the table-cloth;

why the big gum-bottle, unstoppered, had rolled semicircularly

across the floor; and in what manner the white china door-knob

grew to be painted with yet more of Manders’s young blood,

were matters which Beetle did not explain when the rabid King

Pe urmă, Beetle, rămas singur în mijlocul ravagiilor,

întoarse răul spre bine. Operele complete ale lui Gibbon fuseseră

zgâriate pe cotor ca şi cum le-ar fi atins o piatră; cerneală neagră

şi tuş se amestecă cu sângele răspândit pe masă; sticla cea mare

cu gumă, destupată, descrise pe parchet o jumătate de cerc şi

clanţa albă de porţelan a uşii se umplu de sângele tânărului

Manders. Beetle nu explică nimic din ravagiile acestea când King

se întoarse furios şi îl găsi contemplând covorul inundat cu un


Stalky & Co

96

returned to find him standing politely over the reeking hearth-

rug.

aer calm.

‘You never told me to go, sir,’ he said, with the air of

Casabianca, and King consigned him to the outer darkness.

„Nu îmi spuseseşi unde să mă duc, domnule,” răspunse

el pe tonul uni Casabianca. King îl dădu afară, trimiţându-l la

toţi zeii infernali.

But it was to a boot-cupboard under the staircase on the

ground floor that he hastened, to loose the mirth that was

destroying him. He had not drawn breath for a first whoop of

triumph when two hands choked him dumb.

Dar nu acolo, ci sub scară se grăbi să alerge într-o

cămăruţă de la etajul întâi, unde se păstrau ghetele, ca să poată

da drumul râsului ce-l înăbuşea. Nu avusese încă vreme să-şi vie

în fire după primul hohot, când se simţi prins de după gât.

‘Go to the dormitory and get me my things. Bring ‘em to

Number Five lavatory. I’m still in tights,’ hissed Stalky, sitting

on his head. ‘Don’t run. Walk.’

„Du-te în dormitor şi adu-mi lucrurile. Adu-le în odaia de

baie No. 5. Sunt încă în costum,” suflă Stalky. „Nu alerga, umblă

binişor.”

But Beetle staggered into the form-room next door, and

delegated his duty to the yet unenlightened M’Turk, with an

hysterical précis of the campaign thus far. So it was M’Turk, of

the wooden visage, who brought the clothes from the dormitory

while Beetle panted on a form. Then the three buried themselves

in Number Five lavatory, turned on all the taps, filled the place

with steam, and dropped weeping into the baths, where they

Beetle ajunse împleticindu-se în camera alăturată. Acolo

îl găsi pe M’Turk, îl puse în curent, cu râsete nebune, şi se

descărcă asupra lui de misiunea sa. Deci, M’Turk, cu fizionomia

neclintită, fu acela care îi aduse din dormitor hainele lui Stalky,

pe când Beetle, culcat pe o banchetă, încercă să-şi vină în fire. Cei

trei prieteni dispărură în odaia de baie No. 5, deschiseră toate

robinetele, umplând toată încăperea cu aburi, se lăsară să cadă,


Stalky & Co

97

pieced out the war. râzând cu lacrimi, în băile lor şi începură să-şi povestească toată

acţiunea desfăşurată.

‘Moi! Je! Ich! Ego!’ gasped Stalky. ‘I waited till I couldn’t

hear myself think, while you played the drum! Hid in the coal-

locker—and tweaked Rabbits-Eggs—and Rabbits-Eggs rocked

King. Wasn’t it beautiful? Did you hear the glass?’

„Moi, je, ich, ego!“ exclamă Stalky, „am aşteptat până mi-a

ieşit sufletul pe când băteaţi toba. Eram ascuns în lada de

cărbuni şi l-am împroşcat pe Tigvă de Iepure şi Tigvă de Iepure

s-a răzbunat pe King. N-a fost frumos? Aţi auzit geamul?“

‘Why, he—he—he,’ shrieked M’Turk, one trembling

finger pointed at Beetle.

„Păi e-e-e-el.”... gângăvi M’Turk arătând pe Beetle cu un

deget tremurând.

‘Why, I—I—I was through it all,’ Beetle howled; ‘in his

study, being jawed.’

„E-e-e-eu eram acolo,” urlă Beetle, „în cabinetul său,

ascultând discursuri.”

‘Oh, my soul!’ said Stalky with a yell, disappearing under

water.

„Oh! Sufletul meu!“ exclamă Stalky, dispărând sub apă.

‘The—the glass was nothing. Manders minor’s head’s cut

open. La-la-lamp upset all over the rug. Blood on the books and

papers. The gum! The gum! The gum! The ink! The ink! The ink!

Oh, Lord!’

„Gea-geamul n-a fost nimic. Manders cel mic rănit la cap.

Lampa răsturnată pe covor. Sânge pe cărţi şi pe hârtii. Gumă!

Gumă! Cerneală! Cerneală! Oh Doamne!“

Then Stalky leaped out, all pink as he was, and shook

Beetle into some sort of coherence; but his tale prostrated them

afresh.

Atunci Stalky ieşi supărat din baie şi sgâlţâi pe Beetle ca

să-şi vie în fire. Dar povestea lui îi aduse din nou în aceeaşi stare.


Stalky & Co

98

‘I bunked for the boot-cupboard the second I heard King

go downstairs. Beetle tumbled in on top of me. The spare key’s

hid behind the loose board. There isn’t a shadow of evidence,’

said Stalky. They were all chanting together.

„M-am repezit în cămăruţa cu ghete, imediat ce am auzit

pe King ducându-se sus. Beetle a dat peste mine. Cheia mea

personală este ascunsă sub scândura care se mişcă. Nu există

nicio urmă, niciun indiciu,” zise Stalky. Vorbeau toţi deodată.

‘And he turned us out himself—himself—him-self!’ This

from M’Turk. ‘He can’t begin to suspect us. Oh, Stalky, it’s the

loveliest thing we’ve ever done.’

„Şi când te gândeşti că el ne-a dat afară, el în persoană,”

zise M’Turk. „Nu poate să ne bănuiască de premeditare. Ah!

Stalky! E treaba cea mai nostimă pe care am făcut-o vreodată.”

‘Gum! Gum! Dollops of gum!’ shouted Beetle, his

spectacles gleaming through a sea of lather. ‘Ink and blood all

mixed. I held the little beast’s head all over the Latin proses for

Monday. Golly, how the oil stunk! And Rabbits-Eggs told King

to poultice his nose! Did you hit Rabbits-Eggs, Stalky?’

„Gumă! Gumă! Gumă! Cine vrea gumă?” întrebă Beetle,

cu ochelarii strălucind într-o mare de spumă. „Sânge amestecat

cu cerneală; i-am ţinut capul zăpăcitului ăluia mic peste tema

latină de lunea viitoare. Uf! Cum mirosea a gumă. Şi Tigvă de

Iepure care i-a spus lui King să-şi puie nasul la adăpost. L-ai izbit

pe Ou de Iepure, Stalky?“

‘Did I jolly well not? Tweaked him all over. Did you hear

him curse? Oh, I shall be sick in a minute if I don’t stop.’

„Bineînţeles, n-ai văzut? L-am ciuruit de sus şi până jos.

Nu l-aţi auzit ocărând? Oh! O să mă îmbolnăvesc dacă nu mă

opresc din râs.”

But dressing was a slow process, because M’Turk was

obliged to dance when he heard that the musk basket was

broken, and, moreover, Beetle retailed all King’s language with

Dar cu îmbrăcatul a mers tot încet pentru că M’Turk

începu să joace când auzi că era spart coşuleţul cu mosc, şi, pe

urmă, Beetle repetă toate vorbele lui King, intercalate cu


Stalky & Co

99

emendations and purple insets. descripţii pline de imagini vii.

‘Shockin’!’ said Stalky, collapsing in a helpless welter of

half-hitched trousers. ‘So dam’ bad, too, for innocent boys like

us! Wonder what they’d say at “St. Winifred’s, or the World of

School.”—By gum! That reminds me we owe the Lower Third

one for assaultin’ Beetle when he chivied Manders minor. Come

on! It’s an alibi, Samivel; and, besides, if we let ‘em off they’ll be

worse next time.’

„Oh! Ce ruşine!” zise Stalky, căzând fără putere, pe

jumătate îmbrăcat. „Ce exemplu rău pentru nişte băieţi

nevinovaţi ca noi! Mă mir ce ar spune ei de aşa ceva la St.

Winifred’s. Pe Jupiter! Asta îmi aduce aminte că datorăm clasei

a treia inferioară o revanşă pentru că l-a asaltat pe Beetle pe când

îl corecta pe Manders junior. Veniţi. Va fi un alibi—Samivel; pe

urmă, dacă îi lăsăm nu ne mai ştiu de frică.”

The Lower Third had set a guard upon their form-room

for the space of a full hour, which to a boy is a lifetime. Now they

were busy with their Saturday evening businesses—cooking

sparrows over the gas with rusty nibs; brewing unholy drinks in

gallipots; skinning moles with pocket-knives: attending to paper

trays full of silkworms, or discussing the iniquities of their elders

with a freedom, fluency, and point that would have amazed

their parents. The blow fell without warning. Stalky upset a

crowded form of small boys among their own cooking utensils;

M’Turk raided the untidy lockers as a terrier digs at a rabbit-

hole; while Beetle poured ink upon such heads as he could not

Clasa a III-a inferioară puse un băiat să facă gardă un ceas

întreg, ceea ce înseamnă un timp foarte lung pentru băieţii de

vârsta lor. Acum, erau ocupaţi cu treburile lor de sâmbătă seara.

Frigeau vrăbii la flacăra gazului în frigări făcute din peniţe,

preparau băuturi curioase în vase de laborator, jupuiau cârtiţe

cu bricegele, dădeau de mâncare viermilor de mătase aşezaţi pe

hârtie şi discutau faptele băieţilor mai mari, cu o libertate de

limbagiu şi un spirit critic care ar fi uluit pe părinţii lor, de i-ar fi

auzit. Cei trei prieteni căzură ca un trăsnet peste ei. Stalky

răsturnă o bancă plină de băieţi şi de vase de bucătărie, M’Turk

făcu un iureş printre pupitre, pe când Beetle azvârlea cerneală în


Stalky & Co

100

appeal to with a Smith’s Classical Dictionary. Three brisk

minutes accounted for many silk-worms, pet larvae, French

exercises, school caps, half-prepared bones and skulls, and a

dozen pots of home-made sloe jam. It was a great wreckage, and

the form-room looked as though three conflicting tempests had

smitten it.

capetele celor pe care nu putea să-i ajungă cu dicţionarul lui

Smith. Trei minute fatale văzură sfârşitul unei mulţimi de viermi

de mătase şi alte jigănii, de caiete cu teme franceze, de şepci de

liceu, de oase şi cranii pe jumătate preparate şi al unei duzini de

borcane de dulceaţă. Fu un dezastru mare şi clasa avea aerul că

fusese bântuită, dintr-odată, de trei cicloane, venite din părţi

diferite.

‘Phew!’ said Stalky, drawing breath outside the door

(amid groans of ‘Oh, you beastly ca-ads! You think yourselves

awful funny,’ and so forth). ‘That’s all right. Never let the sun go

down upon your wrath. Rummy little devils, fags. Got no notion

o’ combinin’.’

„Uf! Am făcut-o şi pe-asta,”gâfâi Stalky, pe când ieşeau

din mijlocul ţipetelor de: „ticăloşilor! vă credeţi deştepţi.”

„Foarte bine. Să nu lăsaţi soarele să se culce pe supărarea

voastră! Ce caraghioşi sunt puştii ăştia mici. Nu ştiu să se apere.”

‘Six of ‘em sat on my head when I went in after Manders

minor,’ said Beetle. ‘I warned ‘em what they’d get, though.’

„Şi, totuşi, şase dintre ei s-au aşezat pe capul meu când

m-am dus să-l reped pe Manders junior“; zise Beetle. „Le-am

spus eu atunci ce o să li se întâmple.”

‘Everybody paid in full—beautiful feelin’,’ said M’Turk

absently, as they strolled along the corridor. ‘ ‘Don’t think we’d

better say much about King, though, do you, Stalky?’

„Agreabil sentiment e acela de a-ţi fi plătit datoriile pe

deplin!” zise M’Turk distrat, pe când mergeau agale de-a lungul

coridoarelor. „Aş fi de idee să nu prea ne lăudăm cu afacerea

asta, Stalky?“


Stalky & Co

101

‘Not much. Our line is injured innocence, of course—

same as when old Foxibus reported us on suspicion of smoking

in the Bunkers. If I hadn’t thought of buyin’ the pepper and

spillin’ it all over our clothes, he’d have smelt us. King was gha-

astly facetious about that. ‘Called us bird-stuffers in form for a

week.’

„Aşa cred şi eu. Noi suntem inocenţii persecutaţi,

bineînţeles. Aceiaşi linie de conduită, aceiaşi atitudine ca în ziua

când Vulpe ne-a bănuit că fumasem sus pe platou. Dacă nu aş fi

avut eu ideea să cumpăr piper, ca să-l presar pe haine, ar fi simţit

mirosul tutunului. King a găsit foarte spiritual după aceasta, să

ne numească împăietori timp de o săptămână.“

‘Ah, King hates the Natural History Society because little

Hartopp is president. ‘Mustn’t do anything in the Coll. without

glorifyin’ King,’ said M’Turk. ‘But he must be a putrid ass, you

know, to suppose at our time o’ life we’d go out and stuff birds

like fags.’

„Bineînţeles, King urăşte Societatea de Ştiinţe Naturale

pentru că micul Hartopp este preşedintele ei. Nu e voie să faci

nicio mişcare în liceu dacă nu este spre cea mai mare glorie a lui

King. Dar trebuie să fie din cale afară de absurd să-şi închipuie

că, la vârsta noastră, ne-am apuca să împăiem păsări, ca nişte

simpli elevi de cursul inferior.”

‘Poor old King!’ said Beetle. ‘He’s awf’ly unpopular in

Common-room, and they’ll chaff his head off about Rabbits-

Eggs. Golly! How lovely! How beautiful! How holy! But you

should have seen his face when the first rock came in! And the

earth from the basket!’

„Sărmanul om,” răspunse Beetle, „e foarte puţin iubit în

cancelarie şi o să-i scoată peri albi acum, cu afacerea asta. Ce

aventură! Superbă! Prodigioasă! Păcat că nu i-aţi văzut figura

când a intrat prima piatră şi a căzut pământul din coşuleţ!“

So they were all stricken helpless for five minutes. Un râs nebun îl zgudui iar, timp de câteva minute.

They repaired at last to Abanazar’s study, and were Se duseră iar în meditaţie la Abanazar, unde fură primiţi


Stalky & Co

102

received reverently. cu o oarecare răceală.

‘What’s the matter?’ said Stalky, quick to realise new

atmospheres.

„Ce s-a întâmplat?” întrebă Stalky, căruia nimic nu-i

scăpa.

‘You know jolly well,’ said Abanazar. ‘You’ll be expelled

if you get caught. King is a gibbering maniac.’

„O ştiţi prea bine,” zise Abanazar. „Veţi fi daţi afară dacă

sunteţi prinşi. King este nebun de necaz.”

‘Who? Which? What? Expelled for how? We only played

the war-drum. We’ve got turned out for that already.’

„Cine? De ce? Cum? Daţi afară, dar de ce? N-am făcut

altceva decât că am bătut toba. Pentru asta am fost daţi afară din

studiul nostru.”

‘Do you chaps mean to say you didn’t make Rabbits-Eggs

drunk and bribe him to rock King’s rooms?’

„Cum? Vreţi să spuneţi că nu i-aţi dat bani lui Tigvă de

Iepure ca să bea şi pe urmă să-i distrugă odaia D-lui King?“

‘Bribe him? No, that I’ll swear we didn’t,’ said Stalky,

with a relieved heart, for he loved not to tell lies. ‘What a low

mind you’ve got, Pussy! We’ve been down having a bath. Did

Rabbits-Eggs rock King? Strong, perseverin’ man King?

Shockin’!’

„Ca să-i distrugă odaia? Dar niciodată,” zise Stalky, căci

nu-i plăcea să spună minciuni.

„Ce suflet meschin ai, Pussy! Noi am fost jos şi am făcut

baie. Ou de Iepure l-a atacat deci pe King, pe acest om energic şi

tenace. Ce istorie!“

‘Awf’ly. King’s frothing at the mouth. There’s bell for

prayers. Come on.’

„Îngrozitoare, King făcea spume la gură. Dar auziţi

clopotul pentru rugăciune, veniţi.”

‘Wait a sec,’ said Stalky, continuing the conversation in a

loud and cheerful voice, as they descended the stairs. ‘What did

„Ia staţi,” zise Stalky, continuând conversaţia într-un ton

vesel şi tare, pe când coborau scările. „Nu ştiţi că Tigvă de Iepure


Stalky & Co

103

Rabbits-Eggs rock King for?’ a asaltat pe King?“

‘I know,’ said Beetle, as they passed King’s open door. ‘I

was in his study.’

„Eu ştiu,” răspunse Beetle, pe când treceau prin faţa uşii

deschise a biroului lui King. „Eram la el în birou.”

‘Hush, you ass!’ hissed the Emperor of China. „Taci, găgăuţă,” sâsâi Împăratul Chinei.

‘Oh, he’s gone down to prayers,’ said Beetle, watching the

shadow of the house-master on the wall. ‘Rabbits-Eggs was only

a bit drunk, swearin’ at his horse, and King jawed him through

the window, and then, of course, he rocked King.’

„Nu-i niciun pericol, e jos, la rugăciune,” răspunse Beetle,

care vedea pe zid silueta profesorului. „Tigvă de Iepure, puţin

cam beat, îşi ocărî calul. De la fereastră, King i-a adresat

observaţii, celălalt i-a azvârlit cu pietre, şi atâta tot!“

‘Do you mean to say,’ said Stalky, ‘that King began it?’ „Tu zici,” reluă Stalky, „că a fost King cel care a început?“

King was behind them, and every well-weighed word

went up the staircase like an arrow. ‘I can only swear,’ said

Beetle, ‘that King cursed like a bargee. Simply disgustin’. I’m

goin’ to write to my father about it.’

King era în spatele lor. Fiecare vorbă spusă pentru el îl

nimerea ca o săgeată.

„Pot să afirm numai un lucru,” răspunse Beetle, „King

înjura ca un căruţaş. Mi-e chiar ruşine! O să mă plâng tatii, când

îi voi scrie.”

‘Better report it to Mason,’ suggested Stalky. ‘He knows

our tender consciences. Hold on a shake. I’ve got to tie my

bootlace.’

„Spune-i-o mai bine lui Mason,” îi dădu idea Stalky, „el

ne cunoaşte scrupulele. Aşteaptă, să-mi leg şiretul.”

The other study hurried forward. They did not wish to be

dragged into stage asides of this nature. So it was left to M’Turk

Ceilalţi grăbiră pasul, nu le plăceau asemenea popasuri.

M’Turk rezuma el toată afacerea sub bateriile inamicului.


Stalky & Co

104

to sum up the situation beneath the guns of the enemy.

‘You see,’ said the Irishman, hanging on the banister, ‘he

begins by bullying little chaps; then he bullies the big chaps; then

he bullies some one who isn’t connected with the College, and

then he catches it. Serves him jolly well right... I beg your

pardon, sir. I didn’t see you were coming down the staircase.’

„Vedeţi,” zise Irlandezul urcat pe rampă, „oamenii de

felul acesta încep prin a-i tiraniza pe copii mici; pe urmă, îi

tiranizează pe cei mai mari, la sfârşit se agaţă de oameni care

n-au nimic a face şi atunci... o păţesc. Bine i-a făcut!. Iertaţi-mă,

domnule, nu am văzut că veneaţi pe scară.”

The black gown tore past like a thunder-storm, and in its

wake, three abreast, arms linked, the Aladdin Company rolled

up the big corridor to prayers, singing with most innocent

intention:

Roba cea neagră trecu pe lângă ei ca un vârtej şi, în urma

ei, ţinându-se de braţ, trei câte trei, compania Aladin îşi urmă

drumul, cântând cu intenţiile cele mai candide:

‘Arrah, Patsy, mind the baby! Arrah, Patsy, mind the child!

Wrap him up in an overcoat, he’s surely goin’ wild!

Arrah, Patsy, mind the baby; just ye mind the child awhile!

He’ll kick an’ bite an’ cry all night! Arrah, Patsy, mind the child!’

Arrah Patsy, ia băiatul! Arrah Patsy, vezi de puştiu!

Că dacă-l scăpăm o dată, nu-l mai vedem, face huştiu.

Arrah Patsy prinde hoţul, prinde-l numai puţin de haz,

Se va zbate, ne va bate, şi-o să moară de necaz.


Stalky & Co

105


Stalky & Co

106

An Unsavoury Interlude

Un intermediu rău mirositor

It was a maiden aunt of Stalky who sent him both books,

with the inscription, ‘To dearest Artie, on his sixteenth birthday’;

it was M’Turk who ordered their hypothecation; and it was

Beetle, returned from Bideford, who flung them on the window-

sill of Number Five study with news that Bastable would

advance but ninepence on the two; Eric; or, Little by Little, being

almost as great a drug as St. Winifred’s. ‘An’ I don’t think much

of your aunt. We’re nearly out of cartridges, too—Artie, dear.’

O domnişoară bătrână, mătuşă de-a lui Stalky, îi trimisese

două volume cu dedicaţia următoare: „Scumpului şi micului

Arthur, pentru a 16-a aniversare a sa.” M’Turk hotărâse

amanetarea lor; iar acum Beetle, întorcându-se din orăşelul ce se

găsea în apropriere, le azvârlise pe fereastra camerei de studiu

No. 5, declarând că Bastable nu dădea decât 90 de bani, Eric fiind

tot atât de plicticos şi puţin căutat ca şi St. Winifred’s. „Nu mai

am nicio consideraţie pentru mătuşa ta. Iar cartuşe nu mai avem,

scumpule, micule Arthur.”

Whereupon Stalky rose up to grapple with him, but

M’Turk sat on Stalky’s head, calling him a ‘pure-minded boy’ till

peace was declared. As they were grievously in arrears with a

Latin prose, as it was a blazing July afternoon, and as they ought

to have been at a house cricket-match, they began to renew their

La auzul acestor cuvinte, Stalky se sculă ca să-i dea replica

lui Beetle, dar M’Turk îi sări în spinare şi se propti pe capul lui,

numindu-l un adolescent cu inima curată, până ce se făcu pace.

În după amiaza aceea de iulie, căldura era înăbuşitoare;

ei aveau o temă la latină ce trebuia făcută neapărat şi, pe lângă


Stalky & Co

107

acquaintance, intimate and unholy, with the volumes. asta, trebuiau să asiste la un meci de cricket la care participa

toată divizia lor; în loc de aşa ceva, se apucară să refacă

cunoştinţă cu cele două volume pe care le citiseră de nenumărate

ori odinioară.

‘Here we are!’ said M’Turk. ‘ “Corporal punishment

produced on Eric the worst effects. He burned not with remorse

or regret”—make a note o’ that, Beetle—“but with shame and

violent indignation. He glared”—oh, naughty Eric! Let’s get to

where he goes in for drink.’

„Iată pasajul,” zise M’Turk: ‘Pedepsele corporale aveau

un efect dezastruos asupra lui Eric. El nu ardea de remuşcare şi

de regret”—notează asta, Beetle—„ci de ruşine şi indignare,

învârtea nişte ochi mânioşi”—oh! Ce rău era Eric! Hai să vedem

unde începe să bea.”

‘Hold on half a shake. Here’s another sample. “The

Sixth,” he says, “is the palladium of all public schools.” But this

lot—’ Stalky rapped the gilded book—’can’t prevent fellows

drinkin’ and stealin’, an’ lettin’ fags out of window at night,

an’—an’ doin’ what they please. Golly, what we’ve missed—not

goin’ to St. Winifred’s! ...’

„Staţi niţel, iată un alt exemplu din acest soi: Clasa VI, zice

autorul, este paladiumul tuturor liceelor. Dar acest paladium

nu-i împiedică pe băieţi să fure şi să bea, să sară pe fereastră în

oraş şi să facă tot ce le place. Ce ocazie minunată am pierdut noi,

neducându-ne la St. Winifred’s.”

‘I’m sorry to see any boys of my house taking so little

interest in their matches.’

„Îmi pare rău când văd că băieţii din divizia mea arată

atât de puţin interes meciurilor.”

Mr. Prout could move very silently if he pleased, though

that is no merit in a boy’s eyes. He had flung open the study-

Când vroia, domnul Prout ştia să intre fără să facă gălăgie,

ceea ce nu constituia tocmai un merit în ochii elevilor săi.


Stalky & Co

108

door without knocking—another sin—and looked at them

suspiciously. ‘Very sorry, indeed, I am to see you frowsting in

your studies.’

Deschise uşa studiului fără să bată, altă nepoliteţe,—şi îi privi

bănuitor: „Într-adevăr, sunt foarte supărat când vă văd

lâncezind în meditaţiile voastre.”

‘We’ve been out ever since dinner, sir,’ said. M’Turk

wearily. One house-match is just like another, and their ‘ploy’ of

that week happened to be rabbit-shooting with saloon-pistols.

„Am stat tot afară de la masă până acum, D-le profesor,”

zise M’Turk plictisit.

Meciurile se asemănau prea mult între ele şi, în

săptămâna aceea, distracţia de căpetenie a celor trei prieteni era

să tragă cu pistoalele de salon în iepuri.

‘I can’t see a ball when it’s coming, sir,’ said Beetle. ‘I’ve

had my gig-lamps smashed at the Nets till I got excused. I wasn’t

any good even as a fag, then, sir.’

„Eu nu văd mingile la doi paşi, D-le profesor. De atâtea

ori mi s-au spart ochelarii lângă plasă, până când am fost scutit

de la a mai asista. Nici pe vremuri, în clasele inferioare, nu eram

tare la jocuri.”

‘Tuck is probably your form. Tuck and brewing. Why

can’t you three take any interest in the honour of your house?’

„Vă place mai bine să staţi locului şi să mâncaţi, probabil.

De ce niciunul dintre voi nu este în stare să se intereseze de

prestigiul şi onoarea internatului său?“

They had heard that phrase till they were wearied. The

‘honour of the house’ was Prout’s weak point, and they knew

well how to flick him on the raw.

Cei trei prieteni auziseră acestă frază până la saturaţie.

Onoarea diviziei era punctul slab al lui Prout şi băieţii aveau

metoda lor de a-l scoate din sărite.

‘If you order us to go down, sir, of course we’ll go,’ said „Bineînţeles, D-le profesor, că ne vom duce dacă veţi


Stalky & Co

109

Stalky, with maddening politeness. But Prout knew better than

that. He had tried the experiment once at a big match, when the

three, self-isolated, stood to attention for half an hour in full

view of all the visitors, to whom fags, subsidised for that end,

pointed them out as victims of Prout’s tyranny. And Prout was

a sensitive man.

ordona acest lucru,“ zise Stalky, cu o amabilitate silită. Dar D-l

Prout nici gând nu avea să facă aşa ceva. Încercase odată, cu

ocazia unui meci public, şi cei trei prieteni stătuseră izolaţi,

într-o atitudine de martiri, înaintea tuturor vizitatorilor cărora

cei mici, dresaţi în acest scop, îi arătau ca pe nişte victime ale

tiraniei D-lui Prout; iar D-l Prout era extrem de susceptibil în

asemenea materie.

In the infinitely petty confederacies of the Common-

room, King and Macrea, fellow house-masters, had borne it in

upon him that by games, and games alone, was salvation

wrought. Boys neglected were boys lost. They must be

disciplined. Left to himself, Prout would have made a

sympathetic house-master; but he was never so left, and, with

the devilish insight of youth, the boys knew to whom they were

indebted for his zeal.

În deliberările sale subtile din cancelarie, colegii săi, King

şi Macrea, hotărâseră că nu există salvare pentru băieţi decât

numai în jocuri şi numai jocuri. Băieţii lăsaţi în voia lor erau

băieţi pierduţi. Trebuiau supuşi la disciplina comună. Dacă ar fi

fost lăsat în pace, Prout s-ar fi înţeles destul de bine cu băieţii

daţi în seamă lui; dar nu era niciodată lăsat în pace şi aceştia, cu

intuiţia diabolică a tinereţii, ghiciseră cui trebuiau să

mulţumească pentru acest exces de zel.

‘Must we go down, sir?’ said M’Turk. „Să coborâm, D-le profesor?” întrebă M’Turk.

‘I don’t want to order you to do what a right-thinking boy

should do gladly. I’m sorry.’ And he lurched out with some hazy

impression that he had sown good seed on poor ground.

„Nu vreau să vă poruncesc acest lucru. Un băiat la vârsta

voastră ar trebui să ia parte la jocuri pentru plăcerea lui, nu

pentru că i se spune. Aceasta mă mâhneşte.” Şi se grăbi să iasă,


Stalky & Co

110

lăsând sămânţă bună într-un pământ sterp.

‘Now what does he suppose is the use of that?’ said

Beetle.

„Acum, spuneţi-mi şi mie la ce crede el că pot servi toate

acestea?” zise Beetle.

‘Oh, he’s cracked. King jaws him in Common-room about

not keepin’ us up to the mark, and Macrea burbles about

“dithcipline,” an’ old Heffy sits between ‘em sweatin’ big drops.

I heard Oke [the Common-room butler] talking to Richards

[Prout’s house-servant] about it down in the basement the other

day when I went down to bag some bread,’ said Stalky.

„Oh, vorbeşte aiurea. King îi ţine discursuri, îi reproşează

că nu ne străşniceşte îndestul. Macrea îi tot îndrugă despre

disciplină şi lui bietul Labă de Urs îi curg năduşelile de pe frunte

când stă între ei doi. Acum câteva zile, m-am dus să iau pâine

din cămară şi l-am auzit pe Oke (cel ce-i serveşte la masă)

vorbind despre asta cu Richards (servitorul internatului lui

Prout),” zise Stalky.

‘What did Oke say?’ demanded M’Turk, throwing Eric

into a corner.

„Ce zicea Oke?” întrebă M’Turk, azvârlindu-l pe Eric

într-un colţ.

‘ “Oh,” he said, “they make more nise nor a nest full o’

jackdaws, an’ half of it like we’d no ears to our heads that waited

on ‘em. They talks over old Prout—what he’ve done an’ left

undone about his boys. An’ how their boys be fine boys, an’ his’n

be dom bad.” Well, Oke talked like that, you know, and Richards

got awf’ly wrathy. He has a down on King for something or

other. Wonder why?’

„Zicea că fac acolo mai multă gălăgie decât un stol de

ciori: vorbesc de unele lucruri ca şi cum noi, ăştia care-i servim,

n-am avea urechi să-i auzim. Vorbesc de Prout, ce face şi ce

drege, şi ce nu face şi nu drege, şi că ar trebui să se ocupe mai

mult de băieţii lui, care nu preţuiesc nici două parale. Ştiţi, aşa a

spus Oke şi Richards, s-a supărat rău de tot. Dintr-un motiv sau

dintr-altul, nu-l poate suferi pe D-l King. Mă întreb de ce.”


Stalky & Co

111

‘Why, King talks about Prout in form-room—makes

allusions, an’ all that—only half the chaps are such asses they

can’t see what he’s drivin’ at. And d’you remember what he said

about the “casual house” last Tuesday? He meant us. They say

he says perfectly beastly things to his own house, making fun of

Prout’s,’ said Beetle.

„Păi bine, King vorbeşte de Prout şi în clasă; face deseori

aluzie la el, numai că jumătate din băieţi nu pricep. Nu vă

aduceţi aminte ce spunea despre azilul de noapte joia trecută?

De noi era vorba. Se spune că spune elevilor lui lucruri absolut

revoltătoare despre băieţii din divizia Prout,” zise Beetle.

‘Well, we didn’t come here to mix up in their rows,’

M’Turk said wrathfully. ‘Who’ll bathe after call-over? King’s

takin’ it in the cricket-field. Come on.’ Turkey seized his straw

and led the way.

„Da, dar noi n-am venit aici ca să luăm parte la certurile

lor,” zise M’Turk supărat. „Cine din voi vine să facă baie după

apel? D-l King strigă catalogul pe câmpul de cricket. Veniţi.”

M’Turk îşi luă pălăria şi porni înainte.

They reached the sun-blistered pavilion over against the

gray Pebbleridge just before roll-call, and, asking no questions,

gathered from King’s voice and manner that his house was on

the road to victory.

Cei trei prieteni sosiră la pavilionul inundat de soare,

lângă ţărm, cu un moment înainte de apel, şi, fără să întrebe pe

nimeni, văzură, după vocea şi atitudinea D-lui King, că

diviziunea lui era pe cale să câştige.

‘Ah, ha!’ said he, turning to show the light of his

countenance. ‘Here we have the ornaments of the Casual House

at last. You consider cricket beneath you, I believe ‘—the

flannelled crowd sniggered—’and from what I have seen this

afternoon, I fancy many others of your house hold the same

„Aha,” zise acest personaj, care se întoarse, arătând o

figură triumfătoare, „iată că sosesc ornamentele azilului de

noapte; domniile voastre dispreţuiţi cricketul, nu-i aşa?“

Judecătorii în costum de flanelă râseră în cor „şi, după câte am

văzut, în după amiaza de azi, pare că nu sunteţi singurii din


Stalky & Co

112

view. And may I ask what you purpose to do with your noble

selves till tea-time?’

diviziunea D-voastră care aveţi aceste idei. Şi pot oare întreba ce

intenţionează domniile voastre să facă până la ceai?“

‘Going down to bathe, sir,’ said Stalky. „Mergem jos, să facem baie, D-le profesor,” zise Stalky.

‘And whence this sudden zeal for cleanliness? There is

nothing about you that particularly suggests it. Indeed, so far as

I remember—I may be at fault—but a short time ago—’

„De unde v-a găsit, dintr-odată, acest zel pentru

curăţenie? Nimic în persoanele D-voastră nu sugerează această

râvnă; şi, dacă-mi aduc bine aminte—se prea poate să mă înşel—

acum câtva timp ...”

‘Five years, sir,’ said Beetle hotly. „Acum cinci ani, D-le profesor,” zise Beetle indignat.

King scowled. ‘One of you was that thing called a water-

funk. Yes, a water-funk. So now you wish to wash? It is well.

Cleanliness never injured a boy or—a house. We will proceed to

business,’ and he addressed himself to the call-over board.

Domnul King se încruntă: „Unuia din D-voastră îi era

frică de apă. Spuneţi că acum vreţi să vă spălaţi. E foarte bine.

Curăţenia n-a stricat niciodată niciunui om, niciunui internat.

Haideţi să ne ocupăm de afaceri serioase.” Luă în mână lista

pentru apel.

‘What the deuce did you say anything to him for, Beetle?’

said M’Turk angrily, as they strolled towards the big, open sea-

baths.

„Prost ai fost că i-ai răspuns, Beetle!” zise M’Turk mânios,

pe când coborau către colţul de plajă care era anume desemnat

pentru băi.

‘ ‘Twasn’t fair—remindin’ one of bein’ a water-funk. My

first term, too. Heaps of chaps are—when they can’t swim.’

„Nu se face să-i aduci cuiva aminte că-i era frică de apă în

primul an, când a venit la şcoală. Multora le e frică, mai ales când

nu ştiu încă să înoate!“


Stalky & Co

113

‘Yes, you ass; but he saw he’d fetched you. You ought

never to answer King.’

„Da, e adevărat ce spui, hahaleră; dar a vrut să te sâcâie şi

a reuşit. Nu trebuie niciodată să-i răspunzi D-lui King.”

‘But it wasn’t fair, Stalky.’ „Dar, Stalky, nu era drept...”

‘My Hat! You’ve been here six years, and you expect

fairness. Well, you are a dithering idiot.’

„Ei Doamne! Eşti de şase ani aici şi mai ceri să fie drept!

Pe onoarea mea, eşti idiot.”

A knot of King’s boys, also bound for the baths, hailed

them, beseeching them to wash—for the honour of their house.

„Un grup de elevi din internatul D-lui King,” zise Stalky.

‘That’s what comes of King’s jawin’ and messin’. Those

young animals wouldn’t have thought of it unless he’d put it

into their heads. Now they’ll be funny about it for weeks,’ said

Stalky. ‘Don’t take any notice.’

„Aceste tinere animale nu s-ar fi gândit niciodată la aşa

ceva dacă nu le-ar fi băgat-o el în cap. Vor face haz pe socoteala

noastră cine ştie cât timp. Faceţi-vă că nu auziţi.”

The boys came nearer, shouting an opprobrious word. At

last they moved to windward, ostentatiously holding their

noses.

Băieţii se apropiară, strigând o vorbă de ocară şi pe urmă

se depărtară, ţinându-se de nas.

‘That’s pretty,’ said Beetle. ‘They’ll be sayin’ our house

stinks next.’

When they returned from the baths, damp-headed,

languid, at peace with the world, Beetle’s forecast came only too

true. They were met in the corridor by a fag—a common, Lower-

Când prietenii noştri se întoarseră de la baie, uzi pe cap,

obosiţi şi nedorind altceva nimic decât să trăiască în pace cu

lumea întreagă, profeţia lui Stalky se adeveri. Un băieţel se


Stalky & Co

114

Second fag—who at arm’s length handed them a carefully

wrapped piece of soap ‘with the compliments of King’s House.’

apropia de ei—un puşti pricăjit, din a doua inferioară—şi le

întinse o bucată de săpun bine împachetată, cu multe

complimente din partea diviziei King.

‘Hold on,’ said Stalky, checking immediate attack. ‘Who

put you up to this, Nixon? Rattray and White? [Those were two

leaders in King’s house.] Thank you. There’s no answer.’

„Stai,” zise Stalky, zbârlindu-se la acest atac. „Nixon, cine

te-a trimis? Rattray şi White?“ [Doi băieţi mari din internatul

King.] „Spune că mulţumim. Nu e niciun răspuns.”

‘Oh, it’s too sickening to have this kind o’ rot shoved on

to a chap. What’s the sense of it? What’s the fun of it?’ said

M’Turk.

„Dar aceste glume sunt dezgustătoare,” suspină M’Turk.

„Ce înseamnă asta? N-au nici haz măcar!“

‘It will go on to the end of the term, though,’ Beetle

wagged his head sorrowfully. He had worn many jests

threadbare on his own account.

„O să meargă aşa, înainte, până la sfârşitul anului, de asta

puteţi să fiţi siguri!“

Beetle clătină din cap, necăjit. Făcuse şi el pe vremuri

glume din astea, pe care le dusese până în pânzele albe.

In a few days it became an established legend of the

school that Prout’s house did not wash and were therefore

noisome. Mr. King was pleased to smile succulently in form

when one of his boys drew aside from Beetle with certain

gestures.

În câteva zile, se stabili în şcoală o legendă cum că elevii

din internatului D-lui Prout nu se spălau şi, din această cauză,

incomodau pe ceilalţi. În clasă, D-l King surâdea cu un aer

amuzat când unul din elevii săi se depărtă de Beetle cu un gest

de scârbă.

‘There seems to be some disability attaching to you, my „Se pare că ai asupra D-tale ceva dezagreabil, scumpe


Stalky & Co

115

Beetle, or else why should Burton major withdraw, so to speak,

the hem of his garments? I confess I am still in the dark. Will

some one be good enough to enlighten me?’

Beetle, căci altfel de ce Burton cel mare s-ar fi depărtat ca şi cum

i-ar fi fost teamă să se atingă de hainele D-tale? Trebuie să declar

că nu pricep. Va fi cineva aşa de bun ca să-mi explice acest

mister?“

Naturally, he was enlightened by half the form. Jumătate de clasă se grăbea să-l lumineze.

‘Extraordinary! Most extraordinary! However, each

house has its traditions, with which I would not for the world

interfere. We have a prejudice in favour of washing. Go on,

Beetle—from ‘Jugurtha tamen’—and, if you can, avoid the more

flagrant forms of guessing.’

„Cum, dar aceasta este extraordinar. Orice aţi vrea să

spuneţi, fiecare diviziune are tradiţiile ei; şi pentru nimic în lume

n-aş vrea să mă amestec într-acestea. La noi însă apa rece e în

mare onoare. Citeşte înainte, Beetle, de la ‘Jugurtha tamen’, şi

dacă nu e prea greu acest lucru, caută de-mi spune precis, nu pe

ghicite.”

Prout’s house was furious because Macrea’s and

Hartopp’s houses joined King’s to insult them. They called a

house-meeting after dinner—an excited and angry meeting of all

save the prefects, whose dignity, though they sympathised, did

not allow them to attend. They read ungrammatical resolutions,

and made speeches beginning, ‘Gentlemen, we have met on this

occasion,’ and ending with, ‘It’s a beastly shame,’ precisely as

houses have done since time and schools began.

Elevii D-lui Prout erau furioşi din cauza faptului că cei

din diviziile D-lor Hartop şi Macrea se uneau cu ai D-lui King ca

să-i necăjească. Într-o după amiază, făcură o întrunire în

internatul lor, o întrunire vehementă şi agitată, de unde numai

monitorii lipseau. Simpatizau cu elevii, dar sentimentul

demnităţii îi împiedica să asiste. În ziua aceea au fost citite

rezoluţii prost redactate, au fost ţinute discursuri care începeau

cu: „Domnilor, ne-am strâns astăzi în adunare generală...“ şi se


Stalky & Co

116

sfârşeau cu: „Este o infamie“; aşa cum s-a făcut în toate liceele

de când lumea e lume şi de când există licee.

Number Five study attended, with its usual air of bland

patronage. At last M’Turk, of the lanthorn jaws, delivered

himself:

Ocupanţii camerei de studiu No. 5 asistau şi ei, cu un aer

de blândă superioritate. La sfârşit, M’Turk, cel cu bărbia

lunguiaţă, vorbi:

‘You jabber and jaw and burble, and that’s about all you

can do. What’s the good of it? King’s house’ll only gloat because

they’ve drawn you, and King will gloat, too. Besides, that

resolution of Orrin’s is chock-full of bad grammar, and King’ll

gloat over that.’

„Voi trăncăniţi, flecăriţi, vorbiţi încoace şi încolo şi la

nimic nu ajungeţi. Care credeţi că o să fie rezultatul acestei

adunări? Cei din pavilionul D-lui King vor râde de voi că aţi dat

importanţă prostiilor pe care le-au spus, şi D-l King o să râdă şi

el. Şi, pe urmă, adresa lui Orrion e plină de greşeli şi D-l King o

să mai râdă şi de asta.”

‘I thought you an’ Beetle would put it right, an’—an’ we’d

post it in the corridor,’ said the composer meekly.

„Mă gândeam că tu şi cu Beetle o să o corectaţi ca să o

afişăm pe coridor,” zise autorul ei cu un ton umil.

‘Par si je le connai. I’m not goin’ to meddle with the biznai,’

said Beetle. ‘It’s a gloat for King’s house. Turkey’s quite right.’

„Eu unul nu mă amestec în această afacere,” zise Beetle.

„Este o victorie pentru clasa lui King şi atâta tot. La ce bun să

mai luptăm, Turkey are dreptate.”

‘Well, won’t Stalky, then?’ „Poate vrea Stalky să o corecteze.”

But Stalky puffed out his cheeks and squinted down his

nose in the style of Panurge, and all he said was, ‘Oh, you abject

Stalky însă îşi umflă obrajii şi privi cruciş, cu un aer de

dispreţ calm; pe urmă, exclamă: „O! Voi, bâlbâiţilor!“


Stalky & Co

117

burblers!’

‘You’re three beastly scabs!’ was the instant retort of the

democracy, and they went out amid execrations.

„Şi voi sunteţi nişte râioşi,” fu răspunsul mulţimii; toţi trei

ieşiră în mijlocul vociferărilor.

‘This is piffling,’ said M’Turk. ‘Let’s get our sallies, and

go and shoot bunnies.’

„Sunt nişte caraghioşi,” zise M’Turk. „Hai să ne luăm

pistoalele, să mergem şi să împuşcăm iepuri.”

Three saloon-pistols, with a supply of bulleted breech-

caps, were stored in Stalky’s trunk, and this trunk was in their

dormitory, and their dormitory was a three-bed attic one,

opening out of a ten-bed establishment, which, in turn,

communicated with the great range of dormitories that ran

practically from one end of the College to the other. Macrea’s

house lay next to Prout’s, King’s next to Macrea’s, and Hartopp’s

beyond that again. Carefully locked doors divided house from

house, but each house, in its internal arrangements—the College

had originally been a terrace of twelve large houses—was a

replica of the next; one straight roof covering all.

Trei pistoale de salon, cu o provizie întreagă de nasturi de

cozondroace, întrebuinţaţi ca proiectile, erau păstrate în lada lui

Stalky. Lada lui Stalky se afla în dormitor. Dormitorul era o

cameră cu trei paturi, mansardată, din care intrai într-alta, de

zece paturi, care, la rându-i, comunica cu un şir lung de

dormitoare ce ocupau ultimul etaj, de la un capăt la celălalt al

imobilelor. După internatul diviziei lui Prout, venea internatul

Macrea, după internatul Macrea, internatul D-lui King şi

Hartopp, la sfârşit de tot.

Uşi bine zăvorâte despărţeau internatele unul de altul,

dar, în împărţeala ei, fiecare casă ocupată de o divizie era zidită

identic ca şi celelalte; liceul fusese la început un bloc format din

12 case mari şi un acoperiş comun se întindea peste toate.

They found Stalky’s bed drawn out from the wall to the Intrând în dormitor, găsiră patul lui Stalky tras pe lângă


Stalky & Co

118

left of the dormer window, and the latter end of Richards

protruding from a two-foot-square cupboard in the wall.

peretele în care se afla o fereastră înaltă, mansardată, şi

dedesubt, partea dindărăt a voluminosului Richards se arăta

ieşind dintr-o deschizătură pătrată de un metru.

‘What’s all this? I’ve never noticed it before. What are you

tryin’ to do, Fatty?’

„Ce mai e şi comedia asta? Uşa asta n-am văzut-o

niciodată. Ce cotrobăieşti pe acolo, Richards?“

‘Fillin’ basins, Muster Corkran.’ Richards’s voice was

hollow and muffled. ‘They’ve been savin’ me trouble. Yiss.’

„Umplu cu apă cănile, dom’ Corkran,” se auzea

cavernoasă, dinăuntrul dulapul, vocea lui Richards. „Aş mai

scuti din drumul bietelor mele picioare, zău aşa!“

‘ ‘Looks like it,’ said M’Turk. ‘Hi! You’ll stick if you don’t

take care.’

„Bine, dar o să cazi înăuntru dacă te apleci aşa.”

Richards backed puffing. Richards se îndreptă suflând.

‘I can’t rache un. Yiss, ‘tess a turncock, Muster M’Turk.

They’ve took an’ runned all the watter-pipes a storey higher in

the houses—runned ‘em all along under the ‘ang of the heaves,

like. Runned ‘em in last holidays. I can’t rache the turncock.’

„Nu-l pot ajunge. Da, este acolo un robinet, D-le M’Turk.

Au introdus apa cu un etaj mai sus prin nişte ţevi care merg de

la un cap la altul prin dedesubtul acoperişului. În vacanţa

trecută au făcut isprava asta. Dar eu nu pot ajunge robinetul.”

‘Let me try,’ said Stalky, diving into the aperture. „Lasă că încerc eu,” zise Stalky, aplecându-se prin

deschizătura pe care o lăsa uşa dată de perete.

‘Slip ‘ee to the left, then, Muster Corkran. Slip ‘ee to the

left, an’ feel in the dark.’

„Apleacă-te spre stânga, dom’ Corkran, apleacă-te spre

stânga şi dibuieşte de-l prinde, că, prin întuneric, nu-l poţi


Stalky & Co

119

vedea.”

To the left Stalky wriggled, and saw a long line of lead-

pipe disappearing up a triangular tunnel, whose roof was the

rafters and boarding of the College roof, whose floor was sharp-

edged joists, and whose side was the rough studding of the lath

and plaster wall under the dormer.

Stalky se aplecă spre stânga, cum îi spusese; văzu linia

albă a unei ţevi de plumb dispărând într-un tunel triunghiular

al cărei acoperământ era format din laţii şi căpriorii ce susţineau

acoperişul şcolii, drept podea avea un şir de bârne colţurate şi

pe dreapta, se sprijinea în suprafaţa aspră a zidului de paiantă.

‘ ‘Rummy show. How far does it go?’ „Frumoasă vedere. Până unde merge ţeava asta?“

‘Right along, Muster Corkran—right along from end to

end. Her runs under the ‘ang of the heaves. Have ‘ee rached the

stopcock yet? Mr. King got un put in to save us carryin’ watter

from downstairs to fill the basins. No place for a lusty man like

old Richards. I’m tu thickabout to go ferritin’. Thank ‘ee, Muster

Corkran.’

„Drept de-a lungul şcolii, dom’ Corkran, de la un capăt la

celălalt capăt. Merge aşa drept pe unde se isprăvesc căpriorii. Ai

ajuns la robinet? D-l King a pus să-l instaleze, ca să ne scutească

de la a mai căra apa pe scări. Dar locul ăsta nu-i un loc pe unde

să intre burduhănosul de Richards. Nu mai sunt eu în stare să

mă joc de-a veveriţa. Mulţumesc, dom’ Corkran.”

The water squirted through the tap just inside the

cupboard, and, having filled the basins, the grateful Richards

waddled away.

Se auzi apa ţâşnind în acest soi de dulap şi, după ce-şi

umplu cănile, Richards plecă.

The boys sat round-eyed on their beds considering the

possibilities of this trove. Two floors below them they could hear

the hum of the angry house; for nothing is so still as a dormitory

Băieţii şedeau pe paturile lor, făcând ochii mari şi

reflectând la posibilităţile pe care le oferea acestă descoperire

neaşteptată. Cu două etaje mai jos, se auzea bâzâitul elevilor


Stalky & Co

120

in mid-afternoon of a midsummer term. supăraţi la adunare, căci nimic nu e mai liniştit ca un dormitor

într-o după amiază de vară.

‘It has been papered over till now.’ M’Turk examined the

little door. ‘If we’d only known before!’

„Tapetul e aşa de bine pus că nu se vede,” zise M’Turk,

examinând uşiţa. „Cum de nu am cunoscut noi înainte această

instalaţie?“

‘I vote we go down and explore. No one will come up this

time o’ day. We needn’t keep cavé.’

„Eu propun să facem o explorare a locurilor. Nu o să vină

nimeni la ora asta şi nu avem nevoie de santinelă.”

They crawled in, Stalky leading, drew the door behind

them, and on all fours embarked on a dark and dirty road full of

plaster, odd shavings, and all the raffle that builders leave in the

waste room of a house. The passage was perhaps three feet wide,

and, except for the straggling light round the edges of the

cupboards (there was one to each dormer), almost pitchy dark.

Se treziră înăuntru, trăgând uşa după ei şi înaintară mai

mult în patru picioare decât în două, pe un drum întunecos şi

prăfuit, plin de var, de bucăţele de lemn şi de alte rămăşiţe, pe

care le lasă lucrătorii în podul unei case care nu este destinat să

fie întrebuinţat.

Coridorul nu era mai lat de un metru şi, afară de razele

de lumină care se strecurau la marginea uşiţelor, (se afla câte una

la fiecare dormitor) întunericul era absolut, ca într-un subteran.

‘Here’s Macrea’s house,’ said Stalky, his eye at the crack

of the third cupboard. ‘I can see Barnes’s name on his trunk.

Don’t make such a row, Beetle! We can get right to the end of the

Coll. Come on!.. We’re in King’s house now—I can see a bit of

„Aici suntem în divizia lui Macrea,” zise Stalky, punând

ochiul la crăpătura dintre uşa a treia şi perete. „Am văzut

numele lui Barne pe un cufăr. Nu face gălăgie, Beetle, că putem

să mergem aşa până la sfârşitul colegiului. Veniţi încet. Acum


Stalky & Co

121

Rattray’s trunk. How these beastly boards hurt one’s knees!’

They heard his nails scraping on plaster.

suntem în internatul lui King. Văd o bucăţică din cufărul lui

Rattray. Uliu! Ce rău poţi să te izbeşti de scândurile astea.” Se

auzeau unghiile lui zgâriind varul.

‘That’s the ceiling below. Look out! If we smashed that

the plaster ‘ud fall down in the lower dormitory,’ said Beetle.

„Noi stăm pe tavanul camerelor de jos. Ce-ar fi să dăm cu

piciorul, să cadă var în dormitorul de jos?” zise Beetle.

‘Let’s,’ whispered M’Turk. „Haideţi,” murmură M’Turk.

‘An’ be collared first thing? Not much. Why, I can shove

my hand ever so far up between these boards.’

„Ca să ne prindă numaidecât? Ia priviţi între scânduri, e

atâta loc că-mi încape mie braţul.”

Stalky thrust an arm to the elbow between the joists. Stalky vârî mâna până la cot între podeaua camerelor de

mansardă şi tavanele dormitoarelor de la etajul inferior.

‘No good stayin’ here. I vote we go back and talk it over.

It’s a crummy place. ‘Must say I’m grateful to King for his

waterworks.’

„Hai să mergem, îndărăt, să ne sfătuim. E poznaş de tot

locul ăsta. Pot spune că sunt foarte recunoscător lui King pentru

lucrările lui hidraulice.”

They crawled out, brushed one another clean, slid the

saloon-pistols down a trouser-leg, and hurried forth to a deep

and solitary Devonshire lane in whose flanks a boy might

sometimes slay a young rabbit. They threw themselves down

under the rank elder bushes, and began to think aloud.

Ieşiră din tunel, îşi curăţară hainele, luară câte un pistol

în buzunar şi se grăbiră să ajungă un drum umbrit şi adâncit

între două dealuri, pe unde se întâlneau câteodată iepurii. Se

aşezară la poalele unui stufiş de soc şi începură să schimbe

reflecţii.

‘You know,’ said Stalky at last, sighting at a distant „Ştiţi,” zise Stalky după un timp, ochind o vrabie, „am


Stalky & Co

122

sparrow, ‘we could hide our sallies in there like anything.’ putea să ne ascundem acolo foarte uşor pistoalele.”

‘Huh!’ Beetle snorted, choked, and gurgled. He had been

silent since they left the dormitory.

„Pf!!” Beetle pufăi, se înecă şi pe urmă râse înfundat. Nu

spusese nimic de când plecaseră din dormitor.

‘Did you ever read a book called The History of a House or

something? I got it out of the library the other day. A

Frenchwoman wrote it—Violet somebody. But it’s translated,

you know; and it’s very interestin’. Tells you how a house is

built.’

„Aţi citit vreodată o carte, se numeşte Povestea unei case

sau aşa ceva? E scrisă de o franţuzoaică, Violette, nu ştiu cum o

mai cheamă; dar, ştiţi, că e tradusă şi e foarte interesantă. Acolo

îţi spune cum sunt zidite casele.”

‘Well, if you’re in a sweat to find that out, you can go

down to the new cottages they’re building for the coastguard.’

„Ei, dacă te interesează zidăria, nu ai decât să te duci la

căsuţele care se zidesc pentru vameşi jos, pe coastă.”

‘My Hat! I will.’ He felt in his pockets. ‘Give me tuppence,

some one.’

„Sigur că mă duc.” Căută prin buzunare. „Daţi-mi doi

bani careva.”

‘Rot! Stay here, and don’t mess about in the sun.’ „Stai acolo şi nu te mai apuca de fleacuri.”

‘Gi’ me tuppence.’ „Daţi-mi doi bani, vă rog.”

‘I say, Beetle, you aren’t stuffy about anything, are you?’

said M’Turk, handing over the coppers. His tone was serious,

for though Stalky often, and M’Turk occasionally, manœuvred

on his own account, Beetle had never been known to do so in all

the history of the confederacy.

„Ia-n ascultă, Beetle, nu ai de gând să te apuci de ceva

pozne pe seama ta, nu-i aşa?” zise M’Turk ameninţător,

dându-i mărunţişul. Tonul său era foarte serios.

Cu toate că Stalky manevra adeseori pe cont propriu şi

M’Turk făcea şi el asta câteodată, lui Beetle nu i se întâmplase


Stalky & Co

123

niciodată aşa ceva, de când exista confederaţia.

‘No, I’m not. I’m thinking.’ „Nu, n-aveţi nicio grijă. Fac numai ceva investigaţii.”

‘Well, we’ll come, too,’ said Stalky, with a general’s

suspicion of his aides.

„Să venim şi noi,” propuse Stalky, cu aerul unui general

care-şi suspectează subalternul.

‘ ‘Don’t want you.’ „Nu am nevoie de voi.”

‘Oh, leave him alone. He’s been taken worse with a

poem,’ said M’Turk. ‘He’ll go burbling down to the Pebbleridge

and spit it all up in the study when he comes back.’

„Lasă-l, Stalky. L-a apucat cu poezie,” zise M’Turk. „Are

să caute rime tot drumul până la ţărm şi are să ne producă

poemul când ne vom întoarce în camera de studiu.”

‘Then why did he want the tuppence, Turkey? He’s

gettin’ too beastly independent. Hi! There’s a bunny. No, it ain’t.

It’s a cat, by Jove! You plug first.’

„Atunci, pentru ce avea nevoie de bani, Turkey? Uite un

iepure.”

„Nu, mă, este o pisică; trage tu întâi.”

Twenty minutes later a boy with a straw hat at the back

of his head, and his hands in his pockets, was staring at

workmen as they moved about a half-finished cottage. He

produced some ferocious tobacco, and was passed from the

forecourt into the interior, where he asked many questions.

Peste vreo 20 de minute, un băiat cu pălăria pe ceafă şi cu

mâinile în buzunar privea la lucrătorii care trudeau la o

construcţie aproape sfârşită. Scoase din buzunar nişte tutun

ieftin şi-l oferi lucrătorilor, care-l poftiră înăuntru, unde făcu o

scurtă cercetare.

‘Well, let’s have your beastly epic,’ said Turkey, as they

burst into the study, to find Beetle deep in Viollet-le-Duc and

some drawings. ‘We’ve had no end of a lark.’

„Haide, produ-ţi opera,” spuse Turkey, când amândoi,

întorcându-se în studiu, îl găsiră pe Beetle adânc cufundat în

Violet le Duc şi câteva schiţe. „Noi am petrecut straşnic.”


Stalky & Co

124

‘Epic? What epic? I’ve been down to the coastguard.’ „Opera! Care operă? Am fost jos, la vameşi.”

‘No epic? Then we will slay you, O Beadle,’ said Stalky,

moving to the attack. ‘You’ve got something up your

sleeve. I know, when you talk in that tone!’

„Cum, n-ai nicio poezie, niciun vers să ne citeşti? Oh!

Atunci te strângem de gât, Beetle,” zise Stalky, procedând la

atac. „Ne ascunzi ceva; te cunosc eu după nas.”

‘Your Uncle Beetle’—with an attempt to imitate Stalky’s

war-voice—’is a Great Man.’

„Unchiul vostru Beetle,” începu el, încercând să imite

tonul lui Stalky, „este un om mare!“

‘Oh no; he jolly well isn’t anything of the kind. You

deceive yourself, Beetle. Scrag him, Turkey!’

„Oh, nu, este departe de a fi aşa ceva! Te crezi, Beetle. Sari

în spinarea lui, Turkey!“

‘A Great Man,’ Beetle gurgled from the floor. ‘You are

futile—look out for my tie!—futile burblers. I am the Great Man.

I gloat. Ouch! Hear me!’

„Un om mare,” gâfâi Beetle. „Sunteţi nişte flecari fără

minte;—băgaţi de seamă că-mi stricaţi cravata—nişte flecari fără

minte. Eu sunt omul mare. Ascultaţi-mă!“

‘Beetle, de-ah’—Stalky dropped unreservedly on Beetle’s

chest—’we love you, an’ you’re a poet. If I ever said you were a

doggaroo, I apologise; but you know as well as we do that you

can’t do anything by yourself without mucking it.’

„Beetle, dragul meu,” Stalky căzu de gâtul lui Beetle, „eşti

un poet de valoare şi, dacă am spus vreodată altfel, îmi cer

iertare. Dar ştii, tot aşa de bine ca şi noi, că nu poţi întreprinde

nimic singur.”

‘I’ve got a notion.’ „Am o idee.”

‘And you’ll spoil the whole show if you don’t tell your

Uncle Stalky. Cough it up, ducky, and we’ll see what we can do.

Notion, you fat impostor—I knew you had a notion when you

„Da, însă vei strica tot planul dacă nu-l aşterni acum,

numaidecât, unchiului tău Stalky. Spune-l, dragă, şi o să vedem

ce o să putem face cu el. Auzi, auzi, are idei Dumnealui; vezi,


Stalky & Co

125

went away! Turkey said it was a poem.’ şobolanul, şi nouă nu vroia să ne spuie. Ştiam eu că aveai o idee

în cap când ai plecat de aici; Turkey zicea că e vorba de poezie.”

‘I’ve found out how houses are built. Le’ me get up. The

floor-joists of one room are the ceiling-joists of the room below.’

„Am învăţat cum să zidesc casele. Staţi să mă scol.

Grinzile pe care e aşezată podeaua sunt aceleaşi care susţin

tavanul odăii de dedesubt.”

‘Don’t be so filthy technical.’ „Te rog să fii mai clar, nu întrebuinţa expresii tehnice.”

‘Well, the man told me. The floor is laid on top of those

joists—those boards on edge that we crawled over—but the floor

stops at a partition. Well, if you get behind a partition, same as

you did in the attic, don’t you see that you can shove anything

you please under the floor between the floor-boards and the lath

and plaster of the ceiling below? Look here. I’ve drawn it.’

„Uite, mi-a spus omul: podeaua este aşezată pe latura

superioară a acestor grinzi,—bârnele peste care treceam în

pod—dar la despărţiturile între camere podeaua se opreşte. Ei

bine, dacă treci în dosul unui zid de despărţire, aşa cum am făcut

noi mergând în mansardă, nu vezi că poţi împinge tot ce vrei sub

podea, pe lângă grinzi, prin alicărie, între duşumelele care vin

pe deasupra şi şipcile care susţin tavanul dedesubt? Ia priviţi ce

am desenat aici.”

He produced a rude sketch, sufficient to enlighten the

allies. There is no part of the modern school curriculum that

deals with architecture, and none of them had yet reflected

whether floors and ceilings were hollow or solid. Outside his

own immediate interests the boy is as ignorant as the savage he

Scoase o schiţă sumară, care fu suficientă să priceapă

aliaţii.

Programul şcolilor moderne nu are nicio branşă în care să

se vorbească de arhitectură şi niciunul dintre ei nu se întrebase

până atunci dacă podelele şi tavanele erau goale sau pline. În


Stalky & Co

126

so admires; but he has also the savage’s resource. afară de obiectele care prezintă pentru el un interes imediat,

liceanul este tot atât de neştiutor ca şi sălbaticul pe care-l admiră,

dar tot atât de viclean ca şi acesta.

‘I see,’ said Stalky. ‘I shoved my hand there. An’ then?’ „Pricep,” zise Stalky. „Şi pe urmă?“

‘An’ then... They’ve been calling us stinkers, you know.

We might shove somethin’ under—sulphur, or something that

stunk pretty bad—an’ stink ‘em out. I know it can be done

somehow.’ Beetle’s eyes turned to Stalky handling the diagrams.

„Pe urmă? Ne-au ocărât, ne-au spus ‘puturoşi,’ aţi auzit?

Dacă am putea să le împingem ceva dedesubt, sulf sau ceva aşa,

care ar mirosi destul de tare, le-am arăta noi ce înseamnă vorba

asta.”

Beetle ridică ochii şi-i privi, dar Stalky continuă să

învârtească în mâini schiţele.

‘Stinks?’ said Stalky interrogatively. Then his face grew

luminous with delight. ‘By gum! I’ve got it. Horrid stinks!

Turkey!’ He leaped at the Irishman. ‘This afternoon—just after

Beetle went away! She’s the very thing!’

„Ceva care să miroasă?” întrebă Stalky. Deodată figura i

se lumină de bucurie. „Hurah! Am găsit. Vreţi mirosuri oribile?

Turkey!“ şi sări de gâtul irlandezului. „Azi, după masă! Tocmai

după ce plecă Beetle! Ea este ceea ce căutam!“

‘Come to my arms, my beamish boy,’ carolled M’Turk,

and they fell into each other’s arms dancing. ‘Oh, frabjous day!

Calloo, callay! She will! She will!’

‘Hold on,’ said Beetle. ‘I don’t understand.’ „Staţi,” zise Bettle, „că eu nu pricep nimic.”

‘Dearr man! It shall, though. Oh, Artie, my pure-souled „Dragul meu, avem ce ne trebuie. Arthur dragă, tânăr


Stalky & Co

127

youth, let us tell our darling Reggie about Pestiferous

Stinkadores.’

adolescent cu inima curată, povesteşte bunului nostru Reginald

povestea cu mirosuri pestilenţiale.”

‘Not until after call-over. Come on!’ „Nu până după apel. Haideţi!“

‘I say,’ said Orrin, stiffly, as they fell into their places

along the walls of the gymnasium. ‘The house are goin’ to hold

another meeting.’

„Ascultaţi,” le spuse Orrin, cu un ton mahmur.

„Diviziunea va ţine o nouă adunare.”

‘Hold away, then.’ Stalky’s mind was elsewhere. „Adunaţi-vă cât poftiţi.” Stalky se gândea la altceva.

‘It’s about you three this time.’ „E vorba de voi trei.”

‘All right, give ‘em my love... Here, sir,’ and he tore down

the corridor.

„Foarte bine, transmite-le complimentele mele... Prezent,

domnule.” Şi o rupse la fugă pe coridor.

Gambolling like kids at play, with bounds and side-starts,

with caperings and curvetings, they led the almost bursting

Beetle to the rabbit-lane, and from under a pile of stones drew

forth the new-slain corpse of a cat. Then did Beetle see the inner

meaning of what had gone before, and lifted up his voice in

thanksgiving for that the world held warriors so wise as Stalky

and M’Turk.

Sărind ca nişte iezi scăpaţi, cu salturi şi piruete, îl duseră

pe Beetle, care de-abia se ţinea pe picioare, în aleea umbrită,

unde scoaseră de sub un maldăr de pietre corpul de curând ucis

al unei pisici. Atunci pricepu Beetle înţelesul profund al celor

petrecute înainte şi ridică vocea în cântec de slavă pentru a

mulţumi cerului că se află pe lume luptători aşa de înţelepţi ca

Stalky şi M’Turk.

‘Well-nourished old lady, ain’t she?’ said Stalky. ‘How

long d’you suppose it’ll take her to get a bit whiff in a confined

„O cuconiţă bine hrănită, nu-i aşa?” zise Stalky. „Cât

credeţi că o să-i trebuiască să se apuce să duhnească bine într-un


Stalky & Co

128

space?’ loc închis?“

‘Bit whiff! What a coarse brute you are!’ said M’Turk.

‘Can’t a poor pussy-cat get under King’s dormitory floor to die

without your pursuin’ her with your foul innuendoes?’

„Auzi! Să duhnească, ce om vulgar eşti!” zise M’Turk.

„Nu poate o biată pisicuţă să se ducă să moară sub

podeaua lui King, fără ca să o insulţi cu expresiile tale

nesuferite?“

‘What did she die under the floor for?’ said Beetle,

looking to the future.

„Dar din ce cauză să fi murit sub podea?” întrebă Beetle

privind în viitor.

‘Oh, they won’t worry about that when they find her,’

said Stalky.

„Oh, nu vor avea timp să se gândească la asta când o vor

găsi,” zise Stalky.

‘A cat may look at a king.’ M’Turk rolled down the bank

at his own jest. ‘Pussy, you don’t know how useful you’re goin’

to be to three pure-souled, high-minded boys.’

„O pisică poate privi un rege,” M’Turk se rostogoli pe

taluz până jos de bucurie că găsise această glumă. „Pisicuţă, nici

nu ştii cât de folositoare vei fi unor băieţi cu mintea înaltă şi

sufletul curat.”

‘They’ll have to take up the floor for her, same as they did

in Number Nine when the rat croaked. Big medicine—heap big

medicine! Phew! Oh, Lord, I wish I could stop laughin’,’ said

Beetle.

„Vor trebui să scoată scândurile din cauza ei, cum au

făcut când a murit şoarecele acolo. Grozavă răsplată, dom’le,

mai nimerită nici că s-ar fi putut,” zise Beetle cu un fluierat. „Oh

Doamne, numai de aş putea să-mi opresc râsul.”

‘Stinks! Hi, stinks! Clammy ones!’ M’Turk gasped as he

regained his place. ‘And’—the exquisite humour of it brought

„Cum miros, cum miros, oh greţoşii,” gâfâi M’Turk când

îşi reluă locul, şi ironia acestor cuvinte îi făcu să cadă din nou


Stalky & Co

129

them sliding down together in a tangle—’it’s all for the honour

of the house, too!’

unii peste alţii râzând. „Şi când te gândeşti că toate astea le facem

pentru onoarea diviziunii.”

‘An’ they’re holdin’ another meeting—on us,’ Stalky

panted, his knees in the ditch and his face in the long grass.

‘Well, let’s get the bullet out of her and hurry up. The sooner

she’s bedded out the better.’

„Şi colegii ţin altă adunare în interesul nostru,” suspină

Stalky cu genunchii în şanţ şi cu capul în iarbă. „Haideţi să

scoatem glonţul şi să ne grăbim; cu cât o să fie mai iute la locul

ei, cu atât o să fie mai bine.”

Between them they did some grisly work with a penknife;

between them (ask not who buttoned her to his bosom) they took

up the corpse and hastened back, Stalky arranging their plan of

action at the full trot.

Făcură ei o operă macabră cu un briceag; tot între ei (nu

mă întrebaţi care o băgă sub vesta sa), luară cadavrul şi se

întoarseră în grabă, Stalky explicând pe drum planul lor de

acţiune.

The afternoon sun, lying in broad patches on the bed-

rugs, saw three boys and an umbrella disappear into a

dormitory wall. In five minutes they returned, brushed

themselves all over, washed their hands, combed their hair, and

descended.

Soarele de la asfinţit, care azvârlea pete mari pe

plăpumile paturilor, văzu trei băieţi şi o umbrelă dispărând în

zidul unui dormitor. După cinci minute, ieşiră la lumină şi, după

ce îşi periară bine hainele, se spălară pe mâini şi îşi pieptănară

părul, coborâră la ceai.

‘Are you sure you shoved her far enough under?’ said

M’Turk suddenly.

„Eşti sigur că ai împins-o destul de departe?” zise M’Turk

ex-abrupto.

‘Hang it, man, I shoved her the full length of my arm and

Beetle’s brolly. That must be about six feet. She’s bung in the

„Bineînţeles, omule, am împins-o până unde a ajuns

braţul meu şi umbrela lui Beetle. Trebuie să fie la vreo şase


Stalky & Co

130

middle of King’s big upper ten-bedder. Eligible central

situation, I call it. She’ll stink out his chaps, and Hartopp’s and

Macrea’s, when she really begins to fume. I swear your Uncle

Stalky is a great man. Do you realize what a great man he is,

Beetle?’

picioare; este vârâtă drept în mijlocul dormitorului cel mare de

sus al lui King. Iată ce poţi numi o frumoasă poziţie centrală. Ce

o să-i afume pe băieţi, şi pe ai lui Hartopp şi pe ai lui Macrea,

când o începe să miroasă bine. N-am cuvinte să ţi-o spun. Jur că

unchiul vostru Stalky e un om mare. Îţi dai seama ce om mare

este, Beetle.”

‘Well, I had the notion first, hadn’t I, only—’ „Bine, dar eu am avut întâi ideea, mi se pare, numai...”

‘You couldn’t do it without your Uncle Stalky, could

you?’

„Nu puteai s-o îndeplineşti fără unchiul tău Stalky, nu-i

aşa?“

‘They’ve been calling us stinkers for a week now,’ said

M’Turk. ‘Oh, won’t they catch it!’

„Ne-au numit puturoşi timp de o săptămână; acum a

venit şi rândul lor.”

‘Stinker! Yah! Stink-ah!’ rang down the corridor. „Put, uh, cum put,” se auzi o voce pe coridor.

‘And she’s there,’ said Stalky, a hand on either boy’s

shoulder. ‘She—is—there, gettin’ ready to surprise ‘em.

Presently she’ll begin to whisper to ‘em in their dreams. Then

she’ll whiff. Golly, how she’ll whiff! Oblige me by thinkin’ of it

for two minutes.’

„Şi ea e acolo,” zise Stalky cu mâinile pe umerii lor. „Ea e

acolo, la locul ei, pregătindu-se să le facă surpriza. Întâi o să le

murmure în somn, pe urmă o să explodeze. Pftiu, şi ce-o să

miroasă! Faceţi-mi plăcerea să vă gândiţi două minute.”

They went to their study in more or less of silence. There

they began to laugh—laugh as only boys can. They laughed with

Intrară în studiul lor într-o tăcere relativă. Pe urmă

începură să râdă cum numai băieţii de vârsta lor pot râde.


Stalky & Co

131

their foreheads on the tables, or on the floor; laughed at length,

curled over the backs of chairs or clinging to a book-shelf;

laughed themselves limp.

Râdeau cu capetele pe masă sau aşezaţi pe jos, râdeau lungiţi,

încârligaţi pe câte un scaun, sau agăţându-se de o bibliotecă. Se

cocoşau de râs.

And in the middle of it Orrin entered on behalf of the

house.

Şi în mijlocul acestui râs, Orrin intră cu mesajul din partea

pavilionului.

‘Don’t mind us, Orrin; sit down. You don’t know how we

respect and admire you. There’s something about your pure,

high, young forehead, full of the dreams of innocent boyhood,

that’s no end fetchin’. It is, indeed.’

„Nu te uita la noi, Orrin, şezi jos; nu ştii cât te respectăm

şi te admirăm.”

„E ceva în fruntea ta curată, înaltă, plină de visurile

adolescenţei inocente, care ne farmecă. Parol că e aşa!“

‘The house sent me to give you this.’ He laid a folded

sheet of paper on the table and retired with an awful front.

„Diviziunea m-a trimis ca să dau asta.” Lăsă pe masă o

foaie de hârtie îndoită şi se retrase cu faţa posomorâtă.

‘It’s the resolution! Oh, read it, some one. I’m too silly-

sick with laughin’ to see,’ said Beetle. Stalky jerked it open with

a precautionary sniff.

„Iată rezoluţia! Citiţi-o careva. Sunt bolnav de atâta râs,”

zise Beetle.

Stalky o desfăcu dezgustat.

‘Phew! Phew! Listen. “The House notices with pain and

contempt the attitude of indiference”—how many f’s in

indifference, Beetle?’

„Pfiu, Pfiu! Ascultaţi: Diviziunea Prout observă cu mâhnire

şi dispreţ atitudinea de indiferenţă adoptată de ocupanţii camerei No.

5 în legătură cu insultele adresate de diviziunea D-lui Prout la ultimul

meeting din clasa No. 12 şi, în consecinţă, diviziunea dă vot de blam

susnumitului studiu. Atâta tot.”


Stalky & Co

132

‘Two for choice.’

‘Only one here—”adopted by the occupants of Number Five

study in relation to the insults offered to Mr. Prout’s house at the

recent meeting in Number Twelve form-room, and the House hereby

pass a vote of censure on the said study.” That’s all.’

‘And she bled all down my shirt, too!’ said Beetle. „Pisica mi-a însângerat toată cămaşa,” zise Beetle.

‘An’ I’m catty all over,’ said M’Turk, ‘though I washed

twice.’

„Şi eu miros tot numai a pisică,” zise Marc Turk, „cu toate

că m-am spălat de două ori.”

‘An’ I nearly broke Beetle’s brolly plantin’ her where she

would blossom!’

„Aproape că am rupt umbrela lui Beetle când am

împins-o până sub podele!“

The situation was beyond speech, but not laughter. There

was some attempt that night to demonstrate against the three in

their dormitory; so they came forth.

Situaţia era de aşa fel că nu se mai putea vorbi, ci numai

râde. În noaptea aceea se făcu în dormitor o încercare de

demonstraţie în contra celor trei. Ei înaintară.

‘You see,’ Beetle began suavely as he loosened his braces,

‘the trouble with you is that you’re a set of unthinkin’ asses.

You’ve no more brains than spidgers. We’ve told you that heaps

of times, haven’t we?’

„Vedeţi care e cusurul vostru,” zise Beetle cu blândeţe,

desfăcându-şi bretelele, „sunteţi cu toţii o turmă de măgari.

N-aveţi mai mult cap decât nişte insecte... Nu v-am spus-o noi

de nenumărate ori?”

‘We’ll give all three of you a dormitory lickin’. You

always jaw at us as if you were prefects,’ cried one.

„O să vă dăm la câte-şi trei o trânteală zdravănă; vorbiţi

cu noi întotdeauna de sus, par’că aţi fi monitori,” strigă unul.


Stalky & Co

133

‘Oh, no, you won’t,’ said Stalky, ‘because you know that

if you did you’d get the worst of it sooner or later. We aren’t in

any hurry. We can afford to wait for our little revenges. You’ve

made howlin’ asses of yourselves, and just as soon as King gets

hold of your precious resolution to-morrow you’ll find that out.

If you aren’t sick an’ sorry by to-morrow night, I’ll—I’ll eat my

hat.’

„O nu, n-o s-o faceţi,” zise Stalky, „pentru că ştiţi că dacă

aţi face aşa ceva, aţi păţi-o rău, mai curând sau mai târziu; noi

nu ne grăbim, avem timp să aşteptăm micile noastre răzbunări.

V-aţi făcut caraghioşi şi o să vă daţi seama până la ce măsură,

imediat ce va descoperi King faimoasa voastră rezoluţie. Dacă

n-oţi plânge de necaz mâine noapte, mă prind să-mi înghit

pălăria.”

But or ever the dinner-bell rang the next day Prout’s were

sadly aware of their error. King received stray members of that

house with an exaggerated attitude of fear. Did they purpose to

cause him to be dismissed from the College by unanimous

resolution? What were their views concerning the government

of the school, that he might hasten to give effect to them? He

would not offend them for worlds; but he feared—he sadly

feared—that his own house, who did not pass resolutions (but

washed), might somewhat deride.

A doua zi, înainte ca clopotul să fi sunat de prânz, băieţii

D-lui Prout îşi dădură seama de prostia ce făcuseră. Ori de câte

ori D-l King întâlnea membri răzleţi din această Divizie, îi privea

cu înfăţişare exagerată de frică. Aveau ei oare intenţia să-l

destituie din postul său prin rezoluţii unanime? Care erau oare

vederile lor în privinţa administraţiei şcolii? Trebuia să le spună,

că ei s-ar fi grăbit să le adopte. N-ar fi vrut pentru nimic în lume

să-i ofenseze, dar totuşi bănuia, ba chiar îi era foarte teamă că

elevii din Divizia sa, care nu adoptau nicio rezoluţie, ci în schimb

se spălau, aveau ei motive să râdă.

King was a happy man, and his house, basking in the

favour of his smile, made that afternoon a long penance to the

King era un om fericit şi diviziunea lui, care înflorea sub

privirea-i veselă, făcu din după amiaza aceea o zi friptă secţiei


Stalky & Co

134

misled Prout’s. And Prout himself, with a dull and lowering

visage, tried to think out the rights and wrongs of it all, only

plunging deeper into bewilderment. Why should his house be

called ‘stinkers’? Truly, it was a small thing, but he had been

trained to believe that straws show which way the wind blows,

and that there is no smoke without fire. He approached King in

Common-room with a sense of injustice, but King was pleased

to be full of airy persiflage that tide, and brilliantly danced

dialectical rings round Prout.

lui Prout.

Prout însuşi, cu figura posomorâtă, încercând să descurce

iţele acestei afaceri, se afundă mereu mai mult în necunoscut. De

ce să i se atribuie diviziunii lui epitetul de puturoasă?

Într-adevăr, era un lucru de nimic, dar învăţase să creadă că

fulgii din aer îţi arată de unde bate vântul şi că nu există fum

fără foc.

În cancelarie, se apropie de King cu simţul unui om căruia

i se făcuse o nedreptate, dar King era în momente de zeflemea şi

îi azvârli înainte inelele dialecticei sale.

‘Now,’ said Stalky at bedtime, making pilgrimage

through the dormitories before the prefects came by, ‘now what

have you got to say for yourselves? Foster, Carton, Finch,

Longbridge, Marlin, Brett! I heard you chaps catchin’ it from

King—he made hay of you—an’ all you could do was to wriggle

an’ grin an’ say, “Yes, sir,” an’ “No, sir,” an’ “Oh, sir,” an’

“Please, sir”! You an’ your resolution! Urh!’

„Ce ziceţi?” întrebă Stalky la culcare, plimbându-se prin

dormitoare înainte, ca să se urce monitorii, „mai aveţi ceva de

spus? Bine v-a dichisit King, v-a făcut cu ou şi cu oţet, iar voi

n-aţi putut face nimic altceva decât v-aţi strâmbat şi aţi spus:

„Da, domnule; nu, domnule; oh! domnule; poftim, domnule,”

voi şi cu rezoluţia voastră, fir-aţi de râs.”

‘Oh, shut up, Stalky.’ „Oh, taci, Stalky.”

‘Not a bit of it. You’re a gaudy lot of resolutionists, you „Ba deloc; sunteţi o turmă de rezoluţionişti şi din toată


Stalky & Co

135

are! You’ve made a sweet mess of it. Perhaps you’ll have the

decency to leave us alone next time.’

asta aţi făcut o ciulama. Poate veţi avea de-acum înainte buna

inspiraţie să ne lăsaţi să ne isprăvim treburile singuri.”

Here the house grew angry, and in many voices pointed

out how this blunder would never have come to pass if Number

Five study had helped them from the first.

Aici băieţii se supărară şi mai multe voci le atraseseră

atenţia că aceasta nu s-ar fi întâmplat dacă ei i-ar fi ajutat din

capul locului.

‘But you chaps are so beastly conceited, an’—an’ you

swaggered into the meetin’ as if we were a lot of idiots,’ growled

Orrin of the resolution.

„Dacă voi sunteţi aşa de încrezuţi şi vă comportaţi la

meeting de parcă am fi o adunături de idioţi!” mormăi Orrin cel

cu rezoluţia.

‘That’s precisely what you are! That’s what we’ve been

tryin’ to hammer into your thick heads all this time,’ said Stalky.

‘Never mind, we’ll forgive you. Cheer up. You can’t help bein’

asses, you know,’ and, the enemy’s flank deftly turned, Stalky

hopped into bed.

„Dar asta şi sunteţi! Ce ne-am căznit tot timpul ca să

facem să intre această moţiune în capetele voastre cele tari,” zise

Stalky. „Dar nu vă mâhniţi; noi v-am iertat. Sus inimile; nu

sunteţi voi de vină dacă sunteţi proşti.” Şi astfel îndemânatic

întorcând flancul inamicului, Stalky sări din pat.

That night was the first of sorrow among the jubilant

King’s. By some accident of under-floor drafts the cat did not vex

the dormitory beneath which she lay, but the next one to the

right; stealing on the air rather as a pale-blue sensation than as

any poignant offense. But the mere adumbration of an odour is

enough for the sensitive nose and clean tongue of youth.

Noaptea aceea fu cea dintâi noapte amară în bucuria

băieţilor D-lui King. Printr-un accident datorat curenţilor, pisica

de sub podele nu supăra dormitorul sub care sălăşluia; ci unul

la dreapta acestuia, lăsa să plutească în atmosferă o impresie

vagă, ce nu era încă o ofensă directă. Totuşi, această umbră de

miros era destul pentru nasul sensibil şi gustul impecabil al


Stalky & Co

136

Decency demands that we draw several carbolised sheets over

what the dormitory said to Mr. King and what Mr. King replied.

He was genuinely proud of his house and fastidious in all that

concerned their well-being. He came; he sniffed; he said things.

Next morning a boy in that dormitory confided to his bosom

friend, a fag of Macrea’s, that there was trouble in their midst

which King would fain keep secret.

tinereţii. Decenţa ne cere să tragem un văl bine dezinfectat

asupra a ceea ce dormitorul spuse D-lui King, şi răspunsurile

acestuia. Mândru cu drept cuvânt de casa al cărei diriginte era,

foarte minuţios în ceea ce privea confortul băieţilor, el sosi,

mirosi, făcu cercetările de cuviinţă. În dimineaţa următoare, un

băiat din dormitorul acela spuse în taină unui bun prieten de-al

său, din dormitorul Macrea, că erau tulburări în diviziunea lui,

pe care King ar fi vrut mai bine să le ţină secrete.

But Macrea’s boy had also a bosom friend in Prout’s, a

shock-headed fag of malignant disposition, who, when he had

wormed out the secret, told—told it in a high-pitched treble that

rang along the corridor like a bat’s squeak.

Băiatul lui Macrea avea şi el un bun prieten în pavilionul

lui Prout, un puşti ştrengar, totdeauna pus pe şotii, care, imediat

ce prinse acest secret, se grăbi să-l divulge cu o voce ascuţită,

care răsună de-a lungul coridorului ca un ţipăt de cucuvea.

‘An’—an’ they’ve been calling us “stinkers” all this week.

Why, Harland minor says they simply can’t sleep in his

dormitory for the stink. Come on!’

„Şi când te gândeşti că nouă ne-au spus ‘puturoşi’ toată

săptămâna. Uite, Harland cel mic spune că în dormitorul lui nu

se poate dormi de miros, ia veniţi.”

‘With one shout and with one cry’ Prout’s juniors hurled

themselves into the war, and through the interval between first

and second lesson some fifty twelve-year-olds were embroiled

on the gravel outside King’s windows to a tune whose leit-

Într-un strigăt şi un suflet, tinerii lui Prout se azvârliră în

luptă şi, în recreaţia dintre ora întâi şi a doua, cincizeci de băieţi

de 12 ani se hărţuiau pe sub ferestrele lui King, în sunetul unei

melodii al cărui leitmotiv era vorba „puturos.”


Stalky & Co

137

motif was the word ‘stinker.’

‘Hark to the minute-gun at sea!’ said Stalky. They were in

their study collecting books for second lesson—Latin, with King.

‘I thought his azure brow was a bit cloudy at prayers.

În camera de studiu, de unde îşi luau cărţile pentru ora a

doua—ora de latină cu King—, Stalky zise: „Auzit-aţi tunul de

alarmă pe mare? Mi s-a părut mie că a sa frunte maiestoasă era

cam încruntată la ora rugăciunii.

She is comin’, sister Mary,

She is ‘ Se porneşte hoţoaica noastră.

‘If they make such a row now, what will they do when

she really begins to look up an’ take notice?’

Dacă acum fac ei aşa gălăgie, ce o să fie când va începe

pisica să-şi arate toate talentele.”

‘Well, no vulgar repartee, Beetle. All we want is to keep

out of this row like gentlemen.’

„Ascultă, nu spune prostii, Beetle, tot ce dorim este să

stăm departe de această afacere scârboasă, ca nişte gentlemeni.”

‘ “Tis but a little faded flower.” Where’s my Horace? Look

here, I don’t understand what she means by stinkin’ out

Rattray’s dormitory first. We holed in under White’s, didn’t we?’

asked M’Turk, with a wrinkled brow.

„E vorba numai de o biată floare ofilită! Unde e Horaţiu

al meu? Ascultaţi, nu pricep de ce miroase întâi în dormitorul lui

Rattray? Parcă noi o împinsesem sub a lui White,” zise Mac

Turk, încreţind fruntea.

‘Skittish little thing. She’s rompin’ about all over the

place, I suppose.’

„E o fiinţă capricioasă; probabil că se plimbă de colo până

acolo.”


Stalky & Co

138

‘My Aunt! King’ll be a cheerful customer at second

lesson. I haven’t prepared my Horace one little bit, either,’ said

Beetle. ‘Come on!’

„Măi! Să fie al dracului! O să fie imposibil King la lecţia a

doua şi eu nici nu mi-am pregătit Horaţiu. Veniţi repede!“

They were outside the form-room door now. It was

within five minutes of the bell, and King might arrive at any

moment.

Erau chiar la uşa clasei, cu cinci minute înainte de a se

suna şi King putea veni dintr-un minut într-altul.

Turkey elbowed into a cohort of scuffling fags, cut out

Thornton tertius (he that had been Harland’s bosom friend), and

bade him tell his tale.

M’Turk îşi croi drum printr-o cohortă de luptători mici,

prinse pe unul care era prietenul bun al lui Harland şi-l scutură

puţin ca să-şi spuie povestea.

It was a simple one, interrupted by tears. Many of King’s

house had already battered him for libel.

Era o istorie simplă, spusă printre lacrimi: mai mulţi

dintre băieţii lui King îl făcuseră să se căiască amarnic pentru

indiscreţia sa.

‘Oh, it’s nothing,’ M’Turk cried. ‘He says that King’s

house stinks. That’s all.’

„O nu-i nimic,” strigă cu glas tare Mac Turk, „n-a spus

altceva decât că miroase urât în pavilionul D-lui King. Atâta tot.”

‘Stale!’ Stalky shouted. ‘We knew that years ago, only we

didn’t choose to run about shoutin’ “Stinker!” We’ve got some

manners, if they haven’t. Catch a fag, Turkey, and make sure of

it.’

„Ce putregai!” urlă Stalky, „ştiam asta de ani de zile, dar

nu era să alergăm de colo până colo ţipând că este miros urât.

Ştim noi cum să ne purtăm, dacă ei nu ştiu. Prinde un fag,

Turkey, şi vezi dacă e adevărat.”

Turkey’s long arm closed on a hurried and anxious Braţul lung al lui Mac Turk prinse pe unul dintr-a doua


Stalky & Co

139

ornament of the Lower Second. inferioară.

‘Oh, M’Turk, please let me go. I don’t stink—I swear I

don’t!’

„Mac Turk, te rog, dă-mi drumul că nu miros, jur că nu

miros.”

‘Guilty conscience!’ cried Beetle. ‘Who said you did?’ „Vezi ce rău este să te ştii vinovat?” zise Beetle. „Cine ţi-a

zis că miroşi?“

‘What d’you make of it?’ Stalky punted the small boy into

Beetle’s arms.

„A ce zici tu că miroase?.” Stalky îl azvârli pe băieţel în

braţele lui Beetle.

‘Snf! Snf! He does, though. I think it’s leprosy—or thrush.

P’raps it’s both. Take it away.’

„Nu prea ştiu,” zise Beetle, strâmbând nasul, „poate a

lepră, poate a ciumă, poate chiar a amândouă. Dă-l încolo.”

‘Indeed, Master Beetle’—King generally came to the

house-door for a minute or two as the bell rang—’we are vastly

indebted to you for your diagnosis, which seems to reflect

almost as much credit on the natural unwholesomeness of your

mind as it does upon your pitiful ignorance of the diseases of

which you discourse so glibly. We will, however, test your

knowledge in other directions.’

„Într-adevăr, Dr. Beetle,” zise King, care de obicei stătea

la uşa clasei un minut sau două, la sunarea clopoţelului. „Îţi

suntem recunoscători pentru diagnoza D-tale, care adevereşte

atât pornirea morbidă a minţii D-tale, cât şi o totală ignoranţă

despre bolile de care vorbeşti cu atâta uşurinţă. O să încercăm

acum cunoştinţele D-tale într-o altă direcţie.”

That was a merry lesson, but, in his haste to scarify Beetle,

King clean neglected to give him an imposition, and since at the

same time he supplied him with many priceless adjectives for

Ora de lecţie fu veselă, dar în graba lui de a-l caterisi pe

Beetle, King uită de-a binelea să-i dea de scris pedeapsa şi, în

acelaşi timp, îi îmbogăţi vocabularul cu mai multe adjective care


Stalky & Co

140

later use, Beetle was well content, and applied himself most

seriously throughout third lesson (algebra with little Hartopp)

to composing a poem entitled ‘The Lazar-house.’

puteau fi folositoare.

Beetle era mulţumit, şi se aplică serios în ora a treia

(algebra cu Hartopp) să compună un poem intitulat „Casa

leproşilor.”

After dinner King took his house to bathe in the sea off

the Pebbleridge. It was an old promise; but he wished he could

have evaded it, for all Prout’s lined up by the Fives Court and

cheered with intention. In his absence not less than half the

school invaded the infected dormitory to draw their own

conclusions. The cat had gained in the last twelve hours, but a

battlefield of the fifth day could not have been so flamboyant as

the spies reported.

După masă, King îşi luă băieţii să facă baie de-a lungul

ţărmului. Era un lucru hotărât de mult; dar el ar fi dorit din suflet

să nu se ţie de promisiune, căci toată diviziunea lui Prout se

înşirase în curte ca să-i aplaude şi să-i preamărească pentru

această faptă lăudabilă.

În lipsa sa, nu mai puţin de jumătate de şcoală făcu

erupţie în dormitorul cu pricina, ca să-şi dea seama de situaţie.

Pisica făcuse progrese în aceste ultime 12 ore, dar după

descripţia martorilor întorşi de la faţa locului, un câmp de luptă

nu ar fi fost mai dihai a cincea zi după bătălie.

‘My word, she is doin’ herself proud,’ said Stalky. ‘Did

you ever smell anything like it? Ah, an’ she isn’t under White’s

dormitory at all yet.’

„Pe cuvântul meu de onoare, se poartă ca o mândreţe de

fată,” zise Stalky.

„Aţi mai mirosit voi aşa ceva? Şi încă n-a început să

parfumeze în dormitorul lui White.”

‘But she will be. Give her time,’ said Beetle. ‘She’ll twine „O să ajungă ea acolo; n-a avut vreme,” zise Beetle. „O să


Stalky & Co

141

like a giddy honeysuckle. What howlin’ Lazarites they are! No

house is justified in makin’ itself a stench in the nostrils of

decent—’

se caţăre peste tot ca o iederă vioaie. Dar ce adunătură de leproşi.

Nicio casă nu are dreptul să devină un obiect de repulsie pentru

nasurile unor băieţi decenţi—cu sufletul curat şi inima înaltă.”

‘High-minded, pure-souled boys. Do you burn with

remorse and regret?’ said M’Turk, as they hastened to meet the

house coming up from the sea. King had deserted it, so speech

was unfettered. Round its front played a crowd of skirmishers—

all houses mixed—flying, re-forming, shrieking insults. On its

tortured flanks marched the Hoplites, seniors hurling jests one

after another—simple and primitive jests of the Stone Age. To

these the three added themselves, dispassionately, with an air of

aloofness, almost sadly.

„Voi nu ardeţi de remuşcare şi de părere de rău, nu-i

aşa?” zise M’Turk pe când se grăbeau să întâlnească divizia ce

se întorcea dinspre mare.

King dezertase, deci conversaţia nu era oprită. Împrejurul

frontului se învârteau o droaie de hărţuitori—din toate

diviziile—alergând, sau reluând formaţia, strigând, ocărând.

Pe flanc veneau Hopliţii—băieţi mari, care azvârleau o

glumă după alta—glumele simple şi primitive ale epocii de

piatră. Cei trei măriră rândurile acestora din urmă liniştiţi.

‘And they look all right, too,’ said Stalky. ‘It can’t be

Rattray, can it? Rattray?’

„Priviţi puţin la ei, ce aer inocent au,” zise Stalky. „Nu se

poate să fie Rattray, nu-i aşa, Rattray?“

No answer. Niciun răspuns.

‘Rattray, dear? He seems stuffy about something or other.

Look here, old man, we don’t bear any malice about your

sending that soap to us last week, do we? Be cheerful, Rat. You

can live this down all right. I dare say it’s only a few fags. Your

„Rattray, dragă? Pare că e plictisit de ceva. Ascultă,

omule, noi nu îţi purtăm sâmbetele pentru săpunul pe care ni

l-ai trimis săptămâna trecută, nu-i aşa? Fii, deci, vesel, Rat. Nu

pune la inimă întâmplarea asta. Vina trebuie să fie a unora dintre


Stalky & Co

142

house is so beastly slack, though.’ puşti. Dar urât mai miroase la voi!“

‘You aren’t going back to the house, are you?’ said

M’Turk. The victims desired nothing better. ‘You’ve simply no

conception of the reek up there. Of course, frowzin’ as you do,

you wouldn’t notice it; but, after this nice wash and the clean,

fresh air, even you’d be upset. ‘Much better camp on the

Burrows. We’ll get you some straw. Shall we?’ The house

hurried in to the tune of ‘John Brown’s body,’ sung by loving

school-mates, and barricaded themselves in their form-room.

Straightway Stalky chalked a large cross, with ‘Lord, have mercy

upon us,’ on the door, and left King to find it.

„Nu vă duceţi îndărăt în casă, nu-i aşa?” întrebă M’Turk.

Asta doreau victimele mai presus de orice. „Nu puteţi să vă

închipuiţi cum duhneşte acolo! Bine, dacă aţi miroşi şi voi ca de

obicei, n-aţi simţi nimic, dar după această curăţenie generală şi

aerul proaspăt de pe ţărm, chiar vouă o să vi se întoarcă inima

pe dos. De ce nu vreţi să vă instalaţi pe deal peste noapte? V-am

aduce paie; ce ziceţi, mergem?“

Divizia înaintă mai repede în sunetele cântecului

„Cadavrul lui John Brown,” cântat de camarazii devotaţi, şi se

baricadă în sala de meditaţii. Stalky trase cu creta pe uşă o cruce

mare cu cuvintele: „Dumnezeule, ai milă de noi!“ şi o lăsă acolo,

ca s-o găsească King.

The wind shifted that night and wafted a carrion-reek

into Macrea’s dormitories; so that boys in nightgowns pounded

on the locked door between the houses, entreating King’s to

wash. Number Five study went to second lesson with not more

than half a pound of camphor apiece in their clothing; and King,

too wary to ask for explanations, gibbered a while and hurled

În noaptea aceea, vântul îşi schimbă direcţia şi aduse un

miros de cadavru în dormitoarele lui Macrea; în consecinţă,

băieţii, în cămăşi de noapte, bătură în uşa de separaţie dintre

amândouă diviziile, implorând pe băieţii lui King să se spele.

Studiul No. 5 se duse în clasă la ora a doua, având fiecare câte o

litră de camfor în buzunare; şi King, prudent, nu ceru nicio


Stalky & Co

143

them forth. So Beetle finished yet another poem at peace in the

study.

explicaţie. Îi ţinu câteva minute şi le dădu drumul. Aşa că Beetle

avu vreme să mai isprăvească un poem în camera de studiu.

‘They’re usin’ carbolic now. Malpas told me,’ said Stalky.

‘King thinks it’s the drains.’

„Acum întrebuinţează fenol. Asta mi-a spus-o Malpas,”

zise Stalky. „King crede că canalizarea e de vină.”

‘She’ll need a lot o’ carbolic,’ said M’Turk. ‘No harm

tryin’, I suppose. It keeps King out of mischief.’

„O să aibă ea nevoie de mult fenol,” zise M’Turk. „Nu e

rău să încerce. Asta îl împiedică pe King să se agite în alte

direcţii.”

‘I swear I thought he was goin’ to kill me when I sniffed

just now. He didn’t mind Burton major sniffin’ at me the other

day, though. He never stopped Alexander howlin’ “Stinker!”

into our form-room before—before we doctored ‘em. He just

grinned,’ said Stalky. ‘What was he frothing over you for,

Beetle?’

„Am avut impresia, o jur, că era să mă omoare când am

strâmbat din nas adineauri.”

„Dar când pufăia Burton către mine, se făcea că nu vede

şi nici nu-l împiedica pe Alexandru să urle „Puturoşii,” în clasa

noastră înainte ... înainte să le fi dat noi doctorie.”

„Atunci nu ştia să-şi arate dinţii,” zise Stalky. „De ce era

supărat pe tine, Beetle?“

‘Aha! That was my subtle jape. I had him on toast. You

know he always jaws about the learned Lipsius.’

„A, asta a fost o idee de-a mea. Îl ţineam în furculiţă. Ştii

că glumeşte întotdeauna comparându-mă cu savantul

Lipsius...“

‘ “Who at the age of four”—that chap?’ said M’Turk. „Care la vârsta de patru ani... Acela?” întrebă M’Turk.

‘Yes. Whenever he hears I’ve written a poem. Well, just as „Da. De câte ori aude că am scris o poemă. Când m-am


Stalky & Co

144

I was sittin’ down, I whispered. “How is our learned Lipsius?”

to Burton major. Old Butt grinned like an owl. He didn’t know

what I was drivin’ at; but King jolly well did. That was really

why he hove us out. Ain’t you grateful? Now shut up. I’m goin’

to write the “Ballad of the Learned Lipsius.” ‘

aşezat jos, i-am murmurat lui Burton: „Ce mai face savantul

nostru Lipsius?“ Burton rânji ca o cucuvea, măcar că nu ştia

despre ce vorbeam, dar King pricepu foarte bine; de aceea ne-a

şi dat afară aşa repede. Acum tăcere. Eu scriu balada savantului

Lipsius.”

‘Keep clear of anything coarse, then,’ said Stalky. ‘I

shouldn’t like to be coarse on this happy occasion.’

„Fereşte-te de a scrie ceva vulgar într-însa,” zise Stalky.

„Pentru nimic în lume n-aş vrea să fim vulgari într-o ocazie atât

de fericită.”

‘Not for wo-orlds. What rhymes to “stenches,” some

one?’

„Bineînţeles că nu. Care dintre voi poate să-mi dea o rimă

pentru groapă de gunoi?“

In Common-room at lunch King discoursed acridly to

Prout of boys with prurient minds, who perverted their few and

baleful talents to sap discipline and corrupt their equals, to deal

in foul imagery and destroy reverence.

La masa profesorilor, King îi ţinu lui Prout discursuri acre

despre băieţii cu mintea perversă, care îşi întrebuinţau puţinele

şi lugubrele talente ca să sape disciplina şi să-i corupă pe colegii

lor, ca să-şi petreacă vremea dând curs imaginaţiilor lor obscene.

‘But you didn’t seem to consider this when your house

called us—ah—stinkers. If you hadn’t assured me that you never

interfere with another man’s house, I should almost believe that

it was a few casual remarks of yours that started all this

nonsense.’

„Dar nu aveau această părere când diviziunea D-tale îi

numea pe băieţii mei ‘puturoşi’. Dacă nu ne-ai fi asigurat că nu

te amesteci niciodată în afacerile altor divizii, mi-ar veni să cred

că vreo câteva observaţii de-ale D-tale au dat naştere la această

afacere absurdă.”


Stalky & Co

145

Prout had endured much, for King always took his

temper to meals.

Prout răbdase mult, căci de obicei, King dădea drumul la

masă inspiraţiei sale sarcastice.

‘You spoke to Beetle yourself, didn’t you? Something

about not bathing, and being a water-funk?’ the school chaplain

put in. ‘I was scoring in the pavilion that day.’

„D-ta ai vorbit întâi cu Beetle, nu-i aşa? Era vorba de baie

şi de cei care se tem de apă,” spuse capelanul şcolii. „Eu notam

loviturile de cricket în pavilion în ziua aceea.”

‘I may have—jestingly. I really don’t pretend to

remember every remark I let fall among small boys; and full well

I know the Beetle has no feelings to be hurt.’

„Se poate să fi spus ceva în glumă; nu-mi pot aminti toate

observaţiile pe care le las să cadă câteodată când sunt cu băieţii.

Ştim foarte bine că nu e Beetle aşa de sensibil ca să se simtă

atins.”

‘Maybe; but he, or they—it comes to the same thing—

have the fiend’s own knack of discovering a man’s weak place. I

confess I rather go out of my way to conciliate Number Five

study. It may be soft, but so far, I believe, I am the only man here

whom they haven’t maddened by their—well—attentions.’

„Se poate; dar el sau grupul lui—şi rezultatul e acelaşi—

au un talent diavolesc ca să descopere punctul sensibil al

fiecăruia, vă mărturisesc că eu prefer să-mi dau puţin osteneala

ca să-mi conciliez studiul No. 5; poate că e o slăbiciune din

partea mea, dar cred că sunt singurul om aici pe care nu l-au

înnebunit cu atenţiile lor.”

‘That is all beside the point. I flatter myself I can deal with

them alone as occasion arises. But if they feel themselves morally

supported by those who should wield an absolute and open-

handed justice, then I say that my lot is indeed a hard one. Of all

„Aceasta este pe lângă subiect—eu mă măgulesc că sunt

singurul care ştie cum să se poarte cu ei, după cum se iveşte

ocazia, dar dacă ei sunt susţinuţi de către cei care trebuie să fie

de o imparţialitate absolută, atunci pot spune că soarta mea este


Stalky & Co

146

things I detest, I admit that anything verging on disloyalty

among ourselves is the first.’

foarte crudă. Printre toate lucrurile pe care le detest, cel dintâi

este lipsa loialităţii dintre noi.”

The Common-room looked at one another out of the

corners of their eyes, and Prout blushed.

Membrii adunării se priviră cu coada ochiului, şi Prout

roşi.

‘I deny it absolutely,’ he said. ‘Er—in fact, I own that I

personally object to all three of them. It is not fair, therefore,

to—’

„De această vină, declar cu hotărâre că nu sunt vinovat,”

zise el. „Recunosc de fapt că eu personal îi reprob pe toţi trei,

deci nu se cade ca să ...“

‘How long do you propose to allow it?’ said King. „Cât timp ai să îngădui acest lucru?” zise King.

‘But surely,’ said Macrea, deserting his usual ally, ‘the

blame, if there be any, rests with you, King. You can’t hold them

responsible for the—you prefer the good old Anglo-Saxon, I

believe—stink in your house. My boys are complaining of it

now.’

„Dar bine înţeles,” zise Macrea, părăsindu-şi aliatul său

obişnuit, „numai D-ta eşti de blamat, King! Nu poţi să-i faci pe

ei responsabili de mirosul care este în casa D-tale. Ştii că băieţii

mei au început să se plângă.”

‘What can you expect? You know what boys are.

Naturally they take advantage of what to them is a heaven-sent

opportunity,’ said little Hartopp. ‘What is the trouble in your

dormitories, King?’

„La ce poţi să te aştepţi, când ştii cum sunt băieţii? Se

folosesc întotdeauna de o întâmplare picată din cer şi pentru ei

binevenită,” zise micul Hartopp. „Dar la urma urmei, explică-ne

în ce constă pacostea căzută peste dormitorul D-tale.”

Mr. King explained that as he had made it the one rule of

his life never to interfere with another man’s house, so he

Domnul King explică, că aşa cum îşi făcuse el o regulă din

a nu se amesteca niciodată în diviziunea vreunui coleg,


Stalky & Co

147

expected not to be too patently interfered with. They might be

interested to learn—here the chaplain heaved a weary sigh—

that he had taken all steps that, in his poor judgment, would

meet the needs of the case. Nay, further, he had himself

expended, with no thought of reimbursement, sums, the amount

of which he would not specify, on disinfectants. This he had

done because he knew by bitter—by most bitter—experience

that the management of the College was slack, dilatory, and

inefficient. He might even add almost as slack as the

administration of certain houses which now thought fit to sit in

judgment on his actions. With a short summary of his scholastic

career, and a précis of his qualifications, including his degrees,

he withdrew, slamming the door.

nădăjduia ca nici colegii lui să nu se amestece la el într-un mod

prea făţiş. Dacă această chestiune îi interesa,—aici capelanul

scoase un suspin obosit—el putea să-i asigure că luase toate

măsurile pe care judecata lui simplă le crezuse de cuviinţă. Mai

mult încă, cheltuise de la el, pe dezinfectante, sume care se

ridicau la o sumă pe care prefera să n-o spună; şi făcuse acest

lucru pentru că ştia dintr-o amară experienţă că administraţia

colegiului era înceată, tot atât de incapabilă ca şi direcţiunea

unor divizii, care găseau acum cu cale să-i judece lui acţiunile.

După un scurt rezumat al carierei sale şcolare şi menţiunea

tuturor titlurilor sale, se retrase ca vântul, trântind uşa.

‘Heigho!’ said the chaplain. ‘Ours is a dwarfing life—a

belittling life, my brethren. God help all schoolmasters! They

need it.’

„Ei,” zise capelanul, „viaţa noastră este o viaţă meschină,

fraţii mei. Dumnezeu să ajute profesorilor, că au mare nevoie.”

‘I don’t like the boys, I own’—Prout dug viciously with

his fork into the table-cloth—’and I don’t pretend to be a strong

man, as you know. But I confess I can’t see any reason why I

„Recunosc că nu-mi plac băieţii aceia.” Prout înţepă faţa

de masă cu furculiţa. „Şi n-am pretenţia să fiu un om temut; dar

mărturisesc că nu văd de ce aş lua măsuri împotriva lui Stalky şi


Stalky & Co

148

should take steps against Stalky and the others because King

happens to be annoyed by—by—’

a celorlalţi, pentru că i s-a întâmplat lui King să... să... “

‘Falling into the pit he has digged,’ said little Hartopp.

‘Certainly not, Prout. No one accuses you of setting one house

against another through sheer idleness.’

„Să cadă în groapa pe care ţi-a săpat-o,” zise micul

Hartopp. „Bineînţeles. Prout, nimeni nu te acuză pe D-ta că

asmuţi elevii unei diviziunii contra alteia.”

‘A belittling life—a belittling life.’ The chaplain rose. ‘I go

to correct French exercises. By dinner King will have scored off

some unlucky child of thirteen; he will repeat to us every word

of his brilliant repartees, and all will be well.’

„Ce viaţă meschină! Ce viaţă meschină,” zise capelanul

ridicându-se, „Mă duc să corectez caietele de franceză.”

„Lasă că nu-i nimic; până la masă King va face câteva

glume pe socoteala unui elev; ne va repeta fiecare din vorbele

sale şi toate se vor linişti.”

‘But about those three. Are they so prurient-minded?’ „Dar băieţii aceştia sunt ei într-adevăr chiar aşa negri la

suflet?“

‘Nonsense,’ said little Hartopp. ‘If you thought for a

minute, Prout, you would see that the “precocious flow of fetid

imagery,” that King complains of is borrowed wholesale from

King. He “nursed the pinion that impelled the steel.” Naturally

he does not approve. Come into the smoking-room for a minute.

It isn’t fair to listen to boys; but they should be now rubbing it

into King’s house outside. Little things please little minds.’

„Aş, vorbă să fie,” zise Hartopp, „Dacă te gândeşti niţel,

vei vedea, Prout, că acestă abundenţă precoce de imagini

obscene de care se plânge King nu există decât în mintea lui. El

a ascuţit o săgeată care s-a întors împotriva lui; bineînţeles că

nu-i convine. Veniţi un minut în vestiar; în general nu trebuie să

spionăm copiii, dar dracii noştri sunt probabil pe cale să

reamintească elevilor lui King nenorocirile lor. Veniţi, spiritele


Stalky & Co

149

mici se complac în lucruri mici.”

The dingy den off the Common-room was never used for

anything except gowns. Its windows were ground glass; one

could not see out of it, but one could hear almost every word on

the gravel outside. A light and wary footstep came up from

Number Five.

Cămăruţa din dosul sălii de mâncare nu servea decât de

vestiar. Ferestrele erau cu geamuri mate, nu se putea vedea

afară, dar se putea auzi tot ce se petrece pe pietrişul din faţa

şcolii. Un pas uşor şi prudent ieşi din studiul No. 5.

‘Rattray!’ in a subdued voice—Rattray’s study fronted

that way. ‘D’you know if Mr. King’s anywhere about? I’ve got

a—” M’Turk discreetly left the end of the sentence open.

„Rattray,” pe jumătate şoptit—studiul lui Rattray dădea

în partea aceea,—„nu ştii dacă D-l King e pe aici? Am o...,”

M’Turk, şiret, nu-şi isprăvi fraza.

‘No. He’s gone out,’ said Rattray unguardedly. „Nu, a ieşit,” răspunse Rattray, fără să se gândească.

‘Ah! The learned Lipsius is airing himself, is he? His

Royal Highness has gone to fumigate.’ M’Turk climbed on the

railings, where he held forth like the never-wearied rook.

„Ha, ha, savantul Lipsius s-a dus să se aerisească. Alteţa

sa regală a plecat să se dezinfecteze.” M’Turk se urcă pe

balustradă, unde stătu căţărat ca o cioară.

‘Now in all the Coll. there was no stink like the stink of

King’s house, for it stank vehemently and none knew what to

make of it. Save King. And he washed the fags privatim et

seriatim. In the fishpools of Heshbon washed he them, with an

apron about his loins.’

„Şi în tot colegiul nu era putoare ca în casa lui King, iar

mirosul era îngrozitor şi nimeni nu ştia de unde venea. Nimeni,

în afară de King. Şi el ăi spălă pe puşti privatim et seriatim. Şi-i

spălă în lacul Heshbon, cu şorţul încins după mijloc.”

‘Shut up, you mad Irishman!’ There was the sound of a „Taci din gură, irlandez idiot.”


Stalky & Co

150

golf-ball spurting up the gravel. Se auzi o minge de golf pe pietriş.

‘It’s no good getting wrathy, Rattray. We’ve come to jape

with you. Come on, Beetle. They’re all at home. You can wind

‘em.’

„Nu te supăra, Rattray, am venit să stăm de vorbă cu tine.

Vino şi tu, Beetle. Domnii sunt acasă, nu miroşi?“

‘Where’s the Pomposo Stinkadore? ‘Tisn’t safe for a pure-

souled, high-minded boy to be seen round his house these days.

Gone out, has he? Never mind. I’ll do the best I can, Rattray.

I’m in loco parentis just now.’

„Dar unde este şeful mirosurilor pestilenţiale? Un

adolescent cu mintea înaltă şi sufletul curat nu ar trebui să se

aventureze în apropierea acestei case în momentul de faţă. A

ieşit? Nu face nimic! O să fac cât voi putea mai bine, Rattray, sunt

in loco parentis în acest moment.”

(‘One for you, Prout,’ whispered Macrea, for this was Mr.

Prout’s pet phrase.)

(„Asta e pentru D-l Prout,” şopti Macrea, „căci Prout

obişnuia această formulă.”)

‘I have a few words to impart to you, my young friend.

We will discourse together awhile.’

„Am să-ţi spun câteva cuvinte, tânărul meu prieten, avem

ceva de vorbit împreună.”

Here the listening Prout sputtered: Beetle, in a strained

voice, had chosen a favourite gambit of King’s.

Prout începu să râdă, Beetle prefăcându-şi vocea, alesese

o frază favorită de-a lui King.

‘I repeat, Master Rattray, we will confer, and the matter

of our discourse shall not be stinks, for that is a loathsome and

obscene word. We will, with your good leave—granted, I trust,

Master Rattray, granted, I trust—study this—this scabrous

„Îţi repet, domnule Rattray, că avem ceva de vorbit între

noi. Şi discursurile noastre nu vor tratata despre lucrurile care

put,—căci acest cuvânt este repulsiv şi obscen. Noi vom

studia,—dacă binevoiţi, domnule Rattray—ceea ce îndrăznesc


Stalky & Co

151

upheaval of latent demoralization. What impresses me most is

not so much the blatant indecency with which you swagger

abroad under your load of putrescence’ (you must imagine this

discourse punctuated with golf-balls, but old Rattray was ever a

bad shot) ‘as the cynical immorality with which you revel in

your abhorrent aromas. Far be it from me to interfere with

another’s house—’

să sper, noi vom studia... cum să spun?.. această scabroasă

revelaţie a unei descoperiri latente. Ce mă mâhneşte mai mult,

nu este atât indecenţa cu care vă plimbaţi, încărcaţi cu acest

putregai,” (închipuiţi-vă acest discurs întrerupt de mingile pe

care Rattray le azvârlea fără să nimerească) „ci imoralitatea

cinică a faptului că vă simţiţi bine în mijlocul acestor mirosuri

detestabile. Departe de mine idea de a mă amesteca în cadrele

altei diviziuni.”

(‘Good Lord!’ said Prout, ‘but this is King.’ („Doamne,” zise Prout, „dar este King în persoană.”

‘Line for line, letter for letter. Listen,’ said little Hartopp.) „Fiecare rând, fiecare cuvânt. Ascultaţi!” zise micul

Hartopp.)

‘But to say that you stink, as certain lewd fellows of the

baser sort aver, is to say nothing—less than nothing. In the

absence of your beloved house-master, for whom no one has a

higher regard than myself, I will, if you will allow me, explain

the grossness—the unparalleled enormity—the appalling fetor

of the stenches (I believe in the good old Anglo-Saxon word),

stenches, sir, with which you have seen fit to infect your house.

...Oh, bother! I’ve forgotten the rest, but it was very beautiful.

„Dacă aş spune ‘mirosiţi’, cum o fac să presupună aluziile

câtorva indivizi de cea mai joasă speţă, ar fi să nu spun nimic. În

lipsa iubitului vostru director de pavilion, pe care nimeni nu-l

stimează mai mult decât îl stimez eu, voi proceda să explic—

dacă îmi permiteţi,—puterea, enormitatea inegalabilă,—

duhoarea fetidă a puturoşeniilor, Domnilor, cu care aţi găsit de

cuviinţă să vă... casa. Ah, am uitat ce vroiam să mai spun, dar

nu-i nimic; era foarte frumos. Nu ne mulţumeşti, Rattray, că ne


Stalky & Co

152

Aren’t you grateful to us for labourin’ with you this way,

Rattray? Lots of chaps ‘ud never have taken the trouble, but

we’re grateful, Rattray.’

dăm atâta osteneală ca să te educăm? Nu mulţi băieţi ar fi făcut

asta, dar noi suntem oameni recunoscători.”

‘Yes, we’re horrid grateful,’ grunted M’Turk. ‘We don’t

forget that soap. We’re polite. Why ain’t you polite, Rat?’

„Teribil de recunoscători,” mormăi M’Turk. „Nu uităm

săpunul. Noi suntem politicoşi. De ce nu eşti şi tu politicos,

Rattray?“

‘Hallo!’ Stalky cantered up, his cap over one eye.

‘Exhortin’ the Whiffers, eh? I’m afraid they’re too far gone to

repent. Rattray! White! Perowne! Malpas! No answer. This is

distressin’. This is truly distressin’. Bring out your dead, you

glandered lepers!’

„ Salut,” Stalky sosi cu şapca pe o ureche. „Ţineţi o

predică acestor fiinţe? Grozav mă tem că nu se mai poate spera

la ridicarea lor, Rattray! White! Perown! Malpas! Nu răspund!

Dar asta e îngrozitor! Cu adevărat îngrozitor! Scoateţi-vă morţii

de-acolo, leproşilor, răpciugoşilor.”

‘You think yourself funny, don’t you?’ said Rattray, stung

from his dignity by this last. ‘It’s only a rat or something under

the floor. We’re going to have it up to-morrow.’

„Dacă credeţi că aveţi haz, vă înşelaţi,” zise Rattray scos

din sărite de ultimele replici. „E vina unui şobolan sau aşa ceva,

sub podea. O să fie desfăcută mâine.”

‘Don’t try to shuffle it off on a poor dumb animal, and

dead, too. I loathe prevarication. ‘Pon my soul, Rattray—’

„Nu încercaţi să azvârliţi vina pe un biet animal, care nu

poate să se apere, şi încă pe un animal mort. Am oroare de

echivoc, pe sufletul meu, Rattray...”

‘Hold on. The Hartoffles never said “ ‘Pon my soul” in all

his little life,’ said Beetle critically.

„Aşteptaţi, Hartopple, n-a spus încă niciodată ‘pe sufletul

meu’, în toată viaţa lui,” zise Beetle cu severitate.


Stalky & Co

153

(‘Ah!’ said Prout to little Hartopp.) „Aha,” zise Prout lui Hartopp.

‘Upon my word, sir, upon my word, sir, I expected better

things of you, Rattray. Why can you not own up to your

misdeeds like a man? Have I ever shown any lack of confidence

in you?’

„Pe cuvântul meu de onoare, domnule, pe cuvântul meu

de onare, m-am aşteptat a lucruri mai bune de la D-ta, Rattray;

nu poţi să-ţi reunoşti faptele ca un bărbat? Am arătat eu vreodată

neîncredere în D-ta?“

(‘It’s not brutality,’ murmured little Hartopp, as though

answering a question no one had asked. ‘It’s boy; only boy.’)

„Nu este obrăznicie,” zise încet micul Hartopp, ca şi cum

ar fi răspuns unei întrebări pe care nimeni nu i-o pusese, „e o

copilărie, numai copilărie.”

‘And this was the house.’ Stalky changed from a pecking,

fluttering voice to tragic earnestness. ‘This was the—the—open

cesspit that dared to call us “stinkers.” And now—and now, it

tries to shelter itself behind a dead rat. You annoy me, Rattray.

You disgust me! You irritate me unspeakably! Thank Heaven, I

am a man of equable temper—”

„Şi asta era diviziunea,” Stalky trecu de la vocea lui în

cascadă de sunete vesele, la un ton serios şi aproape tragic. „Iată,

iată groapa cu gunoi care îndrăznea să ne numească pe noi

puturoşi. Şi acum încearcă să se apere, dosindu-se după un

şoarece mort! Mă plictiseşti, Rattray, mă iriţi, mă revolţi mai

mult decât aş putea să-ţi spun! Mulţumesc lui Dumnezeu, eu

sunt un om calm... .”

(‘This is to your address, Macrea,’ said Prout. („Aceasta e la adresa D-tale, Macrea,” zise Prout.

‘I fear so, I fear so.’) „Aşa mi se pare, zău.”)

‘Or I should scarcely be able to contain myself before your

mocking visage.’

„Dacă n-aş fi, mi-ar fi greu să mă abţin, văzând aerul

D-tale batjocoritor.”


Stalky & Co

154

‘Cave!’ in an undertone. Beetle had spied King sailing

down the corridor.

„Cave,” zise Beetle încet.

Văzuse pe King, care înainta maiestos prin coridor.

‘And what may you be doing here, my little friends?’ the

house-master began. ‘I had a fleeting notion—correct me if I am

wrong (the listeners with one accord choked)—that if I found

you outside my house I should visit you with dire pains and

penalties.’

„Ce faceţi voi aici, prietenii mei?” începu profesorul.

„Aveam o vagă idee, corectaţi-mă dacă mă înşel, “ (Colegii lui

King, care ascultau, pufniră toţi în râs) „că dacă v-aş fi întâlnit la

uşa pavilionului meu, v-aş distribui diverse pedepse şi

penalităţi.”

‘We were just goin’ for a walk, sir,’ said Beetle. „Domnule,” zise Beetle, „eram pe punctul de a pleca la

plimbare.”

‘And you stopped to speak to Rattray en route?” „Şi v-aţi oprit în drumul vostru să vorbiţi cu Rattray.”

‘Yes, sir. We’ve been throwing golf-balls,’ said Rattray,

coming out of the study.

„Da, domnule,” zise Rattray, ieşind din odaia sa de

studiu, „ne azvârleam mingi de golf.”

(‘Old Rat is more of a diplomat than I thought. So far he

is strictly within the truth,’ said little Hartopp. ‘Observe the

ethics of it, Prout.’)

(„Acest Rattray e mai diplomat decât credeam,” zise

Hartopp. „N-a spus nimic care să nu fie adevărat; ia în seamă

morala asta, Prout.”)

‘Oh, you were sporting with them, were you? I must say

I do not envy you your choice of associates. I fancy they might

have been engaged in some of the prurient discourse with which

they have been so disgustingly free of late. I should strongly

„Oh, vă jucaţi împreună, nu-i aşa? Ei bine, trebuie să-ţi

declar că nu te felicit pentru alegerea prietenilor D-tale. Bănuiesc

că vă ţinea unul din discursurile libidinoase cu care au fost atât

de darnici în ultimul timp. Te-aş consilia în mod serios să-ţi


Stalky & Co

155

advise you to direct your steps most carefully in the future. Pick

up those golf-balls.’ He passed on.

observi mai bine prietenii altă dată; ridică,te rog, mingile.” Şi

trecu înainte.

Next day Richards, who had been a carpenter in the

Navy, and to whom odd jobs were confided, was ordered to take

up a dormitory floor; for Mr. King held that something must

have died there.

A doua zi, Richards, care fusese tâmplar în marină şi

căruia i se încredinţau micile reparaţii, primi porunca de a

desface toată podeaua dormitorului; D-l King susţinea că trebuie

să fi murit vreo vietate acolo.

‘We need not neglect all our work for a trumpery incident

of this nature; though I am quite aware that little things please

little minds. Yes, I have decreed the boards to be taken up after

lunch under Richards’s auspices. I have no doubt it will be vastly

interesting to a certain type of so-called intellect; but any boy of

my house or another’s found on the dormitory stairs will ipso

facto render himself liable to three hundred lines.’

„Nu este deloc nevoie să neglijăm lucrările noastre din

cauza unui incident atât de neînsemnat. Sunt cu totul convins că

spiritele mici se complac în lucruri mici; dar asta nu împiedică

nimic. Am decretat ca podelele să fie scoase sub direcţia lui

Richard. N-am nicio îndoială că va fi un obiect extrem de

interesant pentru o speţă de inteligenţe rău pornite. Dar orice

băiat din diviziunea mea sau dintr-alta, care va fi găsit pe scările

dormitorului, se va condamna, ipso facto, la 300 de linii.”

The boys did not collect on the stairs, but most of them

waited outside King’s. Richards had been bound to cry the news

from the attic window, and, if possible, to exhibit the corpse.

Băieţii nu se adunară pe scări, dar cei mai mulţi aşteptară

dinaintea pavilionului lui King. Făcură pe Richard să promită că

va striga de la fereastra mansardei şi, dacă era posibil, că va arăta

corpul.


Stalky & Co

156

‘ ‘Tis a cat, a dead cat!’ Richards’s face showed purple at

the window. He had been in the chamber of death and on his

knees for some time.

„Este o pisică, o pisică moartă,” obrazul lui Richard se

arătă stacojiu la fereastră. Stătuse în odaia funebră, pe genunchi,

destul de mult.

‘Cat be blowed!’ cried M’Turk. ‘It’s a dead fag left over

from last term. Three cheers for King’s dead fag!’

„Dă-o încolo de pisică,” zise M’Turk, „trebuie să fie un

puşti mort. Trei urale pentru puştiul mort al lui King.”

They cheered lustily. Uralele fură viguroase.

‘Show it, show it! Let’s have a squint at it!’ yelled the

juniors. ‘Give her to the Bug-hunters. [This was the Natural

History Society]. The cat looked at the King—and died of it!

Hoosh! Yai! Yaow! Maiow! Ftzz!’were some of the cries that

followed.

„Arat-o, arat-o, las-o s-o vedem,” ţipară cei mici. „Dă-o

vânătorilor de ploşniţe. Pisica a privit pe Rege... şi d’aia a murit!!

Huş! Ia! Miau! Iau! Fs!“ fură câteva din ţipetele care urmară.

Again Richards appeared. Richard apăru din nou.

‘She’ve been’—he checked himself suddenly—’dead a

long time.’

„Este cam—” se opri brusc—„a... murit de mult.”

The school roared. Şcoala se tăvăli de râs.

‘Well, come on out for a walk,’ said Stalky in a well-

chosen pause. ‘It’s all very disgustin’, and I do hope the Lazar-

house won’t do it again.’

„Haide, veniţi să ne plimbăm,” zise Stalky, după o pauză

bine socotită. „Afacerea asta este foarte dezgustătoare şi să

sperăm că leproşii ăştia n-o să reînceapă aşa curând.”

‘Do what?’ a King’s boy cried furiously. „Să reînceapă ce?” strigă furios un băiat dintr-ai lui King.


Stalky & Co

157

‘Kill a poor innocent cat every time you want to get off

washing. It’s awfully hard to distinguish between you as it is. I

prefer the cat, I must say. She isn’t quite so whiff. What are you

goin’ to do, Beetle?’

„Să omorâţi o biată pisică nevinovată, ori de câte ori aveţi

poftă să staţi nespălaţi. E şi greu să spui care miroase mai urât.

Eu prefer pisica. Nu te supăra chiar aşa tare. Ce te duci să faci,

Beetle?”

‘Je vais gloater. Je vais gloater tout le blessed afternoon.

Jamais j’ai gloate’ comme je gloaterai aujourd’hui. Nous bunkerons

aux bunkers.’

„Mă duc să râd, mă duc să râd toată după amiaza;

niciodată nu o să râd cum o să râd astăzi. Să mergem să ne

ascundem în grota noastră.”

And it seemed good to them so to do.

Down in the basement, where the gas flickers and the

boots stand in racks, Richards, amid his blacking-brushes, held

forth to Oke of the Common-room, Gumbly of the dining-halls,

and fair Lena of the laundry.

Jos, în subsol, în odaia unde se fac ghetele, gazul pâlpâie

şi Richards, înconjurat de tacâmul lui de perii, ţine un discurs lui

Oke, care serveşte la masa profesorilor, lui Gumbly, de la masa

băieţilor, şi Lenei celei blânde, de la spălătorie.

‘Yiss. Her were in a shockin’ staate an’ condition. Her

nigh made me sick, I tal ‘ee. But I rowted un out, and I rowted

un out, an’ I made all shipshape, though her smelt like to bilges.’

„Da, chiar aşa cum vă spun; te trăsnea nu altceva.

Aproape că m-a dat jos pe mine, vă spun, dar am căutat în sus şi

în jos, am scos-o de acolo şi am făut totul curat, măcar că mirosea

mai rău ca apa murdară din fundul vaporului.”

‘Her died mousin’, I rackon, poor thing,’ said Lena. „Se vede că a murit alergând după şoareci, sărăcuţa,”

spuse Lena.


Stalky & Co

158

‘Then her moused different to any made cat o’ God’s

world, Lena. I up with the top-board, an’ she were lying on her

back, an’ I turned un ovver with the brume-handle, an’ ‘twas her

back was all covered with the plaster from ‘twixt the lathin’.

Yiss, I tal ‘ee. An’ under her head there lay, like, so’s to say, a

little pillow o’ plaster druv up in front of her by raison of her

slidin’ along on her back. No cat niver went mousin’ on her back,

Lena. Some one had shoved her along right underneath, so far

as they could shove un. Cats don’t make theyselves pillows for

to die on. Shoved along, she were, when she was settin’ for to be

cold, laike.’

„Atunci, pisica asta alergă după şoareci altfel decât toate

pisicile de pe lume, Lena. Când am ridicat duşumeaua, stătea

lungită pe spate; am întors-o şi ce să vezi, toată spinarea era albă

ca varul strâns dintre podele şi duşumea.”

„Iac-aşa cum îţi spun. Şi sub ea, avea un fel de perniţă

strânsă din varul pe care-l împinsese alunecând acolo, tot pe

spate. Pisicile nu aleargă după şoareci lunecând pe spinare,

Lena. Cineva a împins-o de-a dreptul acolo unde era, cât a putut

mai departe. Pisicile nu-şi fac perniţe ca să se culce să moară! A

fost împinsă acolo până când nu se răcise bine.”

‘Oh, yeou’m too clever to live, Fatty. Yeou go get wed an’

taught some sense,’ said Lena, the affianced of Gumbly.

„Oh! Multe mai ştii şi Dumneata; să-ţi spun eu, eşti prea

deştept ca să trăieşti mult. Să te grăbeşti să te însori, să nu mori

neînsurat,” zise Lena, logodnica lui Gumbly.

‘Larned a little ‘fore iver some maidens was born. Sarved

in the Queen’s Navy, I have, where yeou’m taught to use your

eyes. Yeou go ‘tend your own business, Lena.’

„Am învăţat şi eu ceva înainte ca să fi fost născute al-de

fete pe care le cunosc. Şi pe urmă am fost în marina M.S. Regina

Victoria, unde te învaţă să deschizi ochii mari şi să nu uiţi ce ai

văzut. Du-t’ dă-ţi vezi de treabă, Lena.”

‘Do ‘ee mean what you’m been tellin’ us?’ said Oke. „Nu zău, tot ce ne-ai spus e adevărat?” întrebă Oke.


Stalky & Co

159

‘Ask me no questions, I’ll give ‘ee no lies. Bullet-hole

clane thru from side to side, an’ tu heart-ribs broke like withies.

I seed un when I turned un ovver. They’m clever, oh, they’m

clever, but they’m not too clever for old Richards! ‘Twas on the

born tip o’ my tongue to tell, tu, but ...he said us niver washed,

he did. Let his dom boys call us “stinkers,” he did. Sarve un dom

well raight, I say!’

„De ce mă’ntrebi dacă nu crezi ce-ţi spun?“ Era găurită de

glonţ dintr-o parte într-alta şi avea două coaste rupte. Am

văzut-o eu când am întors-o. Sunt ei şireţi, zău sunt şireţi, dar nu

sunt mai şireţi decât bătrânul Richards. Era cât p’aci să spui,

dar... A spus el că nu ne spălăm niciodată? A zis-o! I-a lăsat pe

ştrengarii ăia toţi să ne zică puturoşi? I-a lăsat. Las’ că bine i-a

făcut.”

Richards spat on a fresh boot and fell to his work,

chuckling.

Richards scuipă pe o gheată şi’ncepu să frece tare, râzând

cu poftă.


Stalky & Co

160


Stalky & Co

161

The Impressionists

Impresioniştii

They had dropped into the Chaplain’s study for a

Saturday night smoke—all four house-masters—and the three

briars and the one cigar reeking in amity proved the Rev. John

Gillett’s good generalship. Since the discovery of the cat, King

had been too ready to see affront where none was meant, and

the Reverend John, buffer-state and general confidant, had

worked for a week to bring about a good understanding. He was

fat, clean-shaven, except for a big moustache, of an

imperturbable good temper, and, those who loved him least

said, a guileful Jesuit. He smiled benignantly upon his

handiwork—four sorely tried men talking without very much

malice.

Era într-o sâmbătă seara; veniseră în biroul Capelanului

să fumeze toţi patru diriginţii şi cele trei patru pipe de lemn de

trandafir al căror fum se ridica prieteneşte, împreunându-se cu

acela al unei ţigări de foi, dovedeau diplomaţia iscusită a

reverendului John Gilett. De când cu descoperirea pisicii, D-lui

King i se părea că intenţia tuturor era să-şi bată joc de el, chiar şi

acolo unde nu era nici vorbă de aşa ceva. Reverendul John,

servind de tampon între ei, timp de o săptămână îşi dăduse toată

silinţa ca să întoarne buna înţelegere. Reverendul era gras, îşi

rădea barba păstrând numai o mustaţă mare, avea o fire calmă,

imperturbabilă, iar cei care nu-l iubeau deloc nu găseau altceva

decât că era un iezuit viclean. Spectacolul ce-l avea dinainte îl

făcea să surâdă cu blândeţe celor patru oameni greu încercaţi,

care îşi spuneau necazurile fără prea multă amărăciune.

‘Now remember,’ he said, when the conversation turned Când conversaţia se întoarse asupra acestui subiect mai


Stalky & Co

162

that way, ‘I impute nothing. But every time that any one has

taken direct steps against Number Five study, the issue has been

more or less humiliating to the taker.’

spinos, el spuse: „Băgaţi bine de seamă că nu aduc nicio acuzare.

Dar e curios de câte ori s-au luat măsuri contra camerei de studiu

No. 5, consecinţele au fost dezastruoase pentru cel care le-a

luat.”

‘I can’t admit that. I pulverize the egregious Beetle daily

for his soul’s good; and the others with him,’ said King.

„Eu nu pot să admit aşa ceva: zilnic îl admonestez pe

stimabilul Beetle, pentru binele lui; iar pe camarazii săi tot aşa.”

‘Well, take your own case, King, and go back a couple of

years. Do you remember when Prout and you were on their

track—for hutting and trespass, wasn’t it? Have you forgotten

Colonel Dabney?’

„Să nu vorbim de cazul D-tale, King; adu-ţi aminte ce ţi s

-a întâmplat acum vreo doi ani. Ţii minte când le-aţi luat urma,

D-ta şi Prout, ca să-i prindeţi făcându-şi un adăpost în afară de

limitele şcolii? Ai uitat de Colonelul Dabney?“

The others laughed. King did not care to be reminded of

his career as a poacher.

Ceilalţi râdeau. D-lui King nu-i prea plăcea să-şi

amintească de scurta lui carieră de braconier.

‘That was one instance. Again, when you had rooms

below them—I always said that that was entering the lion’s

den—you turned them out.’

„Acesta e un exemplu printre multe altele. Altă dată, când

aveai apartamentul sub odaia lor,—ţi-am spus eu să nu te vâri

în vizuina ursului!—i-ai dat afară din odaia lor...”

‘For making disgusting noises. Surely, Gillett, you don’t

excuse—”

„Pentru că făceau un zgomot asurzitor, Gilett, nu cred

că-l încuviinţezi când...”

‘All I say is that you turned them out. That same evening

your study was wrecked.’

„N-am spus altceva decât că i-ai dat afară. În aceeaşi seară

se întâmplă ca biroul dumitale să fie devastat.”


Stalky & Co

163

‘By Rabbits-Eggs—most beastly drunk—from the road,’

said King. ‘What has that—?’

„De către Tigvă de Iepure, care era pe drum, beat turtă,”

zise King. „Dar ce are această întrevedere de-a face cu...”

The Reverend John went on. Reverendul John continuă.

‘Lastly, they conceive that aspersions are cast upon their

personal cleanliness—a most delicate matter with all boys. Ve-

ry good. Observe how, in each case, the punishment fits the

crime. A week after your house calls them “stinkers,” King, your

house is, not to put too fine a point on it, stunk out by a dead cat

who chooses to die in the one spot where she can annoy you

most. Again the long arm of coincidence! Summa. You accuse

them of trespass. Through some absurd chain of

circumstances—they may or may not be at the other end of it—

you and Prout are made to appear as trespassers. You evict

them. For a time your study is made untenable. I have drawn the

parallel in the last case. Well?’

„În sfârşit, ei se simt ofensaţi de aluziile care se fac la

curăţenia lor personală,—un subiect asupra căruia băieţii de

vârsta lor sunt foarte simţitori. Foarte bine. Şi acum observaţi, vă

rog, cât de bine se potrivesc de fiecare dată, represaliile cu faptul

că le-a provocat. O săptămână după ce elevii dumitale i-au

clasificat de puturoşi, casa D-tale s-a întâmplat să fie infectată de

o pisică moartă, care îşi dă ultima suflare tocmai în locul unde

putea să devină mai supărătoare pentru D-ta. Să fie iarăşi

coincidenţă?“ „Rezum: Îi acuzi că nu respectă regulamentul în

privinţa limitelor. Printr-un lanţ de circumstanţe, fie că ei sunt

sau nu la capătul lanţului—D-ta şi cu Prout aveţi aerul că aţi

călcat un domeniu particular. Îi dai afară din studiul lor şi

cabinetul D-tale este devastat. Paralela cazului acesta am mai

arătat-o. Ce mai spuneţi?“

‘She was under the centre of White’s dormitory,’ said

King. ‘There are double floor-boards there to deaden noise. No

„Pisica se găsea sub dormitorul lui White,” răspunse

King. „Cum acolo podeaua este dublă, n-ar fi putut nimeni, chiar


Stalky & Co

164

boy, even in my own house, could possibly have pried up the

boards without leaving some trace—and Rabbits-Eggs was

phenomenally drunk that other night.’

dintre cei de la mine din internat, să ridice duşumelele fără să

lase urme. Cât despre Tigvă de Iepure, a fost dovedit că în seara

aceea se îmbătase peste măsură de rău.”

‘They are singularly favoured by fortune. That is all I ever

said. Personally, I like them immensely, and I believe I have a

little of their confidence. I confess I like being called “Padre.”

They are at peace with me; consequently I am not treated to

bogus confessions of theft.’

„Nici n-am vrut să spun altceva decât că întâmplarea se

întoarce întotdeauna în favoarea lor. Mie personal îmi sunt

foarte simpatici şi cred că mă bucur de o oarecare consideraţie

din partea lor. Mărturisesc că-mi place când îmi spun „Padre.”

Eu trăiesc în pace cu ei, aşa că nu mă onorează cu spovedanii de

hoţii închipuite.”

‘You mean Mason’s case?’ said Prout heavily. ‘That

always struck me as peculiarly scandalous. I thought the Head

should have taken up the matter more thoroughly. Mason may

be misguided, but at least he is thoroughly sincere and means

well.’

„Vrei să vorbeşti de întâmplarea lui Mason?” întrebă

Prout. „Iată un lucru cu desăvârşire scandalos. Ideea mea era că

directorul ar fi trebuit să intervină mai energic în chestia asta.

Mason a putut să se înşele odată, dar este un om conştiincios şi

sincer.”

‘I confess I cannot agree with you, Prout,’ said the

Reverend John. ‘He jumped at some silly tale of theft on their

part; accepted another boy’s evidence without, so far as I can see,

any inquiry; and—frankly, I think he deserved all he got.’

„Declar că nu sunt de părerea D-tale, Prout,” zise

Capelanul. „Găsesc că a dat prea repede crezare istoriei stupide

de furtişag, după mărturia unui singur băiat, fără să controleze

dacă avea ceva adevărat într-însa. Eu cred că a meritat ce i s-a

întâmplat.”


Stalky & Co

165

‘They deliberately outraged Mason’s best feelings,’ said

Prout. ‘A word to me on their part would have saved the whole

thing. But they preferred to lure him on; to play on his ignorance

of their characters—’

„Dar ei au luat în râs cu premeditare sentimentele foarte

respectabile ale lui Mason,” zise Prout. „O vorbă de mi-ar fi spus

mie, ar fi descurcat toată afacerea. Dintr-asta şi-au făcut o

distracţie: au preferat să-l pună pe bietul om într-o situaţie

ridicolă, şi l-au amăgit, profitând de faptul că nu era la curent cu

caracterul şi reputaţia elevilor din şcoală.”

‘That may be,’ said King, ‘but I don’t like Mason. I dislike

him for the very reason that Prout advances to his credit. He

means well.’

„Poate,” răspunse King, „dar eu nu-l aprob pe Mason,

tocmai pentru motivul pe care Prout îl invocă spre lauda lui.

Face exces de prea mult zel.”

‘Our criminal tradition is not theft—among ourselves, at

least,’ said little Hartopp.

„Tradiţiile noastre criminale nu vorbesc de furtişaguri! În

interiorul şcolii, cel puţin.”

‘For the head of a house that raided seven head of cattle

from the innocent pot-wallopers of Northam, isn’t that rather a

sweeping statement?’ said Macrea.

„Această declaraţie, venind din partea unui diriginte ai

cărui elevi au răpit şapte dintre animalele nevinovaţilor

alegători din Northam, are haz,” observă D-l Macrea.

‘Precisely so,’ said Hartopp, unabashed. ‘That, with gate-

lifting, and a little poaching and hawk-hunting on the cliffs, is

our salvation.’

„Asta nu înseamnă nimic,” zise Hartopp fără să roşească.

„A lua la goană animalele, a muta din loc gardurile, puţin

braconaj, vânătoarea de ulii pe râpe, iată distracţiile care ne

salvează.”

‘It does us far more harm as a school—’ Prout began. „Sunt pozne care fac mai mult rău liceului...,” începu


Stalky & Co

166

Prout.

‘Than any hushed-up scandal could? Quite so. Our

reputation among the farmers is most unsavoury. But I would

much sooner deal with any amount of ingenious crime of that

nature than—some other offences.’

„Decât infracţiuni mai grave care ar putea fi înăbuşite în

interiorul liceului? Bineînţeles, reputaţia noastră printre fermieri

este deplorabilă; totuşi, prefer greşelile acestea altor greşeli.”

‘They may be all right, but they are unboylike, abnormal,

and, in my opinion, unsound,’ Prout insisted. ‘The moral effect

of their performances must pave the way for greater harm. It

makes me doubtful how to deal with them. I might separate

them.’

„Ca să revenim la băieţii de care era vorba, pot fi

cumsecade, dar sunt prea puţin copilăroşi pentru vârsta lor; nu

sunt la fel ca toţi băieţii, şi, după ideea mea, nu te poţi bizui pe

ei. Am impresia că năzdrăvăniile lor, prea bine reuşite, pot avea

un efect imoral asupra viitorului lor şi îi pot încuraja să facă mai

târziu greşeli mai serioase. Nici eu nu ştiu ce cale să urmez. Poate

că ar trebui să-i despart.”

‘You might, of course; but they have gone up the school

together for six years. I shouldn’t care to do it, said Macrea.

„Asta poţi s-o faci, bineînţeles, dar au stat doar împreună

şase ani de zile; eu unul nu m-aş apuca de aşa ceva,” zise Macrea.

‘They use the editorial “we,” ‘ said King irrelevantly. ‘It

annoys me. “Where’s your prose, Corkran?” “Well, sir, we

haven’t quite done it yet. We’ll bring it in a minute,” and so on.

And the same with the others.’

„Ei zic totdeauna ‘noi’ ca jurnaliştii,” interveni King cu

ifos. „Asta mă plictiseşte pe mine.—Cokran, unde ţi-e tema?“—

„N-am insprăvit-o încă, D-le profesor; o să v-o aducem peste

câteva minute.”—Şi aşa mai departe. Toţi trei fac la fel.”

‘There’s great virtue in that “we,” ‘ said little Hartopp. „Acest ‘noi’ are şi el un cântec,” zise micul D-l Hartopp.


Stalky & Co

167

‘You know I take them for trig. M’Turk may have some

conception of the meaning of it; but Beetle is as the brutes that

perish about sines and cosines. He copies serenely from Stalky,

who positively rejoices in mathematics.’

„Ştiţi că eu le predau trigonometria. M’Turk mai pricepe poate

despre ce e vorba, dar imediat ce vorbeşti de sinus şi cosinus,

Beetle nu mai înţelege o iotă, copiază după Stalky, pentru care

matematicile sunt o bucurie.”

‘Why don’t you stop it?’ said Prout. „De ce îi laşi să facă asta?” întrebă D-l Prout.

‘It rights itself at the exams. Then Beetle shows up blank

sheets, and trusts to his “English” to save him from a fall. I fancy

he spends most of his time with me in writing verse.’

„Se corectează toate la examen. Beetle îmi dă o foaie

aproape albă şi contează pe compoziţia de engleză ca să-l scape.

La mine în clasă cred că-şi petrece timpul făcând versuri...”

‘I wish to Heaven he would transfer a little of his energy

in that direction to Elegiacs.’ King jerked himself upright. ‘He is,

with the single exception of Stalky, the very vilest manufacturer

of “barbarous hexameters” that I have ever dealt with.’

„Dacă ar da Domnul să-şi facă şi versurile latine cu acelaşi

zel, aş fi fericit,” zise D-l King, ridicându-se brusc în picioare.

„Cu excepţia lui Stalky, Beetle fabrică hexametrii cei mai barbari

pe care i-am văzut vreodată.”

‘The work is combined in that study,’ said the chaplain.

‘Stalky does the mathematics, M’Turk the Latin, and Beetle

attends to their English and French. At least, when he was in the

sick-house last month—”

„La ei, munca este organizată,” zise Capelanul; „Stalky

face matematicile, M’Turk latina şi Beetle lucrează engleză şi

franceză pentru toţi. Cel puţin, tot timpul cât a stat la infirmerie,

luna trecută...”

‘Malingering,’ Prout interjected. „Făcând pe bolnavul,” întrerupse Prout.

‘Quite possibly. I found a very distinct falling off in their

“Roman d’un Jeune Homme Pauvre” translations.’

„Tot ce se poate,—am observat că traducerile lor din Le

roman d’un jeune homme pauvre erau mai slabe.”


Stalky & Co

168

‘I think it is profoundly immoral,’ said Prout. ‘I’ve always

been opposed to the study system.’

„Găsesc că este cât se poate de imoral; de aceea am fost

întotdeauna contra sistemului de studii separate.”

‘It would be hard to find any study where the boys don’t

help each other; but in Number Five the thing has probably been

reduced to a system,’ said little Hartopp. ‘They have a system in

most things.’

„În toate camerele de studii se ajută elevii unii pe alţii, dar

studiul No. 5 a făcut o regulă generală din acest obicei,” zise

Hartopp. „Au ei sistemele lor în toate.”

‘They confess as much,’ said the Reverend John. ‘I’ve seen

M’Turk being hounded up the stairs to elegise the “Elegy in a

Churchyard,” while Beetle and Stalky went to punt-about.’

„De altfel o şi mărturisesc,” zise reverendul John. „Am

văzut pe Beetle şi pe Stalky gonind pe M’Turk în sus, pe scară,

ca să-l pună să transforme în versuri latineşti Elegia lui Gray, pe

când ei se duceau la fotbal.”

‘It amounts to systematic cribbing,’ said Prout, his voice

growing deeper and deeper.

„Asta înseamnă să copiezi în mod sistematic,” zise Prout

cu o voce din ce în ce mai cavernoasă.

‘No such thing,’ little Hartopp returned. ‘You can’t teach

a cow the violin.’

„Ce să-i faci, fiecare cu aptitudinile lui; nu poţi să înveţi o

vacă să cânte la vioară,” zise Hartopp.

‘In intention it is cribbing.’ „Dar ei ştiu că aceasta este o înşelătorie.”

‘But we spoke under the seal of the confessional, didn’t

we?’ said the Reverend John.

„Ascultaţi, mă rog; ceea ce am vorbit rămâne între noi,

nu-i aşa?” zise Capelanul.

‘You say you’ve heard them arranging their work in this

way, Gillett,’ Prout persisted.

„Dar, Gilett, zici că i-ai auzit cum îşi împărţeau lucrul,”

insistă Prout.


Stalky & Co

169

‘Good Heavens! Don’t make me Queen’s evidence, my

dear fellow. Hartopp is equally incriminated. If they ever found

out that I had sneaked, our relations would suffer—and I value

them.’

„Doamne Sfinte! Pentru nimic în lume n-aş vrea să mă

aduci pe mine martor în chestia asta. Hartopp a spus şi el acelaşi

lucru. Dacă vreodată ar afla că i-am trădat, s-ar strica raporturile

între noi şi asta m-ar mâhni grozav.”

‘I think your attitude in this matter is weak,’ said Prout,

looking round for support. ‘It would be really better to break up

the study—for a while—wouldn’t it!’

„Găsesc că în chestia asta arăţi cam multă slăbiciune,” zise

Prout, privind în juru-i, să vădă dacă este aprobat. „Ar fi mai

bine dacă le-am suspenda şedinţele din camera lor de studiu

pentru câtva timp, cel puţin. Nu credeţi că i-am vindeca de acest

obicei?.”

‘Oh, break it up by all means,’ said Macrea. ‘We shall see

then if Gillett’s theory holds water.’

„Oh, măcar câtăva vreme,” zise Macrea, „de-ar fi numai

să vedem dacă teoria lui Gilett este justă.”

‘Be wise, Prout. Leave them alone, or calamity will

overtake you; and what is much more important, they will be

annoyed with me. I am too fat, alas! to be worried by bad boys.

Where are you going?’

„Stai liniştit, Prout. Dacă nu-i laşi în pace, o să ai parte de

neplăceri, şi, ce este mai plicticos, o să fie supăraţi şi pe mine.

Sunt prea gras ca să rabd să mai fiu sâcâit de nişte zvăpăiaţi.

Unde aţi plecat?”

‘Nonsense! They would not dare—-but I am going to

think this out,’ said Prout. ‘It needs thought. In intention they

cribbed, and I must think out my duty.’

„Aş! Asta n-ar îndrăzni-o niciodată! Dar eu mă retrag să

reflectez la toate aceste chestiuni. Ei ştiau foarte bine că nu

trebuiau să copieze unul după altul, şi mă duc să scotocesc care

ar fi calea de urmat.”


Stalky & Co

170

‘He’s perfectly capable of putting the boys on their

honour. It’s I that am a fool!’ The Reverend John looked round

remorsefully. ‘Never again will I forget that a master is not a

man. Mark my words,’ said the Reverend John. ‘There will be

trouble.’

„E capabil să le ceară cuvântul de onoare. Eu sunt un

imbecil.” Reverendul privea pe colegul său cu un aer nenorocit.

„N-are să mi se întâmple vreodată să uit că un profesor nu

trebuie să-şi îngăduie dreptul de a fi un om. Credeţi-mă,”

adăugă Capelanul, „o să aveam tulburări.”

But by the yellow Tiber

Was tumult and affright.

Pe Lângă fluviul Tibru

Era zarvă mare.

Out of the blue sky (they were still rejoicing over the cat

war) Mr. Prout had dropped into Number Five, read them a

lecture on the enormity of cribbing, and bidden them return to

the form-rooms on Monday. They had raged, solo and chorus,

all through the peaceful Sabbath, for their sin was more or less

the daily practice of all the studies.

Ca un trăsnet ce cade din senin, D-l Prout apăruse în

camera de studiu No. 5, le ţinuse un discurs asupra enormităţii

greşelii de a-şi copia temele unul după altul şi le pusese în

vedere că vor avea să-şi reia locul lunea următoarea în sala cea

mare de meditaţii. Întreaga zi de duminică, ei îşi exprimaseră

necazul când fiecare în parte, când cu toţii împreună, căci vina

de care erau acuzaţi corespundea unui obicei practicat prin toate

camerele de studiu.

‘What’s the good of cursing?’ said Stalky at last. ‘We’re all

in the same boat. We’ve got to go back and consort with the

„La ce ne ajută să ne necăjim,” zise Stalky. „Trebuie să ne

ducem iar să lucrăm la un loc cu toată gloata. O firidă în dulap


Stalky & Co

171

house. A locker in the form-room, and a seat at prep. in Number

Twelve.’ He looked regretfully round the cosy study which

M’Turk, their leader in matters of Art, had decorated with a

dado, a stencil, and cretonne hangings.

şi un scaun cu pupitru în timpul meditaţiei la No. 12.” Privi cu

regret la odaia cochetă pe care M’Turk, care lua comanda în

materie de artă, o împodobise cu flori zugrăvite cu tiparul, cu

sculpturi aplicate pe zid şi cu perdeluţe de aţică.

‘Yes! Heffy lurchin’ into the form-rooms like a frowzy old

retriever, to see if we aren’t up to something. You know he never

leaves his house alone, these days,’ said M’Turk. ‘Oh, it will be

giddy!’

„Da, şi o să-l vedem pe Labă de Urs dând buzna în clasă

cu un aer de detectiv, ca să vadă dacă nu cumva facem ceva

suspect. Ştiţi că în momentul de faţă nu le dă pace băieţilor de

loc.” zise M’Turk. „O să fie ameţitor.”

‘Why aren’t you down watchin’ cricket? I like a robust,

healthy boy. You mustn’t frowst in a form-room. Why don’t you

take an interest in your house? Yah!’ quoted Beetle.

„De ce nu staţi în curte ca să priviţi la meciul de cricket?

Mie-mi plac băieţii solizi, robuşti! De ce staţi să înţepeniţi prin

clase? De ce nu vă ocupaţi de acţiunea colectivă a diviziei

voastre?” îl imită Beetle. „Şi aşa mai departe.”

‘Yes, why don’t we! Let’s! We’ll take an interest in the

house. We’ll take no end of interest in the house! He hasn’t had

us in the form-rooms for a year. We’ve learned a lot since then.

Oh, we’ll make it a be-autiful house before we’ve done! ‘Member

that chap in Eric or St. Winifred’s—Belial somebody? I’m goin’ to

be Belial,’ said Stalky, with an ensnaring grin.

„Aşa? Lasă că o să ne ocupăm noi de divizia noastră! Nu

ne-a avut în clasă timp de un an. De atunci ne-am mai copt. Am

mai învăţat câte ceva. O să fie frumos când ne-om ocupa noi de

divizie! Vă aduceţi aminte de băiatul din St. Winnifred’s, poreclit

Belial? Am să devin eu Belial,” zise Stalky cu o strâmbătură

semnificativă.

‘Right O!’ said Beetle, ‘and I’ll be Mammon. I’ll lend „Perfect; şi eu am să devin Mammon. O să fac camătă


Stalky & Co

172

money at usury—that’s what they do at all schools accordin’ to

the B. O. P. ‘Penny a week on a shillin’. That’ll startle Heffy’s

weak intellect. You can be Lucifer, Turkey.’

dând bani cu dobândă mare. Astea sunt lucruri care se fac la

toate şcolile, după cum spune B. O. P.: un penny pe săptămână

la fiecare şiling. O să deştepte puţin mintea adormită a lui Labă

de Urs. Turkey, tu să fii Lucifer.”

‘What have I got to do?’ M’Turk also smiled. „Ce am de făcut?” întrebă M’Turk surâzând.

‘Head conspiracies—and cabals—and boycotts. Go in for

that “stealthy intrigue” that Heffy is always talkin’ about. Come

on!’

„Conspiraţii, cabale, rebeliuni. Înfige-te cu putere în

inima tenebroasă de care tot vorbeşte Prout. Haideţi!“

The house received them on their fall with the mixture of

jest and sympathy always extended to boys turned out of their

study. The known aloofness of the three made them more

interesting.

La căderea lor, camarazii îi primiră cu simpatie

amestecată cu zeflemea, care se arăta întotdeauna băieţilor scoşi

din studiul lor. Mândria cunoscută a celor trei prieteni îi făcea

interesanţi.

‘Quite like old times, ain’t it?’ Stalky selected a locker and

flung in his books. ‘We’ve come to sport with you, my young

friends, for a while, because our beloved house-master has hove

us out of our diggin’s.’

„Întocmai ca pe vremuri, nu-i aşa?” zise Stalky,

alegându-şi un loc în dulap şi azvârlindu-şi cărţile într-însul. Am

venit să ne distrăm cu voi, tinerii mei prieteni, câtăva vreme,

pentru că dirigintele ne-a scos din vizuina noastră.”

‘ ‘Serve you jolly well right,’ said Orrin, ‘you cribbers!’ „Bine v-a făcut,” zise Orrin, „dacă vă copiaţi temele.”

‘This will never do,’ said Stalky. ‘We can’t maintain our

giddy prestige, Orrin, de-ah, if you make these remarks.’

„Ei, asta nu se face,” zise Stalky. „Cum ne putem păstra

prestigiul, scumpe Orrin, dacă tu faci asemenea observaţii.”


Stalky & Co

173

They wrapped themselves lovingly about the boy, thrust

him to the opened window, and drew down the sash to the nape

of his neck. With an equal swiftness they tied his thumbs

together behind his back with a piece of twine, and then, because

he kicked furiously, removed his shoes.

Îl împresurară delicat pe băiat, se apropiară cu el de o

fereastră deschisă şi-i coborâră geamul, ca o ghilotină, pe ceafă;

cu aceiaşi dexteritate îi legară pumnii la spate şi îi scoaseră

ghetele, fiindcă dădea furios din picioare.

There Mr. Prout happened to find him a few minutes

later, guillotined and helpless, surrounded by a convulsed

crowd who would not assist.

În acest loc îl găsi D-l Prout după cinci minute, legat,

neputincios şi înconjurat de o mulţime de băieţi, care leşinau de

râs, fără să-i vie în ajutor.

Stalky, in an upper form-room, had gathered himself

allies against vengeance. Orrin presently tore up at the head of a

boarding-party, and the form-room grew one fog of dust

through which boys wrestled, stamped, shouted, and yelled. A

desk was carried away in the tumult, a knot of warriors reeled

into and split a door-panel, a window was broken, and a gas-jet

fell. Under cover of the confusion the three escaped to the

corridor, whence they called in and sent up passers-by to the

fray.

Într-o clasă din etajul superior, Stalky îşi strângea aliaţi în

vederea unei eventuale răzbunări. Orrin se ivi curând în fruntea

unei haite de interni şi atunci se ridică în clasă un nor negru de

praf, prin care băieţii se înghionteau, tropăiau şi strigau. În

învălmăşeală, un pupitru fu luat de curent, un grup de

războinici făcu ţăndări o tăblie a uşii, o fereastră fu spartă şi o

lampă de gaz căzu. Profitând de zăpăceală, cei trei scăpară pe

coridor, de unde strângeau şi trimiteau înăuntru pe alţi băieţi,

care treceau pe-acolo.

‘Rescue, King’s! King’s! King’s! Number Twelve form-

room! Rescue, Prout’s—Prout’s! Rescue, Macrea’s! Rescue,

„Ajutor! Internatul King! În clasa 12! Ajutor, internatul

Prout, Prout! Ai lui Macrea, veniţi pe aici. Ai lui Hartopp,


Stalky & Co

174

Hartopp’s!’ ajutor!!”

The juniors hurried out like bees aswarm, asking no

questions, clattered up the staircase, and added themselves to

the embroilment.

Cei mici alergau ca albinele care roiesc, neîntrebând ce şi

cum, se căţărau pe scări şi se azvârleau în învălmăşeală.

‘Not bad for the first evening’s work,’ said Stalky,

rearranging his collar. ‘I fancy Prout ‘ll be somewhat annoyed.

We’d better establish an alibi.’ So they sat on Mr. King’s railings

till prep.

„Nu prea e rău, pentru o singură seară de acţiune,” zise

Stalky, potrivindu-şi gulerul. „Bănui că D-l Prout o să fie cam

supărat; hai să ne pregătim un alibi!“ şi se duseră să se aşeze pe

rampa scării D-lui King până la ora următoare.

‘You see,’ quoth Stalky, as they strolled up to prep. with

the ignoble herd, ‘if you get the houses well mixed up an’

scufflin’, it’s even bettin’ that some ass will start a real row.

Hullo, Orrin, you look rather metagrobolised.’

„Vezi,” spuse sentenţios Stalky, „dacă faci puţină mişcare

în şcoală, poţi să pariezi că o să se găsească un imbecil care s-o

transforme într-o păruială în toată regula. Hei! Orrin, ce eşti aşa

nenorocit?”

‘It was all your fault, you beast! You started it. We’ve got

two hundred lines apiece, and Heffy’s lookin’ for you. Just see

what that swine Malpas did to my eye!’

„Vina e a vostră, idioţilor! Voi aţi început. Avem câte 200

de linii fiecare şi D-l Prout vă caută. Uite cum m-a plesnit în ochi

idiotul de Malpas!”

‘I like your saying we started it. Who called us cribbers?

Can’t your infant mind connect cause and effect yet? Some day

you’ll find out that it don’t pay to jest with Number Five.’

„Mă mir cum poţi să spui că noi am început! Cine a spus

că am copiat? Mintea ta oare nu mai ştie să stabilească legătura

între efect şi cauză? Ar trebui să-ţi dai seama că nu e bine să

glumeşti pe socoteala studiului No. 5.”


Stalky & Co

175

‘Where’s that shillin’ you owe me?’ said Beetle

suddenly.

„Unde e şilingul pe care mi-l datorezi?!” întrebă Beetle

dintr-odată.

Stalky could not see Prout behind him, but returned the

lead without a quaver.

Stalky nu putea vedea pe Prout în spatele său, dar dădu

replica fără ezitare.

‘I only owed you ninepence, you old usurer.’ „Nu-ţi datorez decât nouă penny, cămătarule.”

‘You’ve forgotten the interest,’ said M’Turk. ‘A halfpenny

a week per bob is Beetle’s charge. You must be beastly rich,

Beetle.’

„Ai uitat dobânda,” zise M’Turk. „Un ban pe săptămână

de fiecare şiling, este taxa lui Beetle; trebuie să fii îngrozitor de

bogat, Beetle.”

‘Well, Beetle lent me sixpence.’ Stalky came to a full stop

and made as to work it out on his fingers. ‘Sixpence on the

nineteenth, didn’t he? ‘

„Ascultă, Beetle mi-a împrumutat şase penny.”

Stalky se opri şi începu să numere pe degete; „Şase penny

în ziua de 19, nu-i aşa?”

‘Yes; but you’ve forgotten you paid no interest on the

other bob—the one I lent you before.’

„Da, dar ai uitat că nu ai plătit nicio dobândă pentru

şilingul pe care ţi l-am împrumutat înainte.”

‘But you took my watch as security.’ The game was

developing itself almost automatically.

„Bine, dar îmi luaseşi ceasul amanet.” Jocul se dezvoltă în

mod automat.

‘Never mind. Pay me my interest, or I’ll charge you

interest on interest. Remember, I’ve got your note-of-hand!’

shouted Beetle.

„Nu-i nimic, plăteşte-mi dobânda; dacă nu, ai să-mi

plăteşti dobânda la dobândă. Adu-ţi aminte că am poliţa ta,”

ridică vocea Beetle.

‘You’re a cold-blooded Jew,’ Stalky groaned. „Eşti un Shylock fără inimă,” mormăi Stalky.


Stalky & Co

176

‘Hush!’ said M’Turk very loudly indeed; then started as

Prout came upon them.

„Ssst. Tăcere!” zise Turkey cu glas tare şi tresări când D-l

Prout se afla între ei.

‘I didn’t see you in that disgraceful affair in the form-

room just now,’ said he.

„Nu v-am văzut în scandalul din clasă, de adineauri,” zise

el.

‘What, sir? We’re just come up from Mr. King’s,’ said

Stalky. ‘Please, sir, what am I to do about prep? They’ve broken

the desk you told me to sit at, and the form’s just swimming with

ink.’

„Când, domnule profesor? Noi tocmai venim de la D-l

King,” răspunse Stalky. „Vă rog, D-le, ce să fac acum în

meditaţie? Mi-au rupt pupitrul indicat de D-voastră şi scaunul e

plin de cerneală.”

‘Find another seat—find another seat. D’you expect me to

dry-nurse you? I wish to know whether you are in the habit of

advancing money to your associates, Beetle?’

„Dar găseşte-ţi alt loc! Crezi că am vreme să vă dădăcesc?

Vreau să ştiu dacă ai obiceiul să împrumuţi cu bani pe asociaţii

D-tale, Beetle?“

‘No, sir; not as a general rule, sir.’ „Nu, nu întotdeauna, domnule profesor.”

‘It is a most reprehensible habit. I thought that my house,

at least, would be free from it. Even with my opinion of you, I

hardly thought it was one of your vices.’

„Este un obicei foarte reprobabil. Credeam că în divizia

mea, cel puţin, asemenea lucruri să nu se petreacă niciodată.

Chiar cu opinia puţin lăudabilă pe care o am despre D-ta, nu

credeam că posezi şi acest defect.”

‘There’s no harm in lending money, sir, is there?’ „Nu este rău să împrumuţi pe cineva cu parale, domnule

profesor, nu-i aşa?”

‘I am not going to bandy words with you on your notions „Nu am de gând să discut cu D-ta chestiuni de moralitate,


Stalky & Co

177

of morality. How much have you lent Corkran?’ pe care prea bine le cunoşti. Cu cât l-ai împrumutat pe

Corkran?.”

‘I—I don’t quite know,’ said Beetle. It is difficult to

improvise a going concern on the spur of the minute.

„Nu... nu prea ştiu exact,” răspunse Beetle. „E greu să

improvizezi un cont curent pe minut.”

‘You seemed certain enough just now.’ „Păreai foarte sigur adineauri, totuşi...”

‘I think it’s two and fourpence,’ said M’Turk, with a

glance of cold scorn at Beetle.

„Cred că doi şilingi, patru penny,” zise M’Turk cu o

privire de dispreţ către Beetle.

In the hopelessly involved finances of the study there was

just that sum to which both M’Turk and Beetle laid claim, as

their share in the pledging of Stalky’s second-best Sunday

trousers. But Stalky had maintained for two terms that the

money was his commission for effecting the pawn; and had, of

course, spent it on a study ‘brew.’

În socotelile foarte încurcate între cei trei prieteni, aceasta

era tocmai suma la care atât M’Turk, cât şi Beetle aveau

pretenţie, fiind partea care li se cuvenea fiecăruia din suma

căpătată asupra pantalonilor amanetaţi ai lui Stalky. Dar timp

de două trimestre, Stalky susţinuse că aceasta era partea lui de

comision pentru că se dusese el să-i amaneteze, şi o cheltuise

pentru o agapă comună.

‘Understand this, then. You are not to continue your

operations as a money-lender. Two and fourpence, you said,

Corkran?’

„Acum înţelege ce-ţi spun. Nu trebuie să-ţi mai continui

operaţiile D-tale de cămătar. Spuneai că datorezi doi şilingi şi

patru penny, Corkran?.”

Stalky had said nothing, and continued so to do. Stalky nu spuse nimic şi continuă să tacă.

‘Your influence for evil is quite strong enough without „Influenţa Dumitale asupra colegilor este destul de rea,


Stalky & Co

178

buying a hold over your companions.’ He felt in his pockets, and

(oh joy!) produced a florin and fourpence. ‘Bring me what you

call Corkran’s note-of-hand, and be thankful that I do not carry

the matter any further. The money is stopped from your pocket-

money, Corkran. The receipt to my study, at once.’

fără ca să-i mai stăpâneşti cu datoriile.”

Băgă mâna în buzunar şi scoase (O! Fericire!) doi şilingi şi

patru penny. „Adu-mi, ce numeşti D-ta, poliţa lui Corkran şi fii

mulţumit că nu duc mai departe această afacere. Corkran, suma

aceasta o voi reţine din banii D-tale de buzunar. Imediat să-mi

aduci poliţa.”

Little they cared! Two and fourpence in a lump is worth

six weekly sixpences any hungry day of the week.

Ce le mai pasă lor! Doi şilingi şi patru peni dintr-odată

contează de o sută de ori mai mult decât opt peni pe săptămână,

daţi şase săptămâni de-a rândul.

‘But what the dooce is a note-of-hand?’ said Beetle. ‘I only

read about it in a book.’

„Aş vrea să ştiu însă cam în ce fel se prezintă acest lucru

straniu: un bilet la ordine.”

‘Now you’ve jolly well got to make one,’ said Stalky. „Acum, de unde ştii, de unde nu ştii, trebuie să scoţi

unul,” zise Stalky.

‘Yes—but our ink don’t turn black till next day. ‘S’pose

he’ll spot that?’

„Da, dar cerneala noastră are nevoie de o zi ca să se

înnegrească. Dacă bagă de seamă?“

‘Not him. He’s too worried,’ said M’Turk. ‘Sign your

name on a bit of impot-paper, Stalky, and write, “I O U two and

fourpence.” Aren’t you grateful to me for getting that out of

Prout? Stalky’d never have paid... Why, you ass!’

„Ţi-ai găsit,” zise M’Turk. „Are el altele la care să se

gândească; iscăleşte-ţi numele pe o bucăţică de hârtie şi scrie: ‘Îţi

datorez doi şilingi şi patru peni.’ Ei? N-am fost şiret că i-am

sustras banii ăştia lui Prout? Stalky n-ar fi plătit niciodată... Ce


Stalky & Co

179

faci, măi?“

Mechanically Beetle had handed over the money to

Stalky as treasurer of the study. The custom of years is not lightly

broken.

În mod mecanic, Beetle întinse banii lui Stalky, casierul

lor de întotdeauna. Nu se leapădă omul aşa uşor de obiceiul

contractat de-a lungul anilor.

In return for the document, Prout explained to Beetle the

enormity of money-lending, which, like everything except

compulsory cricket, corrupted houses and destroyed good

feeling among boys, made youth cold and calculating, and

opened the door to all evil. Finally, did Beetle know of any other

cases? If so, it was his duty as proof of repentance to let his

house-master know. No names need be mentioned.

La primirea documentului, Prout expuse lui Beetle

enormitatea crimei de a face cămătărie: aceasta era o acţiune care

corupea elevii şi distrugea sentimentul de camaraderie dintre ei;

îi făcea de mici să fie interesaţi, deschidea uşa la multe rele. La

sfârşit, întrebă dacă ştiau că s-ar mai fi petrecut asemenea lucruri

în şcoală. Atunci era de datoria lui să comunice dirigintelui

aceste lucruri. N-avea nevoie să spună nume.

Beetle did not know—at least, he was not quite sure, sir.

How could he give evidence against his friends? The house

might, of course—here he feigned an anguished delicacy—be

full of it. He was not in a position to say. He had not met with

any open competition in his trade; but if Mr. Prout considered it

was a matter that affected the honour of the house (Mr. Prout

did consider it precisely that), perhaps the house-prefects would

be better ...

Beetle nu ştia; cel puţin nu ştia sigur. Cum ar fi putut

să-şi acuze colegii? Poate că se făcea peste tot în şcoală. Aici lua

aerul unui om a cărui scrupulozitate este neliniştită. Nu era

suficient informat ca să spună. Până în prezent nu găsise

concurenţi într-această branşă; dar dacă D-l Prout considera că

aceasta privea onoarea şcolii (aceasta chiar era opinia D-lui

Prout), poate că monitorii diviziunii aveau posibilitatea să facă

investigaţii...


Stalky & Co

180

He spun it out till half-way through prep. El depănă aceasta în jumătate de oră în timpul căreia ar fi

trebuit să fie la meditaţie.

‘And,’ said the amateur Shylock, returning to the form-

room and dropping at Stalky’s side, ‘if he don’t think the house

is putrid with it, I’m several Dutchmen—that’s all ... I’ve been to

Mr. Prout’s study, sir.’ This to the prep.-master. ‘He said I could

sit where I liked, sir... Oh, he is just tricklin’ with emotion ... Yes,

sir, I’m only askin’ Corkran to let me have a dip in his ink.’

„Şi acum,” zise cămătarul Shylock, întorcându-se în clasă

şi căzând pe bancă lângă Stalky, „dacă nu este convins că în toată

divizia se practică pe o scară întinsă, să-mi zici mie cuţu... Am

fost la D-l Prout, domnule (aceasta către profesorul din sala de

meditaţii) a spus să mă aşez oriunde; ...Oh, este desfiinţat de

emoţie... Da, domnule, întrebam pe Corkran dacă-mi dă voie

să-mi înmoi peniţa în cerneala lui.”

After prayers, on the road to the dormitories, Harrison

and Craye, senior house-prefects, zealous in their office, waylaid

them with great anger.

După rugăciune, pe drumul către dormitoare, Harrison şi

Craye, monitori, făcând parte din clasa a VI-a, foarte zeloşi în

oficiul lor, îi opriră cam supăraţi:

‘What have you been doing to Heffy this time, Beetle?

He’s been jawing us all the evening.’

„Ce i-aţi făcut D-lui Prout, Beetle; ne-a ţinut discursuri

toată seara.”

‘What has His Serene Transparency been vexin’ you for?’

said M’Turk.

„Şi despre ce subiect v-a întreţinut Înălţimea sa?” întrebă

M’Turk.

‘About Beetle lendin’ money to Stalky,’ began Harrison;

‘and then Beetle went and told him that there was any amount

of money-lendin’ in the house.’

„Despre banii pe care i-a împrumutat Beetle lui Stalky.

Beetle s-a dus să-i spună D-lui Prout că este casa plină de

cămătari.”


Stalky & Co

181

‘No, you don’t,’ said Beetle, sitting on a boot-basket.

‘That’s just what I didn’t tell him. I spoke the giddy truth. He

asked me if there was much of it in the house; and I said I didn’t

know.’

„Tocmai că asta nu i-am spus deloc,” zise Beetle,

aşezându-se pe un coş în care puneau ghetele; „eu i-am spus

numai adevărul. M-a întrebat dacă se mai găseau cămătari în

divizia lui şi i-am spus că nu ştiu nimic.”

‘He thinks you’re a set of filthy Shylocks,’ said M’Turk.

‘It’s just as well for you he don’t think you’re burglars. You

know he never gets a notion out of his conscientious old head.’

„Pentru el nu sunteţi toţi decât o bandă de Shyloci

scârboşi,” zise M’Turk. „Este încă o fericire că nu vă face hoţi

de-a dreptul. Când omul ăsta are o idee în cap, de acolo nu i-o

scoţi.”

‘Well-meanin’ man. Did it all for the best.’ Stalky curled

gracefully round the stair-rail. ‘Head in a drain-pipe. Full

confession in the left boot. Bad for the honour of the house—

very.’

„Om bine intenţionat. A făcut totul cu cele mai bune

intenţii posibile,” zise Stalky, răsucindu-se împrejurul rampei.

„A fost găsit cu capul într-o streaşină şi cu o mărturisire iscălită

de dânsul în cizma stângă. Totul pentru onoarea diviziei, totul.”

‘Shut up,’ said Harrison. ‘You chaps always behave as if

you were jawin’ us when we come to jaw you.’

„Tăceţi din gură,” zise Harrison, „cu voi nu poate omul

să vorbească serios; ne luaţi de sus, ca şi cum aţi fi monitori.

‘You’re a lot too cheeky,’ said Craye. Sunteţi prea îndrăzneţi, ăsta e cusurul vostru.”

‘I don’t quite see where the cheek comes in, except on

your part, in interferin’ with a private matter between me an’

Beetle after it has been settled by Prout.’ Stalky winked

cheerfully at the others.

„Nu văd unde e îndrăzneala, dacă nu din partea voastră,

care vă amestecaţi într-o afacere personală dintre mine şi Beetle,

după ce ea a fost soluţionată de D-l Prout.” Stalky le făcu vesel

cu ochiul alor săi.


Stalky & Co

182

‘That’s the worst of clever little swots,’ said M’Turk,

addressing the gas. ‘They get made prefects before they have

any tact, and then they annoy chaps who could really help ‘em

to look after the honour of the house.’

„Ăsta-i cusurul tinerilor savanţi,” zise M’Turk, vorbind în

aer, ca şi cum s-ar fi adresat lămpii. „Devin monitori înainte de

a avea tact şi pe urmă îi plictisesc pe cei care ar putea să-i ajute

să vadă onoarea diviziei.”

‘We won’t trouble you to do that!’ said Craye hotly. „N-avem nevoie să ne ajutaţi voi,” zise Craye exasperat.

‘Then what are you badgerin’ us for?’ said Beetle. ‘On

your own showing, you’ve been so beastly slack, looking after

the house, that Prout believes it’s a nest of money-lenders. I’ve

told him that I’ve lent money to Stalky, and no one else. I don’t

know whether he believes me, but that finishes my case. The rest

is your business.’

„De ce ne plictisiţi atunci,” zise Beetle.

„După chiar spusele voastre, aţi fost aşa de neglijenţi în

supravegherea voastră, încât D-l Prout acum e convins că are un

internat plin de cămătari. Eu am spus că l-am împrumutat cu

bani pe Stalky şi pe nimeni altul; dacă m-a crezut sau nu, nu mă

priveşte; iar restul e treaba voastră.”

‘Now we find out,’—Stalky’s voice rose—’that there is

apparently an organised conspiracy throughout the house. For

aught we know, the fags may be lendin’ and borrowin’ far

beyond their means. We aren’t responsible for it. We’re only the

rank and file.’

„Se pare că este o adevărată organizaţie de soiul ăsta în

internat. Ştim noi dacă nu obişnuiesc elevii să-şi împrumute

sume care sunt cu mult mai mari decât acelea pe care ar trebui

să le aibă în buzunar? De aceasta nu suntem responsabili. Nu

suntem monitori noi, nu-i aşa?“

‘Are you surprised we don’t wish to associate with the

house?’ said M’Turk, with dignity. ‘We’ve kept ourselves to

ourselves in our study till we were turned out, and now we find

„Şi vă miraţi că nu vrem să ne frecventăm camarazii!” zise

M’Turk cu demnitate. „Noi am stat deoparte în camera noastră

de studiu, până ce am fost daţi afară, şi acum ne găsim


Stalky & Co

183

ourselves let in for—for this sort of thing. It’s simply

disgraceful.’

amestecaţi în această afacere dubioasă.”

‘Then you hector and bullyrag us on the stairs,’ said

Stalky, ‘about matters that are your business entirely. You know

we aren’t prefects.’

„Pe urmă ne mai interpelaţi pe scări şi ne faceţi

răspunzători de treburi a căror răspundere o aveţi voi, nu noi;

ştiţi că nu noi suntem monitori.”

‘You threatened us with a prefect’s lickin’ just now,’ said

Beetle, boldly inventing as he saw the bewilderment in the faces

of the enemy.

„Şi acum ne ameninţaţi cu pedepse,” spuse Beetle, care

inventa pe măsură ce feţele băieţilor se lungeau.

‘And if you expect you’ll gain anything from us by your

way of approachin’ us, you’re jolly well mistaken. That’s all.

Good-night.

„Dacă credeţi că prin acest fel de procedare căpătaţi

încrederea noastră, vă înşelaţi; e tot ce pot să vă spun. Noapte

bună.”

They clattered upstairs, injured virtue on every inch of

their backs.

Urcară în sus pe scări, luând aerul revoltat al unor oameni

virtuoşi şi nedreptăţiţi.

‘But—but what the dickens have we done?’ said Harrison,

amazedly, to Craye.

„Dar ce naiba le-am făcut?” întrebă Harison pe Craye

înmărmurit.

‘I don’t know. Only—it always happens that way when

one has anything to do with them. They’re so beastly plausible.’

„Parcă poţi să ştii! Aşa îi găseşte câteodată. Ei au răspuns

la toate.”

And Mr. Prout called the good boys into his study anew,

and succeeded in sinking both his and their innocent minds ten

D-l Prout îşi chemă iar pe bunii ciraci şi parveni să se

cufunde de zece ori mai adânc în prăpastia nesiguranţei. Vorbi


Stalky & Co

184

fathoms deeper in blindfolded bedazement. He spoke of steps

and measures, of tone and loyalty in the house and to the house,

and urged them to take up the matter tactfully.

de diferitele măsuri care trebuiau luate, de nivelul moral al

internatului, de lealitatea care trebuia să domnească între băieţi

şi pe care monitorii trebuiau să o practice şi ei, apoi, în sfârşit, le

recomandă să procedeze cu mai mult tact.

So they demanded of Beetle whether he had any

connection with any other establishment. Beetle promptly went

to his house-master, and wished to know by what right Harrison

and Craye had reopened a matter already settled between him

and his house-master. In injured innocence no boy excelled

Beetle.

Monitorii încercară să afle de la Beetle dacă avea

înţelegere cu vreo altă organizaţie din liceu. Beetle se duse

numaidecât să se plângă D-lui Prout, întrebând cu ce drept

deschideau Harrison şi Craye o chestie care fusese odată închisă

şi clasată. Beetle încarnă perfect nevinovăţia persecutată.

Then it occurred to Prout that he might have been unfair

to the culprit, who had not striven to deny or palliate his offence.

He sent for Harrison and Craye, reprehending them very gently

for the tone they had adopted to a repentant sinner, and when

they returned to their study, they used the language of despair.

They then made headlong inquisition through the house,

driving the fags to the edge of hysterics, and unearthing, with

tremendous pomp and parade, the natural and inevitable

system of small loans that prevails among small boys.

Atunci în mintea D-lui Prout încolţi bănuiala că judecase

prea aspru pe vinovat, care nu încercase nici să tăgăduiască, nici

să-şi micşoreze greşeala. Trimise după Harrison şi Craye şi, cu

multă blândeţe, le reproşă tonul prea aspru pe care-l luaseră faţă

de un păcătos pocăit. Monitorii se întoarseră de acolo complet

disperaţi. Se apucară să facă o anchetă generală, zăpăcind pe cei

mici şi dând la iveală în mod solemn inevitabilele împrumuturi

de nimica toată, pe care le fac între ei băieţii de vârsta asta.


Stalky & Co

185

‘You see, Harrison, Thornton minor lent me a penny last

Saturday, because I was fined for breaking the window; and I

spent it at Keyte’s. I didn’t know there was any harm in it. And

Wray major borrowed twopence from me when my uncle sent

me a post-office order—I cashed it at Keyte’s—for five bob; but

he’ll pay me back before the holidays. We didn’t know there was

anything wrong in it.’

„Păi Harrison, să vezi cum s-a întâmplat: Thornton cel

mic m-a împrumutat un peni sâmbăta trecută, ca să plătesc o

amendă pentru un geam spart. Dar eu i-am cheltuit la Keyte. Nu

ştiam că nu era voie. Şi pe urmă, când mi-a trimis unchiul meu

un mandat de cinci şilingi, pe care mi i-a adus Keyte, am

împrumutat cu patru peni pe Wray cel mare, dar el mi-i dă cu

siguranţă înainte de vacanţă! Nu ştiam că este rău ce facem.”

They waded through hours of this kind of thing, but

found no usury, or anything approaching to Beetle’s gorgeous

scale of interest. The seniors—for the school had no tradition of

deference to prefects outside compulsory games—told them

succinctly to go about their business. They would not give

evidence on any terms. Harrison was one idiot, and Craye was

another; but the greatest of all, they said, was their house-

master.

Cei doi monitori pierdură astfel ceasuri întregi fără să

găsească vreo încercare de camătă sau ceva care să semene cu

dobânda extraordinară a lui Beetle. Însă, cum în afară de jocuri,

obiceiul în şcoală nu era ca monitorii să exercite o supraveghere

prea strânsă asupra băieţilor, cei mari îi poftiră fără multă

ceremonie să-şi vadă de treabă şi să nu se mai amestece în

afacerile lor. Ei nu vroiau să spună nimic. Harrison era un idiot,

Craye altul, şi dirigintele îşi pierdea vremea pe fleacuri.

When a house is thoroughly upset, however good its

conscience, it breaks into knots and coteries—small gatherings

in the twilight, box-room committees, and groups in the

corridor. And when from group to group, with an immense

Când odată pacea şcolii a fost tulburată, elevii—chiar

neavând nimic de ascuns—formează grupuri şi coterii, se

întrunesc seara ca să ţie sfaturi prin cămări şi circulă prin

coridoare în bande. Şi când trei nebunatici se strecoară de la un


Stalky & Co

186

affectation of secrecy, three wicked boys steal, crying ‘Cave’

when there is no need of caution, and whispering ‘Don’t tell!’ on

the heels of trumpery confidences that instant invented, a very

fine air of plot and intrigue can be woven round such a house.

grup la altul, cu un aer misterios strigând Cave când nu are

nimeni de ce să se păzească, şi murmurând: „dar să nu o mai

spui la nimeni“ la sfârşitul unei poveşti fantastice pe care au

născocit-o pe minut, toate astea dau şcolii aerul unui cuib de

intrigă şi de conspiraţie.

At the end of a few days, it dawned on Prout that he

moved in an atmosphere of perpetual ambush. Mysteries

hedged him on all sides, warnings ran before his heavy feet, and

countersigns were muttered behind his attentive back. M’Turk

and Stalky invented many absurd and idle phrases—catch-

words that swept through the house as fire through stubble. It

was a rare jest, and the only practical outcome of the Usury

Commission, that one boy should say to a friend, with awful

gravity, ‘Do you think there’s much of it going on in the house?’

The other would reply, ‘Well, one can’t be too careful, you

know.’ The effect on a house-master of humane conscience and

good intent may be imagined. Again, a man who has sincerely

devoted himself to gaining the esteem of his charges does not

like to hear himself described, even at a distance, as ‘Popularity

După câteva zile, Prout îşi dădu seama că trăieşte pe un

teren plin de curse şi de primejdii de tot felul. Din toate părţile îi

învăluiau mistere; mersul său încet era precedat de semnale, şi

în spatele lui se auzeau şoptindu-se vorbe convenţionale de

trecere. M’Turk şi Stalky inventară câteva fraze absurde şi fără

înţeles, care se răspândiră în şcoală ca focul într-o şiră de paie.

Ancheta asupra împrumuturilor nu avu alt rezultat decât să dea

naştere unei glume minunate: un elev spunea unuia dintre

camarazi cu o voce lugubră: „Crezi că or fi mulţi printre noi?”

iar celălalt răspundea: „Nu se ştie niciodată.” Nu-şi poate

închipui cineva efectul acestei glume asupra unui profesor bine

intenţionat, care la urma urmei nu e decât un om. Şi pe urmă,

unui om care a căutat să câştige în mod sincer stima discipolilor

săi, nu-i place să fie numit „Prout cel popular“ de către un celt


Stalky & Co

187

Prout’ by a dark and scowling Celt with a fluent tongue. A

rumour that stories—unusual stories—are told in the form-

rooms, between the lights, by a boy who does not command his

confidence, agitates such a man; and even elaborate and tender

politeness—for the courtesy that wise-grown men offer to a

bewildered child was the courtesy that Stalky wrapped round

Prout—restores not his peace of mind.

întunecat cu părul negru şi limba ageră. Un om ca Prout se

emoţionează când află că un elev povesteşte la asfinţit poveşti

extraordinare prin camerele de studiu. Nici măcar politeţea

afectuoasă şi rafinată ce-i arăta Stalky, acea politeţe pe care

oameni mari şi cuminţi o arată unui copil speriat, nu era în stare

să-l aducă la linişte şi la pacea sufletească.

‘The tone of the house seems changed—changed for the

worse,’ said Prout to Harrison and Craye. ‘Have you noticed it?

I don’t for an instant impute—’

„Atmosfera casei îmi pare schimbată, şi schimbată în rău,

nu-i aşa?” zicea D-l Prout lui Harrison şi lui Craye. „Nu vreau

să insinuez că...”

He never imputed anything; but, on the other hand, he

never did anything else, and, with the best intentions in the

world, he had reduced the house-prefects to a state as nearly

bordering on nervous irritation as healthy boys can know. Worst

of all, they began at times to wonder whether Stalky & Co. had

not some truth in their often-repeated assertions that Prout was

‘a gloomy ass.’

El nu vroia niciodată să insinueze nimic, dar nu făcea

decât asta; şi, cu cele mai bine intenţii din lume, parvenise să-i

aducă pe băieţi într-o stare de nelinişte care la tineri sănătoşi ca

ei era cu totul anormală. Ce e mai rău, ajunseseră şi ei să se

întrebe dacă nu cumva aveau dreptate Stalky & Co. când

numeau pe Prout un născocitor pesimist.

‘As you know, I am not the kind of man who puts himself

out for every little thing he hears. I believe in letting the house

„Ştiţi că eu nu sunt un om care să mă neliniştesc pentru

nimic toată. Sunt de idee ca pe elevi să-i laşi să-şi găsească


Stalky & Co

188

work out their own salvation—with a light guiding hand on the

reins, of course. But there is a perceptible lack of reverence—a

lower tone in matters that touch the honour of the house, a sort

of hardness.’

singuri calea binelui, ţinând hăţurile cu o mână totodată hotărâtă

şi uşoară. Dar respectul se duce; în tot ceea ce priveşte respectul

mândriei noastre, pare că a scăzut nivelul moral şi că, oarecum,

inimile s-au împietrit.”

“Oh, Prout he is a nobleman, a nobleman, a nobleman!

Our Heffy is a nobleman—

He does an awful lot,

Because his popularity—

Oh, pop-u-pop-u-larity—

His giddy popularity

Would suffer did he not!”

Oh Prout e un domn mare, mare, mare

Cu mănuşi vrea să procedeze, deze, deze

Pe cămătari să aresteze, teze, teze.

Moravuri vrea să curăţească,

Pe cămătari să îi găsească

Altfel popularitatea sa ar suferi!!

The study door stood ajar; and the song, borne by twenty

clear voices, came faint from a form-room. The fags rather liked

the tune; the words were Beetle’s.

Uşa cabinetului D-lui Prout era întredeschisă şi cântecul

modulat de 20 de voci clare, venea îndulcit din clasă; băieţilor le

plăcea melodia şi cuvintele erau adaptate de Beetle.

‘That’s a thing no sensible man objects to,’ said Prout with

a lop-sided smile; ‘but you know, straws show which way the

wind blows. Can you trace it to any direct influence? I am

speaking to you now as heads of the house.’

„E un lucru de care un om rezonabil nu poate să se

supere,” zise Prout cu un surâs nesigur, „dar fulgii care coboară

arată din ce parte bate vântul. Vă daţi seama cam de unde

pornesc aceste influenţe? Vă întreb aceasta pe voi care sunteţi


Stalky & Co

189

mai mari la mine în internat.”

‘There isn’t the least doubt of it,’ said Harrison angrily. ‘I

know what you mean, sir. It all began when Number Five study

came to the form-rooms. There’s no use blinkin’ it, Craye. You

know that, too.’

„Despre asta nu este nicio îndoială,” zise Harrison cu

putere. „Am înţeles ce vreţi să spuneţi. Toate astea au început în

ziua în care Stalky şi prietenii săi s-au întors în sălile de

meditaţie. Degeaba vrem să închidem ochii, Craye, şi tu o ştii ca

şi mine.”

‘They make things rather difficult for us, sometimes,’ said

Craye. ‘It’s more their manner than anything else, that Harrison

means.’

„Câteodată, prin felul lor de a fi mai mult decât prin

altceva, ne îngreunează foarte mult sarcina noastră, asta vrea să

spună Harrison,” zise Craye.

‘Do they hamper you in the discharge of your duties,

then?’

„Vă împiedică în îndeplinirea datoriilor voastre?“

‘Well, no, sir. They only look on and grin—and turn up

their noses generally.’

„Nu tocmai, D-le profesor, ei nu fac altceva decât privesc,

se strâmbă şi râd de noi.”

‘Ah,’ said Prout sympathetically. „Înţeleg,” zise D-l Prout cu simpatie.

‘I think, sir,’ said Craye, plunging into the business

boldly, ‘it would be a great deal better if they were sent back to

their studies—better for the house. They are rather old to be

knocking about the form-rooms.’

„Domnule Profesor,” zise Craye punând cu hotărâre

chestiunea pe tapet, „ar fi mult mai bine dacă ar fi trimişi înapoi

în odaia lor; ar fi mai bine pentru întreaga divizie. Sunt cam mari

ca să-i mai ţinem în sălile de meditaţie.”

‘They are younger than Orrin, or Flint, and a dozen others „Cum, dar sunt mai tineri decât Orrin, Flint şi o duzină


Stalky & Co

190

that I can think of.’ de alţi băieţi pe care pot să vi-i spun.”

‘Yes, sir; but that’s different, somehow. They’re rather

influential. They have a knack of upsettin’ things in a quiet way

that one can’t take hold of. At least, if one does—’

„Da, domnule Profesor, dar nu e acelaşi lucru. Aceştia

sunt mai influenţi. Au o îndemânare în a răscoli clasa cu un aer

aşa de liniştit, că nici nu ştii cine a făcut-o. Şi dacă te apuci

numai...”

‘And you think they would be better in their own studies

again?’

„Credeţi deci, că ar fi mai bine să se întoarcă în camera lor

proprie?“

Emphatically Harrison and Craye were of that opinion.

As Harrison said to Craye, afterwards, ‘They’ve weakened our

authority. They’re too big to lick; they’ve made an exhibition of

us over this usury business, and we’re a laughing-stock to the

rest of the school. I’m going up [‘for Sandhurst’ understood] next

term. They’ve managed to knock me out of half my work already

with their—their lunacy. If they go back to their studies we may

have a little peace.’

Cu emfază, Harrison şi Craye susţinură această opinie. Iar

mai târziu, Harrison îi spuse lui Craye: „Au slăbit de tot

autoritatea noastră şi sunt prea mari ca să-i batem.” „În chestia

cu camăta ne-am făcut de râs. Am devenit obiectul de batjocură

al şcolii. Eu, trimestrul viitor, mă prezint la Sandhurst. M-au

făcut să pierd jumătate din timpul lor de lucru cu sminteala lor.

Dacă se duc înapoi la ei acasă, poate că vom avea puţină linişte.”

‘Hullo, Harrison.’ M’Turk ambled round the corner, with

a roving eye on all possible horizons. ‘Bearin’ up, old man?

That’s right. Live it down! Live it down!’

„Salut, Harrison!” exclamă M’Turk, care ieşea de după un

colţ şi care privea în toate părţile. „ ...Merge bine, dragă? Bravos,

aşa îmi place! Lasă, nu-ţi face griji că o să treacă şi asta!“

‘What d’you mean?’ „Ce vrei să spui?“


Stalky & Co

191

‘You look a little pensive,’ said M’Turk. ‘Exhaustin’ job

superintendin’ the honour of the house, ain’t it? By the way, how

are you off for mares’-nests?’

„Ai aerul cam îngrijorat,” răspunse M’Turk. „A naibii

meserie să păzeşti onoarea internatului, nu-i aşa? Ia spune-mi

tu, câţi criminali ai găsit până acum?“

‘Look here,’ said Harrison, hoping for instant reward.

‘We’ve recommended Prout to let you go back to your study.’

„Ascultă,” zise Harrison, sperând o recunoştinţă

imediată. „L-am consiliat pe Prout să vă lase iar în studiul

vostru.”

‘The dooce you have! And who under the sun are you, to

interfere between us and our house-master? Upon my Sam, you

two try us very hard—you do, indeed. Of course we don’t know

how far you abuse your position to prejudice us with Mr. Prout;

but when you deliberately stop me to tell me you’ve been makin’

arrangements behind our back—in secret—with Prout—I—I

don’t know really what we ought to do.’

„Ştii că asta e bună! Şi cine sunteţi voi ca să interveniţi

între noi şi dirigintele nostru? Pe onoarea mea, ne scoateţi din

fire. Noi nici nu ştim în ce măsură abuzaţi de situaţia voastră ca

să ne înnegriţi în ochii D-lui Prout; şi pe urmă mă mai opreşti

din drum ca să-mi spui că ai aranjat cutare şi cutare lucru cu

D-l Prout,—în spatele nostru. Zău nu ştiu ce ar trebui să facem.”

‘That’s beastly unfair!’ cried Craye. „Sunteţi de o ingratitudine neruşinată,” strigă Craye.

‘It is.’ M’Turk had adopted a ghastly solemnity that sat

well on his long, lean face. ‘Hang it all! A prefect’s one thing and

an usher’s another; but you seem to combine ‘em. You

recommend this—you recommend that! You say how and when

we go back to our studies!’

„Ba nu, aşa-i zău!” M’Turk luase un aer de gravitate care

şedea foarte bine obrazului lui lung şi slab. „Daţi-o încolo! Un

monitor e un monitor şi un pedagog e un pedagog; dar voi

credeţi că sunteţi şi una şi alta! Ia auzi! Voi să ne spuneţi când şi

cum să ne reintegrăm studiul!!”


Stalky & Co

192

‘But—but—we thought you’d like it, Turkey. We did,

indeed. You know you’ll be ever so much more comfortable

there.’ Harrison’s voice was almost tearful.

„Da, dar noi am crezut că îţi face plăcere, Turkey. Am

crezut, zău aşa! Ştiţi că o să fiţi mult mai liniştiţi acolo!” Vocea

lui Harrison devenea aproape plângătoare.

M’Turk turned away as if to hide his emotions. M’Turk îşi întoarse brusc spatele ca şi cum ar fi vrut să-şi

ascundă emoţiile.

‘They’re broke!’ He hunted up Stalky and Beetle in a box-

room. ‘They’re sick! They’ve been beggin’ Heffy to let us go back

to Number Five. Poor devils! Poor little devils!’

Se duse să-i găsească pe Stalky şi pe Beetle într-o cameră

de bagaje. „Sunt învinşi! S-au săturat! Chiar acum au rugat pe

Labă de Urs să ne lase să ne întoarcem la No. 5. Săracii! Sărăcuţii

de ei!“

‘It’s the olive branch,’ was Stalky’s comment. ‘It’s the

giddy white flag, by gum! Come to think of it, we have

metagrobolized ‘em.’

Just after tea that day, Mr. Prout sent for them to say that

if they chose to ruin their future by neglecting their work, it was

entirely their own affair. He wished them, however, to

understand that their presence in the form-rooms could not be

tolerated one hour longer. He personally did not care to think of

the time he must spend in eliminating the traces of their evil

influences. How far Beetle had pandered to the baser side of

În aceeaşi zi, după ceai, D-l Prout îi chemă în biroul său şi

le spuse că dacă ei vroiau să-şi compromită viitorul, neglijând

studiile, aceasta era afacerea lor personală. Dorea însă să-i

prevină că prezenţa lor în camera de meditaţie nu mai era

tolerată niciun minut mai mult. Din partea lui, prefera să nu se

mai gândească la timpul care era să fie necesar să-l consacre de

acum înainte ca să şteargă urmele detestabilei lor influenţe. Era


Stalky & Co

193

youthful imagination he would ascertain later; and Beetle might

be sure that if Mr. Prout came across any soul-corrupting

consequences—

să afle el mai târziu până la ce punct exploatase Beetle pornirile

rele ale acestor tinere imaginaţii. Dar Beetle putea să fie sigur, că

dacă dânsul constata aceste consecinţe corupătoare...

‘Consequences of what, sir?’ said Beetle, genuinely

bewildered this time; and M’Turk quietly kicked him on the

ankle for being ‘fetched’ by Prout.

„Ce fel de consecinţe?” întrebă Beetle, care de rândul ăsta

era complet uluit; iar M’Turk îi dădu cu piciorul în gleznă, ca

să-l înveţe să se mai minuneze unde nu trebuia.

Beetle, the house-master continued, knew very well what

was intended. Evil and brief had been their careers under his

eye; and as one standing in loco parentis to their yet

uncontaminated associates, he was bound to take his

precautions. The return of the study key closed the sermon.

„Beetle,” continuă profesorul, ştia prea bine despre ce era

vorba. Scurte şi deplorabile fuseseră carierele lor sub ochii săi;

ca unul ce stătea in loco parentis elevilor încă neatinşi de corupţie,

era obligat să ia măsuri de precauţie. Cheia camerei particulare

de studiu le fu predată la sfârşitul discursului.

‘But what was the baser-side-of-imagination business?’

said Beetle on the stairs.

„Dar ce a fost cu privirile viţioase ale imaginaţiilor

tinere?” întrebă Beetle pe scări.

‘I never knew such an ass as you are for justifyin’

yourself,’ said M’Turk. ‘I hope I jolly well skinned your ankle.

Why do you let yourself be drawn by everybody?’

„Mai mare prost ca tine nu am mai văzut. Te apuci să te

dezvinovăţeşti când nici nu e nevoie,” zise M’Turk, „sper că

ţi-am luat pielea de pe picior. De ce te laşi aşa uşor să te ducă cu

preşul?“

‘Draws be blowed! I must have tickled him up in some

way I didn’t know about. If I’d had a notion of that before, of

„Lasă-mă în pace! Trebuie că am atins un punct dureros

fără să-mi dau seama. Dacă aş fi ştiut numai despre ce e vorba,


Stalky & Co

194

course I could have rubbed it in better. It’s too late now. What a

pity! “Baser side.” What was he drivin’ at?’

aş fi insistat mai mult. Păcat! Pornirile rele ale tinerilor imaginaţii,

ce istorie mai e şi asta?“

‘Never mind,’ said Stalky. ‘I knew we could make it a

happy little house. I said so, remember—but I swear I didn’t

think we’d do it so soon.’

„Nu-ţi pasă,” zise Stalky. „Ştiam eu că o să facem fericirea

internatului. Aduceţi-vă aminte că am spus-o ; dar, pe onoarea

mea, nu credeam să reuşim aşa repede.”

‘No,’ said Prout most firmly in Common-room. ‘I

maintain that Gillett is wrong. True, I let them return to their

study.’

„Nu,” zise Prout, cu energie în cancelaria profesorilor.

„Susţin că Gilett nu are dreptate. E adevărat că i-am lăsat să se

întoarcă în studiul lor.”

‘With your known views on cribbing, too?’ purred little

Hartopp. ‘What an immoral compromise!’

„În ciuda vederilor D-tale asupra copiatului!” spuse

binişor Hartopp. „Ce compromis imoral!“

‘One moment,’ said the Reverend John. ‘I—we—all of us

have exercised an absolutely heart-breaking discretion for the

last ten days. Now we want to know. Confess—have you known

a happy minute since—’

„Stai puţin,” zise reverendul John. „Eu—noi toţi—am fost

de o discreţie înspăimântătoare în ultimele zece zile. Acum am

vrea să ştim. Recunoaşte, avut-ai vreun moment liniştit de

când... .”

‘As regards my house, I have not,’ said Prout. ‘But you

are entirely wrong in your estimate of those boys. In justice to

the others—in self-defence—’

„Cât priveşte divizia mea, nu am prea avut,” zise Prout.

„Dar eşti cu totul greşit în ce priveşte aprecierea D-tale asupra

acestor elevi. E adevărat că datoria mea faţă de ceilalţi... am fost

silit, spre apărarea celorlalţi...”

‘Ha! I said it would come to that,’ murmured the „Ştiam eu că o să ajungi acolo,” murmură Reverendul


Stalky & Co

195

Reverend John. John.

‘—I was forced to send them back. Their moral influence

was unspeakable—simply unspeakable.’

„Am fost silit ca să-i trimit îndărăt. Influenţa lor era de

necrezut; pur şi simplu de necrezut.”

And bit by bit he told his tale, beginning with Beetle’s

usury, and ending with the house-prefect’s appeal.

Din fir a păr istorisi povestea cametei lui Beetle şi sfârşi

cu apelul către monitori.

‘Beetle in the rôle of Shylock is new to me,’ said King, with

twitching lips. ‘I heard rumours of it—’

„Beetle în rolul lui Shylock, este un personaj cu totul nou

pentru mine,” zise King cu buze tremurătoare. „Am auzit eu

ceva despre asta...”

‘Before!’ said Prout. „Mai înainte,” întrebă Prout.

‘No, after you had dealt with them; but I was careful not

to inquire. I never interfere with—’

„Nu, după ce ai avut D-ta de-a face cu dânşii; dar am avut

grijă să nu întreb. Eu nu mă amestec niciodată...”

‘I myself,’ said Hartopp, ‘would cheerfully give him five

shillings if he could work out one simple sum in compound

interest without three gross errors.’

„Cât despre mine,” zise Hartopp, „bucuros i-aş da cinci

şilingi de-ar putea să-mi facă o problemă de dobândă în care să

nu-mi facă trei greşeli de calcul, din cele mari!“

‘Why—why—why!’ Mason, the mathematical master,

stuttered, a fierce joy on his face. ‘You’ve been had—precisely

the same as me!’

„Dar... dar, aşadar,” bâlbâi Mason, profesorul de

matematică, cu ochii scăldaţi într-o bucurie feroce, „v-au păcălit

şi pe D-voastră ca şi pe mine!“

‘And so you held an inquiry?’ Little Hartopp’s voice

drowned Mason’s ere Prout caught the import of the sentence.

„Şi nu ai făcut o anchetă?” vocea micului Hartopp o

acoperi pe aceea a lui Mason înainte ca Prout să fi înţeles sensul


Stalky & Co

196

frazei.

‘The boy himself hinted at the existence of a deal of it in

the house,’ said Prout.

„Beetle m-a lăsat chiar el să înţeleg că se făceau

împrumuturi în divizie.”

‘He is past master in that line,’ said the chaplain. ‘But, as

regards the honour of the house—’

„Când e vorba de insinuări, păi e tare de tot,” zise

Capelanul. „Dar în ce priveşte onoarea internatului...”

‘They lowered it in a week. I have striven to build it up

for years. My own house-prefects—and boys do not willingly

complain of each other—besought me to get rid of them. You say

you have their confidence, Gillett: they may tell you another tale.

As far as I am concerned, they may go to the devil in their own

way. I’m sick and tired of them,’ said Prout bitterly.

„Lăsaţi-mă, că au nimicit-o într-o săptămână. De ani de

zile lucrez ca s-o ridic. Proprii mei monitori—şi băieţii nu prea

obişnuiesc să se plângă unii de alţii—m-au rugat să-i scap de ei.

Zici că ai încrederea lor, Gilett; poate că D-tale îţi vor povesti

lucrurile altfel. Cât mă priveşte pe mine, pot să se ducă dracului

cât vor; că eu m-am săturat de ei până peste cap,” zise D-l Prout

amărât.

But it was the Reverend John, with a smiling

countenance, who went to the devil just after Number Five had

cleared away a very pleasant little brew (it cost them two and

fourpence) and was settling down to prep.

Reverendul John, cu faţa surâzătoare, se duse să facă o

vizită dracului tocmai când băieţii isprăveau o copioasă gustare

care costase exact doi şilingi şi patru peni, şi se pregăteau de

meditaţie.

‘Come in, Padre, come in,’ said Stalky, thrusting forward

the best chair. ‘We’ve only met you official-like these last ten

days.’

„Poftim, Padre, poftim,” zise Stalky înaintând scaunul cel

bun. „V-am întâlnit numai în mod oficial în ultimele zece zile.”


Stalky & Co

197

‘You were under sentence,’ said the Reverend John. ‘I do

not consort with malefactors.’

„Eraţi pedepsiţi,” zise Reverendul, „şi eu cu infractorii nu

vreau să am de-a face.”

‘Ah, but we’re restored again,’ said M’Turk. ‘Mr. Prout

has relented.’

„Dar iată-ne reabilitaţi. D-l Prout s-a îmblânzit.”

‘Without a stain on our characters,’ said Beetle. ‘It was a

painful episode, Padre, most painful.’

„Acum, reputaţia noastră e fără nicio pată,” zise Beetle.

„Afacerea aceasta ne-a fost foarte penibilă, padre, teribil de

penibilă.”

‘Now, consider for a while, and perpend, mes enfants. It is

about your characters that I’ve called to-night. In the language

of the schools, what the dooce have you been up to in Mr. Prout’s

house? It isn’t anything to laugh over. He says that you so

lowered the tone of the house he had to pack you back to your

studies. Is that true?’

„Şi acum, copiii mei, gândiţi-vă niţel şi încercaţi să

înţelegeţi. De reputaţia vastră vreau să vorbesc astă seară. Ca să

întrebuinţez felul vostru de a vorbi: Ce dracu i-aţi făcut D-lui

Prout? Nu aveţi de ce râde. D. Prout zice că aţi făcut să scadă

nivelul moral al internatului atât de mult, că a trebuit să vă

trimită iar acasă, la studiul vostru. Adevărat este?“

‘Every word of it, Padre.’ „Este adevărul adevărat, Padre.”

‘Don’t be flippant, Turkey. Listen to me. I’ve told you

very often that no boys in the school have a greater influence for

good or evil than you have. You know I don’t talk about ethics

and moral codes, because I don’t believe that the young of the

human animal realises what they mean for some years to come.

„Nu-mi răspunde aşa, Turkey. Înţelege ce vreau să spun.

V-am mai spus că în şcoală niciun băiat nu are mai multă

influenţă în bine sau în rău decât aveţi voi. Ştiţi că eu nu vorbesc

de etică şi coduri morale, convins fiind că tânăra progenitură a

acestui ciudat animal care se numeşte om nu-şi dă seama ce


Stalky & Co

198

All the same, I don’t want to think you’ve been perverting the

juniors. Don’t interrupt, Beetle. Listen to me! Mr. Prout has a

notion that you have been corrupting your associates somehow

or other.’

înseamnă morala până la o anumită vârstă. Dar oricum, nu-mi

place ideea că aţi încercat să pervertiţi pe alţii mai tineri decât

voi. Nu mă întrerupe, Beetle! Ideea D-l Prout este că ţi-ai corupt

camarazii într-un fel sau într-altul.”

‘Mr. Prout has so many notions, Padre,’ said Beetle

wearily. ‘Which one is this?’

„D-l Prout are atâtea idei, Padre,” zise Beetle obosit.

„Despre care e vorba acum?“

‘Well, he tells me that he heard you telling a story in the

twilight in the form-room, in a whisper. And Orrin said, just as

he opened the door, “Shut up, Beetle; it’s too beastly.” Now

then?’

„Iată, mi-a spus că te-a auzit povestind într-o clasă, cu

glas încet, pe la asfinţit; şi tocmai când el deschidea uşa, a auzit

pe Orrin cum spunea: „Taci, Beetle, că este oribil ce spui!” Ce ai

de zis despre asta?“

‘You remember Mrs. Oliphant’s Beleaguered City that you

lent me last term?’ said. Beetle.

„Vă aduceţi aminte de Cetatea împresurată a D-nei

Oliphant, pe care mi-aţi împrumutat-o trimestrul trecut?”

întrebă Beetle.

The Padre nodded. Capelanul dete din cap.

‘I got the notion out of that. Only, instead of a city, I made

it the Coll. in a fog—besieged by ghosts of dead boys, who

hauled chaps out of their beds in the dormitory. All the names

are quite real. You tell it in a whisper, you know with—the

names. Orrin didn’t like it one little bit. None of ‘em have ever

„Dintr-asta mi-am luat ideea, numai că în loc de cetate,

povestea mea o făceam cu liceul în ceaţă, asediat de fantomele

celor morţi, care veneau în dormitor şi trăgeau pe băieţi de

picioare afară din pat. Puneam numai nume adevărate. O spui,

aşa, pe şoptite, cu detalii şi cu nume. Orrin nu putea să sufere


Stalky & Co

199

let me finish it. It gets just awful at the end.’ asta. Dar nici ceilalţi nu m-au lăsat vreodată să isprăvesc; la

sfârşit ţi se zbârleşte părul pe cap.”

‘But why in the world didn’t you explain to Mr. Prout,

instead of leaving him under the impression—’

„Dar, în numele cerului, de ce nu i-ai explicat D-lui Prout,

în loc să-i lăsăm impresia...”

‘Padre Sahib,’ said M’Turk, ‘it isn’t the least good

explainin’ to Mr. Prout. If he hasn’t one impression, he’s bound

to have another.’

„Padre Sahib,” zise M’Turk, „nu foloseşte la nimic dacă

explici D-lui Prout. Dacă îi iei o impresie, sigur că o să capete

alta.”

‘He’d do it with the best o’ motives. He’s in loco parentis,’

purred Stalky.

„Şi totul cu cele mai bune intenţii din lume. Se află in loco

parentis,” mârâi Stalky.

‘You young demons!’ the Reverend John replied. ‘And

am I to understand that the—the usury business was another of

your house-master’s impressions?’

„Voi, tineri demoni!” exclamă Reverendul John. „Doar nu

vreţi să-mi daţi să înţeleg că toată camăta a fost una din

impresiile dirigintelui vostru!“

‘Well—we helped a little in that,’ said Stalky. ‘I did owe

Beetle two and fourpence—at least, Beetle says I did, but I never

intended to pay him. Then we started a bit of an argument on

the stairs, and—and Mr. Prout dropped into it accidental. That

was how it was, Padre. He paid me cash down like a giddy Dook

(stopped it out of my pocket-money just the same), and Beetle

gave him my note-of-hand all correct. I don’t know what

„Păi la asta i-am ajutat şi noi puţin,” zise Stalky. „E

adevărat că eu îi datoram lui Beetle doi şilingi şi patru peni—cel

puţin aşa spune Beetle—dar nu avusesem niciodată intenţia să-i

plătesc. Asupra acestei chestiuni am avut puţină discuţie pe

scară, D-l Prout a dat peste noi. Aşa s-a întâmplat buclucul,

Padre. D-l Prout mi-a plătit ca un lord (ceea ce nu l-a împiedicat

să-mi reţină suma din banii de buzunar) şi Beetle i-a dat poliţă


Stalky & Co

200

happened after that.’ în regulă. Pe urmă nu mai ştiu ce s-a întâmplat.”

‘I was too truthful,’ said Beetle. ‘I always am. You see, he

was under an impression, Padre, and I suppose I ought to have

corrected that impression; but of course I couldn’t be quite

certain that his house wasn’t given over to money-lendin’, could

I? I thought the house-prefects might know more about it than I

did. They ought to. They’re giddy palladiums of public schools.’

„Am fost prea sincer,” zise Beetle, „că aşa sunt eu

întotdeauna. Vedeţi, D-l Prout avea o impresie; eu ar fi trebuit să

corectez impresia aceea; dar de unde puteam să fiu sigur că

băieţii nu-şi dădeau banii cu împrumut, pe dobândă, în divizia

sa? M-am gândit că monitorii trebuie să fi fost la curent cu lucrul

ăsta mult mai bine decât mine. Cel puţin aşa ar fi trebuit să fie;

monitorii sunt adevăratul ‘paladium’ al şcolilor publice!“

‘They did, too—by the time they’d finished,’ said M’Turk.

‘As nice a pair of conscientious, well-meanin’, upright, pure-

souled boys as you’d ever want to meet, Padre. They turned the

house upside down—Harrison and Craye—with the best

motives in the world.’

„După câtva timp au aflat ei multe,” zise M’Turk.

„Imposibil, Padre, să găseşti doi băieţi mai conştiincioşi, mai

bine intenţionaţi, cu un caracter mai drept şi suflet mai naiv.

Harrison şi Craye au dat casa peste cap, cu cele mai bune intenţii

din lume.”

‘They said so. „Aşa spuneau şi ei:

They said it very loud and clear.

They went and shouted in our ear,’ Vocea lui clară şi puternică

Peste tot ne sună la ureche,”

said Stalky. zise Stalky.


Stalky & Co

201

‘My own private impression is that all three of you will

infallibly be hanged,’ said the Reverend John.

„ Impresia mea personală e că voi o să fiţi cu siguranţă

spânzuraţi toţi trei,” zise Reverendul John.

‘Why, we didn’t do anything,’ replied M’Turk. ‘It was all

Mr. Prout. Did you ever read a book about Japanese wrestlers?

My uncle—he’s in the Navy—gave me a beauty once.’

„Dar noi n-am făcut nimic,” răspunse M’Turk. „D-l Prout

a făcut tot. Aţi citit vreodată ceva despre lupta japoneză? Mi-a

dat unchiul meu o carte în care se vorbeşte de asta. O frumuseţe

de carte!“

‘Don’t try to change the subject, Turkey.’ „Turkey, nu schimba vorba.”

‘I’m not, sir. I’m givin’ an illustration—same as a sermon.

These wrestler-chaps have got sort sort of trick that lets the other

chap do all the work. Then they give a little wriggle, and he

upsets himself. It’s called shibbuwichee or tokonoma, or somethin’.

Mr. Prout’s a shibbuwicher. It isn’t our fault.’

„Deloc nu încerc aşa ceva, domnule Profesor; vă dau

numai un exemplu, cum se face şi la predică. Luptătorii aceştia

au un şiretlic: ei lasă pe adversar să se obosească; pe urmă fac o

mişcare uşoară, o smucitură, şi celălalt cade singur. Shibuwechee

se cheamă asta, sau tokonama, sau aşa ceva. Pe D-l Prout îl prinzi

cu shibuwechee. Nu noi suntem de vină.”

‘Did you suppose we went round corruptin’ the minds of

the fags?’ said Beetle. ‘They haven’t any, to begin with; and if

they had, they’re corrupted long ago. I’ve been a fag, Padre.’

„D-voastră credeaţi că ne petrecem vremea încercând să

vârâm corupţia în mintea puştilor?” spuse Beetle. „Întâi că nu au

minte, şi dacă ar avea, ar fi de mult coruptă! Am fost şi eu de

vârsta lor, Padre.”

‘Well, I fancied I knew the normal range of your

iniquities; but if you take so much trouble to pile up

„Ce să vă spun, eu credeam că ştiu toată seria

fărădelegilor voastre, dar dacă voi vă daţi atâta osteneală ca să


Stalky & Co

202

circumstantial evidence against yourselves, you can’t blame any

one if—’

strângeţi învinuiri în contra voastră, nu mai acuzaţi pe nimeni

când...”

‘We don’t blame any one, Padre. We haven’t said a word

against Mr. Prout, have we?’ Stalky looked at the others. ‘We

love him. He hasn’t a notion how we love him.’

„Dar noi nu acuzăm pe nimeni, Padre. Noi nu am spus

niciun cuvânt împotriva D-lui Prout, nu-i aşa?.” Stalky privi pe

ceilalţi. „Noi îl iubim; nici nu-şi dă el seama cât îl iubim noi.”

‘H’m! You dissemble your love very well. Have you ever

thought who got you turned out of your study in the first place?’

„Hm! Dacă-l iubiţi, apoi ştiţi foarte bine să vă ascundeţi

dragostea! Dar, mai întâi, v-aţi întrebat vreodată cine a făcut să

fiţi daţi afară din camera voastră de studiu?“

‘It was Mr. Prout turned us out,’ said Stalky, with

significance.

„D-l Prout,” zise Stalky foarte sigur.

‘Well, I was that man. I didn’t mean it; but some words of

mine, I’m afraid, gave Mr. Prout the impression—’

„Nu, chiar eu; fără să vreau. Câteva cuvinte spuse de

mine au dat D-lui Prout impresia că...”

Number Five laughed aloud. Elevii pufniră în râs.

‘You see it’s just the same thing with you, Padre,’ said

M’Turk. ‘He is quick to get an impression, ain’t he? But you

mustn’t think we don’t love him, ‘cause we do. There isn’t an

ounce of vice about him.’

„Vedeţi că vi se întâmplă acelaşi lucru, Padre!” zise

M’Turk. „D-l Prout lesne capătă impresii, nu-i aşa? Dar să nu

credeţi că nu-l iubim pentru asta: ar fi o eroare. Nu are în el

răutate nici de cinci parale.”

A double knock fell on the door. O ciocănitură se auzi în uşă.

‘The Head to see Number Five study in his study at once,’ „Elevii de la No. 5 la domnul director, numaidecât!” zise


Stalky & Co

203

said the voice of Foxy, the school sergeant. Vulpe, sergentul liceului.

‘Whew!’ said the Reverend John. ‘It seems to me that

there is a great deal of trouble coming for some people.’

„Hoho!” zise reverendul John, „mi se pare că nu mai merg

lucrurile aşa bine pentru una lume.”

‘My word! Mr. Prout’s gone and told the Head,’ said

Stalky. ‘He’s a moral double-ender. Not fair, luggin’ the Head

into a house-row.’

„D-l Prout s-a dus să se plângă D-lui director; luptă pe căi

piezişe. Nu e drept să facă să intervină directorul într-o

chestiune pur interioară.”

‘I should recommend a copy-book on a—h’m—safe and

certain part,’ said the Reverend John disinterestedly.

„O precauţie bună ar fi să se aşeze un caiet la un loc

anumit,” zise reverendul John cu un aer indiferent.

‘Huh! He licks across the shoulders, an’ it would slam like

a beastly barn-door,’ said Beetle. ‘Good-night, Padre. We’re in

for it.’

„Nu foloseşte la nimic; D-l director dă numai pe umeri şi

pe urmă face o gălăgie îngrozitoare,” zise Beetle. „Bună seara,

Padre; noi ne ducem să ne luăm pedeapsa.”

Once more they stood in the presence of the Head—

Belial, Mammon, and Lucifer. But they had to deal with a man

more subtle than them all. Mr. Prout had talked to him, heavily

and sadly, for half an hour; and the Head had seen all that was

hidden from the house-master.

Se găseau iarăşi în faţa directorului, Beetle, Mammon şi

Lucifer. Dar aveau de-a face cu un om mai şiret decât ei. Timp

de o jumătate de oră îi ţinuse D-l Prout discursuri lungi şi triste

şi domnul director pricepuse tot ce nu văzuse D-l Prout.

‘You’ve been bothering Mr. Prout,’ he said pensively.

‘House-masters aren’t here to be bothered by boys more than is

necessary. I don’t like being bothered by these things. You are

„L-aţi plictisit pe D-l Prout,” zise el, pe un ton gânditor.

„Profesorii nu sunt aici ca să-i plictisiţi mai mult decât trebuie.

Nu-mi place să fiu deranjat pentru asemenea comedii. Mă


Stalky & Co

204

bothering me. That is a very serious offense. You see it?’ plictiseşti, asta e o greşeală gravă. M-aţi înţeles?“

‘Yes, sir.’ „Da, domnule director.”

‘Well, now, I purpose to bother you, on personal and

private grounds, because you have broken into my time. You are

much too big to lick, so I suppose I shall have to mark my

displeasure in some other way. Say, a thousand lines apiece, a

week’s gating, and a few things of that kind. Much too big to

lick, aren’t you?’

„Iată de ce am să vă plictisesc şi eu acum pentru motive

personale şi private: m-aţi făcut să-mi pierd vremea. Sunteţi prea

mari ca să fiţi bătuţi, nu-i aşa? De aceea va trebui să vă fac să

simţiţi nemulţumirea mea într-alt fel. Ia să vedem: o mie de linii

fiecare, opt zile de arest şi alte câteva lucruri de felul ăsta. Prea

mari ca să fiţi bătuţi, ce ziceţi?“

‘Oh, no, sir,’ said Stalky cheerfully; for a week’s gating in

the summer term is serious.

„Oh nu, domnule director,” zise Stalky surâzând; nu e

plăcut să fii consemnat opt zile pe timp de vară.”

‘Ve-ry good. Then we will do what we can. I wish you

wouldn’t bother me.’

„Biiiiine! Vom face ce vom putea. Mai bine aţi fi făcut să

mă lăsaţi în pace.”

It was a fair, sustained, equable stroke, with a little draw

to it, but what they felt most was his unfairness in stopping to

talk between executions. Thus:

Domnul director lovea exact, cu hotărâre şi regularitate,

puţin cam încet, însă. Nedrept li se păru prietenilor felul de a

vorbi în timpul execuţiei.

‘Among the—lower classes this would lay me open to a

charge of—assault. You should be more grateful for your—

privileges than you are. There is a limit—one finds it by

experience, Beetle—beyond which it is never safe to pursue

„Dacă am aparţine... claselor populare... eu m-aş expune,

în momentul de faţă să fiu chemat la judecătoria de pace... Nu

vă daţi bine seama de ce privilegii vă bucuraţi. Peste o oarecare

limită... e rândul dumitale, Beetle... devine periculos să-ţi


Stalky & Co

205

private vendettas, because—don’t move—sooner or later one

comes—into collision with the—higher authority, who has

studied the animal. Et ego—M’Turk, please—in Arcadia vixi.

There’s a certain flagrant injustice about this that ought to appeal

to—your temperament. And that’s all! You will tell your house-

master that you have been formally caned by me.’

îndeplineşti micile răzbunări personale... căci... nu te mişca, te

rog... mai devreme sau mai târziu ajungi în conflict cu

autorităţile, care ele, cunosc foarte bine oamenii cu care au de-a

face. Et ego—M’Turk, te rog—in Arcadia vixi. În felul meu de a

proceda este o nedreptate flagrantă, care trebuie să vă placă...

vouă. Aşa! Şi acum să-i spuneţi dirigintelui vostru că eu v-am

pedepsit.”

‘My word!’ said M’Turk, wriggling his shoulder-blades

all down the corridor. ‘That was business! The Prooshian Bates

has an infernal straight eye.’

„Pe onoarea mea,” zise M’Turk frecându-şi umerii tot

drumul pe coridor în sus. „A fost lucru serios de data asta. Şi te

nimereşte cu precizie, prusacul de Bates.”

‘Wasn’t it wily of me to ask for the lickin’,’ said Stalky,

‘instead of those impots?’

„N-am fost prost, ce zici, să aleg loviturile în loc de

pedeapsă scrisă?” zise Stalky.

‘Rot! We were in for it from the first. I knew the cock of

his old eye,’ said Beetle. ‘I was within an inch of blubbing.’

„Ei şi! Parcă n-ar fi fost el hotărât la asta de la început!”

răspunse Beetle. „L-am văzut după ochi. Dar era cât p’aci să

plâng.”

‘Well, I didn’t exactly smile,’ Stalky confessed. „Parcă eu eram departe,” mărturisi Stalky.

‘Let’s go down to the lavatory and have a look at the

damage. One of us can hold the glass and t’others can squint.’

„Hai să coborâm la baie, să vedem rezultatul. Unul din

noi ţine oglinda şi ceilalţi se vor uita cruciş.”

They proceeded on these lines for some ten minutes. The Aşa şi făcură. Loviturile lăsaseră urme roşii şi egale care


Stalky & Co

206

wales were very red and very level. There was not a penny to

choose between any of them for thoroughness, efficiency, and a

certain clarity of outline that stamps the work of the artist.

se asemănau perfect între ele; erau foarte regulate şi ieşeau la

iveală cu contururile definite care caracterizează pe veritabilul

artist.

‘What are you doing down there?’ Mr. Prout was at the

head of the lavatory stairs, attracted by the noise of splashing.

„Ce faceţi acolo?” întrebă D-l Prout de sus.

‘We’ve only been caned by the Head, sir, and we’re

washing off the blood. The Head said we were to tell you. We

were coming to report ourselves in a minute, sir. (Sotto voce.)

That’s a score for Heffy!’

„Domnul director ne-a bătut, domnule profesor, şi acum

spălăm urmele. Ne-a ordonat să vă spunem că ne-a pedepsit

dânsul. Trebuia să venim acum la D-voastră. Labă de Urs poate

să însemneze partida câştigată,” adăugă el încetişor.

‘Well, he deserves to score something, poor devil,’ said

M’Turk, putting on his shirt. ‘We’ve sweated a stone and a half

off him since we began.’

„Ce vrei, e rândul lui, bietul om!” zise M’Turk punând

cămaşa. „L-am înnebunit destul; istoria asta l-a făcut să

slăbească zece kilograme.”

‘But look here, why aren’t we wrathy with the Head? He

said it was a flagrant injustice. So it is!’ said Beetle.

„Ia spuneţi, de ce niciunul dintre noi nu are pică pe

Protos?” întrebă Beetle. „El singur a spus că a comis o nedreptate

flagrantă. Şi e adevărat!“

‘Dearr man,’ said M’Turk, and vouchsafed no further

answer.

„Ce mai om,” fu tot răspunsul lui M’Turk.

It was Stalky who laughed till he had to hold on by the

edge of a basin.

În timpul acesta, Stlaky se puse pe râs şi râse până ce

trebui să se ţină de suportul ligheanului.


Stalky & Co

207

‘You are a funny ass! What’s that for?’ said Beetle. „Ce imbecil eşti,” zise Beetle. „De ce râzi aşa?“

‘I’m—I’m thinking of the flagrant injustice of it!’ „Mă gândesc la acea nedreptate flagrantă.”


Stalky & Co

208


Stalky & Co

209

The Moral Reformers

Reformatorii

There was no disguising the defeat. The victory was to

Prout, but they grudged it not. If he had broken the rules of the

game by calling in the Head, they had had a good run for their

money.

Nu era niciun mijloc ca cei trei prieteni să-şi ascundă

înfrângerea; victoria era a D-lui Prout, dar ei nu aveau pică pe el

pentru asta. E adevărat că se abătuse de la regulile jocului,

făcând apel la director într-o chestiune în care acesta nu avea ce

căuta, dar pedeapsa pe care o primiseră nu fusese dată pe

nedrept.

The Reverend John sought the earliest opportunity of

talking things over. Members of a bachelor Common-room, of a

school where masters’ studies are designedly dotted among

studies and form-rooms, can, if they choose, see a great deal of

their charges. Number Five had spent some cautious years in

testing the Reverend John. He was emphatically a gentleman.

He knocked at a study door before entering; he comported

himself as a visitor and not a strayed lector; he never prosed, and

Părintele John căuta cea dintâi ocazie ca să discute

afacerea. Membrii unui grup de profesori , toţi celibatari, pot,

într-o şcoală în care birourile profesorilor sunt dinadins risipite

printre meditaţii şi clase, să-şi vadă foarte des elevii. Numărul

cinci îl observase câţiva ani la rând pe reverendul John,

punându-l la încercare în diferite ocazii. După aceasta îi

recunoscu meritul de a fi un adevărat gentleman. Avea obiceiul

să bată la uşa unei camere de studiu înainte de a intra; odată


Stalky & Co

210

he never carried over into official life the confidences of idle

hours. Prout was ever an unmitigated nuisance; King came

solely as an avenger of blood; even little Hartopp, talking

natural history, seldom forgot his office; but the Reverend John

was a guest desired and beloved by Number Five.

intrat, se purta ca un oaspete, iar nu ca un lector rătăcit pe acolo;

nu se admira când vorbea şi nu transporta, în viaţa sa oficială de

profesor, confidenţele făcute de elevi în clipe de destindere.

Prout era o plictiseală constantă; King venea numai în chip de

răzbunător; chiar şi Hartopp, în conversaţiile sale despre ştiinţe

naturale, îşi uita rareori tonul său doctoral; doar reverendul John

era un oaspete dorit şi iubit în studiul No. 5.

Behold him, then, in their only arm-chair, a bent briar

between his teeth, chin down in three folds on his clerical collar,

and blowing like an amiable whale, while Number Five

discoursed of life as it appeared to them, and specially of that

last interview with the Head—in the matter of usury.

Puteţi să-l priviţi, instalat în unicul fotoliu din odaie, cu o

pipă de lemn de trandafir între dinţi, cu bărbia căzând în trei

etaje pe gulerul său cleric, pufăind ca o simpatică balenă, pe când

locuitorii studiului discutau asupra vieţii aşa cum ea le părea

lor,—şi în special despre ultima lor întrevedere cu directorul...

cu privire la operaţiile lor de camătă.

‘One licking once a week would do you an immense

amount of good,’ he said, twinkling and shaking all over; ‘and,

as you say, you were entirely in the right.’

„Sunt de părere că o bătaie pe săptămână v-ar face cât se

poate de bine,” zise el cu ochii scânteind şi cu tremurând tot de

râs, „şi, după cum spuneaţi, dreptatea era cu totul de partea

voastră.”

‘Ra-ather, Padre! We could have proved it if he’d let us

talk,’ said Stalky; ‘but he didn’t. The Head’s a downy bird.’

„Desigur, Padre. I-am fi probat noi acest lucru dacă ne-ar

fi lăsat numai să spunem două vorbe,” zise Stalky, „dar ţi-ai


Stalky & Co

211

găsit! Domnul director este o pasăre vicleană.”

‘He understands you perfectly. Ho! ho! Well, you worked

hard enough for it.’

„V-a înţeles el foarte bine, ho, ho! V-aţi dat şi destulă

osteneală pentru asta, n-am ce zice.”

‘But he’s awfully fair. He doesn’t lick a chap in the

morning an’ preach at him in the afternoon,’ said Beetle.

„E şiret, dar se poartă frumos. Nu-ţi trage dimineaţa o

bătaie ca pe urmă să-ţi ţină şi o predică după amiaza,” zise

Beetle.

‘He can’t; he ain’t in Orders, thank goodness,’ said

M’Turk. Number Five held the very strongest views on clerical

head-masters, and were ever ready to meet their pastor in

argument.

„Nu poate,” zise M’Turk, „că doar nu e pastor, slavă

Domnului!” Numărul cinci avea idei foarte hotărâte contra

diriginţilor şi directorilor clerici, şi erau totdeauna gata să dea

duhovnicului lor, toate argumentele asupra acestui subiect.

‘Almost all other schools have clerical Heads,’ said the

Reverend John gently.

„Aproape toate celelalte şcoli au pastori în fruntea lor,”

zise reverendul John cu blândeţe.

‘It isn’t fair on the chaps,’ Stalky replied. ‘Makes ‘em

sulky. Of course it’s different with you, sir. You belong to the

school—same as we do. I mean ordinary clergymen.’

„Nu e bine pentru băieţi,” spuse Stalky.

„Le dă un caracter urâcios. Bineînţeles că nu este acelaşi

lucru cu D-voastră, domnule. Dumneavoastră faceţi ca şi parte

din liceu, tot aşa ca şi noi. Vreau să vorbesc de clericii obişnuiţi.”

‘Well, I am a most ordinary clergyman; and Mr.

Hartopp’s in Orders, too.’

„Parcă nu sunt şi eu tot cleric! Şi D. Hartopp este cleric.”

‘Ye—es, but he took ‘em after he came to the Coll. We saw „Da, e adevărat, dar era aşa de mult profesor în liceu


Stalky & Co

212

him go up for his exam. That’s all right,’ said Beetle. ‘But just

think if the Head went and got ordained!’

înainte să fie hirotonisit. L-am văzut noi când s-a dus să-şi treacă

examenul la teologie. Aşa mai merge,” zise Beetle. „Dar ce-ar fi

dacă şi directorul s-ar apuca de teologie!”

‘What would happen, Beetle?’ „Ce s-ar întâmpla, Beetle?.”

‘Oh, the Coll. ‘ud go to pieces in a year, sir. There’s no

doubt o’ that.’

„Şcoala s-a prăpădi într-un an de zile. Asta fără nicio

îndoială.“

‘How d’you know?’ The Reverend John was smiling. „De unde ştii?” întrebă reverendul John surâzând.

‘We’ve been here nearly six years now. There are precious

few things about the Coll. we don’t know,’ Stalky replied. ‘Why,

even you came the term after I did, sir. I remember your asking

our names in form your first lesson. Mr. King, Mr. Prout, and the

Head, of course, are the only masters senior to us—in that way.’

„Noi suntem aici de aproape şase ani. Sunt foarte puţine

lucruri în mersul liceului pe care să nu le ştim noi,” răspunse

Stalky. „Chiar şi dumneavoastră aţi venit un trimestru după

mine, domnule profesor. Mi-aduc aminte când mi-aţi întrebat

numele în clasă pentru întâia oară. D-l King, D-l Prout şi,

bineînţeles, D-l director sunt singurii mai vechi decât noi—aici,

la liceu.”

‘Yes, we’ve changed a good deal—in Common-room.’ „Da, am avut schimbări notabile în cancelarie.”

‘Huh!’ said Beetle with a grunt. ‘They came here, an’ they

went away to get married. Jolly good riddance, too!’

„Hm!” zise Beetle. „Unii au venit şi, pe urmă, au plecat

de aici ca să se însoare. Bine că am scăpat de ei.”

‘Doesn’t our Beetle hold with matrimony?’ „Nu intră însurătoarea în principiile domnului Beetle?“

‘No, Padre; don’t make fun of me. I’ve met chaps in the „Nu, Padre; te rog, nu râde de mine. În timpul vacanţei


Stalky & Co

213

holidays who’ve got married house-masters. It’s perfectly awful!

They have babies and teething and measles and all that sort of

thing right bung in the school; and the masters’ wives give tea-

parties—tea-parties, Padre!—and ask the chaps to breakfast.’

am întâlnit băieţi care au diriginţii însuraţi. Este o grozăvie. E

îngrozitor. Se trezesc în şcoală cu copii cărora li se scot dinţii sau

fac pojar şi fel de fel de alte drăcii; şi nevestele directorilor dau

ceaiuri; poftim, Padre, ceaiuri, şi poftesc băieţii la dejun.”

‘That don’t matter so much,’ said Stalky. ‘But the house-

masters let their houses alone, and they leave everything to the

prefects. Why, in one school, a chap told me, there were big baize

doors and a passage about a mile long between the house and

the master’s house. They could do just what they pleased.’

„Asta n-ar avea atâta importanţă,” zise Stalky. „Dar

diriginţii nu se ocupă de diviziile lor şi lasă toate grijile pe capul

monitorilor. Păi, într-una dintre şcoli, mi-a povestit un băiat că

aveau un coridor lung de un kilometru şi perdele groase de

covor între liceu şi casa dirigintelui. Elevii făceau ce le plăcea.”

‘Satan rebuking sin with a vengeance.’ „N-am ce spune, iată Satan care dezaprobă păcatul şi-l

urmăreşte!”

‘Oh, larks are right enough; but you know what we mean,

Padre. After a bit it gets worse an’ worse. Then there’s a big bust-

up and a row that gets into the papers, and a lot of chaps are

expelled, you know.’

„O, îi place omului să se mai distreze puţin; dar ştiţi ce

vrem să spunem, Padre. Dup un timp merge rău, şi iar mai rău,

pe urmă se întâmplă câte un accident şi un scandal despre care

se scrie şi în gazete, şi o groază de băieţi sunt daţi afară.”

‘Always the wrong uns; don’t forget that. Have a cup of

cocoa, Padre?’ said M’Turk, with the kettle.

„Întotdeauna cei care n-au făcut nimic, aceasta s-o băgaţi

de seamă,” zise M’Turk, înaintând cu o cană în mână. „Luaţi o

ceaşcă de ciocolată, Padre?“

‘No, thanks; I’m smoking. Always the wrong uns? Pro- „Nu, mulţumesc, prefer să fumez. Întotdeauna cei


Stalky & Co

214

ceed, my Stalky.’ nevinovaţi? Continuă, dragul meu Stalky.”

‘And then’—Stalky warmed to the work—’everybody

says, “Who’d ha’ thought it? Shockin’ boys! Wicked little kids!”

It all comes of havin’ married house-masters, I think.’

„Şi pe urmă“—Stalky se încălzea pe măsură ce vorbea—

„toată lumea spune: „Cine ar fi crezut aşa ceva? Ce băieţi răi! Ce

copii ticăloşi! Şi toate acestea pentru că au diriginţi însuraţi, iată

părerea mea.”.”

‘A Daniel come to judgment!’ „Un Daniil a venit să ne judece!“

‘But it does,’ M’Turk interrupted. ‘I’ve met chaps in the

holidays, an’ they’ve told me the same thing. It looks awfully

pretty for one’s people to see—a nice separate house with a nice

lady in charge, an’ all that. But it isn’t. It takes the house-masters

off their work, and it gives the prefects a heap too much power,

an’—an’—it rots up everything. You see, it isn’t as if we were

just an ordinary school. We take crammers’ rejections as well as

good little boys like Stalky. We’ve got to do that to make our

name, of course, and we get ‘em into Sandhurst somehow or

other, don’t we?’

„Dar aşa este,” întrerupse M’Turk. „Băieţii pe care i-am

întâlnit în vacanţe mi-au spus acelaşi lucru. Familia este

încântată când vede o casă drăguţă, o cucoană gospodină şi aşa

mai departe—dar asta nu-i destul. Astea toate iau din timpul

dirigintelui, monitorii capătă prea multă autoritate şi... şi... şi

toate merg altfel decât ar trebui. Vedeţi, noi nu suntem o şcoală

ca cele obişnuite. Noi luăm pe acei refuzaţi de dughenele din

Londra în acelaşi timp cu alţi băieţi drăguţi de felul lui Stalky.

Suntem obligaţi la aceasta ca să ne facem reputaţia şi, într-un fel

sau altul, ajungem să îi băgăm pe toţi la Sandhurst, nu-i aşa?“

‘True, O Turk. Like a book thou talkest, Turkey.’ „Adevărat, oh, Turk. Ca dintr-o carte vorbeşti, tu,

Turkey.”

‘And so we want rather different masters, don’t you think „Şi de aceea avem nevoie de profesori mai deosebiţi ca


Stalky & Co

215

so, to other places? We aren’t like the rest of the schools.’ într-alte părţi, nu credeţi? Noi nu suntem o şcoală ca toate

celelalte.”

‘It leads to all sorts of bullyin’, too, a chap told me,’ said

Beetle.

„În şcolile acelea se petrec şi o groază de bruftuieli şi de

brutalităţi, mi-a povestit mie unul,” zise Beetle.

‘Well, you do need most of a single man’s time, I must

say.’ The Reverend John considered his hosts critically. ‘But do

you never feel that the world—the Common-room—is too much

with you sometimes?’

„Trebuie să recunosc că un celibatar şi de-abia are vreme

destulă ca să se ocupe de voi.” Părintele John privi la gazdele

sale cu o privire cercetătoare. „Dar voi nu găsiţi că cei din

cancelarie prea vă stau în cale câteodată?“

‘Not exactly—in summer, anyhow.’ Stalky’s eye roved

contentedly to the window. ‘Our bounds are pretty big, too, and

they leave us to ourselves a good deal.’

„Nu prea ne supără, mai ales vara.” Privirea lui Stalky

zbură mulţumită spre fereastră. „Limitele sunt largi şi suntem

lăsaţi singuri destul timp.”

‘For example, here am I sitting in your study, very much

in your way, eh?’

„De exemplu, iată-mă pe mine aici, în camera voastră de

studiu, împiedicându-vă să staţi de capul vostru, nu-i aşa?

Stingherindu-vă, nu-i aşa?“

‘Indeed you aren’t, Padre. Sit down. Don’t go, sir. You

know we’re glad whenever you come.’

„Dar deloc, Padre. Staţi jos, vă rog. Nu plecaţi, domnule.

Ştiţi ce bine ne pare când veniţi.”

There was no doubting the sincerity of the voices. The

Reverend John flushed a little with pleasure and refilled his

briar.

Nu se putea îndoi nimeni de sinceritatea acestor cuvinte.

Obrazul reverendului John se înroşi puţin din cauza impresiei

plăcute şi el îşi umplu pipa din nou.”


Stalky & Co

216

‘And we generally know where the Common-room are,’

said Beetle triumphantly. ‘Didn’t you come through our lower

dormitories last night after ten, sir?’

„Şi, în general, noi cam ştim unde se află profesorii. N-aţi

trecut prin dormitoarele de jos noaptea trecută, după ora zece,

domnule profesor?“

‘I went to smoke a pipe with your house-master. No, I

didn’t give him any impressions. I took a short cut through your

dormitories.’

„M-am dus să fumez o pipă cu dirigintele vostru. Nu vă

speriaţi, că de data asta nu i-am dat nicio impresie. Ca să ajung

mai repede, am luat-o prin dormitoare.”

‘I sniffed a whiff of ‘baccy, this mornin’. Yours is stronger

than Mr. Prout’s. I knew,’ said Beetle, wagging his head.

„Azi dimineaţă, am simţit un miros de tutun. Al

dumneavoastră e mai tare decât al domnului Prout. Şi aşa am

ştiut,” zise Beetle, dând din cap.

‘Good heavens!’ said the Reverend John absently. It was

some years before Beetle perceived that this was rather a tribute

to innocence than observation. The long, light, blindless

dormitories, devoid of inner doors, were crossed at all hours of

the night by masters visiting one another; for bachelors sit up

later than married folk. Beetle had never dreamed that there

might be a purpose in this steady policing.

„Teribili sunteţi,” opină reverendul John, cu un aer

distrat. De-abia peste câţiva ani şi dădu seama Beetle că această

notă exclamativă era un tribut plătit mai mult inocenţei sale

decât spiritului său de observaţie.

‘Talking about bullying,’ the Reverend John resumed,

‘you all caught it pretty hot when you were fags, didn’t you?’

„Vorbind de bruftuieli,” reluă părintele John, „cred că aţi

fost şi voi destul de frecaţi când eraţi mici, nu?“

‘Well, we must have been rather awful little beasts,’ said „Ei da, dar poate eram şi noi nişte animale prea din cale


Stalky & Co

217

Beetle, looking serenely over the gulf between eleven and

sixteen. ‘My Hat, what bullies they were then—Fairburn,

“Gobby” Maunsell, and all that gang!’

afară de imposibile,” zise Beetle, privind cu seninătate prăpastia

ce desparte unsprezece ani de şaisprezece. „Sfinte Sisoe! Ce

tirani erau pe atunci—Fairburn, Gobby, Maunsell şi toată banda

lor.”

‘ ‘Member when “Gobby” called us the Three Blind Mice,

and we had to get up on the lockers and sing while he buzzed

inkpots at us?’ said Stalky. ‘They were bullies if you like!’

„Ţii minte când ne punea Gobby să facem pe cei trei

şoareci orbi şi să ne urcăm sus pe pupitre pe când el arunca cu

călimări în noi. Asta se chema tiranie,” zise Stalky.

‘But there isn’t any of it now,’ said M’Turk soothingly. „Dar acum nu se mai întâmplă aşa ceva,” zise M’Turk

liniştitor.

‘That’s where you make a mistake. We’re all inclined to

say that everything is all right as long as we ourselves aren’t

hurt. I sometimes wonder if it is extinct—bullying.’

„Aici vă înşelaţi; noi suntem dispuşi să credem că totul

merge bine atâta vreme cât nu ne supără nimeni personal. Mă

întreb câteodată dacă bruftuiala a dispărut cu totul.”

‘Fags bully each other horrid; but the upper forms are

supposed to be swottin’ for exams. They’ve got something else

to think about,’ said Beetle.

„O, cei mici se bruftuiesc teribil unul pe altul, dar cei din

clasele superioare bănuiesc că sunt prea ocupaţi cu pregătirea

pentru examene. Au altele la care să se gândească,” zise Beetle.

‘Why? What do you think?’ Stalky was watching the

chaplain’s face.

„Dar de ce întrebaţi, domnule profesor, care este ideea

D-voastră?“ Stalky se uita atent la figura capelanului.

‘I have my doubts.’ Then, explosively, ‘On my word, for

three moderately intelligent boys you aren’t very observant. I

„Am eu oarecari bănuieli.” Apoi, deodată, exclamă: „Pe

onoarea mea, pentru nişte băieţi cu oarecare doxă la cap, nu prea


Stalky & Co

218

suppose you were too busy making things warm for your house-

master to see what lay under your noses when you were in the

form-rooms last week?’

aveţi spirit de observaţie! Se vede că eraţi ocupaţi cu mizeriile pe

care le făceaţi diriginţilor săptămâna trecută, de n-aţi băgat de

seamă nimic în clasele în care făceaţi meditaţie?“

‘What, sir? I—I swear we didn’t see anything,’ said Beetle. „Dar ce anume, domnule? Vă jur că n-am văzut nimic,”

zise Beetle.

‘Then I’d advise you to look. When a little chap is

whimpering in a corner and wears his clothes like rags, and

never does any work, and is notoriously the dirtiest little

“corridor-caution” in the Coll., something’s wrong somewhere.’

„Atunci, vă sfătuiesc să priviţi mai bine altă dată. Când

un individ mic bâzâie prin colţuri cu hainele într-o stare de

plâns, nu mai lucrează şi este cunoscut drept cel mai scârbos

şoarece de coridor din liceu, trebuie să fie ceva cu el.”

‘That’s Clewer,’ said M’Turk under his breath. „Asta e Clewer,” zise M’Turk încetişor.

‘Yes, Clewer. He comes to me for his French. It’s his first

term, and he’s almost as complete a wreck as you were, Beetle.

He’s not naturally clever, but he has been hammered till he’s

nearly an idiot.’

„Da, chiar Clewer; îl am la franceză. Este primul lui

trimestru şi cu siguranţă că este tot atât de chinez cum erai şi

D-ta, Beetle, pe acele vremuri. Nu e prea deştept, dar are aerul

că cineva l-a maltratat până la tâmpit.”

‘Oh, no. They sham silly to get off more lickings,’ said

Beetle. ‘I know that.’

„Aş! Face pe tâmpitul ca să nu fie pedepsit,” zise Beetle.

„Cunosc eu sistemul.”

‘I’ve never actually seen him knocked about,’ said the

Reverend John.

„Acum trebuie să spun că n-am văzut pe nimeni

brutalizându-l,” zise reverendul John.

‘The genuine article don’t do that in public,’ said Beetle. „Cred şi eu; cei care obişnuiesc lucrul ăsta nu o fac în


Stalky & Co

219

‘Fairburn never touched me when any one was looking on.’ public,” zise Beetle. „Fairburn nu mi-ar fi clintit un fir de păr

când era cineva de faţă.”

‘You needn’t swagger about it, Beetle,’ said M’Turk. ‘We

all caught it in our time.’

„N-ai nevoie să te lauzi, Beetle,” zise M’Turk. „Am trecut

cu toţii pe acolo la vremea noastră.”

‘But I got it worse than any one,’ said Beetle. ‘If you want

an authority on bullyin’, Padre, come to me. Corkscrews—

brush-drill keys—head-knucklin’—arm-twistin’—rockin’—Ag

Ags—and all the rest of it.’

„Dar eu am încasat mai mult decât toţi ceilalţi,” zise

Beetle. „Dacă ai nevoie de un expert în materie de tiraniseală, te

rog, alege-mă pe mine, Padre. Şuruburile, peria, cheile, capsele,

înşurubarea braţelor, legănatul, ag-ag şi tot restul.”

‘Yes. I do want you as an authority, or rather I want your

authority to stop it—all of you.’

„Da, chiar am nevoie de voi ca experţi sau, mai bine, am

nevoie de autoritatea voastră, a tuturor, ca să opriţi aceste

procedee.”

‘What about Abana and Pharpar, Padre—Harrison and

Craye? They are Mr. Prout’s pets,’ said M’Turk a little bitterly.

‘We aren’t even sub-prefects.’

„Dar ce fac Abana şi Pharphar, Padre, Harrison şi Craye?

Ei sunt favoriţii D-lui Prout,” zise M’Turk cu puţină amărăciune.

„Noi nu suntem nici cel puţin sub-monitori.”

‘I’ve considered that, but, on the other hand, since most

bullying is mere thoughtlessness—’

„La aceasta m-am gândit, dar pe de altă parte, de vreme

ce tiraniseala porneşte numai dintr-o lipsă de judecată—”

‘Not one little bit of it, Padre,’ said M’Turk. ‘Bullies like

bullyin’. They mean it. They think it up in lesson and practise it

in the quarters.’

„Aş, să nu credeţi asta, Padre,” zise M’Turk. „Tiranii

bruftuiesc de plăcere. Ei o fac cu premeditare. Se gândesc la asta

în timpul lecţiei şi o pun în aplicare în recreaţie.”


Stalky & Co

220

‘Never mind. If the thing goes up to the prefects it may

make another house-row. You’ve had one already. Don’t laugh.

Listen to me. I ask you—my own Tenth Legion—to take the

thing up quietly. I want little Clewer made fairly clean and

decent—’

„N-are a face. Dacă lucrul ar ajunge la monitori, ar

produce o tulburare în casa întreagă. Aţi avut un scandal nu de

mult. Nu, nu râdeţi. Ascultaţi-mă; vă rog pe voi,—legiunea X-a

a mea, să luaţi voi lucrurile în mână. Vreau să mi-l faceţi pe

Clewer curăţel şi prezentabil...”

‘Blowed if I wash him!’ whispered Stalky. „Să fiu al naibii dacă l-oi spăla eu,” mormăi Stalky.

‘Decent and self-respecting. As for the other boy,

whoever he is, you can use your influence’—a purely secular

light flickered in the chaplain’s eye—’in any way you please to—

to dissuade him. That’s all. I’ll leave it to you. Good-night, mes

enfants.’

„Să-l văd decent şi cu respectul de sine însuşi. Cât despre

băiatul celălalt, puteţi să întrebuinţaţi toată influenţa de care

dispuneţi.” O licărire foarte lumească străluci în privirea

capelanului: „Cum credeţi voi mai bine ca să-l împiedicaţi să mai

facă acest lucru. Atâta tot. Las asta în seama voastră. La

revedere, copii!”

‘Well, what are we goin’ to do?’ Number Five stared at

each other.

„Bine,” băieţii din No. 5 priveau unul spre altul.

‘Young Clewer would give his eyes for a place to be quiet

in. I know that,’ said Beetle. ‘If we made him a study-fag, eh?’

„Clewer ar da ochii peste cap ca să aibă un loc unde să se

refugieze şi să fie liniştit. Cunosc eu asta,” zise Beetle. „Dacă

l-am ataşa pe lângă studiul nostru?“

‘No!’ said M’Turk firmly. ‘He’s a dirty little brute, and „Nu,” zise M’Turk hotărât. „Este un mic îngălat şi o să ne


Stalky & Co

221

he’d mess up everything. Besides, we ain’t goin’ to have any

beastly Erickin’. D’you want to walk about with your arm round

his neck?’

răvăşească toate pe aici. N-avem vreme să stăm să-l învăţăm

rânduiala. N-ai de gând să te plimbi ţinându-l de după gât, cum

făceau băieţii cu Erickin.”

‘He’d clean out the jam-pots, anyhow; an’ the burnt-

porridge saucepan—it’s filthy now.’

„Ar putea să ne spele borcanele de dulceaţă; şi să frece

cratiţa pentru porridge, e arsă de tot.”

‘Not good enough,’ said Stalky, bringing up both heels

with a crash on the table. ‘If we find the merry jester who’s been

bullyin’ him an’ make him happy, that’ll be all right. Why didn’t

we spot him when we were in the form-rooms, though ‘

„Asta nu e o soluţie,” zise Stalky, punând călcâiele pe

masă. „Dacă însă am găsi pe veselul tovarăş care-l chinuieşte şi

l-am face să petreacă un sfert de ceas agreabil, ar fi o treabă! Cum

de n-am simţit noi nimica în timpul cât eram în meditaţie, mă

întreb?“

‘Maybe a lot of fags have made a dead set at Clewer. They

do that sometimes.’

„Poate că este o bandă întreagă de şcolari care se distrează

sâcâindu-l pe Clewer. Se întâmplă şi asta câteodată.”

‘Then we’ll have to kick the whole of the lower school in

our house—on spec. Come on,’ said M’Turk.

„Atunci haidem să luăm la bătaie tot cursul inferior din

divizia noastră, la nimereală. Mergem?” zise M’Turk.

‘Keep your hair on! We mustn’t make a fuss about the

biznai. Whoever, it is, he’s kept quiet or we’d have seen him,’

said Stalky. ‘We’ll walk round and sniff about till we’re sure.’

„Ia ţine-ţi firea! Nu trebuie să facem zgomot în jurul

acestei chestii. Cel care se îndeletniceşte cu acest sport se

ascunde bine, căci altfel îl vedeam şi noi,” zise Stalky. „Vom face

câteva investigaţii până ce vom prinde dincotro vine vântul.”

They drew the house form-rooms, accounting for every Făcură o raită printre sălile de meditaţie, observând cu


Stalky & Co

222

junior and senior against whom they had suspicions—

investigated, at Beetle’s suggestion, the lavatories and box-

rooms, but without result. Everybody seemed to be present save

Clewer.

atenţie fiecare elev, mare sau mic, asupra căruia aveau bănuieli,

inventariind, la cererea lui Beetle, până şi odăile de baie şi

cămăruţele, dar fără niciun rezultat. Toţi păreau să fie la locul

lor, în afară de Clewer.

‘Rum!’said Stalky, pausing outside a study door. ‘Golly!’ „St!” făcu Stalky, oprindu-se la uşa unui studiu. „Ei

drace!“

A thin piping mixed with tears came muffled through the

panels.

O voce subţire, amestecată cu lacrimi ajunse până la ei,

prin uşa închisă.

‘As beautiful Kitty one morning was tripping ‘ „...Pe când frumoasa Kitty într-o dimineaţă“

‘Louder, you young devil, or I’ll buzz a book at you!’ „Mai tare, nătărăule, că dau cu cartea în tine!“

With a pitcher of milk―― „Cu o cană cu lapte pe umăr...“

‘Oh, Campbell, please don’t!’ „O, te rog, Campbell!“

To the fair of――’ „La târg, la...!“


Stalky & Co

223

A book crashed on something soft, and squeals arose. O carte izbi în ceva moale şi se auzi un ţipăt ascuţit.

‘Well, I never thought it was a study-chap, anyhow. That

accounts for our not spotting him,’ said Beetle. ‘Sefton and

Campbell are rather hefty chaps to tackle. Besides, one can’t go

into their study like a form-room.’

„N-aş fi crezut să fie un băiat care are studiul lui personal.

Aşa se explică de ce n-am dat de el până acum,” zise Beetle.

„Campbell şi Sefton sunt un vânat cam mare pentru noi.

Pe urmă, în studiul lor nu putem să ne amestecăm aşa cum am

face-o într-o clasă.”

‘What swine!’ M’Turk listened. ‘Where’s the fun of it? I

suppose Clewer’s faggin’ for them.’

„Ce măgari,” mormăi M’Turk ascultându-i. „Ce plăcere

pot găsi ei într-asta?“ „Bănuiesc că Clewer este piciul lor?“

‘They aren’t prefects. That’s one good job,’ said Stalky,

with his war-grin. ‘Sefton and Campbell! Um! Campbell and

Sefton! Ah! One of ‘em’s a crammer’s pup.’

„Tot bine că nu sunt monitori, şi asta e ceva,” zise Stalky

cu un râs agresiv. „Sefton şi Campbell, hm! Campbell şi Sefton.

Ah! Unul dintre ei vine dintr-o dugheană.”

The two were precocious hairy youths between seventeen

and eighteen, sent to the school in despair by parents who hoped

that six months’ steady cram might, perhaps, jockey them into

Sandhurst. Nominally they were in Mr. Prout’s house; actually

they were under the Head’s eye; and since he was very careful

never to promote strange new boys to prefectships, they

considered they had a grievance against the school. Sefton had

spent three months with a London crammer, and the tale of his

Aceşti băieţi erau doi flăcăi bărboşi de câte şaptesprezece

şi optsprezece ani, trimişi la colegiu de părinţi amărâţi, care

sperau să-i facă să intre la Şcoala Miliatră după şase luni de

îndopare sistematică. De formă aparţineau diviziei D-lui Prout

însă în realitate erau sub supravegherea directorului; şi cum

acesta nu numea niciodată monitori dintre băieţii noi, aceştia

doi, având în vedere etatea lor, considerau lăsarea lor la o parte

o jignire. Sefton petrecuse trei luni într-o dugheană cu renume


Stalky & Co

224

adventures there lost nothing in the telling. Campbell, who had

a fine taste in clothes and a fluent vocabulary, followed his lead

in looking down loftily on the rest of the world. This was only

their second term, and the school, used to what it profanely

called ‘crammers’ pups,’ had treated them with rather galling

reserve. But their whiskers—Sefton owned a real razor—and

their moustaches were beyond question impressive.

prost din Londra şi povestea multe aventuri din timpul şederii

sale acolo. Campbell, care se îmbrăca bine şi avea un vocabular

întins, îl imita şi privea tot restul lumii de la înălţime. Ei erau

acum în şcoală de două trimestre, dar băieţii, obişnuiţi cu ceea

ce numeau ei specimene de dugheană, observau faţă de ei o

rezervă glacială. Însă barbetele lor,—Sefton avea la el un brici

adevărat—şi mustăţile, făceau o oarecare impresie.

‘Shall we go in an’ dissuade ‘em?’ M’Turk asked. ‘I’ve

never had much to do with ‘em, but I’ll bet my hat Campbell’s a

funk.’

„Mergem la ei să-i convingem?” întrebă M’Turk. „N-am

avut a face cu ei, dar pot să pariez că acest Campbell e un

poltron.”

‘No—o! That’s oratio directa,’ said Stalky, shaking his

head. ‘I like oratio obliqua. ‘Sides, where’d our moral influence be

then? Think o’ that!’

„Nu, asta este oratio directa; eu prefer oratio obliqua,” zise

Stalky dând din cap. „Pe urmă cum am rămâne cu influenţa

noastră morală dacă ne-am bate.”

‘Rot!’ What are you goin’ to do?’ Beetle turned into Lower

Number Nine form-room, next door to the study.

„Ei, prostii! Atunci ce e de făcut?“ Beetle intră într-o clasă

alături de studiul cu pricina.

‘Me?’ The lights of war flickered over Stalky’s face. ‘Oh, I

want to jape with ‘em. Shut up a bit!’

„Ce să fie?“ Erau flăcări războinice în ochii lui Stalky.

„Vreau numai să mă distrez puţin. Ia tăceţi.”

He drove his hands into his pockets and stared out of

window at the sea, whistling between his teeth. Then a foot

Vârâ mâinile în buzunar şi privi distrat pe fereastră,

fluierând printre dinţi. Pe urmă bătu încet podeaua cu piciorul.


Stalky & Co

225

tapped the floor; one shoulder lifted; he wheeled, and began the

short quick double-shuffle—the war-dance of Stalky in

meditation. Thrice he crossed the empty form-room, with

compressed lips and expanded nostrils, swaying to the quick-

step. Then he halted before the dumb Beetle and softly knuckled

his head, Beetle bowing to the strokes. M’Turk nursed one knee

and rocked to and fro. They could hear Clewer howling as

though his heart would break.

Un umăr se ridică, se învârti şi băiatul înjghebă un pas dublu,

scurt, pasul de război al lui Stalky meditând. De trei ori traversă

clasa goală cu buzele strânse şi nările umflate, legănându-se în

ritmul dansului. Pe urmă se opri în faţa tăcutului Beetle şi îi dete

binişor câteva lovituri, capul lui Beetle plecându-se după fiecare

lovitură. M’Turk, cu braţele pe genunchii ridicaţi, se legăna încet

înainte şi înapoi. Pe Clewer îl auzeau urlând de ţi se rupea inima.

‘Beetle is the sacrifice,’ Stalky said at last, ‘I’m sorry for

you, Beetle. ‘Member Galton’s Art of Travel [one of the forms had

been studying that pleasant work] an’ the kid whose bleatin’

excited the tiger?’

„Beetle va fi cel sacrificat,” zise, în sfârşit, Stalky. „Îmi

pare rău, Beetle. Îţi aduci aminte povestirile de călătorie ale lui

Galton (într-una din clase studiaseră această carte amuzantă) şi

iedul ale cărui ţipete întărâtau tigrul?“

‘Oh, curse! said Beetle uneasily. It was not his first season

as a sacrifice. ‘Can’t you get on without me?’

„O, daţi-o încolo,” zise Beetle plictisit. Nu pentru prima

dată era el ţapul ispăşitor. „Ce-ar fi să faceţi şi fără mine?“

‘ ‘Fraid not, Beetle, dear. You’ve got to be bullied by

Turkey an’ me. The more you howl, o’ course, the better it’ll be.

Turkey, go an’ covet a stump and a box-rope from somewhere.

We’ll tie him up for a kill—à la Galton. ‘Member when “Molly”

Fairburn made us cock-fight with our shoes off, an’ tied up our

„Mi-e teamă că n-o să putem, Beetle dragă. Trebuie să ne

laşi să-ţi tragem o păruială, Turkey şi cu mine. Cu cât vei urla

mai tare, cu atât va fi mai bine. Turkey, du-te de scoate undeva

o bâtă ţi o frânghie. O să-l legăm pentru un sacrificiu à la Galton.

Vă aduceţi aminte când ne punea Molly Fairburn să facem lupte


Stalky & Co

226

knees?’ de cocoşi desculţi şi cu genunchii legaţi?“

‘But that hurt like sin.’ „Bine, dar durea al dracului.”

‘ ‘Course it did. What a clever chap you are, Beetle!

Turkey’ll knock you all over the place. ‘Member we’ve had a big

row all round, an’ I’ve trapped you into doin’ this. Lend us your

wipe.’

„Desigur că doare, ce băiat deştept eşti, Beetle! Turkey o

să te împingă cu bâta încoace şi încolo, voi o să spuneţi că am

avut o discuţie şi că te-am silit să faci asta pentru că n-ai avut

dreptate. Dă-mi batista ta.”

Beetle was trussed for cock-fighting; but, in addition to

the transverse stump between elbow and knee, His knees were

bound with a box-rope. In this posture, at a push from Stalky he

rolled over sideways, covering himself with dust.

Beetle fu în măsură să poată organiza lupta de cocoşi. În

poziţia asta, la o uşoară mişcare a lui Stalky, el căzu pe o parte,

umplându-se de praf.

‘Ruffle his hair, Turkey. Now you get down, too. “The

bleatin’ of the kid excites the tiger.” You two are in such a

sweatin’ wax with me that you only curse. ‘Member that. I’ll

tickle you up with a stump. You’ll have to blub, Beetle.’

„Dichiseşte-l niţel, Turkey. Acum am să te leg şi pe tine.

Behăitul iedului îl întărâtă pe tigru. Voi amândoi sunteţi atât de

turbaţi de mânie că mă ocăriţi într-una, ţineţi minte. Eu o să vă

împing cu bâta. Dar să plângi, Beetle.”

‘Right O! I’ll work up to it in half a shake,’ said Beetle. „Desigur, stai că mă apuc eu acum de plâns,

numaidecât.”

‘Now begin—and remember the bleatin’ o’ the kid.’ „Acum începeţi şi aduceţi-vă aminte: behăitul iedului...”

‘Shut up, you brutes! Let me up! You’ve nearly cut my

knees off. Oh, you are beastly cads! Do shut up. ‘Tisn’t a joke!’

„Isprăviţi, idioţilor! Lăsaţi-mă să mă ridic! Mi-aţi rupt

genunchii din loc! Isprăviţi, asta nu mai e glumă!“ în felul lor,


Stalky & Co

227

Beetle’s protest was, in tone, a work of art. protestele lui Beetle erau o operă de artă.

‘Give it to him, Turkey! Kick him! Roll him over! Kill him!

Don’t funk, Beetle, you brute. Kick him again, Turkey.’

„Dă-i înainte, Turkey! Înghionteşte-l! Rostogoleşte-l, mă!

Dă-i la cap! Nu te feri, Beetle, fricosule! Mai dă-i una, Turkey!“

‘He’s not blubbin’ really. Roll up, Beetle, or I’ll kick you

into the fender,’ roared M’Turk.

„Dar nu plânge cu adevărat. Scoală-te, Beetle, că dacă nu,

te rostogolesc până în sobă,” se oţărî M’Turk.

They made a hideous noise among them, and the bait

allured their quarry.

Făceau un zgomot oribil între ei.

‘Hullo. What’s the giddy jest?’ Sefton and Campbell

entered to find Beetle on his side, his head against the fender,

weeping copiously, while M’Turk prodded him in the back with

his toes.

„Hei! Cu ce vă distraţi voi pe aici?“ Sefton şi Campbell

intrară, găsindu-l pe Beetle cu capul de sobă şi plângând de-a

binelea pe când M’Turk îi căra cu piciorul în spinare.

‘It’s only Beetle,’ Stalky explained. ‘He’s shammin’ hurt. I

can’t get Turkey to go for him properly.’

„E numai Beetle,” explică Stalky. „Se preface că-l doare.

Nu pot să-l fac pe Tukey să se bată cumsecade cu el.”

Sefton promptly kicked both boys, and his face lighted.

‘All right, I’ll attend to ‘em. Get up an’ cock-fight, you two. Give

me the stump. I’ll tickle ‘em. Here’s a giddy jest! Come on,

Campbell. Let’s cook ‘em.’

Sefton le dete câte un pumn fiecăruia şi se roşi. „Perfect,

lasă că văd eu de ei. Ia sculaţi-vă şi luptaţi cumsecade, voi doi.

Dă-mi mie bâta şi-i gâdil eu până ce-i fac să meargă. Acesta-i joc,

nu glumă. Vino, Campbell, să-i mai scuturăm niţel.”

Then M’Turk turned on Stalky and called him very evil

names.

Atunci M’Turk se întoarse către Stalky ocărându-l foarte

urât.


Stalky & Co

228

‘You said you were goin’ to cock-fight too, Stalky. Come

on!’

„Ziceai că te lupţi împreună cu noi, Stalky, vino şi tu.”

‘More ass you for believin’ me, then!’ shrieked Stalky. „Prost ai fost când ai crezut,” îi răspunse Stalky.

‘Have you chaps had a row?’ said Campbell. „Aţi avut o ceartă între voi?” întrebă Campbell.

‘Row?’ said Stalky. ‘Huh! I’m only educatin’ them. D’you

know anythin’ about cock-fighting, Seffy?’

„Ceartă?” zise Stalky. „Aşi, vroiam numai să-i strunesc

niţel. Tu ştii cum se fac luptele de cocoşi, Seffy?“

‘Do I know? Why, at Maclagan’s, where I was crammin’

in town, we used to cock-fight in his drawing-room, and little

Maclagan daren’t say anything. But we were just the same as

men there, of course. Do I know? I’ll show you.’

„Cum să nu ştiu? Păi la M’Lagan, unde învăţam la

Londra, aveam obiceiul să facem lupte de cocoşi în salonul lui,

şi băiatul nu îndrăznea să spună nimic. Dar bineînţeles, acolo

eram trataţi ca oameni în toată firea. Mă întrebaţi dacă ştiu eu să

mă lupt? Staţi să vă arăt.”

‘Can’t I get up?’ moaned Beetle, as Stalky sat on his

shoulder.

„Nu mă lăsaţi să mă ridic?” se tângui Beetle, pe al cărui

umăr Stalky se aşezase.

‘Don’t jaw, you fat piffler. You’re going to fight Seffy.’ „Nu bâzâi că-ţi şade rău când eşti gros şi plângăcios. Stai

să te lupţi şi cu Seffy.”

‘He’ll slay me!’ „Nu, că mă omoară!“

‘Oh, lug ‘em into our study,’ said Campbell. ‘It’s nice an’

quiet in there. I’ll cock-fight Turkey. This is an improvement on

young Clewer.’

„Hai să-i ducem în studiul nostru, că acolo e bine, că e mai

la o parte. Eu o să mă lupt cu Turkey. Asta e ceva mai amuzant

decât Clewer,” zise Campbell.


Stalky & Co

229

‘Right O! I move it’s shoes-off for them an’ shoes-on for

us,’ said Sefton joyously, and the two were flung down on the

study floor. Stalky rolled them behind an arm-chair.

„Perfect, propun ca ei să fie desculţi, iar noi să fim

încălţaţi.” Beetle şi M’Turk fură rostogoliţi până ce ajunseră în

odaia de studiu. Stalky îi băgă după fotoliu.

‘Now I’ll tie you two up an’ direct the bull-fight. Golly,

what wrists you have, Seffy. They’re too thick for a wipe; got a

box-rope?’ said he.

„Acum eu am să vă leg şi să dirijez lupta de tauri. Ce

încheieturi groase mai ai, Seffy. Nu pot să le leg cu batista; n-ai

o frânghie pe aici?“

‘Lots in the corner,’ Sefton replied. ‘Hurry up! Stop

blubbin’, you brute, Beetle. We’re goin’ to have a giddy

campaign. Losers have to sing for the winners—sing odes in

honour of the conqueror. You call yourself a beastly poet, don’t

you, Beetle? I’ll poet you.’ He wriggled into position by

Campbell’s side.

„Sunt destule acolo, în colţ,” replică Sefton. „Grăbeşte-te.

Nu mai plânge ca un idiot, Beetle! O să avem un război în toată

regula, iar învinşii vor cânta ode în onoarea învingătorilor.

Pretinzi că eşti un poet, nu-i aşa, Beetle? Las’ că o să te poetizez

eu.“ Şi se aşeză închircindu-se alături de Campbell.

Swiftly and scientifically the stumps were thrust through

the natural crooks, and the wrists tied with well-stretched box-

ropes to an accompaniment of insults from M’Turk, bound,

betrayed, and voluble behind the chair.

Bastoanele fură vârâte prin unghiurile naturale ştiinţific

şi cu dexteritate, iar braţele legate cu frânghii bine întinse, în

timp ce M’Turk vărsa un torent de înjurături, legat şi trădat.

Stalky set away Campbell and Sefton, and strode over to

his allies, locking the door on the way.

Stalky dădu la o parte pe Campbell şi pe Sefton şi se duse

în partea unde se găseau prietenii săi, încuind uşa în drum.

‘And that’s all right,’ said he in a changed voice. „Şi acum toate sunt în regulă,” spuse el cu o voce


Stalky & Co

230

schimbată.

‘What the devil――?’ Sefton began. Beetle’s false tears

had ceased; M’Turk, smiling, was on his feet. Together they

bound the knees and ankles of the enemy even more straitly.

„Cum, ce dracu,” începu Sefton... Lacrimile lui Beetle se

opriseră; M’Turk, surâzând, era în picioare. Împreună legară

încă mai strâns genunchii şi braţele inamicului.

Stalky took the arm-chair and contemplated the scene

with his blandest smile. A man trussed for cock-fighting is,

perhaps, the most helpless thing in the world.

Stalky se aşeză pe fotoliu şi contemplă scena cu surâsul

cel mai senin. Omul legat pentru lupta de cocoşi este poate cea

mai neputincioasă vietate de pe lumea asta.

‘The bleatin’ of the kid excites the tiger. Oh, you frabjous

asses!’ He lay back and laughed till he could no more. The

victims took in the situation but slowly.

„Behăitul iedului întărâtă pe tigru. Oh, voi, tâmpiţilor!“

Se lăsă pe spate şi râse până ce nu mai putu. Victimele nu

pricepeau încă bine situaţia.

‘We’ll give you the finest lickin’ you ever had in your

young lives when we get up!’ thundered Sefton from the floor.

‘You’ll laugh the other side of your mouth before you’ve done.

What the deuce d’you mean by this?’

„O să vă dăm cea mai grozavă bătaie pe care aţi

mâncat-o vreodată, când ne-om scula de aici,” tună Sefton.

„Las’că o să râdeţi voi altfel înainte de sfârşit. Ce înseamnă

asta?“

‘You’ll see in two shakes,’ said M’Turk. ‘Don’t swear like

that. What we want to know is, why you two hulkin’ swine have

been bullyin’ Clewer?’

„Peste două minute o să vezi,” zise M’Turk. „Nu înjura

degeaba. Iată ce vrem să ştim: De ce voi, măgarilor, l-aţi

maltratat pe Clewer?“

‘It’s none of your business.’ „Asta nu e treaba voastră.”

‘What did you bully Clewer for?’ The question was „De ce l-aţi tiranisit pe Clewer?“ Chestiunea era repetată


Stalky & Co

231

repeated with maddening iteration by each in turn. They knew

their work.

cu o asemănare exasperantă de fiecare în parte. Ştiau ei ce

făceau!

‘Because we jolly well chose,’ was the answer at last.

‘Let’s get up.’ Even then they could not realise the game.

„Pentru că aşa ne-a plăcut,” fu răspunsul căpătat. „Hai să

ne ridicăm.” Tot nu pricepeau încă situaţia.

‘Well, now we’re goin’ to bully you because we jolly well

choose. We’re goin’ to be just as fair to you as you were to

Clewer. He couldn’t do anything against you. You can’t do

anything to us. Odd, ain’t it?’

„Da? Ei bine, noi acum o să vă bruftuim pentru că aşa ne

place. O să ne purtăm cu voi tot aşa cum v-aţi purtat voi cu

Clewer. El n-avea nicio putere asupra voastră, nu-i aşa. Şi acum

voi nu puteţi să ne faceţi nimic. Caraghios, nu-i aşa?“

‘Can’t we? You wait an’ see.’ „Nu putem? Asta o s-o vedeţi voi.”

‘Ah,’ said Beetle reflectively, ‘that shows you’ve never

been properly jested with. A public lickin’ ain’t in it with a gentle

jape. Bet a bob you’ll weep an’ promise anything.’

„Ah!” zise Beetle meditativ, „asta însemnă că nu v-a dat

încă nimeni o chelfăneală serioasă. O bătaie în public nu e nimic

pe lângă ce o să păţiţi voi acum. Pariez un şiling că o să plângeţi

şi o să ne promiteţi orişice-om cere.”

‘Look here, young Beetle, we’ll half kill you when we get

up. I’ll promise you that, at any rate.’

„Ia ascultă, tinere Beetle, să ştii că o să te omorâm în bătaie

când ne-om scula de aici, asta pot să ţi-o promit în orişice caz.”

‘You’re going to be half killed first, though. Did you give

Clewer Head-knuckles?’

„Pentru moment însă o să fiţi voi stâlciţi în bătaie. I-aţi

aplicat şuruburile lui Clewer?“

‘Did you give Clewer Head-knuckles?’ M’Turk echoed.

At the twentieth repetition—no boy can stand the torture of one

„I-aţi făcut şuruburile lui Clewer?“

La întrebarea a douăzecea—niciun băiat nu poate să


Stalky & Co

232

unvarying query, which is the essence of bullying—came

confession.

reziste unui astfel de interogatotiu—veni mărturisirea.

‘We did, confound you!’ „I le-am făcut, duceţi-vă dracului.”

‘Then you’ll be knuckled’; and knuckled they were,

according to ancient experience. Head-knuckling is no trifle;

‘Molly’ Fairburn of the old days could not have done better.

„Atunci o să vi le facem şi noi.” Şi fură înşurubaţi după

toate tradiţiile.

Şuruburile nu erau o glumă. ‘Molly’ Fairburn însuşi ar fi

aplaudat.

‘Did you give Clewer Brush-drill?’ „I-aţi făcut exerciţiul cu peria?“

This time the question was answered sooner, and Brush-

drill was dealt out for the space of five minutes by Stalky’s

watch. They could not even writhe in their bonds. No brush is

employed in Brush-drill.

De data asta răspunsul veni mai curând şi exerciţiul cu

peria dură cinci minute după ceasul lui Stalky. Nu puteau nici

să se mişte de bine ce erau legaţi. Nu se întrebuinţează nicio

perie la acest exerciţiu.

‘Did you give Clewer the Key?’ „I-aţi aplicat lui Clewer cheia?“

‘No; we didn’t. I swear we didn’t!’ from Campbell, rolling

in agony.

„Nu, nu i-am aplicat-o, jur că nu!” se auzi glasul lui

Campbell care se răsucea de durere.

‘Then we’ll give it to you, so you can see what it would

be like if you had.’

„Atunci o să v-o aplicăm noi vouă ca să vedeţi cum ar fi

fost dacă i-aţi fi aplicat-o.”

The torture of the Key—which has no key at all—hurts

excessively. They endured several minutes of it, and their

Tortura cheii, la care nu se întrebuinţează nicio cheie, este

foarte dureroasă. Ei o îndurară câteva minute, dar limbajul lor


Stalky & Co

233

language necessitated the gag. prea crud necesită întrebuinţarea unui căluş.

‘Did you give Clewer Corkscrews?’ „I-aţi aplicat lui Clewer tirbuşonul?“

‘Yes. Oh, curse your silly souls! Let us alone, you cads.’ „Da, fir-aţi afurisiţi. Dar lăsaţi-ne odată în pace,

ticăloşilor.”

They were corkscrewed, and the torture of the

Corkscrew—this has nothing to do with corkscrews—is keener

than the torture of the Key.

Fură tirbuşonaţi. Şi această tortură, care nu necesită

niciun tirbuşon, este şi mai plictisitoare decât aceea a cheii.

The method and silence of the attacks was breaking their

nerves. Between each new torture came the pitiless, dazing rain

of questions, and when they did not answer to the point,

Isabella-coloured handkerchiefs were thrust into their mouths.

Tăcerea şi metoda cu care se făceau aceste asalturi

încercau greu răbdarea condamnaţilor. Între o tortură şi alta,

ploaia de întrebări cădea nemiloasă şi, dacă nu răspundeau

precis şi repede, li se băga în gură batiste de o culoare dubioasă.

‘Now are those all the things you did to Clewer? Take out

the gag, Turkey, and let ‘em answer.’

„Asta e tot ce i-aţi făcut lui Clewer? Scoate-le batistele,

Turkey, şi lasă-i să răspundă.”

‘Yes, I swear that was all. Oh, you’re killing us, Stalky!’

cried Campbell.

„Da, jur că asta e tot. Ne-ai omorât, Stalky!” strigă

Campbell.

‘Pre-cisely what Clewer said to you. I heard him. Now

we’re goin’ to show you what real bullyin’ is. What I don’t like

about you, Sefton, is, you come to the Coll. with your stick-up

collars an’ patent-leather boots, an’ you think you can teach us

„Întocmai aşa vă spunea Clewer şi vouă. L-am auzit.

Acum avem de gând să vă arătăm ce înseamnă o adevărată

şedinţă de bruftuială. Ce nu-mi place la tine, Sefton, este că vii la

liceu cu gulerele tale scrobite şi ghetele ultim fason şi-şi închipui


Stalky & Co

234

something about bullying. Do you think you can teach us

anything about bullying? Take out the gag and let him answer.’

că ne poţi învăţa ceva în ceea ce priveşte tiraniseala. Crezi că mai

avem ceva de învăţat în ceea ce priveşte tiraniseala? Scoate-i

batista şi lasă-l să răspundă.“

‘No!’—ferociously. „Nu,” i se răspunse pe un ton feroce.

‘He says no. Rock him to sleep. Campbell can watch.’ „Zice că nu. Ia legănaţi-l niţel să doarmă. Campbell să stea

şi să privească.”

It needs three boys and two boxing-gloves to rock a boy

to sleep. Again the operation has nothing to do with its name.

Sefton was ‘rocked’ till his eyes set in his head and he gasped

and crowed for breath, sick and dizzy.

E nevoie de trei băieţi şi de două mănuşi de box ca să

legene cumsecade pe al treilea. Bineînţeles că operaţiunea este

ceva foarte diferit de cum o arată numele. Sefton fură legănat

până ce-i ieşiră ochii din cap şi începu să gâfâie; avea ameţeală

şi rânza i se întorsese pe dos.

‘My Aunt!’ said Campbell, appalled, from his corner, and

turned white.

„Maică Doamne!” zise Campbell îngrozit şi galben din

colţul lui.

‘Put him away,’ said Stalky. ‘Bring on Campbell. Now

this is bullyin’. Oh, I forgot! I say, Campbell, what did you bully

Clewer for? Take out his gag and let him answer.’

„Daţi-l la o parte,” zise Stalky. „Aduceţi pe Campbell.

Asta numesc eu tiraniseală. Oh, am uitat, ascultă, Campbell, de

ce l-aţi maltratat pe Clewer? Scoate-i batista şi lăsaţi-l să

răspundă.”

‘I—I don’t know. Oh, let me off! I swear I’ll make it pax.

Don’t “rock” me!’

„Eu... eu nu ştiu. Oh, lăsaţi-mă în pace. Vreau să fac pace.

Jur că n-o să mă răzbun. Nu mă legănaţi!“


Stalky & Co

235

‘ “The bleatin’ of the kid excites the tiger.” He says he

don’t know. Set him up, Beetle. Give me the glove an’ put in the

gag.’

„Behăitul iedului îl întărâtă pe tigru. Zice că nu ştie.

Pune-l în picioare, Beetle. Dă-mi mănuşa şi pune-i batista.”

In silence Campbell was ‘rocked’ sixty-four times. În tăcere, Campbell fu legănat de şaizeci şi patru de ori.

‘I believe I’m goin’ to die!’ he gasped. „Cred că o să mor,” gâfâi el.

‘He says he is goin’ to die. Put him away. Now, Sefton!

Oh, I forgot! Sefton, what did you bully Clewer for?’

„Dă-l la o parte. Oh, am uitat, Sefton, de ce l-ai maltratat

pe Clewer?“

The answer is unprintable; but it brought not the faintest

flush to Stalky’s downy cheek.

Răspunsul nu se poate repeta, dar el nu aduse nicio

umbră de roşeaţă pe obrazul lui Stalky.

‘Make him an Ag Ag, Turkey!’ „Fă-i un ag-ag, Turkey!“

And an Ag Ag was he made, forthwith. The hard-bought

experience of nearly eighteen years was at his disposal, but he

did not seem to appreciate it.

I se făcu un ag-ag imediat. Se procedă cu o experienţă ce

fusese dureros câştigată în timp de aproape optsprezece ani, dar

el nu părea că o apreciază deloc.

‘He says we are sweeps. Put him away! Now, Campbell!

Oh, I forgot! I say, Campbell, what did you bully Clewer for?’

„Zice să suntem nişte birjari. Dă-l la o parte. Campbell la

rând. Oh, am uitat. Ia spune, Campbell, de ce l-ai maltratat pe

Clewer?“

Then came the tears—scalding tears; appeals for mercy

and abject promises of peace. Let them cease the tortures and

Campbell would never lift hand against them. The questions

Atunci veniră lacrimi fierbinţi; rugăminţi de milă şi

stăruitoare promisiuni de pace. Dacă încetau cu torturile,

Campbell nu avea să ridice mâna asupra lor niciodată. Dar


Stalky & Co

236

began again—to an accompaniment of small persuasions. întrebările începură iar—cu un acompaniament de argumente

convingătoare.

‘You seem hurt, Campbell. Are you hurt?’ „Pare că te doare ceva, Campbell. Te doare?“

‘Yes. Awfully!’ „Da zău, rău de tot.”

‘He says he is hurt. Are you broke?’ „Zice că este îndurerat. Te-ai săturat!“

‘Yes, yes! I swear I am. Oh, stop!’ „Da, da. Jur că sunt. Oh, opriţi!“

‘He says he is broke. Are you humble?’ „Zice că s-a săturat. Eşti umilit?“

‘Yes!’ „Da!“

‘He says he is humble. Are you devilish humble?’ „Zice că este umilit. Eşti al dracului de umilit?“


‘He says he is devilish humble. Will you bully Clewer any

more?’

„Zice că este al dracului de umilit. Ai să-l mai bruftuieşti

pe Clewer?“

‘No. No—ooh!’ „Nu! Jur că nu!“

‘He says he won’t bully Clewer. Or any one else?’ „Zice că nu-l mai bruftuieşte pe Clewer. Nici pe nimeni

altul?“

‘No. I swear I won’t.’ „Nu! Jur că n-am s-o fac!“

‘Or any one else. What about that lickin’ you and Sefton

were goin’ to give us?’

„Nici pe nimeni altul! Cum rămâne cu bătaia pe care tu şi

Sefton trebuia să ne-o daţi?“

‘I won’t! I won’t! I swear I won’t!’ „Nu-ţi mai dăm nimic! Nimic! Jur!“


Stalky & Co

237

‘He says he won’t lick us. Do you esteem yourself to know

anything about bullyin’?’

„Zice că n-are să ne mai bată. Şi acum crezi că te pricepi

ceva când e vorba de bruftuială?“

‘No, I don’t!’ „Nu, nu mă pricep deloc!“

‘He says he doesn’t know anything about bullyin’.

Haven’t we taught you a lot?’

„Zice că nu pricepe adevărata bruftuială. Nu te-am

învăţat noi o groază de lucruri?“

‘Yes—yes!’ „Ba da! Ba da!“

‘He says we’ve taught him a lot. Aren’t you grateful?’ „Zice că l-am învăţat o groază de lucruri. Nu eşti

recunoscător?“


‘He says he is grateful. Put him away. Oh, I forgot! I say,

Campbell, what did you bully Clewer for?’

„Zice că ne este recunoscător. Dă-l la o parte. Oh, am

uitat! Campbell de ce-l maltratai pe Clewer?“

He wept anew; his nerves being raw. ‘Because I was a

bully. I suppose that’s what you want me to say?’

„Pentru că sunt o brută, bănuiesc că aici vrei să ajungi.”

‘He says he is a bully. Right he is. Put him in the corner.

No more japes for Campbell. Now, Sefton!’

„Zice că este o brută. Are dreptate. Dă-l de o parte. Nu-i

mai facem nimic lui Campbell. Acum e rândul dumitale,

Sefton.”

‘You devils! You young devils!’ This and much more as

Sefton was punted across the carpet by skilful knees.

„Lighioanelor! Pui de demoni!“ Aceasta şi încă multe se

auziră până ce Sefton fu adus în mijlocul covorului de către

genunchii îndemânatici.


Stalky & Co

238

‘ “The bleatin’ of the kid excites the tiger.” We’re goin’ to

make you beautiful. Where does he keep his shaving-things?

[Campbell told.] Beetle, get some water. Turkey, make the lather.

We’re goin’ to shave you, Seffy, so you’d better lie jolly still, or

you’ll get cut. I’ve never shaved any one before.’

„Behăitul iedului îl întărâtă pe tigru. Avem de gând acum

să te facem frumos. Unde-şi ţine uneltele de ras? (Campbell

spuse.) Beetle, adu-mi puţină apă. Turkey, tu fă clăbuc. Avem de

gând să te radem, Seffy, aşa că e mai bine să stai liniştit dacă nu

vrei să te tăi. N-am ras pe nimeni încă până acum.”

‘Don’t! Oh, don’t! Please don’t!’ „Nu, te rog! Te rog, n-o face!“

‘Gettin’ polite, eh? I’m only goin’ to take off one ducky

little whisker――’

„Ai devenit politicos, de? Am de gând să dau jos unul

dintre favoriţii ăştia...”

‘I’ll—I’ll make it pax, if you don’t. I swear I’ll let you off

your lickin’ when I get up!’

„Eu, eu fac pace dacă nu mă razi. Jur că renunţ la bătaie

când m-oi ridica de-aici!“

“And half that mustache we’re so proud of. He says he’ll

let us off our lickin’. Isn’t he kind?’

„Şi jumătate din mustaţa asta de care suntem aşa de

mândri. Zice că renunţă să mă bată. Nu-i aşa că e gentil?“

M’Turk laughed into the nickel-plated shaving-cup, and

settled Sefton’s head between Stalky’s vise-like knees.

M’Turk pufni în râs în ligheanul de nichel şi aşeză capul

lui Sefton ca într-o menghină între genunchii lui Stalky.

‘Hold on a shake,’ said Beetle, ‘you can’t shave long hairs.

You’ve got to cut all that mustache short first, an’ then scrope

him.’

„Stai niţel,” zise Beetle, „nu poţi să razi părul lung. Întâi

trebuie să-i dai jos toată mustaţa şi pe urmă să razi locul.”

‘Well, I’m not goin’ to hunt about for scissors. Won’t a

match do? Chuck us the match-box. He is a hog, you know; we

„N-am de gând să mă plimb acum după foarfeci. Nu pot

să o fac cu un chibrit? Ia găseşte cutia cu chibrituri. Tot e el porc,


Stalky & Co

239

might as well singe him. Lie still!’ putem foarte bine să-l pârlim. Stai liniştit!“

He lit a vesta, but checked his hand. ‘I only want to take

off half, though.’

Dădu foc unui chibrit, dar se opri. „Vreau să dau jos

numai jumătate, ce-i de făcut?“

‘That’s all right.’ Beetle waved the brush. ‘I’ll lather up to

the middle—see? and you can burn off the rest.’

„Las-că merge.” Beetle apropie pămătuful.

„Am să fac clăbuc până la jumătate. Restul poţi să-l arzi?“

The thin-haired first mustache of youth fluffed off in

flame to the lather-line in the centre of the lip, and Stalky rubbed

away the burnt stumpage with his thumb. It was not a very

gentle shave, but it abundantly accomplished its purpose.

Mustaţa subţire în fir a tânărului pâlpâi până la linia de

clăbuc din mijlocul buzei şi Stalky frecă jos părul pârlit cu

degetul. Rasul nu fu tocmai o afacere îndemânatică, dar scopul

pe care-l urmăreau fu ajuns.

‘Now the whisker on the other side. Turn him over!’

Between match and razor this, too, was removed. ‘Give him his

shaving-glass. Take the gag out. I want to hear what he’ll say.’

„Acum, favoritul de pe partea cealaltă. Întoarce-l!“ Cu

chibritul şi cu briciul fu distrus şi acesta. „Acum dă-i oglinda şi

scoate-i batista. Vreau să văd ce spune.”

But there were no words. Sefton gazed at the lop-sided

wreck in horror and despair. Two fat tears rolled down his

cheek.

Dar nu fu spus niciun cuvânt. Sefton privea cu oroare şi

jale ruina strâmbă a obrazului său astfel ras. Două lacrimi mari

alunecară pe obraz.

‘Oh, I forgot! I say, Sefton, what did you bully Clewer

for?’

„Oh, am uitat! Ascultă, Sefton, de ce-l maltratai pe

Clewer?“

‘Leave me alone! Oh, you infernal bullies, leave me alone!

Haven’t I had enough!’

„Lăsaţi-mă în pace! Găsiţi că nu m-aţi chinuit îndestul?!“


Stalky & Co

240

‘He says we must leave him alone,’ said M’Turk. „Zice că trebuie să-l lăsăm în pace,” zise M’Turk.

‘He says we are bullies, an’ we haven’t even begun yet,’

said Beetle. ‘You’re ungrateful, Seffy. Golly! You do look an

atrocity and a half!’

„Zice că suntem bătăuşi şi noi nici n-am început încă,”

zise Beetle. „Eşti nerecunoscător, Seffy. Dar ştiu că urât mai eşti!“

‘He says he has had enough,’ said Stalky. ‘He errs!’ „Zice că a avut destul. Se înşeală.”

‘Well, to work, to work!’ chanted M’Turk, waving a

stump. ‘Come on, my giddy Narcissus. Don’t fall in love with

your own reflection!’

„Haideţi la lucru! La lucru,” zise M’Turk, mişcând un

baston. „Vino încoace, Narcis. Nu te îndrăgosti de propria-ţi

imagine!“

‘Oh, let him off,’ said Campbell from his corner; ‘he’s

blubbing, too.’

„Dar daţi-i drumul,” zise Campbell din colţul său. „Nu

vedeţi că plânge?“

Sefton cried like a twelve-year-old with pain, shame,

wounded vanity, and utter helplessness.

Sefton plângea ca un copil de doisprezece ani, de ruşine,

durere, amor propriu rănit şi din cauza neputinţei sale.

‘You’ll make it pax, Sefton, won’t you? You can’t stand up

to those young devils――’

„Faci pace, Sefton, nu-i aşa? Nu poţi să le rezişti acestor

tineri drăcuşori...“

‘Don’t be rude, Campbell, de-ah,’ said M’Turk, “or you’ll

catch it again!’

„Nu fi nepoliticos, Campbell scumpule; ori ţi se-ntâmplă

iar un bucluc!“

‘You are devils, you know,’ said Campbell. „Sunteţi nişte adevăraţi demoni!” zise Campbell.

‘What? for a little bullyin’—same as’you’ve been givin’

Clewer! How long have you been jestin’ with him?’ said Stalky.

„Cum? Pentru că v-am brutalizat niţel, tocmai aşa cum

i-aţi făcut şi voi lui Clewer! De când făceaţi voi gluma asta cu


Stalky & Co

241

‘All this term?’ Clewer?” zise Stalky. „De la începutul trimestrului?“

‘We didn’t always knock him about, though!’ „Eh, doar nu-l băteam toată ziua!“

‘You did when you could catch him,’ said Beetle, cross-

legged on the floor, dropping a stump from time to time across

Sefton’s instep. ‘Don’t I know it!’

„Dar o făceai de câte ori îl puteai prinde,” zise Beetle, care

şedea turceşte pe jos şi lăsa bâta să cadă din timp în timp pe

piciorul lui Sefton. „Parcă eu nu ştiu cum merge treaba!“

‘I—perhaps we did.’ „Eu... poate că o făceam.”

‘And you went out of your way to catch him? Don’t I

know it! Because he was an awful little beast, eh? Don’t I know

it! Now, you see, you’re awful beasts, and you’re gettin’ what he

got—for bein’ a beast. Just because we choose.’

„Şi parcă nu vă duceaţi să-l căutaţi niciodată? Ce, eu nu

ştiu? Pentru că era un mic animal necioplit, nu-i aşa? Parcă nu

ştiu şi asta? Acum vedeţi, voi sunteţi nişte brute

înspăimântătoare, şi aţi căpătat tocmai ce căpăta el—tocmai

pentru că sunteţi brute—pentru că ne-a convenit nouă să facem

aşa.”

‘We never really bullied him—like you’ve done us.’ „Dar pe el nu l-am maltratat niciodată aşa precum ne-aţi

făcut voi nouă.”

‘Yah!’ said Beetle. ‘They never really bully—”Molly”

Fairburn didn’t. Only knock ‘em about a little bit. That’s what

they say. Only kick their souls out of ‘em, and they go and blub

in the box-rooms. Shove their heads into the ulsters an’ blub.

Write home three times a day—yes, you brute, I’ve done that—

„Aş,” zise Beetle. „Ei nu tiranisesc niciodată cu tot

dinadinsul—’Molly’ Fairburn n-o făcea niciodată. Numai că îi

înghionteşte pe înfundate câte niţel, aşa zic ei. Numai că le dă în

cap până ce le iese sufletul din ei, de se duc să plângă prin

cămăruţe. Îşi ascund capetele printre haine şi plâng. Scriu


Stalky & Co

242

askin’ to be taken away. You’ve never been bullied properly,

Campbell. I’m sorry you made pax.’

părinţilor de câte trei ori pe zi—rugându-se să fie luaţi acasă.

N-ai fost niciodată bruftuit cumsecade, Campbell. Îmi pare rău

că ai făcut pace.”

‘I’m not!’ said Campbell, who was a humorist in a way.

‘Look out, you’re slaying Sefton!’

„Mie nu-mi pare rău,” zise Campbell, care era mucalit.

„Bagă de seamă că-l omori pe Sefton.”

In his excitement Beetle had used the stump

unreflectingly, and Sefton was now shouting for mercy.

În agitaţia lui, Beetle dăduse cu bastonul fără măsură şi

Sefton se plângea cerând îndurare.

‘An’ you!’ he cried, wheeling where he sat. ‘You’ve never

been bullied, either. Where were you before you came here?’

„Cât despre tine,” zise el învârtindu-se pe loc, „desigur că

nu ai mâncat niciodată o papară în toată regula. Unde ai fost

înainte de a veni aici?“

‘I—I had a tutor.’ „A—aveam un preceptor.”

‘Yah! You would. You never blubbed in your life. But

you’re blubbin’ now, by gum. Aren’t you blubbin’?’

„I-auzi! Preceptor! N-oi fi plâns niciodată în viaţa ta; dar

acum plângi, pe legea mea, nu plângi?“

‘Can’t you see, you blind beast?’ Sefton fell over

sideways, tear-tracks furrowing the dried lather. Crack came the

cricket-stump on the curved latter-end of him.

„Dar tu nu vezi, animal chior ce eşti?“ Sefton căzu într-o

parte cu lacrimile curgând şi făcând dâră în clăbucul uscat.

Repede bastonul căzu pe partea dinapoi care rămăsese expusă.

‘Blind, am I,’ said Beetle, ‘and a beast? Shut up, Stalky.

I’m goin’ to jape a bit with our friend, à la “Molly” Fairburn. I

think I can see. Can’t I see, Sefton?’

„Aşa! Sunt chior?” zise Beetle. „Lasă-mă, Stalky. Am de

gând să mă distrez niţel cu prietenul nostru în felul lui ‘Molly’

Fairburn. Eu cred că văd. Nu-i aşa că văd, Sefton?“


Stalky & Co

243

‘The point is well taken,” said M’Turk, watching the

stump at work. ‘You’d better say that he sees, Seffy.’

„Întrebarea e bine pusă,” zise M’Turk, privind bastonul

cum se învârtea. „Mai bine ai face să spui că vede, Seffy.”

‘You do—you can! I swear you do!’ yelled Sefton, for

strong arguments were coercing him.

„Vezi, zău că vezi! Jur că vezi!” strigă Sefton, convins de

argumente puternice.

‘Aren’t my eyes lovely?’ The stump rose and fell steadily

throughout this catechism.

„Nu sunt ochii mei minunaţi?.” Bastonul se ridica şi

cădea incontinuu în timpul acestui catehism.

‘Yes.’ Un singur răspuns scurt: „Da.”

‘A gentle hazel, aren’t they?’ „Castanii deschişi, nu-i aşa.”

‘Yes—oh, yes!’ „Da, da.”

‘What a liar you are! They’re sky-blue. Ain’t they sky-

blue?’

„Ce mincinos eşti, sunt albaştri ca cerul. Nu sunt

albaştri?“

‘Yes—oh yes! „Ba da, ba da!“

‘You don’t know your mind from one minute to another.

You must learn—you must learn.’

„Ce versatil! Nu păstrează aceiaşi opinie două minute la

rând. Îţi mai trebuie educaţie, dragă.”

‘What a bait you’re in!’ said Stalky. ‘Keep your hair on,

Beetle.’

„Beetle, prea te înfierbânţi,” zise Stalky. „Beetle,

păstrează-ţi calmul.”

‘I’ve had it done to me,’ said Beetle. ‘Now—about my

being a beast.’

„Las’că aşa mi-au făcut şi mie alţii,” zise Beetle. „Acum să

mai răfuim o chestie. Mi-ai zis bestie, nu-i aşa?“

‘Pax—oh, pax!’ cried Sefton; ‘make it pax. I’ll give up! Let „Facem pace! Daţi-o încolo,” strigă Sefton. „Vreau să mă


Stalky & Co

244

me off! I’m broke! I can’t stand it!’ împac. Renunţ la orişice răzbunare! Lăsaţi-mă să plec! Sunt rupt!

Nu mai pot!“

‘Ugh! Just when we were gettin’ our hand in!’ grunted

M’Turk. ‘They didn’t let Clewer off, I’ll swear.’

„Fiuuu! Tocmai acum când începea să meargă mai bine!”

mormăi M’Turk. „Aş putea să jur că voi nu i-aţi fi dat drumul lui

Clewer.”

‘Confess—apologize—quick!’ said Stalky. „Capitulează, cere iertare, haide, repede,” zise Stalky.

From the floor Sefton made unconditional surrender,

more abjectly even than Campbell. He would never touch any

one again. He would go softly all the days of his life.

De pe podea, Sefton capitulă fără condiţii în termeni mai

umili chiar decât ai lui Campbell. Nu avea să se mai agaţe de

nimeni niciodată. Avea să fie blând în toate zilele vieţii lui de

acum înainte.

‘We’ve got to take it, I suppose?’ said Stalky. ‘All right,

Sefton. You’re broke? Very good. Shut up, Beetle! But before we

let you up, you an’ Campbell will kindly oblige us with “Kitty

of Coleraine”—à la Clewer.’

„Trebuie să ne mulţumim cu asta, ce ziceţi?” întrebă

Stalky. „Bine, Sefton, eşti prăpădit? Foarte bine. Nu te amesteca,

Beetle. Dar înainte de a pleca ne faceţi plăcerea de a cânta,

Campbell şi cu tine, Kitty din Coleraine—aşa cum făcea Clewer.”

‘That’s not fair,’ said Campbell; ‘we’ve surrendered.’ „Asta nu e drept,” zise Campbell. „Odată ce am

capitulat.”

‘ ‘Course you have. Now you’re goin’ to do what we tell

you—same as Clewer would. If you hadn’t surrendered you’d

ha’ been really bullied. Havin’ surrendered—do you follow,

„Bineînţeles că aţi capitulat. De aceea trebuie să faceţi tot

ce vă spunem, identic cum ar fi făcut Clewer în faţa voastră.

Dacă nu aţi fi capitulat atunci aţi fi văzut voi ce înseamnă o


Stalky & Co

245

Seffy?—you sing odes in honour of the conquerors. Hurry up!’ bruftuială în toată regula. Pentru că aţi capitulat—pricepi

Seffy—trebuie să cântaţi ode învingătorului. Mai repede!“

They dropped into chairs luxuriously. Campbell and

Sefton looked at each other, and, neither taking comfort from

that view, struck up ‘Kitty of Coleraine.’

Cei trei prieteni se aşezară în fotolii. Campbell şi Sefton

priviră unul spre altul şi, neprimind nicio întărire din această

consultaţie, începură să intoneze Kitty din Coleraine.

‘Vile bad,’ said Stalky, as the miserable wailing ended. ‘If

you hadn’t surrendered it would have been our painful duty to

buzz books at you for singin’ out o’ tune. Now then.’

„Foarte prost,” zise Stalky atunci când se isprăvi jalnica

melopee. „Dacă nu aţi fi capitulat, ar fi fost de datoria noastră să

azvârlim cu cărţi în voi pentru că aţi cântat aşa de fals. Şi

acum...”

He freed them from their bonds, but for several minutes

they could not rise. Campbell was first on his feet, smiling

uneasily. Sefton staggered to the table, buried his head in his

arms, and shook with sobs. There was no shadow of fight in

either—only amazement, distress, and shame.

Îi dezlegă de cătuşele lor, dar ei tot nu se putură ridica

timp de câteva minute. Cel dintâi, Campbell, se ridică în

picioare, surâzător şi hotărât. Sefton se îndreptă clătinându-se

către masă, se aşeză jos, puse capul pe braţe şi începu să plângă.

Nu mai era nicio urmă de agresivitate într-înşii. Erau uluiţi,

necăjiţi şi ruşinaţi.

‘Ca—can’t he shave clean before tea, please?’ said

Campbell. ‘It’s ten minutes to bell.’

„N-ar putea să se ducă să se radă înainte de ceai?” întrebă

binişor Campbell. „Mai avem zece minute.”

Stalky shook his head. He meant to escort the half-shaved

one to the meal.

Stalky dădu din cap negativ. Avusese de gând să-l

escorteze pe Stefon aşa pocit la masă.


Stalky & Co

246

M’Turk yawned in his chair and Beetle mopped his face.

They were all dripping with excitement and exertion.

M’Turk căsca pe fotoliu şi Beetle îşi ştergea obrazul. Erau

toţi într-un lac de năduşeală după atâtea străduinţe şi sforţări.

‘If I knew anything about it, I swear I’d give you a moral

lecture,’ said Stalky severely.

„Dacă m-aş pricepe la aşa ceva, jur că acum v-aş ţine o

predică serioasă,” zise Stalky cu severitate.

‘Don’t jaw; they’ve surrendered,’ said M’Turk. ‘This

moral suasion biznai takes it out of a chap.’

„Hai nu mai spune nimic, că au capitulat,” zise M’Turk.

„Acest sistem de persuasiune morală îl cam slăbeşte pe om de

puteri.”

‘Don’t you see how gentle we’ve been? We might have

called Clewer in to look at you,’ said Stalky. ‘The bleatin’ of the

tiger excites the kid. But we didn’t. We’ve only got to tell a few

chaps in Coll. about this and you’d be hooted all over the shop.

Your life wouldn’t be worth havin’. But we aren’t goin’ to do

that, either. We’re strictly moral suasers, Campbell; so, unless

you or Seffy split about this, no one will.’

„Nici nu apreciaţi cât am fost de gentili. L-am fi putut

chema pe Clewer că privească la această scenă,” zise Stalky. „Şi

behăitul tigrului îl întărâtă pe ied. Dar noi n-am făcut-o. N-am

avea decât să spunem câtorva băieţi din liceu despre aceasta şi

aţi fi huiduiţi pe toată linia. Dar noi n-avem de gând să o facem.

Noi nu suntem altceva decât nişte propovăduitori morali. Aşa că

dacă vouă, lui Seffy şi ţie, nu vă scapă vreo vorbă, n-are să se ştie

nimic.”

‘I swear you’re a brick,’ said Campbell. ‘I suppose I was

rather a brute to Clewer.’

„Jur că eşti un adevărat cavaler,” zise Campbell.

„Bănuiesc că m-am cam purtat prost cu bietul Clewer.”

‘It looked like it,’ said Stalky. ‘But I don’t think Seffy need

come into hall with cock-eye whiskers. Horrid bad for the fags if

„Cam aşa avea aerul,” zise Stalky. „Dar, la urma urmei,

cred că nu este nevoie să treacă Sefton în sala de mâncare aşa


Stalky & Co

247

they saw him. He can shave. Ain’t you grateful, Sefton?’ opăcit la obraz. Ar fi un exemplu rău pentru puşti, dacă l-ar

vedea. Poate să se radă. Ei, nu-ţi pare bine, Sefton?“

The head did not lift. Sefton was deeply asleep. Capul nu se mişcă. Sefton dormea dus.

‘That’s rummy,’ said M’Turk, as a snore mixed with a sob.

‘ ‘Cheek, I think; or else he’s shammin’.’

„Ştii că are haz,” zise M’Turk, când auzi un sforăit

amestecat cu un suspin. „Găsesc că e curată nesimţire, orice

face.”

‘No, ‘tisn’t,’ said Beetle. ‘When “Molly” Fairburn had

attended to me for an hour or so I used to go bung off to sleep

on a form sometimes. Poor devil! But he called me a beastly poet,

though.’

„Nu râde,” zise Beetle. „După ce mă freca ‘Molly’

Fairburn un ceas aproximativ, adormeam orişiunde, în bancă.

Bietul băiat, m-a ocărât, dar mi-a zis că sunt poet.”

‘Well, come on.’ Stalky lowered his voice. ‘Good-bye,

Campbell. ‘Member, if you don’t talk, nobody will.’

„Haideţi, veniţi,” spuse Stalky încetişor. „La revedere,

Campbell, şi adu-ţi aminte că dacă nu vorbeşti, nimeni n-o să

crâcnească.”

There should have been a war-dance, but that all three

were so utterly tired that they almost went to sleep above the

tea-cups in their study, and slept till prep.

După asta ar fi trebuit neapărat să urmeze un dans, dar

erau toţi trei aşa de obosiţi că se duseră să moţăie alături de

ceştile lor de ceai, în odaia de studiu şi dormiră aşa până la ora

meditaţiei.

‘A most extraordinary letter. Are all parents incurably „Poftim, ce scrisoare nemaipomenită. Sunt, oare, toţi


Stalky & Co

248

mad? What do you make of it?’ said the Head, handing a closely-

written eight pages to the Reverend John.

părinţii nebuni de legat? Ia spune-mi ce înţelegi D-ta dintr-asta,”

zise directorul, întinzând capelanului o scrisoare scrisă mărunt

pe opt feţe.

‘ “The only son of his mother, and she a widow.” That is

the least reasonable sort.’ The chaplain read with pursed lips.

„Singurul băiat al unei mame văduve. Asta e speţa cea

mai puţin rezonabilă din câte cunosc.” Capelanul citi cu buzele

strânse.

‘If half those charges are true he should be in the sick-

house; whereas he is disgustingly well. Certainly he has shaved.

I noticed that.’

„Dacă jumătate din aceste incriminări ar fi adevărate,

băiatul în chestie ar trebui să fie în infirmerie, şi el, dimpotrivă,

se află cât se poate de bine. E adevărat că s-a ras. Am băgat de

seamă.”

‘Under compulsion, as his mother points out. How

delicious! How salutary!’

„Forţat fiind să o facă, după câte spune mamă-sa. Ce

lucru igienic! Ce sănătos!“

‘You haven’t to answer her. It isn’t often I don’t know

what has happened in the school; but this is beyond me.’

„Cred şi eu că-ţi dă mâna. D-ta nu eşti obligat să-i

răspunzi. Nu mi se întâmplă des să n-am habar de ce s-a

întâmplat în şcoală, dar asta adevărat că mă lasă surprins.”

‘If you asked me I should say seek not to propitiate. When

one is forced to take crammers’ pups—’

„Dacă mă întrebi pe mine, ideea mea ar fi să nu cauţi să

te justifici. Când cineva e obligat să ia produsele unei şcoli cu o

proastă reputaţie din Londra...”

‘He was perfectly well at extra-tuition—with me—this „A ştiut neobişnuit de bine la ora pe care o are cu mine


Stalky & Co

249

morning,’ said the Head, absently. ‘Unusually well behaved,

too.’

dimineaţa,” zise directorul pe gânduri. „Şi foarte manierat, mult

mai bine decât de obicei.”

‘—they either educate the school, or the school, as in this

case, educates them. I prefer our own methods,’ the chaplain

concluded.

„...din două una, ori ei impun obiceiurile lor şcolii, ori,

cum s-a întâmplat în cazul acesta, şcoala îi formează pe ei. Eu

prefer metodele noastre,” fu concluzia Capelanului.

‘You think it was that?’ A lift of the Head’s eyebrow. „Crezi că asta să fi fost?“ Capelanul ridică din sprâncene.

‘I’m sure of it! And nothing excuses his trying to give the

College a bad name.’

„Dar sunt sigur şi nimic nu-l încuviinţează să încerce să

dea o reputaţie rea liceului.”

‘That’s the line I mean to take with him,’ the Head

answered.

„Chiar o astfel de atitudine am să adopt în această

chestie,” răspunse directorul.

The Augurs winked. Augurii clipiră din ochi.

A few days later the Reverend John called on Number

Five. ‘Why haven’t we seen you before, Padre?’ said they.

După câteva zile, Reverendul John făcu o vizită la No. 5.

„De ce nu v-am văzut de atâta timp, Padre?” întrebară ei.

‘I’ve been watching times and seasons and events and

men—and boys,’ he replied. ‘I am pleased with my Tenth

Legion. I make them my compliments. Clewer was throwing

ink-balls in form this morning, instead of doing his work. He is

now doing fifty lines for—unheard-of audacity.’

„Am stat de am observat: vremea, anotimpurile,

evenimentele, oamenii—şi băieţii,” răspunse el. „Sunt mulţumit

de legiunea a zecea. Vă fac complimentele mele. Azi dimineaţă,

în clasă, Clewer azvârlea cocoloşi de hârtie în tavan, în loc să-şi

vadă de lecţii. L-am pedepsit să-mi scrie cincizeci de linii pentru


Stalky & Co

250

îndrăzneala nemaipomenită.”

‘You can’t blame us, sir,’ said Beetle. ‘You told us to

remove the—er—pressure. That’s the worst of a fag.’

„Nu puteţi să ne acuzaţi pe noi, D-le profesor,” zise

Beetle. „Ne-aţi spus să facem să înceteze o... anumită presiune.

Iată ce păţeşti cu ţâncii ăştia când ţi-a milă de ei.”

‘I’ve known boys five years his senior throw ink-balls,

Beetle. To such an one have I given two hundred lines—not so

long ago. And now I come to think of it, were those lines ever

shown up?’

„Am cunoscut băieţi care aveau cinci ani mai mult decât

Clewer şi azvârleau cocoloaşe de hârtie, Beetle. Unuia i-am dat

două sute de linii, nu de mult, şi, pentru că veni vorba, mi-au

fost oare date liniile acelea?“

‘Were they, Turkey?’ said Beetle unblushingly. „Or fi fost, Turkey?” zise Beetle fără să roşească.

‘Don’t you think Clewer looks a little cleaner, Padre?”

Stalky interrupted.

„Nu vi se pare Clewer mai curăţel acum, Padre?”

întrerupse Stalky.

‘We’re no end of moral reformers,’ said M’Turk. „Ce mai reformatori morali suntem,” zise M’Turk.

‘It was all Stalky, but it was a lark,’ said Beetle. „A fost tot invenţia lui Stalky, dar a fost ceva grozav,” zise

Beetle.

‘I have noticed the moral reform in several quarters.

Didn’t I tell you you had more influence than any boys in the

Coll. if you cared to use it?’

„Am constatat reforma morală pe diferite tărâmuri. Nu

v-am spus eu că aţi putea avea mai multă influenţă decât oricare

băiat din şcoală dacă v-aţi da numai osteneala s-o întrebuinţaţi

bine?“

‘It’s a trifle exhaustin’ to use frequent—our kind of moral „E cam obositor să întrebuinţezi des sistemul nostru de


Stalky & Co

251

suasion. Besides, you see, it only makes Clewer cheeky.’ persuasiune morală. Pe urmă, după cum vedeţi, îi face pe d’alde

Clewer mai obraznici.”

‘I wasn’t thinking of Clewer; I was thinking of—the other

people, Stalky.’

„Nu la Clewer mă gândeam eu, mă gândeam la—la

celelalte persoane, Stalky.”

‘Oh, we didn’t bother much about the other people,’ said

M’Turk. ‘Did we?’

„O, noi nu ne-am prea sinchisit de celelalte persoane,”

zise M’Turk, „nu-i aşa?“

‘But I did—from the beginning.’ „Dar eu m-am gândit—încă de la început.”

‘Then you knew, sir?’ „Atunci, ştiaţi, domnule profesor?“

A downward puff of smoke. Un nor de fum coborî spre pământ.

‘Boys educate each other, they say, more than we can or

dare. If I had used one half of the moral suasion you may or may

not have employed――’

„Băieţii pot face mai mult pentru educaţia lor reciprocă

decât am putea noi sau am îndrăzni să facem vreodată. Dacă eu

aş fi întrebuinţat numai jumătate din persuasiunea morală pe

care poate aţi pus-o în joc şi poate nu...”

‘With the best motives in the world. Don’t forget our

pious motives, Padre,’ said M’Turk.

„Cu cele mai bune intenţii din lume. Vă rog să nu uitaţi

intenţiile noastre cinstite, Padre,” zise M’Turk.

‘I suppose I should be now languishing in Bideford jail,

shouldn’t I? Well, to quote the Head, in a little business which

we have agreed to forget, that strikes me as flagrant injustice...

What are you laughing at, you young sinners? Isn’t it true? I will

„... Bănuiesc că acum aş mucezi în arestul din Bideford,

nu credeţi? Ei bine, ca să citez vorbele directorului, asta mi-ar

părea că ar fi o nedreptate flagrantă... de ce râdeţi, tineri demoni?

Nu este adevărat ceea ce spun? Eu nu stau ca să fiu un obiect de


Stalky & Co

252

not stay to be shouted at. What I looked into this den of iniquity

for was to find out if any one cared to come down for a bathe off

the Ridge. But I see you won’t.’

ilaritate. Intrasem într-un cuib de tâlhari ca să văd dacă unul

dintre voi nu vrea să vină să facă baie mai jos de faleză. Dar văd

că nu vrea nimeni.”

‘Won’t we, though! Half a shake, Padre Sahib, till we get

our towels, and nous sommes avec vous!’

„Cum! Cine! Nu vrem noi? Aşteptaţi o secundă, Padre

Sahib, până ce ne găsim prosoapele şi venim cu

dumneavoastră!“


Stalky & Co

253


Stalky & Co

254

A Little Prep.

O meditaţie agitată

“Qui procul hinc—the legend’s writ,

The frontier grave is far away;

Qui ante diem periit,

Sed miles, sed pro patriâ.”

Newbolt.

The Easter term was but a month old when Stettson

major, a day-boy, contracted diphtheria, and the Head was very

angry. He decreed a new and narrower set of bounds—the

infection had been traced to an out-lying farmhouse—urged the

prefects severely to lick all trespassers, and promised extra

attentions from his own hand. There were no words bad enough

for Stettson major, quarantined at his mother’s house, who had

lowered the school-average of health. This he said in the

Trecuse numai o lună din trimestrul de Paşte, când un

extern, Stettson cel mare, se îmbolnăvi de difterie. După cum se

constatase în urmă, contagierea venea de la o fermă izolată.

Atunci domnul director, foc de supărat, stabili noi limite, mult

mai înguste, înăuntrul cărora se puteau preumbla elevii,

îndemnându-i pe monitori să-i pedepsească fără ezitare pe cei

care le-ar fi încălcat; promise atenţii speciale date chiar de mâna

sa celor care vor contraveni acestor dispoziţii. Nu se puteau găsi


Stalky & Co

255

gymnasium after prayers. Then he wrote some two hundred

letters to as many anxious parents and guardians, and bade the

school carry on. The trouble did not spread, but, one night, a

dog-cart drove to the Head’s door, and in the morning the Head

had gone, leaving all things in charge of Mr. King, senior house-

master. The Head often ran up to town, where the school

devoutly believed he bribed officials for early proofs of the

Army Examination papers; but this absence was unusually

prolonged.

cuvinte destul de aspre ca să veştejească fapta lui Stettson cel

mare, acum trimis la mama sa pentru îngrijire, pentru că

înfăptuise greşeala de fi coborât nivelul de sănătate al şcolii.

Acestea le spuse domnul director în sala de gimnastică, după

rugăciune; apoi expedie vreo două sute de scrisori la adresa

părinţilor şi a tuturor celor neliniştiţi, şi dădu ordin ca şcoala să

meargă înainte. Contagierea nu se întinse; dar într-o noapte, se

opri o trăsură la uşa directorului. A doua zi de dimineaţă liceenii

aflară că el plecase, lăsând conducerea şcolii pe mâna domnului

King, cel mai bătrân dintre diriginţi. Directorul se ducea deseori

în capitală, şi cei din şcoală credeau că o face cu scopul de a

corupe persoanele oficiale care ar fi putut să-i comunice

subiectele temelor pe care le dau la concursurile de intrare în

şcolile militare. Dar de astă dată, absenţa sa fu neobişnuit de

lungă.

‘Downy old bird!’ said Stalky to the allies, one wet

afternoon, in the study. ‘He must have gone on a bend an’ been

locked up, under a false name.’

„Ce vulpe şireată!” zise Stalky prietenilor săi, strânşi într-

o după amiază ploioasă în studiul lor. „Să ştiţi că a făcut pe-acolo

un chef şi a fost băgat la răcoare sub un nume fals!“

‘What for?’ Beetle entered joyously into the libel. „Dar de ce să fie pus la răcoare?” întrebă Beetle intrând


Stalky & Co

256

cu poftă în această ipoteză calomniatoare.

‘Forty shillin’s or a month for hackin’ the chucker-out of

the Pavvy on the shins. Bates always has a spree when he goes

to town. ‘Wish he was back, though. I’m about sick o’ King’s

“whips an’ scorpions” an’ lectures on public-school spirit—

yah!—and scholarship!’

„Patruzeci de şilingi amendă sau o lună de închisoare

pentru că l-a snopit în bătaie pe omul însărcinat să-i dea afară

din local pe cei întârziaţi. D-l Bates trage întotdeauna un chef

când merge în Capitală. Nu ştiţi. Dar aş vrea, zău, să se întoarcă.

M-am săturat de anatemele D-lui King, de predicile lui asupra

spiritului ce trebuie să domnească în şcolile publice şi...

dragostea de erudiţie!“

‘ “Crass an’ materialized brutality of the middle-classes—

readin’ solely for marks. Not a scholar in the whole school,” ‘

M’Turk quoted, pensively boring holes in the mantelpiece with

a hot poker.

„Ignoranţa şi materialismul brutal al clasei mijlocii.

Nimeni nu lucrează decât ca să obţină notă. Niciun intelectual în

întreaga şcoală,” zise M’Turk, făcând distrat găuri în sobă cu

vătraiul înfierbântat.

‘That’s rather a sickly way of spending an afternoon.

‘Stinks, too. Let’s come out an’ smoke. Here’s a treat.’ Stalky held

up a long Indian cheroot. ‘ ‘Bagged it from my pater last

holidays. I’m a bit shy of it, though; it’s heftier than a pipe. We’ll

smoke it palaver-fashion. Hand it round, eh? Let’s lie up behind

the old harrow on the Monkey-farm Road.’

„Găsesc că acesta este un mijloc prea plicticos ca să ne

petrecem după-amiaza. Miroase a închis. Haideţi afară să

fumăm. Iată ceva grozav.” Stalky scoase un trabuc lung indian.

„L-am furat de la tata în ultima vacanţă. Mi-e cam teamă să-l

fumez; e mai tare decât tutunul de pipă. O să-l fumăm pe rând,

unul după altul, ce ziceţi? Haideţi să ne culcăm după grapa

ruginită care e în dosul fermei Maimuţei.”


Stalky & Co

257

‘Out of bounds. Bounds beastly strict these days, too.

Besides, we shall cat.’ Beetle sniffed the cheroot critically. ‘It’s a

regular Pomposo Stinkadore.’

„E afară din limite, şi acum tocmai sunt foarte stricţi în

privinţa limitelor. Pe urmă o să ne fie rău, o să vedeţi,” zise

Beetle, mirosind ţigara cu neîncredere. „Pfuu ce tare miroase.”

‘You can; I shan’t. What d’you say, Turkey?’ „Ţie ţi-o face rău; mie nu. Mergem, Turkey?“

‘Oh, may’s well, I s’pose.’

‘Chuck on your cap, then. It’s two to one, Beetle. Hout

you come!’

„Atunci puneţi pălăria. Ştii că dacă suntem doi de aceiaşi

părere trebuie să mergi şi tu, Beetle. Nu mai sta.”

They saw a group of boys by the notice-board in the

corridor; little Foxy, the school sergeant, among them.

Văzură un grup de băieţi făcând cerc în jurul placardului

cu afişe de pe coridor. Vulpe, Sergentul şcolii era printre ei.

‘More bounds, I expect,’ said Stalky. ‘Hullo, Foxibus, who

are you in mournin’ for?’ There was a broad band of crape round

Foxy’s arm.

„Probabil iarăşi limitele,” zise Stalky. „Bună, Vulpisculus,

după cine eşti în doliu?“ O bandă neagră era prinsă de braţul lui

Vulpe.

‘He was in my old regiment,’ said Foxy, jerking his head

towards the notices, where a newspaper cutting was thumb-

tacked between call-over lists.

„Era în regimentul care a fost al meu pe vremuri,” zise

Vulpe, arătând cu capul spre afişe, unde o bucată tăiată dintr-o

gazetă era aşezată între listele de apel.

‘By gum!’ quoth Stalky, uncovering as he read. ‘It’s old

Duncan—Fat-Sow Duncan—killed on duty at something or

other Kotal. “Rallyin’ his men with conspicuous gallantry.” He

would, of course. “The body was recovered.” That’s all right. They

„Oh, de necrezut!” zise Stalky, descoperindu-se, pe când

citea. „Este vorba de Duncan, Duncan cel gros—omorât la

datorie, într-un fund de ţară numit Kotal ori aşa ceva.

‘Adunându-şi oamenii cu cel mai admirabil curaj’ Nici nu


Stalky & Co

258

cut ‘em up sometimes, don’t they, Foxy?’ mă-ndoiesc. ‘Trupul a fost regăsit.’ Asta e bine. Îi cam ciopârţesc

pe acolo, Vulpe, ce zici?“

‘Horrid,’ said the sergeant briefly. „Îngrozitor,” răspunse scurt sergentul.

‘Poor old Fat-Sow! I was a fag when he left. How many

does that make to us, Foxy?’

„Săracul! Eram doar mic de tot când a plecat. Câţi au

murit de la noi până acum, Vulpe?“

‘Mr. Duncan, he is the ninth. He come here when he was

no bigger than little Grey tertius. My old regiment, too. Yiss, nine

to us, Mr. Corkran, up to date.’

„Domnul Duncan este al nouălea. Când a venit aici nu era

mai mare decât Gray terţius. Şi era şi din regimentul meu. Da, se

fac nouă, D-le Corkran, până azi.”

The boys went out into the wet, walking swiftly. Băieţii ieşiră afară din ceaţă, umblând repede.

‘ ‘Wonder how it feels—to be shot and all that,’ said

Stalky, as they splashed down a lane. ‘Where did it happen,

Beetle?’

„Aş fi curios să ştiu ce impresie îţi face când eşti

împuşcat,” zise Stalky umblând prin băltoacele ce presărau o

potecă îngustă. „Unde s-a întâmplat asta, Beetle?“

‘Oh, out in India somewhere. We’re always rowin’ there.

But look here, Stalky, what is the good o’ sittin’ under a hedge

an’ cattin’? It’s be-eastly cold. It’s be-eastly wet, and we’ll be

collared as sure as a gun.’

„Departe, în Indii, undeva. Avem întotdeauna daraveri

pe acolo. Dar ascultă, Stalky, ce câştigi ducându-te să fumezi

lângă un gard ca pe urmă să te apuce alte alea. E frig grozav, e

umed al dracului şi de prins o să ne prindă cum te văd şi mă

vezi.”


Stalky & Co

259

‘Shut up! Did you ever know your Uncle Stalky get you

into a mess yet?’ Like many other leaders, Stalky did not dwell

on past defeats.

„Ia lasă-ne în pace. L-ai văzut tu vreodată pe unchiul

Stalky să te bage în vreo daraveră?“ Ca mulţi alţi generali, lui

Stalky nu-i plăcea să-şi amintească înfrângerile.

They pushed through a dripping hedge, landed among

water-logged clods, and sat down on a rust-coated harrow. The

cheroot burned with sputterings of saltpetre. They smoked it

gingerly, each passing to the other between closed forefinger

and thumb.

Îşi făcură loc printr-un gard care picura de umezeală, de

acolo trecură într-o arătură plină de apă şi se aşezară pe o grapă

ruginită. Ţigara arse cu sfârâieli de salpetru; ei o fumară

încetinel, trecându-şi-o unul altuia, bine strânsă între degete.

‘Good job we hadn’t one apiece, ain’t it?’ said Stalky,

shivering through set teeth. To prove his words he immediately

laid all before them, and they followed his example...

„Tot e bine că n-am avut una de om,” zise Stalky, căruia

îi clănţăneau dinţii. Ca să întărească vorbele pe care le spusese,

pe loc dădu drumul la tot ce mâncase şi ceilalţi îi urmară

exemplul.

‘I told you,’ moaned Beetle, sweating clammy drops. ‘Oh,

Stalky, you are a fool!’

„Nu v-am spus eu,” gemu Beetle, căruia îi cădeau stropi

mari de năduşeală de pe frunte. „Oh, Stalky, ce stupid eşti!“

‘Je cat, tu cat, il cat. Nous cattons!’ M’Turk handed up his

contribution and lay hopelessly on the cold iron.

„Je vărs, tu verşi, il varsă, nous vărsăm...” M’Turk îşi dădu

contribuţia şi apoi se culcă deznădăjduit pe grapa rece.

‘Something’s wrong with the beastly thing. I say, Beetle,

have you been droppin’ ink on it?’

„E un lucru necurat cu ticăloşia asta. Se vede că ai

muiat-o în cerneală, tu, Beetle?“

But Beetle was in no case to answer. Limp and empty, Dar Beetle nu era în stare să răspundă. Sleiţi şi fără putere,


Stalky & Co

260

they sprawled across the harrow, the rust marking their ulsters

in red squares and the abandoned cheroot-end reeking under

their very cold noses. Then—they had heard nothing—the Head

himself stood before them—the Head who should have been in

town bribing examiners—the Head fantastically attired in old

tweeds and a deer-stalker!

băieţii se lăsară să cadă pe grapă; rugina imprimându-se pe

hainele lor în pătrate roşiatice, pe când mucul de ţigară fumega

pe pământ sub nasurile lor reci. Deodată, fără să fi auzit nimic,

se treziră cu directorul în faţa lor—directorul pe care-l credeau

în oraş, ocupat să corupă examinatorii; directorul, straniu

îmbrăcat, cu nişte haine de vânătoare vechi.

‘Ah,’ he said, fingering his moustache. ‘Very good. I

might have guessed who it was. You will go back to the College

and give my compliments to Mr. King and ask him to give you

an extra-special licking. You will then do me five hundred lines.

I shall be back to-morrow. Five hundred lines by five o’clock to-

morrow. You are also gated for a week. This is not exactly the

time for breaking bounds. Extra-special, please.’

„Aha,” spuse el, răsucindu-şi mustaţa. „Ar fi trebuit să

ghicesc despre cine e vorba. O să vă duceţi înapoi la liceu şi o

să-l rugaţi, din partea mea, pe D-l King să vă dea o bătaie extra

specială. Pe urmă o să-mi scrieţi 500 de linii fiecare. Mâine am să

viu îndărăt. 500 de linii până mâine la cinci; sunteţi consemnaţi

pentru o săptămână. Nu era acum momentul să ieşiţi afară din

limite. Să nu uitaţi, extra specială!“

He disappeared over the hedge as lightly as he had come.

There was a murmur of women’s voices in the deep lane.

După asta, dispăru după un gard ca o nălucă, tot aşa

precum venise. În drumul din partea aceea se auzea un murmur

de voci feminine.

‘Oh, you Prooshian brute!’ said M’Turk as the voices died

away. ‘Stalky, it’s all your silly fault.’

„Huideo! Prusac nesuferit,” zise M’Turk, când vocile se

depărtară. „Stalky, totul s-a întâmplat din vina ta.”

‘Kill him! Kill him!’ gasped Beetle. „Strânge-l de gât,” gâfâi Beetle.


Stalky & Co

261

‘I ca-an’t. I’m going to cat again ... I don’t mind that, but

King’ll gloat over us horrid. Extra-special, ooh!’

„Nu po-o-ot că iar.... Nu mi-e de asta, cât mi-e că o să râdă

King de o să se prăpădească! Şi încă extra specială! Ooh!“

Stalky made no answer—not even a soft one. They went

to College and received that for which they had been sent. King

enjoyed himself most thoroughly, for by virtue of their seniority

the boys were exempt from his hand, save under special order.

Luckily, he was no expert in the gentle art.

Stalky nu dădu niciun răspuns. Nici măcar un răspuns

blând. Se duseră la liceu să primească corecţia, aşa cum le fusese

ordonat. D-l King se bucură foarte tare, mai ales că din cauza

vârstei lor băieţii scăpau de sub jurisdicţia lui, în afară de cazul

foarte rar când i-ar fi fost trimişi, cum se întâmpla acum. Din

fericire pentru ei, King nu era deloc expert în nobila artă a

bastonadei.

‘ “Strange, how desire doth outrun performance,” ‘ said

Beetle irreverently, quoting from some Shakespeare play that

they were cramming that term. They regained their study and

settled down to the imposition.

„E curios cum intenţia poate să depăşească realizarea,“

zise Beetle ireverenţios, citând dintr-o piesă de Shakespeare pe

care tocmai o studiau. Reintegrară studiul lor şi se aşezară jos

să-şi săvârşească pedeapsa în scris.

‘You’re quite right, Beetle.’ Stalky spoke in silky and

propitiating tones. ‘Now, if the Head had sent us up to a prefect,

we’d have got something to remember!’

„Ai cu totul dreptate, Beetle,“vorbi Stalky cu o voce

catifelată şi împăciuitoare. „Dacă directorul ne-ar fi trimis la un

monitor, atunci am fi căpătat ceva serios.“

‘Look here,’ M’Turk began with cold venom, ‘we aren’t

goin’ to row you about this business, because it’s too bad for a

row; but we want you to understand you’re jolly well

„Ascultă,“ începu M’Turk cu o voce rece, dar plină de

necaz. „N-avem de gând să-ţi facem mizerii din pricina asta;

supărarea noastră e prea mare ca să poată fi exprimată printr-o


Stalky & Co

262

excommunicated, Stalky. You’re a plain ass.’ manifestaţie oarecare. Dar trebuie să pricepi că eşti excomunicat,

Stalky; te considerăm un simplu măgar.“

‘How was I to know that the Head ‘ud collar us? What

was he doin’ in those ghastly clothes, too?’

„De unde să ştiu eu că o să dea directorul peste noi? Ce

căuta el acolo în hainele alea de paparudă?“

‘Don’t try to raise a side-issue,’ Beetle grunted severely. „Nu căuta să scapi prin tangentă,“ mormăi Beetle sever.

‘Well, it was all Stettson major’s fault. If he hadn’t gone

an’ got diphtheria ‘twouldn’t have happened. But don’t you

think it rather rummy—the Head droppin’ on us that way?’

„Toate astea sunt din vina lui Stettson. Dacă nu s-ar fi dus

la dracu să se molipsească, toate astea nu s-ar fi întâmplat. Dar

nu găsiţi că este lucru ciudat, să cadă directorul aşa peste noi?“

‘Shut up! You’re dead!’ said Beetle. ‘We’ve chopped your

spurs off your beastly heels. We’ve cocked your shield upside

down and――and I don’t think you ought to be allowed to brew

for a month.’

„Taci, că eşti mort,“ zise Beetle, „ţi-am scos pintenii şi

ţi-am întors scutul pe dos; cred că ar trebui să-ţi luăm dreptul de

a face popotă timp de o lună.“

‘Oh, stop jawin’ at me. I want—’ „Ho! Isprăveşte cu bârâiala. Vreau...“

‘Stop? Why—why, we’re gated for a week.’ M’Turk

almost howled as the agony of the situation overcame him. ‘A

lickin’ from King, five hundred lines, and a gating. D’you expect

us to kiss you, Stalky, you beast?’

„Să isprăvesc?... păi suntem consemnaţi pe o săptămână,

da sau nu?“ M’Turk aproape ţipa, atât i se părea de îngrozitoare

situaţia. „O bătaie de la King, 500 de linii, şi pe deasupra

consemnaţi; crezi că o să te sărutăm, Stalky? Bestie ce eşti!“

‘Drop rottin’ for a minute. I want to find out about the

Head bein’ where he was.’

„Staţi! Opriţi-vă din a spune prostii timp de un minut,

vreau să aflu ce făcea directorul nostru acolo.“


Stalky & Co

263

‘Well, you have. You found him quite well and fit. Found

him making love to Stettson major’s mother. That was her in the

lane—I heard her. And so we were ordered a licking before a

day-boy’s mother. Bony old widow, too,’ said M’Turk.

‘Anything else you’d like to find out?’

„Ce vrei să mai afli? L-ai văzut sănătos şi voinic? L-ai

văzut făcând ochi dulci mamei lui Stettson cel mare? Mai mult

ce vrei? Ea era pe potecă, am auzit-o. Şi aşa am fost condamnaţi

la bătaie în faţa unui extern, o văduvă bătrână şi osoasă,“ zise

M’Turk. „Mai vrei să ştii ceva?“

‘I don’t care. I swear I’ll get even with him some day,’

Stalky growled.

„Nu-mi pasă de asta,“ mormăi Stalky. „Las că am să i-o

plătesc eu într-un fel sau altul“.

‘ ‘Looks like it,’ said M’Turk. ‘Extra-special, week’s gatin’

and five hundred ... and now you’re goin’ to row about it! ‘Help

scrag him, Beetle!’ Stalky had thrown his Virgil at them.

„Vorbă să fie,“ zise M’Turk. „Extra specială, o săptămână

consemnaţi; 500 de linii, şi ai nas să vorbeşti. Dărâmă-l, Beetle...“

Stalky li-l azvârlise pe Virgiliu în cap.

The Head returned next day without explanation, to find

the lines waiting for him and the school a little relaxed under

Mr. King’s viceroyalty. Mr. King had been talking at and round

and over the boys’ heads, in a lofty and promiscuous style, of

public-school spirit and the traditions of ancient seats; for he

always improved an occasion. Beyond waking in two hundred

and fifty young hearts a lively hatred of all other foundations,

he accomplished little—so little, indeed, that when, two days

after the Head’s return, he chanced to come across Stalky & Co.,

A doua zi, directorul se întoarse fără să dea nicio

explicaţie; găsi pedeapsa scrisă şi disciplina şcolii foarte slăbită

sub administraţia domnului King. Domnul King ţinuse predici

numeroase, vorbind într-un stil înalt şi foarte vag despre spiritul

care trebuie să domnească în şcolile publice şi de tradiţiile

liceelor de altă dată. Asemenea discursuri improviza el ori de

câte ori avea ocazia. În afară de ura pe care o deşteptase în două

sute cincizeci de inimi tinere, pentru toate celelalte şcoli

rezultatul stăruinţelor sale fusese nul,—aşa de nul, într-adevăr,


Stalky & Co

264

gated but ever resourceful, playing marbles in the corridor, he

said that he was not surprised—not in the least surprised. This

was what he had expected from persons of their morale.

încât două zile după întoarcerea directorului, el dădu peste

Stalky şi prietenii săi, care consemnaţi, dar plini de vervă, jucau

bile pe coridor. Le spuse că nu era deloc mirat. La aşa ceva puteai

să te aştepţi de la persoane cu mentalitatea lor.

‘But there isn’t any rule against marbles, sir. Very

interestin’ game,’ said Beetle, his knees white with chalk and

dust. Then he received two hundred lines for insolence, besides

an order to go to the nearest prefect for judgment and slaughter.

„Dar nu este nimic scris în regulament în privinţa bilelor,

domnule profesor. E un joc foarte interesant,“ zise Beetle, alb pe

genunchi de var şi praf. Imediat primi două sute de linii pentru

obrăznicie şi ordinul să se ducă la monitorul cel mai apropiat ca

să fie judecat şi executat.

This is what happened behind the closed doors of Flint’s

study, and Flint was then Head of the Games:—

Iată ce se întâmplă acum în dosul uşilor închise ale

studioului lui Flint. Flint, în zilele acela, era directorul jocurilor.

‘Oh, I say, Flint. King has sent me to you for playin’

marbles in the corridor an’ shoutin’ “alley tor” an’ “knuckle

down.” ‘

„Ascultă, Flint, King m-a trimis la tine fiindcă am jucat

bile pe coridor şi am strigat Pui de Giol.“

‘What does he suppose I have to do with that?’ was the

answer.

„În ce crede el că mă priveşte asta pe mine?“ fu răspunsul

dat.

‘Dunno. Well?’ Beetle grinned wickedly. ‘What am I to

tell him? He’s rather wrathy about it.’

„Nu ştiu. Ei, ce zici?“ Beetle surâse cu înţeles. „Ce să-i

spun eu? E cam ţâfnit din cauza asta.“

‘If the Head chooses to put a notice in the corridor „Dacă directorul ia dispoziţia să afişeze pe coridor că


Stalky & Co

265

forbiddin’ marbles, I can do something; but I can’t move on a

house-master’s report. He knows that as well as I do.’

jocul de bile este interzis, poate că aş mai putea interveni în

vreun fel; dar nu pot să dau penalităţi într-o chestie neprevăzută

ca asta, numai după cererea unui singur diriginte“.

The sense of this oracle Beetle conveyed, all unsweetened,

to King, who hastened to interview Flint.

Sensul acestor cuvinte, Beetle, fără nicio atenuare, i-l

transmise domnului King, care imediat porni să aibă o

întrevedere cu Flint.

Now Flint had been seven and a half years at the College,

counting six months with a London crammer, from whose roof

he had returned, homesick, to the Head for the final Army

polish. There were four or five other seniors who had gone

through much the same mill, not to mention boys, rejected by

other establishments on account of a certain overwhelmingness,

whom the Head had wrought into very fair shape. It was not a

Sixth to be handled without gloves, as King found.

Flint era în liceu de şapte ani şi jumătate, socotind între

aceştia şi cele şase luni petrecute într-o şcoală din Londra de

unde se întorsese prins de nostalgie ca să capete de la director

ultima lustruială în vederea concursului. În aceeaşi categorie

erau încă vreo patru sau cinci băieţi mari, care trecuseră toţi

printr-această filieră, fără să mai vorbim de alţii, refuzaţi în alte

instituţii din cauza unor atitudini arogante, şi pe care directorul

îi îmblânzise şi-i strunise pe cât se putuse mai bine. Cu acest

grup, denumit clasa a şasea, nu se putea umbla fără mănuşi, şi

aceasta D-l King o descoperi pe socoteala lui.

‘Am I to understand it is your intention to allow board-

school games under your study windows, Flint? If so, I can only

say—’ He said much, and Flint listened politely.

„După câte am înţeles, dumneata, Flint, ai de gând să le

permiţi băieţilor să se îndeletnicească cu jocuri de maidan chiar

sub ferestrele dumitale? Dacă este aşa, pot să spun... .“ Spuse


Stalky & Co

266

destule D-l King, iar Flint ascultă politicos.

‘Well, sir, if the Head sees fit to call a prefects’ meeting we

are bound to take the matter up. But the tradition of the school

is that the prefects can’t move in any matter affecting the whole

school without the Head’s direct order.’

„Bine, domnule profesor. Dacă domnul director găseşte

de cuviinţă să convoace o adunare de monitori, vom fi siliţi să

ne ocupăm de această chestiune. Dar tradiţia şcolii este ca

monitorii să nu ia măsuri în chestiuni ce privesc întreaga şcoală

fără ordinul precis al D-lui director.“

Much more was then delivered; both sides a little losing

their temper.

Multe au fost spuse în ziua aceea şi ambii interlocutori îşi

pierdură puţin răbdarea.

After tea, at an informal gathering of prefects in his study,

Flint related the adventure.

După ceai, adunându-i pe monitori, fără niciun caracter

oficial în studiul său, Flint povesti întâmplarea.

‘He’s been playin’ for this for a week, and now he’s got it.

You know as well as I do that if he hadn’t been gassing at us the

way he has, that young devil Beetle wouldn’t have dreamed of

marbles.’

„A căutat nod în papură timp de o săptămână şi acum a

găsit. Ştiţi bine că dacă nu ne-ar fi sufocat cu discursurile lui,

acest tânăr drac n-ar fi inventat afacerea cu bilele.“

‘We know that,’ said Perowne, ‘but that isn’t the

question. On Flint’s showin’ King has called the prefects names

enough to justify a first-class row. Crammers’ rejections, ill-

regulated hobble-de-hoys, wasn’t it? Now it’s impossible for

prefects—’

„Asta o ştim noi,“ zise Perowne, „dar nu stă aici chestia.

După spusele lui Flint, ne-a adresat nouă, monitorilor, epitete

dezagreazibile, care ar justifica o manifestaţie de clasa întâi.

Refuzaţii şcolilor de pregătire, lungani nedisciplinaţi, n-a zis

aşa? Este imposibil ca monitorii...“


Stalky & Co

267

‘Rot,’ said Flint. ‘King’s the best classical cram we’ve got;

and ‘tisn’t fair to bother the Head with a row. He’s up to his eyes

with extra-tu. and Army work as it is. Besides, as I told King,

we aren’t a public school. We’re a limited liability company

payin’ four per cent. My father’s a shareholder, too.’

„Prostii,“ zise Flint. „King este cel mai bun profesor de

latină pe care-l avem şi nu se cade să-l plictisim pe director

tocmai acum cu o manifestaţie. E împovărat până peste cap cu

ore suplimentare şi cu pregătirea examenelor pentru şcolile

militare. Pe urmă, i-am spus-o eu, noi nu suntem o şcoală

publică. Suntem o societate pe acţiuni cu responsabilităţi

limitate şi dăm 4% dividende. Tatăl meu este şi el acţionar.“

‘What’s that got to do with it?’ said Venner, a red-headed

boy of nineteen.

„Ce are a face asta cu ce spuneam înainte,“ zise Venner,

un roşcovan de nouăsprezece ani.

‘Well, seems to me that we should be interferin’ with

ourselves. We’ve got to get into the Army or—get out, haven’t

we? King’s hired by the Council to teach us. All the rest’s

flumdiddle. Can’t you see?’

„Păi asta ar însemna să ne dăm singuri în cap. Noi trebuie

să intrăm în armată sau să găsim o carieră, nu-i aşa? D-l King

este plătit de consiliu ca să ne înveţe. Toate celelalte sunt

mofturi, nu vedeţi?“

It might have been because he felt the air was a little

thunderous that the Head took his after-dinner cheroot to Flint’s

study; but he so often began an evening in a prefect’s room that

nobody suspected when he drifted in politely, after the knocks

that etiquette demanded.

Poate fiindcă simţise atmosfera tulbure, directorul, după

masa de seară, luă cu sine o ţigară şi se duse să o fumeze în

studiul lui Flint. El îşi petrecea atât de des seara într-o odaie de

monitor încât nimeni nu avu nicio bănuială când intră politicos

şi aşa, ca din întâmplare, după ce ciocănise, cum cerea eticheta.

‘Prefects’ meeting?’ A cock of one wise eye-brow. „O adunare de monitori?“ şi o sprânceană se ridică în sus,


Stalky & Co

268

întrebător.

‘Not exactly, sir; we’re just talking things over. Won’t you

take the easy chair?’

„Nu tocmai, domnule director. Mai discutăm şi noi câte

ceva. Nu doriţi să vă aşezaţi în fotoliu?“

‘Thanks. Luxurious infants, you are.’ He dropped into

Flint’s big half-couch and puffed for a while in silence. ‘Well,

since you’re all here, I may confess that I’m the mute with the

bowstring.’

„Mulţumesc. Ce luxoşi sunt copiii ăştia!“ Se lăsă să cadă

în adâncul fotoliului lui Flint şi pufăi câtva timp în tăcere. „Ei,

de vreme ce sunteţi toţi aici, pot să vă mărturisesc cu ce intenţii

am venit; ştiţi, eu sunt mutul care aduce ştreangul.“

The young faces grew serious. The phrase meant that

certain of their number would be withdrawn from all further

games for extra-tuition. It might also mean future success at

Sandhurst; but it was present ruin for the First Fifteen.

Tinerele feţe deveniră serioase; fraza aceasta însemna că

un oarecare număr dintre ei aveau să fie luaţi de la orişice sport

ca să facă ore suplimentare de pregătire. Această dispoziţie

însemna, poate, un succes apropiat la Sandhurst, dar, pentru

moment, ruina echipa lor de joc.

‘Yes, I’ve come for my pound of flesh. I ought to have had

you out before the Exeter match; but it’s our sacred duty to beat

Exeter.’

„Da, am venit să-mi cer litra de carne. Trebuia să vă iau

înaintea meciului cu Exter; dar era de datoria noastră să-i batem

pe Exeter.“

‘Isn’t the Old Boys’ match sacred, too, sir?’ said Perowne.

The Old Boys’ match was the event of the Easter term.

„Dar meciul cu vechii elevi nu este şi el o datorie sacră,

domnule director?“ întrebă Perowne. Meciul vechilor elevi era

marele eveniment din trimestrul de după Paşti.

‘We’ll hope they aren’t in training. Now for the list. First „Să sperăm că nu o să fie în formă. Şi acum, să vă citesc


Stalky & Co

269

I want Flint. It’s the Euclid that does it. You must work

deductions with me. Perowne, extra mechanical drawing.

Dawson goes to Mr. King for extra Latin, and Venner to me for

German. Have I damaged the First Fifteen much?’ He smiled

sweetly.

lista. Întâi am nevoie de Flint. Nu eu, Euclid îl cere. Trebuie să

facă deducţii cu mine. Perowne pentru ore suplimentare de

desen industrial. Dawson face ore de latină cu domnul King şi

Venner germana cu mine. V-am stricat rău echipa?“ întrebă el cu

un surâs.

‘Ruined it, I’m afraid, sir,’ said Flint. ‘Can’t you let us off

till the end of the term?’

„Mi-e teamă că ne-aţi prăpădit-o de tot, domnule

director. Nu puteţi să ne lăsaţi până la sfârşitul trimestrului?“

‘Impossible. It will be a tight squeeze for Sandhurst this

year.’

„Imposibil, sunt atâtea cereri pentru Sandhurst anul

acesta.“

‘And all to be cut up by those vile Afghans, too,’ said

Dawson. ‘ ‘Wouldn’t think there’d be so much competition,

would you?’

„Şi toată munca asta ca pe urmă să fii măcelărit de acei

ticăloşi de Afgani!“ zise Dawson. „N-aş fi crezut să fie atâţia

candidaţi, zău.“

‘Oh, that reminds me. Crandall is coming down with the

Old Boys—I’ve asked twenty of them, but we shan’t get more

than a weak team. I don’t know whether he’ll be much use,

though. He was rather knocked about, recovering poor old

Duncan’s body.’

„Oh! Mi-aţi adus aminte: Crandall vine şi el cu foştii

elevi—am poftit douăzeci, dar şi aşa vor construi o echipă slabă.

Nici nu ştiu dacă o să fie bun la ceva. L-au cam ologit când s-a

dus să recapete trupul bietului Duncan.“

‘Crandall major—the Gunner?’ Perowne asked. „Crandall cel mare, artileristul?“ întrebă Perowne.

‘No, the minor—”Toffee” Crandall—in a Native Infantry „Nu cel mic,—Crandall dintr-un regiment de infanterie


Stalky & Co

270

regiment. He was almost before your time, Perowne.’ indigenă. Era cu puţin înaintea dumitale, Perowne.“

‘The papers didn’t say anything about him. We read

about Fat-Sow, of course. What’s Crandall done, sir?’

„Jurnalele n-au spus nimic despre el. Despre Duncan am

citit, bineînţeles. Ce-a făcut Crandall, domnule director?“

‘I’ve brought over an Indian paper that his mother sent

me. It was rather a—hefty, I think you say—piece of work. Shall

I read it?’

„Am adus un jurnal din India pe care mi l-a trimis mama

lui. A făcut un lucru foarte frumos, vreţi să vă citesc?“

The Head knew how to read. When he had finished the

quarter-column of small type everybody thanked him politely.

Directorul citea frumos. Când isprăvi sfertul de coloană

scrisă cu litere mici, toţi îi mulţumiră politicos.

‘Good for the old Coll.!’ said Perowne. ‘Pity he wasn’t in

time to save Fat-Sow, though. That’s nine to us, isn’t it, in the last

three years?’

„Frumos pentru liceul nostru,“ zise Perowne. „Păcat că

n-a ajuns la vreme ca să-l scape pe bietul Porcus. Cu el se fac

nouă pe care îi pierdem în ultimii trei ani, nu-i aşa?“

‘Yes ... And I took old Duncan off all games for extra-tu.

five years ago this term,’ said the Head. ‘By the way, who do you

hand over the Games to, Flint?’

„Da... Şi pe bietul Duncan l-am luat de la sporturi pentru

pregătire specială în timpul acestui trimestru, acum cinci ani.

Apropos, cui dai direcţia jocurilor, Flint?“

‘Haven’t thought yet. Who’d you recommend, sir?’ „Nu m-am gândit încă, domnule director.

Dumneavoastră pe cine recomandaţi?“

‘No, thank you. I’ve heard it casually hinted behind my

back that the Prooshian Bates is a downy bird, but he isn’t going

to make himself responsible for a new Head of the Games. Settle

„A, nu. Nu mă întreba pe mine. Am auzit deseori şoptind

în spatele meu că prusacul de Bates este o pasăre şireată, dar

acum nu vreau să fie răspunzător de numirea noului vostru


Stalky & Co

271

it among yourselves. Good-night.’ conducător de jocuri. Aranjaţi-o între voi. Noapte bună!“

‘And that’s the man,’ said Flint, when the door shut, ‘that

you want to bother with a dame’s school row.’

„Şi ăsta este omul pe care vreţi să-l plictisiţi cu o

demonstraţie“, zise Flint când se închise uşa.

‘I was only pullin’ your fat leg,’ Perowne returned,

hastily. ‘You’re so easy to draw, Flint.’

„Am zis numai aşa. Ca să văd ce spui tu,“ zise Perowne

repede. „Eşti aşa uşor de păcălit, Flint.“

‘Well, never mind that. The Head’s knocked the First

Fifteen to bits, and we’ve got to pick up the pieces, or the Old

Boys will have a walk-over. Let’s promote all the Second Fifteen

and make Big Side play up. There’s heaps of talent somewhere

that we can polish up between now and the match.’

„Acum să lăsăm asta. Directorul ne-a stricat echipa şi noi

trebuie să tragem folos din ce a rămas, că altfel foştii elevi ar găsi

partida prea uşoară. Să promovăm toată categoria a doua şi să

alegem din cei mari ca să-i înlocuiască. Sunt unii foarte talentaţi

pe care putem să-i antrenăm şi să-i pune la punct până în ziua

meciului.“

The case was represented so urgently to the school that

even Stalky and M’Turk, who affected to despise football,

played one Big-Side game seriously. They were forthwith

promoted ere their ardour had time to cool, and the dignity of

their Caps demanded that they should keep some show of

virtue. The match-team was worked at least four days out of

seven, and the school saw hope ahead.

Cazul fu prezentat şcolii în culori aşa de vii, încât chiar

Stalky şi M’Turk, care arătau un oarecare dispreţ pentru fotbal,

jucară o partidă foarte serioasă în echipa de antrenament. Fură

promovaţi, mai înainte ca entuziasmul lor să se fi răcit, iar

rangul de înaintaşi în forţă cerea să se ţină la aceeaşi înălţime.

Echipele se antrenară cel puţin patru zile din şapte, şi în şcoală

străluci iar o rază de speranţă.

With the last week of the term the Old Boys began to În ultima săptămână a trimestrului, foştii elevi începură


Stalky & Co

272

arrive, and their welcome was nicely proportioned to their

worth. Gentlemen cadets from Sandhurst and Woolwich, who

had only left a year ago, but who carried enormous side, were

greeted with a cheerful ‘Hullo! What’s the Shop like?’ from those

who had shared their studies. Militia subalterns had more

consideration, but it was understood they were not precisely of

the true metal. Recreants who, failing for the Army, had gone

into business or banks were received for old sake’s sake, but in

no way made too much of. But when the real subalterns, officers

and gentlemen full-blown—who had been to the ends of the

earth and back again and so carried no side—came on the scene

strolling about with the Head, the school divided right and left

in admiring silence. And when one laid hands on Flint, even

upon the Head of the Games, crying, ‘Good Heavens! What do

you mean by growing in this way? You were a beastly little fag

when I left,’ visible halos encircled Flint. They would walk to

and fro in the corridor with the little red school-sergeant, telling

news of old regiments; they would burst into form-rooms

sniffing the well-remembered smells of ink and whitewash; they

să sosească. Primirea care li se făcea era dozată în raport cu

reputaţia lor. Cadeţii din Sandhurst şi Woolwich, care părăsiseră

şcoala doar de un an de zile, dar pozau şi făceau pe grozavii,

erau primiţi cu un „Salut! Cum e viaţa la cutie, măi?“ de foştii

lor colegi. Ofiţerilor inferiori din miliţie li se arăta o mai mare

consideraţie, prin care însă pătrundea oarecum aprecierea că ei

nu erau din acelaşi metal curat. Renegaţii care, nereuşind la

Sandhurst, intraseră în comerţ sau la bancă, erau toleraţi în baza

amintirii trecutului, dar nu se prea făcea caz de ei. Când însă,

sosiră adevăraţii ofiţeri inferiori în serviciu, ostaşi şi gentlemani

în toată regula—care fuseseră la sfârşitul pământului şi, întorşi

de acolo, nu arătau niciun pic de fanfaronadă—, aceştia ieşiră să

se plimbe prin curtea liceului cu domnul director, iar toată

şcoala se aşeză pe două rânduri, în dreapta şi în stânga, ca să le

facă loc într-o impresionantă tăcere. Iar când unul dintre ei puse

mâna pe Flint, pe şeful jocurilor în persoană, spunând: „Bine,

măi, dar ce te-ai apucat să creşti aşa; nu erai decât un puşti de

când am plecat de aici,“ atunci Flint fu înconjurat de o aureolă

vizibilă. Aceşti domni importanţi se plimbau bucuroşi pe


Stalky & Co

273

would find nephews and cousins in the lower forms and present

them with enormous wealth; or they would invade the

gymnasium and make Foxy show off the new stock on the bars.

coridor împreună cu sergentul mic şi roib, şi-i dădeau veşti

despre vechile regimente; făceau incursiuni prin sălile de

meditaţii, ca să mai simtă o dată mirosul binecunoscut de

cerneală şi de var; descopereau prin clase nepoţi şi veri cărora le

făceau daruri considerabile, sau invadau sala de gimnastică

spunându-i lui Vulpe să pună generaţiile noi să manevreze, ca

să vadă ce pot să facă.

Chiefly, though, they talked with the Head, who was

father-confessor and agent-general to them all; for what they

shouted in their unthinking youth, they proved in their

thoughtless manhood—to wit, that the Prooshian Bates was ‘a

downy bird.’ Young blood who had stumbled into an

entanglement with a pastry-cook’s daughter at Plymouth;

experience who had come into a small legacy but mistrusted

lawyers; ambition halting at cross-roads, anxious to take the one

that would lead him farthest; extravagance pursued by the

money-lender; arrogance in the thick of a regimental row—each

carried his trouble to the Head; and Chiron showed him, in

language quite unfit for little boys, a quiet and safe way round,

Dar ce le plăcea mai mult era să stea de vorbă cu

directorul, care era şi consilierul lor în toate.

Toţi strigaseră în copilăria lor zvăpăiată că prusacul de

Bates era o pasăre şireată; şi acum o dovedeau, mai mult ca

oricând, în tinereţea lor aprinsă. Tânărul care fusese prins într-o

încurcătură cu fata cofetarului din Plymouth; socotitul care

moştenise o mică avere, şi, nevrând să intre toată în mâinile

oamenilor de lege, nu-şi punea încrederea în avocaţi; ambiţiosul

care ezită între două drumuri, neştiind care l-ar duce mai

departe; risipitorul urmărit de creditori; stifosul, certat cu

camarazii săi de regiment; toţi veneau cu greutăţile lor la

director şi, asemenea lui Chiron, acesta, într-un limbaj care nu


Stalky & Co

274

out, or under. So they overflowed his house, smoked his cigars,

and drank his health as they had drunk it all the earth over when

two or three of the old school had foregathered.

era câtuşi de puţin pentru urechile copiilor, le arăta fiecăruia un

mijloc sigur şi liniştit ca să ocolească, să evite sau să învingă

dificultatea. Ei îi invadau casa, îi fumau ţigările şi ridicau

paharul în sănătatea lui, tot aşa cum o făcuseră în toate ţările din

lume, ori de câte ori doi sau trei elevi ai liceului se găseau

împreună.

‘Don’t stop smoking for a minute,’ said the Head. ‘The

more you’re out of training the better for us. I’ve demoralised

the First Fifteen with extra-tu.’

„Fumaţi, nu vă opriţi deloc,“ zise directorul. „Cu cât veţi

putea fi mai puţin în formă, cu atât va fi mai bine pentru noi. Am

desfiinţat echipa primă cu ore şi cursuri suplimentare.“

‘Ah, but we’re a scratch lot. Have you told ‘em we shall

need a substitute even if Crandall can play?’ said a Lieutenant of

Engineers with a D.S.O. to his credit.

„Ei na, parcă noi suntem o echipă ca lumea; aşa, mai mult

un fel de adunătură. Le-aţi spus că ne trebuie un înlocuitor chiar

dacă Crandall ar fi în stare să joace?“ întrebă un locotenent de

geniu, care avea decoraţie pe piept.

‘He wrote me he’d play, so he can’t have been much hurt.

He’s coming down to-morrow morning.’

„Mi-a spus că o să vină să joace, deci nu pate să fi fost prea

rău atins. Mâine de dimineaţă soseşte.“

‘Crandall minor that was, and brought off poor Duncan’s

body?’ The Head nodded. ‘Where are you going to put him?

We’ve turned you out of house and home already, Head Sahib.’

This was a Squadron-Commander of Bengal Lancers, home on

„Crandal cel mic, care a adus corpul bietului Duncan?“

Directorul dădu din cap. „Unde-l mai pui şi pe el? Te-am scos

afară, nu mai ai loc la dumneata acasă, director Sahib!“ Aceasta

o spunea un maior de lăncieri bengalezi venit în Anglia pentru


Stalky & Co

275

leave. concediu.

‘I’m afraid he’ll have to go up to his old dormitory. You

know old boys can claim that privilege. Yes, I think leetle

Crandall minor must bed down there once more.’

„Mi-e teamă că o să trebuiască să doarmă în vechiul său

dormitor. Ştiţi că foştii elevi se bucură de acest privilegiu. Da,

cred că micul Crandall se va culca acolo încă o dată.“

‘Bates Sahib ‘—a Gunner flung a heavy arm round the

Head’s neck—’you’ve got something up your sleeve. Confess! I

know that twinkle.’

„Bates Sahib“, un artilerist solid trecu braţul său greoi de

după gâtul directorului. „Ai un gând ascuns pe care nu-l spui.

Mărturiseşte! Eu îl văd în ochii dumitale.“

‘Can’t you see, you cuckoo?’ a Submarine Miner

interrupted. ‘Crandall goes up to the dormitory as an object-

lesson, for moral effect and so forth. Isn’t that true, Head Sahib?’

„N-ai priceput nimic, cuc bătrân?“ întrerupse un ofiţer de

geniu maritim. „Crandall îşi reia locul în dormitor, ca să fie un

exemplu viu, o lecţie de morală trăită, etc. etc. Nu-i aşa, director

Sahib?“

‘It is. You know too much, Purvis. I licked you for that in

‘79.’

„E adevărat, Purvis. Întotdeauna ai fost tu prea şmecher.

După câte îmi aduc aminte, ţi-am tras câteva bastoane pentru

asta în 1879.“

‘You did, sir, and it’s my private belief you chalked the

cane.’

„Da, e adevărat, domnule director, şi sunt convins că aţi

pus cretă pe baston.“

‘N-no. But I’ve a very straight eye. Perhaps that misled

you.’

„Nu, dar am un ochi foarte precis, asta te-a indus în

eroare.“

That opened the flood-gates of fresh memories, and they Atunci vizitatorii dădură curs liber altor amintiri şi


Stalky & Co

276

all told tales out of school. povestiră numeroase anecdote din viaţa de şcoală.

When Crandall minor that was—Lieutenant R. Crandall

of an ordinary Indian regiment—arrived from Exeter on the

morning of the match, he was cheered along the whole front of

the College, for the prefects had repeated the sense of that which

the Head had read them in Flint’s study. When Prout’s house

understood that he would claim his Old Boy’s right to a bed for

one night, Beetle ran into King’s house next door and executed

a public ‘gloat’ up and down the enemy’s big form-room;

departing in a haze of ink-pots.

Când micul Crandall de altă dată, acum locotenent

într-un regiment de linie indian, sosi din Exeter în dimineaţa

meciului, fu alcamat de la o margine a liceului la cealaltă, căci

monitorii povestiseră pe scurt articolul pe care îl citise directorul

în studiul lui Flint. Iar când elevii domnului Prout aflară că

Crandall avea de gând să-şi revendice dreptul de a dormi o

noapte în dormitorul care fusese al său pe vremuri, Beetle dădu

buzna alături, în pavilionul lui King şi acolo execută un dans de

victorie de-a lungul sălii de meditaţie inamice. Pe urmă dispăru

într-un vârtej de călimări.

‘What d’you take any notice of those rotters for?’ said

Stalky, playing substitute for the Old Boys, magnificent in black

jersey, white knickers, and black stockings. ‘I talked to him up in

the dormitory when he was changin’. Pulled his sweater down

for him. He’s cut about all over the arms—horrid purply ones.

He’s goin’ to tell us about it to-night. I asked him to when I was

lacin’ his boots.’

„De ce te ocupi tu de idioţii aceia?“ întrebă Stalky, care,

trebuind să joace ca înlocuitor în echipa foştilor elevi, era superb

cu tricoul său negru, pantaloni albi şi ciorapi negri. „Am vorbit

cu el sus, în dormitor, pe când se îmbrăca, i-am ajutat să-şi pună

tricoul. A fost tăiat cam peste tot, are pe braţe cicatrici oribile,

roşii. O să ne povestească asta diseară; i-am cerut-o pe eu pe

când îi legam şireturile la ghete.“

‘Well, you have got cheek,’ said Beetle enviously. „Auzi, ce îndrăzneală,“ zise Beetle gelos.


Stalky & Co

277

‘Slipped out before I thought. But he wasn’t a bit angry.

He’s no end of a chap. I swear I’m goin’ to play up like beans.

Tell Turkey!’

„Mi-a scăpat şi mie aşa, nu ştiu cum. Dar nu s-a supărat

deloc. E un tip grozav, pe cuvântul meu. Am să joc ca un turbat,

să i-o spui lui Turkey.“

The technique of that match belongs to a bygone age.

Scrimmages were tight and enduring; hacking was direct and to

the purpose; and round the scrimmage stood the school, crying,

‘Put down your heads and shove!’ Toward the end everybody

lost all sense of decency, and mothers of day-boys too close to

the touch-line heard language not included in the bills. No one

was actually carried off the field, but both sides felt happier

when time was called, and Beetle helped Stalky and M’Turk into

their overcoats. The two had met in the many-legged heart of

things, and as Stalky said, had ‘done each other proud.’ As they

swaggered woodenly behind the teams—substitutes do not rank

as equals of hairy men—they passed a pony-carriage near the

wall, and a husky voice cried, ‘Well played. Oh, played indeed!’

It was Stettson major, white-cheeked and hollow-eyed, who had

fought his way to the ground under escort of an impatient

coachman.

Regulile după care fu jucat meciul aparţin unei epoci

dispărute. Luptele corp la corp fură strânse şi lungi. Toate

loviturile bine dirijate nimereau precis. Elevii liceului făceau cerc

în jurul celor încăieraţi strigând: „Plecaţi capul şi împingeţi.“

Către sfârşit, toată lumea pierdu măsura, şi mamele externilor,

care se găseau prea aproape de limită, auziră vorbe care nu

figurau în program. Nici unul nu fu scos afară pe brancardă, dar,

când se isprăvi jocul, toată lumea fu mulţumită. Beetle îi ajută pe

Stalky şi pe M’Turk să-şi pună pardesiele. În toiul luptei, cei doi

prieteni se întâlniseră în inima grămezii şi, după cum povestea

Stalky, se dichisiseră foarte bine. Cum se târau înţepeniţi la

sfârşitul echipelor—căci înlocuitorii nu pot trece în rând cu

oamenii bărboşi—ei defilară în faţa unei trăsuri aşezate lângă

zid, şi o voce răguşită le strigă: „Bravo, bine jucat!“ Era Stettson

cel mare, care, cu obrajii galbeni şi cu ochii tăiaţi: făcuse un drum

până acolo sub ochii unui vizitiu nerăbdător.


Stalky & Co

278

‘Hullo, Stettson,’ said Stalky, checking. ‘Is it safe to come

near you yet?’

„Iată-te, în sfârşit, Stettson,“ zise Stalky, oprindu-se. „Nu

e niciun pericol să ne apropiem de tine?“

‘Oh yes. I’m all right. They wouldn’t let me out before,

but I had to come to the match. Your mouth looks pretty

plummy.’

„Nu, nu, sunt bine de tot. Nu m-au lăsat să vin până

atunci, dar am vrut numai să vin să văd meciul. Parcă ţi-ar fi

făcut gura ciulama.“

‘Turkey trod on it accidental-done-a-purpose. Well, I’m

glad you’re better, because we owe you something. You and

your membranes got us into a sweet mess, young man.’

„Turkey a călcat pe ea din întâmplare, dar mai mult

făcând dinadins. Bravo, îmi pare bine că te-ai înzdrăvenit, căci

îţi datorăm ceva, tinere. Dina cauza ta şi a membranelor tale am

păţit o boroboaţă!“

‘I heard of that,’ said the boy, giggling. ‘The Head told

me.’

„Am auzit eu de asta,“ zise băiatul râzând. „Mi-a povestit

D-l director toată istoria.“

‘Dooce he did! When?’ „Nuuuuu! Şi când asta?“

‘Oh, come on up to Coll. My shin’ll stiffen if we stay

jawin’ here.’

„Haide la liceu. O să-mi înţepenească glezna dacă stăm

aici.“

‘Shut up, Turkey. I want to find out about this. Well?’ „Taci, Turkey, vreau să fiu dumirit asupra acestui punct.

Ei, şi ziceai?“

‘He was stayin’ at our house all the time I was ill.’ „A stat la noi tot timpul cât am fost bolnav.“

‘What for? Neglectin’ the Coll. that way? ‘Thought he was

in town.’

„Cum? Şi ne-a părăsit pe noi, liceul, în tot timpul ăsta! Îl

credeam la Londra!“


Stalky & Co

279

‘I was off my head, you know, and they said I kept on

callin’ for him.’

„Deliram şi îl chemam tot timpul.“

‘Cheek! You’re only a day-boy.’ „Auzi vorbă, dar tu nu eşti decât un extern!“

‘He came just the same, and he about saved my life. I was

all bunged up one night—just goin’ to croak, the doctor said—

and they stuck a tube or somethin’ in my throat, and the Head

sucked out the stuff.’

„Da, însă tot a venit, şi pot să-ţi spun că el m-a scăpat.

Într-o noapte aveam gâtul astupat,—era să mor, zicea doctorul—

, atunci mi-a pus un fel de tub în gât şi directorul a aspirat tot ce

se găsea într-însul.“

‘Ugh! ‘Shot if I would!’ „Oh! Zău? Eu n-aş fi făcut aşa ceva!“

‘He ought to have got diphtheria himself, the doctor said.

So he stayed on at our house instead of going back. I’d ha’

croaked in another twenty minutes, the doctor says.’

„Doctorul a spus că putea să ia şi el difterie; şi de-aia a

stat la noi în loc să se întoarcă la liceu. Doctorul a spus că dacă

mă mai lăsa douăzeci de minute, eram mort.“

Here the coachman, being under orders, whipped up and

nearly ran over the three.

În momentul acela, vizitiul, care primise ordine, dădu bici

calului şi fu cât pe-aci să-i calce pe cei trei prieteni.

‘My Hat!’ said Beetle. ‘That’s pretty average heroic.’ „Auzi, domnule,“ zise Beetle. „Păi bine, dar e un lucru

aproape eroic!“

‘Pretty average!’ M’Turk’s knee in the small of his back

cannoned him into Stalky, who punted him back. ‘You ought to

be hung!’

„Cum aproape eroic!“ M’Turk, cu o lovitură de genunchi

în şolduri, îl azvârli pe Beetle lui Stalky şi acesta îl azvârli

îndărăt. „Ai merita să fi spânzurat!“

‘And the Head ought to get the V.C.,’ said Stalky. ‘Why, „Şi directorul ar merita să aibă Victoria Cross“, zise


Stalky & Co

280

he might have been dead and buried by now. But he wasn’t. But

he didn’t. Ho! ho! He just nipped through the hedge like a lusty

old blackbird. Extra-special, five hundred lines, an’ gated for a

week—all sereno!’

Stalky. „Ia gândiţi-vă, ar putea să fie în pământ la ora asta,—dar

nu e în pământ! Şi n-a păţit nimic! Oho! A trecut prin gard ca un

sticlete bătrân: o bătaie în regulă, 500 de linii, consemnaţi pe opt

zile,—las’ că merge bine!“

‘I’ve read o’ somethin’ like that in a book,’ said Beetle.

‘Gummy, what a chap! Just think of it!’

„Am citit eu odată aşa ceva,“ zise Beetle. „Doamne, ce

om! Când te gândeşti!“

‘I’m thinking,’ said M’Turk; and he delivered a wild Irish

yell that made the team turn round.

„Dar mă gândesc,“ răspunse M’Turk; şi trase un chiot

irlandez sălbatic, care-i făcu pe băieţii ceilalţi să se întoarcă.

‘Shut your fat mouth,’ said Stalky, dancing with

impatience. ‘Leave it to your Uncle Stalky, and he’ll have the

Head on toast. If you say a word, Beetle, till I give you leave, I

swear I’ll slay you. Habeo Capitem crinibus minimis. I’ve got him

by the short hairs! Now look as if nothing had happened.’

„Închide gura,“ zise Stalky, tropăind de nerăbdare, „lasă

afacerea asta pe seama unchiului tău Stalky, şi dacă nu l-o pune

el pe jăratic pe director, să nu-mi spui mie pe nume! Beetle, dacă

spui vreo vorbă fără să-ţi fi dat eu voie, te omor, pe cuvântul

meu! Habeo capitem crinibus minimis! Al meu e! Faceţi-vă ca şi

cum n-aţi şti nimic.“

There was no need of guile. The school was too busy

cheering the drawn match. It hung round the lavatories

regardless of muddy boots while the team washed. It cheered

Crandall minor whenever it caught sight of him, and it cheered

more wildly than ever after prayers, because the Old Boys in

Nu era nevoie să facă sforţări de disimulare; liceul era

prea ocupat ca să-i aclame pe jucătorii care făcuseră partidă nulă.

Toţi se învârteau fără a se sinchisi de ghetele lor murdare,

împrejurul băilor pe când se spălau echipierii. Pe micul Crandall

îl aclamau de câte ori îl vedeau. După rugăciune, aplaudară cu


Stalky & Co

281

evening dress, openly twirling their moustaches, attended, and

instead of standing with the masters, ranged themselves along

the wall immediately before the prefects; and the Head called

them over, too—majors, minors, and tertiuses, after their old

names.

mai multă frenezie ca niciodată. Foştii elevi asistau la această

ceremonie îmbrăcaţi în haine de seară. Răsucindu-şi mustăţile,

se aliniară imediat lângă zid, alături de monitori, în loc să se

aşeze lângă profesori. Directorul făcu apelul; cei mari, cei

mijlocii, cei mici, dând fiecăruia numele atât de cunoscut.

‘Yes, it’s all very fine,’ he said to his guests after dinner,

‘but the boys are getting a little out of hand. There will be trouble

and sorrow later, I’m afraid. You’d better turn in early, Crandall.

The dormitory will be sitting up for you. I don’t know to what

dizzy heights you may climb in your profession, but I do know

you’ll never get such absolute adoration as you’re getting now.’

„Da, toate sunt bune,“ zise el musafirilor săi după masă,

„dar băieţii au devenit cam turbulenţi. Mi-e teamă de o agitaţie

care ar putea provoca tulburări mai târziu. Crandall, ai face bine

să te duci să te culci. Dormitorul trebuie că te aşteaptă. Nu ştiu

la ce înălţimi ameţitoare vei ajunge în cariera ta, dar ştiu că nu

vei fi niciodată obiectul unei adoraţii mai desăvârşite decât cea

de astăzi.“

‘Confound the adoration. I want to finish my cigar, sir.’ „La naiba cu adoraţia lor; aş vrea să-mi sfârşesc ţigara,

domnule director.“

‘It’s all pure gold. Go where glory waits, Crandall—

minor.’

„Cultul lor e de aur curat,—du-te unde te aşteaptă gloria,

Crandall cel mic.“

The setting of that apotheosis was a ten-bed attic

dormitory, communicating through doorless openings with

three others. The gas flickered over the raw pine wash-stands.

Un dormitor mansardat de zece paturi, care cu alte trei

dormitoare comunică prin deschizături fără uşi, avea să

servească de teatru acestei apoteoze. Gazul era aprins peste


Stalky & Co

282

There was an incessant whistling of draughts, and outside the

naked windows the sea beat on the Pebbleridge.

măsuţele de toaletă din lemn alb, curenţii de aer fluierau fără

încetare şi afară, sub ferestrele fără obloane, marea bătea în

coastă.

‘Same old bed—same old mattress, I believe,’ said

Crandall, yawning. ‘Same old everything. Oh, but I’m lame! I’d

no notion you chaps could play like this.’ He caressed a battered

shin. ‘You’ve given us all something to remember you by.’

„Acelaşi pat ca odinioară, aceiaşi saltea poate,“ zise

Crandall căscând; „totul a rămas neschimbat aici. M-aţi ologit,

nu ştiam că puteţi să jucaţi chiar aşa.“ Îşi mângâie glezna

îndurerată. „Tuturor ne-aţi lăsat câte o mică amintire.“

It needed a few minutes to put them at their ease; and, in

some way they could not understand, they were more easy

when Crandall turned round and said his prayers—a ceremony

he had neglected for some years.

Le trebui câteva minute ca să se simtă în largul lor; fără să

ştie de ce, fură mai liniştiţi când Crandall se întoarse şi-şi făcu

rugăciunea—ceremonie pe care o cam neglijase în ultimii ani.

‘Oh, I am sorry. I’ve forgotten to put out the gas.’ „Ah, vă cer iertare, am uitat să închid gazul.“

‘Please don’t bother,’ said the prefect of the dormitory.

‘Worthington does that.’

„Nu te îngriji de asta, te rog,“ spuse monitorul

dormitorului. „Worthington o face de obicei.“

A nightgowned twelve-year-old, who had been waiting

to show off, leaped from his bed to the bracket and back again,

by way of a washstand.

Un băiat de doisprezece ani, în cămaşă de noapte, care

aşteptase momentul să intre în scenă, sări din pat până la becul

de gaz şi se întoarse, trecând peste o masă de toaletă.

‘How d’you manage when he’s asleep?’ said Crandall,

chuckling.

„Cum faceţi când doarme?“ întrebă Crandall râzând.


Stalky & Co

283

‘Shove a cold cleek down his neck.’ „Îi vârâm o cârpă udă pe ceafă.“

‘It was a wet sponge when I was junior in the dormitory...

Hullo! What’s happening?’

„Pe vremea când era cel mai mic, era un burete ud. Dar

ce se întâmplă?“

The darkness had filled with whispers, the sound of

trailing rugs, bare feet on bare boards, protests, giggles, and

threats such as:

Întunericul se umpluse cu şoapte, cu zgomotul

covoarelor trase pe jos, cu acela al picioarelor goale tropăind pe

podea şi cu proteste, râsete, ameninţări:

‘Be quiet, you ass! ... Squattez-vous on the floor, then! ... I

swear you aren’t going to sit on my bed! ... Mind the tooth-glass,’

and so forth.

„Ai de gând să te linişteşti.... Aşezaţi-vă pe jos! Îţi dau

cuvântul meu că pe patul meu n-o să şezi... Luaţi seama la

pahar...“ etc.

‘Sta—Corkran said,’ the prefect began, his tone showing

his sense of Stalky’s insolence, ‘that perhaps you’d tell us about

that business with Duncan’s body.’

„Stai!—Corkran ne-a spus,“ începu monitorul pe un ton

care arăta cât e bine îşi dădea seama de îndrăzneala lui Stalky,

„că ai să ne povesteşti afacerea cadavrului lui Duncan.“

‘Yes—yes—yes,’ ran the keen whispers. ‘Tell us.’ Şi un murmur insitent se auzi: „Da—da—da—

povesteşte-ne asta.“

‘There’s nothing to tell. What on earth are you chaps

hoppin’ about in the cold for?’

„Dar nu-i nimic de povestit, de ce dracu vă agitaţi voi pe

acolo, prin frig?“

‘Never mind us,’ said the voices. ‘Tell about Fat-Sow.’ „Nu te îngriji de noi,“ răspunseră voci. „Spune-ne despre

Porcus!“

So Crandall turned on his pillow and spoke to the Şi aşa, Crandall se întoarse pe pernă şi vorbi generaţiei


Stalky & Co

284

generation he could not see. tinere pe care nu o putea vedea.

‘Well, about three months ago he was commanding a

treasure-guard—a cart full of rupees to pay troops with—five

thousand rupees in silver. He was comin’ to a place called Fort

Pearson, near Kalabagh.’

„Iată, acum vreo trei luni el comanda escorta unui

transport de bani—o trăsură plină de rupii, destinate plăţii

trupelor—cinci sute de rupii în argint. Ajunsese la un loc numit

Fort Pearson, lângă Kalabagh!“

‘I was born there,’ squeaked a small fag. ‘It was called

after my uncle.’

„Acolo m-am născut eu,“ ţipă un băieţel mic. „A fost

numit aşa după un unchi de-al meu.“

‘Shut up—you and your uncle! Never mind him,

Crandall.’

„Taci—tu şi cu unchiul tău! Nu te opri, Crandall.“

‘Well, ne’er mind. The Afridis found out that this treasure

was on the move, and they ambushed the whole show a couple

of miles before he got to the fort, and cut up the escort. Duncan

was wounded, and the escort hooked it. There weren’t more

than twenty Sepoys all told, and there were any amount of

Afridis. As things turned out, I was in charge at Fort Pearson.

Fact was, I’d heard the firing and was just going to see about it,

when Duncan’s men came up. So we all turned back together.

They told me something about an officer, but I couldn’t get the

hang of things till I saw a chap under the wheels of the cart out

„Bine, nu-i nimic. Indigenii Afridis, aflând că se

transportau bani, prinseră tot convoiul, împresurându-l la

câteva mile înainte de fort şi ciopârţiră escorta. Duncan fu rănit

şi escorta fugi. Nu erau mai mult de douăzeci de soldaţi cu totul

şi Afridizii erau foarte numeroşi. Din întâmplare, eu aveam

atunci comanda frontului Pearson. Auzisem focurile şi tocmai

mă pregăteam să merg într-acolo să văd ce se întâmplă când

sosiră oamenii lui Duncan. Merserăm deci cu toţii. Ei spuneau

că aveau un ofiţer cu ei, dar nu mi-am dat seama pe de-a-ntregul

de ce se întâmplă decât când văzui, între roţile trăsurii rămase


Stalky & Co

285

in the open, propped up on one arm, blazing away with a

revolver. You see, the escort had abandoned the cart, and the

Afridis—they’re an awfully suspicious gang—thought the

retreat was a trap—sort of draw, you know—and the cart was

the bait. So they had left poor old Duncan alone. ‘Minute they

spotted how few we were, it was a race across the flat who

should reach old Duncan first. We ran, and they ran, and we

won, and after a little hackin’ about they pulled off. I never knew

it was one of us till I was right on top of him. There are heaps of

Duncans in the service, and of course the name didn’t remind

me. He wasn’t changed at all hardly. He’d been shot through the

lungs, poor old man, and he was pretty thirsty. I gave him a

drink and sat down beside him, and—funny thing, too—he said,

“Hullo, Toffee!” and I said, “Hullo, Fat-Sow! hope you aren’t

hurt,” or something of the kind. But he died in a minute or two—

never lifted his head off my knees... I say, you chaps out there

will get your death of cold. Better go to bed.’

pe câmpie, un camarad care, ridicat într-un cot, trăgea cu

revolverul. Escorta părăsise trăsura, iar indigenii—ştiţi că sunt

oameni foarte bănuitori—crezuseră că această retragere nu era

decât o stratagemă, aşa, un fel de cursă, şi că întrebuinţam

trăsura ca punct de atracţie. Îl lăsaseră deci pe bietul Duncan

acolo unde era. Dar imediat ce văzură că eram aşa de puţin

numeroşi, începu o alergare cu scopul ca să ajungem care

puteam mai repede lângă Duncan. Ei alergau, noi alergam, dar

la sfârşit câştigarăm cursa. După o luptă îndârjită de câteva

minute, o rupseră la fugă. Numai după ce sosirăm lângă rănit

văzurăm că era unul de-al nostru. Sunt o sumedenie de Duncani

în armată şi numele lui nu-mi spunea nimic. Duncan nu era

deloc schimbat; un glonte îi trecuse prin piept, sărmanul băiat,

şi era prăpădit de sete. I-am dat să bea şi m-am aşezat lângă el.

Mi-a spus—e curios, nu-i aşa—Salut, Jujubă! Şi eu spusei Salut,

Porcus, sper că nu eşti rău rănit, ori cam aşa ceva; dar peste un

minut sau două îşi dete sufletul, fără să fi ridicat capul de pe

genunchii mei... Bine, măi, dar voi o să vă prăpădiţi de frig.

Duceţi-vă şi vă culcaţi!“


Stalky & Co

286

‘All right. In a minute. But your cuts—your cuts. How did

you get wounded?’

„Da, da, numaidecât! Dar tăieturile unde le-ai căpătat?

Cum ai fost rănit?“

‘That was when we were taking the body back to the Fort.

They came on again, and there was a bit of a scrimmage.’

„Asta s-a întâmplat când am luat trupul îndărăt la fort.

Veniră peste noi şi avu loc o mică încăierare.“

‘Did you kill any one?’ „Ai omorât vreunul?“

‘Yes. Shouldn’t wonder. Good-night.’ „Se poate. Asta nu m-ar mira. Noapte bună.“

‘Good-night. Thank you, Crandall. Thanks awf’ly,

Crandall. Good-night.’

„Noapte bună. Mulţumim, Crandall. Îţi mulţumim foarte

mult, Crandall. Noapte bună.“

The unseen crowds withdrew. His own dormitory

rustled into bed and lay silent for a while.

Mulţimea nevăzută se retrase. Locuitorii dormitorului se

vârâră în pat şi stătură liniştiţi câtva timp.

‘I say, Crandall’—Stalky’s voice was tuned to a wholly

foreign reverence.

„Vreau să te întreb ceva, Crandall.“ Voce lui Stalky avea

un respect cu totul neobişnuit.

‘Well, what?’ „Ei, ce este?“

‘Suppose a chap found another chap croaking with

diphtheria—all bunged up with it—and they stuck a tube in his

throat and the chap sucked the stuff out, what would you say?’

„Închipuie-ţi că un individ îl vede pe altul asfixiindu-se

pentru că are gâtul astupat de difterie. Cu ajutorul unui tub

plasat în gâtul bolnavului, el aspiră materiile care îl îneacă. Ce

zici de acest individ?“

‘Um,’ said Crandall reflectively. ‘I’ve only heard of one

case, and that was a doctor. He did it for a woman.’

„Hm,“ zise Crandall, reflectând. „Am auzit numai o dată

de aşa ceva; un doctor, pare-mi-se, a făcut-o pentru o femeie.“


Stalky & Co

287

‘Oh, this wasn’t a woman. It was only a boy.’ „Aici nu era o femeie, era un băiat.“

‘Makes it all the finer, then. It’s about the bravest thing a

man can do. Why?’

„Atunci e chiar cu mult mai frumos. Este poate cel mai

mare act de curaj pe care-l poate face un om. De ce mă întrebi

asta?“

‘Oh, I heard of a chap doin’ it. That’s all.’ „Am auzit de un tip care făcuse aşa, asta-i tot.“

‘Then he’s a brave man.’ „Ei bine, este un brav.“

‘Would you funk it?’ „Dumitale ţi-ar fi fost teamă?“

‘Ra-ather. Anybody would. Fancy dying of diphtheria in

cold blood.’

„Te cred. Oricui i-ar fi fost. Ia gândeşte-te numai, să mori

aşa de difterie, cu sânge rece.“

‘Well—ah! Er! Look here!’ The sentence ended in a grunt,

for Stalky had leaped out of bed and with M’Turk was sitting on

the head of Beetle, who would have sprung the mine there and

then.

„Hei ascultaţi niţel...“ Fraza se termină printr-un

mormăit, căci Stalky sărise din patul lui şi se aşezase cu M’Turk

pe capul lui Beetle, care ar fi făcut să explodeze mina chiar în

acel moment.

Next day, which was the last of the term and given up to

a few wholly unimportant examinations, began with wrath and

war. Mr. King had discovered that nearly all his house—it lay,

as you know, next door but one to Prout’s in the long range of

buildings—had unlocked the doors between the dormitories

and had gone in to listen to a story told by Crandall. He went to

Ziua următoare, cea din urmă din trimestru, destinată

câtorva examene cu totul fără importanţă, începu în discuţii şi

gălăgie. Domnul King descoperise că diviziunea sa, care,

precum ştiţi, era despărţită numai de o altă diviziune de aceea a

domnului Prout, în şirul de clădiri—descuiase uşile între

dormitoare şi se dusese să asculte povestea spusă de Crandall.


Stalky & Co

288

the Head, clamorous, injured, appealing; for he never approved

of allowing so-called young men of the world to contaminate the

morals of boyhood. ‘Very good,’ said the Head. He would attend

to it.

Domnul King, supărat, se plânse directorului cu vehemenţă,

rugându-se să fie susţinut; el nu admitea ca aceşti băieţi de

lume—cum le spunea el—să vină să corupă moravurile

adolescenţei, etc. „Foarte bine,“ zise directorul, şi promise să ia

măsuri.

‘Well, I’m awf’ly sorry,’ said Crandall guiltily. ‘I don’t

think I told ‘em anything they oughtn’t to hear. Don’t let them

get into trouble on my account.’

„Zău, îmi pare foarte rău,“ zise Crandall, cu un aer umilit.

„Nu cred să le fi spus ce nu trebuia să audă şi n-aş vrea să

păţească nimic din cauza mea.“

‘Tck!’ the Head answered, with the ghost of a wink. ‘It

isn’t the boys that make trouble; it’s the masters. However, Prout

and King don’t approve of dormitory gatherings on this scale,

and one must back up the house-masters. Moreover, it’s

hopeless to punish two houses only, so late in the term. We must

be fair and include everybody. Let’s see. They have a holiday

task for the Easters, which, of course, none of them will ever look

at. We will give the whole school, except prefects and study-

boys, regular prep. to-night; and the Common-room will have to

supply a master to take it. We must be fair to all.’

„Aş, nu elevii,“ zise directorul, cu o clipire de ochi

imperceptibilă. „Ei, profesorii fac uneori ce nu trebuie. Prout şi

cu King nu admit adunări numeroase prin dormitoare, şi sunt

diriginţi, sunt obligat să-i susţin. Dar nici să pedepsesc doar

două diviziuni din şcoală acum, la sfârşitul trimestrului, nu pot.

Ca să fiu drept, trebuie să pedepsesc pe toată lumea. Ia să

vedem. Ei au o temă pentru vacanţa de Paşti la care, bineînţeles,

nici nu se vor uita. Toţi elevii, în afară de monitori şi de cei mari,

care au studii separate, se vor duce diseară la meditaţie ca de

obicei. Bineînţeles, unul dintre profesori se va însărcina să-i

supravegheze. Trebuie să fim drepţi cu toată lumea.“


Stalky & Co

289

‘Prep. on the last night of the term. Whew!’ said Crandall,

thinking of his own wild youth. ‘I fancy there will be larks.’

„O meditaţie în ultima seară a trimestrului. Văleu!“ zise

Crandall, gândindu-se la propria lui tinereţe. „Bănuiesc că o să

fie animată.“

The school, frolicking among packed trunks, whooping

down the corridor, and ‘gloating’ in form-rooms, received the

news with amazement and rage. No school in the world did

prep. on the last night of the term. This thing was monstrous,

tyrannical, subversive of law, religion, and morality. They

would go into the form-rooms, and they would take their

degraded holiday task with them, but—here they smiled and

speculated what manner of man the Common-room would send

up against them. The lot fell on Mason, credulous and

enthusiastic, who loved youth. No other master was anxious to

take that ‘prep.,’ for the school lacked the steadying influence of

tradition; and men accustomed to the ordered routine of ancient

foundations found it occasionally insubordinate. The four long

form-rooms, in which all below the rank of study-boys worked,

received him with thunders of applause. Ere he had coughed

twice they favoured him with a metrical summary of the

Elevii care zburdau în mijlocul cuferelor gata făcute, dând

chiote de bucurie prin coridoare şi executând dansuri războinice

prin sălile de meditaţie, primiră vestea cu mirare şi indignare. În

nicio şcoală din lume nu se face meditaţie în ultima seară a

trimestrului. Evenimentul era monstruos, despotic, contrar

oricărei legalităţi, religii şi moralităţi. Ei bine, se vor duce în sălile

de meditaţie şi vor lua cu ei acea nenorocită temă de vacanţă,

dar—aici surâdeau şi se gândeau cam din ce fel de aluat avea să

fie omul pe care cancelaria îl va trimite contra lor. Misiunea căzu

asupra lui Mason, om încrezător şi entuziast, care iubea

tinereţea. Niciun alt profesor nu ar fi vrut să se însărcineze cu o

astfel de corvoadă, căci şcolii îi lipsea influenţa salutară a

tradiţiei, şi oamenii obişnuiţi cu rutina vechilor instituţii o

găseau câteodată nedisciplinată. Mason fu primit cu o salvă de

aplauze în cele patru săli unde lucrau cei care nu ajunseseră la

demnitatea de a avea un studiu separat. Înainte să fi tuşit de


Stalky & Co

290

marriage-laws of Great Britain, as recorded by the High Priest of

the Israelites and commented on by the leader of the host. The

lower forms reminded him that it was the last day, and that

therefore he must ‘take it all in play.’ When he dashed off to

rebuke them, the Lower Fourth and Upper Third began with one

accord to be sick, loudly and realistically. Mr. Mason tried, of all

vain things under heaven, to argue with them, and a bold soul

at a back desk bade him ‘take fifty lines for not ‘olding up ‘is

‘and before speaking.’ As one who prided himself upon the

perfection of his English this cut Mason to the quick, and while

he was trying to discover the offender, the Upper and Lower

Second, three form-rooms away, turned out the gas and threw

ink-pots. It was a pleasant and stimulating ‘prep.’ The study-

boys and prefects heard the echoes of it far off, and the Common-

room at dessert smiled.

două ori, fu gratificat cu un rezumat în versuri al legilor

căsătoriei în Marea Britanie, redactat de marele preot al

izraeliţilor, şi un comentariu făcut de şeful trupei. Clasele mai

mici îi aduceau binişor aminte că era ultima zi şi că toate acestea

se făceau numai în glumă. Cum se grăbi într-acolo ca să-i

convingă de contrariu, clasa a patra inferioară şi a treia

superioară începură să dea semne foarte reale de dureri de

inimă. Domnul Mason încercă—lucru irealizabil—să discute cu

ei; un spirit îndrăzneţ din fundul sălii îi dădu, vorbind cu un

accent vulgar, cincizeci de linii pentru că nu ridicase mâna

înainte de a vorbi. Cum Mason se mândrea cu corectitudinea

limbajului său, fu scos din fire şi căută dă-l descopere pe vinovat;

în timpul acesta, în sala a treia, clasele a doua inferioară şi

superioară stinseră gazul şi începură o luptă cu călimările. Era o

meditaţie agreabilă şi interesantă. Băieţii din studiile separate şi

monitorii auzeau de departe ecoul scandalului, iar profesorii,

care ajunseseră la desert, surâdeau.

Stalky waited, watch in hand, till half-past eight. Stalky aşteptă cu ceasul în mână să se facă opt şi jumătate.


Stalky & Co

291

‘If it goes on much longer the Head will come up,’ said

he. ‘We’ll tell the studies first, and then the form-rooms. Look

sharp!’

„Dacă mai ţine încă puţin, directorul se va urca sus,“

spuse el. „Hai s să ne spunem povestea, întâi la studii şi în săli,

mai pe urmă. Repede.“

He allowed no time for Beetle to be dramatic or M’Turk

to drawl. They poured into study after study, told their tale, and

went again so soon as they saw they were understood, waiting

for no comment; while the noise of that unholy ‘prep.’ grew and

deepened. By the door of Flint’s study they met Mason flying

towards the corridor.

El nu-i dădu voie lui Beetle să fie dramatic şi nici lui

M’Turk să tărăgănească. Intrau dintr-un studiu într-altul, îşi

spuneau povestea şi plecau imediat ce vedeau că au fost înţeleşi,

fără să aştepte reflecţiile nimănui; în timpul acestei meditaţii, cu

totul neobişnuite, gălăgia mergea crescând. Lângă uşa studiului

lui Flint, îl întâlni pe Mason, care alerga în jos.

‘He’s gone to fetch the Head. Hurry up! Come on!’ „S-a dus să-l aducă pe domnul director. Grăbiţi, grăbiţi.“

They broke into Number Twelve form-room abreast and

panting.

Intrară în clasa No. 12 toţi trei deodată.

‘The Head! The Head! The Head!’ That call stilled the

tumult for a minute, and Stalky leaping to a desk shouted, ‘He

went and sucked the diphtheria stuff out of Stettson major’s

throat when we thought he was in town. Stop rotting, you asses!

Stettson major would have croaked if the Head hadn’t done it.

The Head might have died himself. Crandall says it’s the bravest

thing any livin’ man can do, and’—his voice cracked—’the Head

„Directorul! Directorul! Directorul!“ Acest strigăt linişti

gălăgia câteva minute şi Stalky, sărind pe un pupitru, strigă: „Pe

când îl credeam la Londra, directorul l-a scăpat pe Stettson de la

moarte, aspirând ce avea în gâtlejul lui. Isprăviţi cu gălăgia,

idioţilor! Dacă directorul nu făcea aşa, Stettson s-ar fi prăpădit.

Putea şi directorul să moară dintr-asta! Crandall zice că este cel

mai mare act de curaj pe care îl poate face cineva şi—“, vocea i


Stalky & Co

292

don’t know we know!’ se înecă, „Directorul crede că noi nu ştim asta!“

M’Turk and Beetle, jumping from desk to desk, drove the

news home among the junior forms. There was a pause, and

then, Mason behind him, the Head entered. It was in the

established order of things that no boy should speak or move

under his eye. He expected the hush of awe. He was received

with cheers—steady, ceaseless cheering. Being a wise man he

went away, and the forms were silent and a little frightened.

M’Turk şi Beetle, sărind din pupitru în pupitru, duseră

noutăţile până în clasele cele mici. Se făcu tăcere şi, puţin mai

târziu, directorul intră, acompaniat de Mason. Era în ordinea

lucrurilor stabilite că băieţii nu trebuiau să mişte sau să

vorbească în prezenţa directorului. Se aşteptă deci să găsească o

tăcere respectuoasă. În loc de acesta, fu primit cu urale prelungi,

nesfârşite. Cum era un om cu minte, plecă şi clasele rămaseră

mute şi puţin speriate.

‘It’s all right,’ said Stalky. ‘He can’t do much. ‘Tisn’t as if

you’d pulled the desks up like we did when old Carleton took

prep. once. Keep it up! Hear ‘em cheering in the studies!’ He

rocketed out with a yell, to find Flint and the prefects lifting the

roof off the corridor.

„Merge bine,“ zise Stalky. „Nu poate să ne facă nimic. Nu

e acelaşi lucru ca şi când am fi răsturnat pupitrele, aşa cum am

făcut odată, când ne-a păzit bătrânul Carlton. Continuaţi! Ia-n

auziţi cum îl aclamă prin studii.“ Cu un vivat ieşi afară şi îl găsi

pe Flint şi pe monitori ridicând casa în sus cu urale.

When the Head of a limited liability company, paying

four per cent., is cheered on his saintly way to prayers, not only

by four form-rooms of boys waiting punishment, but by his

trusted prefects, he can either ask for an explanation or go his

road with dignity, while the senior house-master glares like an

Când directorul numit în capul unei instituţii de către o

societate pe acţiuni, care dă patru la sută dividend vede că este

aclamat când se duce liniştit spre rugăciune, nu numai de patru

clase, care se aşteaptă să fie pedepsite, dar şi de monitorii care

au toată încrederea sa, el poate fie să ceară explicaţii, fie să-şi


Stalky & Co

293

excited cat and points out to a white and trembling

mathematical master that certain methods—not his, thank

God—usually produce certain results. Out of delicacy the Old

Boys did not attend that call-over; and it was to the school drawn

up in the gymnasium that the Head spoke icily.

continue cu demnitate drumul, pe când cel mai bătrân dintre

diriginţi, aruncând priviri de pisică turbată, explică unui vecin,

tremurând şi livid, că anumite metode, din fericire nu ale sale,

aduc anumite rezultate. Din delicateţe, foştii elevi nu au asistat

la apel în seara aceea. Numai elevilor liceului, strânşi în sala de

gimnastică, s-a adresat directorul, pe un ton glacial:

‘It is not often that I do not understand you; but I confess

I do not to-night. Some of you, after your idiotic performances

at prep., seem to think me a fit person to cheer. I am going to

show you that I am not.’

„Mi se întâmplă arareori să nu vă înţeleg, dar recunosc că

acesta este cazul astă seară. Unii dintre dumneavoastră au aerul

să creadă că eu sunt o persoană care se cuvine să fie aclamată.

Am de gând să le probez contrariul.“

Crash—crash—crash—came the triple cheer that

disproved it, and the Head glowered under the gas.

Ura—ura—ura! răsună triplul ura, ca o formidabilă

negaţie la spusele sale. Privirea directorului se aprinse

ameninţătoare sub lumina gazului.

‘That is enough. You will gain nothing. The little boys (the

Lower School did not like that form of address) will do me three

hundred lines apiece in the holidays. I shall take no further

notice of them. The Upper School will do me one thousand lines

apiece in the holidays, to be shown up the evening of the day

they come back. And further—’

„Destul. Nu o să câştigaţi nimic. Cei mici (clasele

inferioare nu iubeau deloc această numire) îmi vor face trei sute

de linii în timpul vacanţei: mai mult nu o să mă ocup de ei.

Clasele superioare îmi vor face câte o mie de linii fiecare elev în

timpul vacanţei şi le vor arăta în seara când se vor întoarce. În

plus...“


Stalky & Co

294

‘Gummy, what a glutton!’ Stalky whispered. „U-u-u ce nesătul,“ murmură Stalky.

‘For your behaviour towards Mr. Mason I intend to lick

the whole of the Upper School to-morrow when I give you your

journey-money. This will include the three study-boys I found

dancing on the form-room desks when I came up. Prefects will

stay after call-over.’

„Pentru purtarea lor faţă de domnul Mason, intenţionez

să dau o corecţie serioasă tuturor celor din clasele superioare,

mâine, când le voi da banii pentru drum, inclusiv celor trei băieţi

pe care i-am găsit jucând pe pupitre când am intrat. Monitorii

rămân după apel.“

The school filed out in silence, but gathered in groups by

the gymnasium door waiting what might befall.

Elevii ieşiră în tăcere, dar se strânseră grupuri în

apropierea uşii, aşteptând evenimentele.

‘And now, Flint,’ said the Head, ‘will you be good enough

to give me some explanation of your conduct?’

„Şi acum, Flint,“ zise directorul, „poţi să fii atât de bun

să-mi dai explicaţii asupra purtării voastre?“

‘Well, sir,’ said Flint desperately, ‘if you save a chap’s life

at the risk of your own when he’s dyin’ of diphtheria, and the

Coll. finds it out, wha-what can you expect, sir?’

„Bine, domnule director,“ zise Flint, cu un fel e disperare,

„dacă vă apucaţi, riscând viaţa dumneavoastră, să scăpaţi pe

aceea a unui băiat care moare de difterie, şi liceul află că aţi

făcut-o... puteţi să vă aşteptaţi la orişice.“

‘Um, I see. Then that noise was not meant for—ah, cheek.

I can connive at immorality, but I cannot stand impudence.

However, it does not excuse their insolence to Mr. Mason. I’ll

forego the lines this once, remember; but the lickings hold good.’

„Ah! Am priceput. Atunci zgomotul ăsta nu era... cu

intenţii de... sfidare. Pot să scuz imoralitatea, nu admit

impertinenţa. Oricum, asta nu scuză lipsa de respect faţă de

domnul Mason. Am să-i iert de pedeapsa scrisă, numai de data

aceasta, dar de bătaie nu-i iert deloc.“


Stalky & Co

295

When this news was made public, the school, lost in

wonder and admiration, gasped at the Head as he went to his

house. Here was a man to be reverenced. On the rare occasions

when he caned he did it very scientifically, and the execution of

a hundred boys would be epic—immense.

Când aceste veşti se răspândiră, şcoala, pierdută de

admiraţie, stătu cu gura căscată ca să-l vadă pe domnul director

trecând îndărăt. Acest om merita să fie venerat. În rarele ocazii

în care dădea bătaie, o făcea în mod ştiinţific şi execuţia unei sute

de elevi avea să fie epică, grandioasă.

‘It’s all right, Head Sahib. We know,’ said Crandall, as the

Head slipped off his gown with a grunt in his smoking-room. ‘I

found out just now from our substitute. He was gettin’ my

opinion of your performance last night in the dormitory. I didn’t

know then that it was you he was talkin’ about. Crafty young

animal. Freckled chap with eyes—Corkran, I think his name is.’

„Este în ordine, domnule director,“ zise Crandall, pe când

directorul îşi scotea roba cu un oftat, în odaia de fumat. „Noi am

aflat chestia asta vorbind cu rezerva din echipă. Aseară, în

dormitor, m-a tras de limbă hoţul să-i spun ce cred eu despre

fapta dumitale, dar atunci încă nu ştiam că dumneata eşti în

cauză. Şmecher animal—un individ numai ochi şi pistrui—

Corkran mi se pare că-l cheamă.“

‘Oh, I know him, thank you,’ said the Head; and

reflectively. ‘Ye-es, I should have included them even if I hadn’t

seen ‘em.’

„Da, îl cunosc, mulţumesc,“ zise directorul.

„L-aş fi pus eu la un loc cu ceilalţi chiar dacă nu l-aş fi

văzut“.

‘If the old Coll. weren’t a little above themselves already,

we’d chair you down the corridor,’ said the Engineer. ‘Oh, Bates,

how could you? You might have caught it yourself, and where

would we have been then?’

„Dacă bătrânul liceu nu ar fi prea înfierbântat în

momentul de faţă, v-am lua pe sus, prin coridor,“ zise ofiţerul

de geniu. „O, Domnul Bates, cum ai putut să faci una ca asta?

Puteai să te molipseşti; atunci ce ne făceam noi?“


Stalky & Co

296

‘I always knew you were worth twenty of us any day.

Now I’m sure of it,’ said the Squadron-Commander, looking

round for contradictions.

„Întotdeauna am ştiut că valorează cât douăzeci dintre

noi. Acum sunt singur de asta,“ zise maiorul, căutând din ochi

pe cineva care să-l contrazică.

‘He isn’t fit to manage a school, though. Promise you’ll

never do it again, Bates Sahib. We—we can’t go away comfy in

our minds if you take these risks,’ said the Gunner.

„Oricum, n-ar trebui să fie lăsat în capul unei şcoli,“ zise

artileristul. „Trebuie să ne promiţi că nu o să mai faci niciodată

aşa ceva, Bates Sahib. Noi... noi nu putem pleca liniştiţi dacă te

ştim capabil să faci asemenea lucruri.“

‘Bates Sahib, you aren’t ever goin’ to cane the whole

Upper School, are you?’ said Crandall.

„Bates Sahib,“ zise Crandall, „dar nu-i poţi bastona pe toţi

elevii claselor superioare pe rând, nu-i aşa?“

‘I can connive at immorality, as I said, but I can’t stand

impudence. Mason’s lot is quite hard enough even when I back

him. Besides, the men at the golf-club heard them singing

“Aaron and Moses.” I shall have complaints about that from the

parents of day-boys. Decency must be preserved.’

„Am spus că pot să iert imoralitatea, dar nu pot să rabd

obrăznicia. Rolul lui Mason este destul de greu, chiar când îl

sprijin eu; şi afară de asta, jucătorii de golf i-au auzit cântând

‘Aaron şi Moise’. Am să mai primesc şi pentru asta plângeri din

partea părinţilor de externi. Trebuie să păstrăm buna cuviinţă.“

‘We’re coming to help,’ said all the guests. „Vom veni şi noi să vă ajutăm,“ răspunseră vizitatorii.

The Upper School were caned one after the other, their

overcoats over their arms, the brakes waiting in the road below

to take them to the station, their journey-money on the table. The

Elevii claselor superioare primiră corecţia unul după

altul, cu pardesiul pe braţ şi banii de drum pe masă, pe când

brekurile care trebuiau să-i ducă la gară aşteptau jos, în faţa uşii.


Stalky & Co

297

Head began with Stalky, M’Turk, and Beetle. He dealt faithfully

by them.

Directorul începu cu Stalky, M’Turk şi Beetle; îi execută

conştiincios.

‘And here’s your journey-money. Good-bye, and

pleasant holidays.’

„Iată banii voştri de drum. La revedere şi vacanţă bună!“

‘Good-bye. Thank you, sir. Good-bye.’ „Bună ziua, domnule director. Mulţumesc, domnule

director!“

They shook hands. Le dădu mâna.

‘Desire don’t outrun performance—much—this mornin’.

We got the cream of it,’ said Stalky. ‘Now wait till a few chaps

come out, and we’ll really cheer him.’

„Astăzi, realizarea a fost mai în raport cu intenţia. De

altfel, noi i-am luat caimacul,“ zise Stalky. „Acum să aşteptăm

până mai ies câţiva, pe urmă o să-l aclamăm cu tot dinadinsul.“

‘Don’t wait on our account, please,’ said Crandall,

speaking for the Old Boys. ‘We’re going to begin now.’

„Vă rog, nu aşteptaţi din cauza noastră,“ zise Crandall, în

numele foştilor elevi. „Noi începem chiar acum.“

It was very well so long as the cheering was confined to

the corridor, but when it spread to the gymnasium, when the

boys awaiting their turn cheered, the Head gave it up in despair,

and the remnant flung themselves upon him to shake hands.

Lucrurile mai merseră aşa atâta timp cât uralele nu

trecură de coridor, dar când se întinseră până în sala de

gimnastică, unde băieţii care îşi aşteptau rândul se apucară şi ei

să strige, directorul abandonă lupta şi cei care rămâneau se

azvârliră asupra lui să-i strângă mâna.

Then they seriously devoted themselves to cheering till

the brakes were hustled off the premises in dumb-show.

Pe urmă, se apucară toţi să-l aclame până ce se dădu

ordin, prin gesturi, brekurilor să iasă din curte.


Stalky & Co

298

‘Didn’t I say I’d get even with him?’ said Stalky on the

box-seat, as they swung into the narrow Northam street. ‘Now

all together—takin’ time from your Uncle Stalky:

„Nu v-am spus că o să mă răfuiesc cu el?“ zise Stalky de

sus, de pe capră, când intrară pe o stradă îngustă din Northam.

„Şi acum, cu toţii în cor, urmând pe unchiul vostru, Stalky:

It’s a way we have in the Army,

It’s a way we have in the Navy,

It’s a way we have at the Public Schools,

Which nobody can deny!’

Aşa facem noi în armată!

Aşa facem noi în marină!

Şi în şcolile publice facem tot aşa,

Nimeni nu o poate dezminţi.“


Stalky & Co

299


Stalky & Co

300

The Flag of their Country

Steagul ţării lor

It was winter and bitter cold of mornings. Consequently

Stalky and Beetle—M’Turk being of the offensive type that

makes ornate toilet under all circumstances—drowsed till the

last moment before turning out to call-over in the gas-lit

gymnasium. It followed that they were often late; and since

every unpunctuality earned them a black mark, and since three

black marks a week meant defaulters’ drill, equally it followed

that they spent hours under the Sergeant’s hand. Foxy drilled

the defaulters with all the pomp of his old parade-ground.

Era iarnă, frigul de dimineaţă era tăios. Prin urmare,

Beetle şi cu Stalky (M’Turk era unul dintre oamenii plicticoşi pe

care nimic nu-i poate împiedica de la a-şi face o toaletă foarte

amănunţită) leneveau până în ultimul moment înaintea

apelului. În dimineţile de iarnă, apelul se făcea în sala de

gimnastică, unde pâlpâia gazul. Deseori erau în întârziere, ceea

ce le aducea câte o notare rea. După trei note rele, erau

încorporaţi în plutonul de disciplină; şi sergentul îi pedepsea cu

câteva ceasuri de instrucţie. Când era cu pedepsiţii, Vulpe

comanda manevra cu aceeaşi solemnitate ca altă dată pe câmpul

de exerciţii.


Stalky & Co

301

‘Don’t think it’s any pleasure to me’ (his introduction

never varied). ‘I’d much sooner be smoking a quiet pipe in my

own quarters—but I see we ‘ave the Old Brigade on our ‘ands

this afternoon. If I only ‘ad you regular, Muster Corkran,’ said

he, dressing the line.

„Să nu credeţi că pentru mine e o plăcere,“ primele lui

cuvinte erau întotdeauna aceleaşi. „Mi-ar conveni mai bine

să-mi fumez pipa la mine acasă; dar ce văd? Avem iar de-a face

cu toată brigada astăzi, după amiaza. Ce bine ar fi dacă te-aş

avea regulat, domnule Corkran,“ zise, aliniind secţiunea.

‘You’ve had me for nearly six weeks, you old glutton.

Number off from the right!’

„Dar nesătul mai eşti! Nu ne ai de şase săptămâni? Din

dreapta-a... vă număraţi!“

‘Not quite so previous, please. I’m taking this drill. Left,

half—turn! Slow—march.’ Twenty-five sluggards, all old

offenders, filed into the gymnasium. ‘Quietly provide

yourselves with the requisite dumb-bells; returnin’ quietly to

your place. Number off from the right, in a low voice. Odd

numbers one pace to the front. Even numbers stand fast. Now,

leanin’ forward from the ‘ips, takin’ your time from me.’

„Ia nu te grăbi aşa cu comanda. Eu comand aici. Stânga

împree...jur! Înaintee.... marş!“ Douăzeci şi cinci de întârziaţi,

toţi vechi recidivişti, intrară pe rând în sala de gimnastică.

„Luaţi, fără zgomot, halterele care vă trebuie; fără

zgomot, vă întoarceţi la locurile voastre. Din dreapta vă

număraţi, fără să strigaţi. Numerele fără soţ, un pas înainte; cele

cu soţ, stau pe loc. Acum aplecaţi corpul înainte şi faceţi ca

mine.“

The dumb-bells rose and fell, clashed and were returned

as one. The boys were experts at the weary game.

Halterele se ridicau şi se lăsau, se ciocneau şi se întorceau

toate în acelaşi timp. Băieţii erau obişnuiţi cu acest exerciţiu

monoton.

‘Ve-ry good. I shall be sorry when any of you resume „Foarte bine; o să-mi pară rău când veţi deveni punctuali.


Stalky & Co

302

your ‘abits of punctuality. Quietly return dumb-bells. We will

now try some simple drill.’

Puneţi-vă binişor halterele la loc, apoi vom face câteva exerciţii

simple“.

‘Ugh! I know that simple drill.’ „Las’că exerciţiile astea simple le ştim pe dinafară.“

‘It would he ‘ighly to your discredit if you did not, Muster

Corkran. At the same time, it is not so easy as it looks.’

„Ar fi şi ruşine să nu le ştiţi, dom’le Corkran; dar nu sunt

aşa uşoare cum credeţi.“

‘Bet you a bob, I can drill as well as you, Foxy.’ „Pariez un şiling că le comand acum tot aşa de bine ca şi

dumneata, Vulpe.“

‘We’ll see later. Now try to imagine you ain’t defaulters

at all, but an ‘arf company on parade, me bein’ your commandin’

officer. There’s no call to laugh. If you’re lucky, most of you will

‘ave to take drills ‘arf your life. Do me a little credit. You’ve been

at it long enough, goodness knows.’

„O să vedem asta mai târziu. Acum , închipuiţi-vă că nu

sunteţi şcolari pedepsiţi, ci o semi companie care face exerciţii pe

câmp, iar eu sunt ofiţerul care vă comandă. N’aveţi de ce râde;

dacă veţi avea noroc, cei mai mulţi dintre D-voastră veţi fi la

exerciţiu jumătate din viaţă. Haide, arătaţi-mi puţin ce ştiţi. E

destul timp de când manevraţi, ce Dumnezeu!“

They were formed into fours, marched, wheeled, and

countermarched, the spell of ordered motion strong on them. As

Foxy said, they had been at it a long time.

Se aşezară în coloană de marş pe patru rânduri, înaintară,

ocoliră, se dădură înapoi. Erau sub vraja puternică a mişcării

regulate. Şi cum spunea Vulpe, se îndeletniceau de mult cu acest

sport obositor.

The gymnasium door opened, revealing M’Turk in

charge of an old gentleman.

Uşa sălii se deschise şi în prag apăru M’Turk, conducând

un bătrân gentleman.


Stalky & Co

303

The Sergeant, leading a wheel, did not see. ‘Not so bad,’

he murmured. ‘Not ‘arf so bad. The pivot-man of the wheel honly

marks time, Muster Swayne. Now, Muster Corkran, you say you

know the drill? Oblige me by takin’ over the command and,

reversin’ my words step by step, relegate them to their previous

formation.’

Sergentul, preocupat cu schimbarea de direcţie, nu

văzuse nimic.

„Nu-i rău deloc. Flancul care şade la axă bate pe loc,

domnule Swayne. Acum, domnule Corkran, zici că ştii instrucţia

pe dinafară? Fă bunătatea de’mi ia dumneata comanda, şi

reluând ordinele mele, unul câte unul, să-i aduci la formaţia

dintâi.“

‘What’s this? What’s this?’ cried the visitor

authoritatively.

„Cum? Ce fel?“ întrebă imperativ musafirul.

‘A—a little drill, sir,’ stammered Foxy, saying nothing of

first causes.

„Fa... facem puţină instrucţie, domnule,“ îngăimă Vulpe,

fără să explice însă din ce cauză se făcea această instrucţie.

‘Excellent—excellent. I only wish there were more of it,’

he chirruped. ‘Don’t let me interrupt. You were just going to

hand over to someone, weren’t you?’ He sat down, breathing

frostily in the chill air.

„Foarte bine, foarte bine. Îmi pare rău că nu iau parte la

ea mai mulţi băieţi“, continuă el. Nu vă-ntrerupeţi din cauza

mea, vă rog. Era tocmai să treci comanda cuiva, nu-i aşa?“ Şi

şezu jos; respiraţia i se condensa în aerul rece.

‘I shall muck it. I know I shall,’ whispered Stalky

uneasily; and his discomfort was not lightened by a murmur

from the rear rank that the old gentleman was General

Collinson, a member of the College Board of Council.

„O să mă încurc. Ştiu că am să mă încurc,“ murmură

Stalky îngrijorat, şi neliniştea îi crescu atunci când o şoaptă

venită din rândul din urmă îl înştiinţă că bătrânul gentleman era

generalul Collinson, membru în Consiliul de Administraţie al


Stalky & Co

304

Liceului.

‘Eh—what?’ said Foxy. „Cum? Cine?“ întrebă Vulpe.

‘Collinson, K.C.B.—He commanded the Pompadours—

my father’s old regiment,’ hissed Swayne major.

„Collinson, Comandor al ordinului Băii. A comandat

regimentul Pomapadurilor, regimentul tatii,“ şopti Swayne cel

mare.

‘Take your time,’ said the visitor. ‘I know how it feels.

Your first drill—eh?’

„Nu te grăbi“, zise vizitatorul. „Ştiu eu ce este: comanzi

pentru întâia dată, da?“

‘Yes, sir.’ He drew an unhappy breath. ‘ ‘Tention. Dress!’

The echo of his own voice restored his confidence.

„Da, domnule,“ răspunse Stalky, respirând profund şi

necăjit. „La dreapta vă-aliniaţi.“ Ecoul propriei sale voci îi dădu

încredere.

The wheel was faced about, flung back, broken into fours,

and restored to line without a falter. The official hour of

punishment was long passed, but no one thought of that. They

were backing up Stalky—Stalky in deadly fear lest his voice

should crack.

Plutonul fu întors, regrupat în coloană de marş de câte

patru şi pus iarăşi în linie fără o singură ezitare. Ora

reglementată de pedeapsă trecuse de mult, dar nimeni nu se

gândea la aşa ceva. Cu toţii îl susţineau pe Stalky, iar el îşi simţea

inima cât un purice de frică să nu i se înece vocea.

‘He does you credit, Sergeant,’ was the visitor’s comment.

‘A good drill—and good material to drill. Now, it’s an

extraordinary thing: I’ve been lunching with your head master

and he never told me you had a cadet-corps in the College.’

„Foarte bine, domnule sergent; iată un bun instructor şi

un bun pluton pentru exerciţii. Dar asta e extraordinar; am

dejunat cu directorul vostru şi nici nu mi-a spus că are un corp

de voluntari în liceu.“


Stalky & Co

305

‘We ‘aven’t, sir. This is only a little drill,’ said the

Sergeant.

„Dar nu avem, domnule; facem şi noi aşa, numai puţină

instrucţie.“

‘But aren’t they keen on it?’ said M’Turk, speaking for the

first time, with a twinkle in his deep-set eyes.

„Da, şi apoi se vede că o fac de plăcere, nu-i aşa?“ observă

M’Turk, care acum vorbea pentru întâia dată, cu o sclipire în

ochii săi adânci.

‘Why aren’t you in it, though, Willy?’ „Şi tu, Willy, de ce nu eşti printre ei?“

‘Oh, I’m not punctual enough,’ said M’Turk. ‘The

Sergeant only takes the pick of us.’

„Oh, nu sunt destul de exact; sergentul nu-i ia decât pe cei

mai buni dintre noi.“

‘Dismiss! Break off!’ cried Foxy, fearing an explosion in

the ranks. ‘I—I ought to have told you, sir, that—’

„Rupeţi rândurile! Fuga! Marş!“ ordonă Vulpe, care se

temea de o explozie în rânduri. „Domnule general, ar fi... ar fi

trebuit să vă previn... .“

‘But you should have a cadet-corps.’ The General

pursued his own line of thought. ‘You shall have a cadet-corps,

too, if my recommendation in Council is any use. I don’t know

when I’ve been so pleased. Boys animated by a spirit like yours

should set an example to the whole school.’

„Da, ar trebui să aveţi un corp de cadeţi voluntari.“

Generalul îşi urmărea ideea fără să asculte. „Dacă mai am un pic

de influenţă în consiliu, apoi îl veţi avea. Nu ştiu de când nu mi

s-a mai întâmplat să fiu aşa de mulţumit ca azi. Băieţii înflăcăraţi

cu un asemenea spirit ar trebui să fie daţi drept exemplu liceului

întreg“.

‘They do,’ said M’Turk. „Dar şi sunt,“ zise M’Turk.

‘Bless my soul! Can it be so late? I’ve kept my fly waiting „Doamne, cum poate să fie aşa de târziu? Trăsura mea mă


Stalky & Co

306

half an hoar. Well, I must run away. Nothing like seeing things

for oneself. Which end of the buildings does one get out at? Will

you show me, Willy? Who was that boy who took the drill?’

aşteaptă de o jumătate de ceas. Trebuie să plec numaidecât. Este

bine când poţi să vezi lucrurile prin tine însuţi. Pe unde se poate

ieşi din casa asta? Condu-mă, Willy. Cine era băiatul care

comanda instrucţia?“

‘Corkran, I think his name is.’ „Numele său e Corkran, mi se pare.“

‘You ought to know him. That’s the kind of boy you

should cultivate. Evidently an unusual sort. A wonderful sight.

Five-and-twenty boys, who, I dare say, would much sooner be

playing cricket—’ (it was the depth of winter; but grown people,

especially those who have lived long in foreign parts, make these

little errors, and M’Turk did not correct him)—’drilling for the

sheer love of it. A shame to waste so much good stuff; but I think

I can carry my point.’

„Ar trebui să-l cunoşti. Ăsta e felul de băiat a cărui

prietenie trebuie s-o cultivi. Evident că iese cu totul din comun.

Un spectacol minunat. Douăzeci şi cinci de băieţi cărora le-ar

plăcea mai bine să se joace cricket“ (erau în plină iarnă, dar

persoanele mari, mai ales acele care au trăit mult timp în colonii,

nu prea îşi dau seama de aceste nuanţe, iar M’Turk nici gând nu

avu să-l corecteze)—„se apucă să manevreze numai aşa, de

plăcere! Ar fi o ruşine să lăsăm să se piardă asemenea elemente

bune; cred însă că părerea mea va predomina.“

‘An’ who’s your friend with the white whiskers?’

demanded Stalky, on M’Turk’s return to the study.

„Cine mai era şi prietenul ăsta al tău, cu favoriţi albi?“

întrebă Stalky, la întoarcerea lui M’Turk în odaia de studiu.

‘General Collinson. He comes over to shoot with my

father sometimes. Rather a decent old bargee, too. He said I

ought to cultivate your acquaintance, Stalky.’

„Generalul Collinson.—Vine câteodată să vâneze cu tata.

Un bătrân cumsecade, nu-i aşa? Zice că ar trebui să cultiv

prietenia ta, Stalky.“


Stalky & Co

307

‘Did he tip you?’ „Ţi-a dat ceva?“

M’Turk exhibited a blessed whole sovereign. M’Turk arătă o piesă de aur.

‘Ah,’ said Stalky, annexing it, for he was treasurer. ‘We’ll

have a hefty brew. You’d pretty average cool cheek, Turkey, to

jaw about our keenness an’ punctuality.’

„Haide,“ zise Stalky, punând mâna pe ea, căci era

vistiernicul. „O să avem o gustare aleasă. Dar să ştii că mare

îndrăzneală ai avut, Turkey, să vorbeşti de zelul şi de

punctualitatea noastră.“

‘Didn’t the old boy know we were defaulters?’ said

Beetle.

„Cum, el nu ştia că eram pedepsiţi?“ întrebă Beetle.

‘Not him. He came down to lunch with the Head. I found

him pokin’ about the place on his own hook afterwards, an’ I

thought I’d show him the giddy drill. When I found he was so

pleased, I wasn’t goin’ to damp his giddy ardour. He mightn’t

ha’ given me the quid if I had.’

„Desigur că nu; venise să dejuneze la D-l director; mai

târziu, l-am întâlnit când venea să viziteze instituţia şi m-am

gândit să-i arăt manevrele voastre. Când am văzut că era atât de

mulţumit, nu am vrut să-i stric cheful; poate că nu-mi mai dădea

lira.“

‘Wasn’t old Foxy pleased? Did you see him get pink

behind the ears?’ said Beetle. ‘It was an awful score for him.

Didn’t we back him up beautifully? Let’s go down to Keyte’s and

get some cocoa and sassingers.’

„Nu-i aşa că Vulpe era mulţumit? L-aţi văzut cum a roşit

până în vârful urechilor?“ zise Beetle. „A fost un adevărat triumf

pentru el. Dar nu l-am susţinut grozav? Haideţi jos, la Keyte, să

cumpărăm ceva cacao şi mezeluri.“

They overtook Foxy, speeding down to retail the

adventure to Keyte, who in his time had been Troop Sergeant-

Îl ajunseră pe Vulpe, care alerga ca să-i povestească lui

Keyte întâmplarea; acesta fusese pe vremuri sergent-major


Stalky & Co

308

Major in a cavalry regiment, and now, a war-worn veteran, was

local postmaster and confectioner.

într-un regiment de cavalerie; acum, veteran gârbovit de război,

era dirigintele poştei şi băcan în acelaşi timp—vindea mezeluri

şi dulciuri.

‘You owe us something,’ said Stalky, with meaning. „Poţi să-mi mulţumeşti,“ zise Stalky, cu un aer

semnificativ.

‘I’m ‘ighly grateful, Muster Corkran. I’ve ‘ad to run

against you pretty hard in the way o’ business, now and then,

but I will say that outside o’ business—bounds an’ smokin’, an’

such like—I don’t wish to have a more trustworthy young

gentleman to ‘elp me out of a hole. The way you ‘andled the drill

was beautiful, though I say it. Now, if you come regular

henceforward—’

„Vă sunt foarte recunoscător, dom’le Corkran. V-am cam

contrariat eu din când în când din cauza serviciului, dar, în afară

de serviciu, limitele permise, fumatul şi alte fleacuri d’alde astea,

nici nu se găseşte un gentleman mai de treabă când e vorba să

contezi pe cineva ca să te scoată din încurcătură. Instrucţia ai

comandat-o minunat, nu că ţi-o spun dumitale; şi de acum

înainte aş vrea să vii regulat.“

‘But he’ll have to be late three times a week,’ said Beetle.

‘You can’t expect a chap to do that—just to please you, Foxy.’

„Dar pentru asta ar trebui să întârzii de trei ori pe

săptămână,“ zise Beetle. „Nu poţi să te aştepţi ca un băiat să facă

aşa ceva numai că să-ţi facă plăcere, Vulpisculus.“

‘Ah, that’s true. Still, if you could manage it—and you,

Muster Beetle—it would give you a big start when the cadet-

corps is formed. I expect the General will recommend it.’

„Aşa e, adevărat. Totuşi, dacă ai putea să te aranjezi şi

D-ta, dom’le Beetle—asta ar face ca să fiţi foarte înaintaţi când se

va înfiinţa corpul de voluntari. Cu siguranţă domnul general va

cere să se înfiinţeze unul.“


Stalky & Co

309

They raided Keyte’s very much at their own sweet will,

for the old man, who knew them well, was deep in talk with

Foxy.

Cei trei prieteni devastară magazinul lui Keyte după

pofta inimii lor, căci bătrânul, care-i cunoştea bine, era în adâncă

conversaţie cu Vulpe.

‘I make what we’ve taken seven and six,’ Stalky called at

last over the counter; ‘but you’d better count for yourself.’

„Cred că tot ce am luat face şapte şilingi şi şase peni,“ mai

strigă o dată Stalky peste contorul de la casă, „dar mai bine ar fi

dacă ai număra singur.“

‘No—no. I’d take your word any day, Muster Corkran.—

In the Pompadours, was he, Sergeant? We lay with them once—

at Umballa, I think it was.’

„Nu, nu; te cred pe cuvânt, domnule Corkran. Era în

regimentul Pompadurilor, zici D-ta, sergent? Într-un rând, am

bivuacat cu ei împreună la Umballa, mi se pare.“

‘I don’t know whether this ham-and-tongue tin is

eighteen pence or one an’ four.’

„Nu ştiu dacă pateul ăsta de limbă costă optsprezece peni

sau un şiling patru?“

‘Say one an’ fourpence, Muster Corkran... Of course,

Sergeant, if it was any use to give my time, I’d be pleased to do

it, but I’m too old. I’d like to see a drill again.’

„Să zicem un şiling patru, domnule Corkran... bineînţeles,

sergent, dacă le-ar putea fi de vreun folos, le-aş da timpul meu

cu plăcere; dar cred că sunt prea bătrân pentru aşa ceva. Mi-ar

plăcea să mă mai văd o dată făcând instrucţia.“

‘Oh, come on, Stalky,’ cried M’Turk. ‘He isn’t listenin’ to

you. Chuck over the money.’

„Haide, Stalky,“ strigă M’Turk. „Nu te aude. Lasă-i

paralele şi vino.“

‘I want the quid changed, you ass. Keyte! Private Keyte!

Corporal Keyte! Terroop-Sergeant-Major Keyte, will you give

„Trebuie să-mi schimbe o liră, idiotule. Keyte! Călăreţe

Keyte! Caporale Keyte! Plutoniere Keyte! Vrei să-mi dai restul la


Stalky & Co

310

me change for a quid?’ o liră?“

‘Yes—yes, of course. Seven an’ six.’ He stared

abstractedly, pushed the silver over, and melted away into the

darkness of the back room.

„Da, da, desigur. Zicem şapte şilingi, şase.“ Privi înainte

distrat, împinse banii către Stalky şi dispăru în întunericul

odăiţei din dosul magazinului.

‘Now those two’ll jaw about the Mutiny till tea-time,’ said

Beetle.

„Acum, ăştia doi vor vorbi de răscoala din Indii până la

ora ceaiului,“ zise Beetle.

‘Old Keyte was at Sobraon,’ said Stalky. ‘Hear him talk

about that sometimes! Beats Foxy hollow.’

„Bătrânul Keyte era la Sobraon,“ răspunse Stalky.

„Trebuie să-l auzi cum vorbeşte despre asta! Îl bate pe Vulpe cu

trei lungimi.“

The Head’s face, inscrutable as ever, was bent over a pile

of letters.

Capul Directorului, cu fizionomia de nepătruns ca

întotdeaunaera aplecat peste un teanc de scrisori.

‘What do you think?’ he said at last to the Reverend John

Gillett.

„Ce zici D-ta despre asta?” întrebă el în sfârşit pe

reverendul John Gillet.

‘It’s a good idea. There’s no denying that—an estimable

idea.’

„Ideea este bună. Nu se poate nega; ideea este

respectabilă.”

‘We concede that much. Well?’ „Până acolo suntem de acord. Pe urmă?”

‘I have my doubts about it—that’s all. The more I know

of boys the less do I profess myself capable of following their

„Am îndoielile mele asupra ei... atâta tot. Cu cât cunosc

mai bine pe liceenii noştri, cu atât mă declar mai inapt să le


Stalky & Co

311

moods; but I own I shall be very much surprised if the scheme

takes. It—it isn’t the temper of the school. We prepare for the

Army.’

ghicesc înclinările. Mărturisesc însă că m-ar mira să reuşească

proiectul. Nu este în caracterul şcolii. Nu e destul că noi aici

preparăm băieţii pentru şcolile militare?”

‘My business—in this matter—is to carry out the wishes

of the Council. They demand a volunteer cadet-corps. A

volunteer cadet-corps will be furnished. I have suggested,

however, that we need not embark upon the expense of

uniforms till we are drilled. General Collinson is sending us fifty

lethal weapons—cut-down Sniders, he calls them—all carefully

plugged.’

„În afacerea asta eu nu pot face altceva decât să execut

dorinţa Consiliului. Cere un corp de cadeţi voluntari. Le vom da

un corp de cadeţi voluntari. Am emis ideea, totuşi, că ar fi inutil

să cheltuim bani pentru uniforme, până ce nu vor şti mai întâi

băieţii să facă exerciţiul. Generalul Collinson ne-a trimis

cincizeci de arme omicide—Snider scurtate, le zice el—toate

aranjate prealabil ca să nu se poată trage cu ele.”

‘Yes, that is necessary in a school that uses loaded saloon-

pistols to the extent we do.’ The Reverend John smiled.

„Da, e o precauţie foarte bună într-o şcoală unde se

practică tragerea cu pistoale pe o scară aşa de întinsă.”

Reverendul John surâse.

‘Therefore there will be no outlay except the Sergeant’s

time.’

„Aşa că aceasta nu va necesita nicio cheltuială în afară de

timpul sergentului.”

‘But if he fails you will be blamed.’ „Dar dacă nu reuşeşte, dumneata vei fi cel blamat.”

‘Oh, assuredly. I shall post a notice in the corridor this

afternoon, and—’

„Oh, cu siguranţă. Voi afişa o înştiinţare pe coridor azi

după-amiază, şi apoi...”

‘I shall watch the result.’ „Şi apoi vom aştepta rezultatul.”


Stalky & Co

312

‘Kindly keep your ‘ands off the new arm-rack.’ „Vă rog nu vă atingeţi de noul rastel.”

Foxy wrestled with a turbulent crowd in the gymnasium.

‘Nor it won’t do even a condemned Snider any good to be

continual snappin’ the lock, Mr. Swayne.—Yiss, the uniforms

will come later, when we’re more proficient; at present we will

confine ourselves to drill. I am ‘ere for the purpose o’ takin’ the

names o’ those willin’ to join.—Put down that Snider, Muster

Hogan!’

În sala de gimnastică, cu o mulţime agitată se lupta Vulpe.

“Nu, Domnule Swayne, nu-i face bine unui Snider, fie

chiar reformat, dacă te joci cu închizătorul lui.—Da, uniformele

vor veni mai târziu, când vom şti şi noi câte ceva; pentru

moment ne vom mărgini să facem instrucţia. Am venit acum

aici. Eu stau acum aici să iau numele celor care vor să se

înscrie.—Te rog, pune jos puşca, Domnule Hogan!”

‘What are you goin’ to do, Beetle?’ said a voice. Cineva întrebă: „Tu ce ai de gând să faci, Beetle?”

‘I’ve had all the drill I want, thank you.’ „Mulţumesc, eu am făcut destulă instrucţie, în ce mă

priveşte.”

‘What! After all you’ve learned? Come on. Don’t be a

scab! They’ll make you corporal in a week,’ cried Stalky.

„Cum, după ce ai învăţat atâta, vrei să te laşi? Hai vino,

nu fi prost. Peste opt zile poţi să fii caporal,” strigă Stalky.

‘I’m not goin’ up for the Army.’ Beetle touched his

spectacles.

„Dar eu nu intru în armată,” Beetle îşi arătă ochelarii.

‘Hold on a shake, Foxy,’ said Hogan. ‘Where are you

goin’ to drill us?’

„Un minut, Vulpe,“ zise Hogan. „Unde ai de gând să ne

faci instrucţia?“


Stalky & Co

313

‘Here—in the gym—till you are fit an’ capable to be taken

out on the road.’ The Sergeant threw a chest.

„Aici, în sala de gimnastică, până ce veţi fi destul de

înaintaţi ca să vă scot pe şosea.“

‘For all the Northam cads to look at? Not good enough,

Foxibus.’

„Ei, aş: să se zgâiască la noi toţi pierde vară din Northam?

Mai vezi de alţii, Vulpisculus!“

‘Well, we won’t make a point of it. You learn your drill

first, an’ later we’ll see.’

„Pe chestia asta nu ne certăm noi. Învăţaţi întâi instrucţia,

pe urmă vom vedea.“

‘Hullo,’ said Ansell of Macrea’s, shouldering through the

mob. ‘What’s all this about a giddy cadet-corps?’

„Ia ascultaţi,“ strigă Ansell, care era din elevii lui Macrea,

făcându-şi drum prin mulţime. „Cine a mai scornit şi daravera

asta cu voluntariatul.“

‘It will save you a lot o’ time at Sandburst,’ the Sergeant

replied promptly. ‘You’ll be dismissed your drills early if you go

up with a good groundin’ before’and.’

„O să vă servească să câştigaţi vreme la Sandhurst“,

răspunse repede sergentul.

‘Hm! ‘Don’t mind learnin’ my drill, but I’m not goin’ to

ass about the country with a toy Snider. Perowne, what are you

goin’ to do? Hogan’s joinin’.’

„Hm! Să ‘nvăţ instrucţia, îmi convine; dar nu mă duc să

fac pe caraghiosul prin împrejurimi cu un Snider de jucărie! Ce

ai de gând să faci, Perowne? Hogan se înscrie.“

‘Don’t know whether I’ve the time,’ said Perowne. ‘I’ve

got no end of extra-tu. as it is.’

„Nu ştiu dacă mai am vreme,“ răspunse Perowne. „Am

atâtea alte lecţii suplimentare.“

‘Well, call this extra-tu.,’ said Ansell. ‘ ‘Twon’t take us

long to mug up the drill.’


Stalky & Co

314

‘Oh, that’s right enough, but what about marchin’ in

public?’ said Hogan, not foreseeing that three years later he

should die in the Burmese sunlight outside Minhla Fort.

„Teoria nu-i mare lucru—dar să manevrezi în public?“

zise Hogan. Nu putea să prevadă că peste trei ani era să moară

sub soarele Birmaniei, în faţa fortului Minhla.

‘Afraid the uniform won’t suit your creamy complexion?’

M’Turk asked with a villainous sneer.

„Ţi-e teamă că uniforma n-o să şadă bine feţii tale ca

spuma?“ întrebă M’Turk, râzând sarcastic.

‘Shut up, Turkey. You aren’t goin’ up for the Army.’ „Ia mai taci, Turkey, tu nu concurezi să intri la şcoala

militară.“

‘No, but I’m goin’ to send a substitute. Hi! Morrell an’

Wake! You two fags by the arm-rack, you’ve got to volunteer.’

„Nu, dar am să vă trimit un înlocuitor. Hep! Morrell şi

Wake! Băieţii de lângă rastel! Trebuie să vă înrolaţi.“

Blushing deeply—they had been too shy to apply

before—the youngsters sidled towards the Sergeant.

Cei doi băieţi roşiră până la urechi, apropiindu-se de

sergent—până atunci fuseseră prea timizi ca să se înscrie.

‘But I don’t want the little chaps—not at first,’ said the

Sergeant disgustedly. ‘I want—I’d like some of the Old

Brigade—the defaulters—to stiffen ‘em a bit.’

„Dar nu-i vreau pe cei mici—cel puţin nu acum, la

început. Aş vrea—mi-ar trebui câţiva din vechea brigadă—

plutonul de pedeapsă—ca să-i încadrez pe ceilalţi.“

‘Don’t be ungrateful, Sergeant. They’re nearly as big as

you get ‘em in the Army now.’ M’Turk read the papers of those

years and could be trusted for general information, which he

used as he used his ‘tweaker.’ Yet he did not know that Wake

minor would be a bimbashi of the Egyptian Army ere his

„Nu fi ingrat, sergent. Sunt aproape tot atât de mari ca cei

pe care îi primiţi în armată, în momentul de faţă.“ M’Turk citea

jurnalele zilei şi informaţiile lui erau mai întotdeauna sigure;

profita ca să-i biciuie cu ele pe cei cu care avea ceva de împărţit.

Şi totuşi, că Wake era să devină Bimbashi în armata egipteană


Stalky & Co

315

thirtieth year. înainte de a împlini treizeci de ani, asta nu putea şti.

Hogan, Swayne, Stalky, Perowne, and Ansell were deep

in consultation by the vaulting-horse, Stalky as usual laying

down the law. The Sergeant watched them uneasily, knowing

that many waited on their lead.

Hogan, Swayne, Stalky, Perowne şi Ansell erau în mare

consultaţie lângă capră. Ca de obicei, Stalky dirija dezbaterile.

Sergentul îi privea neliniştit, ştiind că cei mai mulţi aveau să le

urmeze decizia.

‘Foxy don’t like my recruits,’ said M’Turk, in a pained

tone, to Beetle. ‘You get him some.’

„Lui Vulpe nu-i plac recruţii mei,“ zise M’Turk pe un ton

supărat lui Beetle. „Găseşte-i tu câţiva.“

Nothing loath, Beetle pinioned two more fags—each no

taller than a carbine.

Plin de bunăvoinţă, Beetle mai pescui doi pici din cursul

inferior, nici unul mai mare de o şchioapă.

‘Here you are, Foxy. Here’s food for powder. Strike for

your hearths an’ homes, you young brutes—an’ be jolly quick

about it.’

„Gata, Vulpe. Iată carne pentru tunuri. Luptaţi pentru

căminele şi soţiile voastre, flăcăilor, şi grăbiţi-vă de vă înscrieţi.“

‘Still he isn’t happy,’ said M’Turk. „Nici acum nu-i mulţumit,“ zise M’Turk.

‘For the way we have with our Army

Is the way we have with our Navy.’ „Căci felul cum ne purtăm cu armata

Este şi felul cum ne purtăm cu marina.“

Here Beetle joined in. They had found the poem in an

old volume of Punch, and it seemed to cover the situation:

Atunci, Beetle atacă şi el. Poemul îl găsiseră într-un volum

vechi de Punch şi părea să corespundă situaţiei:


Stalky & Co

316

‘An’ both of ‘em led to adversity,

Which nobody can deny!’

„Duc la cea mai completă ruină

Asta nimeni nu o poate tăgădui.“

‘You be quiet, young gentlemen. If you can’t ‘elp—don’t

‘inder.’ Foxy’s eye was still on the council by the horse. Carter,

White, and Tyrrell, all boys of influence, had joined it. The rest

fingered the rifles irresolutely.

„Staţi linştiţi, domnilor; dacă nu ne ajutaţi cu nimic,

măcar nu ne stânjeniţi.“ Ochii lui Vulpe continuau să fie aţintiţi

asupra adunării de lângă capră. Carter, White şi Tyrrel, toţi

băieţii cu influenţă, se adunară acolo. Ceilalţi mânuiau puştile

cu un aer nehotărât.

‘Half a shake,’ cried Stalky. ‘Can’t we turn out those

rotters before we get to work?’

„Un moment,“ strigă Stalky. „Nu putem să-i dăm afară

pe netrebnici, înainte de a începe lucrul?“

‘Certainly,’ said Foxy. ‘Any one wishful to join will stay

‘ere. Those who do not so intend will go out, quietly closin’ the

door be’ind ‘em.’

„Bineînţeles,“ zise Vulpe. „Oricine este amator să se

înscrie, rămâne aici. Cei care n-au această intenţie, să iasă şi să

închidă uşa cu băgare de seamă.“

Half a dozen of the earnest-minded rushed at them, and

they had just time to escape into the corridor.

O jumătate de duzină din cei cu intenţii serioase se

repeziră la ceilalţi care abia avură timp să scape pe coridor.

‘Well, why don’t you join?’ Beetle asked, resettling his

collar.

„Bine, măi, de ce nu te înscrii?“ întrebă Beetle,

potrivindu-şi gulerul.

‘Why didn’t you?’ „Dar tu?“


Stalky & Co

317

‘What’s the good? We aren’t goin’ up for the Army.

Besides, I know the drill—all except the manual, of course.

‘Wonder what they’re doin’ inside?’

„La ce bun? Noi nu ne prezentăm la şcoala militară. Pe

urmă, eu ştiu exerciţiul tot, în afară de teorie, bineînţeles. Mă

întreb ce fac ei acum înauntru.“

‘Makin’ a treaty with Foxy. Didn’t you hear Stalky say:

“That’s what we’ll do—an’ if he don’t like it he can lump it”?

They’ll use Foxy for a cram. Can’t you see, you idiot? They’re

goin’ up for Sandhurst or the Shop in less than a year. They’ll

learn their drill an’ then they’ll drop it like a shot. D’you suppose

chaps with their amount of extra-tu. are takin’ up volunteerin’

for fun?’

„Fac un aranjament cu Vulpe. Nu l-ai auzit pe Stalky

spunând: ‘Asta o să facem, şi de nu-i place, o să rabde, că altceva

n-are ce-i face’. Îl vor întrebuinţa pe Vulpe ca instructor. N-ai

priceput încă nimic? Ei se prezintă la examenul pentru

Sandhurst sau pentru Magherniţă în mai puţin de un an. O să

prindă cât vor putea mai mult în materie de exerciţiu, pe urmă o

să-i dea drumul. Crezi că ei, care au o sumă de lecţii

suplimentare de pregătit, se apucă să facă pe voluntarii numai

aşa, de florile mărului?“

‘Well, I don’t know. I thought of doin’ a poem about it—

rottin’ ‘em, you know—“The Ballad of the Dogshooters”—eh?’

„Eu nu ştiu. Mă gândeam să fac despre asta un poem—

luându-i la vale, bineînţeles: ‘Balada împuşcătorilor de câini’—

ce zici?“

‘I don’t think you can, because King’ll be down on the

corps like a cartload o’ bricks. He hasn’t been consulted, he’s

sniffin’ round the notice-board now. Let’s lure him.’ They

strolled up carelessly towards the house-master—a most meek

„Cred că nu o să poţi face una ca asta, şi iată de ce: King

va tăbărî pe voluntari uşurel şi delicat ca un camion cu cărămizi.

El nu a fost consultat. Acum se învârteşte în jurul placardului cu

înştiinţarea. Haideţi să-l tragem de limbă!“ Se apropiară binişor


Stalky & Co

318

couple. de diriginte, cu un aer lipsit de orice preocupare: o pereche de

suflete nevinovate.

‘How’s this?’ said King, with a start of feigned surprise.

‘Methought you would be learning to fight for your country.’

„Cum,“ zise King, cu o tresărire de surprindere.

„Credeam că sunteţi ocupaţi cu învăţarea nobilei arte a

războiului.“

‘I think the company’s full, sir,’ said M’Turk. „Ne pare rău, dar nu mai sunt locuri în companie,

domnule profesor,“ zise M’Turk.

‘It’s a great pity,’ sighed Beetle. „Păcat,“ oftă Beetle.

‘Forty valiant defenders, have we, then? How noble!

What devotion! I presume that it is possible that a desire to

evade their normal responsibilities may be at the bottom of this

zeal. Doubtless they will be accorded special privileges, like the

Choir and the Natural History Society—one must not say Bug-

hunters.’

„Avem deci patruzeci de apărători curajoşi, nu-i aşa? Ce

lucru nobil! Ce abnegaţie! Bănuiesc că şi dorinţa de a se sustrage

de la oarecare îndatoriri ce le comportă viaţa de şcoală este la

baza acestui entuziasm. Cu siguranţă li se vor acorda acum

privilegii speciale, tot aşa cum s-a făcut pentru cor şi pentru

societatea de ştiinţe naturale—ca să nu spunem vânătorii de

ploşniţe.“

‘Oh, I suppose so, sir,’ said M’Turk cheerily. ‘The Head

hasn’t said anything about it yet, but he will, of course.’

„Oh, probabil că da, domnule profesor“, zise vesel

M’Turk. „Domnul director nu a spus încă nimic despre asta, dar

se va hotărî cu siguranţă.“

‘Oh, sure to.’ „Oh, desigur.“


Stalky & Co

319

‘It is just possible, my Beetle,’ King wheeled on the last

speaker, ‘that the house-masters—a necessary but somewhat

neglected factor in our humble scheme of existence—may have

a word to say on the matter. Life, for the young at least, is not all

weapons and munitions of war. Education is incidentally one of

our aims.’

„Este totuşi posibil, scumpe Beetle.“ King se îndreptă

către cel care vorbise ultimul, „că directorii de internate, un

factor necesar, dar puţin cam neglijat în mecanismul acestei

instituţii, să aibă şi ei o vorbă de spus în această privinţă.

Interesul vieţii pentru cei tineri nu constă numai în puşti şi săbii.

Incidental, aşa, ne ocupăm şi de educaţie.“

‘What a consistent pig he is,’ cooed M’Turk, when they

were out of earshot. ‘One always knows where to have him. Did

you see how he rose to that draw about the Head and special

privileges?’

„Ce consecvent cu sine însuşi este omul ăsta,“ zise

M’Turk, când fu destul de departe ca să nu fie auzit. „Ai văzut

cum s-a zbârlit când am vorbit de director şi de privilegii

speciale? . Când ştii să-l iei, poţi să-l învârteşti cum îţi place.”

‘Confound him, he might have had the decency to have

backed the scheme. I could do such a lovely ballad, rottin’ it; and

now I’ll have to be a giddy enthusiast. It don’t bar our pulling

Stalky’s leg in the study, does it?’

„Tii... ce necaz îmi este—trebuia să adopte proiectul. Aşa

aş fi putut face o baladă adorabilă ca să-mi bat joc de ei, şi acum

sunt obligat să fac pe entuziastul. Asta nu ne va împiedica să-l

necăjim pe Stalky atunci când vom fi între noi, nu-i aşa?“

‘Oh, no; but in the Coll. we must be pro-cadet-corps like

anything. Can’t you make up a giddy epigram, à la Catullus,

about King objectin’ to it?’ Beetle was at this noble task when

Stalky returned all hot from his first drill.

„Desigur. Dar faţă de liceu trebuie să fim pro-voluntari

până la delir. Nu poţi tu să faci aşa o epigramă à la Catulus,

despre opoziţia D-lui King?“ Beetle era cufundat în această

nobilă îndeletnicire, când Stalky se întoarse înfierbântat de la

prima şedinţă de exerciţii.


Stalky & Co

320

‘Hullo, my ramrod-bunger!’ began M’Turk. ‘Where’s

your dead dog? Is it Defence or Defiance?’

„Salut! Vânătorule de ţânţari!“ începu M’Turk. „Unde

sunt javrele pe care le-ai împuşcat azi? V-aţi înarmat ca să sfidaţi

lumea sau ca să ne apăraţi?“

‘Defiance,’ said Stalky, and leaped on him at that word.

‘Look here, Turkey, you mustn’t rot the corps. We’ve arranged

it beautifully. Foxy swears he won’t take us out into the open till

we want to go.’

„Ca să o sfidăm,“ strigă Staky, şi sări asupra lui, la

cuvântul acesta. „Ascultă, Turkey, să nu-ţi baţi joc de plutonul

nostru. Am aranjat totul de minune. Vulpe a jurat că nu ne scoate

pe câmp până nu vom fi declarat că suntem gata să ieşim.“

‘Dis-gustin’ exhibition of immature infants apin’ the

idiosyncrasies of their elders. Snff!’

„Dezgustătoare exhibiţie a unor copii nevârstnici ce

maimuţăresc idiosincrasiile celor mari. Pfuiii!“

‘Have you drawn King, Beetle?’ Stalky asked in a pause

of the scuffle.

„L-ai tras de limbă pe King?“ întrebă Stalky, într-o pauză

din luptă.

‘Not exactly; but that’s his genial style.’ „Nu. Nu sunt vorbele lui, dar este stilul său pompos.“

‘Well, listen to your Uncle Stalky—who is a Great Man.

Moreover and subsequently, Foxy’s goin’ to let us drill the corps

in turn—privatim et seriatim—so that we’ll all know how to

handle a half company anyhow. Ergo, an’ propter hoc, when we

go to the Shop we shall be dismissed drill early; thus, my

beloved ‘earers, combinin’ education with wholesome

amusement.’

„Bine acum ascultaţi-l pe unchiul vostru, Stalky... care

este Cineva... Mai departe şi precum urmează: Vulpe ne va lăsa

să comandăm instrucţia pe rând, fiecare privatim et seriatim, aşa

că ştim să mânuim o jumătate de companie orişicând vom avea

nevoie. Ergo et propter hoc, când ne vom duce la Magherniţă, ne

dau ei drumul curând de la exerciţiu; şi astfel, scumpii mei

auditori, vom încerca să facem dintr-o corvoadă un amuzament


Stalky & Co

321

şi o ocupaţie folositoare.“

‘I knew you’d make a sort of extra-tu. of it, you cold-

blooded brute,’ said M’Turk. ‘Don’t you want to die for your

giddy country?’

„Ştiam eu că o să faci dintr-asta un fel de materie

suplimentară, pricopsitule,“ zise M’Turk. „Va să zică, nu faci

asta cu intenţia să te sacrifici pe altarul patriei?“

‘Not if I can jolly well avoid it. So you mustn’t rot the

corps.’

„Atâta timp cât voi putea să fac altfel, desigur că nu! Şi

acum, te rog să nu ne iei plutonul în râs“.

‘We’d decided on that, years ago,’ said Beetle, scornfully.

‘King’ll do the rottin’.’

„Aşa hotărâsem noi demult,“ zise Beetle cu dispreţ.

„Las’că se însărcinează King cu asta.“

‘Then you’ve got to rot King, my giddy poet. Make up a

good catchy Limerick, and let the fags sing it.’

„Atunci, pe King trebuie să-l iei în primire, ilustre poet.

Să ne compui un refren antrenant, un Limerick, ca să-l cânte

băieţii.“

‘Look here, you stick to volunteerin’, and don’t jog the

table.’

„Ascultă, ocupă-te de voluntarii tăi şi nu-mi mişca masa.”

‘He won’t have anything to take hold of,’ said Stalky,

with dark significance.

„Dar nici nu va avea de ce să se agaţe“, zise Stalky sumbru

şi semnificativ.

They did not know what that meant till, a few days later,

they proposed to watch the corps at drill. They found the

gymnasium door locked and a fag on guard.

Ei nu pricepură ce însemnau aceste vorbe până într-o zi,

când propunându-şi să privească la plutonul care făcea exerciţii,

găsiră uşa sălii de gimnastică închisă, şi un elev din cursul

inferior făcând pe santinela.


Stalky & Co

322

‘This is sweet cheek,’ said M’Turk, stooping. „Găsesc că sunt cam obraznici“, zise M’Turk

aplecându-se.

‘Mustn’t look through the key-hole,’ said the sentry. „Nu e voie să Ţa uitaţi pe gaura cheii,” zise santinela.

‘I like that. Why, Wake, you little beast, I made you a

volunteer.’

„Asta-mi place. Bine, Wake, măi ticălosule, nu te-am făcut

eu voluntar?“

‘Can’t help it. My orders are not to allow any one to look.’ „N-am ce să fac. Am ordin să nu dau voie nimănui să

privească.“

‘S’pose we do?’ said M’Turk. ‘S’pose we jolly well slay

you?’

„Şi dacă ne uităm?“ zise M’Turk. „Ia presupune că

tăbărâm acum pe tine şi te ţinem.“

‘My orders are, I am to give the name of anybody who

interferes with me on my post, to the corps, an’ they’d deal with

him after drill, accordin’ to martial law.’

„Am ordin să spun numele celor care vin să facă gălăgie

când eu sunt în post; la sfârşitul şedinţei, voluntarii le vor aplica

sancţiunea care este indicată în regulament.“

‘What a brute Stalky is!’ said Beetle. They never doubted

for a moment who had devised that scheme.

„Ce stupid mai e şi Stalky ăsta!“ zise Beetle. Cei doi

n-aveau nicio îndoială asupra persoanei care făcuse această

rânduială.

‘You esteem yourself a giddy centurion, don’t you?’ said

Beetle, listening to the crash and rattle of grounded arms within.

„Va să zică, te consideri un centurion în toată regula?“

zise Beetle, ascultând la zăngănitul armelor şi zgomotul pe

care-l făceau paturile puştilor pe podea.

‘My orders are, not to talk except to explain my orders— „Mi s-a poruncit să nu vorbesc decât ca să explic ordinele


Stalky & Co

323

they’ll lick me if I do.’ care mi s-au dat. Mă bat dacă fac altfel.“

M’Turk looked at Beetle. The two shook their heads and

turned away.

M’Turk privi spre Beetle. Amândoi dădură din cap şi se

depărtară.

‘I swear Stalky is a great man,’ said Beetle after a long

pause. ‘One consolation is that this sort of secret-society biznai

will drive King wild.’

„Eu jur că Stalky chiar este un om mare,“ zise Beetle după

o tăcere lungă.

„Consolaţia noastră este că acest soi de afacere, cu aere de

societate secretă, o să-l exaspereze pe D-l King până la nebunie.“

It troubled many more than King, but the members of the

corps were muter than oysters. Foxy, being bound by no vow,

carried his woes to Keyte.

Chestia asta îi tulbură pe mulţi alţii de pe lângă King, dar

membrii corpului erau mai muţi decât melcii.

Vulpe, nefiind legat cu niciun jurământ, se duse să-şi

spună necazul la Keyte.

‘I never come across such nonsense in my life. They’ve

tiled the lodge, inner and outer guard all complete, and then

they get to work, keen as mustard.’

„N-am văzut aşa trăsnaie de când m-am pomenit; au

închis complet sala, pun gardă în afară şi înăuntru şi se pun pe

lucru, iuţi ca piperul.“

‘But what’s it all for?’ asked the ex-Troop Sergeant-Major. „Dar la ce le folosc toate astea?“ întrebă ex-plutonierul.

‘To learn their drill. You never saw anything like it. They

begin after I’ve dismissed ‘em—practisin’ tricks; but out into the

open they will not come—not for ever so. The ‘ole thing is pre-

posterous. If you’re a cadet-corps, I say, be a cadet-corps, instead

„Ca să-nveţe instrucţia; aşa ceva nici n-ai văzut. Când se

isprăveşte ceasul, ei tot mai lucrează—fac fel de fel de

giumbuşuri—dar în aer liber nu vor să iasă cu niciun preţ. Toată

afacerea n-are nici cap, nici coadă. Le-am spus: dacă sunteţi un


Stalky & Co

324

o’ hidin’ be’ind locked doors.’ corp de voluntari, la niba, fiţi voluntari şi nu vă ascundeţi în

dosul uşilor închise.“

‘And what do the authorities say about it?’ „Şi ce spun autorităţile, ce spun ăi mari?“

‘That beats me again.’ The Sergeant spoke fretfully. ‘I go

to the ‘Ead an’ ‘e gives me no help. There’s times when I think

he’s makin’ fun o’ me. I’ve never been a Volunteer-sergeant,

thank God—but I’ve always had the consideration to pity ‘em.

I’m glad o’ that.’

„Aici nu mai înţeleg nimic.“ Sergentul vorbea cu năduf.

„Mă duc la director şi nu vrea să mă ajute în niciun fel. Câteodată

am impresia că-şi bate joc de mine. N-am fost niciodată sergent

de voluntari, slavă Domnului, şi înţelepciune am avut destulă

să-i plâng pe cei ce erau. Şi acum văd că bine făceau.“

‘I’d like to see ‘em,’ said Keyte. ‘From your statements,

Sergeant, I can’t get at what they’re after.’

„Mi-ar plăcea să-i văd,“ zise Keyte; „că din câte îmi spui

D-ta nu prea înţeleg unde vor să ajungă.“

‘Don’t ask me, Major! Ask that freckle-faced young

Corkran. He’s their generalissimo.’

„Pe mine nu mă întreba, şefule; întreabă-l pe D-l Corkran,

pe ăla cu pistrui pe obraz. El e generalisimul lor.“

One does not refuse a warrior of Sobraon, or deny the

only pastry-cook within bounds. So Keyte came, by invitation,

leaning upon a stick, tremulous with old age, to sit in a corner

and watch.

Unui luptător de la Sobraon nu i se poate refuza nimic,

mai ales când el e şi singurul cofetar stabilit în cuprinsul

limitelor permise. Şi aşa, poftit fiind cu o invitaţie în regulă,

Keyte sosi, tremurând de bătrâneţe şi rezemându-se în baston,

se aşeză într-un colţ ca să privească.

‘They shape well. They shape uncommon well,’ he

whispered between evolutions.

„Se prezintă bine, se prezintă foarte bine,“ şopti el printre

mişcări.


Stalky & Co

325

‘Oh, this isn’t what they’re after. Wait till I dismiss ‘em.’ „Nu se sinchisesc ei de asta. O să vezi când le dau drumul

ce o să facă.“

At the ‘break-off’ the ranks stood fast. Perowne fell out,

faced them, and, refreshing his memory by glimpses at a red-

bound, metal-clasped book, drilled them for ten minutes. (This

is that Perowne who was shot in Equatorial Africa by his own

men.)

Când sosi repausul, plutonul rămase aliniat. Perowne ieşi

din rând, se aşeză cu faţa la ei şi, ajutându-se din când în când

dintr-o carte mică, comandă manevra timp de zece minute.

(Acest Perowne fu împuşcat din greşeală în Africa Ecuatorială

de către propriii săi oameni).

Ansell followed him, and Hogan followed Ansell. All

three were implicitly obeyed.

Ansell îi luă locul câteva minute, şi în urma lui veni

Hogan. Toţi trei fură ascultaţi cu o precizie uimitoare.

Then Stalky laid aside his Snider, and, drawing a long

breath, favoured the company with a blast of withering

invective.

Pe urmă, Stalky îşi lăsă puşca deoparte şi, răsuflând cu

putere, trase o serie de invective puternice la adresa companiei.

‘ ‘Old ‘ard, Muster Corkran. That ain’t in any drill,’ cried

Foxy.

„Opreşte, domnule Corkran,“ îi strigă Vulpe. „Nu scrie în

teorie aşa ceva.“

‘All right, Sergeant. You never know what you may have

to say to your men.—For pity’s sake, try to stand up without

leanin’ against each other, you blear-eyed, herrin’-gutted gutter-

snipes. It’s no pleasure to me to comb you out. That ought to

have been done before you came here, you—you Militia broom-

„Nu-i nimic, sergent! Omul nu ştie ce o să fie nevoit să

spună oamenilor săi. Pentru numele Cerului, ţineţi-vă drepţi şi

nu vă rezemaţi unii pe alţii ca nişte boi înjunghiaţi, cu ochii

bleoştiţi şi înainte. Pentru mine nu-i o distracţie să stau să vă

cioplesc. Trebuia să vă ţesale înainte să vă trimită aici.“


Stalky & Co

326

stealers.’

‘The old touch—the old touch. We know it,’ said Keyte,

wiping his rheumy eyes. ‘But where did he pick it up?’

„Da, da, aşa-i. Ştim noi cum se petrec lucrurile,“ zise

Keyte, ştergându-şi ochii împăienjeniţi. „Dar de unde a putut

să’nveţe?“

‘From his father—or his uncle. Don’t ask me! Half of ‘em

must have been born within earshot o’ the barracks.’ (Foxy was

not far wrong in his guess.) ‘I’ve heard more back-talk since this

volunteerin’ nonsense began than I’ve heard in a year in the

service.’

„L-o fi auzit pe tat-su sau pe unchi-su. Nu mă-ntreba.

Jumătate din ei trebuie să fie născuţi la trei paşi de o cazarmă.“

(Vulpe nu se înşela cu mult în socoteala lui.) „De când a început

năzbâtia asta cu corpul de voluntari, am auzit mai multe ocări şi

năzdrăvănii decât auzeam într-un an pe vremea când eram în

armată.“

‘There’s a rear-rank man lookin’ as though his belly were

in the pawn-shop. Yes, you, Private Ansell,’ and Stalky tongue-

lashed the victim for three minutes, in gross and in detail.

„În rândul al doilea e unul, stă de parcă i-ar fi pus

stomacul în galantar. Da, da, de D-ta e vorba, soldat Ansell,“ zise

Stalky, biciuindu-şi victima timp de trei minute cu invectivele

sale, în parte şi cu toptanul.

‘Hullo!’ He returned to his normal tone. ‘First blood to

me. You flushed, Ansell. You wriggled.’

„Ei!“ tonul îi redeveni normal. „Am un punct. Te-ai roşit,

Ansell; Ansell, te-ai mişcat!“

‘Couldn’t help flushing,’ was the answer. ‘Don’t think I

wriggled, though.’

„Nu m-am putut împiedica să roşesc,“ răspunde Ansell,

„dar nu-mi vine să cred că m-am mişcat.“

‘Well, it’s your turn now.’ Stalky resumed his place in the „E rândul tău acum.“ Stalky îşi reluă locul în rând.


Stalky & Co

327

ranks.

‘Lord, Lord! It’s as good as a play,’ chuckled the attentive

Keyte.

„Doamne! Parcă ai fi la comedie,“ râse Keyte, care

urmărea scena cu atenţie.

Ansell, too, had been blessed with relatives in the service,

and slowly, in a lazy drawl—his style was more reflective than

Stalky’s—descended the abysmal depths of personality.

Şi Ansell era înzestrat cu rude în armată; atunci, alene, pe

un ton tărăgănat—felul său era mai incisiv decât cel al lui

Stalky—se coborî până în afundurile personalităţii.

‘Blood to me!’ he shouted triumphantly. ‘You couldn’t

stand it, either.’ Stalky was a rich red, and his Snider shook

visibly.

„Atins!“ strigă el triumfător. „Nici tu n-ai rezistat mai

bine!“ Stalky era roşu ca un rac şi puşca îi tremura în mână.

‘I didn’t think I would,’ he said, struggling for

composure, ‘but after a bit I got in no end of a bait. Curious, ain’t

it?’

„Credeam că o să rezist,“ răspunse el, căutând să-şi

recapete cumpătul, „dar curând îmi pierdui tot sângele rece. E

curios, nu-i aşa?“

‘Good for the temper,’ said the slow-moving Hogan, as

they returned arms to the rack.

„Asta îţi oţeleşte caracterul,“ zise Hogan, un băiat puţin

cam greoi, pe când puneau puştile la loc în rastel.

‘Did you ever?’ said Foxy, hopelessly, to Keyte. „Ai mai văzut aşa ceva?“ zise Vulpe deznădăjduit lui

Keyte.

‘I don’t know much about volunteers, but it’s the

rummiest show I ever saw. I can see what they’re gettin’ at,

„Nu prea mă pricep eu la voluntari, dar n-am văzut

niciodată ceva mai nostim ca afacerea asta. Văd eu unde vor să


Stalky & Co

328

though. Lord! how often I’ve been told off an’ dressed down in

my day! They shape well—extremely well they shape.’

ajungă ei. Dar de struniţi, sunt struniţi; se prezintă foarte bine.“

‘If I could get ‘em out into the open, there’s nothing I

couldn’t do with ‘em, Major. Perhaps when the uniforms come

down, they’ll change their mind.’

„Dacă aş putea să-i scot afară, la câmp, şefule, aş face cu

ei ce aş vrea. Când vor veni uniformele poate că-şi vor schimba

părerea.“

Indeed it was time that the corps made some concession

to the curiosity of the school. Thrice had the guard been

maltreated and thrice had the corps dealt out martial law to the

offender. The school raged. What was the use, they asked, of a

cadet-corps which none might see? Mr. King congratulated

them on their invisible defenders, and they could not parry his

thrusts. Foxy was growing sullen and restive. A few of the corps

openly expressed doubts as to the wisdom of their course; and

the question of uniforms loomed on the near horizon. If these

were issued, they would be forced to wear them.

Era într-adevăr şi timp să facă voluntarii o concesie

curiozităţii camarazilor lor. De trei ori până atunci fusese

maltratată santinela şi tot de atâtea ori voluntarii îi pedepsiseră

pe agresori, după regula cohortei lor; liceul turba. La ce folosea,

întrebau ei, un corp de voluntari pe care nimeni nu-l putea

vedea? Domnul King îi felicită pe elevi cu privire la apărătorii

lor invizibili, şi la zeflemelele sale ei nu ştiau ce să răspundă.

Vulpe devenea mahmur şi iritabil. Câţiva din companie îşi

exprimaseră îndoiala lor în ceea ce privea cuminţenia acestei

dispoziţii; iar chestia uniformelor se ridica aproape la orizont.

Dacă acestea erau să fie aduse, ei erau nevoiţi să le poarte.

But, as so often happens in this life, the matter was

suddenly settled from without.

Însă, aşa cum se întâmplă adeseori în lumea asta,

chestiunea avea să fie rezolvată de un incident venit din afară.


Stalky & Co

329

The Head had duly informed the Council that their

recommendation had been acted upon, and that, so far as he

could learn, the boys were drilling.

Directorul informase Consiliul că se luase în seamă

recomandarea sa, şi că, după cât era informat, băieţii făceau

exerciţii.

He said nothing of the terms on which they drilled.

Naturally, General Collinson was delighted and told his friends.

One of his friends rejoiced in a friend, a Member of Parliament—

a zealous, an intelligent, and, above all, a patriotic person,

anxious to do the most good in the shortest possible time. But

we cannot answer, alas! for the friends of our friends. If

Collinson’s friend had introduced him to the General, the latter

would have taken his measure and saved much. But the friend

merely spoke of his friend; and since no two people in this world

see eye to eye, the picture conveyed to Collinson was inaccurate.

Moreover, the man was an M.P., an impeccable Conservative,

and the General had the English soldier’s lurking respect for any

member of the Court of Last Appeal. The man was going down

into the West country, to spread light in somebody’s benighted

constituency. Wouldn’t it be a good idea if, armed with the

General’s recommendation, he, taking the admirable and newly

Nu spuse nimic de condiţiile în care se hotărâseră să se

înroleze. Bineînţeles, generalul Collinson fu încântat şi povesti

acestea prietenilor săi. Unul din prietenii săi avea şi el un prieten

membru în Parlament, om inteligent, plin de zel, patriot înfocat,

şi care căuta să facă cât mai mult bine posibil în cât mai puţin

timp. Din nefericire, nu putem răspunde de prietenii prietenilor

noştri. Dacă prietenul l-ar fi prezentat pe prietenul său

generalului Collinson, acesta ar fi luat măsuri şi ar fi evitat

buclucuri. Dar domnul acela se mulţumi să vorbească de

prietenul său; şi cum două fiinţe în lumea asta nu văd acelaşi

lucru printr-aceeaşi prismă, înfăţişarea prin care prietenul fu

prezentat lui Collinson nu era exactă. De altfel, acest domn era

membru în Parlament, conservator impecabil, şi generalul avea

respectul înnăscut al soldatului englez pentru deţinătorii puterii

legislative. Deputatul tocmai se ducea în provinciile apusene ca

să ducă cu sine lumina în vreo plasă obscură. Nu ar face bine,


Stalky & Co

330

established cadet-corps for his text, spoke a few words—’Just

talked to the boys a little—eh? You know the kind of thing that

would be acceptable; and he’d be the very man to do it. The sort

of talk that boys understand, you know.’

întrebă prietenul, să se ducă, recomandat fiind de către general,

şi luând ca subiect noul corp de voluntari, să le spună câteva

vorbe—„Să le vorbească puţin băieţilor—ce zici? D-ta ştii ce

le-ar trebui lor; el ar fi chiar omul indicat pentru asta. Va face aşa

ca să fie înţeles de ei, cu siguranţă.“

‘They didn’t talk to ‘em much in my time,’ said the

General suspiciously.

„Nu li se prea vorbea pe vremea mea,“ răspunse

generalul, care se temea oarecum.

‘Ah! but times change—with the spread of education and

so on. The boys of to-day are the men of to-morrow. An

impression in youth is likely to be permanent. And in these

times, you know, with the country going to the dogs?’

„Ei! S-au schimbat vremurile—instrucţia s-a răspândit...

educaţia, şi aşa mai departe. Băieţii de azi sunt oamenii pe care

îi vom avea mâine. La vârsta asta impresiile sunt durabile. Doar

vedem cu toţii în ziua de azi cum se duce ţara de râpă.“

‘You’re quite right.’ The island was then entering on five

years of Mr. Gladstone’s rule; and the General did not like what

he had seen of it. He would certainly write to the Head, for it

was beyond question that the boys of to-day made the men of

to-morrow. That, if he might say so, was uncommonly well put.

„Ai perfectă dreptate“, răspunse generalul. Intră tocmai

atunci Anglia într-o eră a cabinetului Gladstone care avea să

dureze cinci ani; şi generalul nu era deloc încântat de roadele pe

care le dăduse până în acel moment. Promise deci hotărât să-i

scrie directorului, căci din băieţii de azi aveau să iasă oamenii de

mâine; chiar putea să spună că aşa era foarte bine pusă

problema.

In reply, the Head stated that he should be delighted to Domnul director răspunse că era foarte fericit să-l


Stalky & Co

331

welcome Mr. Raymond Martin, M.P., of whom he had heard so

much; to put him up for the night, and to allow him to address

the school on any subject that he conceived would interest them.

If Mr. Martin had not yet faced an audience of this particular

class of British youth, the Head had no doubt that he would find

it an interesting experience.

cunoască pe D-l Raymond Martin, membru în Parlament, despre

care auzise vorbindu-se mult, să-l găzduiască pentru o noapte şi

să-i dea posibilitatea să le vorbească elevilor asupra oricărui

subiect va crede dânsul că i-ar interesa mai mult. Dacă domnul

Martin nu avusese până atunci ocazia să vorbească unui auditor

din această clasă socială a tinerimii britanice, domnul director

nu se îndoia că aceasta va constitui pentru dânsul o experienţă

interesantă.

‘And I don’t think I am very far wrong in that last,’ he

confided to the Reverend John. ‘Do you happen to know

anything of one Raymond Martin?’

„Şi nu cred că mă înşel prea mult în această privinţă,

încredinţa el pe reverendul John.“ „Ştii oare ceva despre unul,

Raymond Martin?“

‘I was at College with a man of that name,’ the chaplain

replied. ‘He was without form and void, so far as I remember,

but desperately earnest.’

„Am fost la şcoală alături de un individ cu numele

acesta,“ replica preotul. „Atât cât îmi aduc aminte, era un om nul

şi lipsit de talent, dar plin de convingere.“

‘He will address the Coll. on “Patriotism” next Saturday.’ „Are de gând să le vorbească elevilor sâmbăta viitoare

despre patriotism!“

‘If there is one thing our boys detest more than another it

is having their Saturday evenings broken into. Patriotism has no

chance beside “brewing.” ‘

„Apoi, dacă este un lucru pe care băieţii îl urăsc peste

măsură, este ca să li se ia sâmbăta seara. Patriotismul nu

înseamnă nimic pe lângă mica lor bucătărie.“


Stalky & Co

332

‘Nor art either. D’you remember our “Evening with

Shakespeare”?’ The Head’s eyes twinkled. ‘Or the humorous

gentleman with the magic-lantern?’

„Nu, mai mult contează asta. Ţi-aduci aminte o seară

împreună cu Shakespeare?“ Ochii directorului fulgerară. „Ori

de comicul monden cu lanterna magică?“

‘An’ who the dooce is this Raymond Martin, M.P?’

demanded Beetle, when he read the notice of the lecture in the

corridor. ‘Why do the brutes always turn up on a Saturday?’

„Şi cine dracu mai e şi ăsta, Raymond Martin, membru în

Parlament?“ întrebă Beetle, când citi afişul conferinţei, pe

coridor. „De ce vin idioţii ăştia întotdeauna sâmbăta?“

‘Ouh! Reomeo, Reomeo. Wherefore art thou Reomeo?’

said M’Turk over his shoulder, quoting the Shakespeare artiste

of last term. ‘Well, he won’t be as bad as her, I hope. Stalky, are

you properly patriotic? Because if you ain’t, this chap’s goin’ to

make you.’

„Ah, Rumero, Rumero, de ce eşti tu Rumero?“ aruncă

M’Turk peste umăr, imitând-o pe artista care le vorbise despre

Shakespeare trimestrul trecut. „Sper că nu are să fie tot atât de

prost ca ea, în orice caz. Stalky, eşti tu sigur că eşti un patriot

adevărat? Dacă nu eşti, apoi las’ că te’nvaţă individul ăsta.“

‘Hope he won’t take up the whole of the evening. I

suppose we’ve got to listen to him.’

„Să sperăm că n-o să ne ţină toată seara; o să fim siliţi

să-l ascultăm.“

‘Wouldn’t miss him for the world,’ said M’Turk. ‘A lot of

chaps thought that Romeo-Romeo woman was a bore. I didn’t. I

liked her! ‘Member when she began to hiccough in the middle

of it? P’raps he’ll hiccough. Whoever gets into the Gym first,

bags seats for the other two.’

„Dar nu m-aş lipsi de asta pentru o lume întreagă!“ zise

M’Turk. „O serie de băieţi au considerat-o pe individa cu

Rumero ca pe o pacoste. Dar eu nu! M-a amuzat grozav. Ţineţi

minte când a început să sughiţe în mijlocul conferinţei? Te

pomeneşti că sughite şi ăsta. Cel care intră primul în sala de


Stalky & Co

333

gimnastică ocupă locuri pentru ceilalţi doi.“

There was no nervousness, but a brisk and cheery

affability about Mr. Raymond Martin, M.P., as he drove up,

watched by many eyes, to the Head’s house.

O sumedenie de ochi pândiră sosirea domnului Raymond

Martin. Noul venit nu era deloc intimidat; avea aerul vioi şi era

binedispus.

‘Looks a bit of a bargee,’ was M’Turk’s comment.

‘Shouldn’t be surprised if he was a Radical. He rowed the driver

about the fare. I heard him.’

„Seamănă mai mult a hamal,“ observă M’Turk. „Ar putea

să fie şi radical după aparenţe. S-a certat cu birjarul când a plătit;

l-am auzit eu.“

‘That was his giddy patriotism,’ Beetle explained. „Patriotismul lui ameţitor nu-i dă pace,“ explică Beetle.

After tea they joined the rush for seats, secured a private

and invisible corner, and began to criticise. Every gas-jet was lit.

On the little dais at the far end stood the Head’s official desk,

whence Mr. Martin would discourse, and a ring of chairs for the

masters.

După ceai, prietenii noştri năvăliră împreună cu ceilalţi în

sală, se aşezară într-un colţ liniştit, mai ascuns, şi începură să

critice. Toate becurile de gaz erau aprinse. Pe estradă, în fund de

tot, se vedea catedra D-lui director, de unde trebuia să vorbească

D-l Martin, şi un şir de scaune pentru profesori.

Entered then Foxy, with official port, and leaned

something like a cloth rolled round a stick against the desk. No

one in authority was yet present, so the school applauded,

crying: ‘What’s that, Foxy? What are you stealin’ the

gentleman’s brolly for?—We don’t birch here. We cane! Take

Intră Vulpe, cu un aer foarte important şi rezemă pe

catedră ceva ce semăna cu o bucată de stofă înfăşurată în jurul

unei vărgi. Cum autorităţile nu erau încă de faţă, băieţii

aplaudară strigând: „Ce-i asta, Vulpe? De ce i-ai furat umbrela

D-lui? Aici nu se bate cu vărgi. Numai bastonul este admis. Ia


Stalky & Co

334

away that bauble!—Number off from the right’—and so forth,

till the entry of the Head and the masters ended all

demonstrations.

drăcia aia de acolo!.. De la dreapta-a, vă număraţi“—şi tot aşa,

până ce intrarea directorului şi a profesorilor întrerupse orice

demonstraţie.

‘One good job—the Common-room hate this as much as

we do. Watch King wrigglin’ to get out of the draught.’

„E o consolare faptul că profesorii urăsc conferinţele tot

atât ca noi. Ia priviţi-l pe D-l King cum se agită ca să nu stea în

curent.“

‘Where’s the Raymondiferous Martin? Punctuality, my

beloved ‘earers, is the image o’ war――’

„Dar unde se ascunde acest Martin Raymondifer?

Punctualitatea, prietenii mei, este imaginea războiului... “

‘Shut up. Here’s the giddy Duke. Golly, what a dewlap!’

Mr. Martin, in evening dress, was undeniably throaty—a tall,

generously-designed, pink-and-white man. Still, Beetle need not

have been coarse.

„Taci, că a intrat înălţimea sa. Drace, ce gros e!“

D-l Martin era în frac şi nu se putea contesta că era cam

pântecos. Un om înalt, voluminos, cu o piele albă şi trandafirie.

Dar Beetle putea să nu se exprime aşa de vulgar.

‘Look at his back while he’s talkin’ to the Head. Vile bad

form to turn your back on the audience! He’s a Philistine—a

Bopper—a Jebusite an’ a Hivite.’ M’Turk leaned back and

sniffed contemptuously.

„Ia priviţi la spatele lui pe când vorbeşte cu directorul!

Urâtă educaţie. Auzi tu, să întoarcă spatele publicului! E un

filistin, un zebuzit şi un hivit,“ zise M’Turk, cu o strâmbătură.

In a few colourless words, the Head introduced the

speaker and sat down amid applause. When Mr. Martin took the

applause to himself, they naturally applauded more than ever.

În câteva cuvinte cam indiferente, domnul director îl

prezentă pe conferenţiar şi şezu jos în mijlocul aplauzelor.

Natural, aplauzele se înteţiră când băieţii înţeleseseră că D-l


Stalky & Co

335

It was some time before he could begin. He had no knowledge

of the school—its tradition or heritage. He did not know that the

last census showed that eighty per cent of the boys had been

born abroad—in camp, cantonment, or upon the high seas; or

that seventy-five per cent were sons of officers in one or other of

the services—Willoughbys, Paulets, De Castros, Maynes,

Randalls, after their kind—looking to follow their fathers’

profession. The Head might have told him this, and much more;

but, after an hour-long dinner in his company, the Head decided

to say nothing whatever. Mr. Raymond Martin seemed to know

so much already.

Martin le ia pentru el. Trecu puţin timp până ce să poată începe.

Despre şcoală, despre tradiţiile şi antecedentele ei, nu ştia nimic.

Nu ştia cum ultima statistică arăta că opt la sută din băieţi erau

născuţi departe, în câmp de concentrare, în cantonament sau pe

mare; şaptezeci şi cinci la sută erau fii de ofiţeri coloniali sau de

funcţionari din serviciul colonial—Willonghby, Paulet, De

Castro, Mayne Randall—şi sperau toţi să calce pe urmele tatălui

sau bunicului lor. Directorul ar fi trebuit să-i spună aceasta şi

încă multe alte. Dar după ce luaseră masa şi petrecuseră un ceas

împreună, directorul se hotărâse să nu-i mai spună nimic. D-l

Raymond Martin părea că este aşa de bine informat în toate

domeniile.

He plunged into his speech with a long-drawn, rasping

‘Well, boys,’ that, though they were not conscious of it, set every

young nerve ajar. He supposed they knew—hey?—what he had

come down for? It was not often that he had an opportunity to

talk to boys. He supposed that boys were very much the same

kind of persons—some people thought them rather funny

persons—as they had been in his youth.

Discursul şi-l începu, după ce îşi trase bine răsuflarea, cu

un sonor „Ei, băieţi“, care fără ca tânărul auditor să-şi fi dat

seama, le impresionă nervii într-un chip dezagreabil.

Presupunea că ei ştiau—nu-i aşa?—de scopul cu care venise aici?

Nu avea deseori ocazia să le vorbească băieţilor. Îşi închipuia

însă că băieţii erau din acelaşi aluat ca şi pe vremea lui.


Stalky & Co

336

‘This man,’ said M’Turk, with conviction, ‘is the Gadarene

Swine.’

„Acest om,“ zise M’Turk cu convingere, „este chiar

Porcul din Guadarenia.“

But they must remember that they would not always be

boys. They would grow up into men, because the boys of to-day

made the men of to-morrow, and upon the men of to-morrow

the fair fame of their glorious native land depended.

Dar trebuiau să-şi aducă aminte că nu vor fi întotdeauna

copii. Ei vor creşte, căci copiii de azi erau oamenii de mâine, şi

de oamenii de mâine atârna reputaţia glorioasei lor ţări.

‘If this goes on, my beloved ‘earers, it will be my painful

duty to rot this bargee.’ Stalky drew a long breath through his

nose.

„Dacă merge înainte tot aşa, scumpii mei auditori, voi fi

obligat să fluier.” Stalky trase aerul pe nări cu putere.

‘Can’t do that,’ said M’Turk. ‘He ain’t chargin’ anything

for his Romeo.’

„Nu poţi să faci una ca asta,“ zise M’Turk. „Pentru

discursul lui nu ne ia niciun ban.“

And so they ought to think of the duties and

responsibilities of the life that was opening before them. Life was

not all—he enumerated a few games, and, that nothing might be

lacking to the sweep and impact of his fall, added ‘marbles.’

‘Yes, life was not,’ he said, ‘all marbles.’

Şi ei trebuiau să se gândească la îndatoririle vieţii care

stătea în faţa lor. Viaţa toată nu era numai—(aici enumeră câteva

jocuri, şi pentru ca să nu lipsească nimic la scufundarea sa finală,

menţionă bilele).—Da, viaţa, zise el, era mai mult decât un „joc

de bile.“

There was one tense gasp—among the juniors almost a

shriek—of quivering horror. He was a heathen—an outcast—

beyond the extremest pale of toleration—self-damned before all

Aceasta stârni un freamăt de indignare—cei mici fură pe

punctul de a scoate un ţipăt de oroare. Acest om era un păgân,

un paria, trecuse marginile oricărei îngăduinţe, se condamnase


Stalky & Co

337

men! Stalky bowed his head in his hands. M’Turk, with a bright

and cheerful eye, drank in every word, and Beetle nodded

solemn approval.

el însuşi la focul Gheenei. Stalky îşi lăsă capul în mâini. M’Turk,

vesel şi mulţumit, îi sorbea cuvintele, şi Beetle, solemn, îl aproba,

moţăind din cap.

Some of them, doubtless, expected in a few years to have

the honour of a commission from the Queen, and to wear a

sword. Now, he himself had had some experience of these

duties, as a Major in a volunteer regiment, and he was glad to

learn that they had established a volunteer corps in their midst.

The establishment of such an establishment conduced to a

proper and healthy spirit, which, if fostered, would be of great

benefit to the land they loved and were so proud to belong to.

Some of those now present expected, he had no doubt—some of

them anxiously looked forward to leading their men against the

bullets of England’s foes; to confronting the stricken field in all

the pride of their youthful manhood.

Unii dintre ei sperau, fără îndoială să aibă peste câţiva ani

cinstea să poarte sabia şi s-o servească pe Regină. Avea şi el

întrucâtva experienţa datoriilor unui ofiţer—fiind el însuşi

maior într-un regiment de voluntari—şi era fericit să afle că se

întemeiase şi în liceu o companie de voluntari. O asemenea

instituţie era menită să dea naştere unei stări de spirit sănătoase

şi lăudabile, care, dacă era încurajată, putea să fie de mare folos

ţării pe care o iubeau toţi, căreia erau mândri că-i aparţin. Câţiva

dintre cei de faţă sperau—nici nu se-ndoia de asta—să-şi ducă

într-o zi oamenii să-nfrunte gloanţele inamicilor Angliei, şi să

înainteze pe câmpul de bătălie cu toată mândria tinerei lor

bărbăţii.

Now the reserve of a boy is tenfold deeper than the

reserve of a maid, she being made for one end only by blind

Nature, but man for several. With a large and healthy hand, he

tore down these veils, and trampled them under the well-

Ei bine, rezerva unui adolescent este de zece ori mai mare

decât rezerva unei fecioare, căci pe ea natura oarbă a creat-o

pentru un singur scop, dar pe bărbat l-a format cu scopuri mai

multe... Fără sfială, cu o mână puternică şi brutală, el rupse toate


Stalky & Co

338

intentioned feet of eloquence. In a raucous voice he cried aloud

little matters, like the hope of Honour and the dream of Glory,

that boys do not discuss even with their most intimate equals;

cheerfully assuming that, till he spoke, they had never

considered these possibilities. He pointed them to shining goals,

with fingers which smudged out all radiance on all horizons. He

profaned the most secret places of their souls with outcries and

gesticulations. He bade them consider the deeds of their

ancestors in such a fashion that they were flushed to their

tingling ears. Some of them—the rending voice cut a frozen

stillness—might have had relatives who perished in defence of

their country. [They thought, not a few of them, of an old sword

in a passage, or above a breakfast-room table, seen and fingered

by stealth since they could walk.] He adjured them to emulate

those illustrious examples; and they looked all ways in their

extreme discomfort.

acele văluri şi le călcă în picioare în peroraţiile lui de elocvenţă

bine intenţionată. Cu o voce răguşită, el clama lucruri delicate,

cum sunt nădejdea, onoarea şi dorinţa de glorie, pe care băieţii

nu le discută nici măcar cu aceia ce le sunt prieteni. Având aerul

a crede că ei nu au gândit vreodată la asemenea lucruri înainte

ca el să le fi vorbit de ele, le arăta imagini strălucitoare cu degete

ce păreau a fi stins lumina de pe toate orizonturile. Cu gesticulări

şi cu efecte răsunătoare, profana colţurile cele mai tainice ale

sufletelor lor. Îi îndemna să se gândească la faptele măreţe ale

înaintaşilor lor, dar în aşa fel în cât îi făcea să se roşească până la

urechi. Unii dintre ei—vocea sa răsuna stridentă în tăcerea

glacială—vor fi avut poate rude care au murit apărându-şi

patria. (Atunci nu puţini dintre ei şi-au adus aminte de o spadă

veche, agăţată într-un cui, pe coridor, sau în sufragerie, pe care

se duceau să o atingă şi să o mângâie pe ascuns, încă de pe

vremea când făceau primii paşi). Îi conjură să fie demni de aceste

exemple ilustre; iar ei se simţeau atât de stânjeniţi, că se uitau în

dreapta, în stânga şi nu mai ştiau încotro să-şi îndrepte privirea.

Their years forbade them even to shape their thoughts Cruzimea vârstei lor îi împiedică să-şi poată da măcar


Stalky & Co

339

clearly to themselves. They felt savagely that they were being

outraged by a fat man who considered marbles a game.

seama de aceste impresii. Simţeau numai cu vehemeţă că acest

om greoi şi mare, care considera jocul de bile ca un sport, îi

ofensa.

And so he worked towards his peroration—which, by the

way, he used later with overwhelming success at a meeting of

electors—while they sat, flushed and uneasy, in sour disgust.

After many, many words, he reached for the cloth-wrapped stick

and thrust one hand in his bosom. This—this was the concrete

symbol of their land—worthy of all honour and reverence! Let

no boy look on this flag who did not purpose to worthily add to

its imperishable lustre. He shook it before them—a large calico

Union Jack, staring in all three colours, and waited for the

thunder of applause that should crown his effort.

Iar el, ajunse la concluzia sa—pe care mai târziu avea să o

repete cu un deosebit succes într-o adunare electorală—pe când

copii stăteau roşii şi jenaţi, amarnic dezgustaţi. După mai multe

argumentări, el se întinse către varga îmbrăcată în stofă şi îşi

puse o mână pe piept. Aici, aici era simbolul concret al ţării lor,

căruia îi datorau toată cinstea şi tot respectul. Să nu privească

niciun băiat spre acest steag, dacă nu avea de gând să ajute la

gloria sa nemuritoare. Îl desfăşură înaintea lor, un Union Jack

mare de pânză, care strălucea cu cele trei culori ale sale, şi

aşteptă ropotul de aplauze care trebuia să-i răsplătească elocinţa.

They looked in silence. They had certainly seen the thing

before—down at the coastguard station, or through a telescope,

half-mast high when a brig went ashore on Braunton sands;

above the roof of the Golf Club, and in Keyte’s window, where

a certain kind of striped sweetmeat bore it in paper on each box.

But the College never displayed it; it was no part of the scheme

Ei priveau în tăcere. Bineînţeles că mai văzuseră lucrul

acesta înainte, jos, la postul grănicerilor sau prin telescop, înălţat

la jumătatea catargului, când eşua vreun bric pe nisipurile de la

Braunton; îl văzuseră fâlfâind sus, pe acoperişul Clubului de

Golf şi în galantarul lui Keyte, unde se găseau un soi de pesmeţi

cu această poză pe capac. Dar liceul nu-l arbora niciodată, nu era


Stalky & Co

340

of their lives; the Head had never alluded to it; their fathers had

not declared it unto them. It was a matter shut up, sacred and

apart. What, in the name of everything caddish, was he driving

at, who waved that horror before their eyes? Happy thought!

Perhaps he was drunk.

amestecat în viaţa elevilor; directorul nu făcea aluzie la el, taţii

lor nu le ţinuseră discursuri despre asta. Era un lucru aparte,

sfânt şi misterios. Ce tot vroia acest personaj şi cu ce intenţii îl

agita înaintea lor? O idee! Te pomeneşti că era beat!

The Head saved the situation by rising swiftly to propose

a vote of thanks, and at his first motion, the school clapped

furiously, from a sense of relief.

Directorul salvă situaţia ridicându-se repede, ca să

propună un vot de mulţumire şi, la primele lui cuvinte, elevii,

uşuraţi de o povară, aplaudară cu furie.

‘And I am sure,’ he concluded, the gaslight full on his

face, ‘that you will all join me in a very hearty vote of thanks to

Mr. Raymond Martin for the most enjoyable address he has

given us.’

„Sunt sigur,“ spuse el la sfârşit, având obrazul în plină

lumină sub becul de gaz, „că toţi vă veţi uni cu mine ca să-i

mulţumim D-lui Raymond Martin pentru conferinţa atât de

agreabilă ce ne-a ţinut.“

To this day we shall never know the rights of the case.

The Head vows that he did no such thing; or that, if he did, it

must have been something in his eye; but those who were

present are persuaded that he winked, once, openly and

solemnly, after the word ‘enjoyable.’ Mr. Raymond Martin got

his applause full tale. As he said, ‘Without vanity, I think my few

words went to their hearts. I never knew boys could cheer like

Nu se va şti niciodată precis ce se petrecu în momentul

acela. Asistenţii pretinseră că directorul făcuse odată cu ochiul,

foarte precis, cu gravitate, după vorba „agreabilă“. Directorul

totuşi a declarat că nu ar fi făcut niciodată aşa ceva sau, dacă

cumva i se întâmplase, era numai din cauza unui grăunte de praf

care îi intrase sub pleoapă. D-l Raymond Martin fu aplaudat aşa

cum se cuvine. „Fără să mă laud,“ spuse el mai târziu, „am


Stalky & Co

341

that.’ impresia că vorbele mele le-au mers la inimă. Nici nu m-aş fi

aşteptat la asemenea aplauze din partea unor copii.“

He left as the prayer-bell rang, and the boys lined up

against the wall. The flag lay still unrolled on the desk, Foxy

regarding it with pride, for he had been touched to the quick by

Mr. Martin’s eloquence. The Head and the Common-room,

standing back on the dais, could not see the glaring offence, but

a prefect left the line, rolled it up swiftly, and as swiftly tossed it

into a glove-and-foil locker.

Pe când pleca, clopotul sună pentru rugăciune şi elevii se

alipiră de-a lungul zidului. Drapelul tot mai stătea înfăşurat pe

pupitru. Vulpe, adânc mişcat de elocinţa D-lui Martin, îl privea

cu emoţie. Directorul şi profesorii care şedeau în fundul estradei

nu puteau vedea acest spectacol supărător; dar un monitor ieşi

din linie, îl răsuci repede şi tot atât de repede îl vârî într-un dulap

cu florete.

Then, as though he had touched a spring, broke out the

low murmur of content, changing to quick-volleyed hand-

clapping.

Ca şi cum ar fi atins un resort, un murmur de satisfacţie

se ridică, urmat apoi de numeroase salve de aplauze.

They discussed the speech in the dormitories. There was

not one dissentient voice. Mr. Raymond Martin, beyond

question, was born in a gutter, and bred in a Board-school,

where they played marbles. He was further (I give the barest

handful from great store) a Flopshus Cad, an Outrageous

Stinker, a Jelly-bellied Flag-flapper (this was Stalky’s

contribution), and several other things which it is not seemly to

Se vorbi de conferinţă prin dormitoare. Avizul fu unanim:

D-l Raymond Martin era născut într-un grajd şi nu învăţase

decât la o şcoală primară unde se juca bile. Mai mult, era (dau

numai câteva dintr-un stoc considerabil de epitete) un vasilache

pe jumătate dezumflat, un caraghios obraznic, un port-drapel cu

burta de gelatină (ultima poreclă dată de către Stalky) şi încă

multe lucruri pe care nu ar fi convenabil să le reproducem aici.


Stalky & Co

342

put down.

The volunteer cadet-corps fell in next Monday,

depressedly, with a face of shame. Even then, judicious silence

might have turned the corner.

Ora de exerciţii a cadeţilor voluntari cădea luni. Se

adunaseră fără chef, cu un aer deprimat. În tot cazul, s-ar fi putut

merge înainte, dacă nimeni nu ar fi relevat chestiunea cu pricina.

Said Foxy: ‘After a fine speech like what you ‘eard night

before last, you ought to take ‘old of your drill with re-newed

activity. I don’t see how you can avoid comin’ out an’ marchin’

in the open now.’

Dar Vulpe vorbi: „După frumosul discurs de alaltăieri, ar

trebui să vă apucaţi de exerciţiu cu o plăcere întreită. Nu pricep

ce aţi mai putea spune acu’, ca să nu ieşiţi la câmp?“

‘Can’t we get out of it, then, Foxy?’ Stalky’s fine old silky

tone should have warned him.

„Nu-i chip să evităm corvoada asta deloc?“ întrebă

Stalky, cu o voce atât de dulceagă că ar fi trebuit să-i dea ceva de

bănuit.

‘No, not with his giving the flag so generously. He told

me before he left this morning that there was no objection to the

corps usin’ it as their own. It’s a handsome flag.’

„Nu, nu se poate; mai ales că a fost aşa de generos şi v-a

dat şi steagul. Mi-a spus azi dimineaţă, înainte de a pleca, că nu

vede de ce nu l-ar păstra Corpul de Voluntari, ca drapelul lor

propriu. Este un steag foarte frumos.“

Stalky returned his rifle to the rack in dead silence, and

fell out. His example was followed by Hogan and Ansell.

Într-o tăcere mormântală, Stalky ieşi din rând şi puse

înapoi puşca în rastel; Hogan şi Ansell urmară exemplul său.

Perowne hesitated. ‘Look here, oughtn’t we—?’ he began. Perown ezită. „Ascultaţi, n-ar trebui?... ,“ începu el.

‘I’ll get it out of the locker in a minute,’ said the Sergeant, Sergentul, întors cu spatele, nu văzuse nimic: „O să-l scot


Stalky & Co

343

his back turned. ‘Then we can—’ din dulap chiar acum, atunci vom putea...“

‘Come on!’ shouted Stalky. ‘What the devil are you

waiting for? Dismiss! Break off.’

„Veniţi,“ strigă Stalky. „Ce mai aşteptaţi acolo?! Rupeţi

rândurile! Plecaţi!“

‘Why—what the—where the—?’ „Păi—cum—unde?“

The rattle of Sniders, slammed into the rack, drowned his

voice, as boy after boy fell out.

Uruitul puştilor care cădeau azvârlite în rastel îi acoperi

vocea, şi băieţii dispărură unul după altul.

‘I—I don’t know that I shan’t have to report this to the

Head,’ he stammered.

„Nu ştiu dacă nu voi fi obligat să raportez asta

directorului,“ se bâlbâi el.

‘Report, then, and be damned to you,’ cried Stalky, white

to the lips, and ran out.

„Raportează şi du-te la dracu!“ strigă Stalky, cu buzele

albe, fugind afară.

‘Rummy thing!’ said Beetle to M’Turk. ‘I was in the study,

doin’ a simply lovely poem about the Jelly-bellied Flag-flapper,

an’ Stalky came in, an’ I said “Hullo!” an’ he cursed me like a

bargee, and then he began to blub like anything. Shoved his head

on the table and howled. Hadn’t we better do something?’

„Caraghios lucru!“ îi zise Beetle lui M’Turk.

„Eram în odaie, lucram la un poem pur şi simplu delicios

asupra ‘Purtătorilor de steaguri cu burta de gelatină’, şi deodată

intră Stalky. Eu îi spun: Bună! Şi el începe să mă ocărască, şi pe

urmă începe să plângă cu hohote. Şi-a pus capul pe masă şi a

început să urle. Ce facem cu el?“

M’Turk was troubled. ‘P’raps he’s smashed himself up

somehow.’

M’Turk se arătă tulburat: „I s-o fi întâmplat ceva; poate

şi-o fi făcut vreun rău? Şi-a sucit ceva!”


Stalky & Co

344

They found him, with very bright eyes, whistling

between his teeth.

Îl găsiră cu ochi foarte strălucitori şi fluierând printre

dinţi.

‘Did I take you in, Beetle? I thought I would. Wasn’t it a

good draw? Didn’t you think I was blubbin’? Didn’t I do it well?

Oh, you fat old ass!’ And he began to pull Beetle’s ears and

cheeks, in the fashion that was called ‘milking.’

„Te-am păcălit, Beetle! Ştiam eu c-o să prindă; dar era

reuşit, nu? Tu ai crezut că plângeam de-a binelea, nu-i aşa? Dar

prost trebuie să mai fi, să te lege cineva aşa, la gard.“ Şi începu

să-l tragă pe Beetle de fălci şi de urechi.

‘I knew you were blubbin’,’ Beetle replied composedly.

‘Why aren’t you at drill?’

„Am văzut eu că plângeai,“ răspunse Beetle liniştit. „De

ce nu eşti la instrucţie?“

‘Drill! What drill?’ „Instrucţie! Ce instrucţie?“

‘Don’t try to be a clever fool. Drill in the Gym.’ „Nu face pe prostul; instrucţia în sala de gimnastică.“

‘ ‘Cause there isn’t any. The volunteer cadet-corps is

broke up—disbanded—dead—putrid—corrupt—-stinkin’. An’

if you look at me like that, Beetle, I’ll slay you too... Oh yes, an’

I’m goin’ to be reported to the Head for swearin’.’

„Pentru că nu mai este. Corpul cadeţilor voluntari s-a

desfiinţat, dizolvat... mort... intrat în putrefacţie; şi dacă te mai

uiţi la mine aşa, Beetle, îţi mai trag şi o bătaie... .“

„Ah, da! Am uitat: am să fiu raportat directorului, pentru

că am înjurat.“


Stalky & Co

345


Stalky & Co

346

The Last Term

Ultimul trimestru

It was within a few days of the holidays, the term-end

examinations, and, more important still, the issue of the College

paper which Beetle edited. He had been cajoled into that office

by the blandishments of Stalky and M’Turk and the extreme

rigour of study law. Once installed, he discovered, as others

have done before him, that his duty was to do the work while

his friends criticised. Stalky christened it the Swillingford Patriot,

in pious memory of Sponge—and M’Turk compared the output

unfavourably with Ruskin and De Quincey. Only the Head took

an interest in the publication, and his methods were peculiar. He

gave Beetle the run of his brown-bound, tobacco-scented library;

prohibiting nothing, recommending nothing. There Beetle

found a fat armchair, a silver inkstand, and unlimited pens and

paper. There were scores and scores of ancient dramatists; there

were Hakluyt, his voyages; French translations of Muscovite

Câteva zile înainte de vacanţă. Înainte de examenele de

final de trimestru, şi mai cu seamă de apariţia revistei liceului,

pe care o redacta Beetle. Fusese convins să primească această

funcţie la stăruinţele linguşitoare ale lui Stalky şi Mac Turk şi în

baza legii severe care reglementa toate acţiunile în studiul lor.

Odată instalat, constată, ca atâţia alţii înaintea lui, că lui îi

revenea toată munca şi că ei se mulţumeau să i-o critice. Stalky

boteză revista Patriotul din Swillingford, în pioasa amintire a lui

Sponge. M’Turk o declară inferioară prozei lui Ruskin şi a lui

Quincey. Numai pe director îl interesa această publicaţie, şi chiar

foarte serios. El îi dădu lui Beetle voie să intre oricând în

biblioteca sa plină cu volume legate în piele castanie mirosind a

tutun, fără să-i interzică nici o carte şi fără să-i recomande

vreuna. Beetle găsi acolo un fotoliu mare, o călimară de argint,

tocuri şi hârtie la discreţie. Se găseau acolo operele întregi ale


Stalky & Co

347

authors called Pushkin and Lermontoff; little tales of a heady

and bewildering nature, interspersed with unusual songs—

Peacock was that writer’s name; there was Borrow’s Lavengro; an

odd theme, purporting to be a translation of something, called a

‘Rubáiyát,’ which the Head said was a poem not yet come to its

own; there were hundreds of volumes of verse—Crashaw;

Dryden; Alexander Smith; L. E. L.; Lydia Sigourney; Fletcher

and a purple island; Donne; Marlowe’s Faust; and—this made

M’Turk (to whom Beetle conveyed it) sheer drunk for three

days—Ossian; The Earthly Paradise; Atalanta in Calydon; and

Rossetti—to name only a few. Then the Head, drifting in under

pretence of playing censor to the paper, would read here a verse

and here another of these poets; opening up avenues. And, slow

breathing, with half-shut eyes above his cigar, would he speak

of great men living, and journals, long dead, founded in their

riotous youth; of years when all the planets were little new-lit

stars trying to find their places in the uncaring void, and he, the

Head, knew them as young men know one another. So the

regular work went to the dogs, Beetle being full of other matters

vechilor dramaturgi. Se găseau Drumurile mele de Hakluyt,

traducerea în franceză a unor autori ruşi precum Puşkin şi

Lermontov, mici nuvele cu un caracter savuros şi tulburător, de

un autor numit Peacock. Se mai găseau acolo Lavengro de

Borrow, care se spunea că ar fi traducerea unui poem intitulat

„Rubáiyát”, neapreciat încă, după spusele directorului, la justa

lui valoare. Se găseau sute de volume de versuri: Crashaw,

Dryden, Alexandre Smith, L. E. L., Lydia Sigourney, Fletcher şi

Insula de purpură, Donne, Faust-ul lui Marlow şi Ossian (care-l

făcu pe M’Turk, căruia Beetle i-l dăduse, să se simtă ca şi beat

timp de trei zile); Paradisul pe pământ, Atalanta în Calydon, şi

Rosetti, pentru a nu cita decât câteva nume. Câteodată

directorul, intrând în odaie sub pretextul că cenzurează ziarul,

citea lui Beetle un fragment de unul sau altul dintre aceşti poeţi,

făcându-l să întrezărească orizonturi noi. Pe urmă, respirând

încet, cu ochii pe jumătate închişi, trăgând din când din ţigară, îi

vorbea de oameni celebri, de ziare, acum de mult stinse, pe care

le întemeiase în tinereţe; îi vorbea de timpul când planetele

acestea nu erau decât nişte steluţe mici care atunci de-abia


Stalky & Co

348

and metres, hoarded in secret and only told to M’Turk of an

afternoon, on the sands, walking high and disposedly round the

wreck of the Armada galleons, shouting and declaiming against

the long-ridged seas.

licăreau şi îşi căutau locul în imensitatea indiferentă. El,

directorul, îi cunoştea şi îi frecventa, cum se frecventează

oamenii tineri de aceeaşi vârstă. Orice muncă regulată era lăsată

la o parte. Beetle avea capul plin de poezii şi de poveşti adunate

în taină, pe care le povestea numai lui M’Turk, recitând şi

declamând în faţa mării cu valuri lungi, când, voioşi, cu capetele

semeţe, se plimbau după-amiază pe plajă împrejurul rămăşiţelor

unui galion al Armadei.

Thanks in large part to their house-master’s experienced

distrust, the three for three consecutive terms had been passed

over for promotion to the rank of prefect—an office that went by

merit, and carried with it the honour of the ground-ash, and

liberty, under restrictions, to use it.

Graţie directorului, în parte, pe care experienţa îl făcuse

prudent, de cei trei prieteni nu se ţinuse seama trei trimestre

consecutive, ori de câte ori se făcuse alegere de noi monitori.

Acest grad, acordat meritului, aducea cu sine dreptul de a purta

bastonul de frasin şi libertatea, îngrădită cu oarecari restricţii, de

a se servi de el.

‘But,’ said Stalky, ‘come to think of it, we’ve done more

giddy jesting with the Sixth since we’ve been passed over than

any one else in the last seven years.’

„Dar,” zise Stalky, „dacă te gândeşti bine, de când ne-au

lăsat la o parte, ne-am bătut joc de indivizii dintr-a şasea mai

mult decât oricine în aceşti şapte ani.”

He touched his neck proudly. It was encircled by the

stiffest of stick-up collars, which custom decreed could be worn

Apoi arătă cu mândrie gâtul său prins într-un guler

scrobit tare, foarte înalt, cum singuri băieţii dintr-a şasea aveau


Stalky & Co

349

only by the Sixth. And the Sixth saw those collars and said no

word. ‘Pussy,’ Abanazar, or Dick Four of a year ago would have

seen them discarded in five minutes or ... But the Sixth of that

term was made up mostly of young but brilliantly clever boys,

pets of the house-masters, too anxious for their dignity to care to

come to open odds with the resourceful three. So they crammed

their caps at the extreme back of their heads, instead of a trifle

over one eye as the Fifth should, and rejoiced in patent-leather

boots on week-days, and marvellous made-up ties on

Sundays—no man rebuking. M’Turk was going up for Cooper’s

Hill, and Stalky for Sandhurst, in the spring; and the Head had

told them both that, unless they absolutely collapsed during the

holidays, they were safe. As a trainer of colts, the Head seldom

erred in an estimate of form.

voie să poarte după tradiţie—dar elevii dintr-a şasea priveau

gulerul scrobit al lui Stalky fără să spună nimic. Cu un an înainte

‘Pussy’, Abanazar sau Dick l-ar fi învăţat ei minte. Dar în

trimestrul acela, a şasea era compusă numai din elevi tineri şi

valoroşi, iubiţi de diriginţi şi care ţineau prea mult la demnitatea

lor ca să deschidă făţiş o luptă cu trei indivizi plini de

ingeniozitate. Prietenii noştri îşi puneau deci şapca pe ceafă, în

loc să o pună puţin aplecată într-o parte cum se cade unor elevi

dintr-a cincea. Purtau cu ifos pantofi de lac în zi de lucru, iar

duminica puneau cravate extraordinare. Nimeni nu le spunea

nimic. În primăvară, M’Turk avea să se prezinte la Cooper’s Hill,

iar Stalky la Sandhurst. Directorul le spusese că în afară de cazul

în care s-ar fi tâmpit de tot în timpul vacanţei, ei erau siguri de

reuşită. Cu experienţa sa de crescător de mânji, rareori i se

întâmpla directorului să se înşele în aprecierile sale.

He had taken Beetle aside that day and given him much

good advice, not one word of which did Beetle remember when

he dashed up to the study, white with excitement, and poured

out the wondrous tale. It demanded a great belief.

În aceeaşi zi, el luase pe Beetle la o parte şi îi dăduse o

sumă de sfaturi bune. Beetle nu-şi mai aducea aminte de

niciunul când intră ca vântul, palid de emoţie, şi îşi spuse

povestea minunată. Îţi trebuia multă încredere ca să-l iei în


Stalky & Co

350

serios.

‘You begin on a hundred a year?’ said M’Turk

unsympathetically. ‘Rot!’

„Începi cu o sută de livre pe an?” întrebă M’Turk cu

răceală. „Gogoşi!”

‘And my passage out! It’s all settled. The Head says he’s

been breaking me in for this for ever so long, and I never knew—

I never knew. One don’t begin with writing straight off, y’know.

Begin by filling in telegrams and cutting things out o’ papers

with scissors.’

„Şi cu drumul plătit! Totul e aranjat! Directorul mi-a spus

că de mult mă pregăteşte el pentru asta, şi eu nu mi-am dat

seama niciodată, niciodată! Ştiţi că nu începi să scrii articole

de-a dreptul. Mai întâi redactezi telegrame şi apoi tai noutăţile

din jurnale cu foarfecele.”

‘Oh, Scissors! What an ungodly mess you’ll make of it,’

said Stalky. ‘But, anyhow, this will be your last term, too. Seven

years, my dearly beloved ‘earers—though not prefects.’

„Cu foarfecele! Sfinte Doamne! Ce bazaconii o să faci tu

pe acolo! Vasăzică acest trimestru e şi pentru tine cel din urmă.

Cu toate că nu am fost monitori, scumpii mei prieteni, vă daţi

seama că sunt şapte ani de când suntem aici?”

‘Not half bad years, either,’ said M’Turk. ‘I shall be sorry

to leave the old Coll.; shan’t you?’

„Nu a fost tot rău în aceşti şapte ani,” zise M’Turk. „Are

să-mi pară rău când voi părăsi bătrânul nostru liceu. Vouă nu?”

They looked out over the sea creaming along the Pebble

Ridge in the clear winter light. ‘ ‘Wonder where we shall all be

this time next year?’ said Stalky absently.

Priviră la marea care spumega de-a lungul malului în

lumina transparentă a iernii. „Mă întreb unde vom fi cu toţii

anul viitor pe vremea asta?” zise Stalky gânditor.

‘This time five years,’ said M’Turk. „Dar peste cinci ani?” întrebă M’Turk.

‘Oh,’ said Beetle, ‘my leavin’s between ourselves. The „Staţi,” zise Beetle, „plecarea mea trebuie să rămână între


Stalky & Co

351

Head hasn’t told any one. I know he hasn’t, because Prout

grunted at me to-day that if I were more reasonable—yah!—I

might be a prefect next term. I suppose he’s hard up for his

prefects.’

noi. Directorul n-a spus nimănui. Ştiu că n-a spus nimic pentru

că azi m-a anunţat Prout cu un mormăit, că dacă voi fi mai

disciplinat—i-auzi frate—s-ar putea să fiu monitor trimestrul

viitor. Presupun că îi cam lipsesc monitorii.”

‘Let’s finish up with a row with the Sixth,’ suggested

M’Turk.

„Hai să sfârşim printr-o altercaţie cu a şasea,” propuse

M’Turk.

‘Dirty little schoolboys!’ said Stalky, who already saw

himself a Sandhurst cadet. ‘What’s the use?’

„Cu şcolarii ăia murdari!” zise Stalky, care se şi vedea

cadet la Sandhurst. „La ce ne-ar folosi?”

‘Moral effect,’ quoth M’Turk. ‘Leave an imperishable

tradition, and all the rest of it.’

„Ca să obţinem un efect moral,” zise M’Turk. „Să lăsăm o

tradiţie nepieritoare, etc., etc.”

‘Better go into Bideford an’ pay up our debts,’ said Stalky.

‘I’ve got three quid out of my father—ad hoc. Don’t owe more

than thirty bob, either. Cut along, Beetle, and ask the Head for

leave. Say you want to correct the Swillingford Patriot.’

„Mai bine mergem la Bideford să ne plătim datoriile,”

zise Stalky. „Am căpătat trei livre, ad-hoc, de la tatăl meu.

Aleargă, Beetle, şi cere-i directorului o permisie. Zi-i că vrei să

corectezi Patriotul din Swillingford.

‘Well, I do,’ said Beetle. ‘It’ll be my last issue, and I’d like

it to look decent. I’ll catch him before he goes to his lunch.’

„Da, chiar vreau să fac asta,” zise Beetle. „Va fi ultimul

meu număr şi vreau să fie ca lumea. Aş putea să-l găsesc pe

director înainte de a se duce la masă.”

Ten minutes later they wheeled out in line, by grace

released from five o’clock call-over, and all the afternoon lay

Zece minute mai târziu, ieşeau pe poartă toţi trei pe rând,

învoiţi să întârzie după apel. Din nenorocire, pentru că nu-i lăsa


Stalky & Co

352

before them. So also unluckily did King, who never passed

without witticisms. But brigades of Kings could not have ruffled

Beetle that day.

niciodată să treacă prin faţa lui fără să-i sâcâie, în drum au dat

peste domnul King. Dar un regiment de Kingi nu l-ar fi făcut pe

Beetle să-şi iasă din sărite în ziua aceea.

‘Aha! Enjoying the study of light literature, my friends,’

said he, rubbing his hands. ‘Common mathematics are not for

such soaring minds as yours, are they?’

„Aha, prietenii mei,” zise King, frecându-şi mâinile, „vă

ocupaţi de literatură uşoară? Nişte vulgare matematici nu sunt

la înălţimea unor minţi atât de distinse ca ale dumneavoastră,

nu-i aşa?”

(‘One hundred a year,’ thought Beetle, smiling into

vacancy.)

„O sută de livre pe an,” se gândea Beetle, cu ochii aţintiţi

în depărtări.

‘Our open incompetence takes refuge in the flowery

paths of inaccurate fiction. But a day of reckoning approaches,

Beetle mine. I myself have prepared a few trifling foolish

questions in Latin prose which can hardly be evaded even by

your practised acts of deception. Ye-es, Latin prose. I think, if I

may say so—but we shall see when the papers are set—“Ulpian

serves your need.” “Aha! Elucescebat, quoth our friend.” We shall

see! We shall see!’

„Incapacitatea noastră declarată,” reluă King, „se

refugiază în potecile înflorite ale unei ficţiuni neexacte. Dar

socotelile se vor regla într-o zi. Într-o zi care se apropie, scumpe

Beetle. Am pregătit eu însumi câteva chestiuni mărunte de proză

latină, care vor fi greu de dezlegat, măcar că aveţi o artă atât de

subtilă în înşelătoriei. Da, da, este vorba de gramatică latină.

Bănuiesc, dar asta se va vedea când subiectele vor fi împărţite,

că, dacă se poate spune altfel, Ulpian va fi tocmai ce vă trebuie.

Aha, Eluscebat, zicea prietenul nostru. Vom vedea, vom vedea!”

Still no sign from Beetle. He was on a steamer, his passage Iarăşi Beetle nu răspunse, nici măcar printr-un semn. El


Stalky & Co

353

paid into the wide and wonderful world—a thousand leagues

beyond Lundy Island.

se afla pe vapor, cu călătoria plătită—o mie de leghe depărtare

de insula Lundy, plutind spre o lume nouă şi minunată.

King dropped him with a snarl. King îl lăsă să plece cu un mormăit.

‘He doesn’t know. He’ll go on correctin’ exercises an’

jawin’ an’ showin’ off before the little boys next term—and next.’

Beetle hurried after his companions up the steep path of the

furze-clad hill behind the College.

„El nu ştie. El va continua să corecteze exerciţii, să

ocărască şi să facă pe grozavul în faţa băieţilor încă un trimestru,

şi încă altul şi altul iarăşi.” Beetle se zori ca să-şi prindă tovarăşii

pe drumul de costişte ce urcă pe dealul îmbrăcat în ferigi din

dosul liceului.

They were throwing pebbles on the top of the gasometer,

and the grimy gas-man in charge bade them desist. They

watched him oil a turncock sunk in the ground between two

furze-bushes.

Îi găsi azvârlind cu pietricele în vărful gazometrului, dar

omul soios care era de pază îi făcu să înceteze. Priviră la el cum

ungea cu ulei un robinet băgat în pământ între două stufişuri de

ferigă.

‘Cokey, what’s that for?’ said Stalky. „La ce foloseşte ăsta, bade?” întrebă Stalky.

‘To turn the gas on to the kitchens,’ said Cokey. ‘If so be I

didn’t turn her on, yeou young gen’lemen ‘ud be larnin’ your

book by candlelight.’

„Ca să dea gaz la bucătărie. Dacă eu aş uita să întorc

şurubul, dumneavoastră, tineri boieri, ar trebui să vă învăţaţi

lecţiile la lumânare.”

‘Um!’ said Stalky, and was silent for at least a minute. „Hm,” zise Stalky şi stătu pe gânduri cel puţin un minut.

‘Hullo! Where are you chaps going?’ „Hei! Unde vă duceţi voi?”


Stalky & Co

354

A bend of the lane brought them face to face with Tulke,

senior prefect of King’s house—a smallish, white-haired boy, of

the type that must be promoted on account of its intellect, and

ever afterwards appeals to the Head to support its authority

when zeal has outrun discretion.

O întorsătură a potecii îi aduse faţă în faţă cu Tulke, prim

monitor în casa lui King. Băiatul acesta, destul de scund, cu

părul prea deschis, era unul din băieţii pe care eşti obligat să-i

înaintezi pentru capacităţile lor la învăţătură, dar care mai pe

urmă fac mereu apel la director ca să-i susţină cînd au arătat mai

mult zel decât tact.

The three took no sort of notice. They were on lawful

pass. Tulke repeated his question hotly, for he had suffered

many slights from Number Five study, and fancied that he had

at last caught them tripping.

Cei trei prieteni nu-l băgară în seamă. Erau perfect în

regulă de vreme ce aveau o permisie. Tulke repetă chestiunea cu

vehemenţă, căci locuitorii numărului 5 îi făcuseră destule

mizerii, şi acum credea că i-a prins în culpă.

‘What the devil is that to you?’ Stalky replied, with his

sweetest smile.

„Ce dracu’ te priveşte pe tine?” răspunse Stalky, cu

surâsul său cel mai dulce.

‘Look here, I’m not goin’—I’m not goin’ to be sworn at by

the Fifth!’ sputtered Tulke.

„Ia-ia-ascultă… eu… n-am de gând să las să-mi răspundă

obraznic elevi dintr-a cincea.”

‘Then cut along and call a prefects’ meeting,’ said M’Turk,

knowing Tulke’s weakness.

„Atunci, du-te repede şi convoacă o adunare de

monitori,” zise M’Turk care cunoştea obiceiurile lui Tulke.

The prefect became inarticulate with rage. Acesta nu mai putea să vorbească, atâta îl îneca mânia.

‘Mustn’t yell at the Fifth that way,’ said Stalky. ‘It’s vile

bad form.’

„Apoi nu trebuie să strigi la băieţii dintr-a cincea în felul

ăsta,” zise Stalky. „Nu se face.”


Stalky & Co

355

‘Cough it up, ducky!’ M’Turk said calmly. „Hai exprimă-te odată, dragă,” zise M’Turk foarte liniştit.

‘I—I want to know what you chaps are doing out of

bounds?’ This with an important flourish of his ground-ash.

„Aş… aş vrea să ştiu ce faceţi voi aici, în afară de limite?”

întrebă Tulke, învârtind cu importanţă bastonul său de lemn de

frasin.

‘Ah,’ said Stalky. ‘Now we’re gettin’ at it. Why didn’t you

ask that before?’

„Ah!” răspunse Stalky, „Bine că am ajuns şi aici. De ce nu

ne-ai întrebat asta mai devreme?”

‘Well, I ask it now. What are you doing?’ „Ei bine, vă întreb acum. Ce faceţi aici?”

‘We’re admiring you, Tulke,’ said Stalky. ‘We think

you’re no end of a fine chap, don’t we?’

„Te admirăm, Tulke,” răspunse Stalky. „Găsim că eşti un

tip cu totul extraordinar. Nu-i aşa?”

‘We do! We do!’ A dog-cart with some girls in it swept

round the corner, and Stalky promptly kneeled before Tulke in

the attitude of prayer; so Tulke turned a colour.

„Ba da! Da zău!” O trăsurică plină cu fete trecu repede.

Stalky se aşază brusc în genunchi înaintea lui Tulke, ca pentru

rugăciune; acesta din urmă deveni roşu ca racul.

‘I’ve reason to believe—’ he began. „Am motive să cred…” începu el.

‘Oyez! Oyez! Oyez!’ shouted Beetle, after the manner of

Bideford’s town-crier, ‘Tulke has reason to believe! Three cheers

for Tulke!’

„Ascultaţi! Ascultaţi!” strigă Beetle asemenea vestitorului

din Bideford, „Tulke are motive să creadă! De trei ori ura pentru

Tulke.”

They were given. ‘It’s all our giddy admiration,’ said

Stalky. ‘You know how we love you, Tulke. We love you so

much we think you ought to go home and die. You’re too good

Cele trei urale fură strigate. „Nu este decât admiraţia

noastră ameţitoare,” zise Stalky. „Tu ştii, Tulke, cât te iubim.

Avem pentru tine atâta afecţiune, încât găsim că ar trebui să te


Stalky & Co

356

to live, Tulke.’ întorci acasă să mori. Tulke. Eşti prea bun ca să trăieşti.”

‘Yes,’ said M’Turk. ‘Do oblige us by dyin’. Think how

lovely you’d look stuffed!’

„Da,” zise M’Turk. „Zău că ar trebui să ne faci plăcerea să

mori. Ia gândeşte-te ce frumos ţi-ar şedea dacă ai fi împăiat!”

Tulke swept up the road with an unpleasant glare in his

eye.

Ca un vârtej o porni Tulke pe drum în sus cu o flacără

ameninţătoare în ochi.

‘That means a prefects’ meeting—sure pop,’ said Stalky.

‘Honour of the Sixth involved, and all the rest of it. Tulke’ll write

notes all this afternoon, and Carson will call us up after tea. They

daren’t overlook that.’

„Asta ne va aduce o adunare de monitori—cum te văd şi

mă vezi!” zise Stalky. „Onoarea clasei a şasea este angajată, etc.,

etc. Tulke o să scrie bileţele toată după-amiaza şi, după ceai,

Carson ne va chema sus. De-astă dată poate închide ochii.”

‘Bet you a bob he follows us!’ said M’Turk. ‘He’s King’s

pet, and it’s scalps to both of ‘em if we’re caught out. We must

be virtuous.’

„Vă prindeţi pe un şiling că ne urmăreşte,” zise M’Turk.

„Este elevul favorit al D-lui King, şi dacă ar putea să ne prindă

dincolo de limite s-ar prăpădi de bucurie. Trebuie să fim

cuminţi.”

‘Then I move we go to Mother Yeo’s for a last gorge. We

owe her about ten bob, and Mary’ll weep sore when she knows

we’re leaving,’ said Beetle.

„Haideţi, propun să mergem la mama Yeo să facem un

ospăţ de plecare,” zise Beetle. „Îi datorăm aproape zece şilingi şi

Mary va plânge amarnic când va şti că plecăm.”

‘She gave me an awful wipe on the head last time—

Mary,’ said Stalky.

„Mary!” ripostă Stalky. „Las’ că mi-a dat data trecută o

palmă straşnică.”

‘She does if you don’t duck,’ said M’Turk. ‘But she „Se mai întâmplă şi aşa câteodată, dacă nu te apleci


Stalky & Co

357

generally kisses one back. Let’s try Mother Yeo.’ repede,” zise M’Turk. „Dar se mai întâmplă câteodată să-ţi dea

şi sărutarea îndărăt. Haideţi la mama Yeo.”

They sought a little bottle-windowed half-dairy, half-

restaurant, a dark-browed, two-hundred-year-old house, at the

head of a narrow side street. They had patronised it from the

days of their fagdom, and were very much friends at home.

Se îndreptară către o casă veche de vreo două sute de ani,

cu aspectul sever şi încruntat, cu geamurile verzi, pe jumătate

lăptărie, pe jumătate restaurant, aşezată pe o stradă îngustă care

urca la deal. O frecventau de pe vremea când erau în clasele

inferioare. Foarte iubiţi se simţeau acolo, ca la ei acasă.

‘We’ve come to pay our debts, mother,’ said Stalky,

sliding his arm round the fifty-six-inch waist of the mistress of

the establishment. ‘To pay our debts and say good-bye—and—

and we’re awf’ly hungry.’

„Am venit să ne plătim datoriile, mătuşică,” zise Stalky,

trecându-şi braţul de după talia bătrânei hangioaice care măsura

un metru şi douăzeci. „Am venit să ne plătim datoriile şi să ne

luăm ziua bună… şi pe urmă mai ne e şi straşnic de foame.”

‘Aie!’ said Mother Yeo, ‘makkin’ love to me! I’m shaamed

of ‘ee.’

„Bine, măi, mie-mi faci curte,” zise mătuşa Yèo. „Mi-e

ruşine pentru tine.”

‘ ‘Rackon us wouldn’t du no such thing if Mary was

here,’ said M’Turk, lapsing into the broad North Devon that the

boys used on their campaigns.

„Sigur că n-am face aşa ceva dacă ar fi aici Mary,” zise

M’Turk, vorbind acea sonoră limbă din Devon pe care o

întrebuinţau băieţii când se preumblau prin ţinut.

‘Who’m takin’ my name in vain?’ The inner door opened,

and Mary, fair-haired, blue-eyed, and apple-cheecked, entered

with a bowl of cream in her hands. M’Turk kissed her. Beetle

„Cine-mi pomeneşte numele în deşert?” uşa din fund se

deschise şi Mary, o fată înaltă cu părul bălai şi cu ochii albaştri,

cu obrajii roşii ca merele coapte, intră cu un castron plin de frişcă


Stalky & Co

358

followed suit, with exemplary calm. Both boys were promptly

cuffed.

în mâini. M’Turk o sărută şi Beetle, tot atât de calm, îl imită.

Amândoi primiră numaidecât câte o palmă.

‘Niver kiss the maid when ‘e can kiss the mistress,’ said

Stalky, shamelessly winking at Mother Yeo, as he investigated a

shelf of jams.

„Niciodată nu săruta fata când nu poţi săruta pe

stăpână,” zise Stalky cu ifos, făcând cu ochiul către mătuşa Yeo

pe când cotrobăia printre borcanele de pe poliţă.

‘ ‘Glad to see one of ‘ee don’t want his head slapped no

more?’ said Mary invitingly, in that direction.

„Îmi pare bine că măcar unul dintre voi nu mai vrea să-şi

audă capul trosnind!” zise Mary ademenitoare, în direcţia aceea.

‘Neu! ‘Reckon I can get ‘em give me,’ said Stalky, his back

turned.

„Aş, ştiu eu că pot să fiu sărutat când vreau,” zise Stalky

cu spatele întors.

‘Not by me—yeou little masterpiece!’ „Dar nu de mine, odorule.”

‘Niver asked ‘ee. There’s maids to Northam. Yiss—an’

Appledore.’ An unreproducible sniff, half contempt, half

reminiscence, rounded the retort.

„Nici nu te-am rugat. Fete frumoase sunt la Northam

destule!” O strâmbătură inimitabilă, în care intra jumătate

dispreţ şi jumătate amintiri, întovărăşi această exclamaţie.

‘Aie! Yeou won’t niver come to no good end. Whutt be

‘baout, smellin’ the cream?’

„Ah! Lasă că n-o să sfârşeşti tu bine! Ce tot ai de miroşi

frişca?”

‘ ‘Tees bad,’ said Stalky. ‘Zmell ‘un.’ „E stricată,” răspunse Stalky. „Ia miroase-o.”

Incautiously Mary did as she was bid. Mary avu nesocotinţa să facă cum i se spusese.

‘Bidevoor kiss.’ „De o sărutare din Bideford

‘Niver amiss,’ said Stalky, taking it without injury. Nu te lipsi dacă poţi,” cântă Stalky, punându-şi preceptul


Stalky & Co

359

în acţiune fără să i se întâmple vreun neajuns pentru aceasta.

‘Yeou—yeou—yeou—’ Mary began, bubbling with

mirth.

„Păi… păi… tu,” bâlbâi Mary, care nu-şi putea stăpâni

râsul.

‘They’m better to Northam—more rich, laike—an’ us gets

them give back again,’ he said, while M’Turk solemnly waltzed

Mother Yeo out of breath, and Beetle told Mary the sad news, as

they sat down to clotted cream, jam, and hot bread.

„Las că-s mai bune la Northam—aşa, mai grozave—şi pe

urmă acolo ni le dau îndărăt”, zise el pe când M’Turk, solemn, o

învârtea într-un vals pe mătuşa Yeo de o făcea să-şi piardă

răsuflarea, şi Beetle îi spunea lui Mary trista noutate,

aşezându-se cu toţii la masă unde îi aştepta smântâna, pâinea

caldă şi dulceaţa.

‘Yiss. Yeou’ll niver zee us no more, Mary. We’m goin’ to

be passons an’ missioners.’

„Da, n-o să ne mai vezi niciodată Mary. Plecăm să ne

facem pastori şi misionari.”

‘Steady the Buffs!’ said M’Turk, looking through the

blind. ‘Tulke has followed us. He’s comin’ up the street now.’

„Băgaţi de seamă,” strigă M’Turk, privind prin oblon.

„Tulke ne-a urmărit; vine pe stradă în sus.”

‘They’ve niver put us out o’ bounds,’ said Mother Yeo.

‘Bide yeou still, my little dearrs.’ She rolled into the inner room

to make the score.

„Dar aici nu sunteţi dincolo de limite,” zise mătuşa Yeo.

„Staţi liniştiţi, copiii mei”. Apoi plecă în odaia din fund unde

începu să-şi facă socoteala.

‘Mary,’ said Stalky suddenly, with tragic intensity. ‘Do

‘ee lov’ me, Mary?’

„Mary,” zise Stalky cu o gravitate intensă, „Mă iubeşti,

Mary?”

‘Iss—fai! Talled ‘ee zo since yeou was zo high!’ the damsel „Păi sigur! Nu ţi-am spus-o de când erai numai atâtica?”


Stalky & Co

360

replied.

‘Zee ‘un comin’ up street, then?’ Stalky pointed to the

unconscious Tulke. ‘He’ve niver been kissed by no sort or

manner o’ maid in hees borned laife, Mary. Oh, ‘tees shaamful!’

„Îl vezi pe ăla de vine pe stradă?” Stalky arătă către

sărmanul Tulke, care habar nu avea. „El nu a fost sărutat de nici

un fel de fată în toată existenţa lui Mary! Oh, ce jale!”

‘Whutt’s to do with me? ‘Twill come to ‘un in the way o’

nature, I rackon.’ She nodded her head sagaciously. ‘You niver

want me to kiss un—sure-ly?’

„Ce-mi pasă mie de asta? O să-i vie şi lui odată vremea

aşa din senin, ca la toată lumea.” Dădu din cap cu înţelepciune.

„Doar n-oi fi vrând acum să-l sărut eu, acuşica!”

‘ ‘Give ‘ee half-a-crown if ‘ee will,’ said Stalky, exhibiting

the coin.

„Îţi dau o jumătate de coroană dacă o faci,” zise Stalky

arătându-i moneda.

Half-a-crown was much to Mary Yeo, and a jest was

more; but――

O jumătate de coroană făcea mult pentru Mary Yeo, şi

gluma făcea şi mai mult, dar de!

‘Yeu’m afraid,’ said M’Turk, at the psychological

moment.

„Ţi-e frică,” zise M’Turk la momentul psihologic.

‘Aie!’ Beetle echoed, knowing her weak point. ‘There’s

not a maid to Northam ‘ud think twice. An’ yeou such a fine

maid, tu!’

Beetle care cunoştea coarda slabă a lui Mary interveni şi

el. „Tiuu! Nici o fată din Northam nu ar ezita un minut! Şi încă

o fată frumoasă ca dumneata, Mary!”

M’Turk planted one foot firmly against the inner door lest

Mother Yeo should return inopportunely, for Mary’s face was

set. It was then that Tulke found his way blocked by a tall

M’Turk propti solid uşa din fund cu piciorul, de frică să

nu se întoarcă maica Yeo prea devreme, căci pe faţa lui Mary se

citea o hotărâre. Şi atunci Tulke se văzu oprit în drumul său de


Stalky & Co

361

daughter of Devon—that county of easy kisses, the pleasantest

under the sun. He dodged aside politely. She reflected a

moment, and laid a vast hand upon his shoulder.

o fată înaltă din Devon—provincia cea mai veselă sub soare. Se

dădu la o parte politicos. Ea se gândi un moment şi pe urmă puse

o mână puternică pe umărul lui.

‘Where be ‘ee gwaine tu, my dearr?’ said she. „Unde te vei fi ducând dumneata, dragă?” întrebă ea.

Over the handkerchief he had crammed into his mouth

Stalky could see the boy turn scarlet.

Stalky îşi vârâse batista în gură ca să nu râdă şi privea pe

fereastră; îl văzu pe băiat cum se făcea ca un rac.

‘Give I a kiss! Don’t they larn ‘ee manners to College?’ „Cum, nu-mi dai o sărutare? Păi se vede că la şcoală nu

prea vă învaţă purtări frumoase.”

Tulke gasped and wheeled. Solemnly and

conscientiously Mary kissed him twice, and the luckless prefect

fled.

Tulke sufocă. Serioasă şi cu conştiinciozitate, Mary îl

sărută de două ori, apoi nenorocitul monitor fugi.

She stepped into the shop, her eyes full of simple wonder. Ea intră înapoi în prăvălie, cu ochii plini de mirare.

‘ ‘Kissed ‘un?’ said Stalky, handing over the money. „L-ai sărutat?” zise Stalky, dându-i banii.

‘Iss, fai! But, oh, my little body, he’m no Colleger.

‘Zeemed tu-minded to cry, laike.’

„Desigur! Dar bată-l norocul de băiat, ăsta nu e licean.

Mi-era teamă că începe să plângă.”

‘Well, we won’t. Yell couldn’t make us cry that way,’ said

M’Turk. ‘Try.’

„Las’ că noi nu plângem pentru atâta lucru. N-ai putea

tu să ne faci să plângem aşa uşor!” zise M’Turk. „Ia încearcă

numai.”

Whereupon Mary cuffed them all round. Asupra acestei vorbe Mary îi boxă pe toţi trei.


Stalky & Co

362

As they went out with tingling ears, said Stalky generally,

‘Don’t think there’ll be much of a prefects’ meeting.’

Pe când ieşeau cu urechile ţiuinde, Stalky zise: „Nu prea

cred că o să mai aibă loc adunarea de monitori.”

‘Won’t there, just!’ said Beetle. ‘Look here. If he kissed

her—which is our tack—he is a cynically immoral hog, and his

conduct is blatant indecency. Confer orationes Regis furiosissimi,

when he collared me readin’ “Don Juan.” ‘

„Asta s-o crezi tu!” îi zise Beetle. „Ascultaţi aici: dacă el a

sărutat-o—asta va fi teza noastră—apoi este un nenorocit de o

imoralitate cinică, şi purtarea sa constituie o indecenţă sfruntată.

Confer orationes regis furiosissimi, în ziua când m-ai prins citind pe

Don Juan.”

‘ ‘Course he kissed her,’ said M’Turk. ‘In the middle of

the street. With his house-cap on!’

„Sigur că a sărutat-o”, zise M’Turk. „Şi încă în mijlocul

străzii, cu şapca de liceu pe cap.”

‘Time, 3.57 P.M. Make a note o’ that. What d’you mean,

Beetle?’ said Stalky.

„La ora trei şi cinci zeci şi şapte după amiază. Ia

însemnează asta, te rog. Ce intenţie ai, Beetle?” zise Stalky.

‘Well! He’s a truthful little beast. He may say he was

kissed.’

„Ştiu eu! Aceasta este gura adevărului. Te pomeneşti că

susţine cum că el a fost sărutat.”

‘And then?’ „Ei, şi pe urmă?”

‘Why, then!’ Beetle capered at the mere thought of it.

‘Don’t you see? The corollary to the giddy proposition is that the

Sixth can’t protect ‘emselves from outrages an’ ravishin’s. ‘Want

nursemaids to look after ‘em! We’ve only got to whisper that to

the Coll. Jam for the Sixth! Jam for us! Either way it’s jammy!’

„Cum—şi pe urmă?”—Beetle se cocoşă de râs numai la

ideea asta. „Cum, nu vezi? Corolarul acestei propoziţii este că

elevii dintr-a şasea nu se pot apăra contra ultrajurilor şi a

raptului. Le trebuie dădacă să-i păzească! Nu avem decât să

spunem asta prin liceu. Ura pentru a şasea! Şi ura pentru noi! E


Stalky & Co

363

grozav de tot. În tot cazul are haz.”

‘By Gum!’ said Stalky. ‘Our last term’s endin’ well. Now

you cut along an’ finish up your old rag, and Turkey and me will

help. We’ll go in the back way. No need to bother Randall.’

„Splendid!” zise Stalky. „Ultimul trimestru se isprăveşte

bine. Acuma haide repede să-ţi isprăveşti foaia de spanac;

Turkey şi cu mine o să-ţi ajutăm. Intrăm pe din dos. Nu e nevoie

să-l mai deranjăm pe Randall…”

‘Don’t play the giddy garden-goat, then?’ Beetle knew

what help meant, though he was by no means averse to showing

his importance before his allies. The little loft behind Randall’s

printing-office was his own territory, where he saw himself

already controlling the Times. Here, under the guidance of the

inky apprentice, he had learned to find his way more or less

circuitously about the case, and considered himself an expert

compositor.

„Bine, numai să nu mă încurcaţi!” Lui Beetle îi convenea

să fie ajutat, dar nu-i displăcea să-şi afirme importanţa faţă de

prietenii săi. Mansarda cea mică din dosul imprimeriei lui

Randall era domeniul său propriu, când se afla acolo avea

impresia că a ajuns director al ziarului Times. Aici, sub

conducerea ucenicului înnegrit de cerneală, învăţase el să se

descurce, întâi încetişor şi pe urmă mai repede, printre şirurile

de litere; iar acum se credea un zeţar expert.

The school paper in its locked formes lay on a stone-

topped table, a proof by the side; but not for worlds would Beetle

have corrected from the mere proof. With a mallet and a pair of

tweezers, he knocked out mysterious wedges of wood that

released the forme, picked a letter here and inserted a letter

there, reading as he went along and stopping much to chuckle

Revista şcolii se găsea în rămci încheiate pe o masă de

marmură, având alături un exemplar tras pentru corectură; dar

pentru nimic în lume nu ar fi vrut Beetle să corecteze numai foile

de probă. Armat cu un cleştiuţ şi cu un ciocan desfăcea penele

de lemn ca să lărgească ramcea, lua o literă de aici, punea alta

colo, citind pe măsură ce corecta şi oprindu-se deseori ca să râză


Stalky & Co

364

over his own contributions. la propriile sale născociri.

‘You won’t show off like that,’ said M’Turk, ‘when you’ve

got to do it for your living. Upside down and backwards, isn’t

it? Let’s see if I can read it.’

„Las’ că n-o să mai faci tu aşa pe grozavul,” zise M’Turk,

„când o trebui să faci asta ca să-ţi câştigi viaţa. Este scris pe

de-a-ndaratelea şi cu susul în jos, nu-i aşa? Ia să vedem dacă pot

să citesc ceva.”

‘Get out!’ said Beetle. ‘Go and read those formes in the

rack there, if you think you know so much.’

„Dă-te la o parte!” zise Beetle. „Du-te şi citeşte rămcile de

pe cazierul acela dacă crezi că o să poţi.”

‘Formes in a rack! What’s that? Don’t be so beastly

professional.’

„Rămcile de pe cazier! Ce înseamnă asta! Nu întrebuinţa

afurisitele astea de expresii tehnice.”

M’Turk drew off with Stalky to prowl about the office.

They left little unturned.

M’Turk se depărtă împreună cu Stalky scotocind prin

atelier. Nu lăsară nici un colţ nerăscolit.

‘Come here a shake, Beetle. What’s this thing?’ aid Stalky,

in a few minutes. ‘Looks familiar.’

După câteva minute Stalky zise: „Ia vino puţin încoace,

Beetle. Ce-i asta? Îmi pare cunoscut.”

Said Beetle, after a glance: ‘It’s King’s Latin prose exam.

paper. In—In Varrem: actio prima. What a lark!’

După o privire ageră, Beetle răspunse: „Este textul

concursului de versiune latină pregătit de King. In—In Verrem:

actio prima. Ce haz!”

‘Think o’ the pure-souled, high-minded boys who’d give

their eyes for a squint at it!’ said M’Turk.

„Ia gândiţi-vă,” zise M’Turk, „gândiţi-vă la numărul de

băieţi cu inima curată şi sufletul înalt care şi-ar scoate un ochi ca

să citească acest text.”


Stalky & Co

365

‘No, Willie dear,’ said Stalky; ‘that would be wrong and

painful to our kind teachers. You wouldn’t crib, Willie, would

you?’

„Nu dragul meu,” răspunse Stalky. „Ar fi o faptă rea şi ar

mâhni pe bunii noştri profesori. Tu nu ai vrea să copiezi, Willy,

nu-i aşa?”

‘Can’t read the beastly stuff, anyhow,’ was the reply.

‘Besides, we’re leavin’ at the end o’ the term, so it makes no

difference to us.’

„În orice caz, eu nu pot să citesc acest lucru pe

de-a-ndaratele,” răspunse celălalt. „De altfel noi tot plecăm de-a

binelea la sfârşitul trimestrului, aşa că ne este indiferent.”

‘ ‘Member what the Considerate Bloomer did to

Spraggon’s account of the Puffin’ton Hounds? We must sugar

Mr. King’s milk for him,’ said Stalky, all lighted from within by

a devilish joy. ‘Let’s see what Beetle can do with those forceps

he’s so proud of.’

„Ţi-aduci aminte cum aranja onorabilul Bloomer

povestea lui Spraggon despre vânătoarea lui Pufington? Trebuie

să punem niţică drojdie în aluatul domnului King”, zise Stalky

înveselit de o bucurie drăcească. „Hai să vedem ce poate să facă

Beetle cu sculele alea de care este aşa mândru.”

‘Don’t see how you can make Latin prose much more

cock-eye than it is, but we’ll try,’ said Beetle, transposing an aliud

and Asiæ from two sentences. ‘Let’s see! We’ll put that full-stop

a little further on, and begin the sentence with the next capital.

Hurrah! Here’s three lines that can move up all in a lump.’

„Nu prea văd cum poţi să faci proza latină mult mai

întortocheată decât este ea, dar să încercăm,” zise Beetle mutând

unul în locul altuia un aliud şi un Asiæ din două propoziţii

diferite. „Hai să vedem! O să mutăm punctul ăsta puţin mai

departe şi o să începem fraza la prima literă care urmează. Urraa!

Iacă trei linii pe care le putem schimba deodată.”

‘ “One of those scientific rests for which this eminent

huntsman is so justly celebrated.” ‘ Stalky knew the Puffington

„ ‘Unul din acele popasuri ştiinţifice pentru care era

celebru cu drept cuvânt acest eminent vânător.’ ” Stalky ştia


Stalky & Co

366

run by heart. povestea lui Puffington pe dinafară.

‘Hold on! Here’s a vol—voluntate quidnam all by itself,’

said M’Turk.

„Stai! Stai! Aici e un vol—voluntate quidnam care stă

singur,” zise M’Turk.

‘I’ll attend to her in a shake. Quidnam goes after Dolabella.’ „Lasă că ajung eu la el acuşi. Quidnam merge după

Dolabella.”

‘Good old Dolabella,’ murmured Stalky. ‘Don’t break

him. Vile prose Cicero wrote, didn’t he? He ought to be grateful

for—’

„Bătrânul meu Dolabella,” murmură Stalky, „nu mi-l

prăpădi de tot. Urâtă proză a mai scris Cicero, ce ziceţi? Ar trebui

să ne fie recunoscător că i-o mai potrivim niţel…”

‘Hullo!’ said M’Turk, over another forme. ‘What price a

giddy ode? Qui—quis—oh, it’s Quis multa gracilis, o’ course.’

„Hei!” zise M’Turk, aplecat peste altă ramă. „Cât îmi daţi

pentru o odă vertiginoasă? Qui—quis… oh, este Quis multa

gracilis, bineînţeles.”

‘Bring it along. We’ve sugared the milk here,’ said Stalky,

after a few minutes’ zealous toil. ‘Never thrash your hounds

unnecessarily.’

„Adu-o încoace. Am isprăvit de dres ciorba pe aci,” zise

Stalky. „Nu vă bateţi câinii când nu-i nevoie.”

‘Quis munditiis? I swear that’s not bad,’ began Beetle,

plying the tweezers. ‘Don’t that interrogation look pretty? Heu

quoties fidem! That sounds as if the chap were anxious an’ excited.

Cui flavam religas in rosa—Whose flavor is relegated to a rose.

Mutatosque Deos flebit in antro.’

„Quis munditis? Jur că nu arată rău deloc,” începu Beetle,

strângând cleştele. „Nu are aer prezentabil întrebarea asta? Heu

quoties fidem! Sună ca şi cum individul ar fi agitat şi îngrijorat.

Cui flavam religas in rosa… Al cărui parfum s-a refugiat într-un

trandafir. Mutatosque Deos flebit in antro.”


Stalky & Co

367

‘Mute gods weepin’ in a cave,’ suggested Stalky. ‘ ‘Pon

my Sam, Horace needs as much lookin’ after as—Tulke.’

„Zeii muţi care plâng într-o cavernă,” sugeră Stalky. „Pe

sfântul meu patron, Horaţiu are tot atâta nevoie să fie pus la

punct ca şi... Tulke.”

They edited him faithfully till it was too dark to see.

‘ “Aha! Elucescebat, quoth our friend.” Ulpian serves my

need, does it? If King can make anything out of that, I’m a blue-

eyed squatteroo,’ said Beetle, as they slid out of the loft window

into a back alley of old acquaintance and started on a three-mile

trot to the College. But the revision of the classics had detained

them over long. They halted, blown and breathless, in the furze

at the back of the gasometer, the College lights twinkling below,

ten minutes at least late for tea and lock-up.

„ ‘Aha! Eluscebat, cum zicea prietenul meu.’ Ulpian mă

serveşte bine, într-adevăr, nu-i aşa? Dacă o putea King

să-nţeleagă ceva dintr-asta, apoi eu nu sunt decât un găgăuţă,”

zise Beetle pe când săreau din fereastra mansardei într-o uliţă

dosnică pe care o cunoşteau de multă vreme şi porneau într-un

trap repede pe drumul de patru kilometri ce-i despărţea de liceu.

Dar revizuirea clasicilor ţinuse multă vreme. În boschetul de

grozamă din dosul gazometrului, de unde se vedeau luminile

liceului, se opriră obosiţi şi fără răsuflare; erau în întârziere cu

cel puţin zece minute pentru ceai şi închiderea porţilor.

‘It’s no good,’ puffed M’Turk. ‘Bet a bob Foxy is waiting

for defaulters under the lamp by the Fives Court. It’s a nuisance,

too, because the Head gave us long leave, and one doesn’t like

to break it.’

„La ce bun să ne grăbim,” gâfâi M’Turk. „Mă prind pe un

şiling că Vulpe aşteaptă pe întârziaţi sub felinar, în curtea

principală. E foarte plicticos, pentru că eram învoiţi cu voie

specială de Domnul Director şi nu prea îţi place să abuzezi când


Stalky & Co

368

o capeţi.”

‘ “Let me now from the bonded ware’ouse of my

knowledge,“ ‘ began Stalky.

„Lăsaţi-mă să caut prin comoara mea de cunoştinţe,”

începu Stalky.

‘Oh, rot! Don’t Jorrock. Can we make a run for it?’

snapped M’Turk.

„Ei aş, las-o aşa,” se oţărî M’Turk, „nu face degeaba pe

grozavul. Nu am ajunge dacă am alerga?”

‘ “Bishops’ boots Mr. Radcliffe also condemned, an’

spoke ‘ighly in favour of tops cleaned with champagne an’

abricot jam.” Where’s that thing Cokey was twiddlin’ this

afternoon?’

„Domnul Radcliffe dezaproba portul ghetelor pentru

episcopi, în schimb recomanda cu căldură să se întrebuinţeze

şampania şi dulceaţa de caise pentru a curăţi tureatca cizmelor.

Unde e drăcia pe care o manipula funcţionarul azi după-

amiază?”

They heard him groping in the wet, and presently beheld

a great miracle. The lights of the Coastguard cottages near the

sea went out; the brilliantly illuminated windows of the Golf-

club disappeared, and were followed by the frontages of the two

hotels. Scattered villas dulled, twinkled, and vanished. Last of

all, the College lights died also. They were left in the pitchy

darkness of a windy winter’s night.

Camarazii săi îl auziră dibuind prin frunzişul umed şi pe

urmă văzură o minune. Lumina casei grănicerilor de lângă mare

se stinse, ferestrele puternic luminate ale clubului de golf

dispărură şi fură urmate de faţadele celor două hoteluri. Vilele

izolate păliră şi pieriră după o scurtă sclipire. Cele din urmă,

luminile liceului dispărură şi ele. Se găseau în bezna unei nopţi

viforoase de iarnă.

‘ “Blister my kidneys. It is a frost. The dahlias are dead!”

‘ said Stalky. ‘Bunk!’

„Mi-au îngheţat rărunchii! Ăsta-i ger, nu glumă. Daliile

au murit,” declamă Stalky. „Fugiţi!”


Stalky & Co

369

They squattered through the dripping gorse as the

College hummed like an angry hive and the dining-rooms

chorussed, ‘Gas! gas! gas!’ till they came to the edge of the sunk

path that divided them from their study. Dropping that ha-ha

like bullets, and rebounding like boys, they dashed to their

study, in less than two minutes had changed into dry trousers

and coat, and, ostentatiously slippered, joined the mob in the

dining-hall, which resembled the storm-centre of a South

American revolution.

Se strecurară printre frunzişul care picura, iar când liceul

bâzâia ca un stup de albine necăjit, şi din sălile de mâncare

veneau cântate în cor, ritmate, vorbele: ‘Gaz! Gaz! Gaz!’, ei

ajungeau pe drumul săpat în coasta dealului, ce venea în dreptul

odăii lor de studiu. Sărind ca mingile, căzând în picioare ca

pisicile, se năpustiră în odaia lor de studiu; în mai puţin de două

minute ieşiră de acolo schimbaţi, cu haine uscate, cu pantofi de

casă în picioare, se amestecară printre mulţimea din sala de

mâncare ce părea mai iute a fi centrul unei coloane de

revoluţionari din America de Sud.

‘ “Hellish dark and smells of cheese.” ‘ Stalky elbowed his

way into the press, howling lustily for gas. ‘Cokey must have

gone for a walk. Foxy’ll have to find him.’

„E-ntuneric ca-n iad şi exhală pucioasă,” recită Stalky,

făcându-şi loc cu coatele prin mulţimea ce striga cu însufleţire

după gaz. „Lampistul s-o fi dus să se plimbe şi Vulpe trebuie

să-l găsească.”

Prout, as the nearest house-master, was trying to restore

order, for rude boys were flicking butter-pats across chaos, and

M’Turk had turned on the fags’ tea-urn, so that many were

parboiled and wept with an unfeigned dolor. The Fourth and

Upper Third broke into the school song, the ‘Vive la Compagnie,’

Prout, ca dirigintele ce se afla mai aproape, încercă să

restabilească ordinea, căci băieţii răi azvârleau cu cocoloşi de unt

prin întuneric, şi M’Turk răsturnase samovarul claselor

inferioare, aşa că mulţi erau opăriţi şi plângeau de-a binelea.

Clasele a treia şi a patra începuseră să cânte „Vive la


Stalky & Co

370

to the accompaniment of drumming knife-handles; and the

junior forms shrilled bat-like shrieks and raided one another’s

victuals. Two hundred and fifty boys in high condition, seeking

for more light, are truly earnest inquirers.

compagnie,” bătând cu cuţitele pe masă ca acompaniament. Iar

băieţii din alte clase mici ţipau ca liliecii şi-şi furau unul altuia

proviziile. Două sute cinci zeci de băieţi în excelentă condiţie de

sănătate, care luptă pentru lumină, sunt într-adevăr luptători

fanatici.

When a most vile smell of gas told them that supplies had

been renewed, Stalky, waistcoat unbuttoned, sat gorgedly over

what might have been his fourth cup of tea. ‘And that’s all right,’

he said. ‘Hullo! ‘Ere’s Pomponius Ego!’

Un miros infect de gaz îi anunţă că legătura cu uzina se

restabilise; Stalky, cu haina desfăcută, şedea jos având înaintea

lui a patra ceaşcă de ceai pe care o bea în seara aceea. „Foarte

bine,” murmură el, „s-au terminat toate cu bine. Hei! Iată pe

Pomponius Ego”

It was Carson, the head of the school, a simple, straight-

minded soul, and a pillar of the First Fifteen, who crossed over

from the prefects’ table and in a husky, official voice invited the

three to attend in his study in half an hour.

Era Carson, întâiul monitor al şcolii, un suflet simplu şi

drept, un stâlp al primei echipe de jocuri. El traversa sala venind

dinspre masa monitorilor şi, cu o voce răguşită, solemnă, invită

pe cei trei băieţi să se prezinte în studiul său peste o jumătate de

oră.

‘Prefects’ meetin’!’ Prefects’ meetin’!’ hissed the tables,

and they imitated barbarically the actions and effects of the

ground-ash.

„O întrunire de monitori! O întrunire de monitori!” se

şopti pe la mese, şi băieţii începură să imite cu vehemenţă

mişcarea şi zgomotul bastonului de frasin.

‘How are we goin’ to jest with ‘em?’ said Stalky, turning „Ce să facem ca să ne batem joc de ei?” întrebă Stalky,


Stalky & Co

371

half-face to Beetle. ‘It’s your play this time!’ întorcându-se pe jumătate către Beetle? E rândul tău de data

asta.”

‘Look here,’ was the answer, ‘all I want you to do is not

to laugh. I’m goin’ to take charge o’ young Tulke’s immorality—

á la King, and it’s goin’ to be serious. If you can’t help laughin’

don’t look at me, or I’ll go pop.’

„Ascultaţi,” fu răspunsul, „tot ce vă cer să faceţi e să nu

râdeţi. Am de gând să-l iau la rost pe Tulke asupra imoralităţii

sale în termeni à la King. Şi are să fie serios, de data asta. Dacă

nu puteţi să vă ţineţi râsul, să nu vă uitaţi la mine, că m-am dus.”

‘I see. All right,’ said Stalky. „Bravo! O să iasă bine,” zise Stalky.

M’Turk’s lank frame stiffened in every muscle and his

eyelids dropped half over his eyes. That last was a war-signal.

În trupul zvelt al lui M’Turk fiecare muşchi era încordat

şi ploapele erau pe jumătate lăsate în jos. Acest ultim detaliu

însemna că războiul era iminent.

The eight or nine seniors, their faces very set and sober,

were ranged in chairs round Carson’s severely Philistine study.

Tulke was not popular among them, and a few who had had

experience of Stalky & Company doubted that he might,

perhaps, have made an ass of himself. But the dignity of the

Sixth was to be upheld. So Carson began hurriedly:

Cei opt sau nouă monitori, cu feţe grave şi încordate, erau

aşezaţi în semicerc în studiul lui Carson, aranjat într-un gust cu

totul filistin. Tulke nu prea era iubit printre ei şi cei vreo câţiva

dintr-înşii care mai înainte avuseseră de-a face cu compania

Stalky, bănuiau că poate se făcuse de râs faţă de aceştia. Dar erau

obligaţi să susţină demnitatea clasei a şasea care trebuia să fie

menţinută. Carson începu, vorbind grăbit:

‘Look here, you chaps, I’ve—we’ve sent for you to tell you

you’re a good deal too cheeky to the Sixth—have been for some

„Ia ascultaţi măi, am—am trimis după voi să vă spunem

că sunteţi prea îndrăzneţi cu a şasea—aţi fost în ultimul timp—


Stalky & Co

372

time—and—and we’ve stood about as much as we’re goin’ to,

and it seems you’ve been cursin’ and swearin’ at Tulke on the

Bideford road this afternoon, and we’re goin’ to show you you

can’t do it. That’s all.’

şi—şi—mai mult decât atâta n-avem de gând să răbdăm şi se

pare că aţi ocărât, aţi spus vorbe urâte lui Tulke azi după-amiază

pe drum spre Bideford; vrem să vă arătăm că aşa ceva nu mai

merge. Atâta tot.”

‘Well, that’s awfully good of you,’ said Stalky, ‘but we

happen to have a few rights of our own, too. You can’t, just

because you happen to be made prefects, haul up seniors and

jaw ‘em on spec., like a house-master. We aren’t fags, Carson.

This kind of thing may do for Davies tertius, but it won’t do for

us.’

„Sunteţi foarte amabili,” zise Stalky. „Dar se întâmplă să

avem şi noi drepturi pe lumea asta. Nu se face, pentru că voi

sunteţi monitori, să ne porunciţi nouă, băieţi mari, să ne urcăm

sus şi să vă răstiţi la noi fără nici un motiv, ca şi cum voi aţi fi

diriginţi. Noi nu suntem pici, Carson. Acesta este un sistem care

merge cu Davies cel mic, nu cu noi.”

‘It’s only old Prout’s lunacy that we weren’t prefects long

ago. You know that,’ said M’Turk. ‘You haven’t any tact.’

„Dacă nu ar fi fost scrânteala lui Prout, eram monitor de

mult. Asta o ştii prea bine. Nu aveţi câtuşi de puţin tact.”

‘Hold on,’ said Beetle. ‘A prefects’ meetin’ has to be

reported to the Head. I want to know if the Head backs Tulke in

this business?’

„Staţi,” zise Beetle. „Când se ţine consiliul de monitori

trebuie să fie înştiinţat şi directorul. Vreau să ştiu dacă domnul

director este de aceeaşi părere cu Tulke în această circumstanţă.”

‘Well—well, it isn’t exactly a prefects’ meeting,’ said

Carson. ‘We only called you in to warn you.’

„Nu—acesta nu e chiar un consiliu de monitori,” zise

Carson. „V-am chemat numai ca să vă dăm un avertisment.”

‘But all the prefects are here,’ Beetle insisted. ‘Where’s the

difference?’

„Dar văd că toţi monitorii sunt aici,” insistă Beetle. „Unde

vezi diferenţa?”


Stalky & Co

373

‘My Gum!’ said Stalky. ‘Do you mean to say you’ve just

called us in for a jaw—after comin’ to us before the whole school

at tea an’ givin’ ‘em the impression it was a prefects’ meeting?

‘Pon my Sam, Carson, you’ll get into trouble, you will.’

„Ce îndrăzneală!” zise Stalky. „Adică vreţi să ne spuneţi

că ne-aţi chemat numai aşa, ca să ne trageţi o gură, după ce ai

venit către noi în timpul ceaiului, înaintea întregii şcoli, dând la

toţi impresia că ne chemi pentru un consiliu de monitori? Pe

onoarea mea, Carson, să ştii că o să intri în bucluc, zău aşa.”

‘Hole-an’-corner business—hole-an’-corner business,’

said M’Turk, wagging his head. ‘Beastly suspicious.’

The Sixth looked at each other uneasily. Tulke had called

three prefects’ meetings in two terms, till the Head had informed

the Sixth that they were expected to maintain discipline without

the recurrent menace of his authority. Now, it seemed that they

had made a blunder at the outset, but any right-minded boy

would have sunk the legality and been properly impressed by

the Court. Beetle’s protest was distinct ‘cheek.’

Monitorii priveau unii către alţii neliniştiţi. Tulke

convocase trei consilii de monitori în două trimestre, pe când

Domnul Director îl înştiinţase că se aşteaptă din partea lor să

menţină singuri disciplina, fără să recurgă mereu la autoritatea

sa. Acum, după cât vedeau ei, se angajaseră pe un drum greşit,

dar un băiat cumsecade nici n-ar fi discutat legalitatea situaţiei

şi ar fi fost pătruns, aşa cum se cuvine, de importanţa acestei

curţi. Protestul lui Beetle era obraznicie curată.

‘Well, you chaps deserve a lickin’,’ cried one Naughten

incautiously. Then was Beetle filled with a noble inspiration.

„În sfârşit, aţi merita o corecţie, voi ăştia,” zise imprudent

un oarecare Naughten. Beetle atunci fu cuprins de o inspiraţie

înaltă.

‘For interferin’ with Tulke’s amours, eh?’ Tulke turned a „Pentru că am stânjenit aventurile lui Tulke, poate?”


Stalky & Co

374

rich sloe colour. ‘Oh, no, you don’t!’ Beetle went on. ‘You’ve had

your innings. We’ve been sent up for cursing and swearing at

you, and we’re goin’ to be let off with a warning! Are we? Now

then, you’re going to catch it.’

Tulke se făcu roşu ca un scoruj. „O nu, asta n-are să se petreacă

aşa!” continuă Beetle. „Tu ai spus tot ce ai vrut să spui. Am fost

aduşi aici pentru că te-am ocărât şi te-am insultat pe drum; acum

vreţi să ne daţi drumul după un simplu avertisment! Şi credeţi

că are să se întâmple aşa? Acum a venit rândul nostru.”

‘I—I—I—’ Tulke began. ‘Don’t let that young devil start

jawing.’

„Eu—eu—eu,” bâlbâi Tulke. „Nu lăsaţi pe demonul ăsta

să-şi înceapă discursurile.”

‘If you’ve anything to say you must say it decently,’ said

Carson.

„Dacă ai ceva de spus, te rog să o spui în mod decent,”

zise Carson.

‘Decently? I will. Now look here. When we went into

Bideford we met this ornament of the Sixth—is that decent

enough?—hanging about on the road with a nasty look in his

eye. We didn’t know then why he was so anxious to stop us, but

at five minutes to four, when we were in Yeo’s shop, we saw

Tulke in broad daylight, with his house-cap on, kissin’ an’

huggin’ a woman on the pavement. Is that decent enough for

you?’

„Decent? Dar nici nu aveam de gând să fiu altfel. Acuma

ascultaţi: Când am intrat în Bideford am întâlnit pe acest

ornament al clasei a Şasea—sunt destul de manierat cred—

căscând gura pe drum, cu o căutătură urâtă în ochi. Nu ne

puteam da seama atunci de ce ţine să ne oprească din drum; dar

la ora patru fără cinci minute, pe când eram în magazinul

mătuşei Yeo, l-am văzut pe Tulke pe trotuar, cu şapca diviziei

sale pe cap, sărutând o femeie… ziua în amiaza mare! Este

aceasta destul de decent pentru voi?”

‘I didn’t—I wasn’t.’ „Nu-i adevărăt—eu nu—”


Stalky & Co

375

‘We saw you?’ said Beetle. ‘And now—I’ll be decent,

Carson—you sneak back with her kisses’ (not for nothing had

Beetle perused the later poets) ‘hot on your lips and call prefects’

meetings, which aren’t prefects’ meetings, to uphold the honour

of the Sixth.’ A new and heaven-cleft path opened before him

that instant. ‘And how do we know,’ he shouted—’how do we

know how many of the Sixth are mixed up in this abominable

affair?’

„Te-am văzut,” zise Beetle. „Şi acum—voi fi decent

Carson—, te întorci pe furiş având încă pe buze sărutările sale

(nu degeaba citise Beetle pe poeţii decadenţi) şi convoci un

consiliu de monitori care nu e cu adevărat un consiliu de

monitori, ca să menţii onoarea clasei a şasea.” În momentul

acela, îi veni din cer parcă o nouă inspiraţie. „Şi de unde ştim,”

exclamă el, „de unde ştim câţi elevi de a şasea sunt amestecaţi în

această afacere?”

‘Yes, that’s what we want to know,’ said M’Turk, with

simple dignity.

„Da, asta am vrea să ştim,” zise M’Turk cu o demnitate

simplă.

‘We meant to come to you about it quietly, Carson, but

you would have the meeting,’ said Stalky sympathetically.

„Aveam de gând să venim să-ţi spunem aceasta fără

scandal, Carson,” zise Stalky cu simpatie, „dar voi aţi vrut cu

orice preţ să fie un consiliu.”

The Sixth were too taken aback to reply. So, carefully

modelling his rhetoric on King, Beetle followed up the attack,

surpassing and surprising himself.

Elevii dintr-a şasea erau prea buimăciţi ca să mai poată

răspunde. Şi aşa, modelând retorica sa după aceea a lui King,

Beetle îşi continuă atacul.

‘It—it isn’t so much the cynical immorality of the biznai,

as the blatant indecency of it, that’s so awful. As far as we can

see, it’s impossible for us to go into Bideford without runnin’ up

„Nu—nu atât de mult imoralitatea cinică a acestei afaceri

ne supără, cât indecenţa ei strigătoare. Atât cât putem să ne dăm

seama, nu mai putem să mergem la Bideford fără să ne izbim de


Stalky & Co

376

against some prefect’s unwholesome amours. There’s nothing to

snigger over, Naughten. I don’t pretend to know much about

these things—but it seems to me a chap must be pretty far dead

in sin’ (that was a quotation from the school Chaplain) ‘when he

takes to embracing his paramours’ (that was Hakluyt) ‘before all

the city’ (a reminiscence of Milton). ‘He might at least have the

decency—you’re authorities on decency, I believe—to wait till

dark. But he didn’t. You didn’t! Oh, Tulke. You—you

incontinent little animal!’

idilele vre-unuia din monitori. Nu ai de ce să râzi Nughten. Nu

am pretenţia să mă pricep în aceste chestiuni… dar mi se pare că

un individ trebuie să fie destul de afundat în păcat (aici îl imită

pe capelanul liceului) ca să-şi sărute amicele (aici pe Hakluyt)

înainte oraşului întreg (o amintire din Milton). Ar fi ptut să aibă

decenţa să aştepte să vină seara. Dar nu. N-ai aşteptat, oh Tulke,

mic animal nestăpânit!”

‘Here, shut up a minute. What’s all this about, Tulke?’

said Carson.

„Hei, taci odată! Ce mai e şi istoria asta, Tulke?” întrebă

Carson.

‘I—look here. I’m awfully sorry. I never thought Beetle

would take this line.’

„Ascultaţi. Îmi pare foarte rău. Niciodată n-aş fi crezut că

Beetle o să ia lucrurile în felul ăsta.”

‘Because—you’ve—no decency—you—thought—

I hadn’t,’ cried Beetle all in one breath.

„Pentru că tu… nu ai nici o ruşine… credeai că… n-o să

avem nici noi!” strigă Beetle dintr-o răsuflare.

‘Tried to cover it all up with a conspiracy, did you?’ said

Stalky.

„Ai încercat să acoperi toată chestia cu o conspiraţie, nu-i

aşa?” zise Stalky.

‘Direct insult to all three of us,’ said M’Turk. ‘A most

filthy mind you have, Tulke.’

„Este o insultă directă pentru noi toţi trei”, zise M’Turk.

„Ce minte fertilă în rău ai, Tulke.”


Stalky & Co

377

‘I’ll shove you fellows outside the door if you go on like

this,’ said Carson angrily.

„Dacă veţi continua în felul ăsta vă dau afară pe uşă, pe

voi,” zise Carson furios.

‘That proves it’s a conspiracy,’ said Stalky, with the air of

a virgin martyr.

„Aceasta probează că este o conspiraţie,” zise Stalky cu

aerul unei fecioare pe rug.

‘I—I was goin’ along the street—I swear I was,’ cried

Tulke, ‘and—and I’m awfully sorry about it—a woman came up

and kissed me. I swear I didn’t kiss her.’

„Eu—eu mergeam aşa pe stradă—jur că aşa s-a

întâmplat,” strigă Tulke, „şi—şi sunt destul de necăjit de asta—

dar o fată veni la mine şi mă sărută. Jur că nu eu am sărutat-o.”

There was a pause, filled by Stalky’s long, liquid whistle

of contempt, amazement, and derision.

Aici o pauză, în timpul căreia se auzi şuieratul prelung şi

melodios al lui Stalky, un şuierat de dispreţ, uimire şi batjocură.

‘On my honour,’ gulped the persecuted one. ‘Oh, do stop

him jawing.’

„Pe cuvântul meu de cinste,” îngăimă cel persecutat.

„Opriţi-l odată să mai vorbească.”

‘Very good,’ M’Turk interjected. ‘We are compelled, of

course, to accept your statement.’

„Foarte bine,” interveni M’Turk. „Bine înţeles că suntem

siliţi să acceptăm declaraţia ta.”

‘Confound it!’ roared Naughten. ‘You aren’t head-prefect

here, M’Turk.’

„Ei drăcia dracului!” tună Naughten. „Nu eşti tu monitor

şef aici, M’Turk.”

‘Oh, well,’ returned the Irishman, ‘you know Tulke better

than we do. I am only speaking for ourselves. We accept Tulke’s

word. But all I can say is that if I’d been collared in a similarly

disgustin’ situation, and had offered the same explanation Tulke

„O, păi bine,” răspunse irlandezul, voi cunoaşteţi pe

Tulke mai bine ca noi. Noi admitem cuvântul lui Tulke. Dar tot

ce pot să spun e că dacă aş fi găsit într-o asemenea situaţie, şi aş

fi oferit eu explicaţia pe care a dat-o Tulke, mă—mă întreb ce aţi


Stalky & Co

378

has, I—I wonder what you’d have said. However, it seems on

Tulke’s word of honour—’

fi zis. Oricum, după câte spune Tulke, dându-şi cuvântul său de

onoare—”

‘And Tulkus—beg pardon—kiss, of course—Tulkiss is an

honourable man,’ put in Stalky.

„Şi Tulkus—pardon—kiss, desigur—Tulkiss este un om

onorabil,” adăugă Stalky.

‘—that the Sixth can’t protect ‘emselves from bein’ kissed

when they go for a walk!’ cried Beetle, taking up the running

with a rush. ‘Sweet business, isn’t it? Cheerful thing to tell the

fags, ain’t it? We aren’t prefects, of course, but we aren’t kissed

very much. ‘Don’t think that sort of thing ever enters our heads;

does it, Stalky?’

„—se pare că domnii din clasa şasea nu se pot apăra de

sărutări când se duc să se plimbe!” strigă Beetle punând în joc

ultimele sale cărţi.

„Frumos lucru, nu-i aşa? Edificatoare poveste de spus

picilor, ce ziceţi? Noi nu suntem monitori, e adevărat, dar nu ni

se prea întâmplă să fim sărutaţi. Nici nu cred că ne-a dat aşa ceva

prin minte, nu-i aşa Stalky?”

‘Oh, no!’ said Stalky, turning aside to hide his emotions.

M’Turk’s face merely expressed lofty contempt and a little

weariness.

„Nu, desigur,” răspunse acesta, întorcându-se ca să-şi

stăpânească emoţiile. Faţa lui M’Turk nu arăta altceva decât un

dispreţ mândru şi puţină oboseală.

‘Well, you seem to know a lot about it,’ interposed a

prefect.

„Păreţi foarte pricepuţi în asemenea chestii,” observă un

monitor.

‘ ‘Can’t help it—when you chaps shove it under our

noses.’ Beetle dropped into a drawling parody of King’s most

biting colloquial style—the gentle rain after the thunderstorm.

„Nu suntem noi de vină—dacă voi ni le vârâţi sub nas.”

Pe urmă, Beetle începu a parodia, pe o voce tărăgănată, stilul de

conversaţie uşoară, cel mai incisiv al lui King—era ploaia


Stalky & Co

379

‘Well, it’s all very sufficiently vile and disgraceful, isn’t it? I don’t

know who comes out of it worst: Tulke, who happens to have

been caught; or the other fellows who haven’t. And we’—here

he wheeled fiercely on the other two—’we’ve got to stand up

and be jawed by them because we’ve disturbed their intrigues.’

măruntă după vijelie. „În sfârşit, e destul de josnic şi de ruşinos,

nu-i aşa? Nu ştiu care iese mai prost din această afacere: Tulke

pentru că a fost văzut, sau ceilalţi, care n-au fost. Şi noi”—aici se

întorse către ceilalţi doi—„noi trebuie să ne înfăţişăm înaintea

lor să le răbdăm dojenile, numai pentru că le-am zădărnicit

combinaţiile.”

‘Hang it! I only wanted to give you a word of warning,’

said Carson, thereby handing himself bound to the enemy.

„Ei comedie! N-am vrut altceva decât să vă dăm un

avertisment,” zise Carson, dându-se printr-aceasta cu mâinile

legate inamicului.

‘Warn? You?’ This with the air of one who finds

loathsome gifts in his locker. ‘Carson, would you be good enough

to tell us what conceivable thing there is that you are entitled to

warn us about after this exposure? Warn? Oh, it’s a little too

much! Let’s go somewhere where it’s clean.’

„Un avertisment! Voi?” Acestea fură spuse cu tonul unuia

care a găsit daruri inutile în pupitrul său. „Carson, vrei să fii aşa

de bun să ne spui ce lucru poate să mai fie pe lumea asta asupra

căruia aţi avea dreptul să ne avertizaţi? O! Asta este prea mult!

Haide să mergem într-un loc curat!”

The door banged behind their outraged innocence. Uşa pocni în urma nevinovaţilor ultragiaţi.

‘Oh, Beetle! Beetle! Beetle! Golden Beetle!’ sobbed Stalky,

hurling himself on Beetle’s panting bosom as soon as they

reached the study. ‘However did you do it?’

„Beetle! Beetle! Beetle! Scumpul meu Beetle de aur!”

îngână Stalky cu vocea înecată, lăsându-se să cadă la pieptul lui

Beetle îndată ce se găsiră iar în studiul lor. „Cum ai putut să o

aduci aşa de bine?”


Stalky & Co

380

‘Dear-r man!’ said M’Turk, embracing Beetle’s head with

both arms, while he swayed it to and fro on the neck, in time to

this ancient burden—

„Brav băiat!” zise M’Turk, prinzând în braţele sale capul

lui Beetle, care-l bălăngănea când la dreapta, când la stânga,

ritmând vechiul refren:

‘Pretty lips—sweeter than—cherry or plum.

Always look—jolly and—never look glum;

Seem to say—Come away. Kissy!—come, come!

Yummy-yum! Yummy-yum! Yummy-yum-yum!’

„Buze mai dulci ca cireaşa—ca pruna mai zaharate,

Vesele întotdeauna—niciodată supărate

Tot părând a spune—vino—un sărut să-mi dai—să-mi dai

Yummy-yum! Yummy-yum! Yummy-yum-yum!”

‘Look out. You’ll smash my gig-lamps,’ puffed Beetle,

emerging. ‘Wasn’t it glorious? Didn’t I “Eric” ‘em splendidly?

Did you spot my cribs from King? Oh, blow!’ His countenance

clouded. ‘There’s one adjective I didn’t use—obscene. ‘Don’t

know how I forgot that. It’s one of King’s pet ones, too.’

„Ia ascultaţi! O să-mi spargeţi sticlele de la ochelari,” gâfâi

Beetle, scăpând din braţele lor. „Nu-i aşa că a fost splendid?

N-am făcut bine pe Eric? Dar pe King, aţi văzut când l-am imitat?

Tiiii!” Figura i se întunecă. „Există totuşi un adjectiv de care nu

m-am servit… obscen. Cum am putut să-l uit? Şi încă unul din

adjectivele favorite ale lui King!”

‘Never mind. They’ll be sendin’ ambassadors round in

half a shake to beg us not to tell the school. It’s a deuced serious

business for them,’ said M’Turk. ‘Poor Sixth—poor old Sixth!’

„Nu face nimic; peste o jumătate de minut ne vor trimite

ambasadori, să ne roage să nu spunem nimic şcolii. Este straşnic

de serioasă afacerea asta”, zise M’Turk. Săracii monitori, bieţii

băieţi dintr-a şasea.”


Stalky & Co

381

‘Immoral young rips,’ Stalky snorted. ‘What an example

to pure-souled boys like you and me!’

„Nişte libertini fără nici o moralitate,” mormăi Stalky.

„Nişte exemple rele pentru tineri cu sufletul curat ca tine şi ca

mine!”

And the Sixth in Carson’s study sat aghast, glowering at

Tulke, who was on the edge of tears.

În studiul lui Carson, elevii dintr-a şasea stăteau

împietriţi şi aruncau priviri aprinse lui Tulke, care se ţinea să nu

plângă.

‘Well,’ said the head-prefect acidly. ‘You’ve made a pretty

average ghastly mess of it, Tulke.’

„Ei bravo Tulke!” zise primul monitor acru. „Ai reuşit să

faci dintr-asta o daraveră destul de urâtă.”

‘Why—why didn’t you lick that young devil Beetle before

he began jawing?’ Tulke wailed.

„De ce, de ce nu l-aţi cârpit pe diavolul acela de Beetle

înainte să înceapă să flecărească?” gemu Tulke.

‘I knew there’d be a row,’ said a prefect of Prout’s house.

‘But you would insist on the meeting, Tulke.’

„Ştiam că o să iasă un scandal de aici,” zise un monitor

din divizia lui Prout. „Dar tu ai vrut să fie consiliu cu orice preţ,

Tulke.”

‘Yes, and a fat lot of good it’s done us,’ said Naughten.

‘They come in here and jaw our heads off when we ought to be

jawin’ them. Beetle talks to us as if we were a lot of blackguards

and—and all that. And when they’ve hung us up to dry, they go

out and slam the door like a house-master. All your fault, Tulke.’

„Da, şi mult ne-a folosit consiliul,” zise Naughten.

„Ei vin aici şi în loc să îi dojenim noi, ne împuie urechile

cu predicile lor. Beetle vorbeşte cu noi ca şi cum am fi o droaie

de vagabonzi şi—şi aşa mai departe. Şi după ce ne-a pus pe

sfoară la uscat, ies şi trântesc uşa de parcă ar fi diriginţi. Şi toate

astea din vina ta, Tulke.”


Stalky & Co

382

‘But I didn’t kiss her.’ „Dacă vă spun că n-am sărutat-o!”

‘You ass! If you’d said you had and stuck to it, it would

have been ten times better than what you did,’ Naughten

retorted. ‘Now they’ll tell the whole school—and Beetle’ll make

up a lot of beastly rhymes and nick-names.’

„Măi, neghiobule! Dacă ai fi zis că n-ai sărutat-o şi ai fi

susţinut această afirmaţie, ar fi fost de o sută de ori mai bine

decât ce ai făcut,” răspunse Nautghen. „Acum o să spună şcolii

întregi, şi Beetle o să-ţi scoată o droaie de porecle.”

‘But, hang it, she kissed me!’ Outside of his work, Tulke’s

mind moved slowly.

„Dar vă spun că ea m-a sărutat, ce naiba!” În afară de

materia clasei, mintea lui Tulke lucra cam încet.

‘I’m not thinking of you. I’m thinking of us. I’ll go up to

their study and see if I can make ‘em keep quiet!’

„Nu mă gândesc la tine. Mă gândesc la noi. Am să mă duc

la ei să văd dacă nu pot să-i ţin liniştiţi.”

‘Tulke’s awf’ly cut up about this business,’ Naughten

began, ingratiatingly, when he found Beetle.

„Tulke este foarte plictisit de afacerea asta,” începu

Naughten pe un ton conciliant când veni să-l întâlnească pe

Beetle.

‘Who’s kissed him this time?’ „De ce? L-a mai sărutat cineva?”

‘—and I’ve come to ask you chaps, and especially you,

Beetle, not to let the thing be known all over the school. Of

course, fellows as senior as you are can easily see why.’

„…şi am venit camaradereşte, să vă rog pe voi, şi în

special pe tine Beetle, să împiedici să se lăţească afacerea asta

prin şcoală. Bineînţeles, băieţi mari că voi puteţi uşor înţelege de

ce.”

‘Um!’ said Beetle, with the cold reluctance of one who

faces an unpleasant public duty. ‘I suppose I must go and talk to

„Hm!” zise Beetle, cu aerul unui om căruia i se impune o

datorie socială grea de împlinit. „Presupun că trebuie să mă duc


Stalky & Co

383

the Sixth again.’ iar să le vorbesc băieţilor dintr-a şasea.”

‘Not the least need, my dear chap, I assure you,’ said

Naughten hastily. ‘I’ll take any message you care to send.’

„Dar nu-i cât de puţin nevoie dragul meu, te asigur,” zise

grăbit Naughten. „O să le transmit eu orice ai fi vrut să le

comunici.”

But the chance of supplying the missing adjective was too

tempting. So Naughten returned to that still undissolved

meeting, Beetle, white, icy, and aloof, at his heels.

Dar ocazia ca să întrebuinţeze adjectivul de care nu se

servise era prea ispititoare. Drept urmare, Naughten se întoarse

către adunarea care nu era încă dizolvată, cu Beetle—palid,

glacial şi rezervat—în urma lui.

‘There seems,’ he began, with laboriously crisp

articulation, ‘there seems to be a certain amount of uneasiness

among you as to the steps we may think fit to take in regard to

this last revelation of the—ah—obscene. If it is any consolation

to you to know that we have decided—for the honour of the

school, you understand—to keep our mouths shut as to these—

ah—obscenities, you—ah—have it.

„Se pare,” începu acesta din urmă, având mare grijă să

articuleze fiecare cuvânt cu deosebire răspicat, se pare că

domneşte o oarecare nelinişte printre voi în privinţa măsurilor

pe care am crede de cuviinţă să le luăm cu privire la scenele

obscene, dacă poate fi o consolare pentru dumneavoastră să

aflaţi că am decis—pentru onoarea şcolii, se-nţelege—de a păstra

tăcerea asupra acestor—ah—obscenităţi, ei bine—o—ah—, o s-o

aveţi.”

He wheeled, his head among the stars, and strode

statelily back to his study, where Stalky and M’Turk lay side by

side upon the table wiping their tearful eyes—too weak to move.

Se învârti cu capul printre stele, şi se-ntoarse mândru în

odaia sa de studiu unde Stalky şi M’Turk istoviţi de atâta râs,

stăteau culcaţi pe masă şi-şi ştergeau ochii de lacrimi.


Stalky & Co

384

The Latin prose paper was a success beyond their wildest

dreams. Stalky and M’Turk were, of course, out of all

examinations (they did extra-tuition with the Head), but Beetle

attended with zeal.

Textul versiunii latine, avu, la concurs, un success care

depăşi speranţele lor cele mai nebune. Stalky şi M’Turk erau

scutiţi de a lua parte cu ceilalţi, căci ei făceau pregătire specială

cu directorul lor, dar Beetle, plin de sârguinţă, luă parte.

‘This, I presume, is a par-ergon on your part,’ said King,

as he dealt out the papers. ‘One final exhibition ere you are

translated to loftier spheres? A last attack on the classics? It

seems to confound you already.’

„Aceasta, presupun, va fi un par-ergon din partea

voastră”, zise King, pe când împărţea foile cu textul. „O ocazie

de a vă arăta capacităţile înainte să treceţi în sfere mai înalte, un

ultim asalt pe care-l daţi literelor clasice. S-ar părea că aţi rămas

nedumeriţi în faţa lui.”

Beetle studied the print with knit brows. ‘I can’t make

head or tail of it,’ he murmured. ‘What does it mean?’

Beetle examină foaia imprimată încruntat. „Nu-i găsesc

nici cap nici coadă,” şopti el. „Ce poate să însemne asta?”

‘No, no!’ said King, with scholastic coquetry. ‘We depend

upon you to give us the meaning. This is an examination, Beetle

mine, not a guessing-competition. You will find your associates

have no difficulty in—’

„Ah, nu,” zise King cu o cochetărie de erudit. „Noi

contăm pe dumneavoastră ca să ne daţi înţelesul. Aceasta este o

versiune latină şi nu concurs de ghicitori. Vei vedea că ai

dumitale colegi nu vor găsi nici o dificultate în...”

Tulke left his place and laid the paper on the desk. King

looked, read, and turned a ghastly green.

Tulke îşi părăsi banca şi puse foaia pe catedră. King

aruncă o privire, citi şi se făcu verde la faţă.

‘Stalky’s missing a heap,’ thought Beetle. ‘Wonder how „Stalky a pierdut mult că n-a venit,” se gândi Beetle. „Mă


Stalky & Co

385

King’ll get out of it!’ mir cum o să iasă King din încurcătură.”

‘There seems,’ King began with a gulp, ‘a certain

modicum of truth in our Beetle’s remark. I am—er—inclined to

believe that the worthy Randall must have dropped this in

forme—if you know what that means. Beetle, you purport to be

an editor. Perhaps you can enlighten the form as to formes.’

„Se pare,” zise King cu o sforţare, „că este o parte de

adevăr în ceea ce spune Beetle. Am motive să cred. Mă încumet

să bănui că bravul Randall a lăsat să cadă textul pe când era în

formă—dacă ştiţi ce înseamnă. Beetle, dumneata ai pretenţia să

redactezi un ziar. Poate ai putea spune clasei cum se lucrează.”

‘What, sir? Whose form? I don’t see that there’s any verb

in this sentence at all, an’—an’—the Ode is all different,

somehow.’

„Poftim, domnule? A cui formă? Nu găsesc nici un verb

în fraza asta—şi toată oda este schimbată, este altfel, cum s-ar

zice.”

‘I was about to say, before you volunteered your

criticism, that an accident must have befallen the paper in type,

and that the printer reset it by the light of nature. No—’ he held

the thing at arm’s length—’our Randall is not an authority on

Cicero or Horace.’

„Tocmai vroiam să spun, când ai început să ne gratifici cu

critica dumitale, că trebuie să i se fi întâmplat un accident

textului pe când se punea în presă, şi că tipograful trebui să-l fi

reconstruit după propriile sale lumini. „Nu,” adăugă el, ţinând

hârtia departe cu toată lungimea braţului. „Randall al nostru nu

este o autoritate în materie de Ciceron sau de Horaţiu.”

‘Rather mean to shove it off on Randall,’ whispered Beetle

to his neighbour. ‘King must ha’ been as screwed as an owl when

he wrote it out.’

„Ce meschin să arunce vina pe Randall,” îi şopti Beetle

vecinului său. „King trebuie să fi fost cu chef când l-a scris.”

‘But we can amend the error by dictating it.’ „Dar,” zise King, “putem să rectificăm, să remediem


Stalky & Co

386

aceste accidente dictând textul.”

‘No, sir.’ The answer came pat from a dozen throats at

once. ‘That cuts the time for the exam. Only two hours allowed,

sir. ‘Tisn’t fair. It’s a printed-paper exam. How’re we goin’ to be

marked for it? It’s all Randall’s fault. It isn’t our fault, anyhow.

An exam’s an exam,’ etc., etc.

„Vă rugăm, domnule profesor,” fu răspunsul dat de

douăsprezece voci de odată. “Asta ne ia din timpul în care

trebuie lucrată versiunea. Nu avem decât două ore, domnule

profesor. Asta nu e drept. Materia concursului trebuie să fie

imprimată. Cum o să fim clasaţi după asta? Nu este decât

greşeala lui Randall. În tot cazul, noi nu suntem vinovaţi. Ori e

concurs ori nu e.” etc., etc.

Naturally Mr. King considered this was an attempt to

undermine his authority, and, instead of beginning dictation at

once, delivered a lecture on the spirit in which examinations

should be approached. As the storm subsided, Beetle fanned it

afresh.

Bineînţeles, domnul King considera această protestare ca

un atentat la autoritatea sa, şi în loc să înceapă imediat să dicteze,

începu o predică asupra stării de spirit care trebuie să

domnească într-un examen. Când atmosfera se potoli, Beetle o

tulbură din nou.

‘Eh? What? What was that you were saying to

MacLagan?’

„Cum? Ce? Ce-ai zis lui MacLagan?”

‘I only said I thought the papers ought to have been

looked at before they were given out, sir.’

„Îi spuneam numai că eu aş fi fost de idee ca foile să fie

controlate înainte de a fi distribuite, domnule profesor.”

‘Hear, hear!’ from a back bench. „Desigur!” zise o voce din fundul clasei.

Mr. King wished to know whether Beetle took it upon Domnul King îşi exprimă dorinţa să fie informat dacă


Stalky & Co

387

himself personally to conduct the traditions of the school. His

zeal for knowledge ate up another fifteen minutes, during which

the prefects showed unmistakable signs of boredom.

Beetle îşi lua sarcina, el personal, să schimbe toate tradiţiile

şcolii. Dorinţa de a şti mai mult în această privinţă îl făcu să

piardă alte cincisprezece minute, în care timp monitorii arătară

semne evidente de plictiseală.

‘Oh, it was a giddy time,’ said Beetle, afterwards, in

dismantled Number Five. ‘He gibbered a bit, and I kept him on

the gibber, and then he dictated about a half of Dolabella & Co.’

„Oh, am petrecut un timp minunat,” povesti Beetle mai

târziu în camera golită a studiului Nr. 5. „I-am mai dat eu apă la

moară şi, a mai boscorodit el câte puţin, iar la sfârşit ne-a dictat

aproape jumătate din Dolabella et Co.”

‘Good old Dolabella! Friend of mine. Yes?’ said Stalky,

tenderly.

„Bătrânul nostru Dolabella! Prieten de-al meu. Şi?”

întrebă Stalky cu blândeţe.

‘Then we had to ask him how every other word was spelt,

of course, and he gibbered a lot more. He cursed me and

MacLagan (Mac played up like a trump) and Randall, and the

“materialized ignorance of the unscholarly middle classes,”

“lust for mere marks,” and all the rest. It was what you might

call a final exhibition—a last attack—a giddy par-ergon.’

„Oh, pe urmă l-am întrebat la fiecare două cuvinte care

cum trebuiau scrise şi a mai bârâit niţel. Apoi ne-a afurisit pe

MacLagan pe mine şi pe Randall (MacLagan îmi dădea replica

într-un mod grozav) şi toate au intrat în joc: materialismul

ignorant al claselor mijlocii; cursa după note, etc., etc., a fost ceea

ce putem numi o producţie finală—un ultim asalt—un

vertiginos par-ergon.”

‘But o’ course he was blind squiffy when he wrote the

paper. I hope you explained that?’ said Stalky.

„Dar bineînţeles că n-a văzut când a scris pentru că era

afumat, le-ai spus asta băieţilor?”


Stalky & Co

388

‘Oh, yes. I told Tulke so. I said an immoral prefect an’ a

drunken house-master were legitimate inferences. Tulke nearly

blubbed. He’s awfully shy of us since Mary’s time.’

„Oh, desigur. I-am spus-o şi lui Tulke; i-am spus că având

un monitor imoral era şi natural să avem un diriginte criţă. Lui

Tulke îi venea aproape să plângă. I-e frică de noi de când cu

istoria cu Maria.”

Tulke preserved that modesty till the last moment—till

the journey-money had been paid, and the boys were filling the

brakes that took them to the station. Then the three tenderly

constrained him to wait a while.

Tulke păstra aceeaşi atitudine până în ultimul moment—

până ce căpătară banii pentru drum, şi se urcară în brek-uri

care-i duceau la gară. Cei trei prieteni reuşiră să-l oprească un

moment.

‘You see, Tulke, you may be a prefect,’ said Stalky, ‘but

I’ve left the Coll. Do you see, Tulke, dear?’

„Vezi, Tulke, tu poţi să fii monitor”, zise Stalky, „dar eu

părăsesc liceul. Ai priceput diferenţa, Tulke dragă?”

‘Yes, I see. Don’t bear malice, Stalky.’ „Da, văd, nu fi supărat pe mine, Stalky.”

‘Stalky? Curse your impudence, you young cub,’ shouted

Stalky, magnificent in top-hat, stiff collar, spats, and high-

waisted, snuff-colored ulster. ‘I want you to understand that I’m

Mister Corkran, an’ you’re a dirty little schoolboy.’

„Stalky? Asta-i curată îndrăzneală, bobocule,” strigă

Stalky cu pălărie tare, guler scrobit, ghetre şi palton castaniu

bine tăiat. „Te rog să pricepi că de-acum înainte sunt domnul

Corkran, pe când tu nu eşti decât un şcolar cu degetele pline de

cerneală.”

‘Besides bein’ frabjously immoral,’ said M’Turk. ‘Wonder

you aren’t ashamed to foist your company on pure-minded boys

like us.’

„Pe lângă că eşti grozav de imoral,” zise M’Turk. „Mă mir

că nu ţi-e ruşine să impui tovărăşia ta unor băieţi aşa curaţi la

suflet ca noi.”


Stalky & Co

389

‘Come on, Tulke,’ cried Naughten, from the prefects’

brake.

„Haide, vino odată, Tulke,” strigă Naughten din brek-ul

monitorilor.

‘Yes, we’re comin’. Shove up and make room, you

Collegers. You’ve all got to be back next term, with your "Yes,

sir," and "Oh, sir," an’ "No sir" an’ "Please sir"; but before we say

good-bye we’re going to tell you a little story. Go on, Dickie’ (this

to the driver); ‘we’re quite ready. Kick that hat-box under the

seat, an’ don’t crowd your Uncle Stalky.’

„Da, venim. Ia daţi-vă la o parte, măi şcolarilor. Voi toţi

veţi trebui să vă întoarceţi îndărăt trimestrul viitor şi să spuneţi:

„Da, domnule,” „Nu, domnule” şi „Oh, domnule,” „Vă rog,

domnule”; dar înainte de a ne despărţi, o să vă povestesc o mică

istorie. Mână Dickie (acesta către vizitiu); „suntem gata. Băgaţi

cutia asta sub banchetă şi nu-nghesuiţi pe unchiul Stalky.”

‘As nice a lot of high-minded youngsters as you’d wish to

see,’ said M’Turk, gazing round with bland patronage. ‘A trifle

immoral, but then—boys will be boys. It’s no good tryin’ to look

stuffy, Carson. Mister Corkran will now oblige with the story of

Tulke an’ Mary Yeo!’

„Nici nu s-ar putea găsi un grup mai distins ca acesta, de

adolescenţi cu inima înaltă,” zise M’Turk privindu-i cu o

condescenţă amabilă. „Cam imorali, dar ce să-i faci, băieţii sunt

băieţi. Te rog, nu lua aerele astea grozave, Carson. Domnul

Corkran ne va face acum plăcerea să ne povestească întâmplarea

cu Tulke şi cu Mary Yeo!”


Stalky & Co

390


Stalky & Co

391

Slaves of the Lamp

Part II

Sclavii lămpii

Partea II

That very Infant who told the story of the capture of Boh

Na Ghee [“A Conference of the Powers,” Many Inventions] to

Eustace Cleaver, novelist, inherited an estateful baronetcy, with

vast revenues, resigned the service, and became a landholder,

while his mother stood guard over him to see that he married

the right girl. But, new to his position, he presented the local

volunteers with a full-sized magazine-rifle range, two miles

long, across the heart of his estate, and the surrounding families,

who lived in savage seclusion among woods full of pheasants,

regarded him as an erring maniac. The noise of the firing

disturbed their poultry, and Infant was cast out from the society

of J.P.’s and decent men till such time as a daughter of the county

might lure him back to right thinking. He took his revenge by

filling the house with choice selections of old schoolmates home

Acelaşi tânăr, care pe vremuri povestise romancierului

Eustache Cleaver capturarea fortăreţei Boh-Na-Ghee, moştenise

un domeniu ce aducea cu sine titlul de baronet împreună cu un

venit considerabil. El se aşezase la ţară ca un moşier cumsecade;

iar mama sa se instalase pe lângă dânsul, ca nu cumva să-şi facă

de cap şi să se căsătorească cu o fată care nu ar fi fost o partidă

potrivită. Novice cum era în situaţia sa de mare proprietar, dărui

corpului de voluntari, pentru exerciţii, o sfoară de moşie tocmai

de-a curmezişul pământurilor sale; celelalte familii de

proprietari care se găseau prin prejur considerau aceasta ca fapta

unui smintit. Zgomontul tirului speria vânatul lor, iar infantul

nostru fu ostracizat din societatea judecătorului de pace şi a

oamenilor cu vază, până la vremea când o fată de boieri localnici

l-ar aduce la realitate. Ca să se răzbune de singurătatea în care


Stalky & Co

392

on leave—affable detrimentals, at whom the bicycle-riding

maidens of the surrounding families were allowed to look from

afar. I knew when a troopship was in port by the Infant’s

invitations. Sometimes he would produce old friends of equal

seniority; at others, young and blushing giants whom I had left

small fags far down in the Lower Second; and to these Infant and

the elders expounded the whole duty of Man in the Army.

era lăsat, el îşi umplea castelul cu cârduri de băieţi aleşi dintre

vechii săi camarazi de şcoală, sosiţi în ţară pentru concediu; şi

nici unul nefiind partida convenabilă, fetele dimprejur erau

încuviinţate să-i privească numai din depărtare, în plimbările pe

care le făceau cu bicicleta. Câteodată găseai la dânsul prieteni

vechi, contemporani de-ai săi; altă dată giganţi tineri cu obrajii

ce roşeau lesne, pe care îi cunoscusem pe vremuri ca nişte

flecuşteţe dintr-a doua inferioară.

‘I’ve had to cut the service,’ said the Infant; ‘but that’s no

reason why my vast stores of experience should be lost to

posterity.’ He was just thirty, and in that same summer an

imperious wire drew me to his baronial castle: ‘Got good haul;

ex Tamar. Come along.’

„Eu am fost obligat să mă retrag din armată, zicea

infantul; „aş vrea totuşi ca vasta mea experienţă să folosească

posterităţii.”

În vara aceea, infantul împlinise tocmai treizeci de ani—

o telegramă mă chema imperios la castelul său: „Sosit transport

excelent; ex. Tamar. Vino curând.”

It was an unusually good haul, arranged with a single eye

to my benefit. There was a baldish, broken-down captain of

Native Infantry, shivering with ague behind an indomitable red

nose—and they called him Captain Dickson. There was another

captain, also of Native Infantry, with a fair moustache; his face

Era un transport distins, îndeosebi, ales pe sprânceană. Se

aflau într-ânsul: un căpitan de infanterie indigenă, chel, cu un

nas mare, obosit şi dârdâind de friguri; răspundea la numele de

Dickson. Un căpitan tot de infanterie indigenă, cu o mustaţă

blondă; figura îi era albă ca de var şi mâinile străvezii, dar


Stalky & Co

393

was like white glass, and his hands were fragile, but he

answered joyfully to the cry of Tertius. There was an

enormously big and well-kept man, who had evidently not

campaigned for years, clean-shaved, soft-voiced, and cat-like,

but still Abanazar for all that he adorned the Indian Political

Service; and there was a lean Irishman, his face tanned blue-

black with the suns of the Telegraph Department. Luckily the

baize doors of the bachelors’ wing fitted tight, for we dressed

promiscuously in the corridor or in each other’s rooms, talking,

calling, shouting, and anon waltzing by pairs to songs of Dick

Four’s own devising.

răspundea vesel când era strigat Terţius. Se găsea un om înalt şi

bine conservat, căci, evident nu mai făcuse campania de mulţi

ani, bine ras, cu vocea blândă şi ceva felin în persoana sa, pe care

toţi îl numeau Abanazar, cu toate că ajunsese unul dintre şefii

serviciului politic din India; şi mai era un irlandez slab, cu faţa

arsă de soare în inspecţiile departamentului telegrafelor. O

fericier era că perdelele de stofă grea ce despărţeau aripa în care

şedeam noi, băieţii, se închideau foarte bine, căci ne îmbrăcam la

întâmplare, pe coridor, unul în odaia celuilalt, vorbind, strigând

şi valsând perechi, perechi, în sunetul valsurilor cântate de Dick

IV după propria-i inspiraţie.

There were sixty years of mixed work to be sifted out

between us, and since we had met one another from time to time

in the quick scene-shifting of India—a dinner, camp, or a race-

meeting here; a dak-bungalow or railway station up country

somewhere else—we had never quite lost touch. Infant sat on

the banisters, hungrily and enviously drinking it in. He enjoyed

his baronetcy, but his heart yearned for the old days.

Adiţionând timpul pe care fiecare-l petrecuse într-altfel,

se puteau număra acolo 60 de ani de lucru, pe care aveam să-i

depanăm şi să-i criticăm; totuşi ne mai întâlnisem în repezile

schimbări de scenă pe care le comporta viaţa din Indii: pe

câmpul de manevre, la vreun banchet sau la curse, la întâlniri de

vânătoare sau prin tren, şi din vedere nu ne pierdusem

niciodată. Infantul şedea pe rampa scării, sorbind povestirile

noastre. Se bucura de noua lui situaţie, dar inima-i ducea dorul


Stalky & Co

394

vremurilor trecute.

It was a cheerful babel of matters personal, provincial,

and imperial, pieces of old call-over lists, and new policies, cut

short by the roar of a Burmese gong, and we went down not less

than a quarter of a mile of stairs to meet Infant’s mother, who

had known us all in our school-days and greeted us as if those

had ended a week ago. But it was fifteen years since, with tears

of laughter, she had lent me a gray princess-skirt for amateur

theatricals.

Conversaţia noastră, un fel de talmeş-balmeş, în care

intrau: afaceri personale şi regionale, crâmpeie din liste de apel

şi ştiri politice, era suspendată de sunetele unui gong birman,

care ne îndemna să coborâm vreo patru sute de metri pe scări în

jos; mama infantului, care ne ştia pe toţi de când eram pe băncile

şcolii, ne întâmpina aşa de parcă nici o săptămână nu trecuse de

atunci. Şi când te gândeşti, se împlineau tocmai cincisprezece ani

de când îmi împrumutase, râzând cu lacrimi, o rochie princesse

ca să joc teatru.

That was a dinner from the Arabian Nights, served in an

eighty-foot hall full of ancestors and pots of flowering roses,

and, this was more impressive, heated by steam. When it was

ended and the little mother had gone away—(‘You boys want to

talk, so I shall say good-night now’)—we gathered about an

apple-wood fire, in a gigantic polished steel grate, under a

mantelpiece ten feet high, and the Infant compassed us about

with curious liqueurs and that kind of cigarette which serves

best to introduce your own pipe.

Prânzul părea a fi coborât din poveştile celor 1001 de

nopţi, aşa cum era servit în holul lung de peste 20 de metri, plin

cu portrete de străbuni şi ghivece de trandafiri şi încălzit cu

aburi. Cînd totul fu sfârşit, bătrânica ne părăsi—(„Voi, băieţi,

mai vreţi să vorbiţi între voi, aşa că eu mă duc la culcare”)—ne

strânseserăm împrejurul unui foc de crăci de măr în căminul cu

gratii de oţel de trei metri înalt, iar infantul ne îmbia cu băuturi

de tot felul, cu ţigarete din soiul acela care te fac să-ţi apreciezi

mai bine pipa.


Stalky & Co

395

‘Oh, bliss!’ grunted Dick Four from a sofa, where he had

been packed with a rug over him. ‘First time I’ve been warm

since I came home.’

„O fericire!” mormăi Dick IV de pe sofaua unde fusese

aşezat şi învelit cu o pătură. „Pentru întâia dată de când m-am

întors în Anglia, mi-e cald.”

We were all nearly on top of the fire, except Infant, who

had been long enough at home to take exercise when he felt

chilled. This is a grisly diversion, but one much affected by the

English of the Island.

Toţi şedeau îngrămădiţi pe lângă foc, afară de infantul

care, aflat de mai mult timp în Anglia, se obişnuise să se mişte

când îi era frig. O distracţie absurdă ce le place mult englezilor

din insulă.

‘If you say a word about cold tubs and brisk walks,’

drawled M’Turk, ‘I’ll kill you, Infant. I’ve got a liver, too.

‘Member when we used to think it a treat to turn out of our beds

on a Sunday morning—thermometer fifty-seven degrees if it

was summer—and bathe off the Pebbleridge? Ugh!’

„Dacă spui o singură vorbă despre duşuri reci şi

preumblări repezi, te omor, infante,” pronunţă vocea tărăgănată

a lui M’Turk. „Ştii că mai am şi un ficat de păzit. Ţi-aduci aminte

când consideram ca o fericire faptul că ne sculam duminica

dimineaţa, iarna, când termometrul arăta 57 de grade, şi

mergeam de ne scăldam pe plajă? Brrr!”

‘ ‘Thing I don’t understand,’ said Tertius, ‘was the way

we chaps used to go down into the lavatories, boil ourselves

pink, and then come up with all our pores open into a young

snowstorm or a black frost. Yet none of our chaps died, that I can

remember.’

„Ceea ce nu pricep deloc,” zise Tertius, „era cum

obişnuiam noi băieţii să mergem jos la băi, să ne înfierbântăm

până ce ieşeam roşii ca racii de colo, pe câte un pui de ger, şi să

ne întoarcem pe afară, fără ca vre-unul din noi să fi murit

dintr-asta, după câte ştiu.”

‘ ‘Talkin’ of baths,’ said M’Turk, with a chuckle, ‘ „Vorbind de băi,” zise M’Turk, „îţi aduci aminte baia


Stalky & Co

396

‘member our bath in Number Five, Beetle, the night Rabbits-

Eggs rocked King? What wouldn’t I give to see old Stalky now!

He is the only one of the two Studies not here.’

noastră din cabina Nr. 5, Beetle, în noaptea când Tigva de Iepure

l-a lapidat pe King. Ce n-aş da să vedem aici pe Stalky. Din cele

două studii, e singurul care lipseşte.”

‘Stalky is the great man of his Century,’ said Dick Four. „Stalky este produsul cel mai însemnat al veacului,” zise

Dick IV.

‘How d’you know?’ I asked. „De unde ştii?” întrebai eu.

‘How do I know?’ said Dick Four scornfully. ‘If you’ve

ever been in a tight place with Stalky you wouldn’t ask.’

„Cum de unde,” zise Dick IV cu dispreţ. „Dacă ai fi fost

într-o situaţie disperată alături de Stalky, n-ai mai întreba.”

‘I haven’t seen him since the camp at Pindi in ‘87,’ I said.

‘He was goin’ strong then—about seven feet high and four feet

thick.’

„Nu l-am văzut de la Pindi, în 87, când am bivuacat

împreună,” zisei eu. „Începuse să se îngraşe—avea vreo doi

metri înălţime şi mai bine de un metru douăzeci peste mijloc.”

‘Adequate chap. Infernally adequate,’ said Tertius,

pulling his moustache and staring into the fire.

„Straşnic băiat. Straşnic, nu glumă,” zise Tertius

potrivindu-şi mustaţa şi privind în foc.

‘Got dam’ near court-martialed and broke in Egypt in

‘84,’ the Infant volunteered. ‘I went out in the same trooper with

him—as raw as he was. Only I showed it, and Stalky didn’t.’

„Fu cât pe-aci să fie dat în Curtea Marţială şi reformat în

1884 în Egipt,” spuse infantul. „Pornisem pe bordul aceluaşi

vapor. Eram tot atât de ageamiu ca şi el, numai că la mine se

vedea şi la el nu!”

‘What was the trouble?’ said M’Turk, reaching forward

absently to twitch my dress-tie into position.

„Şi cum a fost chestia?” întrebă M’Turk, întinzând mâna

distrat ca să-mi potrivească cravata.


Stalky & Co

397

‘Oh, nothing. His colonel trusted him to take twenty

Tommies out to wash, or groom camels, or something at the back

of Suakin, and Stalky got embroiled with Fuzzies five miles in

the interior. He conducted a masterly retreat and wiped up eight

of ‘em. He knew jolly well he’d no right to go out so far, so he

took the initiative and pitched in a letter to his colonel, who was

frothing at the mouth, complaining of the “paucity of support

accorded to him in his operations.” Gad, it might have been one

fat brigadier slangin’ another! Then he went into the Staff

Corps.’

„Oh! N-a fost cine ştie ce. Colonelul său îi încredinţase 20

de oameni ca să-i ducă la baie, sau să ţesale cămilele, ori aşa ceva,

în dosul lui Suakin; dar Stalky se încurcă cu nişte nomazi la vreo

opt kilometri mai departe. Se retrase foarte îndemânatic,

omorând vreo opt indigeni. Ştia bine că nu trebuie să înainteze

atâta şi aşa luă el iniţiativa, adresându-se colonelului său de sus

într-o scrisoare, ca şi cum acesta ar fi fost de vină. Se plângea de

insuficienţa ajutoarelor ce-i fuseseră puse la dispoziţie în

operaţiile sale; vorbea pe tonul unui general care-l repede pe

altul. Colonelul făcu spume la gură când citi asta. Pe urmă fu

mutat în Statul Major.”

‘That—is—entirely—Stalky,’ said Abanazar from his

armchair.

„Asta seamănă foarte mult cu Stalky,” zise Abanazar din

fotoliul său.

‘You’ve come across him, too?’ I said. „Te-ai întâlnit şi tu vreodată cu el?” întrebai eu.

‘Oh, yes,’ he replied in his softest tones. ‘I was at the tail

of that—that epic. Don’t you chaps know?’

„Oh, da!” răspunse el cu o voce foarte blândă. „l-am văzut

tocmai la sfârşitul acelei… acelei epopee. Poate nu ştiţi nimic de

ea?”

We did not—Infant, M’Turk, and I; and we called for

information very politely.

Infantul, M’Turk şi cu mine nu ştiam nimic. Cerurăm

foarte politicos mai ample informaţii.


Stalky & Co

398

‘ ‘Twasn’t anything,’ said Tertius. ‘We got into a mess up

in the Khye-Kheen Hills a couple o’ years ago, and Stalky pulled

us through. That’s all.’

„N-a fost mare lucru,” zise Tertius. „Am avut o afacere

plicticoasă prin munţii Khye-Kheen-ilor, acum vreo câţiva ani, şi

Stalky ne-a ajutat să ieşim dintr-ânsa. Atâta tot.”

M’Turk gazed at Tertius with all an Irishman’s contempt

for the tongue-tied Saxon.

M’Turk privi pe Tertius cu dispreţul irlandezului guraliv

pentru saxonul cu limba curată.

‘Heavens!’ he said. ‘And it’s you and your likes govern

Ireland. Tertius, aren’t you ashamed?’

„Oh, Dumnezeule!” exclamă el. „Când te gândeşti că tu

şi cu alţii ca tine guvernaţi Irlanda. Tertius, nu ţi-e ruşine?”

‘Well, I can’t tell a yarn. I can chip in when the other

fellow starts. Ask him.’ He pointed to Dick Four, whose nose

gleamed scornfully over the rug.

„Ce să-ţi fac, eu nu ştiu să povestesc; tot ce pot să fac e să

arunc şi eu câte o vorbă când povestea este în toi. Întreabă-l pe

el”, şi arătă pe Dick IV, al cărui nas strălucea deasupra covorului

lăţos.

‘I knew you wouldn’t,’ said Dick Four. ‘Give me a

whiskey and soda. I’ve been drinking lemon-squash and

ammoniated quinine while you chaps were bathin’ in

champagne, and my head’s singin’ like a top.’

„Ştiam că n-o s-o spui tu,” zise Dick IV; „daţi-mi un

whisky cu soda. Am băut limonadă destulă şi am luat chinină,

pe când voi că susţineaţi cu şampanie.”

He wiped his ragged moustache above the drink; and, his

teeth chattering in his head, began:

Îşi şterse mustaţa după ce bău, şi cu dinţii clănţănind din

când în când, începu:

‘You know the Khye-Kheen-Malôt expedition, when we

scared the souls out of ‘em with a field force they daren’t fight

„Vă aduceţi aminte de expediţia contra Khye-Kheen-ilor

şi Maloţilor, atunci când i-am speriat cu atâta trupă, încât n-au


Stalky & Co

399

against? Well, both tribes—there was a coalition against us—

came in without firing a shot: and a lot of hairy villains, who had

no more power over their men than I had, promised and vowed

all sorts of things. On that very slender evidence, Pussy dear—’

mai îndrăznit să mai tragă un singur foc contra noastră. Cele

două triburi coalizate capitulară şi o droaie de haiduci bărboşi,

care nu aveau mai multă autoritate asupra oamenilor pe care îi

comandau decât aş fi putut avea eu, de exemplu, jurară şi

promiseră o sumă de lucruri. Asupra acestor asigurări foarte

dubioase, Motane, dragă…”

‘I was at Simla,’ said Abanazar hastily. „Eu nu eram acolo, eram la Simla,” zise Abanazar repede.

‘Never mind, you’re tarred with the same brush. On the

strength of those tuppenny-ha’penny treaties, your asses of

Politicals reported the country as pacified, and the Government,

being a fool, as usual, began road-makin’—dependin’ on local

supply for labour. ‘Member that, Pussy? ‘Rest of our chaps

who’d had no look-in during the campaign didn’t think there’d

be any more of it, and were anxious to get back to India. But I’d

been in two of these little rows before, and I had my suspicions.

I engineered myself, summo ingenio, into command of a road-

patrol—no shovellin’, only marching up and down genteelly

with a guard. They’d withdrawn all the troops they could, but I

nucleused about forty Pathans, recruits chiefly, of my regiment,

„Nu-i nimic, acolo erau alţii, dar sunteţi toţi din acelaşi

aluat. În baza acestor tratate care nu făceau două parale,

politicienii dumitale considerară regiunea ca pacificată şi

administraţia neprevăzătoare, ca de obicei, începu să facă

drumuri, bazându-se pe mâna de lucru furnizată de indigeni.

Ţi-aduci aminte, Motane? Băieţii noştri, care nu avuseseră nici

un concediu în timpul campaniei, gândeau că n-o să li se mai

întâmple nimic şi erau nerăbdători să se întoarcă înspre centru.

Eu mai văzusem vreo două comedii d-astea înainte şi aveam

bănuielile mele. Luai din propria mea iniţiativă comanda unei

patrule şi plecarăm să supraveghem drumurile—fără să lucrăm,

numai aşa, ne preumblam în sus şi în jos să observăm lucrările.


Stalky & Co

400

and sat tight at the base-camp while the road-parties went to

work, as per Political survey.

Aproape toate trupele erau retrase, dar am mai adunat vreo 40

de recruţi, mare parte din regimentul meu; şi pe când echipele

de lucru începeau drumul, mă instalai la câmpul de bază, ca un

fel de arbitru politic.

‘Had some rippin’ sing-songs in camp, too,’ said Tertius. „Se cântau şi nişte cântece straşnice în bivuacul tău,” zise

Tertius.

‘My pup’—thus did Dick Four refer to his subaltern—

’was a pious little beast. He didn’t like the sing-songs, and so he

went down with pneumonia. I rootled round the camp, and

found Tertius gassing about as a D.A.Q.M.G., which, God

knows, he isn’t cut out for. There were six or eight of the old Coll.

at base-camp (we’re always in force for a frontier row), but I’d

heard of Tertius as a steady old hack, and I told him he had to

shake off his D.A.Q.M.G. breeches and help me. Tertius

volunteered like a shot, and we settled it with the authorities,

and out we went—forty Pathans, Tertius, and me, looking up

the road-parties. Macnamara’s—’member old Mac, the Sapper,

who played the fiddle so damnably at Umballa?—Mac’s party

was the last but one. The last was Stalky’s. He was at the head of

„Căţeluşul meu de locotenent era foarte pudic, nu-i

plăceau cântecele aşa că se culcă la pat cu o pneumonie. Mă

învârtii câtva timp prin bivuac şi găsii pe Tertius care se afla în

treabă şi făcea gălăgie ca un…

Dumnezeu ştie că nu e făcut pentru aşa ceva. Mai erau

vreo şase sau opt din vechii noştri camarazi la bivuac (când e

vorba de mişcare pe frontieră, suntem întotdeauna numeroşi),

dar auzisem de Tertius ca de un luptător solid şi îi spusei să-şi

dea jos eghileţii de aghiotant de la divizie şi să-mi ajute. Tertius

se învoi pe loc, aranjarăm chestia cu autorităţile şi pornirăm: 40

de pathani, Tertius şi cu mine, să inspectăm echipele de lucru.

Postul lui Macnamara—ţi-aduci aminte de Mac, pionierul, care

cânta aşa de prost la vioară?—Era penultimul. Ultimul era al lui


Stalky & Co

401

the road with some of his pet Sikhs. Mac said he believed he was

all right.’

Stalky. El era în capul drumului cu vreo câţiva din luptătorii

Sikh, favoriţii săi. Mac credea că pe acolo era linişte.”

‘Stalky is a Sikh,’ said Tertius. ‘He takes his men to pray

at the Durbar Sahib at Amritzar, regularly as clockwork, when

he can.’

„Stalky este el însuşi un adevărat Sikh,” zise Tertius, „îşi

ducea oamenii în pelerinaj la Durbar Sahib, în Amritzar, regulat,

ca un ceasornic, de câte ori se găseşte pe acolo.”

‘Don’t interrupt, Tertius. It was about forty miles beyond

Mac’s before I found him; and my men pointed out gently, but

firmly, that the country was risin’. What kind o’ country, Beetle?

Well, I’m no word-painter, thank goodness, but you might call it

a hellish country! When we weren’t up to our necks in snow, we

were rolling down the khud. The well-disposed inhabitants,

who were to supply labour for the road-making (don’t forget

that, Pussy dear), sat behind rocks and took pot-shots at us. ‘Old,

old story! We all legged it in search of Stalky. I had a feeling that

he’d be in good cover, and about dusk we found him and his

road-party, as snug as a bug in a rug, in an old Malôt stone fort,

with a watch-tower at one corner. It overhung the road they had

blasted out of the cliff fifty feet below; and under the road things

went down pretty sheer, for five or six hundred feet, into a gorge

„Nu mă întrerupe, Tertius. Am făcut mai mult de 60 de

kilometri de la postul lui Mac până ce să-l găsesc, şi oamenii mei

îmi atraseră atenţia cu insistenţă că populaţia era rasculată. Mă

întrebi ce fel de regiune, Beetle? Nu prea sunt meşter în descrieri,

dar pot să-ţi spun că era o regiune infernală; când nu străbăteam

prin zăpada care ne ajungea la gât, ne rostogoleam prin

prăpăstii. Indigenii dispuşi în favoarea noastră şi care trebuiau

să ne furnizeze mâna de lucru pentru drumuri (nu uita, Motane)

stăteau ascunşi în dosul stâncilor şi trăgeau în noi ca la ţintă. Este

vechea, vechea poveste. Ne grăbirăm să-l găsim pe Stalky.

Aveam presimţirea că trebuie să stea ei ascunşi undeva, şi pe la

asfinţit, il găsirăm împreună cu echipele lui de pionieri, instalat

comfortabil într-un vechi fort de piatră al indigenilor Maloţi, ce

aveaun într-un colţ un turn de pază. Acesta se găsea la 16 metri


Stalky & Co

402

about half a mile wide and two or three miles long. There were

chaps on the other side of the gorge scientifically gettin’ our

range. So I hammered on the gate and nipped in, and tripped

over Stalky in a greasy, bloody old poshteen, squatting on the

ground, eating with his men. I’d only seen him for half a minute

about three months before, but I might have met him yesterday.

He waved his hand all sereno.

deasupra drumului pe care îl săpaseră în stâncă cu dinamită. De

acolo în jos, valea se lăsa abruptă cam vreo 200 de metri, într-o

cheie largă de 500 de metri şi lungă de patru sau cinci kilometri.

De partea cealaltă a văii, înşiraţi sub coastă, indigenii trăgeau în

noi cu tot dinadinsul. Dintr-această pricină, bătui tare în poartă

să mi se deschidă mai iute şi, intrând, dădui peste Stalky care

şedea jos, împreună cu oamenii săi la masă. Ne văzusem numai

cu vreo trei luni înainte, timp de o jumătate de minut, dar aveam

impresia că-l văzusem ieri. Foarte calm, îmi făcu un semn de bun

venit cu mâna.

‘ “Hullo, Aladdin! Hullo, Emperor!” he said. “You’re just

in time for the performance.”

„Salut, Aladin! Salut împărate!” zise el. „Aţi ajuns tocmai

la vreme pentru reprezentaţie.”

‘I saw his Sikhs looked a bit battered. “Where’s your

command? Where’s your subaltern?” I said.

„Mă uitai şi văzui că oamenii lui păreau cam pieriţi. Unde

ţi-e sublocotenentul?—întrebai eu.”

‘ “Here—all there is of it,” said Stalky. “If you want young

Everett, he’s dead, and his body’s in the watch-tower. They

rushed our road-party last week, and got him and seven men.

We’ve been besieged for five days. I suppose they let you

through to make sure of you. The whole country’s up. ‘Strikes

„Aici, tot ce-a rămas din el,” zise Stalky. „Dacă întrebi de

tânărul Everett, a murit, şi trupul lui se află în turnul de veghe.

S-au năpustit peste echipa noastră, săptămâna trecută, şi l-au

omorât pe el cu alţi şapte oameni. De cinci zile stăm presuraţi.

Toată regiunea dimprejur e răsculată. Îmi face impresia că aţi


Stalky & Co

403

me you’ve walked into a first-class trap.” He grinned, but

neither Tertius nor I could see where the deuce the fun was. We

hadn’t any grub for our men, and Stalky had only four days’

whack for his. That came of dependin’ upon your asinine

Politicals, Pussy dear, who told us that the inhabitants were

friendly.

intrat într-o cursă, clasa întâi”. Începu să râdă, dar Tertius şi cu

mine nu găseam deloc veselă situaţia asta. Nu aveam de

mâncare pentru oamenii noştri şi Stalky pentru ai săi nu mai

avea muniţii decât pe patru zile. Şi totul se întâmplase, dragă

Motane, pentru că ne luasem după stupizii voştri de

administratori politici, care spuneau că locuitorii regiunii ne

erau prieteni.

‘To make us quite comfy, Stalky took us up to the watch-

tower to see poor Everett’s body, lyin’ in a foot o’ drifted snow.

It looked like a girl of fifteen—not a hair on the little fellow’s

face. He’d been shot through the temple, but the Malôts had left

their mark on him. Stalky unbuttoned the tunic, and showed it

to us—a rummy sickle-shaped cut on the chest. ‘Member the

snow all white on his eyebrows, Tertius? ‘Member when Stalky

moved the lamp and it looked as if he was alive?’

„Să ne mai facă încă o bucurie, Stalky ne dusese sus în

turnul de veghe să vedem corpul sărmanului Everett. Zăcea

înconjurat de zăpada adunată de viscol. Părea o fetiţă de

cinsprezece ani, nu avea un păr pe faţa lui tânără. Fusese

împuşcat în tâmplă, dar indigenii Maloţi îl crestaseră cu semnul

lor pe piept. Stalky îi desfăcu tunica spre a ni-l arăta: era o

tăietură în formă de secure. Ţi-aduci aminte de zăpada albă pe

sprâncenele sale, Tertius? Ţi-aduci aminte că atunci când Stalky

mişca lampa, figura părea vie?”

‘Ye-es,’ said Tertius, with a shudder. ‘ ‘Member the

beastly look on Stalky’s face, though, with his nostrils all blown

out, same as he used to look when he was bullyin’ a fag? That

„Da-a,” zise Tertius, scuturându-se. „Dar tu ţi-aduci

aminte expresia lui Stalky, privirea aceea dârză, brutală şi nările

umflate, întocmai ca pe vremea când teroriza vre-un


Stalky & Co

404

was a lovely evening.’ băieţandru?”

‘We held a council of war up there over Everett’s body.

Stalky said the Malôts and Khye-Kheens were up together;

havin’ sunk their blood feuds to settle us. The chaps we’d seen

across the gorge were Khye-Kheens. It was about half a mile

from them to us as a bullet flies, and they’d made a line of

sungars under the brow of the hill to sleep in and starve us out.

The Malôts, he said, were in front of us promiscuous. There

wasn’t good cover behind the fort, or they’d have been there,

too. Stalky didn’t mind the Malôts half as much as he did the

Khye-Kheens. He said the Malôts were treacherous curs. What I

couldn’t understand was, why in the world the two gangs didn’t

join in and rush us. There must have been at least five hundred

of ‘em. Stalky said they didn’t trust each other very well, because

they were ancestral enemies when they were at home; and the

only time they’d tried a rush he’d hove a couple of blasting-

charges among ‘em, and that had sickened ‘em a bit.

„Acolo, peste corpul lui Everett ţinurăm sfat. Stalky zise

că Maloţii şi Khye-Kheen-ii erau răsculaţi; îşi uitaseră vechea lor

inimiciţie şi îşi uneau silinţele ca să ne distrugă. Cei pe care îi

văzusem în faţă pe deal erau Khye-Kheen-ii. Eram despărţiţi de

ei de cel puţin 800 de metri în linie dreaptă; îşi făcuseră sub

geana dealului o linie de adăposturi în care să poată şi dormi, ca

să ne reducă prin foame. Maloţii, zicea el, erau lângă noi. În

dosul fortului era locul prea deschis, altfel s-ar fi instalat şi acolo.

Lui Stalky nu-i păsa de Maloţi nici pe jumătate cât îi păsa de

Khye-Kheen-i. Spunea de Maloţi că erau câini trădători. Eu nu

puteam să pricep de ce nu se uneau cele două trupe ca să ne

atace. Erau cel puţin 500 cu toţii. Stalky zise că nu prea aveau

încredere unii în ceilalţi, fiind inamici de veacuri; şi singura dată

când încercaseră un atac el le trimisese câteva salve omorâtoare

care le mai tăiaseră pofta de a se mai repede.”

‘It was dark by the time we finished, and Stalky, always

serene, said: “You command now. I don’t suppose you mind my

Până ce isprăvisem vorba, se făcuse întuneric şi Stalky, tot

calm, zise: „Tu ne comanzi acum, dar cred că nu te superi dacă


Stalky & Co

405

taking any action I may consider necessary to reprovision the

fort?” I said “Of course not,” and then the lamp blew out. So

Tertius and I had to climb down the tower steps (we didn’t want

to stay with Everett) and got back to our men. Stalky had gone

off—to count the stores, I supposed. Anyhow, Tertius and I sat

up in case of a rush (they were plugging at us pretty generally,

you know), relieving each other till the mornin’.

eu voi lua măsurile ce mi se par mie potrivite, pentru

reaprovizionarea fortului?” Răspunsei: “Bineînţeles că nu,” şi

lampa se stinse. Aşa Tertius şi cu mine coborârăm scările

turnului, (nevrând să rămânem acolo cu Everett) şi ne duserăm

jos la oamenii noştri. Stalky dispăruse să-şi scotocească

proviziile, socoteam noi. Oricum ar fi fost, Tertius şi cu mine

stăturăm de veghe până a doua zi, de frica unui atac, unul

sculând pe celălalt când îi venea vremea de pază.

‘Mornin’ came. No Stalky. Not a sign of him. I took

counsel with his senior native officer—a grand, white-

whiskered old chap—Rutton Singh, from Jullunder-way. He

only grinned, and said it was all right. Stalky had been out of the

fort twice before, somewhere or other, accordin’ to him. He said

Stalky ‘ud come back unchipped, and gave me to understand

that Stalky was an invulnerable Guru of sorts. All the same, I put

the whole command on half rations, and set ‘em to pickin’ out

loop-holes.

De dimineaţă, nu se văzu nici o urmă de Stalky. Întrebai

pe cel mai vechi dintre gradele indigene şi stăturăm la sfat.

Acesta era un individ bătrân, măreţ, cu favoriţii albi, Rutton

Singh din Jullunder. El râse spunând că toate vor merge bine, că

Stalky mai ieşise din fort de două ori până tunci, şi că se întorsese

neatins. Îmi dădu să înţeleg că Stalky era un om invulnerabil, un

soi de Guru. Oricum eu ordonai să se dea întregului grup raţia

de hrană pe jumătate, şi îi pusei să facă metereze.

‘About noon there was no end of a snow-storm, and the

enemy stopped firing. We replied gingerly, because we were

Pe la amiază, începu să ningă şi inamicul încetă a mai

trage. Noi făcurăm acelaşi lucru pentru că duceam mare lipsă de


Stalky & Co

406

awfully short of ammunition. ‘Don’t suppose we fired five shots

an hour, but we generally got our man. Well, while I was talking

with Rutton Singh I saw Stalky coming down from the watch-

tower, rather puffy about the eyes, his poshteen coated with

claret-coloured ice.

muniţii. Nici nu cred că trăgeam cinci focuri pe ceas, dar fiecare

foc îşi dobora omul. Tocmai pe când şedeam de vorbă cu Rutton

Singh, văzui pe Stalky coborând din turnul fortului, umflat pe la

ochi, cu mantaua acoperită de gheaţă roşie.

‘ “No trustin’ these snowstorms,” he said. “Nip out quick

and snaffle what you can get. There’s a certain amount of friction

between the Khye-Kheens and the Malôts just now.”

„Nu poţi să ştii cât durează un viscol,” zise el. „Mai bine

să ieşiţi chiar acum şi să prindeţi ce puteţi. Există o oarecare

frecătură între Khye-Kheen şi Maloţi în momentul acesta.”

‘I turned Tertius out with twenty Pathans, and they

bucked about in the snow for a bit till they came on to a sort of

camp about eight hundred yards away, with only a few men in

charge and half-a-dozen sheep by the fire. They finished off the

men, and snaffled the sheep and as much grain as they could

carry, and came back. No one fired a shot at ‘em. There didn’t

seem to be anybody about, but the snow was falling pretty thick.

Îl trimesei pe Tertius cu 30 de pathani. Îşi făcură drum

prin zăpadă până ce ajunseră, după vreo 800 de metri la un fel

de bivuac unde găsiră şase oi şi vreo câţiva oameni de pază.

Uciseră oamenii, luară oile şi atâtea grăunţe cât puteau duce şi

se întoarseră nevătămaţi. Nimeni nu trăsese un foc asupra lor.

Părea că nu mai se găsea om prin împrejurimi, şi zăpada groasă

se aşternea mereu.

‘ “That’s good enough,” said Stalky when we got dinner

ready and he was chewin’ mutton-kababs off a cleanin’ rod.

“There’s no sense riskin’ men. They’re holding a pow-wow

between the Khye-Kheens and the Malôts at the head of the

„E destul de bine,” zise Stalky, după ce făcurăm rost de

prânz, pe când mesteca nişte frigărui de berbec înfipte pe vergea

de puşcă. „Nu face să rişti oamenii degeaba. Maloţii şi cu Khye-

Kheen-ii ţin o consfătuire la celălalt capăt al cheii. Nu prea cred


Stalky & Co

407

gorge. I don’t think these so-called coalitions are much good.” că dau rezultate bune coaliţiile astea.”

‘Do you know what that maniac had done? Tertius and I

shook it out of him by instalments. There was an underground

granary cellar-room below the watch-tower, and in blasting the

road Stalky had blown a hole into one side of it. Being no one

else but Stalky, he’d kept the hole open for his own ends; and

laid poor Everett’s body slap over the well of the stairs that led

down to it from the watch-tower. He’d had to remove and

replace the corpse every time he used the passage. The Sikhs

wouldn’t go near the place, of course. Well, he’d got out of this

hole, and dropped on to the road. Then, in the night and a

howling snowstorm, he’d dropped over the edge of the khud,

made his way down to the bottom of the gorge, forded the

nullah which was half frozen, climbed up on the other side along

a track he’d discovered, and come out on the right flank of the

Khye-Kheens. He had then—listen to this!—crossed over a ridge

that paralleled their rear, walked half a mile behind that, and

come out on the left of their line where the gorge gets shallow

and where there was a regular track between the Malôt and the

„Ştiţi ce făcuse acest nebun? Tertius şi cu mine obţinurăm

adevărul în rate, scuturându-l din când în când. Sub turnul de

veghe se găsea o pivniţă ce servea de grânar, şi făcând să sară cu

dinamită drumul, Stalky făcuse o gaură într-unul din pereţi.

Cum era Stalky şi nu altul, el nu o zidise, cu scopul ca să o

folosească, şi aşezase trupul sărmanului Everett peste chepengul

care din turn ducea în acel grânar. Fusese obligat să dea la o

parte şi să aşeze la loc corpul de câte ori trecuse pe acolo. Soldaţii

Sikh nu se prea apropiau de trupul neînsufleţit, dar el pe acolo

trecea, şi din grânar, prin spărtură, sărea pe drum. În noaptea

aceea, pe întuneric şi viscol, coborâse coasta abruptă, înaintase

până în fundul văii, trecuse pârâul pe jumătate îngheţat şi urcase

pe partea cealaltă, poteca, ajungând în flancul drept al Khye-

Kheen-ilor. Pe urmă, ascultaţi numai, urmase o creastă până

unde se sfârşea ariergarda lor, mai mersese câteva sute de metri

şi ieşise în stânga lor, la un loc unde valea e mai puţin adâncă şi

unde un drum bun unea poziţiile Khye-Kheen-ilor cu ale

Maloţilor. Era două după miezul nopţii şi se întâmplă ca un om


Stalky & Co

408

Khye-Kheen camps. That was about two in the morning, and, as

it turned out, a man spotted him—a Khye-Kheen. So Stalky

abolished him quietly, and left him—with the Malôts mark on

his chest, same as Everett had.

să-l simtă—un Khye-Kheen—, aşa că Stalky îl trimise liniştit pe

lumea cealaltă şi îl lăsa cu marca Maloţilor pe piept, aşa cum o

avea Everett.

‘ “I was just as economical as I could be,” Stalky said to

us. “If he’d shouted I should have been slain. I’d never had to do

that kind of thing but once before, and that was the first time I

tried that path. It’s perfectly practicable for infantry, you know.”

„Eram silit să fiu expeditiv,” zise Stalky. „Dacă ar fi ţipat,

mă omorau ceilalţi. Acest lucru nu l-am făcut decât o singură

dată, întâia oară când am încercat drumul Ştiţi că e perfect

practicabil pentru infanterie?”

‘ “What about your first man?” I said. „Dar cu cel dintâi cum s-a întâmplat?” îl întrebai eu.

‘ “Oh, that was the night after they killed Everett, and I

went out lookin’ for a line of retreat for my men. A man found

me. I abolished him—privatim—scragged him. But on thinkin’ it

over it occurred to me that if I could find the body (I’d hove it

down some rocks) I might decorate it with the Malôt mark and

leave it to the Khye-Kheens to draw inferences. So I went out

again the next night and did. The Khye-Kheens are shocked at

the Malôts perpetratin’ these two dastardly outrages after they’d

sworn to sink all blood-feuds. I lay up behind their sungars early

this morning and watched ‘em. They all went to confer about it

„Oh, s-a întâmplat în noaptea în care fusese omorât

Everett, şi eu mă apucasem să caut o linie de retragere pentru

grupul meu. Un om m-a văzut. L-am ucis, strâns de gât. Dar mai

târziu mi-a venit gândul, că dacă aş putea găsi trupul (îl

azvârlisem pe stânci), l-aş decora cu semnul Maloţilor şi lăsa

acolo ca să-l găsească Khye-Kheen-ii şi să facă presupuneri.

Noaptea următoare făcui şi isprava asta. Khey-Kheen-ii fură

indignaţi pe Maloţi că au săvârşit aceste omoruri laşe, după ce

reciproc îşi promiseseră ajutor. Azi-dimineaţă m-am ascuns în

dosul liniei lor de adăposturi şi-i auzeam cum discutau această


Stalky & Co

409

at the head of the gorge. Awf’ly annoyed they are. Don’t

wonder.” You know the way Stalky drops out his words, one by

one.’

chestie, la capătul văii. Zău, nu-i de mirare să fie supăraţi! Stalky

lăsa să cadă vorbele una câte una, aşa cum ştiţi că are obiceiul.

‘My God!’ said the Infant, explosively, as the full depth of

the strategy dawned on him.

„Sfinte Doamne!” exclamă infantul când pricepu tot

şiretlicul stratagemei.

‘Dear-r man!’ said M’Turk, purring rapturously. „Mare hoţoman,” zise M’Turk, mârâind încântat.

‘Stalky stalked,’ said Tertius. ‘That’s all there is to it.’ „Stalky îşi adeverea numele,” zise Tertius. “Atâta tot?”

‘No, he didn’t,’ said Dick Four. ‘Don’t you remember how

he insisted that he had only applied his luck? Don’t you

remember how Rutton Singh grabbed his boots and grovelled in

the snow, and how our men shouted?’

„Aşi,” zise Dick IV, “nu-ţi aduci amnite cum ţinea morţiş

că el nu făcuse nimic altceva decât se întemeiase pe norocul lui?

Nu-ţi aduci aminte cum îl apucase Rutton Singh de genunchi şi

se făcuse mititel în zăpadă, şi cum îl aclamau oamenii noştri?”

‘None of our Pathans believed that was luck,’ said

Tertius. ‘They swore Stalky ought to have been born a Pathan,

and—’member we nearly had a row in the fort when Rutton

Singh said Stalky was a Sikh? Gad, how furious the old chap was

with my Pathan Jemadar! But Stalky just waggled his finger and

they shut up.

„Nici unul din pathanii noştri nu vru să admită că era

numai norocul lui la mijloc,” zise Tertius. „Jurară că Stalky ar fi

trebuit să se nască pathan şi ţin minte că erau aproape să se bată

când spuse Rutton Singh că Stalky era Sikh. Cum se supără

bietul om pe mathanul meu Jemadar! Dar Stalky numai îi

ameninţă cu degetul şi se liniştiră.

‘Old Rutton Singh’s sword was half out, though, and he

swore he’d cremate every Khye-Kheen and Malôt he killed. That

Bătrânul Rutton Singh îşi scoase sabia din teacă şi jură să

ardă pe toţi Khye-Kheen-ii şi Maloţii pe care i-ar omorî. Aceasta


Stalky & Co

410

made the Jemadar pretty wild, because he didn’t mind fighting

against his own creed, but he wasn’t going to crab a fellow

Mussulman’s chances of Paradise. Then Stalky jabbered Pushtu

and Punjabi in alternate streaks. Where the deuce did he pick up

his Pushtu from, Beetle?’

îl exasperă pe Jemadar, pentru că lui nu-i păsa dacă lupta cu

oameni din propria sa religie, dar nu admitea, Doamne fereşte,

să răpească vreunuia dreptul de a intra în paradis. Atunci Stalky

bârâi ceva, când pe Pundjabi şi când pe Pushtu. De unde dracul

învăţase el Pushtu, Beetle?”

‘Never mind his language, Dick,’ said I. ‘Give us the gist

of it.’

„Nu te ocupa de limba lui, Dick,” zisei eu. „Rezumă ce

spunea.”

‘I flatter myself I can address the wily Pathan on occasion,

but, hang it all, I can’t make puns in Pushtu, or top off my

arguments with a smutty story, as he did. He played on those

two old dogs o’ war like a—like a concertina. Stalky said—and

the other two backed up his knowledge of Oriental nature—that

the Khye-Kheens and the Malôts between ‘em would organize a

combined attack on us that night, as a proof of good faith. They

wouldn’t drive it home, though, because neither side would

trust the other on account, as Rutton Singh put it, of the little

accidents. Stalky’s notion was to crawl out at dusk with his

Sikhs, manœuvre ‘em along this ungodly goat-track that he’d

found, to the back of the Khye-Kheen position, and then lob in a

„Mă mîndresc că ştiu şi eu să vorbesc pathanului când e

nevoie, dar să mor dacă pot să fac glume pe pushtu sau să-mi

isprăvesc peroraţia cu anecdote hazlii, aşa cum făcea el. Îi învârti

pe aceşti doi bătrâni luptători după plac. Stalky zise, şi ceilalţi

doi susţinură această prezumţie pe temeiul cunoaşterii ce o

aveau despre orientali, că şi Khye-Kheen-ii şi Maloţii aveau să

organizeze un atac combinat în noaptea aceea, ca fiecare să

dovedească celuilalt buna sa credinţă. Dar atacul nu aveau să-l

ducă până la sfârşit, pentru că nici unul nu se încredea pe deplin

în aliatul său, din cauza, expresia era a lui Rutton Singh, acelor

mici incidente.

Stalky avea intenţia să pornească după asfinţit cu


Stalky & Co

411

few long shots at the Malôts when the attack was well on. ‘That’ll

divert their minds and help to agitate ‘em,” he said. “Then you

chaps can come out and sweep up the pieces, and we’ll

rendezvous at the head of the gorge. After that, I move we get

back to Mac’s camp and have something to eat.”

războinicii săi, să-i ducă de-a lungul drumului de capre pe

care-l găsise, până în dosul poziţiei Khye-Kheen-ilor, ca să-i

gratifice cu câteva împuşcături mai lungi pe Maloţi, tocmai când

era atacul în toi. Asta o să-i distreze şi o să-i agite puţin! Pe urmă,

voi băieţi ieşiţi, măturaţi tot ce găsiţi în cale, şi ne găsim cu toţii

în capătul văii. După aceasta, propun să pornim îndărăt la

bivuacul lui Mac, să căpătăm ceva de mâncare?”

‘You were commandin’?’ the Infant suggested. „Tu comandai?” întrebă infantele.

‘I was about three months senior to Stalky, and two

months Tertius’s senior,’ Dick Four replied. ‘But we were all

from the same old Coll. I should say ours was the only little affair

on record where some one wasn’t jealous of some one else.’

„Eram cu trei luni mai vechi decât Stalky şi cu două luni

decât Tertius,” zise Dick, „dar noi toţi ieşisem din bătrânul liceu.

Cred că expediţia aceea a fost singura pe lume în care nici unul

din şefi n-a invidiat pe celălalt.”

‘We weren’t,’ Tertius broke in, ‘but there was another row

between Gul Sher Khan and Rutton Singh. Our Jemadar said—

he was quite right—that no Sikh living could stalk worth a

damn; and that Koran Sahib had better take out the Pathans,

who understood that kind of mountain work. Rutton Singh said

that Koran Sahib jolly well knew every Pathan was a born

deserter, and every Sikh was a gentleman, even if he couldn’t

„Nu, între noi gelozia nu putea să existe,” zise Tertius,

„dar între Gul-Sher-Khan şi Rutton Singh, se produse iarăşi o

altercaţie. Jemadarul susţinea, şi într-asta avea perfectă dreptate,

că nici un sikh pe lume nu ştia să vâneze, că mai bine ar fi luat

Koran Sahib cu el pe pathani, care se pricep la aşa trebuşoară ca

nimeni pe lume. Rutton Singh răspunse că ştia Koran Sahib că în

sufletul fiecărui Pathan este un dezertor şi că orice Sikh este un


Stalky & Co

412

crawl on his belly. Stalky struck in with some woman’s proverb

or other, that had the effect of doublin’ both men up with a grin.

He said the Sikhs and the Pathans could settle their claims on

the Khye-Kheens and Malôts later on, but he was going to take

his Sikhs along for this mountain-climbing job, because Sikhs

could shoot. They can too. Give ‘em a mule-load of ammunition

apiece, and they’re perfectly happy.’

gentleman înnăscut, chiar dacă nu ştie să se târască pe jos. Stalky

îi întrerupse cu o zicătoare sau aşa ceva, care îi făcu să se

cocoşeze de râs. Spuse că atât luptătorii sikh, cât şi pathani aveau

să-şi regleze pretenţiile asupra Khye-Kheen-ilor şi Maloţilor mai

târziu, dar că el avea de gând să ia în această excursie pe oamenii

săi sikh pentru că aceştia erau mai buni trăgători. Dă-le o căruţă

cu gloanţe la fiecare şi vor fi perfect fericiţi.”

‘And out he gat,’ said Dick Four. ‘As soon as it was dark,

and he’d had a bit of a snooze, him and thirty Sikhs went down

through the staircase in the tower, every mother’s son of ‘em

salutin’ little Everett where It stood propped up against the wall.

The last I heard him say was, “Kubbadar! tumbleinga!” [‘Look

out; you’ll fall!’] and they tumbleingaed over the black edge of

nothing. Close upon 9 P.M. the combined attack developed;

Khye-Kheens across the valley, and Malôts in front of us,

pluggin’ at long range and yellin’ to each other to come along

and cut our infidel throats. Then they skirmished up to the gate,

and began the old game of calling our Pathans renegades, and

invitin’ ‘em to join the holy war. One of our men, a young fellow

„Şi plecă,” zise Dick. „Dormi puţin, şi, când se făcu bine

întuneric, ieşi cu 30 de sikh prin scara turnului, fiecare din ei

salutând pe micul Everett, cum stătea proptit de perete. Ultima

vorbă a lui Stalky, pe când coborau fu, ‘Kubadar tumbleinga!’

(‘Uită-te bine, ori ai să cazi!), apoi săriră cu toţii în gol peste

marginea neagră.

Pe la nouă după amiază, atacul combinat se desfăşura:

Khye-Kheen-ii peste vale şi Maloţii drept înaintea noastră,

trăgeau şi-şi strigau unul altuia să pornească sprea a tăia gâturile

câinilor de infideli. Pe urmă, înaintară până în poartă şi de acolo

începură vechiul joc: acela de a striga pathanilor noştri că sunt

renegaţi şi a-i invita să facă împreună cu ei războiul sfânt contra


Stalky & Co

413

from Dera Ismail, jumped on the wall to slang ‘em back, and

jumped down, blubbing like a child. He’d been hit smack in the

middle of the hand. ‘Never saw a man yet who could stand a hit

in the hand without weepin’ bitterly. It tickles up all the nerves.

So Tertius took his rifle and smote the others on the head to keep

them quiet at the loopholes. The dear children wanted to open

the gate and go in at ‘em generally, but that didn’t suit our book.

noastră. Unii dintr-ai noştri, un tânăr din Dera Ismail, sări pe zid

ca să le răspundă, dar imediat sări jos îndărăt plângând de

durere, căci fusese împuşcat în mână. N-am văzut încă un om

care să fie lovit în mână şi să plângă de durere: îţi răscoleşte toţi

nervii. Atunci Tertius luă puşca şi le dădu câte una pe cap ca

să-i ţină jos la metereze. Bravii băieţi voiau să deschidă poarta şi

să se ia la trântă cu ei, dar asta nu se potrivea cu planul nostru.”

‘At last, near midnight, I heard the wop, wop, wop, of

Stalky’s Martinis across the valley, and some general cursing

among the Malôts, whose main body was hid from us by a fold

in the hillside. Stalky was brownin’ ‘em at a great rate, and very

naturally they turned half right and began to blaze at their

faithless allies, the Khye-Kheens—regular volley firin’. In less

than ten minutes after Stalky opened the diversion they were

going it hammer and tongs, both sides the valley. When we

could see, the valley was rather a mixed-up affair. The Khye-

Kheens had streamed out of their sungars above the gorge to

chastise the Malôts, and Stalky—I was watching him through

my glasses—had slipped in behind ‘em. Very good. The Khye-

„Pe la miezul nopţii, auzirăm cum făceau uup, uup,

puştile Martini ale lui Stalky, de partea cealaltă a văii, şi după

aceea, câteva imprecaţii de-ale Maloţilor, al căror corp central

era ascuns de ridicătura de teren. Stalky îi ciuruia din partea

cealaltă—şi natural, ei se întoarseră pe jumătate către dreapta şi

începură să tragă adevărate focuri de salvă în aliaţii lor. Zece

minute după ce Stalky începuse jocul, dintr-o parte într-alta a

văii, se împuşcau cu furie. Când fumul se rări, se putu vedea în

vale o învălmăşeală de nedescris. Khye-Kheen-ii ieşiseră din

adăposturile lor ca să pedepsească pe Maloţi, iar Stalky îi hărţuia

din urmă—după câte puteam să văd cu binoclul. Ca să ajungă

pe Maloţi, Khye-Kheen-ii trebuiau să alerge o bucată bună de


Stalky & Co

414

Kheens had to leg it along the hillside up to where the gorge got

shallow and they could cross over to the Malôts, who were

awfully cheered to see the Khye-Kheens taken in the rear.

drum, până în locul unde valea era ridicată şi se putea trece de

pe un mal pe celăalt, iar potrivnicii lor, de pe coasta unde se

aflau, erau încântaţi văzându-i luaţi de la spate.

‘Then it occurred to me to comfort the Khye-Kheens. So I

turned out the whole command, and we advanced à la pas de

charge, doublin’ up what, for the sake of argument, we’ll call the

Malôts’ left flank. Even then, if they’d sunk their differences,

they could have eaten us alive; but they’d been firin’ at each

other half the night, and they went on firin’. Queerest thing you

ever saw in your born days! As soon as our men doubled up to

the Malôts, they’d blaze at the Khye-Kheens more zealously than

ever, to show they were on our side, run up the valley a few

hundred yards, and halt to fire again. The moment Stalky saw

our game he duplicated it his side the gorge; and, by Jove! The

Khye-Kheens did just the same thing.’

Atunci îmi veni ideea să consolez puţin şi pe Khye-

Kheeni. Ieşii cu întreaga trupă şi înaintarăm în pas alergător,

înconjurând ceea ce eu numesc flancul stâng al Maloţilor. Chiar

atunci, dacă aceştia şi-ar fi uitat resentimentul, între ei doi, ne-ar

fi putut face harcea-parcea; dar ţi-ai găsit, jumătate din noapte

se împuşcaseră unii pe alţii, şi acum erau prea rău întârâtaţi ca

să se mai oprească. Să fi văzut caraghioslâc! Imediat ce

ajunserăm din spate pe Maloţi, aceştia se repeziră la Khye-

Kheeni mai rău ca niciodată, ca să ne dea dovadă că sunt cu noi,

oprindu-se numai din când în când ca să tragă. Când Stalky văzu

mişcarea noastră, el, pe partea lui, o imită, şi pe Jupiter, Khye-

Khen-ii făcură exact acelaşi lucru.

‘Yes, but,’ said Tertius, ‘you’ve forgot him playin’ “Arrah,

Patsy, mind the baby” on the bugle to hurry us up.’

„Da,” zise Tertius, “dar ai uitat că în tot timpul acesta,

trompetul lor cânta Arrah Patsy ia băiatul, ca să ne zorească.”

‘Did he?’ roared M’Turk. Somehow we all began to sing

it, and there was an interruption.

„Aşa făcea?” exclamă M’Turk, râzând cu hohot. Atunci

întrerupserăm povestirea ca să cântăm încă o dată cu toţii.


Stalky & Co

415

‘Rather,’ said Tertius, when we were quiet. No one of the

Aladdin company could forget that tune. ‘Yes, he played

“Patsy.” Go on, Dick.’

„Desigur,” zise Tertius, când lucrurile se mai liniştiră.

„Nici unul din compania Aladin nu uitase acest cântec. Da, cânta

Patsy! Zi-i-nainte, Dick!”

‘Finally,’ said Dick Four, ‘we drove both mobs into each

other’s arms on a bit of level ground at the head of the valley,

and saw the whole crew whirl off, fightin’ and stabbin’ and

swearin’ in a blinding snowstorm. They were a heavy, hairy lot,

and we didn’t follow ‘em.

În sfârşit, mânarăm amândouă cetele către un fel de

platou care se afla la capătul văii şi de acolo le văzurăm

ciocnindu-se ca două vârtejuri. Oamenii înjunghiau ocărându-se

în viscolul orbitor. Formau un pâlc destul de mare, şi nu ne-am

mai dus după ei.

‘Stalky had captured one prisoner—an old pensioned

Sepoy of twenty-five years’ service, who produced his

discharge—an awf’ly sportin’ old card. He had been tryin’ to

make his men rush us early in the day. He was sulky—angry

with his own side for their cowardice, and Rutton Singh wanted

to bayonet him—Sikhs don’t understand fightin’ against the

Government after you’ve served it honestly—but Stalky rescued

him, and froze on to him tight—with ulterior motives, I believe.

When we got back to the fort, we buried young Everett—Stalky

wouldn’t hear of blowin’ up the place—and bunked. We’d only

lost ten men, all told.’

Stalky prinse un prizonier—un Sepoy ieşit din serviciu,

care arătă certificatul său de eliberare. Era un individ foarte

energic. De dimineaţă încercase să-şi ducă oamenii la atac. Acum

era amărât de laşitatea celor care îl întovărăşeau. Rutton Singh

ar fi vrut să treacă baioneta printr-ânsul. Nu pricepea cum un

om care fusese odată în serviciul stăpânirii putea să lupte în

contra ei. Dar Stalky îl scăpă din mâna lui şi îl luă sub ocrotirea

sa, având oarecare intenţii pentru viitor, probabil. Cum

ajunserăm la fort, îngroparăm pe sărmanul Everett, dar Stalky

nu vru să arunce fortul în aer şi fugirăm. Nu pierduserăm decât

zece oameni în toată această afacere.


Stalky & Co

416

‘Only ten, out of seventy. How did you lose ‘em?’ I asked. „Numai zece din 70? Cum i-aţi pierdut?” întrebai eu.

‘Oh, there was a rush on the fort early in the night, and a

few Malôts got over the gate. It was rather a tight thing for a

minute or two, but the recruits took it beautifully. Lucky job we

hadn’t any badly wounded men to carry, because we had forty

miles to Macnamara’s camp. By Jove, how we legged it! Half

way in, old Rutton Singh collapsed, so we slung him across four

rifles and Stalky’s overcoat; and Stalky, his prisoner, and a

couple of Sikhs were his bearers. After that I went to sleep. You

can, you know, on the march, when your legs get properly

numbed. Mac swears we all marched into his camp snoring, and

dropped where we halted. His men lugged us into the tents like

gram-bags. I remember wakin’ up and seeing Stalky asleep with

his head on old Rutton Singh’s chest. He slept twenty-four hours.

I only slept seventeen, but then I was coming down with

dysentery.’

„Oh, devreme, înainte de ziuă, se repeziră la fort să-l

atace, şi câţiva Maloţi săriseră peste poartă. Fusese destul de

aprinsă lupta timp de un minut sau două, dar recruţii noştri

replicară admirabil. A fost o fericire că nu aveam cu noi nici un

rănit grav de dus, căci aveam de parcurs 64 de kilometri până la

cantonamentul lui Mac.

„Ce mai marş, Sfinte Doamne! La jumătatea drumului

căzu bătrânul Rutton Singh, dar îl aşezară între patru puşti

acoperite cu haina lui Stalky; şi Stalky cu prizonierul său,

împreună cu alţi doi îl purtară înainte. După aceasta am adormit.

Ştiţi că se poate dormi în marş când ai ajuns la un grad oarecare

de amorţeală. Mac jură că sforăind am intrat în incinta

cantonamentului şi că am căzut unde ne-am oprit. Oamenii lui

Mac ne târâră înăuntru ca pe nişte saci de grăunţe. Ţin minte

când m-am deşteptat că am văzut pe Stalky dormind cu capul

pe braţul lui Rutton Singh. Dormi 24 de ore în şir. Eu numai 17.

Dar tocmai atunci începeam să fiu bolnav de dizenterie.

‘Coming down! What rot! He had it on him before we „Tocmai începea! Ce minciună! Era bolnav înainte de a fi


Stalky & Co

417

joined Stalky in the fort,’ said Tertius. ajuns la fortul lui Stalky,” zise Tertius.

‘Well, you needn’t talk! You hove your sword at

Macnamara and demanded a drumhead court-martial every

time you saw him. The only thing that soothed you was putting

you under arrest every half-hour. You were off your head for

three days.’

„Cine vorbeşte! Tu aveai delir şi-l ameninţai pe

Macnamara cu sabia, cerând un consiliu de război ad-hoc de câte

ori îl vedeai. Ca să-l liniştească erau obligaţi să-l consemneze de

câte ori îşi ieşea din fire. Ai delirat timp de trei zile.”

‘Don’t remember a word of it,’ said Tertius, placidly. ‘I

remember my orderly giving me milk, though.’

„Nu-mi aduc aminte nimic de pe atunci”, zise Tertius

liniştit. „Tot ce ştiu, e că ordonanta îmi dădea lapte.”

‘How did Stalky come out?’ M’Turk demanded, puffing

hard over his pipe.

„Cum a ieşit Stalky din toate acestea?” întrebă M’Turk

pufăind energic din pipa lui.

‘Stalky? Like a serene Brahmini bull. Poor old Mac was at

his Royal Engineer’s wits’ end to know what to do. You see I was

putrid with dysentery, Tertius was ravin’, half the men had

frost-bite, and Macnamara’s orders were to break camp and

come in before winter. So Stalky, who hadn’t turned a hair, took

half his supplies to save him the bother o’ luggin’ ‘em back to

the plains, and all the ammunition he could get at, and, consilio

et auxilio Rutton Singhi, tramped back to his fort with all his

Sikhs and his precious prisoner, and a lot of dissolute hangers-

„Stalky? Oh, senin şi calm ca un taur brahman. Sărmanul

Mac era la sfârşitul iscusinţei sale de genist şi nu mai ştia ce să

facă. Eu eram prăpădit de dizenterie, Tertius bătea câmpii,

jumătate din oameni erau degeraţi şi el avea ordine să ridice

cantonamentul şi să intre în ţară înainte de iarnă. Stalky, atunci,

pe care nu-l impresionase prea mult această afacere, pentru că o

dusese bine cu sănătatea, îi luă jumătate din provizie ca să-l

lipsească din greutatea de ale mai căra la vale, atâtea muniţii cât

putu să capete şi, consilio et auxilio Ruttan Singhi, se reîntoarse la


Stalky & Co

418

on that he and the prisoner had seduced into service. He had

sixty men of sorts—and his brazen cheek. Mac nearly wept with

joy when he went. You see there weren’t any explicit orders to

Stalky to come in before the passes were blocked: Mac is a great

man for orders, and Stalky’s a great man for orders—when they

suit his book.’

fortul său cu toţi luptătorii săi Sikh plus prizonierul şi o droaie

de vagabonzi pe care prizonierul şi cu el îi convinsese să intre în

serviciu. Ducea cu el 60 de oameni de toate soiurile şi curajul său

nemaipomenit. Mac aproape plânse de bucurie când îl văzu

plecat. Vedeţi, Stalky nu avusese ordine precise ca să se întoarcă

înainte de înzăpezirea trecătorilor. Mac este un om conştiincios

când e vorba de ordine. Şi Stalky este un om conştiincios şi le

execută, dar numai când îi convin lui.

‘He told me he was goin’ to the Engadine,’ said Tertius.

‘Sat on my cot smokin’ a cigarette, and makin’ me laugh till I

cried. Macnamara bundled the whole lot of us down to the

plains next day. We were a walkin’ hospital.’

„Mie mi-a spus că pleacă în Engadina,” zise Tertius. Stătu

pe patul meu şi fumă o ţigaretă, făcându-mă să mor de râs. A

doua zi, Macnamara ne luă şi plecă, cu noi toţi câţi eram, jos în

câmpie. Ne-ai fi crezut un spital ambulant.”

‘Stalky told me that Macnamara was a simple godsend to

him,’ said Dick Four. ‘I used to see him in Mac’s tent listenin’ to

Mac playin’ the fiddle, and, between the pieces, wheedlin’ Mac

out of picks and shovels and dynamite cartridges hand-over-fist.

Well, that was the last we saw of Stalky. A week or so later the

passes were shut with snow, and I don’t think Stalky wanted to

be found particularly just then.’

„Stalky îmi spuse că Macnamara fusese pentru el un

trimis al lui Dumnezeu”, zise Dick IV. Mac cânta la vioară în

cortul său, iar eu stăteam şi priveam cum, între bucăţile

muzicale, Stalky, cu măguleli şi vorbe dulci, obţinea de la dânsul

sape, târnăcoape şi cartuşe de dinamită. Atunci l-am văzut pe

Stalky ultima oară. După o săptămână şi jumătate, trecătorile

erau blocate cu zăpadă şi probabil Stalky nu ţinea să mai fie


Stalky & Co

419

văzut de cineva în momentele acelea.”

‘He didn’t,’ said the fair and fat Abanazar. ‘He didn’t. Ho,

ho!’

„Nu ţinea deloc, de asta poţi să fii sigur”, zise Abanazar,

blond şi gras. „Nu ţinea deloc, ha, ha!”

Dick Four threw up his thin, dry hand with the blue veins

at the back of it. ‘Hold on a minute, Pussy; I’ll let you in at the

proper time. I went down to my regiment, and that spring, five

mouths later, I got off with a couple of companies on

detachment: nominally to look after some friends of ours across

the Border; actually, of course, to recruit. It was a bit

unfortunate, because an ass of a young Naick carried a frivolous

blood-feud he’d inherited from his aunt into those hills, and the

local gentry wouldn’t volunteer into my corps. Of course, the

Naick had taken short leave to manage the business; that was all

regular enough; but he’d stalked my pet orderly’s uncle. It was

an infernal shame, because I knew Harris of the Ghuznees

would be covering that ground three months later, and he’d

snaffle all the chaps I had my eyes on. Everybody was down on

the Naick, because they felt he ought to have had the decency to

postpone his—his disgustful amours till our companies were

Dick IV întinse mâna sa uscată prin care se vedeau vinele

albastre. „Stai un minut, Motane, că îţi dau drumul acum să

vorbeşti. M-am dus la regimentul meu şi, în primăvară, cinci

luni de zile după acest incident am plecat cu vreo câteva

companii în misie—în aparenţă ca să caut nişte prieteni peste

frontieră, în realitate ca să recrutez. N-am prea avut noroc,

pentru că un ticălos de Naick dintre ai mei a găsit cu cale să-şi

răzbune de un omor săvârşit asupra unei mătuşe de-ale sale, şi

oamenii de un oarecare rang nu mai vrură să se angajeze în

divizia mea. Bineînţeles, Naickul o luase la sănătoasa imediat ce

săvârşise această frumoasă ispravă, dar în altercaţia aceea

omorâse pe unchiul ordonanţei mele cele mai bune. Era o ruşine

mare pentru mine, ştiam că peste trei luni avea să treacă pe aici

Harris din corpul Guzniilor, şi că avea să adune toţi băieţii pe

care pusesem eu ochii. Toţi erau furioşi pe Naick; socoteau cu

bună seamă că şi-ar fi putut amâna regularea datoriilor până ce


Stalky & Co

420

full strength. companiile noastre ar fi împlinit numărul cerut.

‘Still the beast had a certain amount of professional

feeling left. He sent one of his aunt’s clan by night to tell me that,

if I’d take safeguard, he’d put me on to a batch of beauties. I

nipped over the Border like a shot, and about ten miles the other

side, in a nullah, my rapparee-in-charge showed me about

seventy men variously armed, but standing up like a Queen’s

company. Then one of ‘em stepped out and lugged round an old

bugle, just like—who’s the man?—Bancroft, ain’t it?—feeling for

his eye-glass in a farce, and played “Arrah, Patsy, mind the baby.

Arrah, Patsy, mind”—that was as for as he could get.’

„Totuşi acestui idiot îi rămăsese oarecare urmă de amor

propriu. Îmi trimise peste noapte pe un om din clanul mătuşei

sale să-mi spună că dacă iau cu mine o gardă, îmi arată unde se

găseşte o bandă de recruţi admirabili.

„Pornii peste frontieră ca un glonţ şi, la vreo 16 kilometri

de partea cealaltă, găsii într-un nullah pe individul meu cu 70 de

feciori echipaţi într-un mod foarte variat, dar dresaţi ca o

companie din escorta Regală.

Unul intre ei ieşit din rânduri şi, cu o trompetă veche, se

apucă să cânte: „Arrah, Patsy, vezi de puştiu’.” Numai până

acolo ştia.

That also was as far as Dick Four could get, because we

had to sing the old song through twice, again and once more,

and subsequently, in order to repeat it.

Numai până acolo putu şi Dick să ajungă, pentru că toţi

cântarăm bătrânul cântec încă de două ori, şi pe urmă încă o dată

de plăcere, să-l mai auzim.

‘He explained that if I knew the rest of the song he had a

note for me from the man the song belonged to. Whereupon, my

children, I finished that old tune on that bugle, and this is what I

got. I knew you’d like to look at it. Don’t grab.’ (We were all

Îmi spuse că, dacă ştiam să-i cânt sfârşitul cântecului avea

o scrisoare pentru mine de la omul căruia îi aparţinea cântecul.

Atunci, copiii mei, după ce pe trompeta lui sfârşi vechea arie,

căpătai o hârtie pe care am să v-o arăt. Ştiam că v-ar face plăcere


Stalky & Co

421

struggling for a sight of the well-known unformed

handwriting.) ‘I’ll read it aloud:

să o vedeţi. Nu o rupeţi. (Noi toţi ne împingeam ca să vedem

încă o dată scriitura stângace, aşa de cunoscută). „O citesc tare”:

“For Everett, February 19. Fort Everett, 19 Februarie

“DEAR DICK, OR TERTIUS: The bearer of this is in charge of

seventy-five recruits, all pukka devils, but desirous of leading new lives. They

have been slightly polished, and after being boiled may shape well. I want

you to give thirty of them to my adjutant, who, though God’s Own ass, will

need men this spring. The rest you can keep. You will be interested to learn

that I have extended my road to the end of the Malôt country. All headmen

and priests concerned in last September’s affair worked one month each,

supplying road-metal from their own houses. Everett’s grave is covered by a

forty-foot mound, which should serve well as a base for future triangulations.

Rutton Singh sends his best salaams. I am making some treaties, and have

given my prisoner—who also sends his salaams—local rank of Khan

Bahadur.

„Dragă Dick sau Tertius: Purtătorul acestui bilet are în seama sa 75

de recruţi, toţi nişte draci împieliţaţi, doritori de a începe o nouă viaţă. I-am

dezmorţit puţin şi, când vor fi bine struniţi, vor putea face o companie

prezentabilă. Te-aş ruga să dai 30 dintre ei locotenentului meu, cu toate că e

boul lui Dumnezeu. Dar ştiu că va avea nevoie de oameni în primăvara asta.

Poţi păstra restul pentru tine. Dacă te interesează îţi pot spune că am

continuat drumul până la sfârşitul ţării Maloţilor. Fiecare din şefii şi din

preoţii care au fost amestecaţi în afacerea din Septembrie trecut au lucrat câte

o lună, furnizând materialul din forturi proprii. Mormântul lui Everett este

acoperit cu o movilă de 12 metri, care va putea servi la triangulările viitoare.

Rutton Singh îţi trimite cele mai distinse salamalecuri. Fac pentru

moment câteva convenţii cu prizonierul meu, care şi el trimite salutările sale.

I-am dat rangul de Khan Bahadur. A. L. Cockran.” ‘ A. L. Corkran.”

‘Well, that was all,’ said Dick Four, when the roaring, the

shouting, the laughter, and, I think, the tears, had subsided. ‘I

„Asta e tot,” spuse Dick IV, când gălăgia râsetele,

exclamaţiile se sfârşiră. „Dusei toată şleahta de partea cealaltă a


Stalky & Co

422

chaperoned the gang across the Border as quick as I could. They

were rather homesick, but they cheered up when they

recognized some of my chaps, who had been in the Khye-Kheen

row, and they made a rippin’ good lot. It’s rather more than

three hundred miles from Fort Everett to where I picked ‘em up.

Now, Pussy, tell ‘em the latter end o’ Stalky as you saw it.’

frontierei cât putui mai iute. Sufereau ei puţin de dorul de acasă,

dar se mângâiară găsind pe câţiva din oamenii mei cu care

fuseseră în expediţia contra Khye-Kheenilor şi deveniră un grup

minunat. Cu toate că locul de unde îl luasem era la 450 de

kilometri de fortul Everett. Acum, Motane, spune-le sfârşitul

poveştii lui Stalky aşa cum o ştii tu.”

Abanazar laughed a little nervous, misleading, official

laugh.

Abanazar avu un mic râs nervos artificial şi oficial de

diplomat.

‘Oh, it wasn’t much. I was at Simla in the spring, when

our Stalky, out of his snows, began corresponding direct with

the Government.’

„Oh, mai e puţin de spus. Eram la Simla. În primăvară,

când Stalky începu să corespondeze direct cu guvernământul.”

‘After the manner of a king,’ suggested Dick Four. ‘My

turn now, Dick. He’d done a whole let of things he shouldn’t

have done, and constructively pledged the Government to all

sorts of action.’

„Exact ca un rege,” întrerupse Dick IV.

„E rîndul meu, Dick, acuma. Făcuse o seamă de lucruri pe

care nu trebuia să le facă, luând în numele guvernământului

angajamente care nu trebuiau luate deloc.”

‘Pledged the State’s ticker, eh?’ said M’Turk, with a nod

to me.

„Pusese ceasornicul Statului amanet?” întrebă M’Turk cu

privirea veselă.

‘About that; but the embarrassin’ part was that it was all

so thunderin’ convenient, so well reasoned, don’t you know.

„Cam aşa ceva. Dar să vezi încurcătură; făcuse lucruri aşa

de bine potrivite, aşa de raţionale, ştiţi; veneau aşa de nimerit,


Stalky & Co

423

Came in as pat as if he’d had access to all sorts of information—

which he couldn’t, of course.’

parcă ar fi avut o sumă de informaţii de la centru—şi nu avusese

nici una, bineînţeles.”

‘Pooh!’ said Tertius, ‘I back Stalky against the Foreign

Office any day.’

„Desigur,” zise Tertius, “pariez oricând vreţi pentru

Stalky contra Ministerului de Externe.

‘He’d done pretty nearly everything he could think of,

except strikin’ coins in his own image and superscription, all

under cover of buildin’ this infernal road and bein’ blocked by

the snow. His report was simply amazin’. Von Lennaert tore his

hair over it at first, and then he gasped, “Who the dooce is this

unknown Warren Hastings? He must be slain. He must be slain

officially! The Viceroy’ll never stand it. It’s unheard of. He must

be slain by His Excellency in person. Order him up here and

pitch in a stinger.” Well, I sent him no end of an official stinger,

and I pitched in an unofficial telegram at the same time.’

Numai monedă nu bătuse cu efigia sa, dar încolo făcuse

tot ce se putea face sub pretextul că avea acel drum infernal de

zidit şi că zăpada îi tăiase comunicaţiile cu centrul. Raportul său

era ameţitor pur şi simplu. Von Lennaert întâi îşi rupse părul din

cap, pe urmă zise: ‘Cine e acest Warren Hastings necunoscut?

Trebuie numaidecât făcut să dispară, trebuie distrus în mod

oficial. Vice-regele n-o să admită asta niciodată. E nemaiauzit.

Trebuie să-l execute Excelenţa sa în persoană. Dă-i ordin să vie

aici şi trimete-i un blam.’ Îi trimisei blamul şi în acelaşi timp

expediai o depeşă neoficială.

‘You!’ This with amazement from the Infant, for

Abanazar resembled nothing so much as a fluffy Persian cat.

„Cine? Tu?” era mare mirare infantului, căci Abanazar nu

semăna cu nimic altceva decât cu un pisoi flocos de Persia.

‘Yes—me,’ said Abanazar. ‘ ‘Twasn’t much, but after

what you’ve said, Dicky, it was rather a coincidence, because I

wired:

„M—da, eu,” zise Abanazar. „Nu era mult, dar după cele

ce spuseşi, Dicky, curioasă era coincidenţa, căci iată ce depeşai:


Stalky & Co

424

“Aladdin now has got his wife,

Your Emperor is appeased.

I think you’d better come to life:

We hope you’ve all been pleased.”

„Aladin soţia şi-a recăpătat

Împăratul vostru nu mai e supărat

Puteţi să înviaţi voi toţi ce aţi căzut

Sperăm că publicul a fost satisfăcut.”

Funny how that old song came up in my head. That was

fairly non-committal and encouragin’. The only flaw was that

his Emperor wasn’t appeased by very long chalks. Stalky

extricated himself from his mountain fastnesses and loafed up

to Simla at his leisure, to be offered up on the horns of the altar.’

Cum mi-a venit în minte cântecul acela? Caraghios, nu-i

aşa? Nu era compromiţător şi putea să-l încurajeze. Singura

minciună era că departe de a fi liniştit, Stalky se ridică din

întăriturile sale în mijlocul munţilor şi porni încet la vale ca să

fie jertfit pe altar.

‘But,’ I began, ‘surely the Commander-in-Chief is the

proper—’

„Bineînţeles,” începui eu, „Comandamentul Suprem era

organul indicat ca să…”

‘His Excellency had an idea that if he blew up one single

junior captain—same as King used to blow us up—he was

holdin’ the reins of empire, and, of course, as long as he had that

idea, Von Lennaert encouraged him. I’m not sure Von Lennaert

didn’t put that notion into his head.’

„Excelenţa sa avea convingerea că dacă ocăra bine pe un

biet căpitan, aşa cum ne ocăra King pe vremuri, tot Imperiul

avea să meargă pe roate, şi bineînţeles că dacă Excelenţa sa avea

ideea aceasta, Von Lennaert i-o întreţinea măgulindu-l. Nu ştiu

chiar în definitiv de nu i-a vârât-o chiar el în cap.”

‘They’ve changed the breed, then, since my time,’ I said. „Şi-au cam schimbat obiceiurile de pe vremea când îi


Stalky & Co

425

cunoşteam eu.”

‘P’r’aps. Stalky was sent up for his wiggin’ like a bad little

boy. I’ve reason to believe that His Excellency’s hair stood on

end. He walked into Stalky for one hour—Stalky at attention in

the middle of the floor, and (so he vowed) Von Lennaert

pretending to soothe down His Excellency’s top-knot in dumb

show in the background. Stalky didn’t dare to look up, or he’d

have laughed.’

„Poate, Stalky fu trimis sus ca să-şi încaseze blamul exact

ca un băieţandru. Cred că părul Excelenţei Sale trebuie să fi stat

în picioare ca furculiţele. În timp ce-l ocăra pe Stalky, înfipt în

mijlocul odăii, Von Lennaert stătea in spatele său şi-i făcea

semne vesele victimei. Stalky nu îndrăznea să ridice ochii ca să

nu râdă.”

‘Now, wherefore was Stalky not broken publicly?’ said

the Infant, with a large and luminous leer.

„Dar atunci de ce nu l-au reformat pe Stalky?” întrebă

vesel infantul.

‘Ah, wherefore?’ said Abanazar. ‘To give him a chance to

retrieve his blasted career, and not to break his father’s heart.

Stalky hadn’t a father, but that didn’t matter. He behaved like

a—like the Sanawar Orphan Asylum, and His Excellency

graciously spared him. Then he came round to my office and sat

opposite me for ten minutes, puffing out his nostrils. Then he

said, “Pussy, if I thought that basket-hanger—“

„Oh, de ce,” răspunse Abanazar. „Ca să-i lase o şansă de

a-şi reface cariera lui stricată şi să nu rupă inima bietului său tată.

Stalky nu mai avea nici un tată, dar asta nu prezenta importanţă.

Inculpatul se înfăţişă umil şi modest ca un copil oropsit, de aceea

Excelenţa Sa mărinimoasă, îl iertă. Pe urmă veni în biroul meu şi

şezu jos înaintea mea vreo zece minute în tăcere. La sfârşit,

spuse: „Motane, dacă aş fi convins că acest agăţător de

coşuleţe...“

‘Hah! He remembered that,’ said M’Turk. „Îşi mai aducea aminte de comedia aceea?” zise M’Turk.


Stalky & Co

426

‘ “That two-anna basket-hanger governed India, I swear

I’d become a naturalized Muscovite tomorrow. I’m a femme

incomprise. This thing’s broken my heart. It’ll take six months’

shootin’-leave in India to mend it. Do you think I can get it,

Pussy?” ‘

„…Că acest agăţător de coşuleţe guvernează într-adevăr

India, jur că mâine m-aş naturaliza rus. Sunt une femme

incomprise. Afacerea asta mi-a sfâşiat inima. Îmi trebuie un

concediu de vânătoare de şase luni ca să-mi vin în fire. Crezi că

am să-l obţin, Motane?”

‘He got it in about three minutes and a half, and

seventeen days later he was back in the arms of Rutton Singh—

horrid disgraced—with orders to hand over his command, etc.,

to Cathcart MacMonnie.’

Îl căpătă peste trei minute, şi 17 zile mai târziu se înapoia

către Rutton Singh, având în buzunar ordinul care-l obliga să

treacă comanda trupei sale lui Cathcart MacMonnie.”

‘Observe!’ said Dick Four. ‘One colonel of the Political

Department in charge of thirty Sikhs, on a hilltop. Observe, my

children!’

„Bagă de seamă,” zise Dick IV „un fost ofiţer din Oficiul

de Informaţii Politice, asimilat colonel, cu 30 de luptători sikh,

pe un munte. Observaţi, copiii mei.”

‘Naturally, Cathcart not being a fool, even if he is a

Political, let Stalky do his shooting within fifteen miles of Fort

Everett for the next six months; and I always understood they

and Rutton Singh and the prisoner were as thick as thieves. Then

Stalky loafed back to his regiment, I believe. I’ve never seen him

since.’

Bineînţeles, Catheart nefiind un prost—măcar că făcea

parte din Departamentul Politic—l-a lăsat pe Stalky să-şi facă

vânătoarea la vreo 25 de kilometri de fortul Everett în timpul

acestor şase luni. Şi după câte pricep amândoi împreună cu

Rutton Singh şi cu prizonierul se înţelegeau de minune! La

sfârşitul, Stalky se reîntoarse la regimentul său. De atunci n-am

mai auzit de el.”


Stalky & Co

427

‘I have, though,’ said M’Turk, swelling with pride. „Eu l-am văzut,” zise M’Turk foarte mândru.

We all turned as one man. Ne-ntoarserăm toţi către el.

‘It was at the beginning of this hot weather. I was in camp

in the Jullunder doab and stumbled slap on Stalky in a Sikh

village; sitting on the one chair of state, with half the population

grovellin’ before him, a dozen Sikh babies on his knees, an old

harridan clappin’ him on the shoulder, and a garland o’ flowers

round his neck. ‘Told me he was recruitin’. We dined together

that night, but he never said a word of the business of the Fort.

‘Told me, though, that if I wanted any supplies I’d better say I

was Koran Sahib’s bhai; and I did, and the Sikhs wouldn’t take

my money.’

La începutul verii eram într-un bivuac lângă Jullunder şi

dădui peste Stalky într-un at Sikh. Stătea pe un fel de tron;

jumătate din populaţie era în extaz înaintea lui şi avea o duzină

de copii Sikh pe genunchi, o ghirlandă de flori împrejurul

gâtului şi lângă el o vrăjitoare bătrână care-l bătea pe umăr.

Îmi spuse că era în turneu de recrutare. Mâncară

împreună în seara aceea, dar nu pomeni o vorbă despre afacerea

cu fortul. Îmi propuse însă că, dacă vroiam ceva provizii, să spun

că sunt trimisul lui Koran Sahib; aşa am făcut, şi nici un Sikh nu

a vrut să-mi ia parale

‘Ah! That must have been one of Rutton Singh’s villages,’

said Dick Four; and we smoked for some time in silence.

„Ah, trebuie să fi fost într-unul din satele lui Rutton

Singh,” zise Dick IV, şi câtva timp fumară în tăcere.

‘I say,’ said M’Turk, casting back through the years, ‘Did

Stalky ever tell you how Rabbits-Eggs came to rock King that

night?’

„Ia ascultaţi,” zise M’Turk, sărind îndărăt peste anii

trecuţi, „v-a spus vreodată Stalky cum s-a făcut că Tigvă de

Iepure a lapidat pe King în seara aceea?”

‘No,’ said Dick Four. „Nu”, zise Dick IV.

Then M’Turk told. Atunci M’Turk spuse povestea.


Stalky & Co

428

‘I see,’ said Dick Four, nodding. ‘Practically he duplicated

that trick over again. There’s nobody like Stalky.’

„Aha,” zise Dick dând din cap: „Practic a repetat în India

aceeaşi stratagemă. Ca Stalky nu mai e altul!”

‘That’s just where you make the mistake,’ I said. ‘India’s

full of Stalkies—Cheltenham and Haileybury and Marlborough

chaps—that we don’t know anything about, and the surprises

will begin when there is really a big row on.’

„Aici vă-nşelaţi,” zisei eu. „India e plină de băieţi ca

Stalky, băieţi din Cheltenham, Haileybury, Marlborough—pe

care noi nu-i ştim, şi surpriza mare va începe atunci când se va

declara un adevărat război.”

‘Who will be surprised?’ said Dick Four. „A cui o să fie mirarea”?

‘The other side. The gentlemen who go to the front in

first-class carriages. Just imagine Stalky let loose on the south

side of Europe with a sufficiency of Sikhs and a reasonable

prospect of loot. Consider it quietly.’

„A celorlalţi. A domnilor care se duc pe front în cupeu de

clasa I. Ia-nchipuiţi-vă pe Stalky scăpat undeva în sudul Europei,

cu o ceată destul de mare de luptători sikh şi cu speranţe de

pradă. Ia reflectaţi puţin la asta, vă rog.”

‘There’s something in that, but you’re too much of an

optimist, Beetle,’ said the Infant.

„E ceva în ceea ce spui. Dar tu prea eşti optimist Beetle,”

zise infantul.

‘Well, I’ve a right to be. Ain’t I responsible for the whole

thing? You needn’t laugh. Who wrote “Aladdin now has got his

wife”—eh?’

„Am şi drept să fiu. Nu sunt eu iniţiatorul întregii afaceri?

N-am scris eu că Aladin şi-a regăsit soţia? Mai aveţi ceva de zis?”

‘What’s that got to do with it?’ said Tertius. „Ce are a face asta şi cu restul?” spuse Tertius.

‘Everything,’ said I. „Cum, ce are a face? Totul porneşte de acolo.”

‘Prove it,’ said the Infant. „Dovedeşte-o,” zise infantul.


Stalky & Co

429

And I have. Ceea ce am şi făcut.

THE END

FINE


Stalky & Co

430


Stalky & Co

431

Drept prefață

Traducătorii acestei cărț i au crezut că ar putea fi interesant pentru tineretul nostru

cunoaș terea unei povestiri a lui Kipling ― autor care nu a avut până-n prezent nicio operă

tradusă în româneș te.

Pentru a arăta importanț a acestuia în lumea literelor engleze, trebuie să vorbim puț in

despre ce a fost înaintea sa ca ș i de vremea în care au apărut primele sale volume.

În Anglia, toată literatura secolului al 19-lea a fost dominată de numele lui Tennyson;

acesta, în cele mai multe din poemele sale, a împrumutat legendele ș i basmele povestite pe

vremuri de barzii celț i. Deci în cea mai mare parte a operelor sale, el a descris, a judecat ș i a

exaltat personaje fictive, care se agitau într-o lume pur ideală.

Restul poemelor sale, ca ș i toate operele poetice ale scriitorilor de pe vremea lui, aveau

ca temă gândiri filozofice ș i sentimente personale, sau puneau în scenă, cu imaginaț ia ș i felul

de gândire proprii fiecăruia, subiecte istorice sau din mitologie.

Contemporanul său, Browning, cu o tehnică savantă ș i puț in greoaie, după creaț iunile


Stalky & Co

432

strălucitei sale fantezii asupra subiectelor obişnuite, schiț ează ș i crâmpeie de viaț ă mai

adevărată, mai apropiată de cea reală.

Spre deosebire de el, Ș coala Prerafaelită care-i urmează (cu talent reprezentată de D.G.

Rosetti, William Morris, Cristina Rossetti ) exagerează acea predilecț ie, acea căutare de gesturi

nobile, sculpturale, câteodată teatrale. Din fericire pentru ș coala aceasta, preț iozitatea sa,

căutarea unui aliaj între sentimentele ș i atitudinilor personajelor puse în scenă pentru ca să ne

dea o impresie perfectă de graț ie ș i poezie, se uneș te cu o religiozitate ș i o seriozitate de gândire

pe care le-o cerea lozinca ș colii lor spre imitarea timpurilor premergătoare Renaș terii.

Ș coala Estetică a rafinat încă această căutare, aș a încât poezia ajunsese acum să plutească

într-o sferă atât de uș oară ș i de ireală, că nu mai avea nimic a face cu felul nostru de a vieț ui pe

pământ ș i cu realitatea lumii acesteia.

O reacț ie trebuia să se facă neapărat. O miș care nouă trebuia să se deseneze în literatura

engleză. Atunci se arătară poeț i tineri ca Henley, Yeats, Millington; într-un limbaj simplu, ei au

dat în versurile lor, icoane fugare de scene populare, au zugrăvit viaț a oamenilor simpli, au

întrebuinț at deseori dialecte din diferite părț i ale Angliei. Astfel au desinat aceș ti poeț i tineri,

prin împrejurările anului 1890, curentul căruia Kipling, cu talentul său puternic ș i pătrunzător,

îi va da o importanț ă ș i o strălucire deosebită.

Născut la Bombay, în 1865, Kipling fu trimis în ț ară de către părinț ii săi ca să fie educat;

după anii de ș coală el plecă înapoi în Indii ș i luă parte câtva timp la redactarea unuia dintre


Stalky & Co

433

cele mai răspândite ziare de acolo. Primul său volum de versuri, publicat în 1892, Baladele din

sala unei cazărmi, îi câș tigă notorietate în lumea intelectuală din Anglia ș i un mare succes de

popularitate în toate ț ările în care se vorbeș te englezeș te.

Revirimentul pe care l-a produs în lumea literară scrierile lui Henley, Kipling, Yeats,

Millington a fost hotărâtor, ș i miș carea poetică pe care au determinat-o a dat tonul gândirii din

vremea lor.

În restricț iile ș i regulile cu care, asemenea unor fire uș oare de păianjen, poeț ii ș i învăț aț ii

din generaț iile trecute îngrădiseră poezia, Kipling a făcut o spărtură, ș i a adus cu sine, în

domeniul literelor, toată actualitatea, toată viaț a vibrantă ș i colorată din colonii, din locurile

unde se munceș te ș i se trăieș te intens. El a cântat realitatea, bucuria care stă în orice clipă a vieț ii

când eș ti sănătos ș i munceș ti; s-a ocupat de toate resursele pe care ț i le poate da viaț a materială,

bogăț ia de impresii produse de fiecare colț din univers pe care-l luminează soarele, de fiecare

colț de pământ îngrijit sau lucrat de om.

În poemele sale, scrise într-un limbaj simplu, acela al soldaț ilor, al coloniș tilor, al

lucrătorilor fără abstracț ii ș i pretenț ii de idei generale, străbate sentimentul de satisfacț ie pe

care ț i-l dă datoria împlinită, exaltarea voioasă adusă de muncă―mândria omului, care a

frământat materia ș i a modelat-o într-o anumită formă, pentru un anumit scop.

Versul său nu e nici curgător, nici elegant, nici nu se teme de duritatea silabelor, dar e

spontan, clar, viguros, legănat câteodată, mai des scandat ș i, în forma aceasta lapidară, ne redă


Stalky & Co

434

minunat, cu toate circumstanț ele, atât miș carea pe care o descrie, cât ș i gândul celor ce vorbesc.

Ca prozator, Kipling e tot atât de interesant.

A scris romane ș i este evident că, fără a fi atât de bogate ca structură ca acelea ale lui

Eliott sau Meredith, se pot aș eza în faț a acestora ca să fie comparate, prin locul de frunte pe care

îl ț in în literatura vremii noastre.

George Eliot a scris romane admirabil construite din punct de vedere literar şi admirabil

studiate din punct de vedere psihologic. A descris minuț ios ș i complet mijlocul social în care se

mişcă personajele sale ș i vremea în care au trăit.

Meredith în opera sa de o egală măiestrie a făcut acelaș i lucru acordând atenț ia sa numai

păturii celei mai înalte a societăț ii ș i alegând ca personaje de predilecț ie bogătaș i, politicieni,

tribuni.

Interesul operelor de proză al lui Kipling stă ș i el în acț iunea pe care omul, societatea,

circumstanț ele ș i elementele constitutive ale vieț ii îl au unul asupra altuia. Dar noutatea stă în

atitudinea psihologică, în nota personală de umor cu care a îmbogăț it gândirea omenească. În

scrierile sale se găseș te dragostea pentru tot ce e curaj, energie, forț ă dinamică. Un sentiment

de satisfacț ie intelectuală, un soi de eroism pe care ș i-l poate însuș i omul cel mai umil în luptă

cu dificultăț ile de toate zilele.

Înainte de ele, romancierii Hardy ș i Stevenson au introdus în literatură viaț a rurală din

Anglia ș i interesul pentru aventurile celor care, pe mări ș i prin colonii, îș i croiesc o viaț ă


Stalky & Co

435

deosebită de aceea a insularilor. Cu mai multă autoritate decât acesta din urmă, Kipling a adus

în romanele sale lumea felurită ș i colorată din colonii, existenț a aprigă a celor ce se străduiesc

în slujba ț ării, al căror fiecare ceas din viaț ă este un act de devotament pentru ea.

Pe lângă elementul de pitoresc adus de aceste noutăț i coloniale, pe lângă menț ionarea

tuturor elementelor industriale care contribuie la viaț a noastră actuală―proza nervoasă a lui

Kipling, fraza sa complexă ș i suplă fac dintr-însul unul dintre ș efii ș colii materialiste de astăzi.

Lui Kipling, spre deosebire de alț i scriitori ce-ș i dau acest nume, i se poate aplica epitetul

de materialist, numai pentru felul său complet de percepere a realităț ii: Opera sa e susț inută de

un puternic suflu spiritual, plin de îmbărbătare pentru cel ce o citeș te.

Când în versurile sale îi face să vorbească pe muncitori, pe bieț ii infanteriș ti obosiț i,

atunci când exaltă valoarea muncii, a sforț ării, a stăpânirii de sine, el dovedeș te importanț a

ce-o dă voinț ei ș i inteligenț ei omeneș ti.

I s-a reproș at patriotismul său cu un sens utilitar. Totuș i el nu este acea mulț umire de a

fi ceea ce eș ti, de a te îngrădi cu un văl opac, fără a vrea să recunoș ti cât de departe sunt ț ări ș i

oameni care au calităț i egale, dacă nu mai mari decât cele ale ț ării tale ș i ale locuitorilor ei. În

Kipling, patriotismul e un sentiment larg, un fel de înț elegere a lanț ului ce leagă generaț iile una

de alta, opera de lungă durată a unui popor, a caracterelor ce sunt proprii fiecărei naț ii―ș i

conș tiinț a acestei continuităț i făcându-ne să luăm parte la bucurii ș i la scopuri care sunt ale altor

oameni, ce au trăit înainte, sau vor trăi după noi, sau care trăiesc la mii de kilometri depărtare,


Stalky & Co

436

fac din patriotism un sentiment mai înalt ș i reconfortant.

Astfel se explică de ce patriotismul lui Kipling nu-l împiedică să arate interes ș i simpatie

pentru oameni care nu sunt de aceeaș i naț ionalitate cu el.

Admiraț ia curajului ș i a inteligenț ei civilizatoare fac ca mândria rasei sale, rasă de

exploratori, de cuceritori, de colonizatori, să întreacă orice alt sentiment, dar dragostea pentru

oricare manifestaț ie de viaț ă ș i de putere îl face să ne redea, nu cu mai puț in interes, icoane

exacte din viț a indigenilor din Indii ș i a popoarelor mărginaș e de acolo; ne dă socoteală de

gesturile unui tibetan sau ale unui chinez cu care s-a întâlnit, cu aceeaș i preocupare de dreptate

ca pentru ai săi ș i aceasta face să treacă în opera lui un suflu larg de umanitate.

Scrierile sale cele mai cunoscute sunt: Lumina care se stinge, Kim, Cartea Junglei ș i toate

volumele cu schiț e din viaț a anglo-indiană.

În opera lui Kipling, Stalky și tovarășii săi nu are importanț ă pe care o au cele trei dintâi,

dar am crezut nimerit să o traducem pentru că este o carte plină de amuzament pentru cititorii

tineri. Este făcută în întregime din amintiri personale, absolut veridice, pe care le are Kipling

din viaț a sa, în liceul în care ș i-a petrecut anii de adolescenț ă.

Ș apte ani lungi de searbăda coastă

Ș apte veri pe coastă


Stalky & Co

437

Ne fac să asistăm la formarea personalităț ii acestor elemente tinere, într-însa vedem cum

se nasc ș i se dezvoltă toate calităț ile, aptitudinile, însuș irile speciale de minte, care mai târziu

vor hotărî carierele lui Stalky, Beetle ș i M’Turk ș i se vor desena mai acut în aceste cariere.

Nu am vrea ca cititorii noș tri cei mai tineri să se prevaleze de citirea acestei cărț i pentru

a lua o atitudine de răzvrătire ș i de lipsă de respect faț ă de profesori. Le atragem atenț ia că

sensul de umor special al lui Kipling subliniază imparț ial aspectul comic al profesorului ca ș i

al elevului. Ne simț im obligaț i însă să-i facem pe tinerii cititori să remarce că elevul vede toate

defectele profesorului, îș i spune liber opinia faț ă de colegii săi, dar aceasta nu-l împiedică să-i

dea respectul cuvenit în raporturile pe care le au împreună ș i nici să-ș i facă datoria de ș colar.

De altfel, aceste fenomene de ciocniri umoristice, puț in mai aprige decât ar trebui, între

vederile unora dintre profesori ș i caracterul cam nedisciplinat al elevilor sunt foarte explicabile.

Mintea acestor tineri s-a deș teptat în Indii, în mijlocul unui amalgam de rase ș i civilizaț ii.

Ei au adus în ochii lor vedenia unor naturi mai bogate, a unei priveliș ti mai variate, a unei vieț i

mai libere ș i, de bună seamă, trebuiau să sufere când au venit în contact cu reprezentanț ii unei

tradiț ii culturale foarte vechi ș i cu obiceiurile rigide precum a celor care trăiau în Anglia.

Noi nu putem să regretăm că s-a produs această opoziț ie, fiindcă ea a prilejuit veselele

întâmplări pe care le citim ș i a dat voie să se dezvolte umorul lui Kipling. Eroii săi de mai târziu

îș i pun la adăpost conș tiinț a ș i sensibilitatea lor, adoptând în lucrurile esenț iale ale vieț ii

regulile normale dictate de bunul simț ș i considerând restul ca pe un joc pe care îl privesc cu


Stalky & Co

438

profund interes. Această capacitate le dă o satisfacț ie intelectuală deplină ș i eș ecurile eroilor săi

sunt compensate prin interesul pe care-l prezintă jocul.

Observaț ia fină a lui Kipling îl face să găsească uș or situaț iile comice care rezultă din

diferenț ele de caracter sau de opoziț ie dintre caractere ș i circumstanț e.

Dacă umorul ar fi nota dominantă a scrierilor sale, Kipling ar fi un mare scriitor, dar

geniul său ar fi mai puț in complet. Dacă nu ar fi avut un spirit atât de sensibil la toate nuanț ele

de frumuseț e, dacă i-ar fi lipsit acel profund respect pe care-l are pentru orice superioritate

morală, nu ar fi fost în literatura engleză cântăreț ul curajului ș i al tuturor eroismelor.

1932

Traducătorii.

Nota editorului: Prima carte de R. Kipling tradusă în limba română a fost Simple povestiri de pe

coline, 1929. Volumul a fost tradus de Mircea Eliade şi există ca manuscris.


Stalky & Co

439


Stalky & Co

440

Documents

Rudyard Kipling - MTTLC. Kipling. Stalky and Co...Let us not forget that, in the year 1907, Rudyard Kipling was the first English writer to be awarded the Nobel Prize for Literature!