CAP 1: Continutul si functiile relatiilor valutar-financiare international

1. Continutul relatiilor financiar-valutare internationale2. Structura relatiilor financiar-valutare internationale3. Functiile relatiilor financiar-valutare internationale

1. Continutul relatiilor financiar-valutare internationale

Element fundamental al economiei internationale, piata mondiala se caracterizeaza prin prezenta urmatoarelor segmente de piata:a) piata comertului mondial cu marfuri ce priveste comertul cu produse prelucrate, combustibili, produse alimentare si materii prime;b) comertul international cu servicii sau comertul invizibil, care consta din incasarile si platile obtinute din transporturi internationale, turism international, servicii internationale de posta, telecomunicatii, asigurari si reasigurari de informatica si informatii;c) piata valutara internationala sau transfrontaliera ce priveste vanzarile si cumpararile de valuta si de devize exprimate in moneda straina;d) piata international de capital, care are la baza investitiile de portofoliu sau investitiile directe;e) piata creditului international vizeaza creditele internationale traditionale realizate sub forma creditelor comerciale (credite financiare, eurocredite);f) piata monetara internationala, numita si piata eurovalutara are mecanisme proprii (convertabilitatea, cursul de schimb valutar, dobanda internationala).

Tranzactiile economice dintre statele lumii privesc, in esenta, operatiile comerciale, adica exportul si importul de marfuri, operatiile necomerciale, adica serviciile de transport, asigurarea transporturilor de marfuri, turismul international, intretinerea reprezentantelor diplomatice si economice, servicii bancare privind decontarea schimburilor de marfuri.

Prin credite materializate in moneda sunt finantate sau cumparate capitaluri de catre unitati economice industriale, agricole sau comerciale.

2. Structura relatiilor financiar-valutare internationale

In structura fenomenelor economice din economia mondiala, un loc important il ocupa fenomenul financiar-monetar care, retrospectiv, are ca punct de plecare anul 1871 cand, prin Tratatul de pace, dupa razboiul franco-prusac se impune Frantei o despagubire de razboi enorma.

1

In 1922, la Conferinta Monetara Internationala de la Geneva se creioneaza regulile sistenului monetar international care va suferi interventii si schimbari pana la constituirea sistemului monetar actual.

Cel mai important element il constituie Tratatul de la Maastricht 1922, unde se hotaraste introducerea monedei unice euro, care este lansata de catre Banca Centrala Europeana din Frankfurt in scopul cresterii economice sustinute, mentinerii unui nivel moderat al inflatiei, scaderii deficitelor bugetare ale tarilor din UE si realizarii unui grad ridicat al capacitatii de productie.

Elementele componente importante ale sistemului monetar international sunt:

- relatiile financiar-valutar internationale;- mecanismele valutar-financiare internationale;- norme, reglementari si uzante valutar-financiare internationale;- institutii bancar-financiare internationale.Intelese ca fluxuri valutar-financiare, relatiile valutar-financiare

internationale constituie un complex reprezentat de:- relatiile monetare sau valutare internationale cu dezvoltare transfrontaliera, fundamentate pe monede nationale convertibile si credibile si pe monede internationale, drepturi speciale de tragere (DST) si euro.- relatiile financiare internationale, reprezentate de investitii, ajutoare, case de economii, de pensii, fonduri mutuale, SA-uri si institutii internationale precum: FMI, Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), Banca Reglementelor Internationale.- relatiile de credit internationale, care au la baza imprumuturile comerciale si financiare ca suport pecuniar (financiar) al tranzactiilor comerciale.- relatiile de plati si garantii internationale, care au la baza sistemul valutar-international implicat in derularea schimburilor comerciale de servicii, de credite, de investitii. Se folosesc ca tehnici de plata si garantare a platii, titluri de credite, acreditive.

3. Functiile relatiilor financiar-valutare internationale

In economia internationala, un important aport il au relatiile valutar-financiare internationale in special prin functiile acestora:- functia de evaluare a marfurilor si serviciilor prin monede nationale liber-convertibile (dolarul american, lira sterlina, yenul japonez, euro, DST). Banii nu sunt prezenti, evaluarea valutara pana la derularea unei tranzactii facandu-se in mod ideal.- folosirea ca active de rezerva de catre bancile centrale si comerciale a monedelor convertibile care au larga recunoastere si circulatie internationala.

2

- utilizarea ca mijloc de plata internationala a valutei, a titlurilor de valoare, cambiilor, biletelor la ordin, CEC-urilor si altor monede internationale in platile curente in derularea tranzactiilor comerciale si financiare internationale;- ca sursa de dezvoltare economica relatiile utilizeaza pt. acordarea de credite externe sau realizarea de investitii internationale monedele convertibile.- functia de valorificare a disponibilitatilor banesti este indeplinita de relatiile valutar-financiare internationale in relatia de creditare si in utilizarea reurselor de creditare in depozitele bancare internationale.- echilibrarea balantelor de plati externe se face de relatiile valutar-financiare prin acordarea sau contractarea de credite externe, atragerea de capital strain sub forma de investitii directe sau de portofoliu si acordarea de asistenta financiara tarilor mai putin dezvoltate;- functia de rambursare a datoriei externe si de plata a serviciului datoriei externe sau de incasare a creantelor externe prin crearea banilor sau prin reesalonare;- asigurarea de emisiune si utilizare a monedelor internationale prin apotul relatiilor financiar-valutare internationale imprima fluent si echilibru in circuitul monetar international.Toate functiile relatiilor valutar-financiare se realizeaza prin sitemul financiar-valutar care, potrivit principiilor si normelor in vigoare se ocupe de costituirea si dirijarea resurselor financiar-valutare.

3

CAP 2: Piata monetara nationala si internationala1. Piata monetara nationala, concept si instrumente ale pietei monetare

Piata monetara este o piata pt. depozite, conturi sau titluri de proprietate care au scadenta la 12 luni sau mai putin. Ea indeplineste functia de compensare a surplusurilor si deficitelor de mijloace banesti prin acordarea si primirea de credite interbancare prin efectuarea de depozite. Este important de subliniat ca operatiunile cu termen scurt trebuie sa prezinte garantia transformarii in bani lichizi fara pierderi.

Operatiunile monetare se efectueaza in moneda nationala si sunt o consecinta a politicii monetare ce vizeaza cresterea economica, stimularea sau franarea masei monetare in circulatie, atingerea nivelului adecvat al dobanzii, mentinerea unei rate a inflatiei acceptabile d.p.d.v. economic si social.

Institutiile bancare si financiare care efectueaza operatiuni banesti sunt:- Banca Centrala sau Nationala;- Bancile comerciale;- Casele de economii;- Oficiile de pensii.

In politica monetara, pe piata monetara nationala se utilizeaza urmatoarele instrumente ale politicii monetare:- modificarea taxei oficiale a scontului (operatiune de credit care consta in cumpararea efectelor de comert de catre Bancile comerciale cu retinerea din valoarea lor nominala a dobanzii pana la scadenta si a unui comision; a sconta inseamna a cumpara sau a vinde efecte de comert inainte de scadenta) efectuata de catre Banca Centrala, care influenteaza nivelul dobanzilor, ieftinirea sau scumpirea dobanzilor cu consecinte asupra masei monetare aflate in circulatie;- rezervele minime obligatorii ale bancilor comerciale la Banca Centrala au implicatii asupra capacitatii bancilor de a acorda credite.- plafonarea masei monetare de reescont (reescont = scont prin care o banca cumpara de la alta banca o cambie sau efect de comert scontat la acea banca anterior; a reesconta inseamna a vinde cambia unei banci inainte de scadenta in scopul accelerarii rotatiei capitalului) la Banca Centrala a titlurilor de credit care stimuleaza, prin plafonul ridicat sau scazut, scontarea titlurilor de credit sau micsorarea cifrei de afaceri.- tranzactiile de vanzare-cumparare de titluri de credit de stat;- agregate monetare si de credit, adica acele instrumente de masurare si reglementare a masei monetare aflate in circulatie.

4

2. Piata monetara internationala. Eurovalutele

Piata monetara internationala are propria structura de rate de dobanzi, propriile institutii, reguli, surse si tehnici specifice de alimentare cu bani.

O componenta a pietei monetare internationale este piata eurovalutara. Eurovaluta reprezinta depozitul sau contul in valuta straina la o institutie financiara din afara tarii care emite valuta respectiva.

Indiferent ca este vorba de dolari americani sau de yeni japonezi, daca acestia sunt tinuti intr-o banca dintr-o tara europeana ei se numesc clar eurovalute (eurodolari sau euroyeni).

Aparitia eurovalutelor a fost determinata de restabilirea convertabilitatii diferitelor valute europene, de interdictia impusa de guvernul britanic ca bancile engleze sa finanteze cu lire sterline relatiile comerciale intre nerezidenti, de volumul tranzactiilor efectuate de tarile europene cu SUA si denominate in dolari si de folosirea de catre fosta URSS si de tarile arabe a dolarului american ca valuta de rezerva depozitata in banci din Londra si Paris.

Posibilitatea de a depozita o valuta intr-o banca situata in afara tarii de emisiune pp. urmatoarele:- moneda nationala sa fie liber utilizabila;- moneda respectiva sa aiba o pondere importanta, atat in tranzactie, cat si in rezervele moentare ale bancilor;- disponibilitatea valutei de a fi utilizata pe plan international.

Pe piata monetara internationala, tehnicile de utilizare a eurovalutelor sunt:- depozitele bancare;- certificatele de depozit.

Depozitele bancare pot fi:- cu grad ridicat de lichiditate (Ex: depozite de cont curent);- cu grad mediu de lichiditate (Ex: depozite cu 2 zile preaviz sau 7 zile preaviz);- cu grad limitat de lichiditate (Ex: depozitul pe o zi sau pe o saptamana).

Certifiatul de depozit consta in eliberarea de catre o banca pe un formular special a unui document prin care se dovedeste depunerea de catre titular a unei sume in banca pt. o perioada de timp si cu o anumita dobanda. El poate fi exprimat in valuta si poate fi transferabil prin andosare sau gir si negocieri cu celelate titluri de credit.

Conturile in eurovalute nu sunt controlate sau conduse de guverne, iar institutiile financiare nu platesc asigurari pt. depozite, nu pastreaza rezervele obligatorii, dar sunt unul dintre cei mai distincti indicatori ai acelor valute care castiga in termenii dobanzii.

5

3. Mijloacele de plata internationale

In timpul derularii operatiunilor comerciale a tranzactiilor financiare, partenerii accepta sa onoreze obligatiile de plata prin instrumentele monetare. Notiunea de plata trebuie inteleasa ca o categorie de angajamente intre parteneri. Acestia pot alege moneda de facturare sau pot recurge la plata in contrapartida.

Plata in moneda depinde de:- dimensiunea deprecierii monedei;- stabilitatea devizelor;- disponibilitatea devizelor in tara cumparatorului.

Plata se poate face inainte de livrare, adica acontul sau avansul care poate constitui o prevenire impotriva riscului de rupere a contractului, dar si un element de risc pt. cumparator, care cere vanzatorului sa asigure o garantie bancara.

Plata pe loc sau imediata, in cazul exportatorului este impusa de nevoia de bani pt. dezvoltare, de dificultati pe plan comercial (client indoielnic) sau economic (tara insolvabila).

Plata pe credit arata ca exportatorul, daca acorda importatorului un termen de plata, isi asuma un risc, creaza o nevoie de finantare, dar sporeste si competitivitatea ofertei sale.

Functia de mijloc de plata este indeplinita de mijloace si instrumente care pot fi:- traditionale: moneda divizionala, piese monetare si moneda fiduciara, biletele de banca;- moderne: moneda scripturala (moneda de cont, cambia, cecul, biletul la ordin) si electronica (cartile de credit).

In relatiile economice internationale, cele mai cunoscute mijloace si instrumente de plata sunt:1. Valutele;2. Monedele internationale;3. Devizele.

1. Valutele reprezinta monede nationale care circula, au putere de plata si se pot constitui ca rezerva si in tari diferite de tara de origine. Aceasta moneda valuta poate fi utilizata atat de persoanele fizice cat si de cele juridice. Utilizate, de regula, pt. platile de mica valoare, ele realizeaza lichidarea pe loc a obligatiilor de plata intre parteneri.

Valutele se prezinta sub forma:- efectiva, adica numerar sau cash;- scripturala sau in cont.Valuta efectiva sub forma de bancnote sau monede este frecvent utilizata in

6

calatorii sau pt. cumparaturi ocazionale, dar nu si in relatiile de schimb internationale din cauza riscului de pierdere sau de flux.

Valuta scripturala se poate afla oricand la dispozitia unei persoane care detine un fond disponibil intr-un cont bancar si ea poate fi oricand transformata in valuta efectiva la cererea titularului de cont.

D.p.d.v. al convertibilitatii, valutele pot fi:- convertibile, adica moneda care se schimba liber contra altor monede nationale sau internationale emise de catre un institut financiar-bancar international cu conditia ca exista un angajament al tarii emitente de a converti propria moneda in orice alta moneda la cererea unui detinator.- liber utilizabile, folosite in tranzactiile comerciale si de credit internationale care au cursuri flotante, fiindca se stabilecs liber pe piata valutara in functie de cerere si oferta; ele sunt recunoscute de FMI, precum si de alte organizatii internationale (dolarul american, lira sterlina, yenul japonez, euro).- neconvertibile – sunt acele valute care participa la putine operatiuni valutare schimbandu-se liber de la valuta convertibila catre cele convertibile, numai cu aprobarea institutiilor abilitate.- transferabile sunt valutele convertibile in urma unui acord pe plan regional in scopul transferarii de fonduri pt. un numar limitat de operatiuni.

Dupa regimul de definire a valutelor:- valute care evolueaza si fluctueaza liber pe piata;- alte valute care fluctueazaconform regulilor Sistemului Monetar European.- pot indeplini rolul de valuta de rezerva numai valutele puternice emise de tari cu economie dezvoltata.

2. Monedele internationale – servind ca mijloc de plata si de rezerva pe piata internationala, avand o mare putere de circulatie in afara granitelor statului emitent, moneda nationala se clasifica in:- monede nationale si regionale – cuprind monede liber-utilizabile (dolarul, lira, francul elvetian, yenul japonez); ele sunt:

- etaloane de masura;- instrumente de schimb (prin utilizarea ca moneda de facturare a schimburilor comerciale prin pozitia in reteaua bancara si prin volumul tranzactiilor pe piata financiara);- valoare de rezerva.

- instrumente monetare si unitati de cont, emise de organisme financiare internationale, adica:

- DST sau Drepturi Speciale de Tragere – adica o unitate de cont emisa de FMI in 1969 ca moneda de rezerva pe plan international in urma erodarii pozitiei dolarului american. Utilizata pt. inregistrarile in conturile institutiilor

7

financiar-valutare internationale si create pt. a evita fluctuatiile monedelor nationale pe piata au urmatoarele caracteristici:

- etalon monetar international adoptat conventional ca baza a unui sistem monetar;- este un mijloc de plata conventional;- are circulatie limitata la FMI si tarile membre ale acestuia.

- ECU sau European Currency Unit – este o unitate de cont emisa in cadrul Sistemului Monetar European in 1979 si calculate prin metoda costului valutar (valoarea medie a celor mai importante valute), format din monedele tarilor participante. Din 1999, ECU a fost inlocuit cu moneda unica europeana euro, al carui curs a fost fixat in raport cu valutele tarilor din zona euro.- EURCO sau European Composit Unit) – unitate de cont din 1973, creata de UE (fosta CEE) pe baza cosului valutar a fost utilizata pt. emisiuni de obligatiuni.- EUA sau European Unit of Account – unitate de cont europeana din 1975, adoptata de Banca Europeana de Investitii pt. inregistrarile in conturile ei si, mai tarziu, de Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO) pt. operatiunile sale. Este compusa din cantitati anume specificate din monedele tarilor din CEE.- ACRU sau Arab Currency Relatid Unit – unitate de cont introdusa in 1975 de banca Hambros in scopul reciclarii fodurilor provenite din petrodolari.- IFU sau International Financial Unit – unitate de cont creata in 1975 de Credit Lyonnais pt. folosirea ei in operatiunile internationale si a carei valoare initiala, ca si in cazul ACRU este egala cu cea a dolarului american.- AMU sau Asian Monetary Unit – este moneda folosita pt. tranzactiile intre tarile membre ale Uniunii de Clearing asiatica, mentinuta la paritate cu DST.

Toate unitatile de cont enumerate, cu exceptia euro, se mai numesc monede compozite sau unitati monetare artificiale, intrucat sunt instrumente de plata cu circulatie limitata, nu sunt influentate de evolutia preturilor, au de asemenea functii monetare limitate, dar au utilizare de etalon monetar.

3. Devizele reprezinta cel mai important instrument de plata international si sunt titluri de credit pe termen scurt exprimate in valuta, cuprinzand cambiile, cecurile, actiunile si obligatiunile in valuta, etc.

Aceste titluri de credit sunt documente standardizate reprezentand obligatia debitorului de a plati unui beneficiar la un anumit termen numit scadenta o suma de bani si dobanda aferenta. Ele pot fi negociabile prin intermediul bancilor sau la bursa de valori, au valoare nominala, dar si valoare de piata.

Titlurile de credit, dupa modul in care este desemnat beneficiarul pot fi:- nominative;

8

- la ordin;- la purtator.

Dupa continutul lor:- propriu-zise (cambia si cecul);- reprezentative (conosamentul si warantul);- de participare (actiunile si obligatiunile).

Dupa felul valutei in care sunt exprimate:- convertibile;- neconvertibile.

Dupa natural lor :- titluri de credit comerciale (trata, biletul la ordin, conosamentul si warantul);- titluri de credit bancare (cecurile, certificatele de depozit);- titluri de credit financiare (actiuni, obligatiuni, rente, bonuri de tezaur, etc.).

Titlurile de credit indeplinesc o dubla functie economica:- instrument de plata care poate lichida sau naste alte creante independent de tranzactia de la baza lui;- instrument de credit, cumparatorul obtinand un credit necesar efectuarii actului de comert intervenit intre parti.

In relatiile internationale utilizate ca instrumente de plata, titlurile de credit ofera avantaje intrucat:- prezinta garantie;- sunt negociabile, beneficiarii putand intra in posesia sumei inainte de scadenta, iar un detonator al titlului poate achita inainte de scadenta o datorie prin andosarea sau girul titlului respectiv.

Cele mai importante titluri de credit sunt:1. Cambia – este un ordin scris care atesta existenta unei creante pt. o suma determinata, platita imediat sau la termen.

Cand o cambie cuprinde obligatia scrisa de a plati, ea se numeste bilet la ordin, iar cand cuprinde obligatia scrisa adresata de emitent de a face sa se plateasca la scadenta o suma de bani determinata se numeste trata.2. Cecul – este un instrument de plata inscris pe un formular special al bancii sau sub forma de carnet de cecuri prin care titularul unui cont in banca sau al unui credit depozitat in banci da ordin de plata a unei sume catre un beneficiar.

Cecul este de mai multe feluri: In functie de persoana beneficiara:

- nominative;- la ordin;- la purtator.

Dupa modul de incasare:- barat;

9

- nebarat;- certificate de voiaj cu varianta credit-card.3. Certificatul de depozit – este o varianta a ceului, uneori exprimat si in valuta, prin care se dovedeste depunerea de catre titular a unei sume de bani la o banca pt. o anumita perioada de timp si cu o anumita dobanda.4. Conosamentul – este un titlu de credit comercial utilizat in transportul maritim care certifica incarcarea marfii pe vas, obligatia de a o transporta si a o aproba unui beneficiar.5. Warantul – este un titlu de credit comercial prin care se inlocuieste circulatia marfii cu circulatia unor documente.

4. Convertibilitatea monetara. Continutul si tipuri.

Caracteristica unei monede de a fi preschimbata fara restrictie cu o alta moneda prin vanzare-cumparare pe piata reprezinta convertibilitatea. Ea poate fi:- limitata – atunci cand exista restrictii in legatura cu marimea sumei, scopul preschimbarii, calitatea posesorului.- libera – atunci cand nu exista nici un fel de restrictii.

Prima forma a convertibilitatii monetare a fost cea metalica (capacitatea monedei de a fi preschimbata in aur sau argint) urmata apoi de convertibilitatea valutara (adica capacitatea unei valute de a fi preschimbata contra unei alte valute). Ea este practicata azi si este reprezentata de convertibilitatea de cont curent, reglementata de FMI.

Contul curent reflecta incasarile si platile generate de tranzactiile de export-import cu marfuri si de prestarile de servicii internationale.

Convertibilitatea monetara limitata priveste valutele care nu se schimba pt. unele operatiuni comerciale sau de capital.

Conditiile realizarii convertibilitatii unei monede sunt impuse de:- cresterea puterii de cumparare a monedei;- existenta unui potential economic ridicat;- stabilitatea cursului valutar;- mentinerea unui buget echilibrat;- realizarea unei balante de plati echilibrate.

Problema convertibilitatii leului a impus o serie de masuri:- cresterea productiei si productivitatii;- restructurarea si retehnologizarea intreprinderilor economice;- privatizarea regiilor, societatilor cu capital de stat.

Leul, moneda national a a Romaniei este neconvertibil pe plan extern datorita:- nerealizarilor economice;

10

- cresterii nerationale a importurilor;- dezechilibrul balantei comerciale;- diminuarii rezervei valutare.

Prin eforturile BNR s-a fixat un curs de referinta al monedei nationale care, desi nu are caracter obligatoriu, este totusi un indicator in operatiunile valutare.

Se poate vorbi de realizarea unei convertibilitati interne, intrucat pe piata valutara nationala pot cumpara sau vinde valuta si persoanele juridice si cele fizice.

11

CAP 3: Piata valutara. Continut, organizare.

1. Continut si trasaturi2. Operatiunile principale si organizarea pietei valutare

1. Continut si trasaturi

Piata valutara este un sistem de relatii banesti (vanzari si cumparari de valuta si de devize considerate marfuri si negociate), de reglementari si institutii (banci, case de schimb, burse de valori).

Piata valutara reprezinta o retea de legaturi electronice intre dealerii din diferite banci ale lumii si intre departamentele valutare ale acestei banci.

Piata valutara este de 2 tipuri:- nationala – unde bancile efectueaza cumparari si vanzari de valuta in schimbul monedei nationale, iar cursul de schimb valutar ramane neschimbat pe perioada unei zile bancare;- internationala – este un sistem prin care se desfasoara vanzari si cumparari in valuta exprimate in moneda straina, iar cursul valutar este intr-o continua modificare.

Pe piata valutara se desfasoara operatiuni valutare traditionale, dar si operatiuni derivate cu anumite titluri de valoare care au drept scop preschimbarea unei valute sau a devizelor in valuta sau devize pt. obtinerea unui castig sau a ratei dobanzii.

Factorii care influenteaza dezvoltarea pietei valutare sunt:1. comertul industrial cu marfuri sau cu servicii;2. investitiile internationale;3. diverse forme de convertibilitate;4. amploarea pietei eurovalutare;5. instabilitatea cursurilor de schimb;6. trecerea la economia de piata in tari cu economie in tranzitie.

Continutul pietei valutare este individualizat de particularitatile acesteia:1. Nu pate fi localizata d.p.d.v. geografic.2. Cuprinde mai multe banci comerciale, case de schimb valutar, institutii nebancare, bursa valutara.3. Cursul valutar se stabileste in limitele legii.4. Autoritatile monetare ale unui stat isi subordoneaza politica valutara intereselor economice si financiare ale statului respectiv.5. Unele tranzactii capata un caracter profund, speculativ, ca urmare a speculatiei valutare sau a arbitrajului valutar.

12

3.2. Operatiunile principale si organizarea pietei valutare

Operatiunile valutare, datorita modificarilor rapide ale cursurilor valutare de schimb sunt complexe si dinamice. Ele sunt de mai multe tipuri:- operatiuni valutare lavedere (spot), care consta in vanzarea-cumpararea de valute la un curs de schimb negociat de operatori, virarea banilor avand loc in cel mult 2 zile bancare lucratoare dupa incheierea tranzactiei;- operatiuni valutare la termen (forward), prin care suma, cursul valutar si termenul sunt negociate in timpul tranzactiei, iar virarea in conturi a banilor are loc la un termen viitor care depaseste 2 zile;- operatiuni de schimb de tip SWAP, care reprezinta imbinarea a 2 operatiuni valutare simultane si opuse, una de vanzare si alta de cumparare, una la vedere si alta la termen;- operatiuni de hedging valutar, care urmaresc evitarea reprecierii sau deprecierii monedei de contract in scopul acoperirii normale a riscului de curs valutar si obtinerii unui castig;- operatiunea de arbitrajare de curs valurtar, care reprezinta o asociere de vanzare-cumparare de valuta pt. realizarea de profit, ea efectuandu-se pe baza unor cursuri certe, publicate pe diferite piete;- operatiunea de plasamente si depozite valutare, bazata pe imbinarea si combinarea operatiunilor la vedere, la termen si de schimb valutar;- operatiunea de vanzare-cumparare de valuta efectiva contra valuta in cont este generata de relatiile internationale care necesita sau genereaza valuta in bancnote sau monezi si este prezenta in activitatile de turism international, de calatorii sau transporturi internationale;- operatiunea valutara speculativa, ce priveste operatiunile legale efectuate in scopul obtinerii unui castig in valuta. Tehnicile valuta si bursiere sunt manipulate de operatorii speculatori, adica acei agenti care adopta o pozitie de schimb (diferenta dintre cantitatea de valuta detinuta si cantitatea de valuta datorata);- operatiuni derivate, care combina tehnicile existente la bursele de marfuri pe pietele valutare interbancare, pe pietele financiare ale obligatiunilor si creditului.

Pe piata valutara actioneaza 2 categori de operatori ai pietei:- operatori neprofesionisti, adica agenti privati nebancari (persoane fizice, rezidenti sau nerezidenti, firme care investesc in strainatate sume si repartizeaza profiturile realizate, mari corporatii, guverne, care finanteaza programe in strainatate) si bancile centrale care intervin pe piata valutara pt. a controla fluctuatiile acesteia sau pt. a reglementa conditiile in care se efectueaza operatiile de schimb valutar;- operatorii profesionisti sau specializati, care in functie de tara in care opereaza sunt numiti cambisti si curtieri de schimb (in Franta), jobberi si brokeri (in Anglia)

13

sau dealeri si brokeri valutari (in SUA).Dealerii lucreaza in interiorul bancilor, opereaza in numele clientilor si sunt

elementul principal al contractelor de vanzare-cumparare de valuta. Ei sunt operatori foarte informati, dispun de un ansamblu de instrumente diverse, ocupandu-se cu centralizarea ordinelor primite de la clienti cu efectuarea compensarii cererilor cu ofertele si cu transmiterea pe piata valutara a cererilor si ofertelor de devize excedentare.

Brokerii nu sunt angajati ai bancilor, dar sunt si ei operatori foarte informati, au rol de intermediari intre 2 parti interesate in operatiuni de vanzare-cumparare de valute.

In functie de scopul urmarit, brokerii sunt:- comercianti, intervenind pe piata pt. a-si regla tranzactiile lor economice;- speculatori puri, care urmaresc doar realizarea unui castig prin anticiparea cursului unei monede pe aceeasi piata;- arbitrajisti, care realizeaza castig din diferenta intre cursul efectiv al aceleiasi monede pe piete diferite.

14