REALITATEA îs M w A i l iii-- ------- ,tm r nraannwi' -^ -.iian

UN SENZAŢIONAL REPORTAJ DE RÄSBOI (Vezï pag. 16) j

a a m i k :n s t a n t a n e e

â Dr. A ugust E u lle r , p ilo tu l ! n r. i al G e rm a n ie i a îrn-

p lin it Ici 20 Noe m b rie < 5 dc ci m . El ä luat iu 31 Oec.

j 1909 b rev e tu l d e - p ilo t cu r i'ru unu

m p j p . O N T U R I

V , ■ ...- _ : . s ........ V \ ' \ <3â&. U

io u s a r e

res*ües lg u r ca o aa .ie i de in stitu ţie

poate ex ista n um ai in A m enca. A- cest Azil de b ă trâ n e ţe p en tru m ilio­nare sărăcite se a flă în aPro! j^ L J * f New-York şi este in titu la t „S anaori House", după fo n d ato area sa. mul 1- m iilonara E lizabeth Sandorf, care la m oartea ei. in 1932, a pus la cnspo- z iţia in stitu ţie i m ai m ulte m ihoane dolari cu cond iţia ca aci sa se p r i­m ească n u m ai fem ei cari pot do­vedi că au fost cândva m ilionare . A- stăzi se găsesc la Azil 46 de pensio-

’ n a re ca ri au toate un trecu t „ro m an ­tic“ şi agitat. O fem eie in te re sa n ta

■ este" Molly R akw an. „fem eia cu p ip a '1- care od in ioară a câ ş tig a t m ilioane

cu picioarele ei frum oase şi cu te a tre de varie teu ia Chicago. Alta, B a rb a ra Swederon. şi-a d ă ru it to a tă averea

■ institu ţiilo r de b inefacere , p en tru a putea in tra !a azil. Un a lt fenom en al azilului este Evelyne G alţy , _ in vârstă: de 73 ani. că să to rită de cm ci ori cu b ă rb a ţi de 15—20— an i m ai t i ­neri decât ea, cari au ru inat-o . D ar ea a declara t m â n d ră reporterilor^ că „nu poate, tră i fă ră iub ire‘\ je rtfin d astfel m ilioane pentru pasiun ile ei. Cea m al tâ n ă ră p en s io n ară este M a­ry Donegan, in v â rs ta de 44 an i, care a în c re d in ţa t m ilioane u n u i p re tins inventator {tl u n u i av ion -rache lă, care a d isp ă ru t cu m ilioanele ea o... racheta .

— a c c s ia e s t e celebrul s trăb u n al soţului m eu, iß hainele sale de lucru.

LA TRIBUNAL :

— vjŞU acuzat câ ţi-Mi inai« t ra ta t soţia î— Da... de nu « 'ar f* îm ­p ie d e c a t '■ de o m obilă io tim pul bătă ii pe care *»!-» tras-o, aş fi ap ă ru t pe la is gä,.; î n f a t a a ş i

SÄ NU Sl'ÄM DE VORBĂ CU SCOLARO ?

Aşa se încum ehi e spim e d. Mc- comi, care scrie în „P oporal“ Cică 6 tr is t că s tau de vorbă cu şco­larii, I i pare ră u că dela ei am a fla t luc ru ri cu care i-am p u tu t îm potrivă dum nealui.

Ha de unde a tâ ta boierie ca să n u sta i de vorbă cu lum ea? Să tie e s ta p ierdere de vrem e, cum se av ân tă a spune dum nealui.

Vai de m ine! dar a s ta de vorbă cu oâm enii e fap tă vrednică. O- m ulu i îi pare bine că-1 iei in sea­m ă şi to td eau n a ii vezi bucuros că ai găsit cu cale să schim bi două vorbe cu el.

Aşa vorbesc eu cu fel de fel de lum e, deci şi cu şcolarii. Nu su n t in pagubă nici ei, că ai ca le sp a ­ne; d a r nu eşti nici tu , că ai m ul­te lu c ru ri de aflat.

Totdeauna în tramvai, când şcolarii se întorc dela şcoală, îi întreb ce-au învăţat în acea zi. Arem prilej de a porni vorba des­pre tel de fel de laturi ale vieţii şi învăţăturii. Şi altă lume ascul­tă despre ce vorbim şi o văd cum urmăreşte cu drag vorba noastră.

Avem prilejul a le îm părtăşi gânduri de care poate eă ou află la şcoală. Aşa am făcut în tram­vaiele din Chişinău, aşa în cele din Iaşi, »şa în cele din Bucureşti. Întâlnirea cu şcolarii îţi dă prile­juri să stai de vorbă despre o m ulţim e de lucruri ale şcoalei.

Dacă este o stradă 11 Iunie şi In tram vai se strigă num ele ei, eu iu te întreb de ce-i zice aşa? Nu an «sai şcolarii, ci şi dintre oame­n ii în vârstă puţini ştiu. Aseme­nea cu strada 13 Septembrie. Ase­m enea cu numiri de străzi pre­cum M inotaurului, Campoducelui, Colone] Orerò şi altele.

SA stai ca lem nul şi să scapi prilejul de a spune oam enilor ce nu ştin? Ba să fim totdeauna bu- curoşl de a putea sta de vorbă cu lum ea şi a o învăţa. Cu atât m ai m ult cu şcolarii care se află tocmai in răstim pul învăţatului.

Deci cine din noi greşeşte în a- ceastă nedum erire? Cine stă ne­păsător ş i rece, fudul şi cu nasul pe sus, ori cel ce ia am inte la se­m enii să i şi le spune graiuri de bană învăţătură?

IL

BÂNTUIREA VRĂJITORIILOR

Val! de câte ori m ai cetim des­pre isprăvile vrăjitoarelor ? Cu toată vrem ea zisă la m in a ti in care trăim , m ult« m inţi m ai su nt întunecate ş i se lasă păcălite de vrăjitoare.

Acum cetim despre o ispravă petrecută la Brăila. N işte tete an tool «m etile en băutură şl apoi vrăjitoarea care le-a fmboldlt la aceasta, le-a pus să scrie şl să iscălească nişte cugetări politice, prim ejdioase de rostit în ziua de azi. Cu acestea in mână, ea tră­gea nădejde să puie pe fete la strâmtoare, să le am eninţe că le dă de gol si să stoa rcă dela ele ee-ar fi v ru t ea.

T icăloşia a fos» p rin să şi v ră ­jitoarea pusă la pop rea lă Oricât de v inovată aceasta însă, noi tot ne m irăm de p rostia oam enilor. Cum se poate oare ca o cioroaică să fie în s ta re a-şî bate joc de n işte oam eni trecu ţi u rin şcoli şi să-i letio la gard?

Oh! e încă m u ltă în tunecim e şi nerozie pe lum e!

' ArhSm SCRIB AH

Cum se produce ic.(*ra

însuşirile pategem e ale baceilukii leprei au fost descopsnte acum 60 de ani, ştiindu-se astfel că le p ra este con tag ioasă D ar eontagierea n u este s ingu ra cauză a producerii leprei, ci jo acă un ro1 im p o rta n t şi alte fe­nomene.

C hiar în regiunile trop icale ceie m ai periculoase n u to ţi oam enii se îmbolnăvesc de lepră, deşi su n t in condiţiun i în care ex istă posibili­ta te a contagierii. R ezistenţa indivi­dului depinde de însuşirile sale ere­

ditare. O p o p u la ţ i leproasă p rez in tă in genere n um ai anum ite famUii din care se t r a g leproşii. La lepră joacă un rol im p o rta n t ered ita tea , boala

n :an ifestându-se ia fel la rude. Lepra se iveşte în cele m ai diferite forme, ca lepră populară, lepră nevralgică şi cu num eroase faze ele trecere.

S 'a c o n s ta ta t deasem enea c ă la boinavii de lepră d in regiunile tro p i ­cale n um ăru l baeiUior de lepră, exi­s ten ţi in organele bolnave, este deo­sebit de m are în ano tim pul in care se m ă n â n c ă m ult legum a ta ro . P lecând dela aceasiă observaţie s’a c o n s ta ta t că regiunile cele mai am en in ţa te de lepră s u n t şî acelea în care se cu ltivă m u lt ta ro . Astfel s’a d em o n s tra t c ă anum ite toxine ale pianţej ta ro favorizează dispoziţia pen tru lepră.

Este vorba de toxinele sapo, care se găsesc în p la n ta ta ro , precum şi în neghină, ca re od in ioara se m â n c a în c a n ti ta te destul de m are cu p â i­nea, grâul nefiind a t â t ce c u ra t la prelucrare. Lepra a d isp ă ru t d in E u ­ropa la sfârşitu l Evului mediu câ n d s 'au ap lica t m etode m al bune pen­tru cu ră ţirea cerealelor panifiabile.

Este wătămătoaire sarea (ie butalărieî

Sarea este o p a r te v ita lă a fiecă­rei celule vii. Apa p u ră este o travă p en tru celulă şi n u ex istă în organis­m ul viu. Soluţia fiziologică, ad ică so lu ţia de sare de bucătărie , este ele­m entul necesar p en tru con tinuarea vieţii unei celule vă tăm ate . Pe lângă sare sodică soluţia conţine kalium (potasiu) şi su b s ta n ţa kalicp, care neutra lizează efectul v ă tăm ă to r al n a triu lu i (sodiuhii), p en tru a creia astfe l o con tra -ac ţiu n e de desintoxi-

care. O da tă cu alimentele omul con ­sum ă si sa rea necesară. La p re p a ­r a re a bucate lor se foloseşte sare- ee- eace duce la acum ulare de p rea m u l tăsare sodică (de bucătărie), care este v ă tăm ă to a re sănă tă ţii . Sare prea m u ltă este d ău n ă to a re p en tru bo lna ­vii de rinichi, al boli infecţi.ja.se, pneum onii, exeme- iu runcuie. La cu ra de slăbire trebuie ev itată sarea. D ar si ax ag era rea izgonirii sării d in a li­m en ta ţie produce tu lburări în o rga ­nism.

Asthma — o maladie cauzată d e hipersensi b i S s t a t e

G ra ţie nouilor ce rce tări germ ane s ’a descoperit un p rep a ra t în con tra astm ei, care constă d in d iferite „a l­lergene“ se în ţeleg nişte aabstan ţe invizibile ca r i provoacă o ir ita ţie i n ­flam abilă a pielei şi a mucoasei. A- m in tim urticaria p rovocată de ir i ta ­ţii externe, de p ildă p rin ciuboţica cucului sau cunoscuta ecsem a a bru tarilo r. T oate „allergene1 -le sun; carac terizate p r in aceea că provoa­că. p r in tr ’o ac ţiune m ai îndelungată a su p ra corpului, o h ipersensib ilita te (alegrie). Expusă la această ac ţiune este n u nu m ai pielea ex terioară d a r ch ia r şi mucoasei e; în deosebi căile resp ira torii Astfel ştim astăzi că sî a s lh m a este provocată de „allergene“ . Pe când în ca n ti tă ţ i m ari „allergene“ -le provoacă m a la ­d ia h ipersensib ilită ţii. în doze mici ad m in is tra te sistem atic î n t r u n timp îndelungat, ele po t desensibiliza o r ­ganism ul. La aceasta se ajunge nrin

noul p repara t care m a i con ţine şi o a n u m ită c a n tita te de extract al hi- pofizei. o g landă cu secreţlune i n ­ternă . P re p a ra tu l obţinut d in aceste diferUe e lem ente p o a r tă num ele de , .P a sp a l\

Medicii Dr. K ilenyi şi Dr Tyrol descriu în „W iener M edizinische W ochenschrift“ experien ţe le făcute tu acest p re p a ra t D-rul Kilenyi a nplicat cu succes „P asp a ,“ -ul în c li­n ică la 44 cazuri: Dr Tyroi îl reco­m andă medicilor pracMcî. Medica- menni este in je c ta t in piele: acesi tra tam ent trebue rep e ta t de m ai m ulte ori. D upă declara ţiile m edici­lor „P aspat"u l a m ai serv it în cazu­rile unde alte procedee terapeutice n u au avut niei u n efect îm potriva asthm ei. A cţiunea lui se daloreşte, desigur fap tu lu i că este com pus d în V u n am estec de „AUegrene“ a căro r ac ţiu n e e ac tiva tă sî P r i n a c ţ i ­unea hiDof?ze!.

DIN M ICI O CASA nu trebue să lip ­sească excelenta rev.stă de popularizare a problemelor medicale în Rom ânia:

care cuprinde in fiecare număr articole scrise special de cei mai repu ta ţi medici români şi s tră in i, sfaturi m edicale spre folosul o ricu i şi îndrum ări în v iaţa sexuală. P rac tica educaţiei fizice. S fa tu r : igienice eo sp o d ăreş t’ si d r frum useţe

)0ÜÎ ?hm\ DE COJ>.^E0liAL£ SRATUITtA P A R E LA 1 şi 15 A LE F IE C Ă R E I LU N I

25, p = = \;25 lei

Tutunul şi cancerui

Profesorul Roffo, directorul Insti­tu tu lu i p en tru studiul cancerului de pe lângă U niversitatea d in Buenos Aires, a fă c u t cercetări am ănunţite a su p ra rolului tu tu n u lu i in produce­rea cancerului. Rezultă că p rin sub­stan ţe le de n a tu ra ca tran u lu i care se produc la fu m a t şi su n t inspirate oda tă cu fum ul se cre iază o dispozi­ţie m ai m are p e n tru cancer. Din da­tele s ta tis tice ale savan tu lu i menţio­n a t reiese că d in tre 500 bolnavi de cancer de gură, 92% erau fumători^ pasionaţi, restul fu m ăto ri slabi.

D easem enea femeii, la care rareori canceru l se stabileşte in cerul gurii, erau deasem enea fum ătoare pasio­nate . Experienţe făcu te asu p ra ani­malelor a u doveidt deasem enea că cancerul se poate produce p rin tu­tun , cu diferite produse de distilare ale tu tu n u lu i, d a r n u p r in soluţie de n ic o tin ă pură . Cercetările dovedesc c ă folosirea ţig ărilo r denicotinizate nu evită deloc efectul tu tunu lu i în p r iv in ţa favorizării cancerului.

Dela 27.0G0 la 450în a in te de război exis* au pe piaţă

n u m ai p u ţin de 27.000 tipu ri de becuri electrice. Şi cu toate acestea în acest n u m ă r n u s u n t cuprinse tip u rile de becuri m ici si m ari în­treb u in ţa te în fo tografie sau ia alte scopuri tehnice. Războiul a adus în­să şi în acest dom eniu o binefăcă­to a re sim plificare. Astfel pân ă in 1942 n u m ă ru l de tipuri a fost redus la 2000. ia r acum această simplici- care a a tin s u n g rad m ai în a lt ră­m â n â n d n u m ai 450. P a r te a extrem r e p rac tică a acestei sim plificări de lipu ri constă în aceea că la să curs liber fab rică rii în serii m ari după m etode ra ţionale ,

Priista! măsurător de flux

In anu l 1883, ad ică acum 60 de an i a fost p rez e n ta t prim ul măsu­ră to r de flux. Acesta a fost invenţia tehnicienilor germ an i în frun te cu von H efner Alleneck unul dintre colaboratorii lui W erner von Sie­mens.

A p ara tu l în reg is tra înălţim ea su- p rfae ţii m ării la coastă cu o preci­zie de 1 cm P rin această invenţie g e rm a n ă se puseseră baze noui in observarea fluxului sî refluxului.

Spovedanie reciprocă înainte de cununie

L a Loaga 'n Africa, o regiune in­tre golful M ajum ba şi revărsarea Congou-luî. că să to ria nu este un lu­c ru sim plu. Căci la negrii ba wall, restu rile im periu lu i Loango, In floa­re acum 300 de an i, se obişnuieşte ca îna in te de cunun ie viitorii soţi să-şi spovedească unul a l tu ia toa te păca­tele d in trecu t. Negrii Iau aceasta foarte în serios căci cred că la pri­m a m ân ca re d u p ă n u n tă se vor îm­bolnăvi- greu, d acă tăgăduesc ceva la spovedan:e. Astfel în t r ’adevăr viitorii s. -ţi îşi spun adevărul curat, iar ideea acestei ceremonii penibile II face pe tineri să se ab ţ in ă dela lu­cruri ru -înnase în a in te de căsătorie.

Kn fluviu Sa 77 metri sub pământ

Cu ocazia cercetării unei Peştere in apropiere de Dijon, trei savanţi au dat la o dânoime de 77 metri sub nivelul pământului, de un fluviu subteran. A. ceasta apă este. alimentată, (te o seţie de Izvoare care Izvorăsc In ’ regiunea Dijon.

CennsereasaE ora unsprezece noaptea.

Scena durează dela masa de seară. Genevieve a fost

stângace, fără îndoială, căci exasperarea bărbatului ei, d. E- duard Mair.t, în loc să scadă çrestea.

Eduard Maint, e autoritar, brû­l a i E un om cu idei la care tine.

^Cuvântul lui este grosolan, ge­stu l violent.

Qeuevieve care a încercat să taspundă, tace acum. E ferme­

c ă to a re . foarte blajină, o flacără străluceşte în privirea ei. Simte •In ea străduindu-se o puternică

u<tună si tăcerea sa. nu vesteşte ■nimic bun pentru oricine ar po­seda putină fineţe.

Eduard Maint arunca prin ödaie Ungerii fiue. o frumoasă rochie bleu-paon, toată în paiete.

— Nu! Nu! tu ai să mă minezi tu aceste caraghioslâcuri. (E- duard are 500 mii franci venit). Si nu voi tolera ca soţia mea să se îmbrace ca o destrăbălată. <Oenevive e foarte siinplă, timidă şi rochiile ei sunt întotdeauna foarte decente).

Si cum ea stă nemişcată, pa­lidă, puţin dispreţuitoare, faţă de atâtea fulgere si trăznete. d. Maint se montează din ce în ce mai mult.

— Si asta! Si asta!... Mă întreb dacă nu eşti nebună. Iţi închipui c i am să te la:, să ieşi cu astfel ile pantofi?. Pantofi de aur! Pantofi decollati scandalos! Pen­tru a atrage privirile, da!

— O. o ' făcu Genovieve su­focată de indignare.

— lată! strigă Eduard, care a luat unul din pantofi, priveşte ce lac. eu cu această „oroare”.

Si aruncă „oroarea" pe ferea­stră. Genevieve îşi ascunse capul în mâini, crezuse că soţul ei voia s’o lovească.

Ora unu noaptea. Strada goală, în cartierul aristrocratic. Maurice Chénau ieşia dela nişte prieteni, unde se făcuse muzică. Această muzică a deschis în el isvoare curate de sentimentalitate deli­cată. In «ufletul lui Maurice Ché- itau, moştenitorul unei fabrici de bărtie de împachetat, doarme un |>oet.

Si în noaptea aceasta, din ce- iace a auzit, Fauré, Ravel, Stra­winsky, poetul a gonit complet pe fabricantul de hârtie. „Mi-am greşit viaţa” se gândea el, „ar fi trebuit să cânt la violoncel”.

Dar ce străluceşte acolo, pe trotuarul curat şl alb până mai adineaori? Ce este acea bucată luminată de becul de gaz?

Maurice Chénau se apropie, se apleacă şi apucă un pantof de cucoană, tăiat dintr’o stofă de aur.

Cine mai mult decât Maurice Chénau, mai ales cel de astă seară, a r putea să simtă poezia ce se desprinde dintr’un pantof de aur?

Toată fetneia se vede în acest obiect divin. El reflectă eleganţa, rafinamentul ei, el evocă graţia, mersul şi tot spiritul ei.

aparţine îi voiu oferi inima mea

j>3 care nu se poate s’o refuze”.

A doua zi dimineaţă, Maurice Chénau era tot atât de amore­zat de pantoful lui de aur, dar fabrica lui de hârtie îl chema şi se gândi că eleganta care şi-a pierdut pantoful şi-l va căuta desigur. (Aceste jucării costă sume fabuloase), N’ar fi cinstit să ducă obiectul la comisaritaul de poliţie din cartierul ei? Acolo se duse el cu automobilul mai înainte de a merge la uzină; aci, s’a primit obiectul, nu fără un su­râs , s’a luat numele, pronumele şi domiciliul lui Maurice, spunân- du-i-se.

— Peste un an şi o zi, daca proprietara pantofului nu se pre­zintă, el va aparţine legal dvs.

Cu un asemenea mojic, Gene­vieve nu putea să-şi continue

Toată fem eia se vede în acest

obiectiv divin. Ei reflectă eleganta, rafinamentul ei, el evoca grafia,

mersul ei şi tot spiritul ei.

Un fin parfum se desprinde; acest pantof este atât de uşor că Maurice abia îl simte în mâna lui. Pielea albă. care-1 dublează este neatinsă, şi atât de fină ca însăşi pielea piciorului care tre­buie să-l încalţe.

In Jurul tocului înalt străluceao coroartă de cabuşoane. de cu­loarea lunii.

„Ce va să zică asta? întrebă Maurice. Care să fie delicioasa Cenuşereasă care şi-a pierdut pantoful pe acest trotuar? In ce împrejurare? Iu ce emoţie? Vreau s’o regăsesc; o voiu re­găsi! întocmai ea în poveste, voiu străbate Parisul, până ce vo'u descoperi picioruşul destul de mic pentru a încălţa această

viaţa. Ea şi-a reluat, la mama ei, odăiţa liniştită de fată. şi a cerut divorţul . L-a obţinut, şi şi-a re­

început o existenţă fără compli­caţii, dar goală, melancolică şi plină de decepţii.

Acest Eduard Maint, fusese sălbatec. Ce făcuse ea ca să me­rite un asemena tratament? Scena aceea nemaipomenită!

Ţipetele lui! Rochia şifonată!... se gândea ea cu tristete. Si acel fermecător pantof de aur, pe care monstrul i-a aruncat, stup;d, pe geam. Celălalt pantof i-a rămas. Era colea. în cutia garderobuhti. Dacă a r putea să-i găsească pe­rechea! Ah! Ce s’ar amuza să-i poarte! Căci Genevieve nu era să stea închisă în casă; se simţea

fi totdeauna o proastă şi o vic­timă. - i"M

— Dar poate că s’a găsit acesl pantof. Poate că se află la bi­roul obiectelor pierdute. Dacă m’aş duce să văd? Cine ştie?..,

Maurice Chénau n’a fost nici! odată atât de trist. Fabrica mergea de minune, dar viata-î era tristă, goală. De un an el se gândeşte într’una la acel panto- fior de aur, pe care l-a găsit în­tr’o noapte, pe trotuar. In. fru­moasa poveste a Ccnuşăreseî tânărul prinţ a găsit-o si a luat%

Fi! dar în secolul nostru de au­tomobile şi telegrafie fără fir. Cenuşăresele nu se mai găsesc!

— Grozav aş vrea să ştiţi dacă s’a prezentat cineva să re* clame acest pantof. Mă duc sä văd.

Nimeni *tu venise să-l ceară. Funcţionarul M predă lui Mau­rice, îî ceru iscălitura şi se în* fundă iarăşi în registru lut Maurice deschise uşa. In mo­mentul acela o femeie intră. Era atât de frumoasă, atât de fra­gedă, iar ochii ei aveau o lumină care-I fermecă, subit, pe Mau­rice.

Necunoscuta.ajunse la balus- strada îndărătul căreia lucra funcţionarul.

Domnule, acum uti an apro*« pe. nu-mi mai aduc bine aminte, am pierdut un pantof de aur—

Funcţionarul n’avu timpul sS răspundă, căci Maurice se şi îiw dreptă spre ea.

— Doamnă... «u este cumv* acesta, din întâmplare? ,

Cununia lui Maurice 5 ! a G&* nevièvei se oficiă în anul urmă­tor.

Chiar în secolul nostru 3e au» tomobile şi »telegrafie fără fir, s© mai pot găsi mici Cenuşerese.

capo d’operă. şi aceleia cărei îf tânără, se ştia frumoasă, nu va

0 INTERESANTA nuvelă« e P 1 E R R E y A L D A O N E

t

Memoria calului

Proprietarul unui cai din satul fran ­cez Cirfoutaine s’a prezentat de curând la jandarmerie declarând că şi-a recu­noscut în grajdul unui vecin calul său, furat cu trei ani înainte. Vecinul a do­vedit că a cumpărat calul d ia un onn ere afirmase cà oste al lui şl dispăruse Între tîmp din îm prejurimi Posesorul calului însă afirmă şî acum că este ca­lia luă şt să se lase prin urmare să de­cidă calul cuî aparţine Animalul a fost dua pe păşune; după ce se săturase, a revenit liniştit spre satul Oerfontaine, la vechiul lui grajd. Vecinul se declară tììgpus să predea calul proprietarului, cerând în schimb o compensaţie pentru cheltuelilc de întreţinere pe timp de trei ani.

Scandinavii sărbătoresc de 14 ori căsătoria

Scandinavii «unt oameni foarte veseli, cărora ie plac petrecerile. Astfel ed nu

să teacă nicio oca zìe de a sărbători o aniversare. In timp ce în toate ţările ceâelfite se cunoaşte numai o cununie de argint, <Je aur şl de diamant, soţul scan­dinav trebue să facă nu mei puţin de 14 ori cadouri de aniversare soţiei sale, căci la scardinavi se sărbătoreşte: după m a n d e căsătorie oununia de fier, după clixiî ani cunula de lemn, după zece ani etmani« de rositar, după 12 ani şi jumă - tate cununia de cupru, după 15 cununia de cristal, diţpă 20 cununia de porţeian, după 25 cununia de argint, după 30 cu­nunia de bumbac, după 35 oununia de te, după 40 cununia de lână, după 45 cununia de mătase, după 50 cununia de aur, după 60 cununia de diamant, după 66 de ani cununii coroanei ou diamante.

Folosirea justă a mun­citorului aduce ranîSa- mentu! maxim

In Germania s’au Întreprins acţiuni sistematice pentru ridicarea randamen­tului muncitorilor. Lozinca acţiunii este. „Folosirea justă a muncitorului aduce randamentul maxim”. In cursul războ- lulti! au venit să muncească in în tre ­prinderile Reiehulul milioane de noul lucrători germani şî străini. Pentru a atinge producţii maxime ou aceste mi­lioane de noui muncitori, este necesară repartizarea justă a fiecăruia, de către conducătorul întreprinderii. Decisiv n»j este de a Indica un loc de lucru, el lo­cul său de lucru, locul în care poate da maximum de randament. Astfel s’a prevăzut acţiunea menţionată, o revi­zuire a modului de întrebuinţare a m un­citorilor, îndeosebi a ceior specializaţi, din întreprinderile germane pentru a asigura ca fiecare muncitor să lucreze tn tr’adevăr 5n locul în care el este cel mai util.

Cai „scutiţi1’

In epoca raţionalizării benzinei sem­nul „scutit” a devenit o apariţie foarte curentă. Astfel de măsuri impuse de necesităţile ră/iboiuhri a u existat în Germania, încă de acum 500 de ani. Pe atunci insă posesorii de cai erau aoeia cari sufereau de pa urma restric­ţiilor. Astfel o cronică din Nuernberg, datând din secolul al 15-lea, spune că toţî caii oraşului şi al comunelor din împrejurimi erau înregistraţi, pentru ca la nevoe, când trebuiau efectuate lucrări de fortificaţii din cauza pericolului răz­boiului, posesorii de caî să.î pună la dispoziţie. Aceştia erau preluaţi de ofi­cialitate pentru transportul materialu­lui de construcţie pentru fortlficţll sau pentru tracţiunea tunurilor grele, care nroesîtau 16 cal pentru a putea fl trans­portate. Posesorul de caî primea un penula special pentru câţiva cai „scu­t iţ i” pe oare îl putea reţine pentru ne­tt i le sale uroprii.

IVS&iEiaS! ele traiti influenţează blana animatelor

S’au făcut cercelăr! a stabili influenta mediu­lui exterior asupra colo­ritului blănîî animalelor. Experienţele au fost fă­c u t e cu îepurl de Alaska şi de Rusia. A tât la ie­purii negri de Alaska cât şî la Iepurii albi ca extrem ităţile negre de Rusia s’a putut constata că la un tratam ent in­tens cu raze Roentgen a num itor părţi ale pielii

părul devine alb. schim­barea aceasta m enţînân- du-se până la moarte. P ărţile respective ale blănii sunt lipsite de substanta colorantă, iar razele distrug deaseme­nea structurile celulare necesare form ării aces­tei substanţe. Form area se poate opri nu numai prin tratam ent cu raze Roentgen, ci şi prin ri­dicarea tem peraturii pie­

lii. Culoarea neagră a ex­trem ită ţilo r la iepurele de R us 'a este cauzată de faptul că la extrem ităţi tem peratura este sub va­loarea medie a tempera­turii corpului 33 de grade. La tem peratură ridicată şi aceste extre­m ităţi devin albe, Iar dacă se răceşte tem pera­tura. se colorează şi părţile albe ale corpu­lui.

Temperamentele oameniSor

Există patru temperamente de oa­meni: colerici, sanguini, melancolici şi fkgmaticd, flecare temperament repre. jrn tă tin anumit tip de om. Colericii ?i tangti inii au un circuit mai repede al sângelui, sunt activi, agitaţi. Iradiază căldură. Bolile tor se desfăşoară repede, l&r faţă de viaţă au o atitudine sufle­tească şî spirituală afirmativă Melan­colicii şl flegmaticii aiu o circulaţie mal înceată, sunt naturi reci, a<u o atitu ­dine critică fa ţă de viaţă, eunt dârzi, exacţi şi au indinaţe spre pedanterie.

La femei temperamentele se pot dis. tinge mult mai uşor. Femela colerică are o mimică expresivă, trăsăturile mai dure, este slabă, î*?I păstrează linia fără să ţină dietă; are spiritul ager. este ac­tivă, nu cunoaşte compromisuri in dra­gaste, este parteneră ideală a vieţii, Iu­beşte aportul, este pe scurt tipul sportiv. Altfel este femela sanguină, femeia ner­voasă.

Sunt f«*neî care fără a fl frumoase, pun în umbră, prin surâ/uê lor, prin farmecul lor, adevărate frumuseţi. F î- meîje de temperament sanguin sunt a. c-elea pentru oare iuiblrca este Smţâlnl- iea vieţii, dar iulbesc numai a tâ t cât sunt iubite. O tetaui este ogâlnda sufle­tului, odată par tinere, radiante, altă­dată bătrâne, obosite. Iubesc sportul ca distracţie de societate. Melancolicele sunt. drăgăstoase, am o fire adaptabilă, sunt frumoase, fermecătoare; la ele băr­batul se simte cuceritor; este „fata dulce”. Femela de temperament fleg­matic este dispusă la jertfe, plină de Iubire şl dăruire, e femeea de treabă, de casă, oare trăeşte pe m in soţ şi copii, suferă şS e tenace.

Bărbatul care se îndrăgosteşte de o femefe flegmatică nu mal scapă de ea. Este tipul oomod al femeii care schimba numai rareori rolul de .vuf< rtndă, atunci când îşi cere energic dreptul

Cum arăta Copernic

De m ulte ori s’a pasîntrebarea com arăta fondatorul nouei ştiinţe astronomice, Nicolau* Copem ic. încă în anul 1543 exista un autopor­tre t al m arelui savant care-1 prezenta în trei sferturi, cu o ţinută

dreaptă şi mândră. Pe atunci Copernic trebuie să fi avut 26 de ani. După acest autoportret pictorul Tobias Stimmer a realizat un portret cu care trebuia să fie îm­podobit ceasul catedralei din Strassburg. Copernic aoan» act în haîne de

savant. Stim m er a mai făcut o sculptură în lemn. In aiară de acea­sta există o Kravură în cupru la Cracovia, pre­cum şi o pictură în uleiu la Posen şi Goiha. După acestea s’au făcut nume­roasele portrete ale Iu* Copernic.

65 ani de la introducerea flue**ului arfoitirului

Anul acesta fluenti arbitrisi«! folo­sit la m fttchurile de football poate sărbă to ri 65 ani de existenţă. Pen tru p rim a oară fluen ti a fast in trodus în toamna anului 187«. La primele jocuri de football erau doi a rb itr i cari indicau jucătorilor deciziile lor p r in semnale cu sleguleţe.

F i n e n t i arb itra it:! s’a dovedit a tat de folositor, încât a fost in trodus

pretutindeni. La începuturile football. uSui arb itrii în tâm pinau m ult mal multe dificultă ţi decât astăzi. Astfel stâlpii porţii erau mai în tâiu legaţi p r in tr ’o frânghie, abia m ai târziu a fost in trodusă la tura orizontală, d e ­venind obligatorie în 1882-1883. F lueru l ajută, pe a rb itr ii să.-şi expri­me mai repede şi m ai energic deci­ziile şi să-şi im p u n ă au to rita tea .

A A P Ă R U T

Cea m ai p lăcu tă rev is tă p en tru copii şi tineret, care pub lică s ă p tă m â n a l povestiri d istrac tive , fabu le , hum or, desene şi versuri

- ale c itito rilo r '

O pub lica ţie n e în trecu tă în acest gen care s tâ rn eşte a d m i r a ţ i a tu tu ro r acelora care o c i t e s c

P A C ! N > 2 0 l e I

IM^neţii frânează trenurile rapide

to Germania se întretouinţeasă elec­tromagnetismul Intr’o măsură crescândă pentru frânarea trenurilor rapide. Va. goanele sunt inaestrate cu magneţi, frână, cari, excitaţi electromagnetic, se acroş-azâ ou o forţă extraordinară de şine, alunecă la suprafaţa lor, sprijinind astltel cu putere efectul normal ai frâ­nelor Aceasta a devenit posibil de cind s’a reuşit a se construi magneţi perraa. noruţî, Ciri pot susţine de cimoli mii de ori greutatea lor.

Dece facem „piele de gâscă?”

Dacă este răcoare şî simţim un fri. son uşor, se schimbă aspectul pielei. Ea se strânge, se aspreşte, iar toate fiiele subţiri de păr de pe piele iau subit o poziţie verticală, adică facem „piele de gâscă“ . Acest fenomen este # urmă din timpuri străvchl, când omul era mai păros decât astăzi şî când 1 se „sbârlea blana” în anumite ocazii, ca la anlmeie. Nu degeaba se vorbe­şte încă şl astăai de întâmplări „care să-ţi facă părul măciucă”.

încă şî astăzi putem face „piele de gâscă” când ne îngrozim, de pildă ci- tind romane poliţiste. Acest fenomen ciudat se produce prin aceea că ia baza fiecărui fir de păr se găseşte in piele un mic muşchi care poate ridica in sus firul. ŞI aşa cum cu mii de ani în urm ă i se sbârlea omului blana, a. stăzS face piele de gâscă.

Atunci când se ridică în sus firele subţiri de pe pîele, şt foliculele părului Ies puţin deasupra nivelului pieii, pro- ducându-se astfe imaginea pielei de gâscă. In aceiaş timp insă pielea se contractă şi se goleşte de sânge in oa­recare măsură; de aci pielea de gâscă când ne este frig. Este o măsură de precauţie a naturii, de care est« legată o economisire a reeervelor de căldură dtn corp Dacă circulă mal puţin sin. ge prin piele se micşorează şi emana, rea de căldură a corpului. Deoarece pielea de gâscă este provocată totdeau. na prin ridicarea firelor, ea nu sepoate produce în părţile lipsite com­plect de păr ale consulul.

Un lac cu spumă de săptfii

Pe păm ântul nostru există muite ciudăţenii ale naturii. Astfel există un lac cu spumă de săpun. Apa lacului Mone, situat in Sierra Nevada, conţine a tâ ta sodă şi borax, încât aci nu se se poate suefunda nici o vieţuitoare, tonii plutind la suprafaţă. Dacă » bate apa. se produce o adevărată spu­mă de săpun, in timp ce obiectele care se ţin în această apă se aoopor în cel mat scurt timp cu o coajă groasă, pie­tros''"

D a n e m a r c a s e c l a t i n ă

c o n t i n u uPe baza unea- măsurări exacte, în.

treprinse de institutul geodetic al Da. nemarcel, s’a constatat că Danemarca se află in tr’o continuă mişcare in sus şi in jos, desigur aproape neremaxea. bilă. Această mişcare se face în dtrec. t i a dela nord-nord-vest spre sud-est, in 50 de ani. S ’a constatat că mişcarea există încă din epoca de ghiaţă. Ei a fost p r o v o c a t ă prin faptul c ă uscatul, care se află pe un fundament şubred, a fost eliberat cu timpul de greutatea uriaşă a ghletii. Mişcarea, c a r e devine din c e in ce mai slabă, va m a l dura Î n c ă m u l t e s e c o l e . V o d s y s s e l , o loca»

tate din D a n e m a r c a de Nord, se afra In timpul epocii glaciare la 60 met" sub itfwlul actual al suprafeţll m&rfl

4

EG!PTUL,-tabap sgggggsssaaaasB sasass FARAONILOR

L a 13 Noembrie a. C, W a ld u l egiptean Ş'-a serbat 25 de anî de existenţă. Cu această

jcazîc a avut loc Cairo latre 14 şi16 N oem brîe un co n g res e x tra ­ordinar al acestu i cel m a l p u te rn ic ji m aî c o m p e te n t p a rtid al E gip ­tului d e la ca re se aş tea p tă h o tă râ ţ i im p artan te în ceeace p r iv e ş te poli­tica ex ternă . A nglia, ca re va fi în prim ul r â n d In te re s a tă în aceste h o tă râ ri, n u se preocupă p re a mult de ele. Ca şî anul tr e c u t a- ceastă să rb ă to a re n a ţio n a lă a E gip ­tu lu i s ’a d e s fă şu ra t î n t r ’u n cad ru în c o n ju ra t de baionetele poliţiei. Dar toate acestea nu pot schimba prea mult cursul istoriei egiptene. Roiita ei poate fî încetinită, dar n u poate fi oprită să înainteze. Aceas­tă afirmaţie e dovedită întomna! de istoria Wafdului de lupta sa, dc succesele sale şl de pretinsele sale eşuări. .

Pentru a înţelege aceasta şî im ­portanţa Wafdului, trebue să ne înjoarcem până în anul 1882, in care Anglia şi-a început după bom­bardarea Alexandriei, stăpânirea ei militară şi colonială, stăpânirea et aspră care dispreţuia orice fel de drept omenesc şi internaţional,^ în ­tr’un stat în care încă cu ani în urmă Încă sub domnia chedivului Ismail cel Măreţ, se născuse lo­zinca ,,Egiptul Egiptenilor”.

Strălucita afacere de bumbac, stăpânirea Sudanului, ca o partea piarei artere pe uscat K ap-karr o şi asigurarea unei căi marine spre India peste canalul de Suez erau atât de importante pentru Anglia, încât profitând de izbucnirea Po­mului războiu mondial, declară în D ecem b rie 1914 în mod oficaal stăpânirea ei protectoare asupra E- giptului Suferinţele nefericitei ţări şi cele ale poporului său înce­pură'' să se ţie lanţ deoarece En- elez'ii au profitat de ei şi i-au ex­ploatat până la maximum pentru războiul lor. Dar dragostea de li­bertate şi spiritul naţional al popo­rului egiptean n’au putut fî Infran­te prin suferinţele grele Şi p r i n «- primarea neomenoasă dintre 1 ş; 1914, ci n ’au fost decât întărite şi trezite şl mai puternic.

D e aceea atunci când Wilson a anunţat vestea d re p tu lu i de

autodeterminare a popoare lo r, şl c â n d a tâ t AngLia c â t şi F ra n ţa au a n u n ţa t în N o em b rie 1918 că acest drept se va a p lca şi p o p o a re lo r din O rie n t p r in In s titu irea u n o r g u ­verne n a ţiona le , aceste cu v in te au găsit u n t e r e a p ro p ice î n sânu l po ­poru lu i eg ip tean . N u m a i lipsea de cât u n co n d u c ă to r «are să t r a n s t or- me v o in ţa p o p o ru lu i î n t r ’o v o in ţă politică şî să a ju n g ă p r in lu p tă la realizarea aces te i vo in ţe .

Acest conducător a fost Zagui- Paşa, ieşit din tagma Felahîlor. El avea ca scop unic libertatea şî feiicirea poporului său, spre deose-

:lasa arîsocrată domma- dîn motive egoiste se

;ere cu opresorii; brita­ni timpul primului răz- al Zagul-Paşa fusese tind însă împins în o-

pozîţîe de englezi care îl găsiră pri­mejdios din cauza indolenţei pe care o avea asupra masselor şi dm cauza cinstei sale. Zagul-Paşa îşi dădu seama de atmosfera creffta prin declaraţia dreptului de autode­terminare maţ sus citat şî la 13 No­embrie 1918 se prezintă împreună cu doj adepţi ai săî Ia supremul comisar britanic de atunci Sir Re­ginald Wingate, dela care ceru, conform declaraţiei ansio-franceze Independenţa Egiptului, declarân- du-se gata să primească oarecare

deschizătoare de drumuri, atât pentru ţara lui cât şi pentru între­gul Orient, de a ieşî în stradă şl de a merge prin sate. S’a adresat mas­selor populare, întregului popor, I-a atras de partea sa pe Felah, La fă­cut adeptul ideilor sale şi al luptei sale şî a început o acţiune de pro­pagandă, înflăcărând poporul egip­tean la o adevărată pasiune pentru libertate, la o hotărî re dârză de luptă şl de spirit de sacrificiu pre­cum şî la o unire supremă. Au ur­mat an! agîtaţi de luptă aproape

blre. detoare car ealia cu piiniciboiu

. Incăi mone

min

I!

tist rii

« |P% «8fâIP 1

Lij f i

restricţii ale suveranităţii egiptene, în privinţa Canalului de Suez, p re ­cum si în privinţa unor probleme de ordin finanicar.

Această zi este ziua în care a luat naştere revoluţia egiptea­na, lupta pentru libertate a E- giptului şi mişcarea Wafd, care în­

seamnă ambasadă şî se referă la dis­cuţia avută de Zagul cu Wingate. Anglia n ’a profitat de şansa unică pe car© l-a oferit-o Egiptul, a luat, la început o atitudine rezervată şî a refuzat în cele din urmă propune­rile. Acest lucru l-a determinat pe Zagul la acţiunea revoluţionară şi

continuă, în cursul cărora Ang’iaca şi clasa dominantă egipteană putredă au încercat toate mijloa­cele pentru a-1 distruge pe Zagul şî pentru a înăbuşi mişcarea _ revolu­ţionară. Londra încerca când me­toda tratativelor când metoda te­roare! militare. Zagul fu arestat de tiouă ori şî deportat. Poporul Edip- ţean se apără cand cu arma în mână, când printr’o rezistenţă pa­sivă, prin greve şi acţiuni de sa­botare.

Anglia a fost nevoită să reçu noască că, nu se pòate guverna mult timp un popor unitar şi hota-

rît să lupte, prin metoda baionete­lor şi punctele culminnate ale do­minaţiei sângeroase britanice, care avuseseră ca urmare o aparentă înfrângere a Wafdului, fură urmate de retrageri englezeşti sub forma unor înţelegeri convenţionale, în care se făceau încetul cu Încetul Egiptului coneesîii, fără ca astfel de convenţii să reuşească să restabileas­că liniştea, deoarece imediat ce en­glezii se dădeau cu câţiva paşi îna­poi, eî începeau politica lor înşelă­toare şi intrigantă. Totuşi Egiptul reuşi să obiie o constituţie şi drep­tul de vot, ca şî alte drepturi. An­glia fu silită să recunoască^ suvera­nii ai ea limitată a Egiptului. Au a- vut loc alegeri care au adus succe­se covârşitoare Wafdului mărin* du-i puterea. In cele din urmă con- s ti tu t ia fu desfiinţată, se proclamă un drept de vot reacţionar şî se n- troduse dictatura regală. Intre timD Zagul-Paişa muri dar dorinţa popo­rului a trebuit să fie luată mereu în cons'deraţîe.

Sosi anul 1936 care aduse nouri furtunoşî asupra im­periului din cauza războiu­

lui italo-abisiman şî care trezî şî în Egipt oarecarl reţineri în faţa Ita ­liei. Pentru a.şi asigura imperiul, stâlpul de rezistentă egiptean şl Canalul de Suez, Londra era gata să facă nouî concesii, iar englezii gă­seau potrivită o curăţire a canalu­lui, dat fiind îndoelile iaţă de Ita­lia’ După tratative care a durat lunî de zile la Cairo, s’a încheiat la 26 August un pact de amiciţie an- glo-egiptean, semnat din partea E- gip tutui de Nahas-Paşa, urmaşul lui Zagul la preşidenţia Wafdului şţ conducătorul delegaţiei de tra­tative egiptene. In acest Pact An­glia a renunţat la multe din ideile

el preconcepute în privinţa inde­pendenţei egiptene. In acest pact Anglia a renunţat la multe din idei­le eî preconcepute în privinţa inde­pendenţei egiptene, iar eg* piui a preluat executiv unele obligaţii în privinţa Canalului de Suez, pre- . cum şi în privtnţa unor chestiunî militare. Acest pact este dealtfel cu desăvârşire lipsit de importanţă, fiindcă Anglia nu ţine nicidecum seama de punctele lui.

Ceea ce este important este faptul că dorinţa de libertate şl de luptă a poporului egip­

tean nu dispare, fiind în permanenţă alimentată de Ward. Prin luptă, prin unire, prin mobilizarea poporului pentru o idee mare, precum şî prjn neacceptarea nîci-unuî compromis în vederea scopului final, Angl a puternică a fost mereu maî res­pinsă de Egîpt din 1918. In mo­mentul de faţă o mare parte a po­porului egiptean din Wafd şî o parte a conducerii sale au fost in­duşi în eroare, iar Nahas-Paşa pare a fi devenit un instrument al An­gliei abandonând fostele sale prin­cipii intransigente, precum şi cele ale Wafdului.

TRU LIBERTATE A WAFDIŞTILOR, S'JB SEMNUL RĂZBOIULUI

150.000 OAMENI W B Ê Ë Ê Ê M M K tm m

i i — .....

IMBBaBaBBBBBBaSBBBBBBBV D O A M N A

PÄ7ESC UN SINGUR OM...t ta B B B B B B B B B B B B B B B B g » B B B a B B B lB « B fc» g B S B B 8 B B B B B a B B B B B B IB

Amănunte din viaţa de fiece zi a D-lui Roosevelt

Z iailstu! american Mcrriman Smith i s’a îngăduit să pu­blice în „Liberty” o revis­

tă a prietenilor lui Roosevelt, un articol asupra organ zaţiei şi me-

velt face călătorii în regiunile in­dustriei de războiu. Recordul l-au atins însă măsurile luate cu oca­zia călătoriei lui Roosevelt în Mcxic la Mont Th.'ery. Şeful găr-

C ere ti ia fie ­care 1 şi 15 ale f iecăru i luni iato ţi chioşcarii ţ i depozitarii

de ziare

MARIANAE S T E R E V I S T A CARE ÎM P L IN E Ş T E TO A T E D O R I N Ţ E L E D-VOASTRA DE

F R U M U S E Ţ E , M O D Ă ,

GOSPODĂRIE Şl LI TERATURA

MARIANAtodelor de lucru al politiei secrete sale a sbtirat de mai multe oriînsărcinate să vegheze asupra vieţii preşedintelui Statelor Unite.

Smith spune textual între alte­le: „Fiecare vizitator al Casei Albe este urmărit şi supraveghiat zile întregi înainte de ora fixată pentru audientă. De asemeni ori­cine păşeşte pragul reşedinţei prezidenţiale, este fără încetare supraveghiat de agenţii politiei secrete. Chiar membrii guvernu­lui, cari vin de două trei ori pe săptămână la Roosevelt, cum este de exemplu ministrul de răz- boiu Stimson, sunt însoţiţi conti­nuu dela intrarea în Casa Albă şi până !a uşa biroului lui Roose­velt, de poliţişti secreti.

In orice clipă, zi şi noapte câţi­va din aceşti poliţişti se găsesc dori ai unei tări prietene, să li se totdeauna in imediata apropiere pipăie cel puţin buzunarele, dacă

în lungul întregii căi ferate, pe unde trebuia să treacă Roosevelt, studiind toate pos bilităţile unei surprize pe care ar fi oferit-o te­renul. In lungul căii ferate au fost postati nu mai puţin de 150.000 de soldati, cari au păzit metru cu metru calea ferată.

Când preşedintele ia masa în afară de Casa Albă, măsurile de siguranţă încep printr’Un control sever al listei invitaţilor şi mai aies a întregului personal. înce­pând cu chelnerii şi sfârşind a i ultimul ajutor dela bucătărie. Ele se întind şi mai departe la furni­zorii alimentelor cari vor fi ser­vite la masă. Când Roosevelt are el oaspeţi, aceştia trebue să ac

nBBBBBBBBWBBBIBiiBIBBBBBMMNMBBMMBBBBaBBaBBBBBMHMBMl

Puţină strategie

Ce sunt Poziţiile-ZăvorNoţiunea de pozitie-zăvor este apărătorii au recurs deasemenea

____ „ w_ astăzi familiară tuturor datorită la pozîtiile-zăvor. Mai ales acolocepte, chiar când sunt ambasa- desel eî menţionări în comunica- unde sg putea conta pe o subi­

tele de räzboi germane asupra ciune în cazul când nu se putea e- luptelor de pe frontul de răsărit, xecuta un cuprinzător atac în cleş„

a preşedintelui, bine înţeles" as- nu să fie chiar serios ^rcheziţio- Î â U ^ g e S i " ş îcunşi, dar nedespărţiţi chiar dacă nat<- preşedintele este în camera sa de Când Roosevelt a sburat la Ca- culcare, pe un vas de război«, sau sablanca. nu numai că s’au luat

la bolşevici. Termenul a fost creat deau mai adânc în poziţia de apă- în primul război mondial. In lupta rare inamică, cu atât mai mare de poziţie din anii 1915/18 se în- era pericolul ca prin contra-atacul

în Casablanca. Nici chiar Stalin toate măsurile de siguranţă obiş- ţe[egea la început prin „poziţie- advers să se taie legăturile cu spa-nu este atât de sever păzit ca nuite, dar în punctele unde avio- zăvor“ o poziţie care lega într’un tele şi să se execute incursiuni. EraRoosevelt, aşa încât se poate nul său trebuia să aterizeze, fie sector de teren două sau trei lîniî deci cu_ atât mai necesar ca astfelspune — şi ziaristul american o numai şi pentru câteva minute, de tranşee; trebuia să se tină sea- de poziţii să fie apărate la timp.spune cu o încântare caracteris- au fost arestaţi sute de oameni, mă de faptul că în cazul când ad- Operaţiunea se putea face fie ac.tic americana — că Roosevelt cari habar n’aveau ce se petrece versami ar fi izbutit o pătrundere tiv prin rezervele din urma, fieeste omul cel mai bine păzit din cu ei, dar cari nu păreau destui aici. ar fî folosit poziţia ca trambu- Pasiv prin ocuparea de „poziţii-lume”, in the world. de siguri politiei americane Nici Itaă pentru răsturnarea din flanc zăvor , care sa zavorească patrun-

Când la Anul Non 1942 Rooie- li s’a dat drumul nu au pu- « . ^ C e l Ä “ d &velt a vrut sa se ducă la biserică ţ ' a la t e c’c. ai* d e ţ i n u t * zile ^ziin-zăvor strategîce este poate züle blindate germane înaintau înîmpreună cu Churchill, preotul a intre2', şi abia după terminarea POZjtja ‘$t Mihîel“ unde în toam- Mai 1940 către coasta Canaluluitrebuit să dea o listă de enoriaşii confermili s au lamunt de ce fu- a,nului 1918 germanii au luat-o Mânecii, după străpungerea pozi.a căror prezentă în biserică o re- sese vorba • înaintea americanilor în asalta a- tîilor de frontieră belgiene, divî-comandă. Fiecare din ei a primit Dacă aceste măsuri ar privi pe Supra câmpiei dela Woevre, după de infanterie le protejau flan-0 invitaţie, numai cu o oră înain- Stalin, nu ne-am mira prea mult. curăţirea sectorului înaintat al fron C“1 stâng, poziţiile lor zăvor pu­te de începutul slujbii. fără ca să Se ştie dar că dictatorul roşu nu tului. In bătălia de pe Somme, în tâ,ld respinge toate încercările frâu-1 se spună totuşi în ea cine va a- a re Prea multi oameni cari să-l bătăliile defensive din Champagne cezilor de a tăia marşul victorios sita la slujbă. iubească în împărăţia lui. Dar (1917). Ia Artois şi în Fiandra, au * coloanelor germane prin atacul

Cei nni mul« nr*i;t; «■ caud asemenea măsuri privesc pe fost multe cazurile când o mână f'a,lc-creti ai « preşedintele liber ales al unei de soldati germani cu 2—3 mi- Pozitia-zăvor trebuia să fie înCampioni sportivi 1 mari democraţii, avem dreptul să tralîere, au oprit din gropile şi şan- acelas timp baza contra-atacurîlor

ne întrebăm care este deosebirea d'ntre popularitatea dictaturii lui Roosevelt şi popularitatea dic­taturii lui Stalin?

adversarului. In războiul actual atacatorii şi

Fiecare d'n ei poate ochi bine cu pistolul cu ambele mâini şi toţi sunt adevăraţi experţi în pro­blemele luptei cu gaze.

? Când Roosevelt şi Churchill s’au dus la biserică, toate acope­rişurile dintre Casa Albă şi bise­rică au fost împănate CU mitralie- mărate st firele de păr re, iar străzile umplute de public din capul omului. Nu- format exclusiv din poliţişti. A- “ äruI ,fire!or „diffrâ ceasta este [ol atât de exact 5i f e f T a ’ S ' r pentru stiăzue din jur, cari fuse- blonzii, cari au circa seră toate barate şi ocupate de ho.ooo de fîre urmează

politie Nimeni nu se putea apro- O re* pentru jurnalişti pia măcar de biserică fară invi­tatisi Sau pemrsuî special După o ştire din cizi-ei Asociaţiei Chinesen cuvinte cel puţin lk kg,

„ , Shanghai, jurnaliştii sunt pentru artă st literatură, de orez, iar <Sacä preiauJUai extraordinare măsun p lă tiţi pentru artlcoleie E dito rii trebui« să olă~ drepturile de editiW'2

fle pază sunt luate când Roose- to r cu orez, pe baza de- teas că pentru o w tä d« t kg,

turile unei pozitii-zăvor pe jumăta. proprii, din ele fiind aruncate în te dstrusă pătrunderea maselor juptă rezervele. Luptele din primăm

Û BBBBB B B BB B BB B B BB B BB B B BB B B BB B BB B B BIBB B liBEB aB BB B B BB B B

Câte fire de păr are omul

In sfâ rş it au fost nu- c e t cu părul castaniu cu că un singur păr de om 109.000 de fire. şi cei cu poate ţîne atârnată o părul negru cu 102.000 greutate de 60 grame, de fire. Ultimul loc îl înm ulţiţi cu num ărul fi- deţin cei cu părut rosu. re lc r din cap şi veţi va­care au 88.000 de fire. , dea că nu degeaba pute- In legătură cu aceasta rea biblicului Samson este interesant de ştiu t s ta în păr,,.

vară, vara şi toamna acestui an o- feră o mulţime de exemple de va­lorificarea strategică şi tactică a pozitîîlor-zavor. Astfel de poziţie a dat armatelor germane posibili­tatea nimicirii unitătilor de tancuri şî de cavalerie^ sovietice care pă­trunseseră adânc. în luptele dela Harcov, Ore} şi Cremencîug.

Natural, pozitia-zăvor modernă nu mai este un sistem redus de şanţuri, ci o reteau mai mult sau mai putiti adânc întinsă către li­niile inamice, cu puncte de spîrjin, cuiburi de rezistenţă şî baterii care se flanchează reciproc, comu- flate după posibilitate în puncteW cele mai favorabile.

j INTRE DISTRUGĂTOR ŞI SUBMARIN { { IN D IAS Către sfârşit de misiune-o lupta pe viaţă şi pe moarteI n m m m

M ai c puţin, caleva mile de parcurs s t misiunea s’a sfârşit. v ,

In punctul „M “, nava c a rd a i-*e asigurase până acum protecţia va t i Soaţă acum în prim ire de altă exoorta- poate că d’asta se m işcă atat de leneş.

Se schimbă semnalele dela o nava la alta EclaturI, când mal lungi, cana m aî »curte, jucăuşe pornesc din^ p ro ­iectoare. Sunt ultimele dispoziţiuni înain te de despărţire. „ . ..

D in tr’odată atm osfera despărţirii, a S fârşitului de misiune, este tă iata dettn strigă t:

— T orp ilă la tr ib o rd . îm tr’adevăr înspre d tstrugator a-

leargâ o torpilă, parcă, din clipa m tolipâ, o aşteptai să _faca explozieÿptoul distrugătorului.

Com andantul şi-a dat seamă de p e ­r ico l, O singură scăpare ir.al exista ËY de aceia nu erau capabile decât tu r ­binele. m aşinile navei. Viteza trebuia m ărită şî asta cât_ de curând- O nce în târz ie re poate fi fatală.

__ Cârm a banda dreaptă. Maşinile

(CU toată viteza înainte.Limbile telegrafelor m aşinilor s a u

în ţepen it apăsând parcă şi ele Pe (despărţirea cadranului, pe care sta feisemnat: „înainte. T oată viteza“ . So­neriile dela bord se sbat strtdent. {Toată lum ea priveşte înm ărm urită la to rp ila care se apropie. V a lovi desi­gur, distrugătorul, drept la jum ătate.

In faţa m orţii îneviabile. omul are © stare psihologică aparte. Nu se mai tem e. Cunoaşte sfârşitul, ştie că nu-1 poale evita, aşa că-1 aşteptă ca pe

Seva firesc..Torpila e acum mai aproape. O a-

jjungî cu o aruncătură de piatră- P o a ­te să tot fie până la la ea o suta de

imeUi.O răbufneai ä puternică se aude în

pântecile distrugătorului. Clănţăni! pu tern ic d - maşini, ce se încor<ţeaza d în tr’o dală. Furios. distrugătorul se ap leacă s a 'undă cu papa in apă

__ Au prins elîcele! A tât s’a auzitşl apoi din nou tăcere de mormânt. Zadarnic, torpila e prea aproape. M oartea-i la câţiva paşi.

V a mai scăpa cineva din acest si­

nistru?Ridicat de proră în sus, d in tr’o

sm uncitură distrugătorul a sbughlt-o năpraznic. O smucitură puternica provocată de trecerea bruscă dela o

viteză la alta.Zadarnic, torpîia e acum la pupă.

N u-ţi mal r |m ân e decât să închizi o- rhii. M oartea parcă e mai prielnică să te cuprindă în braţele el pe în tu ­

neric.A ştepţi explozia, care întârzie. Nu-

ţl vîne să deschizi ochii. Deodată ci­neva abia stăpâalndu-şi bucuria, a- nunţă cu unduiri în voce de melodie

— Gata. torpila a trecut. P riv iţi

aleargă mai departe.

Adevărat, torpila, pe care o aştep ­tat să te trimeată în lumea drepţilor, pe care ai vă* ut-o sigur că se va ciocni în pupa. acum zoreşte să ajun­gă cine şlte unde, la capătul cursei» unde singură nevinovată se va scu­

fundaDin acelaş d irecţie at im presia că

pe aceiaşi dâră de apă, aleargă o altă

torpila

Al vreme s’o saluţt ceremonios, f i ­indcă în plină viteză, distrugătorul o evită cu eleganţa unui dansator s tă ­pân pe el când se avântă în învârtî-

turt am eţitoare de vals.

Ca şl când nimic nu s’ar fi întâm ­plat, distrugătorul aleargă spre locu: de unde au fost lansate torpilele. A colo, fără îndoială se află submarinul

inamic-O a treia t-orpîlâ, în plină cu rş i se

ciocneşte în marginea prorei vapo­rului excortat, care rămăsese pe a*- celaş loc. ii face o mică .-spărtură,

deasupra liniei de plutire, care n a îm­piedecat cu nimic nava să -ţi continue călătoria. Grenadele antisubmarine au început să cadă ca ploaia de vară u r ­mată de tunete dese, un fel de gea- mete înspăimântătoare ce vin din

funduri de iapă.La suprafaţă se ridică jarbe de apă

neagră, neagră ca pământul. Ia tă a- cum o bolboroseală.

Submarinul a f ° st lovit. Aerul com­primat din interiorul iul caută să iasă

la suprafaţă- Un sulbmarin sovietic mai puţin. Acum distrugătorul şi-a luat locul

din form aţie. Nu mal există nicio

prim ejdie.La comandă, în camera hărţilo r se

fac acum calcule.T orpila a fost văzută la o distanţă

de 800 m. de distrugător. P en tru a~şi ajunge ţinta;, calculul rigid, ara tă t trebuiau 32 secunde.

Abia atunci î ţ i dai seama de repe­ziciunea cu care s’a lucrat de către mocanci la sporirea bruscă a vitezei. Turbinele or fi ele năsdrăvane dar nu pot fi aţâţate de frân turi de mî- nut.

TARA OU PESTE

400 MILIOANE

L OCUI T ORI

Alte calcule suplimentare.Dacă distrugătorul în târzia să ţâ ş ­

nească luând-o dtn loc. numai o frân ­tură de clipă, adică 1/12 din secundă, torpila lovea pupa distrugătorului; aşa, a trecut poate la un m etru îo urmă.

Şl calculele astea’s, uneori, bune. E bine să ştii că moartea nu ( te-a ajuns, fiindcă între tine şî ea s’a in­terpus ca să moară la a douăspreze­cea parte d intr’o secundă.

ioii LutneziaeiuR eporter de război S.M .P.

pentru Marină

S ’au publicat recent rezultatele m arelui recensăm ânt al populajiel Indiei din 1941. Populaţia sa te- tedâ era de -*».#97.955 locuitori la1 Ianuanle 1941. Creşterea im ul­tim ii 10 ani fiind de circa 5« m ili­oane, se poate afirm a f&ri gre- şaîă c i *n 1943 populaţia India­nă trebue să M depăşit cifra de 400 m ilioane de Jocu itoii 49,5 m i. lioaoe Indieni locuiam la oraşe f i 338,5 m ilioane la sate. Aproape jum ătate din popolatila totală a Indiei este aşezată iu regiunea tinvifior lud us ţ i Gange.

După cont se poate vedss, In­d ia continuă să fie o ţară agrico­lă . E xistă totuşi 2703 oraşe, adie* localităţi eu m ai m ult de 5000 lo­cuitori. Num ărul satelor eate de 355.962. Num ărul oraşelor impor­tante eu rn-ad m ult de 109.9M lo­cuitori este totuşi destul de În­sem nat, la India existând 58 de asem enea oraşe. Faţă de acum 10 ani, num ărul oraşelor mari crescut eu 23. Populaţia to­ta l i a oraşelor a crescut şi ea între cele două recensăm in­te cu &1 la sută, ceeace dovedeşte a t ra c ţ ia tot m ai puternică pe oaie o exercită asupra populaţiei in­diene viaţa de oraş. Aceasta este o ap a riţie cu to tu l nouă în evolu­ti* v ie ţii mattonale indiene. Toate recensăm in te le de până *cum a- ră ta u u n ra p o r t neschim bat intre p o p u la ţia ru ra lă şi cea orăşeneas-

Cea m a i m are p a r te d in sa te su n t m ici, cu nvai p u ţia de 500 de locuitori. D ensita tea generală popu la ţie i este de 246 loeu ito ri pe m ila p a tra tă . A ceastă densita te este în să fc 2r te d ife rită d n p ă re ginni, a tingând in Bengal, u»de dom neşte azi foam etea, 779 de lo ­cu ito ri pe m ila p a tra tă si cobo rându -se in reg iunea S ind la 94 de locuito ri pe m ila p a tra tă .

Un fenom en curios »1 populaţiei indiene este in egalita tea sensib ilă d in tre n u m ă ru l fem eilor şi cel a l băubaţilor. In în tre ag a Indie, ta fiecare iOOtl (ie bărb a ţi se găsesc n u m ai 893 de femei. In provinciile din Nord-Vest, această lip să este m u lt m ai accen tu a tă decât iu Sud şi «n R ăsărit. Şi m ai curios este fap tu l că p ropo rţia fem eilor este in scădere co n tin u ă ţa ţă de re ­censăm in te le trecute.

In ce priveşte religiile, 64,4 la su tă d ia populaţie este h indusă , 27 la su tă m ahom edană şi 1 1* su tă creştină . R esta i se îm parte în tre Sikhs, -Jain Şi a lte secta. N u m ăru l europenilor, ineu lusiv so lda ţii englezi este a b ia de 135-339 ad ică 1 eu ropean la 3090 de indieni.

H U M O R V M

an m

V a l e t u l s — P c cine să anunţ, vu rag ?

HUMOR

Axul că Marionra L « povestit tot trecutul ei, ” loffoilnicului. Ce mem orie «rlmirabilà!

I I

O SENZATÏA fară pluua cu găleata.... Şi

de vreo două ore o tinea numai aşa... Din când în

când, un fulger lumina pentru o clipă încăperea; în aşteptarea tu­netului număram în gând... unu... doi... trei... patru...

Scrisesem până acuma cu foar­te mare uşurinţă. Deodată însă gândurile începură să-mi sboa- re aiurea... Tocul abia mai luneca ş. ştersăturile se înmulţeau... Lând am privit coala de hârtie şi-am recitit-o m’am îngrozit». Am mototolit-o nervos si am a- runct-o. Tocul nu avu o soartă mai bună. Sbură învârtindu-se tocmai spre uşe. Se înfipse şi vi­bra câteva clipe. Am micşorat fi­tilul lămpii apoi am suüat în fla­cără cu putere. Se făcuse întu- nerec... In această atmosferă în­cercam acuma să alcătuiesc un roman de groază. Deci să repe­tăm: o pivniţă cu miros de muce­gai. In mijlocul ei un indian di­form cu aspect de sălbatec... In jurul său o duzină de serpi care îşi unduiesc corpurile în sunetele stranii ale unui fhier. Deodată a- par câteva dansatoare înves­mântate în alb...”.

— „Aşa ntai merge”, mi-am zis eu dibuir.d după cutia de chi­brituri. Deodată uşa scârţâi pre­lung; un curent îmi mângâie faţa. Nu sunt fricos: în clipa aceea am rămas însă înlemnit. îmi ţineam până şi respiraţia Făcând o sfor­ţare întrebai:

— „Ei, cine este acolo?”.Niciun răspuns. Mă pregăteam

sa mă ridic — în urma unei băr­băteşti hotărîri. când ceva moale îmi atinse piciorul. L-am tras speriat în sus lovindu-mă cu genunchiul de marginea biroului. Miorlăitul c~re se auzi apoi, mă făcu să scot câte-va înjurături.

Strigai— „Thomas! Thomas!”.Hârşăii un băţ de chibrit... A-

prinsesem lampa când apăru şi valetul meu.• — ..Asculta Thomas, mi se

nare ca pisica a intrat aici în ca­meră Fă bine si caut-o!”.

După câte va momente omul mtu de încredere mângâia dră­găstos blana animalului. Îmi spu­se :

— „Nu vă culcaţi Sir ?”.— „Încă nu Încerc să scriu un

roman de eroază".CI îmi răspunse ceva, dar din

cauza tunetului puternic nu înţe­lesei nimica.

I-am urat noapte bună apofej p.ecat capul pe hârtie.

Când am ridicat privirea, mas plecase.

Luai tocul din uşă, apoi m şezai din nou pe jiţ. Şi am înc să scriu.

„Sun tem în anul 1605 în IC] ^orioasei domnii a lui Jef £ir...”.

Aşternusem astfel vreo 20 landuri când auzi un ciocăni uşă. Răsună apoi vocea lui Ì mas.

— „Mă iertaţi Sir cava bur din lucru” începu ei „.a aş vrea să vă întreb ira Incili

Am ridicat privirea si l-ara trebat:

„Ei, ce este?”

/lialraăl

iaUI

Itid)n

— „D-voa?,tră aţi umblat dl ^ amiază în pivniţă?”. j ïr

— „In pivniţă ! ?” am reţw ic eu, apoi: „Dar ce să fac acolo i muie? Nu m’am apropiat ei

a

ifty mcerealà

m işcare că Jeff

om orât pe cine p

E hoţ de - biii

nemţii

măcar de bucătărie... Dări întrebi?”.

— „Să vedeţi... S’a petri lucru... suspect”.

Servitorul meu făcu o pauză; ştia să facă atmosle$re mai misterioasă.

— „Din mai multe motive, ala! închis pisica în timpul prânziţi; în pivniţa. Si mai târziu p’ să-i dau drumul... Cum dc acqfcci n avea pe unde să iasă, m’am înfebat cum de...

— „Poate că i-ai dat chiar drumul..." l-am întrerupte».„A cultă Thomas nu mă Rânduri cu misterele tale. La u ma urmei cine ytie cums'ofif La uşat afară. .. Şi acum lasă-t scriu”.

După ce plecă continuai: ] ăi„Acest indian era de o urâţ :t r

ine nemaipomenită Di fort» ns sa...”. j g

R ang .. bang... bang... pend la din perete bătu ora zece.£i

ccl

li sm

ft!*

lin

18

V A■ t a

A T I EIL À N U VELĂ

»cpede îrece timpul” gândii eu.■această clipă clinchetul clopo-

, Uui dela poartă răsună sgomo- s. La ora aceasta? Cine să fie?

nCu fata lipită de geamul fereş­ti încercam să pătrund întune­cai de afară. La lumina unui »er zări o siluetă în fata porţii.

I lampa în mână am trecut în 111. Aici îl găsi pe Thomas. îm­păcase o pelerină de cauciuc şi .iuta de zor umbrela.- „Oricine ar fi dă-i drumul

I iuntru” i-atn spus eu. Curând :pa aceasta el deschise uşa si

Spăru în întuneric. Reveni peste jj-ie-va minute întovărăşit de un pivid îmbrăcat în haine negre, mil era ud de sus până jos. îşi

coase pălăria de pe cap, o scu­ra afară înainte ca Thomas să

«thidă uşa, apoi tot ştergându-şi )lâna dreaptă de căptuşala hai- ; jîmi spuse:

ai f a c e ţ i w e - d

f m p u ^ c ® . Â m a $

»pe un servitor..«

li dar şi ţ în taş

nuf...

rnai scump magazin bărbătesc de pe Bond-strect.

II condusei în salon şi-l pofti Sii se aşeze. EI refuză şi mă în­trebă :

— „D-le Landney n’ai un cos­tum? Ti -I cumpăr... Drept să-ţi spun sunt ud până la piele”.

— „Tocma; mă gândeam să-ţi aduc o p:jama” îi răspunsei şi chiar aşa era. L-am lăsat, am luat la repezeală un prosop şi o pijama, apoi m’am întors.

— „inunati” exclamă el.In câteva minute se schimbă.

I-am oferit ţigări Iaci ale sale se udaseră de tut.

— „Dar cum te-ai rătăcit dom­nule?” l-am ntrebat eu deodată. El privi puţin timp pe fereastră apoi se aplecă spre mine şi-mi răspunse:

— „De fapt nu m’am rătăcit. Cu totul altceva... Nu ştiu dacăo să mă crezi. Iată... Părăsisem Londra si mă îndreptam spre Reading, unde aveam o întâlnire de afaceri cu tatăl meu. când mi s'a întâmplat ceva extraordinar. Mă niai despărţeau vreo cinci mille eie tint«; din cauza ploii mergeam foarte încet. Deodată din marginea soselii se desprin- seră doi indivizi. Până să mă du­miresc ei erau urcaţi pe scara maşinii; >nă trezii în faţa a două revolvere *.

„Dâ-te jos!” îmi spuse unul din ei îmbolJindu-mă cu ţeava armei. Neavând ce face m’am supus.

Se suiră în automobil. îl în­toarseră, apoi dispărură în cea mai mare viteză... St i ce erau indivizii aceea d-le Landney?’’.

— „Ei ?”— „Puşcăriaşi!” răspunse O-

neron făcând un gest larg cu mâinile.

— „Destul dc simplu. Asta îmi aminteşte un geii de filme ameri­cane” am răspuns eu. apoi adău- gui liniştitor: „Lasă că-i prinde politia. Până în zori s’a terminat cu libertatea lor...

— „Să sperăm”.Thomas apăru cu o tavă. I

i-ervi pe Oberon apoi se retrase.— „Ce pkaie!... Nu ştiu când

o să înceteze”...Di'xu‘ara:n câtva timp ba de

una ba de alta Aflai că e fiul lui Noian Obern* liiiectorul unei im­portante companii de vase trans­oceanice.

«fCnnf:nuare în puf). 10)

- T.a care automobil invaia sofia mea să şofeze— Pe acesta, ultimul pe care-l mai avem bun, tn magazin!

le-„Pe fununa aceasta nu e de «rare să nu rătăceşti”.

■Neamoscului vorbea în felul filor din Nord.

m- „Mă numesc Oberon... An- sficw Oberon” complectă el Mă

comandai şi eu. El scoase o , ilistă fină d'n buzunar şi-şi ster­zi fata.i<;- „Maţi putea găzdui noaptea »asta?” începu individul zâm- eaîi; mă privea drept în ochi.| - „Cred ă da” am răspuns

irti către Thomas.J - „Prepară un ceai pentru

e imnul Oberon”L - „Sunteţi foarte amabil d-le :i indney”.ă Afară ploua îritr’una...

Individul avea o faţă rotundă, ir castaniu tăiat scurt şi ochi

râimşii. Când vorbea abia mişca :azc!e. Era foarte bine îmbrăcat ,

timp ';e-i luasem pălăria să i-o nţaţ în euer observasem că pe jptuşală era scris numele celui

Accicknlatuî: — Ştiim eu c’o să am ff h i n io n astăzi... Tocmai ile maşina unei femei am tre­buit să fiu călcat!..

Stăpânul

Acrobatul in excursie

Y De d'tiâ a 1' - a sgor*:3ful tnoto -.'iui titiui mu >mof. :... iuaa- $ă su .ă *;i clopoţelul. Ne ridica- Şăm şi trecurăm iti bah. Clopoţe­

ii sc agită Jin aou şi Thomas în- \raia sä apară.

I Am îtnbnu at la repezeala pele­r à şi am luat cheea porţii care i m agăţată iu dosul cuierului.I j Ploaia nu încetase, acum stro­f a mărunt si repede. r U n ind'vid îmbrăcat cu o man­

de cauciuc şedea în fata por-

r Jn dosul âău strălucea carose- gta unui automobil puternic., ; Am întrebat- )l — „Citte-;?”.i- *— „Politia” ! primii eu răspun-ŢHt

■jRCând m’am apropiat de poar-I omul aprinse o lampă de buzu-

mă lumină o clipă apoi îmi Ita o insignă de metal.

\;i „Ce doreşti?” l-am între-

- ..Au evadat doi deţinuţi. Am ţ^fea să cercetăm niţel grădina”.

• * ) — „Dar ce vă face să credeţi D& s’au ascuns aici?” continuai Hi în timp ce deschideam poarta, r — „Mai multe motive” răspun­de omul po?l ! iei; intrând întrebă: '^Stăpânul d-tale s’a culcat?”, k — „Ghiar eu sunt”...

1 !ţ — ,.Ahr Indiv idul îşi ceru scuze apoi îşi Îtec'jnă calitatea:

— „Sergentul Philiph Wing îjcla închisoarea Reading”.

Se repezi apoi Ia automobil, ck-schise portiera şi-i spuse ceva ceiui dinăuntru. Acesta nu întâr­zie să facă o manevră cu auto­mobilul ca şi • ând ar fi voit să in­tre pe poartă. Sergentul desprin­se un far auxiliar şi intră în curte atât cât ii permitea lungimea fi­relor. Ridică un brat.

Timp de câteva minute uti fuicr putemie de lumină se plim­bă în voie prin toată curtea.

— „Nimfe”, mormăi Wing, a- poi se di'se la tovarăşul său. Re- .venî

— „Câteva întrebări vă rog 'domnule căpitan”.

Omul poi'Hei aprobă cu o miş­care a capului şi mă urmă.

Oberon ne întâmpină. Se a- rdresă sergentului.

— „D-voastră sunteti dela po­litie?”.

— „După :um vedeţi” răspun­se V/in:; deschiindu-şi mantaua.

Şi în timp ce fiul lui Neion Q-beron ii pwestea sergentului tele ce 1 se întâmplaseră cu m’am 'dus la ! ucă'rrie.

*— „Ascultă Thomas”...1 — „Sir" nu întrerupse el foar­

te agitat ..îf pivniţă se petrec iu- òruri r<\stc roase. Tocmai veri­fica!’ r'.uă i şa era bi:ic închisă Când deodată mi s’a părut că aud voci disore pivniţă. Am coborît incc 'ţ or câţi va trepte şi am as- ŞUlte - Şi m am convins... E ci- ifove. as:: ms acolo jos”.? Nu e de mirare” i-am spus seu g ndit di: u à la evadati .T ho ­m as ;:i calm,.. Orice s'ar întâtir jp»a t’-i te :tişca de aici până nu iâă ir torc”fi-Ö'- u?.i bucătăriei se vedea Mar. i uej. de sus a uşii dela piv- Sftă. Sergentul ţinea într’o mână w» er.rnerel iar în cealaltă uu

io:> Pire.» că aşte?f*tă un răs-n fui O hern t: c a rp n ri von

JCLi(Urmare d-tn paa- 9)

tinta cu sori ti ce« ele încrunutate itti colt al cameni.

Sunai.— „D-!e Wing îmi pare că oa­

menii d-tale sunt ascunşi la mine în pivniţă” .

Privirea sergentulu se lumină dinţi’odaia iar Oberon sări de pe scaun.

— „Cum?” făcură ei într’un £{as.

Mă urmară schimbând cuvinte pe şoptite. Sergentul scoase un revolver din buzunar. Tocmai ne pregăteam să coborâm treptele, când uşa de lemn a pivnitii se deschise. Apărură doi indivizi. E rau neraşi cu capetele goale şi îmbrăcaţi în haine de puşcăriaşi.

— „Sus mâinile amândoi!” le strida Philip Wing tunător.

Unul din ei, blond cu ochii al­baştri strălucitori. înalt dar pu­ţin adus ne zâmbi. Spuse:

— „O... mai încet... prietene Philip...”

II apucă pe tovarăşul său de încheetura mâinii şi-l trase după «I.

— „Sus mâinile! am spus” stri­gă din nou sergentul agitând re­volverul.

Celălalt evadat era mai scund; avea părul negru iar sprincene- Ie-i stufoase ascundeau o privire tăioasă: gura îi era schimonosită dispreţuitor.

— „Philip pune-i cătuşele lui Mac” zise blonda! îtnpingându-l în sus pe tovarăşul său.

Eu cu Oberoti schimbarăm pri­viri uimite.

— „Lasă gluma Jefferson. Ri­dicati mâinile’” mormăi Wing Jin ce în ce mai roşu de furie.

— „Ascultă sergent Philip E- ’ias Wing nu mă numesc Je.ffre­sou, ci Scrobbs... Inspectorul Ja ­mes Scrobbs dela C. I, D. !”

Cuvintele avură un efect ne- aşceptat; figura lui Wing se lungi de mirare. In cele din urmă scoa­se cătuşele din buzunar şi le în­tinse inspectorului Scrobbs. A- cesta cu o mişcare iute h prinse df-, mâinüe tovarăşului său zi­când :

— „Aşa îti şade bine dragă Mac Gregor”.

Mac Gregor strânse fălcile: mormăi câte-va în jura tur şi ne

privi pe rând. Pe urmă îl pironi pe Scrobbs şi spuse cu amără­ciune:

— „Am căzut în cursa.... Cu altă ocazie îmi voi lua revanşa pe celălaH poliţist drept în sto- domnule Jefferson... Ti-o pro- mac. O’beroa făcu o

— „Jef.erson este tui inspector dela Scotland - Yard. Iuţeletfi?, D. Scrobbs...

— „Fură explicaţii” mortnăi Scrobbs deschizând portiera.

In acea >ta clipă se produse ceva cu totul neaşteptat

Scrobbs cu o mişcare fulgeră­toare intră în posesiunea revol­verului lui Wing; în acel as timp Mac Gregor îl lovi cu mâinile

mit...”— „Gura Mac!” si inspectorul

ridică palma.Sergentul Wing îl luă de gu­

ler pe evadat si-l îmboldi cu re­volverul în coaste. Omul dela C. I. D. ne lămuri zâmbind şi cu’n aer triumfător.

— „Individul acesta e un hot de bijuterii foarte temut. Trei săptămâni am stat cu el în ce­lulă... Noaptea aceasta am eva­dat împreună. Abia adineaori mi-a destăinuit locul unde a as­cuns celebrul colier „Connie”. Aceasta o aşteptam de trei săp- •ămâni domnilor... Trei săptă­mâni... Şi la Reading pereţii sunt otât de umezi. Ce mizerie!”.

Ajunserăm în hali.— „Ei dragă Philip” continuă

inspectorul zâmbind „cred că ai fi fost mai blând cu mine dacă a! fi ştiut cine sunt... Nu e aşa?”

Wing răspunse ceva care ne făcu pe toti să râdem apoi mi se aciresă mie şi lui Oberon.

— „Domnilor dacă ati putea sa mergeţi până la Reading ar fi foarte Pine... Intr’adevăr e cam târziu dar... declaraţiile d-stră ne-ar fi de foarte mare folos...

— „Minunat!” exclamă bucu- rr,S> Oberon- avea doar o întâl­n i e cu tatăl său.

— „Dar d-voastră domnule Landney?” fui întrebat.

— „Viu” am răspuns.Cinci minute mai târziu An­

drew Ob iron era îmbrăcat cu’n costum de al meu care, ce-i drept îl cam strângea niţel. După ce dădui câte-va ordine servito­rului am eşit.

Ploaia încetase.Tovarăşul -ui Wing, acela care

conducea automobilul, tocmai în­chidea capacul motorului,

— „Sergent crod că nu vom putea...” începu ei dar Wing îl întrerupse zicând:

— „Mike l am prins pe Mac Gregor”.

— „Dar Jefferson?”

mişcare sa Jefferson-Scrobbs îi

Obţineţi un sfai medical pentru boala de

care suferiţi, descriind sîmptomeie acestei

boii şi trimiţând scrisoarea redacţiei revistei

c u i N O S T R Um am

fugă dar strigă :

— „Stai pe loc că trag. Sus mâinile toată lumea!”.

M’am trezit în fundul maşinii; Oberon era înghesuit lângă mi* ne. După ce Jefferson lua chei ţa dela cătuşe. îl împinse pe Wing peste noi spunându-ne.

— „Diurnilor deacum să fie linişte”.

Sergentul ne şopti.— „Să nu încercaţi să faceti

vreo mişcare că Jeff vă împuş- că. A mai omorît pe cineva.... pe un servitor... E hot de bijuterii dar şi tintaş neîntrecut...”

— „Termină cu sporovăiala, Philip”.

Se făcu tăcere.Jefferson descuiase cătuşei»

tovarăşului său. ll desbrăcă de manta pe celălalt politisi — pc Mike — apoi îi luă şapca.

In timp ce Mac Gregor îmbră­ca mantaua poli tistul se înghe­suia peste noi.

*Maşina închisorii porni cti vi­

teza condusă de mâna sigură a lui Mac Gregor. Jefferson ne ti­nea la respect cu două revolve­re. Nimeni nu scotea nici un cu­vânt. Deodată Jefferson spuse.

— „Micşorează viteza Mac. Se apropie un automobil. D-stră domnilor niciun cuvânt de alar­mă”.

In curând automobilul ne de­păşi. Mai porniserăm vreo câte­va sute de metri când botul de bijuterii comandă:

— „Opreşte Mac”.Maşina stopă brusc.Whig care încercă în acest mo­

ntent'să pună mâna pe unul diti revolvere primi o lovitură în obtaz.

— „Nu e timp de joacă prie­tene. Jos toată lumea pe uşa din dreapta!”

Coborîrăm unul după altul; în­tâi politistul, apoi Wing, Oberon iar eu ultimul.

Jeferson lăsă geamul şi ne strigă:• — „Toată lumea î» cea inai mare viteză pe câmp. 100 metri obligatoriu...

Alergarăm vreo 20 metri pria uoroiu apoi ne oprirăm. Maşinao pornise ca o săgeată...

— „Să fie al dracului” înjură Wing tot tamponând u-şi cu ba* tisfai locul tinde fusese lovit, „Cum am căzut în cursă!”.

— „Să pornim spre Reading”, propuse celălalt poiittst. „Nu o departe. O milă doar” ...

Nu răspunse nimeni.Vântul sufla tăios: tremuram

cleabinelea.— „Se zăresc farurile unui au-

toinobil” strigă deodată Oberon,

■ i v i i 'f f io r iti n* u itv» ( i t « . l / î /S I

FILIPINELEy » i M I M M t B I M H W H W 8 1 W W

Vestea proclamări’ independenţă Filipineior a stârnit an entuziasm extraordinar în întregul roiu de in­sule care formează noua ţară. Ser­barea proclamării solemne a înde- pendentii a tost pregătită în cadru] minunat al „insulelor fericite’ de întreaga populaţie. Cele mai fru­moase haine de sărbătoare, costu­mul de paradă, compus dintr’o că­maşă făcută din cea mai findă pân­ză si bogat brodată, peste care se împleteşte o fâşie de mătase în culori bogate, a fost arborat de lo­cuitorii Maniiei.. Populaţia din Ma­nila si din iur, aşa numiţi Tagalog, au format totdeauna pătura con­ducătoare a grupului de insule. Activităţii lor nationale dusă cu energie timp de aproape Ï00 de ani şi mai ales delà Ï896 încoace şi-a găsit iTisiârşit încoronarea.

Populaţia insulelor Filipine nu este perfect unitară nici din punc­tul de vedere al rasei, nici din punctul de vedere al limbei chiar.

In unele insule, o populaţie de­osebit de amestecată ia compune­rea căreia au contribuit în cursul vum-irHor ş i Ne -ritos-iî originari din elemente din Malaezia, ba chiar arabi şi albi prezintă tipuri etno­grafice foarte variate. In unele re- geiuni s’au pastrătat încă şi azi de- ajuns de pure populaţii străvechi cu caracter negroid şi cu o statură apropiindu-se de aceea a pig­meilor din Africa.

O altă populaţie de veche origi­ne este aceea reprezentată de triburile l'acajou hi u «i? cele Bisaya în insula dintre Luzon si Mindanao şi aşa zişii arabi din insulele Sulu. Ac.eastă populaţie este cu totul deosebită de cea de mai sus. Ea a fost fără îndoială din primul moment cea mai capabilă de a primi forme europene de ci­vilizaţie, fără a-şi pierde vechile traditii asemăuându-se în această privinţă cu Japonezii înşişi. în Fili­pine, creştinsmuj a făcut, îrtCă dela p. Unele eforturi ale misionarhor, di” sec. a’ XVI-lea oronrese foarte serioase si cari nu au rămas numai

la suprafaţă 9l nu s’au limitat mi­mai in câteva puncte. Succesul a jest a>.ât t e rtepiin î*tcât după ac ti ­vitatea primilor .misionari francis­cani, iezuiţi şî dominicani încât din 1578 s’a creat un prim episcopat., urmat curând de altele, aşa încât Filipinele au azi 10 episcopi cato­lici si întreaga populaţie e creştină cu excepţia unui rest de mahome­dani cari nu depăşesc 500.000 de oameni

Noua tară independentă este formată din 7083 de insule, având în total o suprafaţă de 298.000 de kmp. adică egală cu aceea a României Mari. Două din aceste insule însă, Luzon şi Mindano, au îmoreun'ă o suprafaţă de peste 200.000 kmgx, cuprinzând astfel 2/3 din teritoriu.

Filipinele au fost cunoscute de totdeauna de chinezi, cari au făcut din cele mai vechi timpuri comerţ cu ele. Europa a aflat de existenţa lor abia în 1512, când Francise Ser- rao a naufragiat la Mindano. Au fost mai bine cunoscute în 1521, când Magela a debarcat aici.

Numele actuaj l-au căpătat 20 de ani mai târziu, fiind numite aşa în cinstea Regelui Filip a| Spaniei. Luând în stăpânire forma] r dipi­ntele ia 1564, Spaniolii au construito fortăreaţă la Manila în insula Luzon si au aşezat aici sediul gu­vernului. Au avut însă din pri­mul moment^ certuri cu portughezii în acelaşi timp cânţi aveau de sus­ţinut atacuri grele ale piraţilor chinezi şi ale japonezilor, cari, în posesia unor flote importante au atacat în repetate rânduri Manila. Opera de colonizare era grea, cu atât mai mult eu cât coloniştii tre­buiau să facă drumul lung prin Sudul Americii pe la capul Horn) călătoria prin Oceanul Indian fiin- du-îc interzisă, când de Portu­ghezi. când de Olandezi cu cari Spaniolii erau în conflict.

Olandezii au reuşit la un moment dat să blocheze complet Manila cu amiralul Witter, dar oraşul a fost liberat, graţie eroismului unui că­pitan spaniol, Juan de Silva, Către

1621, situaţia era atât de grea în insule, încât Regele Spaniei se gândea să le părăsească. Venind însă Pe tron Filip la IV-lea, acesta a hotărît să păstreze arhipelagul numai de mila miilor de creştini pe cari îi creiase aici opera de creşti­nare. Totuşi luptele au continuat grele colonia având să se apere şi contra-englezilor şi contra piraţi­lor veniţi din Borneo şi contra ve­chilor duşmani.

In 1762, când izbucneşte un răz­boiţi între englezi şi Spania, la Ma­nila nu se ştia nimic de acest eve- nimnet, aşa încât o escadră en­gleză sosită pe neaşteptate, sur­prinde apărarea spaniolă şi sileşte pe episcopul care ţinea loc de gu­vernator să capituleze. Englezii pradă oraşul, dar sunt la rândul lor asediaţi în el timp de 16 luni, până când. în cele din urmă îl pără­sesc.

Revoluţia franceză aduce în sâ­nul populaţiei, care făcuse imense progrese pe calea civilizaţiei, mari tulburări, cari durează cu întreru­peri până în 1823.' In 1854 izbuc­neşte o nouă mare revoluţie peaitm independenţa Filipineior, cari sub conducerea lui Jose Questa, un metis, era gata să izbândească. De atunci, acţiunea de independenţa nu mai încetează. Se formează o

societate secretă, numită Ka%i** nan, care urmăreşte energic separ raţia de Spania. In 1896, împuşca­rea medicului Jose Rizal Y AlonMJţ şeful acestei societăţi duce la îoxn tulburări. ,

Sub conducerea lui Emilio A- guinaldo, răsculaţii au atât 06. mari succese, încât tratează detai egal la egal guvernatorul spaniol* încheind un tratat. Când izbucnep şte războul hispano-american, Aip guinaldo, cu ajutorul americanilor se întoarce în Filipine Si proclama independenţa ţării. Pe această

bază, America capătă prin pacea: dela Paris din 1898 protecţia asu­pra Filipineior, dar prima lor grilă este să se întoarcă împotriva pa­trioţilor filipini, pe cae-i sprijinise- ră Până atunci şi încep o grea luptă cu Aguinaldo, pe eare-1 face îB cele din urmă prizonier în Martie' 1901. . J

De atunci şi până azi, pairtefö filipini au continuat lupta smst-1 gând una câte una, din mâinile Ş- mericanilor, libertăţile lor. In mul timp, ţara era condusă de tft guvern prezidat de un american dar compus din cinci filipini. Pute» rea legislativă era exercitată d$ «tt senat cu 24 de membri aleşi şi -W numiţi de americani şi de o cameră

(Continuare în pag. 'Mi j

LELE FERICITE

. ì Cu o scartai tura prelungă ca- r. d io nul se opri. Sergentul Wing :'?00 legitimă

O smucitură şi apoi pornirăm . toată viteza spre oraş... Mike,

„Mistui, se aşeză pe un sac de plt> îşi aprinse o ţigaretă apoi

JabĂwi.

i| — „Pun rămăşag pe 10 lire că am găsi maşina noastră pără-

aproape de oraş­ul —■ „Cum asta?” făcu superio- leni său Wiag.

■— „Când ati eşit din locuinţa Éfi4itì (arată spre mine) tocmai "voiam să vă spun că n’avem ben-

îiă destulă. Nu mai tin minte __ ce pricină m’ati întrerupt...” Wing scoase un strigăt de tri- if. Se aplecă spre şofer şi stri-

■ţş — Mai repede... mai repede j&muic! Dacă cineva îti va face $gşmn să opreşti să te execuţi... Pespre noi însă niciun cuvânt. fa: înţeles?I Destoinicul sergent se întoar­se către noi şi ne spuse.V- — „Bănuesc că nu vor părăsi inaşina. Cu automobilul închiso­rii vor putea umbla oriunde cât-

fa timp nestingheriţi de nimeni... itindeti-vă pe jos domnilor. Aşa

fii picioare vor putea zări silue­tele. Mike stinge ţigareta... Ah..: *t-nt atât de sigur că vom pune Ctâna pe ei!...”

Furăm sdruncinati îngrozitor —- aşa pe pântece — încă vreo fcâie-va sute de metri până când Camioneta începu să micşoreze viteza. Wing ridică leviera, pe bare o ţine în mână, în dreptul buzelor si făcu; iţ — „Ssst ”,'^Când ne oprirăm de tot auzi- tăm o voce. Am recunoscut-o; èra a lui Jefferson. Inima începu sa-rni bată cu putere.

— „Flăcăule dă-te imediat jos Şji fă-mi rost dc o litră de ben­zină. Haide -lepede că altfel îti $bor creerii!

Se auzi un scârtâit; şoferul Üescbise portiera.1 Wing se tara ca un şarpe de

lângă noi; săltă puţin capul. Ri­dică apoi mâna în care ţinea le­j e r a şi se smuci... Se auzi un Strigăt apoi o detunătură., Wing sări ios: Mike îl urmă.

Ne ridicăm şi noi.De ajutora: nostru însă nu mai

fu nevoie Mac Gregor se apro­pie şi zise:

— „Sunt inpectorul Bonnes tfèla C. I. IX”j — Dar Wing îi puse o piedică W-l trânti- câteva clipe mai târ- x|u se auzi un ţăcănit; îi prinsese ©tuşele.

— „Nu se mai prinde băiete” adăugă sergentul foarte serios.. - 'Pe Jefferson fierul îl lovise în <cai>: inofensiv zăcea nu departe dr aripa din fată a camionului. Şeşinase.A O jumătate de oră după aceas- H§fulgerătoare capturare campio- Épi se ciprl în fata poliţiei oraşu-

Cobor;ram.Tî.Şeful pniitiei era un bărbat în- •Ä» două vârste cu aspect de mi- War. Alături de el. şedea comod răsturnat oe un scaun, un individ

îmbrăcat, în vârstă, cu pie- Ij a ograzului ca pergamente! ; mJrta ochelari şi-şi tot freca ner- $òs nasul.

V A D A t 1 1(Urmare din pag. 10)

Sergentul Wing —< din servi­ciul închisorii Reading — îşi făcu raportul roşu de bucurie şi cu giasul tremurând puţin.

Eu cu Oberon răspunserăm la câteva întrebări după care agen­tul de serviciu ne trecu înt’o ca­meră alăturată.

Peste câteva minute am fost chemaţi însăşi de prefect.

— „încă două, trei formalităţi apoi sunteti liberi domnilor”.

Ne aşezarăm.Interlocutorul nostru se reze­

mă de marginea biroului şi apă­să — de trei ori mi se pare —» pe un buton cafeniu.

Uşa se deschise îndată,Mac Gregor şi Jefferson intra,

ră înăuntru. Primul aruncă o pri­vire împrejur apoi se adresă in­dividului cu ochelari care până acum nu scosese niciun cuvânt.

— „Sir Taîbct dispuneţi vă rog să fiu scutit de aceste că­tuşe”.

Omul îşi trecu două degete pe ia nas şi zâmbi: se întoarse că­tre şeful poliţiei şi-i spuse:

— „Dragă James acesta e ins­pectorul Bonnes dela C. I. D.”

Jefferson scoase o înjurătură şi vru să se repeadă la fostul său

tovarăş. Două mâni viguroase îl reţinură la timp Cel mai mirat dintre toti era sergentul Philip Elias Wing...

A doua zi la prânz îl aveam invitat la masă pe inspectorul A. I. Bonnes. Intr’un fel al său foar­te plăcut el îmi povesti cei ceurmează;

— „Jefterson zis şi „Şorica- iul” dădu acum vreo patru luni o lovitură foarte îndrăzneaţă în- tr’o localitate undeva prin sudul Angliei. El fură artistei de cine­matograf Sal'y Sale celebru co­lier „Coartine” despre care cred că ai auzit vorbindu-se prin zia- are acum cinei ani. Dându-se a- larma „Soricarul” era gata să fie prins. Singura cale pe unde putea să fugă i-o aţinea un ser­vitor al cărui nume l-am uitat... 'nsfârşit... „Soricarul” scoase a- tuaci revolverai şi trase. Omul nu ri im ediat.. Pe Jefferson l-am prins câte-va zile mai târziu pe când încerca — inchipue-ţi ce prostie! — să părăsească Ports­mouth spre Havre... Colierul însă nu era la el Imediat am bănuit existenta unui complice. Jeff de s;gur vindea si lucrurile fura ie. Superiorul meu mă însărcină să descopăr numele complice ui.

INFLUENTA UNDELOR RADIOFONICUndele radiofonice prezintă pentru

toată omenirea — cu excepţia, ingineri­lor — anumite mistere şt astfel a a- Juns Iarăşi la modă să li se artîbuîe tot felul de lucruri, începând cu schimbă­rile stărlâor atmosferice şî până la cre­şterea plantelor. Când însă deunăzi a căutat cineva să puină în legătură ca efectul undelor radiofom'-ce Şi arestarea extraordinară a tineretului, observată, ou certitudine din decursul anilor dîn urmă, anume datorită faptului că din toate părţile corpul ommesc este stră ­bătut de aceste undie, a pornit o vie reaoţlune în rândul medicilor împotriva acestor afirmări neîntemeiate. Este ca­zul să cdtîm expunerea făcută de pro­fesorul Haase în „Müncheaer Medizi­nische Wochenschrift”.

Este adevărată că creş't.ia'ea extraordi­nară^ a tinerilor de pe toată suprafaţa paanantwkâ datează, d?ia începutul a- nuflui 1930, deci dîn timpul introducerii generale a rad o- telefoniei, însă activi- pe pământ — după cum ne_o ara tă au­torul in mod vădit — apare oa extrem de rediusă şi slabă. Pe die altă parte a- ceste unde nu prezintă nimic nou d :n „ceeace până atunci nu exista”, iar corpul nostru a fost străbătut totdeau­na, deci şi înaintea descoperirii radiou­lui, de curenţii de unde oare umplu tot universal. Ca ajutorul unui aparat de recepţie fără paravan, s ’a putut con­stata cât de putem:ce fleet iO-vinele răs­pândeşte orice circuit', de sonerie elec­trică, or.V-e motor de lift, orice tramvai In trar-ere etc.

Po suprafaţa pământului bântue zil­nic mii de furtuni, ale căror efecte de -unde se resimt până şi la noi şl anume suib forma celor mai neplăcuţi paraziţi ce4 recepţionăm zilnic la undele scurte ale aparatelor noastre die radio. Afară de aceasta mai există de ia începutul lumii aşa numitele raze ycoemice, cari venind din spaţiul universal, nu pot fi paralizate de nlct un strat de sute de metri de apă şi nici de plăcile de plumb groase de_mai mulţi metri. Cfee a avut prilejul să observe aparatul care înre­gistrează de cel ;X*tţin odată la ficare secundă trecerea acestor reze, îşi dă seama, că în acele ş răstimp de o se­cundă, corpul omenesc, oare este cu mult mai mare, este străpuns cu si­guranţă de 5-6 or! de ele. Şi dacă din acest punct ele vedere corpul omenesc; se aseamănă cu o sită necontenit gău­rită de raze, acest fapt nu poate data începând abia din anjuG 1920. Se reco­mandă deci oa diferite fenomene, ce nu se pot exp’îca cu uşuiinţă, să nu fie atribuite imediat undelor radiofonice.

Ia r Sn ceeace priveşte sporirea gra­dului de creştere a corpului om-: negic, s au putut constata şi în cursul secole­lor precedente as:menea perioade de timp, ce variau cu alte epoci, când dim­potrivă creşterea corpului omenesc în­registra scăderi simţitoare. Aci dăinue- Şte în mod cert un ritm misterios care probabil dei:ne autoritatea de lege în întregul univers, căruia îl sunt subor­donate toate fenomenele, începând dela cel mai mare şi până l i cel mal mic şi deispre care noi nu suntem în stare să ştim nimic prec's

100 d© arai d e l'a in v e n ţ ia p a n s a m e n tu lu i im g liip sPansam entul din ghips este una

dintre cele mai însemnate realizări în dom eniu’ tehnice! cV 'rargicale, da­torită căreia henur^ăraţ! oameni se văd din nou cu membre sănătoase şi i-ap: bili de muncă. Inventatorul esi’e Uii m edic m ilitar olandez, dr. A, Mathysen. care acum o su tă de ani a

folosit p en tru p rim a oară pansam en­tul d in ghips; şi astăzi pansam entul se aplică după regulele fixate de ei. Cele m ai moderne pansam ente din gh ips se aplică în aşa fel încât pa ­cientul se poale mişca ch ia r dacă frac tu ra asului este »roasDătă.

Pentru aceasta trebgfe însă să intru în legătură cu Jefferson, Am înscenat cu mai multi detsc« tivi un asasinat şi apoi fără sä triai fiu judecat la Old Bailey rau luat drumul închisorii din Rea­ding. Tret luni de zile si mai b'ne am fost tovarăşul „Şoricarului” timp in care am încercat de ne­numărat ori sa-i smulg taina.

In zadar însă!... In ultimul timn el fini spusese că am fi foarte bogaţi dacă am isbuti să eva* dăm. Bănuiam că era vorba de vânzarea colierului. El începu apoi să-şi dezlege limba. Pomeni de o bătrână din Londra căreiaii încredinţase colierul... dar ntt* mai atâta... Si cu riscul vieţii attt evadat. Drept să-ţi spun dat ploaia ne-a ajutat foarte mult- După ce 1-atn dat jos pe domnul Oberon am întors masina si ara pornit-o spre Londra. Deodată „Soricarul” se răsgândi şi se în­toarse înapoi. Am ascuns auto­mobilul într’o râpă apoi am lua­t-o ia picior înainte cu ploaia îti faţă. El avea de gând să se as­cundă und o-va într’o fermă. Si am nimerit aci la d-ta... Intra­răm pe uşa din dos care era des­cuiată şi ne ascunserăm la repe­zeală în pivniţă. îmi amintesc căo pisică neagră ne-a trecut prin­tre picioare...

— „Semn rău” a spus Jeffer­son. Intr’un târziu auzirăm sgo- motul unui automobil; nu mult după aceasta am văzut pe ferea­stra pivniţii lumina unui far care se plimba de colo... colo...

— „Pe noi ne caută” a spus Jefferson apoi sugera „ce-ar ti să fugim chiar cu maşina lor”.

— „Eşti nebun” i-am răspuns. „Soricarul” e de un curaj de ne­crezut. îmi spune că va esi Si că se va da drept inspector dela Scotland-Yard. Eu urina să-mi joc tot rolul de asasin fioros a- dică tot „bestia Mac Qregor”... Spre norocul lui Jeff şi al meu bineînţeles, poliţistul era tocmai unul dela închisoarea Reading, unul care ne cunoaşte destul de bine; Philip Wing... Căpitane de aici încolo şti ce s’a întâmplat. După ce v’am părăsit pe şosea însfârşit „Soricarul” îmi destăi­nui numele şi adresa bătrânei. Aceasta de bucurie că reuşise să-1 păcălească pe bietul Wing... Deodată motorul se opri; nu mai aveam benzină. O camionetă se apropie, .iefeison o opri. După ce fierul aruncat dc sergent îl lovi nemaiavând niciun interes să trec tot . Mac Qregor” mi-arn declinat numele... Wing însă o mai păţise odată Noroc că am dat de Sir Talbot unul din „cei cinci” ai Sc'itlan-Yard-uIui. El a lămurit «ituatia. Aseară am is- b*'.tit să telefonăm la Londra. Peste o jumătate de ceas numai, primirăm următorul răspuns:

„Connine”, găsită. Bătrâna e oarbă şi »’are r»cio vină”. Totul

•aeci se sfârşise cu bine... ca în romanele poliţiste... Pe „Şoricar” îi aşteaptă spânznrătoarea...

Se făcu tăcereDeodată risk a lui Thomas

nreună lângă picioarele mele.— „Ce simpatică e” zise ins­

pectorul Bonnes aplecându-se ' ..Mie îmi aduce noroc Căpitane

' l lp s t f ? ”rrn m - n

C E D R I I L I B A N U L U IPotiip nu este în lum ea întrea­

gă vreun arbore m ai cunoscut de­cât cedrii L ibanului. Dela vechile poneste ide Hibl.ei şi pană Iu le­gendele arabe din vremea noastră, toată lum ea veche n a cunoscut <tlt arbore m al fa ln ic , m ai măreţ şi m ai străbătător prin tim puri decât cedrul Libanului. Pădurii e Libami- tu i au încălzit to tdeauna fantezia „ . _ .scriitorilor şi poeţilor şl au inspi- - l asl(izl- Daca pădurile ral pe pictori.

Mumele de cedru al L ibanulu i este bine m eritat şl păstrat şi de botanica savantă — Cedrila L îbanî— de oarece p.icâerl in alte părţi ale lum ii nu m al creşte acest m in u ­nat arbore. Pe coastele m unţilor Liban m ai ales in ju ru l inălţimiloi de două m ii de m e tr i se m ai în ­tind astăzi n um ai câteva boschete singuratice, resturile uriaşelor pă­duri care in an tich ita te acoperea în treg şirul de m u n ţi. Arborele în s u ş :, un con ifer din familia p ni- lort nu creşte chiar a tâ t de în a lt, cu m ne.um aştepta după remimeleur.

Exemplarele cele m al frum oase Egiptenilor de a stăpâni pădurile şl m ai bătrâne abia ating 30 m etri. ceâru din Liban.

corespund de fa p t unor foarte va. r aie spec i de conifere.

R em im ele cedrilor L ibanu lu i es­te de s i ju r datorit Bibliei. Locul Im portant pe cure ei îl ocupă in poveştile biblice se explică la râ n _ dui său prin raritatea păduriîlor din zona orientală a Medlteranei, tot ana de mare in vremea veche ca

inşile eraurare, pădurile ai- căror arbori de­păşeau înălţimea celor m ai m ăreţe temple şl palate, n u putea decât să înflăcăreze imaginaţia celor vechi. A fară de aceasta, lem nul a- cestor arbori uriaşi reprezenta un material de construcţie foarte cău .

ta tf n um ai el pu tând furniza uria­şele grinzir necesare sălilor tem ple­lor şi palatelor. T em plu l Iul Solo. m on a fost doar ridicat cu lem n din Cedi il Libanului. Marile con ­s truc ţii egiptene foloseau şî ele lem nul de cedru. Au fost Istorici care au explicat atacul Fenicieni­lor de către Egipteni şl prăbuşirea dom niei lor tocm ai prin dorinţa

S c h im b a rea g ă rz ii

C Â IN II ORBILOR___________________ , r_______________________ __ —................... ............. — ....- — ......... ........................ 3*1 -

Problem a conducerii orbilor de că - viaţă să ocolească aau să samnajteaet-jtre i câ in i este o problem ă a o rien - toa te piedicile neplăcute p e n trutării în spaţiu a oniulul ai a câine- Urmează un moment tìeiicat Şi anţuţ*lui. O m ul ca re a re toa te sim ţurile m e trecerea dela cărucior la cendit*

urle Frunzişul e atât dp dei incă* două m ii de ani. I)acă aceasta ar f i în treg i n u are n ic i 0 greu ta te în o- cerea dresorului, care-1 ţine legat d»rele soarelui abia mai străbat adevărat am fi p u tu t avea azi ce- U n ta r e , c â n d in să lu m m a ochilor îi ^ f ^ ^ t a tim p î

' ■ lipseşte pipait-ui tlevitne sunt/ul cel de sgardă, cam ele lucraaaa a ş a C9J0I.

Ele poartă însă o extraordinar de bogată ram ificaţie laterală, care fa ­ce pom ul m u lt m al larg decât înalt,

Pentru ca să ajungă la aseme_ nea d im ensiun i uriaşe, cedrii L i ­banului au nevoe de o viaţă lungă,

u m b rin d sub crengile lui o u r iaşă legendele vechi vorbeau de cedri de

razele soarelui abia mai prin el şl om ul se poate foarte bine drl sub care sa u plimbat apostolii, ascunde. E xistă şi în A m erica de 1,1 orice caz> pădurile din Liban au N ord cedri, dar ei n ’au aface cu cel văzut şi vor vedea m ulte, fără să d in Liban decât cu num ele lor şl le pese de sbucium ul oamenilor.

C U M S E PIETRELE

P R O D U C

LA FIEREP ietre le la fiere se produc în bă­

şica fieriî, u n sac în form ă de pară l e g a t p r m l r ’u n canal strâm t cu cele­lalte căi ale fieriî. Canalul aces'.a ser­veşte drept in trare prin care se scur­ge f i e r e a ficatului, fiind îngroşată a c i . La u n moment dat băşîca fier’i se contractă ş i împinge fierea în g T O -

şată p r i n acelaş canat î n afară. Acea­stă îngroşare a fierii este în legătură cu form area p ie trelor la fiere, formate din cholesterin curat. Cercetările Roentgen arată că în băşica fieri!

m ai im p o r ta n t în cad ru l orien tării, a în v ă ţa t , cu a ju to ru l căruciorul® ,, Ochii ca r i lipsesc po t fi în tr ’o oare- deplasându-se in t r ’un sp a ţiu juWM: care m ă su ră înlocuiţi de cei a i câ t- ca t pe m ă su ra om«tul. Imediat, Mij nelui însoţitor. P a r te& grea este să i se d ă drum ul şi se sim te liber, că fie deprins câinele s ă aprecieze obs- reîncepe să aprecieze spaţiu l pe luăi-i tacoiele d in cale pe m ă su ra nevoitor SUr a l>ui de câine şi să se m işte Şojj omului. Să n u u ită m că av ân d p a t ru consecinţă. Soldatul orb poate a s£ $ l picioare şi fiind m u lt m a i aproape cere a ju to ru l câinelui to t timpufl cât* de p ă m â n t şi m a i mic, câinele poate jj ţj,ne legat d“ el. C ând dresaju! să se strecoare p r in tre obstacole, ca nelui este socotit te rm inât , ei «MM., de pildă o g a u ră de gard, pe unde în c re d in ţa t viitorului iui su.pâni. omul nu p ia te pă trunde , to t a şa el Soldatul orb în v a ţă şi el a i 4 săptăj-*; se p ea te c ă ţă ra pe atostacole, pe ca r i m âni, în tim pul c ă ro ra lo-cuieşte laj! m ai ales oman lipsit de vedere n u le in s t itu tu l de dresaj să co'aijoreee ţ$f&

există fiere de concentraţii diferite poate în f ru n ta . P roblem a drenajului câinele său. C onducătorii ’nstltwtfc^ care nu se amestecă. Ele se aşează câin ilor conducăto ri de orbi, u rm ă - lui a u aj uns sa a i î J 4 Q m are ©xjjeù'' după greutatea kw specifică, fierea r®?** în prim ul r â n d educarea ca i- r je n ţă in ce priveşte acordarea caOSÜßai cea mal îngroşată fiind jos. Deoare- nelui în sensul cunoaşterii posibili- terelor orbului şi a câinelui. ExJsfiăh

ta ţilo r ca ri s ta u la dispoziţia omului condus.

Conducătorul u nu i in s t i tu t de dre­sare a câin ilor d es tin a t orbilor de războiu, dr. B rüll a făcu t recen t la

perioada de o îngroşare mai relativă Congresul dela W eim ar a l Societăţii o m u i care are un câine bun şi bino fiorii, pietrele acestea se dizolvă din germ ane de psihologie, o com unicare dresat, c a p ă tă o m u lt m ai m a re si* nou. a su p ra metodei în tre b u in ţa te de el gUr a n tă în m işcăriie lui si c h ia r fia

d upă indicaţiile profesorului UxkûU ^ ac ţiu n e a sa, câ in u se leagă de------ _ _ _ _ _ --------------dela un iversita tea d in Ham burg, cu ^ cu ex tra ,>rdinară

a c t o r u l unu i cărucior „cu u n om faţ& de s tă p ân i i ior şi dOTedeSc o.

Ca5f, r aoum in teligen ţă şi o in iţia tivă neaştep ­ta tă .

ce la contractarea băşicii fierea nu este împinsă complect afară, restul se depune şi produce pietrele, îndeo­sebi dacă există o schimbare anato­mică a băşicii fierii. Câteodată, în

tem peram ente cari n u se pofcriv şi n u se acordă, deşi ace:,aş pi>ate luc ra fo arte bine c u . a l t oIB*; C ând cei doi su n t po triv iţi, n u eadăŞăfj n u m ai o in flu en ţă a su p ra omuauiVf

« w i i*• A. * i/r' i i X i <) Vk. i ! %

La un sp ita l de cam panie

ad o p ta tă de a rm a ta germ ană.Ingeniosul cărucior cuprinde o se­

rie de mecanisme, cu a ju to ru l că ro ra câinele face o serie de experinţe ne ­plăcute, a tu n c i c â n d vrea să treacă, aşa cum este ei obişnuit, peste obs­tacole pe ca ri omul n u ie poate de­păşi. C ând de pildă câinele ciocneşte, căruciorul de m arg inea u n u i tro tua r, ei prim eşte o lovitură, care încetu l cu încetul îl în v a ţă să se oprească şi să o semnaleze. Tot aşa, o b a ră de m eta l de înă lţim ea unu i om sem­nalează n ep lăcu t p e n tru câine de câ te ori vrea să trea că p r in t r ’u n loc unde nu ar pu tea p ă tru n d e omul. Câinele învaţă astfel să ocoleaiscă a- semenea piedici în loc sa caute să treacă prin ele.

In patru săptămâni de lucru «.i câinelui cu căruciorul, câinele Sn-

Astfel şi în acest domeniu, ş t i in ţa germ ană şi-a a d ’ts co n tr ib u ţia la m icşorarea suferinţelor ceior loviţi de războiu.

13

AM INVINS MOARTEA1 Cât a durat această tortura nu $-ar putea da seama nimeni, dar dela un timp au observat, că nu mal sunt târâţi a tâ t de puternic ca ia început. Că poi să se mişte, oarecum. So rupsese şl planul stâng.

Ceea ce mai rămăsese din avion, căpătând o formă aproximativ ae­rodinamică, nu se mai răsucea în toate direcţiile cl urma un drum, ca să-i spunem aşa, normal.

Semănau cu o rachetă vìe, cu un -mesagiu spaţial ce purtând două su- lieto, omeneşti, două veţî, care peste tò tera clipe nu aveau să mal fie. jDar să lăsăm pilotul:

— Vedeam cum se apropie vertlgî- mai pământul, vedeam moartea căs- e&nd gura enormă şi ştirbă:

— Ştiam că totul se va sfârşi în •urând.

— De ce insă priveam lucruri)® m atâta linişte? Nu ştiu!

*— Nlcî nu ştiu dacă renunţasem ia n a ţă $ mă Împăcasem cu ideea

.-taorţM ştiam simţeam, vedeam ttoortea, doar a tâ t

A fost dat să nu mm- însă, căci W» curent de aer salvator rupse bo­te! de plexiglas al cabinei sl împin- gfendu ină cu putere spre trapa de wide mai înainte dispăruseră obser- ffctorul şi radiotelegrafistul m’a •Târlit afară...

i, — Mitraliorul care până atunci ^ n a i el slie cum a trăit, când mă taau că mă preling pe dinalntei in «fc* afară, se agăţă cu amândouă piantele de picioarele mele, eşind

..Amahdoi odată din blestemata ce­lulă.

'f:. ’f Âifî*îtul morţii na se î'f aude !...

■L 'S l D«?ă c^teva tumbe paraşuta JUaeschls. La vtâ> două suite de me- trt *nb mine, mitraliorul plutea sl el agate; de paraşuta iul.

(Urmare din pag, 16)

— Eram salvaţi!— In clipa următoare însă,, ful­

gerător m’am întrebat; trude ne aflăm? unde erau ceilalţi?

— Şl totuşi, parcă speram eeva. Parcă aşteptam ceva de bine. Dealt­fel vântul mă purta spre Vest, după cum uşor îmi dădeam .seama privind .soarele frumos de toamnă, pe care Dumnezeu din cer mă învrednicise să-l mai văd, dar deodată, puternic, un fâlfâit de pasăre mă face să-mi ridic privirile în sus. Prinunmarc erau dintr’o dată iarăşi lângă mine: planul stâng al avionului meu să ră­sucea ca o uriaşe frunză în bătaia vântului.

— şl de data asta norocul a fiost de parte-mi Imensul plan ai avio­nului a trecut pe lângă mine doar ta câţî-va metri răsuclndu-se amenin­ţător în ullimul său sbor!

— Tot atunci am observat că pa raşuta îmi era ferfeliţă şl că se des Prindea pe Ici şl colo, de firele sus ţinătoare.

— Cât a suferit ,$ï m săraca.; ou «iai avea mult, de trăit,

— Noroc că nicî eu ou mai aveam mult de coborât.

~~ După câteva clip» picioarelemî-atinseră pământul, eram insăaşa de slăbit. încât nu m'aan mai pu­tut susţine şt m’am lăsat târât în. neştire pe tesemul plia de ceaeţi şt iarbă uscată. Era, ca o mângâere, faţă de cele ee îndurasem pe sus.

O umbră se apropie de mine Un ostaş.

— „Eşti Ia noi camarade!1,Atuncî am aflat că eram ia Jinîîle

noastre! tNu-mî aduc amiate nimic. Mei nu

mă interesează.Moartea pe cairo » vâzvuma cu

oclui mei era acum departe, departe. Envlnsa de data aceasta!,,,

A d ju ta n t ’«*. a«;S r if ie a r u WaisăBe

R*>twfcer d» ră*»WMu 8 . !W. B», pentru Aeronautică

C U R I E R U L A M A T O R

O b o s e a l aUf ia din părţile cele mai iru-

(pwrsant? ale fiziologie) muncii este eeiw tarea fenomenefor oboselii, un domeniu în oare a lucrat ia. deoeobî profesorul dr. Gunther Iiehman« dela Institutul pentru PirtoloR!« Muncii din Dortmund. El a constatat că substanţa pro­priu aisă care întreţine mişcarea unui mnşchlu este un fel de sa- hâr, gltoogenui muşchilor, şi ci Ia o activitate m at îndelungă • muşchilor sg adună substanţa speciala produse la oboseală. B&nun ca un muşchlu să fie ca­pabil de o activitate mai înde­lungă. aeraste substanţe trefoueso eliminate şi adus „combustibil“ nou, Aceasta se face prin circul. 'Ml sângelui, arabele fenomen» necesitând un anumit timp, care contează ca pauză în tre diferitele eforturi ftaioei, pentru a se evit* o oboeoală rapidă. Adeseori în a- eest fel, mal mpede decât muş­chiul, oboee?ie partea dîu creer car® activează aoel tmtjcliiu, uşa încât scurtele pauze necesare tre. îniietSHs orientate şl după nevoile ereerulut.

U rm are din N r. trecut

F î l i p i n e l e(Urmare d n pag. 11)

fctt -W de membri aleşi şi 9 numiţi. . Mid mult decât atât, Americanii Pfomiseseră formal filipinilor in­dependenţa, pentru o dată nu prea îndepărtată.: Toate aceste libertăţi formale nu tattftttmeau însă pe Filipini, de­oarece de fapt ei erau robii ameri­canilor, pe calea exploatării econo­mice, Producţia zahărului, a tutu­nul«!. renumit în lumea întreagă, a Cânepii speciale, cunoscută peste iot sub numele de sfoară de Mani­la, a bananelor, a orezului şî a ®o*0osttluî, ca şi produsele minera- ÌK reprezentate în prîmuj rând de We sî cărbune, erau toate în mâi- iiits întreprinderilor americane.

O tară atât de bogată ca Fi]ipi- fi®lo importa nu numai produse in­dustriale. ca automobile $1 maşini, Har si cele mai simple pânzeturi de «*nl»c. ba chiar şi grâu. făină şi »»me, .venite cu preţuri mari în catB de conserve americane. Pro- cţantarca independenţii Filipinelor,1 doua zi după independenţa Bur-

deschide astfel o eră nouă în popoarelor mid, graţie suc-

.— utilitare ale puterilor pac- J l y g B i r t f t * -

trimit prin cineva. Pusei să-mi caute pe d. Ludi, şi îi spusei că cunoşteam eu un curier» care trebuia să-şi părăsească postul, din cauza nemulţumirii, a obo­selii, etc., si că, de vreme ce pe dânsul îl ştiam liber pe vreo pa- tru-cinci zile, eu mă încumetam să-i procur locul acela, pentru, a- cest timp, dacă crede că-1 poate primi. După ce mă învoii cu ei, îl trăsei la hotel să spue acelor domni, ca din cauza unei erori a biroului Natural Co., ne găseam aci fără nici un cufăr, dar că în schimb, în curând o să găsim o colecţie întreagă la Zurich; că, p rn urmare ceeace aveam mai bun de făcut era să luăm cel dm- tâiu tren şi să plecăm acolo.

Ludi împlini perfect cotnisio- nul şi reveni pentru a-mi spune că eram rugat să viu pe la hotei,— o, cum de nu? cu plăcere! — în loc de asta, mă dusei cu el !a Bancă şi scoaserăm paralele, a- poi ne aprovizionarăm cu ţigări

şi cu tutun. Tot cu ocazia asta ţineam să dau negustorului îna­poi biletele de loterie si să-mi iau umbrela dela ei, iar la urmă să plătesc si fa biroul de mesagerii Natural Co., trăsura pe care o lăsasem acolo si să-i dau dru­mul. Mai rămânea să dau si pe Ia politie să-mi iau mantaua de cauciuc si să las „cărţi j>. p. c." comisarului şi Curţii Supreme» Pe drum, d. Ludi îmi făcu o des- crlere în culorile cele mal vif de starea de care se găsea caravana mea dela hotel; si după cât spu­nea el, par’că ce! mai bun lucru era să nu prea dau aşa de cu­rând p’acolo.

în adevăr, până pe la patru după amiazi dispărut din circu­laţie, Asta ştiţi, aşa. ca să se mai înmoae vântul. Când am eşit m’am dus glonţ la gară, tocmai Sa timp ca să mai apuc expresul de 3, pentru Zurich. Trebuia să caut restul caravanei. — acum călăuzită de Ludi, care avusese

mult de furcă până să descal» ceaşcă toată încurcătura. Nu zău! Trebue să recunoaşteţi, că, oricum, muncisem, nu glumă, ba chiar mai abitir ca un hamal, în tipul exerciţiului funcţiunii mele; şi, ia urma-urmei. făcusem şl eu ceva, nu-i aşa?... Ei, credeţi că „amicii’' au recunoscut ceva?, Aşi! De unde! Ei nu ţineau sea­mă. decât de micile mele greşeli de administraţie, pentru ca să-mi scoată mereu ochii cu ele, şi nu preţuiau de loc grija şi osteneala pe care mi-o dasetn eu, ca să duc lucrurile la un bun sfârşit. Una- două îmi dau peste nas, tot a- ceea. şi râdeau de se strâmbau pe socoteala nenorocitelor „poz­ne”. ce făcusem şi eu. de. ca tot' omul.

Ei tru vedeau altceva, de cât că: după ce m’am Improvizat curierul lor la Geneva, după ce am răscolit cerul şi pământul si mi-am făcut atâta balamuc, cât ri’ar fi trebu:a nici pentru ca să duc un circ întreg până la Ieru­salim, apoi nici măcar n’am reu­şit să scoată şase persoane dintre z :durile acelui oraş.

Dacă am văzut şi am văzut aşa, le-am spus şi eu. verde in faţă, că nici nu voiam să mai auz de caraghioslâcul ior de carava­nă si că eram sătul până peste cap de atâtea fasoane ale dum­nealor. .Ba chiar nu m’am codit să le spui curat că n’as mai primi sarcina asta de curier, cât oi trăi,— să ştiu de bine că nu ştiu ce! Pe cinstea mea. să am numai parte să trăesc destul de mult, Si or vedea dumnealor că am să mă ţin de cuvânt... Ş’apoi la ur­ma urmei, nu există ceva mai ingrat decât meseria asta, — fierbi, te dai peste cap, aşi! Nit* mai încurcături blestemate! — te înebuueşte, te duce la bala- muc, nu altceva. Şi cu ce pricop­seală te poti alege depe urma ei? Col mult cu o boală de inimă, ori cu treiţa ramolisment I« e r « « r , «

ID S

va rfy I ■rarei peniţe i

D e a c e e a p e n i ţ a K a w e c o

a lunecă p e hârt ie u ş o r

"a pana'** In o r i c e m a g a z i n

, V"

După munca şi oboseala zilei.

VI N t Ş A M P A N I E

[RHEINJ

ist

Bombele a tâ rn a u greoaie în gh ia- re le lansatoarelor.

Personalu l te re s tru te rb ă tu îa în ju ru l avioanelor, p u n â n d la punct 'ultimele lucrări.

D inspre b a ra ca C om andantu lu i, excadrilei venea peste aerodrom m a ­ş ina cu sburătorî, în v ă lu ită de p ra f in lum ina soarelui că ld u ţ a unei zile dc to a m n ă târzie..

Aproape de adăpostu l avioanelor m aşina se opri.

T ineri, cu feţele vesele şl p lin i de viaţă, observatorii, p iloţii rad io te le ­g rafis ti şî m itra lio rii se în d rep tau in grupuri, pe ech ipa j ii, spre av ioane­le lor, Centurele paraşu te lor s ’au s trâ n s în pocnetul scu rt a l c a ta ra ­mei.

înce t, încet, bom bardierele s’au u rn it d in adăpostul de p ăm ân t ase­m enea unor uriaşi ih tiozauri preisto- riii, m ugind puternic, um plând a t ­m osfera de fream ăt. A linate în fo r ­maţii, avioanele au decolat unu l după a ltu i ca sub com anda bag h e ­tei unu l v ră ji to r nevăzut. Ca un u l­tim sa lu t ceiOr de jos. bom bardierele au făc u t un larg viraj deasupra a e ­rodromului, după care s’a în d re p ta t spre liniile fron tu lu i.

Fiecare, in s ta la ţ i la posturile lor u rm ărea u tă cu ţi evoluţiile coechipe- rilor a ru n cân d din când în câ n d p r i ­viri a ten te pe cer, p en tru a p re în ­tâm pina o ev en tu a lă su rp riză d in p a r te a vână to rilo r roşii. Aproape de lin ia fron tu lu i li s ’au a lă tu r a t două echipaje cu crucea galbenă, d in care piloţi ie făceau sem ne am ica le cu m âna. E rau vână to rii rom ân i în m i­siuni de protecţie. în c red erea crescu în in im a celor dela bom bardiere.

S arc ina de pază şi ap ă ra re nu-i m ai in teresa .

Obiectivul se apropia. D in p a r te a î- nam icului nici o reacţiune. G răd in i sim etrice a ra n ja te se desfăşu rau ca un covor sub ochii a te n ţ i a i observa­torilor. P ro f i tâ n d de aces t cam ufla j n a tu ra l bolşevicii în g răm ăd ise ră în aceste g râd ih i im ens m a te r ia l m oto- m ecan iza t tru p e şi num eroase b a ­terii de artilerie. .

P rim ul val de avioane îşi lan să în c ă rcă tu ra ucigătoare de bombe, care au p o rn it cu vâjeli de m o a rte a su p ra celor ce credeau că Ia um bra copacilor desfrunziţi au găsit a d ă ­post şi s igu ran ţă . Ai doilea vai de

bom bardiere a ju n ş i deasupra obiec­tivului făc u aceiaş m anevră . î n t â i bombele uşoare, d upă ca ra şî cele grele, se în şubau f lu tu râ n d d in a- ripioare, g răm ăd in d u~.se p a rc ă să desăvârsetiscă opera de d istrugere de jos.

M isiunea e ra te rm ina tă .Avioanele u şu ra te a u s ă l ta t m ai

sus, d upă care v iz iam etru începu să crească

D*e unttewa pe ^ • r o a p e

P rim a fo rm aţie e ra în v iraj p e n tru a se pune pe “d irecţia d rum ulu i de în toarcere când an tiae r ian a rusească începu un foc v iolent cu in te n ţ ia de a ră sb u n a p răp ăd u l p r ic in u it de «ai noştri.

Lt av Ioneseu i., L t. av. M arine- scu E., S erg en t R. T. F. Ş tefănescu B si se rgen t tră g ă to r de bord Gri- gore N. — eroii aces’ei im presionate în tâm p lă r i pe care vreau s’o redau m ai jos u rm ărea u exploziile^ ce îs- bucneau în ju ru l lor. O lov itu ră le să l tă avionul în sus d upă care u rm ăo a ltă explozie ce se produsese în fa tă şi fo a r te aroape. T o t plexiglasul d in b o tu l avionului se făcu. cioburi, sbu rând în toa te pă r ţi ie p rin cab in a de com andă. U n m om ent p ilo tu l şi-a p ie rdu t con tro lu l sim ţurilor, în tim p ce sângele ca ld începu să i se p re ­lingă pe to a tă fa ţa . Ochii il ustu rau . Avea cel p u ţin 8 aşchii în fip te în cap şî în obrajii, ca re îi p roduceau d u ­rer i îngrozitoare.

__ S u n te ti răn it dom nule Locote­n e n t — i-a ' s tr ig a t d in sp a te rad io ­te legrafis tu l prîvindu-1 speria t.

— N u es te nim ic, — vom sbu ra m a i dep a rte — a c ă u ta pilotul să-şi încura jeze cam arazii. în tim p ce cu m â n a m a n ev ra m aşina ia r cu cea­la ltă îsi ştergea f a ţa de sânge.^ O b­servatorul, r ă n i t şi el. c ă u ta să-şi dea seam a de ceea ce a m a i răm a s n es tr i ­c a t ia bord.

— Vom p u te a duce avionul p ân ă la liniile noastre? a în tre b a t ei pilo ­tul.

__ O să încerc — răspunse calmLt. Ioneseu.

Abia te rm in ă vorba şi o nouă ex ­plozie îi ghem ui pe to ţ i unul în a l­tul. De d a ta aceas ta prcectilul lovi exac t în m ijlocul p lanu lu i drept, in ­t re rezervoare, sfâşiind ta b la inveì i- tioare şî svâ rlind în ae r capota m oto ­

rului d rep t pe care îl lă să complec- ta m en te gol.

D eodată elicea începu a b ă lăgăn i fă ră p u te re ca o jucărie de bâlci.

Uleiul ţâ şn i a fa ră p r in to a te con­ductele sp a rte , lă sân d o lungă d â ră de fum în u rm a avionului.

P lanu l trep id a îngrozitor, şi-l p r i ­veam desnădă jdu iţi cum se rupe. Limbi m ari de foc începură să se prelingă d in spatele m otorului

A rdeau !Ce vom face. Doamne!

— S ărim — ţipă observatorul, ■ pezindu-se la t r a p a de deasupra c.._- lingei.

O ’Xsi s i eliiiiM itraliorul tră g e a d ispera t i.

m â n e r să sm ulgă p o r tie ra de su b urla avionului ca să p o a tă sări r.e acolo îm p reu n ă cu radiotelegrafistul d a r ea nu ceda fiind b locată proba­bil de schije.

O bservatorul însă reuşi să deschi­dă t r a p a de deasupra şi în momentul u rm ăto r d ispăru p r in ea, u rm at în­deap roape de radiotelegrafist.

P ilo tu l si m itra lio ru l n ’au mai pu­tu t s ă sa ră p e n tru că to t atunci ru- pându-se p lanu l cu m otor cu tot, a- vionul se an g a je î n t r ’un fel de vir • lie, care îi izbea pe to t i pereţii cab'- nei.

Nu p u teau face nici o mişcare vo. tă. M âinele le e rau înţepenite, ca sî to t ce e ra v ia ţă în ei de puterea e' ren tu l ui.

C a de o fo rţă u riaş de puternic,5. ereau înşfăcaţi, rostogoliţi ş i isbiţj f ă r ă su fla re ,de pereţi acestei cap a m orţii.

(Continuare în paa. Ii)