Paul Din Tars

VIEÞILE SFINÞILOR

1

JOSEF HOLZNER

PAUL DIN TARS

SapientiaIaºi - 2002

Titlul original: Holzner, Paulus, © Verlag Herder, Freiburg im Breisgau 1964Traducere de pr. Anton Biºoc

© 2002 Editura SAPIENTIAInstitutul Teologic Romano-CatolicStr. Th. Vãscãuþeanu 6RO - 6600 IaºiTel. 0232/225228Fax 0232/211476www.itrc.tuiasi.roe-mail [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

HOLZNER, JOSEFPaul din Tars / Josef Holzner ; trad. Anton Biºoc. - Iaºi :Sapientia, 2002.p. ; cm. - (Vieþile sfinþilor ; 1)ISBN 973-85634-7-XI. Biºoc, Anton (trad.)

235.3 Pavel

CUPRINS

Prefaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9

CAPITOLUL I: TINEREÞEA ªI ANII DE PREGÃTIRE

1. Formaþia greacã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112. Educaþia iudaicã la Tars . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .143. „La picioarele lui Gamaliel” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .164. Stephanus - Saulus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .185. Prigonitorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21

CAPITOLUL II: ANII DE MATURIZARE. PRIMELE ÎNCERCÃRI MISIONARE

6. Marea schimbare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .227. La Damasc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .268. În mijlocul norilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .289. La Biserica mamã din Ierusalim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3110. Anii liniºtiþi de la Tars . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3411. La Antiohia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3712. Paul ºi Barnaba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40

CAPITOLUL III: PRIMA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

13. Misiunea din Cipru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4514. În þara galatenilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4915. La Antiohia Pisidiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5416. Iconiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6017. Listra ºi Derbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61

CAPITOLUL IV: LUPTA PENTRU LIBERTATE

18. Moise sau Cristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6619. Conciliul apostolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6920. Conflictul de la Antiohia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7221. Ruperea unei prietenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75

CAPITOLUL V: A DOUA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

22. „O, Timotei” (1Tim 6,20) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7723. „Luca, medicul preaiubit” (Col 4,14) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8024. Lidia, vânzãtoarea de purpurã din Filipi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8325. Prezicãtoarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8526. În închisoarea de la Filipi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8727. La Tesalonic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9028. De la Tesalonic la Bereea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9329. „Singur în Atena” (1Tes 3,2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9830. Dumnezeul necunoscut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10031. În Areopag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10232. Întemeierea Bisericii din Corint . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10833. Maranatha! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11334. Incipit Novum Testamentum (Scrisoarea întâi cãtre Tesaloniceni) . . . . .11935. Anticrist (Scrisoarea a doua cãtre Tesaloniceni) . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12636. Paul ºi Galion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .129

CAPITOLUL VI: A TREIA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

37. Cãlãtoria la Efes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13438. Apolo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13839. „Grija pentru toate Bisericile” (2Cor 11,28) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14240. „Înãlþimile lui Dumnezeu” ºi „abisurile Satanei” . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14741. „Sunteþi chemaþi la libertate” (Scrisoarea cãtre Galateni) . . . . . . . . . . . .15142. Înþelepciunea lumii ºi nebunia crucii

(Scrisoarea întâi cãtre Corinteni, cap. I-IV) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15843. „Multe daruri, dar un singur Duh”

(Scrisoarea întâi cãtre Corinteni, continuare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16544. „Mare este Diana a efesenilor” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17445. Fuga din Efes. Scrisoarea a doua cãtre Corinteni . . . . . . . . . . . . . . . . . .17846. Iarna la Corint. Scrisoarea cãtre Romani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18447. Ultima cãlãtorie la Ierusalim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .192

CAPITOLUL VII: PRIZONIERUL LUI CRISTOS

48. Sfatul fatal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19849. „Civis romanus sum!” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20050. În faþa Marelui Sfat. Apariþia nocturnã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20451. Paul ºi Felix . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20852. „Caesarem appello!” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .213

6 PAUL DIN TARS

53. Naufragiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21854. Ecce Roma! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22455. La Roma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22756. Prizonierul lui Cristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .230

CAPITOLUL VIII: CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU NU ESTE ÎNCÃTUªAT

57. Opera de unificare a lui Cristos (Scrisoarea cãtre Efeseni) . . . . . . . . . . .23358. Opera de împãcare a lui Cristos (Scrisoarea cãtre Coloseni) . . . . . . . . . .23959. Onesim, sclavul (Scrisoarea cãtre Filemon) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24360. „Saltul lui Dumnezeu” (Scrisoarea cãtre Filipeni) . . . . . . . . . . . . . . . . . .250

CAPITOLUL IX: ULTIMELE CÃLÃTORII ªI SCRISORI

61. În seara ce se coboarã în lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25662. „Coloana ºi temelia adevãrului” (Scrisoarea întâi cãtre Timotei) . . . . . .26063. Biserica din Creta (Scrisoarea cãtre Tit) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .264

CAPITOLUL X: SFÂRªITUL

64. A doua captivitate la Roma. Testamentul(Scrisoarea a doua cãtre Timotei) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .266

65. „Acasã la Domnul” (2Cor 5,9) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .270

Cronologia vieþii sfântului Paul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .273Hãrþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .275

CUPRINS 7

PREFAÞÃ

Se spune cã sfinþii sunt „ferestre spre Infinit” sau „ferestrele Infini-tului”. Este adevãrat. Cine priveºte cu atenþie viaþa unui sfânt, indiferentdacã acesta a trãit la începuturile Bisericii, în Evul Mediu sau în perioadacontemporanã, nu poate sã nu rãmânã surprins de transparenþa cu careacesta face „vizibil” harul, iubirea, milostivirea lui Dumnezeu. Sfinþii suntcei care, de-a lungul vieþii lor, au dus o muncã neobositã de purificare, ºiastfel „fereastra” lor a devenit transparentã pentru lumina lui Dumnezeu.

Sfinþii sunt mereu actuali, pentru cã mesajul lor este mereu actual. Dinviaþa sfinþilor învãþãm cã omul nu este un absolut în sine, nu este o „monadã”închisã în orizontul acestei lumi, ci este o „persoanã” chematã sã meargã„dincolo”, spre Infinit. Însã omul nu ar putea sã meargã spre Dumnezeu,dacã Dumnezeu nu l-ar fi „vizitat” mai întâi, dacã Fiul lui Dumnezeu nuºi-ar fi stabilit „cortul” în ambianþa vitalã în care omul îºi desfãºoarã existenþa.Sfinþii sunt cei care s-au hotãrât sã-ºi zideascã „locuinþa” înlãuntrul acestui„cort” al lui Dumnezeu.

Într-un context socio-cultural post-ideologic, când tot mai mulþi contem-porani par sã piardã adevãratul sens al vieþii, nevoia unor modele, a unor„indicatoare” de sens, este mai mult decât necesarã. Din acest motiv, Editura„Sapientia” ºi-a propus, prin colecþia „Vieþile sfinþilor”, sã aducã la cunoºtinþacititorilor biografiile celor mai reprezentativi sfinþi ai Bisericii, biografii caresã invite la reflecþie ºi la imitare.

Cap de serie în aceastã colecþie este sfântul Paul din Tars, Apostolulneamurilor, cel care a „îndrãznit” sã spunã: „Fiþi imitatorii mei, dupã cumeu sunt imitatorul lui Cristos” (1Cor 11,1). Numãrul studiilor dedicate sfân-tului Paul este impresionant; dintre acestea, puþine au devenit aºa de cunoscutecum este cel al lui Josef Holzner: Paulus. Secretul acestui succes constãîn faptul cã autorul, în cartea sa, pe lângã un studiu psihologic ºi o sintezãa teologiei pauline, oferã cititorului ºi o biografie a sfântului Paul în sensuldeplin al cuvântului. Caracterul deosebit al cãrþii constã tocmai în grija ºi

mãiestria cu care prezintã imaginea Apostolului neamurilor pe fundalulistoriei culturale, spirituale ºi religioase a timpului sãu.

Josef Holzner s-a nãscut la 12 decembrie 1877, în localitatea Dorfen dinBayern (Germania). Dupã terminarea studiilor gimnaziale, a intrat în seminarºi, apoi, ºi-a continuat formarea preoþeascã la Roma, în Colegiul Germanicum.La data de 28 octombrie 1901 a fost sfinþit preot. A lucrat ca paroh de Leng-gries (Bayern) ºi, apoi, ca profesor de religie la o ºcoalã din München. Nume-roasele cunoºtinþe adunate în urma cãlãtoriilor efectuate prin diferite þãri,precum ºi însuºirea mai multor limbi strãine l-au ajutat sã înþeleagã mai bineviaþa Apostolului neamurilor. Josef Holzner a murit la 8 noiembrie 1947,la München.

Cartea lui Holzner, Paulus, apãrutã la Editura „Herder” (Freiburg imBreisgau, Germania) a cunoscut pânã acum 25 de ediþii ºi a fost tradusã în8 limbi. Traducerea în limba românã a fost realizatã pentru prima datã pe lamijlocul anilor '60 de cãtre pr. Anton Biºoc, dar a circulat într-un cercrestrâns din cauza condiþiilor socio-politice de atunci. Acum suntem bucuroºisã punem la dispoziþia cititorilor aceastã traducere realizatã dupã ediþia din1964, publicatã de Editura „Herder” într-o formã prescurtatã.

Sperãm ca lectura cãrþii Paul din Tars sã aducã cititorilor o mai bunãcunoaºtere a vieþii, a activitãþii ºi a scrierilor Apostolului neamurilor, precumºi a trãirii creºtinilor de la începutul istoriei Bisericii.

Pr. ªtefan Lupu

10 PAUL DIN TARS

CAPITOLUL I

TINEREÞEA ªI ANII DE PREGÃTIRE

1. Formaþia greacã

Fap 21,39; 22,28

„Eu sunt iudeu, nãscut în Tarsul Ciliciei”. Aºa se prezintã Paul în faþa tribu-nalului roman, cu ocazia arestãrii sale. Prin educaþia sa iudaicã ºi prin formaþiasa elenã, el este tributar faþã de douã forme de culturã dintre cele mai vechi,iudaismul ºi elenismul, amândouã înfloritoare în oraºul universitar ºi pro-vincial Tars.

Ce era Tarsul? Un foarte vechi centru de trafic internaþional, punct de întâl-nire a douã civilizaþii: civilizaþia greco-romanã din Occident ºi civilizaþiasemiticã din Orient. El se întindea la picioarele muntelui Taurus, ale cãruipiscuri înzãpezite dominau câmpiile Ciliciei, aºa cum Libanul dominã Galileea.Trecãtoarea din nord (Porþile Ciliciei) îi fãcea legãtura cu lumea culturalã aAsiei Mici, iar cea din est, din masivul muntos al Amanului (Porþile Siriene),cu Orientul semitic, în timp ce portul din sud îl punea în legãturã cu þãrile dela Marea Mediteranã.

Tarsul era ºi un oraº comercial liber, un loc de tranzit pentru mãrfurile lumii,în special pentru lemnul cel preþios de construcþie, care era adus acolo cuplutele din munþii Tauridei. Un fluviu navigabil, Cydnos, traversa oraºul.Pe ambele sale maluri se gãseau cheiuri, ambarcadere, antrepozite. Fãrã îndo-ialã, a fost gândul providenþei ca omul care urma sã fie de-a lungul vieþii salemisionarul cetãþilor pãgâne sã se nascã ºi sã fie educat într-un oraº pãgân.El, care nu trebuia sã admitã nici o deosebire între evrei ºi pãgâni, între greciºi barbari, între oameni liberi ºi sclavi (Col 3,11; 1Cor 12, 13), n-a fost crescutpe colinele idilice ale Galilei, ci într-un bogat oraº comercial, cosmopolit,unde se amestecau popoarele ºi rasele aºa de variate ale Imperiului Roman.

Vizitatorul de astãzi resimte la Tars o impresie asemãnãtoare aceleia pecare i-o lãsa o vizitã la Ravena. Acolo unde odinioarã marea gemea, unde olagunã lega portul interior al oraºului cu marea ºi unde ochiul era atras de

o pãdure de catarge ºi de pânze, nu mai este acum decât o regiune mlãºti-noasã. Neglijenþa turcilor a lãsat sã se umple cu mâl atât fluviul, cât ºi gurasa. Oraºul e departe, la douãzeci de kilometri de þãrm, ºi e legat printr-o caleferatã cu micul port Mersina. Dar fertilitatea câmpiei Ciliciei este aceeaºi.Câmpuri ondulate de cereale ºi livezi se întind cât vezi cu ochii.

Mediul unde a crescut Paul la Tars ºi unde avea sã-ºi petreacã o bunã parteatât înainte, cât ºi dupã întoarcerea sa ne transpune chiar în sânul acesteicivilizaþii elenice (civilizaþia greacã tardivã), de a cãrei influenþã iudaismuldin diaspora nu se putea sustrage cu totul, nici în ºcoalã ºi nici în viaþa publicã.

La Tars predomina credinþa într-o putere divinã, un zeu superior, care sedeosebea de zeul nevoiaº. Cel dintâi se numea Baal-Tars (adicã stãpânulTarsului, sau Zeus), pe când al doilea, un fel de demiurg, se numea Sandan.Aceastã deosebire era o simplã transpunere a condiþiilor terestre în lumeazeilor. În gândirea orientalã, demnitatea de suveran este într-adevãr nedes-pãrþitã de ideea de repaus, de inactivitate ºi inaccesibilitate. El nu intra înrelaþie cu lumea exterioarã ºi cu supuºii decât prin intermediul miniºtrilor sãi.De aceea i se adãugase lui Baal din Tars un demiurg foarte cinstit în popor.Acest zeu local s-a confundat mai târziu cu grecul Heracles. Era o divini-tate câmpeneascã, reprezentatã pe monumente ºi pe monede, în îmbrãcã-mintea þãrãneascã, probabil cinstit ca un zeu protector de cãtre primii colo-niºti rurali. Baal ºi Sandan formau un cuplu de divinitãþi ale vegetaþiei,identice cu acelea ale altor regiuni orientale, aºa cum o dovedesc simbo-lurile lor: spice, struguri ºi flori. Cultul lui Sandan-Heracles îºi atingea apogeulîn sãrbãtoarea rugului, când se cinstea moartea ºi întoarcerea la viaþã a zeuluinaturii, idee fundamentalã în aproape toate religiile, cu misterele luate dinVechiul Orient. Chipul zeului era purtat pe un car prin oraº, apoi era ars.Acesta era simbolul vegetaþiei care moare sub razele arzãtoare ale soareluide varã, pentru a-ºi relua viaþa odatã cu reînnoirea naturii. Acestei zile îi urmasãrbãtoarea revenirii la viaþã a zeului, sãrbãtoarea triumfului sãu. Aceastãzi dãdea ocazie la scene de desfrâu. Misterul morþii ºi al învierii, obiect deneliniºte inerentã naturii omeneºti, se aratã mereu sub noi forme în religiileantice. Paul trebuie sã facã mai târziu apel la aceste obscure presentimenteºi sã arate pãgânilor splendida lor realizare în moartea ºi învierea lui Cristos.

Scrisorile sfântului Paul dau la ivealã cunoºtinþele sale asupra misterelorpãgâne. Încã din tinereþe, la Tars, el avusese ocazia sã vadã cum cei iniþiaþiîn cultul lui Isis erau prezentaþi poporului într-un veºmânt ceresc. Misticii,

12 PAUL DIN TARS

cei care aspirau la divinizare, se îmbrãcau în veºmântul divinitãþii, într-o hainãîn formã de peºte, de exemplu, dacã zeul era reprezentat prin acest simbol.Poate la aceastã misticã a îmbrãcãrii face aluzie expresia ciudatã de „a-lîmbrãca pe Cristos”. Paul era obligat sã se foloseascã de astfel de formule,pentru a se face înþeles de cãtre pãgâni. Atunci când îi va face pe catecumeniisãi sã înþeleagã misterul rãscumpãrãrii prin Cristos, el se va referi, de ase-menea, la o amintire din tinereþe: la scena, adesea trãitã, a eliberãrii unui sclav.Sclavul depunea în templu preþul rãscumpãrãrii sale, pe care îl avea din eco-nomiile fãcute. Stãpânul venea atunci la templu, împreunã cu el, primea aceastãsumã ºi îl vindea, dacã se poate spune aºa, zeului. Dar acesta elibera sclavul,care devenea un „eliberat al Domnului” (1Cor 7,22).

„Eu sunt dintr-o cetate numitã Tars, care nu e lipsitã de însemnãtate”; înaceºti termeni, cu totul impregnaþi de o mândrie greceascã, se exprimã Paulvorbind despre oraºul sãu natal, care rivaliza cu Alexandria ºi Atena, sprea obþine palmierul civilizaþiei. La Tars erau cãutaþi profesori pentru nobiliiromani de la Roma. Un oraº aºa de cult nu putea sã nu lase o urmã atât deadâncã în personalitatea spiritualã a Apostolului. La Tars domneau spiritulºi limba greacã, dreptul roman ºi rigoarea legislaþiei iudaice, viaþa elenicã cumultiplele-i manifestãri sportive, magia orientalã ºi religiile cu misterele ºiaspiraþiile lor confuze spre mântuire. Pe strãzile ºi în pieþele publice, pealeile umbrite de-a lungul Cidnului, problemele de filozofie, de moralã ºi dereligie erau discutate de cãtre reprezentanþii ºcolii stoice sau de cinici. Mergândla ºcoalã sau la sinagogã, Paul se va fi oprit, desigur, spre a-i asculta. O ana-lizã amãnunþitã a stilului sãu ne duce la urmãtoarea concluzie: Paul posedalimba greacã, atât pe cea a savanþilor, cât ºi pe aceea a oamenilor de rândcu care venea în contact, fãrã ca sã depindã de vreo ºcoalã.

Cã Saul s-ar fi interesat la fel de mult de competiþiile sportive ºi de para-dele militare reiese din unele imagini ca aceea a alergãtorului în stadion, apreþului victoriei, a marºului triumfal, a luptelor cu animale în arenã, a solda-tului roman în gardã. Imaginile preluate din viaþa cotidianã iudaicã ne aratãcã el a trãit într-o capitalã, pe când evangheliºtii reflectã mai curând viaþasãteascã ºi câmpeneascã a Palestinei.

Din mai multe puncte de vedere, Tarsul era un oraº auster, legat de tradiþii,un oraº unde domnea o mare decenþã ºi o moralã severã. La Tars, femeile nuse arãtau pe stradã decât purtând vãlul pe faþã. Acest vãl ferea femeia de pri-virile strãinilor ºi constituia pentru ea un adevãrat zid de siguranþã. Vãlul îi

CAP. I: TINEREÞEA ªI ANII DE PREGÃTIRE 13

aducea aminte cã era sub autoritatea ºi protecþia bãrbatului. El simboliza,deci, demnitatea femeii ºi numai cea care-l purta se putea bucura de stimã.Desigur cã, în þara sa, Paul s-a obiºnuit cu acest lucru. De aceea, el le scriedoamnelor din Corint: „Între noi nu se cunoaºte acest lucru” (1Cor 2,10),referindu-se la femeile care nu poartã vãl.

Toate acestea ne dovedesc destul de bine cã mediul în care a crescut Saula fost acela al civilizaþiei greceºti, al limbii universale greceºti, în sfârºit,al orânduirii greceºti. Acest ansamblu de comunitãþi greceºti, cu o bogatãviaþã intelectualã, se aliase cu Roma, stãpâna lumii, începând cu Scipionii.Roma cãuta sã latinizeze Orientul elenic, conferind dreptul de cetãþean romanºi încercând sã creeze în tot imperiul o clasã conducãtoare impregnatã decultura latinã.

„Prin naºtere sunt cetãþean roman”. Familia lui Paul avea acest drept decetãþean atât al Tarsului, cât ºi al Romei. Fãrã primul dintre aceste drep-turi, nimeni nu-l putea pretinde pe al doilea. Evreii fruntaºi, care puteau plãticel puþin 500 de drahme, luau dreptul de cetãþean ºi participau la organi-zarea oraºului. Nu existã o separaþie strictã între evrei ºi pãgâni, ei fiind uniþiîn interesul comun al statului ºi al oraºului ºi, chiar dacã se rugau aparte,ei o fãceau pentru acelaºi scop, pentru prosperitatea statului ºi sãnãtateaîmpãratului. Paul n-a ieºit, deci, dintr-un oraº de adunãturi. Convieþuirea cupãgânii însã, explicã foarte bine deschiderea sa spiritualã, înþelegerea faþã depãgâni, loialitatea faþã de stat, care îi inspirau cuvinte binevoitoare ºi îndem-nuri la rugãciune pentru deþinãtorii autoritãþii publice. Tocmai aceastã vastãºi bogatã culturã, de care sufletul sãu beneficiase atât de mult, a fãcut din elun predicator predestinat unei religii ce avea sã depãºeascã toate rasele ºiclasele sociale.

2. Educaþia iudaicã la Tars

Fil 3,5

Am luat în considerare pânã aici numai un aspect al spiritului lui Paul,cultura sa greacã. Dar este un altul ºi mai important pentru formarea perso-nalitãþii sale, deoarece îºi are rãdãcinile adânc înfipte în terenul unei tradiþiimilenare, întãritã prin ereditate ºi legãturile de sânge: descendenþa iudaicãºi educaþia în acord cu spiritul Vechiului Testament.

14 PAUL DIN TARS

Comunitãþile iudaice rãspândite în toatã lumea depãºeau în numãr, cali-tate ºi culturã generalã comunitãþile palestiniene. Din epoca lui Antioh Epifan,pe care noi îl cunoaºtem din Cartea Macabeilor, ºi care a încercat în zadarsã elenizeze (Ierusalimul) Iudaismul, familiile iudaice din Tars formau ungrup rasial cu totul determinat, bucurându-se de aceleaºi drepturi ca ºi grecii.Ele constituiau un fel de corporaþii politice, o colonie, pe scurt, un mic stat.Legãturile acestui clan erau sacre ºi riguroase. Nimeni în antichitate nu puteapretinde sã devinã cetãþean al unui oraº fãrã a fi membrul unui trib sau unuiclan. Acest fapt acorda cu precizie familiei lui Paul o oarecare tradiþie ºimândrie.

Tatãl lui Saul era un funcþionar fidel regulii, atât din punct de vedere naþio-nal, cât ºi religios. El însuºi l-a iniþiat pe fiul sãu în limba Bibliei, carte pe careo învãþa la ºcoalã în limba greacã a Septuagintei. Limba greacã era vorbitãmai ales în familii. Evreii aveau un excelent sistem de educaþie în familie.Acesta era secretul puterii lor. De la vârsta de 5 ani copilul învãþa parteaesenþialã a legii, dupã cap. 5 ºi 6 al Deuteronomului; audia marele Hallel(Ps 113-118), al marilor sãrbãtori ºi înþelesul diferitelor aniversãri ale anuluireligios. La 6 ani, Paul frecventa o ºcoalã sinagogalã ataºatã chiar de clã-direa sinagogii. Un sclav, un pedagog, ducând geanta ºi cele pentru scris,îl însoþea în fiecare dimineaþã pe strãzile care, din cauza circulaþiei, deve-neau periculoase. Acolo, ºcolarul, aºezat chiar pe pãmânt, cu tãbliþa de cearãpe genunchi ºi cu stiletul în mânã, în mijlocul grupului zgomotos al cama-razilor, învãþa istoria poporului sãu. Primii ani erau consacraþi în exclusi-vitate istoriei. Acolo învãþa copilul sã cunoascã istoria privilegiatã a poporuluievreu. Imaginaþia sa era exaltatã de triumfuri ºi miºcatã de nenorocirile popo-rului sãu. În aceeaºi manierã profesorii îi vorbeau despre viitorul poporuluisãu: într-o zi va veni Regele Mesia ºi va strãbate biruitor pãmântul cu osabie minunatã în mânã.

La vârsta de zece ani, începea cea de-a doua fazã a educaþiei tânãrului Saul,mai puþin fericitã decât prima. Într-adevãr, începând cu aceastã vârstã, Pauldin Tars, tânãrul evreu, era instruit în „legea oralã”. În fiecare zi, el fãceacunoºtinþã cu o nouã serie de pãcate. Rabinii ridicaserã în jurul legii luiDumnezeu un zid impregnat de tradiþii orale, de precepte ºi de verificãrisubtile pe care le declarau la fel de obligatorii ca ºi Decalogul. Pânã atuncicopilul privise de departe, cu respect ºi curiozitate sulurile mute ale Legii,care se pãstrau la sinagogã în teci brodate în culori vii. ªi acum, la fiecarepas pe care-l fãcea, auzea „Nu se poate! Sã nu faci asta! Sã nu atingi ceva!”


Aceastã stare a omului nãscut „sub Lege” ne ajutã totuºi sã îl înþelegem maibine pe Paul din anii urmãtori, deprimarea sa spiritualã ºi bucuria prici-nuitã de mântuire, aºa cum o descrie în Scrisoarea cãtre Romani.

În casa pãrinteascã, Saul respira, deci, o atmosferã esenþialmente reli-gioasã, deºi puþin apãsãtoare. Nu ºtim nimic despre fraþii, nici despre surorilelui Paul, afarã de faptul cã avea o sorã cãsãtoritã la Ierusalim (Fap 23,16).

Un principiu foarte sãnãtos ºi cu totul modern era în mare cinste în fami-liile fariseilor. Era recomandat de a împãca studiul Torei, adicã al Legii, cuo ocupaþie profanã. Dupã toate aparenþele, tatãl lui Saul era un bogat negustorde þesãturi ºi un fabricant de corturi. Pe acea vreme, þesutul pânzei pentrucorturi era la Tars o adevãratã industrie. Tânãrul Saul a învãþat, aºadar, în ate-lierul tatãlui sãu a þese pânze de cort din pãr de capre din Cilicia sau a coasela un loc pânze deja þesute. Lucrând cu acest pãr aspru de Cilicia, Paul desigurcã ºi-a zgâriat mâinile de multe ori. Pentru ce aceastã muncã asprã? El n-arfi avut nevoie mai târziu, de vreme ce el se pregãtea sã devinã un Rabbi!Copilul nu putea prevedea cã într-o zi nu va mai fi nevoie sã presteze aceastãmuncã manualã.

3. La picioarele lui Gamaliel

Fap 22,3; 26,4; Gal 1,14;

O veche tradiþie rabinicã impunea copilului evreu de la vârsta de trei anistudiul Torei (Legea), de la zece ani era obligat la studiul Miºnei (tradiþiaoralã), de la cincisprezece ani la studiul Talmudului (doctrina), iar la 18 aniera introdus în Chuppa (camera nupþialã). Fariseu de strictã observaþie, tatãllui Saul îl va fi dus o datã sau de douã ori la Ierusalim, la sãrbãtoarea Paºtelui.Dar la vârsta de 15 ani a venit ceasul pentru Saul de a se duce la Ierusalim sprea frecventa renumita ºcoalã a templului.

E greu sã ne închipuim astãzi ce impresie adâncã va fi provocat cea dintâivizitã la Ierusalim, obiectul visurilor celor mai arzãtoare ale poporului ales,asupra unui tânãr israelit de teapa lui Saul. Când s-a apropiat de oraº pe la nord,o panoramã impozantã se înfãþiºa privirilor sale în partea dreaptã a munteluiMãslinilor ºi mai sus de adânca falie a Cedronului se ridica templul lui Irod,asemenea unui bloc de marmurã scânteietoare, a cãrei strãlucire era între-cutã de acoperiºul aurit al Casei Sfinte. Spre apus privirea sa era atrasã de cãtreoraºul cu numeroase palate, dar peste care se înãlþa, plin de aroganþã ºi mân-drie, noul palat al lui Irod.

16 PAUL DIN TARS

Tot aºa de impresionantã a fost pentru Paul ziua când s-a dus pentru întâiadatã la sala de cursuri. Puþin cam intimidat când a vãzut feþe necunoscute,el a fost emoþionat mai ales de faptul cã venerabilul conducãtor al acesteiºcoli era rabinul Gamaliel, cinstit de tot poporul (Fap 5,34). ªcoala rabinicãîºi schimba pecetea aºa cum va face mai târziu Sorbona la Paris.

Teologii de atunci se împãrþeau la Ierusalim în douã ºcoli: ºcoala lui Hillel,un caracter simplu ºi conciliant, care cunoºtea mereu un mijloc de a scãpade rigiditatea legii ºi aceea a lui Shamai, care þinea cu fanatism la litera legii.Gamaliel era nepotul lui Hillel ºi el se arãta demn de marele sãu strãmoº.Saul deveni îndatã ucenicul ºi administratorul sãu ºi „îi întrecu pe toþi colegiide vârsta lui” (Gal 1,14). Cunoaºtem foarte bine metoda de învãþãmânt folo-sitã în acea vreme. Se alegea, în vederea explicaþiei, un fragment din VechiulTestament. Era citit mai intâi în ebraicã, apoi în limba curat aramaicã.Apoi, profesorul dãdea diferite explicaþii care se impuneau sau pe care le-armai fi putut oferi acest pasaj. În sfârºit, profesorul invita la discuþie ºi la unschimb de pãreri, dupã cum se petrecea în universitãþile noastre, la cursurilepractice. Lecþia se termina printr-o avalanºã de soluþii, mai mult sau maipuþin inteligente, ºi uneori chiar prin controverse aprinse, al cãror ton seridica mai mult decât trebuia.

Studiile teologice de pe acea vreme formau douã cicluri: Halacha, adicãansamblul de tradiþii ºi de prescripþii legale ºi Haggada, adicã adevãrurilereligioase scoase din istoria Vechiului Testament ºi din ansamblul de legendelegate de ea. Astãzi noi am spune: dreptul canonic ºi morala, de cealaltã parte,dogmatica ºi istoria Bisericii.

Am recunoscut deja mai sus douã elemente care formeazã personali-tatea viitorului Apostol: educaþia religioasã ºi cultura elenistã de la Tars.Acum trebuie sã-l adãugãm pe cel de-al treilea: formaþia sa biblicã ºi mânuireacu dibãcie a triplului sens al Scripturii în care era iniþiat de Gamaliel. Aneglija aceste trei interpretãri ale Scripturii: tipic sau simbolic, acomodatºi alegoric, ne-ar fi imposibil ca sã înþelegem scrisorile Apostolului.

Dar ceea ce îl preocupa atunci era Biblia ºi iar Biblia. El a învãþat-o pede rost în douã limbi. Deja la Tars el învãþase sã cunoascã cea mai mareparte a Bibliei în Limba greacã Septuaginta. Mai târziu nu-i va mai fi cu putinþã,în lungile sale cãlãtorii, sã poarte sulurile voluminoase ºi preþioase. De altfel,le-ar fi pierdut în numeroasele lui naufragii. Cu toate acestea, scrisorile saleau din belºug citate din toate cãrþile Vechiului Testament (aproximativ 200).


Nici nu ne putem îndoi cã Scriptura nu i-a format spiritul ºi nu a fãcut din elun om mare. Nici nu-i de mirare, deoarece Paul socotea Biblia ca cea maimare comoarã din lume: „Care e, deci, superioritatea evreilor faþã de pãgâni?”se întreabã el în Scrisoarea cãtre Romani (3,1) ºi rãspunde: „Este aceeacã le-au fost încredinþate descoperirile lui Dumnezeu”. E ceva emoþionantºi unic în predilecþia acestui popor pentru Biblie. Cu ocazia dãrâmãrii tem-plului, sub Titus, evreii, care sunt în stare sã aprecieze adevãrata valoare, sprea salva Biblia, au pãrãsit vasele de aur ºi argint pentru jertfã, lãmpile ºi cande-labrele, chiar ºi efodul Marelui Preot cu cele 12 pietre preþioase ale sale. Bibliaera pentru ei adevãrata comoarã a templului, singura care nu a fost niciodatãprada flãcãrilor.

4. Stephanus - Saulus

Fap 6,8-8,1

Trecuserã aproape zece ani de când Saul pãrãsise înalta ºcoalã ºi-ºi luaserãmas bun de la Gamaliel, venerabilul sãu profesor. El revine având camtreizeci de ani (Fap 2,58). Unde fusese-n acest timp? Nu avem nici un mijlocpentru a umple acest gol ºi ne mãrginim numai la presupuneri. Probabil cãs-a întors în diasporã, spre a face acolo primele încercãri, poate chiar în sina-goga din Tars. Acolo el putea face o cunoºtinþã mai profundã cu civilizaþiagreacã; ea va juca un rol important în scrisorile sale ulterioare. Deoarece îlvedem mai târziu în relaþii cu Sinedriul, se poate sã fi fost însãrcinat cu anu-mite misiuni în comunitãþile iudaice din diasporã ºi între timp a venit de maimulte ori la Ierusalim.

În acest timp se petrecuse evenimentul cel mai important pe care-l vãzusevreodatã omenirea, opera mântuirii de pe Golgota. Saul, în orgoliul sãu iudaic,nu-ºi bãtuse capul decât foarte puþin cu tulburãrile din Galileea. Soarta acestuilemnar avea sã fie aceeaºi ca ºi a celor executaþi, Teudas ºi Iuda din Galileea,care au fost uciºi cu toþi partizanii lor (Fap 5,36). Totuºi, de data aceasta prob-lema era mai serioasã.

Din depãrtare, Saul auzise zgomot de tunete. Trei dintre compatrioþii sãidin Cilicia, Andronic, Iunias ºi Irodion, care fuseserã la Ierusalim de Rusaliiºi care probabil s-au întors acasã convertiþi (Rom 16,7), au povestit despreevenimentele tulburãtoare din Vinerea Sfântã. Alþii spuneau cã tulburãrile tre-zite de acest galileian nu se mai potolesc. Isus cel mort e acum ºi mai peri-culos decât atunci când trãia. Numãrul adepþilor sãi creºtea mereu. Un levit

18 PAUL DIN TARS

originar din Cipru, numit Iosif, cu mare trecere în faþa poporului, a devenitnazarinean ºi acum se numeºte Barnaba. El le-ar fi dat chiar preþul unui ogor,care-i aparþinuse (4,36). Când Saul a aflat despre pãrãsirea vechiului sãu coleg,nu s-a mai putut stãpâni. Poate cã primise invitaþii din partea Marelui Sfat saude la comunitatea localã, ca sã înceapã lupta împotriva acestei secte noi.

Evreii eleniºti din diasporã formau la Ierusalim comunitãþi speciale, avândpropria lor sinagogã. Pe vremea aceea, mai mult decât astãzi, oraºul erapresãrat cu sinagogi, unde se adunau comunitãþi particulare. În Ierusalim senumãrau 480. Erau locuri de rugãciune, predicã, învãþãmânt ºi uneori de ospã-tãrie în comun, de baie, sau spre a-i gãzdui pe strãini. În unele se gãseau niºteînchisori subterane, pentru îndeplinirea pedepselor de cãtre sinagogã, de obi-cei, biciuirea. În toate aceste comunitãþi, mai ales în cele din Asia Micã ºiCilicia, unde Paul se ducea în fiecare sâmbãtã, dupã serviciul religios, se dis-cuta cu înverºunare despre Isus.

Dacã privim, dupã un calcul bine întemeiat, anul treizeci ca anul morþii luiIsus ºi dacã acordãm un interval de câþiva ani, spre a permite tinerei Bisericisã se dezvolte ºi sã se organizeze pânã la moartea lui ªtefan, putem fixaanul 33 ca anul întoarcerii lui Saul la Ierusalim.

Ar fi greºit sã ne închipuim cã Biserica se naºte ca o organizaþie per-fectã ºi autonomã, cu totul despãrþitã de iudaism. Pentru un timp, ea a avuto formã juridicã destul de liberã, ce unea numeroasele sinagogi iudaice, darfãrã un edificiu propriu de cult. Acolo domnea o credinþã mesianicã nouãºi necunoscutã pânã atunci, o mare iubire frãþeascã, ce se exterioriza prin aceleagape ale comunitãþii ºi mai ales prin cultul lui Isus: mistic ºi euharistic înacelaºi timp (Fap 2,42-46). ªtefan a fost cel dintâi care a recunoscut însem-nãtatea divinã ºi universalã a Bisericii creºtine ºi a proclamat-o cu succes.Saul trebuia sã gãseascã un adversar, a cãrui valoare nu putea fi subestimatã.

Sã ne ducem cu mintea la una dintre numeroasele sinagogi ale oraºului.Deasupra uºii de la intrare citim în aramaicã ºi greacã: Sinagoga Cilicienilor.Lectura Scripturii ºi predica au luat sfârºit. Discuþia începe. Petru ºi Ioanurmãresc din dosul unei coloane cele ce se petrec. În mijloc, pe un spaþiu mairidicat, este ªtefan în picioare. În faþa lui, tânãrul din Tars, uscãþiv ºi mistuitde o vãpaie lãuntricã. Cele douã mari spirite ale Bisericii nãscânde îºi vorîncruciºa sãbiile. ªtefan ura subtilitãþile legii. El era genial ºi generos ºi îiplãcea sã vadã lucrurile în desfãºurare. Referindu-se la profeþi, el dovedeºtecã Mesia trebuia sã sufere ºi sã moarã ºi cã Isus cel rãstignit se identificã


cu slujitorul lui Iahve, anunþat de Isaia. Cum? Un om ce suferã? Un om con-damnat la moarte ca ºi un sclav, un atare om sã fie Mesia? Acesta era pentruSaul un gând de neacceptat. În faþa lui se ridica ameninþãtor „scandalul crucii”.Din momentul acesta, înþelegem cu ce forþã se vor ciocni ªtefan ºi Saul, purtã-torii de cuvânt a douã concepþii mesianice absolut opuse. Saul era un dialec-tician abil, dar ªtefan îºi afirma superioritatea. „Ei nu puteau sã se opunã înþelep-ciunii ºi Duhului care vorbea prin ei”. Ei nu puteau sã-i opunã decât cuvântulfãrã vlagã al legii: „Blestemat cel ce atârnã pe lemn”.

În polemica sa, ªtefan se vede silit sã atace toatã interpretarea iudaicã alegii. Legea ºi templul nu sunt decât niºte etape trecãtoare în ordinea mân-tuirii, care se întinde tot aºa de bine în trecut ca ºi în viitor ºi care le depã-ºeºte cu mult. Imensa eroare istoricã a iudaismului constã în a bara orizonturileistoriei universale cu blocul legii ºi al templului ºi de a limita în felul acestastrãlucirea milei divine. Auzind vorbindu-se de caracterul provizoriu al legiiºi al templului, toatã adunarea s-a ridicat pe bãnci. Toþi se simþeau atinºiîn punctul cel mai sensibil. Sinagoga se transforma în tribunal. Pumnii sestrâng. ªtefan e târât cu mare grabã pe strãzile mãrginite de magazine, pânãla sala adunãrii Marelui Sfat, în curtea interioarã a templului, unde bãtrâniis-au adunat în semicerc. Nu era o greutate de a rãstãlmãci cuvintele sale.ªtefan îºi expune încã o datã ideile mesianice în ansamblul economiei mân-tuirii ºi încheie cu aceastã grea acuzaþie: „Voi aþi fost trãdãtorii lui Mesiaºi aþi devenit ucigaºii lui”. La auzul acestor cuvinte, þipetele de mânie ºiscrâºnetele din dinþi au umplut sala. Dar ªtefan stãtea ca în extaz, cu ochiifixaþi spre cer. Marele preot, sinistrul Caiafa (16-32 d.C.), vrea sã treacã lavot: vinovat sau nevinovat. Saul, care avea ºi el drept de vot (Fap 26,11)ºi care era membru al Sinedriului în calitatea sa de cãrturar, mergea sã aruncepietricica sa în urnã, dar nu a mai avut vreme. Evreii din toate sinagogilepuseserã mâna pe acest tânãr erou ºi-l scoteau afarã din salã spre poartaDamascului. Locul uciderii era o groapã adâncã, aproximativ de douã oristatura unui om. Saul se repezi dupã ei spre a supraveghea aceastã lucraresângeroasã. Primul martor îl aruncã pe ªtefan în groapã, fãcându-l sã cadãpe spate. Dacã se ridica, era din nou culcat pe spate. Atunci, al doilea martorluã o piatrã mare ºi o aruncã asupra pieptului. Lovitura nu a avut efect mortal.Potrivit legii (Dt 17,7), poporul avea acum dreptul sã arunce cu pietre. Oameniiºi-au lepãdat veºmintele lor albe spre a nu fi stânjeniþi în zelul lor criminal ºile-au pus la picioarele lui Saul. ªtefan, adunându-ºi ultimele puteri, s-a ridicat.

20 PAUL DIN TARS

Cu braþele întinse, cu ochii spre cer, el se ruga: „Doamne Isuse, primeºtesufletul meu!”. Primele pietre vâjâiau. Tânãrul martor cãzu în genunchi. Cuprivirea stingându-se îndreptat spre Saul, el striga cu voce tare în mijloculunei grindine: „Doamne, nu le socoti aceasta de pãcat!”

Aici avem de a face cu o judecatã sumarã ºi popularã în faþa cãreia chiarmarii preoþi se dãdeau înapoi. Marele Sfat a rãmas, deci, cu prudenþã în ultimulplan, spre a nu intra în conflict cu procurorul. În ceea ce îl priveºte pe Saul,el nu trebuia sã uite niciodatã aceastã zi. Toatã viaþa el va suferi remuºcãri.Scena uciderii cu pietre revine mereu în amintirile sale (Fap 22,20; Gal 1,23;1Cor 13,9): „Eu sunt cel mai mic dintre Apostoli. Nu sunt vrednic sã fiunumit Apostol deoarece am prigonit Biserica lui Dumnezeu”.

Moartea sfântului ªtefan a fost preþul prin care Biserica primarã a trebuitsã plãteascã eliberarea sa din cadrul iudaic ºi naþional ºi orientarea spre oBisericã Universalã. Uneori, Dumnezeu lasã sã piarã colaboratorii sãi, darel îºi continuã lucrarea. ªtefan, marea speranþã a Bisericii, a murit, însã pesteun an ucigaºul sãu îi va lua locul ºi va duce la îndeplinire misiunea sa. SfântulAugustin spune cã Saul a pãzit hainele celor ce-l ucideau cu pietre, pentruca în felul acesta sã lucreze prin mâinile tuturor. Pentru acest motiv, rugã-ciunea celui ce murea, înainte de toate, era destinatã lui. „Si martyr Stephanusnon sic orasset, Ecclesia Paulum non haberet - Dacã ªtefan nu s-ar fi rugatastfel, Biserica nu l-ar avea pe Paul” (Sermo 382).

5. Prigonitorul

Fap 8,1-4;cf. Fap 9,21; 22,4-5; 26,9-12;1Cor 15,9; Gal 1,23; Fil 3,6; 1Tim 1,13

Moartea lui ªtefan a fost punctul de noi încercãri ºi semnalul unei perse-cuþii foarte crâncene împotriva Bisericii care se nãºtea. Iscoadele, pazniciitemplului, cei cu puteri depline, toþi se gãseau la dispoziþia lui Saul. Atacurinocturne, percheziþii la domiciliu, mãrturii smulse cu forþa ºi blasfemii contralui Cristos, obþinute graþie torturilor din subsolul sinagogii (Fap 20,11), biciuiricu treizeci ºi nouã de lovituri, dupã cum el avea sã le sufere mai târziu, toateacestea erau la ordinea zilei. Închisorile erau arhipline. Cine putea sã se salvezese refugia la þarã cu femeia ºi cu copiii sãi, luând câteva lucruri de primãnecesitate. Dar nici acolo nu mai era în siguranþã. Saul ºi agenþii sãi îi urmã-reau pretutindeni.


CAPITOLUL II

ANII DE MATURIZARE. PRIMELE ÎNCERCÃRI MISIONARE

6. Marea schimbare

Fap 9,1-19; cf. Fap 22,5-11; 26,12-18;1Cor 15,7; 9,1; 2Cor 4,6; Gal 1,12.15-16;

Ef 3,3; Fil 3,12; 2Tim 1,9

Când Paul aruncã o privire asupra vieþii sale, el o vede împãrþitã în douã:Viaþa fãrã Cristos ºi cea în Cristos. Ne apropiem acum de marele evenimentcare le separã. Ne apropiem plini de respect, cu intenþia de a-l explica puþindin punct de vedere psihologic ºi istoric.

Ierusalimul fusese curãþat de creºtinii eleniºti. Unii se refugiaserã la Iope,pe unii îi instruia Petru, de alþii, în Samaria, se ocupa Filip. Unii ajunseserãla Damasc, alþii în Siria Orientalã sau chiar în Fenicia, Cipru ºi Antiohia.Curentul refugiaþilor se îndreptase spre Damasc, una dintre cele mai impor-tante colonii israeliene. Credinþa miilor de israeliþi era, deci, ameninþatã prinsosirea acestor creºtini. Iatã cã, într-o frumoasã dimineaþã, Paul ieºi cãlarepe poarta Damascului, în fruntea unei trupe bine înarmate. Grupul trecu prinfaþa mormântului lui ªtefan.

Saul era ca un vânãtor pasionat, dar el nu era unicul vânãtor în acele zile.Un altul, Domnul, era pe urmele sale. Saul credea cã urmãreºte, dar el însuºiera urmãrit. Este imposibil ca Saul sã-i scape lui Dumnezeu în cursul acesteicãlãtorii, deoarece el se gãsea în afara vârtejului marelui oraº. Nu era nimenicu care sã se întreþinã. ªase zile de cãlãtorie solitarã, ºase nopþi de gândire.Vrând-nevrând, el e silit sã stea în faþa tribunalului propriei sale conºtiinþe.

Critica ostilã supranaturalã încearcã sã explice convertirea lui Saul ºi con-cepþia sa nouã despre Cristos într-un mod exclusiv psihologic, sprijinindu-sepe elementele scoase din mistica greacã, din anumite expresii mitologicece vorbesc despre „un om ceresc”, din spiritualismul stoic ºi iudaismul liberalal ºcolii lui Gamaliel, datoritã darurilor profetice ºi dispoziþiilor sale ereditare,

care i-au permis sã integreze toate impresiile primite în sinteze geniale; cãPaul ar fi cãlãuzit la noua sa concepþie, amestecând aceste diferite ele-mente pe timpul unei oarecare experienþe mistice cu Dumnezeu. Se vor-beºte chiar de un creºtinism anterior botezului sãu. Ceea ce ar justifica între-barea: care era concepþia despre Mesia în sânul iudaismului contemporanlui Saul? Era un mic grup de israeliþi, adânc religioºi, în care nu era nici unvicleºug (In 1,47). Potrivit spiritului profetismului autentic, ei aºteptau dela Mesia o schimbare religioasã, o împãcare cu Dumnezeu, datoritã suferin-þelor sale mântuitoare. Luminaþi de Sfântul Duh, ei ajunseserã pânã la Isus.Imaginea curentã ºi rabinicã despre Mesia era formatã din visuri politice.Când un popor este robit, secole de-a rândul el începe sã viseze, asemeneaunui prizonier în închisoarea sa. Se formeazã un mesianism politic. În felulacesta, iudaismul s-a dezvoltat într-un sens absolut greºit, el a lãsat sãdecadã religia profeþilor. Mesia iudaismului de mai târziu nu mai era omul dure-rilor, descris de Isaia, ci o fiinþã îmbrãcatã în acelaºi timp în slavã cereascãºi pãmânteascã, un om de stat, un rãzboinic neînvins, care nu ar fi pãrtaº nicila slãbiciune nici la neputinþa omeneascã ºi, mai ales, la moarte. Un erousuprauman nu se lãsa înfrânt de potrivnicii sãi, el nu se lãsa rãstignit. Elvine pentru a domni, a judeca, a-i distruge pe duºmanii sãi, a întemeia o împã-rãþie ºi a stabili o pace universalã. Chiar grupul ucenicilor nu a reuºit sã sedebaraseze cu totul de anumite vise pãmânteºti (Mc 9,22). Oare sperau ei sãocupe într-o zi câte un post de ministru la dreapta ºi la stânga lui? Oare Petrunu i-a fãcut reproºuri Învãþãtorului sãu, când acesta ºi-a prezis suferinþele?(Mt 16,22; Mc 8,33). ªi cât necaz a avut Isus cel înviat ca sã deschidã ochiiucenicilor de la Emaus! „Oare nu trebuia Mesia sã îndure aceste suferinþe?”(Lc 24,26).

Aceasta era, deci, ideea mesianicã ce frãmânta mintea lui Saul. Rãstig-nirea dovedea în ochii sãi cã Isus era un Mesia fals ºi-i arãta drept minci-noºi pe partizanii lui. În ceea ce priveºte ideea unei fraternitãþi între evrei ºimembrii unei alte rase, aceasta îi apãrea ca ceva de nesuferit. Trebuie sã avemîn faþã toate aceste consideraþii pentru a aprecia just izbucnirea concepþieicreºtine în mintea lui Saul.

În sfârºit, iatã cã se întinde înaintea lui câmpia Damascului, o oazã verdestrãbãtutã de apele cristaline ale Baradei ºi Pharpharului. Oraºul cenuºiu caperlele cu un colier de rodii, palmierii ºi copacii erau aþipiþi sub soarele arzãtorde amiazã, care-i învãluia într-o luminã scânteietoare, strãlucitoare de albeaþã.

CAP. II: ANII DE MATURIZARE 23

Pe Saul începea sã-l doarã ochii, deºi avea un vãl de culoare deschisã ce-iacoperea capul. Oare nu la fel s-a petrecut ºi cu Moise, când a vãzut rugularzând în deºert? Atunci s-a petrecut evenimentul pe care nimeni nu-l vaputea explica vreodatã. Din cer a strãlucit în jurul sãu o luminã orbitoare;caii au sãrit ºi s-au aruncat într-o parte. Se aude un zãngãnit metalic ºi Saulzace la pãmânt. Un cerc de foc se strânge asupra lui. În apariþia de foc el vedeo faþã ca aceea a unui „om ceresc”(1Cor 15,48). ªi o voce îi vorbeºte în limbasfântã a pãrinþilor sãi (Fap 20,14): „Saule, Saule, pentru ce mã prigoneºti?”

E oare ceva uimitor de a-l vedea pe Saul clãtinându-se sub lovitura demãciucã a acestei noi cunoºtinþe? Nu se ºtie cât timp i-a trebuit ca sã-ºi punãaceastã întrebare, care trãdeazã mai curând o uimire fãrã margini decât oîndoialã. „Cine eºti tu, Doamne?” Dar iatã cã apare cuvântul eliberator: „Eusunt Isus”, apoi, ca un dulce reproº, „pe care tu îl prigoneºti!”

Atunci a þâºnit din adâncul fiinþei sale un izvor ale cãrui ape i-au inundatsufletul de aceastã „luminã în care a strãlucit cunoaºterea slavei lui Cristos”(2Cor 4,6). Isus a rãsãrit în lumina credinþei. În sufletul sãu se nãscuse oforþã misterioasã; începea o viaþã nouã, intra într-o lume superioarã. Era ocapitulare totalã a spiritului ºi a voinþei, a acestei citadele care îi rezistaselui Dumnezeu; era o supunere totalã a gândurilor spre a asculta de Cristos(2Cor 10,5). Niciodatã el nu va avea nici cea mai micã îndoialã asupra celorce trãiesc în aceste câteva clipe. Convingerea sa va rãmâne nezdruncinatã.El îl vãzuse în chip real pe Cel Înviat ºi vorbise cu Dânsul.

Dar iatã cã Saul îºi revine: un bãrbat de acþiune. „Doamne, ce vrei sã fac?”Când Saul s-a ridicat de jos, era pentru totdeauna ucenicul credincios al luiCristos.

ªi-a dat seama cã: „nu depinde de cel ce vrea sau de cel ce aleargã, ci demila lui Dumnezeu” (Rom 9,12). Apariþia lui Cristos cel înviat îi va dovedieroarea sa cu privire la mesianitatea lui Cristos, neputinþa sa moralã ºi reli-gioasã. Fãrã apariþia lui Cristos cel înviat, Saul niciodatã nu ar fi învins „scan-dalul crucii”, adicã concepþia iudaicã a lemnului de batjocurã. Numai înviereaputea sã îndepãrteze acest obstacol-scandal, dupã cum a fãcut-o ºi pentruceilalþi discipoli. Faptul cã Cristos cel înviat i-a apãrut nu sub trãsãturile Aceluiacare pedepseºte ºi se rãzbunã, ci „cu o faþã plinã de seninãtate ºi de milã”(Tit 3,5), asta l-a întãrit în ideea cã mânia lui Dumnezeu împotriva oamenilorse schimbase în iubire datoritã celui Rãstignit, „Mielul lui Dumnezeu”, vestitde profeþi.

24 PAUL DIN TARS

De la evenimentul petrecut pe drumul Damascului ºi pânã la profe-siunea de „credinþã în cruce” (Gal 6,14; Fil 2,8) nu este decât un pas. Cruceadevine semnul mântuirii noastre. „Scandalul” s-a transformat în „puterea”lui Dumnezeu.

În faþa unei asemenea convertiri e inutil sã mai recurgem la explicaþii psiho-logice. Nu poþi demonstra ca fiind ceva dinãuntru. Este o „moarte misticã”ce se produce într-o noapte misticã. Ea e tot atât de misterioasã ca ºi viaþanou-nãscutã în sânul mamei. În sensul adevãrat al cuvântului, e o a doua naºtere.Aºa a simþit-o Paul. Tocmai la caracterul subit al acestei naºteri face aluziecuvântul ciudat: „Celui din urmã mi s-a arãtat ºi mie, ca unuia nãscut înaintede vreme” (1Cor 15,8).

Apariþia de la Damasc stã la baza celor 4 teze pauline. 1) Cel Înviat esteMesia ºi toate profeþiile s-au împlinit în persoana sa. 2) Cristos este Dumnezeu,fapt de neconceput pentru iudaism din cauza prejudecãþilor sale cu privirela Mesia. La Damasc, Paul recunoaºte identitatea dintre Isus cel pãmântescºi Fiul lui Dumnezeu cel preexistent, spiritual ºi veºnic. 3) Locuirea misticãa lui Cristos în credincioºii sãi ca într-un corp aparent pãmântesc (Fap 9,5;1Cor 12,13; Ef 5,30). În aceste clipe i-a fost revelat sensul formulei „în CristosIsus ”. Suntem, aºadar, la izvoarele misticii pauline cu privire la Cristos ºi laBiserica sa, ale cãrei începuturi le gãsim tocmai în copilãria sa. 4) Chemareasa ca apostol al pãgânilor. Apariþia de la Damasc a fost o vedenie de chemareºi ea poate fi asemãnatã vedeniilor inaugurale ale marilor profeþi. De acumînainte, Paul nu mai poate alege între a tãcea sau a-l vesti pe Cristos. „Apredica evanghelia este pentru mine un titlu de glorie, este o obligaþie ce-mirevine ºi «vai mie de nu o voi face»” (1Cor 9,16).

Dar, mai presus de toate, în sufletul lui Paul este un gând, un sentimentpredominant: el se simte profund pãtruns de dragostea iertãtoare ºi de neînþelesa lui Cristos. Cã Domnul a venit la ucenicii sãi iubiþi dupã înviere, asta erade aºteptat. Dar faptul cã el apare acestui avortat, duºmanului sãu celui maiînverºunat (1Cor 15,7), faptul cã l-a ales din sânul maicii sale, cã l-a urmãritani de zile cu privirea sa iubitoare (Gal 1,15), cã l-a iubit pe el în primul rândºi cã s-a jertfit pentru dânsul, iatã ce-l uimea. Aceastã iubire, de-acum înainte,este miezul ºi steaua cãlãuzitoare a evangheliei sale.

Aºa s-a produs pentru Saul evenimentul pascal. A fost un duel minunat întreCristos ºi fãptura sa. Sfântul Augustin, care avea o mare experienþã în acesteprobleme, spune, vorbind despre lupta harului la sfântul Paul: „l-a aruncatla pãmânt ºi l-a ridicat îndatã - percutiens eum et sanans, occidens et vivificans”(Sermo 14).


7. La Damasc

Fap 9, 10-22; 22,11-16

Când Saul, la porunca Domnului, s-a sculat de jos, a deschis ochii, pecare pânã atunci, ca spre a se arãta, îi închisese, nu vedea nimic; era orb!Iatã-l în picioare ºi neputincios, el, omul de temut, dibuind îºi cãuta tovarãºii.Aceºtia au condus încet ºi cu precauþie un om zdrobit ºi tãcut prin pãduriceaminþii, care existã ºi acum, pânã la poarta Damascului, care de atunci îi poartãnumele. Ei au pornit pe o stradã numitã „cea dreaptã”, lungã de mai mulþikilometri. ªi mãrginitã de superbe colonade corintice, ale cãror resturi cimen-tate se pot vedea ºi astãzi în zidurile unor case moderne. Au tras la hanulunui oarecare evreu numit Iuda. Acolo, Saul s-a retras într-o încãpere. Timpde trei zile el n-a mâncat ºi n-a bãut nimic ºi a fost ca ºi mort pentru lumeaexterioarã. Aceste trei zile, care stau între moartea sa misticã ºi învierea spiri-tualã prin botez, prezintã o oarecare analogie cu cele trei zile petrecute deCristos în mormânt. Timp de trei zile, Saul este cufundat într-un somn mistic.Ce aºtepta el oare? Cristos spusese cã îi va arãta ce are de fãcut.

Când un suflet se gãseºte în chip radical smuls din mediul sãu vital depânã atunci, când îi este insuflat un nou principiu de viaþã, atunci o astfel derenaºtere se petrece numai în suferinþã ºi cãinþã. A trebuit sã sufere procesulde reeducare ce avea sã sfãrâme orgoliul sãu omenesc ºi sã purifice metalulsãu cel preþios, de unde avea sã iasã „vasul cel ales”. Lui Saul i-au trebuittrei zile ca sã se cureþe de dãrâmãturile concepþiei sale anterioare. N-a ieºitla ivealã nici un loc gol, un loc deºert. Un element nou îºi fãcuse erupþiaîn sufletul sãu, încolþind ºi crescând pânã la a-l cuprinde cu totul. Ce era asta?Viaþa cea nouã în Cristos! Cine citeºte scrisorile sale, acele documente unicede psihologie în literatura universalã, întâlneºte la orice paginã aceastã idee:„Dar el a avut milã de mine!” (1Tim 1,13). Un principiu al economiei divinevrea ca omul sã fie condus la Dumnezeu prin aproapele sãu. Dumnezeu îidescoperi unui simplu credincios, Anania, starea temutului ºi greu încer-catului duºman al creºtinilor; dar, în acelaºi timp, într-o vedenie paralelãîi descoperi lui Saul însãrcinarea lui Anania. Alegerea cãzuse asupra unuipersonaj timid, care avea, ca ºi Moise odinioarã, un moment de ºovãialã,aflând de misiunea pe care i-a încredinþat-o Dumnezeu. Teama sa a fost cal-matã de aceastã asigurare: „Iatã cã el se roagã!” Anania porneºte la drum.Timid, el a intrat în casã. Încrederea întâlneºte tot încredere. Mâinile aspre

26 PAUL DIN TARS

ale acestui om din popor sunt puse pe capul lui Saul. „Frate Saul, crezi tuîn Isus, crezi cã el este Mesia ºi Fiul lui Dumnezeu?” „Frate”; ce emoþie atrezit aceastã expresie în sufletul lui Saul, când i-a fost adresatã pentru primaoarã din partea unui credincios! Iatã-l pe Saul, cel de odinioarã, cum seaºazã ca un copil la picioarele modestului Anania, împotriva cãruia avea,poate, în buzunar un mandat de arestare. El primeºte prima catehezã.

Saul, care tocmai primise botezul Duhului, trebuia acum sã fie asociatla comunitatea creºtinilor prin botezul sacramental. ªi astfel, el, chiar maiînainte de a fi luat ceva în gurã, în tovãrãºia lui Anania ºi a mai multor fraþi,a coborât spre Barada, acest râu care, prin numeroasele sale canale, stropeºtegrãdinile Damascului, ale cãrui ape alimenteazã fântânile ce împânzesccurþile interioare ale caselor ºi rãspândeºte binefacerile sale atât în palatelecelor bogaþi, cât ºi în colibele sãracilor. Aici este locul unde acest solitara devenit membru al comunitãþii „sfinþilor”.

Sã nu ne mire faptul cã Saul a fost botezat aºa de repede. Pentru a fibotezat, se cerea în acele vremuri credinþã în marile adevãruri ale mântuirii(Fap 2,41; 8,37; 16,31; 19,5), mãrturisirea lui Cristos, a caracterului sãumesianic, a naturii sale de Fiu al lui Dumnezeu, a puterii sale de mântuire,a morþii pe cruce, a învierii sale ºi a venirii Sfântul Duh. Instrucþiunea cuprivire la viaþa lui Isus, la moralã, la sacramente nu se dãdea decât mai târziuºi forma deja de pe vremea apostolilor cele patru pãrþi ale catehezei. Saulnu-ºi dãdea seama de ceea ce se petrecea cu dânsul. Cu uimire constatã cãîn sufletul sãu se formeazã structuri delicate, iar prejudecãþile de altãdatãîi cãdeau ca niºte „solzi”. Mai târziu, el va descrie acest proces de renaºtereca o moarte misticã, o îngropare, apoi o înviere în Cristos (Rom 6,3-7).

Saul se crede obligat sã dea socotealã în sinagogã, în sâmbãta urmãtoare,despre schimbarea mentalitãþii sale. Acolo el îl proclamã pe Cristos ca peacela care a realizat toate speranþele lui Israel, ca pe unul ce-a transformatviaþa omeneascã, ca pe unul ce-a împlinit dorinþa popoarelor ºi a tuturortimpurilor. Tânãra comunitate creºtinã de la Damasc se compunea aproapenumai din refugiaþi ºi încerca sã trãiascã în pace cu sinagoga ºi sã evite oriceconflict. Caracterul cu totul personal ºi hotãrât al acestei predici o puneaîntr-o oarecare încurcãturã. Saul a început sã devinã un „frate periculos”.Trebuie sã ne închipuim cã nu numai duºmãnia crescândã a conaþionalilorsãi evrei, care vedeau în el viitorul duºman al religiei legale ºi naþionale,dar, mai ales, atitudinea plinã de teamã a celor care împãrtãºeau credinþa


sa îl vor decide sã pãrãseascã fãrã întârziere oraºul. A fost prima sa fugã.De acum încolo, viaþa-i va fi o succesiune de plecãri ºi de fugi, ca ºi viaþaînvãþãtorului sãu.

8. În mijlocul norului

Fapte 9,20-30; cf. Gal 1,11-12; 16-17; 2Cor 11,32-33

Asupra evenimentelor din anii urmãtori existã divergenþe aparente întrepovestirea lui Luca ºi indicaþiile date de apostol în Scrisoarea cãtre Galateni.În mod vãdit, este o lacunã în Faptele Apostolilor. Cele „câteva zile” (9,20)nu sunt suficiente pentru o activitate misionarã durabilã. Apoi nu e probabilca Paul sã fi început cu acesta îndatã dupã întoarcerea sa. Din fericire, maitârziu, Paul a fost silit, din cauza atacurilor adversarilor sãi, sã dea la oparte acest vãl. „Îndatã eu n-am cerut sfat de la trup ºi sânge” (Mt 11,17), adicãjudecata mea omeneascã ºi a prietenilor mei. „Nici n-am mers la Ierusalim!(Gal 1,16-17). Ce ar fi cãutat el acolo? Amintirea nebuniei sale era preaproaspãtã. Situaþia sa faþã de cei 12 ar fi fost foarte delicatã, ºi ºi-ar fi pusviaþa în pericol din cauza Sinedriului. „Eu m-am dus în Arabia”. CuvântulArabia avea pe atunci o sferã mare ºi cuprindea întreaga peninsulã arabicãpânã în sus la Damasc ºi chiar pânã la Eufrat.

Cu sufletul plin de cele mai puternice impresii, amintindu-ºi de instruc-þiunile ºi învãþãmintele pe care le primise în cercul celor credincioºi de laDamasc, având ºi o Biblie pe care, pe cât posibil, o purta mereu cu sine,iatã-l pe Paul solitar, îmbrãcat ca ºi beduinii, cu o hainã albã largã, cu o centurãde piele ºi un vãl colorat. El strãbate o regiune sãlbaticã, fãrã arbori, care vafi mai târziu locul ales al eremiþilor ºi al stiliþilor. Acest timp de reculegerede aproape trei ani a fost pentru Paul epoca cea mai fericitã din viaþa sa. Aici,sub conducerea Duhului lui Cristos, se realizã adânca transformare în sufletullui Paul, la care face aluzie în Scrisoarea cãtre Filipeni (3,7-11). „Dar celece au fost câºtiguri pentru mine, pentru Cristos le-am socotit drept pagube.Ba, mai mult, eu consider cã toate lucrurile sunt pagube faþã de cunoaºterealui Isus Cristos, Domnul meu, pentru care de toate m-am lepãdat!”

Din aceastã metamorfozã a conºtiinþei sale, înainte de toate, se impun douãaspecte: noua sa cunoaºtere despre Cristos ºi noua sa concepþie desprecredinþã.

28 PAUL DIN TARS

1. Concepþia nouã pe care apostolul ºi-o face despre Cristos se leagãfoarte strâns de experienþa de la Damasc. Chiar din perioada când era fariseu,Paul avea cunoºtinþe istorice destul de exacte cu privire la Isus ºi le adãu-gase felului sãu personal. Deºi exista un ºir de elemente istorice ºi exegeticedeja pregãtite în mintea lui, totuºi nu erau decât fragmente disparate, negli-jate ca „piatra unghiularã, pe care au aruncat-o zidarii”. Dar la ce ar fi folosittoate acestea fãrã un principiu unificator ºi coordonator cu un scop nou,superior? Pentru aceasta, era într-adevãr nevoie de o minune a harului.Factorul care a unit elementele contradictorii ºi a fãcut ordine în haosul dinsufletul sãu a fost un principiu vital, nou, aºa cum o spune el însuºi. „Trecutula dispãrut, acum e o lume nouã.” (2Cor 5,17). A fost sfânta „Pneumã”,care-ºi trimitea razele de pe faþa lui Cristos în inima sa. (2Cor 4,6). Acestlucru ne face sã înþelegem de ce nu a socotit necesar, dupã convertirea sa,sã strângã de la apostolii din Ierusalim date istorice despre Cristos. DoarDomnul era în stare sã-i dea o cunoaºtere adâncã a fiinþei sale.

Cum ºi-l reprezintã noul convertit pe Isus? Asupra acestui punct noi suntemreduºi la presupuneri ºi relaþii extrase din scrisorile sale. Ideea fundamen-talã, care i-a fost revelatã la Damasc, este aceea a unei intervenþii puter-nice a lui Dumnezeu în istorie prin persoana lui Isus, venit pe lume pentrua-i mântui pe oameni. Isus este mandatarul lui Dumnezeu, trimisul sãu,mesagerul veºtii cele bune. El este Mesia. Prin moartea ispãºitoare a lui Isusa început o erã nouã. Învierea este dovada divinitãþii sale. El este Fiul luiDumnezeu, nu numai prin adopþiune, aºa cum erau evreii pregãtiþi sã-lprimeascã, ci prin naturã, aºa precum Cristos a afirmat-o în faþa lui Caiafa.Este acel Cristos ceresc care a intervenit cu mila sa în viaþa lui Saul. El aîndeplinit pentru Saul ceea ce fãcuse pentru lumea întreagã. Saul a fost chematsã contemple în faþa sa splendoarea divinitãþii. Studiul profeþilor i-a desco-perit din ce în ce mai mult cã Isus este Mântuitorul pãcãtoºilor ºi Rãscum-pãrãtorul lumii întregi. Chiar de acum el lua cunoºtinþã de voinþa lui Cristosde a dãrâma barierele dintre iudaism ºi celelalte naþiuni.

Ideea pe care ºi-o fãcea Paul despre Cristos în vremea aceasta nu e lipsitãde trãsãturi concrete, cu toate cã el nu se adaptase la izvoarele vii ale tradiþieiorale. Lucrul pe care-l iubeºte cel mai mult, cel pãmântesc, este crucea, pecare el o va zugrãvi galatenilor ºi pe care o va predica corintenilor, „cãci eunu am intenþionat sã ºtiu despre voi altceva decât Isus Cristos, iar pe acestarãstignit” (1Cor 2,2). Apoi el e miºcat de sãrãcia lui Isus, de lepãdarea de sine


ºi iubirea faþã de oameni, de felul cum îºi împlineºte misiunea sa divinã(Fil 2,6-10). Acum el simte ce înseamnã a fi creºtin; înseamnã a fi cucerit ºidedat lui Cristos. Paul îl cunoaºte pe Isus ca persoanã istoricã cu legãturile saleomeneºti; descendenþa trupeascã, naºterea, rudenia, pe scurt, tot ceea ce estecondiþionat de aceastã lume efemerã. Prin moartea sa, Cristos s-a despuiat deorice condiþie omeneascã ºi acum el trãieºte în viaþa cereascã. În rezumat,Cristos cel istoric reprezintã fundalul, foarte vizibil, al imaginii pauline alui Cristos.

Felul paulin de a-l vedea pe Cristos constã în a-l vedea din punct de vedereal mântuirii pe care o aduce neamului omenesc, ca un nou Adam ºi cap spiri-tual (concepþia soteriologicã a lui Cristos). Punctul sãu de vedere diferã de celal sfântului Ioan, care se orienteazã spre ideea Logosului veºnic ºi preexistent.Cine l-ar pune în contradicþie pe Paul cu Evanghelia dupã sfântul Ioan ardovedi cã nu a înþeles nimic din gândirea paulinã. La amândoi, concepþiadespre Cristos nu este rodul unei speculaþii religioase, ci o descoperire „aDuhului”, o lucrare a Sfântului Duh (1Cor 2,10-16).

2. Cât de strãin va fi de acum pentru Paul templul cu vestibulele ºi jertfelesale! Acum el face experienþa ameþitoare a unui sentiment de forþã, carepotolea neliniºtea inimii sale, alungând nesiguranþa, dizolvând îndoielileºi inundându-i spiritul ºi inima de cãldurã ºi luminã. El va numi acestsentiment „pistis”, credinþã. Va fi o adeziune bucuroasã ºi completã a omuluila cãile ºi mijloacele alese de Dumnezeu ºi realizate prin Fiul sãu. Paul eranerãbdãtor sã devinã un crainic al veºtii celei bune, „sã vesteascã numelelui Isus pãgânilor, regilor ºi fiilor lui Israel ºi sã mãrturiseascã fericirea dea fi fost cucerit de Isus Cristos” (Fil 3,12). „O constrângere apãsa asupramea. Vai mie dacã nu voi predica!” (1Cor 9,16).

ªi iatã cã într-o zi a apãrut la Damasc omul cu fruntea galbenã de gânditor,cu trãsãturi discrete, cu ochii adânciþi, a cãror privire pãrea cã vine de foartedeparte, încãrcatã de vedenii minunate. Multe lucruri se schimbaserã la Damasc.Oraºul nu mai era sub administraþia romanã. Rânduiala fermã care domnisesub Tiberiu încetase. Politica noului împãrat era sã redea popoarelor din Orientautonomia ºi regii lor. Legatul imperial Vitelius tocmai cedase regelui naba-teilor, Aretas de Petra, fãrã nici o împotrivire, Damascul. În acest timp, unºeic nabateu locuia în oraº în calitate de comandant de þinut, asistat de obandã de beduini sãlbatici, coborâþi din Hauran. Stãpânii cei noi cãutau sã-icâºtige pe evrei, fãcându-le diferite concesii în ceea ce priveºte autonomia lor.Ei le dãdeau mânã liberã pentru actele de violenþã sãvârºite în numele religiei.

30 PAUL DIN TARS

Când Saul s-a prezentat sâmbãta urmãtoare la sinagogã, spre marea mirarea evreilor, el a cerut cuvântul spre a demonstra, bazat pe textele luate din profeþi,cã Isus este Mesia ºi cã el trãieºte. Deodatã, sute de pumni l-au ameninþat.Unii strigau: „Oare nu este acela care altãdatã îi prigonea la Ierusalim pe ceice mãrturiseau acest nume ºi care a fost trimis de marele sfat în acest oraº sprea-i aresta pe creºtini?” Alþii ameninþau: „Puneþi mâna pe el, cãci este un apos-tat!” Cu mare greu a putut scãpa. În curând, s-au gãsit niºte conjuraþi care aufãgãduit sã-l ucidã pe apostat, de îndatã ce se va arãta pe strãzile oraºului.A fost uºor sã-l cumpere cu bani pe etnarhul arab. El a pus strãjeri la toateporþile oraºului pentru a-l prinde pe fugar. Deghizat în haine de þãran ori deconducãtor de cãmile, el e însoþit de câþiva fraþi pe strãzile înguste spre o casãconstruitã lângã zidul înconjurãtor, care avea o fereastrã la etajul de sus, cedãdea spre câmpie. Paul se ghemui cu greu într-un coº, unde este bine fixat,fiind apoi coborât pe lângã zid cu ajutorul unor funii puternice. Ajuns jos,el iese din coº ºi iatã-l traversând grãdini, canale de irigaþie, ferme, pentrua ajunge, în fine, la drumul cel mare ce duce spre sud, spre „via maris”.

9. La Biserica mamã din Ierusalim

La Ierusalim: Fap 9,26-30Viziunea din templu: Fap 22,17-21;

cf. Gal 1,18-24

Dar unde sã meargã? I se deschideau douã cãi. Una ducea spre nord, laTars, patria sa. Dacã ar fi ales aceastã cale, el ar fi rãmas fãrã un contact cuapostolii ºi, din cauza caracterului sãu înclinat spre asprime ºi deprins sãdomine, ar fi devenit o ramurã sterilã. Aºa s-a nãscut în el dorinþa de a-i faceo vizitã lui Petru ºi de a lua legãtura cu Biserica primarã. Nu e nici o îndo-ialã cã Paul era la curent cu activitatea pãmânteascã a lui Cristos. Dar numaila Ierusalim putea sã afle amãnunte, sã asculte povestirea amintirilor încãrecente ºi sã cunoascã chiar originalul cuvintelor Domnului. Îi lipsea încã ceva:trebuia sã înveþe sã cunoascã liturghia, aºa cum era practicatã în comuni-tatea de la Ierusalim, sã se familiarizeze cu tradiþia în ceea ce priveºte botezul,catecumenatul, celebrarea cinei de pe urmã. De aceea, Duhul lui Isus, în carede multã vreme era deprins sã se încreadã, l-a dirijat spre sud, spre Ierusalim.

Chiar ºi la Ierusalim situaþia se schimbase mult. Dupã ce au aºteptat în zadarîntoarcerea sa timp de 3 ani, Sinedriul slãbise treptat, prigoana ºi creºtinismulacoperiserã þara cu o reþea întreagã de comunitãþi.


Paul avea la Ierusalim o situaþie foarte dificilã, atât faþã de evrei, cât ºifaþã de creºtini. Aceºtia din urmã nu aveau încredere în el. Unii considerauîntoarcerea lui ca o nouã tacticã de luptã ºi se þineau departe de dânsul.Numai unul singur l-a înþeles, un elenist de curând convertit ºi vechi tovarãºde ºcoalã; el putea sã-l înþeleagã mai bine decât oricare altul. Acesta eraBarnaba, unul dintre personajele cele mai simpatice ale Bisericii primelorveacuri. Datoritã iubirii ºi a puterii sale de a citi în suflete, el fusese supranumit„fiul mângâierii”. Privirea sa inspiratã a descoperit în fratele pãrãsit un sufletmare de apostol. Mâna sa intervine în mod prietenesc pentru prima datã înviaþa lui Paul. El l-a scos din izolare ºi l-a prezentat apostolilor celor maide seamã: Petru ºi Iacob. În felul acesta, Paul a intrat în cercul ucenicilor;în urma acestui act de caritate s-a dezvoltat una dintre cele mai frumoaseprietenii din istoria Bisericii. Paul nu a fãcut acum cunoºtinþã cu ceilalþi apostoli.Probabil cã ei se gãseau atunci în comunitãþi exterioare. Paul venise, în special,pentru a-i face o vizitã lui Chefa, cum îi plãcea lui sã-l numeascã pe Petru;pentru a-i face cunoºtinþã cu dânsul ºi pentru a fi iniþiat de cãtre el în tradiþiacea vie a Bisericii primare. Timp de 14 zile, apostolii s-au întreþinut mereu.Ce scene dramatice trebuie sã fi fost acele convorbiri dintre cei doi uceniciînfocaþi ai lui Cristos: Paul, atent ca ºi Nicodim, urmãrea toate cuvintele luiPetru, care-i povestea pânã noaptea târziu istoria celor trei ani minunaþi.ªi aceastã prietenie a dãinuit - în ciuda câtorva neînþelegeri trecãtoare - pânãla martiriul suferit împreunã.

Ideea despre Cristos, pe care Paul o descoperise în vedenie ºi în medi-taþiile sale din deºert, îºi gãsi o bazã în tradiþie prin acest contact de 14 zile cuPetru. În afarã de aceste 14 zile, Paul va avea mai târziu o legãturã continuãcu ucenicii apropiaþi ai Domnului; Barnaba, colaboratorul sãu vreme de maimulþi ani; cu Sila, tovarãºul sãu de cãlãtorie, cu Marcu, viitorul biograf al luiIsus; cu Iacob, Ioan ºi diaconul Filip. Plecând de la scrisorile sale, putem deducede ce naturã au fost convorbirile sale cu aceste personaje. În cap.15 dinScrisoarea întâi cãtre Corinteni, Paul ne aratã, de exemplu, cã el a culesinformaþii serioase cu privire la învierea lui Cristos ºi la apariþiile sale.

Dacã apropiem detaliile pe care Paul nu face decât sã le menþioneze înscrisorile sale, ºi pe care probabil cã le-a dezvoltat mult în catehezele orale,obþinem o prezentare a vieþii lui Isus, care denotã o cunoaºtere exactã aamãnuntelor vieþii sale pãmânteºti, începând cu genealogia ºi sfârºind cuînãlþarea sa. El vede în Isus modelul ºi învãþãtorul, prietenul ºi maestrul sãu.

32 PAUL DIN TARS

Dar mai presus de toate este crucea, drama de pe Golgota. Iatã ce se aflãîn centrul meditaþiei sale. Ajungem sã reconstruim întreaga profesiune decredinþã apostolicã cu citate scoase din scrisorile sale. De asemenea, Paulne-a pãstrat cu fidelitate anumite cuvinte rostite de Isus, cum ar fi cele aleorânduirii sfintei Euharistii, chiar mai exact decât Matei ºi Marcu, cele cuprivire la trimiterea ucenicilor (1Tim 5,18) ºi doctrina indisolubilitãþii cãsã-toriei. Tot lui Paul îi datorãm salvarea de la uitare a urmãtoarelor cuvinteale lui Isus: „Mai mare fericire este sã dai decât sã primeºti” (Fap 20,35).Un ºir lung de tradiþii îl lega pe Paul de comunitatea primarã ºi de Isus celistoric ºi el putea sã se laude cã poseda la fel „Duhul Domnului” (1Cor 7,40).

Este evident faptul cã Paul nu ºi-a petrecut tot timpul ºederii sale la Ierusalimnumai cu Petru. El era o fire combativã, se simþea împins sã dea mãrturiedespre adevãrul cunoscut ºi dobândit. Sinagoga liberþilor devine atunci teatruldezbaterilor extrem de violente între el ºi vechii sãi colegionari. N-a lipsitmult ca sã aibã aceeaºi soartã ca ºi ªtefan. Grupul ucenicilor tremura pentruviaþa lui, dar ºi pentru a lor. Pânã atunci ei se feriserã cu grijã de oriceconflict cu fariseii, dintre care un numãr destul de mare trecuse de partea lor.Încetul cu încetul, se forma un iudeo-creºtinism destul de original, unde prob-lema valorii Legii lui Moise era un tabu, ºi iatã cã vine acest om imprudent!Acest om fãrã compromisuri. Pentru acest teren dificil, Paul nu gãsise încãmetoda misionarã potrivitã. Caracterul sãu era încã prea nepotrivit. Încer-carea s-a terminat cu un eºec mai grav ca cel de la Damasc. El a simþit aceastaîn chip dureros. În cuvântarea sa de apãrare, adresatã iudeilor, dupã arestareasa (Fap 22,17), el povesti cum s-a dus la templu ca sã-ºi deschidã sufletulîn rugãciune: „Doamne, nimeni nu vrea sã mã asculte. Ei mã cunosc preabine”. Numai ordinul categoric: „Grãbeºte-te ºi ieºi cât mai repede din acestoraº. Vreau sã te trimit la neamuri îndepãrtate” l-a salvat pe el ºi i-a feritpe fraþii sãi de o nouã catastrofã.

Pretutindeni era urmãrit de oameni înarmaþi cu pumnale. Ucenicii l-auajutat sã fugã în chip tainic la Cezareea, oraº în afara jurisdicþiei iudaice ºipunct de trecere a numeroase linii maritime. I-a fost interzis de a poposi încalea-i ºi de a vizita vreo comunitate. „Aºa am rãmas eu necunoscut de comu-nitãþile din Iudeea”. De la Cezareea, Paul a trecut prin Tir ºi Sidon spre ase duce la Seleucia, aproape de Antiohia; el a strãbãtut Siria ºi Cilicia (Gal 1,22)ºi a ajuns, fãcând un oarecare înconjur, în oraºul sãu natal, Tars.


10. Anii liniºtiþi de la Tars

Drumul spre Tars: Fap 9,30-31În Siria ºi Cilicia: Gal 1,21

Descoperiri ºi chipuri: 2Cor 12,2-5

Motivele de ordin psihologic militeazã în favoarea unei perioade de inactivi-tate exterioarã de trei sau patru ani, timp în care Paul ar fi aºteptat în recule-gere o nouã chemare de la Dumnezeu. Rãbdarea ºi încrederea lui Paul eraupuse la încercare. Nimic nu este mai greu în viaþã decât sã te simþi de prisos,nefolositor sau prea puþin ocupat în slujba lui Dumnezeu, atunci când eºtiîn plinãtatea forþelor tale. Nimic nu este mai greu decât arta de a-þi pãstraforþele ºi talentele pentru o lucrare pe care þi se pare cã Dumnezeu þi-o refuzã.Paul trebuia sã disparã ºi se pãrea cã totul ar fi mers mai bine fãrã dânsul.Citadela ºi meterezele amorului propriu trebuiau sã fie aruncate la pãmânt,pentru ca Dumnezeu sã-i poatã încredinþa lui Paul o misiune uriaºã. Cândsupunerea la voinþa divinã a fost completã, când el s-a aºezat pe ultimul locîn Biserica creºtinã, atunci a auzit invitaþia: „Prietene, urcã-te mai sus!”

În apropiere de Tars este o peºterã în care, dupã o veche tradiþie, Paul arfi petrecut ca eremit anii ce au urmat. Cu toate acestea, noi îl gãsim cu maimultã probabilitate în strada þesãtorilor de corturi, în cartierul evreiesc alTarsului. Ce bine i-a prins acestui fiu de fariseu meseria de þesãtor! Aceastãmeserie pe care o practicase în Arabia, cum va face mai târziu în timpul cãlã-toriilor sale misionare, îl va face independent de orice ajutor strãin. Nu putemsubaprecia importanþa ºederii în Arabia ºi a acestor ani petrecuþi la Tars; eisunt la originea dezvoltãrii lãuntrice ºi a maturizãrii teologice a sfântul Paul.Când Paul vorbeºte în scrisorile sale, în mod exclusiv, despre „evanghelia sa”,tocmai aici trebuie sã-i gãsim începuturile. Desigur cã ºi ceilalþi apostoli meditauasupra persoanei lui Isus; întruparea, misiunea, crucea ºi învierea sa, operasa mântuitoare. Dar cu trecerea timpului, legãturile pe care le-au avut timp detrei ani cu Isus le apãreau din ce în ce mai mult ca un vis; era ca ºi cum ochiilor ar fi fost rãpiþi de o vrajã. Lucrurile vor fi cu totul altfel pentru rabinul deodinioarã. Paul se simte împins sã cerceteze pânã în profunzime cele maiascunse mistere, „unde îngerii doresc sã pãtrundã cu privirea” (1Pt 1,12).

Noi ne-am familiarizat deja cu mai multe izvoare ale viziunii pauline despreCristos ºi cu mistica credinþei sale. Mai presus de toate este evenimentulde pe drumul Damascului; el este lumina iniþialã, izvorul creator, care va

34 PAUL DIN TARS

curge în întreaga sa viaþã cu o intensitate ce nu va mai slãbi. Apoi e curentulcel mare al tradiþiei care-l leagã pe Paul de Biserica primarã. În sfârºit,studiul adâncit al Vechiului Testament, a cãrui luminã o foloseºte pentru aexplica faptele noi, ºi invers, explicã obscuritãþi ale acestuia prin lumina ceanouã a evangheliei. Ceea ce el cunoºtea în calitate de învãþat al Legii dinVechiul Testament, despre crearea lumii ºi chemarea lui Abraham, se armonizade minune cu noua descoperire a lui Cristos, într-un acord care-i îi umpleasufletul de uimire ºi adoraþie. La aceasta se adãugau acum descoperiri ºiviziuni din ce în ce mai frecvente, pe care Cel Înviat i le fãgãduise ºi pe careel se bizuie în scrisorile sale (2Cor 12,1).

Cum trebuie sã ne închipuim aceste revelaþii? Întrebarea se aseamãnã cualta: Ce direcþie ia fulgerul? Ce cale a luat inspiraþia? Ca regulã generalã, eaare douã cãi: fie cu ajutorul imaginaþiei religioase, prin simbol, fie cu ajutorulraþiunii, prin intuiþie sau viziune. La profeþii din Vechiul Testament se fãceareferire adeseori prin mijlocul simbolurilor, al cãror sens ascuns era lãmuritprintr-o iluminare internã sau rãmânea obscur. E probabil cã la Paul desco-peririle se prezentau sub formã de viziune internã. Era perceperea pe loca unui complex de adevãruri ºi cunoºtinþe, de premise ºi deducþii ce se prezentauspiritului printr-o vedenie unicã, cu certitudine intimã, ºi evidenþa originii lordivine.

Cunoºtinþele dobândite în felul acesta au fost aranjate cu forþa constructivãa unui gânditor. Contemplarea perseverentã îi permite sã asimileze în chipspiritual rodul viziunii sale ºi sã-l rezume în câteva teze principale. Anii petre-cuþi la Tars i-au permis sã-ºi facã o idee exactã despre situaþia religioasãa lumii ºi despre importanþa morþii ºi învierii lui Cristos cu privire la mântuire.În lumina acestei cunoaºteri noi, el reface drumul întortocheat ºi eronat parcursde omenire, chiar de la începutul ei. Dumnezeu le dovedise pãgânilor existenþasa, dar ei n-au tras concluzii practice. Din lumea care nu trebuia sã fie pentruei decât o imagine a lui Dumnezeu ºi-au fãcut o divinitate, ºi astfel au fãcutgreºeli mari. Evreii, în afarã de raþiune, beneficiazã de revelaþie, de lege,de profeþi ºi cãrþi sfinte. Dar ceea ce-i privilegia faþã de celelalte naþiuni ledeveni fatal din propria lor vinã. Aºa precum pãgânii au adorat creaþia, iudeiiau zeificat ºi adorat Legea.

Cum poate un om, un pãgân, sã iasã din aceastã situaþie disperatã ºi sãtreacã la o viaþã creºtinã? Paul îºi revede în gând propria sa experienþã deconvertire. Ce se petrece în el? În rãspunsul sãu, el ne expune, prin una


din acele viziuni profunde, care-i sunt proprii, însãºi esenþa creºtinismului,mai clar decât oricare dintre sinoptici. Astfel, Paul se înrudeºte cu evanghe-listul Ioan, care a exprimat aceeaºi idee în parabola seminþei de grâu caremoare ºi în cea a viþei de vie ºi a mlãdiþelor. Aceastã doctrinã se rezumã înformula: comuniune de viaþã cu Cristos. Printr-o intervenþie creatoare alui Dumnezeu, se petrecu în el o transformare pânã în adâncul fiinþei sale.N-a fost numai dezvoltarea unor oarecare virtuþi religioase, ci o rupturãesenþialã cu trecutul, o nouã orientare pe toatã linia. Aceastã schimbare nupoate fi exprimatã decât printr-o antitezã: moartea ºi viaþa. Ceea ce este ome-nesc în el a suferit cu adevãrat moarte (Rom 6,24; Gal 2,20; 6,14; Col 3,3)ºi a fost asociat cu etapele existenþei terestre a lui Cristos: moartea, îngro-parea, învierea. O nouã fiinþã a înviat în Cristos ºi pe viitor ea se gãseºteîn comuniune de viaþã ºi de moarte cu Cristos.

Orice creºtin strãbate într-un fel mistic spaþiul ºi timpul, graþie credinþeiºi botezului; el este încorporat în viaþa ºi învierea lui Cristos ºi devine o„fiinþã” nouã în Cristos cel glorios, în virtutea unicului act mântuitor fãcutde dânsul. Existenþa-i esenþialã, deºi ascunsã, se odihneºte de acum în Cristos;ea este smulsã din mâna lumii ºi a pãcatului; ea e transportatã din îndepãr-tare într-o apropiere de Cristos (Ef 2,13). Aceastã transplantare în Cristos(Ef 2,6) este efectul puterii eliberatoare a morþii lui Cristos. Ea nu este osimplã declaraþie a lui Dumnezeu, ci un eveniment real, deºi misterios, carese sãvârºeºte în sufletul celui credincios. Creºtinul „l-a îmbrãcat pe Cristos”(Gal 3,27). Pentru Paul aceste lucruri nu sunt niºte metafore, ci niºte realitãþi,mai reale decât diferitele faze ale vieþii sale. Toate aceste lucruri cu caractermistic, aceste transformãri spirituale scapã logicii curente ºi ele nu pot fiexprimate decât prin paradoxul care ne aminteºte de „nebunia crucii”.

Aceastã unire cu Cristos este nervul vital al teologiei sau moralei pauline.Sistemul dogmatic al apostolului trebuie analizat din acest punct de vedere,cãci de aici el îºi scoate unitatea ºi coeziunea. Pentru Paul, Cristos este începutul,centrul ºi sfârºitul. Toate lucrurile sunt în el, prin el ºi pentru el. Nu e numaiIsus cel istoric, ci e, în acelaºi timp, ºi Cristos cel pãmântesc ºi Cristos celcare a existat din veci în sânul preasfintei Treimi ºi Cristos cel glorificat,contemplat într-o singurã viziune. Aici suntem în inima doctrinei pauline.Acesta este sensul cuvântului adânc în Scrisoarea cãtre Galateni: „Eu suntrãstignit cu Cristos ºi, dacã trãiesc, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte înmine” (2,20). Iatã-ne deopotrivã în inima creºtinismului, a cãrei esenþã nu este

36 PAUL DIN TARS

o doctrinã, o moralã sau un cult nou. Acestea nu sunt decât elemente secundare.Marea noutate a creºtinismului este viaþa nouã acordatã printr-o moarte misticãcu Cristos prin Duhul Sfânt. Nu facem decât sã ghicim importanþa pe care oau pentru teologia paulinã descoperirile din Tars ºi din Arabia, dar întot-deauna existã riscul de a le supraevalua. Acestea n-au fost niºte pseudo-viziuni,ieºite din domeniul obscur al sentimentului religios, ci efectul spiritual al reve-laþiei divine în sufletul unui om atins de har. Lãudãroºenia adversarilor sãiîl va sili sã ridice vãlul, ce acoperea niºte experienþe spirituale, despre carenu-i plãcea sã vorbeascã. „Eu cunosc un om în Cristos care în urmã cu 14 ania fost rãpit pânã la al treilea cer; era oare cu trupul? Nu ºtiu. Era fãrã trup?Nu ºtiu. Dumnezeu o ºtie. ªi eu ºtiu cã acest om a fost rãpit pânã în Paradisºi cã acolo a auzit niºte cuvinte care nu-i sunt îngãduite unui om sã le pronunþe”(2Cor 12,2-4).

11. La Antiohia

Fap 11,19-24

Aºezatã în partea de est a Mãrii Mediterane, în unghiul drept format decoastele Siriei ºi ale Asiei Mici, Antiohia fusese construitã la douãzeci dekilometri de mare pe malul sudic al largului fluviu Oronte. Oraºul Seleucizilor,moºtenitorii gloriei lui Alexandru cel Mare, se întindea între contrafronturilemunþilor Aman la nord ºi Casius la sud; el se sprijinea pe flancurile înverziteale lui Silpius ºi era în legãturã cu toate oraºele mai de seamã ale ImperiuluiRoman. Era un centru ideal pentru o Bisericã ce voia sã se rãspândeascã întrepãgâni. Ceea ce era Tarsul pentru regiunea învecinatã a Asiei Mici era ºiAntiohia pentru Mesopotamia ºi Arabia. Când un antiohian vorbea despreoraºul sãu, îi strãluceau ochii de mândrie ºi entuziasm. El îi descria strãinuluiminunata stradã, împodobitã de coloanele construite sub Irod cel Mareîntr-o viziune princiarã. Era un „corso” împodobit cu patru colonade de mar-morã, care formau trei strãzi paralele; cea din mijloc destinatã vehiculelorgrele, cea din dreapta ºi stânga pentru pietoni, cãlãreþi ºi trãsurile de lux. Eatãia oraºul în douã pe o lungime de mai mulþi kilometri, de la est la vest,ºi ajungea la poalele unui munte, dominat de o giganticã statuie a lui Jupiter.O stradã latã, la fel de mãrginitã de colonade, pleca dintr-o insulã situatã înfluviu ºi forma cu strada principalã o imensã cruce de marmurã, ce împãrþeaoraºul în patru cartiere. Aceste douã cãi erau împodobite cu capodoperele


arhitecþilor greci, lucrate cu o fineþe pe care nu o vom mai putea întâlni însecolele urmãtoare. La nord, Orontele încercuia o insulã pe care se afla vechiulpalat al Seleucizilor. Aici îºi avea reºedinþa legatul imperial, deþinãtorul puteriisupreme asupra Orientului. El era înconjurat de întregul aparat adminis-trativ si de statul sãu major. Malul nordic al Orontelui ºi flancurile munteluiStilpius erau presãrate cu vilele celor bogaþi. Întregul oraº era înconjuratde un zid fortificat ce avea cam 300-400 de turnuri, capodopere ale arhitec-turii greco-romane. Printr-un col forþat, zidul împrejmuitor escalada stâncileabrupte, pânã la coasta muntelui Stilpius, ºi forma astfel o coloanã dantelatãcu un efect uimitor.

Oraºul se mândrea cu instalaþiile sale hidraulice. Prin intermediul uneiîntregi reþele de canale ºi conducte, care se alimentau din apele Orontelui,ºi ale cãzilor cristaline ale Danei, apa îºi rãspândea binefacerile în palat ºicocioabe, în numeroasele bãi publice ºi particulare. Numai oraºele Tars ºiDamasc se mai puteau fãli cu o atare bogãþie de apã.

Din punct de vedere social, Antiohia oferea, ca toate oraºele mari dinantichitate, un aspect destul de trist. La un cetãþean liber puteai vedea doi sclavi.Negustorii bogaþi, industriaºii, marii proprietari, fiii familiilor bogate, patri-cienii de la Roma, ocupaþi sau nu în serviciile administrative ºi militare, sebucurau de tot ceea ce le dorea inima.

Moleºeala egipteanã, fachirismul hindus ºi egiptean, imposturile orientale;iatã ce era amestecat la aceastã frontierã dintre douã lumi. Ele fãceau din acestoraº al Rãsãritului o cloacã de depravãri. Cu ajutorul descrierilor lui Libanius,Pausanias, Filostrat ºi Lucian, cu aluziile fãcute de sfântul Ioan Crisostomul,Renan a conturat, în stilul sãu atât de pitoresc, acest tablou al Antiohiei: „Acestoraº era o adunãturã nemaiauzitã de comedianþi, ºarlatani, mimi, magicieni,preoþi fãþarnici; un oraº de curse, jocuri, dansuri, procesiuni, serbãri, bacanale,un lux destrãbãlat, toate nebuniile Orientului, superstiþiile cele mai nesãnã-toase, fanatismul orgiilor. Era ca ºi o visare a consumatorilor de opiu, cao beþie a lui Sardanapal”.

Cel mai dureros era cã religia ºi, în special, religiile cu mistere ale Orientului,acordau un scut transparent acestor imoralitãþi. Religiile orientale ale acesteiepoci exaltau instinctele carnale ºi puterea procreatoare. Divinitãþile lor, înspecial zeii vegetaþiei, erau mereu veneraþi sub forma unei perechi. Aºa îiîntâlnim pe zeiþa-mamã Cibela, venitã din Asia Micã ºi pe sãlbaticul Attis dinFrigia, echivalentul dubletului egiptean al lui Isis ºi Osiris, cultul orgiac al

38 PAUL DIN TARS

lui Dionisios, Sabasios, importat din Asia ºi introdus la Roma prin intermediulTraciei ºi al Greciei; ºi acela al lui Sandan-Heracles din Tars. Imoralitatea,sub toate formele sale, însoþea frenezia prin care se celebra primãvara, într-oadevãratã beþie, sãrbãtoarea vegetaþiei. Într-adevãr, acest oraº, mai mult decâtoricare altul, avea nevoie de „vestea cea bunã” a lui Cristos.

Populaþia Antiohiei se compunea dintr-un amestec de rase ºi etnii. Amputea deosebi patru tipuri: mai întâi, romanul zgârcit în cuvinte, mândru dedominaþia sa mondialã; apoi, grecul sau semigrecul, omul rafinat care demultã vreme nu mai credea în zei; apoi, indigenul sau sirianul moleºit,suplu ºi slugarnic, care forma clasa de jos a periferiilor; în fine, cu totul izolatîn mijlocul acestor pãgâni, evreul. Evreii formau o colonie foarte nume-roasã sub conducerea unui etnarh (Iosif Flaviu, Antiq., 12, 3). Ei fãceau opropagandã activã. Toþi cei care în acest mare oraº aspirau la o religieserioasã, în special pentru femei, se duceau sâmbãtã la sinagogã. Numãrulde prozeliþi recrutaþi dintre pãgâni era considerabil. Ei erau de douã feluri:prozeliþi ai sanctuarului, care se supuneau la toatã legea lui Moise, se tãiauîmprejur ºi, printr-un fel de catecumenat ºi de botez, deveneau membri cudrepturi depline ai sinagogii; apoi „prozeliþii porþii”, numiþi în FapteleApostolilor „temãtori de Dumnezeu”, ataºaþi de iudaism prin legãturi deprietenie, ºi care frecventau mai adesea serviciile religioase.

Pe când Paul medita la Tars la misterul lui Cristos, sãmânþa evanghelieiajunsese în porturile Iope (Yafo) ºi Cezareea, ºi de acolo în Cipru, Cireneîn Africa de Nord ºi chiar la Puteoli, aproape de Neapole ºi la Roma. Arfi greºit sã credem cã prima expansiune a creºtinismului s-ar datora cãlã-toriilor misionare. Instrumentele de propagandã au fost mai ales creºtiniiîmprãºtiaþi de prigoana de la Ierusalim: meseriaºi, comercianþi iudeo-creºtini,aºa-ziºii „eleniºti”. Cunoaºterea limbilor, râvna ºi sârguinþa la muncã, abili-tatea în afaceri le deschideau toate uºile, pe când temperamentul lor veselºi plãcut le dãdea acces la inimi. ªi totuºi, aceastã activitate misionarã eraunilateralã; ea nu se adresa decât evreilor. Aceastã exclusivitate nu proveneadintr-o rea credinþã, ci dintr-o concepþie falsã. Acestor iudeo-creºtini le lipseao vedere de ansamblu, o vedere largã ºi generoasã a situaþiei. Ei i-o luaserãîn nume de rãu lui Petru, deoarece îl admisese în Bisericã ºi fãrã o formali-tate deosebitã pe centurionul Corneliu, cu toatã familia sa. Petru face apel lavedenia pe care a avut-o ºi le dovedeºte cã Sfântul Duh, coborându-se chiarînainte de botez asupra acestor pãgâni, a îndreptãþit actul sãu. Împotriva acestei


logici nu se mai putea obiecta nimic. Dar ei socoteau cazul acesta ca ceva izolat.În ce îl priveºte pe Petru, el nu îndrãznea sã tragã concluzii practice din cauzaîmpotrivirii acelora care erau ataºaþi de lege. Simplele declaraþii teoreticenu fac sã progreseze o cauzã: trebuie adãugate fapte. ªi tocmai Antiohia erape cale de a le oferi. Un grup curajos de apostoli laici din Cipru, niºte compa-trioþi de-ai lui Barnaba ºi alþii din Cirene, printre care Lucius ºi doi fii ai luiSimon din Cirene (Rom 16,13), au fost cei dintâi pionieri ai apostolatuluiprintre pãgâni. În aceastã citadelã a civilizaþiei, contrastul dintre evrei ºi pãgâninu era aºa de evident, zidul care îi despãrþea nu era aºa de gros ca în altã parteºi lucrul acestora permitea întemeierea primelor Biserici mixte, adicã formatedin evrei ºi creºtini.

Datoritã traficului intens al caravanelor, vestea a ajuns în curând la Bisericadin Ierusalim. S-a hotãrât sã se trimitã o misiune la Antiohia spre a face oanchetã ºi alegerea cãzu pe Barnaba. Nu s-ar fi putut gãsi un bãrbat maipotrivit pentru aceastã misiune delicatã. Barnaba a vãzut dintr-o ochire uncâmp vast de apostolat. El nu se îngrijora de problemele care deveniserãsubiectul unor controverse; nu vedea decât esenþialul, ca om practic, se interesacu prioritate de suflete. ªi-a dat seama cã aici este în joc „mâna lui Dumnezeu”.Aceastã expresie face aluzie la carismele, semnele ºi minunile, profeþiile ºidarul limbilor, la care a fost probabil martor în timpul acestor adunãri de cult.El a fãcut un raport pacificator la Ierusalim spre a calma spiritele, adãugândsfatul de a accepta faptele ºi situaþia aºa cum se prezentau.

În mod evident, Barnaba îºi dãdu seama cã în felul acesta chestiunea nuera rezolvatã. Problema era încã deschisã ºi în fiecare clipã ea putea cereo soluþionare. Cristos nu reglementase definitiv problema valorii pe viitora Legii lui Moise. Faptul cã el însuºi a respectat Legea putea fi interpretatîn chip diferit. ªi totuºi, trebuia încercatã rezolvarea acestei probleme gravepe care Învãþãtorul a lãsat-o ca moºtenire dureroasã Bisericii sale. Barnabanu era omul care sã rezolve radical aceastã dificultate din punct de vederedogmatic. Dar el cunoºtea omul capabil de aºa ceva.

12. Paul ºi Barnaba

Fap 11,25-30; 12,1-25

Iatã cã, într-o zi, Barnaba vine la vechiul sãu prieten Paul din Tars ºi-ispune: „Frate Saul, Cristos are nevoie de tine! Vino cu mine la Antiohia!”ªi i-a vorbit lui Paul despre triumful lui Cristos printre pãgâni.

40 PAUL DIN TARS

Fãrã Barnaba, Paul încet-încet s-ar fi extenuat în gândurile sale. Singurã-tatea ºi izolarea sunt lucruri minunate, cu siguranþã, dar nu trebuie sã ne folo-sim de ele decât din timp în timp, în mod trecãtor. Activitatea e aceea care-idezvãluie omului calitãþile sale. Aºadar, sunase ceasul ºi pentru Paul. El îºiaflase scopul vieþii sale. Ani de zile aºteptase acest ceas ºi iatã cã i se prezintãacum.

Putem admite cã cei doi prieteni au ales calea cea mai scurtã, pe mare. Eiau coborât pe Cindus într-o corabie ºi au ajuns la Seleucia într-o singurãzi pe o navã comercialã. De acolo s-au urcat repede pe înãlþimi, de unde auputut sã mai salute o datã piscurile înzãpezite ale munþilor Taurus ºi Libanus.Apoi au strãbãtut aproape cinci ore un teren accidental acoperit mai întâicu pãduri de fagi ºi lauri, cu tufiºuri, oleandri ºi lemn dulce, apoi cu vii ºi,în sfârºit, cu livezi, rodii, piersici, portocali ºi lãmâi. La picioarele lor seîntindea valea Orontelui, cu incomparabila ei splendoare. Fluviul scânteiaca o panglicã argintie, iar vilele de pe malurile sale erau ca perlele unuicolier. El era brãzdat de un mare numãr de corãbii cu pânze care fâlfâiauîn vânt. Se auzea zgomotul surd ºi ciocãniturile din marele oraº.

Trecând prin faþa palatului rezidenþial, cãlãtorii traversarã insula Oronteluiºi pãtrunserã în oraº. Îndatã s-au aflat în piaþa care servea ca loc de cantonamental caravanelor ce veneau din China prin Turkestanul oriental ºi Ecbatana,pe vechiul drum al „mãtãsii”. Alãturi de cãmile se gãseau strãini tuciurii. Cevamai departe se vedeau grupuri de sclavi tineri ºi bãtrâni din care se foloseauºi se cumpãrau mulþi la Antiohia. Barnaba l-a condus pe prietenul sãu directîn strada Singon, unde cãpeteniile numiþi „bãtrâni” obiºnuiau sã se adune.Saul a fost salutat cu bucurie ºi respect.

Timp de un an întreg, cei doi prieteni au lucrat în sânul acestei tinerecomunitãþi impregnate cu totul de roua proaspãtã a harului. Poate cã acestaa fost anul cel mai fericit al lui Paul. Acolo adia suflul uºor de primãvarãal primului an de activitate a lui Isus la Galileea, ceva din farmecul delicatal primei iubiri, parfumul care emanã de pe cel dintâi câmp de activitateal unui nou preot. Acolo încã nu se cunoºtea încruntarea, rutina, îngustimeade spirit; totul era deschis ºi primit cu generozitate.

Paul se gãsea atunci în plinãtatea energiei vârstei sale. Dacã Faptele Apos-tolilor vorbesc deja „de un mare numãr de convertiþi la Domnul” datoritãlui Barnaba, sã ne închipuim uºor ce elan a luat pe viitor noua comunitate.Seara, veneau la întrunirea catecumenilor sau la slujba predicii. Slujba se fãcea


sau pe terasa unei case particulare, la care se ajungea pe o scarã exterioarã, sauîntr-o curte aproape de vreo fântânã, sau într-un portic din apropierea pieþei,sau pe o plantaþie de portocali pe malul Orontelui. Acolo Paul, predica ºi învãþa.În noaptea de sâmbãtã spre duminicã, se reuneau pentru serviciul divin ºipentru celebrarea cinei. Dupã pilda datã de Cristos ºi urmând obiceiul iudeu,agapele le precedau pe acestea. Agapele aveau drept scop sã stabileascã comu-niunea între fraþi, pe când Cina îi punea în comuniune cu Cristos cel ceresc.Comunitatea trãia vreme de o sãptãmânã din aceastã ceremonie. ExclamaþiileMaranatha! Vino, Doamne Isus! Sã vinã harul ºi sã treacã aceastã lume!”(1Cor 16,22; Ap 22,20; Didahia, 10) rãsunau pânã ºi în îndeletnicirile zilnice.Mulþi dintre ei se duseserã odinioarã la sinagogã ºi trãiserã potrivit cu legealui Moise. Dar aceasta era o povarã insuportabilã! Mereu era vorba de „Nu fãasta!” „Sã nu te atingi de asta!” Totul era „curat” sau „necurat”. Era imposibilsã accepþi o invitaþie, deoarece se putea sã fii pus în situaþia de a consuma carnede porc sau niºte þipari graºi prinºi în Oronte. Era cu neputinþã sã cumperi carnede la mãcelãrie, deoarece putea proveni de la o jertfã adusã zeilor. Acelaºilucru era ºi cu pãsãrile: poate n-au fost sângerate bine. Ucenicii de la Ierusalimîntãriserã aceste practici. Paul ºi Barnaba n-au vorbit niciodatã despre ele.Paul obiºnuia sã spunã: moartea lui Isus ne-a eliberat de legea veche.

Sub influenþa celor doi bãrbaþi, Biserica din Antiohia a fost cea dintâicare s-a despãrþit de iudaism. Nici Paul ºi nici Barnaba n-ar fi putut spune cums-a petrecut acest lucru. Adesea ei erau uimiþi de forþa expansivã a „grãunteluide muºtar” al evangheliei pe acest teren pãgân; ai fi putut crede cã era predes-tinat acestui sol. În oraºul de pe malul Orontelui era un lucru important dea opune culturii mondiale a elenismului o Bisericã universalã. Acest faptºi-a gãsit expresia în numele date la Antiohia adepþilor lui Isus; pentru primadatã, poporul, ºi mai târziu autoritãþile, i-au numit „christiani” (creºtini). Acestnume nu vine de la evrei. Aceºtia i-au numit, atât înainte, cât ºi mai târziu,„nazarineni”, aºa cum o fac în zilele noastre popoarele de limbã semiticã.Între ei, creºtinii se numeau „fraþi”, „ucenici”, „sfinþi”, „credincioºi”, „prieteni”.

Biserica din Antiohia jubila de fericire. „Acolo domnea o mare bucurie”,remarcã un vechi manuscris. Raportul plin de entuziasm, pe care Barnabal-a adus la Biserica mamã de la Ierusalim, a atras de curând la Antiohianumeroºi predicatori ambulanþi, aºa-ziºii „profeþi”. Aceºti oameni „înzestraþicu Duh” se bucurau de o mare stimã lângã ierarhia bisericeascã. Ei aveaudreptul sã stea destul de mult timp în comunitãþi pentru a menþine entuziasmul

42 PAUL DIN TARS

de la început: ei constituiau un oarecare element de libertate în Bisericã.Unul dintre aceºti profeþi ambulanþi, cu numele de Agab, a adus veºti tristede la Ierusalim. Comuniunea bunurilor, preconizatã la început, nu a pututsã se menþinã. Totuºi, la Antiohia nu s-a auzit nici o remarcã perfidã pe soco-teala sfinþilor de la Ierusalim, „lipsiþi de simþul prevederii”. Credinþa venisede la Ierusalim; acolo se gãseau apostolii Domnului. Nu era oare ceva normalde a rãspunde cu bunuri naturale la bunurile spirituale pe care le primiserãde la dânºii? Fiecare a contribuit pe întrecute. Barnaba ºi Paul au fost însãrci-naþi de cãtre conducãtor sã ducã rezultatul unei colecte la Ierusalim. ªi-au pusbanii în centurile de piele ºi au plecat la drum.

Se pare cã la Ierusalim se împrãºtiase neîncrederea în privinþa lui Paul.Prigoana, ca ºi mizeria, calmase spiritele. Cei doi prieteni au gãsit comuni-tatea de la Ierusalim într-o situaþie foarte tristã. Iacob cel bãtrân, fratele evan-ghelistului Ioan, unul dintre cei doi „fii ai tunetului”, cum obiºnuia Isussã-i numeascã din cauza temperamentelor lor aprinse, fusese dus cu câtevazile mai înainte la locul de supliciu, din ordinul noului rege Irod Agripa I.Spre a-i împãca pe evrei cu stãpânirea sa, el a dezlãnþuit o prigoanã contracreºtinilor din capitalã. Astfel, Iacob a fost decapitat fãrã procedurã judi-ciarã, dintr-un simplu capriciu al regelui, aºa cum odinioarã o fãcuse IrodAntipa cu sfântul Ioan Botezãtorul.

A doua loviturã îl urmãrea pe Petru, dar nu ºi-a atins þinta. Când au sositBarnaba ºi Paul cu mica lor caravanã, aducând mijloace de trai ºi mari sumede bani, în afarã de Iacob, „fratele Domnului”, de care Irod nu îndrãznisesã se lege datoritã sfinþeniei sale recunoscute de iudei, ei nu mai întâlnirã niciun apostol la Ierusalim. În casa Mariei, tânãrul Marcu, nepotul lui Barnaba ºiservitoarea cea destoinicã Rode le-au povestit despre acea noapte groaznicãa eliberãrii ºi fugii lui Petru. Ei n-aveau voie sã trãdeze ascunzãtoarea sa.Dacã cineva întreba unde este, ei trebuiau sã spunã „într-un alt loc” (Fap 12,17).În orice caz, Petru pãrãsise regatul lui Irod, ieºise din þarã ºi se dusese la comuni-tãþile din Siria.

În urma acestor evenimente, punctul central al Bisericii s-a mutat de laIerusalim. Acest oraº a decãzut, ajungând un simplu centru episcopal. Condu-cerea a trecut la Antiohia, iar mai târziu la Roma.

Paul ºi Barnaba au plecat, luându-l cu ei ºi pe tânãrul Ioan-Marcu, caretrebuia iniþiat la Antiohia în evanghelizarea pãgânilor. Familia Mariei Marcuera un model de viaþã creºtinã. Tatãl murise. Mama era una dintre bogatele


ucenice ale lui Isus; avea o casã mare la Ierusalim, unde apostolii veneauºi plecau. Acea încãpere de sus, pe care o punea la dispoziþia apostolilor calãcaº de adunare, poate fi desemnatã ca cea dintâi Bisericã creºtinã. Uniipresupun cã tot ei îi aparþinea ºi Grãdina Ghetsemani. În felul acesta, tânãrulMarcu a crescut într-un mediu apostolic, sfinþit de cãtre însuºi Domnul. MariaMarcu cunoºtea aproape toate faptele ºi minunile lui Isus, ºtia pe de rostmulte dintre cuvintele sale, vorbea cursiv ºi ºtia greceºte cu o coloraturã dedialect aramaic. Desigur cã el a fost acela care, în noaptea patimilor, cu omanta desfãcutã, pusã pe deasupra, plin de teamã pentru soarta lui Isus ºia apostolilor, se strecurase în Grãdina Mãslinilor ºi, când soldaþii au vrutsã-l prindã, ºi-a lãsat haina în mâinile lor. Acesta a fost acel bãrbat dreptcare, mai apoi, a scris Evanghelia lui Isus, conform cu predica lui Petru.Barnaba þinea mult la tânãrul sãu nepot. Cum îl vor fi ascultat antiohieniicând el, din propria experienþã, le va fi vorbit despre viaþa lui Isus ºi aapostolilor.

44 PAUL DIN TARS

CAPITOLUL III

PRIMA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

13. Misiunea din Cipru

Fap 13,1-12

Dupã reîntoarcerea de la Ierusalim la Antiohia, Barnaba ºi Paul ºi-audat prea bine seama de deosebirile care existau între cele douã comunitãþi.Antiohia era oraºul însetat de fapte mari ºi de dorinþa de a le înfãptui.Ierusalimul recunoºtea fãrã invidie ºi cu satisfacþie lucrarea Sfântului Duhîn comunitatea fiicã. Antiohia a început sã se simtã tot mai mult ca ocapitalã a misiunii creºtine. Ierusalimul rãmânea oraºul vechilor tradiþii,învãluit în strãlucirea privilegiilor sale sfinte ºi al mãreþelor sale amintiri.Antiohia era oraºul deschis pentru toate curentele de idei; Ierusalimul, princonvertirea a numeroºi preoþi ºi farisei, va cãdea într-un fel de izolare, moºte-nirea unui iudaism gelos de superioritatea sa.

S-a scurs un an. Suntem în primãvara anului 45. De la o vreme, în Bisericadin Antiohia domnea o agitaþie remarcabilã. Era o agitaþie asemenea aceleiadintr-un stup înainte de roire. Paul vorbise despre porunca datã de Isus dea predica; „trebuie s-o fac, spunea el; cãci vai mie de nu voi vesti evanghelia”(1Cor 9,16). Paul a simþit un cutremur al sufletului atunci când a vãzut înport corãbii ºi oameni din toate pãrþile lumii, din Iliria, Galia ºi Spania ºil-a fãcut sã se gândeascã la misiuni strãine. ªi glasuri profetice rãsunau totmai des în acest sens. ªi aºa vedem într-o zi Biserica din Antiohia reunitãîn strada Singon, la o ceremonie deosebitã, prima Liturghie misionarã pecare o cunoaºtem. Dupã o consfãtuire mai îndelungatã, sfatul celor bãtrânia orânduit un post general spre a cunoaºte voinþa lui Dumnezeu. Cinci dintrecei mai de vazã bãrbaþi, profeþi ºi învãþãtori, stau în mijlocul adunãrii. Rara avut ocazia Biserica sã vadã într-un timp aºa de scurt un amestec aºa deciudat: trei albi ºi doi negri din Africa. O icoanã în miniaturã a trimiterii latoate popoarele. Sã-i luãm în ordinea rangului lor. Iatã-l pe simpaticul Barnabadin Cipru. Lângã dânsul, Simon, poreclit cel Negru. Aceasta nu înseamnã cã

era negru în înþelesul de astãzi al cuvântului. Nord-africanii erau o altã rasã,de culoare mai închisã. Mai bine i-am numi mauri. Lângã dânsul, compatriotulsãu, Lucius din Cirene. Al patrulea era Manahen, fratele de lapte ºi prietendin copilãrie al tetrarhului Irod Antipa. Al cincilea din acest grup era Sauldin Tars.

Cina euharisticã s-a sfârºit. E adusã urna pentru a face alegerile. Adunarease aºterne la pãmânt în rugãciune. Deodatã se ridicã un glas impunãtor ºi grav,ca din altã lume, vocea unuia înzestrat cu darul profeþiei! „Alegeþi de o partepe Saul ºi Barnaba pentru o lucrare la care i-am chemat!”. O a doua, o a treiavoce se asociazã acesteia. Comunitatea entuziasmatã repetã cu însufleþirecuvintele: „Barnaba, Saul!”. O alegere era de prisos. Cei aleºi în felul acestapãºesc afarã din rând, în faþa consiliului celor mai bãtrâni. Conducãtorii,profeþii ºi învãþãtorii „îºi impun mâinile asupra lor”.

ªi acum începe istoria cea mare a cãlãtoriilor misionare ale sfântului Paul,expediþia în sens invers aceleia a lui Alexandru cel Mare, de la Rãsãrit pânãla coloanele lui Hercule, pânã la hotarele cele mai îndepãrtate ale Apusului,aºa cum spune Clement Romanul. Cu aceastã cãlãtorie începe o nouã paginãîn istoria misiunilor creºtine. Pânã acum, Biserica se rãspândise pe þãrmuri ºide-a lungul cursului fluviilor. Acum ea pãtrunde chiar în inima continen-telor. Pentru moment, Barnaba e conducãtorul misiunii. Trebuie sã fi fosto frumoasã dimineaþã de primãvarã pe atunci, în acel anotimp începeaucãlãtoriile pe mare, când Barnaba ºi Paul, însoþiþi de preoþi ºi credincioºi,strãbãtând strada coloanelor, podul Orontelui ºi trecând printre grãdini, auajuns la portul Seleucia. O ultimã îmbrãþiºare ºi corabia iese în larg pevalurile de un albastru închis, mânatã de suflul vântului.

Ce bucurie în inima celor doi apostoli! Paul ºi Barnaba erau prieteniintimi ºi erau destul de tineri ca sã simtã farmecul natural al unei aventuricare-i ducea spre necunoscut. În plus, ei aveau siguranþa cã îndeplinesc omisiune divinã. Pe lângã aceasta, Barnaba mai avea o altã bucurie: nepotul sãu,tânãrul Ioan Marcu, era ºi el ca ajutor în misiune. Multe expediþii îndrãzneþe,atât înainte, cât ºi dupã aceea, au plecat din acel port; regi puternici, gene-rali ºi mari armate cruciate. Istoria le-a dat uitãrii pe toate, iar urmele lorau dispãrut. A rãmas numai acea lucrare pentru care au ieºit atunci cei treisãrmani misionari, ca sã cucereascã lumea pentru Cristos.

Coasta de rãsãrit a Ciprului se ridica din marea de un alb strãlucitor,asemenea stâncilor de la Dover din Anglia. Astãzi, vapoarele acosteazã laLarnaca. Dar apostolii au debarcat la Salamis, la 50 de kilometri mai la nord.

46 PAUL DIN TARS

Pe atunci era cel mai mare port comercial al Ciprului; astãzi, nu mai edecât un câmp de ruine lângã Famagusta. Aceasta era patria lui Barnaba.Rudele ºi cunoscuþii l-au salutat pe vechiul lor prieten ºi, din respect faþãde el, i-au urat din inimã bun sosit ºi lui Paul, care, prin prigoanaîmpotriva creºtinilor, îi determinase pe unii fugari de la Ierusalim sã aducãaici evanghelia (Fap 11,19). S-au scurs mai multe sãptãmâni pânã cemisionarii noºtri au vorbit în numeroase sinagogi ale oraºului. Se pare cãevreii din diasporã erau destul de toleranþi aici. Nu ºtim nimic despreexistenþa vreunui conflict. Întrucât Barnaba avea conducerea, el a evitatorice conflict cu compatrioþii sãi. Orice predicã creºtinã pentru evreitrebuia clãditã pe istorie; Mesia trebuia prezentat ca realizatorulsperanþelor iudaice ºi al celor mai bune tradiþii profetice. Învierea nuconstituia o greutate deosebitã pentru farisei. Dificultatea cea mai mareîncepea de-abia cu atitudinea faþã de legea mozaicã.

Sãmânþa era aruncatã; oamenii aveau la ce medita. La întoarcereputeau sã-ºi strângã recolta. Misionarii au pãtruns mai înãuntru, în platoulmuntos; au urmat cursul râului Pedias, cãruia Ciprul îi datoreazã bogatelesale recolte. Deja Irod cel Mare aºezase acolo mulþi evrei ca sã lucreze laminele de cupru, pe care le luase în arendã de la împãratul August. De laest la vest, insula Cipru mãsoarã în linie dreaptã 150 de kilometri. DacãPaul ºi însoþitorii sãi au vizat toate cele cincisprezece oraºe mai însemnatedespre care vorbeºte Plinius ºi dacã au predicat numai o singurã datã înfiecare, atunci strãbaterea insulei a durat cel puþin patru luni.

Pretutindeni se formau mici comunitãþi creºtine. Fermentul era bun ºiîncepea sã dospeascã. Barnaba va desãvârºi lucrarea în cãlãtoriile salemisionare de mai târziu. Misionarii au urmat vechea ºosea romanã careduce la Pafos. În sfârºit, muntele coboarã în trepte pe þãrm. De sus ei auvãzut aºezat lângã mare vechiul ºi noul Pafos. Acolo, pe înãlþimea luiAmathus, astãzi Limasol, se afla cel mai frumos sanctuar al Afroditei,care, potrivit mitologiei, a apãrut pentru prima datã între oamenii de acoloºi a fost cinstitã ca regina lumii antice sub numele de Venus Amathusia.Nu era Afrodita lui Platon, tipul frumuseþii ºi al graþiei, veneratã de cãtregreci, ci Astarte, zeiþa cea desfrânatã ºi brutalã a fenicienilor, urmaºii luiHam. Era veneratã prin mistere obscene, cu sacralizarea fertilitãþii ºi cubrutala glorificare a celor mai josnice instincte; cultul sãu atrãgea laanumite zile nu numai locuitorii insulei, ci ºi pe delegaþii popoarelor strãine.

CAP. III: PRIMA CÃLÃTORIE MISIONARÃ 47

Guvernatorul roman îºi avea reºedinþa în noul Pafos. Acesta, numit SergiusPaulus, era din familie nobilã ºi ne e prezentat de Plinius ca un om cult, unpersonaj important, cu autoritate în ºtiinþele naturale, un membru al comisieiimperiale pentru regularizarea Tibrului, preocupat de chestiuni filozoficeºi religioase. El nu avea nimic din scepticismul blazat al lui Pilat. Luca îlnumeºte „om cu judecatã”, fiindcã în mod vãdit el cãuta o cale spre celesupranaturale. Guvernarea sa e adeveritã de o inscripþie la Soloi, pe coastade nord a Ciprului. Preocupãrile administrative de pe aceastã micã insulã îiofereau mult timp spre a se ocupa cu cele intelectuale. În calitate de proconsul,el avea în jurul sãu o curte princiarã, formatã din tineri patricieni romani,care doreau sã se perfecþioneze pentru cariera de mai târziu, guvernareaprovinciilor. Spre a schimba monotonia vieþii de provincie, Sergius paresã fi adunat în jurul lui o pleiadã de savanþi, poeþi ºi teozofi, printre care celmai învãþat era un iudeu numit Bar-Isus, un mag sau „elymas”, adicã înþelept.

Predica celor doi misionari ajunsese noutatea zilei. Guvernatorul i-a invitatla dânsul, în reºedinþa sa, la o discuþie religioasã. Era pentru prima datã cândevanghelia pãtrundea în societatea aristocraticã; de la sine înþeles cã înaceastã împrejurare Barnaba ºi Saul ºi-au schimbat rolurile. Cetãþeanul roman,ºi nu cipriotul, trebuia sã acþioneze în aceastã împrejurare. Cunoaºtem metodade predicare a lui Paul la pãgâni din modul cum s-a prezentat la Listra, laTesalonic (1Tes 1,9) ºi la Atena. În faþa unui auditoriu pãgân, el pornea dela cunoaºterea naturalã a lui Dumnezeu, de la monoteism, de la Dumnezeuimanent în care ne miºcãm, trãim ºi suntem, de la Dumnezeu din noi sprea ajunge la Dumnezeu de deasupra noastrã, la Dumnezeul creator, deosebitde lume ºi la relaþiile lui Dumnezeu. El deduce urmãrile practice ale cinstiriilui Dumnezeu. Pânã aici Paul vorbise cu un calm filozofic. Apoi a trecut lamesajul lui Cristos. Aici s-a înflãcãrat ºi a început sã verse foc despre Înviereºi despre vedenia de la Damasc, despre Domnul care singur este „Kyrios”,în care se aflã mântuirea lumii întregi. Personalitatea apostolului, cu totulpãtrunsã ºi transfiguratã de ideile sale bogate ºi arzãtoare, trebuie sã fi fãcuto adâncã impresie guvernatorului. Cu toate acestea, ca om inteligent ºi juristroman, el voia sã asculte ºi partea adversã ºi i-a dat cuvântul lui Elimas.Atunci a început lupta între împãrãþia luminii ºi cea a întunericului într-un modatât de dramatic, cum noi abia putem sã ne închipuim. Ca evreu, ºi Elimas eraversat în Scripturã. Dar romanul a trebuit sã-ºi dea seama cã religia lui Isusnu e un palid sistem de gândire, ci o putere divinã, superioarã oricãrei magii.

48 PAUL DIN TARS

Purtarea jalnicã a magului, care sub privirea pãtrunzãtoare a lui Paul s-a clãtinatºi orb a pãrãsit adunarea, a deschis ochii guvernatorului ºi l-a fãcut sã înþeleagãdeºertãciunea magiei, care, în fond, nu e decât o iluzie ºi o nebunie. Conver-tirea proconsulului era cel dintâi triumf al creºtinismului în clasele înalte alesocietãþii romane.

De la cãderea lui Simon Magul, pentru a doua oarã creºtinismul se ciocneade magia Orientului ºi a ieºit biruitor. Demascarea magicianului trebuie sãfi fãcut o enormã impresie asupra guvernatorului. Un om din antichitate caSergius Paulus a putut foarte bine sã se convingã de veracitatea religiei creºtine.Desigur cã niciodatã creºtinismul n-ar fi cucerit cultura lumii vechi dacã nuºi-ar fi dovedit superioritatea asupra magiei ºi asupra misterelor. Începândde acum, nu mai e Barnaba figura principalã, ci Paul. Aceasta se vede ºidin faptul cã pe viitor numele sãu e pus înaintea numelui prietenului sãu.Barnaba se retrage treptat, pentru ca mai apoi sã disparã cu totul. Dupã tradiþie,Paul a condus de-acum înainte la un sfârºit fericit misiunea din Cipru.

De-acum înainte, Luca îl numeºte pe apostol cu numele sãu de cetãþean:Paul. La întrebarea guvernatorului asupra numelui ºi originii sale, el însuºis-a recomandat în felul acesta. El ºi-a schimbat acum un nume cu caractersacru, care amintea în felul grecesc apartenenþa rasialã la poporul lui Israel,cu un nume roman în care vibra o nouã armonie; întreaga imensitate aimperiului roman ºi chemarea sa de apostol al neamurilor. În felul acesta,el se prezintã în faþa lumii greco-romane ca un membru al ei nãscut liber.

Oare Sergius a fost într-adevãr botezat în aceastã epocã? Faptele Apostolilornu pomenesc nimic despre asta. Probabil, frica de rãzbunare din partea luiElimas, ce se bucura de multã influenþã, ºi din partea partizanilor sãi, i-a silitpe apostoli la o plecare grabnicã. Dar mai probabil e cã anotimpul înaintaseºi ei voiau sã meargã peste Taurus mai înainte de întreruperea navigaþiei ºide venirea sezonului rece. Paul n-a mai vizitat Ciprul niciodatã. El consi-dera aceastã insulã o ctitorie ºi câmp de lucru al lui Barnaba ºi nu voia sãclãdeascã „pe un teren strãin”.

14. În þara galatenilor

Fap 13,13; cf. 2Cor 6,4-10; 11,23-28; 2Tim 3,11

Autoritatea lui Paul crescuse considerabil odatã cu demascarea magicia-nului. El îºi realiza acum planul pe care-l nutrise de multã vreme, acela dea merge în Asia Micã. I-ar fi plãcut sã se ducã ºi la Efes, cãci el prefera oraºele


de coastã ºi marile centre comerciale. Dar într-acolo nu era nici o legãturãregulatã de navigaþie, ci numai spre þãrmul de sud, spre portul Atalia. Acestfapt putea sã determine direcþia cãlãtoriei apostolului. Paul nu avea niciodatãproiectul de cãlãtorie gata fãcut în buzunar, ci adesea se lãsa condus de dificul-tãþile drumului ºi recunoºtea în asta un semn de la Dumnezeu. Pe atuncinimeni nu lua calea atât de periculoasã ºi lungã peste Taurus, prin Pamfilia,mereu bântuitã de malarie, fãrã a avea un motiv serios, ºi acest motiv puteafi doar pentru negustori setea de câºtig, pentru soldaþi datoria, iar pentru misio-nari chemarea lui Dumnezeu. Ca unul ce era din Tars, Paul avea din tinereþeo oarecare simpatie, o legãturã sufleteascã faþã de aceste popoare necunoscuteºi inculte de dincolo de munte. Acolo locuiau numeroºi evrei care se þinuserãscai de coloniºtii romani. Cipru întreþinea relaþii strânse cu Asia Micã ºi sevedea cã tinerele comunitãþi din Cipru i-au rugat pe apostoli sã ducã evangheliaºi la fraþii lor de dincolo de mare.

Era pe la sfârºitul toamnei anului 45, când cei trei prieteni, pãrãsind Pafosul,se îndreptau spre Asia Micã. În drumul lor au vãzut în faþã lanþul munþilorTaurus, ca pe un perete ameninþãtor de gheaþã. El avea pe vârf o calotã de noriºi aceasta îl fãcea ºi mai înfiorãtor. Paul era un bun tovarãº de drum ºi unpovestitor de spirit. Marcu astãzi nu e bine dispus. Nu mai poate scoate niciun cuvânt. Se vede cã e puþin indispus ºi de faptul cã unchiul sãu Barnabaa cedat conducerea misiunii în favoarea acestui Paul teribil, care, în îndrãz-neala sa nemãsuratã, nu se dã înapoi de la nimic, nici chiar în faþa planuluide a se duce la barbarii care se gãsesc dincolo de acest zid de gheaþã. Auzisevorbindu-se de mai multe ori despre bandiþii din Isauria, care jefuiesc cãlã-torii singuratici ºi fac sã disparã cadavrele în pâraiele repezi de munte. Marcuîncã nu era capabil sã pãtrundã spiritul superior al învãþãtorului sãu. Va veniodatã timpul când îl va înþelege (Col 4,10).

Asia Micã, pe lângã al cãrei þãrm sudic îºi urma corabia drumul, era peatunci un conglomerat de vechi principate indigene, de triburi, de dialecteºi obiceiuri superstiþioase ºi culte ciudate. Chiar dacã elenismul pãtrunsesedeja de multã vreme, totuºi, fiecare oraº îºi avea zeul sãu propriu, care subdenumirea greacã sau latinã nu-ºi putea tãgãdui obârºia asiaticã. Era unfurnicar de locuri sfinte, mistere ciudate ºi colegii de preoþi.

Caracterul particular al populaþiei din Asia Micã era acela de-a avea unsentiment religios înnãscut, cu o puternicã aplecare spre superstiþie ºi religiilecu mistere în forma lor cu totul primitivã. Cam în acel timp ducea acolo o

50 PAUL DIN TARS

activitate pãgubitoare un oarecare Apollonius din Tyana, ca taumaturg pãgân,ºi nu la mult timp dupã aceea, Peregrinus Proteus ºi Alexandru de Abonoteichos,ca niºte profeþi mincinoºi; ei au reuºit sã exercite o puternicã influenþã nefastãasupra acestei populaþii excesiv de credule.

Apostolii noºtri cãlãtori au debarcat în portul Atalia (astãzi Adalia), lavãrsarea fluviului Cestru. Oraºul, protejat cu o coroanã de întãrituri, priveacu mândrie în jos, de pe soclul sãu de piatrã, ºi îºi scãlda în soarele auriulivezile de lãmâi ºi portocali. Cu ajutorul unei bãrci, ei au urcat pe fluviupentru a ajunge la Perge, situat la câteva ore mai la nord. De aici începetrecãtoarea prin vãgãunile muntelui Taurus. La poalele muntelui, mãrãci-niºuri þepoase de cactuºi sãlbatici ºi opulenþi, înalte cât o casã, încadrau drumul;mai sus, povârniºurile erau acoperite cu pãduri de pini, de brazi ºi tufe degrozamã, iar sus de tot se legãnau în vânt cedri maiestuoºi. Drumul devinedin ce în ce mai sãlbatic, iar dinspre munte sufla un vânt tot mai rece. Barnabas-a lãsat târât de zelul prietenului sãu, dar Marcu a început a protesta cuviolenþã. Ce cãutau ei acolo pe munte? Nici o sinagogã, nici un ghetou protector,poteci aproape impracticabile, chiar lângã prãpãstii; poduri ºi trecãtori distruseºi tâlhari la pândã. El nu-ºi închipuia lucrurile chiar aºa. Acest copil al unuioraº mare, care niciodatã nu se luptase cu natura cea sãlbaticã, ºi-a pierdutcurajul. El nu putea ºi nici nu voia sã meargã mai departe. Entuziasmul violental unei firi rãzbunãtoare ca a lui Paul era ceva prea greu pentru dânsul. Elnu se simþea în stare sã învingã greutãþile ºi primejdiile despre care, probabil,hangiul de la Perge îl prevenise ºi îi descoperã unchiului sãu hotãrârea dea se întoarce cu prima corabie acasã la Cezareea. Barnaba nu putea aprobaaceastã decizie. El trebuia acum sã aleagã: sã-l pãrãseascã pe Paul ºi misiunea,sau sã se despartã de nepotul sãu. Cu inima îndureratã, el s-a hotãrât pentruultima. O cerea datoria de apostol.

Dezertarea tânãrului Marcu l-a rãnit adânc pe Paul. Chiar dupã ani de zilea simþit aceastã durere. În vieþile sfinþilor se gãsesc, desigur, dezacorduri trecã-toare, dar ele sunt învinse ºi dispar în spatele marilor solicitãri ale împãrãþieilui Dumnezeu. Aºa ºi Marcu, a învins aceste slãbiciuni ale tinereþii ºi a devenitun colaborator preþios pentru Paul pe timpul captivitãþii sale de la Roma.

Acum, cei doi prieteni erau nevoiþi sã-ºi continue singuri drumul. O lumenouã îi primea, de un caracter alpin, care ºi astãzi e necunoscutã ºi neexploratã.Oricine înþelege ce preþioasã era cãlãtoria în acele þinuturi în ceea ce priveºteputerea fizicã a apostolilor noºtri, dacã ne gândim la mijloacele primitivede comunicaþie ºi la deosebirile de climã. Ca loc de dormit le slujea pãmântulcel tare sau un perete de stâncã mai ridicat.


Trei zile au urcat mereu, urmând cursul râului Cestru. Acum atinseserãculmea trecãtorii ºi trebuiau sã coboare pe partea nordicã, în podiºul Pisidiei,când prin pãduri de pin, când prin pãºuni de munte cu turme de oi, capreºi cirezi de bivoli periculoºi.

Iatã cum s-au legat sufleteºte în aceastã lungã cãlãtorie cei doi prieteni!De fapt, nimic nu uneºte aºa de mult în lumea cea sublimã a lui Dumnezeudecât o cãlãtorie fãcutã în mai multe zile, cu bucuriile trãite ºi cu primejdiileînfruntate împreunã. De câte ori, privind stâncile sfãrâmate, auzind vuietulºi foºnetul pãdurilor seculare, înfioraþi de apropierea sensibilã a lui Dumnezeu,nu s-au gândit la înfiorãtoarea descoperire de pe Sinai, l-au lãudat pe Iahve,stânca cea sfântã, ºi au intonat mãreþii psalmi ai lui David? „Stânca” erapentru israeliþii pioºi un nume dat lui Dumnezeu, simbolul puterii divine. Astfel,aceastã cãlãtorie a contribuit la aprofundarea ºi ilustrarea cunoºtinþelor creºti-neºti ale celor doi cãlãtori.

Un strigãt plin de bucurie a izbucnit din piepturile lor când în ziua apatra au ieºit din regiunea muntoasã, iar jos au zãrit ochiul de apã albastrãal unui lac alpin, ºi în spate masivul pietros al imensului Sultan-Dagh. EraEgerdir-Göl-ul de astãzi. Dacã Paul ºi Barnaba n-au ales cãlãtoria pe apã,atunci au fost nevoiþi sã traverseze munþii despicaþi care formeazã în parteade est a lacului un zid foarte abrupt. Drumul permite sã arunci din când încând o privire spre lac sau spre ºoseaua romanã care ducea de la Efes laTars prin Antiohia.

În ziua a cincea, Paul ºi Barnaba lãsaserã în urma lor Egerdir, iar în ziuaa ºasea ei zãreau þinta cãlãtoriei lor, Antiohia Pisidiei, aºezatã la poalele impo-zantului masiv Sultan-Degh. Deja întâlneau primele arcade puternice aleapeductului roman. Regiunea Pisidiei era partea cea mai de sud din regatulde odinioarã al regelui galatenilor, Amintas, iar acum fãcea parte din provinciaromanã a Galaþiei. Spre a stãvili activitatea tâlharilor, împãraþii August ºiClaudiu au recurs la un mijloc foarte eficace. Pretutindeni ei au întemeiatcolonii de veterani romani. O atare colonie cu drepturi italice era ºi Antiohia.Cei mai mulþi coloniºti veneau din legiunea celticã „Alauda”, recrutaþi în Galia.Ea purta pe drapel o ciocârlie. În tot oraºul se simþea mirosul de tanin. Evreii,atraºi aici de comerþul cu piei, se bucurau, ca ºi în alte pãrþi, de numeroaseprivilegii de pe vremea lui Cezar, marele lor binefãcãtor ºi debitor.

Antiohia era ºi un oraº sfânt, consacrat cinstirii unei zeitãþi indigene bãrbã-teºti, a lunii, numitã Men sau Lunus, cum îi spuneau romanii. Paul i-a zãrit

52 PAUL DIN TARS

statuia deasupra porþii oraºului; pe cap purta o bonetã frigianã, pe umeriavea crescute douã coarne, iar mâna ºi-o sprijinea pe o lance.

Acest zeu Men nu era desigur altceva decât vechiul zeu persan al luminii,Mitras, din religia lui Mazda, coborât din munþii sãlbatici ai Iranului. Cultullui Men ºi al lui Mitras era, în fond, o religie universalã unitarã, de origineiranicã, pentru care galatenii cei nestatornici, care migraserã aici de pe malurileRinului, au sacrificat propriul cult al druizilor. Cultul frigian al Cibelei, mamazeilor, nu trezea uimire la galateni, obiºnuiþi cu zeiþele mame ale religiei celtice.La acestea face aluzie Paul în Scrisoarea cãtre Galateni, când spune: „slujeaþicelor ce din fire nu erau dumnezei ºi eraþi robii stihiilor slabe ºi sãrãcã-cioase” (Gal 4,8). Paul ºi Barnaba s-au interesat de compatrioþii lor ºi au fostconduºi în cartierul evreiesc, unde au fost primiþi cu amabilitate de un membrual corporaþiei, în sânul unei familii de þesãtori de covoare ºi de corturi.

Aici este locul sã spunem câteva cuvinte despre metoda exterioarã deapostolat a sfântului Paul. De obicei, Paul mergea pe calea trasatã de multãvreme de emigraþia evreiascã. Evreii grecizaþi din diasporã acoperiserãImperiul Roman cu o reþea de sinagogi. Apoi Paul îºi alegea cu bucurielocurile unde putea sã-ºi exercite meseria. Fãrã îndoialã, avea nevoie demult timp, dar i se oferea totodatã ocazia de a cunoaºte mai bine oameniiºi de a rãmâne independent din punct de vedere financiar, deºi a apãrutprincipiul cã predicatorul are dreptul de a trãi din evanghelie. Însã el sesimþea mândru de a nu fi o povarã pentru comunitãþi. La fel gândea ºi Barnaba.Aceastã metodã imprimã o oarecare regularitate ºi uniformitate vieþii sfântuluiPaul: el vine într-un oraº, merge în cartierul evreiesc, cautã un loc de muncã,unde, dupã obiceiul oriental, e primit în comunitatea familialã, ºi îndatãîncepe lucrul la rãzboiul de þesut. În prima sâmbãtã merge la sinagogã, seprezintã ca un învãþat al legii ºi-ºi primeºte locul de cinste arãtat. Dupã citireaScripturii vine spre el „hazzan” (sacristanul), în numele ºefului sinagogii,ºi-l roagã sã spunã un cuvânt adunãrii.

Paul nu avea altã cale de urmat. Sã predice în imperiu o nouã religie cenu voia sã se contopeascã cu religia statului era oprit printr-o lege imperialã,„religie illicita”. Numai sinagoga avea dreptul de a face prozeliþi. Deceniide-a rândul pãgânii n-au putut deosebi creºtinismul de iudaism. Atât creºtinii,cât ºi evreii aveau uneori de suferit din aceastã confuzie (Fap 18,2; 19,33).

Aºadar, totul era pregãtit pentru ca recolta, deja coaptã pe câmpii (In 4,35),sã fie strânsã pentru Cristos: Imperiul Roman, ce avea un comerþ internaþional;elenismul, cu o limbã ºi o culturã internaþionalã ºi cu o dorinþã de mântuire;


iudaismul, care prin credinþa sa într-un singur Dumnezeu, cu legea sa moralãºi mulþimea de prozeliþi, fãrã sã vrea, ajunsese un educator ce îndruma lumeaspre Cristos ºi anticamera creºtinismului.

15. La Antiohia Pisidiei

Fap 13,14; cf. 2Cor 6,4-10; 11,23-25;2Tim 3,11; Gal 4,13-14

În cartierul evreiesc din Antiohia e mare sãrbãtoare. Toate bazarele suntînchise. În haine de sãrbãtoare, grupuri de evrei, ca ºi mulþi pãgâni temãtoride Dumnezeu, merg la sinagogã. Aceasta e aºezatã pe malul râului Anthios,spre a se putea mai uºor procura apa pentru curãþãrile rituale. Pe uºã suntaºezate douã ramuri de mãslin ºi inscripþia „Templu evreiesc”. La subsolsunt amenajate încãperile de baie. Cine a atins carnea opritã, un cadavrusau un mormânt, trebuie mai întâi sã se spele. O scarã largã de piatrã duce lasala de rugãciune. O perdea verde ascunde o niºã în care sunt aºezate sulurileBibliei. În primul plan se ridicã candelabrul cu 7 braþe. La mijloc, pe un locmai ridicat, e pupitrul pentru citit. De tavan atârnã lãmpile. Femeile stauîntr-o parte, dupã grilajul de lemn. Se rãspândise deja vestea sosirii celor doiînvãþaþi ai Legii. Paul ºi Barnaba aveau ºalul (=talith) vãrgat în alb ºi brun,spre a se deosebi de prozeliþi. Ochii tuturor sunt îndreptaþi asupra lor. Paulse recomandã ca învãþat al Legii, iar Barnaba ca levit. Dupã rugãciune, servi-torul aduce de dupã perdea un sul, scoate învelitoarea pestriþã ºi-l desfacepânã la locul unde s-a oprit lectura sâmbãta trecutã. Dupã citire, ºeful sina-gogii îl trimite pe servitor la Paul ca sã-l invite sã ia cuvântul. Paul pãºeºteînainte ºi-ºi întinde braþul. Acesta era gestul distinctiv al oratorului antic.

Paul a început cu o scurtã menþionare a felului cum l-a condus Dumnezeupe Israel prin Legea veche, al cãrui cuprins tainic era Mesia. De la primelefraze oamenii au aclamat cu bucurie. „Ascultaþi o predicã mesianicã!” Treptat,le-a vorbit despre fãgãduinþele ce privesc lumea întreagã, care se îndreptauspre Cristos. Când a ajuns la David, pe nesimþite ºi-a îndreptat firul ideilorspre Cristos, fãrã a pãrãsi terenul profetic. Cristos trebuia sã vinã din neamullui David. Apoi a fãcut ca auditoriul sã trãiascã acea miºcare ce a zguduittoatã Palestina cu 15 ani mai înainte: botezurile din Iordan, figura de profeta lui Ioan. Aceastã miºcare îºi gãsise ecoul pânã în Asia Micã.

În partea a doua a expunerii sale, Paul ºi-a mãrturisit cu fraze puterniceþinta: sensul istoriei n-a fost Abraham ºi nici descinderea de la dânsul, ci

54 PAUL DIN TARS

împãrãþia lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a trimis într-adevãr pe Acela spre carese îndreaptã toate fãgãduinþele, aºa cum se îndreaptã râurile spre ocean.Acesta este Isus. Acum a ieºit marele cuvânt, a fost rostit numele care stãca o despãrþiturã între vremuri ºi popoare. ªi acum Paul, în felul sãu carac-teristic, aratã cum prin orbirea capilor lui Israel s-a împlinit profeþia cu privirela moartea ispãºitoare a lui Mesia. Noi ºtim cã pe acea vreme evreii citeausâmbãtã de sâmbãtã în sinagogile lor Psalmul 21; ei îl ºtiau pe de rost ºi-lconsiderau un psalm mesianic. În acest psalm, strãbunul inspirat al lui Isusa zugrãvit cu o mie de ani mai înainte un tablou mãreþ al suferinþelor luiMesia. E psalmul pe care Isus l-a recitat pe cruce:

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?Eu sunt un vierme, ºi nu un om,Batjocura oamenilor ºi lepãdãtura poporului, ªi-au împãrþit hainele meleªi pentru tunica mea au tras la sorþi”.

Iudaismul oficial, în visele sale aprinse de iluzii naþionale, raportase acestpsalm la suferinþele politice ale poporului nespus de frãmântat ºi subjugat,la „chinurile mesianice” din care avea sã-l mântuiascã marele erou naþional.Paul însã le aratã ascultãtorilor sãi cum locuitorii Ierusalimului ºi conducã-torii lui, în tragica lor necunoaºtere, l-au predat pe Mesia ca pe un duºmannaþional pãgânului Pilat care, în mod inconºtient, cu o cruntã ironie, a exprimataceastã orbire în inscripþia de pe cruce, ºi cum din aceastã împletire de vinãºi greºealã a rezultat împlinirea hotãrârii mântuirii divine. Paul le-a descrisascultãtorilor ceea ce ºtia din procesele verbale ale marelui sfat, cum preoþiiiudei ºi-au bãtut joc de Mesia aflat în agonie: „Dacã tu eºti Mesia, coboarã-te,aºadar, de pe cruce!” ºi cum rãspunsul, pe care l-a dat Isus murind în acelceas marelui sfat, a fost tocmai Psalmul 21! El nu va împlini visul lor într-unimperiu iudaic ce va stãpâni lumea, ci visul cel mare al profeþilor: conver-tirea ºi unirea tuturor popoarelor sub crucea sa într-o împãrãþie divinã caresã cuprindã întregul pãmânt. Apoi Psalmul 21 se terminã cu aceastã strãlu-citã viziune a viitorului:

„Toate marginile pãmântului o recunoscªi se întorc la Domnul.ªi înaintea lui se închinã toate neamurile pãgâne,Cãci Domnului îi aparþine stãpânireaªi el domneºte peste popoare”.


Odinioarã, nici Paul nu înþelegea aceste profeþii, însã la Damasc i-a rãsãritlumina. Acum chemarea sa este de a deschide tuturor popoarelor ochii asupraacestei hotãrâri a iubirii lui Dumnezeu. „Iar noi amândoi stãm înaintea voastrãca vestitorii sãi.” Ca martor al Celui înviat stã el acum în Asia Micã, iarmâine va fi în Macedonia ºi Grecia, apoi la Roma ºi, în sfârºit, în Spania.

În a treia parte, Paul se bazeazã pe experienþa cea mai intimã a auditoriuluisãu. „Voi ºtiþi cã Legea lui Moise nu a adus îndreptãþirea, însã în Isus voi gãsiþiceea ce cãutaþi: iertarea pãcatelor, pacea ºi împãcarea cu Dumnezeu”. Pentruprima datã apare contrastul dintre lege ºi har.

Conducãtorii sinagogii priveau uimiþi. Se auzi un amestec de glasuri. Evreiise certau între ei asupra argumentelor din Vechiul Testament. Prozeliþii ºi„temãtorii de Dumnezeu” erau plini de entuziasm. El nu face nici o deose-bire între ei ºi noi. Pentru început nu era rãu. Afarã, cei doi apostoli suntînconjuraþi ºi rugaþi sã nu pãrãseascã oraºul ºi sã le vorbeascã ºi sâmbãtaurmãtoare. Predica a fãcut senzaþie în oraº. Toatã sãptãmâna misionarii auprimit vizite la domiciliu. Oamenii se interesau dacã e adevãrat ceea ce sevorbeºte despre Isus ºi dacã Paul l-a vãzut cu adevãrat. Apostolii nu puteausã povesteascã îndeajuns despre ceea ce se petrecuse la Ierusalim, lucruridespre care aici ajunseserã numai ºtiri confuze.

În sâmbãta urmãtoare, foarte devreme, sinagoga era plinã. Mulþi au fostnevoiþi sã rãmânã afarã. Conducãtorii au remarcat, spre necazul lor, cã majori-tatea o formau pãgânii. Ei s-au simþit jigniþi în ceea ce considerau a fi proprie-tatea lor religioasã. Pentru dânºii speranþa mesianicã era o moºtenire naþio-nalã încredinþatã numai lor. Cam indispuºi, le-au permis încã o datã celordoi strãini sã ia cuvântul, deºi ei erau deciºi ºi de data aceasta sã li se împotri-veascã cu toatã puterea.

Mai întâi a vorbit Barnaba în felul sãu atrãgãtor. Cine putea sã se superepe un atare om? El avea ceva deosebit de împãciuitor în chipul sãu. El cãutasã accentueze mai mult pãrþile comune decât deosebirile. A urmat Paul. Prinfraza finalã, prin care a marcat linia de despãrþire, putem deduce cã textul dela baza predicii sale era cap. 49 din profetul Isaia. Evreii ºtiau cã erau chemaþisã transmitã revelaþia la popoarele pãgâne: „Ascultaþi, voi, þãrmurilor ºi auziþi,voi, neamuri îndepãrtate. Iahve îmi vorbeºte. E prea puþin ca tu sã-mi fiislugã, ca sã înalþi iarãºi turnurile lui Iacob, mai bine vreau sã te fac luminã pentrupãgâni, pentru ca mântuirea sã strãluceascã pânã la marginile pãmântului”.

56 PAUL DIN TARS

Însã cum trebuiau sã se împlineascã aceste fãgãduinþe? Poporul a strivitcasa lui David batjocoritã, templul plin de atrocitãþile pãgâne. Paul le explicacontradicþia dintre fãgãduinþã ºi prezentul cel trist în lumina Providenþei.Tocmai strivirea poporului era cea dintâi razã a dimineþii. Fãrã împrãºtiereaprintre pãgâni, niciodatã n-ar fi rãsãrit asupra lumii pãgâne, ca o stea a luiIacob, dorinþa dupã un Mântuitor. Ca oameni fãrã patrie, evreii din þãrile strãinesunt slugile lui Iahve, mari vestitori ai venirii lui Mesia, lumina pãgânilor.Era imposibil ca planul de mântuire universalã a lui Dumnezeu sã fie valabilnumai pentru evrei. Trebuia ca vasul de lut sã fie sfãrâmat astfel încât conþi-nutul sãu sã devinã bunul comun al tuturor oamenilor.

Paul vorbeºte acum fãrã înconjur despre Isus. Nu mai e apartenenþa dupãsânge la poporul ales cea care hotãrãºte mântuirea, ci credinþa lui Isus. Ela venit ca sã dãrâme zidul despãrþitor dintre evrei ºi pãgâni. „În Cristos nu enici o deosebire între evrei ºi pãgâni, stãpâni ºi sclavi, bãrbat sau femeie.În Cristos, toþi suntem una”. ªefii sinagogii vãd deja cum se prãbuºeºteacest zid pe care l-au înãlþat cu greu vreme de secole. Într-o furie nebunãei sar pe bãnci. Strigãtele ºi fluierãturile îl întrerup pe vorbitor: „Afarã cu el!E un apostat! Noi nu voim un atare Mesia!” Gelozia ºi orgoliul naþional leînchid calea spre adevãr. Din contrã, pãgânii îi primesc pe misionari cu strigãtede bucurie. Sinagoga rãsunã de cântecele lor de laudã, la care s-au alãturat ºicei de-afarã. Paul stãtea la pupitru ca o statuie de bronz ºi tãcea. Apoi îºi încor-deazã iarãºi atenþia ºi spune încet, prin cuvinte mãsurate, împovãrat de o emoþielãuntricã, plin de o decizie de neclintit: „Vouã trebuia sã vi se predice maiîntâi cuvântul, dar pentru cã voi vã socotiþi nevrednici de viaþa cea veºnicã,iatã cã ne îndreptãm cãtre pãgâni”. Barnaba s-a alãturat prietenului sãu ºiamândoi le-au arãtat conducãtorilor cuvântul profetului: „Eu te-am pus caluminã pãgânilor, tu trebuie sã fii mântuire pânã la marginile pãmântului”(Is 49,6). Acest cuvânt profetic i-a dezarmat pe evrei.

De-acum înainte, celor doi misionari le este opritã intrarea în sinagogã.Aºadar, ei învãþau în locuinþa lor închiriatã, în casele particulare, pe teraselede pe acoperiºuri, în aer liber. Trupul cel mistic al lui Cristos, aflat în creºtere,îºi forma tot mai multe centre de elitã. Credincioºii se adunau în fiecaresearã în jurul lui Paul ºi al lui Barnaba, iar, mai târziu, în jurul preoþilor ºiînvãþãtorilor recrutaþi de dânºii (cateheþi). Ce minunat câmp de lucru, asemeneaaceluia de pe timpuri din Antiohia Siriei! Nestânjeniþi de evrei, acum puteausã le punã aºa de plastic înaintea ochilor celor dornici de mântuire pe Cristos


cel rãstignit, încât aceºti copii ai naturii adesea izbucneau în lacrimi (Gal 3,1).Acum nu se mai þinea cont de acele prescripþii iudaice mãrunte cu privirela mâncare, spãlãri, lunã nouã. Dumnezeul pe care-l vesteau Paul ºi Barnabae un rege ce îi face pe toþi pãcãtoºii fericiþi prin cuvântul sãu ceresc, liberºi plin de milostivire. Ce ticãloase li se pãreau acum poveºtile despre zei!Ce ridicol le pãrea acum zeul lunii! Nimeni n-ar fi putut sã le spunã vreodatãunde ºi când trãiserã aceºti zei. Dar despre Cristos minunat se ºtia cã a trãitpe pãmânt cu 15 ani în urmã, cã prietenii sãi mai trãiesc, cã el i-a apãrut chiaracestui Paul ºi l-a trimis la dânºii (Gal 4,4-7). ªi acum i-a eliberat de toatevrãjitoriile diavoleºti ºi de teama de stafii. Comunitatea devenea tot maicompactã în jurul apostolilor ei. „Entuziasmul lor fericit” era fãrã mãsurã(Gal 4,15). Ce clipe solemne erau acelea când un nou grup de catecumeniera primit printre ei.

În curând, noua miºcare creºtinã a trecut la sate. Þãranii care veneau latârg au aflat de la rudele ºi prietenii lor de afaceri, care deveniserã creºtini,despre marea fericire pe care o gãsiserã ºi i-au rugat pe apostoli sã vinã ladânºii. Astfel, cei doi au strãbãtut numeroase orãºele de pe povârniºurilelui Sultan Dagh ºi de pe þãrmurile lacului.

Existã o pãrere vrednicã de luat în seamã, care se bazeazã pe argumentesolide, cã Paul ºi-a îndreptat Scrisoarea cãtre Galateni, în primul rând, cãtrecomunitãþile din sud. Dacã aceastã pãrere este exactã, ºi vom vedea totmai clar cã aºa este, atunci e sigur cã acea boalã pomenitã în Scrisoareacãtre Galateni (4,13) l-a lovit mai întâi pe apostol la Antiohia. În afarã deacestea, nu ar fi nici o mirare cã Paul, în marºul sãu spre Pamfilia bântuitãde boalã, sã fi fost purtãtorul germenului febrei ce a apãrut din cauzaslãbirii puterii sale fizice. Se poate ca într-o zi Paul, din cauza febrei mari,sã fi stat la pat în locuinþa sa. Trecuse de trei ori prin aceastã stare atunci cândscria Scrisoarea a doua cãtre Corinteni. De trei ori îl rugase pe Domnulsã ia acest ghimpe din trupul sãu. Chiar ºi acum, când zãcea lovit de febrãºi muncea de zor, se ruga Domnului, însã a auzit în interiorul sãu un glascare-i spunea: „Îþi ajunge harul meu, cãci puterea se desãvârºeºte în slãbi-ciune” (2Cor 12,9).

Ce forþã plinã de binecuvântare se rãspândea de la patul acestui bolnav!Paul n-ar fi voit sã fie lipsit de aceste zile dureroase din viaþa sa. Acum searatã în modul cel mai miºcãtor devotamentul ºi recunoºtinþa noilor conver-tiþi. Cel lovit de boala malariei nutreºte un dezgust de sine însuºi ºi crede

58 PAUL DIN TARS

cã toþi ceilalþi nutresc simþãminte asemãnãtoare faþã de dânsul. Orientalulsuperstiþios scuipa pe jos spre a se feri de duhul rãu la vederea bolnavilorde acest fel, ca ºi a epilepticilor (atinºi de „boala sfântã”). Probabil cã, fãcândaluzie la acest obicei, Paul le scrie galatenilor: „Infirmitatea trupului meua fost o încercare pentru voi. Cu toate acestea, voi n-aþi avut faþã de minenici dispreþ, nici dezgust; departe de toate acestea, voi m-aþi primit ca peun înger al lui Dumnezeu, chiar ca pe Isus Cristos” (4,14). Dar aceastãboalã a fost o mare binecuvântare dintr-un alt punct de vedere. Din cauzaei, Paul ºi-a pãrãsit planul de-a merge pe þãrmurile iconice ºi a rãmas sãse consacre misionãrii acestei regiuni din sudul Galaþiei.

Aºa s-a scurs un an ºi ceva. Cea dintâi Bisericã la galateni era întemeiatãºi formatã în majoritate din pãgâni convertiþi la creºtinism. Însã se arãtausemnele unei prigoane ce avea sã înceapã. Pe atunci evreii aveau o tacticãfoarte iscusitã în a-i combate pe adversarii lor creºtinii. Graþie afacerilor ºilegãturilor financiare, ei aveau relaþii cu persoane suspuse ºi cu influenþã.Evreice bogate se cãsãtoreau deseori cu funcþionari greci sau romani ºi aveauprietene printre soþiile slujbaºilor comunali. În felul acesta, prin femeilepioase sinagoga putea sã câºtige uºor de partea sa autoritãþile oraºului. Li s-aexplicat acestora cã apostolii au introdus un cult strãin nepermis, cã ei audesemnat ca nou rege al Orientului pe un oarecare Cristos, care pe timpul luiPilat fusese decapitat ca rãzvrãtitor contra autoritãþii romane ºi cã au îndemnatla crime de înaltã trãdare. Cu niºte elemente dubioase se însceneazã o rãscoalãpopularã. Edilii au constatat cã nu mai pot garanta ordinea publicã, dacãstrãinii nu pãrãsesc îndatã oraºul. Acolo unde evreii nu reuºesc sã câºtige departea lor autoritãþile civile, ei înºiºi aplicã pedeapsa biciuirii în încãperilede jos ale sinagogii. De-acum înainte, aceastã metodã se repetã cu o regulari-tate obsedantã în viaþa apostolului. Sã ne gândim la martirajul unei asemeneavieþi. Niºte manuscrise vechi consemneazã, într-o notã adãugatã, cã Paul asuferit mari neplãceri ºi prigoniri la Antiohia. Dacã comparãm cu acesteaceea ce scrie el în acel imn triumfal al suferinþelor sale în Scrisoarea a douacãtre Corinteni (6,4-10; 11,23-35), atunci e aproape sigur cã una dintrecele cinci biciuiri primite de la sinagogã sau una dintre cele trei bãtãi cuvergile de cãtre lictori a avut loc aici, la Antiohia. Aici, aºadar, Paul ºi-avãrsat pentru prima datã sângele, dând mãrturie pentru Cristos.


16. Iconiu

Fap 14,1-7; cf. 2Tim 3,10-11

Când Paul ºi Barnaba au pãrãsit Antiohia, ei purtau încã pe spatele lorurmele însângerate ale biciuirii. Douã cãi li se deschideau în faþã: una spreRãsãrit ºi alta spre Apus. Spre vest le era deschis drumul care venea dinregiunea muntoasã a Frigiei prin Apameea ºi mergea spre Efes. La Rãsãritse gãsea Iconiu, aºezat pe malul unui lac întins, dincolo de o stepã sãratãºi de niºte mlaºtini greu de trecut. Ce a putut oare sã-i determine pe cei doiprieteni sã se hotãrascã pentru acest drum? Negreºit cã ei considerau platoulînalt din sudul Galaþiei ca un teren compact în care voiau sã stabileascãmai multe puncte solide de sprijin.

Cei doi apostoli au urmat aºa-zisa „Via Sebaste”, ºoseaua imperialã careducea spre Listra. Lângã lacul Karalis se ramifica o ºosea spre stânga, ceducea la Iconiu. Aici îi aºtepta un oarecare Onisiforos (= 2Tim 1,16?), carefusese înºtiinþat de sosirea lor printr-o vedenie avutã în vis. El i-a conduspe apostoli la Iconiu ºi i-a gãzduit în casa sa, care a devenit cel dintâi locde adunare al comunitãþii creºtine. În acest oraº s-a desfãºurat cunoscutulepisod cu Tecla. Într-o casã distinsã din vecinãtate, care întrecea în mãreþiemodesta locuinþã a lui Onesifor, o tânãrã a putut asculta de la fereastra eitot ceea ce Paul spunea în casa vecinã. O datã a auzit din gura lui Paul ºilauda adusã fecioriei. Ea a fost aºa de încântatã, încât a renunþat la cãsã-toria cu fiul unei familii bogate. Predica sa despre curãþie a fost rãu înþeleasãde unii, ca fiind o opreliºte de la cãsãtorie. Paul a fost acuzat de imixtiuneîn viaþa particularã ºi arestat pentru cã ar fi exercitat magia. Suferinþele ºimoartea sfintei Tecla nu ne intereseazã aici. Oraºul s-a divizat în douã partide:unul pentru, iar celãlalt împotriva apostolilor. Poporul de rând, mituit, a fostpus în miºcare. Paul a fost bãtut cu vergi de cãtre lictori. În cele din urmã,apostolii au fost nevoiþi sã pãrãseascã oraºul în fugã.

În Faptele Apostolilor, Luca vorbeºte despre marele succes al misionarilor,despre rãscoala poporului din oraº ºi de fuga apostolilor dupã o ºedere destulde lungã, scãpând cu greu de a nu fi omorâþi cu pietre. Tãcerea sa asupra Tecleinu e o contradovadã pentru miezul istoric al legendei. Luca e un scriitor foarteiscusit ºi nu vrea sã dea ocazie la nici o neînþelegere. El spune numai atât:„Ei au fugit în oraºele Licaoniei, la Listra, Derbe ºi în împrejurimi”. Spre

60 PAUL DIN TARS

mirarea tuturor, în acest loc, Faptele Apostolilor scot la ivealã semne ºiminuni care s-au sãvârºit de cãtre Paul ºi Barnaba. Aici era o regiune undeoamenii erau înºelaþi de anumiþi fãcãtori de minuni ºi ºarlatani pãgâni, caApollonius din Tyana, contemporanul lui Paul; aceºtia abuzau de credulitateapoporului ºi suceau capul oamenilor cu ºarlataniile lor. Prin darurile lor caris-matice, apostolii trebuiau sã arate mulþimii cã evanghelia e superioarã oricãreivrãjitorii pãgâneºti.

Putem sã considerãm cã cei doi apostoli au lucrat la Iconiu mai mult deun an ºi au fãcut expediþii misionare în împrejurimi ºi în numeroase locali-tãþi de pe povârniºurile lui Ala-Dagh ºi Loras Dagh, unde au întemeiat comuni-tãþi þãrãneºti, care mai târziu puteau fi întãrite de la Iconiu, imediat ce Bisericaa fost bine închegatã acolo. Pe lângã cea din Antiohia, Biserica din Iconiua fost mult timp un punct de sprijin pentru Biserica creºtinã din interiorulAsiei Mici ºi a avut patriarhat asupra a 14 oraºe.

17. Listra ºi DerbeFap 14,8-26; cf. 2Cor 11,25; 2Tim 1,5; 3,11-15

Pentru a doua oarã, apostolii au fost nevoiþi sã-ºi întrerupã activitateaprintr-o fugã pripitã. Drumul i-a condus acum în þinutul puþin ospitalier alLicaoniei. De îndatã ce au lãsat în urmã grãdinile Iconiului, þinutul începeasã ia caracterul de stepã. E o regiune sãrãcãcioasã, pe alocuri mlãºtinoasã.Acolo nu sunt decât pãºuni pentru capre, oi ºi mãgari sãlbatici. Pe un drumprost, care se schimbã brusc în cãrare pentru mãgari ºi cãmile sau care se pierdeîntr-o mlaºtinã, cãlãtorii noºtri au ajuns la Chilisse, actualul Bin-bir-Chilisse.

Aceºti licaoni erau un popor blajin, superstiþios ºi incult, având un dialectde munte anatolic, despre care Aristotel ºi Cicero vorbeau cu dispreþ. Numaiîn puþine oraºe puteai sã te înþelegi greceºte. Grecii, care au venit aici, au aduscu ei miturile lor frigiene despre Zeus ºi Hermes ºi au grecizat legendele bãºti-naºe ale Licaoniei. Grecii plini de fantezie, pentru care orice copac curiosºi orice izvor era o arãtare a divinitãþii, ziceau cã aceºtia sunt Filemon ºiBaucis. Datoritã credinþei în acea legendã, locuitorii din Listra îºi închinaserãoraºul lor lui Zeus ºi construiserã un mic sanctuar la intrarea în oraº, undeun preot pãgân îºi fãcea serviciul. Aceastã legendã despre Zeus a fost prilejulunei neînþelegeri tragice ºi comice în acelaºi timp, care, din cauza necunoaºteriiobiceiurilor þinutului, era aproape sã-l coste viaþa pe Paul.


Probabil cã apostolii s-au bucurat de o bunã primire la o familie de evreidin Listra, datoritã unei recomandãri de la fraþii din Iconiu. Aceastã familiedin Listra era formatã din 3 persoane: bunica evreicã, Lois, fiica ei, Eunice,al cãrei soþ pãgân murise, ºi fiul ei, Timotei, un tânãr foarte pios (2Tim 1,4).Se pare cã Timotei a pãstrat toatã viaþa sa o oarecare sfialã (2Tim 1,7). Probabilcã tatãl sãu a fost un funcþionar roman sau grec. În diasporã nu erau rare acestecãsãtorii mixte. Mama ºi bunica trãiau desigur cu nãdejdea în „mângâierealui Israel” ºi îl instruiserã pe bãiat în Sfânta Scripturã de când era copil.Ele i-au povestit apostolului cã bãiatul nu primise tãierea împrejur. Paul nupunea nici un preþ pe aceasta, zicând cã botezul le aranjeazã pe toate. El l-aîndrãgit foarte mult pe tânãrul Timotei. Nu ºtia cã va veni ziua când îºi vapune mâinile asupra lui spre a-l sfinþi ca preot ºi episcop. Aceastã familiea devenit primul loc de întâlnire pentru Biserica creºtinã din acel oraº.

Luca ne dã de înþeles cã apostolii ºi-au întins activitatea lor ºi în împreju-rimi. În aceste cãlãtorii, Timotei este folosit adesea drept însoþitor ºi cãlãuzã,ca unul ce cunoºtea regiunea. Era un preludiu frumos al cãlãtoriilor de maitârziu, când Timotei va fi aproape mereu în preajma apostolului. Totul pãreacã merge bine, pânã când o întâmplare a pus capãt colaborãrii lor.

Într-o zi, a avut loc la Listra o sãrbãtoare în cinstea lui Zeus ºi totodatãun bâlci. Oraºul era plin de þãrani veniþi din împrejurimi. Mulþi cerºetori segãseau printre ei. Scãrile templelor ºi ale caselor particulare erau ocupatecu preferinþã de schilozi. Apostolii profitã de ocazie ºi predicã în faþa uneimulþimi numeroase. Printre ascultãtorii lui Paul era ºi un sãrman schilod,care nu putuse sã meargã niciodatã. Cu toatã atenþia, ochii sãi sunt îndreptaþicu înfocare asupra apostolului ca asupra unei arãtãri cereºti. Probabil cãPaul vorbeºte tocmai despre Isus, medicul celor bolnavi, cel care ajutã laorice nevoie, despre profeþiile mesianice potrivit cãrora la apariþia lui ceiorbi vor vedea, cei muþi vor vorbi ºi cei ologi vor sãri de bucurie. Iatã cãîn ochii ologului strãluceºte o luminã de nãdejde ºi se pare cã el aºtepta numaicuvântul mântuirii. Aceastã privire fixã ºi expresia dureroasã îl tulburã pePaul în cuvântarea sa. Deodatã e cuprins de un foc sfânt; îºi întrerupe predica,îºi concentreazã forþa spiritualã asupra acelui bãtrân ºi-i spune pe un ton porun-citor: „Ridicã-te pe picioarele tale!” Ca sub imboldul unei forþe superioare,spre uimirea tuturor, ologul din naºtere sare în sus ºi umblã în toate pãrþile.

E un haos de voci ce strigã. Schilodul îºi agitã în aer cârjele ºi abia de semai poate stãpâni de bucurie ºi mulþumire. Este un semn al exactitãþii istorice

62 PAUL DIN TARS

când Luca nu spune cã oamenii, ca ieºiþi din minþi, plini de admiraþie, strigauîn dialectul lor unul cãtre altul, ca în faþa unui lucru de necrezut: „Zeii auluat chip omenesc ºi s-au coborât la noi!” Totodatã, ei mai ºtiu ºi despre carezei este vorba: Zeus, veºnicul cãlãtor, însoþit de crainicul sãu Hermes, ºi-avizitat poporul. Barnaba cel înalt ºi plin de demnitate, cu barba ºi pãrul sãunegru, nu seamãnã leit cu Zeus, a cãrei statuie se gãseºte la intrarea în oraº?Lui îi stã bine sã tacã. Tãcerea exprimã demnitate. Apoi cel mic, care se miºcãºi vorbeºte, nu este altul decât Hermes.

Imediat, preotul lui Zeus este înºtiinþat ºi se organizeazã o procesiunecu cântãreþi din fluier ºi douã animale de jertfã purtând coroane; toþi seîndreaptã spre poarta cetãþii, înaintea templului lui Zeus ca sã aducã jertfãcelor doi zei. Apostolii n-au înþeles nimic din cele puse la cale. Deodatãºi-au dat seama despre sensul acestui omagiu ce urma sã li se aducã. Paulºi Barnaba se aruncã în mijlocul mulþimii ca sã le explice greºeala fatalã:„Oameni buni, ce faceþi voi? Noi nu suntem decât niºte oameni neputin-cioºi ca ºi voi!” Predica improvizatã de Paul, excelentã în sine, nu ºi-a atinsdeloc scopul. E un lucru periculos sã numeºti prostii iluziile lor deºarte.Dispoziþia se schimbã imediat: „Dacã voi nu sunteþi zei, înseamnã cã sunteþiniºte vrãjitori!” O a treia alternativã nu mai existã pentru ei. Acum mai lipseauniºte evrei din Iconiu pentru ca dezastrul sã fie gata. ªi ei au venit ca ºicum ar fi ºtiut de aceasta. „Feriþi-vã de aceºti oameni!” strigau ei. „Sunt doiînºelãtori ºi criminali foarte periculoºi. Pretutindeni au fost bãtuþi cu pietreºi alungaþi. Dacã voi îi toleraþi, sã ºtiþi cã aveþi de a face cu mânia lui Zeus”.ªi listranii creduli au ascultat de calomniatorii iudei.

Când, dupã câteva zile, Paul a încercat iarãºi sã vorbeascã, a simþit cã atmos-fera era cu totul schimbatã. O atmosferã de ostilitate plana în jurul lui; se audstrigãte stridente ºi ºuierãturi. Mulþimea nãvãleºte asupra lui. Pietrele zboarãºuierând pe lângã capul lui. O piatrã ascuþitã îl loveºte drept în frunte. O dârãde sânge i se prelinge pe faþã. Plin de sânge, se prãbuºeºte la pãmânt. E cãlcatîn picioare ºi e acoperit de o grindinã de pietre. Doi oameni robuºti îl duc cape un mort în afara oraºului, aruncându-l ca pe un cadavru de animal lângãdrum.

Barnaba, care în acea zi probabil predicase în altã parte, ºi familia lui Timoteierau tare îngrijoraþi când Paul nu s-a mai întors acasã. Însã îndatã au aflat dela creºtinii înfricoºaþi despre cele întâmplate. Din cauza poporului turbatºi a iudeilor, care erau mereu în oraº, ei au trebuit sã stea acasã. Târziu de tot


în noapte (dupã cum spune textul Beza), Barnaba, Timotei, cele douã femeiºi alþi ucenici au ieºit sã-l boceascã pe mort. Sfâºiat de durere, Barnaba seaplecã în jos ºi priveºte chipul palid ºi stropit cu sânge. Ucenicii l-au ridicat,iar femeile i-au spãlat faþa. ªi iatã cã el mai este încã în viaþã. Deschide ochii.Paul nu e mort! Ar trebui ceva mai mult ca sã-l ucizi pe acela care trebuiasã împlineascã în numele Domnului o misiune de o importanþã istoricã ºiuniversalã, care era departe de a fi împlinitã.

Aici apare o paralelã curioasã. Cam cu zece ani mai înainte, Paul fusesemartorul uciderii cu pietre a lui ªtefan ºi rezultatul principal a fost acela cãBiserica câºtigase prin el pe cel mai viteaz luptãtor. Cine este astãzi martorulacestei scene nocturne de la Listra? Un tânãr fricos, Timotei. Ca rezultat alacestei lapidãri, Paul câºtigã în el pe cel mai fidel colaborator, acela care vafi într-o zi mângâierea bãtrâneþii sale.

Acum Paul nu mai putea sã rãmânã la Listra. Chiar în aceeaºi noapte, dincauza iudeilor care erau în oraº, Paul trebuia dus undeva în siguranþã. Fãrãa se odihni ºi fãrã a fi îngrijit, însoþit de Barnaba ºi probabil ºi de Timotei,pe un vehicul þãrãnesc, a trebuit sã fie dus la Derbe, cam la opt ore de drum.

Nu putem admira îndeajuns rezistenþa fizicã a apostolului ºi rãbdarea sala durere; dupã îngrozitoarea pierdere de sânge din ziua precedentã, el strãbateacum, într-un vehicul ce se scuturã, o distanþã de 40 de kilometri, printr-undeºert cu o stepã sãratã. Þinta sa era Derbe, un orãºel de munte ºi solitar cese gãsea la hotarul cel mai îndepãrtat al Galaþiei. Odinioarã un cuib periculosde tâlhari, acest oraº devenise sub Claudiu o colonie de veterani.

Duºmanii lui Paul, care-l socoteau deja mort, nu l-au urmãrit mai departe,astfel încât cei doi apostoli au fost în stare ca în acest oraº paºnic de provinciesã întemeieze în toatã liniºtea o comunitate de pãgâni încreºtinaþi. Deoarecemai târziu îl cunoaºtem pe un Gaius din Derbe (Fap 20,4), ca discipol ºiînsoþitor al lui Paul în cãlãtoriile sale, putem crede cã Paul ºi Barnaba aufost primiþi în casa sa. În orice caz, din cauza stãrii sale nenorocite, Paula fost silit multã vreme sã stea la pat. Cine doreºte un substrat sigur pentruboala sa pomenitã în Scrisoarea cãtre Galateni (4,14) îl poate gãsi aici.Camera în care a suferit Paul a ajuns punctul de plecare binecuvântat deDumnezeu pentru o rodnicã activitate apostolicã. Aºadar, ºi comunitateacreºtinã din Derbe, ca ºi cele trei din Galaþia, s-a nãscut în durere. Desigurcã la acest ceas de naºtere spiritualã face aluzie Paul când mai târziu lescrie galatenilor, care erau ameninþaþi de uneltirile iudaice „O, copiii mei,

64 PAUL DIN TARS

pe care eu vã port din nou în sânul meu, pânã când Cristos se va întruchipaîn voi” (4,19).

Activitatea lui Paul la Derbe a durat cel puþin un an întreg ºi ea s-a extins,dupã cum se presupune pe bunã dreptate, pânã în vãile înalte aproape delacul Ak-Göl ºi în jurul vechii Heracleea. Legãturile pastorale cu Listra, Iconiuºi Antiohia n-au fost întrerupte, cãci tânãrul Timotei a fost un curier oricândla dispoziþie. Aceasta o vedem ºi din faptul cã, atunci când Paul s-a întors,comunitãþile de acolo au dat o mãrturie strãlucitã despre dânsul (Fap 16,2).Dacã ne gândim cã, plecând din Licaonia, ºi regiunile limitrofe Capadocieiºi Isauriei au primit lumina evangheliei (Petru adreseazã acestor þinuturiprima sa scrisoare) ºi cã aceste regiuni au dat mai târziu Bisericii strãluciþidoctori, de abia acum putem sã înþelegem valoarea spiritualã a predicãriiºi suferinþelor lui Paul.

Trecuserã aproape patru ani de când Paul ºi Barnaba pãrãsiserã comuni-tatea mamã din Siria. Adesea, în ceasurile cele grele de muncã, suspinaudupã fraþii cãrora mai rar puteau sã le dea un semn de viaþã prin negustoriicãlãtori ºi prin conducãtorii de caravane. În câteva zile, trecând prin poartacilicianã ºi cea sirianã, misionarii ar fi putut ajunge în patria lor. Dar rãspun-derea apostolicã faþã de comunitãþile nou întemeiate i-a condus pe acelaºidrum. Schimbãrile intervenite printre deþinãtorii funcþiilor publice înlãtu-raserã între timp anumite primejdii. Acum ei puteau sã adânceascã ºi sã organi-zeze munca lor. Pretutindeni au sfinþit preoþi bãrbaþi cumsecade ºi au fixatconducãtori pentru comunitãþi. Mai departe ei trebuiau sã le bage în capmarele principiu evanghelic: „Noi trebuie sã intrãm în împãrãþia lui Dumnezeuprin mari suferinþe”. Dupã ultimul serviciu divin de adio de la Antiohia, eiau traversat iarãºi defileele zgomotoase ale Taurusului pentru a ajunge laPerge. Aici fusese întemeiatã ultima comunitate cu trofeele biruinþei a ºaptecetãþi cucerite pentru Cristos. Se întorceau acasã: Salamis, Pafos, Antiohia,Iconiu, Listra, Derbe ºi Perge. Însã ºi cu un alt câºtig preþios se întorceaPaul acasã din aceastã primã cãlãtorie misionarã: datoritã suferinþelor, elînvãþase sã-ºi potoleascã inima sa furtunoasã ºi temperamentul sãu aprinssub înrâurirea suferinþelor, sã se plece sub jugul blândeþii lui Cristos ºi sãaibã o rãbdare de neclintit.


CAPITOLUL IV

LUPTA PENTRU LIBERTATE

18. Moise sau Cristos

Fap 14,27-28; 15,1-2

Având încã în urechi vuietul pârâurilor furtunoase ale Taurusului, Paulºi Barnaba se întorc precum doi cãpitani victorioºi în cursul anului 48, dupão absenþã de aproximativ 4 ani, în oraºul Orontelui. Dupã ce au traversatSeleucia, cei doi pionieri ai evangheliei au fost primiþi de cãtre conducãtoriºi credincioºi. În faþa prietenilor au apãrut îmbãtrâniþi ºi trecuþi prin grelesuferinþe. „Paule, de unde ai cicatricele de pe faþã?” Dragostea ºi înþelegereapentru tot ceea ce ei înfãptuiserã le fãcea bine. În comunitate a fost o sãrbã-toare rarã, o sãrbãtoare strãlucitã, misionarã, când cei doi apostoli au raportatîn faþa mulþimii din strada Singon despre noile aºezãminte, despre întâmplãrileºi suferinþele îndurate pentru Cristos. Paul ºi Barnaba, împreunã cu întreagacomunitate, au rostit o rugãciune de mulþumire pentru „lucrurile cele mari pecare le-a fãcut Dumnezeu prin ei, deschizând porþile credinþei pentru pãgâni”.

Dupã urarea de bun sosit, apostolii au rãmas mult timp de vorbã cu conducã-torii, arãtând cum stau lucrurile la Antiohia. Preoþii au povestit cã ºi aici, laAntiohia, nu s-a stat între timp degeaba. În întreaga Sirie, pânã la Aman,ba chiar în interiorul Ciliciei, înflorea o coroanã de comunitãþi (Fap 15,23)despre care mai înainte nici nu era vorba. „ªi, practic, ce aþi fãcut voi cu evreiicreºtini?” Atunci, preoþii s-au privit îngrijoraþi dacã trebuie sã vorbeascãdespre acest lucru. „Dacã se continuã astfel, ne temem cã totul va conducela o crizã. Fraþii de la Ierusalim nu înþeleg situaþia noastrã. Ei n-au ieºitniciodatã afarã din þara lor. Ei contestã creºtinismul noilor convertiþi de lapãgânism. Ei susþin mai ales cã aceºtia n-au voie sã fie botezaþi pânã cândnu primesc legea mozaicã”.

Aºadar, acum problema s-a pus în toatã puterea cuvântului. Cu prozeliþiidesãvârºiþi nu era nici o greutate. Dar majoritatea consta din pãgâni deveniþicreºtini ºi semiprozeliþi, aºa-ziºii „temãtori de Dumnezeu”, care n-au avut

relaþii aºa de strânse cu iudaismul. A condiþiona primirea lor în Bisericãde tãierea împrejur ºi de legea mozaicã însemna a restrânge Biserica la sina-gogã ºi a tãgãdui universalitatea ei. A-i primi ca semicreºtini în Bisericãpe lângã creºtinii desãvârºiþi, formaþi din iudei ºi prozeliþi desãvârºiþi, înseamnãa forma un cerc exterior ºi unul interior în Bisericã, înseamnã a reclãdi ziduldespãrþitor, a face din creºtinism o religie rasialã, a cãrei valoare ar fi legatãde sângele iudaic. A-i primi în Bisericã ºi a evita masa comunã cu ei înseamnãa-i face niºte paria creºtini. Aºadar, era în acelaºi timp o problemã religioasãºi socialã.

Însã cum era vãzutã problema la Ierusalim? În Biserica de acolo trãiauîncã numeroºi ucenici care fuseserã martori la maniera în care însuºi Domnul,nãscut sub lege, observase legea, deºi într-un sens spiritual. Îl auziserã spunândcu gura lui cã el n-a venit sã strice legea ºi cã nimic nu va pieri din ea. Ei consi-derau prescripþiile cu privire la alimente, poruncile referitoare la sfinþireasâmbetei, paza de necurãþia pãgânã, simbolizatã ºi realizatã prin ritualulcircumciziunii, ca cele mai curate tradiþii de care nu te poþi atinge.

Dupã mãrturia unanimã a Faptelor Apostolilor, vechii apostoli care eraula Ierusalim nu apãrau în nici un caz un punct de vedere particular sau meschin.Sãrbãtoarea Rusaliilor fusese anunþatã ca un eveniment ce avea, potrivit profe-tului Ioel, o însemnãtate pentru popoarele lumii întregi. Însã dificultatea eraurmãtoarea: Cel Înviat, care poruncise sã se predice la toate popoarele, nudãduse nici o îndrumare în ce condiþii trebuiau primiþi pãgânii în Bisericã.Condiþiile în care trebuia sã se facã misionarea nu erau clare. Nu era limpededacã instrucþiunea primitã de Petru în vedenia de la Iope avea o valoaregeneralã sau particularã. Unii acceptau ultima pãrere. De aceea, trebuie sãne ferim de a judeca prea sever comunitatea de la Ierusalim, dacã ea ezitasã admitã necondiþionat credincioºii veniþi din pãgânism ºi zãbovea sã-iîncorporeze ca membri cu drepturi depline în împãrãþia lui Mesia. Unii voiausã dea o aplicare problemei la fiecare caz particular, lãsându-se cãlãuziþi deacþiunea lui Dumnezeu în rãspândirea evangheliei. Aceasta era pãrerea apos-tolilor de la Ierusalim. Personal, ei observau legea, fãrã o rigoare exageratã,fãrã a face mult caz, aºa cum vãzuserã cã a fãcut Învãþãtorul; dar ei ºtiau cãmântuirea vine numai de la Cristos.

Numeroºi iudeo-creºtini veniþi din fariseism se îndepãrtau de aceastãconcepþie înþeleaptã. Greºeala lor fundamentalã era aceasta: Dumnezeu este,negreºit, ºi Dumnezeul pãgânilor; Mesia lor este regele întregii omeniri;

CAP. IV: LUPTA PENTRU LIBERTATE 67

pãgânii puteau sã facã parte din împãrãþia sa, dar nu pe picior de egalitatecu evreii; cetãþean desãvârºit al acestei împãrãþii putea ajunge numai acelacare era urmaºul lui Abraham sau prin primirea tãierii împrejur ºi încorpo-rarea în poporul ales. Toate acestea ameninþau chiar esenþa creºtinismului,rãscumpãrarea ºi transmiterea mântuirii numai prin Cristos.

Aceastã tendinþã îºi gãsea principalul ei sprijin în personalitatea respec-tabilã a lui Iacob cel Tânãr, ruda cea mai apropiatã a Domnului; indiscutabil,el era capul sau, dacã putem spune astfel, pentru cã pe acea vreme lipseacuvântul, era episcop de Ierusalim. El a ºtiut sã uneascã iubirea faþã de Isuscu fidelitatea faþã de Lege ºi cu un ascetism sever. Era numit „cel drept”ºi „zidul de apãrare al poporului”. Altfel spus, era o figurã de patriarh atâtpentru Vechiul, cât ºi pentru Noul Testament. Nici fariseii ºi nici saduceiinu îndrãzneau sã se atingã de persoana sa. Nici chiar Irod Agripa n-a avut curajs-o facã. Când toþi apostolii au pãrãsit oraºul, el singur a rãmas acolo. Datoritãlui, mulþi farisei s-au fãcut creºtini, ba chiar preoþi din diferite clase sociale,care au continuat a funcþiona ca preoþi evrei. În exterior, Biserica din Ierusalimpãrea o sectã pioasã iudaicã. Lumea nu ºtia nimic despre misterele salelãuntrice, despre viaþa sa euharisticã. Tendinþa liberalã a lui ªtefan pare cãs-a stins cu totul. Paul era moºtenitorul spiritului sãu.

Se formase, aºadar, în Biserica nouã ºi în jurul lui Iacob (Gal 2,12) un partidconservator hotãrât sã-ºi pãstreze programul pânã la capãt. Abuzând de numelelui Iacob, acest partid a trimis la Antiohia câþiva dintre reprezentanþii sãicei mai extremiºti, când la Ierusalim a venit vestea cã Paul ºi Barnaba s-auîntors, cã au format o mare Bisericã, compusã, mai ales, din creºtini veniþide la pãgânism ºi cã ideile lor au fost primite în comunitatea din Antiohia.Trimiºii au fost primiþi cu veneraþie de cãtre cei mari, cãci în urma lor se profilaumbra unui personaj ºi mai mare. Însã s-au simþit cuprinºi de fiori cândnoii veniþi, dupã fiecare atingere întâmplãtoare de un pãgân creºtin, îºi spãlaumâinile ºi n-au acceptat nici o invitaþie din partea acestora. Nu era permissã stai la masã cu un netãiat împrejur, cu atât mai puþin sã mãnânci din aceeaºifarfurie, aºa cum era obiceiul în Rãsãrit. Dar când ei s-au separat la o agapãde sâmbãtã seara, când s-au aºezat la masã deoparte ºi când au declarat laconicantiohenilor: „Dacã nu vã veþi tãia împrejur, nu veþi putea fi fericiþi!”, atuncia izbucnit furtuna. Trebuie sã se fi petrecut ceva rãu, dacã Luca vorbeºteîn acest loc despre o „rãscoalã” (Fap 15,2). Paul ºi Barnaba întotdeaunaîi numiserã pe aceºti creºtini veniþi de la pãgâni „sfinþi, aleºi ºi copii ai lui

68 PAUL DIN TARS

Dumnezeu”, „concetãþeni ºi colocatari”, însã pioºii veniþi de la Ierusalim îitratau ca pe niºte „necuraþi”, „pãcãtoºi” ºi „strãini”. În zadar cei doi apostoliobiectau cã prin aceastã reglementare tiranicã, ce mergea pânã la a prescrieamãnuntele meniului ºi a se amesteca în intimitatea vieþii de familie, lumeagreceascã, dornicã de libertate, nu va putea fi niciodatã câºtigatã ºi cã circumci-ziunea, consideratã ca ridicolã ºi ºocantã, i-ar îndepãrta pe bãrbaþi. Apoi legilereferitoare la alimente dãdeau naºtere la multe cazuri de conºtiinþã. Pe scurt,te gãseai despãrþit de restul lumii printr-un zid social. Creºtinismul s-ar fiînjosit la nivelul unei secte ºi niciodatã n-ar fi devenit o religie universalã.Cu toate acestea, cel mai rãu era cã aceºti oameni nu creaserã numai un abissocial, ci ºi unul dogmatic. Cãci în cele din urmã, era vorba dacã mântuireavine de la lege sau prin harul lui Cristos.

Dar Sfântul Duh a suflat ºi zidul a cãzut. Dumnezeu le-a dãruit apos-tolilor înþelepciune ºi tãrie ºi, prin harul sãu, Paul a devenit instrumentulales pentru a desãvârºi o lucrare ce era necesarã la formarea unei Biserici cuadevãrat catolice, adicã universale. Autoritatea cea mai înaltã de la Ierusalimtrebuia sã ia o hotãrâre rapidã ºi principalã. Paul nu s-a decis sã ia parte laaceastã cãlãtorie decât în urma unei revelaþii particulare (Gal 2,1). Pentrudânsul, prin aceastã cãlãtorie decisã cu rapiditate era vorba de a atinge douãscopuri: victoria libertãþii creºtine ºi recunoaºterea demnitãþii sale de apostolde cãtre Biserica mamã. Le-a dobândit pe amândouã.

19. Conciliul apostolilor

Fap 15,1-34; cf. Gal 2,1-10.

În compania lui Paul gãsim un trimis pe care nu l-am întâlnit pânã acum.E un antiohian cu numele de Titus, pe care Paul îl câºtigase în ultima vremepentru creºtinism. Paul îºi punea mari speranþe în el. Acesta va deveni unuldintre cei mai buni elevi ºi cei mai buni colaboratori de care se va folosi înmisiunile sale delicate (2Cor 7,15). El îl numeºte odatã „iubitul meu fiu în cre-dinþã comunã” (Tit 1,4). Paul îl luase cu sine pe acest tânãr ca pe un trofeu albiruinþei, ca pe o dovadã vie a roadelor ce au crescut deja pe copacul Bisericiiformate din pãgâni. La Ierusalim cu greu ar fi rezistat cineva farmecului pecare îl avea acest tânãr pãgân încreºtinat. Dar Paul se înºela în aceastã privinþã.

Cãlãtoria la Ierusalim (cam prin toamna anului 48) s-a transformat într-unadevãrat triumf. Au debarcat în Fenicia, au vizitat comunitãþile locale de la


Sidon ºi Tir, Ptolemaida ºi Cezareea, apoi au mers spre interiorul þãrii prinSamaria ºi Iudeea. Pretutindeni toþi ascultau cu mare însufleþire povestirilelor despre intrarea triumfalã a lui Cristos printre pãgâni. În sfârºit, dupãmai multe sãptãmâni, Paul ºi însoþitorii sãi ajung la Ierusalim.

Biserica de la Ierusalim era formatã din trei grupuri: apostoli, sfatul celormai bãtrâni ºi din fraþi. Printre apostoli, trei se distingeau ca niºte „coloane”:Petru, Iacob cel Tânãr ºi Ioan. E de presupus cã un serviciu religios cu agapaºi cu cina euharisticã a avut loc înainte de discuþii. Într-o tãcere desãvârºitã,adunarea a ascultat darea de seamã a misionarilor. Dupã ce au sfârºit, un strigãtgeneral de aprobare a strãbãtut sala. Întoarcerea pãgânilor trecea într-adevãrdrept semnul cel mai evident al împãrãþiei mesianice. Cu toate acestea, grupulcel mai influent al iudaizanþilor ºi al fariseilor a consimþit cu greu la aceastãaprobare generalã. De îndatã ce comunitatea a rostit rugãciunea de mulþumireºi laudã lui Dumnezeu, ei au început controversele ºi aici s-a arãtat discordiaîn profunzimea ei de neîmpãcat. Nici mãcar faptul cã Sfântul Duh hotãrâseîn favoarea pãgânilor n-a reuºit sã înfrângã încãpãþânarea iudaizanþilor. Eireplicau numai atât: „trebuie sã se taie împrejur ºi sã þinã întreaga lege a luiMoise”. Ei au considerat drept o provocare faptul cã Paul a îndrãznit sã îladucã cu sine pe acest Titus în adunarea sfinþilor ºi pretindeau cã trebuie sã ise sãvârºeascã ritualul dureros. Titus se gãsea într-o situaþie extrem de delicatã.Toþi îºi dãdeau seama cã era nevoie de multã rugãciune ºi de reflecþie maiînainte de a se putea lua o hotãrâre. Adunarea, care începuse într-un mod aºade solemn, a degenerat într-o scenã furtunoasã. Soluþia trebuia gãsitã într-uncerc mai restrâns.

Paul scrie în Scrisoarea cãtre Galateni (2,5) cã el n-a cedat nici o clipã caTitus sã fie circumcis. Pentru Paul problema se pune astfel: chestiunea deprincipiu, dacã tãierea împrejur era necesarã pentru mântuire ºi dacã metodasa misionarã era dreaptã, atunci totul trebuia rezolvat dogmatic. Aceasta eranumai o parte dintr-o întrebare cu mult mai mare: dacã mântuirea vine numaiprin harul lui Cristos. Dacã aceastã chestiune era rezolvatã, Paul putea sã per-mitã în anumite cazuri particulare circumciziunea, dacã aceasta ar fi folositunui scop mai înalt, ca, de exemplu, buna înþelegere. Prin aceste idei, el nuse opunea principiilor sale ºi evangheliei. Mai târziu, el va proceda în acestfel cu Titus.

Între timp, Paul a discutat în particular cu cele trei coloane apostolice. Vechiiapostoli trebuiau sã-ºi dea seama cã el e, ca ºi dânºii, pe terenul evangheliei.

70 PAUL DIN TARS

Ei nu puteau nici sã scoatã, nici sã adauge ceva. Titlul de Apostol al pãgânilor,la care Paul avea dreptul acum, i-a fost confirmat în mod oficial. În felul acesta,se punea pe acelaºi plan chemarea sa cãtre Cristos pe drumul Damasculuicu chemarea vechilor apostoli; practic, se acorda aceeaºi valoare apariþieilui Cristos cel înviat ca ºi aceleia a Învãþãtorului, fãcutã lui Paul. Unitateade vederi a fost realizatã cu privire la împãrþirea domeniilor misionare întreel ºi Petru; ea se traduce prin aceastã formulã clasicã: „Tu vei predica evan-ghelia iudeilor, iar eu între pãgâni”. Ei erau cu totul de aceeaºi pãrere cãmântuirea vine numai prin harul lui Cristos.

În sfârºit, a venit ziua decisivã. Dupã ce partidele ºi-au expus punctul lorde vedere, s-a ridicat Petru. Discursul sãu este o capodoperã. El nu se referãla Paul, ci la propria sa experienþã ºi înþelegere, pe care o are despre planullui Dumnezeu. În trei puncte, în mod clar ºi vãdit, el expune problema: 1. ÎnsuºiDomnul a luat iniþiativa în aceastã privinþã, când mi-a poruncit sã-l botez pepãgânul Corneliu. 2. Având în vedere slãbiciunea moralã a omului, legeaveche nu poate fi îndeplinitã în ansamblul ei. 3. Mântuirea e rodul haruluicare acþioneazã liber în noi. Prin acest discurs înþelept ºi judicios calea eranetezitã, iar inimile erau pregãtite sã primeascã punctul de vedere al lui Paulºi Barnaba. Procedând cu tact, Paul l-a lãsat pe Barnaba sã vorbeascã primul,deoarece el era omul de încredere al Bisericii din Ierusalim. De fapt, ei trebuiausã lase sã vorbeascã numai faptele: cã Duhul Sfânt n-a fãcut nici o deosebireîn împãrþirea darurilor, a profeþiilor ºi a carismelor sale. Oamenii n-auvoie sã închidã o uºã pe care a deschis-o însuºi Dumnezeu.

Cuvântarea lui Petru a fost o grea loviturã pentru partida iudaizantã; aceºtiaaveau în mânã un ultim atu, în care îºi puneau toatã încrederea, „împãratullor tainic”, Iacob. Figura sa asceticã impunea respect. Pur ºi simplu, el sedeclarã de partea lui Petru; mântuirea e necondiþionatã ºi se extinde la toþioamenii. Cu toate acestea, spre deosebire de Petru, ca un autentic descendental lui David, el se referã la Vechiul Testament; face apel la mãrturiile profeþilor,în special la Amos, care prezice o împãrãþie mesianicã universalã ieºitã dinneamul lui David. Legitimitatea convertirii pãgânilor e voitã de Dumnezeu.Prin aceasta, legea mozaicã, al cãrei element principal era circumciziunea,e lipsitã de dreptul ºi autoritatea sa. Pentru a-i mai calma pe iudaizanþi, lespune cã legea nu e ameninþatã. Spre a îngãdui o înþelegere frãþeascã întrecele douã partide, el propune o cale de mijloc pe care puteau sã-l primeascãºi antiohenii. El propune ca pãgânii încreºtinaþi sã þinã seama cu dragoste


de sentimentele iudeilor creºtini, mai ales în trei puncte. 1. Nici o partici-pare la ospeþele rituale ale pãgânilor, situaþii care se puteau ivi uºor în relaþiilecu rudele ºi prietenii pãgâni. 2. Abþinerea de la desfrâul sexual, în floarela pãgâni, uneori aprobat de religiile lor sub o formã de prostituþie ritualã.3. Respectarea unor legi privitoare la mâncare, adicã întrebuinþarea exclusivãa cãrnii cuºer, obþinutã din carnea animalelor ce au fost tãiate dupã regulã, ºievitarea consumãrii sângelui. Dupã o lungã discuþie, propunerea de compromisa fost acceptatã. Textul nu spune clar dacã Paul ºi-a dat asentimentul formal.Fapt curios, niciodatã el nu va menþiona în scrisorile sale decretul apostolicºi nici în învãþãtura sa despre carnea jertfitã (1Cor 8).

Apostolii au înþeles sã ridice discuþia de pe ºesul micimii de suflet ome-neºti pe un plan mai înalt, unde poate acþiona Sfântul Duh. Sentimentul acesteidirecþiuni superioare era foarte puternic ºi reiese clar din textul scrisorii trimisecãtre Biserica din Antiohia. „I-a plãcut Sfântului Duh ºi nouã!”

Hotãrârile sinodului au fost comunicate Bisericii din Antiohia printr-oscrisoare apostolicã, prin doi delegaþi, care, dupã obiceiul orientalilor, erauînsoþiþi de mai multe persoane, Paul, Barnaba ºi Titus. Unitatea de curândîntãritã îºi gãsi expresia ºi în alegerea celor doi delegaþi, Iuda, supranumitBarsaba, originar din Ierusalim, un creºtin din prima orã, probabil un fratede-al lui Iosif Barsaba, aºadar, un membru al unei familii care a fost înrelaþie cu Isus ºi Sila sau Silvan, un element din diasporã, purtând ca ºi Paulun nume evreiesc ºi unul latin. Amândoi erau înzestraþi cu darul profeþiei. Caapãrãtori imparþiali ai Bisericii de la Ierusalim, ei trebuiau sã explice oral însem-nãtatea secretului. În adunarea din Antiohia domnea o bucurie de nedescriscând scrisoarea transmisã în mod solemn a fost cititã ºi explicatã. Iuda s-aîntors la Ierusalim, pe când Sila l-a imitat pe Barnaba; el s-a lãsat vrãjit de far-mecul acestei comunitãþi misionare aºa de viguroase ºi pline de entuziasm.

20. Conflictul de la Antiohia

Gal 2,11-21; Fap 15,35;

Decretul apostolic de la Ierusalim, cu acel compromis de împãcare a celordouã tendinþe, n-adusese o clarificare deplinã. El n-avea decât valoarea uneisoluþii tranzitorii. Nu se insistase cu destulã vigoare asupra punctului de vedereteologic ºi religios, cã mântuirea se datoreazã numai harului, fãrã faptele legii.De asemenea, problema socialã a meselor comune ºi a felului de a trãi în

72 PAUL DIN TARS

general nu fusese rezolvatã pe deplin. La fel se omisese a se da o soluþie laproblema extinderii dispensei de la Legea ritualã: evreii creºtini puteau sãprofite împreunã cu pãgânii convertiþi de libertatea creºtinã sau erau obli-gaþi în continuare a suporta întreaga povarã a Legii? În caz afirmativ, repre-zentau douã categorii de creºtini. Din cauza atmosferei furtunoase ce dom-nise în sinod, toate aceste probleme practice nu fuseserã rezolvate la Ierusalim.

De câtva timp, Petru se gãsea la Antiohia. El fãcea un turneu de viziteapostolice, însoþit de ucenicul favorit Ioan Marcu. El a fost încântat de încre-derea pe care i-o arãtau creºtinii proveniþi dintre pãgâni ºi de spiritul cel noucare însufleþea noua comunitate. Fãrã a sta mult pe gânduri, Petru s-a adaptatcu obiceiurile antiohenilor. Aceºtia erau mândri de a-l vedea printre ei pecapul Bisericii, cel venerat de toþi. Liniºtit, Petru mergea printre familii, luaparte la agapele de sâmbãtã seara, care prin spiritul lor de frãþietate formaucea mai bunã pregãtire pentru cina euharisticã. El nu întreba dacã bucatelesunt conform Legii iudaice sau nu. Însã iudaizanþii de la Ierusalim au trimisspioni pe urmele lui. Ce-i drept, ei n-au îndrãznit sã atace hotãrârile de laIerusalim, însã prin purtarea lor plinã de mândrie faþã de pãgânii creºtiniau creat o situaþie foarte neplãcutã. Paul vedea cu durere cum prietenul sãuPetru devenea nehotãrât din cauza acestor exaltaþi; intimidat de cãtre ei,Petru se retrãgea din ce în ce mai mult din viaþa socialã, refuzând invitaþiileîn momentul agapelor, se izola la o masã particularã cu noii veniþi ºi cuceilalþi iudeo-creºtini. Paul era ºi mai îndurerat de atitudinea lui Barnaba,care imita dublul joc al lui Petru. Atitudinea ciudatã a lui Petru îi jignea peceilalþi membri ai comunitãþii în sentimentele lor creºtine; ei se simþeau jigniþiºi trataþi ca niºte creºtini de mâna a doua.

Aºadar, vechea furtunã cãuta din nou sã ia viaþã ºi sã ameninþe întreagaoperã a lui Paul. Ce era de fãcut? Era greu sã-l convingã pe Petru cel fricossã se întoarcã la felul de viaþã de mai înainte. Jenat, el refuza zâmbind oriceinvitaþie. Paul s-a rugat mult mai înainte de a se hotãrî sã recurgã la soluþiasupremã, care risca sã-i jigneascã pe cei mai buni prieteni ai sãi. Într-adevãr,el dovedise mereu cã nu ia în consideraþie nici carnea, nici sângele, atuncicând e vorba de Cristos. Bineînþeles cã aceastã îndrãznealã o putea avea numaiun Paul ºi cã el se baza pe un glas interior, dumnezeiesc. El era convins cãduce la îndeplinire o misiune trasatã de Cristos cel ceresc, care, în viaþa pãmân-teascã, de mai multe ori a trebuit sã-l sprijine pe Petru care oscila. În cursulunei adunãri publice, conflictul a izbucnit. Þinând cont de caracterul pãtimaº


al orientalilor, se crede c-au fost scene destul de violente. Petru cãuta sã-ºijustifice comportarea. Acum vine ceasul lui Paul. El ºi-a îndeplinit înalta samisiune cu demnitate. „I-am stat împotrivã”, adicã deschis, faþã în faþã, nu peascuns, pe la spate! Seriozitatea ºi claritatea argumentelor sale au repurtatºi de data aceasta victoria.

În Scrisoarea cãtre Galateni, Paul ne-a schiþat cuprinsul cuvântãrii pecare el a þinut-o atunci ºi a îndreptat-o împotriva iudaizanþilor. În descriereaprescurtatã, cu o construcþie de frazã incorectã, cu niºte propoziþii mai multizbucnite decât vorbite, pe care e greu sã le înþelegi ºi sã le traduci, simþisufletul fierbinte al unor pasiuni sfinte ºi al unor emoþii interioare.

1) Noi toþi, spune el, ºi tu, ºi eu, ºi Barnaba ºi toþi ceilalþi care eram obiºnuiþisã-i considerãm pe pãgâni pãcãtoºi din fire, suntem iudei prin origine. Dar,în conºtiinþa interioarã a credinþei noastre, noi ºtim cã omul nici prin îndepli-nirea moralã a legii naturale, nici prin faptele Legii (jertfa, prescripþiile decurãþie, circumcizia) ºi, mai ales, nici printr-o povarã omeneascã nu poate staînaintea lui Dumnezeu, nu poate dobândi harul sãu. Cu aceastã convingere,noi am crescut în Cristos ºi am renunþat la observarea Legii. Acum, a ne întoarceiarãºi ºi a-i sili pe alþii s-o facã e o contradicþie.

2) Tot mai încrezãtori în harul mântuirii ce se revarsã din Cristos, ne-amdespãrþit de Lege ºi, în consecinþã, pânã acum ne-am purtat aºa. Dacã noidevenim pãcãtoºi renunþând la Lege, atunci pãcatul i-ar reveni lui Cristos,autorul credinþei noastre. Dacã noi am deveni pãcãtoºi prin renunþarea la Lege,atunci ar avea un temei reproºul vostru împotriva mea, cã eu îl fac pe Cristoscomplicele pãcatului. Dimpotrivã, voi îl faceþi pe Cristos adeptul pãcatuluicând, prin restabilirea Legii, caracterizaþi drept pãcat cãlcarea ei. Aici se aplicãprincipiul: „Reconstruind ceva dãrâmat, prin aceasta arãt cã am comis ogreºealã”.

3) Legea e moartã, abrogatã, deposedatã de drepturile ºi autoritatea sa prinmoartea lui Cristos. Pe baza Legii lui Moise, Cristos a fost osândit la moarteape cruce. Prin aceasta, Legea s-a desfiinþat pe sine, a condus la absurd, s-adovedit ineficace ºi fãrã înþeles, s-a biruit pe sine. Deoarece de acum înaintecreºtinul este într-o legãturã de viaþã ºi de moarte cu Cristos, la fel, el este mortpentru Lege ºi Legea este abrogatã pentru dânsul. Aceastã moarte în unirecu Cristos dã naºtere la o nouã viaþã ºi Cristos este aceastã viaþã nouã, viaþanoastrã. Nici legea ºi nici îndeplinirea ei nu mai sunt principiul modelatoral vieþii creºtine, ci însuºi Cristos, adicã sãlãºluirea misticã, misterioasã alui Cristos în noi.

74 PAUL DIN TARS

Este meritul nemuritor al lui Paul de a fi pãtruns problema pânã în temeliilecele mai profunde cu toate urmãrile sale. Petru ºi Barnaba au fost destul deumili ºi au avut mãrinimia sufleteascã de a-ºi recunoaºte greºeala ºi situaþiaa fost salvatã. În Antiohia, nimeni nu a considerat aceastã întâmplare ca ojignire a autoritãþii lui Petru. Pe atunci, gândirea era mai puþin complicatãºi mult mai naturalã. Toþi se simþeau ca fãcând parte din aceeaºi familie. Umi-linþa lui Petru, felul sãu miºcãtor în care, poate cu ochii plini de lacrimi, i-aîntins mâna lui Paul, i-a dezarmat pe toþi aceia care rostiserã vreun cuvântamar despre purtarea sa. Petru ºi-a dat seama cã Isus a vorbit prin Paul ºiatunci lacrimile au curs din belºug: a primit cu umilinþã, cu sinceritate, fãrãgând ascuns, adevãrul de la un confrate, din adevãratã iubire faþã de Isus.

Nu existã în sensul exclusiv al conceptului o Bisericã a lui Petru sau oBisericã a lui Paul sau chiar o depãºire a celor douã prin Biserica ioanicã avremurilor viitoare. Cãci Petru, Paul ºi Ioan sunt toþi trei ucenicii Domnului,iar Duhul lui Cristos îmbrãþiºeazã totul.

21. Ruperea unei prietenii

Fap 15,35-39

Dupã ce bucuria libertãþii dobândite aºa de greu s-a mai potolit în comuni-tatea din Antiohia, se spune foarte semnificativ: „Paul ºi Barnaba au rãmasla Antiohia, învãþând ºi predicând împreunã cu mulþi alþii cuvântul Domnului”.Pãrea cã niciodatã nu va trebui sã apunã soarele peste armonia de netulburata acestor doi oameni, care ani de zile luptaserã ºi suferiserã împreunã cu Cristos.Ei nu presimþeau cã înainte de sfârºitul anului va interveni o rupturã în prietenialor, cã se vor despãrþi fãrã ca activitatea misionarã sã-i mai uneascã vreodatã.

Era la câtva timp de la incidentul de la Antiohia. Impulsul misionarilorîl mâna pe Paul în larg; el dorea sã consolideze cuceririle din prima sa cãlã-torie ºi sã cuprindã cercuri tot mai largi. El nu era supãrat pe prietenul sãuBarnaba din cauza atitudinii sale faþã de Lege; el putea sã uite repede lucrurileneplãcute. Dovadã e invitaþia pe care i-o face de a-l însoþi în vizita la fraþiiconvertiþi din acele oraºe unde predicase cuvântul Domnului. Dorea în felulacesta sã retrãiascã bucuriile ºi suferinþele pe care le împãrtãºiserã împreunã.Barnaba a primit cu bucurie, însã el dorea sã-l ia cu sine ºi pe tânãrul Marcu,nepotul sãu. Însã Paul, în calitatea sa de conducãtor al misiunii, a socotit cãtrebuie sã refuze aceastã cerere. El îl credea pe Marcu încã necopt pentru sarcina


dificilã de misionar, îl socotea încã incapabil de cel mai mare devotament.Nu-l judeca el pe Marcu cu prea mare severitate? Din acest punct de vedere,Barnaba era mai îngãduitor, ºi totuºi amândoi erau oameni sfinþi ºi înþelepþi,cu mult bun simþ ºi cu o mare experienþã. Barnaba se încãpãþineazã în pãrereasa ºi cearta dintre cei doi apostoli a devenit foarte aprinsã; Faptele Apostolilorfolosesc aici expresia „paroxism”, adicã amãrãciune, adicã cei doi s-au des-pãrþit; ºi-au fixat câmpul de misiune ºi au mers pe viitor pe cãi diferite. Barnabaa ales drept câmp de misiune insula Cipru, patria sa, ºi, cu o corabie, împreunãcu Marcu, a plecat într-acolo.

Din punct de vedere uman, purtarea lui Barnaba ne-ar pãrea mai simpaticã.Paul l-a judecat prea sever pe tânãrul Marcu. Chiar faþã de Barnaba, Paul neapare prea aspru, ba chiar nedrept. În cazul de faþã, Barnaba ne apare mai umanºi mai simpatic; totuºi, nici purtarea lui Paul nu e lipsitã de mãreþie. El sededicase cu totul mãreþei opere pe care o întreprindea. El era omul de acþiuneºi împãrtãºea soarta acelora care se vedeau nevoiþi în anumite împrejurãrisã lucreze împotriva inimii.

Cu trecerea anilor, toate au intrat în ordine. În 1Cor 9,6, Paul aminteºte cãel, asemenea lui Barnaba, în cãlãtoriile misionare a trãit din muncã, fãrã a primiajutor din partea comunitãþilor. Iar cât priveºte pãrerea asupra lui Marcu,faptele de mai târziu îi vor da dreptate lui Barnaba. Marcu a devenit un omcurajos ºi dezinteresat, care s-a arãtat un colaborator de valoare al lui Petru,ca ºi al lui Paul, al cãrui nume a devenit celebru în toatã lumea, devenindautorul celei de-a doua Evanghelii. Chiar ºi un sfânt se poate înºela. Pauln-a întârziat sã-ºi repare singur greºeala. Din închisoarea de la Roma, elscrie mai târziu colosenilor: „Vã spune sãnãtate Marcu, nepotul lui Barnaba,în privinþa cãruia aþi primit porunci; dacã va veni la voi, primiþi-l bine”(Col 4,11). Iar în ultima sa captivitate are iarãºi în faþã chipul lui Marcu ºiîi scrie lui Timotei: „Adu-l pe Marcu. El îmi este de folos în muncã” (2Tim 4,4).Aceasta dovedeºte cã orice motiv de neîncredere dispãruse dintre ei.

76 PAUL DIN TARS

CAPITOLUL V

A DOUA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

22. „O, Timotei” (1Tim 6,20)

Fap 15,39-16,5

Era probabil prin luna martie a anului 49, anotimp în care regii pleacãla rãzboi, iar negustorii ºi misionarii pornesc spre þãrile strãine. Paul simþeaacest imbold puternic care îl mâna mai departe spre Vest, mereu spre Vest:Efes, Corint, Roma, Spania! Obiectivul tainic ºi neexprimat era Roma. Numaiîn universul roman putea sã-ºi ia zborul acest vultur regal. Barnaba ºi Marcuporniserã deja spre Cipru. Acum sunase ceasul ºi pentru el.

Lui Paul nu-i plãcea sã cãlãtoreascã singur din cauza acceselor de malarieavute deja ºi pentru a fi credincios poruncii Domnului, care trimisese pe uce-nicii sãi doi câte doi. Sila era camaradul cel mai nimerit; credincios, generos,gata la orice jertfã, îndepãrtat de orice îngustime iudaicã. Era tare plãcut pentruPaul sã aibã lângã el un membru al Bisericii din Ierusalim, mai ales pe unulcare stãtuse foarte aproape de Petru (1Pt 5,12).

De data aceasta, Paul s-a hotãrât pentru o cãlãtorie pe uscat, pentru ca întrecere sã viziteze ºi sã consolideze noile comunitãþi din nordul Siriei ºi dinCilicia. Ei au pãrãsit Antiohia, îndreptându-se spre nord, trecând prin faþabarajului de la lacul artificial. Pe minunata ºosea romanã, ei au urcat munteleAman, mai întâi printre crânguri de lauri ºi mirt, iar mai sus, prin pãduri destejar ºi pin. Vechiul castel roman Pagre, aºezat pe un loc pitoresc, ale cãruiruine se mai vãd astãzi acolo sus, pãzea intrarea în trecãtoarea Aman, situatãla o înãlþime de 900 m. Prietenii au aruncat o ultimã privire asupra încântã-toarei câmpii a Antiohiei. Dupã un ceas, i-a întâmpinat sãlbaticul defileu(astãzi pasul Beilan) pe care anticii îl numeau „poarta sirianã”.

Urmând vechea ºosea romanã, ale cãrei pietre de pavaj de bazalt negru semai vãd ºi astãzi, Paul ºi Sila, prin huruitul pârâurilor de munte cu apa cristalinã,au coborât spre golful Alexandretta (astãzi Iskenderun). Acest oraº maritim,încadrat de munþi frumoºi, îi servise lui Alexandru odinioarã ca punct de ple-care pentru cãile caravanelor sale cãtre Mesopotamia.

Dincolo de minunata linie arcuitã a golfului, misionarii, în cãlãtoria lor,au atins în treacãt oraºul Mopsuestia (astãzi Missis) ºi, trecând pe la Adana,au ajuns la Tars. Paul cunoºtea deja toate aceste oraºe dintr-o cãlãtorie fãcutãmai înainte în acest þinut (Gal 1,21). Pretutindeni misionarii zãboveau câtevazile pe la fraþi ºi le fãceau cunoscute hotãrârile de la Ierusalim, care permi-teau pãgânilor ºi evreilor creºtini ca, în dragostea lui Cristos, sã mãnâncedin aceeaºi pâine ºi sã bea din acelaºi potir.

Paul ºi Sila s-au aprovizionat cu un cort ºi merinde, care constau din pes-meþi uscaþi, mãsline ºi fructe uscate, apoi ºi-au luat rãmas bun. Tarsul erapunctul de plecare al marilor drumuri de caravane spre Licaonia ºi Capadociapeste Taurus. În prima zi de mers, cãlãtorii au trecut pe lângã reºedinþelede varã ale cetãþenilor bogaþi din Cilicia; înaintea lor se întindea toatã splen-doarea unei vãi alpine. În ziua a doua a început partea cea mai grea a cãlã-toriei alpine. Taurus din Pamfilia, pe care Paul îl trecuse cu câþiva ani maiînainte, nu se poate compara cu sãlbatica asprime a celui din Cilicia. Erasupranumit „Porþile ciliciene”, „Trecãtoarea diavolului”; erau aºa de îngusteîncât pe timp de rãzboi se puteau baricada. Vechea ºosea strategicã, pe carePaul ºi Sila o urcau, mergea mai departe printr-o strâmtoare sãlbaticã. Pereþiiacestei trecãtori se înãlþau la câteva sute de metri. Fluviul mugeºte în vãgãunãºi lasã între peretele stâncii ºi malul sãu numai o potecã îngustã de câþiva paºi.Uneori numai o grindã face posibilã trecerea peste apã. În locul cel maiîngust se pot vedea încã rãmãºiþele unui altar tãiat în stâncã ºi douã tablevotive ale cãror inscripþii au fost ºterse de intemperiile vremii.

Vechiul drum mergea de-a lungul zidului de est al defileului. Uneori eratãiat în stâncã, alteori întãrit cu grinzi. La o înãlþime ameþitoare deasupraprãpastiei se ridicã ruinele unei vechi citadele arabe. Iar acum, Paul ºi Silaau ajuns la intrarea în faimoasele „Porþi ciliciene”, un pas strâmt. Câtevainscripþii sãpate în stâncã, mâncate de vreme, sunt dovezi autentice cã peaici au trecut marii cuceritori ai lumii, faraoni, asirieni, marii regi ai perºilor,Xerxe ºi Darius, Alexandru, Harun al Raºid ºi Godefroy de Bouillon. Dupãce s-a trecut de lanþul înalt al Taurusului, se coboarã într-o vale plãcutã careurcã de cealaltã parte pânã la trecãtoarea lui Bulgar-Dag (3.560 m), un imensmasiv de calcar. Rar de tot un post roman de pazã le oferea un adãpost petimp de noapte ºi împotriva tâlharilor. Gândindu-se la aceste primejdii, Paulva scrie mai târziu: „Am cãlãtorit. Am fost în primejdie pe râuri, primejdii dinpartea hoþilor, primejdii în pustiu, în foame ºi sete” (2Cor 11,26).

78 PAUL DIN TARS

Dupã un marº de 7 zile, trecând prin Cybistra ºi Heracleea, unde probabilau gãsit o comunitate creºtinã, cei doi cãlãtori au ajuns în sfârºit la plãcutulDerbe. Oamenii se înghesuiau cu bucurie în jurul celor doi misionari. Gaiusºi preoþii veneau seara cu tot felul de probleme ºi întrebãri. Ei erau încã sumarinstruiþi ºi nu exista o Evanghelie scrisã. La Listra, o familie credincioasãîºi aºteaptã pãrintele spiritual. Timotei devenise un bãrbat încântãtor ºi-nfloarea vieþii. Era amabil atât datoritã firii sale, cât ºi harului. Paul i-a încre-dinþat lui Timotei planul inimii sale ºi i-a înfãþiºat mamei, Eunice, ºi bunicii,Lois, dorinþa ca fiul sã se dãruiascã Domnului. Aceasta era în secret dorinþaarzãtoare a familiei, ºi astfel ambele pãrþi s-au întâlnit în acelaºi gând. Timoteicunoºtea Sfânta Scripturã aproape pe de rost. Mama ºi bunica se îngrijiserãca bãiatul lor s-o citeascã încã de când era mic. Paul l-a pregãtit pentru consa-crarea preoþeascã ºi a cerut pãrerea conducãtorilor din Listra ºi Iconiu.Aceºtia nu puteau sã laude îndeajuns conduita nobilã a acestui tânãr care,probabil, se arãtase deja folositor comunitãþii ca lector în serviciile divine aduseBisericii. Adunarea celor mai bãtrâni, împreunã cu Paul ºi Sila, ºi-a pusmâinile asupra lui.

Tatãl lui Timotei era, fãrã îndoialã, mort de mult. De dragul lui, mamarenunþase la tãierea împrejur a bãiatului. În prejudecãþile multor iudei, chiarîncreºtinaþi, faptul trecea drept un neajuns. Potrivit legii, copilul trebuia sãurmeze religia mamei. Faptul cã Timotei nu era circumcis putea sã atragã asupramuncii sale misionare critici aspre, prigoane ºi duºmãnii. Paul era hotãrât ºivoia sã preîntâmpine orice scrupul. Lui Titus îi refuzase circumcizia deoareceera de origine pãgânã ºi existau motive principiale. Aici cazul era cu totul diferit.Ceremonia era o curatã chestiune de oportunitate, iar Paul nu obiºnuia sã facãdin problemele secundare o afacere de principiu. El nu avea în vedere decâtscopul; mijloacele puteau sã se schimbe mereu. Duºmanii sãi nu voiau ºinu puteau sã înþeleagã gândul mai înalt al apostolului. Mai târziu îi vor imputamereu lipsa de consecvenþã, cã el nu are principii ºi vrea sã placã numaioamenilor (Gal 1,10).

Sufletul bãrbãtesc al apostolului i-a insuflat tânãrului puterea ºi avântul înaltal gândurilor sale ºi i-a trezit dorinþa de a se jertfi pentru un scop supranatural.Paul, din partea sa, a avut bucuria de a constata ataºamentul gingaº ºi devota-mentul plin de recunoºtinþã al ucenicului sãu. În accesele sale numeroasede boalã, în nopþile pline de insomnie, în grija sa „pentru toate Bisericile”,când se simþea la capãtul puterilor, Timotei era lângã el. El l-a urmat la

CAP. V: A DOUA CÃLÃTORIE MISIONARÃ 79

Corint, Efes, Ierusalim ºi Roma. El i-a fost un secretar neobosit, familiarizatcu spiritul ºi limba învãþãtorului sãu, pe când scrisorile pastorale, la care eln-a colaborat, trãdeazã o altã mânã. Tocmai amintirea recunoscãtoare a tuturoracestor servicii de nepreþuit l-a fãcut pe Paul sã scrie, pe vremea primei salecaptivitãþi, aceastã frazã miºcãtoare: „Nu am pe nimeni atât de potrivit îngând cu mine... ca un fiu cu tatãl sãu, aºa a slujit evanghelia împreunã cumine” (Fil 2,20-22). Cu o mândrie pãrinteascã, el îl numeºte „fiul iubit încredinþã” (1Tim 1,2).

23. „Luca, medicul preaiubit” (Col 4,14)

Fap 16,5-10;

Bisericile din sudul Galaþiei erau din nou întãrite ºi consolidate în credinþã.Acum încotro urmeazã sã meargã Paul? El dorea sã lucreze pe un pãmântvirgin. Ceva îl mâna spre Vest, mereu spre Vest. Vechiul sãu plan, a cãruirealizare a fost, fãrã îndoialã, împiedicatã de boala din timpul primei salecãlãtorii, lua acum o formã concretã. Trebuia sã se ducã prin valea lui Lykosºi a lui Meandru la þãrmurile ionice. O ºosea romanã lega direct Metropoliscu Efes, trecând prin Apameea. Dar „Duhul lui Dumnezeu le-a stat împotrivã”.În felul acesta, Paul ºi însoþitorii sãi discutau cu Dumnezeu planurile lormisionare. Foarte surprinzãtor în Faptele Apostolilor este modul în care Paulse lasã condus de Dumnezeu în cursul cãlãtoriilor sale misionare. La Apameea,ºoseaua se bifurca ºi aici s-a fãcut simþit cel dintâi „veto” al Duhului. Dar Pauln-a cugetat mult, el e mereu omul care se decide repede. Dacã Duhul luiDumnezeu îi bareazã un drum, îi lasã multe altele deschise. Printre provinciileAsiei Mici, Misia, Bitinia ºi Galaþia de Nord intrã acum în competiþie. Aºadar,spre nord! Astfel, trecând probabil prin Acmonia ºi Sinade, Acroenos ºiKotyeum, a ajuns la Dorileum (Eskichehr), punct de întâlnire a mai multordrumuri, astãzi nod de cale feratã ºi centrul cel mai important al Frigiei deNord, în acelaºi timp graniþa de vest a provinciei Galaþia propriu-zisã. Însãpe Paul nu-l atrãgea interiorul þãrii, ci marea. Aºa s-a hotãrât pentru Bitinia,cu centrele sale comerciale bogate ºi cu oraºele de pe þãrm: Prusa, Niceea,Nicomedia ºi Calcedon. În faþa lor se ridicã puternicul masiv al Olimpului,cu o mânã întinsã spre a se apãra. ªi iarãºi a venit un veto din cer, însã nicio indicaþie pozitivã. N-au gãsit nici o trecere.

80 PAUL DIN TARS

Trebuie sã fi fost în toamna anului 49, când se gãseau nedumeriþi lapunctul de frontierã a patru provincii: Frigia, Misia, Bitinia ºi Galaþia. Acumse gândeau sã se îndrepte spre Galaþia de Nord, spre Rãsãrit, spre Pessinusºi Ancira, spre þara Tectosagilor, Tolistobogilor ºi Trocmerilor. Paul cunoscusedeja în sudul Galaþiei câþiva fugari ai acestor regiuni ºi resturi împrãºtiateale acestor triburi nomade. Dupã cum îi descrisese deja Cezar, ei erau dornicide a cunoaºte, curioºi, plini de viaþã, dar tot aºa de fanfaroni, uºor supãrã-cioºi, iubitori de spectacole, lãudãroºi, cam exaltaþi în sentimente ºi amabili.Galatenii din nord aveau încã vechea lor împãrþire în triburi ºi clanuri, darn-au rãmas credincioºi cultului strãmoºesc al druizilor.

La Pessinus, mama zeilor, Cibela, avea templul principal. O parte dintrepreoþii ei se recrutau dintre frigieni, o parte dintre galateni. La solemni-tãþile lor de cult pline de orgii, dupã dansurile sacrale, cãdeau într-o starede beþie sângeroasã, în timpul cãreia se automutilau la nebunie.

Aceastã cãlãtorie din nordul Galaþiei e foarte problematicã. De aceea, noiam înclinat mai mult spre ipoteza care pare mai întemeiatã: de la Dorileum,Paul s-a îndreptat spre Vest. Marea îl atrage. Drumul trece prin Aezani,ale cãrui ruine mãreþe, templul lui Zeus ºi peºtera sanctuar al Cibelei, nesurprind încã ºi astãzi. Ei trec peste podul roman de pe Rindacus, de-a lungulfrontierei de sud a Misiei, spre Tiatira, patria de origine a vânzãtoarei depurpurã, Lidia. La Pergam, Paul a vãzut probabil imensul altar al lui Zeus,construit pe o terasã mare, iar sufletul sãu s-a umplut de oroare, cum i se vaîntâmpla mai târziu ºi lui Ioan în faþa acestui „tron al Satanei” (Ap 2,13).De la Adramyttium, ei au strãbãtut Misia slab populatã, mergând de-a lungulpantei de sud a Idei ºi, în final, au atins ultima înãlþime care dominã celebracâmpie de la Troia.

În felul acesta, Paul traversa, fãrã a avea un plan precis, Asia Micã dela sud-est la nord-vest. Acesta era locul unde trebuia sã înþeleagã ceea ceDuhul avusese în vedere, punându-i în faþã acel dublu veto: el trebuia sã ataceEuropa. Poetul acestei noi odisee, biograful sãu, îl aºtepta deja: era Luca.Aici, pentru prima datã în viaþa sa, Paul a vãzut continentul european ºi primasa insulã, Samotrace, ridicându-se din marea învãluitã în negurã.

Dupã un scurt popas, cei trei cãlãtori au coborât spre Troas. Se pare cãaici nu erau mulþi evrei ºi nu aveau nici sinagogã. Paul a intrat în vorbã ici ºicolo asupra unor chestiuni religioase, ca sã pregãteascã terenul pentru misiune.În apropierea portului întâlnea mereu greci ºi macedoneni. Acolo zilnic veneau


corãbii din Europa; iar altele plecau. Paul nu era hotãrât ce ºi cum sã facã.Atâtea corãbii erau ancorate! Pe care s-o aleagã? Atunci a intervenit însuºiDomnul ºi i l-a trimis în cale pe medicul antiohian Luca pe care Paul îl cunoºteaºi pe care, probabil, el însuºi îl botezase. Se deduce cu mare probabilitateaceastã întâlnire din faptul cã autorul Faptelor Apostolilor îl indicã prin folo-sirea pronumelui „noi”; de-acum încolo, el face parte din micul grup misionar.Aceastã întâlnire a produs o schimbare hotãrâtoare în planul de cãlãtorie allui Paul. Aceastã întâlnire binecuvântatã de Dumnezeu a evoluat, fiind unadintre cele mai fructuoase prietenii din istoria creºtinismului. Fãcând abstracþiede intervalul între prima ºi a doua ºedere a lui Paul la Filipi, îl gãsim mereupe Luca alãturi de apostol. El a fost pãrtaº la prima ºi a doua sa captivitatela Roma. Paul l-a amintit de trei ori în scrisorile sale din captivitate. Primadatã în Scrisoarea cãtre Coloseni (4,14): „Vã salutã Luca, medicul preaiubit”.Aceasta rãsunã ca o adâncã recunoºtinþã a lui Paul, aºa de des bolnav, pentruîngrijirile medicale pe care i le acordase prietenul sãu credincios. El le trimitecolosenilor salutãri din partea lui; e clar cã ºi acolo Luca era destul de cunoscut.În Scrisoarea cãtre Filemon, Paul îl pomeneºte pe Luca printre tovarãºii sãide muncã. Pe timpul celei de-a doua captivitãþi de la Roma, Paul îi scrie,puþin melancolic, lui Timotei: „numai Luca e cu mine” (2Tim 4,4).

Din caracterul lui Luca ies la ivealã trei trãsãturi, care sunt curat greceºti.Mai întâi, plãcerea sa de a cãlãtorii, mai ales pe mare, ceea ce l-a fãcut foartesimpatic lui Paul. Informaþiile sale exacte asupra cãlãtoriei pe mare sau aliniilor de mare ne dovedesc cã el ºi-a exercitat profesia în porturi sau poatea fost medic pe vreo corabie. A doua trãsãturã distinctã este talentul sãu descriitor. El avea o culturã greceascã eminentã ºi se exprima cu uºurinþã ºieleganþã. Era un observator pãtrunzãtor ºi un cronicar conºtiincios. Despreviaþa lui Isus de la naºtere ºi pânã la înãlþarea la ceruri, el culesese ºtiri exactede la martori oculari ºi le însemna cu grijã pe foi de papirus, pentru ca apoisã le adune într-o carte. El a scris într-o greceascã mai curatã decât ceilalþiautori ai Noului Testament. Al treilea semn distinctiv al caracterului sãu esteduhul sãu blând, împãciuitor, sufletul sãu nobil, delicat, devotamentul sãucredincios pânã la moarte. El e un admirator al marelui apostol, însã rãmânemereu un independent ºi moderat în vorbe ºi gânduri.

Nici nu încape îndoialã cã Luca, care avea în mod vãdit legãturi cu Mace-donia, ºi-a îndreptat mai întâi gândul într-acolo. Într-o searã, Paul se gãseaiarãºi cu prietenii sãi, în punctul unde Asia ºi Europa îºi dau mâna. El se

82 PAUL DIN TARS

întreþinea cu marinarii macedoneni ºi privea peste munþii insulei Samotrace,scãldaþi în razele soarelui de searã. Un foc arzãtor îi copleºise sufletul apos-tolic. Într-o viziune nocturnã i-a fost lãmurit sensul dorinþei sale. Din cealaltãparte a mãrii, de peste munþii insulei Samotrace, venea spre dânsul figura unuimacedonian care întindea mâinile rugãtor spre dânsul ºi spunea: „Vino înMacedonia ºi ne ajutã!” Era strigãtul Europei dupã creºtinism.

În ziua urmãtoare, Paul le-a împãrtãºit tovarãºilor sãi visul pe care l-a avut.Toþi au fost de pãrere cã lucrul vine de la Dumnezeu. „Imediat dupã aceastãapariþie, ne-am gândit sã mergem spre Macedonia. Am dedus din aceasta cãDumnezeu ne-a chemat sã vestim evanghelia acolo”.

24. Lidia, vânzãtoarea de purpurã din Filipi

Fap 16,11-15

Mare a fost ziua aceea din istoria omenirii în care Paul ºi cu cei trei tovarãºiau pus pentru prima datã piciorul pe pãmânt european, în Macedonia. Dinanul 167 î.C., romanii au ajuns stãpânitorii þãrii ºi au împãrþit-o în patru districte;printre cele mai însemnate erau Tesalonic ºi Filipi.

Din depãrtare, din micul port Neapolis (astãzi Cavala), te salutã templulDianei, care era aºezat în formã de amfiteatru pe o stâncã ieºitã din mare.Un cerc trasat pe caldarâmul bisericii „Sfântul Nicolae” ne aratã ºi astãzi loculunde a debarcat Paul. Dupã ce au traversat oraºul, cãlãtorii au luat-o pe renu-mita stradã romanã „Via Egnatia” sau pe una dintre potecile tãiate în stâncã.În felul acesta, au fãcut ascensiunea muntelui de la litoral, Pange, pânã lavârf, unde în faþa ochilor li se deschidea spre nord o priveliºte minunatã.Privirile lor s-au oprit pe ºesul din vale, bogat în izvoare, unde se înãlþa înfaþa ultimului contrafort al muntelui oraºul Filipi cu cetatea ºi acropolea sa.Era un þinut bucolic, respirând antica poezie pastoralã. August a ridicat Filipila rangul de colonie militarã cu drepturi de oraº italic. Veteranii se consi-derau ca adevãraþi romani ºi aduseserã la Filipi, odatã cu zeitãþile lor: Minerva,Mercur, Diana, Hercule, cinstea ºi modul de viaþã al romanilor. În felul acesta,Filipi devenise un oraº de provincie tipic roman, o micã Romã, cu for, teatru,cetate ºi ziduri de întãrire.

Printre aceºti romani mai trãiau ºi urmaºii bãºtinaºilor din Macedonia ºiTracia, pe care regele Filip îi colonizase, ca sã scoatã aur din filoanele Pangelui.Bãºtinaºii erau întotdeauna greu de stãpânit. Bãrbaþii erau brutali, mândri


ºi încãpãþinaþi; femeile, liberale ºi independente, vorbeau cu glas tare desprepoliticã ºi apoi luau parte la alegeri politice ºi rãscoale. Aceste femei, conver-tite la creºtinism, ar putea exercita o mare influenþã.

În zilele urmãtoare au fost explorate perspectivele ºi punctele de legã-turã pentru vestirea evangheliei. Aºa a sosit ºi sâmbãta. Aici trãiau puþinievrei. Nu era nici o sinagogã, pentru cã lipsea numãrul de învãþaþi cerut delegea rabinicã pentru a putea forma un tribunal. Dacã nu puteau sã aibã osinagogã, trebuiau sã aibã mãcar un loc închis, înconjurat cu zid sau gard,un loc de rugãciune. Luca cunoºtea acest loc ºi i-a condus pe tovarãºii sãi;era un loc situat în faþa porþilor oraºului, pe malul râului Gangas. Acoloau observat îndatã locul înconjurat cu un zid înalt ca pentru grãdini. Spreuimirea lor, au gãsit în acel loc doar câteva femei, în parte evreice, în partepãgâne, temãtoare de Dumnezeu, care îºi fãceau rugãciunea de dimineaþã.În acest grup de femei, una se distingea prin interesul cu care asculta cuvântullui Dumnezeu. Era bine îmbrãcatã; era o pãgânã, dar nu originarã din Filipi,ci venitã de la Tiatira din Lidia. De aceea a fost numitã Lidia. Era o negusto-reasã bogatã, care, probabil, dupã moartea soþului ei, despre care nu ºtim nimic,ºi-a continuat în oraº afacerile cu stofã de purpurã. Deja de pe vremea lui Homer(Iliada 4,141), patria sa, Tiatira, era renumitã pentru comerþul cu purpurã.Purpura era o stofã preþioasã ºi negoþul cu ea necesita un mare capital pentruexploatare.

Trebuie sã-i fim recunoscãtori lui Luca pentru frumoasele cuvinte prin carene prezintã convertirea Lidiei ºi care ne trãdeazã înþelegerea sa pentru inimafemeii ºi lucrarea harului. „Dumnezeu îi deschisese inima ca sã ia aminte lacele ce spusese Paul”. Era o femeie chibzuitã. Foarte repede s-a hotãrât pentrubotez. Poate chiar în aceeaºi zi, în noaptea de sâmbãtã spre duminicã. Paulºi tovarãºii sãi, împreunã cu femeile de curând convertite, au coborât laGangas-ul cel tumultuos, unde a avut loc ceremonia botezului. Negusto-reasa Lidia, femeia cea hotãrâtã, i-a convins repede pe toþi oamenii din casaei sã primeascã botezul. Dinamismul sãu ne permite sã presupunem cã nuºi-a exercitat apostolatul ei fructuos numai la Filipi, ci chiar ºi în patria sa,Tiatira, ºi cã a avut parte de laude pe care le aduce Ioan în Apocalips îngeruluicomunitãþii din Tiatira: „Eu cunosc rãbdarea ta” (2,19).

În calitate de creºtinã, a doua sa faptã a fost aceea de a-i invita pe misio-nari sã se mute de la gazda lor ºi sã vinã sã locuiascã în casa ei spaþioasã; „dacãsocotiþi cã eu sunt credincioasã”, le spune dânsa. Asta înseamnã a vorbi

84 PAUL DIN TARS

cu judecatã. Apoi Lidia avea într-adevãr motive serioase: casa ei era uniculloc potrivit pentru adunãrile religioase ale viitoarei comunitãþi. Cine putea sãi-o ia în nume de rãu cã sentimentul ei creºtin de onoare, dragostea maternã,ambiþia de femeie dãdeau o oarecare satisfacþie în gãzduirea primei comuni-tãþi creºtine ºi a misionarilor ei? „Ne-a þinut cu sila” adaugã Luca zâmbind.Pentru Lidia a fost o mare cinste cã Paul i-a primit invitaþia. Ea a devenito coloanã a Bisericii apostolice, o prietenã cu inimã de mamã pentru apostol,misionari ºi tânãra comunitate. Când Paul va scrie mai târziu filipenilor:„ªtiþi ºi voi, filipenilor, cã la începutul evangheliei, când am plecat din Mace-donia, nici o Bisericã nu s-a unit cu mine, când a fost vorba de dat ºi de primit,în afarã de voi; cãci la Tesalonic mi-aþi trimis cele de trebuinþã de douã ori”(4,16). Fãrã îndoialã cã multe dintre aceste daruri au trecut prin mâinile Lidiei.

Însã nu trebuie sã-i uitãm nici pe acei nobili bãrbaþi, cum este Epafrodit,pe care Paul îl numeºte „tovarãº de arme, de lupte ºi de lucru”, care mergedupã apostolul închis la Roma ºi-i duce daruri. De asemenea, Clement ºi Sizigos(dacã într-adevãr acesta din urmã e un nume propriu), ºi încã mulþi alþii carepãºesc pe lângã aceste femei ºi, în plus, cu o stãruinþã, încât Paul ºtie cã numelelor e scris în cartea vieþii (Fil 4,3). Nici o comunitate nu i-a fost lui Paul atâtde dragã ca aceea de la Filipi. Ea a fost pe pãmântul Europei „prima sa iubire,bucurie ºi coroana sa” (4,1). „Martor îmi este Dumnezeu cum vã iubesc pevoi toþi cu duioºia lui Isus Cristos” (1,9).

25. Prezicãtoarea

Fap 16,16-23; cf. 1Tes 2,2

Întemeierea comunitãþii din Filipi e unul dintre episoadele cele mai intere-sante ºi mai instructive din istoria Bisericii primare. Aici putem observa for-marea unei comunitãþi în lumea romanã, având în majoritate pãgâni încreºti-naþi. Sã aruncãm o privire adâncã asupra dispoziþiilor sufleteºti ºi a neputinþeide a face ceva proprie acestui pãgânism. Paul ºi Sila câºtigaserã deja în oraºo ceatã mare de creºtini minunaþi, prieteni sinceri, care se adunau când în aerliber, sub paltinul de pe malul Gangas-ului, când în casa Lidiei.

ªi iarãºi, tot o femeie a dat istoriei evanghelizãrii de la Filipi o nouã întorsã-turã. De data aceasta, nu a fost una aºa de inteligentã ºi cuminte ca Lidia, cio istericã, un mediu spiritist. Pe drumul care ducea la locul de rugãciune, undemisionarii mergeau deseori spre a-i instrui pe noii convertiþi sau spre a câºtiga


noi prozeliþi, locuia o tânãrã sclavã care era în legãturã cu lumea spiritelor.Ea avea, dupã cum se spunea pe atunci, un piton, adicã un spirit profetic. Era,aºadar, un fel de „Pithia” sau oracol, sub ocrotirea lui Apolo, zeul profeþiilor.Era în stare de a le descoperi oamenilor gândurile lor cele mai secrete ºi dea prezice viitorul. Astfel de prezicãtoare atrãgea pe acea vreme o mare clien-telã. Fiind sclavã, ea era un izvor de câºtig pentru stãpânii sãi. Când Paul atrecut pe acolo, sãrmana fãpturã se pare cã a fost tare tulburatã de putereaspiritualã a apostolului, cãci s-a luat dupã misionari, strigând: „Oameniiaceºtia sunt slujitorii Dumnezeului celui preaînalt, care vã vestesc vouã caleamântuirii!” Nu trebuie sã tragem concluzia cã ea cunoºtea clar adevãrul creºtin.Fiind posedatã, ea se gãsea sub stãpânirea demonilor, care o forþau sã deamãrturie despre puterea superioarã pe care o presimþea în Paul ºi Sila. Însãreligia revelatã a creºtinismului, care în claritatea ei supraraþionalã repre-zintã contrastul faþã de lumea demonilor ºi faþã de împãrãþia întunecatã araþionalismului, nu are nevoie de nici o reclamã din partea infernului ºi asubconºtientului. Isus nu a acceptat nici o mãrturie din partea diavolilor care,pretutindeni unde apãrea el, strigau din trupurile ºi sufletele celor posedaþi.Paul ºi-a dat seama cã aceastã mãrturie nu venea de la Dumnezeu. El n-aveadreptul de a compromite evanghelia, tolerând aceste aclamaþii. Trebuia sãevite orice aparenþã de colaborare între religia revelatã a lui Isus ºi magie. Apos-tolul se vedea obligat sã dovedeascã superioritatea creºtinismului asupra împã-rãþiei demonilor. Paul se rãsti la diavol ºi în numele lui Isus îi porunci sã plece.Expresia rigidã a feþei sale a dispãrut; fata simþi cum dintr-o mare îndepãrtareîi revin puterile raþiunii ºi ale voinþei libere. Ea se simþea smulsã din mâna uneiputeri înspãimântãtoare, restabilitã, ºi putem presupune cã de acum înaintefata s-a dedicat slujirii lui Isus.

Aici Paul întâlneºte iarãºi, ca ºi odinioarã în Cipru ºi la Listra, acea putereînspãimântãtoare care tiraniza lumea veche ºi omenirea nerãscumpãratã ºiconstituia semnul caracteristic al pãgânismului. Era invazia puterilor demoniaceîn sfera omeneascã. Dacã sclava era în slujba demonilor pãgâni, lacomi debani, probabil de la templul lui Apolo, atunci fãrã multã vorbã înþelegem cumstãpânii ei au putut imobiliza împotriva celor doi apostoli toþi locuitorii pãgâniºi autoritãþile orãºeneºti. Pânã acum, duºmanii lui Paul au fost mai mult evreii.Aceºtia îl atacau numai când vorbeau în religia lor; pãgânii, dimpotrivã, numaicând era vorba de bani. Aºa a fost ºi mai târziu la Efes. Ghicirea noroculuinu era ocrotitã prin lege. Aºadar, trebuiau sã aducã o acuzã pe teren politic

86 PAUL DIN TARS

ºi naþional. „Aceºti oameni, fiind iudei, tulburã oraºul nostru ºi vestesc datinipe care nouã nu ne este îngãduit a le îmbrãþiºa, nici a le practica, întrucât noisuntem romani!”

În acea învãlmãºealã nu era uºor pentru judecãtorii oraºelor (pretori) sã-ºipãstreze capul limpede ºi, încã mai puþin, sã primeascã declaraþiile acuzaþilorºi sã se facã ascultaþi. Pentru cã era vorba numai de doi evrei necunoscuþi,cãlãtori, pretorii nu s-au interesat prea mult de starea lor civilã ºi în mod pripiti-au condamnat la pedeapsa bãtãii cu vergile. Stridenta comandã romanã arãsunat prin salã: „Lictor, expedi virgas! Ad verbera! Desfaceþi legãturile!Loviþi cu vergile!”

Apare o întrebare. Noi nu citim nicãieri cã Paul ºi Sila, în calitate de cetã-þeni romani, ar fi protestat împotriva acestei pedepse a bãtãii cu vergile. ªtimcã funcþionarii inferiori ai oraºelor romane, ce aveau lictori, adesea nesocoteaudrepturile de cetãþean roman. Cu toate acestea, s-ar fi putut face o încercare.Nu e uºor de dat un rãspuns satisfãcãtor. S-ar putea spune cã, în învãlmã-ºealã, încercarea ar fi rãmas fãrã rezultat. Din Faptele Apostolilor (16,37) paresã rezulte cã nu li s-a dat cuvântul pentru apãrare. Paul va face apel la dreptulde cetãþean roman numai atunci când va crede cã e folositor pentru cauza evan-gheliei. ªi cu aceasta se putea aduce un folos, dacã mãrturisitorii credinþeiaduceau aceastã jertfã sângeroasã. Cãci prin acest procedeu ilegal, fãrã cerce-tãri, autoritãþile, potrivit cu Lex Valeria, se fãceau vinovate de un grav delict.Paul avea acum autoritãþile la mânã ºi ele trebuiau sã þinã seama de parti-zanii sãi. Toate acestea explicã frica autoritãþilor din ziua urmãtoare.

26. În închisoarea de la Filipi

Fap 16,23-40

Pe Agora, în partea de sus a oraºului Filipi, se vãd ºi acum patru sfãrâmã-turi de coloane împrãºtiate, care au fost odinioarã martorii tãcuþi ai martiriuluiapostolilor. Timotei ºi Luca, fiind numai niºte ajutoare fãrã nici o rãspun-dere, n-au fost molestaþi; poate cã erau absenþi ºi au aflat mai târziu despre celepetrecute. Dar misionarii nu erau la capãtul suferinþelor lor. Paul ºi Sila aufost aruncaþi într-o închisoare întunecatã ºi rãu mirositoare, situatã pe acropole,ale cãrei celule erau în parte sãpate în stâncã ºi închise pe dinafarã cu uºiºi zãvoare de lemn. Picioarele erau fixate bine între butuci de lemn, încheie-turile mâinilor ºi picioarelor cu inele de fier printr-un lanþ erau legate de zid.


Cu partea superioarã a corpului trebuiau sã stea drepþi. Îi durea spatele, rãnileîncã deschise, vânãtãile îi usturau ºi-i înþepau ca niºte ace înroºite. Însã, cândla a treia strajã de noapte sentinela s-a schimbat, a rãsunat deodatã un cântecplin de bucurie, aºa cum zidurile închisorii de la Filipi nu mai auziserã niciodatã;mai întâi uºor ºi jalnic, apoi vesel ºi rãsunãtor, încât se cutremurau zidurile.Tovarãºii de suferinþe, unul dupã altul, au amuþit. Tãcuþi ºi cu mirare ascultau:

„Când i-a adus Domnul înapoi pe robii Sionului, parcã era un vis!Atunci gura ne era plinã de strigãte de bucurie ºi buzele noastre de cântãri de veselie.Atunci se spunea printre neamuri: lucruri mari a fãcut Domnul pentru ei” (Ps 125).

Era ceva cu totul nou, de neînþeles, ca sã auzi de la cei închiºi, în loc deplânsete ºi blesteme, cântãri pioase. Cine era acel zeu care le dãdea lor o ase-menea putere? Ei trebuie sã fie negreºit slujitorii ºi crainicii unei zeitãþinecunoscute! Paul ºi Sila sunt plini de încredere. Domnul, care l-a scãpat pePetru din închisoare, nu-i va uita nici pe dânºii. ªi, precum odinioarã credin-cioºii erau adunaþi în casa Mariei, mama lui Marcu, ºi se rugau pentru elibe-rarea lui Petru, tot aºa, acum credincioºii din Filipi erau adunaþi în rugã-ciune în jurul lui Luca ºi Timotei în casa Lidiei. ªi Domnul, care are dreptmesageri ai sãi îngeri, furtuna ºi focul, ºi-a fãcut cunoscutã voinþa sa printr-uncutremur de pãmânt.

Efectul psihologic al unui puternic cutremur de pãmânt e cunoscut. Laînceput eºti ca paralizat ºi te aºtepþi la o nouã zguduiturã. Paul ºi Sila, careau vãzut, negreºit, în cutremur rãspunsul Domnului, s-au ridicat, au ieºit dinînchisoarea în care fuseserã aruncaþi ºi au pãºit în sala cea mare, unde captiviierau relativ liberi, iar în altã parte se ajutau reciproc sã scape din lanþuri ºi dinbutuci. I-au liniºtit pe cei arestaþi ºi i-au împiedicat sã încerce sã fugã. Temni-cerul a venit în grabã de acasã ºi la palida luminã a stelelor a vãzut gãurileîntunecate, unde au fost uºile, acum larg deschise, ºi a crezut cã cei închiºi auevadat. În calitate de roman demn, el preferã sã se sinucidã în locul decapitãrii,ca pedeapsã pentru lipsa de supraveghere a prizonierilor politici. Atunci, dinîntuneric s-a auzit o voce puternicã ºi clarã: „Nu-þi face nici un rãu! Noisuntem aici!”

Trebuie sã încercãm a ne imagina starea sufleteascã a temnicerului, omblajin, dar superstiþios. El cade de la o extremã la alta; disperarea face locunei bucurii delirante ºi unei recunoºtinþe exuberante faþã de aceºti oamenicare tocmai i-au salvat viaþa. Potrivit cu manuscrisul Beza, ceilalþi prizonieri

88 PAUL DIN TARS

au fost din nou închiºi în celulele lor de cãtre santinele; numai Paul ºi Silaau fost lãsaþi în curte. Negreºit cã temnicerul i-a recunoscut în cei doi pecrainicii unei divinitãþi, aºa cum în urmã cu o sãptãmânã, prezicãtoarea trâmbi-þase prin oraº. El îi vãzuse cum înduraserã cu un curaj fãrã asemãnare execuþiasângeroasã, fãrã a se plânge; îi auzise cântând imnuri Dumnezeului lor ºi iatãcã acum acest Dumnezeu într-adevãr i-a ajutat. Deja el tremurã la gândulacestei puteri superioare, în faþa unui mysterium tremendum al unei zeitãþi peai cãrei crainici tocmai i-a aruncat în închisoare. ªi din adâncul sufletului luis-a desprins acest strigãt: „Domnilor, ce trebuie sã fac ca sã mã mântuiesc?”

ªi acum se desfãºoarã una dintre scenele cele mai de seamã de conver-tire ºi botez. Cu fricã ºi respect, slugile ºi oamenii din casa temnicerului segrupeazã în jurul lor, în curtea întunecatã, aproape de fântânã, la lumina stelelor.În curtea închisorii de la Filipi a fost cateheza cea mai concisã de pregãtirela botez, pe care, ca pe o curiozitate, ne-o relateazã Faptele Apostolilor.Sã ne gândim la starea celor doi apostoli, la groaza zilei trecute, la tulbu-rãrile nopþii, la hainele lipite de rãni, la durerile usturãtoare din timpul somnului,la foamea ce o simþeau în stomac. Cu toate acestea, ei îºi fac cu bucurie datoria.Simþãmântul de compãtimire faþã de aceºti oameni neºtiutori nu le permitesã se gândeascã la propria comoditate. Paul ºi Sila nu erau oameni care sãboteze niºte persoane nepregãtite, numai ca sã fie botezate. Cu toate acestea,ei nici nu þineau la un tipic religios rigid. Dacã timpul îi zorea, ei renunþau laun învãþãmânt dogmatic prelungit; acesta putea fi completat mai târziu. Lucrulprincipal era zguduirea inimii, dispoziþia de a primi harul. Pentru aceastã pregã-tire, evenimentele din noaptea trecutã au fãcut mai mult decât un lung catecu-menat. Când apostolul a vãzut dorinþa de mântuire a acestor fii ai naturii,deºi încã neclarã, ºi-a terminat instrucþiunea cu aceste cuvinte: „Crede înIsus Cristos ºi vei fi mântuit, tu ºi casa ta!” ªi acum, fãrã multã vorbã, la rãsã-ritul soarelui, la fântâna din curtea închisorii, a putut avea loc botezul întregiifamilii.

Femeia temnicerului a fost cea dintâi care ºi-a dat seama, dupã botez, cãcei doi arestaþi nu mâncaserã nimic de ieri. I-a dus în casã ºi li s-a pregãtit unpat. Însuºi stãpânul casei, cu adânc respect ºi delicateþe, le-a spãlat rãnile. Unospãþ de bucurie se impune; a fost o agapã de iubire, urmatã de cina euha-risticã. E cea dintâi cumetrie de pe pãmântul european, despre care avem dateprecise. Aceastã orã matinalã ºi de neuitat a împletit o legãturã de iubire ºio credinþã de nezdruncinat între apostoli ºi noii convertiþi.


Aceastã noapte bogatã în evenimente n-a trecut fãrã sã fi tulburat autori-tãþile oraºului. Cutremurul de pãmânt contribuise ºi el cu partea sa. ªi s-atrezit conºtiinþa din cauza procedeului lor batjocoritor din ziua precedentã.De dimineaþã au trimis vorbã temnicerului: „Dã drumul acestor oameni!”Acum vine ºi ceasul lui Paul. Acum el avea autoritãþile la mânã ºi voia ca elesã simtã bine lucrul acesta. Cu o plãcere evidentã, Luca descrie lovitura deºah a învãþãtorului sãu; pretenþia sa de cetãþean roman are efectul unei bombeasupra deþinãtorului puterii. Paul nu primeºte rugãmintea lor de a pãrãsi oraºul,ci le cere ca ei sã vinã personal sã-i cearã scuze ºi sã binevoiascã a-l însoþiîn mod onorabil la ieºirea din oraº. În calitate de ucenic al Celui Rãstignit,el a arãtat cã, de dragul lui Cristos, poate lua asupra sa ruºinea, însã ca omcinstit ºi onorabil al evangheliei, nu vrea sã fie tratat ca un vagabond. ªi iatãcã se apropie domnii cei mari în persoanã, cu toþi magistraþii oraºului ºi cuprietenii lor (dupã textul Beza), bolborosesc o scuzã ºi îi roagã pe apostoli ca,în numele pãcii, sã pãrãseascã deocamdatã oraºul, sã nu izbucneascã o rãscoalãºi mai mare, ºi le dãdurã o escortã de onoare. În descrierea amãnunþitã a luiLuca se observã cã el, ca un adevãrat grec, are un simþ fin pentru comiculsituaþiei. Dar Paul ºi Sila nu se pregãtesc deloc sã pãrãseascã oraºul. Ei se lasãconduºi cu toatã pompa la casa Lidiei, unde fraþii erau adunaþi. Paul hirotoneºtepreoþi, orânduieºte conducãtori ºi le dã instrucþiunile necesare pentru condu-cerea comunitãþii. Luca, care nu fusese deloc amestecat în aceastã încurcã-turã, va rãmâne acolo pentru a veghea la dezvoltarea viitoarei comunitãþi.Aceasta se vede din faptul cã de acum ºi pânã la cap. 20 „noi” din jurnalul sãueste înlocuit cu „ei” (16,40). Prin Luca, Paul a rãmas mereu în legãturã cufraþii sãi din Filipi. E singura comunitate cãreia Paul n-a fost nevoie sã-i facãvreodatã vreo dojanã ºi cãreia i-a permis, în mod excepþional, sã-l ajute cubani în sãrãcia sa.

27. La Tesalonic

Fap 17,1-4; cf. 1Tes 2,1-12; Fil 4,16

Trebuie sã fi fost în primãvara anului 50 când Paul, Sila ºi Timotei cãlãto-reau de douã zile, câte 5 ore pe zi, pe ºoseaua pavatã cu granit, spre vest (ViaEgnatia), pentru a ajunge la Amfipolis. Cu o zi înainte, spinarea i se încovoiasede durere sub loviturile puternice ale lictorilor. Vânãtãile, pansate de mânaiubitoare a Lidiei, îl usturau; picioarele îl dureau din cauza butucilor în care

90 PAUL DIN TARS

fuseserã prinse. Desigur cã oricine se va gândi la aceastã cãlãtorie va trebuisã nutreascã un sentiment de respect. Era un drum minunat printr-o valeîncântãtoare, printre câmpuri întinse de in, apoi prin umbra înviorãtoare aºirurilor de platani. Dinspre vârfurile înzãpezite ale Pangelui adia un aerplãcut ºi rãcoros. Spre seara celei de a doua zi, ei au pãrãsit regiunea mun-toasã ºi au pãtruns în valea largã a Strimoniului, care se aruncã în lacul Taxinos.Aici râul se întoarce ca o rozetã în jurul unei peninsule unde, pe þãrmul desud-est al lacului, cam la un ceas de mare, e aºezat oraºul Amfipolis, înconjuratde munþi înalþi ºi cu o splendidã priveliºte asupra Mãrii Egee. Aici au rãmaspeste noapte. A doua zi, o plimbare fãcutã prin oraº i-a convins cã orãºelul eraprea neînsemnat ca sã devinã punctul central al unei circumscripþii misionaremai mari. Paul avea mereu predilecþie pentru marile metropole. Plecând dela acestea, uºor puteau fi evanghelizate oraºele mici învecinate.

În ziua a 3-a ºi a 4-a au cãlãtorit iarãºi vreo zece ore între golful albastrual Strimoniului ºi munþii Riverani, când prin crânguri dese, când peste ºesuldeschis cu livezi, oferindu-le mereu o priveliºte încântãtoare asupra mãrii;trecând pe lângã douã lacuri singuratice de munte, au traversat întreagapeninsulã Calcidicã. La umbra pãdurilor dese de castani, cãlãtorii au ajunsspre seara zilei a patra la Apolonia; oraºul pitoresc e aºezat pe o înãlþime, peþãrmul de sud al marelui lac de munte. Le mai rãmânea doar ultima partea cãlãtoriei, un marº de 12 ore.

Dupã un drum frumos, dar obositor, prin þinutul plin de lacuri de laMigdonia, au ajuns probabil cãtre seara zilei a ºasea la cel din urmã lanþ decoline, pe þãrmul de rãsãrit al golfului Tesalonic. Jos se întindea suprafaþaalbastrã ºi veºnic agitatã a mãrii; în zarea albastrã, la orizont, se vedeau cresteleînzãpezite ºi împurpurate de soarele ce asfinþea de pe Olimpul tesalic.

Jos, la picioarele cãlãtorilor, era aºezat Tesalonicul sclipind de marmurã,ca o salbã strãlucitoare. Aici este locul unde cãlãtorii au pãºit pentru primaoarã pe solul unui mare oraº european. Asemenea unor trepte în semicercdintr-un teatru grecesc, oraºul se etajeazã în terase pornind de la mare; elesunt întretãiate de numeroase strãzi ºi strãduþe împodobite de grãdini verziºi chiparoºi întunecaþi. Despre vechimea oraºului ne mai vorbesc ºi astãziruinele vechilor ziduri ciclopice, urmele templului roman ºi arcurile de triumf.Izvoarele de apã caldã, teatrele, stadioanele, liniile de navigaþie au atras aicimulþi negustori, cãlãtori ºi funcþionari. Corãbii de orice origine, pasageri cuidei ºi veºti veneau din toate þãrile ºi plecau în toatã lumea. Dacã evanghelia


reuºea sã punã piciorul aici, se gândea Paul, contemplând oraºul, ea se varãspândi repede în tot bazinul Mãrii Mediterane. ªi aºa s-a ºi întâmplat. Abiatrecuse un an ºi Paul scrie de la Corint la Tesalonic: „De la voi s-a rãspânditcuvântul lui Dumnezeu nu numai în Macedonia ºi Ahaia: credinþa ce-o aveþia pãtruns în tot locul” (1Tes 1,8).

Din punct de vedere politic, Tesalonicul era un oraº comercial liber, cuadministraþie autonomã. Dupã cum Filipi purta pecetea romanã de oraº alveteranilor, tot aºa, semnul caracteristic al acestui oraº era poporul cel veselºi iubitor de comerþ: grecii. Spre a le mai înfrâna dorul de libertate, aici îºiavea reºedinþa guvernatorul roman cu lictorii sãi. Moralitatea cetãþenilor nuse bucura de un bun renume. Ei erau necinstiþi în afaceri, mereu gata de a înºelape altul, curioºi ºi trândavi, hoinãreau pe strãzi de-a lungul porticurilor ºi pehipodrom, interesându-se mai mult de treburile altora decât de munca proprie,nestatornici în cãsãtorii, plini de patimi senzuale, petrecându-ºi noaptea încasele de prostituþie, aceasta era impresia generalã pe care ºi-o fãceau strãiniicare ajungeau în acest port maritim. Paul a trebuit sã-i previnã pe noii sãiconvertiþi de aceste primejdii chiar în prima sa scrisoare (1Tes 4,1-12).

De altfel, Tesalonicul avea aspectul unui oraº de meseriaºi harnici. Înfloriseþesãtoria de covoare ºi corturi; în bazare se puteau admira cele mai frumoaseþesãturi din Orient, bogate în modele ºi lucrate fin. Populaþia era formatãdintr-un amestec din toate naþiunile pãmântului: macedoneni, greci, asiatici,sirieni, egipteni, evrei, funcþionari romani ºi legionari. Cãlãtorii noºtri s-auinteresat de cartierul evreiesc. Plecând de la Filipi, Paul a primit recoman-dare cãtre un semen cumsecade, cu numele grec de Iason. Se pare cã acestaavea un mic atelier de textile cu încãperi mari pentru afaceri. Aici, Paul ºicei doi însoþitori ai sãi s-au bucurat de o primire prieteneascã, având adãpost,hranã ºi de lucru. Chiar a doua zi, Paul a îmbrãcat ºorþul sãu de piele ºi s-aaºezat la rãzboiul de þesut. ªi cei doi prieteni i s-au fãcut folositori. Deoareceei se gândeau la o ºedere mai îndelungatã, ei nu voiau sã fie o povarã pentrugazdã. „Voi vã aduceþi aminte, fraþilor, scrie Paul, de osteneala ºi de trudanoastrã, lucrând zi ºi noapte ca sã nu fim o povarã pentru nimeni dintre voi”(1Tes 2,9).

Dupã sosire, Paul a vizitat sinagoga trei sâmbete la rând. El a gãsit un publicamestecat, dar interesat de probleme religioase: pe lângã evreii din strãinã-tate, prozeliþii ºi un mare numãr de temãtori de Dumnezeu, mai ales din lumeafemeilor. Ca de obicei, el ºi cu Sila, în calitate de învãþaþi ai Legii, au fost

92 PAUL DIN TARS

primiþi cu mare cinste ºi rugaþi sã spunã câteva cuvinte. Din scurta aluziefãcutã în Faptele Apostolilor, putem deduce cã Paul a ales ca temã ºi text pentrupredica sa renumitul capitol 53 din Isaia, despre Mesia care suferã.

„Un om al durerilor ºi deprins cu suferinþaS-a asemãnat cu unul de care fug toþi,A fost strãpuns pentru nelegiuirile noastre,Zdrobit pentru greºelile noastre;Ca sã obþinã pacea, el a suferit toateªi prin vânãtãile sale am fost mântuiþi.A fost chinuit ºi s-a supus de bunã voie,Nu ºi-a deschis gura.ªi ca o oaie ce amuþeºte în faþa celui ce o tunde.”

Acesta e textul ce l-a zguduit puternic odinioarã pe prozelitul etiopian, pecamerierul reginei Candace ºi al cãrui înþeles Filip l-a aplicat ca fiind împlinitîn patima ºi moartea lui Isus. Acesta este un text mesianic hotãrâtor care,potrivit catehezei Bisericii primare, ºi-a gãsit completa împlinire în Cristos.ªi acum Paul, în trei sâmbete la rând, va înfãþiºa cu trãsãturi puternice în faþaauditorilor sãi, rãmaºi cu rãsuflarea tãiatã, Crucea lui Cristos ca fiind o mare„necesitate” (Fap 17,3), cuprinsã în planul iubirii divine, ascunsã generaþiilordin trecut ºi descoperitã prin Cristos. El le-a arãtat crucea ca punct de intersecþieal tuturor contrastelor, ca soluþionarea tuturor enigmelor, a tuturor dificul-tãþilor; în calitate de cap al întregii omeniri, Cristos e atârnat pe cruce ºi suferãpentru a stinge ºi plãti o datorie strãveche.

Astfel, pentru prima datã, crucea de pe Golgota îºi arunca umbra sa uriaºãasupra oraºului Tesalonic. Aceste trei predici ale apostolului au fost ca niºtelovituri de trãsnet care au zguduit inimile; ele erau subiectul comun de discuþiiîn oraº. Din fericire, chiar printre evreii de atunci se gãseau ºi suflete sincere,ca al lui Natanael. „Unii dintre ei au crezut!” Însã problema cea mai de seamãce trebuia sã-l preocupe pe Paul erau pãgânii ce se interesau de cele reli-gioase. Printre aceºtia a gãsit inimile cele mai sincere.

28. De la Tesalonic la Bereea

Fap 17,5-15; cf. Fil 4,16; 1Tes 2,1-12

Predicile din sinagogã n-au fost decât începutul unei activitãþi pastoralede lungã duratã. Dupã ce Paul a câºtigat elementele cele mai bune ºi mainobile ale sinagogii, în mod necesar a urmat o despãrþire de aceasta, dupã


cum s-a petrecut ºi în alte locuri. Acum începe o muncã de aprofundare;în casa lui Iason, în ateliere, în casele particulare, de la camerele sclavilorpânã la ale marilor domni, în cartierele cele mai de seamã ºi în saloanelede primire ale femeilor distincte. Era o pastoraþie cu totul personalã, de laom la om, de la casã la casã. Paul se ocupa individual de fiecare; el ascultaîndoielile ºi tot ceea ce avea omul pe inimã; cu extraordinara sa intuiþie,el se transpunea în inima interlocutorului sãu; se folosea de încântãtoarea saputere de convingere, de abilitatea sa fermecãtoare, de dãruirea sa dezintere-satã. Toþi erau prezenþi în inima ºi în mintea sa: cei îndoielnici, ºovãitori,caracterele dificile, cei aprinºi, exuberanþi, scrupuloºi, critici, cei nestatorniciºi fricoºi. Nu pierdea pe nici unul din vedere. Lucrul acesta întreþesea o legã-turã de prietenie intimã între dânsul ºi noii convertiþi. Aceastã prietenie perso-nalã, intimã, este un aspect cu totul special al metodei sale misionare. El nuprivea aceastã legãturã afectivã ca un scop în sine ºi nu cãuta sã-ºi satis-facã prin ea dorinþa de prietenie; era motivul de a-i pune în contact pe credin-cioºi cu Cristos, asemenea unui prieten care-ºi conduce mireasa la întâlnireacu mirele ceresc.

Luând în consideraþie originalitatea sa foarte pronunþatã, Paul va fi avutadesea o oarecare greutate de a strãpunge vãlul pe care educaþia, tempera-mentul, ereditatea ºi particularitãþile naþionale le aruncã asupra fiecãrui individca sã-i descopere personalitatea. Însã Paul a cãutat mereu în aceºti oameniceea ce-i curat omenesc ºi i-a fãcut prietenii sãi. „M-am fãcut iudeu cu iudeii,ca sã-i câºtig pe iudei; pe cei ce sunt sub lege, ca ºi cum aº fi sub lege (deºieu nu sunt sub lege), ca sã-i câºtig pe cei ce erau sub lege; cu cei ce erau fãrãlege, ca ºi cum aº fi fãrã lege, ca sã-i câºtig pe cei ce erau fãrã lege. M-amfãcut slab (adicã scrupulos, privitor la legea iudaicã) cu cei slabi, ca sã-i câºtigpe cei slabi; m-am fãcut totul pentru toþi, pentru ca pe toþi sã-i mântuiesc”(1Cor 9,20). Însã aceastã ascezã a amabilitãþii nu era pentru dânsul un calculrece, la care inima nu era pãrtaºã. „Deºi noi, ca apostoli ai lui Cristos,putem sã vã fim în grijã, totuºi nu am fãcut-o nici în mijlocul vostru. Aºacum o mamã îi strânge la sân pe fiii sãi, astfel iubindu-vã cu gingãºie, doreamcu ardoare sã vã dau nu numai evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar ºi sufletelenoastre, cãci ne-aþi cãzut tare dragi” (1Tes 2,8).

Creºtinismul incipient de la Tesalonic avea un puternic caracter carismatic.Sfântul Duh se revãrsa cu îmbelºugare asupra acelor convertiþi. Când Paul,câteva luni mai târziu, scrie comunitãþii din Tesalonic: „Solia mântuirii noastre

94 PAUL DIN TARS

la voi n-a fost numai în cuvânt, ci ºi întru putere ºi în Duhul Sfânt ºi înmultã plinãtate”, el va evoca aceste ceasuri neuitate de exaltare misticã întimpul cãrora îi emoþiona prin cuvintele sale profetice, fãcându-i sã plângãde durere la vederea pãcatelor lor sau de compãtimire faþã de cel rãstignit, sautresãltând de bucurie ºi mângâiere lãuntricã. Un paralitic se ridica deodatãºi mergea, un posedat de diavol se îndepãrta liniºtit dupã o crizã violentã.Apoi, când Paul, care cunoºtea inimile, reuºea sã rãspundã pânã în adânculsufletului lor, ascultãtorii simþeau cum „cuvântul lui Dumnezeu este viu ºieficace, mai ascuþit decât orice sabie cu douã tãiºuri ºi pãtrunde pânã ladespãrþitura sufletului ºi a duhului ºi deosebeºte cugetãrile ºi gândurileinimii” (Evr 4,12). Însã aceste ore de înduioºare, pline de entuziasm, n-au fostdecât preludiul ºi trezirea la un îndelungat proces de vindecare ºi transfor-mare. Abia când ceasul cel mare al botezului, când apa fluviului s-a revãrsatasupra lui ca o mantie regeascã, când s-au scurs cele dintâi zile de dupã conver-tire, atunci a început pentru apostol munca cea delicatã ºi minuþioasã defiecare zi. Încetul cu încetul, ei trebuiau sã fie înþãrcaþi de la laptele mameiºi obiºnuiþi cu o hranã mai consistentã. Apostolul plecase departe. Cele dintâisimþãminte de avânt ale convertiþilor sãi, pe care el însuºi le cunoºtea preabine, apar ca o exaltare fãrã rost. Însã el trebuia sã le-o spunã: Dumnezeunu vrea astfel de entuziasm, ci „aceasta este voinþa sa: sfinþirea voastrã!”(1Tes 4,3).

În curând, Biserica din Tesalonic rivaliza prin duhul viu ºi eficace alcredinþei ºi printr-o iubire gata de jertfã cu cea din Filipi. Însã fiecare dincomunitãþile întemeiate de Paul avea trãsãtura sa particularã. Biserica dinTesalonic se deosebea prin puternicul sãu caracter escatologic. Ceea ce îiimpresiona în chip deosebit pe tesaloniceni era taina venirii apropiate asfârºitului lumii. În aceastã epocã, o psihozã a sfârºitului lumii fãcea ocolulimperiului. Se pare cã însuºi Paul a fost într-un mod oarecare în astfel dedispoziþii sufleteºti, sperând în parusie (venirea în curând a lui Cristos). Subimpresia cuvintelor sale profetice despre sfârºitul lumii, judecata universalãºi semnele ei premergãtoare, bunii tesaloniceni vedeau deja cerul înroºindu-sela apus, iar ei tremurau la gândul unei apropiate catastrofe. Prin nebunia sa,Caligula despuiase imperiul lui August ºi al lui Tiberiu de strãlucire. SubClaudiu, niºte femei perverse, ca Messalina, Agripina ºi cercul lor palatin,domneau fãrã ruºine pe tronul imperial. La aceste evenimente sinistre seadaugã întrebarea: în definitiv, cui îi aparþine imperiul? Cine va fi împãrat?


Britannicus, fiul Messalinei, sau Nero, fiul Agripinei? Probabil cã unii creºtiniau înþeles greºit ºi au dus mai departe un cuvânt al lui Paul: „Nu vã intere-saþi de astfel de lucruri! Noi, creºtinii, avem, de asemenea, o împãrãþie: ease aflã în ceruri. Fiii acestei lumi pot sã-l numeascã rege ºi dumnezeu peîmpãratul lor pãmântesc, noi avem un rege ºi un stãpân mai mare, cãruia însuºiTatãl i-a dat împãrãþia: el este Isus, regele ºi domnul nostru”. Aceasta erao armã periculoasã în mâinile iudeilor ºi ei au ºtiut sã o foloseascã. Claudiutocmai îi alungase pe evrei din Roma. În orice clipã decretul de izgonire puteafi extins ºi la oraºele din provincie. Era, deci, necesar de a simula fideli-tatea împãratului. Ura trebuia îndreptatã împotriva lui Paul ºi a creºtinilor.Cumpãraþi cu bani de cãtre evrei, „niºte derbedei, pleava societãþii”, dupã cumLuca ne-o spune clar, au organizat o manifestaþie pe strãzile oraºului, zicând:„Paul! Conjuraþie! Înaltã trãdare!” Lor li s-au aliat cei de prin bazare ºi cârciumiºi s-au nãpustit asupra casei lui Iason. Când au vãzut cã primejdia se apropie,Paul ºi cei doi prieteni ai sãi s-au ascuns undeva. Dezamãgiþi, trimiºii i-au târâtpe Iason ºi pe câþiva fraþi ca zãlog înaintea autoritãþilor oraºului, acuzându-ide înaltã trãdare: „Aceºti oameni rãscolesc întreg pãmântul. Acum sunt aiciºi au fost primiþi de Iason. Toþi sunt niºte rãzvrãtitori împotriva ordinelorîmpãratului ºi pretind cã este un alt rege, anume Isus”. Însã aici, sub ochiiguvernatorului, consilierii comunali erau mai precauþi decât cei de la Filipi.Se aprecia la justa lui valoare patriotismul acestor vagabonzi ºi al celor carei-au pus la cale. Întrucât Iason era cunoscut ca un om paºnic ºi cumsecade,s-a primit din partea lui o sumã de bani drept garanþie cã aceºti strãini vorpãrãsi oraºul fãrã vazã ºi cât mai repede.

În aceeaºi noapte, Paul s-a întâlnit cu conducãtorii Bisericii („fraþii”) încasa lui Iason ºi le-a dat îndrumãri. ªi-a luat rãmas bun de la ei ºi i-a mulþumitnobilului Iason pentru toatã dragostea ºi credinþa sa. Era o mare jertfã pentruPaul sã pãrãseascã comunitatea ce începuse a înflori aºa de minunat. Presim-þirile sale cã pentru noii convertiþi ºi, în special, pentru Iason vor veni zilegrele nu l-au înºelat. De fiecare datã când va fi vorba de Biserica din Tesalonic,vom auzi vorbindu-se despre prigoane ºi suferinþe (1Tes 2,4; 2Tes 1,4).Paul credea atunci cã plecarea sa era numai de scurtã duratã, dar s-a întâm-plat altfel. Timp de opt ani el nu ºi-a mai revãzut prietenii de la Tesalonic.Iar atunci când s-a întors, n-avea liniºte ºi trebuia sã fugã dintr-o casã în alta:„lupte în afarã, temeri neîntrerupte înãuntru”, dupã cum scrie el mai târziu(2Cor 7,5). Însã aceste prigoniri continue au fãurit unitatea comunitãþii ºi

96 PAUL DIN TARS

i-au þinut treaz zelul. Apostolul se lãuda cu rãbdarea, fidelitatea ºi iubireaacestei comunitãþi, mai mult decât cu celelalte (2Tes 1,4). Tesalonic îi dãdusedoi colaboratori credincioºi: pe Secundus, tovarãº din ultima cãlãtorie, ºi peAristarh, care a împãrtãºit cu dânsul captivitatea de la Roma (Fap 20,4; 27,2;Col 4,10; Flm 24).

Trebuie sã fi fost pe la începutul anului 51. Sub protecþia nopþii, Paul ºiînsoþitorii sãi au pãrãsit oraºul; au cãlãtorit de-a lungul golfului, pe un drumluminat de indicatoarele de poziþie ale corãbiilor ºi ale numeroaselor bãrcipescãreºti; au pãrãsit apoi ºoseaua principalã Egnatia ºi au ajuns a doua zi,dupã o cale de 12 ore, pe un drum secundar, în oraºul liniºtit Bereea (astãziVerria), situat în al treilea district guvernamental al Macedoniei. În acest orãºelde munte, izolat, aºezat pitoresc la poalele Olimpului, strãbãtut de izvoarece ºipoteau, domnea o viaþã tihnitã. În liniºtea contemplativã a viilor ºi alivezilor de mãslin, acest popor simplu, format din meseriaºi, þãrani ºi pietrari,care lucrau la carierele de marmurã ale Olimpului, nu se interesa deloc demarile evenimente din lume ºi de flecãreala de fiecare zi de dincolo de mareleport. Paul avea planul sã aºtepte aici pânã ce furtuna de la Tesalonic se va potoli.A încercat de douã ori sã se întoarcã, dar a fost imposibil (1Tes 2,18). El aprofitat de acest timp spre a forma o nouã comunitate. Pânã ºi în Bereease afla o micã colonie ºi o sinagogã a evreilor. Aceºtia au fost „mai nobili lasuflet decât cei de la Tesalonic ºi au primit cu tot zelul cuvântul lui Dumnezeu”.A luat naºtere o miºcare biblicã. Cu ardoare, evreii ºi prozeliþii studiau Bibliagreacã ºi cercetau pasajele pe care Paul le indica, ca o dovadã a caracteruluinepolitic al lui Mesia. Aici au aderat la creºtinism cei cu stare. Chiar ºi Bereeai-a dãruit apostolului un preþios colaborator: pe Sopatros, fiul lui Piros(Fap 20,4), care mai târziu se gãseºte ºi el printre tovarãºii sãi de cãlãtorie.

Însã bucuria n-a durat mult. Agitatorii trimiºi pe urmele sale se pare cãn-au avut succes pe lângã evreii din Bereea. Pãtrunsese o oarecare neliniºteºi, deoarece pretutindeni existã oameni meschini, cãrora le place sã facã scandalºi care pot uºor fi cumpãraþi, se întrezãrea izbucnirea unor tulburãri mai mari.Fraþii au gãsit cã e mai prudent sã-l conducã pe Paul undeva în siguranþã.Ochii tuturor erau îndreptaþi numai asupra lui. Activitatea apostolului s-aterminat iarãºi cu o fugã. Paul s-a decis sã pãrãseascã Macedonia ºi sã seducã într-o þarã unde ura duºmanilor sã nu-l poatã ajunge aºa uºor. Paul a alescalea pe mare. Potrivit unei tradiþii încã vii la Verria, Paul s-ar fi dus prinAiginion la portul Methoni (numit pe acea vreme Eleutherochori). Alþiipresupun cã la Bereea sau în cursul unui marº lung de 50 de kilometri,


Paul ar fi suferit un acces de febrã. Altminteri e greu de explicat de ce însoþi-torii sãi, care trebuiau sã-l conducã numai pânã la mare, nu s-au întors, ci aumers alãturi de dânsul ºi „l-au dus pânã la Atena”. Paul a lãsat o parte din inimasa la Bereea, deoarece Sila ºi Timotei au rãmas acolo. El a consimþit la acestsacrificiu deoarece noua Bisericã avea nevoie de dânºii. Însã la Atena, cândºi-a luat rãmas bun de la fraþii din Bereea, i-a rugat stãruitor: „Spuneþi luiSila ºi Timotei sã mã urmeze cât mai curând!” Probabil cã se simþea foarterãu ºi avea nevoie de ajutor.

29. „Singur în Atena” (1Tes 3,2)

Fap 17,16; cf. 1Tes 3,1

Pentru un om slãbit din cauza încordãrii spirituale, a necazurilor ºi grijilor,nu e nimic mai înviorãtor decât o cãlãtorie pe mare. Paul i-a simþit binefacerileîn cursul plimbãrii sale lungi de 3-4 zile pe valurile de un albastru întunecatale Mãrii Egee, de-a lungul coastei tesalice. În faþa lui se ridica imensul masivmuntos al Olimpului, al lui Ossa ºi Pelion. A trecut prin strâmtoarea lui Euripe,zãrind în depãrtare câmpia Maraton. El a ocolit capul Sunium pentru a ajungela capitala Greciei. În dimineaþa zilei a patra navigau în jurul capuluiSunium (astãzi capul Kolonnes), pintenul extrem al þinutului atic. Naviga-torii aveau de luptat din greu din cauza schimbãrii curentului. De aici vântula împins corabia cu pânzele umflate, trecând prin faþa Eginei, vestitã înlumea întreagã ºi pe la Salamina, în portul plin de catarge al Pireului dingolful Saron.

Cine ºtie dacã inima apostolului n-a bãtut mai tare când a zãrit sclipinddin depãrtare vârful aurit al lãncii lui Pallas Atena ºi pe matelot strigânddin vârful catargului: „Atena!” Bãrbatul le scrie filipenilor: „De altfel, fraþilor,tot ceea ce este adevãrat, tot ceea ce este vrednic de iubit, vrednic de slavã,tot ceea ce este nobil sau de lãudat, acestea sã vã preocupe” (Fil 4,8); acestom a ºtiut sã preþuiascã însemnãtatea unor asemenea lucruri pentru împã-rãþia lui Dumnezeu; tot umanismul nobil ºi frumos, obiceiurile ºi manierelesale, tot ceea ce se cheamã demnitatea omului.

Însã negreºit cã Grecia în care a pãºit acum Paul nu mai era acea Eladãa lui Pericle, mândrã ºi iubitoare de libertate în rãzboiul contra perºilor, niciaceea asupra cãreia, sub cârmuirea macedonianã, a mai cãzut o razã din strãlu-cirea lui Alexandru cel Mare. De la cãderea Corintului, ea a fost transformatã

98 PAUL DIN TARS

în provincie romanã sub numele de „Ahaia” (146 î.C.), depopulatã, jefuitãde lacomii guvernatori romani ºi prãdatã de resursele sale. De atunci încoace,Grecia nu a fost altceva decât o umbrã a trecutului ei. Provinciile ºi oraºelesale erau pustiite, iar prin pieþe pãºteau cirezi de vite ºi turme de oi. ÎnPeloponez, numai Sparta ºi Argos mai aveau o oarecare însemnãtate. NumaiAtena ºi Corintul mai supravieþuiserã ruinei. Atena îºi datora scãparea glorieistrãbunilor ei; Corintul a fost iarãºi ridicat din praful ruinei prin graþia Romei.

ªi totuºi, în ciuda decãderii sale, Atena exercita o asemenea fascinaþieîncât nici un roman nu se considera cultivat fãrã sã fi trecut prin ºcolile de aici;era la modã pentru nobilimea romanã, în ceea ce priveºte cultura ºi arta mili-tarã, sã fi trãit un timp la Atena.

Plecând din Pireu, Paul trecu prin faþa vestitelor morminte ºi a rãmãºi-þelor zidului de centurã, s-a urcat spre oraº traversând podul Chefisos, avândprivirea fixatã spre minunea Acropolei; el a intrat în oraºul lui Tezeu prinpoarta cea dublã, Dipilon. De aici a mers spre Dromos, strada cea mare cugalerii, spre Kerameikos, care era locuit mai ales de meseriaºi ºi evrei, ºia gãsit gãzduire la conaþionalii sãi. El vãzuse pânã acum multe oraºe fru-moase, însã strãlucirea, bogãþia ce se revãrsa din acest oraº trebuie totuºisã-l fi zãpãcit puþin.

Zile întregi Paul a umblat încoace ºi încolo prin oraº ca sã se familiari-zeze cu spiritul acestor oameni curioºi (Fap 17,23). În una din primele zile,Paul s-a urcat pe colina prãpãstioasã a cetãþii, care fusese odinioarã reºe-dinþa regilor, iar acum rãmãsese pentru zei. Minunata Acropole se înãlþa cao mândrã diademã regalã deasupra oraºului ºi pe fruntea ei strãlucea, ca celmai frumos giuvaier, Partenonul, templul lui Pallas Atena, cu statuia de aurºi fildeº a zeiþei fecioare, lucratã de mâna maestrã a lui Fidias. Pallas Atenareprezenta contrastul cel mai demn faþã de o altã capodoperã a aceluiaºiartist: vestitul Zeus din Olimp, a cãrui înfãþiºare zguduia orice cãlãtor. Oexpresie de înþelepciune, de putere, de blândeþe binevoitoare ºi de maiestatese vedea în trãsãturile sale caracteristice, pe când privirea-i rãmânea de nepã-truns. Poporul grec, dotat în chip deosebit, a fost predestinat la misiunea provi-denþialã de a ne face sã-l simþim pe Dumnezeu prin formele frumuseþii. Pentrugreci, omul era, în figura sa armonioasã, cea mai sublimã revelaþie a luiDumnezeu: o presimþire obscurã a misterului Întrupãrii. În discursul sãu dinAreopag, Paul a fãcut o aluzie foarte fericitã la aceastã miºcãtoare cãutarea lui Dumnezeu prin formele artei, precum ºi la experienþa lui Dumnezeutrãitã de aceºti poeþi.


Adâncit în meditaþie, dupã ce a pãrãsit Acropole, apostolul s-a oprit latemplul lui Nike. În faþa lui se întindea întreg þinutul atic în pitoreascã alter-nanþã dintre mare ºi uscat. Colo, departe, în direcþia golfului Saron, a salutatîn zarea albastrã înãlþimea în formã de cupolã a Acrocorintului. Coborândde pe munte, Paul a trecut pe lângã închisoarea lui Socrate. În acest loc, celmai nobil dintre greci a purtat cu elevii sãi renumitul dialog despre nemurire.

Însã pe lângã asemenea impresii sublime, care se referã la un trecut mãreþºi plin de credinþã, mai erau ºi altele, ce pãreau o contrazicere a celor dintâi.Întreaga Atenã era un cadru de temple ale zeilor, altare, statui, socluri cucapul lui Mercur, porticuri, opere de sculpturã simple sau în diferite culori,din lemn, bronz, marmurã, aur, argint ºi fildeº. A ieºi din casã nu însemnapur ºi simplu a merge pe stradã, ci a intra în incinta unui templu. Dupã uncuvânt al lui Petroniu, în Atena era mai uºor sã întâlneºti un zeu decât un om.Capitala religioasã a lumii era Atena, precum era ºi centru spiritual ºi artistic.Vederea acestor numeroase altare ºi temple îl indigna pe un om crescut înideea monoteistã ºi format în lectura Bibliei, aºa cum fusese Paul. Sufletul luise umplu de amãrãciune. Pentru agitaþia sa sufleteascã, Faptele Apostolilorfoloseºte un cuvânt tare: „S-a înfuriat”. Existã epoci în care trebuie pãrãsitãdeviza frumos pentru frumos ºi artã pentru artã. Aºa a fost cazul lui Cristos,vãzând strãlucirea templului de marmurã, nu l-a admirat, ci a rostit cuvântulsãu greu: „Din toate acestea nu va rãmâne piatrã peste piatrã!”

30. Dumnezeul necunoscut

Fap 17,16-21

Paul zãbovea deja de mai multã vreme la Atena. Potrivit obiceiului sãu,el s-a adresat mai întâi numeroºilor sãi coreligionari, a cãror existenþã pe aceavreme în oraº e doveditã de unele inscripþii. În primele sâmbete a mers lasinagogi ºi acolo a vorbit iudeilor ºi temãtorilor de Dumnezeu; cu toate acestea,se pare cã succesul a fost neînsemnat, poate datoritã faptului cã evreii se secula-rizau sub influenþa culturii pãgâne, iar sinagoga era puþin frecventatã. El sevãzu nevoit a lua contact cu pãgânii ºi filozofii spre a cunoaºte ideile lorreligioase. A trebuit, aºadar, sã cutreiere zi de zi oraºul în toate direcþiile, încãutarea punctelor potrivite de legãturã pentru ceea ce îi ardea inima.

Cu cât privea mai mult în jur, cu atât parcã dispãrea ideea înaltã pe careºi-o fãcuse de pe Acropole ºi îi apãrea în faþa ochilor decadenþa religioasã.

100 PAUL DIN TARS

În una dintre aceste plimbãri a simþit o foarte mare emoþie sufleteascã.Picioarele i-au încremenit. La un colþ de stradã se înãlþa un mic templu cu unaltar sau o piatrã votivã purtând inscripþia: „Dumnezeului necunoscut - AgnostoTheo”. Paul a rãmas foarte mirat de aceastã inscripþie, dar a interpretat-o altfeldecât cei care o sãpaserã. El vedea în acesta un fel de agnosticism, în felul celuiformulat de Goethe: „Cine a putut sã-l numeascã? Cine poate sã-l înþeleagã?”ªi, în mod obiectiv, el avea dreptate. De la Socrate ºi orfici, conºtiinþa reli-gioasã a grecilor, în special a stoicilor, simþea din ce în ce mai clar cã zeiipopulari nu erau decât figuri deghizate ale unui Dumnezeu foarte înalt, necu-noscut ºi nenumit. Platon demonstrase existenþa marelui necunoscut din lumeainterioarã a sufletului nostru, iar Aristotel din cea exterioarã. Deoarece ºiDumnezeul care se descoperise în Vechiul Testament pentru pãgâni era fãrãnume, iar numele sãu era tabu pentru evrei, Apostolul a citit în aceastã inscripþiedorinþa ascunsã spre ceva ceresc ºi mai bun, o dibuire spre Dumnezeu cel unicºi adevãrat. Aceastã priveliºte l-a impresionat adânc pe Paul ºi i-a sporit compã-timirea faþã de aceºti bieþi oameni care, în panteonul lor, neºtiind cum sã-ºipotoleascã aspiraþiile spre Dumnezeu, invocând zei necunoscuþi, deveneauadoratori inconºtienþi ai unui mister supranatural.

Atena era ºi punctul central al mitologiei greceºti. ªi care era sensul eiascuns? Întreaga lume formeazã o mare unitate, un univers spiritual cu oierarhie gradatã din puteri divine individuale, ºi toate se trag din capul celuimai mare zeu, tatãl tuturor oamenilor ºi sunt fiii ºi fiicele lui Zeus. Chiar ºiomul, conceput din sãmânþa zeilor, este de origine divinã. Oamenii cei maridin trecut, marii binefãcãtori ai omenirii, cum a fost ºi Hercule, au fost trecuþidupã moarte în rândul zeilor, ca sã fie spre învãþãturã ºi pildã celor vii. Masapoporului credea în aceastã mulþime de zei, dar filozofii nu vedeau în ei decâtfiguri poetice, simboluri, aspecte ºi atribute diferite ale aceleiaºi divinitãþi.

Însã pe vremea lui Paul atenienii pierduserã credinþa epocii virile de odini-oarã. Sofiºtii reduseserã religia ºi cauza primã a tuturor lucrurilor la miºcareadezordonatã a atomilor sau la o transformare într-o neînduplecatã ocârmuirea soartei, dupã legile naturii. Prin aceasta, vechile simboluri au devenit niºteidoli neînsemnaþi, niºte idei abstracte de virtute, sau niºte brutalitãþi ruºi-noase ale viciului. Paul nu mai întâlnea nici un Platon sau Aristotel, ci doarformulele lor, care nu-i mulþumeau sufletul. Filozofia ºi cultul atenienilorse aflau într-o stare foarte avansatã de laicizare a sentimentului religios.Religia nu slujea decât a da un oarecare relief ocupaþiilor zilnice ºi a canonizapatriotismul. Nu-i nici o mirare faptul cã Paul a fost uluit de acest mediu pãgân.


Paul trãia de câtva timp în aceastã izolare sufleteascã. În sfârºit, au sositSila ºi Timotei de la Bereea ºi i-au adus lui Paul ºtiri îmbucurãtoare desprecomunitatea de acolo. El a prins iarãºi curaj, a mers adesea în Agora ºi a intratîn discuþii religioase. Agora era centrul intelectual ºi social al oraºului. Înfãþi-ºarea exterioarã a apostolului care, în mantia sa uzatã, semãna cu un predi-cator cinic ambulant, accentul sãu strãin, tarsian, cu o cadenþã nazalã, puþincântatã, fapt pentru care adesea locuitorii din Tars au fost tachinaþi, i-au adunatun auditoriu curios. Discipolii filozofilor le-au povestit profesorilor lor despreciudatul nou venit ºi despre filozofia sa încurcatã, ce nu putea fi încadratãîn nici una dintre ºcolile cunoscute.

Paul trebuie sã fi fost pentru atenieni o arãtare cu totul deosebitã dacã eiîl socoteau un om divin, un crainic al unor zei strãini. El n-a ascuns faptul cãîntr-adevãr are sã vesteascã o nouã religie. Ciudata neînþelegere a dat ocaziaca Paul sã fie chemat în Areopag, senatul cel mai înalt ºi cel mai respectabilal Atenei. Areopagul era o corporaþie nobilã, conservatoare, tribunalul clasicîn toate problemele religioase ºi morale, de cult ºi învãþãmânt, a cãrui autori-tate era recunoscutã în lumea întreagã. Aici a fost locul unde, în faþa auditoriuluiînghesuit, în faþa somitãþilor spirituale ale Greciei, în faþa profesorilor si astudenþilor, Paul ºi-a þinut „prelegerea de probã”. Nu trebuie sã ne gândimla o procedurã juridicã. Apostolul nu se prezenta ca un acuzat, ci ca un om liber,în faþa autoritãþii supreme a þãrii, spre a da socotealã de învãþãtura sa.

31. În Areopag

Fap 17,22-34

În activitatea sa misionarã de pânã acum, Paul s-a gãsit aproape întotdeaunape un teren oarecum pregãtit de mai înainte, fie de iudaism, fie de prozeliþi.La Atena asistãm la o schimbare completã de decor. În Areopag Paul se gãseºteîn faþa unei adunãri completamente pãgânã. Aici el îºi schimbã tactica. Cuvân-tarea sa ne transpune într-un mediu curat pãgân. El trebuia sã-ºi caute unalt punct de legãturã de la care, plecând, sã aibã calea spre Cristos. La evrei,Paul fãcea apel la cuvântul lui Dumnezeu; la pãgâni, el se referea la lucrãrilelui Dumnezeu în naturã. La evrei, el se sprijinea pe revelaþia divinã în decursulistoriei mântuirii; la pãgâni, el se referea la mãrturia pe care Dumnezeu o dãdeadespre sine în conºtiinþa individualã ºi experienþa intimã ºi personalã a fiecãruia,în mod special prin aceastã nostalgie de a intra în contact cu divinitatea,

102 PAUL DIN TARS

larg rãspânditã în Orient ºi în religiile cu mistere. Ceea ce Paul a gãsit capunct de legãturã cu filozofii n-a fost desigur o apropiere lãuntricã de idei,nici identitatea unei înalte situaþii religioase sau un acord sufletesc, ci numaio oarecare asemãnare în formele de exprimare, precum ºi în substratul generalomenesc al sufletului orânduit de naturã pentru adevãrul creºtin ºi o oare-care nevoie de mântuire în care pluteau una peste alta motive pãmânteºti ºireligioase.

Auditoriul din Areopag aparþinea în substanþã la douã curente filozofice:ºcoala stoicilor ºi cea a epicureilor. Desigur, nu se poate aprecia niciodatãla justa valoare influenþa stoicismului asupra lumii de atunci. În orice caz,morala stoicã era superioarã filozofiei sale, iar pãrinþii Bisericii au gãsit în eamulte asemãnãri cu creºtinismul. Nivelul la care a reuºit sã se ridice ºcoaladin Stoa îl putem vedea din renumitul imn al lui Cleante cãtre Zeus. În imnulsãu, scris pe la 300 î.C., el a gãsit accente care reprezintã ecoul grec al cre-dinþei lui Israel la descoperirea de pe Muntele Sinai: „Ascultã, Israele, DomnulDumnezeul tãu este unul singur”:

„Tu, o, Zeus, eºti slãvit mai presus de toþi zeii, Multe sunt denumirile tale ºi toatã puterea îþi aparþine pe veci.Lumea de la tine îºi are începutul, cu legi hotãrâte tu cârmuieºti universul. Fii lãudat! Spre tine orice fiinþã poate sã-ºi ridice glasul, cãci noi suntem din

neamul tãu. De aceea vreau sã te slãvesc prin cuvântul meu; în veci vreau sã cânt atotputer-

nicia ta. Toate cerurile ascultã cuvântul tãu, toate sufletele mari ºi mici ce zboarã în jurul

pãmântului; ce puternic eºti, o, zeule veºnic! Nimic nu se petrece pe pãmânt fãrã tine, nimic pe firmament ºi nici pe mãri. Doar ceea ce fac pãcãtoºii care ascultã de propria lor nebunie. Însã tu uneºti ceea ce este nepotrivit; faci frumos ceea ce este urât ºi-þi este cunoscut

ceea ce este strãin. Aºa le-ai unit tu pe toate, ai orânduit binecuvântarea alãturi de rãu, pentru ca

cuvântul tãu sã fie întru toate ºi sã rãmânã pe veci. Alungã din sufletele noastre nebunia, ca sã-þi putem rãsplãti cinstea cu cinste ºi

sã slãvim veºnic opera ta, dupã cum se cuvine fiilor oamenilor” (W. Pater, Platon).

Vedem cã revelaþia naturalã a lui Dumnezeu din spiritul gânditorului grec,prin frumuseþe ºi profunzime, prin duioºie ºi nobleþea stilului, este numai cupuþin inferioarã revelaþiei psalmilor ºi a profeþilor. Dacã Paul ar fi avut noroculsã stea de vorbã cu oameni ca Platon ºi Cleante, repede s-ar fi înþeles cu ei.


Al doilea grup din ascultãtorii sãi era format din discipolii lui Epicur, alcãrui nume, prin abuz, mai târziu, a fost folosit ca simbol al tuturor plãcerilorsenzuale. Epicureii au pornit o campanie împotriva zeilor naþionali ai grecilor,dar fãrã a tãgãdui existenþa anumitor zei. Cu toate acestea, ei se îndoiau deputerea ºi de voinþa acestora de a ne ajuta în realitate. Dupã epicurei, lumeaera rezultatul întâmplãrii; fericirea ºi bunãstarea moderatã era scopul vieþiiomeneºti.

Comportarea acestor oameni, care-l cercetau pe oratorul strãin cu un aerbatjocoritor ºi sceptic, cu o oarecare curiozitate ºi superstiþie, n-a fost delocîncurajatoare pentru Paul. Plãcerea de a critica ºi ironia erau înnãscute laatenieni ºi apãreau pretutindeni sub forma unei politeþi învãluite. Cu o ele-ganþã aticã, preºedintele i-a dat cuvântul lui Paul: „Am putea sã ºtim ºi noice fel de învãþãturã e aceasta pe care o vesteºti?” Sã încercãm o transcriereadaptatã priceperii noastre de astãzi, o schiþã de predicã pe care Luca ne-atransmis-o. În felul ei este o capodoperã a artei oratorice antice, adaptatãtimpului ºi locului, ce se distinge prin culoarea localã ºi fineþea aticã. (Noiurmãm aici analiza profundã fãcutã de cãtre Prat).

„Atenieni, eu vãd cã sunteþi un popor foarte religios, dedaþi cu totul cinstiriizeilor voºtri”. Prin aceste cuvinte, Paul ºi-a atras deja auditoriul de partea sa.Le câºtigã ºi mai mult atenþia când le dezlegã enigma „Dumnezeului necu-noscut”. „Voi mã acuzaþi cã eu sunt vestitorul unor zei strãini ºi am voit sãintroduc la voi alþi zei. Dimpotrivã! În cãlãtoria mea prin oraº am privitsanctuarele voastre ºi am gãsit un altar cu dedicaþia: Dumnezeului necunoscut.Aºadar, se pare cã voi cinstiþi ceva ce nu cunoaºteþi. Într-un sens oarecareaveþi dreptate. Cãci acest Dumnezeu necunoscut ºi adevãratul Dumnezeuascuns pe care eu vi-l vestesc au în comun faptul cã ei sunt înconjuraþi demister. E drept cã Dumnezeu cel plin de mister nu trebuie sã fie cu totulnecunoscut. El s-a arãtat prin creaþie, cer ºi pãmânt, care sunt opera mâinilorsale. Ca cetãþeni ai unui oraº care l-a dat lumii pe Platon, eu n-am nevoie sãvã dovedesc existenþa acestui Dumnezeu preaînalt, care este cu mult superiorsãrmanilor zei de pe Olimp. Voi îi închideþi pe zeii voºtri în încãperea îngustãa templelor voastre, însã Dumnezeu adevãrat este stãpânul întregului pãmânt.El cuprinde întregul glob ºi nu poate fi închis în temple fãcute de mâini ome-neºti. El nu are nici un chip, cãci el este infinit: trebuie sã-l venerãm fãrãchipuri. Voi înconjuraþi zeii voºtri cu o mulþime de servitori ºi servitoareprin temple, puneþi mâncãruri înaintea lor, îi invitaþi la ospeþe de jertfã, îi faceþi

104 PAUL DIN TARS

sã adulmece mirosul mâncãrurilor voastre, îi serviþi cu vin scump ca ºi cumei ar avea nevoie de serviciile ºi darurile voastre. Însã Dumnezeu n-are nevoiede aceste lucruri: noi avem nevoie de darurile sale. El ne dã tuturor mâncareºi de bãut, suflet, suflare ºi viaþã. Voi susþineþi cã zeii locuiesc acolo sus, într-oodihnã fericitã, ºi nu se intereseazã de treburile oamenilor care, ca niºte atomiai Universului, sunt mânaþi orbeºte de soartã încoace ºi încolo. Nu! Dumnezeuse bucurã de lucrarea mâinilor sale ºi nu dispreþuieºte nimic din ceea ce a creat.El are planul sãu cu neamul omenesc. Dintr-un singur om a fãcut sã ia naº-tere întreg neamul omenesc, pe care l-a rãspândit pe toatã suprafaþa pãmân-tului. El nu este Dumnezeul unui singur popor, aºa cum este Zeus al vostrudin Olimp sau Pallas Atena, care îi iubesc numai pe greci, iar pe celelaltepopoare le dispreþuiesc, ca fiind barbare. Toate popoarele se trag din acelaºisânge, toate formeazã o familie mare. Dumnezeu le-a orânduit hotare þãrilorºi durata vieþii lor ca popor. ªi chiar dacã limba, clima ºi regiunile locuitede ei sunt diferite, toþi oamenii sunt uniþi în adâncul sufletului lor printr-unscop comun, mai înalt. Dumnezeu a lãsat în mod intenþionat sã cadã o scân-teie din lumina minþii sale asupra oamenilor ºi le-a impus obligaþia ca sã-lcaute, dacã l-ar presimþi ºi bãnui. Toþi oamenii sunt din fire cãutãtori deDumnezeu, însã voi, grecilor, sunteþi într-o mãsurã deosebitã. Pioºii voºtrivizionari ca Homer, Pitagora, Pindar l-au cãutat în mituri pline de mister;artiºtii voºtri, în legile eterne ale frumosului; filozofii voºtri, pe toate cãilegândirii, mergând de la efect la cauzã, ca Aristotel, sau rãspunzând la che-marea unei nostalgii divinizante ºi a unui eros ceresc, ca divinul vostru Platon.Mistagogii voºtri îl cautã în misterele magice ale regiilor oculte, având pre-tenþia de a-i diviniza pe oameni; funcþionarii voºtri îl cautã în geniul împã-ratului ºi al Romei divine. Þelul dorinþei voastre arzãtoare, unirea cu Dumnezeu,este minunat. Dar voi îl cãutaþi pe cãi lungi, ocolite ºi greºite. ªi totuºi, e aºade uºor a-l gãsi pe Dumnezeu. Întoarceþi-vã spre voi înºivã! Dumnezeu esteîn noi, iar noi suntem într-însul. Aºa a spus-o unul dintre poeþii voºtri,Epimenide: «În el trãim, ne miºcãm ºi suntem». Drept pentru care Dumnezeueste aºa de aproape de inima noastrã; noi suntem nu numai pierduþi în imensi-tatea sa, dar cuprinºi în el ca în cauza noastrã eficientã. Pentru acest motiv,ne este uºor a-l simþi ºi a-l gãsi”.

ªi acum el le descoperã sensul ascuns al nostalgiei lor dupã Dumnezeuprintr-un cuvânt adânc ºi obscur al poetului, cântãreþ al imnului lui Zeus: „Cãcinoi suntem din neamul sãu!” Dumnezeu nu este numai cauza noastrã eficientã,


ci noi suntem fãcuþi dupã chipul sãu. Artistul nu poate fi mai prejos decâtopera sa. Deoarece noi suntem o scânteie din mintea divinã, Dumnezeu estespirit curat ºi noi devenim capabili a fi pãrtaºi la viaþa sa divinã, noi suntemchemaþi la aceasta, dacã el ne invitã. Dar toate acestea n-au fost pentru Pauldecât o nadã, o introducere ºi o cãlãuzã spre tema propriu-zisã.

El le reproºeazã înapoierea lor din punct de vedere religios, ba chiar igno-ranþa. Ideile minore, reprezentãrile obiºnuite ale lui Dumnezeu þin de vârstacopilãriei lumii. Însã acum s-a trecut peste aceastã etapã. Timpul dibuiriiºi al rãtãcirii, al nesiguranþei ºi al neºtiinþei s-a încheiat. Ascultãtorii devinneliniºtiþi. Nemaipomenit! Sã îndrãzneascã acest barbar sã acuze de neºtiinþãpoporul cel mai cult de pe pãmânt? Însã Paul continuã în liniºte. „Dumnezeua ieºit din singurãtatea sa ºi a pus lumea în faþa unei dileme: sau vrea sãpersiste mai departe într-o simplã cãutare, dibuire, presimþire într-o nãzuinþãconfuzã de mântuire sau vrea sã fie instruitã, sã cugete, sã-ºi schimbe pãrerile,sã recunoascã realitatea divinã ºi mântuirea în Omul-Dumnezeu!” Purifi-carea, transfigurarea, divinizarea cu ajutorul ceremoniilor în care se exercitãnervii; cunoºteau toate acestea din mistere lor ºi le plãcea. Dar o schimbarede concepþie sau chiar o pãrere de rãu; ce oare înseamnã aceasta? Horaþiuse roagã: „Dã-mi fericire; pentru liniºte mã voi îngriji eu!” Lui Paul nu-i scapãneliniºtea crescândã a auditorilor sãi. Însã el se stãpâneºte ºi continuã:„Dumnezeu a intervenit cu putere în destinele omenirii printr-un om, prin careel a hotãrât sã judece lumea”. Un judecãtor, o judecatã universalã! Asta eraceva cu totul nemaipomenit! Gata! Paul nu mai aude bine, dar continuã cufoc: „Aºa este, atenienilor. Ceea ce eu vã spun e primul adevãr. Eu, care stauînaintea voastrã, l-am vãzut pe acest trimis al lui Dumnezeu. Poporul sãul-a prigonit ºi l-a osândit la o moarte plinã de chinuri, dupã cum strãbuniivoºtri au fãcut-o cu nobilul Socrate, aºa cum Platon al vostru a descris soartadreptului ideal. Însã Dumnezeu a confirmat trimiterea sa, înviindu-l gloriosdin morþi”.

Iatã-l încã o datã pe Paul, aºa cum îl cunoaºtem, cu aceastã atitudine demãreþie, dar ºi cu o amprentã de asprime. Aºadar, acum a pronunþat cuvântulfatal: moartea pe cruce ºi învierea! Izbucnesc râsete. „Ce prostie!” Paul nupoate vorbi mai departe deoarece ascultãtorii râd. E nevoit, deci, sã terminefãrã a pronunþa numele lui Isus. Desigur cã nu putea sã-l expunã spre batjocurãacestor nebuni. Problema a devenit penibilã pentru cel ce prezida ºi pentrufilozofi. Ei îºi ascund dezamãgirea sub o frazã politicoasã, nu fãrã ironie,

106 PAUL DIN TARS

pe când sfârºesc ºedinþa, ºi îl invitã pe Paul sã vorbeascã altã datã despre acesta.„A fost foarte interesant, am dori bucuroºi sã te mai auzim ºi altã datã!” Paulºi-a dat seama cã a fost un insucces. Trist ºi dezamãgit, el s-a retras din mijlocullor. Îºi spunea mai mult sieºi decât lui Timotei: „Am procedat rãu, ar fi fostmult mai bine dacã aº fi amânat cuvântarea despre înviere ºi aº fi povestitistoria lui Isus. Am terminat-o cu aceºti savanþi înfumuraþi. E mai bine sã mãîntorc la poporul de rând. Simplã ºtiinþa umflã. Pe viitor nu voi mai vorbiniciodatã despre înþelepciunea greceascã, ci numai despre Isus Cristos ºidespre nebunia crucii”.

Când a voit sã se întoarcã la locuinþa sa, Paul a observat cum câþiva oamenis-au luat dupã dânsul. El s-a întors ºi i s-a prezentat un personaj venerabil,cu o privire prietenoasã ºi pãtrunzãtoare. Acesta era Dionisiu, membru înAreopag. De asemenea, apãru ºi o femeie îmbrãcatã în negru, de dupã vãlulcãreia apãreau doi ochi adânci ºi gânditori; era Damaris. ªi încã vreo câþiva.O micã comunitate s-a format, mai curând aleasã decât numeroasã. Titlulde „areopagit” era cãutat ºi respectat în toatã lumea. Fapt e cã o întreagãlegendã s-a format în jurul acestui Dionisiu ºi cã teologul din secolul al VI-lea,care a purtat acelaºi nume, e o dovadã cã el a fost sufletul comunitãþii din Atenaºi probabil cel dintâi episcop al ei.

În pornirea sa apolinicã dupã frumos, acest oraº curat elenic transfor-mase latura serioasã a vieþii într-o frumoasã aparenþã, avea predilecþie pentrutot ceea ce era limitat ºi limpede, la fel de clar ca ºi cerul sãu. Dar el nu aveanici o înþelegere a morþii, a importanþei veºniciei ºi destinului supranaturalal vieþii. Acest oraº i s-a pãrut lui Paul un teren nepotrivit pentru evanghelie.Acest oraº era sceptic, superficial, complãcut în sine. Paul e cuprins de unadânc dispreþ faþã de înþelepciunea acestei lumi ºi a luat hotãrârea ca peviitor sã i se opunã, cu o ºi mai mare intensitate, predicând despre crucealui Cristos.

În acea searã, când Paul s-a dus la odihnã, la gazda sa sãrãcãcioasã dincartierul olarilor, ce idei îi rãscoleau oare sufletul? Trebuie sã fi fost în aceleaºidispoziþii sufleteºti ca ºi profetul Ilie culcat sub arbust: „Doamne, ia-mi viaþa!”Paul n-a reuºit sã întemeieze o comunitate mai însemnatã la Atena. El n-apomenit niciodatã despre aceasta în scrisorile sale; n-a scris nici o epistolã„cãtre atenieni”, nici n-a trecut prin oraºul lor în a treia cãlãtorie. Chiar însecolul al II-lea comunitatea din Atena e puþin numeroasã. Atena a fost unuldintre cele din urmã oraºe care s-a convertit, ultimul bastion al filozofieipãgâne împotriva creºtinismului.


32. Întemeierea Bisericii din Corint

Fap 18,1-17

Paul nu putea sã se aclimatizeze la Atena. ªi-a dat seama cã acest oraºcurat elin, mândru de cultura ºi rasa sa, nu putea sã ajungã un punct de sprijinpentru spiritul universal al creºtinismului. Gândurile îi zburau adesea la comuni-tãþile sale dragi din Macedonia. I-au ajuns la urechi numai zvonuri nesiguredespre suferinþele acelei comunitãþi. O solie plinã de încurajare ºi o legãturãpersonalã cu comunitãþile de acolo erau foarte necesare. ªi astfel, înainte dea pãrãsi Atena, l-a trimis pe Timotei la Tesalonic cu prima corabie de ocazie,iar el s-a îndreptat spre Corint. Paul merge în mod intenþionat în oraºelecele mari! El ºtia cã aici se dau bãtãliile pe teren spiritual. Paul ºtia prea binecã oraºul Corint avea o populaþie cu totul cosmopolitã, fãrã a avea acea mândrienaþionalã. În aceastã privinþã se asemãna cu Antiohia. Toate opiniile aveauaici drept de cetãþenie. Într-un asemenea teren, sãmânþa evangheliei puteafoarte uºor sã prindã rãdãcini.

Nu putem ºti dacã Paul a ales drumul lung de 65 de kilometri, ce treceaprin Eleuzis ºi Megara, sau calea cea mai scurtã pe apã prin golful Saronspre portul Cancreea. În cazul din urmã ºi cel mai probabil, el s-a îmbarcatla Pireu ºi s-a îndreptat direct spre istm, trecând printre Salamina ºi insulaEgina. În acest loc, marea apare ca un lac de munte înconjurat de stânci abrupteºi presãrat cu numeroase insuliþe; la stânga, munþii din Egina cu sanctuarullor înalt din Aphaia, care odinioarã i-a disputat Acropolei rangul ºi de undeîn zilele senine se putea vedea totodatã Acropolea ºi Acrocorintul; la dreapta,înãlþimea de la Salamina, iar în spate, pereþii de stânci abrupte de la Megara;în faþa cãlãtorului apar munþii Argolis acoperiþi de pini. Paul a avut vremeîn aceastã cãlãtorie sã-ºi orânduiascã impresiile. Niciodatã n-a simþit aºade adânc ca acum obstacolul pe care îl pune o falsã înþelepciune în caleareînnoirii omului. Mai târziu, sfântul Augustin va avea aceeaºi experienþã.În Scrisoarea cãtre Romani, pe care a scris-o aici, Paul va pune în gardãîmpotriva acestei atitudini a filozofiei greceºti, care îl îndepãrteazã pe omde adevãr. „Ei s-au rãtãcit în cumpãnirile lor, iar inima lor nesocotitã s-aîntunecat. Deºi pretind cã sunt înþelepþi, au devenit nebuni” (Rom 1,21).

Acropolea dispare treptat din ochii sãi ºi o nouã imagine apare la orizont.Mai întâi în zarea ceþoasã ºi albastrã, apoi din ce în ce mai larg se contura înfaþa ochilor lui Paul coama înaltã a muntelui la picioarele cãruia era aºezatCorintul.

108 PAUL DIN TARS

De la Cancreea, portul de rãsãrit al Corintului, strãbãtând coline cu pajiºtiºi crângurile cu pini ale lui Poseidon, stãpânul celor douã mãri, în trei orede mers prin valea încântãtoare de la Examilia, urcând o pantã uºoarã, Paulmerge drept la Corint. De aici, de-a lungul întregii coaste a Peloponezuluipânã la Patras ºi Olimpia, astãzi, ca ºi atunci, se întind podgorii nesfârºite careproduc stafidele cele mici ºi dulci. Pe înãlþimea istmului, Paul a fãcut unscurt popas. Ce priveliºte minunatã! Douã mãri cu apele purpurii se întindeaula picioarele sale. Corintul îºi datoreazã gloria ºi puterea sa de atracþie aºe-zãrii sale unice între douã golfuri: golful Istmic ºi cel al Corintului. El e ghemuitîntr-un amfiteatru rotund, format de munþi înalþi, pe care o arhitecturã naturalãi-a aranjat în adevãrate etaje pânã la culmile strãlucitoare de zãpadã. La sud,munþii Kyllene priveau asupra bogatului oraº cosmopolit; la nord, strãlu-ceau crestele îndepãrtate ale Heliconului ºi Parnasului. Singuratic ºi despãrþitde puternicul munte din fund, se ridicã înainte un pinten muntos, mai masivdecât muntele cetãþii Atena care poartã astãzi, în locul templului Afroditeide altãdatã, zidurile unui castel bizantin-turc. Plecând de aici, mergeau în josdouã ziduri paralele de apãrare pânã la portul Lecheon, în vreme ce vestitulzid al Istmului tãia transversal peninsula, aºa cã o garnizoanã formatã dinpatru sute de oameni putea sã apere Peloponezul împotriva oricãrui atacdin nord. Paul a trecut podul peste râul Leuca ºi printre grãdini, ocolind pela sud marele amfiteatru, a intrat în mahalaua Kraneion.

E greu sã ne facem idei despre contrastul dintre Atena ºi Corint de pevremea lui Paul. Atena se asemãna cu un oraº universitar medieval ce rãsunade gãlãgia ºi cântecele ºcolarilor hoinari; Corintul se asemãna cu un furnicarîn care forfoteau feluriþi negustori veniþi din toate colþurile lumii. Hegemoniapoliticã asupra Greciei, pe care o avusese odinioarã, fiind în fruntea alianþeiahaice, apusese de mult. Generalul roman Mummius, în anul 146 î.C., transfor-mase Corintul într-o grãmadã de moloz. Dar aºezarea sa între douã mãri caun pod între Apus ºi Rãsãrit ºi poziþie cheie pentru Peloponez nu putea rãmânenefolositã. Se fãcuse între cele douã porturi un drum cu alunecuº, pentru atransfera corãbiile cu tot cu încãrcãturã, folosind un car cu roþi, pentru a fitrase de la un port la altul.

Coloniºtii romani nu formau decât o infimã minoritate ce dispãrea înpuhoiul amestecului de greci, africani, sirieni ºi evrei. Gândirea ºi culturanu mai erau acelea ale unui popor nou de aventurieri pe care corintenii îlsocoteau intrus. Orientul sirian adusese patimile ºi viciile sale degradante,


odatã cu cultul Astartei ºi al lui Melkart; Roma adusese brutalitatea sa ºiluptele sângeroase, frigienii, cultul lui Attis ºi al Cibelei, egiptenii, cultulciudat al lui Isis ºi Serapis, Troia, misterele lui Dionisios. Odinioarã, Corintulera oraºul lui Poseidon, ale cãrui simboluri erau delfinul ºi tridentul; acumera închinat Afroditei Pandemos, neruºinata „Venus Vulgivaga”, o corciturãa Astartei feniciene. Templul sãu se înãlþa pe Acrocorint, iar în jurul templului,în cãsuþe drãgãlaºe, în dosul grãdinilor de trandafiri, mii de prostituate(hierodule) se puneau în slujba zeiþei. Asemenea vestalelor de la Roma, înteatrul cel mare ele aveau un loc deosebit, dupã cum pare sã spunã o inscripþie.Fatã din Corint ºi prostituatã erau sinonime. Însã jos, în ambele porturi, încârciumile mateloþilor se înghesuia drojdia maritimã a întregii lumi. Scrisoareaîntâia cãtre Corinteni ne permite sã aruncãm o privire în adâncurile corupþieipãgânismului. În culturile orientale, care la început erau idolatrizarea fecundi-tãþii ºi a creºterii, constatãm o erupþie a puterilor diabolice, duºmãnoase vieþii,care prin beþiile bacantice ameninþau societatea omeneascã chiar din rãdãcini.

Dupã cum reiese din Scrisoarea întâi cãtre Corinteni (2,3), Paul era destulde abãtut ºi descurajat când a ajuns acolo. Nimeni dintre cei care-l vãzurã peacest strãin pãºind spre cartierul evreiesc în acea zi nu putea bãnui cã peviitor însemnãtatea istoricã a oraºului avea sã depindã de faptul cã acestsãrman þesãtor de corturi cãuta acolo un adãpost. Nici chiar cei doi soþi,Acvila ºi Priscila, þesãtori de corturi din bazarul de covoare de la Corint,cu care Paul a intrat din întâmplare în vorbã, sau la uºa cãrora a bãtut pentrua cere un lucru, nu puteau bãnui cã din acel moment numele lor vor fi scriseîn analele istoriei Bisericii ºi în cartea vieþii. Venind din Orient, industriaþesãtorilor de purpurã, de covoare ºi pânzã de corturi se rãspândise pânã aici.Cu ospitalitatea caracteristic orientalã, Acvila deschise uºa strãinului. Ell-a prezentat pe coreligionarul fãrã adãpost soþiei sale Priscila. Ambii consi-derau ca o mare onoare sã primeascã la dânºii un mare învãþat al Legii camuncitor ºi ca oaspete. Cu aceasta a început una dintre cele mai frumoaseºi mai rodnice prietenii din viaþa lui Paul ºi a tinerei Biserici. Paul a fostfoarte surprins, constatând cã Acvila ºi Priscila erau deja creºtini. O familiecreºtinã la Corint! Bucuria lui Paul în aceastã privinþã se simte de fiecaredatã când îi menþioneazã în scrisorile sale. Nu e de mirare sã-i vedem pe aceºticreºtini, poate singurii din oraº, legându-se strâns de Paul ºi împãrtãºindcu dânsul locuinþa, munca ºi hrana.

110 PAUL DIN TARS

Viaþa noii sale gazde era peste mãsurã de agitatã ºi aventuroasã. Originardin Pont de la Marea Neagrã, Acvila se stabileºte la Roma ºi acolo îºi exer-citã meseria sa de þesãtor de corturi; în antichitate, când fiecare cãlãtor aveanevoie de un cort, aceastã meserie era practicatã pe scarã industrialã. Probabilcã la Roma a cunoscut-o pe soþia sa. Paul o numeºte bucuros Prisca, dar Lucaîi spune Priscila. Numele ei se întâlneºte în cimitirul „Gens Acilia”, în cata-combele Priscilei, ºi indicã probabil o sclavã eliberatã a acestei familii nobile.Ambii par sã fi fost înzestraþi cu o culturã superioarã celei obiºnuite, dupãcum reiese din legãturile lor cu Paul ºi cu învãþatul Apolo. Se vede cã Priscaera spiritul conducãtor al casei. În patru din cele ºase cazuri, numele ei epomenit pe primul loc. Ea a devenit unul dintre personajele feminine celemai influente ale creºtinismului. Nici una dintre femeile care l-au sprijinit peapostol în predicarea sa n-a primit o asemenea laudã ca dânsa (Rom 16,3).Seara, dupã munca de la rãzboiul de þesut, ei trebuie sã fi vorbit apostoluluidespre Roma, þinta dorinþei acestuia. Ei i-au povestit cum au fost siliþi sã pãrã-seascã Roma din cauza unui decret, de altfel, în curând anulat, al împãratuluiClaudiu (49 d.C.). Întâmplãrile acestei familii sunt caracteristice pentruviaþa rãtãcitoare ºi agitatã a evreilor împrãºtiaþi în Imperiul Roman. Noi îiîntâlnim pe amândoi mai târziu la Efes, apoi iarãºi la Roma ºi, în sfârºit,încã o datã la Efes. Ducând aceastã viaþã peregrinã, lor le era cu neputinþãde a ajunge la o stare materialã bunã. Abia cu Roma pare sã fi venit zile maibune pentru ei, de vreme ce au fost în stare sã punã la dispoziþia fraþilorcasa lor de pe Aventin ca lãcaº pentru serviciul religios (Rom 16,3-6).

În afarã de mângâierea prieteniei creºtine, Paul era legat de Acvila prinmunca fãcutã împreunã atât la rãzboiul de þesut, cât ºi la împãrãþia lui Dum-nezeu. Atelierul lui Acvila se deschidea spre stradã, în bazarul de covoare.Aºezat toatã ziua în faþa rãzboiului sãu, Paul þesea gânduri divine în bãtãturapânzei sale. Cu þesãtura pe genunchi, el le vorbea muncitorilor ºi musa-firilor curioºi despre tot felul de lucruri înalte care îi ardeau sufletul. Dupãconcepþia noastrã creºtinã de astãzi despre munca manualã, suntem ispitiþia crede cã tocmai acest fel de viaþã al apostolului ar fi înlesnit predicareaevangheliei. Dar noi nu þinem cont de sentimentele omului din antichitate.În Grecia dãinuia mereu concepþia aristocraticã a timpului clasic, care refuzatuturor meseriaºilor, ba chiar artiºtilor ºi sculptorilor, onorurile civice, subpretext cã ocupaþiile artizanale, cu îndeletnicirile lor inferioare, înjoseau sufletulºi nu permiteau dezvoltarea unui simþãmânt pentru ideal. Într-o epocã ce


imprima muncii manuale pecetea dezonoarei ºi a inferioritãþii sociale, pildalui Paul era ceva absolut nou ºi va trebui sã treacã multã vreme pentru caaceastã concepþie creºtinã sã iasã biruitoare.

Corintul avea ºi o numeroasã colonie iudaicã, sporitã prin coreligionariveniþi din Roma. Cu ocazia sãpãturilor fãcute aici, s-a gãsit o inscripþie înmarmurã, care fusese aºezatã odinioarã deasupra uºii de intrare a unei sina-gogi, probabil succesoare aceleia în care Paul era invitat în fiecare sâmbãtãsã þinã câte o predicã. Aici apostolul n-a gãsit numai evrei ortodocºi înfocaþi,ci ºi iudeo-creºtini izolaþi, care fuseserã alungaþi din Roma, ºi greci pãgânica prozeliþi. Paul, cam întristat de insuccesul de la Atena, a fost destul derezervat la început. În cuvântãrile sale, el voia mai întâi sã pregãteascã terenul,servindu-se de profeþi spre a scoate ideea unui Mântuitor suferind, al cãruinume, Isus, era pomenit doar ocazional. El procedeazã în felul unui arhitectprudent care mai întâi cerceteazã rezistenþa terenului ºi apoi toarnã temelia(1Cor 3,10). În plus, activitatea sa misionarã era mult mai stingheritã demunca-i naturalã.

Dar într-o zi, rãzboiul de þesut s-a oprit. Sila ºi Timotei tocmai sosiserã înMacedonia ºi aduceau ajutoare în bani ºi veºti bune de la Tesalonic. Neeste uºor de presupus cine au fost aceia care au contribuit în cea mai mareparte: Iason din Tesalonic ºi Lidia din Filipi. Paul era un om afectuos. Elputea sã ia parte cu tot sufletul la soarta comunitãþilor sale; el trãia ºisuferea mereu cu ele ºi în ele, era în chip mistic legat de soarta lor. Sila ºiTimotei i-au adus veºti îmbucurãtoare. Din momentul acesta, grija ºi nesigu-ranþa care apãsau asupra lui s-au spulberat, iar el a prins viaþã ºi curaj. Astas-a vãzut îndatã în predicile sale din sinagogã. Dupã predicile pregãti-toare, el trece direct la atac, vestind pe faþã evanghelia lui Isus cel rãstignitºi înviat ºi care va reveni ca Mesia pe pãmânt la judecata universalã. Dupãterminarea serviciului religios, evreii cu vazã ºi prozeliþii se întreþineau cuel timp îndelungat ºi-l invitau la ei spre a fi instruiþi. Stefanas, un prozelitbogat cu întreaga sa familie, a constituit cel dintâi succes remarcabil. Paulîl numea bucuros pe Stefanas „pârga Ahaiei” (1Cor 16,15). Alþi doi oamenide vazã, Fortunatus ºi Ahaicus, au urmat pilda celui dintâi. De aceea, Paul,fãcând o excepþie de la obiceiul sãu de pânã atunci, i-a botezat personal.Trebuie sã fi fost o ceremonie emoþionantã când Paul, Sila ºi Timotei, împreunãcu soþii Acvila ºi Priscila, s-au dus cu aceºti catecumeni la pârâul Leuca(pârâul alb) ºi, acolo, la umbra pinilor, în alocuþiuni, în mãrturisirea ºi

112 PAUL DIN TARS

jurãmântul de credinþã ºi în cântãri de psalmi, au sãvârºit ceremonia sfântã.Apoi a venit la rând Titius Iustus, care a îmbrãþiºat credinþa. El avea o casãmare lângã sinagogã ºi era membru al coloniei romane ºi prin el Paul s-apus în legãturã cu cercurile romane mai de vazã.

Dar s-a trezit bãnuiala sinagogii. Mândria naþionalã a marilor negustoriºi a bancherilor bogaþi evrei nu putea permite ca Paul sã le tulbure liniºteareligioasã, înjosind totodatã prestigiul lor cu o învãþãturã compromiþãtoarecare reducea speranþele naþiunii lor ºi vechile privilegii milenare la un Mesiace a murit ca un sclav pe crucea de ocarã. Furtuna a izbucnit în sâmbãtaurmãtoare. A fost o scenã asemãnãtoare aceleia de la Antiohia Pisidiei ºide la Tesalonic. ªi aici Paul a trasat linia de despãrþire. El stãtea nemiºcatla pupitrul sãu. Când adversarii au obosit de atâtea strigãte, el a fãcut ungest mãreþ ºi simbolic care nu era lipsit de efect asupra spiritului orientalºi care a rãmas încã ºi astãzi. El ºi-a scuturat praful hainelor sale asupralor ca ºi cum s-ar dezbãra de orice rãspundere personalã ºi a strigat spremulþime: „Eu n-am nici o vinã. De azi încolo, eu mã duc la pãgâni!”

Foarte calm, ca ºi odinioarã învãþãtorul sãu, înconjurat de prieteni, Paultrece prin mulþimea care urla ºi ridica pumni strânºi. Afarã îi iese în caleTitius Justus, care îi oferã casa sa pentru adunãrile comunitãþii. Paul a primitcu bucurie. A urmat o separare a spiritelor, o schismã în sânul comunitãþiiiudaice. O parte se întoarce în sinagogã, o alta l-a însoþit pe Paul în casa luiTitius unde el, în curtea interioarã a coloanelor, îºi continuã activitatea. Câteunul mai ºovãie ºi se strecoarã mai târziu înãuntru. Despãrþirea era fãcutã;cea dintâi comunitate creºtinã de pãgâni se formase la Corint.

33. Maranatha!

Pentru Paul, duminicile erau zilele bogate în acþiuni ºi satisfacþii. Întâlnimîn Noul Testament primele urme ale duminicii creºtine (1Cor 16,2).

Nu e nevoie sã cãutãm în serviciile religioase pãgâne, cu alocuþiunile ºilitaniile lor. Serviciul divin practicat în sinagogi e un model complet. El aveao orânduire stabilã, formatã din cântãri, rugãciuni, citiri ºi cuvântãri. Desigurcã apostolul se limita în aceste lecturi la textele mesianice ale profeþilor.Însã, în mod progresiv, locul principal e ocupat de povestirile din viaþa luiIsus, cuvintele deosebite ºi maximele Domnului care treptat au primit o formãfixã. Sinedriul din Ierusalim întreþinea pe acea vreme o corespondenþã regulatã


cu toate sinagogile din lume. Dupã acest model, Paul a încercat sã-ºi ata-ºeze comunitãþile sale ºi sã le lege între ele. Aceste scrisori pe care el le trimiteatreceau de la o comunitate la alta, erau recopiate ºi citite în cadrul serviciilordivine; aranjate apoi în arhive, ele se bucurau încetul cu încetul de aceeaºiconsideraþie ca ºi Cãrþile Sfinte.

Dupã lecturi, Paul lua cuvântul. Din bogata sa comoarã de cunoºtinþecreºtine, el scotea când un punct, când altul. Mai întâi el se limita la problemeleelementare ale vieþii creºtine (1Cor 3,2), renunþând la fastul ºi pompa oratoricã,ºi lãsa ca efectul sã fie obiºnuit de însuºi conþinutul problemei. El ºtia cãacestui popor îmbuibat de elocvenþa filozoficã trebuie sã i se punã în faþãteribila realitate a crucii (1Cor 2,2) ºi simpla severitate a vieþii creºtine. Înochii apostolului, moartea lui Cristos nu se putea despãrþi de învierea sa,fãrã de care ea ar fi fost o lucrare incompletã. Paul punea învierea în primplan ca o operã a mântuirii, ca o încoronare a morþii izbãvitoare. Cuvân-tãrile sale, lipsite de orice artificiu oratoric, aveau o putere de convingere careemana mai ales din personalitatea vorbitorului. Paul era capabil de a gãsiaccentele cele mai nobile pe care le-a atins vreodatã o limbã omeneascã.Sã ne gândim numai la capitolul 13 din Scrisoarea întâi cãtre Corinteni,unde el cântã lauda dragostei.

Un astfel de serviciu divin, prezidat de Paul la Corint, trebuie sã fi oferito imagine foarte miºcãtoare. Ceea ce îi conferea mai presus de toate forþade convingere era prezenþa sensibilã a Sfântului Duh, „dovada spiritului ºia puterii”. Ceea ce astãzi gãsim foarte rar ºi în mod izolat în vieþile sfinþilorera pe atunci la ordinea zilei; iluminãri neaºteptate, inspiraþii, darul profeþiei,extazieri, darul cunoaºterii inimilor, deosebirea spiritelor, vorbiri în altelimbi ºi vindecarea bolnavilor. Marcu ºi-a terminat Evanghelia cu indicaþiacã Isus a fãgãduit semne extraordinare ºi minuni. Aceste daruri, prin care odispoziþie naturalã era înãlþatã, perfecþionatã ºi pusã în slujba Bisericii, relevautrei domenii sufleteºti diferite: puterea de a cunoaºte (profeþiile, manifes-tãri ale înþelepciunii, deosebirea spiritelor, cunoaºterea inimilor); putereavoinþei (minunile, vindecarea bolnavilor, puterea de a mãrturisi credinþa închip eroic) ºi facultatea de mânuire a vorbirii î(nsuºirea lesnicioasã alimbilor, talentul didactic, darul poeziei în psalmi ºi imnuri). Ele formau obogãþie spiritualã din care comunitãþile pauline îºi scoteau forþa ºi mângâiereaºi prin care ele exercitau o oarecare atracþie asupra celor dinafarã.

114 PAUL DIN TARS

Aºadar, aceste servicii religioase de la Corint nu erau niºte reuniuni rigide,fãrã avânt ºi fãrã participarea lãuntricã a fiecãruia. Grecii erau un popor iubitorde muzicã, cu simþul dezvoltat pentru ritm. Aºadar, Paul a stabilit un programce rãspundea nevoii de cânt ºi muzicã. „Recitaþi între voi psalmi, imnuri ºicântãri spirituale! Cântaþi ºi preamãriþi pe Domnul!” ºi, pentru a-i pune îngardã împotriva unei bucurii pur estetice, Paul adaugã: „Faceþi-o din toatãinima!” (Ef 5,19; 1Cor 14,26). Paul menþioneazã o carismã specialã pentrucântãreþii de psalmi (1Cor 14,26), altãdatã vorbeºte despre imnuri ºi ode(Ef 5,19). El se gândeºte probabil aici la cântecele noi, compuse într-un elande pietate, analog acelor cântece din Vechiul Testament, care au fost compuseîntr-o situaþie particularã sau într-o stare de suflet specialã a autorului biblic.În afarã de cântãrile care n-au fost transmise de cãtre Evanghelie, cum ar ficântãrile sfintei Fecioare, ale lui Zaharia, ale lui Simeon ºi cântarea de laudãa comunitãþii din Ierusalim pe timpul captivitãþii lui Paul, numai fragmenteizolate au ajuns pânã la noi prin scrierile pauline (Ef 5,14; 1Tim 3,16;2Tim 2,11).

Astfel de cântece, care mai întâi au fost compuse ºi cântate în cerculfamiliei, au pãtruns apoi în adunãrile liturgice. Dacã noi gãsim uneori înscrisori, ca ºi în Evanghelie, pãrþi lirice ºi imnuri, trebuie sã ne gândim cãpoetul ºi oratorul antic îºi punea cuvintele pe note. Textul era scris pe un ritmmuzical ºi era pronunþat pe un ton recitativ, însoþit de sunetul fluierului, alchitarei, al lirei, al harpei ºi al altor instrumente cu coarde. Aºa cã pe dreptputem presupune cã aceste pasaje lirice din scrisorile sfântului Paul ºi dinEvanghelii, ca, de pildã, cântecul de slavã al Domnului: „Te preamãresc,Pãrinte!” nu erau citite recto tono, cum se face astãzi, ci probabil în felulmelodiilor gregoriene. Când Augustin povesteºte cã a fost cu totul fermecatºi miºcat pânã la lacrimi, auzind la Milano cântecele în cor ale comuni-tãþii, desigur cã n-a fost un cântec plictisitor ºi fãrã armonie. Bãrbaþi ºi femei,preoþi ºi popor îºi rãspundeau dupã modelul unui cor grecesc, într-o cadenþãnouã, ºi cu ce revãrsare a inimii! Tonul intim al acestei rugãciuni ºi cântãriera unit cu expresia de eliberare ºi cu nãdejdea plinã de recunoºtinþã ce secitea pe feþele celor prezenþi.

Chiar ºi citirea Sfintei Scripturi la serviciul divin trebuie sã ne-o închipuimcu totul altfel decât astãzi. Cuvântul vorbit la greci avea o putere nemaiauzitã,despre care noi nu ne putem face nici o idee. ªi Biserica, printre alte funcþiuni,orânduise ºi pe aceea de lector, care avea tocmai rolul acesta de a citi.


Serviciile divine la Corint aveau o pecete specialã prin rolul destul deimportant pe care îl aveau femeile. La evrei, femeia era îndepãrtatã de laserviciul religios; ea stãtea în stranã sau în încãperile alãturate. Nu era permisca o fatã sã înveþe legea. Acum înþelegem fervoarea plinã de recunoºtinþãprin care femeile se simþeau atrase de Isus. Cu toate acestea, în Orient problemafemeii nu se punea deloc; femeia era mulþumitã cu soarta ei modestã. Cutotul alta era situaþia în Grecia cea iubitoare de libertate. Femeia simþea cudurere izolarea în gineceu. Spiritul epocii era în chip deosebit favorabilinfluenþei femeii. La Roma, emanciparea femeii a atins un punct culmi-nant sub imperiu. Influenþa se fãcu simþitã în curând în viaþa religioasã, undeveleitãþile lor au fost urmate. Expansiunea cultelor secrete, venite din Orient,cu acel sentimentalism caracteristic, ar fi de neînþeles fãrã influenþa crescândãa femeii. O oarecare dorinþã de iubire, o tendinþã spre exaltare misticã,instinctele profunde ale maternitãþii, pe care o epocã depravatã, adversarãcãsãtoriei ºi copiilor, nu le mai putea satisface; toate acestea au creat o atmos-ferã în care cultele orientale puteau sã se dezvolte cu uºurinþã. În solemni-tãþile lor secrete, femeile ocupau funcþii importante. Paul cunoºtea lucrulacesta ºi a þinut seama de acest curent.

Începând cu a doua cãlãtorie misionarã, de când Paul a pãºit pe pãmântgrecesc, remarcãm influenþa mereu crescândã a femeii. Lucrul acesta ne-asurprins deja la Filipi. Chiar ºi la Tesalonic, distinse femei patriciene aufost de un preþios sprijin pentru Bisericã; iar la Atena, una cu numele deDamaris a lucrat împreunã cu Areopagiul. Dar femeile de la Corint au fostºi mai active. Trãsãtura deosebitã a acestor femei era devotamentul lor pentrucauza lui Cristos ºi îndrãzneala cu care îºi atribuiau anumite funcþii înserviciul liturgic. Deoarece unele dintre ele aveau darul profeþiei, Paul nule-a oprit de a vorbi, în baza principiului „Nu stingeþi duhul! Nu dispreþuiþiprofeþiile!” Abia când unele dintre ele au început la serviciile divine sã lepedevãlul uzual, semnul de subordonare al femeii, Paul a spus un „Nu” energic.

Dupã slujba cuvântului, adunarea se reunea pentru o cinã luatã în comun.Se numea agape sau cina iubirii. Aceste agape erau una dintre cele mai miºcã-toare nãscociri ale spiritului de comunitate de la începutul creºtinismului.E greu de spus ce le-a slujit ca model; sau cina de sâmbãtã de la evrei, pe careo cunoaºtem din Evanghelie, sau reuniunile amicale ale grecilor, cu ospeþelelor comune, în care cei dezmoºteniþi de soartã se bucurau de un reflex al vieþiisociale din partea claselor superioare. Probabil cã, printre participanþii, la

116 PAUL DIN TARS

agapele creºtine erau mulþi dintre aceia care odinioarã au fost membrii unorsocietãþi religioase pãgâne. Aici li se dãdea creºtinilor o excelentã ocaziede a se aduna în societate într-o formã în care nu încãlca legea. Dar ce a fãcutcreºtinismul din acest obicei? Aceste reuniuni au devenit semnul exterioral organizaþiei vizibile a Bisericii în mici comunitãþi de cartier sau locale,premergãtoare comunitãþilor noastre parohiale. Nu trebuie sã ne mire faptulcã s-au gãsit în catacombe mai multe reprezentãri ale acestei ingenioasenãscociri a iubirii, în legãturã cu banchetul euharistic, ca un simbol al ban-chetului ceresc al celor fericiþi. Uneori sunt amestecate motive creºtine cucele pãgâne. Cercetãtorii ca De Rossi ºi Wilpert au publicat reproduceri aleacestor mese rotunde ale creºtinismului primar. Cinci sau ºase persoane,uneori însoþite de copii, sunt grupate în jurul unei mese, în vreme ce femeiºi fete creºtine servesc. Aºa era ºi la Corint. Aici, sãrmanul sclav ºi sãrmanasclavã, care acasã erau certaþi ºi loviþi, se aºezau într-o unire fraternã lângãperceptorul municipal Erast, lângã capul de odinioarã al sinagogii, Crispus,lângã bogatul Titius Iustus, ºi erau serviþi de femei vesele. Unul dintre ceimai bãtrâni era aºezat în mijlocul mesei, stãpânul casei sau un diacon sauun preot rostea o rugãciune asupra bucatelor, aºa cum s-a transmis din epocaapostolicã. „Binecuvântat sã fii tu, Doamne, Dumnezeul nostru, regele lumii,care faci sã iasã pâinea din pãmânt... Tu, care dai rod câmpului ºi viþei-de-vie!”

Dupã agapã, cei care nu erau încã botezaþi se retrãgeau; ceilalþi se duceaula banchetul euharistic în sala de sus, care în casele orientale se gãsea la unuldintre etajele superioare ºi era folosit pentru recepþiile festive. Aceastã salãera înaltã, expusã la aer ºi prevãzutã cu lumini (Fap 20,8). Bãrbaþi ºi femeifãceau în comun o mãrturisire a pãcatelor în faþa apostolului, pãºeau într-oordine perfectã la masa ofrandelor ºi depuneau acolo coºurile pline cu fãinãde grâu, struguri, lãmâi ºi ulei pentru lãmpile sfinte, pâine curatã de grâu ºivin din grãdinile de la Argos ºi Isthmus, în vreme ce în coruri alternativese cânta Kyrie eleison. Paul lua în mâinile sale o parte din aceastã pâine ºidin vin ºi sfinþea aceste elemente care de când lumea au format ospãþul celmai simplu, cel mai distins ºi cel mai curat al omenirii, ºi care au fost ºiîn mâinile lui Cristos. În tonul unui strigãt inspirat se desfãºura cânteculalternativ, în genul unui dialog solemn între Paul ºi cei de faþã. „Sus inimile!”„Le avem la Domnul!” „Sã mulþumim Domnului Dumnezeului nostru!”„Vrednic ºi drept este!” Atunci Paul, într-un ton solemn, relata cina cea detainã, aºa cum el însuºi o primise de la Domnul prin mijlocirea Bisericii:


„În noaptea în care Domnul Isus a fost vândut” (1Cor 11,23). Comuni-tatea rãspundea: „Îþi mulþumim þie, Pãrinte, pentru viþa cea sfântã a lui David(= sângele lui Cristos, un text obscur din Didahia), slujitorul tãu, pe care nil-ai fãcut cunoscut prin Isus, slujitorul tãu. Þie sã-þi fie slavã în veci! Dupãcum aceastã pâine era împrãºtiatã pe munþi ºi a fost strânsã la un loc, totaºa sã faci cu Biserica de la marginile pãmântului, sã se adune în împãrãþiata. Cãci a ta este împãrãþia ºi mãreþia ºi puterea în veci! (Didahia, 9).

Unul dupã altul, credincioºii se apropiau pentru a primi din mâna Apos-tolului lor fragmente din pâinea consacratã ºi pentru a bea din potirul carele era oferit. Se întorceau la locurile lor dupã ce îºi dãdeau sãrutul pãcii.Bãrbaþii îºi dãdeau sãrutul pãcii între ei, la fel ºi femeile. În timp ce se puneadeoparte ceea ce rãmânea de la masa sfântã pentru bolnavi, bucuria ajungeala punctul ei culminant prin cântarea unui imn de mulþumire, care va danumele sãu la întreaga ceremonie (Euharistie). Totul se termina, dupã mãrturiaDidahiei, cu un strigãt de nostalgie dupã venirea a doua a Domnului: „Adu-þiaminte, Doamne, de Biserica ta, elibereaz-o de orice rãu ºi dãruieºte-i perfec-þiunea iubirii tale. Adun-o din cele patru vânturi în împãrãþia pe care i-aipregãtit-o. Cãci a ta este puterea ºi slava în vecii vecilor. Sã vinã harul tãuºi sã treacã aceastã lume! Osana Fiului lui David! Dacã cineva este sfânt,sã se apropie, dacã nu, sã facã pocãinþã. Maranatha! Amin” (Didahia, 10).„Maranatha” avea un dublu înþeles ºi putea sã însemne: „Domnul a venit”,sau, cum apare tradus în Apocalips: „Vino, Doamne!”

În felul acesta, comunitatea se aduna ca un singur „trup” în jurul „Domnului”care reprezintã capul. Aºa apare comunitatea adunatã la serviciul divin înochii spirituali ai apostolului atunci când el se roagã pentru dânsa, când îi scrie,când îi vorbeºte despre edificarea casei lui Dumnezeu. „Din aceste servicii litur-gice în comun li s-a trezit credincioºilor conºtiinþa unitãþii ºi apartenenþei lorla un grup compact. În timpul zilei ei se împrãºtiau potrivit cu îndeletni-cirile fiecãruia, fie în locuinþele sclavilor, la brutãrie, în bazare, în singurã-tate, în mijlocul unei lumi strãine, uneori expuºi batjocurilor; seara se adunaupentru cina sfântã. Atunci deveneau martori ai miracolului comunitãþii.Fervoarea ºi entuziasmul aceleiaºi credinþe ºi aceleiaºi speranþe le înflãcãrasufletele ºi îi înconjura cu o mulþime de minuni. Iar deasupra acestei agitaþiipline de entuziasm trona Domnul Isus, drept cap al comunitãþii, plin de putere,aºa de aproape încât þi se pãrea cã puteai sã-l atingi. Isus este gazda ºi înjurul lui se adunã comunitatea” (W. Bousset).

118 PAUL DIN TARS

34. Incipit Novum Testamentum!

Scrisoarea întâi a sfântului Paul cãtre Tesaloniceni

Ziua în care Sila ºi Timotei au venit la Corint a fost o zi de bucurie înviaþa apostolului. Lui Paul nu-i plãcea sã fie singur în activitatea misio-narã. El nu era un ascet plictisitor, ci un om plin de viaþã ºi simþea nevoia desimpatie, de înþelegere ºi mângâiere omeneascã. Când umbrele celor dois-au arãtat în uºa atelierului sãu, o razã strãlucitoare de bucurie a rãsãrit înfaþã. A urmat o îmbrãþiºare cordialã. Suveica a rãmas toatã ziua atârnatãpe natrã, iar conversaþia pãrea cã nu se mai sfârºeºte. Seara, la lumina palidãa lãmpii cu ulei, Paul a stat împreunã cu cei doi prieteni ai sãi pânã târziuîn noapte. Timotei putea sã aducã numai veºti bune despre comunitatea dinTesalonic. „Fidelitatea lor în credinþã era de nezdruncinat. Totul s-a petrecutaºa cum ai prezis. Ei au înfruntat cu mult curaj toate prigonirile. Unirealor de nezdruncinat, dragostea lor frãþeascã au fãcut o adâncã impresieasupra pãgânilor din toatã Macedonia. Îºi aduc aminte foarte bine de tine,îþi sunt supuºi cu totul ºi îºi doresc cu înfocare sã te revadã (1,8; 3,4.6). Einu dau nici o crezare calomniilor ce s-au rãspândit pe seama ta, cã ai fi unînºelãtor, un linguºitor ambiþios, lacom ºi doritor de bani. Viaþa ta de muncãdurã pe care ai dus-o acolo zi cu zi a risipit toate aceste minciuni perfide”(2,3-10). Paul era peste mãsurã de fericit. „Negreºit cã sunt ºi câteva umbrepe tablou. Câþiva bravi pescari s-au înecat în ultima furtunã. Aceste deceseau produs o adâncã impresie. Familiile sunt nedumerite ºi mereu se întreabã:«Ce are sã fie acum cu morþii noºtri? ªi ei nãdãjduiau sã vadã Ziua cea marea revenirii Domnului ºi triumful sãu asupra puterilor întunericului». Celmai mult îi frãmânta pe oameni ziua parusiei Domnului. Mulþi cautã sãcalculeze dinainte zilele ºi orele, alþii cautã semnele prevestitoare, aleargãdin casã în casã spre a spune cã viaþa pãmânteascã nu are nici o valoare,cã nu mai face sã lucrezi, sã înceapã vreo nouã afacere sau sã repare casa.Pe lângã aceasta, ei sãrãcesc ºi cad povarã pe capul altora. Ei au înþeles cutotul greºit predica ta despre întâmplãrile finale”.

Nu trebuie sã înþelegem întrebarea tesalonicenilor ca ºi cum ei s-arîndoi de înviere. Greºeala lor nu se referea la realitate, ci la timpul învieriiacelora „care au adormit în Cristos” (1Cor 6,2; 15,24).

Paul devine gânditor. „Timotei, eu voiam ºi aº putea chiar mâine sãplec la Tesalonic. Dar este imposibil. Nu-i pot pãrãsi pe oamenii de aici.


Mâine dimineaþã, de la cea mai apropiatã prãvãlie din colþul strãzii cumpãrãcele trebuincioase pentru scris. Vreau sã le trimitem o scrisoare!”

Cu aceasta a început unul dintre cele mai însemnate capitole din viaþa saºi chiar din istoria creºtinismului. El nu bãnuia cã dupã mii de ani milioanede oameni binecuvânteazã mica încãpere a atelierului din Corint, în careau fost scrise primele sale scrisori. Aºa a început Noul Testament ºi primasa paginã a fost o scrisoare dictatã de necesitatea momentului. Aceasta a fostprobabil prin anul 51, aproximativ la 20 de ani dupã învierea Domnului.

Pânã târziu în noapte, Paul a discutat cu prietenii sãi problemele ce îi priveaupe cei din Tesalonic ºi a notat punctele mai însemnate pe o placã de cearã.A petrecut noaptea în reflecþie ºi rugãciune. Se observã cã scrisoarea a fostadânc meditatã ºi cã e rodul rugãciuni. În fond, toate scrisorile sale sunt adevã-rate rugãciuni în faþa lui Dumnezeu, aºternute pe hârtie.

În dimineaþa urmãtoare, Timotei s-a dus sã cumpere materialul pentru scris:mai multe foi de papirus, cernealã, trestie de scris, piatrã poroasã pentru nete-zirea locurilor aspre, un burete pentru a ºterge ceea ce a fost scris greºit,clei de lipit foile, pecete ºi ºnur pentru a sigila. Datoritã lui Plinius, noicunoaºtem cele douã feluri de hârtie ce se foloseau pe atunci. Dacã au fostbani îndeajuns, desigur cã Timotei a cumpãrat hârtia numitã „hieraticã”, latãde treisprezece degete (24 cm). Hârtia care provenea din Egipt era atuncifoarte scumpã, iar dacã corabia cu marfã întârzia, rezervele erau raþionali-zate. E puþin probabil cã Paul s-a folosit de pergament, care nu era folositdecât pentru uzul personal sau la evrei pentru Sfânta Scripturã. Mai târziu,când se gãsea în mare sãrãcie în a doua captivitate la Roma, l-a rugat peTimotei sã-i aducã cu sine ºi „membranele sale”, adicã Biblia sa.

ªi iatã cã-i vedem, curând dupã aceea, pe toþi trei la lucru. Activitateafizicã a scrisului în antichitate era incompatibilã cu munca intelectualã. ªi,în plus, degetele lui nu erau antrenate la scris, deoarece fuseserã folositenumai la lucrul manual. Aºadar, Paul a dictat scrisorile sale dupã obiceiulcelor din vechime. Putem presupune cã Sila ºi Timotei, alternativ, s-au ocupatcu munca scrisului. Mai târziu, Sila i-a slujit lui Petru ca secretar (1Pt 5,12).În felul acesta se explicã prezenþa ideilor pauline în cele douã scrisori alelui Petru. Sã ni-l închipuim pe cel care scria stând la pãmânt cu picioareleîncruciºate, puse unul peste altul, dupã felul bine cunoscut al scribului egiptean.Orientalii scriau, lucrul pe care noi greu îl înþelegem, nu pe un suport tare,ci în scobitura mâinii. Chiar dacã scribul era dibaci, el nu putea sã scrie în

120 PAUL DIN TARS

felul acesta mai mult de douã ore fãrã întrerupere. De aceea era nevoie demai multe pauze în dictare. Tranziþia între diferitele probleme tratate nedezvãluie aceste pauze. Din faptul cã scrisorile lui Paul n-au putut fi scriseîntr-o redactare continuã, ci deseori era nevoie de mai multe zile, ne putemexplica deasa schimbare de ton în una ºi aceeaºi scrisoare. Timotei taie ºiascute cu briceagul ºi cu o piatrã peniþele. Paul se reazãmã gânditor de rãzboiulde þesut, cu capul între mâini sau mergând încoace ºi încolo, reflectând.Acum începe a dicta:

„Paul, Silvan ºi Timotei, Bisericii din Tesalonic în Dumnezeu Tatãl ºi înDomnul nostru Isus Cristos, har vouã ºi pace!”

„Dar, Paul, întrerupe Sila, aceasta e scrisoarea ta, ce cautã numele nostruaici?” „Nu, Silvane, este scrisoarea noastrã. Noi toþi avem aceleaºi simþã-minte pentru prietenii noºtri din Tesalonic”. Noi regãsim aici caracterulautentic al lui Paul. E vorba de modestia ºi nobleþea omului care se situeazãpe aceeaºi treaptã cu colegii sãi mai tineri.

Pentru prima datã auzim rãsunând în Noul Testament acest acord desãvârºit:„Credinþa, speranþa ºi dragostea”. Cu acest splendid triplu acord începe NoulTestament. Tonul scrisorii e solemn ºi, cu toate acestea, plin de gingãºie,animat de o emoþie profundã, plin de acea delicateþe intuitivã care ºtie sãînþeleagã starea de suflet a altuia ºi sã împãrtãºeascã bucuriile ºi durerile.Aceastã scrisoare nu e o scriere polemicã, precum sunt scrisorile din atreia cãlãtorie misionarã; nici o dezvoltare de idei logice; ea reflectã maicurând starea de suflet a acelor oameni asupra cãrora predica referitoare lasfârºitul lumii (escatologia) fãcuse o aºa de adâncã impresie. Pentru acest motiv,primele douã scrisori ale lui Paul sunt scãldate aproape exclusiv într-o luminãescatologicã.

Paul ºtie cã existã un plan veºnic al lui Dumnezeu, graþie cãruia Dum-nezeu s-a gândit toatã veºnicia la tesaloniceni ºi i-a ales spre a face parte dinturma lui Cristos. Evanghelia înseamnã o revãrsare radicalã a unei lumisuperioare în domeniul vieþii profane, apariþia unei lumi noi în sânul acesteilumi vechi care se stinge. Pe acea vreme, cine mãrturisea pe faþã cã este allui Cristos era considerat ca un „perturbator” ºi din punct de vedere politicprivit cu suspiciune. Paul avusese deja o experienþã asemãnãtoare la Filipi.Dar suferinþa fãcea parte integrantã din unirea cu Cristos. Din propria expe-rienþã, el ºtie cã cele mai mari necazuri pentru noii convertiþi vin de lacompatrioþii evrei. Pentru acest motiv, problema iudaicã îl preocupã pe Paulîn chip deosebit.


Paul s-a lãsat cuprins de o adâncã emoþie. El simte nevoia unei pauze deodihnã; la fel ca ºi Silas, care probabil în acest moment se schimbã cu Timotei.Aceastã pauzã de dictare e marcatã, dupã cât se pare, prin cuvântul „Fraþilor”ºi prin schimbarea de ton ce intervine în paragraful urmãtor. Îºi deschideacum inima ºi le destãinuie tesalonicenilor simþãmintele sale umane aºa degingaºe. Însã toate relaþiile sale cu oamenii se pierd în legãturile sale cuDumnezeu. El cunoaºte unirea spiritelor într-o comuniune creºtinã. Bisericanu este doar o comuniune de credinþã ºi cult, ci ºi o comuniune de dragoste,o alianþã frãþeascã, cimentatã ºi adâncitã în dragostea lui Cristos. Printr-orugãciune solemnã, Paul îºi lasã gândurile sã zboare, el face aluzie la venirealui Cristos. În diferite manuscrise se gãseºte un „Amin” ºi înseamnã cãPaul iarãºi încheie o serie de idei ºi face o nouã pauzã în dictare.

În a doua parte a scrisorii, Paul ajunge, în sfârºit, la tema principalã: venirealui Cristos, pe care pânã acum a amintit-o la finele fiecãrui paragraf. Creºti-nismul primar e strãbãtut de douã puternice curente de gândire ºi de senti-mente foarte puternice în lupta pentru hegemonie: pe de o parte, aºteptareaînflãcãratã a stabilirii definitive a împãrãþiei lui Dumnezeu ºi, de cealaltã parte,îndeplinirea datoriilor zilnice cu ajutorul harului oferit creºtinilor prin Cristosîn Sfântul Duh. Ambele curente, cu toate acestea, îºi au originea în Isus,conºtient de dubla sa chemare: a întemeierii împãrãþiei lui Dumnezeu în timpulde faþã ºi a desãvârºirii ei prin a doua sa venire, când el, ca rege mesianic,va prezida Judecata universalã ºi când deºertãciunea acestei lumi va fi înghi-þitã în strãlucirea lumii viitoare. Posesiunea Spiritului (Pneuma), datoritãbotezului, este armura de mântuire pentru timpul prezent ºi în acelaºi timpconþine ºi garanþia învierii ºi a glorificãrii în timpul venirii lui Cristos.Ochii credincioºilor din Tesalonic erau îndreptaþi în chip unilateral spre viitor,spre venirea neaºteptatã ºi apropiatã a zilei Domnului. Ei vedeau deja cerulînroºindu-se la orizont. Din cauza acestei aºteptãri pasionate, viaþa pãmân-teascã ºi profesionalã era desconsideratã. Aici era primejdia cea mare.

Nu putem înþelege textele escatologice din ambele scrisori cãtre tesalonicenidacã nu admitem cã profeþiile lui Cristos referitoare la venirea sa erau prezenteîn mintea lui Paul ºi el voia sã le explice mai departe. Apostolul ºi-a dat seamacã momentul catastrofei finale trebuie sã rãmânã ascuns în voinþa lui Cristospentru apostoli ca ºi pentru credincioºi ºi cã, prin urmare, nimeni nu era înstare sã ºtie dacã sfârºitul lumii va fi mâine sau chiar dupã mai multe milenii.Se pare cã Paul a crezut mai întâi în împlinirea apropiatã a profeþiei lui Cristos,

122 PAUL DIN TARS

deoarece anumite indicaþii ale sale nu se referã decât la un eveniment foarteapropiat. Aproape toate scrierile apostolice o privesc ca pe un evenimentapropiat. Cu toate acestea, ele nu spun dacã catastrofa finalã va urmaimediat dupã acest eveniment sau dacã cele douã vor fi depãrtate prin maimulte mii de ani (1Pt 3,8); acesta era un mister pe seama cãruia se puteauface numai ipoteze, nutri speranþã ºi teamã.

Apostolii ºi ucenicii ar fi trebuit sã nu fie oameni ca sã scape de influenþaacestei psihoze a sfârºitului lumii. Desigur cã inspiraþia ºi cuvântul Domnuluidespre imprecizia zilei judecãþii i-a împiedicat sã predice cu autoritate ºihotãrâre despre momentul revenirii lui Cristos. Dar acesta nu-i împiedica sãafirme posibilitatea ºi chiar probabilitatea, bazatã pe unele semne, a uneiapropiate reveniri a Domnului. La început, Paul credea cã ºi el, ºi majori-tatea credincioºilor vor fi în viaþã în timpul parusiei (1Tes 2,7; 1Cor 15,52).Abia mai târziu a calculat el un timp intermediar destul de lung, la fel caºi martiriul sãu (2Cor ºi Fil). Chiar ºi în ochii lui Paul prezentul poartã înel toate semnele unei lumi ce aleargã în mare grabã spre o catastrofã. Cutoate acestea, el îºi dã cu claritate seama de primejdia acestei tendinþe dea privi în chip universal spre viitor. El ºtie sã îndepãrteze aceastã primejdie,fiind un om energic ºi realist.

În ochii lui Paul viaþa prezentã primeºte o valoare înaltã din faptul cã esteo „viaþã în Cristos” ºi cã e deja plinã ºi pãtrunsã de forþele cereºti. Trãirea saîn Cristos îi dãdea sentimentul unei libertãþi regale, a unei certitudini ºi aunei superioritãþi asupra lumii. Deja, înainte de Paul, acest gând se gãsea peprimul plan al credinþei creºtine. Chiar Isus vestise: „Lucraþi cât timp esteluminã!” Dar Paul era omul predestinat sã prelucreze aceste cuvinte ale luiCristos ºi sã descopere conþinutul lor tainic. Prin „a fi în Cristos” creºtinulse bucurã deja de pe pãmânt de fericirea mântuirii. Aºteptarea venirii apropiatea Domnului desigur cã a dat activitãþii sale misionare un mare impuls. Înconcepþia limitatã despre lume, pe care o avea antichitatea, Paul credea cãar fi cu putinþã ca în timpul vieþii sale sã vesteascã evanghelia pe întregpãmântul. În plus, el voia sã punã la adãpost recolta de pânã atunci, maiînainte de a veni „Ziua cea mare”. Cu toate acestea, problema hotãrâtoarea învãþãturi sale nu este ideea escatologicã. Predicarea creºtinã n-a pierdutdecât puþin din forþa sa activã atunci când încordarea cea mare a slãbit, iarvenirea lui Cristos se amâna mereu. Aºteptarea parusiei e încã treazã ºi fiecareepocã trebuie sã þinã cont de asta ºi sã se roage: „De unde va veni sã judecepe cei vii ºi pe cei morþi”.


Pentru acest motiv, mai înainte de a pune în discuþie revenirea lui Cristos,Paul traseazã liniile unui ideal de viaþã moralã. Este sfinþirea omului lãuntricprin „a fi în Cristos” ºi, prin aceasta, sfinþirea întregii sale existenþe pãmân-teºti, adicã pe douã terenuri principale: viaþa de familie ºi raporturile cuaproapele. Creºtinul este scos din „lumea” pãcatului, aceastã lume trecãtoare;el e încorporat în lumea viitoare ºi astfel pentru dânsul nu existã nici o manifes-tare pãmânteascã ce ar putea fi sustrasã de la drepturile lui Cristos asupra lui.Noua eticã paulinã se rezumã la cuvintele: „Sã devii ceea ce eºti!” Creºtinultrebuie sã devinã prin harul lui Dumnezeu „în Cristos” ºi prin posedareaSfântului Duh. El nu trebuie sã realizeze „sfinþenia” sa existenþialã, viaþa saprin Cristos într-o activitate dirijatã ºi inspiratã de Sfântul Duh.

Aceastã strãmutare a centrului de greutate nu fãcea de prisos o lãmurireasupra sorþii celor morþi înainte de parusie. În loc de revenirea lui Cristos,vechii creºtini spuneau „venirea” sau parusia. Pe vremea împãraþilor romani,prin cuvântul „parusie” se înþelegea vizita împãratului într-un oraº. Nici oaltã expresie nu se potrivea mai bine revenirii triumfale a lui Cristos decâtaceea de „parusie”. Unii tesaloniceni, influenþaþi de concepþiile pãgâne ºiiudaice, credeau cã starea de dupã moarte e o stingere a conºtiinþei, un felde letargie spiritualã, din care nu se mai poate ieºi; o existenþã lipsitã demângâiere în împãrãþia morþilor. Aºadar, morþii lor erau lipsiþi de speranþacea frumoasã, aceea de a putea ajunge sã asiste la apariþia triumfalã a lui Cristos.Caracterul distinctiv al pãgânismului era tocmai lipsa oricãrei speranþe ºinesiguranþa cu privire la soarta celor morþi. La Paul, moartea era o viaþã cumult mai realã decât viaþa pãmânteascã, anume: „a fi la Cristos”; o realitatepe care inscripþiile din catacombe o exprimã cu claritate: „vivas in pace,in aeternum!” Starea omului de dupã moarte nu este un reflex al acestei vieþi,din contrã, aceasta e înãlþatã la puterea splendorii lui Cristos. Între moarte ºiparusie, fericirea pe care ne aºteptãm sã o avem dupã parusie este anticipatã;sufletul se gãseºte „la Domnul” (2Cor 5,8). Ceea ce Cristos a dobândit pecruce el nu mai pierde. Numai acela este mort, care nu se gândeºte la unireacu Cristos sau care s-a separat de el. Dar tesalonicenii au uitat încã un lucru:toþi cei care au adormit în Domnul ºi l-au primit pe Duhul Sfânt vor participala parusie printr-o înviere simultanã, îmbrãcând trupul lor ceresc transfigurat.„Aºadar, mângâiaþi-vã unul pe altul cu aceste cuvinte!”

Imaginile ºi culorile în care Paul zugrãveºte Parusia sunt luate o parte dinEvanghelii, iar o altã parte din profeþi sau din apocalipsele iudaice contemporane:

124 PAUL DIN TARS

„sunetul de trâmbiþã” ca semn ce va însoþi arãtarea lui Dumnezeu, „norii”ca vehicul ºi car de triumf, porunca ºi strigãtul arhanghelului (sfântul Mihai),chipul luminos în care Cristos va apare din obscuritate, trupul glorios, gatapregãtit pentru cei vii ca ºi pentru cei morþi, pe care îl vor „îmbrãca”, ridicarealor de pe acest pãmânt ºi introducerea lor în acel domeniu intermediarîntre cer ºi pãmânt, unde va avea loc întâlnirea cu Cristos.

Scrisoarea se încheie pe un ton armonios, de bucurie ºi recunoºtinþã. Paulintoneazã aici imnul bucuriei creºtine care îl va însoþi pânã în captivitatearomanã. Din bucurie izvorãºte mulþumirea. Creºtinismul primar n-a fost omulþime unicã, plinã de bucurie. „Cercetaþi toate ºi pãstraþi ceea ce este bun!”Tesalonicenii, experþi în afaceri, înþelegeau foarte bine aceastã recomandare,deoarece se vedeau obligaþi din cauza falsificãrilor de bani de pe acea vremesã întoarcã orice monedã pe ambele feþe, înainte de a o accepta. „Sã deveniþizarafi iscusiþi”, aºa sunã acest cuvânt nescris al Domnului. Sãrutul ºi îmbrãþi-ºarea erau pe atunci, probabil, sub influenþa civilizaþiei greceºti, salutareaamicalã era în uz la evrei ºi la creºtini, practicate chiar de Cristos (Lc 7,45;Mc 14,45). Datoritã lui Paul, acest obicei a fost introdus ºi în serviciul divin.În felul acesta îi plãcea lui Paul sã-ºi încheie scrisorile: „Salutaþi-vã între voicu o sfântã sãrutare” (cf. 1Cor 16,20; 2Cor 13,12). La prima adunare se vaciti aceastã scrisoare ºi se va transmite salutul lui Paul printr-o „sãrutarefrãþeascã”.

Sila citeºte încã o datã scrisoarea cu voce tare. Nu-i nimic de corectat.Foile sunt prinse una de alta ºi astfel se formeazã un sul, pe care Sila vreasã-l strângã. „Stai, Sila!” strigã Paul. „Adaugã încã ceva: Vã poruncesc înDomnul ca sã citiþi aceastã scrisoare tuturor fraþilor”. E posibil ca membriicomunitãþii sã nu fie toþi reuniþi la prima adunare. Aceastã scrisoare va trebuicititã în diverse reprize ºi transmisã ºi comunitãþilor vecine. Este prima scri-soare pe care o scrie unei comunitãþi. O astfel de poruncã era, deci, la loculei. În sfârºit, ia pana din mâna celui care scrisese ºi adaugã în felul sãu energiccu mâna proprie ºi cu litere mari: „Harul Domnului nostru Isus Cristos sã fiecu voi toþi. Amin”.

Sulul e introdus într-un înveliº de pergament (paenula), prevãzut cu adresã,ºnuruit ºi sigilat cu cearã. La prima ocazie, Sila ºi Timotei s-au îmbarcatpentru Macedonia sau poate cã scrisoarea a fost încredinþatã fraþilor de laTesalonic, veniþi la Corint pentru diferite afaceri, ca s-o ducã în þinutul lor.

Tertulian numeºte Tesalonicul printre oraºele în care scrisorile trimisede apostol erau citite în public în original (Praescr., 36). Fraþii credeau cã


recunosc în ele „vocea ºi trãsãturile feþei apostolului”. Providenþa n-a voitca nici un fragment scris de mâna lui Paul sã ajungã pânã la noi, în vreme cealte papirusuri, lipsite de importanþã, au supravieþuit. Dar ºi aici valoreazãzicala: „Litera ucide, spiritul dã viaþã”.

35. Anticrist

Scrisoarea a doua a sfântului Paul cãtre Tesaloniceni

Abia trecuserã trei luni de la Scrisoarea întâi cãtre Tesaloniceni, cândiatã cã apar acolo noi tulburãri ºi neînþelegeri. Niºte purtãtori de zvonuri ºileneºi, care preferau sã cerºeascã în loc sã munceascã pentru a-ºi câºtigapâinea sau sã-ºi îndeplineascã datoriile de fiecare zi, alergau în toate pãrþilecu figuri îngrozite de sfârºitul lumii, discutau despre tot felul de semnepremergãtoare, la care ar fi fost martori ºi spuneau: „Ziua Domnului esteaproape!” Pe scurt, ei se comportau ca niºte oameni ale cãror zile sunt numã-rate. Ei se bazau pe o pretinsã revelaþie a unui profet la serviciul religios, peun cuvânt atribuit lui Paul sau chiar pe o scrisoare (falsã) primitã de la dânsul.Probabil cã a fost interpretat strigãtul nostalgic al creºtinismului primar„Marana tha” (= „Sã vinã Domnul nostru!” sau „Domnul vine!”) nu ca odorinþã pioasã, ci ca o înºtiinþare a venirii sale apropiate. Câþiva fraþi aduseserãaceastã veste la Corint. Era, deci, nevoie de o a doua scrisoare.

Pentru a înþelege rãspunsul apostolului ca scriitor apocaliptic, trebuie sãînþelegem ambianþa religioasã a timpului sãu. Fiecare epocã are despre universo anumitã concepþie care corespunde dezvoltãrii sale intelectuale. Aceastãconcepþie despre univers este cadrul exterior în care trebuie sã înscriem con-cepþia noastrã religioasã; concepþia despre univers se poate schimba fãrãa atinge credinþa în substanþa sa. Ea nu este decât haina trecãtoare a ideiipe care o cuprinde; astfel, cadrul de ºase zile al relatãrii mozaice a creaþieicuprinde în sine ideea creaþiei dupã vechiul sistem al lui Ptolemeu, aceeaa unui loc determinat pentru om ºi pentru pãmânt în planul mântuirii luiDumnezeu. Negreºit cã rãsturnãrile în acest domeniu provoacã uneori foartemari tulburãri. La fel s-a întâmplat pe timpul lui Galileo odatã cu apariþiasistemului cosmologic al lui Copernic, iar în secolul al XIX-lea, cu teoriaºtiinþificã a evoluþionismului. În escatologia creºtinismului primar trebuiesã distingem douã lucruri: credinþa în revenirea lui Cristos ºi desãvârºireaîmpãrãþiei lui Dumnezeu ºi cadrul apocaliptic tradiþional în care se înscrieaceastã credinþã.

126 PAUL DIN TARS

Faptul cã Noul Testament începe prin apocalipsa lui Paul ºi se terminã cumarea apocalipsã a lui Ioan ne face sã înþelegem cât de puternic era înclinatcreºtinismul primar spre ideile escatologice. Între cele douã se plaseazã ceeace am putea numi mica apocalipsã a Evangheliilor (Mt 24; Mc 13; Lc 21).Pregãtirea catecumenilor cuprindea întotdeauna o lecþie asupra evenimen-telor finale. Înþelegerea aluziilor sãrãcãcioase, pe care le face apostolul înambele scrisori cãtre tesaloniceni, este dificilã pentru faptul cã ele presupuninstrucþiunea oralã. Paul aminteºte mereu de trãsãturile caracteristice aleinstrucþiunilor sale morale: „Voi ºtiþi bine”; „Voi sunteþi martori”; „Nu aveþinevoie de o comunicare în scris”; „Vã aduceþi aminte cã v-am spus când mãaflam la voi”.

În aceastã scrisoare, Paul vrea sã combatã ideea greºitã cã sfârºitul lumiieste aproape. El ºtia cã „misterul nelegiuirii” îºi începea activitatea. Aºadar,sunt douã mari mistere care activeazã ºi se luptã între ele: „misterul lui Cristos”,pe care Paul îl va descrie mai târziu (Ef 3,4), ºi „misterul nelegiuirii”, al luiAnticrist. Ele se dezvoltã simultan ºi într-o opoziþie constantã, cu aceastãsingurã deosebire cã Isus Cristos s-a fãcut cunoscut la începutul misterului sãu,pe când Anticrist se va descoperi la sfârºitul misterului. Opera lui Cristos serãspândeºte printre popoare, toate aud vorbind despre dânsul, dar contraofen-siva lui Anticrist a început deja.

Denumirea de Anticrist n-o gãsim la Paul; ea apare abia în scrisorile lui Ioan(1In 2,18-22; 4,3; 2In 7). Ideea de Anticrist este foarte veche ºi a trecut dintradiþia Vechiului Testament ºi a iudaismului târziu în tradiþia creºtinã. La Isaia,fiul lui David îl va distruge pe „cel nelegiuit” (Is 11,4). Câteva trãsãturisunt scoase din descrierea lui Antioh Epifanul în Cartea profetului Daniel(11,36), altele amintesc figuri ca Balaam, Nabucodonosor, Gog ºi Magog(popoarele din nord dupã Ezechiel). Cristos nu l-a numit în mod expres peAnticrist, totuºi, din aluzia sa despre apariþia cristoºilor mincinoºi, adver-sari diabolici ai lui Mesia, tradiþia creºtinã a primit o forþã nouã. În felul acestava începe lupta finalã. Lumea va intra în stadiul final. Cãderea lui Anticristva fi semnul venirii lui Cristos. Dar mai întâi trebuie sã vinã marea „apostazie”.Popoarele se vor îndepãrta tot mai mult de principiile creºtine. De abia atunciAnticrist, care n-avusese pânã acum decât niºte înaintemergãtori, îºi va dape faþã adevãrata sa naturã. Acest nelegiuit nu trebuie confundat cu Satana,al cãrui instrument este, ca sã zicem aºa, o întrupare a sa. În unul dintre pasajelesale cele mai obscure, Paul vorbeºte de un factor ce împiedicã încã apariþia


lui Anticrist. Aceastã putere, care împiedicã, e deja în acþiune ºi s-a desco-perit dupã plecarea sa de la Tesalonic.

Astfel se prezintã perspectiva spiritualã a apostolului, care considera ideeacreºtinã despre Dumnezeu superioarã faþã de aceea pe care o transmitea pãgâ-nismul. Dumnezeu guverneazã cu putere istoria ºi el intervine în desfãºu-rarea ei de la început ºi pânã la sfârºit. Dumnezeu a intervenit în mersul istorieiprin persoana lui Isus, care a fost trimis ca mântuitor ºi rege al împãrãþieilui Dumnezeu. Dacã anticipãm explicaþiile date de apostol în Scrisoarea întâicãtre Corinteni, escatologia cuprinde, aºadar, trei lucruri: 1. Dupã o înspãimân-tãtoare catastrofã finalã, Cristos va reveni în slavã pentru judecatã; 2. Prinînvierea morþilor, va avea loc o nouã reîncarnare ºi glorificare; 3. Naturaîntreagã ºi omenirea vor îmbrãca o nouã înfãþiºare.

Termenii folosiþi de apostol cu privire la Anticrist sunt extrem de prudenþiºi voalaþi. Tesalonicenii înþelegeau ce vrea sã spunã el, pe când noi ne mãrginimnumai la presupuneri. Existã trei posibilitãþi de explicare: una istoricã contem-poranã, una istoricã finalã ºi alta formatã din combinarea celor douã, corespun-zând dublului caracter, sensului dublu ºi îndoitei împliniri a profeþiei. Cuvinteleapostolului au un caracter profetic întrucât se referã la epoca sfârºitului lumii.Dar pentru cã se referã la un eveniment foarte apropiat, ele nu mai constituieo profeþie, ci o explicare a circumstanþelor în lumina profeþiei lui Cristos.

Desigur cã fiecare epocã are dreptul de a înþelege cuvintele apostolului însemnificaþia lor prezentã ºi de a cãuta sã ºi le aplice. Aºa s-a vãzut mai târziu,tocmai în structura organizãrii statului roman, acea forþã socialã care s-aîmpotrivit anarhiei ºi a stãvilit puterea rãului. Aceastã energie colectivã eraactivã prin „pax romana”. Primii creºtini au apreciat aceastã stare de lucruriîn vremurile de liniºte ºi de aceea, dupã cum spune Tertulian, ei s-au rugatpentru bunãstarea Imperiului Roman (Apol., 39). Din cauza nãvãlirii popoarelornordice, Imperiul Roman s-a prãbuºit. În aceastã epocã decisivã a istoriei, i-avenit în minte lui Augustin ideea de „cetate a lui Dumnezeu”, care continuaideea paulinã de „trup mistic al lui Cristos”.

Cu toate acestea, noi trebuie sã fim conºtienþi de numeroasele dificul-tãþi pe care le întâlneºte orice explicaþie contemporanã ºi, în general, oriceexplicaþie istoricã ºi suntem obligaþi de a spune cu sfântul Augustin (Deciv. Dei, 20, 19): „Mãrturisesc cã într-adevãr nu ºtiu ce a voit el sã spunã”.Niciodatã nu trebuie sã uitãm cã Paul vorbeºte ºi în calitate de profet. Asemenealui Ioan, el are în vedere dezvoltarea generalã, îndeplinirea cea de pe urmã

128 PAUL DIN TARS

ºi definitivã de la sfârºitul timpului. Spre a evita dificultãþile, exegeþii actualipreferã explicaþia prin sfârºitul de pe urmã, care plaseazã evenimentele pe unplan superior, ce depãºeºte istoria. Paul se plaseazã pe planul escatological Vechiului Testament ºi al creºtinismului; asemenea lui Daniel ºi Ioan, eldescrie lupta misterioasã ºi veºnicã a binelui contra rãului. Ea se producedeasupra cosmosului ºi ia forme diferite în diverse epoci; îºi gãseºte pepãmânt ecou în lupta dintre credinþã ºi necredinþã, dar teatrul de acþiune esteîn altã parte. Satana conduce lupta pe pãmânt, slujindu-se când de un om,când de altul. Paul, pe mãsurã ce înainteazã în vârstã, socoate o lungã perioadãintermediarã pentru misiunea creºtinã. Biserica se organizeazã în aceastãlume si cautã sã o transforme treptat. Marea misiune a lui Paul era tocmaiaceea de a croi drum acestei transformãri spirituale. Acesta era un lucru greude îndeplinit chiar ºi pentru el. Gândul cã nu va mai trãi sã vadã parusia, cãnu va mai putea sã îmbrace trupul ceresc al învierii, îl face sã suspine (2Cor 5,1).Dar el se mângâie cu gândul cã avem deja în aceastã lume „arvuna” Duhuluiºi cã dupã moarte vom fi „la Domnul”. Nãdejdea parusiei, strigãtul nostalgic„Maranatha” devine pentru dânsul o forþã imanentã pentru prezent. „Chiar dacãar fi mai mulþi domni, noi avem un singur Domn, Isus Cristos” (1Cor 8,5 º.u.).

În felul acesta se opune deprecierii vieþii prezente, produsã de cãtre visã-torii de la Tesalonic. Întreaga viaþã a creºtinului, potrivit lui Paul, este dublã:viaþa naturalã, pe care creºtinul o are comunã cu ceilalþi, ºi viaþa realã, aceeacare singurã e adevãratã, dar ascunsã, e viaþa misticã în Cristos; ea nu seexplicã decât prin forþele deja active în noi din a doua perioadã, vârsta cereascã.„Viaþa noastrã e ascunsã în Cristos”. Viaþa noastrã exterioarã nu trebuie soco-titã ca o aparenþã de viaþã, ea rãmâne, din contrã, teatrul de luptã ºi locul deîncercare. Creºtinul trebuie sã coopereze la munca de transformare a acesteilumi.

36. Paul ºi Galion

Fap 18,12-17

Ruptura cu sinagoga provocase senzaþie. Aceastã netã despãrþire nu puteasã fie decât de folos creºtinilor. Afluenþa populaþiei pãgâne devenea în fiecarezi tot mai mare. Sinagoga începea sã-ºi piardã din aderenþi. N-a trecut multºi Crispus, mai-marele sinagogii, a cerut botezul. În acelaºi rang cu Stefanas,Paul îl numeºte drept gazdã a sa la Corint pe un oarecare Gaius (Rom 14,23).


În ambele cazuri, Paul face o excepþie de la obiceiul sãu de a lãsa ca botezulsã fie conferit de cãtre colaboratorii sãi (1Cor 1,14-16). Într-o zi, o altã persona-litate importantã veni sã primeascã botezul: era Erast, vistiernicul cetãþii(Rom 16,23). Comunitatea devine din ce în ce mai amestecatã. Potrivit Scrisoriiîntâi cãtre Corinteni, noi putem distinge trei categorii sociale: pãtura formatãdin cercul proprietarilor ºi al funcþionarilor administrativi. Casele lor eraudestul de spaþioase pentru a servi ca loc de adunare pentru comunitãþi, iar eierau destul de avuþi pentru a pregãti agapele comune. Acestei categorii îi aparþi-neau personalitãþile numite mai sus, iar mai târziu s-au adãugat Sostene ºi unoarecare Zemas, un jurist evreu, pomenit mai târziu împreunã cu Apolo(Tit 3,13). Tot aici o putem pomeni ºi pe vãduva Cloe împreunã cu slugilesale. Categoriei de mijloc, în care predomina elementul roman, îi aparþi-neau Tertius, secretarul de mai târziu al lui Paul, cãruia i-a dictat Scrisoareacãtre Romani, ºi Quartus. Însã cea mai mare parte dintre convertiþi aparþi-neau pãturii de jos; erau liberþii mai sãraci, meseriaºii ºi sclavii. La Corint,sclavii erau foarte numeroºi, chiar dacã cifra de 460.000, transmisã deAthenaios, ar putea fi cam exageratã. „Fraþilor, luaþi aminte la chemarea voastrã,cã nu sunt mulþi înþelepþi în sensul lumii, nici mulþi puternici, nici mulþi deneam distins... Dumnezeu i-a ales din lume pe cei de jos ca sã-i facã de ruºinepe cei de sus ºi pe cele ce nu sunt ca sã nimiceascã pe cele ce sunt” (1Cor 1,26).Niciodatã pânã acum Paul nu se coborâse în pãturile cele mai mizerabileºi decãzute ca aici în Corint. Când, mai târziu, el le va aminti corintenilor camfanfaroni ºi pentru a-i face mai modeºti, ceea ce fuseserã o mare parte dintreei înainte de convertire, îi va prezenta într-o luminã deloc mãgulitoare:„curvari, slujitorii idolilor, adulteri, desfrânaþi, fãptuitori de sodomie, tâlhari,zgârciþi, beþivi blestemãtori, hrãpãreþi... ªi unii dintre voi aþi fost aºa”(1Cor 6,10). Negreºit cã nu cei drepþi aveau nevoie de mântuire, ci ceipãcãtoºi! ªi dacã creºtinismul a reuºit sã salveze aceastã drojdie a MãriiMediterane, atunci n-ar mai trebui sã fie nimeni care sã punã la îndoialãforþa evangheliei. A fost meritul apostolului de a fi trecut peste acestecontraste sociale, morale ºi rasiale, de a reuni la aceeaºi masã pe oameniiliberi ºi pe sclavi, de a face sã trãiascã împreunã într-o singurã comunitate,evrei ºi greci, romani ºi asiatici. Cã au fost ºi greutãþi, asta o ºtim. „Dispreþulfaþã de aceia care nu au nimic” (1Cor 11,22) a fost socotit drept pãcat. Maitârziu, dupã plecarea apostolului, negreºit cã lucrurile s-au schimbat.

130 PAUL DIN TARS

Corintenii au început sã devinã tot mai conºtienþi de faptul cã nu formauo comunitate izolatã, ci fãceau parte dintr-o mare de comunitãþi creºtine cese întindea peste întreg pãmântul. De douã ori au fost delegaþii de la Tesalonicla Paul. Convorbirea cu macedonenii a avut loc în faþa unui cerc mai marede fraþi. În astfel de ocazii, corintenii ºi-au dat seama cã apostolul lor e opersonalitate cunoscutã în toatã lumea. În mâna lui se strângeau toate firelede conducere; asupra lui apãsa rãspunderea pentru toate Bisericile. Corinteniiau vãzut cu admiraþie cum Paul era indisolubil legat de viaþa întregii Biserici,cum inima lui forma un mare vas în care se vãrsau toate grijile ºi dorinþeleîntregii Biserici ºi, totodatã, era mobilul ce menþinea totul în picioare. SfântulIoan Gurã de Aur a rezumat aceastã realitate în cuvintele: „Cor Pauli, cormundi”. Pentru prima datã a strãlucit aici ideea cea mare a unitãþii catolice,astfel cã problemele unei comunitãþi nu puteau sã lase indiferentã comuni-tatea creºtinã.

Succesul apostolului a trezit din somn cãpeteniile iudeilor. Paul a observatcum o mare furtunã se forma împotriva sa. Pe atunci el le scria tesaloni-cenilor: „Fraþilor, rugaþi-vã pentru voi, pentru ca cuvântul lui Dumnezeu sãpropãºeascã grabnic ºi sã fie preamãrit ca ºi la voi ºi ca sã fiþi izbãviþi deoameni nesocotiþi ºi rãi” (2Tes 3,1). Uneori se simþea ca ºi paralizat sufleteºte,constatând cu ce elemente materiale trebuie sã construiascã Biserica ºi cãunii creºtini recãdeau în vechile lor vicii pãgâneºti. Apoi grija apãsãtoarepentru celelalte Biserici îi punea sufletul în miºcare, sugerându-i ideea ispiti-toare a pãrãsirii Corintului. Aceste gânduri îl urmãreau pânã ºi în somn, bachiar ºi în visurile sale. Într-un ceas de noapte, dupã o aprigã frãmântare,însoþitã de rugãciune, s-a întâmplat cã i-a apãrut Domnul într-o vedenie ºil-a mângâiat, zicându-i: „Nu te teme! Vorbeºte mai departe ºi sã nu taci,cãci eu sunt cu tine ºi nimeni nu va cuteza sã-þi facã vreun rãu, cãci eu amîncã un mare numãr de adepþi în acest oraº!” Aceastã vedenie i-a dat din noucuraj ca sã rãmânã statornic la postul sãu cel greu. „Dacã Dumnezeu e cu noi,atunci cine ar putea fi împotriva noastrã?” (Rom 8,31). Aºadar, el putea sãaºtepte liniºtit evenimentele ce aveau sã urmeze.

În primãvara anului 52, postul de guvernator al Ahaiei devenise vacant.În posturile însemnate, Roma avea grijã sã numeascã personalitãþi foarteconciliante ºi prudente. De aceea, senatul încredinþase funcþia de proconsulal Ahaiei unuia dintre oameni cei mai simpatici ºi mai culþi din vremea sa, luiMarcus Annaeus Novatus care, dupã tatãl sãu adoptiv, s-a numit Iunius Gallio.


Numirea lui Galion a fost primitã pretutindeni în Grecia cu mare entuziasm.El se trãgea dintr-o familie renumitã pentru cultura sa; era fratele favorital filozofului Seneca, preceptorul prinþului imperial Nero, unchiul scriitoruluiroman Lucanus. Era un om foarte cultivat, cu un caracter nobil, ºi e zugrãvitca una dintre personalitãþile cele mai fascinante ale antichitãþii.

Evreii din Corint auziserã despre caracterul amabil al noului proconsul ºiau avut de gând sã se foloseascã de bunãtatea lui spre a-ºi realiza planurilede rãzbunare contra lui Paul, însã nu ºtiau cã insistenþa lor la un om lipsitde patimi avea sã aibã puþin succes. Într-o zi, l-au atacat prin surprinderepe Paul în atelier ºi în strigãtele unei plebe plãtite l-au târât pe apostol în salade judecatã, în faþa tribunalului guvernatorului. Acuzaþiile lor contra lui Paulerau formulate astfel: „Acest om ademeneºte poporul la o credinþã nouãopritã de lege (religio illicita)!” Dar ei s-au înºelat. Calmul ºi demnitatea luiPaul au cucerit în mod evident respectul romanului. El a observat imediatjocul intrigilor ºi, mai înainte ca Paul sã poatã vorbi, a respins acuzaþiile.Imparþialitatea sa plinã de judecatã i-a inspirat acest rãspuns drept: „O, iudeilor,dacã ar fi vorba despre vreo nedreptate ori vreo fãrãdelege, aº asculta acuzaþiilevoastre. Însã în certurile voastre religioase eu nu mã amestec. N-am nicio plãcere sã fiu judecãtor în astfel de lucruri”. Cu cât foc aºtepta Paul ocaziasã poatã vorbi în faþa guvernatorului ºi cât de serios a privit el în ochiiacestui bãrbat mãreþ! Cu toate acestea, Galion romanul nu s-a îndurat sã-lremarce pe sãrmanul iudeu ce era în faþa sa. Cu un zâmbet fin, cu un gesthotãrât, Galion le-a fãcut semn acuzatorilor sã pãrãseascã tribuna, iar lictorilorsã se retragã din sala de judecatã. Scena a degenerat într-o farsã. Sostene, noulconducãtor al sinagogii, care cu pelerina sa în falduri nu putea sã coboaredestul de repede scãrile tribunalului, a fost straºnic bãtut de cãtre grecii sosiþiîn grabã, care îºi vãrsau necazul pe iudei; aceasta e una dintre puþinele situaþiicomice pe care Luca, cu finul sãu umor grecesc, o insereazã în opera sa istoricã.Însã tocmai aceastã corecþie i-a fost lui Sostene spre mântuire. Ea i-a permissã reflecteze ºi, desigur, a reprezentat punctul de plecare pentru conver-tirea sa. Harul se poate sluji ºi de astfel de întâmplãri mãrunte ºi ridicole.

Scena s-a eliberat repede de iudei. O clipã s-au aflat unul în faþa celuilalt:Paul ºi Galion. Creºtinismul ºi stoicismul se priveau în ochi. Era cea de adoua ºi ultima ocazie în care putea sã audã vorbindu-se despre Isus. Ea nus-a mai întors.

132 PAUL DIN TARS

Biserica din Corint avea liniºte. În contrast cu autoritãþile municipale,care de multe ori îi pricinuiserã rãu lui Paul, el cãpãtase o bunã experienþãîn relaþie cu autoritãþile romane. Acest lucru a fãcut sã-i creascã simpatiapentru puterea romanã de stat, însã ºi prestigiul tinerei Biserici printre pãgâni.Activitatea sa a mers mai departe. Lucrând în oraºul Corint, el n-a uitatprovincia Ahaia, pe ale cãrei comunitãþi le salutã în Scrisoarea a doua cãtreCorinteni (1,1). Pe lângã Sila ºi Timotei, avea un numãr mai mare demisionari în jurul sãu, pe care îi putea trimite în toate direcþiile în câmpulvast al peninsulei: spre Sicyon, Argos, poate chiar Olimp ºi Sparta. Numaicu numele cunoaºtem aºezarea Cancreea, unde diaconeasa Phobe a lucrat ca„un înger al iubirii” în cartierul mateloþilor. Cu alte cuvinte, Corintul, oraºulpeninsulei greceºti având cea mai mare extindere, oraºul cu douã porturiunde sosea ºi de unde pleca o populaþie cosmopolitã, era un câmp de acþiuneanume fãcut pentru iniþiativa aventuroasã a unui om de felul lui Paul.


CAPITOLUL VI

A TREIA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

37. Cãlãtoria la Efes

Fap 18,18-23; 19,1

Paul nu a stat nici într-un oraº atât de mult ca la Corint: 18 luni pânãla interogatoriul din faþa lui Galion ºi apoi alte câteva sãptãmâni. Era o ideeplinã de entuziasm de a face sã lumineze puterea harului lui Cristos înmijlocul acestui popor stricat. El se considera marele semãnãtor al lui Dum-nezeu care, asemenea Învãþãtorului sãu divin, lasã seceriºul pe seama altora.Când Biserica din Corint putea oarecum sã se sprijine pe propriile-i picioare,restul Greciei, cu o populaþie împrãºtiatã, nu-l mai interesa. În afarã de Atenaºi Corint, nu se afla nici un oraº mai însemnat. O neliniºte plinã de presim-þiri îl împingea sã viziteze iarãºi câmpurile sale de lucru de odinioarã ºi sãcaute altele noi. Deja de douã ori „Duhul lui Dumnezeu” îl îndepãrtase de Efes.Oare se va întâmpla ºi a treia oarã? Inima îi era plinã de un simþãmânt derecunoºtinþã faþã de Domnul, care îl scãpase de duºmanii sãi ºi acordaselibertate Bisericii sale, graþie toleranþei nobile a proconsulului Galion. Deaceea fãcuse un vot care îl obliga sã se ducã la templul din Ierusalim. Aceastane aratã câte fire sentimentale îl legau încã pe Paul de vechile obiceiurireligioase ale strãbunilor sãi. Þinta nemãrturisitã a acestei cãlãtorii era patriape care ºi-o alesese, Antiohia Siriei. De acolo el voia sã atace noi câmpuride apostolat.

Acvila ºi Priscila s-au decis sã-l însoþeascã pe Paul pânã la Efes ºi sã-ipregãteascã acolo o locuinþã pentru o eventualã ºedere mai îndelungatã.Se pare cã la Corint treburile n-au mers prea bine, deoarece Paul trãia într-omare sãrãcie. În schimb, Efesul era vestit pentru producþia sa de pânzã decorturi. În suita lui Paul se gãseau Sila ºi Timotei. Cãlãtoria a durat aproximativ10 zile, cãci anticii nu obiºnuiau sã cãlãtoreascã noaptea. Trebuie sã fi fostîntr-o frumoasã zi de la sfârºitul anului 52, când Paul a vãzut apãrând în zareaalbastrã în spatele insulei Samos munþii Ioniei, dar, mai presus de toate,mãreþul Tmolus.

Zilnic, sute de corãbii din toate colþurile lumii ancorau la Efes, însã niciuna dintre ele n-a adus vreodatã o încãrcãturã mai preþioasã.

În portul Panormus, cãlãtorii noºtri au pãrãsit corabia ºi s-au urcat într-omicã barcã ce i-a dus printr-un canal lung de doi kilometri în portul interiormai mic. Aici au pus piciorul pe uscat în faþa celor mai impozante clãdiridin Efes, în faþa Agorei ºi a imensului teatru grec, care prin forma sa semicircu-larã semãna cu o scoicã deschisã. Întregul Efes, ca ºi Palermo, o „concad’oro”, o fructierã de aur, era aºezat între munþi. Ca ºi la Antiohia, toatecoastele munþilor erau acoperite cu vilele celor bogaþi. Pe creasta muntelui seînalþã într-un avânt îndrãzneþ zidul lui Lisimah, care se mai vede ºi astãzi.

La Efes exista o colonie iudaicã înfloritoare, ce avea o autonomie proprieºi dreptul de a-ºi exercita liberã religia. Aºadar, noii veniþi, fãrã multã trudã,au gãsit adãpost la compatrioþii lor înstãriþi. Evreii din partea locului n-aveaudecât o cunoºtinþã cu totul superficialã despre creºtinism ºi doreau cu înflãcã-rare sã afle mai multe din gura lui Paul. Deoarece corabia cu care veniseurma sã-ºi continue drumul la începutul sãptãmânii urmãtoare, Paul n-aputut rãmâne decât o singurã sâmbãtã la Efes. Predica sa mesianicã a avut unmare rãsunet ºi el a trebuit sã promitã cã va veni cât de curând.

Primirea la Ierusalim pare sã fi fost cam decepþionantã ºi lipsitã de cordiali-tate. Când se referã la ea, Luca nu pomeneºte niciodatã numele oraºului sfântºi spune laconic: „El s-a urcat ºi a salutat Biserica”.

Ne apropiem acum de punctul culminant din viaþa apostolului, de mareacatastrofã, de opoziþia cea înverºunatã împotriva sa ºi a activitãþii sale dinBisericã. Orice lucru mare în Bisericã trebuie sã se nascã prin mari dureri.Tot aºa trebuie sã se fi întâmplat ºi atunci când creºtinismul s-a eliberat cu totulde înveliºul iudaic. De la celebrul incident de la Antiohia, pe care iudeocreº-tinii extremiºti nu puteau sã-l uite ºi nici sã-l ierte pe Paul, aceastã tendinþãs-a dezvoltat într-o miºcare puternicã, dotatã cu un spirit de prozelitism conside-rabil. Ea a început acum o campanie sistematicã, o contramisiune împotrivalui Paul, ºi cãuta sã stabileascã o contrabisericã în toate comunitãþile înte-meiate de misionar. Abia moartea apostolului ºi distrugerea Ierusalimuluiau redus la tãcere acest antagonism.

Din contrã, ce cãlduroasã a fost primirea de la Antiohia din strada Singon!Paul era într-adevãr apostolul lor! Ei îl trimiseserã în misiune ºi el îi formaseºi-i fãcuse sã devinã capitala întregii Biserici. El i-a gãsit aici pe Petru, pe Ioanºi pe Marcu ºi poate chiar pe Barnaba. Vechea tradiþie bisericeascã vorbeºte

CAP. VI: A TREIA CÃLÃTORIE MISIONARÃ 135

de o „cathedra Petri” de la Antiohia. Toamna venise. Iarna bãtea la uºã.Expresia „el a petrecut un timp oarecare la Antiohia” pare sã ne arate cã ela petrecut acolo iarna. Astfel, ºi-a luat rãmas bun de la prietenii sãi pe caren-avea sã-i mai revadã. El pãºeºte acum în perioada cea mai importantã ºimai roditoare a vieþii sale, care se va încheia sub sabia cãlãului la Roma.Dupã cum se pare, aici i s-a asociat un alt tânãr prieten, Titus (2Cor 8,23),care, lucru curajos, niciodatã nu e pomenit în Faptele Apostolilor, ºi caretotuºi va juca un rol deosebit în viaþa apostolului. Pe Sila nu-l mai vedemlângã dânsul; desigur cã, la rugãmintea lui Petru, i l-a cedat acestuia, cãruiaîi va deveni om de încredere ºi secretar (1Pt 5,12). Înainte de plecare, eposibil ca Paul sã fi fost informat despre planul pe care-l aveau adversariide a organiza o contramisiune în Asia Micã. Acesta pare sã fi fost motivulpentru care Paul n-a mers pe drumul cel mai scurt la Efes, ci, cu toate dificul-tãþile, a traversat pentru a douã oarã Taurus-ul spre a se duce prin defileulcilician în Galaþia. Voia sã contracareze acþiunea duºmanilor sãi ºi sã întã-reascã comunitãþile create. Deoarece Luca nu ºtia nimic despre întemeiereaunui întreg ºir de Biserici în Galaþia de Nord, el nu putea sã înþeleagã prinaceastã „serie” decât Bisericile din Galaþia de Sud, care ne sunt deja cunoscute,adicã Derbe, Listra, Iconiu, Antiohia ºi filialele lor. Scopul acestei de-a douacãlãtorii în Asia Micã nu a fost acela de a întemeia noi Biserici; Paul doreanumai sã întãreascã în credinþã comunitãþile existente, ºi o face luând drumulcel mai scurt spre coasta ionianã. Iar pe de altã parte, e aproape de neînchipuitca Paul sã fi omis a cerceta Bisericile din sudul Galaþiei, pe care le iubea aºade mult ºi pe care le ºtia ameninþate. El n-a putut ajunge la Derbe înaintede jumãtatea lui iunie a anului 53. Aici i s-a alãturat un nou ucenic, Gaiusdin Derbe. Atâta vreme cât Paul a zãbovit în Galaþia, duºmanii sãi au amuþitºi au stat la pândã ca, dupã plecarea apostolului, sã-ºi reînceapã opera deagitaþie. Prezenþa lui Paul i-a doborât pe toþi la pãmânt. Chiar ºi cei care eraudeja ºovãitori se fãceau acum cã sunt de partea lui (Gal 4,18). Însuºi Paulse temea mai târziu cã galatenii ar putea sã considere limbajul sãu preaaspru ºi energic ºi cã ei n-ar fi în stare sã înþeleagã iubirea fãrã margini pe careo nutrea faþã de dânºii. Organizarea colectelor pentru fraþii sãraci de laIerusalim a cerut mult timp (1Cor 16,1). Dacã þinem socotealã ºi de pauzelenecesare pentru odihnã în cursul cãlãtoriei de inspecþie, e probabil cã Paulºi-a reluat drumul în primãvara urmãtoare. Trecând prin Apameea, platoul celmuntos al Frigiei ºi valea Meandrului, el a ajuns la Efes în luna aprilie a

136 PAUL DIN TARS

anului 54, dupã o cãlãtorie de 530 de kilometri. Pornind de la Tars, asta arînsuma un drum de 1150 de kilometri.

Paul se gãsea în inima provinciei Asia. ªi Efesul avea dreptul sã se numeascãprima metropolã a Asiei. Oraºul Efes, în care Paul intra, fusese de curândreclãdit de cãtre Lisimah, generalul conducãtor de armate ºi urmaºul luiAlexandru cel Mare. Se respira în el o atmosferã internaþionalã a elenis-mului de mai târziu. Când sfântul Ioan descrie în cartea Apocalipsului bogãþiileadunate ºi luxul imperial roman, el se gândea probabil la bogatele antrepoziteºi la comerþul mondial de la Efes.

Dar mai existã ºi un alt Efes. Împreunã cu Atena ºi Ierusalimul, Efesul eraîntr-adevãr unul dintre cele trei oraºe sfinte ale antichitãþii. Cu al sãu Artemisiumsau sanctuarul Dianei, Efesul era centrul magiei orientale, paradisul plãcerilor,al viciilor ºi al misterelor Orientului. Aceleaºi sentimente cu care Paul odini-oarã contemplase chipurile zeilor Atenei s-au trezit în el când a intrat în oraºprin Poarta Magnesianã, a trecut pe Strada Mormintelor, iar ochii i s-au ridicatspre uriaºa platformã pe care era aºezat celebrul sanctuar al lui Artemis, unadintre cele ºapte minuni ale lumii. Aceastã Artemis nu era zeiþa fecioarã,patroana vânãtoarei de la Greci, ci o corciturã a Astartei feniciene. Chipul eiînnegrit, cioplit din lemn de viþã de vie, potrivit unei legende, era cãzut din cer,asemenea pietrei negre a mamei zeilor de la Pessinus sau a pietrei Caabade la Meca. Ea se asemãna cu o strãveche divinitate a naturii ºi reprezentainstinctul reproducerii, simbolizat prin pântecele masiv acoperit de nume-roase formule magice ºi bustul format dintr-o grãmadã de mamele. Templulera totodatã o mare casã de bancã, din cauza încrederii oarbe pe care toþio aveau în zeiþã. În spatele chipului ei ºi sub protecþia sa se gãsea întregultezaur al provinciei Asiei. Aici, ca ºi la templul din Ierusalim, erau încredin-þate spre pãstrare economiile ºi averea clerului. Templul era o datã ºi jumãtatemai mare decât domul din Köln. Bolta era susþinutã de 127 coloane ionice,care se sprijineau pe figuri de marmurã lucrate artistic. O singurã coloanãse mai poate vedea astãzi la British Museum. Sanctuarul era împodobit cucapodopere ale lui Phidias, Polictet, Scopas ºi Praxiteles. Oraºul vechi eraîntru totul un oraº sacerdotal. O întreagã armatã de preotese ºi preoþi, carecu toþii erau eunuci, se gãsea sub autoritatea marelui preot sau megabyzos.În jurul preoþilor miºuna, la rândul sãu, un enorm furnicar format din pazniciide la templu, de cântãreþi, muzicanþi, magicieni ºi fachiri. Aceºtia se pricepeausã trezeascã ºi sã menþinã entuziasmul religios în cursul procesiunilor,


slujindu-se de cimbale ºi alte instrumente muzicale, prin cântecele ºi, maiales, prin dansurile lor bacantice, asemenea acelora ale cãlugãrilor musul-mani dansatori. Templul se bucura ºi de dreptul de azil pentru toþi crimi-nalii ºi atrãgea în domeniul sãu toate elementele care încercau a se sustragerigorilor legii.

38. Apolo

Fap 18,24-28; 19,2-7

Cultul lui Artemis nu era unicul element asiatic care dãdea Efesului ofilozofie religioasã. Pe lângã acesta mai era ºi cultul împãratului, carenicãieri n-a avut o dezvoltare mai mare ca în acest oraº. Asia Micã a fost loculde naºtere al cultului aºa de înjositor al despotismului (Gregorovius). Oinscripþie veche ºi ciudatã a fost descoperitã ºi publicatã de cãtre savanþiigermani acum câteva decenii. E un fragment al unui decret de alianþã aloraºelor greceºti din Asia de pe vremea lui August. Acest decret fixeazãînceputul anului la 23 septembrie, ziua de naºtere a împãratului, ºi introducetotodatã calendarul iulian. Felul în care se face aceastã schimbare ne dove-deºte faptul cã August era privit ca începutul unei ere noi.

Dacã cineva vrea sã aprecieze întreprinderea îndrãzneaþã a apostolului,trebuie sã aibã în faþa ochilor acest dublu fundament: al cultului împã-ratului ºi al lui Artemis. Era nevoie de un curaj de neînfrânt, de o credinþãîn puterea biruitoare a lui Cristos, ca sã te avânþi în aceastã cetate a necromanþieiasiatice. Paul nu putea sã opunã adoraþiei puterii copleºitoare a statului romandecât sãrãcãcioasa istorie a fiului unui tâmplar din Nazaret, rãstignit laIerusalim, iar beþiei simþurilor din cultul lui Artemis, literaturii oculte ºiobscene de la Efes, el nu putea sã opunã nimic altceva decât taina cea curatãdespre o bucãþicã de pâine asupra cãreia Cristos a pronunþat niºte cuvintemisterioase. Acest bãrbat trebuie sã îl fi simþit în el pe Cristos ca pe o forþãprezentã, cu totul realã ºi de neînfrânt, ca sã se angajeze într-o asemeneaaventurã.

Astfel, Paul, cam prin luna aprilie a anului 54, împreunã cu tovarãºii sãi,pãºea pe vechiul bulevard al Efesului, între Pion ºi Coressus. El a trecutpe lângã marele gimnaziu, pe lângã Odeon, aºezãmântul municipal al culturiifizice, pe lângã Agora înconjuratã de colonade, mãrginitã de prãvãlii ºi maga-zine. Pe stadionul, ale cãrui pietre au fost tãiate în stâncã, se vãd ºi astãzi dalele

138 PAUL DIN TARS

cele mari pe care a pãºit Paul ºi poarta romanã prin care a trecut. Acolo aavut o mare bucurie, deoarece în casa lui Acvila îl aºtepta deja o locuinþãpregãtitã.

Puþinii creºtini, care trãiau pe acea vreme la Efes, formau o comunitatedestul de curioasã. Ei profesau un creºtinism foarte incomplet; nu întreþi-neau nici o legãturã cu Biserica apostolilor: un creºtinism fãrã darurile SfântuluiDuh ºi fãrã sacramente. Trebuie sã amintim cã, în primii ani ai creºtinismului,o serie întreagã de oameni, evrei din diasporã ºi prozeliþi, atraºi de miº-carea lui Ioan Botezãtorul de la Iordan, au primit sã fie botezaþi de cãtre dânsulºi curând dupã aceea s-au împrãºtiat în toatã lumea ºi au continuat pe contpropriu misiunea apostolului. Acesta nu era creºtinismul autentic de la început,dupã cum afirmã unii în mod greºit; era un creºtinism laic, angajat în miº-carea baptismalã ce pornea de la Iordan ºi care se va transforma mai târziuîn urã contra lui Isus. (Începuturile se gãsesc probabil în Mc 9,38-40; Lc 9,49).Aºa-ziºii creºtini din Efes erau mai mult creºtini cu dorinþa, dar cãrora lelipsea adevãrata credinþã ºi ºtiinþã religioasã.

Paul a auzit pentru prima datã vorbindu-se despre un reprezentant foarteinteresant, însã mai liberal, al acestui creºtinism ioanitic, care lucrase dejaaici înainte de venirea sa ºi apoi plecase la Corint. Era un evreu din Alexandria,un renumit cunoscãtor al Legii, un orator înfocat ºi o fire extrem de atrãgã-toare. Numele sãu era Apollonios, prescurtat Apollos. ªi el fusese atras demiºcarea lui Ioan Botezãtorul, care se rãspândise pânã atunci în Egipt; astfel,el devenise un premergãtor ºi un pregãtitor de cale pentru adevãrata evan-ghelie. Începând de acum, acest Apolo pãºeºte în treacãt, ca o nouã apariþieîn cercul de luminã al apostolului, ºi are un rol însemnat în cercul sãu deactivitate. O datã cu Apolo, apare un nou element de formare, spiritul alexan-drin, care îºi va face apariþia în creºtinismul primar. Mai târziu, „ºcoala alexan-drinã” va contribui la apãrarea credinþei creºtine prin filozofia sa ºi prin interpre-tarea spiritualã ºi alegoricã a Scripturilor. Alexandria era în acel timp centrulteologiei iudaice deschise ºi comprehensive, care încerca sã contopeascãînþelepciunea tuturor naþiunilor, sã amalgameze ideile logos-lui grecesc,ale forþelor seminale rãspândite în lume ºi ale raþiunii creatoare universalecu etica stoicilor ºi cu mozaicul progresist. Conducãtorul acestei ºcoli eracelebrul Filon, care încerca sã împace teoriile „divinului Platon” cu înþelep-ciunea Scripturii Vechiului Testament. Scopul acestor teologi iudeo-alexandriniera acela de a face din limba ºi filozofia greacã un mijloc potrivit pentru


a transmite ideile iudaice. Tocmai prin aceasta au reuºit o lucrare providen-þialã, au ajutat ca limba greacã sã devinã un mijloc de expresie clasicã adogmei creºtine. Apolo trebuie sã fi fost un ucenic al acestui Filon ºi prinaceasta situaþia sa de creºtin este deja bine definitã. Religia sa era un creºti-nism cu avânt platonic, cãreia îi lipsea profunzimea misticã. El era un adeptînsufleþit al învãþãturii morale a lui Isus, al concepþiei sale noi de a-l adorape Dumnezeu în „spirit ºi adevãr” ºi expunea toate ideile cu „mare precizie”;totuºi, n-avea nici o idee despre miezul esenþial al creºtinismului, despreconcepþia misticã a morþii ispãºitoare, a învierii Domnului ºi coborâreaSfântului Duh. Ceea ce-i lipsea în privinþa cunoaºterii divine a lui Isus eraînlocuit prin iubirea-i arzãtoare faþã de Domnul. Luca îl numeºte „un sufletînfocat”. Când spune: „Apolo era instruit în învãþãtura Domnului (katechumenos)ºi învãþa exact istoria lui Isus, însã cunoºtea numai botezul lui Ioan”, putemdeduce cã era bine informat asupra unor puncte esenþiale ale creºtinismului,asupra pãrþii sale istorice, asupra mesianitãþii ºi a naturii divine a lui Isus.În felul acesta, el ajunsese conducãtorul spiritual al unui grup de creºtinidin Alexandria, care cu mult zel cerceta Scriptura, însã nu descoperise legã-tura cu Biserica. Partizanii sãi formau împreunã cu sinagoga iudaicã aceeaºicomunitate, fãrã nici o deosebire. El era senzaþia cea mare din Efes. Într-ozi, Acvila ºi Priscila au mers ºi ei la sinagogã ca sã-l asculte. Era o predicãmesianicã, convingãtoare, însã lipsea ceva, acea tonalitate deplinã, intimãºi inimoasã a lui Paul. Clopotul suna bine, însã avea în el un alt ton. El vorbeadespre Logos, însã îi lipsea Pneuma cea sfântã. Dupã terminarea serviciuluidivin, ei au fãcut cunoºtinþã cu acest om, l-au invitat la ei ºi i-au dezvãluitacþiunea cea nouã a Spiritului în Bisericã, aºa cum o cunoºteau de la Paul.Acest bãrbat savant a devenit prietenul casei ºi un ucenic pentru botez. Eii-au povestit lui Apolo despre Biserica din Corint pe care o întemeiase Paulºi despre viaþa ei bogatã în daruri carismatice. Atunci Apolo s-a decis sãmeargã în Ahaia, ca sã cunoascã pe deplin viaþa Bisericii de acolo în însuºiizvorul ei ºi ºi-a luat scrisori de recomandare cãtre conducãtorul Bisericiide acolo. Se pare cã el a fost primit la Corint în Bisericã prin Botezul ºiMirul administrat de un ucenic al lui Paul. În curând, el a ajuns subiectulde discuþie al zilei ºi a devenit una dintre personalitãþile conducãtoare alecomunitãþii. Apariþia sa a fost ceva nou pentru corintenii cei doritori de lucrurisenzaþionale! Elocvenþa sa cu totul anticã, avântul sãu spiritual, purtând peceteafilozofiei platonice, ºi care se îndreaptã mai mult spre „cunoaºtere” (gnosis)

140 PAUL DIN TARS

decât spre credinþa (pistis) cea simplã, a mãgulit simþãmântul de demnitateal corintenilor. „Acesta e omul potrivit pentru Corint!” spuneau prietenii sãi.Fãrã ca el s-o fi voit sau s-o fi putut împiedica, s-a format în Biserica dinCorint un partid propriu al lui Apolo, care se fãlea mult cu superioritateaoratoricã a acestuia faþã de cea a lui Paul. Când partizanii sãi au devenit preazgomotoºi, Apolo a pãrãsit Corintul ºi s-a retras la Efes, spre a nu primejduiunitatea Bisericii; o foarte frumoasã mãrturie pentru caracterul sãu dezinteresat.

În afarã de acesta, la Efes se mai gãsea un alt cerc, format din ucenicii luiIoan. Cea dintâi grijã a lui Paul era aceea de a conduce acest grup de semicreºtiniºi de sfinþi curioºi spre o credinþã deplinã ºi o viaþã total creºtinã. În cursulacestei activitãþi el a avut o experienþã interesantã. A întâlnit un grup de vreo12 persoane care i-au atras atenþia prin viaþa lor severã ºi retrasã. El ºi-adat seama cã lipsea ceva în creºtinismul lor, ºi anume bucuria ºi darurilecarismatice aºa de rãspândite pe acea vreme printre creºtini. I-a întrebat îndatã:„N-aþi primit voi pe Duhul Sfânt atunci când aþi îmbrãþiºat credinþa?” Ei aurãmas foarte uimiþi, cãci nu înþelegeau despre ce le vorbea Paul. Cã DuhulSfânt a venit deja (la Rusalii), despre aºa ceva ei n-auziserã nimic. „Dar atunci,ce fel de botez aþi primit?” De aici se deduce cã ei formau o micã comunitatede oameni pioºi ce îl urmau cu fidelitate pe Ioan Botezãtorul în post ºirugãciune. Paul le-a explicat cã botezul lui Ioan a trecut de mult, el fiinddoar o expresie a credinþei în Cristos ce avea sã vinã. Ei l-au rugat sã fieinstruiþi pe deplin ºi primiþi în Bisericã prin botez ºi impunerea mâinilor(sfântul Mir). Li se pãrea atunci cã pãrãseau o camerã întunecatã, o încãperecu o boltã posomorâtã, spre a intra într-o bisericã luminoasã. Sufletul le-afost inundat de o nouã cunoºtinþã, inima le-a fost zguduitã cu putere ºi cuprinsãde o nãdejde însufleþitã de credinþã, astfel încât ei au ajuns la o stare deînãlþare extaticã ºi care s-a manifestat prin profeþii ºi darul limbilor.

De altfel, Efesul nu era singura comunitate iudaicã din diasporã unde segãseau ucenicii lui Ioan. O parte din ei au fost conduºi la Isus de însuºiprofetul. Cu toate acestea, persista chiar din timpul vieþii sale o oarecaretensiune ºi gelozie între ucenicii lui ºi cei ai lui Isus (In 3,26). Dupã moarteaprofetului, ucenicii s-au grupat în jurul persoanei sale idealizate ºi au formatcomunitãþi aparte, independente, dincolo de Iordan, pânã departe în Asiaºi Egipt. Chiar ºi evanghelistul Ioan, în prolog, face aluzie la aceastã miºcarea sfântului Ioan Botezãtorul. „El nu era lumina, ci avea sã dea mãrturie despreluminã”. Aceastã frazã n-ar fi avut nici un înþeles dacã n-ar mai fi existat


pe acea vreme adepþi ai lui Ioan Botezãtorul, care vedeau în el adevãrataluminã. Ei au dispãrut cu totul în secolul al II-lea.

Experienþa pe care a avut-o Paul cu cei 12 ucenici ai lui Ioan ne aratã câteste de necesarã pentru creºtinism legãtura organicã cu Biserica apostolicãºi cum un creºtinism independent de Bisericã, de sine stãtãtor, autonom,curat personal sau chiar biblic, conduce la o izolare neroditoare, la o ascezãlipsitã de bucurie, la formarea de secte ºi la o concepþie strãinã despre Cristos.Creºtinismul pe care Paul l-a gãsit la Efes nu era decât un stadiu premergãtorºi de aceea apostolul e numit ca fiind adevãratul întemeietor al Bisericiidin Efes; dar nici aici n-a clãdit pe un teren strãin.

39. „Grija pentru toate Bisericile” (2Cor 11,28)

Fap 19,8-10; 20,19-21; 2Cor 16,19

La Efes, Paul a rãmas, în primul rând, credincios vechii sale metode.Chiar din prima zi, el a trãit din munca mâinilor sale, ºezând de dimineaþãpânã spre amiazã la rãzboiul de þesut. Cu toate acestea, nu putem sã nu apreciemºi ceea ce a fãcut pentru Paul gazda sa de la Efes. Sã ne închipuim viaþaneliniºtitã din casa acelor oameni; toatã ziua, pânã târziu în noapte, vizite ºioameni strãini care aveau ceva de întrebat; unii veneau pentru a cere expli-caþii în diferite cazuri de conºtiinþã, alþii pentru a se anunþa la catehezã învederea botezului, aducând ºtiri ºi salutãri de la diferite Biserici din Frigia,Galaþia, Macedonia ºi Grecia ºi pentru a primi noi instrucþiuni. Oricine ajungeaîn preajma acestui om era atras în vâltoarea unei vieþi active ºi extraordinarde dinamice. Niciodatã nu te plictiseai în preajma apostolului! Seara avealoc instruirea catecumenilor începãtori ºi a celor avansaþi, oficiul predi-cãrii ºi, cât de des posibil, mãcar duminica, cina euharisticã. Va fi trebuit sãdeschidã mereu tot mai multe cursuri de catehezã în case particulare, cursuripe care Paul le încredinþa ucenicilor sãi. El îºi va fi rezervat pentru sine numaiconducerea întregii instruiri, sacramentele impunerii mâinilor (Mirul ºi Preoþia)ºi marile prelegeri publice. Potrivit simþãmântului religios al evreilor, celedintâi roade consacrate Domnului au o mare valoare. La fel ºi Paul, înScrisoarea cãtre Romani (16,5), cu mândria unui tatã, îl salutã pe cel dintâinãscut al sãu, pe primul neofit de la Efes. „Salutaþi-l pe iubitul meu Epenet;el este pârga Asiei pentru Cristos”.

142 PAUL DIN TARS

Chiar ºi la Efes sinagogile deveniserã, fãrã sã vrea, vestibulul creºti-nismului prin învãþãtura sa sublimã despre Dumnezeu ºi prin legea sa moralã.Dar numai datoritã lui Paul creºtinii din acest oraº au devenit conºtienþi cãreligia lor creºtinã este diferitã de iudaism. Prin cuvântãrile sale din sina-gogã, Paul a închegat relaþiile cu diferitele categorii ale populaþiei, cu ceimai buni ºi mai serioºi, cu prozeliþii. Aceºtia constituiau nucleul Bisericiicelei noi din Efes. Primele trei luni erau extraordinar de preþioase. Însã n-atrebuit sã treacã prea multã vreme pentru ca evreii sã-ºi dea seama cã acestcreºtinism cu totul universal însemna sfârºitul religiei lor pur naþionale.Aceasta a dus la o rupturã. Între timp, interesul pentru noua religie ajunseseaºa de mare, încât Paul, pentru prima datã, a încercat o nouã metodã misio-narã. Casele particulare erau prea mici ºi nu erau accesibile pentru toatã lumea.De aceea, el a inaugurat conferinþele publice în felul retorilor pãgâni, la care,spre deosebire de prelegerile pãgâne, oricine avea acces în mod gratuit.

Iarna bãtea la uºã ºi Paul nu mai putea, ca pânã atunci, sã-ºi continue activi-tatea sub cerul liber. El a cãutat un local potrivit. Un oarecare gramaticTyrannus, probabil un nou convertit, a fost gata sã-i închirieze pentru predi-care sala încãpãtoare ce o avea. Aceastã salã se gãsea probabil în unul dintrecele cinci gimnazii care, în afarã de terenuri de sport, jocuri ºi instalaþii debãi, cuprindea ºi sãli de curs pentru conferinþele profesorilor, rectorilor ºipoeþilor. Sãlile de curs erau fie în formã semicircularã, fie niºte culoaregrupate în jurul unei curþi interioare ce avea coloane ºi erau numite „schole”(adicã timp liber, rãgaz, întreþinere). Aºa a ajuns cuvântul grecesc „schole”,încetul cu încetul, la înþelesul de astãzi de învãþãmânt sistematizat. Dintextul lui Beza cunoaºtem programul exact al apostolului, dar, din nefericire,nu ºi materia de expunere. Pe la orele 11 dimineaþa, Tyrannus îºi sfârºeaprelegerile. Urma apoi o pauzã de o jumãtate de orã. De la 11,30 pânã la 16,30sala era la dispoziþia lui Paul. Acesta era timpul liber pentru orice îndeletnicire.Dar Paul nu avea timp liber. Toatã dimineaþa lucra gânditor la rãzboiul deþesut spre a-ºi câºtiga hrana ºi plãti chiria. Apoi îºi spãla faþa ºi mâinile pentrua se îndrepta spre sala de prelegeri, unde îl aºtepta un public foarte amestecat:studenþi, comercianþi, slujbaºi, meseriaºi, filozofi, bãrbaþi ºi femei din claselesociale mai înstãrite, sclavi ºi eliberaþi. Doi ani întregi a desfãºurat Paulaceastã activitate intensã. Marile sãrbãtori închinate în cinstea lui Artemis,mai ales cele din luna mai, care atrãgeau vizitatori din toate þinuturile stãpâni-torilor, au adus la Paul o mulþime de curioºi din toate provinciile Asiei.


Cã Paul, în atacurile sale ocazionale, n-a cruþat nici cultul lui Artemis, reiesedin vorbele argintarului Demetrius, precum ºi din Scrisoarea cãtre Efeseni:„Nu vã mai purtaþi cum se poartã pãgânii în deºertãciunea minþii lor. Întune-caþi la cuget, ei s-au înstrãinat de viaþa lui Dumnezeu, din cauza neºtiinþei lorlãuntrice, din cauza împietririi inimii lor. Deveniþi nepãsãtori, s-au dedatdesfrâului pânã la fãptuirea fãrã saþ a oricãrei necurãþii” (Ef 4,17-19).

Pe lângã aceastã activitate a prelegerilor publice, a intervenit o muncã destulde delicatã ºi intensã ce consta în vizitarea caselor ºi pastoraþia individualã,despre care Paul ne dã o icoanã înduioºãtoare în cuvântarea sa de despãr-þire de la Milet. Aceasta era o luptã serioasã pentru sufletele noilor convertiþi,sufletele celor slabi, ºovãitori, îndoielnici ºi descurajaþi. În câte seri nu stãteacu noii convertiþi ºi cãuta, în conversaþiile de la masã, obiºnuite în Orient,sã-i introducã într-o cunoaºtere mai adâncã a lui Cristos ºi le povestea desprecãlãtoriile sale misionare ºi despre progresele credinþei în alte þãri. Scrisoareacãtre Efeseni ne indicã probabil ceea ce predica Paul pe acea vreme. Întretimp, Biserica se întãrise aºa de mult, încât Paul trebuia sã se gândeascãla o organizare temeinicã. În felul acesta, apostolul a fost determinat sã organi-zeze un corp stabil de prezbiteri localnici, aleºi dintre credincioºi, pe carei-a numit „episcopoi” (supraveghetori, Fap 20,28). Acest nume e o simplãtranspunere a unui titlu care se aplica în acea epocã funcþionarilor comunaliºi celor din corporaþii. Aceºti oameni erau meniþi a deveni, dupã plecarea sa,pãstorii responsabili ai Bisericilor locale, în vreme ce el însuºi þinea înmâini conducerea supremã a tuturor Bisericilor.

Nicãieri, în activitatea sa de pânã atunci, Paul nu gãsise un câmp de acþiuneaºa de întins ca în aceastã provincie a Asiei, extrem de populatã. Efesul era,dupã cum se ºtie, capitala acestei provincii care numãra aproape 500 de oraºeºi sate. „O mare poartã” se deschidea aici pentru pãtrunderea în lumea pãgânã(1Cor 16,9). Personal, el a rãmas la Efes ºi þinea în mâini firele operei salemisionare foarte întinse ºi primea trimiºi aproape de peste tot unde întemeiasecomunitãþi; ei rãmâneau ataºaþi de dânsul. Astfel au fost Gaius ºi Aristarh,Secundus din Tesalonic, Soter din Bereea. Din Corint au venit negustori,meseriaºi, marinari ºi bãrbaþi de seamã, ca Apolo, Erast, trezorier municipal,ºi Sostene, fostul ºef al sinagogii. Dacã mai þinem socotealã ºi de prieteniisãi mai vechi, îl vedem pe Paul înconjurat de un distins stat major de colabora-tori, un cerc de bãrbaþi binecuvântaþi de Dumnezeu, cu care discutã desprebucuriile ºi necazurile tuturor comunitãþilor ºi pe care îi trimitea sã întemeieze

144 PAUL DIN TARS

noi comunitãþi în oraºele din apropiere. „Bisericile Asiei vã trimit salutul lor”,le scrie el corintenilor (1Cor 16,19). Efesul era situat la confluenþa a patru vãi,traversate de Kaistros, Meandru, Hermus ºi Kaikos. Prin aceastã situaregeograficã, el atrãgea populaþia oraºelor, situate de-a lungul cursului ºi lavãrsarea lor. Din nefericire, munca misionarã a colaboratorilor lui Paul estepuþin înregistratã de Faptele Apostolilor; le putem completa prin aluziilefãcute în scrisorile sale. Însã în scrisorile apostolului ºi în Apocalips apar mereunoi comunitãþi a cãror întemeiere trebuie sã se fi petrecut în acest timp.Aºadar, tovarãºii apostolului s-au dus la Milet, Veneþia antichitãþii, care maivisa la mãreþia trecutului sãu istoric, ilustratã prin numele gânditorilor Tales,Anaximandru ºi Anaximene, iar acum îºi datora renumele oracolului luiApolo din Didima ºi bogãþiei þesãturilor de lânã. Colaboratorii lui Paul s-audus la Smirna, regina mãrilor, au atins oraºul meºteºugarilor din Magnesia,ale cãror ciocane rãsunau pânã departe, au pãtruns pânã în Trales, la negus-torii de smochine ºi stafide, cãrora trebuie sã le fi predicat evangheliadiaconului Filip. Alþii au mers în sus pe Kaystros pânã la Filadelfia, sau auajuns prin pasul Tmolos pânã la Sardes, în reºedinþa celebrã a regelui Cresus,unde se gãseau în acea vreme templul Cibelei ºi mormintele regilor libieni.Alþii au evanghelizat Tiatira, oraºul natal al vânzãtoarei de purpurã Lidia, ºis-au întins încã ºi mai departe pânã în Pergam, unde, potrivit Apocalipsului,se înãlþa „tronul Satanei”, imensul templu ºi impresionantul altar al lui Zeus,ale cãror rãmãºiþe, pãstrate în muzeul Pergamon din Berlin, ne mai vorbescºi astãzi într-un mod elocvent. Dacã au ajuns pânã la Troas ºi Assus sau dacãLuca a predicat acolo, nu ºtim. În tot cazul, curând dupã aceea, în cãlãtoria saspre Corint, Paul a gãsit acolo o comunitate creºtinã. Aºa s-au dezvoltat celeºapte Biserici din Asia. Ca o coroanã cu ºapte stele înconjurau aceste comuni-tãþi fiice comunitatea mamã de la Efes. Plin de bucurie, putea sã le scrie dinRoma: „Odinioarã eraþi în întuneric, dar acum sunteþi luminã în Domnul”(Ef 5,8). Ar trebui sã ne mirãm cã a fost suficient un timp atât de scurtpentru ca evanghelia sã se rãspândeascã în întreaga provincie. Însã FapteleApostolilor ne spun fãrã îndoialã cã „toþi locuitorii Asiei, iudei ºi pãgâni,au auzit cuvântul Domnului” ºi cã Demetrius a reuºit sã aþâþe poporul, spunândcã acest Paul, nu numai la Efes, dar aproape în toatã Asia, a convins ºi aatras multã lume ca sã-l urmeze”.

Credinþa creºtinã înflorise bine într-un þinut bogat din sudul Frigiei, pevalea Lykosului, un afluent al Meandrului. Acolo erau situate trei oraºe


pline de viaþã: Colose, Laodiceea ºi Hierapolis. Colose (astãzi Chonas) eraun orãºel de provincie, demodat ºi liniºtit, la picioarele muntelui Cadmus, careîl domina cu masa sa impozantã ºi cu numeroasele sale pârâuri ce alimen-teazã Meandrul ºi Lykosul. Epafras, un nobil grec din Colose, pe care Paulîl câºtigase pentru religia creºtinã ºi pe care-l iubea în chip deosebit, ca peprietenul ºi colaboratorul sãu, a devenit apostolul acestui þinut. Paul ne oferão frumoasã mãrturie: „Astfel aþi învãþat de la Epafras, iubitul vostru tovarãºde slujbã, care ne înlocuieºte ca un credincios servitor al lui Cristos” (Col 1,7).Epafras, mai târziu, a fost ºi el pãrtaº la închisoarea apostolului, de la Roma.Probabil cã prin el Paul s-a împrietenit cu Filemon, un cetãþean bogat dinColose, care, împreunã cu soþia sa, Apfia, îi datora cea mai mare fericire avieþii sale. El ºi-a pus casa la dispoziþia comunitãþii pentru adunãrile liturgice.Sclavul sãu Onesim a adus probabil mai multe scrisori. Într-o zi, Filemoni l-a prezentat lui Paul pe prietenul ºi ruda sa Arhip; l-a îndrãgit atât de multpe tânãrul bãrbat, încât l-a fãcut preot ºi l-a numit mai târziu „tovarãºulsãu de arme” (Col 4,17; Fil 2; 2Tim 2,3).

De la Colose, Epafras a mers în oraºul vecin Laodiceea (Eski Hissar),unde se fabricau frumoasele þesãturi de purpurã ºi care era vestit printr-oºcoalã de medici oftalmologi. Epafras întemeiase ºi aici o comunitate carese aduna în casa lui Nimfa (= Nymphodoros) (Col 4,15).

De partea cealaltã, acolo unde Lykosul se uneºte cu Meandrul, pe o stâncãînaltã e aºezat vechiul oraº sfânt al frigienilor, Hierapolis, renumit prin unadintre cele mai curioase minuni ale naturii. ªi aici a lucrat Epafras ca unmesager al credinþei. Deoarece Paul spune despre dânsul: „El se luptã pentruvoi în rugãciunile sale. Sunt martor cã mult se strãduieºte pentru voi, cât ºipentru cei din Laodiceea ºi Hierapolis” (Col 4,12). Probabil cã Epafrasîndeplinea în aceastã regiune funcþia de episcop.

Poporul frigian avea tendinþe spre misticã ºi visare. El întreþinea sub dublainfluenþã a parsismului (religie irano-persicã a lui Zoroastru) ºi a iudaismuluitardiv un cult al demonilor ºi al îngerilor încã înfloritor în secolul al IV-lea,dupã cum ne-o dovedesc niºte inscripþii ºi actele conciliului din Laodiceea.Însã Frigia, datoritã muncii ucenicilor lui Paul, a devenit în curând o marecitadelã a creºtinismului. Un mare numãr de monumente ºi inscripþii anali-zate de Ramsay, exploratorul lui Paul, ne dovedesc caracterul timpuriu alcreºtinãrii Frigiei.

146 PAUL DIN TARS

40. „Înãlþimile lui Dumnezeu” ºi „abisurile Satanei”

Fap 19,11-12

Paul se gãsea la apogeul activitãþii sale. Conferinþele sale publice în salade cursuri a lui Tyrannus, influenþa sa crescândã în întreaga provincie, probi-tatea caracterului sãu trebuie sã fi fãcut o adâncã impresie asupra oamenilordin viaþa politicã, deoarece aflãm cã mai mulþi „asiarhi”, adicã membri aidietei provinciale ºi conducãtori de jocuri, se împrieteniserã cu Paul. Chiarºi guvernatorul oraºului pare sã-i fi fost binevoitor.

Pe atunci miºunau pretutindeni destul de mulþi ºarlatani, înºelãtori aipoporului, care exploatau credulitatea acestuia în scopurile lor egoiste.Vindecãrile miraculoase ale zeului mântuitor (Soter) Asclepios, bãuturilevrãjite ºi talismanele, astrologia ºi ghicitul aduceau mari venituri unei cetede preoþi magi ºi ºarlatani. Efesul era un oraº unde teozofia, ocultismul ºimagia neagrã aveau mulþi adepþi, iar spiritiºtii îi introduceau pe oameni în„abisurile Satanei” (Ap 2,24). Într-o atare lume dedatã la lucruri magice ºidiabolice, Paul a fost nevoit sã facã sã strãluceascã, în contrapondere, puter-nicile sale daruri carismatice. Faptele minunate de la Efes, despre care vorbeºteLuca, sunt o dovadã în acest sens. Ceea ce nu reuºea cu predica o fãcea „putereaDuhului” ºi dovezile sale, vindecãri de bolnavi ºi izgonirea diavolilor. Înantichitatea pãgânã, ca ºi în þãrile de misiuni, bolnavii sunt cei mai nenoro-ciþi. Când Paul mergea pe strãzi, de-a lungul caselor erau aºezaþi bolnavi,paralitici, oameni mâncaþi de leprã cu rãni pline de puroi, care-i întindeaurugãtor mâinile sau niºte cioturi de braþe, cum se mai poate vedea ºi astãziîn Orient. Iar Paul, prin invocarea numelui lui Isus, îi vindeca, fãrã altã rãsplatãdecât aceea ca de acum înainte ei sã laude numele lui Isus. „Gratis aþi primit,gratis sã daþi!”

Puterea influenþei sale era aºa de mare, încât unii au reuºit, apelând la Paul,sã-i scoatã pe diavoli. Predilecþia efesenilor pentru astfel de scene rare, înfiorã-toare ºi senzaþionale a produs un caz foarte chinuitor, pe care Luca îl descriecu mult umor. Cei ºapte fii ai unui mare preot evreu numit Sceva, o adevã-ratã trupã de exorciºti ambulanþi, au fãcut exorcism public. Cel posedat îºibãtea joc de toate eforturile lor. Populaþia dezamãgitã, cum se întâmplã deobicei, a luat poziþie contra ºarlatanilor; toatã reputaþia lor era în joc. Neºtiindce sã mai facã, în disperarea lor, au încercat acelaºi „mijloc magic” de carese folosea Paul, „numele lui Isus pe care îl predicã Paul”. Dar Isus n-a îngãduit


ca numele sãu sã fie folosit ca mijloc de vrãjitorie. Ei au primit rãspunsulironic: „pe Isus îl cunosc, îl cunosc ºi pe Paul, dar voi cine sunteþi?” ªi, plinde mânie, cel posedat s-a repezit cu furie asupra lor, bãtându-i pe doi dintreei, sfâºiindu-le hainele, în vreme ce ceilalþi, plini de ruºine ºi dispreþ, autrebuit sã se retragã. Acesta a fost un mare triumf pentru Paul. Numele lui Isusera acum pe toate buzele ºi era pronunþat cu respect. Acum era evident cãPaul nu sãvârºea minunile sale printr-un mijloc magic, ci prin puterea lui Cristoscel ceresc. Aceasta era lupta despre care Paul scrie: „Lupta noastrã nu esteîmpotriva sângelui ºi a cãrnii, ci împotriva domniilor ºi stãpânirilor acesteilumi de întuneric, împotriva spiritelor rele din înãlþimi” (Ef 6,12).

Numele lui Isus triumfa pretutindeni. O sutã de predici ale apostoluluin-ar fi avut atâta efect cât acest argument întãrit prin fapte. Aceasta este putereafaptelor! Paul a remarcat aceasta prin sporirea numãrului auditorilor sãi.Marele taumaturg le pãrea înzestrat cu o putere superioarã, ca una dintre acelefiinþe divine ce sunt din când în când trimise din ceruri, întãritã cu o puteredivinã ca sã îndeplineascã o misiune divinã. ªi când el zicea cu o voce plinãde emoþie: „La numele lui Isus sã se plece tot genunchiul, al celor din cer,de pe pãmânt ºi de sub pãmânt, iar orice limbã sã dea mãrturie cã Domnuleste Isus Cristos spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl!” (Fil 2,10), atunci unadevãrat cutremur ºi fior trecea prin toþi cei de faþã. Mulþi îmbrãþiºaucredinþa. Aceste zguduiri psihologice, acest fenomen de înviere spiritualãprovoca o mãrturisire publicã a pãcatelor pe care noi, oamenii din nord, cugreu o înþelegem, dar pentru cei din sud apare ca ceva firesc. Paul, marelepsiholog, maestrul în arta de a conduce sufletele, s-a recunoscut pe sine întoate acestea. El ºi-a dat osteneala ca sã-i calmeze pe aceºti oameni ºi sãîndrepte spre o cale bunã emoþiile lor încã nepurificate. În acea zi nu mai eracazul unei prelegeri. Cât tras, cât împins, Paul a mers sus pe Agora. Din toatepãrþile ei au adus cãrþile lor de ocultism, papirusurile magice ºi cãrþile cutãlmãcirea viselor. În curând, s-a încins un foc în care ardeau ºuierând perga-mentele ºi amuletele. Alþii aduceau cãrþi magice atribuite lui Noe ºi Solomonºi le aruncau în foc. Abia acum efesenii erau liniºtiþi ºi se credeau iertaþi. Trebuiesã fi fost un mare foc, dacã Luca evalueazã valoarea cãrþilor arse la 50.000de drahme (40.000 de mãrci). Era ca o torþã uriaºã aprinsã în faþã întreguluiEfes, anunþând declinul puterii pãgânismului ºi aurora evangheliei.

De unde avea Paul aceastã influenþã enormã asupra oamenilor? Era putereapersonalitãþii sale neînfrânte, a vieþii sale lipsite de egoism ce izvora dintr-un

148 PAUL DIN TARS

punct central, unitar ºi divin, de la Cristos. Era, de asemenea, secretul influenþeiadevãrate, autentice ºi binefãcãtoare, care vine din lumina lui Dumnezeu ºicare conduce spre luminã. Dar mai existã încã un mijloc de a-ºi câºtigainfluenþa, de a domina asupra oamenilor; este secretul influenþei satanice, carese ridicã din adâncuri, din puterea Satanei, ºi conduce spre „abisurile Satanei”.

Paul era un prea mare psiholog ca sã nu-ºi dea seama cã atari dispoziþii foartefavorabile la care asista nu puteau sã dureze prea multã vreme. Întotdeaunadupã „Osana” a urmat un „crucifige”. Acest exces de veneraþie fanaticã s-arevãrsat asupra lui Paul pentru scurt timp. Cu toate acestea, el era prea înþeleptspre a se complace în acest succes ºi spre a savura acest fum de tãmâie. Elºtia cã acum puterea întunericului era mobilizatã împotriva lui. Pentru el,Satana nu era o fantezie, ci o crudã realitate. Scrisoarea întâi cãtre Corinteni,care a fost scrisã în acest timp la Efes, ºi a doua, scrisã dupã izbucnireapasiunilor populare, ne aratã un alt aspect al situaþiei. În curând a venitasupra lui Paul vremea „marilor umiliri, lacrimi ºi încercãri” (Fap 20,19).Atât Faptele Apostolilor, cât ºi Scrisoarea cãtre Efeseni ne dau cheia spre aînþelege aceste dureri. El îºi dãdea seama cã în spatele scenei se ridica împotrivalui o putere infernalã. Tot felul de duhuri rele se aliaserã împotriva lui într-unatac concentric. Cu greu poþi gãsi un sfânt sau un mistic în viaþa cãruiadiavolul sã nu fi jucat vreun rol. ªi nu existã credinþã serioasã într-un Dumnezeupersonal, nu existã credinþã profundã, dacã nu vrem sã ºtim nimic despreexistenþa marelui duºman al lui Dumnezeu.

Mãsura vieþii sale creºtine era deopotrivã pentru Paul gradul de suferinþãîn unire cu Cristos. Trebuie sã fi dus o viaþã de mari lipsuri dacã pe aceavreme putea sã le scrie corintenilor: „Pânã în ceasul de faþã suferim de foameºi de sete, suntem goi” (1Cor 4,4). O atare sãrãcie era cauzatã de mãreþiasufletului sãu, lucru imposibil pentru coreligionarii lacomi de bani. Paul nuse mai putea dedica lucrului decât foarte puþin ºi adesea trebuia sã-l întrerupãzile întregi. Ocupaþiile sale pastorale, corespondenþa cu celelalte comunitãþiîi rãpeau tot timpul.

Tocmai atunci scria galatenilor sãi: „însã departe de mine gândul de a mãmândri, în afarã doar de crucea Domnului nostru Isus Cristos” (Gal 6,14).În ambele scrisori cãtre corinteni el ne-a lãsat nu mai puþin de patru mãrturi-siri zguduitoare de suferinþã. „Mi se pare cã Dumnezeu ne-a pus cei mai depe urmã pe noi, apostolii, ca pe niºte osândiþi la moarte, de am ajuns priveliºtealumii, a îngerilor ºi a oamenilor. Trebuie sã ne lãsãm loviþi. Suntem oameni


fãrã patrie. Ca niºte lucrãtori trebuie sã muncim cu mâinile noastre. Nu eoare ca ºi cum am fi ajuns de batjocurã pentru lumea întreagã? Suntem insul-taþi ºi noi binecuvântãm, suntem prigoniþi ºi noi îndurãm, ne blestemã ºinoi ne rugãm; suntem trataþi ca gunoiul care e aruncat cât mai departeposibil; suntem alungaþi din oraº în oraº” (1Cor 4,9-13). A-ºi îndeplini misiuneasa pe pãmânt în mijlocul suferinþelor, Paul a învãþat-o de la Învãþãtorul sãuceresc.

Faptul cel mai îngrozitor pe care Paul îl pomeneºte din ºederea sa la Efeseste „de a fi luptat cu fiarele” (1Cor 15,31). Unii exegeþi au luat aceastã expresieîn sens figurat, alþii considerã cã se referã la un eveniment real. Oricum ar fi,expresia aminteºte cu putere un pasaj din scrisorile sfântului episcop martirIgnaþiu de Antiohia, un ucenic fidel al veneratului sãu maestru. Paul îºi descrieastfel suferinþele sale, fiind captiv pe corabie, precum ºi pãþaniile sale cusoldaþii de gardã. „Din Siria ºi pânã la Roma m-am luptat cu fiarele, suntîncãtuºat între zece leoparzi”. Lucrul acesta e spus în chip alegoric, ºi totuºie un fapt adevãrat. Suntem astfel nevoiþi, dacã nu voim sã-l acuzãm pe apostolde fanfaronadã, sã presupunem ºi la el o întâmplare realã, o catastrofã careaproape l-ar fi nimicit. Fiecare încercare de atenuare a semnificaþiei se loveºtede limbajul cu prisosinþã real al apostolului. „Într-adevãr, mi se pare cã Dum-nezeu ne-a pus pe cei din urmã pe noi, apostolii, ca pe niºte osândiþi la moarte,încât am ajuns priveliºtea lumii, a îngerilor ºi a oamenilor” (1Cor 4,9). Sau,curând dupã catastrofã, el scrie: „Nu vreau sã rãmânã necunoscutã strâm-toarea venitã asupra noastrã în Asia ºi cã am fost apãsaþi peste mãsurã ºipeste puteri, încât ne luasem nãdejdea de la viaþã. Ba chiar duceam în noiosânda de moarte” (2Cor 1,8).

Unii cercetãtori mai noi admit, nu fãrã motiv, o captivitate a apostoluluila Efes (bazându-se pe 2Cor 6,5; 11,23). Când Paul menþioneazã, puþin dupãaceea, în Scrisoarea cãtre Romani ºi plin de recunoºtinþã cã-ºi datoreazãviaþa lui Acvila ºi Priscila (16,4): „Ei capul ºi l-au pus în joc pentru viaþa mea”ºi când îi numeºte, în aceeaºi scrisoare, pe Andronic ºi Iunias ca „tovarãºiisãi de neam ºi robie”, atunci e foarte greu sã mai vorbim aici de o expresiemetaforicã.

La aceste suferinþe exterioare s-au adãugat ºi cele sufleteºti, pe care i lepricinuiau iubiþii sãi copii corinteni ºi galateni. Inima ºi sufletul erau pline deamãrãciune când se gândea la faptul cã opera vieþii sale, pe care ca un „arhitectînþelept” al lui Dumnezeu o construise, era acum ameninþatã sã se prãbuºeascã

150 PAUL DIN TARS

din cauza duºmanilor sãi evrei. Ceea ce îi mai sporea durerea acestui omsensibil era sentimentul singurãtãþii ºi al pãrãsirii. Tocmai acum era aproapesingur, lipsit de prietenii sãi cei mai intimi. Timotei, Erast ºi Titus plecaserãspre Macedonia ºi Grecia. Sã nu ne mirãm vãzându-l trecând printr-o perioadãde adâncã mâhnire. Noi cunoaºtem deja acest lucru de la Corint, când nopþiîntregi nu dormea, iar sufletu-i era atât de neliniºtit ºi întunecat. Când deodatãse simþi cuprins de o forþã lãuntricã ºi auzi glasul Domnului: „Nu te teme!Eu am un popor numeros în acest oraº!” Aºa a crezut el mereu în puterea luiDumnezeu, care poate sã învie chiar morþii. El n-a pierdut nãdejdea la Corintºi n-a disperat nici la Efes. Astfel, ºi aici, la Efes, omul lãuntric se ridicã cuforþe noi din orice durere. „Am crezut, de aceea am vorbit... De aceea nu nelãsãm, ºi chiar dacã se nãruie în noi omul dinafarã, cel lãuntric se înnoieºtezi de zi” (2Cor 4,13-16). Numai cine crede, asemenea lui Paul, poate sãvorbeascã despre suferinþele sale ºi are dreptul sã o facã. ªi la Efes a fostsusþinut de glasuri cereºti, în vreme ce era solicitat la noi munci (Fap 19,21).I se arãta calea spre Macedonia, Ahaia, Ierusalim ºi, în sfârºit, dincolo de Orient,dorul cel tainic al apostolului: Roma. Tocmai atunci Duhul îi arãtase capitalalumii ca un focar de unde trebuia sã strãluceascã pentru totdeauna luminalui Cristos.

41. „Sunteþi chemaþi la libertate”

Scrisoarea cãtre Galateni

Ceea ce Paul prevedea de mult timp, fãcându-ºi griji, acum s-a ºi întâmplat.În frumoasa armonie, în acea relaþie de încredere dintre el ºi iubiþii sãi gala-teni, adversarii iudeo-creºtini reuºiserã sã producã o primã discordie. ªtirileerau tot mai numeroase, relatând cã ei invadaserã cu totul primele comuni-tãþi de la nord de Taurus ºi cã puneau acolo în miºcare o contramisiune plinãde râvnã.

Paul obiºnuia cu plãcere sã-i trimitã pe discipolii sãi în cãlãtorii însemnatepentru a se informa. Oare adusese Timotei atari ºtiri din patria sa? Sau poatecoloniºti din Galaþia s-au prezentat la Paul, în atelierul lui Acvila, pentrua-l informa despre ceea ce se petrece? Niºte predicatori strãini, oameni cupregãtire, au venit de la Ierusalim, ziceau ei, având scrisori de recomandaredin cercul lui Iacob. Ei vorbeau în casele fraþilor mai distinºi ºi în adunãrilereligioase. Ei spuneau cã Paul nu este un apostol adevãrat ca cei de la Ierusalim,


cã acesta nu l-a vãzut niciodatã pe Isus. Cã el singur a fost nevoit sã înveþeevanghelia de la vechii apostoli ºi care singuri sunt „competenþi”. El a omislucrul cel mai de seamã în predicile sale: ºi creºtinii proveniþi dintre pãgânisunt obligaþi sã þinã legea lui Moise. El a trecut acest lucru sub tãcere, deoarecevoia sã modeleze evanghelia dupã placul pãgânilor pentru a-i putea adunape cât mai mulþi posibil. El se poartã când într-un fel, când în altul. La Listra,el a orânduit ca Timotei sã fie circumcis, ca sã-i mãguleascã pe evrei; din contrã,pãgânilor nu le-a spus nimic despre circumciziune, ca sã fie pe placul lor.

Paul a fost tare zguduit. Prima sa Bisericã, pe care el o nãscuse în dureri,era pe cale sã se prãbuºeascã. Ce mult i-ar fi plãcut sã plece îndatã cu aceºtimesageri, sã se ducã la iubiþii sãi galateni; la aceºti copii mari cu o priviresincerã, dar cu inimi ºovãitoare. Dar chestiuni curente, grija pentru toateBisericile îl împiedicau. Cine erau aceºti oameni intrigaþi? De bunã seamãerau trimiºi ai acelor „fraþi mincinoºi ce se strecuraserã pe lângã dânsul”ºi ai acelor zeloþi care respingeau în mod fanatic tot ceea ce nu era iudaicºi se infiltraserã în tânãra Bisericã pentru a se folosi de ea în realizareavederilor lor politice, încercând chiar sã exercite asupra apostolilor un felde tiranie. Ei fãceau multã „vâlvã cu privire la lege” în comunitãþile paºniceale lui Paul, în case, în aºa fel încât „cearta ºi discordia” (Gal 5,15) deveniserãpâinea cea de toate zilele acolo unde mai înainte erau faptele Duhului. Paular fi putut da uitãrii atacul asupra persoanei sale; însã ca cineva, fãrã ºtirea lui,sã-i înºele pe aceºti copii ai naturii, fãrã ca ei s-o bãnuiascã, în comoara lorcea mai scumpã a credinþei ºi în libertatea lor în Cristos, asta îi sfâºia inima.Când Paul privea în urmã asupra lucrurilor pe care reuºise sã le realizezeîn comunitãþile sale, vedea în urma-i „raza de foc a Duhului”, vedea strãlucindcarisme peste carisme, minuni peste minuni. Noii convertiþi se rugau, cântau,îi adresau lui Cristos din Euharistie cântece de mulþumire, vorbeau diferitelimbi, îi vindecau pe bolnavi ºi fãceau minuni. ªi acum oare acest elan înãl-þãtor de viaþã nouã trebuia sã facã loc practicilor serbede ºi reci ca gheaþaale Legii? Dacã nu vrem sã-l considerãm pe Paul un lãudãros, atunci ne putemînchipui situaþia destul de serioasã în care se afla.

Asemenea unui general care înainte de hotãrârea decisivã îºi adunã înjurul sãu statul major, Paul îi reuni în jurul sãu pe toþi colaboratorii ºi tovarãºiisãi de arme, prezenþi la Efes, pentru a discuta cu dânºii: Timotei ºi Tit, Tihicºi Trofim din Efes, Gaius din Aristarh din Macedonia, Sostene ºi Erast dinCorint, Gaius din Derbe ºi Epafras din Colose. Tactica unui mare conducãtor

152 PAUL DIN TARS

de oameni se distinge prin faptul cã el face ca prietenii sãi sã ia parte lahotãrârile sale ca ºi cum acestea ar fi pornit de la dânºii.

Redactarea scrisorii trebuie plasatã la limita anilor 54-55. În sprijinul acesteiafirmaþii posedãm un criteriu extern. Paul îi dojeneºte pe galateni deoareceau lãsat sã li se impunã calendarul evreu cu anul sabatic. Or, noi ºtim dela Iosif Flaviu (Ant. Jud., 15, 1-2) cã anul 54 era un an sabatic. Probabil cãPaul scrie în cursul acestui an, pe care galatenii, induºi în eroare, îl celebrauîn spirit iudaic.

Scrisoarea întãreºte impresia cã Paul era un personaj pasionat. Epistolae, pentru a o caracteriza lapidar, scrisã cu litere de foc. În ideile fundamen-tale, prin motivaþiile biblice ºi felul de exprimare, ea este, ca sã spunem aºa,o schiþã pentru Scrisoarea cãtre Romani de mai târziu, pe când temperamentulºi tonul pasionat ne fac sã ne gândim la Scrisoarea a doua cãtre Corinteni.Unele cuvinte nu se explicã decât prin emoþia sfântã a momentului; aºa suntexpresiile de surprindere ºi consternare, blestemul repetat de douã ori asupraacelora care predicã o altã evanghelie, frazele întrerupte care denotã o puternicãtulburare a sentimentelor. Douã mari laitmotive dominã cuprinsul ºi succe-siunea ideilor care depind una de alta ºi se încruciºeazã în mod reciproc:1. motivul personal: originea primarã ºi autenticã a misiunii sale apostolice;2. motivul obiectiv al evangheliei sale despre mântuire prin credinþã.

Partea întâi a scrisorii este o violentã „apologia pro vita sua”, apãrareapropriei sale misiuni apostolice. El ºtie cã a primit prin Sfântul Duh exactaceleaºi drepturi ca ºi ceilalþi 12 apostoli. Aºadar, tãgãduirea misiunii saleapostolice l-a constrâns pe Paul sã se coboare în adâncul propriei conºtiinþeºi sã scoatã de acolo fundamentele teologice ale situaþiei sale excepþionale.Existã ceva mãreþ în aceastã siguranþã de neasemuit a chemãrii sale.

„Paul, apostol din partea oamenilor, nu din propria sa iniþiativã, ci numaidatoritã trimiterii lui Isus Cristos înviat. Toþi fraþii care mã asistã cu credinþãºi sunt în preajma mea sunt de acord cu textul acestei scrisori trimise Bisericilordin Galaþia. Daþi-mi voie ca fãrã înconjur sã trec la subiect! Eu mã mir cãaºa de repede pãrãsiþi evanghelia mea, spre a trece la o alta, care e cu totul opusã.Eu v-am condus primul la Cristos. Iar acum vã lãsaþi amãgiþi ca ºi cum arexista o altã evanghelie mai bunã, pe care eu aº fi ciopârþit-o. O atare evan-ghelie nu existã; dar existã oameni care vã sucesc capul ºi falsificã evanghelia.Chiar eu, Paul, sau unul dintre prietenii mei, sau chiar un înger din ceruri dacãv-ar vesti o altã evanghelie afarã de aceea pe care v-am vestit-o eu, sã fie afurisit.


Eu nu retrag nimic din ceea ce am spus ºi vã repet vorbele rostite cu ocaziaultimei ºederi la voi. Dacã cineva predicã o altã evanghelie, diferitã de ceape care v-am predicat-o eu, sã fie afurisit. S-a spus pe seama mea cã sunt unlinguºitor, dornic de a câºtiga popularitate, cã nu-mi pasã de Dumnezeu!Cã eu am speculat cu ºiretenie antipatia voastrã faþã de circumciziune ºi astfelam nesocotit cel mai bun lucru. Credeþi voi într-adevãr cã eu caut favoareaoamenilor? Dacã aceasta ar fi fost intenþia mea, de multã vreme aº fi renunþatla a-l sluji pe Cristos. Aceste douã lucruri nu pot sta împreunã. Nu, eu sunt robullui Cristos, lui îi aparþin cu pasiune ºi iubire.

Fraþilor, eu vreau sã vã explic încã o datã natura ºi obârºia evangheliei mele;ea nu este o nãscocire omeneascã. Eu n-am fost la ºcoala nici unui om, n-amfost ucenicul nici unui apostol, ci am primit-o printr-o descoperire directã.Mi se reproºeazã azi purtarea mea de altãdatã. Unii se mirã de faptul cãCristos mi-a apãrut la Damasc ºi cã m-a chemat sã fiu apostolul pãgânilor.Se fac tot felul de presupuneri asupra schimbãrii surprinzãtoare a pãrerilor mele.Dar cine e în stare sã schimbe planurile lui Dumnezeu? Acum recunosc cãDumnezeu m-a ales din sânul mamei mele ºi cã el a binevoit sã mã chemeprin harul sãu fãrã a þine cont de voinþa mea, ca sã-l descopere prin minepe Fiul sãu. Din acel ceas, hotãrârea mea a fost luatã. N-am avut sfat de lanici un om. Când Dumnezeu vorbeºte, carnea ºi sângele n-au nimic de spus.Niciodatã n-am cãutat sã intru în legãturã cu apostolii cei renumiþi de laIerusalim”.

Apoi Paul povesteºte într-un fel foarte viu întâmplãrile ce ne sunt dejacunoscute: ºederea sa în singurãtatea din Arabia, vizita sa la Damasc ºi Ierusalim,cãlãtoria în patria sa, deliberãrile la conciliul apostolic, împãrþirea þinuturilormisionare prin înþelegere ºi strângere de mânã. Aceasta este o dovadã suficientãcã învãþãtura ºi chemarea sa este de aceeaºi calitate ca ºi a iluºtrilor apostoli.Iar mai departe el povesteºte, ca o altã dovadã a concepþiei sale autonomedespre mântuire, cunoscutul conflict avut cu Petru la Antiohia. Argumen-tarea sa culmineazã cu urmãtoarea reflecþie: dacã cineva, ca om, urmândanumite prescripþii religioase cu ajutorul legii, ar putea sã ajungã la mântuire,atunci moartea lui Cristos ar fi fost fãrã nici un rost. Dumnezeu l-ar fi jertfitîn zadar pe Fiul sãu ºi prin aceastã jertfã ar fi comis o greºealã.

Paul ajunge acum la partea obiectivã: la tratarea temei celei mari a îndreptã-þirii prin credinþã. Pentru a putea evita o neînþelegere istoricã pe care o faceReforma, trebuie remarcat cã Paul nu vorbeºte aici despre faptele morale

154 PAUL DIN TARS

ale omului dupã justificare ºi nici despre viaþa omului în starea de har. Înpolemica cu adversarii, el ia în discuþie prima îndreptãþire, renaºterea omului,însuºirea mântuirii ºi realizarea mântuirii în fiecare suflet, trecerea de lastarea de pãcat la starea de har. Aceasta, în mod exclusiv, este lucrarea lui Dum-nezeu, o consecinþã a morþii ispãºitoare a lui Cristos, fãrã nici o contribuþiepersonalã din partea omului; orice act uman independent ºi bun din punctde vedere moral nu poate deveni cauza ºi condiþia de mântuire, în afarã de actulde credinþã însufleþit de iubire ºi plin de cãinþã. Dar însuºi acest act estelucrarea Duhului, aºa cã imboldul pleacã întotdeauna de la Dumnezeu.

Paul spulberã punctul de vedere al adversarilor sãi cu douã argumenteputernice; unul este pentru creºtinii veniþi din pãgânism, celãlalt pentruiudeo-creºtinii cunoscãtori ai Bibliei. Paul le aminteºte pãgânilor convertiþidespre experienþa lor sufleteascã, despre evenimentul convertirii lor:

„Când aþi îmbrãþiºat credinþa ºi (în Botez ºi Mir) l-aþi primit pe Sfântul Duhcare s-a revãrsat cu îmbelºugare asupra voastrã cu dovezi sensibile ºi faptestrãlucite, prin vorbiri profetice, vindecãri de bolnavi ºi minuni, prin cunoaºtereainimilor ºi prin emoþii puternice, ºtiaþi voi atunci despre legea mozaicã? Oaredatoraþi entuziasmul vostru pentru Cristos propriilor voastre eforturi moralesau poate respectãrii anumitor prescripþii cu privire la alimente sau a altorpractici, sau mai degrabã simplei primiri a predicilor mele? Nu v-am zugrãviteu în faþa ochilor chipul lui Isus aºa de viu încât aþi retrãit direct în sufletrãstignirea sa? Acum vã întreb numai un lucru: cine v-a încântat ºi v-a vrãjitîn felul acesta? Oare trebuia ca cineva sã spunã pe seama voastrã prostiacã într-un sfânt entuziasm aþi pornit pe calea lui Cristos ca în cele din urmãs-o sfârºiþi din nou în iudaism ºi în sãrãcãcioasele sale prescripþii externe?Voi aþi pãºit în ºcoala cea înaltã a cunoaºterii lui Dumnezeu ºi a cunoaºteriilui Cristos ºi Dumnezeu vã cunoaºte pe voi; ºi iatã cã voi vreþi acum sã vãîntoarceþi iarãºi la «primele elemente» ºi, ca niºte copii, sã începeþi a silabisi?Vreþi voi sã imitaþi pâraiele voastre de munte, care curg la vale aºa de frumosºi de cristalin din Sultan-Dagh ºi apoi se pierd în bãltoace aducãtoare defriguri ºi se preling neproductive ºi sãrãcãcioase? Unde e acea perioadã minu-natã a primei voastre iubiri faþã de Cristos, a încrederii dintre mine ºi voi?Când au izbucnit primele furtuni ale prigoanei, iar voi eraþi aºa de mândride a suferi pentru Cristos, cine v-a dat puterea pentru aºa ceva? Oare toateacestea au fost zadarnice?”


Al doilea argument e luat din Biblie, din explicarea tipic alegoricã a figuriicelei mai mari ºi pline de credinþã din Vechiul Testament, figura preferatãa poporului evreu. Abraham era tipul, strãbunul spiritual al tuturor celor carecred. Fãgãduinþele care i-au fost fãcute nu sunt legate de descendenþa dupãtrup, de o moºtenire sau legãturã de sânge. Mântuirea fãgãduitã lui nu esteprivilegiul unei rase, ci un bun general, al întregii omeniri, la fel de universaldupã cum este însãºi Biserica. În el ni s-a arãtat calea mântuirii pentru toatevremurile: credinþa. Moise, cu cãrþile sale de legi, nu a venit decât dupã430 de ani. El a avut de a face cu un popor devenit pe jumãtate sãlbatic, cutotul înstrãinat de Dumnezeu din cauza ºederii sale prelungite printre pãgâni.Acest popor avea nevoie de o educaþie de secole sub frâul aspru al legii.Aºadar, la început legea avea un caracter tranzitoriu în planul mântuirii,doar o valoare pedagogicã pentru anii minoritãþii spirituale. Dar acum a venitplinãtatea vremii. Omenirea a pãrãsit ºcoala elementarã ºi a fost primitã înºcoala superioarã a lui Cristos, în care nu mai existã nici o deosebire întreevrei ºi pãgâni, greci ºi strãini, stãpâni sau slugi, bãrbat sau femeie.

Dupã ce Paul, cu armele sale puternice ale argumentãrii, ºi-a zdrobit adver-sarii, devine iarãºi calm ca o mamã ºi dã curs liber sentimentelor sale. „Acumaº dori ca o mamã sã îndur din nou chinurile unei naºteri de dragul vostru ºisã-mi schimb vocea, ca sã vã vorbesc aºa cum o mamã se adreseazã copiluluisãu!” Totuºi, e demn de remarcat ce contraste întruneºte în sine acest om:o logicã tare ca oþelul, o voinþã de fier, aliatã cu o gingãºie de mamã! Astfelse aseamãnã cu Învãþãtorul sãu divin. Paul face o scrutã pauzã în dictareºi apoi merge la ultimul atac:

„Voi credeþi cã eu poate nu înþeleg nimic din legea lui Moise? Ascultaþio întâmplare pe care vreau s-o ºi tãlmãcesc dupã toate regulile interpelãriiiudaice. ªtiþi cã Abraham a avut doi fii. Ismael era fiul servitoarei Agar, rodulimpulsului sexual; Isaac era fiul Sarei, al stãpânei, rodul fãgãduinþei divine.Regãsim aici o asemãnare cu cele douã legãminte ale lui Dumnezeu: celvechi de pe muntele Sinai, care aduce pe lume copii sclavi, ºi noul legãmântde pe muntele Sion, care dã naºtere la copiii lui Dumnezeu! Agar înseamnãîn limba arabã „munte” (hahar) ºi indicã Sinaiul, dar reprezintã totodatã Ierusa-limul de astãzi care este mama noastrã de sclavi, prin constrângerea moralãpe care o exercitã ºi nu vrea sã ºtie nimic de libertate. Dimpotrivã, Sara cealiberã este tipul noului Ierusalim. Eliberat de orice constrângere moralã, eleste mama noastrã spiritualã. Cei ce vã ademenesc sunt fiii lui Agar, copiii

156 PAUL DIN TARS

roabei, pe când noi suntem fiii femeii libere ºi ai fãgãduinþei. Sub ochii voºtrise repetã astãzi, ca ºi odinioarã, aceeaºi istorie: fiul femeii libere, evangheliacea adevãratã, e prigonit de fiul sclavei, religia legii. Spuneþi, aºadar, celorce vã ademenesc cã ei sunt fiii roabei; noi suntem cei liberi. Cristos ne-adobândit aceastã libertate. Poate fi oare o evanghelie mai frumoasã? Însãaceastã libertate nu înseamnã o desfrânare, dupã cum ne acuzã duºmanii noºtri!Prin libertatea lui Cristos, noi am fost scoºi din slujba elementelor, a demonilor,a puterilor ursitei ºi eliberaþi de prescripþiile omeneºti ºi am intrat în slujbalui Cristos. Dar aici domneºte iubirea; ºi tocmai aceastã poruncã a iubiriieste cãlcatã în chip ruºinos de cei ce vã ademenesc. De când au venit ei la voi,e numai ceartã ºi vrajbã! Alþii au o mie de prescripþii, însã legea noastrãcreºtinã spune: lãsaþi-vã conduºi de Duh! Priviþi totul în Cristos ºi atuncinu vor izbucni faptele trupului, patimile, pe când roadele Duhului se vor coacepe arborele vieþii voastre. Cine seamãnã în ogorul trupului, acela va recoltastricãciune. Cine seamãnã în Duh va recolta roadele Duhului. Pe acest ogorse maturizeazã recolta fericirii.

Tãierea ºi netãierea împrejur, acestea-s lucruri secundare. Ceea ce contezãe viaþa cea nouã, fãptura cea nouã în Cristos. Cine respectã aceastã regulã,asupra aceluia se revarsã pacea ºi milostivirea. Însã un bãrbat care, de dragullui Cristos, a fost bãtut cu pietre ºi care mai poartã ºi acum în trup cicatricele,ar trebui sã fie lãsat în pace!” Rãnile primite de Paul la Listra, fiind în slujbalui Cristos, sunt documentul ºi sigiliul apostolatului sãu. Galatenii din sudcunosc originea acestor stigmate. Crucea este marele mister în care Paulrezumã totul ºi care stã contra lumii.

Cu aceastã magistralã scrisoare, Paul i-a nãscut pentru Cristos prin dureripentru a doua oarã pe iubiþii sãi galateni (4,19). Ne putem închipui scenelemiºcãtoare care s-au strecurat în comunitãþile galatene la citirea acesteiscrisori, la vederea „literelor mari” (6,11) scrise cu mâna tremurândã. De acumnu vom mai auzi intrigi în aceastã zonã a misiunii lui Paul. Dupã câte se pare,duºmanii au luat-o la fugã ºi, ca un roi de lãcuste, au nãvãlit asupra altorcomunitãþi. În curând îi vom vedea cã apar la Corint.

Þãranii galateni, care au dus pe valea Meandrului spre Antiohia, metropolaGalaþiei, scrisoarea iubitului lor apostol, nu presimþeau ce comoarã preþioasãduceau cu dânºii: un document de libertate, de o valoare istoricã universalã.În Frigia a rãsunat mai întâi cuvântul despre libertatea creºtinã. „Fraþilor,Cristos ne-a condus la libertate, voi sunteþi chemaþi la libertate”. Când a mai


trecut vreodatã prin lume un astfel de om, care a ºtiut sã uneascã o asemeneadãruire faþã de fraþi cu o atare libertate de spirit, care s-a fãcut servitorultuturor, ºi totuºi nu a fost niciodatã sclavul oamenilor? Cãci acela este cel mailiber dintre cei liberi, care e liber de propriul sãu eu ºi care poate spune cuPaul: „Eu nu mai trãiesc propriul meu eu, ci Cristos trãieºte în mine”.

42. Înþelepciunea lumii ºi nebunia crucii

1Cor 1-4;

Corint! Noi ºtim din ce elemente disparate a fost formatã aceastã colonieromanã, aceastã piaþã de comerþ european, acest oraº de negustori ºi marinari.La o sutã de ani dupã distrugerea sa, el a fost reînviat prin cuvântul puternical lui Cezar. Am vãzut din ce straturi de populaþie, fãrã aristocraþie ºi fãrãtradiþie, se formase comunitatea creºtinã de aici, cu câtã greutate s-a desãvârºitunitatea ei. Corint! Acest nume evocã o lume plinã de contraste ºi contradicþii.Corintul nu avea o populaþie sedentarã de þãrani ca ºi Galaþia; nici o burghezierespectabilã ca Filipi, ci o mulþime pestriþã, fluctuantã, cu o continuã revãr-sare ºi scurgere de credincioºi din alte þãri. Aici nu adia aerul curat ºi pãtrunzãtorde pe Sinai, ci atmosfera înãbuºitoare a Afroditei de pe Acrocorint. Icoanape care Paul ne-o schiþeazã despre Corint în cele douã scrisori ale sale e puþinîmbucurãtoare.

Cât timp a stat la Corint, Paul a reuºit, cu puterea superioarã a spirituluisãu, sã menþinã comunitatea într-o poziþie moralã înaltã ºi sã pãstreze ordinea.De atunci trecuserã patru ani. Aspectul comunitãþii se schimbase. Uºurãtateagreacã ºi liberalismul venit din Orient au produs situaþii care pânã acumerau strãine Bisericii. Nu exista nici un oraº grec fãrã partide ºi grupãri.Chestiunile personale deveniserã probleme principale, o beþie de libertate înviaþa moralã era consecinþa constrângerii politice. Paul stabilise principiullibertãþii creºtine în locul constrângerii legii iudaice. Lucrul acesta consti-tuia o iniþiativã importantã. Despre libertatea conºtiinþei întreaga antichi-tate nu ºtia nimic; nici evreii ºi nici pãgânii. Paul a preluat în chip genialo idee fundamentalã a lui Isus Cristos („Adevãrul vã va face liberi”) ºi aintrodus-o în învãþãtura creºtinã. Prin aceasta a dat naºtere spiritului occidentalcreºtin ºi a devenit marele pedagog al Europei creºtine.

Însã ce luptã uriaºã a trebuit el sã dea pentru a feri aceastã libertate detoate rãstãlmãcirile! Paul avea de apãrat libertatea cea nouã, de curând câºtigatã,

158 PAUL DIN TARS

împotriva a doi adversari: în Galaþia, împotriva iudaismului îngust, la Corint,împotriva fioroºilor apostoli ai unei libertãþi fãrã frâu, care se trãgea în partedin partidul liberal iudaic, în parte din cercurile cultului dionisiac. La aceastãdorinþã aprinsã de libertate s-a mai asociat încã un element care a favorizatformarea de partide: intelectualismul grecesc, care strãbate întreaga dezvol-tare a spiritului grecesc. Viaþa spiritualã greceascã era strãbãtutã ºi de uncurent de individualism ºi grecii nu puteau sã înþeleagã de ce Paul interve-nise cu atâta pasiune pentru comuniunea ºi unitatea bisericeascã. În gândireagreacã mai zãcea o ispitã: etica greacã nu era dominatã numai de cunoaºtere,ci ºi de dorinþa de fericire. Acest eudemonism nu înþelegea decât cu greupredica lui Paul despre cruce.

Apolo se întorsese de la Corint ºi îi prezentase apostolului un raportasupra primejdiei ce ameninþa acolo. Alte ºtiri mai noi îi fuseserã comuni-cate. Scandalurile morale printre neofiþi se înmulþiserã. Astãzi luau parte lacina euharisticã, în ziua urmãtoare erau vãzuþi în templul Afroditei sau stândla masã în templul lui Serapis. Paul trebuia sã intervinã. El a adresat comuni-tãþii prima sa scrisoare, în care le interzice sã aibã legãturi cu desfrânaþii,înºelãtorii, hulitorii de Dumnezeu ºi beþivii (5,9). Aceste douã scrisori careau ajuns pânã la noi nu sunt decât o parte dintr-o corespondenþã mai vastã,care s-a purtat între Paul ºi comunitate. E lucru curios faptul cã aceastã primãscrisoare cãtre corinteni s-a pierdut. Sau poate a fost deturnatã? În antichitate,unii, mai ales grecii, aveau idei ciudate în ceea ce priveºte proprietatea literarã.La Tesalonic, cu puþin înainte, o scrisoare a apostolului a fost falsificatã, iaraltele se pierd fãrã urmã.

Pe lângã scrisorile apostolului mai existau ºi mesajele personale. Astfel,înaintea expedierii primei scrisori cãtre Corinteni, Paul l-a trimis acolo petânãrul Timotei, ca unul care lucrase cu dânsul la întemeierea acelei comuni-tãþi, ca sã le aducã aminte corintenilor adevãrurile fundamentale ale credinþeiºi moralei, „regulile de conduitã în Cristos” aºa cum el le învãþase în toateBisericile, în acord cu ceilalþi apostoli” (4,17). Probabil cã Timotei trebuiasã se ocupe ºi de strângerea unor colete pentru Ierusalim. Se vede cã din acestmotiv i s-au alãturat ºi Erast, trezorierul oraºului, ºi alþi câþiva fraþi. Timoteitrebuia sã meargã la Corint prin Troas ºi Macedonia, probabil cã ºi de acoloveniserã veºti rele. În orice caz, Paul era deja plecat la redactarea scrisoriiamintite. Curând dupã aceea, o distinsã doamnã creºtinã, Cloe de la Corint,i-a dat de ºtire lui Paul printr-un servitor despre dezbinarea comunitãþii de


la Corint ºi despre rãspândirea desfrâului. Deoarece unii indivizi pierduserãîntr-o mãsurã aºa de mare sensul sfinþirii personale ºi austeritatea moralei,Paul a fost nevoit sã îndepãrteze primejdia, recurgând la disciplina emanatãde comunitatea bisericeascã. Dacã nici aceastã strategie nu dãdea rezultat,atunci nu mai era nimic de sperat, fapt ce explicã lupta pasionatã pentru unitateaºi comuniunea bisericeascã.

Se formaserã trei partide pe lângã vechiul nucleu de credincioºi care þineauîncã la Paul. Din prima grupã a fost luat Apolo drept cap al comunitãþii ºiopozant al lui Paul. Amândoi erau cuprinºi de o mare înflãcãrare pentru Cristos,dar fiecare avea felul sãu deosebit de a predica. Apolo era un spirit speculativ;prelegerile sale strãluceau prin profunzimea platonicã, prin dicþiunea clasicãºi eleganþa retoricã. Dimpotrivã, Paul era un realist, bãrbatul care trecuse pringrele încercãri, care te fermeca prin puterea realitãþii ºi vãpaia pasiunii sale.Ambele feluri de a predica sunt admise de Bisericã. Însã, pentru semigreciisuperficiali, cãrora le plãceau plãsmuirile de idei, felul lui Paul era prea dur.Partizanii lui Apolo, al noului maestru în ale înþelepciunii, au folosit numelepredicatorului lor ca un strigãt de luptã: „Eu sunt al lui Apolo!”

Pe lângã aceasta, grupa iudaicã a comunitãþii sporise prin venirea oamenilordin Orient, Palestina ºi Ierusalim. În portul Cancreea debarcaserã iudeo-creºtinicu multe pretenþii, prezentând scrisori de la vechii apostoli, botezaþi fiindprobabil de Petru, de a cãrui prietenie personalã se fãleau, iar pe Paul îlsocoteau în chip dispreþuitor ca fiind un apostol de mâna a doua, deoarece elnu avusese nici o legãturã cu Isus. El e „cel mai neînsemnat dintre apostoli”ºi nu se ºtie dacã l-a vãzut pe Cristos cel ceresc. El e mai prejos decât Moiseºi, cu toate acestea, vrea sã-l înlãture pe acesta. Cine a vãzut vreodatã faþa sastrãlucind ca aceea a lui Moise? Faptul cã Paul nu se foloseºte de privilegiulrezervat în mod obiºnuit funcþiei de apostol, de a fi întreþinut pe seama comuni-tãþii, e o dovadã cã el nu e sigur de cauza sa. În curând, aceºti iudeo-creºtini,care strigau: „Eu sunt al lui Chefa (Petru)!”, ºi-au format o grupare însemnatã.Paul nu s-a îndoit nici o clipã cã Petru nu ºtia nimic de acest abuz ºi nu vorbeadecât cu veneraþie despre dânsul. El nu condamna efortul de-a aduna comuni-tãþile împrãºtiate într-o unitate foarte închegatã sub autoritatea lui Petru.Însã faptul cã unii puneau în joc, împotriva apostolatului sãu, primit direct dela Cristos, autoritatea capului apostolilor, era resimþit de Paul ca o loviturãdatã chiar lui Cristos, ai cãrui credincioºi administratori voiau sã fie amândoi.

160 PAUL DIN TARS

ªi ca absurditatea sã ajungã la culme, exista ºi o a treia grupare, formatãdin predicatori iluminaþi ai libertãþii ºi din „superapostoli”, care refuzau sãse numeascã dupã vreun om. Ei îl puneau în joc chiar pe Cristos împotrivaslujitorilor sãi, spunând: „Eu sunt al lui Cristos!” Aceasta era culmea prostiei,capii acestor rãzvrãtiþi erau probabil niºte evrei imigranþi, care se credeauavând o legãturã deosebitã cu Cristos, deoarece îl cunoscuserã în chip omenesc.Aceºtia erau adversarii cei mai periculoºi. Ei nu admiteau cã Cristos vorbeaprin Paul, cã acesta este „pãtruns de Duhul Domnului” (7,40). Aici e ceva maimult decât o curatã copilãrie. Oricine, bazându-se pe învãþãtor, se revoltãcontra slugii sale, se revoltã, în general, contra orânduirii bisericeºti. Dinacest cerc exaltat a lui Cristos vor fi fost aceia care se credeau dezlegaþi detoate normele morale, prin practicarea unei asceze superioare, refuzând cãsã-toria ºi tãgãduind, ca expresie a unui spiritualism exagerat, învierea trupului.Ei îºi urmau „experienþa personalã” ºi considerau crucea, forma durabilãa vieþii creºtine, o „nebunie”. De aceea, poþi nãzui la o situaþie stabilã în lume,poþi lua parte la jertfele zeilor, poþi sã recunoºti competenþa tribunalelor pãgâneîn discordiile dintre creºtini.

Aºa stãteau lucrurile la Corint. Se impunea o acþiune rapidã. Înainte desosirea lui Timotei la Corint, trebuia adresat comunitãþii un cuvânt apostolic,spre a-i uºura munca. Când Paul se ocupã de o problemã, atunci el o duceîntr-o luminã cuprinzãtoare. El se pricepe sã ridice mizeria sufletelor micila înãlþimea ideilor mãreþe. Sostene, conducãtorul de odinioarã al sinagogii,care fusese cucerit de Apolo pentru Cristos ºi care îl însoþise la Efes, vaservi de intermediar între Paul ºi Biserica de la Corint. El va trebui sã sem-neze ºi sã dea mãrturii împreunã cu Paul despre conþinutul scrisorii. Aceastaera dovada cã Paul ºi Apolo erau într-o înþelegere deplinã. Asta trebuiaus-o ºtie ºi corintenii! Paul voia sã-l trimitã pânã ºi pe Apolo ca mijlocitorla Corint, dar în astfel de împrejurãri n-a avut curajul. O noapte întreagãs-a zbuciumat Paul în rugãciuni ºi lacrimi pentru sufletele copiilor sãi. Nu esteel oare pãrintele lor? „N-a lucrat oare Cristos prin el în mijlocul lor?” (4,15).

Din nou atelierul lui Acvila este locul sfânt unde duhul lui Dumnezeuatinge cu o uºoarã loviturã de aripi duhul apostolului. Paul dicteazã, iarSostene scrie.

În primele patru capitole, Paul vorbeºte despre sciziunile din comuni-tate ºi motivul adevãrat: preþuirea exageratã a ceea ce este curat omenesc ºipersonal, lipsa de judecãþi supranaturale, aroganþa spiritualã, setea dupã


înþelepciunea goalã a cuvintelor. Partizanilor lui Apolo, care atribuiau o maimare valoare botezului personal, deoarece le fusese conferit de Apolo, Paulse vede nevoit sã le explice adevãrul creºtin, elementar, cã nu existã decâtun singur Botez, ºi care, în mod exclusiv, îºi trage valoarea din moarteape cruce a lui Cristos. El e bucuros cã, dupã obiceiul sãu, nu a dat botezulpersonal. Ce efect viu produce acest pasaj! De altfel, e un exemplu clasical corecturilor pe care le aduce redactorul lucrãrii sale atunci când scriesub o inspiraþie pentru dânsul inconºtientã. „Mulþumesc lui Dumnezeu cãnu am botezat pe nimeni dintre voi, în afarã de Crispus ºi Gaius; aºa cãnimeni nu se poate fãli: eu am fost botezat de Paul”. „Ah, da, eu i-ambotezat ºi pe cei din casa lui Stefanas”. „Oare s-a rãstignit Paul pentru voi?Aþi fost botezaþi în numele lui Paul?” întreabã el. Sau poate sã vã facã fericiþifilozofia ºi retorica greacã? N-ar fi atunci moartea lui Cristos un lux fãrã rost?Atunci Cristos i-ar fi chemat, în primul rând, pe filozofi ºi pe cei mari aiacestei lumi! Însã priviþi numai o datã spre comunitatea voastrã! Nu este eaformatã în cea mai mare parte din oameni de rând, fãrã culturã filozoficã,ba chiar sclavi? Ce este altceva aceastã înþelepciune greacã, decât un ansamblude subtilitãþi care nu conduc la nici un rezultat practic! Cu aceastã riglã falsãvreþi voi sã-i mãsuraþi pe predicatorii creºtini? Aici Paul face aluzie la întâm-plarea cu filozofii de la Atena. Nu vedeþi voi cã filozofia lor a murit, numai ºtie de unde vine ºi încotro merge, cã lumea a ajuns la un punct cândse spune: „Dumnezeu a arãtat drept nebunie înþelepciunea lumii ºi ceea celumea socoate drept nebunie, aceea a ales Dumnezeu, ca sã-i ruºineze pecei înþelepþi”. Credeþi voi cã religia creºtinã nu are o înþelepciune proprieºi cã e nevoitã s-o împrumute de la greci? Nu, noi vestim înþelepciunea ceaascunsã ºi tainicã a lui Dumnezeu, care e mai adâncã decât cea greceascã,pe care nici unul dintre înþelepþii greci nu a cunoscut-o, care e incomensu-rabilã ºi pe care numai Sfântul Duh e capabil sã o pãtrundã pânã la fund.Paul se serveºte de conceptul supraraþional al înþelepciunii aºa cum apareîn Vechiul Testament (Isus Sirah, Proverbele) ºi o opune „înþelepciunii”greceºti. Nu mai puþin de 16 ori, în expresii mereu noi, Paul vorbeºte deincapacitatea înþelepciunii acestei lumi de a stabili ºi a pãtrunde credinþasupranaturalã; el stabileºte idealul înþelepciunii creºtine, care se bazeazãpe cunoaºterea misterului rãscumpãrãrii ºi pe încorporarea întregii omeniriîn unitatea trupului mistic al lui Cristos. Oricine a înþeles acest lucru esteînþelept în sensul creºtin, este o „fiinþã condusã de duh”. Dar eu nu puteam

162 PAUL DIN TARS

încã sã vã iniþiez în aceste gânduri înalte, deoarece voi nu eraþi decât niºteneofiþi ºi începãtori în cele ale credinþei. Mai întâi trebuie sã învãþaþi a cunoaºtecele elementare. Dovadã cã nu le aveþi încã pe acestea e faptul cã între voiexistã gelozii puerile ºi dezbinãri.

De aceea, nu aveþi nici un drept sã faceþi vreo deosebire între predica-torii evangheliei. Astfel de comparaþii sunt cu totul fãrã nici o valoare. Toþiapostolii au aceeaºi misiune, sunt în slujba Domnului, chiar dacã fiecareare talentul sãu. Într-o icoanã minunatã, Paul descrie rolul lucrãtorilor evan-gheliei în sistemul creºtin din decursul veacurilor. Asemenea unui „arhitectprevãzãtor”, Paul a desenat planul ºi a pus temelia. Aceasta este doctrinaeconomiei mântuirii, în chip deosebit înþeleasã de dânsul, misterul ascuns,evanghelia trupului mistic al lui Cristos. Pe aceste principii trebuie sã clã-deascã mai departe toþi teologii creºtini. Dar construcþia trebuie sã fiearmonioasã ºi unitarã. Paul deosebeºte douã feluri de constructori înteologie: pe de o parte, arhitecþi iscusiþi, care pe principiile date construiescmai departe ºi cu cel mai bun material înalþã o construcþie vrednicã deDumnezeu, ºi cârpacii care construiesc pe stâncã sau pe marmurã cu pãmânt,paie ºi cherestea uºoarã ºi îmbracã aceastã cârpealã cu o faþadã înºelãtoare.„Ziua Domnului”, conflagraþia universalã ºi judecata de pe urmã, mareacatastrofã o va scoate la ivealã. Lucrarea arhitectului prevãzãtor va rezistala foc, aºa dupã cum vechile temple de marmurã de la Corint au înfruntatdistrugerea lui Mummius. Din contrã, lucrarea cârpaciului se va prãbuºi ºi elva trebui sã fie bucuros dacã „scapã cu câteva arsuri”. Paul a împrumutataceste imagini de la teofaniile Vechiului Testament, în care focul înconjurãcarul Domnului atunci când vine la judecatã. Este focul lui Dumnezeu carecerceteazã ºi dezvãluie gândurile ºi simþãmintele oamenilor. Biserica a vãzutîn acest text clasic o aluzie la învãþãtura despre purgatoriu.

Valoarea judecãþii corintenilor îngâmfaþi asupra lui Paul e cu totul lipsitãde sens. În aceastã materie nici un tribunal omenesc nu este competent, cinumai Dumnezeu. Ce ridicole apar aceste grupãri formate în jurul unui numesonor, când nici marele Paul nu ºi-a permis vreodatã o judecatã asupra persoaneisale! „Aceasta trebuie sã o þinã minte mai ales aceia pentru care Biblia nu edestul de profundã, care vor sã fie mai biblici decât Biblia ºi care zic: Noivrem sã trecem dincolo de ceea ce este scris!” (4,6). Cât de neînsemnatãeste aceastã discuþie sãrãcãcioasã, aceastã apreciere a persoanelor când aiîn faþa ochilor mãreþia! Paul vede în faþa lui cosmosul întreg; el îl concepe


ca o piramidã în al cãrei vârf este însuºi Dumnezeu: „Paul, Apolo ºi Chefa,lumea, viaþa ºi moartea, prezentul ºi viitorul; toate sunt ale voastre; voisunteþi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu” (3,23). Fiecare individeste un nimic, întregul univers e nimic, dacã nu e încorporat în Cristos; chiarCristos ar fi nimic, dacã el n-ar culmina în Dumnezeu, care e totul în toate.

Dar Paul deþine o armã ºi mai tãioasã! Îi combate pe greci cu propria lorarmã, cu ironia socraticã, în care el este maestru, ºi aratã prin aceasta cã e„înþelept” chiar ºi în înþelesul grecesc al cuvântului. Ignoranþa cea înþeleaptãa lui Socrate apare aici în haina creºtinã. „Cine se crede înþelept sã se facãmai întâi smintit, ca sã devinã apoi înþelept”. Cu un umor delicios, el îi atingepe unii noi convertiþi care purtau de ici-colo spoiala gnozei greceºti, care înbeþia lor intelectualã priveau de sus credinþa simplã a oamenilor de rând.„Abia aþi fost botezaþi ºi deja sunteþi sãtui ºi îndopaþi cu înþelepciune ºi harmesianic ºi vã credeþi regi, sus pe cai, fiind pãrtaºi la stãpânirea regeascãa lui Cristos, fãrã ca noi sã vã fi ajutat sã vã urcaþi pe cai. O, dacã aº fi ºieu acolo ca sã mã pot juca un pic de-a regele! Totuºi, noi, apostolii, suntemca niºte interpreþi în spectacolul lumii; voi, însã, din loja regalã, priviþi înjos spre noi. Noi, apostolii, suntem numai niºte «nebuni în Cristos», iar voisunteþi «cei înþelepþi în Cristos». Noi suntem slabi, iar voi sunteþi tari. Noisuntem dispreþuiþi, iar voi sunteþi onoraþi!” ªi deodatã ironia se schimbãîntr-o seriozitate adâncã. E strigãtul inimii pline de amãrãciune, povestireasuferinþelor care încadreazã viaþa sa: „Pânã în ceasul acesta suferim de foameºi sete, suntem goi, batjocoriþi ºi alungaþi, fãrã adãpost... Am ajuns calepãdãtura lumii ºi drojdia tuturor”. Din adâncul inimii sale pãrinteºti, elle aduce aminte de timpul când ei, ca niºte copii mici, stãteau în jurul sãu,pãrintele lor sufletesc, ºi-i sorbeau cuvintele ieºite de pe buze. „Chiar deaþi avea mii de învãþãtori în Cristos, totuºi nu aveþi mai mulþi pãrinþi, cãcieu am devenit pãrintele vostru prin evanghelie în Isus Cristos”.

Paul nu se regãsea în faþa adevãratei filozofii greceºti, în faþa acelei „rectaratio” despre care Conciliul Vatican împreunã cu principele scolasticii spuncã aratã elementele raþionale ale credinþei („fundamenta fidei demonstrat”),ci în faþa reprezentanþilor acelei filozofii populare care-ºi bãtuse joc de dânsulîn Areopag. În Scrisoarea cãtre Filipeni (4,8), el împinge aºa de departeidealul înþelepciunii creºtine pânã la a scrie: „În sfârºit, fraþilor, ceea ce estemereu adevãrat, tot ceea ce este mereu cinstit, tot ceea ce este mereu drept,sfânt, vrednic de iubire, de laudã ºi virtuos, acestea sã vã fie în gând!”

164 PAUL DIN TARS

Paul nu respingea metoda lui Apolo, care obiºnuia sã clãdeascã adevãrulevanghelic pe motive filozofice, însã nu-i plãcea exgerarea. El nu voia sã-ilase lui Dumnezeu judecata asupra acestui fapt. El însuºi a pus pietrelecunoaºterii credinþei creºtine pe unicul fundament care este Cristos. DeºiPaul era un gânditor adânc ºi cultivat, totuºi el ºtia din propria experienþãcã realitatea cea mai de preþ se aflã dincolo de raþiunea noastrã ºi cã pãtrun-derea lumii divine, care ni s-a deschis nouã prin Cristos, cere o atitudinecu totul nouã, diferitã de aceea care a fost pânã acum. Aceasta e starea despirit recunoscutã de cãtre Augustin în cuvântul profetului Isaia ºi careconstituie esenþa atitudinii creºtine: „Nisi credideritis, non intelligetis” (dacãnu veþi crede mai întâi, nu veþi ajunge la adevãrata cunoaºtere).

43. „Multe daruri, dar un singur Duh”

Scrisoarea întâi cãtre Corinteni, continuare

Paul ajunsese departe cu scrisoarea lui când cineva a bãtut cu putere lauºa lui Acvila. Afarã erau trei bãrbaþi din Corint: Stefanas, Fortunatus ºiAhaicus. Ei aduceau o scrisoare din partea comunitãþii din Corint. Deoarecetrimiºii fãceau parte din grupul cel mai vechi al comunitãþii, scrisoareavenea negreºit de la conducãtori ºi era scrisã din numele partidului ataºatde Paul. Paul a rãsuflat uºurat. Aºadar, se pare cã ºi Corintul vrea sã-ºi revinã.„Frate Stefanas, citeºte-ne scrisoarea!” Chipul apostolului s-a întunecat.Veºtile nu erau îmbucurãtoare. Paul ºi-a dat seama cã la Corint exista tendinþade a i se critica poruncile ºi de a le rãstãlmãci. În aceastã scrisoare corinteniiîi cer apostolului directive asupra problemelor mai de seamã care îi agitauºi dezbinau. Falºii predicatori ai libertãþii vestiserã libertatea absolutã înrelaþiile sexuale ºi-ºi întemeiau aceastã doctrinã pe noua libertate creºtinã,care nu admite nici o restricþie: „Totul e permis; totul stã în puterea mea(exousia)”. Din punct de vedere moral, relaþiile sexuale erau socotite ca osatisfacere indiferentã a unei necesitãþi naturale, aºa cum e mâncarea ºibãutura. Un membru de seamã al comunitãþii trãia într-o legãturã incestuoasãcu soacra sa. O atare legãturã era opritã chiar ºi de legea romanã. Fãrã ase sinchisi de aceastã interdicþie, unii o încãlcau dupã bunul lor plac, acceptândcãsãtoria între rude, care nu era una adevãratã. Atmosfera eroticã a pãgâ-nismului a condus treptat la dispreþul faþã de cãsãtorie. Paralel cu acestdispreþ s-a dezvoltat prostituþia în clasele de jos ºi moda curtezanelor la clasele


de sus. La Corint se predica descompunerea cãsãtoriei, atât de duºmãnoasãvieþii, chiar în numele principiilor creºtinismului. Alþii, dimpotrivã, respin-geau orice relaþie sexualã, chiar ºi cele într-o cãsãtorie legitimã, afirmândcã ele erau nedemne de om ºi cã îi pãtau. Aceastã pãrere îºi avea origineaîn concepþia dualistã, foarte rãspânditã în lumea greacã, dintr-o duºmãnieîntre trup ºi suflet. Sectele iudaice rãspândeau idei asemãnãtoare. Aºadar,corintenii întrebau dacã orice legãturã sexualã e opritã; dacã e mai bine ase cãsãtori sau nu, având în vedere apropiata venire a lui Cristos; ce poziþiesã aibã faþã de divorþ; dacã au voie sã meargã sã se judece la tribunalele pãgâne;dacã au voie sã mãnânce carnea ce provenea de la jertfele pãgânilor; dacãaveau voie sã ia parte la ospeþele de jertfã ale pãgânilor. Ei aveau tot felulde îndoieli cu privire la sãrbãtorile religioase. Femeile din Corint râvneaula aceeaºi poziþie cu bãrbaþii la serviciile religioase, vorbeau în adunãri ºiapãreau fãrã vãl pe cap. Agapele degeneraserã în benchetuieli unde deose-birea dintre bogaþi ºi sãraci se fãcea simþitã în mod neplãcut. Unii întrebauce e de preferat: darul limbilor sau al profeþiilor? Un creºtin care avea darullimbilor ar fi strigat: „Blestemat sã fie Isus!” Apoi ºi învierea morþilordãdea mari bãtãi de cap grecilor.

Desigur, aceastã scrisoare n-a fost o lecturã plãcutã pentru Paul. Însã pentrunoi ea este o binefacere, deoarece ea l-a constrâns pe apostol sã ia poziþiefaþã de toate aceste probleme ºi prin aceasta ne facem o idee despre viaþaBisericii primare, pe care altfel n-am fi putut s-o cunoaºtem. Astfel, Scrisoareaîntâi cãtre Corinteni a devenit cea mai bogatã ºi cea mai interesantã dintretoate scrisorile pauline. În luarea de poziþii de cãtre Paul faþã de fiecare problemãapare clar caracterul particular al dublei existenþe a creºtinului care, potrivitapostolului, trãieºte în douã lumi. Paul nu împãrtãºeºte pãrerea dupã carecreºtinul ar fi liber de orice greºealã. Creºtinul se aflã mereu într-o mareîncordare moralã, într-o dublã formã de existenþã: el trãieºte „în Cristos”,dar trãieºte ºi în aceastã lume. Paul descrie starea creºtinului care, cufundatîn moartea lui Cristos ºi îngropat, a înviat cu el la o viaþã nouã ºi e „îmbrãcatîn Cristos”. El a murit pentru pãcat, iar pãcatul nu mai are nici un drept asupralui. Însã în faþa acestei trãiri mistico-pneumatice, Paul nu închide niciodatãochii faþã de realitãþile crude. El nu se îngrozeºte pentru faptul cã pãcatule mereu prezent. Aºadar, creºtinul trãieºte într-o mare tensiune, într-o polaritatece nu poate fi suprimatã aici, pe pãmânt.

166 PAUL DIN TARS

Aceastã concepþie de viaþã creºtinã, plasatã într-o stare de tensiune, potrivitcu rãspunsul apostolului, acþioneazã în direcþii diferite: 1. în sfera sexualã, înatitudinea creºtinului faþã de viaþa sexualã, faþã de cãsãtorie ºi celibat; aiciPaul pune temelia moralei creºtine cu privire la cãsãtorie; 2. în chestiuneadreptului privat, în discuþiile juridice cu privire la dreptul de a poseda baniºi bunuri; 3. în problema socialã, care în antichitate privea în esenþã situaþiafemeii ºi a sclavilor; 4. în problema relaþiilor cu pãgânii, care se referea maiîntâi la participarea la jertfe, la ospeþele de jertfã ºi la cultul împãraþilor.În toate aceste direcþii, Paul a pus temelia unei orânduiri sociale creºtine.Aici se vãd primele începuturi ale dreptului bisericesc de mai târziu.

Fruntaºii comunitãþii se fãcuserã ºi ei vinovaþi de tolerarea unui incest public.Acum Paul le dã poruncã strictã: „Îndepãrtaþi-l pe rãufãcãtor din mijloculnostru!” Paul cunoaºte o pedeapsã ºi mai asprã decât excomunicarea, careînsemna excluderea respectivului din comuniunea Bisericii: este vorba dea-l da Satanei. Comunitatea trebuia sã se adune, el fiind prezent cu spiritul,sã-l blesteme în mod solemn pe cel vinovat ºi sã-l lase astfel un timp înputerea rãzbunãtoare a duºmanului veºnic. Prin acest mijloc, sufletul sãutrebuia sã fie îndrumat spre pocãinþã ºi mântuit. Dreptul penal al Bisericiitrebuie sã tindã mereu la îndreptarea ºi la mântuirea sufletului. La Paul motivulera adânc religios: trupul nu-i mai aparþine creºtinului, el nu poate dispunedupã plac de dânsul; el este un membru al trupului lui Cristos; deci, nupoate fi profanat în contact cu prostituatele.

Chiar ºi problema dreptului privat îl preocupã în egalã mãsurã pe Paul.El nu voia ca cineva sã apeleze la tribunalele pãgâne în litigiile cu privire laproprietate ºi onoare. Chiar ºi evreii din diasporã aveau tribunalele lor proprii.Paul îºi întemeiazã interdicþia nu numai pe consideraþia de care trebuia sãse bucure Biserica, ci ºi pe demnitatea superioarã a creºtinului care îi vinede la comuniunea misticã cu Cristos. Acest principiu al jurisdicþiei internea Bisericii, chiar în cazul proceselor particulare, se va impune în mod progresiv.Au fost cazuri rare de creºtini acuzându-se în faþa judecãtorilor pãgâni. Abiadupã Constantin, statul a devenit creºtin ºi s-a schimbat situaþia.

Problema cãsãtoriei era rezolvatã de Paul nu numai din punct de vederenatural, dar ºi etic, þinându-se cont de consideraþiile mistice ºi spirituale. Paulmãsoarã toate lucrurile în relaþie cu trupul mistic al lui Cristos ºi cu viaþareligioasã a comunitãþii. Pentru el, cãsãtoria ºi fecioria nu sunt în contradicþie.Respectul faþã de ambele stãri de viaþã se degajã din acelaºi fond: misterul


lui Cristos. Cãsãtoria ca atare nu este mai prejos decât celibatul, ci numaifaþã de feciorie. ªi numai atunci când decizia este înþeleasã ºi trãitã ca o ofrandãde iubire fãcutã Binelui suprem, izvorât dintr-o voinþã curatã. Scopul veºnical personalitãþii este acelaºi atât în stare de feciorie, ca ºi în cea de cãsãtorie.Numai atunci cãsãtoria trece pe planul al doilea, când e depãºitã de ovaloare mai înaltã, ºi aceasta se petrece într-o dãruire totalã lui Dumnezeu,acel „vacare Deo” (a te ocupa de Dumnezeu). Fiind o excepþie, ea nu poatefi decât privilegiul unor aleºi, cuprinºi de har, ºi care urmeazã o cale superioarã.În aceasta nu existã nici o subapreciere a cãsãtoriei. Din cele spuse rezultãcã renunþarea temporarã la legãturile cãsãtoriei spre a se putea dedica maimult lui Dumnezeu e ceva bun. Ar însemna sã forþãm textul dacã amîncerca sã tãgãduim cã dezvoltãrile apostolatului ºi-ar scoate o forþã particu-larã din credinþa sa în transformarea apropiatã a lucrurilor: „Timpul este scurt,trece figura acestei lumi”. Dar nu poate fi vorba de ostilitate faþã de cãsãtorie,dacã ne gândim cã acelaºi om a scris ºi versetul 5,28 din Scrisoarea cãtreEfeseni, în care laudã cãsãtoria ca un mister al lui Cristos. Aºadar, preþuireafecioriei de cãtre Paul nu vine din anumite consideraþii de utilitate sau dintr-orãcealã a sentimentelor. Adevãratul motiv este gradul superior de libertatea spiritului ºi a inimii.

Dupã Paul, chemarea la creºtinism nu schimbã cu nimic starea socialãa creºtinului. În interiorul sãu, acesta e liber faþã de lucrurile exterioare. Creºti-nismul nu vrea sã schimbe situaþia personalã, ci numai starea de spirit a credin-cioºilor sãi. Schimbarea condiþiilor sociale urmeazã de la sine. Apos-tolatul aplicã acest principiu la diferite categorii de viaþã. Eºti sclav? Nu luabotezul ca un pretext pentru eliberare, ci spre a-þi îndeplini în mod mai conºtiin-cios îndatoririle, presupunând mereu cã starea ta de creºtin nu e în primejdie.Eºti evreu? Cautã sã nu ascunzi urmele tãierii împrejur, lucru ce se practicafoarte des spre a se putea sustrage batjocurilor din bãile publice. Eºti netãiatîmprejur? Nu te mai tãia! Circumstanþele externe nu joacã nici un rol, „înCristos” ceea ce valoreazã e numai omul cel nou. Trãieºti într-o cãsãtorie mixtãcu un soþ pãgân? În acest caz, legãtura trebuie desfãcutã doar când credinþasoþului creºtin ar fi în primejdie. Aici Paul nu se bazeazã pe o tradiþie apos-tolicã, ci pe propria sa pãrere dedusã din Spiritul lui Cristos. Fãcând lucrulacesta, el nu stricã legea lui Cristos, deoarece acest caz nu este prevãzut înevanghelie. Pe viitor se vor mai ivi asemenea cazuri. Condusã de Spiritul

168 PAUL DIN TARS

Domnului, Biserica trebuie sã aibã posibilitatea de a soluþiona noi cazuriprin Duhul lui Cristos. Aici nu este vorba de nici o cãsãtorie sacramentalã,întãritã prin misterul unirii mistice cu Cristos. În acest caz, creºtinul nu trebuiesã aibã mai puþinã libertate decât pãgânul. În virtutea inspiraþiei sale, Apostolulîl declarã liber. Acesta este vestitul „privilegiu paulin” care are însemnãtateîncã ºi astãzi în þãrile de misiune.

O altã întrebare delicatã, supusã judecãþii lui Paul, a fost aceea a cãrniijertfite idolilor. Poziþia clarã ºi bine cugetatã pe care a luat-o este ºi aicifoarte semnificativã. Era vorba de un lucru care în viaþa de toate zilele, înrelaþiile sociale, implicã aproape fiecare familie. Toate ocaziile posibile dinfamilie sau evenimentele publice erau prilejul unei jertfe ºi al unui ospãþ.Carnea rãmasã neconsumatã la jertfe era folositã în familie sau vândutã laun preþ rezonabil mãcelarilor. Cu ocazia sãrbãtorilor publice, aveau locbanchete populare. Lucrul acesta era un izvor continuu de griji ºi îndoielipentru sufletele scrupuloase. Erau ei obligaþi sã renunþe la cei ce livrau carnea?Trebuiau sã refuze invitaþiile rudelor ºi ale prietenilor? Aveau ei voie sã iaparte la un ospãþ de jertfã? Paul gãseºte o portiþã de ieºire din aceastã situaþiegrea. El manifestã indiferenþã moralã atunci când e vorba de mâncare ºibãuturã. Aici, creºtinul e cu totul liber. El poate mânca tot ceea ce se vindela mãcelãrie, poate primi fãrã grijã invitaþia unui prieten pãgân la o cinãîn familie, deoarece zeii cãrora le-a fost jertfitã carnea nu sunt dumnezei, cinumai idoli. Dar deîndatã ce aceste fapte au intrat în domeniul conºtiinþei,în conºtiinþa proprie sau a altora, ele capãtã un caracter moral. De îndatãce eu cred în aceste fantome sau altcineva se scandalizeazã când mã vedemâncând aceste cãrnuri, atunci nu-mi este permis sã fac acest lucru, deoarececredinþa faþã de propria conºtiinþã sau luarea în consideraþie a conºtiinþeiaproapelui sunt rãnite. Cu totul altceva e situaþia de participare la ospãþul dejertfã sub forma unui cult în templu. Niciodatã ea nu poate fi o acþiune mutã,ci ar fi o expresie a credinþei în demonii pe care Paul îi vede cã lucreazã înspatele acestui cult al zeilor.

În capitolul al nouãlea, Paul întrerupse brusc ºirul ideilor pentru a reluafirul pãrãsit. Se contesta titlul sãu de apostol, obiectându-se cã el nu esteapostol din primele ore, cã el nu l-a vãzut pe Cristos ºi pentru acest motivel evitã sã primeascã o recompensã din partea comunitãþilor. Aici Paul sesimte lovit în punctul cel mai sensibil. Aºadar, evenimentul de la Damasceste egal cu zero? Renunþarea benevolã la recompensã ºi munca manualã


îi rãpeau demnitatea de apostol? Din contrã, dupã evenimentul de la Damasc,el este trimis direct de Cristos spre a-l sluji într-o manierã cu totul nouã. Afi apostol, pentru Paul nu înseamnã a fi slujit ºi flatat de cãtre comunitãþi;ºi mai puþin a ascunde comorile lui Cristos; a pãzi cu gelozie descoperirile saleºi a te bucura în tainã de propria mântuire; din contrã, a fi apostol înseamnãa vesti ºi a predica bogãþia mare a cunoaºterii lui Cristos. Chemarea la apos-tolat l-a surprins fãrã ca mãcar sã o fi cãutat, ba chiar împotriva voinþei sale,atunci când la Damasc a fost „rãpit” de Cristos. O mânã s-a lãsat asupra luiºi vai de el dacã ar fi încercat sã se descotoroseascã, asemenea lui Iona, profetul!„Mã apasã o obligaþie: vai mie dacã nu predic evanghelia!” Dar aceastã obli-gaþie îi este, în acelaºi timp, nesfârºit de dulce ºi, în ciuda tuturor sufe-rinþelor, un sentiment de fericire îi inundã sufletul. De aici izvorãsc cutezanþaºi conºtiinþa valorii apostolului. Cine îl atacã în aceastã privinþã îl loveºteîn pupila ochilor. „Mai bine mor decât sã mã despoaie cineva de aceastãcinste!” De aici se degajã ºi noul sãu concept creºtin despre libertate: „Undeeste Duhul Domnului, acolo este libertate” (2Cor 3,17). Paul nu are pretenþiade a exercita o „tiranie spiritualã”: „Noi n-am voit sã punem stãpânire pe cre-dinþa voastrã, ci sã contribuim la bucuria voastrã!” (2Cor 1,24). Evanghelianu e o cãmaºã de forþã. Fiecare sã se dezvolte dupã felul sãu de a fi sub legeacea dulce a harului. Ca mãdular al trupului mistic al lui Cristos, adevãratulcreºtin se aflã sub impulsul Duhului lui Cristos, al Pneumei sfinte; prin urmare,el nu are de cãutat voinþa lui Dumnezeu în cartea Legii, el poartã în sinelegea lui Cristos; el este un „ennomos Christu”, un supus al lui Cristos(1Cor 9,21).

Cã latura care lãsa de dorit la corinteni era ºi lipsa de ordine, aceastareiese clar din dojana apostolului pentru caracterul zgomotos al adunãrilorreligioase. Trebuie sã fi fost ceva urât când femeile, neþinând cont de ierarhiasexelor, au îndepãrtat orice consideraþie asupra aspectului exterior, a cãruiexpresie era vãlul capului, au luat cuvântul, sau când una, având darul caris-melor, a putut sã strige: „Anathema Iesus!” O femeie fãrã vãl îºi tãgãduiasexul, situaþia socialã; ea îºi arãta lipsa de respect faþã de sfinþii îngeri caresunt apãrãtorii ºi paznicii bunelor moravuri, ea dispreþuia ierarhia sexelorvoitã de Dumnezeu, a cercurilor de funcþiuni pe care le atribuia femeilorconstituþia lor fiziologicã sau spiritualã. Biserica, excluzând femeia de lafuncþiile preoþeºti ºi de la ierarhie, era conºtientã cã acþioneazã potrivit cuspiritul lui Cristos. Însã, în relaþiile supreme ºi personale ale sufletului cuDumnezeu, nu existã nici bãrbat ºi nici femeie.

170 PAUL DIN TARS

Biserica primarã a gãsit expresia cea mai frumoasã a iubirii frãþeºti înagape; dar foarte curând ea a devenit la Corint ocazia de a arãta o stare despirit antisocialã. Paul ajunge aici la inima creºtinismului primar, la izvorulunitãþii sale sociale ºi al puterii, la izvorul tinereþii din care Biserica sereînnoieºte mereu ºi de unde spiritul de apostolat se revarsã în toate mem-brele corpului mistic. Euharistia le dãdea credincioºilor chezãºia cã Stãpânulceresc e mereu prezent între ei ca un conducãtor nevãzut. Ea era ºi sursacurãþiei lor.

Noi ºtim cum stima ºi preþuia Paul carismele, care înflãcãrau pe acea vremeinimile uscate de cãtre iudaism ºi împietrite de pãgânism, sub impulsul aºtep-tãrii înflãcãrate a venirii lui Cristos. Ele erau „dovezi ale duhului ºi ale puterii”ºi serveau în chip deosebit la extinderea creºtinismului. „În ce aþi fost voimai prejos decât celelalte comunitãþi?”, îi întrebã el pe corinteni. „Oare sem-nele apostolilor nu au fost sãvârºite în mijlocul vostru prin minuni ºi demon-straþii ale puterii?” Cu toate acestea, mulþi corinteni împingeau exaltarea reli-gioasã pânã la o adevãratã beþie, considerându-se ca niºte supraoameni spiritualiºi cãutau în extravaganþele darului vorbirii culmea perfecþiunii. Paul deose-beºte clar adevãrata carismã a „limbilor”, aºa cum a apãrut pentru prima datãla Rusalii ca expresie a unei puternice emoþii religioase produse de DuhulSfânt, de acea deviaþie a „vorbirii în limbi” care îºi are obârºia în domeniulobscur al subconºtientului ºi al iraþionalului, primejdie în care cad aºa deuºor naturile slabe. Paul se pronunþã cu claritate împotriva acestei preþuiriexagerate a elementului sentimental, a cãrui obârºie cu greu poate fi contro-latã, venind din adâncul subconºtientului ºi provocând uºor stãri de sufletbolnãvicioase. De aceea, el le-a arãtat corintenilor „o cale excelentã”, o caleºi mai bunã decât credinþa, nãdejdea ºi cunoaºterea. În mãreþul sãu imn dedicatiubirii lui Dumnezeu, probabil un ecou al unei cuvântãri pe care a þinut-o întimpul serviciului religios ºi într-un moment de profundã emoþie spiri-tualã, Paul ne oferã un model clasic de cuvântare profeticã. Acest discurs repre-zintã culmea cea mai înaltã a scrierilor Noului Testament. În Paul ardeaun foc ce nu era din lumea aceasta, pe care însuºi Fiul lui Dumnezeu l-a aprinsdin oceanul de flãcãri ale vieþii trinitare (Lc 12,49). Pasiunea sa cea maiputernicã, ce umplea întreaga-i fiinþã, îl îndemna sã vesteascã la toþi oameniiiubirea universalã ºi mântuitoare a lui Cristos ºi sã aprindã lumea cu acest focal iubirii lui Cristos. Probabil cã în anii tinereþii a fost ºi el cuprins de dorinþade a fi un om pentru sine, sã aibã interese, treburi ºi bucurii particulare.


Însã atari apucãturi omeneºti de mult se prefãcuserã în cenuºã în focul dela Damasc. Comparatã cu iubirea lui Cristos, care l-a îmboldit sã-i oferejertfa totalã a vieþii sale, orice altã faptã îi apare lipsitã de valoare, un jocal intereselor egoiste, asemãnate cu o grãmadã de gunoi. Dacã ar vorbi limbileoamenilor ºi ale îngerilor ºi n-ar avea aceastã iubire, el n-ar fi decât o armãrãsunãtoare ºi un chimval zãngãnitor, asemãnându-se cu acei preoþi ai Cibelei,a cãror ocupaþie era de a utiliza acele instrumente. Chiar dacã ar avea ocredinþã mare ca sã mute munþii ºi chiar dacã ºi-ar dãrui toate bunurile sale,averea, pergamentele ºi cãrþile sfinte, care-i erau atât de dragi, ba chiar des-ar lãsa ars de viu în circul lui Nero ca o torþã vie, urcând liber pe rug caPeregrinus Proteus, cinicul, ºi ar face toate acestea numai dintr-un interesegoist, toate acestea nu i-ar sluji la nimic. Pentru el existã numai un singurlucru demn de viaþã ºi care trebuie sã fie þinta lumii întregi: a te dedica ºia te mistui în slujba iubirii supreme, a cãrui simbol e crucea ºi inima strã-punsã a Fiului lui Dumnezeu. O astfel de iubire nu cautã ce este al sãu, e cutotul deosebitã de orice altã iubire care vrea numai sã se bucure. Aceastãiubire are diferite forme. Ea absoarbe, transformã ºi pãtrunde individual.

Aºadar, în jurul acestor doi poli se învârte gândirea apostolului: CinaDomnului ºi iubirea supranaturalã a lui Dumnezeu, care se adapã din acestizvor. Toate celelalte apar a fi ca un preludiu sau ca o consecinþã. Pentru acestmotiv, Scrisoarea întâi cãtre Corinteni s-ar putea numi documentul euharistical secolului apostolic. Cu toate acestea, Paul n-a ajuns la subiectul cel maiadânc sau cel de pe urmã. Când un om ca Paul vorbeºte fie despre lucrurilecele mai obiºnuite, fie despre cele mai extraordinare, el vorbeºte cu totulnatural despre secretul sãu cel mai ascuns, despre sfânta Pneumã. Când Paulvorbeºte despre Euharistie, carisme, iubire, atunci totul scânteiazã în luminaacestui „Spirit”. „Dumnezeu este spirit” spune Paul. „Dumnezeu este iubire”spune sfântul Ioan. ªi, în fond, amândoi au spus acelaºi lucru. Nici extazele,nici rãpirile, nici chiar cuvintele spirituale ale profeþilor nu sunt lucrul de bazãîn creºtinism, ci a-l avea pe Sfântul Duh. Sfântul Duh este acela care dã naºterecredinþei: „Nimeni nu poate spune «Isus este Domnul» decât în Duhul Sfânt”.El este principiul care ordoneazã acest organism aºa de complex care esteBiserica; el este legãtura de unitate în diversitatea serviciilor sale. ªi pentruca acest spirit sã nu fie confundat cu duhurile de jos, Paul indicã un semndistinctiv foarte clar: Sfântul Duh este Duhul lui Isus, este inseparabil de Isusºi nu poate niciodatã sã-l contrazicã. Spre a deosebi duhurile, Paul fixeazã

172 PAUL DIN TARS

aceastã regulã: tot ceea ce se face în acord cu Isus, toate care sunt cerutede cunoaºterea lui Isus ºi de iubirea lui Isus, toate acestea vin de la SfântulDuh. Dar tot ceea ce duce departe de Isus, tot ceea ce îl blestemã sau tãgã-duieºte nu vine de la el. ªi deoarece Cristos ºi Biserica formeazã o unitateinseparabilã, este valabil urmãtorul principiu: tot ceea ce face sã progre-seze spiritul de comunitate este acþiunea Sfântului Duh. Iar tot ce duce ladezbinare, discordie, gelozie, cultul persoanei ºi, mai ales, are efecte negative,este opera duhului rãu.

Dogma pe care grecii o admiteau cel mai greu era aceea a învierii morþilor.Paul a a aflat acest lucru încã la Atena, atunci când, la auzul cuvântului încauzã, adunarea a început sã râdã. Trebuie s-o mai audã încã o datã în faþaprocuratorului Festus. Pentru acest motiv, el lãmureºte la urmã marea sa temãteologicã: învierea. Dupã dânsul, economia mântuirii graviteazã în jurul atrei evenimente, istoria omenirii se învârte în jurul a trei puncte de sprijin:moartea, învierea ºi revenirea lui Cristos. El repetã încã o datã dovezileprincipale, scoase din predica sa oralã. Cristos a acþionat în toate pentru mân-tuirea noastrã. Învierea a fost sãvârºitã ca un complement ºi încoronare amorþii sale aducãtoare de mântuire. Fãrã dânsa, crucea ºi moartea lui Isusar fi rãmas fãrã efect ºi incomplete. Puterea pe care Tatãl a dat-o Fiului sãueste pentru Paul dovada de netãgãduit cã Isus este aducãtorul ºi regele împãrã-þiei lui Dumnezeu, cã puterea noului eon a început sã lucreze ºi cã ea e dejaactivã. Dovada, pe care o va aduce mai târziu în Scrisoarea cãtre Romani(cap. 6 ºi 8), are iarãºi un caracter mistico-paulin. Principiul care dã viaþãeste Pneuma divinã. Avându-l pe Sfântul Duh, toþi creºtinii iau parte lamoartea, la învierea ºi la strãlucirea viitoare a lui Cristos. Prin încorporareaîn trupul mistic, fiecare creºtin e asigurat de învierea viitoare. Învierea luiCristos este începutul erei celei noi, parusia lui Cristos este desãvârºireaei. Moartea ºi învierea nu sunt numai realitãþi pe care trebuie sã le credem,ci ºi puteri de mântuire care lucreazã în viaþa fiecãrui creºtin. Fiecare creºtineste antrenat într-un chip imaterial la moartea ºi învierea lui Cristos. În celedin urmã, în maniera corintenilor liberali, ºi totuºi superstiþioºi, Paul recurgela un argument „ad hominem” în realitate izbitor. La Corint se întâmplase caunii sã se boteze a doua oarã în locul pãrinþilor ºi rudelor, morþi în pãgânism.A tãgãdui învierea ºi a consacra acest corp prin botez pentru nemurire, cumse împacã oare aceste douã lucruri? Oricine tãgãduieºte învierea nu cunoaºteputerea Sfântului Duh ºi însemnãtatea botezului; îi rãpeºte credinþei creºtine


tot conþinutul ei, face ca speranþa creºtinã sã fie zadarnicã, iar pe apostoliîi prezintã ca pe niºte martori mincinoºi. Dacã aceastã credinþã nu este decâto fantezie a unor oameni smintiþi, nu mai are rost sã te înfrânezi; avântulinimii e zadarnic, viaþa apostolilor, care este o moarte continuã, nu are niciun sens, ºi atunci are valoare îndemnul: „Sã mâncãm ºi sã bem, cãci mâinevom muri”. Aºadar, învierea o poate tãgãdui numai acela care „nu are nici ocunoºtinþã despre Dumnezeu”.

Paul risipeºte ultima obiecþiune a corintenilor referitoare la imposibili-tatea de a-ºi reprezenta trupul înviat. Trupul nostru pãmântesc va suferi oschimbare adâncã, în sensul seminþei a cãrei viaþã ascunsã se va arãta atuncicând înveliºul se va sfãrâma, va muri ºi va putrezi. Sãmânþa supranaturalã,depusã în noi prin botez, se va dezvolta ºi va fi conformã cu trupul gloriosal lui Cristos, potrivit cu valoarea spiritualã a fiecãrui botezat.

Cu acest strigãt puternic de biruinþã el îºi încheie argumentarea:„Moartea a fost înghiþitã de biruinþã! O, moarte, unde este biruinþa ta? O,moarte, unde este imboldul tãu?”

În acest timp, Timotei trebuie sã fi ajuns la Corint. Paul se teme ca nucumva el sã fie expus batjocurilor din cauza tinereþii ºi misiunii sale aºa dedelicate. De aceea, el cere pentru Timotei o primire prietenoasã ºi o însoþiresigurã. El însuºi vrea sã mai rãmânã la Efes pânã la Rusalii ºi aºteaptãîntoarcerea ucenicului. Pentru marea sãrbãtoare din luna mai în cinstea luiArtemis, el a plãnuit o intensã propagandã creºtinã împotriva pãgânismului.„O largã poartã mi s-a deschis, dar sunt mulþi duºmani”.

Puternica scrisoare este gata. Paul cere sã i se mai citeascã o datã. Apoiia pana din mâna lui Sostene: „Acest salut vi-l scriu eu, Paul, cu propria-mimânã. Dacã cineva nu-l iubeºte pe Domnul Isus, sã fie afurisit (Sã fie judecatde Dumnezeu). Marana tha!” Aºa va striga comunitatea când, dupã sãrutulfrãþesc, va fi cititã scrisoarea.

44. „Mare este Diana a efesenilor”

Fap 19,23-40

Era în luna mai a anului 57. Dupã cum presupun unii, Paul tocmai seîntorsese dintr-o scurtã cãlãtorie la Corint. Pe cât se pare, reîntoarcerea saa coincis cu marile sãrbãtori din luna mai de la Efes, care transformau oraºulo datã la patru ani într-un bâlci uriaº ºi într-un balamuc fãrã seamãn.

174 PAUL DIN TARS

Sãrbãtorile se desfãºurau în jurul templului minunat al lui Artemis. Lunamai era închinatã acestei zeiþe. Întreaga regiune, precum ºi grãdinile maha-lalelor, pânã sus pe înãlþimile Pionului ºi ale Coressusului, se scãldau într-omare de flori. Lume multã, din toate oraºele de pe coastã, din insulele ºi dininteriorul Asiei Mici se îmbulzeau ca sã o cinsteascã pe marea zeiþã ºi sãdea frâu liber patimilor.

Paul ºtia din experienþã cã afluenþa maselor la sãrbãtoarea din luna maifavoriza rãspândirea ideilor sale ºi el voia sã se slujeascã de aceasta pentrua propaga creºtinismul. În idealismul sãu, care uneori l-a fãcut sã þinã preapuþin seama de realitate ºi de interesele profane ale mulþimii, el nu aîntrevãzut cã cei care renunþã la templul lui Artemis, la preoþimea cea depra-vatã ºi la toþi eunucii, la prostituatele din templu, magicieni, comercianþi,cântãreþi din flaut, ghicitori ºi astrologi nu erau duºmanii sãi cei mai vizaþi,el nu ºi-a dat seama cã duºmanii sãi cei mai periculoºi erau mai curând dinlumea comercianþilor ºi negustorilor oraºului, în special fabricanþii de obiectede artã ºi argintarii, micii negustori de mãrunþiºuri ºi devoþionale, a cãror pungãera în joc ºi cãrora, de altfel, nu prea le pãsa de Artemis. Furtuna s-a iscatde unde Paul se aºtepta cel mai puþin.

Autodafeul pe care Paul nu demult îl provocase, sau cel puþin îl favori-zase ºi în cursul cãruia au fost arse în piaþã cãrþile de magie, nu rãmãsese fãrãurmãri în vânzarea acestei literaturi josnice aici, la Efes. Iar dacã ne gândimcã în toate oraºele de pe þãrmul Asiei Mici ºi din arhipelag, prin activitateafãrã rãgaz a apostolului ºi a colaboratorilor sãi, se formaserã comunitãþi creºtine,care acum nu mai veneau la sãrbãtoarea lui Artemis ºi pe cât se poate i-au reþinutºi pe alþii de la aºa ceva, e de la sine înþeles cã în acest an sãrbãtoarea n-aavut atâþia strãini, iar negoþul s-a bucurat de puþine realizãri. Lucrul acestas-a simþit cel mai mult în rândul argintarilor. Cãlãtorii care se întorceau de laEfes aveau grijã sã ia pentru dânºii ºi pentru ai lor câte o amintire, o statuieauritã sau argintatã de-a Artemisei, o imagine a templului ei, care se purtauca amulete împotriva tuturor primejdiilor. În felul acesta, zeiþa asigura pâineameºteºugarilor oraºului. Îndatã s-a fãcut legãtura între mersul prost al aface-rilor ºi prozelitismul lui Paul. Demetrius, care probabil avea în atelierele salemulþi desenatori ºi cizelatori ce fabricau din lut, argint, plumb ºi aur statuete,mici temple ºi niºe cu chipul zeiþei cãzut din ceruri, s-a fãcut purtãtorul decuvânt al muncitorilor ºi asociaþilor corporaþiei sale. Trebuie de ºtiut cã încãde atunci Efesul era un târg public în care îºi fãcuserã deja apariþia unele


idei socialiste. Din cauzã cã afacerile au început sã meargã prost, întreprinzã-torii au fost siliþi sã concedieze mulþi muncitori sau sã le scadã salariile.Asemenea unui ºef de sindicat modern, Demetrius i-a chemat pe muncitorila grevã, însã ºtia foarte bine sã aþâþe ºi furia mulþimii împotriva lui Paulºi a creºtinismului ce se înfiripa.

Miile de muncitori ce umblau încoace ºi încolo fãrã de lucru, zecile de miide strãini curioºi ºi doritori de scandal erau o pradã uºoarã pentru intrigilevicleanului Demetrius. În curând, cartierul vechiului oraº din jurul Artemisionului,cu numeroasele sale prãvãlioare, a devenit un furnicar agitat. Demetrius s-aurcat pe scara cea mare a templului, de unde se vedea scânteind înfiorãtorrelicvariul cu chipul de aur al idolului gigant, ºi a vorbit mulþimii: „Bãrbaþi,dupã cum ºtiþi, din aceastã ocupaþie decurge bunãstarea noastrã. Însã acumvedeþi ºi ascultaþi cum acest Paul, prin învãþãtura sa, potrivit cãreia nu existãzei fãcuþi de mâinile oamenilor, a convertit ºi înstrãinat mult popor nu numaiîn Efes, ci în toatã provincia Asiei”. Cuvântarea a fost o împletire foarte abilãde sete de câºtig ºi instincte religioase, de patriotism local ºi superstiþie. „ªie de temut ca nu numai corporaþia noastrã sã fie ameninþatã, ba chiar ºi templulmarii zeiþe Artemis sã fie fãcut de batjocurã ºi ea sã fie deposedatã de mãreþiasa, pe care o venereazã Asia ºi lumea întreagã”.

Grija argintarilor era întemeiatã. Numai metoda lor de luptã n-a fost potri-vitã. Ce rost avea faptul cã ei, ca niºte nebuni, bãteau cu picioarele în pãmânt,fãceau gãlãgie ºi ore întregi umblau strigând: „Mare este Artemis a efesenilor!”În cele din urmã, s-a gãsit soluþia: „La teatru! La teatru! Paul sã fie dusînaintea tribunalului poporului! Paul sã fie dat leilor!” Ca la un semnal, gloatasãlbaticã s-a nãpustit din preajma templului în cartierul evreiesc, undelocuia Acvila ºi Paul, spre a se duce apoi la teatrul din centrul oraºului.Semicercul acestui teatru, ale cãrui trepte urcau pe pantele Pion-ului, cuprivirea deschisã spre mare, cuprindea cam douãzeci ºi cinci de mii delocuri. Oameni dezinteresaþi ce se plimbau, pelerini ce nu ºtiau despre cee vorba, personalul prãvãliilor, al hotelurilor ºi al bãncilor de pe Agora sealãturarã gloatei; bãrbaþi serioºi din biblioteca lui Celsus, tineri din stadion,din gimnazii, bãi ºi terenurile de sport, toþi erau mânaþi cu forþa ºi împinºispre marele semicerc de piatrã din faþa imensei scene. Statuile albe, strãluci-toare, de zei ºi zeiþe, eroi ºi împãraþi, priveau tãcute în jos aceastã mulþimegãlãgioasã. Pe scenã acuzaþii, ca niºte criminali, palizi ºi tremurând, cu rãnilesângerânde, Gaius ºi Aristarh, cei doi prieteni macedoneni ai lui Paul, pe

176 PAUL DIN TARS

care lumea îi recunoscuse pe drum ºi-i luase cu sine. E posibil ca ºi casa luiAcvila ºi Priscila sã fi fost devastatã, iar bunii oameni bãtuþi ºi purtaþi cu ei.E mai probabil cã cei doi s-au oferit de bunãvoie ºi au mers ca sã calmezefuria poporului. Paul dã despre ei aceastã mãrturie plinã de recunoºtinþã:„Salutã pe Acvila ºi Priscila, colaboratorii mei în Cristos, care ºi-au pus capulpentru viaþa mea”.

Paul a scãpat de la moarte numai datoritã Providenþei. În acel momentnu era acasã. Desigur cã el se afla în sala de curs a lui Tyrannus. Câþivadiscipoli de-ai sãi i-au adus vestea cã mulþimea cere o judecatã popularãîmpotriva lui ºi cã Gaius ºi Aristarh sunt în primejdie de moarte. Paul, bazatpe dreptul sãu de cetãþean roman, voia sã meargã la teatru ca sã se prezinteîn faþa poporului ºi sã-i scape pe colaboratorii sãi. Dar ºtia prea bine cãdreptul sãu de cetãþean nu-l va proteja deloc în faþa furiei populare. În aceaclipã nu mai judeca, ci dãdea glas inimii sale doritoare de martiriu. Uceniciil-au reþinut ºi i-au barat ieºirea. Iatã cã vine o nouã veste. Unii dintre asiarhi,care-i erau prieteni, i-au trimis vorbã cã ar face mai bine sã nu vinã (v. 31),cãci sosirea sa la teatru ar complica ºi mai mult lucrurile.

Între timp, la teatru era o mare învãlmãºealã. Demetrius nu mai era stãpânpe situaþie. Plebea îi târâse cu dânsa din cartierul evreiesc ºi pe câþiva evreipe care-i ura. ªefii sinagogilor se temeau sã nu fie amestecaþi în miºcareade rãscoalã contra creºtinilor ºi veniserã ºi ei la teatru. Ei îl împingeau înaintepe unul dintre ai lor, cu numele de Alexandru, un duºman înverºunat al lui Paul.Acesta trebuia sã explice mulþimii cã Paul nu numai cã nu era unul dintreai lor, dar cã era un apostat ºi un excomunicat. El stãtea la îndoialã, darcoreligionarii sãi l-au împins sus pe scenã; acum trebuie sã vorbeascã. El faceun semn cu mâna. Atunci, unul din mulþime strigã: „Un evreu, un evreu!”Întregul teatru se ia dupã dânsul ºi strigãtul frenetic al maselor vuieºte înfaþa balustradelor de marmurã de la avanscenã: „Mare este Artemis din Efes!”Luca pomeneºte cu o uºoarã ironie o trãsãturã caracteristicã a maselor: „Ceamai mare parte din mulþime nu ºtia pentru ce se adunase”.

Guvernatorul, cel dintâi funcþionar al oraºului, despre care ni se face men-þiune în decrete ºi inscripþii ºi pe monede, este un bun psiholog ºi cunoscãtorde oameni. Din fericire, nu e un demagog, ci un funcþionar conºtient deresponsabilitatea sa. El cunoaºte fenomenul de luptã cu fiarele; când fiarae obositã, atunci trebuie sã i se dea lovitura de graþie. El lasã poporul sã seoboseascã, strigând timp de douã ore. Când puterea vocilor a slãbit, el pãºeºte


pe una dintre porþile proscenei ºi priveºte calm ºi cu fermitate aceastã masãumanã obositã, ca un experimentat conducãtor în adunãri. Calmul sãu seimpune. Conºtiinþa adunãrii umane revine progresiv. A urmat o tãcere demai multe minute, care a acþionat ca o pauzã de gândire asupra lui însuºi.Patima mulþimii ricoºeazã de poziþia fermã a guvernatorului oraºului: „Religianu e ceva de discutat. Stima faþã de Artemis e ceva de netãgãduit. Nu existãnici sacrilegiu ºi nici hulã. Aºadar, e vorba numai de o chestiune economicã,de o problemã civilã, din cauza unei pagube în afaceri. Dacã Demetrius ºitovarãºii sãi pot sã-ºi motiveze plângerea, sã se adreseze tribunalului competent.Dacã voi aveþi de formulat o plângere publicã, aveþi pentru aceasta adunareapoporului. Însã, prin asemenea incidente, pe care le-am trãit astãzi, puneþiîn primejdie onoarea, stima ºi prerogativele oraºului nostru”. Acestea au fostniºte cuvinte înþelepte. Poporul s-a trezit din starea-i de beþie ºi s-a ruºinatde sine însuºi. A fost suficientã o miºcare de mânã din partea guverna-torului ºi adunarea era dizolvatã.

Unde este astãzi Artemis? Unde este templul sãu? Slava ei s-a stins ºi,o datã cu dânsa, o întreagã orânduire socialã ºi o civilizaþie cu totul depãºitã.Isus a repurtat o victorie asupra lui Artemis, a cultului cezarilor ºi asupraacelei pietãþi mercantile a pãgânismului. Efesul îºi va schimba gloria ce-ivenea de la Artemis prin una mai înaltã ºi dublã: gloria comunitãþii sale creºtine,întemeiatã de marele ucenic al lui Cristos, ºi cealaltã glorie, deasupramormântului unui apostol nu mai puþin celebru. La Efes, mai târziu, pe ostrãduþã din cartierul creºtin, Ioan ºi-a scris Evanghelia ºi scrisorile sale:„Aceasta e victoria care biruie lumea, credinþa noastrã”!

45. Fuga din Efes. Scrisoarea a doua cãtre Corinteni

Fap 20,1-2

Nu se pot desluºi uºor evenimentele dintre prima ºi a doua scrisoare cãtrecorinteni. Aluziile fãcute în Scrisoarea a doua cãtre Corinteni ne determinãsã presupunem urmãtorul curs al lucrurilor: între Paºtele ºi Rusaliile anului 57,Timotei se reîntoarcea de la Corint, dar el nu aducea nici o veste îmbucurã-toare despre purtarea intrigatorilor. Mãreaþa scrisoare a apostolului loviseputernic, însã nu-i redusese la tãcere pe adversarii sãi. Faptul acesta l-a silitsã-l trimitã pe Titus cu noi împuterniciri la Corint. Un corintean sau un insti-gator strãin fãptuise un lucru care, rãmânând nepedepsit, ar fi zdruncinat autori-tatea apostolului, fãcând imposibilã reîntoarcerea sa la Corint (2Cor 7,12).

178 PAUL DIN TARS

Paul nu descrie fapta cu amãnunte, ci vorbeºte doar de „un ofensator ºi unofensat”. Poate chiar Timotei în persoanã sã fi fost contestat ºi insultat în faþacomunitãþii reunite? Desigur, textul: „Vã place când altul se fãleºte ºi vãloveºte în faþã” (11,12) face aluzie la fapte brutale, violente. Paul nu dorea casituaþia sã devinã mai încordatã. În aceastã împrejurare, el s-a adresat lui Titusºi l-a rugat sã facã drumul la Ahaia în locul lui. Pentru a-l convinge sã se ducã,Paul a trebuit sã punã în luminã pãrþile bune ale corintenilor (7,13). Titusîntreprinde cãlãtoria, având împuterniciri scrise ºi ducând o scrisoare cãtrecomunitate, în care Paul, pe un ton grav, cerea întoarcerea comunitãþii la senti-mente mai bune. De aceea, se vorbeºte despre o adevãratã „scrisoare a lacri-milor”. Ea s-a „pierdut”, deoarece trata o chestiune personalã foarte penibilãpentru corinteni: „Cu multã mâhnire ºi neliniºte a inimii v-am scris” (2,4).Pedepsirea vinovatului trebuia sã aibã loc printr-un procedeu judiciar, în caresã se vadã în ce mãsurã conducãtorii erau responsabili de acest incident.

Titus a plecat în ideea ca prin Macedonia sã se întoarcã la Troas, undetrebuia sã se întâlneascã cu Paul. Între timp, a venit pe neaºteptate catastrofade la Efes ºi Paul a fost nevoit sã plece mai devreme. Într-o dimineaþã de maianul 57, însoþit de Timotei, Gaius, Aristarh, Secundus, Tihic ºi Trofim, ela plecat spre Troas. Un oarecare Carpus (2Tim 4,13) era gazda sa ºi capulcomunitãþii. Când, cu ºapte ani în urmã, fusese aici întâia oarã, Sfântul Duhîl oprise de a predica, dar acum „i s-a deschis o poartã largã” (2Cor 2,12).Cu toate acestea, inima sa era lipsitã de mângâiere ºi plinã de amãrãciune.Cuvintele-i erau fãrã avânt, vocea lipsitã de ton, ca un clopot dogit. Chiarºi sfinþii au asemenea momente de uscãciune sufleteascã. În ceasurile de obo-sealã moralã, Paul suferea de acele migrene dureroase, pe care le exprimãprin cuvintele „imboldul cãrnii”. El nu era omul care sã aºtepte prea mult.Cu cea mai apropiatã ocazie, s-a îmbarcat pentru Macedonia, sã meargãînaintea lui Titus. Prima vizitã o face la Filipi, unde l-a întâlnit, dupã ani dedespãrþire, pe prietenul sãu Luca. Tulburarea fiinþei sale, neliniºtea exterioarãºi mâhnirea lãuntricã n-au scãpat privirii agere a medicului, nici privirii iubi-toare a prietenilor sãi (7,5). Sinceritatea cordialã cu care l-au înconjurat fili-penii i-au fãcut bine. Într-o zi, cineva bate la uºã. Servitoarea Lidiei îi aducevestea: „A venit Titus!” Vederea prietenului îl înveseleºte iarãºi pe Paul.Titus aducea veºti bune. Întãrit deplin cu autoritatea apostolului, el fuseseprimit la Corint „cu fricã ºi cutremur”, datoritã puterii extraordinare ce-i fuseseacordatã de Paul. Scrisoarea emoþionase comunitatea pânã la lacrimi ºi


produsese un mare efect. Incestuosul a fost exclus prin hotãrârea majori-tãþii; era evitat de toþi, ceea ce îl fãcea sã sufere cumplit în sufletul sãu. Els-a îndreptat ºi a cerut iertare comunitãþii. Aceasta era gata sã i-o acorde, dara cerut consimþãmântul lui Paul. Chiar ºi vinovatul care fãcuse o „nedreptate”a fost aspru pedepsit. Ancheta a dovedit cã însãºi comunitatea n-a avut nicio vinã în aceastã cauzã. Dezbinãrile au dispãrut, însã instigatorii ambulanþiau rãmas în continuare în comunitate. Ei îl socoteau pe Paul ºovãielnic ºinestatornic, deoarece îºi schimba mereu planurile de cãlãtorie ºi urma mereunumai imboldurile capriciilor sale impetuoase. Alþii spuneau cã el nu are curajulsã vinã la Corint, cã e tare numai în scrisori, atunci când e departe. Cu toateacestea, majoritatea era de partea lui ºi dorea ca el sã-i viziteze ºi sã obþinãde la el mângâiere ºi iertare (7,7-12). Acesta era conþinutul raportului dat de Titus.

Paul era nemângâiat; s-a ridicat, a întins braþele ºi a rostit o rugãciune arzã-toare, plinã de recunoºtinþã. „Dumnezeu, care îi mângâie pe cei mâhniþi, ne-amângâiat prin venirea lui Titus”. De multã vreme nimeni nu-l mai vãzusepe Paul aºa de vesel. Ochii sãi ºi-au recãpãtat strãlucirea de mai înainte, iarvocea a devenit puternicã. „Vezi tu, frate Titus, s-a întâmplat aºa cum þi-amspus: corintenii mei nu m-au dezamãgit; elogiul pe care l-am fãcut s-a confirmat(7,15). Eu vreau sã merg la Corint atunci când se vor fi risipit toþi norii, când«nu va mai trebui sã mã supãr». Totuºi, vreau sã le scriu corintenilor încão datã, iar tu, frate Timotei, trebuie sã semnezi scrisoarea împreunã cu mineºi sã pledezi cauza mea, astfel încât corintenii sã vadã cã suntem întru totulde aceeaºi pãrere ºi, ca întemeietori ai Bisericii lor, avem aceeaºi poziþie faþãde dânºii, cã orice insultã ce þi se aduce þie mã atinge ºi pe mine, iar iertareamea este ºi a ta”.

Niciodatã nu scrie ºi nu vorbeºte omul mai uºor ºi mai frumos decât atuncicând e animat de o mare pasiune, iar sufletul sãu sporeºte în iubire ºi bucurie.Dacã Scrisoarea întâi cãtre Corinteni, datoritã bogãþiei ideatice, e cea maiinteresantã, a doua e cea mai pasionantã dintre toate. Unii critici susþin cãar fi vorba de mai multe scrisori, care mai târziu au fost combinate într-unmod artificial: „o scrisoare de mângâiere ºi împãcare” (cap. 1-7), o scrisoarepentru colecte (cap. 8-9), în sfârºit, scrisoarea celor patru capitole (cap. 10-13).E adevãrat cã scrisoarea constã din pãrþi deosebite, chiar dacã acestea n-aufost scrise „deodatã”, ele au fost consemnate la perioade destul de apropiateuna de alta, în aceeaºi dispoziþie sufleteascã, ºi au fost transmise ca o scri-soare unitarã. Schimbarea de ton se explicã prin faptul cã scrisoarea e adresatã

180 PAUL DIN TARS

unor grupuri diferite. În prima parte, Paul le vorbeºte celor care îi erau credin-cioºi, iar tonul sãu e conciliant. Cu toate acestea, adversarii iudaizanþi erau încãprezenþi în comunitate. Atacurile lor contra persoanei ºi a apostolatului sãuerau încã violente. Prin urmare, scopul principal al scrisorii este dovedireaautoritãþii sale apostolice. Armele principale de care se foloseau duºmaniierau: suferinþele, prigonirile ºi sãrãcia sa. Paul a fãcut tocmai din suferinþelesale o confirmare ºi glorificare a muncii sale apostolice. De aceea vorbeºteaºa de mult despre suferinþele sale. Acesta e firul roºu ce strãbate întreagascrisoare ºi o caracterizeazã ca fiind o scrisoare a pãtimirii ºi ca o impor-tantã mãrturie a martiriului sãu.

Dupã o rugãciune de mulþumire, Paul le aminteºte lectorilor sãi eveni-mentele îngrozitoare pe care le-a trãit la Efes. Pentru prima datã, el a crezutcã paharul s-a umplut, cã a ajuns la capãtul puterilor ºi cã moartea e aproape.El cere sã se facã în comunitate rugãciuni publice de mulþumire pentrufaptul cã a scãpat de la moarte (1,11). El e revoltat împotriva logicii de avoca-turã perfidã prin care unii explicau ca lipsã de caracter schimbarea binemotivatã a planurilor sale de cãlãtorie. „Cã îmi iau deciziile dupã propriilecapricii, aºa încât la mine însemneazã da, da ºi nu, nu!” Paul face aluziela cuvântul lui Isus: „Vorba voastrã sã fie limpede, da sau nu!” Dacã reproºull-ar lovi pe dânsul, care trãieºte cu totul în Cristos, atunci acest reproº arcãdea ºi asupra lui Cristos. „Însã Cristos nu a fost «da» ºi «nu» în acelaºi timp;la el nu a existat decât un «da» ºi toate fãgãduinþele lui Dumnezeu ºi-au gãsitun «da» în el. El este cel mai mare «da» ºi «Amin»”. Dacã Paul ºi-a amânatvizita, motivul nu a fost capriciul sau teama, ci numai consideraþia faþã decorinteni. „Sunt acuzat cã-s însetat de putere, cã aº voi sã fiu stãpân pe credinþavoastrã, sã tiranizez conºtiinþa voastrã. O, voi nu mã cunoaºteþi bine! Felulfuncþiei apostolice nu este de a domni, ci de a sluji ºi a aduce bucurie!” ªiîn acest loc Paul vorbeºte dupã duhul lui Cristos. „Fiul Omului n-a venit casã porunceascã, ci ca sã slujeascã... pentru ca bucuria voastrã sã fie deplinã”.Scopul pedepsei bisericeºti nu este întristarea, ci cãinþa mântuitoare, care aducenu moartea, ci viaþa. Aceasta este etica creºtinã a pedepsei pe care Paul o aplicãîn cazul incestuosului. În toate scrisorile sale, Paul presupune cã Dumnezeue întotdeauna dispus sã ierte. La fel e cazul ºi aici, când el îl asigurã pe incestuosde iertarea sa ºi invitã comunitatea sã facã la fel.

Bucuria triumfului de odinioarã ºi nãdejdea îl însufleþesc iarãºi pe apostol,când priveºte înapoi asupra operei sale. „Mulþumitã sã fie lui Dumnezeu,


care în Cristos ne conduce din triumf în triumf ºi care prin noi rãspândeºte întoate pãrþile parfumul cunoaºterii sale. El se foloseºte de mine ca de un trofeu”.Paul se bucurã de rolul sãu modest în cortegiul triumfal al lui Cristos; asluji ca trofeu de biruinþã Învãþãtorului sãu, ca turiferar, de a rãspândi pretu-tindeni „mireasma cunoaºterii lui Cristos”. Dupã cum mirosul de tãmâie,ridicându-se de pe altar, umple treptat întregul sanctuar, tot aºa el vede cumîntregul spaþiu mediteranean din jurul Mãrii Egee este pãtruns de mireasmaplãcutã a evangheliei, care se ridicã din inima sa aprinsã de Cristos, chiar dacã,asemenea unui cãrbune aprins, puterea-i de viaþã se consumã. Întregul pãmântrespirã acest parfum; pentru unii este miros de viaþã, pentru alþii, miros demoarte.

Aceastã glorificare a apostolatului sãu îi inspirã mereu noi idei. El nu arenevoie de scrisori de recomandare scrise pe hârtie, ca adversarii sãi. „Voi,corintenilor, sunteþi scrisoarea mea de recomandare, o scrisoare a lui Cristosscrisã cu caractere strãlucitoare, aºa încât toatã lumea poate s-o înþeleagã;nu e scrisã pe table de piatrã ca Legea veche, ci pe tablele cele vii ale inimii.Nici nu-i scrisã cu tocul de metal în caractere ebraice, ci cu tocul de fier alspiritului. Litera ucide, dar Spiritul e acela care dã viaþã”. Duºmanii sãi i-lopun pe Moise! Cine a vãzut faþa sa strãlucind? „Seducãtorii voºtri se bazeazãpe Moise! Foarte bine! Prin aceasta, ei singuri se fac de râs. Moise îºi puneaun vãl pe faþã când vorbea poporului nepriceput. Chiar ºi în zilele noastre,la citirea în sinagogi, se desfãºoarã legea într-un acoperãmânt pestriþ brodat.Acesta este un simbol pentru înveliºul pe care îl poartã în jurul inimii lor.Pentru acest motiv, nici nu bagã de seamã cã vechea alianþã a dispãrut înCristos. Predicarea creºtinã nu are nevoie de un atare vãl. Noi nu ne pre-dicãm pe noi înºine, ci numai pe Cristos; noi nu suntem decât slujitori dedragul lui Cristos”. Concluzia acestui mare pasaj exprimã temeiul cel maiadânc al conºtiinþei chemãrii sale apostolice, iluminarea inimii sale prinlumina glorioasã a lui Cristos la Damasc.

„Poate voi îmi veþi obiecta: însã înfãþiºarea ta nu aratã aºa ceva!” Acestlucru i-a dat apostolului ocazia sã dovedeascã, printr-o puternicã antitezã,contrastul dintre exteriorul sãu slãbit de boalã ºi suferinþã ºi interiorul sãuplin de spirit. Iar acum trece la marea mãrturisire a vieþii sale. Dupã cum viaþalui Isus a fost mereu o viaþã de jertfã, de ascultare pânã la moartea pe cruce,tot aºa se aratã asemãnarea cu Cristos a apostolului, mai ales în descrierilesale impresionante despre muncile mizerabile, periculoase ºi apãsãtoare.

182 PAUL DIN TARS

Sã citim cel puþin o datã catalogul zguduitor al suferinþelor sale în scri-sorile cãtre corinteni: 1Cor 4,9-13; 2Cor 1,8-11; 4,7-12; 6,4-10, ºi cel maimiºcãtor dintre toate: 11,21-33. Pentru Paul, suferinþa este, ca sã spunem aºa,sacramentul prin care se realizeazã viaþa sa de comuniune misticã, asemã-narea sa cu Cristos. El îºi trage întreaga sa forþã din aceastã unire cu „Christuspassus et redivivus”. Cu cât suferã mai mult, cu atât are mai multã forþã ºiautoritate; cu cât suferã mai mult în Cristos, cu atât este mai aproape de Cristos;deoarece el ºtie cã are de suferit mai mult decât toþi ceilalþi, el mai ºtie cãare de îndeplinit o funcþie specialã în Bisericã ºi faþã de Bisericã. Prigonirilorli se adaugã suferinþele sale cronice. De trei ori s-a rugat sã fie eliberat deîmpunsãtura cãrnii ºi de loviturile de pumni din partea îngerului Satanei. Cuaceste „suferinþe în Cristos” se prezintã el în faþa corintenilor. Ele îi acordã oimensã superioritate. În sfârºit, el simte farmecul, demnitatea acelui „sacerdosalter Christus”. Prin aceasta a reuºit sã-i punã pe fugã pe adversarii sãi ceimai aprigi ºi sã-i lipseascã de argumentul cã el ar fi un lovit de nenorociriºi schimbându-l, în felul acesta, într-un triumf al lui Cristos.

Din unirea sa în suferinþã cu Cristos decurge comuniunea sa de suferinþãcu Biserica. Este o idee de suferinþã ispãºitoare, cu rezonanþã încã din cap. 1:„Dacã suferim mâhniri, aceasta este pentru mântuirea ºi mângâierea voastrã...astfel, în noi lucreazã moartea, iar în voi, viaþa”. Când el suferã, comunitateaºi credinþa ei dobândesc o mare întãrire. „Dupã cum Cristos, prin sãrãcia sa,ne-a fãcut pe toþi bogaþi”; aceastã antitezã strãbate întreaga sa viaþã apostolicã!„Noi suntem cei care murim, voi, cei care trãiþi; noi suntem cei sãraci, casã-i îmbogãþim pe mulþi; noi suntem victimele lumii, lepãdãtura tuturor pânãîn ziua de astãzi”. Mereu mai puternic ºi mai mãreþ, din an în an strãbateacest motiv al suplinirii: pentru voi. Pasajul din cap. 12 se încheie astfel:„Însã eu, bucuros, vreau sã aduc jertfã pentru sufletele voastre, ba chiar sãmã jertfesc cu totul pe mine însumi!”

Între cele douã pãrþi principale ale scrisorii sale este introdus un capitoldespre colectele pentru Ierusalim. Aceastã mare operã de caritate îi stãteala inimã lui Paul; el nu voia sã rupã legãturile cu Biserica mamã, ce se gãseaîn mare strâmtorare, ºi sã îngãduie astfel o sciziune în Bisericã. Aceste colectetrebuiau sã fie omagiul solemn al comunitãþilor rãspândite în toatã lumeapentru Biserica mamã; el avea de gând ca, în persoanã, însoþit de colabo-ratorii sãi, sã ducã produsul acestor colecte la Ierusalim. Felul în care Paul faceºi motiveazã aceste colecte e o dovadã a tactului sãu fin. Nu se cuvenea sã aibã


rolul unui colector de bani. El ºtia cu ce ochi vicleni îi observau duºmaniiorice pas ºi rãspândeau zvonuri urâte pe seama sa. De aceea, el pretinde caorice comunitate sã sigileze darurile sale ºi sã-i fie înmânate prin mesagerialeºi în acest scop. Pentru a feri aceste colecte de orice aparenþã de comer-cializare, el le-a denumit cu termeni religioºi: „opere de binefacere”, „operede caritate”, „ajutoare destinate sfinþilor”, „serviciu sacru”. Scrisoarea referi-toare la colecte este un model de predicã despre Caritas. Ce finã delicateþe sprea nu apãrea inoportun! Chiar ºi motivele pentru care Paul lucreazã sunt suprana-turale. Dupã dânsul, cel mai frumos rod al dãruirii e faptul cã noi creºtemîn simþãmântul caritãþii, atragem asupra noastrã binecuvântarea divinã împãr-tãºitã prin Euharistie ºi dovedim susþinerea noastrã faþã de evanghelia luiCristos. În felul acesta, participarea la operele de caritate e un fel de liturghie,„un dar de nespus”.

Între redactarea capitolelor 9 ºi 12 pare sã fi trecut câtva timp ºi sã fi avutloc un eveniment mai deosebit, deoarece, fãrã un motiv plauzibil, Paul trecedeodatã de la tonul împãciuitor de pânã atunci la cel vehement, „appasionato”,deºi el se împãcase deja cu comunitatea. Probabil cã între timp au venit alteveºti de la Corint, cã cei care tulburã pacea comunitãþii primiserã iarãºi întãriride la Ierusalim, fãrã ca pentru aceasta sã fie autorizaþi de Iacob ºi Petru. Eiîl acuzau pe Paul cã e un arogant, cã scrisorile sale ar fi obraznice, cã ar fiun nebun ahtiat de glorie, cã acea colectã fãcutã de el ar fi o manevrã vicleanã,lezând „drepturile” comunitãþii. Sub masca ironiei greceºti, Paul joacã rolulunui ahtiat de glorie, de care era acuzat. Lovituri de mãciucã se abat asupraduºmanilor sãi.

Titus ºi doi fraþi, probabil Luca ºi Aristarh, au dus scrisoarea la Corint.Se pare cã impresia produsã de ea a fost decisivã. Acesta a fost testamentulpe care apostolul l-a lãsat corintenilor, Bisericii sale, pentru care ºi-a vãrsattot sângele din inimã.

46. Iarna la Corint. Scrisoarea cãtre Romani

Fap 20,3

Primirea cãlduroasã a macedonienilor i-a readus lui Paul bucuria de a trãi,astfel încât el putea sã se gândeascã la noi terenuri misionare. O aluzie dinScrisoarea cãtre Romani (15,19) ne dã de înþeles cã el ºi-a extins cãlãto-riile pânã în Iliria (Dyrrhachium, astãzi Durazzo, în Albania). Pe acea vreme,

184 PAUL DIN TARS

toponimul Iliria avea un înþeles mai larg ºi cuprindea întreaga coastã dinDalmaþia pânã în Epir. Se pare cã el a întemeiat o comunitate ºi la Nicopole,în Epir; zece ani mai târziu, el ºi-a petrecut acolo ultima iarnã. La începutuliernii anului 57, Paul se apropie din nou de arhipelag, unde îl aºteptau dele-gaþii comunitãþilor ca sã-l însoþeascã, prin Corint, la Ierusalim: Sopatrosdin Bereea, Aristarh ºi Secundus din Tesalonic, Tihic ºi Trofim din Efes, Gaiusdin Derbe, Timotei, Lucius ºi Iason. La Corint îl aºtepta un alt grup de prieteni.

Era iarnã. Era imposibil de a face cãlãtorii mai lungi. Paul a avut rãgazulnecesar ca sã consolideze viaþa comunitãþii ºi s-o asigure împotriva unortulburãri viitoare, stabilind o ierarhie bine întemeiatã.

Acum, Paul era din nou la Corint, în casa ospitalierã a prietenului sãu Gaius,ºi avea timp sã mediteze asupra activitãþii sale misionare din ultimii 20 de ani,asupra cãilor minunate ale lui Dumnezeu, asupra „experienþelor celor maiintime ale sufletului sãu” ºi asupra destinului poporului sãu. Aici, la Corint,punct de intersecþie al Orientului cu Occidentul, în mod involuntar privireai-a fost atrasã de un oraº care fusese ani de zile þinta dorinþelor sale: Roma.Avea sentimentul cã misiunea sa în Orient era încheiatã. Creºtinismul pusesepiciorul în toate centrele mari. Extinderea sa ulterioarã spre interior nu eradecât o problemã de timp. „De la Ierusalim în jur pânã la Iliria am dus la bunsfârºit predicarea evangheliei... În aceste regiuni eu nu mai am nici un câmpde lucru”. Spre a înþelege aceste cuvinte, trebuie sã ne gândim la spaþiulnepopulat al Imperiului roman cu politica sa popularã absurdã, care, în ciudaîntinderii sale înzecite, nu numãra mai mulþi locuitori decât Germania actualã.Iatã, aºadar, cã Paul îºi fãureºte planul de a muta spre vest centrul de gravi-taþie al activitãþii sale. Roma, stãpâna lumii, îi inspira grandioasa concepþiea unei Biserici mondiale, universale ºi catolice. Numai un gând îl reþine, rãmâ-nând credincios principiului sãu; el se fereºte de a clãdi pe temelia pusã dealþii. El ºtie cã un personaj apostolic a pus deja temeliile creºtinismului înRoma. Desigur, nu poate fi vorba decât de Petru. Deoarece Claudius, autoruldecretului de expulzare a evreilor din Roma, a murit în anul 54, Petru, însoþitde soþia sa (numitã în limbajul primilor creºtini „sora” sa, 1Cor 9,5) ºi de tãl-maciul sãu Marcu, a putut veni, pe la mijlocul anului 55, la Roma. Împãrþireateritoriilor misionare nu era exclusivã. Aceasta ar contrazice trimiterea univer-salã a apostolilor.

Paul avea nevoie de Roma ca punct de sprijin pentru activitatea sa ulteri-oarã din Italia ºi Spania: „Cãci aºa nãdãjduiesc, când voi merge în Spania,


sã vã vãd în trecere ºi sã fiu însoþit de voi într-acolo”. Ce muncã de Herculepentru un om îmbãtrânit! Sã poarte întregul glob pãmântesc pe umerii sãi! Elnu aºtepta decât reluarea navigaþiei; atunci voia sã-i încredinþeze credincioaseidiaconese Febe, care trebuia sã meargã în primãvarã la Roma, o scrisoareadresatã comunitãþii de acolo, scrisoare care trebuia sã stabileascã legãturaspiritualã ºi relaþii de prietenie cu aceastã comunitate aºa de însemnatã aOccidentului. Dar în faþa ochilor lui Paul mai apãruse o idee ºi mai mare. Else simþea responsabil pentru unitatea catolicã. La orizontul rãsãritean seafla comunitatea neîncrezãtoare de la Ierusalim, grupatã în jurul templului;la orizontul occidental, comunitatea romanã cu tendinþa ei puternicã iudeo-creºtinã,ba chiar esenieni, care se abþineau de la anumite alimente. Aºadar, Paul a hotãrâtca printr-o cãlãtorie la Ierusalim sã restabileascã pacea cu comunitatea de acolo,iar printr-o scrisoare sã ofere „ramura de mãslin a pãcii” iudeo-creºtinilor dinBiserica romanã, spre a le dovedi cã el nu este un renegat al poporului sãu,cã el nu vrea sã-i rãpeascã fãgãduinþele sale, cã despãrþirea de Lege nu esteun act de necredinþã, cã zi ºi noapte el este cuprins de o adâncã durere pentrusoarta fraþilor sãi. La aceasta se mai adãuga un al treilea motiv. Paul îºi dãseama cã îmbãtrâneºte. Uneori avea presimþirea dureroasã cã darurile salepentru Ierusalim nu vor fi primite ca atare de cãtre sfinþii de acolo ºi cã elalerga de-a dreptul în gura leului (Rom 15,31). Era de acum timpul sã lasecreºtinismului, într-o formã clarã, testamentul sãu spiritual ºi sã strângã recoltabogatã a strãdaniilor sale, pe care viaþa-i furtunoasã le maturizase: evangheliasa despre cãile întreþesute ale mântuirii lui Dumnezeu. De aceea, Scrisoareacãtre Romani e mai curând un tratat de teologie asupra chestiunii esenþiale acreºtinismului: situaþia nou creatã prin Cristos a omenirii faþã de Dumnezeu.

Paul îºi adunase în jurul lui cercul de prieteni apropiaþi. Ei trebuiau sã fiemartori la redactarea scrisorii, pe mãsurã ce izvora din inima sa. De data aceasta,sclavul creºtin Tertius a avut cinstea deosebitã de a sluji ca scrib al apostolului.El noteazã cu plãcere aceasta la sfârºitul scrisorii. Dupã o introducere solemnã,conform normelor, Paul îºi anunþã tema: „Nu mã ruºinez de evanghelie, cãciea este puterea divinã mântuitoare pentru cel ce crede”. Dupã cum apostolulîºi vede propria-i viaþã despãrþitã în douã pãrþi, timpul fãrã Cristos ºi celcu Cristos, la fel vede el ºi istoria omenirii desfãºurându-se în douã mariperioade, care se grupeazã în jurul a douã modele tipice ºi a douã cãpeteniispirituale ale omenirii: omenirea decãzutã ºi nemântuitã înainte de Cristos,grupatã în jurul lui Adam, ºi omenirea reabilitatã prin Cristos. Acesta este

186 PAUL DIN TARS

cadrul sobru al puternicei concepþii pauline asupra istoriei omenirii ºimântuirii.

1. Care este situaþia religioasã a omenirii înainte de Cristos? Gãsim noiundeva realizatã, în mod ideal, legãtura dintre om ºi Dumnezeu (= dreptate)?Întreaga omenire dinainte de Cristos se gãsea, dupã Paul, sub „mânia luiDumnezeu”, atât pãgânii, cât ºi evreii. El o demonstreazã mai întâi prin dezvol-tarea istorico-religioasã a lumii pãgâne; înalta sa civilizaþie spiritualã ºi artisticã,filozofia ºi cultura, prosperitatea socialã ºi politicã fuseserã incapabile de aîmpiedica decadenþa moralã. Rechizitoriul sãu e de o putere ºi coeziune demnede un Tacitus. Pãgânii se gãseau în posesia cunoaºterii lui Dumnezeu ºi a legiimorale naturale, cu toate acestea, ei împiedicã adevãrul sã acþioneze, îl þinprizonier în cuºca speculaþiilor lor deºarte, ei taie aripile vulturului mândrual raþiunii date de Dumnezeu, încât acesta trebuie sã se târâie pe pãmânt. Prinraþiune ºi conºtiinþã, omul a primit un organ spre a-l cunoaºte pe Dumnezeu.În oglinda creaþiei, el poate cunoaºte puterea lui Dumnezeu; din legea careeste în noi, sã deducã existenþa unui legislator care este deasupra noastrã;din idealul moral înnãscut în noi, sfinþenia lui Dumnezeu. Paul cunoaºte dinCartea Înþelepciunii (13,5) eforturile filozofilor în vederea descoperirii exis-tenþei lui Dumnezeu ºi a atributelor sale: atotputernicia, veºnicia ºi transcen-denþa. Însã aceastã cunoaºtere teoreticã a lui Dumnezeu aduce cu sine ºi odatorie. Dumnezeu nu vrea sã fie numai cunoscut, ci ºi recunoscut; el nuvrea sã-i cunoaºtem doar existenþa, ci el cere credinþa, adoraþia ºi iubireanoastrã. Rãtãcirea de care s-a fãcut vinovatã lumea pãgânã constã în aceeacã ea a zeificat fãpturile ca ºi puterile naturii, constelaþiile, animalele, operelede artã ºi ale geniului, statul ºi personificarea sa în împãrat. În loc sã se lasecondusã spre Dumnezeu de cãtre aceste realitãþi, ea s-a aruncat în genunchiînaintea lor. Acesta e motivul pentru care Dumnezeu i-a lipsit de harul sãu.Iar omul lãsat de capul lui n-a mai putut sã-ºi pãstreze nici mãcar demni-tatea sa de om. Omul care îl divinizeazã pe om nu pierde numai sensul divin,ci ºi pe cel uman. În felul acesta, înþelepciunea lumii a devenit o nebunie. Paulcunoºtea toate acestea, le avea zilnic înaintea ochilor sãi. Idolatria nãscutãdin pãcat dãdea mereu naºtere la pãcate, ducea pas cu pas la întunecarea minþiiºi la tocirea sentimentului moral. Paul vede trei linii ale morþii înscrise pe faþapãgânismului: perfidia ºi minciuna, nestatornicia lãuntricã ºi decadenþa socialã,lipsa de iubire ºi de milã. În douã cuvinte caracterizeazã Paul pãgânismul:„sine affectione, sine misericordia!” Lumea anticã s-a ruinat din cauza lipsei


de iubire ºi a despotismului asiatic, în timp ce o minoritate de oameni brutalidomnea cu forþa asupra majoritãþii de sclavi. Din acest motiv, bunãtatea ºiiubirea de oameni a lui Dumnezeu care a apãrut în Fiul lui Dumnezeu (Tit 3,4)este cea mai neaºteptatã noutate.

Pânã aici, cititorii sãi iudeo-creºtini puteau sã aplaude pe ascuns. Paul simteacest lucru ºi acum îºi îndreaptã acuzaþia împotriva iudaismului. Evreii, pelângã raþiune ºi conºtiinþã, mai aveau încã o cãlãuzã spre Dumnezeu: reve-laþia, legea, profeþii, Cãrþile sfinte, fãgãduinþele mesianice. Cu toate acestea,Paul trebuia sã facã acum cea mai penibilã constatare: ceea ce în mod normaltrebuia sã contribuie la mântuirea lor a fost pentru ei o cauzã de osândã,deoarece considerau cu trufie cã acesta este un privilegiu al rasei lor, legat decarne ºi sânge. În problema mântuirii, în ciuda fãgãduinþelor lor mesianice,Paul nu le acordã evreilor nici un privilegiu. Legea nu era un mijloc de mân-tuire, ci numai un mijloc de educare ce purta în sine propria-i desfiinþare.Aceasta a fost tragedia iudaismului de a se înºela asupra sensului legii ºide a urmãri himera unei mântuiri realizate prin propriile sale mijloace.

Vina cea mai mare a pãgânismului, ca ºi a iudaismului, e motivatã prinaceea cã ei nu voiesc sã admitã ca adevãrate pãcatele lor, nu se simt ºi nu vorsã se recunoascã a fi pãcãtoºi; sau chiar dacã o fac, ei îºi cautã mântuireaºi curãþarea prin fapte personale, prin purificãri automate, prin abþinerea dela vin ºi carne (Pitagora, esenienii), prin formule magice (ca în mistere) saupe baza unui contract juridic încheiat cu Dumnezeu. Acesta este cel de pe urmãmotiv al pãcatului: mândria omeneascã, autonomia religioasã ºi moralã încare vechiul ºarpe îºi ridicã capul.

2. Noua situaþie creatã prin Cristos. Prin Cristos ºi jertfa sa sângeroasã deispãºire, Dumnezeu a condamnat toate încercãrile omeneºti de automântuire.Tot ceea ce e mãreþ ºi frumos în orânduirea naturalã a lucrurilor, slava în rãzboiºi operele de pace, operele ºtiinþei, ale artei, ale culturii tehnice, ale orânduiriisociale, puterea ºi dominaþia asupra lumii, toate acestea trebuie sã fie meri-tate prin eforturi personale ºi mereu recucerite. Cu toate acestea, omul aredreptul sã se fãleascã. Dar în domeniul supranatural nu existã nici o acþiunepur personalã. Legãtura idealã cu Dumnezeu, filiaþiunea divinã, nu poatesã fie decât un dar al harului. Elementul original al creºtinismului e tocmaiaceastã gratuitate a harului ºi a mântuirii. Cristos a murit numai din dragostefaþã de noi. Printr-un act de iubire nemaiauzit, Dumnezeu cel sfânt a intervenitîn istoria mântuirii, pentru ca oamenii sã poatã ajunge la sfinþenie. Iubirea

188 PAUL DIN TARS

este un dar, altfel n-ar fi iubire (5,1-11). Dar când Dumnezeu lucreazã, acþiuneasa e creatoare, astfel cã sufletul credincios se aflã reînnoit ºi transformat; graþieunei renaºteri fãcute de Duh, el devine „o fãpturã nouã”.

În faþa acestei economii a mântuirii fãcute de Dumnezeu, nici o criticã n-arevaloare, nimeni nu se poate fãli cu originea sau sã se bazeze pe relaþia sacontractualã între munca depusã ºi recompensã, nici o altã atitudine nu eposibilã decât aceea a unei credinþe totale, aceea a unui „da” sau „amin”adresat lui Cristos ºi lucrãrii sale mântuitoare, aceea a unei iubiri recunos-cãtoare ce inspirã dãruirea întregii persoane, aceea a dispoziþiei de a primiviaþã nouã în Cristos ºi a se lãsa cuprins de dânsa. În persoana lui Cristos, oricemândrie omeneascã e zdrobitã. Cu toate acestea, credinþa care mântuieºteºi de unde rãsare viaþa cea nouã ca dintr-o rãdãcinã nu este un „sacrificiumintellectus” (sacrificare a intelectului) orb ºi nedemn de om, ci o „slujire raþio-nalã adusã lui Dumnezeu”, un omagiu al omului care se gândeºte ºi voieºte,bazat pe motive raþionale. ªi totuºi, nimeni nu se poate fãli cu aceasta, deoarececredinþa, în fondul ei esenþial, nu este o acþiune omeneascã, un produs de silo-gisme, ci ea vine de la Dumnezeu ºi e o gratificaþie a Sfântului Duh. În esenþasa cea mai intimã, ea este un mister a cãrui cheie zace ascunsã în adâncurilealegerii dinainte de timp ºi ale predestinaþiei.

Nimeni nu-ºi poate da viaþa sieºi, ci trebuie s-o primeascã ca un dar. Însã,odatã ce a fost dãruitã, ea trebuie sã se dezvolte mai departe în armonie cuforþele dãruite de naturã. La fel e ºi cu cele supranaturale. Nimeni nu e în staresã-ºi merite, sã-ºi dobândeascã ºi sã-ºi câºtige prin lupte viaþa cea nouã(9,16). Însã din moment ce el este „o nouã fãpturã”, atunci cel renãscut trebuiesã se îngrijeascã de unirea cu Cristos, nu mai are voie sã se cãlãuzeascã dupãforþele cãrnii, ci trebuie sã asculte de impulsul Duhului lui Dumnezeu, sãcaute a dobândi zilnic, cu ajutorul harului, ce-l însoþeºte, aceastã viaþã nouã, pentrua o extinde, a o lãrgi, a o aprofunda. În felul acesta, procesul de transfigurareprogresivã a celui renãscut conduce din treaptã în treaptã drept în sus, pânãce se revarsã în viaþa cea deplinã ºi veºnicã a lui Dumnezeu, din ale cãruiadâncuri ascunse izvorãºte viaþa cea nouã. Lucrarea lui Dumnezeu în noiar fi ciudatã ºi s-ar asemãna cu un trunchi fãrã cap, dacã el n-ar desãvârºi-o, dacã ar îngãdui ca moartea sã distrugã în noi urmele acestor puterniceintervenþii care sunt moartea ºi învierea lui Cristos, venirea Sfântului Duhºi sanctificarea; dacã el ºi-ar pãrãsi opera de eliberare în mâinile acestor tiranicare sunt moartea, Satana ºi pãcatul. Prin „sigiliul Duhului” primit la Botez


ºi la Mir, Dumnezeu ne-a dat ca „amanet” Duhul sãu, garantându-ne cã ultimulcuvânt în istoria oamenilor nu va fi moartea, ci transfigurarea.

Dupã cum în economia mântuirii lui Dumnezeu nu existã nici un loc pentruambiþie ºi autonomie omeneascã, la fel nu existã în ea nici o întâmplare ºinici o lacunã, bineînþeles având mereu presupunerea cã voinþa omului nu seabate de la orânduirea harului ºi nu se pune sub stãpânirea morþii ºi a Satanei.De la alegerea, predestinarea ºi chemarea, concepute înainte de timp în gândulplin de iubire al lui Dumnezeu, pânã la încorporarea în trupul mistic al luiCristos, pânã la desãvârºirea în lumina transfigurantã a vieþii beatifice, totulse dezvoltã organic dupã un plan de mântuire bine stabilit. Istoria mântuiriifiecãrui om ºi a întregii omeniri nu este decât un scurt episod în marea dramãa veºniciei ºi tot tragicul existenþei omeneºti e numai un scurt oftat dupã transfi-gurare ºi spre armonie veºnicã, unde întreaga creaþie, „unitã în Cristos”, îi cântãlui Dumnezeu imnul mântuirii. Aºa rãsunã învãþãtura paulinã în cântul triumfalal speranþei creºtine (8,31-35).

Paul îºi transpune meditaþia pe plan cosmic. El vede pãcatul originar înefectele sale cosmice: o rupturã s-a produs în întregul univers. Cãderea dinlumea spiritelor e legatã oarecum cu aceea a cãderii omului. În Scrisoarea cãtreColoseni (1,20), Paul dã de înþeles, în mod enigmatic, cã Cristos a sãvârºit olucrare de mântuire în întreaga creaþie, deci ºi în lumea duhurilor. Istoria ome-nirii ºi a creaþiei este un mister ºi nu poate fi explicat prin sine însuºi. Nicirãscumpãrarea ºi nici revelaþia n-au ridicat acest vãl al ursitei. Însã ele ne-audat asigurarea spiritului cã toate disonanþele stridente se vor reabsorbi într-ozi în armonie. Dacã Vergiliu a auzit plângând lucrurile neînsufleþite („suntlacrimae rerum”), tot aºa vede apostolul creaturile cum ridicã rugãtoare mâinilelor în sus spre Creator, pentru a fi scoase din slujba rãului, din „robia depra-vãrii”. În afarã de aceastã rugãciune tãcutã a creaturilor fãrã viaþã, mai existão altã rugãciune la care fidelitatea lui Dumnezeu va rãspunde în ziua când„se va descoperi strãlucirea fiilor lui Dumnezeu”. Este rugãciunea misticãa Sfântului Duh, care, „în suspine negrãite, vorbeºte în inima noastrã”. Bisericaa primit „pârga Duhului”. Însã noi suntem încã, în sânul Bisericii, asemeneacopilului în sânul mamei sale, ce urmeazã a se naºte: „Încã n-a apãrut ceea cevom fi”. Privirea plinã de speranþã e îndreptatã spre acea stare îndepãrtatã, undeîntreaga „creaþie care geme ºi suspinã în durerile unei naºteri va putea sã scapedin robia stricãciunii spre libertatea radioasã a fiilor lui Dumnezeu”.

190 PAUL DIN TARS

În mijlocul acestui mare tratat asupra legii ºi a harului, în cap. 7, este interca-latã celebra „mãrturisire”. Negreºit cã nu este la mijloc ºtiinþa, ci experienþaîn tot ceea ce spune Paul despre cei doi oameni din el, despre dezbinarealãuntricã ºi discordia omului nemântuit. Folosind o veche figurã retoricã, Paulvorbeºte la persoana întâi ºi se considerã reprezentant al poporului sãu trãitorsub lege, cum trãise ºi el în perioada fãrã de Cristos, dinainte de convertireasa. Paul gãseºte dezlegarea în acþiunea Sfântului Duh ºi în aceea cu totulobiectivã a libertãþii creºtine.

În scrisoarea sa împãciuitoare, Paul vrea sã aducã împãcarea tabereiiudeo-creºtine cu aceea de origine pãgânã ºi se apãrã împotriva reproºului cãar urmãri sã-i rãpeascã poporului sãu binecuvântarea fãgãduinþelor în favoareapãgânilor. Iubirea faþã de propriul sãu popor erupe cu o violenþã elementarã.Soarta enigmaticã a poporului sãu, care timp de milenii a fost purtãtorulfãgãduinþelor ºi care l-a pierdut pe Mesia, îi sfâºie sufletul. Este înduioºãtorsã-i urmãreºti lupta pentru a dezlega misterul în lumina învãþãturii sale asuprapredestinaþiei ºi de a plasa discuþia dintre cele douã partide pe un plan maiînalt. Dumnezeu nu îngãduie sã i se cearã socotealã de cãtre fãpturile saleºi nici nu permite sã se facã abuz de dânsul în scopuri naþionaliste înguste.Fluviul harului divin nu poate fi silit sã curgã într-un canal naþionalist.Fãgãduinþele n-au fost destinate pentru Israel dupã trup, ci pentru „Israelul luiDumnezeu”. Refuzul poporului evreu este într-un sens oarecare o „felixculpa”; el va sluji la mântuirea lumii. Cugetul îi este liniºtit, dar el suferãîn inima sa. Paul aruncã astfel o privire în abisul ameþitor al predestinaþieiveºnice ºi, copleºit de aceastã viziune, izbucneºte intrigat de mirare: „O, abisal bogãþiei înþelepciunii ºi cunoaºterii lui Dumnezeu!”

În calitate de scriitor genial, sensibil la cadenþa solemnã a cuvântului ºia gândirii, Paul terminã partea dogmaticã a puternicului sãu mesaj printr-odoxologie liturgicã: „Din el, prin el ºi pentru el sunt toate aceste lucruri”.

În recomandãrile morale ale scrisorii, Paul aratã cu ce consecvenþã, pentruel, purtarea moralã izvorãºte din spiritul cel nou al credinþei. Paul interpre-teazã cuvântul Învãþãtorului sãu cu privire la „adorarea lui Dumnezeu în spiritºi adevãr” (In 4,23), când vorbeºte despre „cultul spiritual” al creºtinului (12,2).Moralitatea unui act e determinatã de conºtiinþã. Totul depinde de atitu-dinea sufletului, de sentimentul cel nou al iubirii. Plecând de la acest principiu,etica creºtinã e foarte simplã. Din concepþia creºtinã, care plaseazã în sânulacestui eon, pe lângã împãrãþia acestei lumi, o altã împãrãþie autonomã a


spiritului, decurge în egalã mãsurã atitudinea fundamentalã a creºtinuluifaþã de stat ºi faþã de politicã. Paul este cel dintâi care, în spiritul Învãþã-torului sãu în toatã atitudinea sa faþã de lucrurile acestei lumi, în mod pozitiva fãcut dreptate statului roman. Autoritatea de stat este pentru dânsul un „diaconal lui Dumnezeu”, al cãrui locþiitor ºi mandatar este spre a împiedica rãspân-direa rãului. Când Paul scria aceste rânduri binevoitoare faþã de stat, lumease gãsea în al 4-lea an al domniei lui Nero. Puterea imperialã se arãta în toatãsplendoarea sa. Era renumitul „quinquennium” (primii cinci ani) al tânãruluiîmpãrat, ale cãrui porniri mintale bolnãvicioase încã nu izbucniserã, deoareceerau contracarate de influenþa a doi perceptori: bunul Seneca ºi nobilul Burrus.Paul rãmâne credincios învãþãturii sale în ce priveºte statul, chiar ºi dupã cemonstrul din Nero se dezlãnþuie, iar statul îºi schimbã atitudinea faþã de Bisericã(1Tim 2,1; Tit 3,1).

O privire retrospectivã ne permite afirmaþia cã în Scrisoarea cãtre Romanieste exprimatã aproape întreaga teologie paulinã sau tot ceea ce e în acord cuea. Nici o altã scrisoare de-a lui Paul n-a jucat un rol aºa de hotãrâtor în istoriaomenirii din Occident. Ar fi o neînþelegere de o însemnãtate considerabilãsã scoþi din contextul viu un fragment izolat, învãþãtura despre credinþa mântui-toare ºi sã faci din ea centrul învãþãturii pauline, ba chiar obiectul principalal întregii religii.

Paul ar fi trãit o „mare întristare ºi o durere neîncetatã a sufletului”, dacãar fi trebuit sã vadã cum cuvintele sale despre „credinþa care justificã” vorface sã sângereze trupul lui Cristos peste 1500 de ani. Pentru el, justificareanu era decât o trecere, o etapã în procesul spiritual, în urma cãreia se întindeaun imens peisaj însorit „în Cristos”, stropit de curentul harului euharistic,fecundat de energiile creatoare ale Celui Înviat, sub clima cea dulce a SfântuluiDuh.

47. Ultima cãlãtorie la Ierusalim

Fap 20,3-21,16; Rom 15,25-32;

Iarna trecuse. La 5 martie, Roma anunþase în mod solemn, sub egida reli-gioasã, reluarea navigaþiei pe mare. Paul s-a pregãtit pentru plecarea la Ieru-salim, pentru ca de acolo sã se ducã la Roma. El a ajuns la þintã printr-unmod pe care nici nu-l visase. Era conºtient de riscul pe care ºi-l asumase, de-aduce el însuºi la Ierusalim ajutoarele pe care le adunase cu atâtea eforturi.

192 PAUL DIN TARS

Însã pentru dânsul, unitatea cea mare, catolicã, trecea mai presus de toate.Pentru Paul, drumul spre Roma trecea prin Ierusalim; el voia sã fie la Romaalãturi de Petru. În interesul înfrãþirii oficiale a celor douã pãrþi ale Bisericii,era nevoie ca reprezentanþii tuturor cercurilor misionare sã li se alãture.

Dacã pânã acum viaþa itinerantã ºi plinã de primejdii a apostolului a fosto icoanã a vieþii de peregrin a lui Isus, de-acum înainte ea capãtã asemãnãritot mai clare cu aceea a Maestrului sãu. Ultima sa cãlãtorie la Ierusalim repro-duce sub mai multe aspecte (de exemplu, presimþirea morþii sale, eroismul cucare îºi fixeazã privirea asupra Ierusalimului ucigãtor de profeþi, ultimelerecomandãri date prietenilor sãi) ultima cãlãtorie a lui Isus, când acesta vedeacu ochii deschiºi catastrofa spre care se îndrepta, dar asculta de cuvântulTatãlui sãu ceresc (Mc 10,32). E curios cum acest oraº îl atrãgea în cercul vrajeisale. Dar mai presus de toate era un sacrificiu al inimii, care îl unea peînvãþãtor cu credinciosul sãu: ºi unul, ºi altul erau socotiþi ca niºte dezrãdã-cinaþi, duºmani ai naþiunii lor, tocmai pentru cã au trãit o formã superioarãde fidelitate faþã de poporul lor.

Pentru a aprecia curajul apostolului, e cazul sã ne amintim de agitaþiasãlbaticã a partidei zeloþilor. Fanatismul acestor oameni aºtepta împãrãþiamesianicã ca pe o zi a rãzbunãrii faþã de pãgâni ºi, prin bande de teroriºti,organizau rãzboiul sfânt. Din cauza pumnalelor lor în formã de secerã, ei eraunumiþi „sicari” sau cuþitari. Ei incendiau sate întregi ce nu erau de partea lor,participau la Ierusalim la toate sãrbãtorile ºi se amestecau printre credin-cioºi în templu, ascunzându-ºi sub haine pumnalele pe care le înfigeau curepeziciunea fulgerului în spatele victimelor ºi tot aºa de repede dispãreauîn îmbulzeala cea mare (Iosif Flaviu, Ant. iud., 20, 8, 10). Cristos i-a avertizatîn zadar pe preoþi sã nu abuzeze de religia ºi de speranþa lor mesianicã în scopuripolitice. Marilor preoþi le-a scãpat din mânã conducerea spiritualã ºi politicãa poporului.

În perioada Paºtelui, toate cãile pe mare ºi pe uscat erau invadate de pele-rini. Bãrbaþi cu priviri fanatice ºi fulgerãtoare, femei ghemuite pe pãmânt cucopiii pe spate ºi cu coºuri cu provizii de drum aºteptau plecarea cu simpli-tatea omului oriental. Priviri duºmãnoase ºi înjurãturi mormãite îl salutã pe„renegat”. Era uºor sã-l cumperi pe un cãpitan fãrã scrupule ºi pe marinariiîndrãzneþi ca sã organizezi un complot. Însã serviciul de informaþii al fraþilorºi-a îndeplinit de minune misiunea. Complotul a fost spionat, iar planul de cãlã-torie, schimbat la iuþealã. Dupã cum dã de înþeles textul unor manuscrise,


Paul, însoþit de Luca, a luat drumul pe uscat spre Macedonia, pe când ceilalþi,spre a-i pãcãli pe duºmanii urmãritori, s-au dus la Efes ºi de acolo la Troas,unde trebuiau sã se întâlneascã. Planul iniþial de a sãrbãtori Paºtile la Ierusalimnu mai putea fi realizat. Paul s-a hotãrât sã sãrbãtoreascã Paºtile la Filipi,în cercul prietenilor sãi intimi. Începând de aici, îl aflãm din nou pe Luca însuita apostolului. Cunoºtinþele sale medicale ºi nautice l-au desemnat ca unînsoþitor ideal pentru cãlãtoria în Occident. De aceea, apare din nou în FapteleApostolilor pronumele „noi” (20,6) ºi, începând din acest loc, itinerarul ºifaptele sunt relatate sub forma clasicã a unui jurnal, ceea ce conferã acesteidescrieri o precizie extraordinarã ºi, în acelaºi timp, o atracþie incomparabilã.

În anul 58, Paºtile a cãzut în ziua de marþi, 28 martie (F.K. Ginzel, Handbuchder mathematischen und technischen Chronologie, Leipzig 1914). În marþeade dupã Paºti, la 4 aprilie, Paul ºi-a luat rãmas bun de la filipeni, iar în portulNeapolis, ei au gãsit o corabie de mãrfuri gata de plecare spre Troas. „Noine-am îmbarcat”. În acest „noi” se ascunde o plenitudine de sentimente ºio întreagã istorie a inimii omeneºti! Paul nu avea nici soþie ºi nici copii ºinu cunoºtea nici o legãturã de familie, dar Dumnezeu i-a dat prieteni. ªi încãce prieteni!

Din cauza vântului potrivnic, ei au ajuns la Troas abia duminicã, 9 aprilie.ªederea lor acolo timp de ºapte zile s-a încheiat cu un eveniment dramatic.Cu toate pãrerile contrare ale altor exegeþi, am putea admite cã în fraza: „Noieram adunaþi pentru frângerea pâinii” Luca a vrut sã descrie o celebrare euha-risticã duminicalã. Sabatul era pe sfârºite. Soarele apusese ca un glob de focîn spatele insulei Tenedos. Prin partea exterioarã a unei mari case burgheze,bãrbaþi ºi femei cu vãl urcau spre o salã care se afla pe terasa catului al doilea.În noaptea caldã de primãvarã ferestrele erau larg deschise ca sã intre aerulrãcoros ce venea dinspre mare. Luca este un observator minuþios. Vedemcum adunarea ascultã cu încordare, cum lãmpile cu ulei atârnã de plafon,vedem perdelele ce adie în vântul de searã. Agapa s-a sfârºit. Paul vorbeºtedespre misterul pascal al Celui ce a biruit moartea: „Eu sunt învierea ºi viaþa”.Aºezat pe marginea ferestrei, tânãrul Eutich se lupta cu somnul. Deodatãse aude un þipãt strident! Bãiatul a cãzut de la etajul al treilea în curtea interioarã.Paul coboarã repede; asemenea lui Ilie ºi Elizeu, el s-a aplecat asupra tânãruluimort (1Rg 17,17; 2Rg 4,18) ºi l-a rechemat la viaþã. „Eu sunt învierea ºi viaþa”:ne putem închipui cu ce dispoziþie ºi fervoare a putut cânta comunitateaaceste cuvinte dupã o asemenea întâmplare trãitã! Paul n-a fãcut caz de aceastãminune, a vorbit liniºtit mai departe ºi a frânt pâinea vieþii.

194 PAUL DIN TARS

Nimeni nu se mai putea gândi la somn. Corabia ce trebuia sã-i ducã peprietenii sãi la Assos pleca în zori. (Textul lui Beza noteazã cã tânãrul Eutich,complet sãnãtos, a asistat la plecare). Paul a strãbãtut drumul de aproximativdouãzeci ºi cinci de kilometri pe jos, probabil pentru a vizita câþiva creºtini.Totodatã, el avea nevoie de liniºte pentru a-ºi urma firul gândurilor ºi sprea se întreþine cu Dumnezeu. Pe treptele tãiate în stâncã, Paul coboarã spre port,unde i-a gãsit pe tovarãºii sãi. Avem motive sã spunem cã ei au închiriat omicã ambarcaþiune de coastã pentru a nu pierde vremea cu încãrcarea ºi descãr-carea. Era cea dintâi corabie cu pelerini creºtini ce mergea la Ierusalim. Pe timpde noapte, corabia era trasã la þãrm ºi se aºtepta la bord sau într-o colibãde pescari. Aºa au petrecut la Mitilene, pe Lesbos, insula lui Safo, unde pes-carii au fãcut sã rãsune melodiile lor eolice. În ziua urmãtoare, au acostat peinsula Chios, cea parfumatã de florile primãverii. În cealaltã zi, a apãrut laorizont templul lui Artemis de la Efes. Paul ºi-a adus aminte cu înfiorare desãrbãtoarea lui Artemis de anul trecut. Dupã o escalã pe Samos, au ajunsla Milet joi, 20 aprilie. Paul a trimis mesageri la Efes, probabil la Tihic ºiTrofim, ca sã-i cheme pe bãtrânii comunitãþii la cea din urmã întâlnire cuapostolul lor. Scena despãrþirii de la Milet face parte din tablourile cele maiînduioºãtoare din memoriile lui Luca. În cuvântarea sa, Paul descrie grijileapostolice cu o elocvenþã ce izvorãºte din inimã. Fiecare cuvânt reflectãconºtiinþa sa de apostol ºi fidelitatea faþã de datoria pe care o avea. ªtiind binecã o soartã grea îl aºteaptã la Ierusalim, Paul îºi continuã drumul „împins deduh”, având în faþa ochilor sãi o þintã de neclintit: Ierusalim, Roma! „Eu nupun nici un preþ pe viaþa mea”. Paul posedã o scarã de evaluare supranaturalã:sângele lui Cristos - Biserica - sufletele - chemarea sa - ºi de abia la urmã propriaviaþã. Paul ºi-a întins mâinile pentru binecuvântarea de adio! O, aceste mâiniale lui Paul! Câte binecuvântãri s-au revãrsat din ele; ele erau mereu întinsespre a da, niciodatã pentru a lua. Fie mereu binecuvântate aceste mâini carene-au transmis deseori, tremurând ºi cu gesturi stângace, salutãri aºa de cordiale.Bãtãturile ºi cicatricele acestor mâini erau ca niºte stigmate. Ne dãm seamacã ucenicii sãi cu greu s-au putut dezlipi de dânsul. El nu cãutase iubirea, darea i-a venit de la sine.

Era 25 aprilie când un vânt puternic i-a mânat spre Rodos, fermecãtoarea„insulã a trandafirilor”. La Patara au avut norocul sã gãseascã o corabie îndrum spre Fenicia. Cãlãtoria a durat cinci zile. Au trecut pe lângã coasta devest a Ciprului, patria vechiului sãu prieten Barnaba. În Tir au rãmas ºapte zile.


Comunitatea din acest oraº îºi datora întemeierea prigoanei pe care Paul odezlãnþuise cu 20 de ani în urmã. Când au pãºit pe pãmântul Palestinei, atmos-fera a devenit tot mai apãsãtoare, prevenirile profetice s-au înmulþit. De laPtolemais (Accon), caravana ºi-a continuat drumul pe jos. Cu 14 zile înaintede Rusalii, au ajuns la Cezareea, care nu era departe de Ierusalim, cel multtrei zile de mers (102 kilometri). Aici, Paul a vrut sã petreacã vreo câteva zileîn liniºte ºi reculegere în casa prietenului sãu Filip, un om dupã inima sa ºicu vederi foarte largi. El îºi spunea cu umilinþã „evanghelist”, adicã un apostolde rangul al doilea, însã purta titlul foarte stimat de „unul dintre cei ºapte” ºimoºtenise ceva din spiritul lui ªtefan. ªi el trebuise sã fugã acum 20 de anidin cauza prigoanei dezlãnþuite de Paul împotriva creºtinilor. Filip evangheli-zase Samaria ºi litoralul din împrejurimile oraºului Iope ºi, în sfârºit, sestabilise la Cezareea. Între timp, el îºi însuºise vederile largi ale lui Paul. Cepreþioase ore de searã au petrecut pe terasa casei cu privirea îndreptatãspre mare! Câte amintiri le treceau prin minte! O, cum a cãlãuzit Domnultotul spre bine! Paul a fost profund impresionat de atmosfera adânc creºtinãdin acea casã. Asupra fiicelor lui Filip trecuserã carismele tatãlui lor, darurile„edificãrii, sfatului ºi mângâierii”, pe care Paul le preþuia nespus de mult.Aceste patru fecioare, primele dintre acele suflete care în sânul Bisericii sevor consacra lui Dumnezeu, erau aºezate la picioarele renumitului maestru,cãruia, în curând, îi vor putea oferi serviciile lor pe timpul captivitãþii laCezareea. Profetul Agab, pe care Paul îl cunoºtea de la Antiohia, mânat deSfântul Duh, a venit de la Ierusalim ca sã-l împiedice pe Paul sã meargã maideparte. În mijlocul serviciului divin, el a mers la Paul, i-a luat cingãtoarea,ºi-a legat cu ea propriile mâini ºi picioare ºi a strigat: „Aºa vorbeºte SfântulDuh: pe bãrbatul cãruia îi aparþine aceastã cingãtoare aºa îl vor lega iudeiila Ierusalim ºi-l vor da pe mâna pãgânilor!” Aceasta era limba simbolicãa vechilor profeþi, care fãcea întotdeauna impresie (Is 20,3; Ier 13,1; 27,2;Ez 4,1-3; 5,1-4). Acum, prietenii lui Paul ºi-au pierdut cumpãtul. Ei l-au rugatpe Paul sã nu meargã mai departe. Dar hotãrârea apostolului a rãmas neclintitã.„Pentru ce plângeþi ºi-mi întristaþi inima? Eu sunt gata ca pentru numeleDomnului Isus nu numai sã fiu legat la Ierusalim, dar sã sufãr chiar moartea”.

Miercuri, înainte de Rusalii, caravana a parcurs cãlare ultima etapã a cãlã-toriei. Câþiva ucenici din Cezareea i-au însoþit pânã la Ierusalim. Au trecutprin Antipatris ºi prin câmpia roditoare a Saronului, unde þãranii seceraudeja primii snopi de grâu, ºi apoi prin platoul pietros al Iudeii. În ajunul marelui

196 PAUL DIN TARS

Sabat, s-au apropiat de Oraºul sfânt. Pe toate drumurile mergeau grupuride pelerini, îmbrãcaþi de sãrbãtoare, cu haine colorate ºi vãluri pe cap, þãraniicu turme de oi ºi de viþei, ce purtau flori ºi coroane de spice pe frunþile lorlate. Tot aºa mersese cu peste 40 de ani în urmã pentru prima oarã la Ieru-salim, cântând ºi jubilând, fiul negustorului din Tars, însoþit de tatãl sãu.Oraºul era ticsit cu oaspeþi veniþi la sãrbãtoare din toate pãrþile, majoritateapetrecându-ºi noaptea în corturi. Paul a gãsit adãpost în casa unui vechiucenic al Domnului, numit Mnason. Biserica oficialã de la Ierusalim n-a avutloc de adãpost pentru cel mai mare dintre apostoli.


CAPITOLUL VII

PRIZONIERUL LUI CRISTOS

48. Sfatul fatal

Fap 21,17-26

Paul se gãsea iarãºi la Ierusalim pentru a cincea ºi ultima oarã de dupãconvertirea sa. Teroriºtii evrei stãpâneau strãzile. Paul, care le tulbura visurilenaþionaliste, era pentru dânºii bãrbatul cel mai odios. Dar ºi o parte dintrecreºtinii de la Ierusalim împãrtãºeau aceeaºi opinie rea. De pe terasa locuinþeisale, el putea sã vadã afluxul maselor care invadau strãzile oraºului în ziuade Rusalii: „Parþi, mezi, elamiþi, locuitori din Mesopotamia, Pont ºi Asia”.Da, din Asia! El nu se bucurã vãzând aici acele grupuri de evrei fanatici dinAsia Micã ºi de la Efes, pe care îi poþi recunoaºte pretutindeni dupã strãlu-cirea portului lor naþional. ªi ucigaºii plãtiþi de la Corint sunt printre ei ºi-laºteaptã. Vestea despre venirea „renegatului” s-a rãspândit cu iuþealã pe toatestrãzile, în bazare ºi în toate caravanseraiurile. Cu greu mai putea scãpa de lamoarte din mâinile zeloþilor. Desigur cã Paul se ferea sã iasã singur. Prieteniipe care îi avea la Ierusalim puteau fi numãraþi pe degete. „Fraþii”, desprecare Luca afirmã cã „ne-au primit cu bucurie”, fãceau parte, desigur, din grupaeleniºtilor. Ei au venit la locuinþa lui ºi l-au salutat. Sfatul bãtrânilor nu s-agrãbit sã facã acelaºi lucru. În ziua urmãtoare a fost un fel de probã de focpentru Paul, când a apãrut în faþa sfatului întrunit.

Luca ne zugrãveºte un tablou impresionant al acelei adunãri. Pe scaunulprezidenþial stãtea figura de ascet îmbrãcatã în alb a lui Iacob, iar în jurul sãu,cercul preoþilor sãi. Ce vor fi simþit oare cei opt însoþitori ai lui Paul, cu toþiconvertiþii de la pãgânism, când l-au zãrit pe bãrbatul despre care auziserãaºa de multe, care era înrudit îndeaproape cu Domnul ºi care, în copilãrie, sejucase cu el pe munþii Galileii! Fiecare dintre trimiºii comunitãþilor de originepãgânã a prezentat darurile sale. Plini de mirare, ei priveau la învãþãtorul lor.El însuºi contempla aºa de serios, umil ºi înduioºat figura adâncitã a bãtrânului.În mod ceremonios, Paul ºi Iacob ºi-au dat sãrutul pãcii. Preoþii au fãcut la fel.

Însoþitorii lui Paul aºteptau nerãbdãtori. Dar ei au fost decepþionaþi. Semnul defrãþietate nu a fost schimbat ºi cu ei. Darurile au fost primite în tãcere, cudistincþie, ca un lucru de la sine înþeles, ca un tribut datorat. Totul era aºa deformal ºi silit. Atmosfera s-a schimbat abia când Paul a fãcut o dare de seamãcuprinzãtoare asupra tot ceea ce Dumnezeu a fãcut mãreþ ºi minunat în lumeapãgânã. Cuprins de durere, dar fãrã a acuza pe cineva, fãrã a pronunþa vreunnume, Paul s-a referit ºi la suferinþele care i-au fost pricinuite de cãtre falºiifraþi, care au abuzat de reputaþia apostolilor, i-au subminat autoritatea predicândo evanghelie falsã, jefuind comunitãþile ºi dispreþuind darurile lui Dumnezeu.Însã toate acestea Dumnezeu le-a întors spre bine. Slava lui Cristos a strãlucitîntr-un chip ºi mai mãreþ. Ca un lanþ de perle, comunitãþile se întindeau în jurulmãrii Egee, din Siria ºi pânã în Grecia. ªi pe mãsurã ce Paul vorbea, inimiles-au încãlzit, indiferenþa s-a transformat în interes, interesul în admiraþie ºiînsufleþire ºi, când Paul a terminat, Iacob a aprobat cu bucurie ºi de pe toatebuzele a ieºit un strigãt: „Lãudat sã fie Dumnezeu, Dumnezeul lui Abraham,Isaac ºi Iacob, care a fãcut lucruri aºa de mari pentru Fiul sãu iubit!” Desigur,ei nu puteau proceda altfel. Triumful era prea mare pentru a nu-i da slavã luiDumnezeu! Ar fi fost de dorit ca ei sã aibã un cuvânt de recunoºtinþã ºi încura-jare la adresa lui Paul ºi a colaboratorilor sãi.

Luca lasã însã sã se întrevadã dezamãgirea sa în legãturã cu ceea ce a urmat.În jurnalul sãu, în acest loc se gãseºte acel: „Însã atunci...” care spune multe.Da, însã atunci a urmat ca un duº rece: „Iubite frate, tu trebuie sã te gândeºticã sunt ºi mii de iudeo-creºtini. Trebuie sã fii prudent. Oamenii de aici - eivorbesc la persoana a treia - sunt tare neliniºtiþi cu privire la învãþãtura ta. Eispun cã tu nu faci nici o deosebire între iudei ºi pãgâni, ba cã mergi ºi maideparte ºi rãstorni legea lui Moise”. Ne putem uºor închipui dezamãgirea apos-tolului când, dupã însufleþita sa dare de seamã, prima reacþie a adunãrii a fostaceea de a formula marea bãnuialã care apasã asupra lui ºi de a refuza o luarede poziþie netã. Luca spune în mod expres: „Ei i-au spus”. Aºadar, Iacob celprevãzãtor nu împãrtãºea neîncrederea cu privire la Paul.

ªi acum urmeazã sfatul fatal: „Ce e de fãcut? Te sfãtuim noi! Curãþã-tede orice bãnuialã! Nu discredita religia! Aratã-te în public cã eºti un bun iudeu.Avem aici patru bãrbaþi care au fãcut vot de nazireat ºi nu pot acoperi chel-tuielile. Asociazã-te la votul lor, care, de altfel, merge spre sfârºit; plãteºtecheltuielile pentru ei ºi ia-i cu tine în templu în timpul celor ºapte zile din urmã.Atunci toþi vor ºti cã nu e nimic adevãrat din ceea ce se spune pe socoteala ta;ba, din contra, te porþi ca un observator al Legii”. Poate cã sfatul ar fi fost ºi

CAP. VII: PRIZONIERUL LUI CRISTOS 199

mai eficace dacã nu ar fi fost dat acum, când minþile tuturor erau înfierbântate.El trebuia sã se reabiliteze, fãcând o aºa-zisã mãrturie publicã faþã de iudaism.

Aceasta era o mare pretenþie pentru Paul; sã petreacã ºapte zile în curteatemplului cu niºte oameni care-i erau cu totul strãini ºi sã ia asupra sa cheltuielilecare nu erau mici. Pentru cinci nazirei trebuia sã fie jertfite 15 oi, tot atâteacoºuri cu pâine, plãcinte ºi clãtite cu ulei; de asemenea, mai multe urcioarecu vin. La toate acestea se adãugau cheltuielile de întreþinere pentru ºapte zile.În ultima sa cãlãtorie, Paul îndeplinise un astfel de vot, dar din proprie iniþiativãºi liber; acum însã era numai o formalitate împotriva cãreia interiorul sãuse revolta. ªi chiar dacã iudeii ar fi fost împãcaþi, cât de greºit ar fi fost el înþelesde cãtre pãgânii încreºtinaþi! Oare gestul sãu nu avea sã fie interpretat cao tãcutã retractare a atâtor cuvinte rostite cu atâta cãldurã? Paul duce o teribilãluptã sufleteascã. Luca nu suflã un cuvânt despre aceasta! Nu acesta estefelul sãu de a proceda ca reporter, când dezvãluie tainele eroilor sãi. Cu toateacestea, cine îl cunoaºte pe Paul, cu sufletul sãu mândru ºi sensibil faþã deadevãr, ºi cine îl cunoaºte pe istoricul Luca ºtie ce înseamnã lacuna dintreversetele 25 ºi 26. Desigur, Paul trebuie sã fi replicat ceva! Iar noi nu citimnici un cuvânt asupra discuþiei care trebuie sã fi urmat. Foarte simplu continuãdarea de seamã: „Paul i-a luat pe bãrbaþi cu sine”. Între aceste fapte se situeazão dramã lãuntricã. Paul a fãcut opþiunea sa pentru motive care nu ne suntcunoscute. O nobilã pasiune îl însufleþea ca sã facã totul pentru a împãcaBiserica mamã cu cea formatã de pãgâni. „Deºi sunt liber, eu m-am fãcutsclavul tuturor” (1Cor 9,19). Dupã ce încã o datã a fost recunoscutã liber-tatea pãgânilor încreºtinaþi faþã de legea mozaicã, Paul a cedat dorinþei ºi,deºi ea pornea dintr-un spirit meschin, el a fãcut-o spre a evita o rupturã.Nu se poate spune cã un spirit principal, ca acela a lui Paul, pur ºi simpluinofensiv ºi naiv, dintr-o purã bunãtate sau de frica celor ce aveau sã urmezesã-ºi fi dat consimþãmântul. Cu toate acestea, dacã a fãcut-o, a fost, desigur,în urma unei inspiraþii superioare.

49. „Civis romanus sum”

Fap 21,26-22,29

Paºtile ºi Rusaliile însemnau pentru garnizoana romanã de la Ierusalimo straºnicã încercare a nervilor. În aceste ocazii, pentru întãrire erau adusecohorte din Cezareea. O datã cu dezvoltarea partidului radical al libertãþii,an de an aceste stãri deveniserã tot mai rele.

200 PAUL DIN TARS

În duminica Rusaliilor, însoþit de credinciosul Trofim din Efes ºi de ceipatru nazirei, Paul a urcat pe colina templului ºi a intrat în curtea cea mare,aºa-numita „curte a pãgânilor”. Cetãþuia lui Irod, construitã în colþul denord-vest al pieþei pe o stâncã abruptã, supraveghea templul. Irod a numit-o„cetatea Antonia”, în onoarea generalului roman Antonius. Era un bastionîntãrit cu puternice turnuri; el adãpostea curþi interioare, terenuri de exer-ciþii, cazãrmi, închisori subterane ºi o locuinþã interioarã ce semãna în strãlu-cire cu un palat regal. De aici, braþul puternic al Romei þinea de ceafã, cuo mânã de fier, poporul cel rebel. Antonia era legatã printr-o pasarelã cu terasaporticulului ce înconjura curtea templului ºi o scarã largã ce ducea spre curteapãgânilor. Colina Moria, pe care era aºezat templul, oferea privirilor un ºirde trei terase întinse, aºezate una mai sus de alta. Cea mai de jos forma „curteapãgânilor”. Aici, de douã ori, Isus, înarmat cu un bici, a pus capãt afacerilorpe care le fãceau negustorii ºi schimbãtorii de bani. Prin poarta zisã „ceafrumoasã”, unde Petru îl vindecase pe paralitic, ºi printr-o scarã de marmurãcu 14 trepte se ajungea la a doua curte interioarã, numitã „curtea iudeilor”,cu o despãrþire pentru femei. Era ºi aceasta o curte largã, dreptunghiularã,înconjuratã de porticuri pe o mare întindere. Acolo era ºi cutia milelor cu celetreisprezece deschizãturi în formã de trompetã, unde stãtuse odinioarã Mântui-torul ºi privise la vãduva sãracã ce-ºi punea obolul.

În faþa clãdirii templului, pe un loc ridicat, se afla altarul de jertfã, înconjuratde canale pentru scurgerea sângelui. De jur împrejur se aflau locuinþelepreoþilor. În aceastã curte interioarã, în apropierea sanctuarului numitã ºi„curtea preoþilor”, poporul nu avea acces decât numai în timpul jertfei de dimi-neaþã ºi de searã (Lc 1,10). Pentru a ajunge la curtea interioarã, se mergeape o scarã largã, care trecea pe sub un arc de piatrã masivã; ambele canaturiale portalului erau din bronz, pe care numai forþa unitã a 20 de oameni eraîn stare sã o miºte. La o oarecare depãrtare de aceasta se întindea o barierãscundã cu stâlpi aºezaþi la intervale regulate; ei purtau tãbliþe de avertizarepentru pãgâni în limbile greacã ºi latinã: „Nici un strãin sã nu îndrãzneascãsã pãtrundã peste barierã în lãcaºul sfânt. Cine e prins dincolo se face vinovatde pedeapsa cu moartea”. Spre a menaja sentimentele evreilor, romanii auconfirmat aceastã lege.

Când Paul cu însoþitorii sãi a intrat în vestibulul exterior, acolo domnea unvacarm de nedescris ce venea de la schimbãtorii de bani, samsari, peleriniºi oameni curioºi veniþi din toate pãrþile lumii; la aceasta se mai adãuga


mugetul ºi behãitul animalelor de jertfã. Prin mulþime se amestecau figuriînspãimântãtoare ce ascundeau sub mantie pumnalul lor în formã de secerã.Câþiva evrei din Efes, sau poate alexandrini din tagma arãmarilor, i-au recu-noscut îndatã pe Paul ºi pe Trofim ºi le-au aruncat priviri pline de urã. Einu uitaserã scena care se petrecuse în teatrul din Efes. „Ce cautã renegatulîmpreunã cu acest netãiat împrejur aici? El e în stare sã-l ia cu sine ºi în templu!”Desigur, Paul s-a ferit sã-l ia pe Trofim în curtea interioarã! Acolo domneao mare liniºte. Preoþii îmbrãcaþi în alb alergau încoace ºi încolo. Leviþiisupravegheau poarta de intrare. Curtea era plinã de un miros neplãcut. Depe altarul de jertfã, aproape neîncetat, de sute de ani se ridica spre cer aburulsângelui cald. Paul le-a comunicat preoþilor termenul final al timpului depurificare pânã când el trebuia sã participe la sacrificii. El era obligat sã iaparte în fiecare zi la jertfele ºi la rugãciunile preoþilor ºi se întorcea abia searala locuinþa sa. Aceasta a durat o sãptãmânã. Între timp, evreii din Asia Micãau putut sã-ºi fãureascã complotul. Ei ºi-au tocmit oameni, care, în curteainterioarã, la un semn, sã se repeadã, sã provoace panicã ºi sã-l atace pe Paul.

Relatarea foarte precisã a lui Luca ne permite sã presupunem cã prieteniilui Paul, care erau îngrijoraþi de soarta învãþãtorului lor, l-au însoþit ºi în aceastãzi ºi astfel au fost martori ai atacului. Era în timpul jertfei de dimineaþã.Deodatã, la un semnal, evreii din Asia Micã au început sã strige: „Bãrbaþidin Israel, sãriþi în ajutor! Aici e renegatul, instigatorul împotriva poporului,a Legii ºi a templului! ªi acum a necinstit templul ºi a introdus pãgâni înãuntru!”Cuvintele nu pot descrie furia diabolicã a unei mulþimi orientale, fanatice ºisupraexaltate! Oroarea se zugrãvea pe toate feþele din cauza crimei îngrozi-toare; preoþii s-au oprit pe loc; o mulþime care striga, se îmbrâncea, se strângeadin toate pãrþile în jurul unei grãmezi de oameni în mijlocul cãrora Paul,înºfãcat de mâini puternice, era lovit ºi smucit încoace ºi încolo. Leviþii sunaudin trompete; ei se temeau de o profanare a templului. Paznicii templuluiîmpingeau mulþimea înfierbântatã spre poarta cea mare ºi în jos pe scãri.Porþile de bronz se închiserã cu mare zgomot. Paul a auzit ºi putea sã sesimtã în chip simbolic izgonit de cãtre poporul sãu (Ef 2,12)!

Paul zãcea la pãmânt. Era exact locul unde, cu 20 de ani în urmã, ei îltârâserã pe tânãrul ªtefan. O bucurie ciudatã îi cuprinsese inima: numai câtevaclipe ºi el va fi cu ªtefan ºi cu Învãþãtorul sãu. Dar încã nu-i sosise ceasul.Mulþimea ezita sã-l loveascã de moarte tocmai în curtea templului. L-au târâtspre ieºire. Aceastã ezitare a asasinilor a fost salvarea apostolului. Santinelele

202 PAUL DIN TARS

romane de pe zidul înconjurãtor au observat miºcarea ºi l-au înºtiinþat peofiþerul de gardã. Cohortele se gãseau în stare de alarmã. A rãsunat un sunetde corn ºi o stridentã comandã romanã. Tribunul Lisias cu soldaþii înarmaþialeargã în jos pe scãri. El urmãrea de multã vreme un egiptean, capul uneibande, ºi credea cã a pus mâna pe dânsul. A poruncit ca Paul sã fie încãtuºatºi dus în cetate. Mulþimea turbatã se înghesuia ºi striga: „Jos cu el! La moarte!”Ajunºi la capãtul de jos al scãrii, din cauza mulþimii care se îmbulzea, sol-daþii au fost nevoiþi sã-l ia pe umeri pe prizonier. În acest timp, Paul nu ºi-apierdut prezenþa de spirit. Ce-i drept, hainele sale sunt rupte, mantia pier-dutã, ochii injectaþi de sânge, însã el e stãpân pe situaþie. Calm, îl întrebãpe tribun în greceºte: „Îmi dai voie sã-þi spun ceva?” Lisias e dezamãgit cãnu are în faþã un egiptean, ci un grec cult. Cu mândrie patrioticã, Paul îºiprezintã identitatea: „Sunt iudeu din Tars, cetãþean al unui oraº însemnat.Îmi permiþi sã vorbesc poporului?” Era o întrebare ciudatã din partea unui omcare, strivit ca un vierme, trecuse pe lângã moarte. Cu toatã figura uscãþivãa prizonierului, totuºi Lisias se gãsea sub vraja unei mari personalitãþi. Unom curajos recunoaºte imediat pe cineva care îi seamãnã. El e curios ce efectva avea cuvântarea ºi sperã s-o înþeleagã. Poate cã s-ar putea evita vãrsareade sânge. „Vorbeºte!”, îi porunci Lisias. Paul priveºte mulþimea agitatã cao mare bântuitã de furtunã. În ea se gãsesc membri ai Marelui Sfat, probabiltovarãºii sãi de ºcoalã de odinioarã, rabini plini de demnitate cu ciucurimari ºi tivituri largi la haine. Este un amvon ciudat pentru evanghelie, un predi-cator ºi el ciudat, la ale cãrui încheieturi de la mâini lanþurile fac zgomot ºiun auditoriu ºi mai ciudat. Când i s-a îngãduit sã vorbeascã, Paul s-a simþitstãpân pe situaþie. El a încercat sã demonstreze cã nu e vorba de duºmãnieîmpotriva poporului, a legii ºi a templului, ci cã din voinþa lui Dumnezeuºi prin intervenþia sa atotputernicã, el a ajuns mãrturisitorul lui Cristos ºiapostolul pãgânilor. Fiecare israelit îl cunoºtea pe Iahve ca pe Dumnezeumanifestat în istorie, citea zilnic în Psalmii sãi despre ale sale „magnalia”,„mirabilia”, „terribilia”. Se putea oare explica schimbarea bruscã pe careo suferise viaþa lui Paul fãrã o acþiune a puterii lui Dumnezeu? ªi cine seputea împotrivi voinþei lui Iahve? Aluzia la Anania cel credincios Legiiputea sã-i fie de folos, la fel ca ºi amintirea uciderii lui ªtefan. Dar când apronunþat cuvântul „pãgâni”, în expresia „eu vreau sã te trimit la pãgâni”,atunci patima a întunecat mintea ascultãtorilor. Zeloþii ºi fariseii ºi-au rupthainele. Larma ºi furia maselor au crescut pânã la turbare. Romanii niciodatã


nu-ºi puteau reprima un anume sentiment de teamã când se vedeau în faþaunei mulþimi furioase. Lisias nu înþelese nimic; însã acum ºtia cã este vorbade o controversã religioasã, iudaicã.

Spre a calma puþin patima poporului, ofiþerul aflat în încurcãturã a recursla acelaºi mijloc ca ºi Pilat. El a dat ordin centurionului ca prizonierul sã fiebiciuit ºi torturat pentru a afla adevãratul motiv al conflictului. Paul a fost dusprin curtea interioarã a coloanelor, acolo unde soldaþii romani îl îmbrãcaserãpe Învãþãtor cu mantia roºie regalã, îi puseserã în mâini trestia drept sceptruºi, chiuind ºi strigând, i-au pus coroana de spini pe cap ca pe o diademã.Dacã biciuirea a avut loc în camera de torturã, unde se gãseau capra ºi stâlpiide biciuire, asta nu rezultã clar din relatare. Instrumentul de supliciu eraun bici (flagellum), prevãzut cu vârfuri ascuþite ºi sfere de plumb; nu erao vargã (virga). Luca vorbeºte în mod expres de „curele”. Aceasta era torturacea mai dureroasã. Paul a fost dezbrãcat, întins pe o caprã de lemn, legatstrâns cu curele la mâini ºi la picioare. Cãlãii nu înþelegeau deloc greceºte.Însã când a venit centurionul sã inspecteze, liniºtit ºi cu sânge rece, Paul l-aîntrebat, nu fãrã oarecare ironie: „E legal ca un cetãþean roman sã fie biciuitfãrã hotãrâre judiciarã?” Nimic nu e mai caracteristic pentru jurisdicþiaromanã decât respectul faþã de un om care cu mândrie putea ridica pretenþiacã e cetãþean roman: „Civis romanus sum!” Cuvântul a fãcut minuni. Cen-turionul s-a adresat tribunului, al cãrui respect faþã de acest prizonier misteriosa început sã creascã. „Eºti cu adevãrat un cetãþean roman?” „Desigur”, a replicatPaul. Utilizarea falsã a acestui titlu de nobleþe se pedepsea cu moartea, aºa cãnimeni nu abuza de el. Lisias a aruncat o privire cam întrebãtoare spre deþinut:„Pe mine m-a costat o grãmadã de bani cetãþenia”. Paul a zâmbit: „Eu, însã,sunt cetãþean roman din naºtere”. Lisias s-a simþit încurcat. Codul penal romaninterzicea ca procedura de cercetare sã înceapã cu tortura. Paul a fost dezlegat,iar legãturile de la mâini i-au fost slãbite de cãtre un soldat.

50. În faþa Marelui Sfat. Apariþia nocturnã

Fap 22,30-23,35

În ziua urmãtoare, când comandantul cetãþii l-a confruntat pe prizonier cuSinedriul spre a lãmuri diferendul, Paul a dovedit un calm deosebit. Sinedriulera compus din marii preoþi ºi din alþi 71 de membri. Claudius Lisias l-a dussub escortã, prezentându-l în faþa aceluiaºi tribunal, care odinioarã îl osândise

204 PAUL DIN TARS

pe Isus. Sinedriul nu se reunea în sala mare a consiliului, Gazith, din curteapreoþilor, ci într-o galerie a încãperii exterioare unde, la timpul sãu, fuseseinterogat ºi ªtefan. Printre membrii consiliului era ºi o figurã cunoscutã,cea a marelui preot de odinioarã, Caiafa. Paul, care de mai mulþi ani nu maiavusese legãturi cu Ierusalimul, nu-l cunoºtea personal pe marele preot înfuncþie, Anania. Totodatã, el se ciocneºte pentru prima datã cu aristocraþiasaduceilor. Nãzuinþa lor principalã era de-a împiedica orice explozie deentuziasm religios sau naþional, care le-ar fi ameninþat supremaþia. Luca,nefiind prezent la aceastã scenã, trece destul de repede peste deliberãri. Desigur,Lisias le-a cerut celor care prezidau sã precizeze acuzaþiile aduse împotrivalui Paul. Negreºit cã saduceii au denunþat ca o primejdie politicã învãþãturaapostolului cu privire la Mesia rãstignit, pentru a fi încercat sã provoace orãscoalã; apoi ei au ridiculizat învãþãtura sa cu privire la învierea lui Isus ºiapariþia sa la Damasc. De fiecare datã când auzeau cuvintele „înviere”, „spirit”,„îngeri”, izbucneau în râsete batjocoritoare, pe când fariseii, care credeau înaceste cuvinte, au trebuit sã se simtã ofensaþi în convingerile lor religioase.Într-o clipã, Paul a cunoscut punctul slab unde putea sã intervinã ca sã-ºidezbine adversarii. Cauza era pe jumãtate câºtigatã.

Chiar de la începutul pledoariei sale, s-a petrecut un incident dureros.Când Paul a apelat la dreptul conºtiinþei proprii, Anania, uitând de demni-tatea sa ºi de respectul datorat celui acuzat, a poruncit unui servitor din tribunalsã-l loveascã pe Paul peste gurã. O loviturã peste gurã ºi încã în plinã adunarepublicã era cea mai mare jignire pentru un fiu al lui Israel. Aceasta însemna:omul a mai încetat de a fi un fiu al lui Israel. E lesne de înþeles cã Paul, înale cãrui vine curgea sângele trufaº al strãbunilor, aproape cã ºi-a pierdutcumpãtul. Mâniat, i-a strigat lui Anania: „Sã te batã pe tine Dumnezeu, peretevãruit ce eºti! Tu vrei sã fii judecãtorul meu ºi îngãdui sã fiu lovit împotrivalegii?” Cei prezenþi au spus: „Îndrãzneºti sã-l jigneºti pe marele preot al luiDumnezeu?” Reacþia lui Paul poate fi interpretatã în mai multe feluri. El voia,probabil, cu o oarecare ironie, sã spunã: „Nu-mi puteam închipui cã marelepreot ar putea da un astfel de ordin, cã un mare preot ºi-ar putea pierde capul!”Imaginea despre „peretele vãruit” amintea fariseilor de cuvântul lui Isus despre„mormintele spoite”. Lovitura a nimerit. Acest cuvânt îl caracterizeazã, dealtfel, în mod minunat pe marele preot, personaj în plinã decadenþã, careîncerca sã simuleze virtutea, onoarea ºi dreptatea, în timp ce în interior totulera putred ºi stricat. De altfel, ameninþarea lui Paul s-a realizat. Câþiva ani


mai târziu, Anania a fost asasinat într-o ascunzãtoare, unde voise sã se fereascãde pumnalele sicarilor.

Paul a vãzut cã, din cauza dispoziþiei pãtimaºe a autoritãþilor iudaice, nue posibil un „fair-play”. Într-o intuiþie momentanã, el s-a folosit de avantajulpe care i-l oferea situaþia ºi a aruncat între ei un mãr al discordiei: problemaînvierii. Decis repede, evaluând întreaga situaþie, el strigã în adunare: „Fraþilor,din cauza speranþei în învierea morþilor stau eu în faþa judecãþii!” La auzulacestei fraze, saduceii au izbucnit într-un râs zgomotos, vizându-i pe fariseiicare credeau în astfel de idei, aºa încât pânã la urmã Paul nu mai pãrea a fisingurul acuzat. Toatã procedura a degenerat într-o disputã teologicã ºi ambelepartide s-au încãierat. S-a ajuns aºa de departe încât rabinii cu vazã s-audeclarat de partea lui Paul ºi au prezentat învãþãtura lui ca pe una bunã ºi auadmis posibilitatea ca un duh sau un înger sã-i fi vorbit. Claudius Lisias,care nu a înþeles nimic din toate discuþiile ºi care era îngrijorat de soartadeþinutului sãu, a chemat santinelele ºi a poruncit ca Paul sã fie dus la unloc sigur. „Cu greu am fost în stare sã-l smulg cu forþa din mâinile lor”, sespune în textul Beza, într-o scrisoare a lui Lisias cãtre Felix.

Unii critici considerã cã în aceastã situaþie apostolul n-a fost la înãl-þimea sa obiºnuitã. Ei vorbesc de o „stratagemã” ºi gãsesc un contrast faþã dedemnitatea tãcutã a lui Cristos înaintea Marelui Sfat. Lor le scapã din vederefaptul cã suferinþa lui Isus nu poate fi comparatã cu o suferinþã omeneascã.Suferinþa lui Isus are o valoare unicã ºi un scop unic. La el e vorba de mân-tuirea neamului omenesc printr-o suferinþã ispãºitoare ºi liber consimþitã.Pentru acest motiv, Cristos a renunþat la dreptul sãu de veto, la orice inter-venþie din partea cerului ºi a pãmântului. El se vedea pe sine ca Mielul tãcutal lui Dumnezeu, de care vorbeºte profetul. Paul, din contra, se lupta ºi sufereanumai pentru sine însuºi. El era gata sã moarã, dar Dumnezeu trebuia sãdetermine clipa ºi împrejurãrile. El însuºi putea ºi trebuia sã se foloseascã detoate mijloacele permise spre a sluji încã multã vreme cauza evangheliei.

Sã-i facem eroului nostru o vizitã nocturnã în celula închisorii din fortã-reaþa Antonia! Din cauza evenimentelor de peste zi, puterile îi erau aproapecu totul sleite. El ºtie cã e chemat sã se asocieze ºi mai mult la suferinþeleÎnvãþãtorului sãu. Cuvântul „împreunã rãstignit”, pe care îl scrisese gala-tenilor (2,19) ºi romanilor (6,6), suna mereu tot mai puternic în urechile sale.În aceastã a doua noapte, singur ºi pãrãsit în închisoarea lipsitã de luminã,supravegheat, dupã cât se pare, de ura care înconjura celula, a suferit unul

206 PAUL DIN TARS

dintre acele accese de lipsã de mângâiere ºi de întristare de moarte, de caren-au fost cruþaþi nici sfinþii ºi nici chiar Fiul lui Dumnezeu. Când Petru s-agãsit odatã într-o situaþie asemãnãtoare, Biserica din Ierusalim veghea ºise ruga pentru dânsul (Fap 12,5). Este trist când ne gândim cã Luca n-a pututraporta un act asemãnãtor de compasiune din partea comunitãþii din Ierusalim.Credincioºii din oraºul sfânt socoteau cã au fãcut deja prea mult dacã l-autolerat, fãrã a o rupe cu Paul definitiv. Numai într-o singurã casã din oraºulsfânt a ars toatã noaptea lumina pe care a aprins-o iubirea pentru viaþa celuiiubit. Era casa prietenilor sãi uniþi în rugãciune: Luca, Timotei, Titus, Trofim,a surorii ºi a familiei sale.

Situaþia apostolului era într-adevãr delicatã. Numai mâna puternicã aromanilor putea sã-l mai salveze. La punctul la care ajunsese, Paul trebuiasã dea o nouã orientare atitudinii sale faþã de poporul sãu. În aceastã noapte,el a luat hotãrârea. Pânã acum el se considera un membru de drept al raseiiudaice ºi în mai multe împrejurãri se supusese jurisdicþiei iudaice. Acumînsã, se va despãrþi definitiv de poporul sãu din punct de vedere juridic ºipolitic, se va supune legii ºi puterii romane, faþã de care arãtase atâta loiali-tate în Scrisoarea cãtre Romani. Însã romanii trebuiau sã se poarte cu prudenþãfaþã de acest popor prea gelos de prerogativele sale. Pe Paul îl aºtepta ocaptivitate îndelungatã. Se pãrea cã e zãdãrnicit planul sãu de a duce slava luiCristos la Roma ºi pânã la capãtul pãmântului. El ºi-a depus toatã descura-jarea, grijile ºi necazurile în locul cel mai nimerit, la picioarele Învãþã-torului sãu ºi le rememora pe toate „in Christo”, mai înainte ca oboseala sã-ifi închis ochii. Deodatã, într-o vedenie de noapte, i-a apãrut Domnul, aºacum îi apãruse în templu în urmã cu 20 de ani. „Doamne, tu eºti?” Paul, adânccunoscãtor al sufletului omenesc ºi al rãtãcirilor sale, ºtia prea bine cã ºiprincipele întunericului uneori se deghizeazã în înger de luminã. Dar iatã cãvede strãlucind stigmatele celui rãstignit, ca odinioarã la Damasc: „Doamne,îngãduie slugii tale sã vorbeascã cu tine! Am vorbit eu bine despre tine în faþabãtrânilor lui Israel? Vorbeºte, Doamne, cãci sluga ta ascultã!” „Curaj, Paul!tu ai dat mãrturie despre mine la Ierusalim!” „Doamne, îngãduie-mi sã maivorbesc o datã, deºi sunt praf ºi cenuºã. Ard de dorinþa de a da mãrturie despretine ºi la Roma ºi de a vesti la Roma evanghelia ta” (Rom 1,15). „Paule,vei da mãrturie despre mine ºi la Roma”. Apariþia a dispãrut. Apostolul s-atrezit. Orice tristeþe a dispãrut. El simþea în sine o forþã nouã. Dacã Domnuleste cu dânsul, ce importanþã are dacã oamenii îl condamnã? Roma! Acestcuvânt strãlucea în faþa ochilor sãi ca steaua dimineþii.


51. Paul ºi Felix

Fap 23,12-24,7

Între timp, sicarii, stãpâni pe situaþie, aduserã la cunoºtinþa Marelui Sfatdespre complotul lor ºi-i cerurã concursul. Însã ºi de data aceasta serviciulde spionaj al fraþilor ºi-a arãtat eficacitatea. Fiul surorii sale a reuºit sã afleceva foarte important. E posibil ca familia sã fi aflat de un complot prinintermediul tatãlui care ocupa, fãrã îndoialã, o funcþie înaltã ºi avea nume-roase relaþii, iar mama l-a trimis pe fiu prin cetate. Dimineaþa, când Paul maiera preocupat de apariþia avutã peste noapte, uºa celulei sale s-a deschis.Nepotul sãu îi stãtea în faþã. „Fiul meu, ce ºtiri îmi aduci?” „Unchiule Paul,foarte importante! Trimiºii Marelui Sfat vor sã-l roage pe comandant sã teducã încã o datã în faþa lor, sub pretextul unei cercetãri mai amãnunþite. Daracesta e numai un pretext. De îndatã ce vei pãrãsi fortãreaþa, vei fi omorât.Patruzeci de oameni din Partidul Libertãþii s-au legat prin jurãmânt groaznicsã nu mãnânce ºi sã nu bea nimic pânã nu te vor omorî. Ei stau la pândãcu pumnalele în toate colþurile ºi ungherele”. Paul l-a rugat pe centurionsã-l conducã pe nepotul sãu imediat la Lisias. În felul acesta, tribunul a aflatdespre asasinatul pus la cale, tocmai când se pregãtea sã-i primeascã petrimiºii Marelui Sfat. A început sã creascã rãspunderea asupra capului lui Paul.De-acum exista un motiv ca procesul sã fie predat pe mâna guvernatorului.Seara, la orele 9, doi centurioni cu 200 de pedestraºi, arcaºi arabi ºi sirieni,200 de lãncieri ºi 70 de cãlãreþi stãteau gata pregãtiþi în curtea cazãrmii casã-l ducã pe Paul sub puterea nopþii la Cezareea.

A fost o bizarã plimbare cãlare în noaptea înstelatã, prin umbrele umedeale vãgãunilor ºi defileelor, peste þinutul cel stâncos, roºiatic ºi luminat delunã din Iudeea. Dimineaþa au coborât în regiunea pietroasã din valea rodi-toare a Saronului, unde secerãtorii se duceau în lanurile de grâu, iar þãraniivânturau boabele. Pe ºes nu mai putea fi vorba de vreo ambuscadã, de aceeacei 400 de soldaþi pedeºtri s-au reîntors. Spre searã, micul grup a intrat încetate, dupã ce a traversat cartierul cu grãdini în floare ºi cu vile.

Portul Cezareea însemna pentru romani o bazã de aprovizionare ºi o bazãmilitarã cheie a þãrii. Avea o garnizoanã de cinci cohorte ºi un escadron decãlãreþi. Exista o reºedinþã luxoasã pentru guvernator, în stilul grandilocventºi fastuos al decadenþei. Ca ºi la Ierusalim, ºi aici era un palat zidit de Irod,Herodeion, care servea de locuinþã guvernatorului. Luca îl numeºte „Pretoriul

208 PAUL DIN TARS

lui Irod”. Cãpitanul escadronului de cavalerie a predat guvernatorului AntoniusFelix raportul lui Lisias ºi i l-a prezentat pe prizonier. Pentru prima datãstãteau faþã-n faþã cei doi bãrbaþi care personificau aºa de bine cele douã lumi.Desigur, Felix a examinat cu o privire superioarã figura sãrãcãcioasã a prizo-nierului sãu, din sufletul cãruia se revãrsa vãpaia unei lumi intelectuale,cu totul strãinã. În prezenþa sa el a citit cu glas tare scrisoarea lui Lisias. Înesenþã, ea era foarte favorabilã pentru cel acuzat; era vorba de o problemãreligioasã internã iudaicã, iar Lisias era tipul ofiþerului roman extrem deprudent. Felix s-a informat asupra locului de obârºie al prizonierului. Ciliciaera o provincie imperialã, ºi nu senatorialã. Prin urmare, judecata era de compe-tenþa guvernatorului imperial. În chip afabil, el hotãrî: „Te voi asculta cândvor sosi acuzatorii tãi”. ªi aceastã nouã întâlnire cu puterea de stat romanãera plinã de promisiuni.

Aºa a început captivitatea de la Cezareea. Ea a durat doi ani, plini demonotonie pentru un bãrbat cu o activitate uimitoare. Lumea unui prizoniernu e deloc bogatã în schimbãri. De aceea, Luca ne zugrãveºte puþineleevenimente dramatice ale acestei detenþii, în linii mari, în patru scene.

Felix (procurator al Iudei între anii 52-60) ºi fratele sãu, Pallas, un per-sonaj mai important decât el, erau greci, sclavi eliberaþi de Antonia, mamaîmpãratului Claudius. Pallas a fost favorit atotputernic ºi prim ministru subClaudius ºi câþiva ani ºi sub Nero. Prin el, ºi Felix a fãcut o carierã strãlu-citã. Însã sufletul de sclav apãrea mereu în evidenþã. Tacitus (Hist., 5, 9) nespune despre el: era crud ºi senzual ºi a exercitat puterea regalã cu suflet desclav. În prima cãsãtorie a þinut o nepoatã a lui Antonius ºi a Cleopatrei.Acum îºi împãrtãºea fericirea cu Drusila, fiica lui Irod Agripa I, care aveaabia 17 ani. Felix o momise de la soþul ei, regele Aziz din Emessa, cu ajutorulmagului evreu Simon din Cipru. Aºadar, aceasta era fericita pereche înainteacãreia Paul trebuia sã aparã ºi cu ea va trebui sã întreþinã relaþii penibilevreme de doi ani. Pe fratele Drusilei, Irod Agripa II, îl vom vedea mai târziuîn vizitã la Festus, însoþit de sora sa Berenice.

Prima scenã descrisã de Luca este instrucþiunea judiciarã. La câteva ziledupã sosirea lui Paul, a venit la Cezareea marele preot Anania, însoþit de ungrup de bãtrâni ºi cu un avocat roman, al cãrui nume, Tertullus, aminteastarea lui anterioarã de sclav. Acesta era un începãtor fãrã experienþã, unuldintre aceia care-ºi pregãtesc cariera ocupându-se de problemele celor dinprovincie. Lipsa sa de experienþã te loveºte chiar de la începutul pledoariei,


care, potrivit cu regula de la ºcoalã, era o linguºire neîndemânaticã ºi groso-lanã. Datoritã lui Felix, þara se bucura de pace; grija sa binevoitoare restabi-lise ordinea în þarã. Ca atare, evreii îi datoreazã o mare recunoºtinþã. În manieraºireatã ºi subtilã de a muta diferendul pe plan politic, iese la ivealã acþiuneapartidului saduceilor: 1. Paul e un revoluþionar periculos pentru siguranþastatului ºi pentru aceasta e vinovat de „seditio” (rãscoalã); 2. el este propaga-torul unei secte ce nu are nici un drept legal ºi de aceea e vinovat de crimanumitã „religio illicita”; 3. în final, el a comis crima numitã „profanareatemplului”. Fiecare dintre aceste trei delicte era pedepsit de legea romanãcu moartea.

Felix era suficient de experimentat ca sã ghiceascã gândul acestor dile-tanþi avizi de sânge. El voia sã afle ce are de spus Paul. Acesta s-a ridicatcu mâinile încãtuºate ºi îndatã a atras atenþia tribunalului. El era un maestruîn felul de a trata cu oamenii ºi de a se acomoda locului ºi împrejurãrilor.El a vorbit cu isteþime ºi a redresat situaþia, plasându-se pe terenul dreptuluireligios. El se apropie cu încredere de apãrarea sa, deoarece procuratoruleste de mai mulþi ani judecãtor „peste acest popor”. Apoi, combate punct cupunct, insistând asupra faptului cã el nu este un necredincios faþã de religiapãrinþilor sãi, care culmineazã cu credinþa în Mesia; dimpotrivã, punctul sãude vedere religios, diferit de cel al saduceilor, ºi forma creºtinã a închinãriiîn faþa lui Dumnezeu se situeazã cu totul pe terenul Legii ºi al profeþilorºi decurge din conþinutul tradiþional ºi revelat al Vechiului Testament. Dupãdânsul, Vechiul ºi Noul Testament formeazã o unitate dogmaticã (Gal 3,7;Lc 16,16). Din punct de vedere al dreptului roman, învãþãtura sa despre înviere,care cuprinde in nuce întregul creºtinism, se situeazã înlãuntrul graniþeloriudaismului, o religie protejatã de cãtre stat; deci, nu poate fi socotitã a fio „religio illicita”. Statul roman nu-ºi bãtea capul cu neînþelegerile religioasedin sânul iudaismului. Acesta era deja punctul de vedere al proconsululuiGalion. Aceastã pledoarie este prima apologie oficialã a creºtinismului înfaþa puterii romane de stat.

În sufletul sãu, Felix trebuia sã-i dea dreptate lui Paul. Dupã o îndelun-gatã practicã administrativã în Iudeea ºi fiind cãsãtorit cu o evreicã credin-cioasã, el era mai familiarizat cu toate controversele religioase ale iudeilordecât funcþionarul roman de rând. El ar fi putut ºi ar fi trebuit sã rosteascãimediat sentinþa. Dar n-a fãcut-o, în parte din frica de rãzbunare a iudeilor,pentru cã el avea un temperament ca acela a lui Pilat, apoi din lãcomie, ca

210 PAUL DIN TARS

sã stoarcã bani. Dupã dreptul provincial roman (Mommsen, Ist. rom., II),Felix avea puterea de a decide, dacã e cazul, ca arestarea sã continue sau nu.El s-a hotãrât pentru prima. Sub pretextul de-a aºtepta explicaþiile lui Lisias,a închis dezbaterile cu expresia tehnicã „amplius”, ceea ce însemna amâ-narea cazului pânã la primirea de noi dovezi. Bineînþeles, Lisias n-a venit,iar iudeii s-au gândit cã e mai prudent sã nu mai insiste. Felix a ordonat cadetenþia lui Paul (custodia militaris) sã fie pe cât posibil uºuratã. De-acumel putea sã se plimbe prin curte fãrã lanþuri cât voia ºi sã primeascã vizite.Cu toate acestea, nedreptatea unei arestãri fãrã judecatã apãsa greu asupraapostolului.

Luca ne mai descrie o a doua scenã din timpul ºederii lui Paul la Cezareea.Se pare cã, chiar de la începutul creºtinismului îmbrãcat încã în haina noutãþiiºi a necunoscutului, aceastã religie ajunsese ceva interesant ºi un subiect deconversaþie pentru clasa cultã. În jurul guvernatorilor de provincie se strângeabucuros un roi de beletriºti, filozofi, critici literari, cântãreþi, actori, magicieni,aºa cum am întâlnit la Sergius Paulus. Probabil cã ºi Drusila a întreþinut oasemenea curte princiarã. În calitate de evreicã, desigur cã dorea sã facãcunoºtinþã cu acest coreligionar celebru, al cãrui nume avea rãsunet în toatãlumea orientalã. Ea era fiica lui Irod Agripa, care voise sã loveascã nouareligie în persoana lui Iacob ºi Petru, ºi nepoatã a lui Irod Antipa, care porun-cise sã fie decapitat Ioan Botezãtorul. Felix, întors cu soþia sa dintr-o cãlãtoriede inspecþie, a pregãtit o seratã în sala de festivitãþi a palatului, unde Paul urmasã vorbeascã despre creºtinism. Desigur, se auzise ºi despre „puterile spiri-tuale” de care dispunea Paul, probabil ºi despre cele petrecute în curtea luiSergius din Cipru. Aceasta putea sã devinã o situaþie asemãnãtoare cu ceaa lui Isus în faþa lui Irod!

Desigur, l-a costat mult pe Paul sã se prezinte în faþa acestei societãþi decã-zute ca un obiect dubios, expus unei curiozitãþi lacome. Dar el râvnea sufletelelor; el se socotea ambasadorul lui Cristos, care trebuia sã-i îndemne peoameni sã se împace cu Dumnezeu (2Cor 5,20). El cunoºtea prea bine aceastãsocietate iudeo-creºtinã; luase contact cu ea în Grecia, la Efes ºi la Tars,ºtia precis unde era deficitarã. Aºadar, el a vorbit mai întâi despre dovezileistorice ale credinþei, a expus viaþa minunatã a lui Cristos, apariþiile CeluiÎnviat ºi a spus un cuvânt ºi despre propriile sale experienþe. Deodatã, ela dat o întorsãturã cu totul neaºteptatã cuvântãrii sale, îndreptând atenþiaascultãtorilor spre consecinþele practice ale creºtinismului pe teren moral,


asupra sinceritãþii lãuntrice, stãpânirea instinctului sexual ºi despre rãspun-derea în faþa judecãþii ce va veni. Aici el putea sã fie foarte concret ºi precis,dupã cum o ºtim din Scrisoarea cãtre Romani. Apoi a zugrãvit venireaJudecãtorului în culori apocaliptice. Felix stãtea ca pe jar; devenise nesigur,fãcea feþe-feþe, schimba priviri cu amanta sa, care, cu ochii mari ai unui copilcurios, vedea cum scânteia focul sfânt în ochii profetului. Nu ºtim ce s-apetrecut în sufletul tinerei femei. Paul nu i-a spus ei nici un cuvânt aspru.El ºtia bine cã dânsa fusese ademenitã. Însã despre Felix ºtim ce simþea: „eltremura de fricã”. ªi avea de ce sã tremure. Conºtiinþa îl sugruma. Atuncii s-au prezentat în faþa ochilor umbrele sângeroase ale trecutului sãu. Cu toateacestea, Paul nu le-a evocat numai pe pãgânele Erinnie, zeiþele rãzbunãrii,care tortureazã sufletele fãrã a le corija, ci ºi glasul prietenos al lui Dumnezeu,care în adâncul conºtiinþei cheamã la pocãinþã. Felix era aproape gata sãasculte de glasul lui Dumnezeu, însã el n-a ajuns la aºa ceva. Sub pretextulunei indispoziþii, obosealã sau plictisealã, el a întrerupt serata ºi i-a dat întâl-nire lui Paul pentru „un alt moment mai potrivit”. Însã acest timp mai potrivitnu s-a mai ivit. Totuºi, el nu ºi-a refuzat plãcerea de a avea deseori conver-saþii în particular cu un prizonier atât de captivant. Multele cunoºtinþe aleacestuia cu privire la viaþa greceascã, la oraºele-metropolã ºi la cultura lor,experienþa acestui bãrbat care cãlãtorise mult îi inspira respect. Dar lucrurilen-au mers mai departe.

Anii de la Cezareea n-au trecut într-o lipsã de activitate. Din contrã, eiau fost extrem de rodnici pentru Bisericã. Un bãrbat de talia lui Paul, careavea o idee aºa de înaltã despre valoarea timpului (Ef 5,16), ºtia sã exploa-teze orice situaþie. Prietenii sãi de la Ierusalim l-au urmat la Cezareea ºi segãseau mereu în preajma lui. Graþie acestui repaus forþat, starea sãnãtãþii sales-a ameliorat. Viaþa îi era în siguranþã. Apoi inimile multor iudeo-creºtinis-au mai îmblânzit faþã de dânsul, datoritã îndelungatei sale activitãþi. În scri-sorile sale de mai târziu vom întâlni puþine urme ale luptei de odinioarã.Graþie tratamentului excepþional de care se bucurã, Paul putea sã fie în legã-turã cu toate comunitãþile din portul Mãrii Mediterane. Corespondenþa dinacest timp nu ºi-a gãsit nici un loc între lucrãrile inspirate, dar, cu toate acestea,rezultatul principal al acestei captivitãþi a fost munca pregãtitoare sau poateredactarea uneia dintre cele mai frumoase cãrþi ale lumii: Evanghelia dupãsfântul Luca. Paul îºi dãdea seama cã predicarea sa oralã, care era întreruptãacum de atâta vreme, trebuia înlocuitã cu una scrisã. Paul, un dogmatician,

212 PAUL DIN TARS

ºi Luca, un istoric, se întregeau în chip benefic spre binele creºtinãtãþii. Mateicompusese deja Evanghelia sa în aramaicã pentru iudeo-creºtini. Marcu termi-nase, probabil, darea de seamã asupra vieþii lui Isus dupã predica oralã a luiPetru. Astfel, Luca se gãsea în situaþia fericitã de a combina în Evanghelia saaceste douã surse ºi multe alte „relatãri” scrise, de a consulta documente ºicolecþii de cuvinte ºi de a obþine informaþii de la mai mulþi „martori ai vieþiilui Isus ºi de la slujitorii cuvântului” (Lc 1,1-4). Aici el putea sã-ºi extindãcercetãrile pânã la „primele începuturi” ale copilãriei Domnului ºi sã compi-leze în primele capitole ale cãrþii sale cele mai vechi documente.

ªi a doua lucrare pare sã fi fost iniþiatã ºi pregãtitã în timpul acestei captivi-tãþi: Faptele Apostolilor.

Detenþia de la Cezareea dura deja de doi ani ºi situaþia lui Paul nu s-ar fischimbat dacã evenimentele nu s-ar fi precipitat din cauza unui incident sân-geros. Cezareea era oraºul în care pãgânii ºi evreii aveau aceleaºi drepturiºi adesea erau încãierãri sângeroase între partide. Într-o mare învãlmãºealãau fost bãtuþi grecii, iar atunci a intervenit Felix ºi a poruncit ca evreii sãevacueze strãzile. La refuzul lor, cohorta a trecut la atac, a provocat un masacruºi multe case ale evreilor au fost prefãcute în cenuºã. Protestul evreilor aajuns pânã la Roma, unde ei aveau o mare influenþã. Protectorii lui Felixmuriserã, fratele sãu Pallas cãzuse în dizgraþie. Felix a fost rechemat. Una dintreultimele sale decizii a fost aceea de a-l pune din nou pe Paul în lanþuri, ca sã-imulþumeascã pe evrei, ºi l-a lãsat în grija succesorului sãu. Data schim-bãrii administrative este anul 60; aceasta este una dintre datele cele maisigure din viaþa apostolului.

52. „Caesarem appello!”

Fap 25-26

Noul guvernator, Porcius Festus, care sosise la începutul toamnei anului60, se trãgea dintr-o veche familie de senatori din Tusculum de lângã Roma.Era lãudat pentru fermitatea, legalitatea ºi conºtiinþa sa profesionalã. Dupãun rãgaz de trei zile, el a mers la Ierusalim ca sã ia contact cu autoritãþileiudaice, sã organizeze acolo o ºedinþã de tribunal ºi sã rezolve procesele rãmase.Aici s-au strâns îndatã în jurul lui fruntaºii preoþimii sub conducerea mareluipreot Ismael ben Fabi, numit de cãtre Irod Agripa II. În cei doi ani, ura lorcontra lui Paul nu se potolise. Ei sperau sã-ºi realizeze planul, deoarece noulguvernator nu era încã la curent cu problemele iudaice. Ei cereau de la dânsul


ca apostolul sã fie adus în faþa tribunalului de la Ierusalim. Pe drum aveausã scape de Paul, omorându-l. Însã Festus nu era aºa de lipsit de experienþãcum credeau ei. El cercetase deja cazul lui Paul. „Nu, a replicat el, Paul rãmâneacolo unde este. Justiþia romanã nu permite sã facem cadou viaþa unui deþinut.Aduceþi cazul vostru în faþa tribunalului meu de la Cezareea!” Astfel, Paula trebuit sã sufere încã o datã întreaga procedurã ruºinoasã, lipsitã de oricesperanþã.

Noile dezbateri, care au urmat dupã zece zile, sunt a treia scenã din jurnalullui Luca. Pentru Festus a fost un nou spectacol, neobiºnuit, aceastã primãîntâlnire cu iudaismul fanatic, aceastã mulþime urlãtoare care îl înconjura pecaptiv cu pumnii strânºi, îl înjura în mod grosolan ºi cerea moartea lui. Douãlucruri erau clare pentru Festus: era vorba despre o religie iudaicã, despretemplu ºi Legea lui, necunoscute pentru un cetãþean roman. Festus ºi-a datseama imediat de faptul cã acest caz aparþine, în primul rând, unui tribunalreligios. Cu toate acestea, el nu putea sã transfere cazul de la un tribunalimperial la unul iudaic fãrã consimþãmântul acuzatului. Un cetãþean romanavea mereu ºi pretutindeni dreptul de a fi judecat numai de un tribunal imperial.Prin urmare, el i-a fãcut lui Paul propunerea de a schimba instanþa de jude-catã. Însã, în chestiunile religioase, în principal, Paul se descãtuºase de juris-dicþia iudaicã. El nu putea sã mai vadã în Marele Sfat autoritatea compe-tentã pentru a tranºa cazul sãu, care era un caz de conºtiinþã foarte important,dupã cum nici Isus nu mai putea sã caute în Sinedriu instanþa providen-þialã spre a decide asupra adevãrului învãþãturii sale.

Prin urmare, în cazul lui Paul se punea problema dacã el a cãlcat dreptulstatului roman. Dacã tribunalul imperial va fi de aceastã pãrere, el nu va refuzasã moarã; el murea în acest caz pentru credinþa sa, ºi nu ca o victimã a uneicrime judiciare. Dar când procuratorul roman a vãzut cã litigiul religios ede nerezolvat ºi nu se putea decide pentru o sentinþã, Paul a fost nevoit sã-ilimiteze competenþa ºi a fãcut aceasta prin renumitele cuvinte: „Caesaremappello”. Douã cuvinte magice! Ele se bazau pe cel mai înalt privilegiu alcetãþeanului roman, care avea dreptul, oriunde s-ar fi gãsit, sã fie judecat laRoma de un tribunal imperial. Aceastã curte supremã de justiþie se bucurade cea mai mare încredere. De la Augustus, dreptul roman cunoºtea posibili-tatea unui apel chiar în timpul procedurii, ºi nu ca la noi, dupã judecatã. Acestapel nu împiedica numai condamnarea, ci ºi achitarea celui condamnat. Prinaceastã manevrã, Paul i-a dezarmat pe adversarii sãi. Festus a respirat uºurat.

214 PAUL DIN TARS

În sfârºit, a apãrut o ieºire dintr-o problemã aºa de încurcatã. Dupã o scurtãdeliberare fãcutã în tribunal, el a anunþat rezultatul în forma juridicã tradiþio-nalã: „Ai fãcut apel la cezar, la cezar vei merge”.

Rãmânea numai ca Paul sã fie dus la Roma sub escortã militarã, însãFestus se gãsea într-o încurcãturã. El trebuia sã-i dea prizonierului o scrisoareîn care sã informeze despre starea sa juridicã. Dar el a ieºit din aceastã încurcã-turã graþie sosirii lui Irod Agripa al II-lea, regele Palestinei de Nord, carea venit câteva zile mai târziu împreunã cu sora sa, Berenice, sã facã o vizitãde politeþe noului procurator cu ocazia intrãrii sale în funcþiune. Agripa sebucura de mare trecere la Roma ºi contribuise la numirea lui Festus ca guver-nator. El era omul cel mai potrivit ca sã-l ajute cu sfatul sãu pe Festus într-oproblemã aºa de complicatã. Prin naºtere, el era iudeu, dar prin culturã ºieducaþie, era roman. Festus le-a vorbit oaspeþilor sãi despre renumitul prizo-nier. Când Agripa a auzit de numele lui Isus ºi al lui Paul, numaidecât i s-adeºteptat interesul: „Aº dori cu plãcere sã-l aud pe omul acesta”, zise el, aºacum odinioarã Antipa dorea sã-l vadã pe Isus. Aºa a avut loc una dintre celemai interesante scene din istoria sacrã. Aceasta e a patra scenã despre captivi-tate din jurnalul lui Luca.

Paul a fost înºtiinþat cã a doua zi dimineaþã se va prezenta în faþa acesteiadunãri. El îl cunoºtea pe Agripa, ca ºi întreaga sa istorie, ºi a hotãrât sã sefoloseascã de acest prilej pentru triumful evangheliei. Cuvântarea din FapteleApostolilor este punctul culminant al apãrãrii sale. Nu era convocat la odezbatere judiciarã, ci la o reuniune a societãþii înalte, organizatã în onoarearegelui, în marea salã de marmurã a bazilicii palatului. Fruntaºii autoritã-þilor civile ºi militare erau prezenþi în mare numãr, ba chiar ºi consiliul juridical guvernatorului. Festus apare în toga sa albã strãlucitoare, pe când tânãrulrege purta mantia de purpurã, brodatã cu aur ºi argint. Berenice strãluceaîn toatã frumuseþea sa în mijlocul doamnelor. Politicos, guvernatorul cedeazãlocul sãu de onoare regelui. Numeroºii invitaþi ºi suita lor erau grupaþi de-alungul zidurilor. Îmbrãcat în mantia sa uzatã, uºor þinut de un soldat însoþitor,Paul e condus în salã. Apostolul e palid, îmbrãcat sãrãcãcios, în faþa acestorcurtezani îmbrãcaþi în mãtase ºi scânteind de perle; douã lumi diametralopuse stau faþã în faþã! Evanghelia pe banca de acuzare! Paul ºtie: aºa va fimereu, pânã când cerescul Kyrios va veni sã nimiceascã împãrãþia principeluiacestei lumi. Festus deschide ºedinþa cu un cuvânt introductiv asupra acesteireuniuni, menitã sã-i înlesneascã redactarea unui aviz obiectiv cãtre „Kyrios”-ul


de la Roma asupra acestui caz. El foloseºte atributul de „Kyrios” pe careAugustus ºi Tiberiu îl refuzaserã, dar care de la Caligula ºi, în chip deosebit,de la Nero se încetãþeneºte pe deplin. Agripa se întoarce afabil spre Paul:„Eºti liber sã te aperi!”

Prizonierul se ridicã. Mii de priviri îl cerceteazã ca pe o minunãþie nemaivã-zutã, nemaiauzitã. Toþi aveau simþãmântul cã trãiesc un ceas mare. Versatulvorbitor a luat poziþia oratorului antic, ce ne este bine cunoscutã prin imagini:toga strânsã, braþul drept ridicat, cu primele trei degete strânse în chip dejurãmânt. Când Paul a ridicat braþul, lanþurile au fãcut un zgomot mare, întimp ce braþele de aur ale doamnelor au produs un zumzet uºor. Bãrbatul,care vorbise în areopag ºi purta cu sine Pneuma cea sfântã, nu simþea nicio sfialã. Manuscrisul Beza spune: „El a început cu mult curaj, ca unul carea fost întãrit de Duhul Sfânt”. El se adreseazã regelui cu nobila politeþe a unuiom liber, care vorbeºte cu egalul sãu. Noi trebuie sã ne completãm schiþacea scurtã din Faptele Apostolilor din spiritul vorbitorului. Bazându-se peprofeþi, Paul expune în faþa lui Agripa moºtenirea spiritualã ºi credinþacomunã a poporului celor 12 triburi, marele conþinut al speranþelor milenareºi autentice ale lui Israel; aratã împlinirea lor în Cristos. Când Paul a rostitcuvântul înviere, se pare cã regele a dat din cap ºovãitor. El fãcea parte dinpartidul liberal al saduceilor. Atunci Paul a strigat: „De ce nu credeþi cã Dum-nezeu învie morþii? Învierea lui Isus nu este nici un obstacol în credinþãpentru adevãratul israelit, ci îi este fundamentul cel mai adânc ºi cel maifrumos triumf! Eu nu sunt un credul exaltat. ªi eu l-am urât odinioarã peCristos ºi în chip disperat m-am ridicat împotriva Celui Rãstignit ºi Înviat!”Paul se vede nevoit sã vorbeascã despre perioada cea mai penibilã a vieþiisale, dar ºi despre experienþa Damascului. Creºtinismul formeazã o unitatecu revelaþia Vechiului Testament. Prin urmare, convertirea sa la creºtinismnu e o apostazie de la spiritul autentic al Legii ºi al Profeþilor.

În faþa unui cunoscãtor al iudaismului, cum este Agripa, Paul putea sãdea dovezi întemeiate pe Scripturi. Festus stãtea ca împietrit în faþa acestorexplicaþii amãnunþite. Pentru dânsul era o lume cu totul necunoscutã.Entuziasmul religios îi smulge lui Paul o exclamaþie pasionatã: „Misiunea meaeste sã dau mãrturie în faþa celor puternici ºi a celor umili, în faþa celormari ºi a celor mici ºi a converti lumea întreagã la credinþa în Cel Înviat!”Aceste cuvinte erau ceva de nemaiauzit în antichitate. De aceea, ºi Festusvedea în Paul un fanatic al unui adevãr fantezist! Acesta este fondul, raþiunea

216 PAUL DIN TARS

exclamaþiei sale: „Paul, þi-ai pierdut capul. Studiile tale te-au dus la nebunie!”Paul nu considera ca ceva rãu exclamaþia pãgânului. Cu o politeþe desãvâr-ºitã, el îi spune pe un ton prietenos: „Nu, preanobile Festus, eu nu sunt nebun!Eu spun adevãrul ºi sunt bine chibzuit. Regele cunoaºte faptele. Viaþa ceaminunatã lui Isus nu s-a petrecut într-un colþ izolat al pãmântului”. Iaracum el îl apostrofeazã cu o sinceritate plinã de îndrãznealã pe rege ºi îi puneacest caz de conºtiinþã: „O, rege Agripa, crezi tu în profeþi?” Un iudeu nu arevoie sã fie în contradicþie cu profeþii. Agripa se luptã cu sine ca sã dea unrãspuns, dar Paul îi ia piatra de pe suflet: „Eu ºtiu cã tu crezi. Cine credeîn profeþi trebuie sã creadã ºi în Cristos. Însã cât de greu îi este omului sãdeducã urmãrile practice din convingerea sa intelectualã, când ea îi cere sacri-ficii! Cât de lungã este calea de la cap pânã la inimã!” Agripa îºi pierdecumpãtul. Ceva misterios a fost atins în sufletul sãu, o coardã a vibrat; ocoardã, pe care nimeni n-a mai atins-o, rãsunã ca un clopot din adâncuri.El nu se mai simte bine, însã ca ºi omul modern, iscusit, ºtie sã fie dibaci,sã iasã din încurcãturã cu o vorbã de spirit, cu o glumã înþeleasã în parteironic, în parte cu un adaos de admiraþie faþã de vorbitor. Tendinþa spre ironieera în sufletul irodienilor. „Paul, tu desigur te gândeºti cã într-o clipã aiputea face din mine un creºtin?” Dar traducerea obiºnuitã „aproape cã mãconvingi sã devin creºtin”, nu redã exact înþelesul exprimãrii. Situaþia nearatã cã nu e strigãtul unui suflet aproape convins, ci gluma unui spirit mândrucare cautã mai presus de toate sã evite consecinþele practice ale credinþei.Desigur cã adunarea a putut sã râdã la sclipirea glumei regelui, dar Paulîn asemenea situaþii nu cunoºtea gluma. Totul se liniºteºte, când Paul întoarcecuvântul cu o seriozitate înduioºãtoare: „Cât aº dori de la Dumnezeu cavoi toþi, nu numai tu, o, rege, mai curând sau mai târziu, sã ajungeþi ceeace sunt eu, exceptând aceste lanþuri”. Paul ridicã braþul încãtuºat ºi atunci prinsalã strãbate un uºor zãngãnit de lanþuri de oþel! A fost o clipã înduioºã-toare, ca ºi cum un înger al lui Dumnezeu ar fi plutit prin spaþiu. Romaniiau surâs auzind aceastã dorinþã, ei nu gustaserã niciodatã fericirea lãuntricãa credinþei de care era cuprins Paul. Doamnele au chicotit uºor. Regele a res-pins cu un gest rapid impresia resimþitã ºi, cu un surâs forþat, s-a ridicat cuBerenice, ca semn cã ºedinþa s-a terminat.

Cuvântarea a fost un mare succes pentru Paul ºi a fost decisivã pentruviitorul sãu. Agripa ºi-a exprimat astfel pãrerea faþã de Festus: „Omul ar fiputut fi pus în libertate dacã n-ar fi apelat la cezar”. Procuratorul a emis avizul


corespunzãtor pentru Roma, care, desigur, a contribuit mult la sentinþa deachitare în faþa lui Nero.

Luca este un maestru în a descrie stãrile sufleteºti ºi influenþa harului.Printre frazele sale auzi lovitura harului, bãtaia inimii. Iarãºi a trecut un maremoment al harului, fãrã nici un folos.

53. Naufragiul

Fap 27-28,10

Capitolul 27 din Faptele Apostolilor cuprinde acea parte celebrã din jur-nalul lui Luca, cãreia i s-a dat numele de „capitolul marinarului”.

Toamna anului 60 sosise. Echinocþiul trecuse. Nu mai era vreme de pierdutpentru transferul prizonierilor la Roma, dacã nu voiai sã te vezi obligat a iernape drum. Centurionul roman Iulius din „cohorta augusta” (prima augustaitalica), adicã din trupa de poliþie imperialã, fusese însãrcinat cu acest lucru.Iulius a ales o corabie de comerþ cu direcþia spre Adramyttium, în Misia(Asia Micã). Acolo spera sã gãseascã o corabie cu destinaþia Italia.

Era într-o dimineaþã de septembrie, când au apãrut pe cheiul de la Cezareeacoifurile ºi vârfurile lãncilor soldaþilor care însoþeau un grup de prizonieri;erau deþinuþi politici, criminali sau apaºi din Palestina, destinaþi luptelor cufiarele sãlbatice în arenele din Circus Maximus. Printre ultimii era ºi un omdintr-o altã categorie, care, în calitate de cetãþean roman, legat de un soldat,se deplasa cu uºurinþã; el se deosebea cu totul de ceilalþi: Paul! Iulius eprietenos faþã de Paul, aproape respectuos când vorbeºte cu dânsul. El este unuldintre acei nobili ofiþeri romani, din clasa centurionului de la Cafarnaumsau a lui Corneliu din Cezareea. El l-a cunoscut pe Paul în vremea captivitãþiisale ºi, probabil, a fost de serviciu în gardã când apostolul a vorbit în faþaadunãrii din sala regalã. Prietenii ºi ucenicii apostolului s-au adunat cu toþiipe chei pentru adio, dar numai trei au avut voie sã-l însoþeascã pânã la Roma:Timotei, Luca ºi Aristarh, care sigur sunt cuprinºi în cuvântul „noi” în dareade seamã din Faptele Apostolilor.

Când corabia a pãrãsit continentul asiatic, iar Paul stãtea sus, gânditorºi privea cum dispare în zare þara pãrinþilor sãi, atunci poate cã i-au trecutprin faþa ochilor anii cãlãtoriilor apostolice, când el, împreunã cu Barnaba,a început odiseea creºtinã. Când Paul pãrãsea lumea Orientului, cu o bucuriesfântã putea privi în urmã: toate þãrile din jur erau presãrate de comunitãþile

218 PAUL DIN TARS

creºtine, pline de zel, ºi între ele se afla o legãturã durabilã a iubirii. NumaiIerusalimul þinea cu încãpãþânare de trecut, însã prin aceasta se izolase ºii se risipise orice acþiune în afarã. Opera lui Paul nu avea de ce sã se teamãde rezistenþa unui pumn de iudaizanþi.

Paul ºtia prea bine ce-l aºteaptã. El cunoºtea din experienþã oboseala uneiaºa de lungi cãlãtorii pe mare ºi de data aceasta era prizonier, cu toate cã eratratat cu mai multã blândeþe decât ceilalþi prizonieri. Acum, spre a înþelegemai bine cele ce urmeazã, trebuie sã avem câteva cunoºtinþe asupra navigaþieidin antichitate ºi atitudinea omului antic în faþa mãrii. Arta nauticã era imper-fectã ºi nu existau decât foarte puþine instrumente. Încã nu se inventase com-pasul, iar oamenii se mulþumeau cu observarea poziþiei soarelui ºi astrelor.Omul antic se temea de mare ºi o ura. Ea reprezenta pentru el haosul, dincare a dispãrut lumea plinã de luminã, ordinea ºi frumuseþea uscatului.

Gânditor, Paul a privit încã mult timp înapoi spre munþii din zarea amur-gului, în spatele cãrora se afla Ierusalimul, care ascundea pentru apostol olume de amintiri dureroase ºi sfinte, precum ºi asupra palatului de marmurãa lui Irod, în care petrecuse atâtea zile ºi nopþi cu prietenii sãi în conver-saþii minunate. Cezareea trebuia foarte curând sã ia locul Ierusalimului ºi aliudeo-creºtinismului ce se cufundase în îngustimea spiritualã, sã fie metropolaBisericii palestiniene ºi sediul unei renumite ºcoli de teologie creºtinã, încare a lucrat marele admirator al lui Paul ºi urmaºul lui Luca, primul istoricbisericesc, episcopul Eusebiu.

Luptând mereu cu vânturile din vest, corabia nu a putut sã-ºi þinã direcþia;profitând de curenþii marini ºi de vânturile de coastã, ºi-a croit drum pe lângãCipru, pânã la Mira, la capul de sud-vest al Asiei Mici. Mira era un mare portdestinat comerþului cu grâu din Egipt. Aceste corãbii de cereale erau adeseade o aºa mãrime încât puteau transporta pânã la douã mii de tone, ba chiarºi mai mult. Iulius a încheiat o convenþie cu stãpânul unei corãbii pentrutransportul prizonierilor sãi. În calitate de cãpitan al poliþiei imperiale, elprimea prin aceasta ºi puterea de a comanda corabia. La bord se gãseau 276persoane. Corabia, greu încãrcatã, mergea anevoie spre nord-vest. Dupã treisãptãmâni de la plecarea din Cezareea, cãlãtorii noºtri abia ajunseserã la înãl-þimea lui Cnidos. Acum începea partea cea mai grea. Ei voiau sã navi-gheze în jurul capului furtunos Matapan, vârful sudic al Peloponezului, casã ajungã în marea Ionicã. Dar au fost deviaþi de la aceastã cale ºi au trebuitsã se bucure când, la sud de Creta, au primit direcþia de Vest. Aceastã insulã,


lungã de 200 de kilometri, are forma unui deget întins; munþii sãi formeazão barierã împotriva vânturilor ce suflã din arhipelag. Aºa au ajuns pânã la portulKaloi Limenes (= limanuri frumoase), la Lasea. Era un golf larg, închis dedouã insule, dintre care una are ºi astãzi o capelã micã, închinatã sfântului Paul.Aici s-au decis sã aºtepte o vreme mai frumoasã.

Iulius a þinut o consfãtuire cu stãpânul corabiei, cu cãpitanul ºi cârmaciul,invitându-l ºi pe Paul. Acesta a fost de pãrere sã nu se continue cãlãtoriaºi a propus sã se ierneze aici; însã Paul s-a lovit de împotrivirea stãpânuluicorabiei, cãruia îi era teamã sã nu i se strice încãrcãtura, deoarece acolo nuse gãseau ºoproane ºi hambare. El a propus sã se încerce a se ajunge la portulde iarnã Phoenix ºi sã se ierneze acolo. Paul a fost învins cu majoritatea devoturi ºi ei n-au ajuns niciodatã în portul Phoenix (astãzi Lutro). Un vântademenitor de la sud a scos corabia din golf. Dar abia au ocolit capul Matala,spre nord, când au remarcat cu groazã cum Ida, muntele cel sfânt al zeilor îºiarãta scufia cea albã ºi periculoasã de nori ºi cum un ciclon înspãimântãtor,de forma unui taifun venind de la nord-vest, se abãtea asupra corabiei.„Euraquilonul! Euraquilonul!” strigau cu toþii înspãimântaþi. Pânzele au fostcoborâte, cârma retrasã. La câteva mile de þãrm se gãsea mica insulã Kauda(azi Gavdos), în dosul cãreia, cel puþin, se puteau retrage bãrcile de salvaredin dotare. Pe creasta muntelui de valuri numai partea de mijloc a corabieise sprijinea pe apã, pe când partea din faþã ºi cea din spate pluteau în vãzduh;corabia ameninþa sã se rupã în douã sub încãrcãturã. De aceea, de jur împre-jurul corabiei, sub parapetul peretelui de la bord, a fost înfãºuratã o funiegroasã spre a împiedica frângerea vasului. Aºa a trecut o noapte de groazã.

Acum ameninþa o nouã primejdie. Deoarece nimeni nu mai cunoºteapunctele de orientare, toþi se temeau sã nu se loveascã de bancurile înalte denisip de pe coasta de nord a Africii, aºa-zisa Sirta Mare de la Cirene. Aufost coborâte cele patru ancore grele plutitoare spre a încetini deplasarea. Sprea uºura vasul, mateloþii au sacrificat o parte din încãrcãturã ºi uneltele cenu erau necesare: prãjinile, vergile, echipamentul, râºniþele. Însã ceea ceera mai rãu a venit acum: zile de o neagrã disperare, când chiar marinariicei mai cu experienþã îºi pierd orice speranþã. Cel mai mare duºman al omuluieste întunericul. Zile întregi nu s-au vãzut nici soarele ºi nici stelele. Oriceorientare era absolut imposibilã. Luca scrie în jurnalul sãu: „Orice speranþãde scãpare dispãruse”. În orice clipã corabia putea sã se loveascã de un recifsau de un banc de nisip. Toþi oamenii se gãseau în partea de jos a corabiei.

220 PAUL DIN TARS

Nimeni nu mai mâncase nimic de câteva zile. Paul era cufundat în rugã-ciune. Asemenea lui Abraham, el se lupta cu Dumnezeu pentru viaþa celor276 de persoane. Obosit, el a aþipit pentru câteva clipe. Cinci drepþi, ba chiarca unul, ce putere au ei la Dumnezeu! Când situaþia ajunsese la disperare,Cristos sau îngerul sãu erau cu dânsul: „Nu te teme, Paul, tu trebuie sã apariîn faþa împãratului. Iatã cã Dumnezeu îþi acordã þie viaþa tuturor celor cecãlãtoresc cu tine”. Apoi a vãzut în vis cum apare o insulã necunoscutã dinmare, pe care el nu o mai vãzuse, ºi o corabie sfãrâmatã de stânci. „Pe aceastãinsulã, îi spune vocea, trebuie sã fiþi aruncaþi”. Vedenia a dispãrut. Paul s-atrezit, iar furtuna continua cu o mai mare violenþã. Altcineva ar fi pututconsidera vedenia drept o fantezie a unui înfrigurat sau disperat, însã Paul erasigur de cauza sa. O nouã forþã a pus stãpânire pe dânsul. El se ridicã, mergepe la toþi ºi îi încurajeazã. „Bãrbaþi, aveþi curaj!” ºi le povesteºte vedenianocturnã.

Vreme de 14 zile, cãlãtorii noºtri erau mânaþi pe acea parte a mãrii care seîntindea între Grecia ºi Sicilia, pe care cei vechi o numeau „Adria”. Deodatã,pe la miezul nopþii, se aude un strigãt: „Pãmânt! Pãmântul e aproape!”Urechea deprinsã a matelotului a auzit, prin mugetul furtunii, bubuitul uneiputernice lovituri de stâncã. Unele manuscrise spun: „A rãsunat un pãmântoarecare”. Au aruncat sonda ºi au gãsit o adâncime de 20 mãsuri (= 37 m),ºi puþin dupã aceea 15 mãsuri (= 27,75 m). Pentru a încetini corabia din goanaei ºi a nu permite sã se sfãrâme de vreo stâncã, au dat drumul în spate lapatru ancore. Luca n-a uitat încordarea acelei nopþi. Sub împilarea ei, nerviiechipajului au cedat. Nu ne putem gândi la un echipaj de corabie din zilelenoastre. Erau numai mateloþi tocmiþi, adunaþi din toate provinciile, adeseasclavi fugiþi. În bezna nopþii, Paul aude un ºuºotit bãnuitor ºi un zgomot.Un grup de marinari îºi fãceau de lucru la o barcã de salvare spre a se salva,lãsându-i pe pasageri în voia soartei. Aceeaºi primejdie face eroi ºi laºi.Paul aleargã la centurion ºi-l înºtiinþeazã despre atitudinea trãdãtoare a mari-narilor. „Dacã aceºtia nu rãmân pe corabie, voi nu puteþi fi salvaþi!” Iuliusa poruncit soldaþilor sã taie funia bãrcii. În felul acesta, a fost asiguratã uni-tatea forþelor, aºa de necesarã pentru mântuirea tuturor. Paul este omul comuni-tãþii, el urãºte orice fel de egoism ºi de interes personal. Pentru prima datã,o corabie a fost salvatã datoritã solidaritãþii creºtine. Aceastã corabie esteicoana ºi simbolul unei alte corãbii.


Echipajul era slãbit din cauza ºederii ºi a postului îndelungat. Însã ziuacare urma le cerea nervi liniºtiþi ºi oameni puternici. Acum Paul a fost iarãºisalvatorul la nevoie, singurul care ºi-a pãstrat mintea limpede. El a mersprintre rânduri ºi a þinut câte o alocuþiune plinã de mângâiere ºi încurajare.El a promis tuturor salvarea, dacã fiecare îºi va face datoria, ºi a îndemnatpe toatã lumea sã-ºi refacã forþele mâncând. El cunoºtea puterea exemplului.A cerut sã i se aducã pâine, a rostit în faþa tuturor o rugãciune de mulþumire,a frânt-o ºi a început sã mãnânce. Toþi i-au urmat exemplul. Pentru primaoarã s-a vãzut un surâs mângâietor pe feþele tuturor. La revãrsatul zorilor,prin ploaia cenuºie, au vãzut un golf înconjurat de stânci prãpãstioase cuþãrmul nisipos (golful „Sfântul Paul” de astãzi). Voiau sã lase corabia ca sãajungã la þãrm. Ei nu ºtiau cã prelungirea promontoriului nordic al golfului,prin acþiunea fluxului, se despãrþea de insulã ºi forma o adevãratã insuliþã,legatã de uscat printr-un canal îngust, ºi cã fluxul, constrâns prin acest passtrâns, formase în mijlocul golfului bancuri ascunse de nisip. Spre a uºurape cât posibil corabia, restul de cereale a fost aruncat în mare. Odgoaneleancorelor au fost desfãcute, pânza dinainte întinsã ºi s-au îndreptat spre golf.Deodatã, un ºoc îngrozitor zguduie vasul, oamenii cad unul peste altul, seaude un scârþâit înspãimântãtor ºi un trosnet în toate încheieturile. Corabias-a înfipt cu prora adânc în nisip. Sub lovitura ºi puterea talazurilor, pupas-a turtit; apa a dat nãvalã în interior. Corabia era pierdutã. Singura ºansãpentru a-ºi salva viaþa rãmãsese înotul. Iar acum, când pãmântul era aºade aproape, ameninþarea morþii plana asupra vieþii lui Paul ºi a deþinuþilor.

Amintindu-ºi de obligaþia îngrozitoare de a nu lãsa sã-i scape vreun deþinut,un ofiþer de poliþie s-a prezentat în faþa comandantului sãu ºi a întrebat dacãtrebuie sã-i ucidã pe prizonieri. Printre ei erau ºi bandiþi, pe care centu-rionul, fãrã a sta pe gânduri, i-ar fi jertfit. Întreaga duritate a legii romane searatã aici, aºa cum o caracterizeazã Paul în Scrisoarea cãtre Romani: „sineaffectione - fãrã iubire”, dar ºi influenþa crescândã a creºtinismului. Soldaþiideja scoseserã sãbiile. Cãpitanul se uitã încremenit la Paul. Era o mare frãmân-tare în sufletul sãu. Probabil cã Paul a garantat cu viaþa sa pentru viaþa prizo-nierilor. În inima lui Iulius mila ºi sentimentele umane au repurtat o victorieasupra datoriei militare. O razã de creºtinism cãzuse asupra cãpitanului. Elpermite sã se dezlege lanþurile deþinuþilor ºi dã ordin „Sã se salveze fiecarecum poate!” Fantezia nu poate descrie scena celor 270 de oameni epuizaþi defoame, frig ºi umezealã, unii dintre ei cu tot echipamentul, pe o mare furtunoasã,

222 PAUL DIN TARS

încordându-ºi ultimele puteri, care înotând, care þinându-se de scânduri ºi desfãrâmãturile corabiei, iar alþii pe spatele mateloþilor binevoitori, cu membrelerãnite ºi cu hainele sfârtecate, dupã o orã de luptã chinuitoare cu apa, au ajunsla þãrm.

Din fericire, locuitorii insulei, care au alergat din toate pãrþile, s-au arãtatextrem de omenoºi; au adus pâine, fructe ºi bãuturã caldã. Cu toate acestea,nici un membru al echipajului nu înþelegea limba lor. Paul singur ºi câþivamarinari fenicieni au înþeles câteva sunete din dialectul punic al indigenilor.Abia acum ºi-au dat seama cã sunt pe insula Malta. Dacã Luca vorbeºte despre„barbari”, ca scriitor grec, el vrea sã spunã cã locuitorii nu vorbeau nici gre-ceºte ºi nici latineºte. A fost aprins un foc. Întreg echipajul, împreunã cu Paul,a strâns vreascuri. Încãlzitã de vãpaia focului, o viperã a sãrit ºi s-a încolãcitde braþul sãu. În superstiþia lor, locuitorii au vãzut în el un asasin pedepsit deNemesis, zeiþa rãzbunãrii, care îl urmãreºte ºi pe uscat, dupã ce îl scãpasede pe mare. Paul a scuturat liniºtit vipera în foc. Toþi se aºteptau ca braþul sãi se umfle, iar el sã cadã mort. Dar cum nu s-a petrecut nimic din cele prevã-zute, bãnuiala celor de pe insulã s-a schimbat într-o adoraþie superstiþioasã.Ei îl considerau acum un zeu. Probabil cã aceastã credinþã naivã ºi supersti-þioasã i-a oferit lui Paul punctul de plecare pentru predica sa cã cei ce credîn Cristos vor cãlca ºi pe ºerpi, fãrã a pãþi ceva (Mc 16,18).

Malta fãcea parte din provincia Siciliei. Primul funcþionar al insulei, Publius,s-a arãtat binevoitor faþã de naufragiaþi ºi i-a gãzduit trei zile la moºia sa,pânã ce au gãsit o locuinþã potrivitã pentru iernat. Între Publius ºi Paul s-austabilit relaþii de prietenie ºi încredere, deoarece el l-a condus la patul tatãluisãu bolnav. Într-o atmosferã de cãldurã sufleteascã, Paul a putut sã-ºi mani-feste puterile carismatice. E puþin probabil cã a încercat sã întemeieze aicio comunitate creºtinã. Din tãcerea Faptelor Apostolilor nu deducem nimic,nici pro, nici contra; se poate ca admiraþia faþã de acest bãrbat sã fi pregãtitla aceºti oameni calea spre Cristos. Deoarece Malta era un important centrude trafic care gãzduia totodatã prozeliþii evrei, rãspunsul afirmativ pare sã fieadevãrat.


54. Ecce Roma!

Fap 28,11-16

La sfârºitul lui februarie din anul 61, Iulius s-a îmbarcat cu prizonierii sãiîn portul Valetta la bordul unei corãbii de cereale din Alexandria, care fuseseºi ea silitã sã ierneze la Malta. Primul port în care au tras la mal a fost Siracuza.Piscul Etnei, acoperit cu zãpadã, saluta de sus în mod grav ºi impozant.Au ocolit apoi stâncile Ciclopilor din legendele lui Homer ºi au intrat prin strâm-toarea Mesina. Peste douã zile, au trecut prin faþa strãlucitului palat demarmurã al lui Tiberiu de la Capri ºi au pãtruns în golful Puteoli, la nord deNeapole, pe care-l tiveau în mod minunat vile ºi bãi; aici, Pompei ºi Herculane,cu reºedinþele în stil alexandrin ale marilor comercianþi bogaþi, dincolo Baia,mai departe, vila imperialã de lângã lacul Lucrina, dincolo, insulele încân-tãtoare: Procida, Ischia, Nisida, pânã la capul Misenum. În spate aþipeaVezuviul, nu ca astãzi un nor de fum, ci cu grãdini ºi vile de la þarã, pe carele-a mai lãsat sã trãiascã încã 20 de ani. Aici, în golful Puteoli (Pozzuoli),corãbiile încãrcate cu cereale, venite din Egipt, îºi goleau încãrcãtura. Numaiele aveau voie sã intre în port cu steagul pe catarg. Corabia pe care cãlã-torea Paul era cea dintâi cu cereale din acel an ºi a fost salutatã cu chiotede bucurie de cãtre mulþimea curioasã. Într-adevãr, ea aducea pâine pentru Italiaºi, de data aceasta, într-un înþeles mai adânc, „pâinea spiritualã pentru viaþaomenirii”, cãci ea îl purta pe Paul, pe cel mai mare ucenic al lui Isus Cristos.

Dar ºi într-un alt fel oraºul mondial prevestea a fi „Fiara” din Apocalips.Strigãtul docherilor, al hamalilor, al negustorilor de cereale ºi de sclavi,zgomotul ce se ridica din ºantiere, antrepozite ºi hangare era întrecut deurletele leilor, panterelor ºi tigrilor de pe corãbiile africane. Va fi nevoiede ele în curând, în cursul jocurilor de la Puteoli ºi Roma. Paul a remarcatexpresia disperãrii de pe feþele deþinuþilor, pentru care zgomotele fioroasereprezentau preludiul soartei crude care-i aºtepta în arenã. De pe celelaltecorãbii se descãrcau blocuri de marmurã, obeliscuri, coloane dintr-o bucatã,porfir din Egipt, „giallo antico” de Numidia, statui din Delfi, pentru clãdireagiganticã a „casei de aur” a lui Nero. ªi totuºi, când Paul pentru prima datãa pus piciorul pe pãmântul Italiei, desigur cã a fost cuprins de simþãmintelemãreþiei acestei clipe.

Iulius i-a permis bucuros apostolului sã primeascã invitaþia fraþilor ºisã rãmânã o sãptãmânã la ei. Între timp, aceºtia i-au înºtiinþat prin curieri

224 PAUL DIN TARS

pe fraþii din Roma despre venirea apostolului ºi, în felul acesta, ultimaparte a cãlãtoriei sale s-a transformat într-un adevãrat triumf.

De la Puteoli la Roma erau cam ºase sau ºapte zile de cãlãtorie (208kilometri). Ca printr-o oazã bogatã în vin ºi untdelemn au mers în prima zispre Capua, prin regiunea cea fericitã a Campaniei. Acolo au dat de Via Appia,regina drumurilor. Aici Paul a avut ocazia de a arunca o privire asupra tristeistãri sociale a imperiului. De ambele pãrþi ale drumului cu greu puteai vedeaaltceva decât moºiile întinse ale marilor proprietari romani, muncite de sclaviice se gãseau cu miile. S-au oprit la Formio. La Terracina, Paul a auzit iarãºivuietul mãrii agitate, pe care o iubea aºa de mult. În curând, cãlãtorii aupãtruns în regiunea mlaºtinilor Pontine. Augustus pusese sã se sape aici,lângã ºosea, un canal, care existã ºi în zilele noastre ºi conduce la Forum Appii.Luntrele erau trase de catârii ce alergau pe lângã canal. Desigur, Iulius aales cãlãtoria cea mai rapidã, pe apã. Au petrecut o noapte la Forum Appii,care era o staþie de poºtã cu posibilitãþi de adãpost pentru caravane. Aerul erainfestat de muºte, iar febra bântuia împrejur. Pentru acest motiv, Esculap aveaaici un sanctuar.

Scriitorii antici nu povestesc lucrurile cele mai bune despre aceste hanuridin antichitate. Nu se îngrijeau deloc de confortul cãlãtorilor. Hanurile miºunaude rândaºi ºi de cei ce mânau catârii. Fumul de la bucãtãrie obosea ochii,oaspeþii cântau cântece triviale. Pernele de pe pat erau umplute cu stuf ºi plinede insecte. Aºadar, sejurul lui Paul ºi al tovarãºilor sãi aici n-a fost deloco plãcere. Cu toate acestea, apostolul, aºa cum le scrie filipenilor, „era obiºnuitcu toate” (Fil 4,12).

Aici Paul a avut cea dintâi surprizã plãcutã: comunitatea romanã i-a trimiscel dintâi salut al ei. Cititorii recunoscãtori ai Scrisorii cãtre Romani, la vesteasosirii sale, i-au trimis înainte douã delegaþii. Cea dintâi l-a întâlnit la a 43-apiatrã miliarã (60 de kilometri de Roma). Era primul salut al Romei creºtinefaþã de apostolul ei. Aceastã atenþie delicatã i-a produs o mare plãcere. Lacri-mile de bucurie i-au curs din ochi când le-a dat sãrutul frãþesc. Unii îi eraucunoscuþi din vedere, iar alþii din auzite. Dacã vrem sã le ºtim numele, sãdescriem lista de salut de la finele Scrisorii cãtre Romani. Poate printre eise gãseau Acvila ºi Priscila ºi au cãzut la pieptul lui. Deoarece Marcu îi pome-neºte în Evanghelia sa (15,21), spre anul 50, pe cei doi fii ai lui Simon dinCirene, Alexandru ºi Rufus, ca personaje bine cunoscute la Roma ºi prin faptulcã Paul i-a salutat în Scrisoarea cãtre Romani, la fel ºi pe mama lor, care


era ºi pentru Paul ca o mamã, ne e îngãduit a presupune prezenþa lor printrecei trimiºi. Acum înþelegem de ce Luca noteazã plin de duioºie: „La reve-derea lor, Paul a înãlþat o rugãciune de mulþumire ºi a prins curaj”. Aceastaeste o dovadã cã în ultima vreme avusese ºi ceasuri grele de descurajare.La urmãtoarea staþie de poºtã, „Tres Tabernae” (Trei hanuri), îl aºtepta unal doilea grup, poate conducãtorii comunitãþii romane, veniþi sã-l salute pePaul în numele Bisericii. Iulius ºi întreaga caravanã se pare cã au fãcut ochiimari când au vãzut aceastã scenã solemnã de salut. Stima sa faþã de ilustruldeþinut a crescut ºi mai mult. ªi aceastã iubire pãrea o nouã minune.

Pe înãlþimile Velitrae (Velletri), ei au pãºit pe pãmântul clasic al munþilorAlbani. Jos se afla Alba Longa, care, dupã legendã, e oraºul-mamã al Romei.Pe înãlþimea muntelui Alban domina templul zeului alianþei, Jupiter Latialis,la care urcau în triumf generalii încoronaþi de victorie. ªi astãzi se mai vãdîncã pietrele negre de bazalt în cinci colþuri pe care a pãºit Paul.

În dimineaþa urmãtoare a început ultima etapã a cãlãtoriei. Campagnaromanã, cu al ei caracter melancolic, se întindea sub privirile lor: teatrul ºicâmpul de înmormântare al destinelor popoarelor, cum cu greu mai poþi aflape pãmânt un al doilea loc asemãnãtor. Dar acolo jos, în zare, spre nord,ce se vede? Creºtinii romani au arãtat cu bucurie spre oraºul uriaº care erala picioarele lor: Ecce Roma!

Cât de mult se deosebea aceastã Roma a primilor cezari de cea de astãzi!Acolo, unde astãzi cupola bazilicii „Sfântul Petru” atrage privirile cãlãtorilor,se întindea circul lui Nero cu obeliscurile sale egiptene. Roma era pe aceavreme, lãsând la o parte mãreþia Forului ºi a Palatinului, un oraº urât, murdarºi rãu mirositor, cu case înalte ce aveau mai multe etaje. Dar din depãrtare,în culoarea ei predominantã de galben închis, încadratã de liniile fine alemunþilor Albani ºi Sabini, apãrea totuºi maiestuoasã ºi frumoasã. Capitoliulºi palatul lui Nero se înãlþau în strãlucirea marmurei, aºa cum în zilele noastrese ridicã muntele alb ca zãpada al monumentului naþional din Piazza Venezia.Vestitele apeducte, fala oraºului, Aqua Appia, Claudia, Marcia, sunt ºi astãzipodoaba Campaniei. Ele se târau ca niºte miriapozi peste provincie ºi, pemãsurã ce se apropiau, Via Appia lua tot mai mult înfãþiºarea unei „viatriumphalis - cãi triumfale”, care-l pregãtea pe cãlãtor pentru mãreþia Romei.În acelaºi timp, ea era cea mai monumentalã cale funerarã din lumea întreagã.

Acolo, unde astãzi se înalþã bazilica „Sfântul Sebastian”, Via Appia traversadepresiunea „ad Catacumbas”, locul viitoarelor catacombe ale sfântului Calixt

226 PAUL DIN TARS

ºi catacombelor iudaice. Iudeii, care locuiau aici, se pare cã l-au privit pecoreligionarul lor plini de compãtimire ºi curiozitate.

„Când am ajuns la Roma, centurionul a predat prizonierii comandantuluilagãrului”, scrie Luca în jurnalul sãu. Nu se ºtie dacã Iulius i-a dat în primirepe prizonierii sãi în lagãrul pretorian de pe muntele Celius, aºa-zisul „CastraPeregrinorum” sau în cartierul general al pretorienilor de pe Via Nomentana.Acest cartier general al poliþiei imperiale, un pãtrat enorm, a ajuns mai târziuun loc fortificat de o tragicã celebritate, „fabrica de împãraþi” a imperiuluiroman. ªef al poliþiei imperiale, „prefectul pretorienilor”, era de zece ani nobilulBurrus, un general destoinic, un om de stat chibzuit, foarte iubit de popor,omul cel mai puternic dupã împãrat. El ºi Seneca, aceºti doi nobili stoici,au fost educatorii tânãrului Nero ºi pânã acum fuseserã în stare sã þinã în frâupornirile sale rele. Burrus era totodatã ºi primul judecãtor de instanþã înproblemele penale imperiale. Paul a fost condus ºi predat acestui bãrbat de cãtrecomandantul Iulius. „Elogium”-ul, adicã scrisoarea oficialã de însoþire alui Festus, precum ºi darea de seamã oralã a comandantului Iulius asupradeþinutului sãu au fost aºa de favorabile încât prefectul a dat ordin ca Paul sãfie tratat cu cea mai mare omenie, ca un deþinut imperial de vazã. În primelezece zile, când se fãcea ancheta prealabilã, care stabilea temeinicia apeluluifãcut la împãrat, Paul trebuia sã rãmânã în corpul de gardã. Apoi i s-aacordat privilegiul de „custodia libera”, felul cel mai blând de închisoare.Sub supravegherea ºi paza continuã a poliþiei, el avea voie sã închirieze olocuinþã particularã dupã plac, desigur cã în apropierea lagãrului.

Aºadar, Paul era acum la Roma! Bãrbatul, a cãrui inimã era plinã de iubire,tocmai venea în acest oraº, care în zilele lui Nero, dupã cum scrie Gregorovius,tânjea dupã o picãturã de omenie ºi un suflu de iubire.

55. La Roma

Fap 28,17-29

Potrivit obiceiului sãu, Paul a încercat mai întâi sã intre în legãturã cu ceidin neamul sãu. El nu voia sã aparã ca un renegat al poporului sãu ºi sã se spunãdespre dânsul cã frustrase propriul popor de promisiunile mesianice. Dinveacul al II-lea î.C., evreii aveau o colonie numeroasã la Roma. Alungaþide cãtre Claudiu, ei s-au reîntors dupã moartea acestuia ºi curând numãrul lors-a ridicat la 20-30.000 de suflete. Din cauza particularitãþii lor religioase


ºi naþionale, ei se stabileau la marginea capitalei, ceea ce nu-i împiedicasã aibã legãturi de afaceri active cu romanii, ºi au schimbat limba lor maternãcu cea greacã. Ei trãiau grupaþi la periferia oraºului, în locurile unde seintersectau strãzile consulare ºi unde îºi aveau cimitirele ºi catacombele(cel puþin ºase). Dupã modelul Sinedriului de la Ierusalim, ei formau o solidãorganizaþie de comunitãþi religioase sau sinagogi, dintre care pânã acum,din inscripþiile iudaice, cunoaºtem treisprezece.

Paul a ºtiut, fãrã îndoialã, cã evreii de la Roma aveau o mare influenþã ºiun braþ lung, ce ajungea pânã în apartamentul împãratului. Cel dintâi actorde teatru al curþii, mult stimat de cãtre Nero, ºi care-l instruise pe împãratîn arta dramaticã, era un evreu cu numele de Alityrus. Prin el, Iosif Flaviua fost recomandat Popei Sabina, amanta atotputernicã a lui Nero, despre carese spune cã era o prozelitã evreicã. Evreii n-aveau decât sã îndrepte ura acesteifemei contra lui Paul ºi astfel se termina cu dânsul. Pentru aceste motive, Paula crezut cã e prudent sã arate cãpeteniilor iudaismului un gest împãciuitor.Altfel, nu se poate explica graba neobiºnuitã cu care, chiar a treia zi, i-achemat la dânsul pe conducãtorii sinagogii.

Paul le-a arãtat lanþurile ºi le-a spus cã el le purta numai de dragul celuimai nobil giuvaier al poporului sãu, speranþa mesianicã. Bãtrânii demni sepurtau ca ºi cum n-ar fi ºtiut nimic despre acest lucru. Dacã atitudinea lor erasincerã, înseamnã cã excomunicarea pronunþatã împotriva lui de cãtreMarele Sfat nu fusese comunicatã sinagogilor din diasporã. Cu totul inofensiv,ei l-au întrebat pe Paul ce pãrere are despre Cristos, personaj aºa de disputat.Despre „aceastã sectã” ºtiau cã întâmpinã pretutindeni rezistenþã. Ei ziceaucã ar fi foarte bucuroºi sã afle o explicaþie mai amãnunþitã. Acesta e un „limbajdiplomatic foarte abil”. Cum puteau ei sã nu ºtie nimic despre creºtinism,din moment ce propaganda creºtinã sub Claudiu provocase cele mai mari tulbu-rãri în ghetou! S-a fixat o zi anume când sã aibã loc o mare controversã reli-gioasã la locuinþa lui Paul.

De data aceasta, Paul avea de-a face cu oameni versaþi în Sfânta Scripturã.Aºadar, el putea sã dea curs liber strãlucitelor sale cunoºtinþe asupra Biblieiºi dexteritãþii sale în interpretarea textelor sfinte. Discuþia a durat de dimineaþãpânã seara târziu. Erau momente când parcã izbucneau afarã din sufletul luitoate cunoºtinþele despre Cristos pe care le acumulase în anii captivitãþiisale. Dar totul a fost zadarnic. Istoria glorioasã a poporului ales trebuia sãse sfârºeascã cu un rãstignit pe lemnul de batjocurã? Rabinii, conservatori,

228 PAUL DIN TARS

n-au reuºit sã treacã peste aceastã piatrã de scandal. Era pentru ultima oarãcând Paul oferea sinagogii mântuirea adusã de Cristos, era ultimul ceas alharului care îl incita pe Israel sã rãspundã, dacã vrea sã rãmânã poporulales sau sã ajungã un popor respins! Cu aceastã scenã biblicã, Istoria Sacrãîºi ia rãmas bun de la iudaism.

Discuþia asupra lui Isus n-a încetat multã vreme în comunitate. Totuºi,în cele din urmã, câþiva evrei s-au convertit ºi au devenit creºtini. La cei maimulþi însã, refuzul s-a schimbat într-o duºmãnie de neîmpãcat; aceasta va duceîn curând comunitatea creºtinã din Roma la marginea prãpastiei. Aceastã atitu-dine a iudaismului pare sã fi avut o oarecare influenþã ºi asupra iudeo-creºtinilordin Biserica-mamã. Spre deosebire de Corint, liberalismul ºi gnosticismuliudaic nu erau deloc reprezentate acolo. Din contrã, secta esenianã ºi fari-seismul erau foarte active. Unii dintre iudeo-creºtini au organizat fãrã înconjuro contramisiune, despre care Paul scrie, adresându-se filipenilor: „Unii îl pre-dicã pe Cristos din invidie ºi gelozie, nu cu o intenþie curatã, în timp ce se gân-desc cã, fiind încã în lanþuri, sã-mi facã o întristare” (Fil 1,15). Însã „ce impor-tanþã are? În definitiv, oricum ar fi, cu fãþãrnicie ori cu sinceritate, Cristoseste predicat, fapt pentru care mã bucur ºi mã voi bucura” (1,18). Cele douãpãrþi ale comunitãþii romane au fãcut cauzã comunã mai ales prin prieteniacelor doi principi ai apostolilor. Numai sângele de martir, vãrsat în comunîn incendiul Romei, a înlãturat ºi cele de pe urmã dezbinãri.

Luca nu voia sã-ºi încheie cartea cu o disonanþã stridentã, ci mai curândcu o perspectivã mângâietoare asupra viitorului Bisericii creºtine. Casa ceasãrãcãcioasã ºi închiriatã a apostolului a devenit focarul miºcãrii creºtineîn Roma cea pãgânã. Evanghelia, care pânã acum, sub presiunea iudaismului,fusese vestitã numai cu teamã ºi sfialã, sub impulsul lui Paul a ajuns un focputernic ce arde cu flacãrã. Dupã Tacitus, comunitatea creºtinã în anul 64era deja „multitudo ingens - o mulþime enormã”. Dacã populaþia iudaicã numãracam 30.000, atunci putem considera numãrul creºtinilor cam o jumãtate dinaceºtia, numãr care creºtea zi de zi. Acest avânt Paul îl atribuie captivitãþii sale:„Lanþurile mele sunt motivul pentru care cei mai mulþi dintre fraþi dobân-desc o nouã speranþã în Domnul ºi un nou curaj ca sã vesteascã fãrã teamãcuvântul lui Dumnezeu” (Fil 1,14). În Scrisoarea cãtre Romani, Paul enumerãdeja mai multe familii în care se þineau adunãri creºtine. Una era formatã din„Asincrit, Flegon, Hermes, Patrobas, Hermas ºi încã alþi câþiva fraþi”; alþiise grupau în jurul lui Filolog ºi Iulia, al lui Nere ºi surorii sale (= soþiei)Olimpia ºi toþi „sfinþii” care erau la dânºii; aºadar, o familie mare.


Cercul de prieteni din jurul lui Paul pare sã-l fi pus în legãturã ºi cu aristo-craþia romanã. Arheologi creºtini au smuls pãmântului roman taine de carescriitorii contemporani se fereau cu sfialã. De Rossi ºi Marucchi sunt depãrere cã pot stabili faptul cã locuinþa lui Acvila ºi a Priscilei se gãsea peAventin, unde se aflã încã ºi astãzi strãvechea bazilicã a sfintei Priscila.

S-a presupus cã ºi Seneca ar fi avut oarecare relaþii cu Paul, cu ocazia dezba-terilor judiciare la care lua parte în calitatea sa de consilier de stat. Ar fi o ciudatãcoincidenþã ca Paul, care la Corint a ieºit liber în faþa scaunului de judecatãal lui Galion, sã fie achitat aici, la Roma, tocmai prin intervenþia frateluiacestuia, Seneca!

Creºtinismul gãsise desigur pe atunci, în temperamentele înclinate sprecele religioase din pãturile de sus, aliaþi izolaþi, care, din cauza batjocurii filo-zofilor ºi a poeþilor, se dezgustaserã de zei. Cu toate acestea, miºcarea creºtinãs-a rãspândit în pãturile de jos, care vedeau în creºtinism fundamentul religiosal aspiraþiilor lor de omenie ºi libertate. Nu este, deci, nici o mirare dacã ºipe Palatin sclavii imperiali au ascultat noua solie ºi pronunþau cu veneraþienumele lui Paul. În Scrisoarea cãtre Filipeni, cãtre finele celei dintâi captivi-tãþi, el scrie: „Vã salutã toþi sfinþii, în special cei de la curtea împãratului” (4,22).Cine erau aceºti creºtini de la Palatin? În lista de salut din Scrisoarea cãtreRomani ne surprind douã grupe, servitorii a douã mari familii: Narcis ºiAristobul. Printre curtenii lui Nero nu avem de ce cãuta creºtini. Cãci Flavii,ale cãror femei înclinau spre creºtinism ºi dintre care un membru, consululTitus Flavius Clemens ºi soþia sa Domitilla, erau creºtini, n-aveau ce cãutaîn acea vreme pe Palatin. Vestitul crucifix blasfemic de pe Palatin este o altãdovadã, destul de convingãtoare, cã religia creºtinã pãtrunsese foarte de tim-puriu aici. Este o caricaturã gravatã pe unul dintre zidurile ºcolii imperialede cãtre unul dintre elevii pãgâni ai acestui aºezãmânt. Ea e îndreptatã împo-triva unui condiscipol creºtin cu numele de Alexamenos, pe care-l reprezintãcum adorã un rãstignit cu cap de mãgar.

56. Prizonierul lui Cristos

Cine cãuta liniºtea ºi reculegerea lãuntricã, aºa cum era Paul, pentru acelaRoma era un infern! Pe vremea apostolului, Roma nu avea frumuseþea ce-þiopreºte rãsuflarea ºi pe care mai târziu o laudã poeþii ºi o cântã Fulgenþiu:„Ce frumos trebuie sã fie Ierusalimul ceresc, dacã Roma pãmânteascã strãlu-ceºte într-o atare splendoare!” În cartierele comerciale era foarte neplãcut

230 PAUL DIN TARS

sã locuieºti ºi nesãnãtos din cauza îngustimii strãzilor, a lipsei de aer curat,a mirosului neplãcut ce provenea de la resturile de mâncare ce se aruncauîn stradã ºi a primejdiei de incendiu. Cursul Tibrului era inviolabil ºi, dincauza caracterului sãu sacru, nu putea fi regularizat, iar prin inundaþiilefrecvente provoca epidemii. Casele erau înalte ºi prost construite. Larma depe strãzi era de nesuportat. Chiar ºi Seneca cel bogat se plângea de acest lucruîntr-o lungã scrisoare. Noaptea, de la orele 7 seara pânã la rãsãritul soarelui,vehiculele de povarã fãceau un zgomot asurzitor pe pavajul inegal. Ziua,muzicanþii sirieni ºi preoþii cerºetori ai lui Isis ºi ai Cibelei mergeau pestrãzi în sunetul strident al instrumentelor de piele ºi în sunet de clopoþei.Locatarii sãraci locuiau în partea dinspre stradã, iar cei bogaþi ocupauapartamentele ce dãdeau în curtea interioarã. Viaþa într-o astfel de casã dechiriaºi pe timpul verii romane era pentru Paul o jertfã nespus de mare.

Pe peretele casei apostolului atârnau lanþurile; semnul cã el nu este liber.De fapt, putea sã iasã dupã placul sãu ºi sã primeascã vizite. Dar noaptea,dacã fãcea un pas din casã, era legat la încheietura mâinii stângi cu un lanþde soldatul ce-l pãzea ºi care pãºea în urma lui. Nu era un lucru uºor sã nufii singur nici mãcar o clipã. La toate convorbirile apostolului cu prietenii sãiºi cu trimiºii Bisericilor, era mereu prezent un martor necunoscut. Aceºti„frumentarii” erau adesea brutali, mercenari strãini care-ºi vãrsau furia pedeþinuþi. Cel mai rãu era cã aceastã gardã se schimba în fiecare zi. Cu toateacestea, Paul gãsea ºi un avantaj; el a fãcut cunoºtinþã cu pretorieni. Uneorimergea singur în cazarmã ca sã-ºi caute un nou legionar. ªi ei au fãcutcunoºtinþã cu el. Paul era cel mai curios deþinut pe care l-au avut vreodatã.Probabil cã unii s-au ataºat de dânsul ºi le plãcea sã stea de vorbã cu un omcare cãlãtorise aºa de mult. Nimeni nu pleca de la dânsul fãrã a se simþi cã emai bun ºi fãrã a fi primit influenþa unei gândiri superioare. Paul avea talentullui Socrate de a-i face pe cei care-l înconjurau sã fie de acord cu dânsul. Eivorbeau apoi în barãcile lor despre acest prizonier aºa de interesant ºi dereligia lui curioasã ºi se prea poate ca vreunul, pe furiº, sã fi cãzut în genunchi,în faþa apostolului, ºi sã fi spus: „Credo!” Aºa le scrie el filipenilor: „Cele întâm-plate cu mine s-au întors mai bine spre folosul evangheliei; astfel cã lanþurilemele pentru Cristos s-au fãcut cunoscute în tot pretoriul” (1,15).

Un om ca Paul, care în viaþa sa a semãnat atâta iubire, niciodatã nu erasingur. Ucenicii sãi erau mereu în jurul lui. Doi oameni au jucat un rol însemnatîn Noul Testament: Luca ºi Marcu; primul, evanghelistul lui Paul, al doilea,


al lui Petru. Se pare cã pe acea vreme Petru nu se afla la Roma, dar îl lãsaseîn locul lui pe Marcu. Pe temeiul predicãrii orale a lui Petru, Marcu îºi compilaEvanghelia pentru romani. Prin repetarea deasã a aceloraºi povestiri, s-aalcãtuit o formã fixã ce s-a întipãrit în minte ºi nu se pierdea. Acum Lucaavea posibilitatea sã punã temelia Evangheliei sale, pe care o începuse laCezareea, având ca izvoare dãrile de seamã ºi comunicãrile lui Marcu.

Dacã vrem sã ne facem o idee, deºi destul de imperfectã, despre cum sescurge o zi din viaþa deþinutului nostru, trebuie sã ne aducem aminte de felulvieþii romane. „Omul antic se scula de dimineaþã”. Se putea lucra numai ziua,deoarece sistemul de iluminat era foarte modest. Orele de peste zi sunt pre-þioase deoarece dupã cinã nu se mai lucra. Dupã o veche tradiþie iudaicã, Paulera obiºnuit sã-ºi împartã ziua în perioade de 3 ore fiecare, care erau întreruptede rugãciune. Putem deci sã ne imaginãm cã prietenii apostolului dis-de-dimi-neaþã se prezentau la Paul pentru rugãciune ºi cântarea psalmilor. La Roma,prima parte a zilei era folositã pentru muncã, iar a doua pentru „otium”,odihnã. În aceastã perioadã, chiar Roma cea zgomotoasã devenea liniºtitã;toate porticurile ºi forumul rãmâneau goale. Seara avea loc cina familiei.Omul de rând, în antichitate, trãia foarte sobru, adesea cu vegetale, legume,varzã, fasole, anghinarã, brânzã, fructe ºi un fel de mãmãligã. Însã Paulpunea pe deasupra puþinã „sare” (Col 4,6). Se pare cã el a fost un vorbitor ºiun povestitor interesant ºi foarte afabil. Pe masã se aºezau câteva lãmpi dinlut sau bronz care aveau ulei. Lampa anticã dãdea puþinã luminã, dar ºi unfum gros. Numai în noaptea de sâmbãtã spre duminicã, când Paul sãvârºeasfintele mistere, nu se fãcea economie de lumânãri. Ce impresie ciudatã trebuiesã fi fãcut asupra celor de faþã jocul de umbre ºi de lumini ce cãdeau asuprafeþelor emoþionate, în timp ce, datoritã artei apostolului, imaginea lui Kyriosceresc, a trupului sãu mistic, lua proporþii gigantice ºi se simþea prezenþaAceluia care umplea întregul univers (Ef 1,23) aºa precum i se descoperiselui Paul pe timpul nopþilor sale de nesomn.

Cu alte cuvinte, perioada primei captivitãþi a lui Paul face parte din anii sãicei mai rodnici. A meritat osteneala, deoarece creºtinul a pãtruns tot maiadânc în armata romanã prin pretorienii care plecau în toate pãrþile lumii, spreRin, în Galia, Marea Britanie, în Spania. Dar, mai presus de toate, aici s-amaturizat teologia paulinã ºi viziunea misticã a lui Cristos cel veºnic ºi acapului Bisericii care aici a atins apogeul.

232 PAUL DIN TARS

CAPITOLUL VIII

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU NU ESTE ÎNCÃTUªAT

57. Opera de unificare a lui Cristos

Scrisoarea cãtre Efeseni

Chiar ºi la Roma, Paul era capul unei organizaþii foarte întinse ce cuprin-dea lumea. Un om ca el era capabil sã profite ºi de o situaþie nefavorabilã.Toate comunitãþile din Orient fuseserã alarmate: Paul e închis la Roma!Toþi se roagã pentru el în adunãrile lor, îi scriu scrisori cordiale, îi trimit curierica sã-l punã la curent cu situaþia comunitãþii lor, sã primeascã directive ºi, înschimb, sã împãrtãºeascã cu dânsul captivitatea sa. Macedonia era reprezen-tatã prin Aristarh, Galaþia prin Timotei, Efesul l-a trimis pe Tihic, Colosepe întemeietorul Epafras, Filipi pe Epafrodit. Pentru creºtinãtate, celula apos-tolului devenise un sanctuar, un loc de pelerinaj.

Scrisorile din captivitate ne aratã o nouã orientare în gândirea paulinã.Toma de Aquino a remarcat diferenþa ce existã între fiecare grup de scrisori.În scrisorile anterioare, Paul a descris lucrarea de mântuire sãvârºitã deCristos în sufletul individual. Aceastã meditaþie se terminã cu Scrisoareacãtre Romani. În scrisorile din captivitate, Paul priveºte mântuirea în ansamblulei în sânul Bisericii, pe care scrisorile pastorale o fac în funcþie de ierarhiaBisericii. Scrisoarea cãtre Evrei, chiar de nu e scrisã de mâna sa, totuºi terminãºirul ideilor, se întoarce spre punctul central al vieþii supranaturale, spreMarele Preot Isus Cristos. În calitatea sa de apostol itinerant ºi întemeietorde Biserici, a trebuit sã se ocupe mai mult de oameni ºi de problemele lorpersonale. Ajuns acum pe culmea vieþii, el aruncã o privire de ansamblu asupraoperei sale. Atmosfera de luptã s-a risipit. El a devenit mai bãtrân, mailiniºtit, mai matur ºi mai luminat. Se citeºte ici ºi colo câte o expresie dictatãde o miºcare colericã, precum se aude tunetul unei furtuni ce se îndepãrteazã(Col 2,16-20; Fil 3,1-6). Roma cea universalã deºtepta în el alte gânduri cuprivire la viitor. Paul a fost mereu un universalist ºi un om de societate. Romaîi sugera pe deplin viziunea universalã a unitãþii, o viziune sinteticã asupra

aspectului social al întreprinderii sale, sensul Bisericii, al omenirii, al între-gului cosmos. ªi concepþia sa despre Cristos s-a mãrit.

Adresarea tradiþionalã „Cãtre sfinþii care sunt în Efes” nu este originalã.Mulþi vãd astãzi, asemenea lui Marcion în secolul al II-lea, în aceastã scri-soare o scrisoare adresatã laodiceenilor, pomenitã în Scrisoarea cãtre Coloseni:„Îndatã ce aceastã scrisoare va fi cititã de voi, aveþi grijã ca ea sã fie cititãºi în Biserica din Laodiceea, iar voi sã o citiþi pe cea trimisã laodiceenilor”(Col 4,16). Dar scrisoarea poartã în sine caracterul unei circulare generale,fiind scrisã în mai multe copii, menitã sã ajungã la mai multe comunitãþivecine din regiunea Efesului. De aceea ea este lipsitã de un salut specialla început ca ºi la sfârºit. Pãrinþii apostolici ºtiau apoi cã în cele mai vechimanuscrise (de exemplu, Cod. Vaticanus), dupã cuvintele „Cãtre toþi sfinþii”era lãsat un loc liber pentru a fi introdus numele unui anumit oraº: Efes,Laodiceea, Hierapolis. Deoarece Scrisoarea cãtre Efeseni reia anumite for-mule din Scrisoarea cãtre Coloseni, probabil cã ambele scrisori au fost scrisecam în acelaºi timp.

Nici una dintre scrisorile sale nu se exprimã pe un ton aºa de solemn,cu o astfel de bogãþie de expresii, cum este Scrisoarea cãtre Efeseni. Ea paresã fie ecoul unei predici însufleþite, aºa cum Paul o fãcuse la Roma. Salutulde la începutul scrisorii are forma unui imn religios. Într-o înduioºare misticã,vine asupra autorului copleºirea unei viziuni.

Dumnezeu cel întreit ºi-a ataºat lumea ºi omenirea prin acest triplu „inelveºnic” care constituie „opus tripartitum - opera tripartitã” a creaþiei, a mân-tuirii ºi a sfinþeniei. Nu trebuie sã ne mai temem cã pe viitor lumea va alu-neca din mâna lui Dumnezeu pentru a cãdea într-un neant absolut ºi nici cãomul va evada pentru totdeauna din economia mântuirii adusã de Cristos.Aºadar, noi putem distinge trei ºiruri de idei în Scrisoarea cãtre Efeseni:1) Pre-sfinþirea universului chiar înainte de creaþie, prin includerea sa îniubirea cea veºnicã a lui Dumnezeu; 2) Sfinþirea existenþialã datoritã întrupãriiºi mântuirii aduse de Fiul; 3) Sfinþirea comunitarã a Bisericii prin Sfântul Duh.

Cristos n-a intrat în aceastã lume pentru o clipã, ca un meteorit strãlu-citor, ºi nici pentru a aduce o nouã învãþãturã, ci Tatãl l-a trimis din adân-cimile vieþii trinitare în aceastã lume, potrivit unui plan al mântuirii veºnice,ca sã „reuneascã în el tot ceea ce existã”. Gândirea umanã a ºovãit între douãerori: cosmosul îi pãrea totul sau nimic; el îl va privi ca pe un Dumnezeusau îl va despãrþi de Dumnezeu, pentru a-l face sã cadã în nimic. Ambele

234 PAUL DIN TARS

atitudini, divinizarea lumii ºi laicizarea ei au fost opera pãcatului. Iatã cãa venit Fiul lui Dumnezeu care a sãvârºit lucrarea cea mare a unificãrii. El,primul nãscut înainte de orice fãpturã, a unit într-un fel nou lumea cu Dum-nezeu; el însuºi devine ancora ºi instrumentul de legãturã. Paul vede ome-nirea cea nouã venind din sânul Tatãlui (1,3-6), din inima Fiului (1,7-12)ºi din Sfântul Duh (1,13-14). Cauza primã a tuturor lucrurilor este iubireaveºnicã ºi necreatã. Fiul spune „Tatã!” ºi ne îngãduie ºi nouã sã-i spunem„Tatã!” Leagãnul cel veºnic al omenirii se aflã situat în ideea iubitoare a luiDumnezeu ºi în hotãrârea alegerii sale. El ne binecuvânteazã în timp, deoarecene-a cunoscut ºi predestinat înainte de timp. Noi n-am fost niciodatã un purneant, o idee platonicã universalã, ci mereu ceva cu totul determinat îngândul lui Dumnezeu, ceva unic ºi individual. Tot ce se revarsã în timp cabinecuvântare asupra omenirii nu e decât realizarea acestei alegeri iubi-toare. Aceastã existenþã idealã în Dumnezeu „înainte de întemeierea lumii”este primul inel al creaþiei.

Însã orânduirea creatoare iniþialã a fost distrusã ºi trebuia restabilitã înCristos ºi raportatã la punctul ei central. Chiar ºi lumea duhurilor îºi primeºteprin întruparea lui Cristos un nou cap. O datã cu „rãscumpãrarea prin sângelesãu” începe o nouã epopee, supranaturalã: întruparea este consacrarea acesteilumi, moartea pe cruce îi asigurã sfinþirea. Chiar ºi lumea materialã arenevoie de aceastã consacrare a existenþei sale. Mântuirea e o lucrare difi-cilã chiar ºi în sufletul individual, însã ºi mai dificilã la popoare care opuno anume rezistenþã din motive rasiale ºi naþionale! Dumnezeu ne-a dat arvunaDuhului ca dovadã cã el nu-ºi va schimba decizia. Într-o puternicã antitezã,„odinioarã-acum”, fãrã Cristos-împreunã cu Cristos, Paul pune faþã în faþãcele douã perioade ale omenirii: pe de o parte, iudeii ºi popoarele pãgâne,„cei ce sunt aproape ºi cei ce sunt departe”, omenirea împãrþitã în greci ºibarbari, hãrþuitã de duhurile rele, dominatã de duhul lumii ca pãgânii sautrãind într-o splendidã izolare, sau în certitudinea unei justificãri perso-nale ca iudeii, ºi, pe de altã parte, noul popor al lui Dumnezeu, omenireaunitã cu Cristos, noua „civitas Dei - cetate a lui Dumnezeu”, întrevãzutã deAugustin, presimþitã de Platon ºi al cãrei liant este Cristos, cheia de boltã(1,10). „Voi, cei care odinioarã eraþi departe, acum sunteþi în Cristos Isus, prinsângele lui toþi v-aþi apropiat”. Cristos a smuls omenirea din starea de deznã-dejde. Fãrã Cristos, noi am fi rãmas în întunericul deznãdejdii. Prin el se restabi-leºte inelul de aur al creaþiei. Aceasta este sfinþirea existenþei omenirii.

CAP. VIII: CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU NU ESTE ÎNCÃTUªAT 235

Aceastã sfinþire se împlineºte prin sfinþirea comunitãþii. Dumnezeu i-adescoperit lui Paul „planul sãu misterios”, modul în care va zdrobi rezistenþaomeneascã. Cristos a întemeiat un organism de mântuire care cuprinde ome-nirea; acesta este Biserica, trupul sãu mistic, social, vizibil. Mântuirea nutrebuie sã se concentreze în primul rând asupra destinului fiecãrui individ,ci asupra tuturor. Desigur cã Paul ºtie cã Cristos s-a jertfit pentru el personal(Gal 2,20); cu toate acestea, Cristos vedea în el nu o fiinþã izolatã, ci unmembru ce face parte din omenirea integratã în trupul sãu mistic. Dupã cumpãcatul originar nu este decât o participare la o greºealã colectivã, în bazalegãturii noastre de sânge cu acel cap vinovat al omenirii, care este Adam,tot aºa, mântuirea individualã nu poate fi înþeleasã decât ca o participarela rãscumpãrarea universalã datoritã unirii mistice cu Cristos, care estecapul omenirii rãscumpãrate. Aici am ajuns la inima teologiei pauline. Dupãcum Cristos este pleroma, plenitudinea lui Dumnezeu, tot aºa Biserica estepleroma lui Cristos, integrarea sa socialã, mondialã ºi temporalã, „plinã-tatea Aceluia care le împlineºte pe toate în toþi”. În imaginea impresio-nantã a Bisericii, trupul mistic al lui Cristos, depãºind frontierele acesteilumi, se vede întemeiatã acþiunea eficace a lui Cristos asupra lumii întregi.Stoicismul pregãtise astfel drumul pentru ecleziologia paulinã prin învãþã-tura sa asupra lumii, trupul vizibil al lui Dumnezeu. Dupã cum în orice orga-nism mãrimea ºi plenitudinea dezvoltãrii sunt puse de la început în germen,tot aºa trebuie sã se dezvolte ºi Biserica; ea trebuie sã ajungã la „starea omuluimatur”, la „mãsura staturii perfecte a lui Cristos”. Ea este adunarea tuturorsupuºilor lui Dumnezeu, împãrãþia lui Dumnezeu, „poporul lui Dumnezeu”,care are ocârmuirea realã ºi dreptul de stat în ceruri, locul sãu spiritual însfera mântuirii lui Cristos, în timp ce comunitãþile creºtine izolate nu suntdecât „coloniile lui Dumnezeu pe pãmânt”. Dupã cum s-a manifestat la celdintâi „fiat” ºi la cel de-al doilea „fiat” al întrupãrii lui Cristos, tot aºa se aratãDuhul Sfânt ºi în creaþia Bisericii ca o „forþã ce dã viaþã” (Dominum etVivificantem). Nu reprezintã nici voinþa, nici planurile omeneºti, nici ten-dinþa umanã de a uniformiza cea care formeazã asemãnarea lãuntricã, ci trãireaîn Cristos: „Un trup ºi un spirit, un Domn, o credinþã, un Botez, un Dumnezeuºi Tatã al tuturor”. Peretele despãrþitor, zidul separator dintre curtea pãgâ-nilor ºi templul de la Ierusalim, acest simbol de separare omeneascã într-oclasã religioasã dominatoare, un popor ales, o aristocraþie religioasã, pe deo parte, ºi, de cealaltã parte, marea masã a celor de „neatins”, a cãzut. Aceastã

236 PAUL DIN TARS

transformare a omenirii într-o figurã nouã prin Cristos în Bisericã este al treileainel de nuntã al omenirii.

Paul trebuie sã fi fost un profet clarvãzãtor, un optimist divin, dacã a fostcapabil ca, în cãmãruþa lui închiriatã de la Roma, în prezenþa unui numãrneînsemnat ºi a slabei influenþe a creºtinilor, sã schiþeze un tablou aºa demãreþ al Bisericii! Este acel optimism divin care se descoperã în cuvintelelui Isus: „Nu te teme, turmã micã”. Un teolog care s-ar fi mulþumit sã punãcap la cap formule gnostice ºi pãgâne spre a forja un nou sistem de gândiren-ar fi putut scrie aºa ceva; era fapta unui vizionar care experimentase pesocoteala sa puterea mântuirii, care transformase „într-o menire nouã” speciaumanã de altãdatã (2,15). În felul acesta, din mãreaþa viziune a unitãþii Bise-ricii, Paul deduce necesitatea unei practici morale uniforme. Omul cel nou,transformat, trebuie sã aibã un nou stil de viaþã. Fiinþa sa cea nouã, identicãla toþi, trebuie sã-i inspire o nouã moralã creºtinã, o linie de viaþã uniformã,o armonie a sufletelor. Toate îndemnurile morale ale Apostolului din a douaparte a scrisorii se bazeazã pe unirea noastrã realã cu Cristos ºi cu Biserica.

Aceastã privire globalã a lui „Corpus Christi mysticum” ne apare nouãastãzi ca o gingaºã metaforã, un mod pur simbolic de a ne exprima. Darpentru Paul aceastã unitate misticã e tot atât de realã ca ºi unitatea naturalãa neamului omenesc. Existã în omenire o solidaritate atât în rãu, în pãcat,cât ºi în bine, în har. Pentru Paul, aceastã legãturã de unitate a spiritului esteiubirea. Întreaga creaþie ºi istorie a omenirii sunt pentru el o simplã miºcarede iubire care pleacã din inima lui Dumnezeu ºi tot acolo se întoarce.Toate mizeriile vieþii, toate strâmtorãrile omeneºti nu vor dispãrea decâtprin forþa iubirii. Este o idee paulinã atunci când sfântul Augustin zice: „Siangustiantur vasa carnis, dilatentur spatia caritatis - Dacã se strâmtoreazãmodul de existenþã, sã se lãrgeascã atunci caritatea!”

Pornind de la aceastã vedere de ansamblu, Paul aduce o soluþie la problemaprincipalã a timpului: problema cãsãtoriei ºi a iubirii sexuale. Cei mai nobiligânditori ºi oameni de stat, ca Socrate, Platon, Aristotel, Pericle, încuviinþauconcubinajul ºi pederastia (iubirea homosexualã) ºi îi atribuiau mai alesacesteia din urmã o înaltã valoare educativã. Cu toate acestea, erotismulmasculin a dus tot mai mult la dispreþul faþã de cãsãtorie ºi la drepturilenaturale ale femeilor în cercul culturii greceºti. Aºadar, la izvorul creator alomenirii, cãsãtoria trebuia ataºatã la prima sursã a vieþii, care este Dumnezeu.ªi în felul acesta, Paul scoate, în felul sãu generos, din mistica sa despre


Bisericã, mistica sacramentalã a cãsãtoriei. În textul din Genezã (2,24),care prezintã instituirea cãsãtoriei din punct de vedere natural, Paul vede preves-tirea ºi icoana oricãrei situaþii de viitor. „În acest cuvânt al Scripturii, zice el,e ascuns un mare mister, un sens tipic ºi alegoric: vorbesc despre unirea dintreCristos ºi Biserica sa”. Dupã cum toate cele pãmânteºti nu sunt decât sim-boluri, tot astfel, legãturile omeneºti dintre sexe, unirea bãrbatului cu femeiaeste simbolul cãsãtoriei mistice ºi spirituale dintre Cristos ºi omenirearãscumpãratã. În Biserica din Rãsãrit, mirele primeºte la ceremonia de cãsã-torie o coroanã regalã (repraesentatio Christi), iar mireasa o ramurã din pomulvieþii (repraesentatio Ecclesiae). Nu s-ar putea vorbi mai frumos despreunirea plinã de har dintre Bisericã ºi Cristos decât sub acest simbol alcãsãtoriei ºi nu s-ar putea sfinþi mai mult cãsãtoria decât fãcând din ea unreflex al întrupãrii ºi al logodnei cu Biserica. Cãsãtoria, logodna misticã ºifecioria au legãturi tainice. Când oamenii separã ceea ce Dumnezeu a unit,natura ºi supranaturalul, toate izvoarele naturale seacã.

În felul acesta, datoritã marii intimitãþi dintre soþi ºi sfinþirii mistice alegãturii matrimoniale, Cristos a conferit vieþii femeii o nouã consacrare ºio nouã însemnãtate pentru societate. Faptul acesta explicã de ce femeile auprimit cu bucurie noua învãþãturã ºi au contribuit la rãspândirea ei. În creºti-nismul incipient apare deodatã un sentiment nou pentru soþie. În inscripþiiledin catacombe apare pentru prima datã o nouã atitudine faþã de familie ºi recu-noºtinþa miºcãtoare a bãrbatului pentru grija gingaºã a soþiei sale: „Dulcissimaeuxori”! Nu mai exista mizeria sexualã, nici cãsãtoria distrusã, deoarece soþiiîmpãrtãºeau aceeaºi credinþã ºi-ºi depuneau „eu-l” lor în Cristos. Este o ideefundamentalã a învãþãturii pauline despre rãscumpãrare cã Cristos a îmbrãcattoatã natura omeneascã, inclusiv sexualitatea, ºi a rãscumpãrat-o: „Quodnon assumpsit, non redemit”. Din învãþãtura sa despre cãsãtoria creºtinã aluat naºtere o nouã educaþie despre familie.

Pretorianul roman, care, în timpul cât îºi dicta scrisoarea, a stat tãcut,i-a sugerat lui Paul la încheierea scrisorii ideea unei alegorii uimitoare deluptã spiritualã. Cu aceastã figurã a soldatului roman gata de luptã seîncheie scrisoarea.

238 PAUL DIN TARS

58. Opera de împãcare a lui Cristos

Scrisoarea cãtre Coloseni

Într-o zi a venit la Paul Epafras, întemeietorul Bisericii din Colose, casã-i cearã sfat ºi ajutor. Locuitorii din valea Lykosului ar fi în genere zeloºiîn credinþã ºi plini de iubire, dar sunt cam visãtori. Lor le place sã se afundeîn reverii ºi sofisticãri. Paul vede imediat destul de clar. Frigia e un ungher peri-culos unde se adunã furtuni, din care el a vãzut deja la Milet ridicându-senori ameninþãtori din cauza erorilor fantastice. Aceºti frigieni vedeau lumeaplinã de demoni, cerul plin de tronuri, principate ºi stãpâniri (Col 2,15),interspaþiul sublunar plin de spiritele vãzduhului de sub cer (Ef 6,12). Einumeau duhurile superioare la un loc cu numele de „pleroma”, plenitudine.Fiecare vorbeºte despre aceasta, meseriaºul ca ºi sclavul, fãrã a fi în cunoºtinþãde cauzã. Duhurile inferioare sunt numite „kenoma”, golul. Ionia, vecheapatrie a filozofiei, ºi Frigia, pãmântul natal al visãrilor ºi fanteziei, se gãseauîntr-o fierbere religioasã. Din punct de vedere fizic, caracterul vulcanic alacestei regiuni pãrea sã favorizeze asemenea ciudãþenii. Regiunea sãlbaticã,zguduitã de cutremure dese, plinã de crãpãturi ºi de cratere din care þâºnescvapori de pucioasã, pãrea, pentru oamenii de acolo, teatrul unei luptedintre duhurile de deasupra ºi cele de dedesubt. Lângã Hierapolis se arãtapoarta infernului; era un loc numit Plutonium, unde duhurile îºi duceauactivitatea din plin. Deja Tales, care se nãscuse aici, spusese: „Lumea e plinãde demoni”.

Din micile aluzii ale apostolului nu putem stabili exact contururile erezieide pe acea vreme. Doar atât pare sigur, cã era vorba de o oarecare teozofie,de un fel de gnosticism iudaic primitiv apãrut din nãlucirile amestecateiudaice ºi elenice. Numeroºi evrei, stabiliþi în Frigia de pe vremea lui Antiohcel Mare, cãutau sã facã iudaismul mai atrãgãtor, îmbrãcându-l în mantia„filozofiei”. Ei pretindeau cã ºtiu multe lucruri cu privire la îngeri ºi spirite;îngerii ar fi transmis deja Legea lui Moise pe muntele Sinai. Ei se dedaula un cult nemãsurat ºi superstiþios faþã de duhuri ºi îngeri. Mai pretindeaucã Isus Cristos nu este decât unul dintre aceºti îngeri mijlocitori. Pentruacest motiv el a respectat Legea, iar creºtinii erau obligaþi sã facã la fel.Aceastã credinþã ocultã exercita o influenþã deosebitã asupra unei societãþicare, asemenea celei hinduse de astãzi, nutrea un fel de dezgust pentru celepãmânteºti ºi o sete de mântuire. Se pare cã se învârtea în jurul urmãtoarelor


puncte: Ce este lumea materialã? Este ea creatã? Sau este lucrarea uneiputeri duºmãnoase lui Dumnezeu? Ce este rãul? Vine el de la materie?Rãspunsul noilor filozofi iluminaþi era urmãtorul: Lumea materialã e preanetrebnicã, prea îndepãrtatã de Dumnezeu, Dumnezeu este prea mare casã se ocupe de crearea ºi ocârmuirea lumii, fãrã a se înjosi. De aceea, lumeaîºi datoreazã existenþa unei puteri inferioare, unor fiinþe intermediare, unor„elemente cosmice”, (Col 2,8), aºa-ziºii eoni. De altfel, Dumnezeu s-ar abatede la propria-i contemplare. Dar din el, prin emanaþie, se rãspândesc niºtefiinþe care se fac mereu tot mai mari pe pãmânt, pânã devin demiurgi sauarhitecþi, a cãror lucrare este aceastã lume, plinã de puterile întunericului.Sufletul omului este o scânteie de luminã ieºitã din împãrãþia de sus, cares-a pierdut în lumea materialã. Spre a-l elibera, unul dintre cei mai buni eoni,Cristos cel superior, s-a unit cu Isus cel pãmântesc la botezul din Iordan,dar l-a pãrãsit înainte de rãstignire. Mântuitorul nu este Isus cel rãstignit, ciacel Cristos întors în pleromã. Cei iniþiaþi în aceastã ºtiinþã secretã se numeaucu mândrie „iluminaþi” (gnostici) ºi priveau cu compãtimire spre simpliicredincioºi (pistici). Iniþierea în aceastã ºtiinþã ocultã era însoþitã de o severãascezã, abþinerea de la vin, carne ºi cãsãtorie (2,24).

Paul n-ar fi fost gânditorul clarvãzãtor pe care îl cunoaºtem dacã n-ar firecunoscut în aceastã luminã falsã primejdia care ameninþa conceptul aºade clar al credinþei. Marele sãu merit este cã, plecând de la concepþia despreCristos, de la iniþierea sa în „taina cea adâncã” a lui Cristos ºi în economiamântuirii, ºi-a dobândit o idee atât de profundã despre mersul vieþii lãuntricedivine, încât actul creaþiei nu i-a pãrut ceva nedemn de Dumnezeu, ci cã,împreunã cu actul de rãscumpãrare, au izvorât dintr-un punct sau izvor comun.ªi acest punct sau izvor comun este veºnicul act al purcederii în care Duhullui Dumnezeu se îmbrãþiºeazã pe sine însuºi în cunoaºterea ºi iubirea care eîntre Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh, se transmite într-un curent veºnic alternativ.Aºadar, creaþia este ca o revãrsare, o descoperire a iubirii lui Dumnezeu„ad extra”, o repetare a chipului Fiului sãu prea iubit în forme mereu noi,de diferite grade, de la cel mai înalt dintre heruvimi pânã la ultima umbrãpalidã, pânã la limita extremã a fiinþei, pânã la frontiera neantului. Acestaeste sensul cel mai profund al creaþiei. Fiul este cauza creatoare, exemplarãºi finalã: totul a fost creat în el, prin el ºi pentru el (1,16). Toate fiinþele îºiau în el existenþa lor idealã ºi mãsura lor lãuntricã. În ele însele fãpturilenu au nimic ce ar fi putut sã-l determine pe Dumnezeu ca sã le creeze.

240 PAUL DIN TARS

Dumnezeu nu poate fi determinat prin nimic decât prin sine însuºi. Dacã noiuitãm acest punct de vedere trinitar, ajungem la un mister iraþional, la un saltde neînþeles în neant. Misterul rãmâne oricum l-am privi. Mintea noastrãcreatã nu e capabilã sã înþeleagã supraraþionalul. Dumnezeu ºi creaþia suntun mister, însã un mister al iubirii ºi al luminii.

Paul sintetizeazã armonios puterea acestui Cristos, înglobând cosmosulnatural ºi supranatural în formula foarte curentã a acelei epoci: „El estecapul a toate lucrurile ºi totul subzistã prin el”. Atingem aici unul dintrepunctele culminante ale doctrinei cristologice a sfântului Paul; numai imnulînchinat lui Cristos din Scrisoarea cãtre Filipeni (2,5-11) se mai poatecompara cu acest pasaj. Sufletul vizionar ºi entuziast al apostolului ne-a lãsataici ca un dar unul dintre imnurile liturgice ale creºtinismului primar (1,13-20).

Viaþa pãmânteascã a lui Isus este în aºa fel iradiatã de luminã încât n-oputem înþelege fãrã a urmãri trãsãtura luminoasã pe care ea a lãsat-o întrecut ºi pe care o proiecteazã în viitor. La Colose, oamenii erau tentaþi sãnege mijlocirea lui Cristos ºi rolul sãu de mare preot; ei erau dispuºi sã-lreducã la rangul unui duh inferior, a unei fãpturi printre celelalte. Aceastaeste eroarea gnosticã ce cautã „sã-l dizolve pe Cristos”, dupã un cuvânt alsfântului Ioan, pânã ce erezia a atins punctul sãu culminant cu Arius ºiNestoriu. Ei au atacat regalitatea ºi primatul lui Cristos ºi, prin aceasta, ºidemnitatea naturii umane restabilite de Cristos. Prin fraze lapidare, Paul (1,19)afirmã primatul lui Cristos: Dumnezeu nu ºi-a revãrsat puterea sa în duhurisubordonate, ci ºi-a revãrsat toatã plenitudinea fiinþei sale în Fiul. Esenþadivinã nu e împrãºtiatã în milioane de scântei: toatã intensitatea focului divine concentratã în Cristos. Noi nu depindem de un duh subordonat sau de unadministrator, ci direct de iubitul Fiu al Pãrintelui veºnic. Acei îngeri careau trebuit sã colaboreze la darea Legii pe muntele Sinai ºi celelalte „puteri”,„domnii” ºi „stãpâniri”, despre care vorbesc evreii ºi perºii, sunt dezarmateºi trebuie sã colaboreze la triumful lui Cristos. Pretinsele apariþii de îngeride la Colose erau fãcute numai ca sã provoace o mânie bolnãvicioasã dupãviziuni (2,18).

Ca ºi în problema creaþiei, doctrina gnosticilor a dat greº ºi în problemarãului. Domnia rãului în aceastã lume e atât de imensã, suferinþa atât denemãsuratã, încât orice încercare naturalã de dezlegare a teodiceei trebuiesã conducã la o disperare intelectualã, orice soluþie dualistã sfârºeºte într-un pesimism fãrã speranþã. Existã doar o singurã soluþie: crucea lui Cristos.


Fãrã mistica suferinþei, predicatã de apostol, nu se poate ajunge la capãtulacestei probleme. Chiar apostolul îºi alinã suferinþele cu gândul cã suferãca un membru al trupului mistic al lui Cristos ºi el completeazã în trupulsãu ceea ce lipseºte în încercãrile lui Cristos spre folosul tuturor (1,24).Tuturor membrilor corpului mistic li s-a atribuit o mãsurã ascunsã de a fi pãr-taºi la suferinþele corpului, mãsurã ce variazã potrivit cu gradul de apropierede Cristos: apostolilor le revine cea mai mare parte. Ei sunt campioni pestadionul lui Dumnezeu (1Cor 4,9). Acest gând este pentru Paul un izvorde mare bucurie.

Am putea crede cã Paul a presimþit eroarea ereticului de mai târziu,Marcion, care în mod fals face referinþã la el, atunci când l-a descris peCristos ca icoana creatoare a Tatãlui, ca cel care poartã în sine toatã plinã-tatea dumnezeirii, Dumnezeu din Dumnezeu, luminã din luminã, ºi, cu toateacestea, un om printre noi, oamenii, care prin sângele sãu a închis abisul,pe care l-a deschis pãcatul, între lume ºi Dumnezeu. Lumea nu este de originediabolicã ºi nici nu aparþine diavolului. Noi nu trebuie sã privim lumea, cuistoria, mizeria ºi pãcatele sale, ca fiind incurabilã. Desigur, ea are nevoiede mântuire ºi poate sã fie mântuitã. Noi n-avem voie sã lãsãm lumea decapul ei ºi sã renunþãm la orice acþiune.

Pentru Paul, iniþierea în noua religie interioarã, în „viaþa ascunsã cu Cristosîn Dumnezeu” (3,4), nu se face ca la acei filozofi ai iluminãrii din Colose,printr-o ascezã ipocritã ºi rafinatã. Cei care au fost „transplantaþi în împã-rãþia Fiului sãu preaiubit” nu trebuie sã se mai lase prinºi în vechile „ele-mente” ale acestei lumi, care corespund mai curând unei stãri de copilãrie reli-gioasã. Dumnezeu a ºters aceste ordonanþe ºi a fixat pe cruce manuscrisulLegii vechi ca un trofeu de biruinþã (tropaion), ca un steag cucerit pe câmpulde bãtãlie. Conºtiinþa creºtinã este axatã pe o orânduire mai sfântã. În loc dea vã prescrie: „Nu lua! Nu atinge! Nu gusta!”, lãsaþi mai bine sã vi se spunã:„Suportaþi-vã unii pe alþii, iertaþi-vã reciproc, iubiþi-vã unii pe alþii!” (3,12-15).În loc de a vã feri sã atingeþi o monedã cu inscripþie pãgânã, mai degrabãdezbrãcaþi-vã de omul cel vechi ºi aºezaþi chipul Creatorului în inima voastrã!Preþuiþi mai mult unitatea în Cristos decât deosebirile pe care le-a ridicatdiferenþa socialã ºi rasialã. Acesta era rãspunsul apostolului la încercãrilede dezagregare a creºtinismului, la distincþia fãcutã între religia pentru ceiiniþiaþi ºi religia pentru masele simple. Paul a ferit creºtinismul de a alunecaîntr-o ascezã umilã a lumii. El nu considera corpul omenesc ca mormânt

242 PAUL DIN TARS

al sufletului, asemenea lui Heraclit ºi Platon; el nu vedea naºterea în aceastãviaþã ca moarte a fiinþei spirituale. „Noi nu vrem sã fim despuiaþi de trup, ci,din contrã, sã fim îmbrãcaþi în el, pentru ca ceea ce este muritor în noi sãfie absorbit de viaþã”. Acestea sunt cuvinte, spunea sfântul Ioan Gurã de Aur,prin care defãimãtorii trupului ºi acuzatorii cãrnii sunt ruºinaþi.

Întregul cerc de prieteni din Orient e strâns în jurul apostolului care dic-teazã, dupã cum deducem din lista de salut. Locuinþa închiriatã de apostolse schimbã într-o încãpere a prieteniei ºi loc sfânt, o capelã particularã, undetoþi prietenii se gândesc la fraþii absenþi, unde ei vin sã se roage ºi sã cânte,unde se adunã pentru frângerea pâinii (1,3.9). Din corul celor care se roagãse aude, în mod deosebit, glasul lui Epafras, fondatorul Bisericii din Colose,care se zbate pentru sufletele fiilor sãi spirituali. Paul e adânc emoþionatde ardoarea credinþei acestui bãrbat cu adevãrat apostol (4,12). În felul acestane facem mereu o idee tot mai clarã despre viaþa prizonierului lui Cristos:e un continuu du-te-vino în jurul lui; fraþii care pleacã ºi revin, sosesc ºtiri,pleacã scrisori. De jos, din stradã, se ridicã zgomotul surd al oraºului impe-rial, mereu agitat; dar sus, în ciuda stãrii de detenþie, domneºte o atmos-ferã de pace ºi iubire. În spate, într-un colþ, e aºezat pretorianul tãcut. El areo uºoarã presimþire cã acela pe care îl pãzeºte nu este capul unei bandeinternaþionale de rãsculaþi, ci ºeful spiritual al unei organizaþii foarte întinsece se roagã fãrã încetare pentru binele imperiului ºi în ale cãrui mâini destinelestatului roman ar fi mult mai sigure decât în acelea ale împãratului sãu.

59. Onesim, sclavul

Scrisoarea cãtre Filemon

Printre multele vizite pe care Paul le primeºte toatã ziua, omeneºte vorbind,una dintre cele mai emoþionante a fost aceea a unui sclav fugit. Ea ne permitesã asistãm la lupta dusã de creºtinismul primar pe plan social. Scena e miºcã-toare, deoarece ni-l prezintã pe apostol dintr-o laturã simpaticã, în unitatea sanobilã, în felul de a ºti sã înalþe lucrurile cele mai de rând pe un plan suprana-tural. Cu Scrisoarea cãtre Filemon, Paul a înãlþat un monument nemuritorbunãtãþii sale.

Filemon, un bogat comerciant din Colose, cumpãrase undeva pe piaþa desclavi, cu o mare sumã de bani, un tânãr inteligent ºi vioi. Filemon i-a datsclavului fãrã nume, orfan de tatã ºi de mamã, numele de Onesim (folositorul).


Acesta fãcuse o ºtrengãrie, furase de la stãpânul sãu ºi apoi, de frica pedepsei,fugise zãpãcit de-acasã ºi debarcase la Roma, punctul de întâlnire al rãtãci-torilor, cloaca tuturor viciilor. Cu toate acestea, realitatea era cu totul altafaþã de cum o visase. În curând banii i s-au terminat ºi poliþia romanã erafoarte severã în urmãrirea fugarilor. Ca fugar, Onesim era în afara legii, iarca sclav era cu atât mai mult expus unei vieþi de criminal. În astfel de momentecâte nu trec prin mintea unui om disperat! Cu toate acestea, harul lui Dum-nezeu a gãsit un punct de legãturã în sufletul acestui sãrman sclav. Filemonºi soþia sa, Apfia, fãceau parte dintre noii convertiþi ºi dintre cei mai intimiprieteni ai apostolului, la care era invitat sã gãseascã adãpost, dupã cum s-aºi întâmplat (v. 22). Casa lui Filemon era totodatã un lãcaº de cult, undecreºtinii liberi intrau ºi ieºeau. Mulþi cred cã Arhip, cel care prezida serviciiledivine, sã fi fost un fiu al casei. Probabil cã Onesim, în mod întâmplãtor,a cãzut în mâinile lui Epafras, sau chiar el, într-o situaþie fãrã scãpare, ºi-aadus aminte de bunul apostol, cãruia adesea i-a dus scrisorile de la stãpânulsãu. Unde putea el sã gãseascã un refugiu mai bun decât în inima unuicreºtin! Însã el a gãsit ceva ºi mai mult: cea mai mare fericire a vieþii sale.Acest sclav fugar este o frumoasã victorie a harului divin, iar scrisoarea lui,în care toate acestea rãsunã ca din alte vremuri, trebuie sã o considerãm cape un monument al harului.

Aºadar, într-o zi, Onesim a bãtut la uºa lui Paul. Acesta desigur cã îl întrebãdacã i-a adus o scrisoare de la stãpânul sãu. Onesim era speriat ºi jenat. Darcum poþi sã ascunzi ceva în faþa acestor ochi pãtrunzãtori ºi totuºi aºa de buni?Fiul rãtãcit mãrturiseºte. Cazul lui Onesim era serios. Exista obiceiul ca unuisclav fugit, dacã era prins, sã i se facã cu fierul înroºit un F (fugitivus, fugar)pe frunte (Cicero, De off., 2, 7; Martial, 8, 75, 9; Val. Maximus, 6, 8). Ca hoþ,stãpânul putea sã-l biciuiascã pânã la moarte sau sã-l trimitã în „pistrinum”,unde sclavul trebuia sã învârteascã toatã viaþa la moarã. Ce-i drept, Onesimnu se putea aºtepta la un asemenea tratament din partea lui Filemon. Dardacã stãpânul sãu înºtiinþa poliþia ºi era prins de aceasta, lucrurile ar fi pututs-o sfârºeascã rãu de tot, iar Paul sã fie pus într-o situaþie neplãcutã.

Paul era de pãrere cã Onesim ar trebui sã se întoarcã la stãpânul sãu. Sclavula tresãrit la aceastã idee. Ah, dacã ar avea acum pe cineva care sã-l rãscum-pere! Pe acea vreme sclavii întemeiaserã case de economii proprii, care segãseau în templu ºi erau sub protecþia unui zeu. Stãpânul mergea cu sclavulla templu, lua în primire preþul de rãscumpãrare, adicã din mâna zeului, ºi

244 PAUL DIN TARS

în felul acesta sclavul devenea un dezrobit al zeului. Paul se gândi o clipã.„Onesim, eu cunosc un stãpân care ar putea sã te rãscumpere”. Apoi spuse:„Eu sunt sãrac, dar el e aºa de bogat, încât ar putea sã rãscumpere lumeaîntreagã”. Ochii lui Onesim strãluceau. Cum? E posibil aºa ceva? „N-ai auzittu încã nimic despre Cristos, rãscumpãrãtorul lumii?” „O, desigur, Filemonmi-a vorbit adesea despre acest lucru. ªi de când s-a fãcut creºtin, a fost maiblând cu noi. Unii dintre sclavii sãi s-au fãcut ºi ei creºtini”. „Acum, uite,Onesim, eu vreau sã þi-l arãt pe Cristos cel mãreþ. El este Fiul Dumne-zeului celui veºnic, cel mai liber dintre toþi cei liberi. ªi cu toate acestea, ela renunþat la libertatea ºi splendoarea sa, a luat chip de sclav ºi a murit debunãvoie spre a ne rãscumpãra pe noi dintr-o sclavie mult mai straºnicã”.ªi Paul îi povesteºte sub ce sclavie a Legii lâncezea ºi el odinioarã ºi cumºi-a gãsit libertatea în Cristos. „Dragã Onesim, habemus bonum Dominum- noi avem un Stãpân bun! În Cristos nu existã nici sclavi ºi nici liberi. Noitoþi suntem sclavii sãi. Dar ce sclavie! Cel din urmã sclav al lui Cristos emai liber decât cel mai liber dintre oameni. Jugul sãu e dulce ºi povara sauºoarã. Ah, Onesim, nu-mi vorbi mie despre libertatea oamenilor! Iatã cã ºieu odinioarã mã credeam liber, ºi totuºi eram robul cel mai nenorocit, unsclav al literei ºi al unei iluzii deplorabile. Eu credeam cã trãiesc, ºi totuºieram mort. Dar de când am murit cu Cristos, de când m-am rãstignitpentru lume, abia acum îmi dau seama ce înseamnã a trãi. Altãdatã, cândtoþi mã socoteau fericit, eu eram nefericit ºi strigam în nopþile neliniºtitede întristare: Cine mã va mântui de acest trup aducãtor de moarte? Dar decând am fost biciuit de cinci ori pentru Cristos, de trei ori bãtut cu vergileºi o datã bãtut cu pietre, apoi fugãrit din oraº în oraº, expus la toateprimejdiile pe mare ºi pe uscat, la toate schimbãrile de temperaturã, latoate lipsurile ºi timp de 30 de ani am dus o viaþã de trudã ºi muncã, ºtiuce înseamnã adevãrata bucurie ºi pot sã o repet mereu la ai mei: Bucuraþi-vãîn Domnul! Eram tânãr ºi acum pãrul mi s-a încãrunþit, însã Domnul mãreîntinereºte asemenea vulturului. Onesim, nu te teme de arsura de pefrunte! Cei care poartã o arsurã pe suflet, aceia sunt cu adevãrat însemnaþicu fierul roºu în cugetul lor (1Tim 4,2). Singur omul lãuntric ºi ascuns areimportanþã pentru noi. Ce splendidã este libertatea pe care noi suntemchemaþi a o împãrtãºi cu Cristos!”

Onesim asculta cu ochii scânteietori. Niciodatã nu-i vorbise vreun om înfelul acesta. Ce minunat trebuie sã fie izvorul din care se revarsã o asemenea


viaþã, o asemenea bucurie, o asemenea superioritate a spiritului sigur devictoria sa! Onesim îºi dãdea seama cã avea de-a face cu un om a cãrui inimãbãtea pentru dânsul. El a început sã vinã tot mai des ºi aºa s-a ajuns la oprietenie strânsã între dânºii. ªi într-o zi, când erau iarãºi împreunã, iar Paulîºi revãrsa inima sa iubitoare pentru Cristos, Onesim a cãzut în genunchi ºia recitat Crezul. N-a fost nici prima ºi nici ultima datã când o vizitã la Paulse termina în felul acesta. Pretorianul, aºezat la postul sãu în fundul încãperii,ar fi putut povesti mai multe cazuri asemãnãtoare.

În întâmplarea lui Onesim se vede caracterul deosebit al creºtinismului,care promoveazã o strânsã legãturã între religie ºi moralã. Religia lui Paulera eminamente practicã ºi nu se mulþumea numai cu o luare de poziþieraþionalã. „Onesim, tu trebuie sã te întorci la Filemon, sã-þi mãrturiseºti vinaºi sã-þi primeºti pedeapsa, dacã Filemon o va cere. Îþi va fi greu sã te întorciºi la fel ºi mie îmi este greu sã te las sã pleci. Noi am devenit buni prieteni ºiaº putea sã mã folosesc de serviciile tale. Însã eu nu am voie sã mã amestecîn drepturile altuia. Totuºi, vreau sã scriu o scrisoare vechiului meu prieten;tu îl vei însoþi pe Tihic la Colose ºi vei duce acest bilet stãpânului tãu”.Apostolul s-a aºezat ºi i-a dictat lui Timotei scrisoarea. Este unica scrisoareîntr-o problemã particularã, dintre cele care s-au pãstrat de la Paul. Ea nepermite sã pãtrundem adânc în inima scriitorului, comparativ cu celelaltescrisori, care sunt pline de idei mai profunde.

Paul evitã sã menþioneze orice titlu de funcþie, nu face nici o aluzie lamisiunea sa apostolicã, dar în schimb zãngãneºte puþin lanþurile sale, numindu-se„prizonierul lui Cristos”, spre a deºtepta un motiv religios. Filemon conduceao casã mare, cu multe slugi, cu duzini de sclavi ºi sclave. Paul ºtie cu sigu-ranþã cã el va citi scrisoarea la reuniunea de cult din casã. De aceea, adaugãacest salut: „Comunitãþii din casa ta”. Paul resimþea faþã de Filemon o paterni-tate spiritualã; aºadar, se gãsea în drept de a cere ceva practic acestui prieten.Dar iatã cã ºtie ce om fin este Filemon (5-7), cãruia nu e cazul sã-i porun-ceascã, aºa cã el se bazeazã pe legea iubirii. Pãstorul sufletesc dobândeºtemai mult cu rugãmintea decât cu ordinul. Cu abilitate, Paul ºtie sã grupezemotivele într-o gradaþie frumoasã. „Eu, Paul, un om bãtrân”. Filemon vedeînainte faþa brãzdatã de riduri a apostolului. Ce înduioºãtoare e umilinþa unuiom bãtrân în faþa unuia mai tânãr! „Un prizonier al lui Isus Cristos”; prin eltoatã creºtinãtatea zace în lanþuri. Dacã Paul cere ceva în numele acestuia,dacã se roagã pentru propriul sãu „fiu”, copilul sãu spiritual, atunci ºtie cã

246 PAUL DIN TARS

Filemon nu se va supãra, chiar dacã cel pentru care mijloceºte se numeºteOnesim. Iatã pronunþat acest nume fatal! L-a pronunþat dupã o lungã pregã-tire psihologicã, cãci el ºi-a dat seama cã acest nume va deºtepta simþã-minte neplãcute în sufletul lui Filemon, amintirea nerecunoºtinþei unui sclavcãruia îi arãtase atâta bunãtate. Paul vede o cutã de mânie între sprâncenelelui Filemon. El cautã numaidecât sã o netezeascã printr-o glumã, un jocde cuvinte cu numele de Onesim: „care altãdatã era un netrebnic, dar acums-a schimbat cu totul, a devenit un flãcãu folositor pentru tine ºi pentru mine”.Filemon simte cum prietenul sãu îi trece blând mâna pe sub frunte. „Eu þi-ltrimit înapoi, primeºte-l ca pe propria mea inimã!” Asta înseamnã a-i cereprea mult. Însã dacã Paul vorbeºte aºa, trebuie sã se ascundã ceva în spateleacestui Onesim. Iar acum Paul aduce laudã sãrmanului sclav. „Eu mi l-aºpãstra bucuros; el ar putea sã-mi facã servicii preþioase în locul tãu, în slujbaevangheliei”; adicã, fiind proprietatea ta, orice serviciu pe care mi-l aducede dragul lui Cristos, e fãcut de tine. „Însã fãrã consimþãmântul tãu nu aº voisã fac nimic”. Paul recunoaºte rânduiala dreptului antic ºi dreptul lui Filemonce decurgea din aceasta. El ar fi putut sã-l reþinã pe Onesim la sine cupresupunerea consimþãmântului stãpânului sãu. Dar aceasta ar fi fost un felde constrângere; iar Paul era duºmanul cel mai pronunþat al oricãrei silnicii,al oricãrei presiuni morale, în special în lucruri materiale, spre a nu lãsasã cadã nici o umbrã asupra evangheliei.

ªi acum urmeazã o întorsãturã finã, surprinzãtoare, spre supranatural. Chiarºi pãcatul, neascultarea, cãlcarea drepturilor oamenilor sunt integrate de Dum-nezeu în planurile providenþei sale. „Desigur cã Dumnezeu a dispus aºa, cael sã se despartã pentru un oarecare timp de tine, pentru ca tu sã-l primeºtipentru totdeauna, ºi nu ca pe un sclav, ci mai mult decât un sclav, ca pe unfrate iubit”. Ce frumoasã definiþie a creºtinismului, a acestei comuniuni desuflet între toþi aceia care, dupã ce au fost despãrþiþi prin destine exterioareaºa de deosebite, se gãsesc ºi se reîntâlnesc în Cristos! Desigur cã Onesima greºit! Însã acolo unde iartã Dumnezeu, trebuie sã ierte ºi omul. PentruDumnezeu, tocmai greºeala sa a fost ocazia convertirii sale.

Între Paul ºi Filemon existã, în numele unei paternitãþi spirituale, un felde comunitate de bunuri sau, dupã cum se exprimã Paul negustoreºte, unfel de asociere. „Dacã tu mã priveºti ca un pãrtaº, primeºte-l ca pe mine însumi,ca o participare la afacerea ta. Dacã el îþi este dator cu ceva, atunci trece încontul meu. Prin aceasta eu, Paul, cu mâna mea îþi scriu acest bilet de creanþã.


Eu aº putea spune în contul tãu, deoarece tu îmi eºti mult mai dator decâteu þie. Da, frate, lasã-mã o datã sã mã folosesc de dreptul pe care îl am asuprata în Domnul. Tu ai mângâiat atâtea suflete prin caritatea ta, dã-mi ºi mieaceastã mângâiere în Cristos!”

Scrisoarea cãtre Filemon nu este numai o capodoperã de tact ºi politeþe,ea este ºi un început de declaraþie creºtinã a drepturilor omului. Paul nu puteaproclama abolirea sclavilor. Raþiunea socialã, securitatea statului, chiar ºiinteresul sclavilor nu îngãduiau lucrul acesta. Pe acea vreme, imperiul romanavea mult mai mulþi sclavi decât oameni liberi. Sclavii reprezentau o parteînsemnatã din bogãþia þãrii. Casele ce numãrau mai multe mii de sclavi nuerau o raritate. Milioane de mâini harnice se miºcau prin case, pe moºii, înateliere ºi þesãtorii. De aceea, Treitschke vedea în sclavie „o instituþie careva salva civilizaþia”. El scrie: „Milioane de oameni trebuia sã cultive pãmântulºi sã lucreze fierul ºi sã tragã la rindea, pentru a permite la alte câteva miisã facã cercetãri, sã deseneze, sã sculpteze, sã guverneze... Tragediile luiSofocle ºi Zeus-ul lui Fidias nu sunt prea scump plãtite cu preþul mizerieisclavilor”. Paul judeca însã altfel aceste lucruri. Dar deocamdatã nu puteasã influenþeze situaþia decât numai cu o ameliorare a sorþii sclavilor. În situaþiade atunci, susþinerea eliberãrii sclavilor ar fi dezlãnþuit un rãzboi civil, ar fiprovocat o revoluþie generalã ºi ar fi ameninþat chiar tânãra Bisericã cu pieirea.Experienþa tuturor veacurilor ne aratã cã trecerea prea rapidã de la sclaviela libertate nu e nici o fericire pentru aceia care ar fi trebuit sã beneficieze dedânsa. Dacã astãzi simþul nostru moral se revoltã contra sclaviei, nu trebuiesã uitãm cã mintea noastrã este iluminatã de cãtre creºtinism. Antichitateaclasicã ºi chiar Aristotel n-au vãzut nimic rãu în instituþia socialã a sclavilor.

Acolo însã unde filozofia n-a atins aceastã problemã, ea trebuia sã fiepreluatã pe un plan nou, religios. Numai credinþa în unitatea misticã a tuturoracelora pe care Cristos i-a mântuit, egalitatea tuturor în faþa lui Dumnezeu,cu condiþia ca aceste idei sã pãrãseascã domeniul speculativ pentru a seintegra în realitatea cotidianã, putea sã aducã în mod progresiv o rezolvarea problemei. Tratamentul trebuia mai întâi sã devinã mai omenos, sclaviasã se îndulceascã în ºerbie, ca apoi sã disparã cu totul. Principiile au fost dejaexpuse de Paul în Scrisoarea cãtre Galateni, când a proclamat magna cartaa libertãþii creºtine: „Prin credinþa în Isus Cristos, toþi aþi devenit copiii luiDumnezeu. V-aþi îmbrãcat în Cristos (haina libertãþii creºtine). Acum nu maiexistã nici iudeu sau pãgân, nici sclav sau liber, bãrbat sau femeie; voi toþi

248 PAUL DIN TARS

sunteþi una în Cristos Isus” (3,28). Aºadar, e vorba de o unitate personalã,nu obiectivã sau imaginarã! Din punct de vedere religios, sclavii erau priviþide cãtre pãgâni ca oameni de mâna a doua, fãrã religie. Li se permiteanumai cultul subordonat al divinitãþilor câmpiei, pãdurilor ºi livezilor, însãnu li se permitea o participare la religia oficialã. Din contrã, Paul proclamãegalitatea religioasã pentru toþi: „Noi toþi am fost botezaþi într-un duh casã fim un singur trup” (1Cor 12,13). Cum ar putea cineva sã-i dispreþuiascãpe sclavi, când chiar Duhul Sfânt, în distribuirea carismelor sale, n-a fãcutnici o deosebire! În Scrisoarea întâia cãtre Corinteni (7,21), Paul apãrã ideeacã starea vieþii exterioare ºi situaþia socialã nu se schimbã prin Botez. Botezulºi creºtinismul nu desfac de la sine nici o legãturã de cãsãtorie ºi niciorânduirile sociale. Ele transformã sufletul ºi-l înalþã deasupra contingenþeloromeneºti ºi deasupra deosebirilor de clasã. În Scrisoarea cãtre Filemon,Paul a avut ocazia sã ne dea un exemplu. El nu preferã soluþiile generale;lui îi place sã trateze fiecare caz în parte, în aºa fel ca soluþia principalã sãiasã la ivealã. Decizia apostolului e de o consecvenþã splendidã! El nuzdruncinã edificiul dreptului roman. Ce-i drept, el doreºte libertatea, darlasã liberã conºtiinþa creºtinã, ca ea sã decidã.

Biserica primarã a pãstrat înalta stimã paulinã faþã de om, chiar ºi înstarea de sclav. Sclavul putea sã avanseze în toate funcþiile bisericeºti. Cenoutate ciudatã! Biserica romanã, cea mai celebrã dintre toate, a fost condusãcând de un urmaº al unui „gens illustris”, ca papa Corneliu, când de unfost sclav ca papa Calixt. S-a dat dovadã de o recunoºtinþã frumoasã faþãde Paul, referindu-se mai târziu în mod deosebit la dânsul în documentulde eliberare al sclavilor.

Tot ceea ce în lumea creºtinã participã la o autenticã libertate provineîn parte din moºtenirea spiritualã a lui Paul, interpretul fidel al lui Cristos.„Eu, Paul, prizonierul lui Cristos, te rog pentru fiul meu, pe care l-am nãscutîn lanþuri”. Sã ne fie pentru totdeauna vrednic de respect bãrbatul, care,într-o vreme când Nero ºedea pe tron, a rostit cu buzele-i cuvinte atât de gingaºeºi a sfãrâmat lanþurile omenirii, pe când el era în lanþuri!


60. „Saltul lui Dumnezeu”

Scrisoarea cãtre Filipeni

Prima cucerire a lui Paul pe continentul european, Biserica din Filipi,a fost întotdeauna obiectul sãu de predilecþie. În aceastã colonie romanã nuse mai putea vorbi de nici o speculaþie, ci de un creºtinism autentic. Într-unmod cu totul neaºteptat, un cetãþean numit Epafrodit, un om de vazã din oraº,a venit într-o zi la Paul spre a-i aduce un dar din partea comunitãþii.

Epafrodit avea de comunicat multe lucruri bune. Comunitatea se þineabine în credinþã ºi dragoste; lupta cu bãrbãþie pentru evanghelie, însã îºi fãceagriji cu privire la persoana apostolului. Totuºi, mici gelozii ºi certuri meschineîntre femei ca Evodia ºi Sintiche mai tulburau uneori armonia. Intriganþiiiudeo-creºtini au încercat sã tulbure liniºtea comunitãþii ºi autoritatea luiPaul, dar fãrã nici un succes. Ei au trimis câþiva creºtini la închisoare, însãcomunitatea s-a regãsit ºi mai strâns unitã.

Epafrodit a rãmas un timp mai îndelungat cu Paul ºi a împãrtãºit captivi-tatea acestuia. Acest bãrbat dezinteresat s-a obosit peste mãsurã în slujba apos-tolului ºi a evangheliei ºi „ºi-a pus viaþa în pericol”. Sãnãtatea sa slãbitãn-a mai putut rezista la febra romanã. Câte nopþi n-a vegheat Paul la cãpãtâiullui Epafrodit, luptând cu Dumnezeu pentru viaþa acestui creºtin. Paul punevindecarea definitivã pe seama comunitãþii, care era neliniºtitã pentru viaþasa, însã mai mult de dragul lui, cãci el vedea în aceasta o dovadã a milei luiDumnezeu. Probabil, cãtre sfârºitul captivitãþii romane, în anul 63, Paul l-aconcediat pe prietenul sãu, dupã vindecarea sa, ºi l-a trimis la Filipi cu oscrisoare plinã de cordialitate. Marcu, Tihic ºi Onesim erau deja plecaþi spreAsia Micã. Doar Timotei mai era cu el. Se pare cã Paul a fost recondus înpretoriu în vederea încheierii procesului. În nici una dintre scrisorile sale elnu a gãsit cuvinte aºa de dulci ºi de gingaºe ca în aceasta. Pe drept cuvântea a fost numitã „perla” scrisorilor lui Paul. Sã nu cãutãm în ea o înºiruireriguroasã de gânduri. Ea este numai o revãrsare a inimii: „cor ad corloquitur - inima vorbeºte inimii”. Paul urmãreºte un scop pastoral. El vreasã facã din Filipi o comunitate model ºi sã înlãture din ea ultima urmã deînvrãjbire.

Aceastã scrisoare reflectã diferitele stãri sufleteºti ale apostolului: cânddisperarea, când o resemnare dureroasã, când chiar presimþirea morþii în acordcu ºtirile pe care le primea la proces. Se pare cã redactarea scrisorii a fost

250 PAUL DIN TARS

întreruptã de mai multe ori. Cu toate acestea, sentimentul predominant e acelaal bucuriei spirituale. Unica lui dorinþã este triumful lui Cristos fie prin viaþa,fie prin moartea sa. O viaþã lungã sau o moarte apropiatã sunt lucruri indife-rente, dacã e vorba de cauza lui Cristos. Paul se bucurã mai ales de faptul cãºederea sa la închisoare nu împiedicã progresul evangheliei, ba, din contrã,îl favorizeazã. Motivul cel mai profund al bucuriei sale divine este exprimatîn fraza lapidarã, înscrisã cu litere de aur deasupra mormântului apostoluluila Roma: „Mihi vivere Christus et mori lucrum - Sensul vieþii mele este Cristos,iar moartea îmi este un câºtig!” Paul n-a cunoscut nici fericirea personalã,nici interesul particular; toate interesele sale coincid cu acelea ale lui Cristos.El nu ºtie ce este mai bine: a trãi sau a muri pentru Cristos. În cele din urmã,se hotãrãºte pentru acelaºi punct de vedere ca ºi sfântul Ignaþiu de Loyola:Dacã aº avea de ales între moarte, cu asigurarea intrãrii imediate în ceruri,ºi o viaþã îndelungatã, plinã de munci ºi osteneli pentru Cristos, însã fãrãasigurarea cerului, eu m-aº decide totuºi pentru ultima posibilitate, deoareceea ar fi mai eroicã.

Paul nu pierde nici o clipã din vedere scopul sãu principal: restabilireaunitãþii depline a sufletelor printre filipeni. Motivul neînþelegerilor îl gãseºteîntr-o lipsã de spirit supranatural. Ei nu iau creºtinismul în mod serios ºi real.Pentru Paul, misterul lui Cristos nu este doar un sistem de comuniune deviaþã misticã cu dânsul, nu e o figurã de stil; credinþa nu este numai un felde a vedea lucrurile; iubirea ºi fraternitatea nu sunt niºte idei de care sã tefoloseºti cu mãsurã ºi prudenþã. Nu, spune Paul, comuniunea noastrã cu Cristoseste cea mai realã dintre realitãþi. Dacã Cristos este o realitate, atunci sunteþiobligaþi sã renunþaþi la tensiunea care existã între voi. Purtarea moralã acreºtinului nu este o simplã garniturã esteticã, un accident al credinþei voastre,ci ea trebuie sã se ridice din fondul unirii noastre cu Cristos ca din rãdã-cina sa.

ªi iatã cã Paul îºi conduce filipenii direct la punctul central al tainei luiCristos. Cristos este imaginea necreatã a Tatãlui, el are un drept la ranguldivin absolut ºi la slava divinã. Primul Adam credea cã poate sã-ºi însu-ºeascã „viaþa divinã” ca pe un fruct oprit, printr-un furt. Al doilea Adamn-a considerat absolut deloc ca pe un obiect de jaf faptul de a fi asemenea luiDumnezeu; el era în posesia legitimã a titlului divin în baza naºterii saleveºnice din sânul Tatãlui. ªi cu toate acestea, el a renunþat de bunãvoie la strãlu-cirea sa exterioarã, ºi-a ascuns descendenþa sa divinã sub forma de sclav,


când Tatãl a voit aceasta. Dacã el ar fi gândit ca voi, filipenilor, el s-ar fibizuit în timpul vieþii sale pãmânteºti pe dreptul sãu divin, el s-ar fi rãzbunatasupra fiecãrui calomniator ºi insultãtor, ar fi poruncit ca legiuni de îngerisã lupte pentru dânsul; ar fi lãsat sã cadã din cer foc ºi pucioasã ºi ºi-ar fidat cât mai scump posibil viaþa. Dar n-a fãcut-o! Oare a încetat prin aceastasã fie egal lui Dumnezeu? În spatele aparenþelor exterioare era ascunsãdumnezeirea sa. Dupã cum spune sfântul Grigore cel Mare, întruparea a fostprimul „salt al lui Dumnezeu”, saltul infinitului în creatura limitatã, cel dintâipas al kenozei, al despuierii de sine. Dar Dumnezeu s-a lansat ºi mai adâncîn abisul umilirilor. ªi odatã intrat în firea noastrã capabilã de suferinþã, ela voit sã se lipseascã de tot ceea ce i-ar fi fãcut viaþa plãcutã, plinã de farmec,confortabilã, frumoasã ºi comodã. El s-a fãcut pe sine cu totul mic, sãrac,ascultãtor, fãrã dorinþe, aspirând literalmente la moartea de sclav. Tot ceeace firea omeneascã priveºte ca ceva îngrozitor, el a luat asupra sa. A lãsatsã i se umple paharul durerii pânã sus ºi l-a bãut pânã la fund. ªi iatã cãnoi, ceilalþi, mici fiinþe umane, îndrãznim sã insistãm cu obrãznicie asupra„drepturilor” noastre, ne permitem sã fim încãpãþânaþi ºi sã refuzãm sã neînþelegem. Mântuirea prin cruce a fost al doilea „salt al lui Dumnezeu”,al lui Dumnezeu cel infinit în domeniul mãrginit al omului. Dacã privireaacestei umiliri a lui Dumnezeu nu vã e de ajuns, priviþi înãlþarea care i-aurmat drept consecinþã! Mãsura înjosirii e ºi aceea a înãlþãrii. Tatãl a înãlþatnatura umanã a lui Isus pânã la tronul divin ºi i-a conferit titlul de Kyrios,cel mai înalt dintre toate numele, pe care Cristos îl poartã ca Rege al regilor,Domn al domnitorilor, ca Împãrat ce domneºte peste trei împãrãþii: cerul,pãmântul ºi infernul.

Acesta este iarãºi adevãratul Paul! Desigur cã nu se poate da o temeliemai adâncã moralei. Paul plaseazã mereu cele temporale în cadrul celorveºnice. Pãrinþii ºi teologii au vãzut în acest elogiu adus lui Cristos, în acest„carmen Christi - poezia lui Cristos”, cea mai frumoasã expresie imnicã asufletului paulin ºi descoperirea cea mai profundã a misterului lui Cristos.Întregul tratat de cristologie ºi despre Sfânta Treime e cuprins aici. Cobo-rându-se de pe înãlþimea sa dogmaticã, Paul devine iarãºi blând ºi gingaº.Filipenii i-au devenit dragi, ei sunt docili ºi atenþi la învãþãtura sa. Voi numi-aþi refuzat niciodatã ceva, spune dânsul, niciodatã nu mi-aþi respins orugãminte, atunci când eram la voi; acum faceþi-mi plãcerea ca ºi în lipsamea sã aveþi grijã de mântuirea voastrã. Viaþa e un lucru serios, miza e mare,

252 PAUL DIN TARS

harul lui Dumnezeu, care „influenþeazã în noi voinþa ºi împlinirea”, esteîn joc. Dacã iubirea de sus s-a preocupat atât de soarta noastrã, atunci nici noi,din partea noastrã, nu mai trebuie sã greºim. Cuvintele „teamã” ºi „tremur”înseamnã la Paul seriozitatea vieþii, sfânta fricã ºi conºtiinciozitate. „Atuncivoi veþi fi în mijlocul acestui neam corupt, în aceastã împãrãþie a lui Nero,ca niºte fãclii luminoase care poartã flacãra adevãrului”. Ei trebuie sã lumi-neze cât de curând circul lui Nero! Gândul la îngrozitoarea soartã a lumiiface sã-i aparã vedenia viitorului sãu martiriu. „Dacã sângele meu este darulliturgic cu care trebuie sã fie stropitã jertfa credinþei voastre, cu atât mai bine!Chiar ºi voi trebuie sã vã bucuraþi ºi sã spuneþi cu mine: cu atât mai bine!”

Mulþi exegeþi cred cã paragraful urmãtor este un fragment al unei altescrisori cãtre filipeni, scrisã într-o epocã ºi într-o stare de spirit deosebitã ºialipitã mai târziu la prima. Ba chiar se crede cã locul de sudurã e între ver-setele 1 ºi 2 din capitolul 3. Spre a explica diferenþa e nevoie de o pauzã destulde lungã ºi, eventual, de noi ºtiri. La vorbele goale asupra privilegiilor iudaice,la fanfaronadele vestimentare, la orgoliul rasial ºi genealogic, la trâmbi-þarea fãgãduinþelor ºi a circumciziunii, pe care Paul, în mod ironic, le numeºte„firimituri”, el rãspunde cu o ironie înverºunatã. Acesta le pune în faþãpropriul lor blazon iudaic ºi-l sfãrâmã în faþã ochilor lor, aºa dupã cum lamoartea ultimului descendent al unei familii nobile se sfãrâmã blazonul,iar bucãþile sunt aruncate în mormânt! Paul nu dispreþuieºte nici trecutulºi nici descendenþa sa iudaicã, însã el a aflat o nouã valoare a vieþii, princonvertirea sa a ajuns sã trãiascã un conþinut cu o nouã valoare, lãsându-leîn urmã pe toate celelalte, ºi prin aceasta o anulare a ceea ce a format maiînainte cuprinsul central al vieþii sale. Cunoaºterea lui Cristos le întrece petoate celelalte. Toate lucrurile, raportate la aceastã cunoaºtere, nu-s decâtfleacuri deºarte ºi fãrã nici o valoare, o hranã pentru câini (skybala). Dupã30 de ani de activitate extraordinarã, apostolul e cuprins de o dorinþãputernicã de desãvârºire; el ar voi sã se lupte ca un luptãtor neobosit pestadionul olimpic spre a câºtiga coroana nepieritoare a cerului. Acesta esteiarãºi autenticul Paul: un duºman de moarte al oricãrei mediocritãþi, un bãrbatdin categoria acelor oameni „necondiþionaþi”, care nu pot sã se dãruiascãîndeajuns unei cauze recunoscute ca adevãratã ºi bunã.

În însuºi sânul creºtinismului, Paul distinge douã direcþii: creºtinismulacelora care gândesc omeneºte, adepþi ai unui creºtinism burghez, lumesc, carese instaleazã comod aici, în lume, care fac politicã cu aceleaºi mijloace ºi


arme ca ºi oamenii de lume, ºi un creºtinism al acelora care gândesc înmod supranatural, care se hrãnesc din crucea lui Cristos, care încearcã sã-ºirezolve problemele acestei lumi prin mijloace supranaturale ºi care nuîncearcã sã înºele prin ºiretenie oamenii acestei lumi. „Împãrãþia noastrã,politica noastrã, dreptul de cetãþenie sunt în ceruri!” Creºtinii de pe aceavreme cu greu puteau, sau cel puþin cu multã prudenþã, sã ia parte activãla cultura greacã târzie ºi la conducerea statului roman, deoarece toateacestea erau pãtrunse de tendinþe duºmãnoase lui Dumnezeu. Ei trebuiau,deci, sã ducã pe un plan spiritual ideea fundamentalã a civilizaþiei antice,sã fie „cetãþeni” ºi sã devinã membri ai trupului lui Cristos, cetãþeni aipatriei cereºti, fãrã a constitui totuºi un stat în stat!

Paul încheie scrisoarea cu un apel la bucurie. Seneca scria cam în acelaºitimp, în vila sa: „Res severa magnum gaudium - Adevãrata bucurie trebuieluatã în serios”. ªi e o mare bucurie sã te poþi dãrui unei cauze serioase!Cine lucreazã pentru o cauzã mai serioasã decât creºtinul? Bucuria esteacolo unde se ia în serios credinþa, Dumnezeu, eternitatea, absolutul; acolounde „eu”-l cel mic dispare spre a se topi în fericirea tuturor. „Bucuraþi-vãîn Domnul!” Domnul este pentru Paul izvorul oricãrei bucurii, o bucuriece-ºi are sursa în inima lui Dumnezeu. Laitmotivul existenþei lui Paul ºi aloricãrui creºtin autentic trebuie sã fie: „Domnul este aproape!” Credinþa învenirea apropiatã a Domnului n-a slãbit în Paul de-a lungul timpului. Cucât el îmbãtrâneºte, cu atât ziua Domnului i se pare mai aproape. Aceastãmisticã aºa de activã a parusiei este reversul misticii contemplative a lui Cristosºi a crucii sale. Ea pune în viaþa sa un pic de nerãbdare, un elan neîntrerupt.Paul scoate din el graba de a lucra pentru Domnul. Acel „kairos” paulin(„Folosiþi timpul!”, Ef 5,16) nu e aceastã febrilitate modernã dupã muncã,ci o misticã creºtinã a muncii: „Lucraþi cât timp este ziuã!” Timpul se scur-teazã, timpul zoreºte (1Cor 7,29).

Bucuria creºtinã îmbrãþiºeazã tot ceea ce în creaþie este frumos, mareºi bun. De aici, pentru Paul rezultã un program de viaþã creºtinã: creºtinuleste omul total, trãind în pace cu Dumnezeu, vibrând la unison cu tot ce ebun, aliat la tot ceea ce este frumos, nobil ºi puternic. Un creºtinism, caren-ar acorda nici un loc pentru ceea ce a fost gândit, spus, realizat ca mareºi frumos, ar fi un creºtinism tare trist.

O privire adâncã în sufletul lui Paul ne prilejuieºte, în final, sã vedem feluldistins cum primeºte banii trimiºi. Se vede cât e de mulþumit de acest ajutor.

254 PAUL DIN TARS

Poate era de multã vreme rãmas în urmã cu plata chiriei, care în Roma erafoarte mare. Cu mult tact, el ºtie sã dea recunoºtinþei sale o astfel de întorsã-turã încât donatorii sãi sã se simtã îmbogãþiþi pe un plan superior. Aceastaeste mândria creºtinã.


CAPITOLUL IX

ULTIMELE CÃLÃTORII ªI SCRISORI

61. În seara ce se coboarã în lume

„Vergente mundi vespere - În seara ce se coboarã în lume”, aºa începeaun vechi imn de la vesperele din timpul Adventului. Când Paul era la Roma,primele semne ale morþii se imprimau imperceptibil pe faþa civilizaþiei antice.În zadar bãtrânul Cato îi puse în gardã pe romani împotriva influenþeimoleºitoare a grecismului. În zadar Augustus îºi luase demnitatea de PontifexMaximus, reînnoise cultele tradiþionale, iar prin legislaþia matrimonialãridicase un zid împotriva imoralitãþii crescânde. Clasa burghezã începe acuma slãbi, dupã ce înalta nobilime aproape cã se stinsese cu totul. Dulcea otravã,pe care Ovidiu o picurase în vinele tinerilor romani, îºi fãcea efectul ºi serãspândea mai departe. Vergiliu se plânge cã religia romanã a fost înlocuitãde cultele orientale. Pe când el descrie Roma ca „zeiþa frigianã, mama zeilor,încoronatã de turnuri, jubilând în virtutea descendenþei sale divine” (Aen.,6, 785), creºtinii vor vedea în curând în ea pe femeia ºezând pe fiarã, mamadestrãbãlãrii ºi a cruzimilor, zeiþa îmbãtatã de sângele martirilor. Vecheacredinþã romanã în Jupiter era zdruncinatã; masele de oameni recurgeau lamagia orientalã ºi babilonicã ºi la mistica cifrelor. În locul religiei se impuneacultul statului ºi se cãuta sã se dea o explicaþie palpabilã acestei nebuniiprin construcþii gigantice de un lux inimaginabil. Astfel, în curând Nerova elabora planul „casei sale de aur”. Roma se gãsea într-o constantã beþiede serbãri neîntrerupte ºi jocuri de circ. Totul se vindea: interesele statului,libertatea civicã, glasul juraþilor, jurãmântul militar, cinstea femeii. Dar moarteanaþiunilor ºi a civilizaþiei este foarte lentã. Edificiul solid al statului romannu s-a prãbuºit decât dupã secole.

Dar omul, care ºtia cã venirea lui Cristos în foc ºi fum pândea Roma ºiIerusalimul, se gãsea deja de doi ani în lanþuri. Nu trebuie sã ne mirãm deo amânare a rezolvãrii cazului sãu. Era vorba de o controversã religioasãa unui evreu strãin; cazul sãu nu deºteptase atenþia tribunalului imperial.În ultima vreme, caracterul împãratului de douãzeci ºi ºase de ani evoluase

în dezavantajul sãu. Era vremea când el se debarasase de tutela celor doieducatori ai sãi: Seneca ºi Afranius Burrus. Instinctele sãlbatice, pe carele moºtenise de la mama sa, se deºteptaserã într-însul; fiara adulmeca sânge.Unul dupã altul, toþi cei care îi stãteau în cale au fost înlãturaþi: Britannicus,Octavia, mama sa Agripina. Seneca a trebuit sã acopere cu autoritatea sauciderea mamei. El s-a retras la moºia sa ºi aºtepta, ca odinioarã fratele sãu,ordinul de a se sinucide. Spre a diminua influenþa generalului comandantal pretorienilor, Nero a împãrþit aceastã funcþie între douã persoane: Tigellinus,tovarãºul de tristã amintire al tuturor crimelor sale, ºi Fennius Rufus, un omonest, dar slab de caracter. Deoarece Tigellinus era ocupat cu intrigile dela curte, soarta lui Paul se gãsea în mâinile celuilalt. Captivitatea sa a luatsfârºit în primãvara anului 63, cu o sentinþã de achitare. Prin aceasta, Romaoficialã recunoºtea cã faptul de a fi creºtin, în sine, nu era o crimã de stat.De abia Domiþian a schimbat acest fel de a vedea. Aºadar, iatã cã într-o dimi-neaþã un centurion vine la Paul, îi ia lanþurile ºi le agaþã de centura sa, declarândcã prefectul Romei ºi-a retras urmãrirea judiciarã împotriva lui. De-acum,Paul putea sã meargã unde voia.

Unii s-au întrebat de ce Luca n-a mai relatat eliberarea lui Paul? În tot cazul,el ºtia despre sfârºitul procesului. Cãtre sfârºitul captivitãþii, el nu se maiafla la Roma. În Scrisoarea cãtre Filipeni el nu este pomenit printre aceia caretrimit salutãri. Dacã el nu relateazã moartea lui Paul, este o dovadã cã acestaa fost eliberat între timp ºi cã Faptele Apostolilor au fost publicate întreprima ºi a doua captivitate romanã. Unde s-a dus Paul? Scrisorile sale dincaptivitate ne fac cunoscut cã planul sãu iniþial de a merge în Spania a fostamânat pentru moment. Privirile sale erau îndreptate exclusiv spre Rãsãrit.Timotei plecase înainte la Filipi ºi trebuia sã-l întâlneascã pe apostol pe drum.Acum, dupã 4 ani de captivitate, iatã cã a fost luatã piedica de pe resortulenergiei sale, acumulatã multã vreme ºi pare sã aparã o nouã primãvarã înviaþa lui Paul. În realitate, era cãldura potolitã a unui soare de toamnã, caredã vinului ultima dulceaþã ºi tãrie.

Încã de pe vremea cãlãtoriei sale la Roma, când corabia se stricase la Creta,aceastã insulã se plasase în orizontul apostolic al lui Paul ca un nou câmpde activitate, care-i scãpase mai înainte din vedere. La Efes poate sã fi auzit,de la fraþii cãlãtori, cã acolo s-ar afla creºtini împrãºtiaþi, de care nu s-ar maiocupa nimeni! Aºadar, mai era ceva de fãcut în Orient. Deci, Paul s-a îmbarcatîmpreunã cu Titus pentru Creta, insula regelui legendar Minos. De data aceasta,

CAP. IX: ULTIMELE CÃLÃTORII ªI SCRISORI 257

insula pãrea mai atrãgãtoare decât cu trei ani în urmã, în timpul acelei furtuniîngrozitoare. Creta, insula homericã cu „o sutã de oraºe” ºi cu o veche regali-tate sacerdotalã de mii de ani, rãmãsese un pãmânt deosebit ºi slujise ca punctde legãturã între Grecia ºi Egipt. În luptã cu forþele naturii, ea dezvoltaseo culturã aparte. Bogãþiile dobândite prin comerþ, luxul egiptean ºi asiaticmoleºiserã aceastã populaþie insularã. Când a apãrut Paul, cretanii treceaudrept unul dintre popoarele cele mai corupte ale antichitãþii. Dar ºi aicisãmânþa evangheliei adusese roade. Cretanii, care fuseserã martori la minuneade la Rusalii (Fap 2,11), fuseserã primii mesageri ai credinþei. Totuºi, seputea vorbi despre un creºtinism incoerent, cam sãlbatic, fãrã o trainicã organi-zaþie comunitarã. Aici, aºadar, i se oferea lui Paul un vast câmp de lucru.Titus trebuia sã continue misiunea în Creta pânã ce Paul se va întoarce dincãlãtoria sa fãcutã în Apusul îndepãrtat.

Paul a evitat cu grijã sã mai pãºeascã pe pãmântul Palestinei. Indisciplinaºi confuzia în aºezãmintele civile ºi religioase atinseserã punctul culminantla Ierusalim. Iosif Flaviu relateazã urmãtoarele despre marele preot Ananus:„El a adunat Marele Sfat pentru judecatã ºi i-a convocat în faþa lui pe fratelelui Isus, aºa-zisul Cristos, cu numele de Iacob, ºi pe ceilalþi câþiva ºi a poruncitsã fie omorâþi cu pietre” (Ant., 20, 9, 1). Aceasta s-a petrecut când Paul pãrãseaRoma.

ªi ce se petrecea acum la Roma, când Paul alerga în Orient de la o comuni-tate la alta? O perdea de foc ºi fum ne ascunde cursul istoriei. În reflexulpalid se disting siluete imprecise. S-ar pãrea cã distingem douã dintre ele cape niºte umbre. Una este a lui Petru. Când norii de fum ºi-au rostogolit valurilepânã în Aventin ºi pe povârniºurile Ianiculusului, spre cãsuþele creºtinilorsãraci, a fost oare ºi el înghiþit de torentul de fum ºi sânge? Mulþi cred aceasta,dar nimeni nu o ºtie. Locul execuþiei sale pare sã vorbeascã în favoarea acesteiipoteze. Grãdinile Vaticanului sunt locul unde victimele persecuþiei neronieneºi-au vãrsat sângele! Unde se afla Paul în acel moment? Nimeni nu ºtie.La 19 iulie 64, a ajuns la vila lui Nero din Antium, la sud de Ostia, vesteacã la Roma a izbucnit un mare incendiu. ªapte zile întregi focul a distrusºi a lãsat din cele 14 cartiere ale oraºului numai 4 neatinse. În noaptea fatalã,poporul vãzuse slugi imperiale alergând pe strãzi în toate pãrþile cu torþe aprinse.Acest incendiu a fost semnalul de început pentru o prigoanã care va dura300 de ani. În aceastã perioadã, lucrarea „constructorului prudent”, care eraPaul, a prietenului sãu Petru ºi a colaboratorilor sãi va fi greu încercatã ºi

258 PAUL DIN TARS

se va arãta dacã ei au construit pe temelia care este Cristos „cu aur, argint ºipietre preþioase sau cu lemn, fân ºi paie” (1Cor 3,12). Nici un alt evenimentn-a fãcut o asemenea impresie asupra contemporanilor ºi asupra posteritãþiica aceastã faptã a lui Nero. Cinci martori pãgâni ne relateazã faptul acesta:Tacitus (Annal., 15, 44), Suetonius, istoricul lui Adrian ºi amicul intim al luiPlinius (Nero, 16), poetul Iuvenal (Sat., 1, 155), care aparþine aceluiaºi cercde prieteni, Dio Cassius (Hist. Rom., 62,16) ºi Seneca (Scris., 14).

Nero avea nevoie de un þap ispãºitor asupra cãruia sã poatã arunca bãnu-iala incendiului: o oarecare sectã orientalã cu proastã reputaþie! Sub aripaprotectoare a sinagogii, creºtinismul a putut sã se rãspândeascã în imperiulroman, dar preþul pe care a trebuit sã-l plãteascã pentru aceasta a fost mare.Toatã ura pe care pãgânii o acumulaserã contra evreilor s-a dezlãnþuit acumcontra capetelor lor. Cu ocazia acestei orgii de urã, se aude pentru primadatã în literatura pãgânã numele binecuvântat „Cristos”. Deoarece Cristosa murit pe cruce ca un criminal politic între doi tâlhari, Biserica va fi de-acumºi ea consideratã un criminal politic de cãtre statul roman, de cãtre Tacitusºi alþi scriitori, ca locul de întâlnire a tuturor superstiþiilor ºi a tuturorgrozãviilor ºi urii omeneºti. Faptul cã ea a trãit retrasã ºi nu lua parte delocla viaþa publicã era pentru Tacitus o confirmare a afirmaþiei sale.

Dar ºi Tacitus, acest roman mândru ºi orgolios, nutreºte o oarecare compã-timire faþã de creºtini, pe când rafinatul curtezan Suetonius nu cunoaºte niciun simþãmânt de omenie, nici chiar în faþa scenelor nespus de îngrozitoaredin mitologia greacã, pe care creºtinii erau siliþi sã le joace pentru desfãtarearomanilor: Hercule în flãcãri, Ixion sfâºiat pe roatã, Orfeu rupt de cãtre urºi,mutilarea lui Attis, Pasife datã unui desfrânat (poate Nero în persoanã), ascunssub masca unui taur sãlbatic, Dirce care a fost legatã goalã de un taur ºi târâtãpe stâncile Heliconului, o scenã care ne face sã ne gândim la celebrul taurdin Farnese (de la muzeul din Neapole) ºi câteva fresce de la Pompei. ClementRomanul pomeneºte aceste crude suplicii ºi ultragii îngrozitoare (Cor., 1, 6).Seneca, cel care odinioarã hrãnise imaginaþia tânãrului Nero cu aceste imaginimitologice ºi care favorizase în mod involuntar pornirea bolnavã a tânãruluisãu elev, mai târziu, în exilul vilei sale de la þarã unde a trebuit sã facã pocãinþãpentru imperfecþiunile vieþii sale, face aluzie la aceste scene ruºinoase: „Tiraniaare la îndemânã oþel ºi flãcãri, lanþuri ºi o mulþime de fiare ca sã le aþâþe împo-triva oamenilor. Iatã, îþi vin în minte temniþele, chinurile crucii, cârligelede fier ºi acel par care, înfipt în corpul omului, iese prin gurã; apoi membrele


strivite de cãruþã ce aleargã una dupã alta ºi acea tunicã îmbibatã cu lichidinflamabil ºi în final tot ceea ce a putut nãscoci turbarea cea crudã” (Ep., 14).Acestea sunt cuvintele unui martor ocular despre infamiile ucenicului rãucrescut ºi ajuns apoi pe tronul imperial. ªi, lucru curios, iatã cã apare în ochiistoicului rece, care vãzuse murind mii de gladiatori, ca o viziune dintr-o lumestrãinã pentru dânsul, surâsul de neînþeles al unui creºtin: „În mijloculacestor torturi, era unul care n-a gemut, nici nu s-a rugat pentru viaþã; ºiasta e prea puþin; el a surâs, da, a surâs cu o inimã veselã” (Ep., 78).

Printre victimele anonime ale prigoanei lui Nero se gãseau, desigur, ceamai mare parte din aceºti fraþi pe care Paul îi salutase în Scrisoarea cãtreRomani ºi cei care veniserã în întâmpinarea lui pânã la Forum Appii, darºi aceia care îl predicaserã pe Cristos nu cu intenþie curatã, ci ca sã facãtulburare cetei sale. ªi ei „au fost mântuiþi, dar aºa, ca prin foc” (1Cor 3,15).Primejdia ºi moartea comunã ºterseserã tot ceea ce era omenesc în inima lor.Numai despre Acvila ºi Priscila ºtim cã scãpaserã de pericol. Paul îi salutãmai târziu la Efes (2Tim 4,19). Aceasta a fost prima victorie de credinþã aBisericii romane prin care ea ºi-a meritat primul rang printre toate Bisericilelumii. Aºa s-au petrecut lucrurile în zilele lui august din anul 64, în împãrãþia„fiarei”, în seara ce se cobora asupra lumii.

O datã cu prigoana lui Nero, statul roman ºi toatã civilizaþia anticã au intratîntr-o perioadã de luptã cu o forþã spiritualã cu care nu se puteau mãsura.Pentru Roma a fost fatal faptul cã a fost incapabilã sã discearnã singuraforþã de viitor, care ar fi fost în stare sã fereascã statul roman de la pieire.

62. „Coloana ºi temelia adevãrului”

Scrisoarea întâi cãtre Timotei

Misiunea apostolului în Orient se terminase. Acum el îºi reia planul demai înainte, privirea i se îndreaptã spre Spania. Unii susþin, cã de la Efes,prin Marsilia, el a navigat în Spania. Deoarece corabia fãcea escale mai lungiîn porturile mai mari, desigur cã el a pãºit ºi pe pãmântul Galiei ºi a vizitatcomunitatea creºtinã ce se afla acolo. Dacã termenul „Galia” din Scrisoareaa doua cãtre Timotei e corect (4,10), se pare cã Crescens l-a însoþit. Cel maivechi martor al misiunii lui Paul în Spania este Clement Romanul, careprobabil l-a cunoscut pe Paul, chiar dacã nu e identic cu acel Clement, pomenitîn Scrisoarea cãtre Filipeni. El scria comunitãþii din Corint cã Paul s-a

260 PAUL DIN TARS

aventurat „pânã la hotarele Apusului”, ceea ce din punct de vedere al unuiroman putea sã fie numai Spania. La fel, Fragmentul Muratori, cel mai vechidocument care ne furnizeazã prima listã a scrierilor Noului Testament,spune cã Luca n-a menþionat martiriul lui Petru la Roma ºi cãlãtoria lui Paulîn Spania, deoarece el n-a fost martor ocular. În Spania nu lipsesc anumitetradiþii locale referitoare la cãlãtoria lui Paul în aceste pãrþi, cum sunt cele dinEcija ºi în mod deosebit din Tortosa, unde Paul a trebuit sã-l numeascã peRufus ca episcop al acelei comunitãþi. Scopul ºi succesul cãlãtoriei suntînsã cu totul învãluite în întuneric.

În primãvara anului 66, îl gãsim iarãºi pe Paul într-o cãlãtorie de vizitã înOrient. El viziteazã Creta, merge de-a lungul coastei asiatice, îl roagã peTimotei sã rãmânã mai departe la Efes ºi se duce prin Troas, unde locuieºtela Carpus, spre Macedonia. Se pare cã aici a scris Scrisoarea întâi cãtreTimotei, presimþind cã un obstacol neprevãzut îl va împiedica de a se întoarcela Efes. Stilul celor trei scrisori pastorale e caracteristic unui bãtrân. El numai e plin de avânt puternic ºi pãtrunzãtor ca odinioarã. Cu toate acestea, serecunoaºte fãrã greutate stilul ºi caracterul lui Paul. În scrisorile din captivi-tate, Paul e mai curând marele teolog ºi mistic, meditând în singurãtatealocuinþei sale închiriate asupra planului mântuirii divine, pe când aici, înscrisorile pastorale, se aratã ca un practic conducãtor de suflete.

Efesul devenise centrul unei „filozofii a iluminãrii”, aflatã în plinã formare.Era un monstru oribil ºi produsul ciudat al unei încruciºãri de elemente babi-lonice ºi persane, visurile iudaismului tardiv ºi doctrinele cabalistice secrete,genealogiile rabinice ale literaturii iudaice apocrife ale acestei epoci. Imeneususþinea, de exemplu, cã credinþa în înviere este rezervatã numai celor simpli.Calea spre iluminare ºi perfecþiune constã în a se abþine de la vin, carne ºicãsãtorie. Un intrigant foarte periculos era Alexandru, un arãmar. Paul i-aexcomunicat în mod solemn pe amândoi din Bisericã. Un alt grup de ereticiera ºi mai periculos; Paul i-a desemnat ca „spirite false ºi oamenii diavolului”.Aceastã gnozã a luat o amploare periculoasã ºi a ajuns ca o „tumoare cance-roasã” (2Tim 2,17). Era greu sã le combaþi cu argumente raþionale, deoareceerau clãdite pe imaginaþie ºi sentiment. Ideile acestea erau în mod deosebitcultivate în cercurile pietiste ºi în saloanele curtezanelor. Femeile din Efesse simþeau flatate de a fi ele avangarda acestei noi miºcãri ºi nu conteneau cuprimirea de cadouri ºi invitaþii. De aici, reputaþia „setei de câºtig” la care facealuzie apostolul. Sabatul infernal al sincretismului religios gnostic, manihean


ºi neoplatonic al secolelor urmãtoare deja începea; mobil comun al tuturoracestor erezii era doctrina dualismului, care gãsea în materie sediul rãuluiºi, în felul acesta, gãsea o soluþie problemei pãcatului.

În toatã aceastã vorbire nebuloasã Paul vedea un mare pericol pentruconcepþia cea aºa de clarã a credinþei. Lui îi era scârbã de acest sistem molaticºi mucilaginos. În romanul de expunere gnosticã, în care fiinþa divinã setransformã în nenumãrate emanaþii, unde mai rãmâne loc în economiamântuirii pentru întruparea ºi locuirea misticã a lui Dumnezeu în inimilenoastre? Nu rãmânea decât un mijloc de combatere: sã cultive gândul comu-niunii eclesiastice. Acest gând a devenit tema principalã a scrisorii: comu-niunea creºtinã în credinþã (cap. 1); comuniunea creºtinã în cult (cap. 2);comuniunea creºtinã în structura ierarhicã (cap. 3). Restul decurge dintoate acestea.

Scopul predicãrii creºtine nu este iniþierea în visurile cabalei ºi în cazuisticalegalistã a iudaismului, ci în iubirea ce se degajã dintr-o inimã curatã ºidezinteresatã, dintr-o credinþã simplã ºi nezdruncinatã. Legea e bunã atâta timpcât ea este expresia moralei voite de Dumnezeu. Cu toate acestea, într-o ultimãanalizã, pentru un creºtin, nu decalogul este norma de comportare moralã,ci evanghelia milostivirii ºi a harului ºi predica de pe munte; nu acel imperativrece al datoriei, ci iubirea! În acþiunile exterioare, legea veche ºi legea nouãpar sã fie în concordanþã; însã dacã doi oameni fac acelaºi lucru, totuºi nurealizeazã aceeaºi lucrare. În seara vieþii sale, apostolul aminteºte trecutul sãureligios anterior convertirii sale. El se gândeºte la aceasta cu mai puþinãrigoare; el vede mai presus de toate mila cea mai mare a lui Dumnezeu.El îi aminteºte lui Timotei clipa ordinaþiunii sale. El nu trebuie sã dezamã-geascã speranþele ºi vocile profetice, care au fãcut sã cadã alegerea asupralui. Sã nu ezite, aºadar, a se folosi de excomunicare în folosul unitãþii ºi alpuritãþii credinþei.

Fãrã unitatea în credinþã nu existã nici o unitate în rugãciune ºi în cult.„Lex orandi, lex credendi!” Pentru Paul, Biserica este comuniunea universalãîn rugãciune spre a-l lãuda pe Dumnezeu în numele întregii credinþe. Acestaeste rolul sacerdotal al lui Cristos, descris prin cuvinte clasice aºa de înaltede cãtre unii dintre elevii lui Paul ºi în spiritul sãu; prin el, cu el ºi în el (Evr)!Paul menþioneazã o categorie specialã de oameni care au nevoie în chipdeosebit de rugãciunea Bisericii: conducãtorii politici ºi, în chip deosebit,toþi cei care au funcþii de rãspundere. Apelul la rugãciune pentru autoritãþile

262 PAUL DIN TARS

publice era pe acea vreme în uz. Creºtinii au fost nevoiþi sã se apere de acuzace li se aducea cã sunt duºmanii statului; ei au trebuit sã facã acest lucrumai târziu, pe vremea lui Tertulian, ºi cu alte ocazii numeroase. Iatã cã Paulse ridicã ºi spune: ascultarea faþã de stat ºi plata impozitelor este prea puþin;noi trebuie sã ne rugãm pentru autoritãþi! Ce scenã miºcãtoare: în tot imperiulroman Paul vede „mâini curate de bãrbaþi” ºi „modeste mâini de femei plinede nobleþe”, unindu-se în rugãciune pentru prosperitatea statului. În loc sãtaie aceste mâini, statul roman ar fi fãcut mai bine sã se fi lãsat condus de ele.Paul nu putea sã descrie mai bine atitudinea rugãciunii creºtine. Este þinutala rugãciune a acelor „orantes” de pe icoanele din catacombe; este þinutapreotului în timpul canonului la sfânta Liturghie; este atitudinea în rugãciunea lui Isus de pe cruce!

De la stat ºi familie, Paul îºi întoarce privirea spre Bisericã ºi organizareaei socialã. Odinioarã, el descrisese Biserica ca pe o comunitate misticã aacelor aleºi, ca o Bisericã idealã, ca o „mireasã a lui Cristos, fãrã patã ºifãrã riduri”, ca o Bisericã invizibilã încã, învãluitã în misterul lui Cristos.Acum, el o descrie din punctul de vedere al unui pãstor sufletesc, ca fiind„casa lui Dumnezeu”, marea comunitate de pe pãmânt, Biserica organizatãºi dirijatã de cãtre experienþa bãtrânilor, Biserica autoritãþii doctrinale, Bisericaconcretã ºi vizibilã în care sunt chiar ºi renegaþi. Ambele concepþii se confundãîn aceeaºi viziune: Biserica este misterul lui Cristos, realizat în timp ºimergând spre eternitate; ea este revelaþia în timp a lui Dumnezeu. Prin ea,Dumnezeu le vorbeºte mereu oamenilor, ea este temelia de nezdruncinatºi farul adevãrului. Acum, adevãrul nu se mai poate pierde nicicând decând existã Biserica. Cu toate acestea, aºa cum spune un proverb oriental,plin de un adânc înþeles, „la baza farului este umbrã”. Singurul lucru careface viaþa demnã de a fi trãitã este fidelitatea lui Dumnezeu de a-ºi þinecuvântul dat, fidelitatea care-ºi atinge apogeul în Cristos ºi în Biserica sa.

Timotei avea nevoie, din cauza vârstei sale tinere ºi a temperamentuluisãu înclinat spre timiditate, de o mânã puternicã ºi de un impuls energic,venind din partea prietenului sãu pãrintesc, care pãrea sã dispunã de un izvornesecat de energie. Cei doi oameni erau aºa de deosebiþi în caracter, ºi totuºiPaul nu iubea pe nimeni mai mult, nici chiar pe Titus. El îi aratã calea sprea câºtiga influenþa asupra altora: sã fie exemplar în cuvinte, credinþã, iubire,în demnitate ºi simplitate personalã; în modul de a trata cu oamenii, sã þinãcont de situaþia socialã, vârstã, sex; faþã de femei sã arate un tact supranatural


ºi distins. E posibil ca Paul, în cursul acþiunilor sale de caritate, sã fi avutexperienþe neplãcute cu tinere vãduve, doritoare de cãsãtorie. Timotei sãacorde atenþie preoþilor zeloºi, în chip deosebit acelora care se strãduiescsã-ºi povãþuiascã oiþele. Faþã de comunitate, el îi recomandã sã evite oriceaparenþã de sete dupã câºtig, sã nu ridice pretenþii financiare, sã nu aibã unmod de viaþã superior standardului obiºnuit, nici viaþã de moleºealã, cicumpãtare.

63. Biserica din Creta

Scrisoarea cãtre Tit

Paul tocmai terminase vizita sa pastoralã în Orient. Din Creta, unde îllãsase pe Titus, s-a dus în Macedonia, trecând prin Corint, unde Erast îl pãrãsi,prin Milet, unde Trofim cãzu bolnav, prin Efes, unde îl numi pe Timoteilegatul sãu ºi, în final, prin Troas. În toamna anului 66 îl gãsim cu un grupde prieteni, printre care avem dreptul de a bãnui prezenþa lui Luca, în drumspre Nicopole, pe coasta Mãrii Adriatice. Nicopole era oraºul cel mai deseamã din Epir ºi colonie romanã. Întemeietorul sãu, Augustus, îi dãdunumele de „oraºul victoriei”, în amintirea biruinþei de la Actium, pe carea câºtigat-o împotriva lui Antonius (31 î.C.). Irod cel Mare îl împodobisecu clãdiri publice (Iosif Flaviu, Ant. iud., 16, 5, 3). Paul dorea sã petreacãiarna aici; probabil avea de gând sã viziteze Iliria ºi apoi sã meargã laRoma în primãvara anului 67, spre a mângâia comunitatea decimatã de acolo.În drum el îi scrie o scrisoare lui Tit ca sã vinã în curând la el, la Nicopole,de îndatã ce îi va trimite un înlocuitor. Acesta a fost probabil Artemas,care trebuia sã fie succesorul lui Tit, deoarece Tihic a fost trimis de curândla Efes (2Tim 4,12).

Formula de adresare a Scrisorii cãtre Tit este solemnã, deoarece Paule conºtient de misiunea sa, având în vedere gravitatea situaþiei. Bisericadin Creta era cea mai tânãrã. Îi lipsea încã un cadru solid, structura internãsau mãcar un colegiu de bãtrâni. Fãrã o autoritate doctrinalã solidã ºi fãrão tradiþie, lupta împotriva ereziilor nu are nici o ºansã de succes. Tot ceeace este creat este bun ºi curat, cu condiþia ca intenþia omului sã fie la fel.Dacã ochiul tãu e curat, spune Mântuitorul, atunci tot trupul tãu ºi toatã creaþiaeste pentru tine o lume divinã, plinã de luminã. Toatã lumina, toatã bunãtatea,toatã frumuseþea vine din interior. Aceastã învãþãturã a creºtinismului a

264 PAUL DIN TARS

produs o lume nouã (1,15-16). Anumiþi ucenici ai lui Spartacus au trezitmiºcãri de eliberare printre sclavi ºi revolte contra autoritãþii civile (3,1).Lumea sclavilor era în fierbere. Dacã ºi creºtinii ar mai fi suflat în foc,puteau sã se producã tulburãri sociale care ar fi putut dãrâma creºtinismul.Paul ridicã ºi aceastã problemã pe un plan mai înalt, unde toate diferenþelesociale sunt fãrã importanþã. Harul lui Dumnezeu ºi mila divinã s-au arãtatîn Cristos, ele ne-au deschis ochii pentru adevãrata demnitate a naturiiumane ºi pentru desãvârºirea ei în lumea viitoare. Paul expune cu plãcere nouasa eticã în paradoxuri: odinioarã-acum! Aºa îºi vede el propria-i viaþã. S-aprodus o mare rãsturnare. Nu te mai poþi comporta ca ºi cum Cristos n-arfi venit. Nobleþea cea nouã, creºtinã, trebuie sã lucreze începând din interiorºi sã transforme societatea ca pe un aluat.

Scrisorile pastorale ne aratã, pe lângã starea incipientã ºi neevoluatã acomunitãþilor, când darurile carismatice, sub conducerea apostolilor, puteaula urma urmei, sã fie suficiente, un stadiu mai avansat al organizaþieiierarhice. Nu existã încã un episcopat monarhic. El e cuprins în mod virtualîn funcþiunea apostolicã ºi se bazeazã pe voinþa lui Cristos. Nu existã încãepiscopi reziden-þiali. Titus ºi Timotei nu sunt decât delegaþi apostolici,locþiitori ai apostolului, lucreazã în numele sãu, judecã ºi instaleazã în numelesãu preoþi ºi diaconi. Sub jurisdicþia legatului exista un colegiu de preoþi,numiþi „episcopi”, din care mai târziu va apãrea episcopatul cu caractermonarhic. Ceea ce caracteri-eazã episcopatul monarhic este reºedinþa,autonomia, durata pe viaþã ºi alipirea la o provincie. Paul n-a dat comuni-tãþilor sale o autonomie deplinã. Reprezentanþii sãi sunt mereu pe drumurispre a primi îndrumãri ºi împuterniciri. El singur este ºeful suprem al acesteienorme dieceze. Nu existã încã regiuni geografice delimitate. Totul este încãteren de misiune. Cuvântul „episcop” e mai vechi decât funcþia: el e folositdeja de Homer (Iliada, 22, 255; Odiseea, 8, 163) ºi la clasicii greci, în înþelesulde supraveghetori în temple sau colonii. Funcþia episcopalã deplinã în înþelesulmonarhic nu va apãrea decât câteva decenii mai târziu, în scrisorile sfântuluiepiscop martir Ignaþiu de Antiohia.


CAPITOLUL X

SFÂRªITUL

64. A doua captivitate la Roma. Testamentul

Scrisoarea a doua cãtre Timotei

La Nicopole, Paul se gãsea în drum spre Roma. Totul îl atrãgea în modirezistibil de acest oraº, spre locul sfârºitului sãu tragic. Nici el nu ºtia dece. Între timp sosise Tit, care a petrecut iarna alãturi de Paul ºi apoi a fosttrimis în Iliria (2Tim 2,10). Unde ºi când a fost arestat Paul nimeni nu ºtie.Unii presupun cã evenimentul s-a petrecut la Nicopole; alþii, în casa luiCarpus, la Troas, unde a fost silit probabil sã-ºi lase bagajele; alþii, la Efes,deoarece Paul vorbeºte despre infidelitatea fraþilor din Asia Micã, alþii opteazãpentru Spania. Mie mi se pare mai probabil cã Paul, din propria iniþiativã,în primãvara anului 67, s-a dus la Roma ºi acolo a lucrat un timp oarecarela reconstrucþia comunitãþii. O veche tradiþie romanã este în favoarea acesteiipoteze; ea ºi-a gãsit ecou din secolul al II-lea în Passio Petri et Pauli,atribuitã lui Lin. El povesteºte cã Paul ºi-ar fi gãsit un refugiu (hospitium)pe malul stâng al Tibrului, în a II-a regiune „ad Arenulam”, în apropiere deinsula Tibrului, ºi cã a predicat într-o ºurã pãrãsitã, aproape de poarta Ostia(„horreum extra urbem”), ºi cã a avut ca ascultãtori ºi soldaþi. Pe locul ultimeisale reºedinþe s-a înãlþat o foarte veche capelã închinatã sfântului Paul,„San Paolo alla Regola” (o ciuntire de la „arenula” = nisip, provenit dinaluviunile Tibrului). Oratoriul acestei biserici, care a pãstrat pânã în zilelenoastre farmecul unei vechi tradiþii, ºi sãpãturi recente (1936) au scos la luminãtemeliile unui vechi aºezãmânt de comerþ. Era cartierul micilor comercianþi,mateloþi, tãbãcari, olari ºi grãdinari. În Evul Mediu existau aici numeroasecorporaþii. Probabil cã în acest loc, Paul, suspectat de a fi capul unei secte,a fost arestat de poliþia romanã.

Acolo unde, în forul roman, se ridica borna kilometricã de aur, spre careconvergeau toate cãile romane (de unde vine ºi cunoscutul proverb!), segãsea la picioarele capitoliului închisoarea Mamertinã, care iniþial a fost o

fântânã („Tullianum”), astãzi în cea mai mare parte dãrâmatã. Potrivit uneitradiþii neconfirmate, Paul ar fi fost aruncat în aceastã închisoare. A douacaptivitate ne înfãþiºeazã o situaþie mai puþin favorabilã decât prima. Paultrebuie sã poarte lanþuri „ca un criminal”. Antichitatea clasicã ºi mai puþincea creºtinã sunt pline de plângeri cu privire la rãul tratament al prizo-nierilor, cu privire la condiþiile îngrozitoare din închisorile romane, care erau„lipsite de luminã ºi de o mizerie respingãtoare”. Chiar împãraþii caracte-rizau ºederea în închisoare ca un teribil martiriu (cruciatus immensus). Acestom bãtrân ºi obosit va fi lipsit de toate. El se plânge de izolarea sa. Prieteniisãi din Roma nu reuºesc decât cu greu sã-l vadã. Eubul, Pudens, Lin ºiClaudia îl salutã cu prudenþã. Prudenþa lor se explicã prin faptul cã ei,potrivit unei tradiþii vechi, cunoºteau ascunzãtoarea lui Petru ºi cã nu voiausã atragã atenþia asupra lor ºi asupra apostolului. Potrivit unei legende maicurând frumoase decât veritabile, cei doi apostoli s-au întâlnit în aceeaºiînchisoare. Sensul legendei e desigur acesta: când Paul suferea, Petru nu voiasã fugã. Nestatornicia lui Dima i-a produs lui Paul o mare durere; acestal-a pãrãsit pe învãþãtorul sãu din teama de a nu-i împãrtãºi soarta. Fraþii dinAsia Micã îl pãrãsiserã ºi ei, în sensul cã nimeni nu mai venise sã-l vizi-teze pe prizonier, aºa precum ceruse el. Paul îl numeºte aici pe Figel ºiHermogene. Singurul prieten fidel care rãmâne cu dânsul este Luca. Dar iatãcã într-o zi, o bucurie! Un cetãþean din Efes, Onesifor, care îi fãcuse serviciipreþioase la Efes, l-a gãsit în sfârºit, dupã multe cãutãri, în închisorile romane.Ce convorbiri trebuie sã fi avut loc acolo, în închisoare, între cei doi prieteni!

Cazul lui Paul aparþinea de tribunalul imperial. Nero, acum deghizat încomediant, strãbãtea Grecia, iar în locul lui era teribilul Aelius, un al doileaNero. Primul interogatoriu s-a desfãºurat într-o mare bazilicã sau într-o salãjudiciarã din for, ale cãror nume ºi arhitecturã supravieþuiesc prin bazilicilenoastre creºtine. În absidã ºedea curtea, în nava centralã erau prizonierii,martorii ºi avocaþii; în navele laterale ºi la galerii asista publicul curios laaceste procese incitante. Mai târziu, scenografii bisericeºti vor nota interoga-toriile martirilor în acelaºi loc. Paul era probabil acuzat de complicitate la„crima creºtinilor din Roma”, de incendierea oraºului. Descrierea interoga-toriului sãu e scurtã, însã dramaticã. El nu avea nici avocat, nici martori aiapãrãrii. Nimeni nu avea curaj pentru aºa ceva. Probabil s-a apãrat în modstrãlucit, aºa încât dezbaterea s-a amânat ºi el a scãpat ºi de data aceasta din„gura leului”. În lungul interval dintre primul ºi al doilea interogatoriu, el

CAP. X: SFÂRªITUL 267

a avut timp sã se roage ºi sã mediteze. Gândurile sale gravitau mai înaintede toate în jurul a douã lucruri care-i stãteau la inimã: Timotei ºi puritateaBisericii. Încã o datã inima bãtrânului tresaltã când îºi aminteºte de Timotei.El îºi adunã ultimele puteri pentru a-i scrie o scrisoare. E un cuvânt de adiocãtre iubitul sãu ucenic. Paul îl face executor al testamentului sãu. Voiasã-l mai vadã încã o datã înainte de a muri. Se teme sã nu fie deja prea târziu.Îl roagã sã-l aducã cu sine ºi pe Marcu; în el îl vede ºi îl îmbrãþiºeazã peprietenul sãu din tinereþe, pe Barnaba. În închisoarea rece, umedã ºi subteranã,bãtrânul va fi suferit de frig. Apostolul cere sã i se aducã haina veche, jerpe-litã, pe care o lãsase la Troas. Dar cu toate necazurile, spiritul sãu neobositeste activ. El regretã cã nu are sfintele Cãrþi, pergamentele ºi notele sale.Ar fi vrut sã le punã în ordine înainte de a muri ºi poate sã le încredinþezelui Luca în vederea unei redactãri. Privirea sa e îndreptatã spre þinta cereascã.Chiar ºi în închisoare conºtiinþa apostolatului sãu nu l-a pãrãsit.

La bãtrâneþe, gândurile se îndreptã de preferinþã spre epoca primei tinereþi.Iatã cã o rugãciune fierbinte de mulþumire iese de pe buzele sale. Cu emoþiese gândeºte la pãrinþii ºi bunicii sãi, care l-au crescut în frica de Dumnezeu.Altul ar fi vãzut un insucces, un eºec în viaþa sa care, dupã nenumãrate strã-danii, se sfârºeºte pe eºafod. Dar Paul nu vede în toate acestea decât lucrareaprovidenþei! Imediat o altã imagine înlocuieºte acest gând; chipul curat allui Timotei, aºa cum l-a cunoscut prima datã, un tânãr timid ai cãrui ochimari, de copil, în mod uimitor s-au oprit asupra lui, atunci când la Listrael zãcea plin de sânge sub o grãmadã de pietre (3,11). Paul se gândeºte cuemoþie la mama ºi la bunica lui Timotei, la cãldura ce se revãrsa din acea casãcreºtinã. Timotei era un temperament gingaº, dulce, aplecat spre melan-colie, ceea ce îl face ºi mai plãcut în ochii apostolului, care îi poartã o adevã-ratã grijã pãrinteascã. Harul ordinaþiunii sale prin impunerea mâinilor luiPaul, încã acoperite de cicatrici, poate sã transforme o naturã prea tandrãîn una plinã de energie. De fapt, la mijloc e duhul tãriei ºi al puterii carei-a fost dat. „Sfânta chemare a lui Dumnezeu” l-a transformat ºi pe el. ªiacum, în ultima închisoare, la retrãirea acelui eveniment, Paul se ridicã dinnou pe o treaptã supranaturalã ºi deschide marile perspective ale credinþei,care dau sufletului liniºte ºi siguranþã în toate încercãrile. Fericirea noastrãveºnicã nu se aflã în mâinile noastre slabe, nici nu se mãsoarã dupã slabelenoastre merite. Dumnezeu ne-a ales, nu noi l-am ales pe el. El ne-a ales ºine alege în permanenþã pânã în ziua când ne va chema la existenþa ºi la

268 PAUL DIN TARS

lumina credinþei. Prin acest act veºnic, eu sunt apostol, iar tu eºti uceniculmeu. Odinioarã, Dumnezeu cel milostiv mi-a pus steagul în mâini. Acumsunt bãtrân ºi el cade din mâinile mele. Acum ia tu în mâinile tale steagullui Cristos, þine-l bine ºi apoi încredinþeazã-l unor oameni vrednici! Fii unluptãtor dupã normele lui Cristos, un muncitor sârguincios ºi credinciosfaþã de pãmântul pe care îl hrãneºte. Temelia de nezdruncinat a credinþeiîn faþa ereziei gnostice este dogma celor douã naturi în Cristos: cea omeneascã,el fiind descendent din neamul lui David, ºi cea divinã, graþie cãreia a înviat.Pentru aceastã învãþãturã, Paul vrea sã sufere ºi sã moarã ca un criminalºi, în felul acesta, sã fie pãrtaº la suferinþele lui Cristos. Latura misticã apareîntotdeauna mai realã pentru Paul decât cea vizibilã. Mai presus de toate,nici o negare a lui Cristos, nici o trãdare, nici o infidelitate! Fidelitatea etrãsãtura de caracter cea mai de seamã a apostolului. Dar iatã cã din nouse înalþã înaintea privirilor sale edificiul divin ºi solid al Bisericii printreveacurile urmãtoare. Pe faþada sa strãluceºte inscripþia: „Domnul îi cunoaºtepe ai sãi”. Biserica este o mare familie; ea are ºi copii rãi. O Bisericã ce nue prigonitã, care se instaleazã comod în lume ºi cautã mângâierea acesteilumi, nu poate sã fie mireasa Celui Rãstignit. Ea a primit de la Cristoscomoara Sfintei Scripturi ºi chemarea misionarã. Aceastã mângâiere îieste de ajuns.

Aºa de departe a mers apostolul. Suntem în toamna anului 67. A douaºedinþã de tribunal e aproape. Paul ºtie cã ea se va termina cu „intrarea saîn împãrãþia cerurilor”. Nu mai are nici o speranþã. „Eu sunt deja gata sã-mi vãrs sângele drept ardere de tot. Timpul plecãrii mele este aproape”. Elînsuºi îºi compune inscripþia funerarã. Aceasta este imaginea luptãtoruluiîn arenã ºi a alergãtorului pe stadionul lui Dumnezeu. Paul dã dovadã deun simþ autentic grecesc. El îºi aduce aminte de ceasul chemãrii sale, când is-a pus pe spate chemarea de apostol al pãgânilor. Atunci a fãcut jurãmântde credinþã ºi a promis fidelitate pânã la moarte. El a pãstrat aceastã fideli-tate din ziua în care capul sãu s-a aplecat sub mâna lui Anania ºi pânã în ziuacând se va înclina sub sabia cãlãului.

„Grãbeºte-te sã vii la mine înainte de sosirea iernii!” Oare Timotei l-a maigãsit pe învãþãtorul sãu în viaþã? Dacã Scrisoarea cãtre Evrei a fost scrisãde la Roma, lucrul e probabil. „ªtiþi, se spune acolo, fratele nostru Timoteia fost din nou eliberat!” (13,23). Atunci el a înfruntat primejdia, a rãmas lângãpãrintele sãu spiritual ºi a fost pãrtaº la lanþurile sale.


65. „Acasã la Domnul” (2Cor 5,9)

Din scrisoarea episcopului roman Clement adresatã corintenilor, scrisã camla 30 de ani dupã aceste evenimente, rezultã cã Paul nu a fost executat ca Petru,fãrã o formã juridicã ºi ca simplu „duºman al binelui public” (hostis publicus),ci ca un cetãþean roman, dupã ce fusese condamnat, în cursul unui procesregulamentar, la moartea cu sabia. Pasajul denotã o adevãratã cunoaºterea evenimentelor ºi ne dã impresia unui rezumat al vieþii lui Paul:

„De ºapte ori în lanþuri, exilat, bãtut cu pietre,Crainic al lui Cristos în Orient ºi Occident,El a cules roadele strãlucite ale credinþei sale.El a predicat dreptatea în lumea întreagã,S-a aventurat pânã la hotarele Occidentului.ªi-a mãrturisit credinþa în faþa celor ce deþineau puterea:Aºa a pãrãsit aceastã lumeªi a ajuns în locul cel sfânt,Model înãlþãtor de rãbdare”.

Al doilea interogatoriu se terminã prin condamnarea la moarte. Acum seconfruntau cel mai bun ºi cel mai rãu om al secolului: cel drept este în lanþuri,iar crima e aºezatã pe tron. Paul ºi moartea nu erau doi necunoscuþi. Adeseaei se întâlniserã sub diferite forme, aºa cum apostolul le scrisese odinioarãcorintenilor. De mult timp el „învãþase sã moarã, înainte sã moarã”. Sã nucredem cã Paul ºi-a considerat moartea ca fiind ceva uºor. Omul antic setemea de moarte. Paul a luat moartea în serios. Ea a fost pentru dânsul, marelerealist, „ultimul duºman” de înfruntat. Dar el nu s-a dat înapoi în faþa morþii.El îi smulge ghimpele, în timp ce-ºi încredinþeazã viaþa în mâinile lui Cristos.În timpul ultimei nopþi petrecute în închisoare, sufletul lui Paul s-a despuiatde tot ceea ce este pãmântesc ºi reflectã ca o oglindã curatã imaginea Învãþã-torului sãu rãstignit. Ofranda sacrã ºi liturgicã a carierei sale apostolice a atinsatunci punctul culminant.

Într-o dimineaþã, bãtrânul a fost condus de un grup de lictori prin „PortaTrigemina” spre piramida lui Cestius. Au luat calea spre Ostia. La locul undeeste astãzi biserica „Sfântul Paul”, ei pãrãsesc calea ºi o iau spre stânga, peo veche pajiºte. O legendã romanã (paralelã cu cea a Veronicãi) spune cãs-a apropiat de Paul o oarbã, Petronela. Aceasta i-a oferit vãlul ei pentru caapostolul sã-ºi poatã acoperi cu el ochii. Cu o ultimã privire, Paul cuprinse

270 PAUL DIN TARS

valea Tibrului, înspre dreapta, iar la stânga, Via Appia, pe care, cu ºase aniîn urmã, el intrase în Roma. Prin Via Laurentiana, dupã o jumãtate de orã,au ajuns într-o vale umedã, numitã Aquae Salviae, la a treia piatrã milenarã,unde astãzi trapiºti tãcuþi au construit, între marii eucalipþi, mãnãstirea „TreFontane” pentru a þine veghere. Decapitarea în afara oraºului corespunde obi-ceiului roman (Tacitus, Hist., 4, 11). Aici este iar un detaliu de legendã, care-lface pe Paul sã-ºi spunã ultima rugãciune, cu mâinile legate, cu faþa spreRãsãrit, în limba sfântã de care Cel Înviat se folosise la Damasc spre a-l chemape prigonitor în slujba sa. Aici a cãzut capul sãu, gura sa a tãcut, acea gurãcare nu pronunþase niciodatã un cuvânt care sã nu fie îmbãlsãmat cu Cristos.Legenda veche, care aratã locul unde cei doi principi ai apostolilor ºi-auluat rãmas bun unul de la altul înainte de a fi conduºi la locul de execuþie,exprimã unirea pe care moartea lor a realizat-o între creºtinii veniþi dintrepãgâni ºi iudeo-creºtini, la fel ca ºi unirea definitivã a Bisericii sub Lin,noul conducãtor.

Mâini creºtine au îngropat trupul apostolului la douã mile de locul desupliciu, pe proprietatea (praedium) unei matroane romane, Lucina, unde esteastãzi bazilica „San Paolo fuori le Mura”, într-un loc cu totul pãgân. Vechimorminte pãgâne în întreaga împrejurime a mormântului lui Paul nu s-augãsit; desigur, pãgâne da. ªi acest lucru este semnificativ pentru „apostolulpãgânilor”! Cercetãrile cele mai noi au confirmat cu succes vechea tradiþie.Trupul apostolului se gãsea aici într-un simplu cavou (memoria) pânã lapersecuþia împãratului Valerian, din secolul al III-lea. Atunci statul a încercatsã jefuiascã toate comorile creºtine ºi sã distrugã cimitirele. Creºtinii dinRoma au prevenit pericolul ºi au transportat trupurile celor doi apostoli,Petru ºi Paul, în catacombele „Sfântul Sebastian”, pe Via Appia. Bisericaa fost atât de recunoscãtoare pentru aceastã salvare, încât a fixat sãrbãtoareacelor doi apostoli în ziua mutãrii trupurilor lor în catacombe, la 29 iunie.Papa Silvestru va transfera corpurile apostolilor la biserica construitã deConstantin, pe vechiul loc al mormintelor lor. Dupã 50 de ani, trei împã-raþi, Valentin al II-lea, Arcadiu ºi Honoriu, au construit în locul micii biserici,fãcutã de Constantin, celebra bazilicã „Sfântul Petru”, terminatã în anul 395,ºi care întrecea în îndrãznealã ºi grandoare toate construcþiile antichitãþii.Ea a inspirat lui Prudenþiu versurile urmãtoare:

„Dincolo, de cealaltã parte a cãii Ostia, se ridicã mormântul lui Paul,Pe locul unde, la stânga, fluviul îmbrãþiºeazã pajiºtile înrourate.


Locul este minunat; un prinþ foarte bun a construit templulªi dependinþele sale cu mãrinimie.Grinzile dispar sub plãcile de aur, aºa încât în interiorLumina strãluceºte ca ºi soarele la rãsãrit.Apoi el a sprijinit pe coloane de marmurã, întãrite cu capiteluri de aur, bolta auritã, împãrþitã în patru mari nave”.

Tragicul incident din 1823, în momentul în care papa Pius al VII-lea mureaîn palatul Quirinal, a distrus aceastã bazilicã a Romei din secolul al IV-lea,dar a lãsat intact mormântul apostolului, ca ºi mozaicul fiicei împãratului,Galla Placidia. Din actualul edificiu, construit din ofranda tuturor creºtinilor,se degajã o impresie de grandoare, graþie vechilor dimensiuni, care au fostpãstrate. Dar gravitatea dulce ºi seriozitatea de odinioarã au dispãrut.

Inscripþia de pe altarul mãrturisirii ne rezumã într-un fel izbitor, chiarprin cuvintele apostolului, natura ºi secretul Apostolului neamurilor:

„Pentru mine, a trãi este Cristos ºi moartea este un câºtig” (Fil 1,21).

272 PAUL DIN TARS

Cronologia vieþii sfântului Paul

Pentru a fixa data evenimentelor din cursul vieþii sfântului Paul, nu dis-punem decât de un singur punct de reper, fixat printr-un document istoric.Este vorba de o scrisoare a împãratului Claudiu, adresatã oraºului Delfi, încare este menþionat „prietenului Galion, proconsul al Ahaiei”. Aceastã scri-soare a fost gravatã pe o piatrã ºi expusã în public. Istoricii au calculat cãGalion a fost numit în postul de proconsul al Ahaiei (= provincie romanã înGrecia) în luna iunie a anului 51 sau 52. Eu mã decid pentru anul 52, deoareceîmi va fi mai uºor sã explic succesiunea evenimentelor pânã la prima captivi-tate a lui Paul. Puþin dupã începutul proconsulatului, Paul a fost citat în faþatribunalului lui Galion, probabil în luna august 52. În acel moment, el se afladeja de 18 luni la Corint. În felul acesta, avem posibilitatea sã calculãm în modaproximativ evenimentele anterioare ºi posterioare din viaþa apostolului.

A doua datã sigurã, cu o oarecare aproximaþie, este numirea lui Festus înpostul de procurator al Iudeii, când l-a înlocuit pe Felix, spre anul 59 sau 60.

Pentru convertirea sfântului Paul se impun douã date limitã: pe de o parte,anul morþii Domnului 30 (33?) ºi, pe de altã parte, anul 37. Împotriva primeiipoteze (Harnack, Blass, O. Holtzmann ºi alþii) se înscrie faptul cã ea nu admitenici o perioadã de tranziþie pentru dezvoltarea Bisericii de la învierea Domnuluiºi pânã la moartea lui ªtefan. A doua ipotezã (Prat, Vitti ºi alþii) ne face difi-cilã, dacã nu chiar imposibilã, fixarea datei Conciliului apostolic ºi a celor14 ani care se aflã între prima ºi a doua cãlãtorie a lui Paul la Ierusalim. Noioptãm pentru o datã intermediarã, adicã anii 33 sau 34. Pornind de la aceastãdatã, e uºor de fãcut loc celor „trei ani” cât a durat ºederea lui Paul în Arabia,la fel ca ºi celor 14 ani pomeniþi mai sus. Conciliul apostolilor ar fi avut loc,prin urmare, prin anii 48 sau 49, datã pe care ºederea lui Paul la Corint ne-oimpune într-un mod imperios.

În clipa morþii lui ªtefan (33 sau 34), Paul e socotit un „om tânãr”. Cu toateacestea, el este un personaj important. Noi fixãm, aºadar, vârsta sa la aceastãdatã cam la 30 de ani. Probabil cã s-a nãscut spre anii 1 sau 5 d.C. Aceastã ipo-tezã concordã cu faptul cã, la 30 de ani dupã convertirea sa, în momentul cândredacta Scrisoarea cãtre Filemon (spre anul 62), Paul se numea „un bãtrân”.La aceastã datã el avea cel puþin 60 de ani.

Din aceste argumente decurge cronologia vieþii sfântului Paul, aºa cumo redãm mai jos, cu indicarea domniei diferiþilor împãraþi romani:

274 PAUL DIN TARS

1-5 d.C Naºterea30 Anul morþii lui Isus33-34 Moartea sfântului ªtefan;

Convertirea sfântului Paul34-36 ªederea în Arabia36/37 Prima cãlãtorie la Ierusalim37-42 ªederea la Tars42 Sosirea la Antiohia44 Anul de foamete;

cãlãtoria sfântului Paul la Ierusalim45-48 Prima cãlãtorie misionarã48/49 Conciliul apostolic;

conflictul de la Antiohia49-52 A doua cãlãtorie misionarã49/50 Filipi50/51 Tesalonic ºi Bereea51-52 Atena ºi Corint;

cele douã scrisori cãtre tesaloniceni53-58 A treia cãlãtorie misionarã54-57 Efes54/55 Scrisoarea cãtre Galateni56 Scrisoarea întâi cãtre Corinteni57 Fuga de la Efes;

Scrisoarea a doua cãtre Corinteni;cãlãtoria în Iliria

57/58 Iarna petrecutã la CorintScrisoarea cãtre Romani

58 Ultima cãlãtorie la Ierusalim58-60 Captivitatea de la Cezareea60/61 Cãlãtoria la Roma61-63 Prima captivitate la Roma;

Scrisorile din captivitate63-66 Cãlãtoria în Orient;

misiunea în Creta;Cãlãtoria în Spania

66/67 Întoarcerea din Spania;Iarna la Nicopole;Scrisoarea întâi cãtre Timotei;Scrisoarea cãtre Tit.

67 A doua captivitate la Roma;Scrisoarea a doua cãtre Timotei;Martiriul.

August †14 d.C.Tiberiu 14-37

Caligula 37-41Claudiu 41-54

Nero 54-68

276 PAUL DIN TARS

TITLUL CAPITOLULUI 277

278 PAUL DIN TARS

Documents

Paul Din Tars