ORGANIZED CRIME- PAST AND PRESENT Ramona Mihaela … 05 43.pdf · 4A se vedea Petre Dungan- Unele reflecţii privind criminalitatea organizată, în RDP, nr.4/2006, p. 57 Iulian Boldea

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

320 Section: Social Sciences

ORGANIZED CRIME- PAST AND PRESENT

Ramona Mihaela Coman Assist., PhD, ”Petru Maior” University of Tîrgu Mureș

Abstract: Organized crime is a problem that has grown in recent decades, which has once again

revealed that the social reality has taken precedence over legal regulation. Although prevention and

fighting measures were intensified, they have not completely eliminate this phenomenon. On the contrary, it seems to capture not only new territories but also new areas of action. The paper presents

a short history of the phenomenon of organized crime, as well as the legislative measures that have

been adopted for its prevention and combating.

Keywords:Organized crime, legislative measures

În decembrie 1987 se încheia la Palermo cu grele condamnări primul mare proces

intentat organizaţiei Cosa Nostra. Procesul a fost văzut ca unul din cele mai mari victorii

împotriva criminalității organizate, și a creat sentimentul de optimism în rândul celor care

luptau împotrova acestui fenomen. Azi, la exact 30 de ani de la finalizarea procesului,

constatăm din păcate că în ciuda intensificării preocupărilor statului, a intervenţiei energice a

justiţiei şi a executivului în acţiunea de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate,

precum și în ciuda unei cooperări interstatale la nivel european și internațional, asistăm totuși

la o extensie a criminalității organizate.1 La nivel european, s-a arătat că "costul mafiei

2 (a

criminalității organizate n.n.), dificil de estimat, se află undeva între 4% și 5% din PIB-ul doar

al UE"3. Premeditată, concepută pâna la cele mai mici detalii în ceea ce priveşte rolul şi

modul de acţiune al celor care o înfăptuesc, crima organizată se deosebeşte fundamental de

acţiunile unor indivizi care, ocazional, se asociază pentru a comite anumite infracţiuni. Are un

caracter organizat, există o structură organică, ierarhizată, o repartizare a acţiunilor,

urmăreşte obţinerea unor profituri maxime în scurt timp, se preocupă de reciclarea sumelor

obţinute din infracţiune şi de ascunderea surselor de venit şi recurge la orice mijloace, inclusiv

violenţa, şantajul, răpiri.4

1 A se vedea Petre Dungan- Consideraţii privind criminalitatea organizată, Reglementări naţionale, în Revista

Dreptul, nr. 12/2005, p. 195 2 Cuvântul ―mafia‖ , de origine italiană, reprezenta o organizaţie secretă, constituită în anul 1282, în timpul unei

revolte, cunoscută sub numele ‖Viespile Siciliene‖ îndreptată împotriva ocupanţilor francezi. Astfel, termenul de

Mafia ar corespunde prescurtării de la ‖Morte Alla Francia, Italia Anela‖ ( Moarte Franţei, strigă Italia)- a se

vedea Edward Reid- The Grim Reapers: The Anatomy of Organized Crime in America, Chicago, Ed. Regnery, 1969, p. 4-5 . În prezent termenul de „mafie‖ s-a răspândit începând cu a doua jumătate a secolului XIX imediat

după unificarea Italiei (1861) şi a capătat apoi peste tot în lume accepţiunea de crimă organizată. 3 Salvator Iacolino (PPE, IT), raportorul pentru propunerile finale ale Parlamentului European,

http://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20131018IPR22665/combaterea-crimei-organizate-a-

coruptiei-si-a-spalarii-de-bani ultima accesare 2 decembrie 2017

4A se vedea Petre Dungan- Unele reflecţii privind criminalitatea organizată, în RDP, nr.4/2006, p. 57



Crima organizată s-a răspândit în diverse domenii, periculoase: trafic de droguri,

prostituţia, trafic ilegal de arme, jocuri de noroc, camata, răpirea de persoane, contrafacerea şi

plasarea mijloacelor de plată false, contrabandă, evaziunea fiscală, coruperea oficialităţilor

publice; cuprinde, în diferite proporţii, folosirea violenţei şi a şantajului.5 De regulă, î-şi

concentrează atenţia asupra acelor tipuri de activităţi care aduc maximum de profituri intr-un

timp cât mai scrurt.

Ceea ce le dă un element de superioritate organizaţiilor criminale faţă de concurenţii

lor este capacitatea de a fi prezentă în acelaş timp în economia legală şi cea ilegală. Astfel,

imensele profituri realizate în urma activităţiilor ilicite le permit mobilizarea mai rapidă şi mai

amplă a capitalului atunci când se prezintă o oportunitate pe piaţă.6

Constituind o problemă socială complexă, ale cărei forme de manifestare afectează nu

numai instituţiile, dar şi indivizii, criminalitatea organizată tinde să devină în multe state

fenomen deosebit de grav şi periculos, generator de consecinţe dăunatoare şi distructive în

plan naţional şi internaţional.7 În concepţia specialiştilor din ţările unde crima organizată are

rădăcini adânci şi se manifestă permanent în viaţa cotidiană a societaţii8, aceasta e definită

prin existenţa unor ―grupări de infractori structurate în idea infăptuirii unor activităţi ilegale

conspirate, având drept principal scop obţinerea de profituri ilicite la cote deosebit de

ridicate‖.9

La primul colocviu al Interpolului asupra crimei organizate care s-a ţinut în Franţa, la

St. Cloud, în mai 1988, organizaţia criminală a fost definită ca fiind ―orice intreprindere sau

grup de persoane angajate într-o activitate continuă ilegală care are ca scop principal

realizarea de profituri independent de frontierele naţionale‖.10

Definiţia dată de poliţia germană consideră ―orice grupare de persoane care au decis în

mod conştient şi deliberat să coopereze în vederea desfăşurării de activităţi ilegale pentru o

perioadă de timp împarţindu-şi sarcini între membri săi, utilizând adesea sisteme ale

suprastructurii moderne, în scopul de a obţine profituri substanţiale într-un mod cât mai rapid

posibil.‖11

Într-o literatura de specialitate din țara noastră, termenul de criminalitate organizată

semnifică activităţiile infracţionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în

scopul obţinerii unor importante venituri ilicite. 12

Conform art. 16 din Constituţia mexicană, adoptată în 1993 şi a prevederilor Codului

de procedură penală din Mexic, conceptul de criminalitate organizată e definit ca fiind:

acţiunea a trei sau mai mulţi indivizi care se organizează în conformitate cu mai multe reguli

de disciplină sub o anumită comandă ierarhică, pentru a comite infractiuni cu violentă,

îndeosebi în scopuri lucrative.

În proiectul de rezoluţie propus la 24 oct. 1996 pentru a fi discutat în Adunarea

Generală ONU de mai multe ţări, printre care şi România, se defineşte astfel conceptul de

Criminalitate organizată; ― activităţile desfăşurate de orice grup format din cel puţin trei

5 A se vedea Ion Pintulescu- Al treilea război mondial – Crimă Organizată, Ed. Naţional, Buc. 1996, p. 10

6A se vedea M. A. Matard –Bonucci- Istoria Mafiei, Ed. Corint, Buc. 2002, p.255

7 A se vedea George Antoniu, Reflecţii asupra crimei organizate, Revista de Drept Penal, nr. 3, 1997, p. 35 8 Cele mai cunoscute grupări infracționale sunt Cosa Nostra, Camorra, `Ndrangheta, Sacra Corona Unita în

Italia, Triadele chinezesti, Yakuza japoneza, PCC sau Primeiro Comando da Capital, Comando Vermelho,

Terceiro Comando şi Amigos dos Amigos în Brazilia, Bandidos şi Hells Angels în Canada, Cartelurile

columbiene, Cartel de Juarez , Cartel del Golfo, Milenio Cartel in Mexic, Nasa Stvar în Serbia, Cosa Nostra

americană si altele. 9A se vedea Ion Pintulescu – op. cit. , p. 9 10 A se vedea George Antoniu- Reflecţii asupra crimei organizate, în Revista de Drept Penal nr. 3 , Buc. 1997, p.

43 11 Idem 12 A se vedea C. Paun- Crima organizată sau organizarea crimei? în Analele Academiei de Politie ―Al. Ioan

Cuza‖, anul I, Buc. 1993, p.55



persoane între care există raporturi ierarhice sau personale care permit celor aflaţi la

conducere să se îmbogăţească sau să controleze teritorii sau pieţe interne sau străine, prin

folosirea violenţei, corupţiei, urmând fie să desfăşoare o activitate infracţională , fie să se

infiltreze în economia legală folosind în special mijloacele de mai jos: a) trafic ilicit de

stupefiante şi spălarea banilor, b) trafic de carne vie, c) fals de monedă, d) trafic de obiecte

din patrimoniul naţional, e) furtul de materiale radioactive, f) actele teroriste, g) trafic de arme

şi materiale explozive, h) trafic de autoturisme, i) coruperea funcţionarilor.‖13

Dar lista domeniului infracțional în care se manifestă criminalitatea organizată se

lărgește continuu. Diversificarea activităților infracționale, schimbările sociale la care asistăm

și criza emigranților a determinat Comisia europeană să propună Consiliului, prin raportul

său, să aprobe includerea, pe lista priorităților ciclului de politici ale UE privind criminalitatea

gravă și organizată la nivel internațional pentru perioada 2018-2021, a următoarelor opt tipuri

de infracțiuni : criminalitatea informatică, criminalitatea în materie de droguri, introducerea

ilegală de migranți, criminalitatea organizată contra patrimoniului, traficul de persoane,

traficul cu arme de foc, frauda în domeniul TVA și infracțiunile împotriva mediului.14

În ceea ce privește România, în literatura de specialitate s-a arătat că în ţara noastră

pătrunderea fenomenului de criminalitate organizată a fost favorizată şi de agravarea stării de

anomie - caracteristică perioadei de trecere de la o formă socială la alta - împrejurare care a

determinat dereglarea funcţionalităţii unor instituţii ale statului, generând scăderea masivă a

eficienţei legii şi justiţiei, creşterea toleranţei şi permisivităţii faţă de diferitele manifestări şi

comportamente infracţionale, care însoţesc trecerea la economia de piaţă. 15

Pentru combaterea criminalităţii organizate, literatura de specialitate de la noi din ţară

din primii ani ai democraţiei propunea următoarele trei modalităţi, pe plan naţional:

incriminarea în legea penală a acestor infracţiuni, adoptarea standardelor internaţionale în

materia sancţionării criminalităţii organizate, în sensul înăspririi pedepselor şi armonizării

legislaţiei şi crearea cadrului instituţional corespunzător scopului preconizat. 16

Codul penal român de la 1864 incrimina asocierea făcătorilor de rele în vederea

săvârşirii de infracţiuni contra persoanei sau proprietăţii( art. 213-216) . Sprijinirea asocierii

era prevăzută ca o modalitate atenuată a infracţiunii. Codul penal de la 1936 prevedea în titlul

„Crime şi delicte în contra liniştii publice‖ incriminarea şi sancţionarea asocierii pentru

comiterea de infracţiuni( art.315-319). Acest cod reproducea de fapt dispoziţiile legilor penale

speciale din 1924 si 1933 privind reprimarea infracţiunilor contra liniştii publice. Prin

articolul 315 C.pen. de la 1936 se incrimina fapta de asociere în scopul săvârşirii de

infracţiuni sau chiar numai unei infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii

persoanei, ori contra bunurilor. Era incriminată şi simpla înţelegere în acest scop. Erau de

asemenea incriminate, prin dispoziţii separate, instigarea şi diferite forme de sprijinire a

asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni.17

În codul penal anterior existau prevăzute două infracțiuni distincte care incriminau

asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. Astfel, art. 167 C.pen. din 1968 incrimina

complotul : « iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul savârşirii vreuneia

dintre infracţiunile prevăzute în art. 155 - 163, 165 şi 166118

, ori aderarea sau sprijinirea sub

orice formă a unei astfel de asociaţii sau grupări. Pe de altă parte, articolul 323 C.pen., mult

mai general, incrimina sub denumirea de ‖Asociere pentru sãvârşirea de infracţiuni‖ fapta de

13 A se vedea George Antoniu, op.cit., p.43 14 Raport al Comisiei Către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu, al șaselea raport referitor la progresele înregistrate pentru realizarea unei uniuni a securității efective și reale Bruxelles, 12.4.2017 15 A se vedea Petre Dungan- Unele refleţtii privind crimuinalitatea organizată, în RDP, nr.4, 2006, p.56,57 16 A se vedea Gh. Nistoreanu, C. Paun- Criminologie, Ed. Didactică şi pedagogică, Buc. 1994,pp 310-312 17 A se vedea Vintilă Dongoroz şi alţii- alţii Explicaţii teoretice ale Codului Penal român, vol. IV, Academia

româna, institutul de cercetări juridice, Ed. All Beck, Buc. 2003, p. 621 18 Infracţiuni contra siguranţei statului



a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul sãvârşirii uneia sau mai multor

infracţiuni, altele decât cele arãtate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a

unei astfel de asocieri.

Deşi legea penală română cuprindea aproape toate reglementările necesare pentru

combaterea acestui fenomen, nu trata în mod expres termenul de „criminalitate organizată‖.

Aceasta putea fi sanctionată pe baza faptelor ilicite care o alcătuiau şi erau incriminate. În

2003, pentru aducerea la îndeplinire a Directivelor Convenţiei Naţiunilor Unite şi adoptarea

unor măsuri hotărâte de prevenire, combatere şi sancţionare a infracţiunilor comise în cadrul

criminalităţii organizate, s-a adoptat Legea nr.39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea şi

combaterea criminalităţii organizate.19

Prin Legea nr. 508/200420

a fost înfiinţată Direcţia de

Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ca structură specializată în

combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Secţiei de combatere a criminalităţii

organizate şi antidrog şi a structurilor sale teritoriale. Raţiunea înfiinţării acestei structuri a

constituit-o formarea unui corp de elită de procurori specializaţi în investigarea infracţiunilor

de o gravitate extremă. 21

Legea nr. 39/2003 descria la articolele 7-10 faptele considerate infracţiuni, pedepsele

ce se aplică în caz de săvârşire, unele cauze de reducere a pedepsei ca şi cauzele de

nepedepsire. Astfel, art. 7 incrimina iniţierea sau constituirea unui grup infracţ ional organizat

ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Noul cod penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014, a incriminat la art. 367 ― iniţierea

sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a

unui astfel de grup‖. Din expunerea de motive a noului Cod penal reiese că, în privinţa

grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de

intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional

organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea

instituirii unei incriminări-cadru — constituirea unui grup infracţional organizat — cu

posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul

acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, explicaţia abrogării vechilor dispoziţii ale

art. 7—10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială

se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal.

Faptul că criminalitatea organizată este o problemă de actualitate în România, rezultă

din Raportul DIICOT pe anul 201622

în care se arată că în cursul anului 2016 existau peste

1600 de cauze de soluționat având ca obiect infracțiunea prevăzută de art.367 Cod penal,

privind constituirea unui grup infracțional organizat. Dintre acestea, 795 de cauze au fost

înregistrate în decursul anului 2016. Ponderea cea mai mare a infracțiunilor vizate de aceste

grupuri o reprezintă infracțiunile economico-financiare și de spălare a banilor, urmată de

traficul de droguri si infracțiunile informatice. Dar criminalitatea organizată, nu doar că nu e

stopată, ci se răspândește și în noi domenii, cum ar fi traficul de migranți, în anul 2016 fiind

soluționate 5 astfel de cauze23

.

Analizând infracţiunea prevăzută la art. 367 Cod penal, constatăm că aceasta este o

formă a pluralităţii constitutive de făptuitori. Totuşi, dacă fapta constă în „iniţierea‖ unui grup

19 Publicată în M.Of. nr. 50/29 ian. 2003 20

Publicată în M.Of. nr. 1089/23 noiembrie 2004 21 A se vedea Mihail Udroiu- Noi dispoziţii procedurale în materia combaterii traficului şi consumului ilicit de

droguri, in Revista Dreptul, nr. 8/2005, p. 179 22 http://www.diicot.ro/images/documents/rapoarte_activitate/raport.2016.pdf ultima accesare 2 decembrie 2017 23 Numărul cauzelor având ca obiect infracțiunea de trafic de migranți e mai mare (121 din care 28 soluționate in

2016) dar fără a fi un grup ingracțional.



infracţional, infracţiunea poate fi comisă şi de o singură persoană. Dacă fapta constă în

„constituirea‖ grupului însă, aceasta poate fi posibilă doar cu mai mulţi făptuitori. Cei care

„aderă‖ sau „sprijină‖ un grup infracţional dobândesc tot calitatea de autori24

. Iniţierea constă

în efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului. Constituirea

reprezintă intrarea în grupul infracţional în chiar momentul constituirii, prin manifestarea

voinţei de a constitui şi de a fi membru al acestui grup. Aderarea presupune existenţa unui

grup deja constituit, în care persoana îşi manifestă voinţa de a intra. Manifestarea voinţei

poate fi expresă (este cazul, de exemplu, a depunerii jurământului de credinţă obligatoriu în

unele organizaţii criminale, sau o declarare orală sau scrisă), sau tacită (când rezultă din

activitatea de membru de fapt al grupării). Sprijinirea unui astfel de grup înseamnă înlesnirea

sau ajutorul material ori moral dat în timpul existenţei grupului. Persoana care sprijină grupul

nu face parte din acesta.

Pentru existenţa infracţiunii nu interesează dacă membrii asocierii au desfăşurat sau nu

vreo activitate în direcţia realizării scopurilor asocierii, deoarece această activitate deşi are o

legătură de conexitate cu constituirea, aderarea sau sprijinirea grupului criminal, nu

condiţionează calitatea de membru al asocierii. Deşi legea penală nu face nici o diferenţiere

sub aspectul tratamentului sancţionator între participanţii la grupul criminal, la

individualizarea concretă a sancţiunilor, instanţa va avea în vedere contribuţia efectivă a

fiecăruia la iniţierea, constituirea şi realizarea obiectivelor 25

.

Deşi nu este vorba decât de un acord între mai multe persoane în vederea săvârşirii de

infracţiuni, de o plănuire a executării acestora, asocierea pentru savârşirea de infracţiuni

ameninţă cu un pericol grav ordinea de drept, securitatea socială, relaţiile sociale de

convieţuire între oameni, liniştea publică26

. Existenţa unei organizări sporeşte în mod simţitor

capacitatea operativă a grupului, sporeşte îndrăzneala făptuitorilor şi poate îngreuna

descoperirea şi prinderea lor. Forţa pe care o dă caracterul organizat al grupului face ca

asocierea să ameninţe cu un pericol efectiv, calitativ deosebit de simpla manifestare a intenţiei

de a savârşi infracţiuni. 27

Această asociere diferă de agravanta prevăzută de articolul 77 lit a din C.pen., unde se

prevede că, este o circumstanţă agravantă săvârşirea infracţiunii de trei sau mai multe

persoane. Această agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca

element circumstanţial săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

Împrejurarea se valorifică o singură dată ca element circumstanţial. 28

În practică se ridică uneori problema delimitării între agravanta de la art.77 lit.a și

infracțiunea de la art. 367 C.pen. Analizând alineatul 6 al articolului 367, constatăm că pentru

a se putea reține infracțiunea și nu agravanta, trebuie să fie un grup structurat, format din trei

sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în

mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Practic, unul din

elementele esențiale ale grupului organizat îl constituie durata în timp. Dar cât trebuie să

dureze această perioadă? Legiuitorul nu definiește acest criteriu, care este unul cantitativ,

făcând astfel reglementarea imprevizibilă. Oare orice asociere de trei sau mai multe persoane,

pentru săvârșirea unei infracțiuni, care comit o infracțiune în formă continuată (deci pe o

anumită perioadă mai îndelungată de timp) ar trebui considerată grup infracțional, în sensul

24 A se vedea Ioan Lascu, Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, în Revista Dreptul, nr. 9/2003, p.

200 25

A se vedea George Antoniu- op. cit. p. 35 26 A se vedea Vintilă Dongoz şi alţii- Explicaţii teoretice ale codului penal român vol. IV- Academia română-

Institutul de cercetări juridice, Ed. AllBeck, Buc. 2003, p.612 27 Ibidem, p. 613 28 A se vedea Constantin Mitrache, Cristian Mitrache- Drept penal român- partea generală, Universul Juridic,

Buc., 2006, p. 385



legii penale? De asemenea, ce se înțelege prin sintagma acționează în mod coordonat?

Trebuie să fie anumite persoane din cadrul grupului care să coordoneze activitatea grupului?

În lipsa unei reglementări clare a legiuitorului, observăm o practică neunitară în

privința reținerii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional, respectiv a agravantei

comiterii faptei de către trei sau mai multe persoane împreună, în special atunci când se

cercetează infracțiuni de evaziune fiscală. Această infracțiune implicând de regulă

participarea mai multor persoane (de exemplu emitentul facturilor false, complice la

infracțiune, și cei care înregistrează în contabilitate aceste facturi) precum și o durată de timp

mai îndelungată, fiind vorba de o infracțiune care de cele mai multe ori se comite în formă

continuată (uneori pe perioada mai multor ani), s-a considerat uneori că ar fi vorba de o

grupare infracțională, alteriori însă reținându-se doar agravanta la infracțiunea de bază.

Lacunele legislative, aplicarea neunitară a legislației, resursele financiare limitate ale

organelor de cercetare, raportate la sursele nelimitate ale organizațiilor criminale, lipsa unor

specialiști sau a posibilităților specializării continue, în opoziție cu diversificarea activității

grupurilor infracționale, sunt factori care fac mai dificilă lupta de combatere a criminalității

organizate. Crima organizată, prin modul său de structurare, flexibilitatea şi deosebita

capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului şi economicului, prin internaţionalizarea

sa rapidă, prin recursul necondiţionat la violenţă, corupţie şi şantaj, reprezintă un pericol

direct şi de mare actualitate. Măsurile luate pe plan intern şi internaţional încearcă să pună

capăt acestui fenomen, deși fără rezultat până în prezent. Totuși, privind cu optimism această

luptă impotriva criminalităţii organizate în general, şi a Mafiei în special, Giovanni Falcone,

procurorul general al Italiei29

afirma : „Mafia este un fenomen uman şi ca toate fenomenele

umane are un început, o evoluţie şi va avea şi un sfârşit‖.

29 Ucis în 1992 ca urmare a implicării sale în procesul antimafia din 1987.

Documents

ORGANIZED CRIME- PAST AND PRESENT Ramona Mihaela … 05 43.pdf · 4A se vedea Petre Dungan- Unele reflecţii privind criminalitatea organizată, în RDP, nr.4/2006, p. 57 Iulian Boldea