O LADY APROAPE PERFECT Ă LORETTA CHASE PROLOG Londra,toamnă târzie ,1817 Onorabilul Edward Junius Carsington,conte de Hargate,avea cinci fii,deci cu doi mai mulţi decât ar fi avut nevoie.Providenţa -cu ajutorul soţiei sale-îl binecuv ântase de la în ceput cu un moştenitor în putere şi un al doilea fiu la fel de sănătos,aşa că ar fi preferat ca următorii trei copii să fie fete.Asta fiindcă,spre deosebire de alţi aristocraţi,lordul detesta ideea că ar putea ajunge dator.Toată lumea ştia că fiii,mai ales cei ai unui nobil,erau groaznic de costisitori. Fiicele nobililor aveau nevoie de o educaţie modestă ,care putea fi la fel de bine oferită şi acasă.Băieţii ,în schimb, trebuiau trimişi la şcoala publică,apoi la universitate.Fetele nu cauzau probleme pentru care ta tăl lor trebuia să plătească o sumă enormă ca să le rezolve .Băieţii nu făceau altceva decât să creeze problem e,asta dacă nu-i ţineai în lesă,ceea ce nu era prea practic.Cel puţin băieţii lui Lord Hargate aşa erau.Cu toţii moşteniseră frumuseţea,vitalitatea şi încăpăţânarea de la ambii lor părinţi ,aşa că intrau în bucluc cu o regularitate deprimantă.Ca să nu mai spunem că nu costa prea mult să -ţi măriţi o fiică,şi încă de tânără,şi să i -o pasezi soţului ei.Dar fiii.. .Ei bine,una peste alta, nobilul lor tată trebuia fie să le cumpere poziţii-în guvern, în biserică sau în armată-fie să le găsească soţii avute. În ultimii cinci ani,cei doi fii mai mari ai lui Lord Hargate se achitaseră de datoria de a se însura.Contele era deci liber să se concentreze asupra celui de- al treilea fiu al său,o Problemă Imposibil de Rezolvat de douăzeci şi nouă de ani încoace -Onorabilul Alistair Carsington,cel de-al treilea fiu al său.Nu că tatăl său nu se gândea mereu la Alistair.Nu,Alistair era prezent în gândurile sale zi după zi,sub forma facturilor de la negustori şi meseriaşi. -Aş putea să-mi cumpăr o flotă întreagă cu cât cheltuie Alistair pe croitor, cizmar, pălărier,mănuşer şi negustori-ca să nu mai vorbesc de spălătorese,de vânzătorii de vin şi tărie,de bucătari şi aşa mai departe,i se plânse lordul soţiei sale într- o seară,întinzându- se în pat alături de ea. Lady Hargate îşi lăsă cartea deoparte şi se întoarse spre soţul său .Contesa era brunetă,trupeşă,mai degrabă chipeşă decât frumoasă ,cu ochi negri şi strălucitori , un nas inti midant şi o bărbie puternică.Doi dintre fiii săi îi semănau.
LORETTA CHASE
Onorabilul Edward Junius Carsington,conte de Hargate,avea cinci
fii,deci cu doi mai muli decât ar fi avut nevoie.Providena-cu
ajutorul soiei sale-îl
binecuvântase de la început cu un motenitor în putere i un al
doilea fiu la fel de sntos,aa c ar fi preferat ca urmtorii trei
copii s fie fete.Asta fiindc,spre deosebire de ali
aristocrai,lordul detesta ideea c ar putea ajunge dator .Toat
lumea tia c fiii,mai ales cei ai unui nobil,erau groaznic de
costisitori. Fiicele nobililor aveau nevoie de o educaie
modest,care putea fi la fel de bine oferit i acas.Bieii,în
schimb,trebuiau trimii la coala public,apoi la universitate.Fetele
nu cauzau probleme pentru care ta tl lor trebuia s plteasc o sum
enorm ca s le rezolve.Bieii nu fceau altceva decât s creeze
exmatriculat i acuzat de atac,de tulburarea linitii publice,de
incitare la revolt i de distrugere.Lord Hargate fusese în schimb
obligat s-i pese i pltise din
buzunarul lui totul.La aisprezece ani,Alistair se îndrgostise
de Verena,pe care o întâlnise în vacana de var.Prinii ei erau
credincioi i strici,aa c Verena citea romane de dragoste în secret
i comunica cu Alistair prin oapte grbite i scrisori
clandestine.Într-o sear,dup cum se îneleseser,Alistair se furiase
pân la casa ei i îi aruncase câteva pietricele în geamul de
la dormitor .Se gândise c va avea parte de variaiune pe tema
scenei balconului din Romeo i Julieta,dar Verena avea alte planuri.
Aruncase o valiz pe geam,apoi coborâse pe o funie de cearafuri
înnodate. Nu mai voia s fie prizoniera prinilor ei.Voia s fug
cu Alistair .Fericit s salveze o domnioar,Alistair nu-i fcuse
griji pentru
bani,transport,hoteluri i aa mai departe,ci fusese imediat de
acord.Fuseser prini înainte s treac în inutul alturat.Prinii
ei fuseser scandalizai; voiser ca Alistair s fie judecat
pentru rpire i dus în Australia.Dup ce aranjase
lucrurile,Lord Hargate îi spusese fiului su s-i gseasc o femeie
uoar i s nu se mai lege de fecioare din înalta societate.La
aptesprezece ani fusese Kitty.Era ucenica unei croitorese i avea
ochi albatri i enormi.Alistair învase de la ea,printre alte
lucruri,aspectele delicate ale modei pent ru doamne i domnioare.La
un moment dat,o aristocrat geloas se plânsese de Kitty,iar fata îi
pierduse postul;scandalizat,Alistair publicase un pamflet despre
aceast nedreptate.Aristocrata îl dduse în judecat pentru
calomnie,iar croitoreasa
La douzeci i trei de ani fusese Lady Thurlow, prima i singura
amant mritat a lui Alistair.În înalta societate,adulterul se
consuma discret, pentru ca reputaia doamnei în cauz s nu aib
de suferit,iar soul ei s nu fie nevoit s se implice în dueluri sau
divoruri costisitoare.Dar Alistair nu-i putuse ascunde
sentimentele,aa c doamna se vzuse nevoit s încheie relaia.Din
nefericire, un servitor furase scrisorile de dragoste ale lui
Alistair i ameninase s le
dar cu cât cheltui pe haine,ai putea s ii un harem întreg de târfe
franuzoaice. Alistair nu avea cum s protesteze; dintotdeauna
fusese preocupat de hainele lui.Poate c în ultima vreme se preocupa
chiar mai mult de felul în care arta fa de cum fusese înainte.Poate
c astfel nu se mai gândea la alte lucruri.De exemplu,cincisprezece
iunie,ziua i noaptea pe care nu i le putea aminti. Waterloo rmsese
înceoat în mintea lui.Se prefcea c nu-i mai aduce aminte,la fel cum
se prefcea i c nu observase diferena de când venise acas: idolatria
care il fcea s moar de ruine,mila care îl înfuria. Se for s nu se
mai gândeasc la asta i se încrunt descoperind o scam pe mâneca
hainei.Rezist tentaiei de a o da la o parte.Ar fi prut un gest
nelinitit. Începuse s transpire,dar nu se vedea.Înc.Se rug ca tatl
lui s termine înainte s-i îmbibe earfa cu sudoare. -Detest
s-i vorbesc de bani,spuse tatl su.E vulgar.Din nefericire,nici nu
mai
pot evita subiectul.Dac vrei s le toci motenirea frailor ti
mai mici ,atunci n- ai decât.Alistair îi privi tatl,care îl urmrea
cu ochii întredeschii. -Fraii mei? De ce...Se opri,fiindc
Lord Hargate începea s zâmbeasc uor . Ah,acel zâmbet nu
prevestea niciodat ceva bun. -D-mi voie s-i explic,spuse Lord
Hargate.
-Am timp pân pe întâi mai,îi spuse Alistair prietenului su,Lord
Gordmor,în aceeai dup-amiaz.Ai auzit vreodat ceva atât de
diabolic? Ajunsese când fostul su camarad de arme tocmai se
îmbrca.Gordmor vzuse expresia de pe faa lui Alistair i îi
concediase imediat servitorul .Odat rmai singuri,Alistair îi
povestise întâlnirea cu tatl su din acea diminea. Spre
deosebire de ali aristocrai,vicontele era perfect capabil s se
îmbrace singur,ceea ce i fcu cât timp oaspetele lui
vorbi.Acum,vicontele sttea în faa oglinzii,legându-i lavaliera.Din
moment ce procesul implica nu doar un nod
-Sora mea tia i ea cum s m icaneze,spuse Gordmor.Apoi ii îmbrc
haina i îi studie reflexia pentru ultima oar.Era blond, puin
mai scund decât cei un metru optzeci ai lui Alistair,i ceva mai
solid. -Croitorul meu scoate minuni din materialele care i se
dau,spuse Gordmor.Dar indiferent cât cheltui sau ce fac, tot tu eti
cel mai elegant pân la urm. Piciorul lui Alistair începuse s
zvâcneasc.Plec chioptând de lâng fereastr i se aez pe cel mai
apropiat scaun. -Rnile de rzboi sunt la mod,se spune.
-Nu, pur i simplu aa eti tu.Chiar i când chioptezi,o faci cu
elegan. -Dac tot trebuie s chioptez,atunci mcar s o fac
cum se cuvine. Gordmor zâmbi. -Oricum,trebuie s-i mulumesc,îi
spuse Alistair prietenului su.Dac n-ai fi fost tu,acum a fi foarte
nemicat. -N-ai fi nemicat,spuse lordul,trecând la un mic
dulpior ,de unde scoase o caraf i dou pahare.Te-ai
descompune.Ceea ce este un proces activ,cred. -Credeam c ieim,spuse
Alistair. -Imediat,spuse Gordmor,turnând butura în pahare.Dar mai
întâi vreau s-i vorbesc despre un canal.
CAPITOLUL l Derbyshire,luni,16 februarie 1818
lumina zilei.Dac Benton,valetul,spunea c exista o programare,atunci
într- adevr aa era,dei prea imposibil. Domnul Oldridge nu
primea niciodat vizite anunate dinainte.Vecinii lui tiau c trebuie
s vorbeasc cu Mirabel dac voiau s se întâlneasc i cu tatl ei.Cei
care veneau s discute probleme legate de proprietate tiau c trebuie
s discute cu Higgins,reprezentantul domnului Oldridge,sau cu
Mirabel,care îl supraveghea
pe Higgins. -Acel gentleman nu vrea mai bine s stea de vorb
cu Higgins? -Domnu Benton spune c nu se
cuvine,don'oar, pentru c domnu' Higgins e
prea neimportant pentru un gen'man.Este domnu' Carsington,
care tatl lui este contele nucum.Domnu Benton a spus c se cheam
A-ceva-gate,dar nu era Billingsgate,i nici alta din Londra.
-Carsington? spuse Mirabel.E numele de familie al contelui de
Hargate. Era o familie veche,din Derbyshire,dar familia lui Mirabel
nu se cunotea atât de bine cu familia Carsington încât s-i
fac vizite unii altora. -Da,el e,don'oar.În plus,el e care a
fost clcat în picioare de cai aa eroic la Waterloo,i de-asta
l-am pus în salon unde domnul Benton spune c-1 respectm,don'oar,dar
nu-i bine s-1 lsm s stea acolo ca cum ar fi un nimeni.Mirabel se
privi.Plouase în reprize toat dimineaa.Rochia ei umed de clrie era
ptat cu noroi i,fiindc mersese la grajduri i se-ntorsese de acolo,
nici cizmele ei nu artau mai bine.Îi pierduse de mult acele din pr
i nu voia s se gândeasc la cum îi arta boneta.Se gândi ce s fac.I
se prea nepoliticos s-i fac apariia aa murdar.Pe de alt parte,ar fi
avut nevoie de mult vreme s se aran jeze,iar acest
gentleman-faimosul erou de la Waterloo- atepta deja de mai mult
timp decât s-ar fi cuvenit.Îi ridic poalele i porni în fug spre
cas.
Alistair n-ar fi vrut s se afle în Derbyshire momentan.Nu-i plcea
deloc viaa la ar.Prefera civilizaia,adic Londra.Oldridge Hall
fusese construit departe de civilizaie,într-un capt de lume din
Derbyshire's Peak .Gordmor,care czuse
umed.Dar problemele lui Gordmor -i deci i ale lui
Alistair -erau aici i nu puteau atepta pân în var s fie
rezolvate. Oldridge Hall era un conac vechi i destul de
drgu,cu aripi mari care fuseser adugate de-a lungul timpului.Era
îns situat într -un loc cât se poate de incomod,la captul a
ceea ce localnicii numeau,în mod ridicol ,”drum”: o fâie îngust,cu
anuri adânci, plin de praf pe vreme uscat i de noroi pe
ploaie. Alistair crezuse c Gordmor exagera când îi descrisese
starea deplorabil a drumului.Îns lordul de fapt subestimase
pr oblema.Alistair nu-i putea imagina nici un alt loc din
Anglia care s aib mai mult nevoie de un canal. Dup ce examin
colecia de tablouri din salon-care cuprindea,printre altele, câteva
picturi minunate cu scene egiptene- i studie modelul
covorului,Alistair merse la uile de sticl i privi afar .Dincolo de
ele se deschidea o teras,iar în spatele ei era o grdin miglos
aranjat.În fundal se vedea un parc, iar i mai departe erau dealuri
i deluoare pitoreti.Dar Alistair nu observ nimic din toate
astea. Nu o vzu decât pe ea.Urca în fug treptele terasei,cu
poalele ridicate pân la genunchi, boneta strâmb i prul
învolburat,de culoarea apusului. Strina travers în fug terasa,iar
vântul îi transform prul într -o minge de foc pentru o
clip.Alistair îi vzu gleznele delicate i gambele bine definite,dar
înainte s apuce s-i ridice privirea,strina îi coborî poalele.
Alistair deschise ua.Strina nvli în salon,într-un vârtej de ploaie
i noroi,fr s-i pese c era murdar din cap pân-n picioare. Zâmbi.Gura
ei era larg,aa c zâmbetul ei prea s se întind la nesfârit,
înconjurându-1.Ochii ei erau albatri,albatri precum cerul la
apus,i o clip ea pru s fie începutul i sfâritul tuturor
lucrurilor ,de la rsritul din prul ei la ochii ei albatri ca
seara.În acea clip,Alistair nu mai tiu nimic.Nu-i mai aminti nici
cum îl cheam pân când strina îi rosti numele. -Domnule
Carsington,spuse ea,iar vocea ei era limpede i calm, pe
jumtate optit.Prul: rsrit.Ochii: cerul la apus.Vocea: noaptea. -M
numesc Mirabel Oldridge,spuse ea,cu vocea ei ca noaptea.
Mirabel.Însemna „minunat”.Iar ea era cu adevrat...Alistair se opri
la timp, înainte ca mintea lui s se dezintegreze.Fr lirisme,îi
spuse el.Fr castele în cer.Venise aici pentru o afacere i nu se
cuvenea s uite asta.
Dac se arunca iari cu capul înainte într -un dezastru-ceea ce
era inevitabil dac avea de-a face cu cineva de sex opus-nu s-ar fi
ales doar cu deziluzia, umilina i inima frânt cu care se obinuise
deja. De data asta,i alii ar fi avut de suferit de pe urma
greelii lui .Fraii lui i-ar fi pierdut proprietile,iar
Gordmor ar fi fost fie ruinat,fie dizgraiat.Doar n-avea de gând s-1
rsplteasc pe cel care îi salvase nu doar viaa,ci i piciorul,într-un
mod atât de ingrat.Alistair trebuia s se arate demn de încrederea
prietenului su. Trebuia s-i demonstreze de asemenea lui Lord
Hargate c cel de-al treilea fiu al su nu era un parazit care nu tia
decât s fac pagub la casa omului.Alistair se rug ca expresia s nu-1
trdeze,se trase în spate cu nonalan,se înclin i murmur un rspuns
politicos,banal. -tiu,voiai s vorbii cu tatl meu,spuse fata.M-a
delegat pe mine în schimb. -S îneleg c tatl dumneavoastr e reinut
altundeva? -Exact,spuse ea.M gândeam c i s-ar potrivi un
epitaf cum ar fi ...”Sylvester
Oldridge,tatl meu drag ,reinut altundeva” Ceea ce
ar fi adevrat,nu-i aa,dac ar fi într-adevr nevoie de un
epitaf.Roeaa din obrajii ei nu se potrivea cu tonul ei calm.
Alistair se simi instinctiv curios s vad dac obrajii ei puteau fi i
mai roii de atât.Ea se trase îns înapoi,grbit chiar ,i începu
s-i dezlege panglicile de la bonet.Alistair îi reveni,se
îndrept de spate i spuse potolit: -Din moment ce insinuai c nu are
nevoie de un epitaf înc,voi presupune c e reinut în sensul obinuit
al cuvântului,nu în cel permanent. -E ceva foarte obinuit,spuse
ea.Dac ai fi un muchi,un lichen sau ceva cu stamin, pistil sau
alte caliti vegetale,tata ar ti totul despre dumneavoastr.Dar
dac ai fi arhiepiscopul de Canterbury,iar mântuirea lui etern ar
depinde de o întâlnire cu dumneavoastr,lucrurile nu s-ar schimba cu
nimic. Alistair era mult prea ocupat s-i suprime sentimentele
necuviincioase ca s îneleag ce i se spunea.Din fericire,hainele ei
îi atraser în sfârit atenia i, îndat ce le observ,orice urm de
lirism îi dispru din minte. Rochia de clrie era croit
dintr -un material scump i bine fcut,dar stilul era
neîngrijit,iar culoarea era o nuan de verde care nu îi venea bine
deloc.i boneta era de calitate,dar ifonat.Alistair era uimit.Cum
putea o femeie care inea la calitate s nu tie absolut nimic despre
mod sau despre bunul-gust? Contradicia îl enerva.Asta i
sentimentele pe care i le înbuise mai înainte îl fcur s se înfurie
poate mai tare decât ar fi fost cazul când,in loc s-i dezlege
panglicile bonetei,ea i le încurc i mai mult.
-Aa c v rog s trecei cu vederea absena tatlui meu i s o considerai
o excentricitate,continu ea,încercând s dezlege nodul,i s nu te
simi jignit.Fir- ar!Trase de panglici,dar nu reui decât s strâng i
mai tare nodul gordian pe care îl crease. -Îmi dai voie s v
ajut,domnioar Oldridge? spuse Alistair. Domnioara Oldridge se
trase înapoi un pas. -Mulumesc,dar nu vd de ce ne-am face
probleme din cauza unei panglici încpânate. -Dai-mi voie s
insist,spuse Alistair,apropiindu-se. Nu facei decât s înrutii
lucrurile.Ea îi înclet degetele pe panglica înnodat.
- Nu vedei ce facei,spuse el,dându-i mâinile la o parte.Asta
avu efect. Domnioara îi lipi mâinile de olduri i rmase în poziie de
drepi,rigid ca o scândur.Ochii ei albatri rmaser aintii la nodul
lavalierei lui. -Trebuie s v rog s v dai capul pe
spate,spuse Alistair. Domnioara fcu întocmai,iar ochii ei se
concentrar asupra unui punct aflat undeva deasupra i spre dreapta
lui.Genele ei erau lungi i mai închise la culoare decât
prul.Obrajii ei fur cuprini de o roea de-o clip.Alistair îi for
privirea s coboare-dincolo de gura ei puin prea mare-la nodul
tare i foarte mic.Trebui s se aplece ca s vad cum îl putea
desface.Imediat,un miros care nu era de lân umed,ci de Femeie,îi
stârni simurile.Inima îi btu cu putere,o dat i înc o dat.Ignorând
aceste mici distrageri cu o hotrâre dârz,Alistair reui s-i
strecoare una dintre unghiile atent lustruite într -o mic
deschiztur. Dar panglica era umed i nodul nu se clinti,îi simea
respiraia domnioarei pe brbie.Pulsul începu s-i bat mai
repede. -Pare o situaie fr speran,spuse el într-un
sfârit,îndreptându-se de spate. Recomand o operaie.Mai
târziu,Alistair avea s-i dea seama c ar fi trebuit s-i
sugereze domnioarei s-i cheme servitoarea.În acel moment îns,era
distras de
-Domnioar Oldridge,am o scrisoare de la tatl dumneavoastr în care
îi exprim interesul fa de proiectul meu i înelege i consecinele
lui.Îmi e foarte greu s cred c un om care a scris o asemenea
scrisoare nu e dispus s m asculte.Domnioara se opri auzindu-1 i se
întoarse spre el,cu ochii mari. -Tatl meu v-a scris? -Mi-a rspuns
imediat la scrisoare.Urm o pauz lung,apoi ea continu: -E
vorba de un proiect,spunei.Dar care n-are legtur cu botanica.
-E vorba de o simpl afacere,spuse el.De un canal.Domnioara pli
puin,apoi pe chipul ei atât de animat cu o clip înainte se aternu o
masc politicoas. -Canalul lui Lord Gordmor. -Deci tii de
asta? -Cine nu tie de asta? -Ei bine,se pare c
planurile lui Lord Gordmor au fost prost înelese. -Prost
înelese,repet ea,cu mâinile în olduri. Temperatura din camer
se rcea cu fiecare clip care trecea. -Am venit s explic
lucrurile,spuse Alistair.Lord Gordmor e bolnav momentan- are
grip-,dar eu sunt partenerul lui i cunosc absolut toate
detaliile.Sunt sigur c pot liniti temerile tatlui
dumneavoastr. -S nu v închipuii c avem doar „temeri”,spuse
ea.
Noi-i sunt sigur c vorbesc în numele majoritii proprietarilor
de pmânt din Longledge Hill-suntem întru totul împotriva
acestui canal. -Cu tot respectul,domnioar Oldridge,cred c
propunerea noastr nu a fost susinut cum se cuvine.Sunt sigur c
gentlemenii din împrejurimi îmi vor da ocazia de a corecta i de a
clarifica problema,de dragul dreptii.Din moment ce tatl
dumneavoastr e cel mai mare moier din zon,am dorit s stau de vorb
cu Domnia Sa mai întâi.tiu c aprobarea sa va avea greutate în faa
celorlali vecini.Colurile gurii ei largi se ridicar foarte
puin,într-un zâmbet dezagreabil, care amintea pe undeva de tatl
ei. -Bine,spuse ea.Plecm s-1 cutm.Dar înainte de asta sper
s-mi permitei câteva minute s m schimb în haine curate i
uscate,încheie,artând cu un gest spre rochia ei de clrie.Alistair
se înroi pân-n vârful urechilor.Se agitase atât de tare pentru
zâmbetele ei,pielea ei,parfumul ei, încât uitase c avea de-a face
cu o femeie ud i probabil zgribulit.O reinuse atâta timp i probabil
c domnioara Oldridge abia atepta s-i schimbe hainele
ude.
Se gândi insistent la canale, la mine de crbune i la motoare cu
aburi,apoi îi ceru scuze pentru c fusese atât de
nesimitor.Domnioara Oldridge îi accept scuzele cu rceal,îl rug s se
fac comod i s ia o gustare i,înc zâmbind la fel de
fals,iei.
oricum,îi spuse ea,oaspetele ei era mult prea elegant i sigur pe
sine ca s aib nevoie de mila altora.Mirabel nu se mai gândi deci la
gentlemanul chiop,ci porni în grab spre biroul tatlui su.Dup
cum îi spusese Joseph, jurnalul tatlui su era deschis la data
curent,iar vizita fusese trecut acolo. Rscoli biroul,dar nu
gsi nici urm de scrisoarea domnului Carsington.Fr îndoial c tatl ei
i-o îndesase în buzunar ca s-i ia notie pe spatele ei sau o
pierduse.Copia rspunsului su fusese scris îns într -un
caiet i nu pe o coal de hârtie,aa c supravieuise.Scrisoarea era
datat în urm cu zece zile,iar coninutul ei era exact aa cum îl
descrisese domnul Carsington: tatl ei se arta interesat,înelegea
consecinele i prea extrem de dornic s discute proiectul.
Cuvintele de pe hârtie o fcur pe Mirabel s simt un nod în
gât. În scrisoare descoperi un om pe care îl cunoscuse cu ani
în urm,un om interesat de atâtea lucruri,de atâia oameni,cruia îi
plcea s vorbeasc-i s asculte,chiar dac erau
doar bolboroselile unei fetie.Îi aminti cum sttea
pe scri,ascultând vocile care veneau de jos,de la oaspeii venii la
cin,s joace cri sau s socializeze.Oare de câte ori îi auzise prinii
conversând la mas,în bibliotec, în salon,sau chiar în acest birou?
Dar dup ce mama sa murise cu cincisprezece ani în urm,tatl su
începuse s se preocupe tot mai mult de plante i tot mai puin de
oameni.În rarele ocazii când scotea nasul dintre buruieni,se
întorcea la ele cât putea de repede. Mirabel ratase ultima
ocazie,care fusese atunci când tatl su îi vizitase fosta guvernant
în Cromford pre de câteva zile.Mirabel cumprase boneta cu care
fusese la un pas s se spânzure chiar în timpul acelei
vizite.
ascundea bucica dintre umr i gât care nu era acoperit de
rochie.Prul ei splendid era prins alandala într-un coc la
spate.Singurele ei bijuterii erau un medalion simplu de argint i un
lant. Alistair se întreb cum se putea privi în oglind fr s
vad un lucru evident: toate obiectele pe care le purta erau cu
totul,ireme-diabil,absolut anapoda. Probabil îi lipsea o capacitate
pe care o aveau toate celelalte femei din lume.Se întreb dac era un
defect asemntor lipsei de ureche muzical,iar iritarea lui era
asemntoare cu ceea ce ar fi simit un meloman auzind un instrument
dezacordat sau un cântre care falsa.Ar fi vrut s-i ordone s se
întoarc în camer i s se îmbrace cum se cuvine,dar nu îi putea
permite asta,ceea ce îl înnebunea.Asta explica poate de ce îi
rspunse pe un ton pe care îl folosea de obicei cu fraii si mai
mici: -Domnioar Oldridge,sper c-mi dai voie s v
corectez.Canalele nu produc zgur.Minele de crbune produc halde de
zgur.Momentan,singurul care posed mine de crbune în aceast zon
este Lord Gordmor,iar acestea se afl la cel puin 25 de
kilometri de aici.Singurele pmânturi pe care le distruge cu zgur îi
aparin,fiindc proprietatea lui nu este bun de nimic altceva.
-Cred c ar putea la fel de bine s creasc oi.Ar fi mai simplu i nici
n-ar face atâta zgomot,spuse ea. -E dreptul dumneavoastr s credei
ce vrei,spuse Alistair.Nu vreau în nici un caz s v destram
fanteziile. Ochii ei scânteiar,dar Alistair i se adres
imediat gazdei sale,înainte ca Mirabel s-i poat rspunde.
-Suntem gata s recunoatem c motivele noastre sunt egoiste i
practice,spuse el.Scopul nostru principal e s gsim o metod mai
ieftin i mai rapid de a transporta crbunele.Oldridge,care împrea
bucele de gâsc fiicei i oaspetelui su,încuviin doar. -Lord
Gordmor va putea astfel s livreze crbune mai multor clieni,spuse
Alistair,i s-1 vând mai ieftin.Dar el i clienii lui nu vor fi
singurii care vor avea de câtigat.Obiectele fragile transportate pe
ap i nu pe drumuri pline de gropi i anuri vor ajunge întregi la
destinaie.Vei avea la dispoziie o modalitate economic de a
transporta blegar i alte produse agricole de la i ctre pieele de
desfacere.Pe scurt,toi cei din Longledge,de la moieri la rani,vor
profita de noul canal. -Lord Hargate n-a stat prea mult timp la ar
în ultima vreme,chiar dac Parlamentul e în vacan,spuse domnul
Oldridge.Politica poate fi obositoare i
pentru trup,i pentru suflet.Sper c nu s-a
îmbolnvit.
-Ca s decidei dac merit s spai dup crbune într -o zon aproape
inaccesibil,spuse ea,înclinându-i capul într -o parte i
studiindu-1 pe Alistair ca pe o fosil care se cerea
catalogat.Anglia are crbune peste tot,dar în unele locuri e greu de
scos la suprafa i costurile sunt enorme ,spuse ea.Trebuie s fi avut
un motiv însemnat s credei c depozitele de crbune de pe
proprietatea lui Lord Gordmor meritau efortul.Sau ai început pur i
simplu s spai,fr s v gândii la aspectele practice? -Se tie c
Derbyshire s Peak e bogat în depozite minerale,spuse Alistair.Lord
Gordmor era sigur c va gsi ceva care s merite-plumb, piatr de
var ,marmur, crbune. -Lord Gordmor? Dar ai spus c îi suntei
partener i îi cunoatei afacerea... ” pân în cele mai mici
detalii”,nu-i aa? -Suntem parteneri din noiembrie,spuse
el.Activitatea lui a început înainte de asta,la puin timp dup ce
s-a întors de pe continent. Adevrul era c,atunci când Gordmor
venise d in rzboi,îi gsise finanele complet devastate. Nici
mcar nu-i putea permite s plteasc taxele pentru
fcea puin grea,i fr îndoial c avea de-a face i cu dispoziia lui
acr.Nici prin gând nu-i trecea s poarte aceleai haine i a
doua zi diminea. Alistair suferise asemenea privaiuni pe
câmpul de lupt fiindc nu avusese de ales.Oldridge Hall nu era un
câmp de lupt-sau,cel puin,nu înc. Prin urmare,cu puin timp
mai târziu,Alistair-care refuzase i oferta gazdei de a-i pune
la dispoziie o trsur- plec pe cal înapoi spre Matlock Bath
printr -o lapovi deas. Domnul Carsington plecase deja
când Mirabel afl de asta.Tatl ei îi ddu vestea pe un ton
descumpnit. -Era în mare grab i n-am putut s-1 conving s nu
plece.Mirabel alerg la fereastr i privi afar. Nu vedea decât
pân unde btea lumina dinuntrul
bibliotecii,dar era destul, -Ninge,spuse ea.Nu-mi vine s cred
c l-ai lsat pe fiul lui Lord Hargate s plece
pe cal printr-o furtun de zpad tocmai pân la Matlock.
-Poate ai dreptate,spuse el.Poate ar fi trebuit s-mi chem cei mai
solizi servitori s-1 potoleasc i s-1 lege de...ceva.Privi în jur,de
parc ar fi cutat acel „ceva”
potrivit.Dar nu cred c l-a fi putut opri altfel. -De ce n-ai
trimis dup mine? -N-a putea spune de ce,se încrunt printele
ei,dar nu mi-a trecut prin minte.Îmi pare ru c nu m-am gândit
la asta.Problema e c m-a fcut s m gândesc la un cactus i am început
s m întreb dac nu cumva mnunchii de spini servesc la
reproducere,dei se tie c în general...Hei,draga mea,unde pleci?
Mirabel se opri lâng u. -Plec dup el,desigur.Altfel o s-i rup
gâtul sau calul lui o s-i rup piciorul- sau amândou,probabil-i o s
avem probleme mult timp de-acum înainte. Dumnezeule! Un fiu de
conte.Fiul contelui de Hargate! Faimosul erou de la
Waterloo,chiar-i înc rnit la datorie.Vai,nici nu pot s m gândesc la
asta. Serios,tat,o s m înnebuneti într -una din zilele astea.Î
l lai s plece de capul lui i tu te gândeti la epi de
cactui. -Dar,draga mea,e foarte important...Dar Mirabel nu îl
auzi.Fugea deja pe hol.
Domnul Carsington era o umbr întunecat,aducând vag a om, pe o
alt umbr care probabil era un cal,o siluet dârz,dei ploaia îi iroia
de pe borul plriei în
jos pe gât.N-avea cine altcineva s fie,nu-i aa? Silueta
se opri. -Domnioar Oldridge? îi întoarse capul spre ea,dar era prea
întuneric pentru ca Mirabel s-i vad chipul.Ce cutai aici? Ai
înnebunit? -Trebuie s v întoarcei imediat acas,spuse ea.
-Trebuie c ai înnebunit,conchise el, - Nu mai suntei în
Londra,spuse ea.Urmtoarea cas e la 2 kilometri deprtare. Avei
nevoie de cel puin dou ore s ajungei în Matlock Bath pe
o asemenea vreme-i asta doar dac nu suferii vreun accident pe
drum. -Este vital s m întorc la hotel,spuse el.V implor s v
întoarcei acas.N-ar fi trebuit s v lase s plecai.O s v
îmbolnvii. -Sunt la câteva minute de un foc sntos,spuse
ea.Dumneavoastr suntei cel care o s se îmbolnveasc.Apoi ce-o s-i
spunem contelui? -Domnioar Oldridge,nimeni nu-i spune nimic tatlui
meu,spuse el. -i nici dumneavoastr,din câte vd. -Domnioar
Oldridge,în timp ce ne certm aici,animalele noastre înghea de
frig.Sunt sigur c le-ar prinde mai bine s se mite,în direcii
opuse.Mulumesc de ospitalitate i v apreciez îngrijorarea pentru
sntatea mea,dar este imposibil s rmân. -Domnule
Carsington,indiferent ce aranjamente ai fcut pentru mâine...
-Domnioar Oldridge,nu înelegei: n-am cu ce s m îmbrac.
-Glumii,spuse ea. - Nu glumesc niciodat despre aa ceva,spuse
el. -N-avei cu ce s v îmbrcai. -Exact. -Îneleg,spuse ea.Înelesese
demult,dar nu ajunsese la concluzia logic pân acum.Logica trecuse
pe planul secund fa de reaciile mai puin intelectuale. îl
observase îndeaproape; de fapt, nu se putuse abine s nu-1
observe.Îi amintea mult prea bine cum haina lui scump i se mula pe
umerii lai, pieptul vânjos i talia îngust.Vedea limpede în
minte broderiile scumpe de pe brâul de mtase, nasturele descheiat
de la guler... i pantalonii strâni pe oldurile musculoase...i
nimic.i totui,Mirabel avea suficient minte cât s-i dea seama c
hotrârea lui de a cltori noaptea, pe o asemenea vreme
nenorocit,era nebuneasc. În cele dou sezoane pe care le
petrecuse in Londra învase câte ceva despre crai,iar domnul
Carsington era un crai din cap pân-n picioare...dei Mirabel nu mai
vzuse niciodat unul care s arate atât de impuntor. -Ei
bine,atunci e altceva,spuse ea. Noapte bun,domnule Carsington.
Se întoarse i clri înapoi spre cas.Spre surprinderea ei,Mirabel îi
gsi tatl
plimbându-se prin vestibul când intr.De regul,el îi lua
ceaiul în bibliotec, într-o pauz de lectur,apoi trecea în ser
s le spun noapte bun plantelor de- acolo. -Vai de mine.N-ai putut
s-1 convingi,spuse tatl.Mirabel îi ls boneta ud i
închipuise un astfel de deznodmânt.Fcuse o presupunere incorect
despre Lord Gordmor care se putea dovedi dezastruoas.N-ar fi crezut
niciodat c va fi atât de insistent.Greise,i era prea târziu s-i
repare greeala. Nu putea decât s- i învee lecia. Îi
bazase calculele pe informaii insuficiente. Nu avea de gând s
repete greeala a doua oar.Aa c,dup ce îi scoase hainele umede,se
tersese i se îmbrcase cu o cma cald de noapte curat i un halat
deasupra,merse în salonul ei.Se aez comod într -un scaun,în
faa emineului,i îi scrise lui Lady Sherfield în Londra.Dac era ceva
ce mtua Clothilde nu tia despre domnul Carsington, atunci acel
lucru nu merita tiut.
-Se spune c domnioara are un caracter neobinuit,domnule.Trebuie s
fie aa ca s poat administra o proprietate atât de mare i afacerile
tatlui su. Alistair se întoarse spre servitor. -Proprietatea
e administrat de domnioara Oldridge? -Ea se ocup de tot.Mi
s-a spus c administratorul de drept nici nu îndrznete s respire fr
s-i cear întâi permisiunea.Domnule,v simii bine? Poate ar trebui
totui s v aduc nite vin.Sau o butur cald-nu vrei s riscai o rceal
acum c avei atâtea de fcut. Dei nu se simea ru,Alistair îi ls
valetul s-i pregteasc o butur cu lapte cald i alcool.Dup ce valetul
plec,stpânul su se folosi de acest timp ca s digere ceea ce tocmai
auzise.Fata cea curioas i prost îmbrcat,cu prul de culoarea
focului,administra una dintre cele mai mari proprieti din
Derbyshire. -Ei bine,cineva trebuie s o fac,murmur el dup un
timp,când gsi în sfârit o perspectiv relativ limpede asupra
situaiei.El nu se ocup de nimic altceva,asta e limpede.Mi-a spus i
ea: dac n-are de-a face cu botanica, tatl ei nu e interesat.
îl simi pe Crewe în apropiere cu butura. -Pardon,domnule?
spuse valetul. -Câi ani are? întreb Alistair .Sunt sigur c nu
e doar o fetican. Nici o fat n-ar
putea...Dumnezeule,de ce nu mi-am dat seama? Cltin din cap i
lu cupa de la valet.i-au spus cumva servitorii i câi ani are
domnioara Oldridge? -Treizeci i unu,spuse Crewe.Butura pe
care o sorbise Alistair o lu pe un drum greit.Se înec,începu s
tueasc,apoi râse.N-avea ce altceva s fac.Era o glum prea bun.
-Treizeci i unu,repet el. -Împlinii luna trecut,domnule.
-Credeam c e doar o fat,spuse Alistair.Oricine ar fi crezut asta. O
fat slbu,cu pr auriu,ochi mari i albatri i un zâmbet...Îi
coborî privirea, iar propriul zâmbet
dispru.Doamne,ajut-ne.Canalul...totul...depinde de ea.
trsurilor care plecau i soseau.Când intrar în sat îns,strada era
linitit.Soarele se ridicase pe cer i se întrevedea din când în când
printre nori,fcând s sclipeasc râul i casele vruite care se înirau
lipite de deal. Dei Mirabel tia satul la fel de bine ca pe
proprietatea familiei sale,frumuseea de aici o surprindea de
fiecare dat. Dealurile se ridicau abrupt din râul Derwent,iar
la fiecare coti tur se vedeau piscurile din High Tor.Semna cu
un castel,cu un zid înverzit i petice de iarb care îmblânzeau
pietrele cenuii. Staiunea în sine era curat i drgu.O mic
poriune din Museum Parade Street era înesat cu vile,magazine i
muzee,iar vilele se întrevedeau printre copacii de pe dealurile din
jur.De cealalt parte a drumului,grdinile coborau pân aproape
de râu.Drumul urma meandrele apei,înconjurând munii,apoi ridi-
cându-se în spatele Piscului lui Avraam.Era uor s te caeri pân la
Pisc,iar Mirabel o fcuse în toate patru anotimpurile.Ori de câte
ori grijile ameninau s o copleeasc,urca acolo i se lsa linitit de
peisaj. Astzi se gândea la multe lucruri,iar dispoziia îi era
tulburat peste msur.Dar nu avea timp s se lase pe mâinile Mamei
Natur. în schimb,Mirabel ls trsura pe mâna servitorului,ii
trimise slujnica,pe Lucy,s fac nite comisioane i porni spre
intrarea hotelului Wilkerson. Odat ajuns înuntru,întreb de
domnul Carsington.Domnul Wilkerson se grbi spre ea. -Cred c e înc
în pat,domnioar Oldridge,spuse el. -Înc în pat? repet ea.Dar e ora
prânzului. -Abia a trecut de unsprezece i jumtate,drag
domnioar,spuse el. Apoi,Mirabel îi aminti c cei din înalta
societate rareori se trezeau înainte de
Prin urmare,Mirabel f u condus într -o sufragerie
separat,departe de sala de mese i de taverna plin,i în câteva clipe
pâinea prjit i ceaiul îi fcur apariia.Dup ce îi goli farfuria i
ceainicul,Mirabel se simi ceva mai linitit. Când domnul Wilkerson
intr i o întreb dac mai dorea ceva-ou,poate,i câteva felii de unc
Mirabel îi ceru în schimb cea mai detaliat hart local pe care o
avea.Domnul Wilkerson o asigur c avea destule astfel de hri,de fapt
o colecie la fel de bun ca în orice magazin din Londra,inclusiv
câteva colorate de mân.Îi dorea ca harta realizat de Corpul de
Infanterie s fi fost i ea gata,dar nu era aa. -E
pcat,domnioar Oldridge,spuse el. Noile hri vor fi trasate
foarte tiinific. Mirabel ceru s vad ce avea,iar domnul
Wilkerson îi aduse hrile.Câteva erau suficient de detaliate pentru
ce avea de gând; le întinse pe mas ca s le compare,dei nu plnuia s
le studieze amnunit pân nu se întorcea acas. îns Mirabel
semna cu tatl su mai mult decât i-ar fi închipuit în anumite
privine.Când rmânea singur-fr nimic care s-i întrerup
gândurile,s o deranjeze sau s o solicite- putea s se piard în
ceea ce fcea la fel ca i btrânul domn Oldridge.Timpul trecea,iar
Mirabel îi ddu jos întâi boneta,apoi
pelerina.Trecur dou ore de când venise,iar Mirabel era
înc aplecat deasupra hrilor ,cutând o soluie la problema
cu care se confrunta. Cam la aceeai or,domnul Wilkerson era
afar,în curte, bârfind cu un pota. Prin urmare,nu vzu c
domnul Carsington coborâse i se îndrepta spre salonul privat
pe care i-1 rezervase ca birou.Din moment ce domnul Wilkerson nu
era acolo s-1 informeze,iar domnul Carsington nu întâlni vreun
servitor pe drum,nu tiu cine se afla în sufrageria mic.Ua
sufrageriei era deschis,iar Alistair privi în treact înuntru când
trecu pe lâng ea i descoperi un posterior rotund,mic i cu siguran
feminin.Posteriorul în cauz era îmbrcat într -un material
verde pe care ochiul lui de cunosctor îl remarc imediat,chiar dac
era mult mai
adposturi,cldiri,depozite de cherestea i aa mai departe-ne gândeam
la 25 de kilometri de canal.Alistair trecu lâng ea,la mas.
-De-asta aveai nevoie de o hart? Voiai s studiai traseul mai bine?
Oare v gândii cumva s v schimbai atitudinea fa de planurile
noastre? -Nu,dar am ceva bnuieli legate de Lord
Gordmor ,spuse ea fr s-i ridice
hotrât s ne folosim de poziia familiei mele i de faima mea ca s v
învingem rezistena? Credei c de-asta am venit aici? Ca s ce? Ca s v
cuceresc ranii? Sau poate s-i impresionez cu mreul meu sacrificiu
pentru ar i pentru rege? Vorbind de piciorul su beteag,vocea
lui Alistair se umplu de amrciune. -Lord Gordmor nu are nici
a suta parte din impactul dumnea voastr asupra opiniei celor de
aici,spuse ea.Nu e din Derbyshire.Titlul lui nu e unul vechi,are
abia cincizeci de ani.i nu e nici faimos.Mirabel ridic
brbia. Nu vd de ce v simii jignit. Nu fac decât s v redau
situaia,fapt cu fapt,iar aceste lucruri ar trebui s fie evidente
pentru toat lumea-dei bnuiesc c nimeni altcineva nu vi le-ar spune
în fa. - Nu tii nimic despre Lord Gordmor ,spuse
Alistair din vârful buzelor.Altfel i-ai da seama c nu s-ar dezonora
niciodat s m foloseasc,sau s se foloseasc de poziia mea,ca
s-i duc la îndeplinire cine tie ce plan diabolic. Piciorul lui
Alistair zvâcnea cu putere.Nu- i plcea s stea în aceeai poziie prea
mult timp.Se îndeprt de mas. -N-am spus nimic de vreun plan
diabolic,spuse ea. Par s v plac accentele dramatice,domniile
Carsington.Mirabel se încrunt.Sau poate suntei pur i simplu
poetic.Una-dou astfel de fraze v confer o anumit aur,dar dup prea
multe deja cdei în ridicol.Canalul vostru nu e diabolic,cu
siguran.Dac un pretendent e respins,asta nu-1 face
diabolic,doar nepotrivit. V doare piciorul? -Chiar
deloc,rspunse el,simind un spasm pân sus pe old. i Mirabel se
îndeprt de mas. -tiu c nu se cuvine s observ,spuse ea,dar cu
atât mai puin nu se cuvine s ignor neplcerea cuiva.V micai mai
rigid ca înainte.Presupun c v doare
Nu m-am gândit la asta pân acum.Azi-diminea m temeam c v vom
gsi trupul într-un an.M resemnasem cu gândul c va trebui s v adun
din buci.De ce sunt atât de important? Auzind-o spunând
c îi cutase cadavrul,Alistair uit ce voise s spun.Îi aminti cum
Mirabel plecase de-acas,de la cldur i din lux,i clrise în
noapte,printr-o ploaie de ghea,doar ca s-1 cheme înapoi.Nu-i mai
putea închipui nici o alt femeie-în afar,poate,de mama sa-care s
fac aa ceva.Dar domnioara Oldridge rspundea de întreaga sa
familie,spre deosebire de majoritatea altor femei.Ea era
efa.Canalul depindea de ea cu totul,îi reaminti
Alistair.Trebuia s profite de ocazie pe cât putea,aa c îi for
gândurile s revin pe fgaul lor firesc. -Nimeni altcineva nu-mi va
vorbi sincer,spuse el.Chiar dum- neavoastr mi-ai spus asta acum
câteva clipe.Trebuie s îneleg de ce oamenii se opun proiectului
nostru. -Mai conteaz? spuse ea.Acum c ai venit aici,toate obieciile
se vor topi ca zpada sub soare. -Dar nu aa voiam s mearg
lucrurile.Mirabel îi arunc o privire sceptic.- Atunci n-ar fi
trebuit s venii.Alistair se întoarse cu spatele i privi
pe fereastr fr s vad nimic pân ajunse la zece. -Domnioar
Oldridge,trebuie s v spun sincer c m facei s vreau s-mi smulg prul
din cap. -M întrebam ce-i asta.Alistair se întoarse brusc.
-Ce s fie? -Furtuna.M simeam de parc se stârnise
furtuna aici,în camer.Dar nu erai decât dumneavoastr.Avei o
personalitate remarcabil,domnule Carsington.De ce v fac s vrei s v
smulgei prul din cap? Alistair o privi exasperat.Coada ei
moale coborâse la nici un centimetru de urechea ei. Se îndrept de
spate i se îndeprt de fereastr,merse la mas,lu o mân de ace de pr i
înaint spre ea. -V-ai pierdut mai toate acele de
pr ,spuse el.-Ah,mulumesc,spuse Mirabel,apoi întinse
mâna.Alistair ignor mâna întins,ridic coada,o rsuci,o aez la
locul ei i o prinse cu acele.Mirabel rmase locului,privindu-i fix
lavaliera. Prul ei slbatic era moale ca mtasea.Degetele lui nu
voiau decât s se piard
mâinile,apoi iari chipul.În rest nu se clinti nici un pic, ci rmase
uitându-se la Alistair cu o expresie la fel de intens ca aceea cu
care vrul lui Alistair studia hieroglifele egiptene.
-Îmi...distrgea atenia,spuse el printre buzele strânse.Prul
dumneavoastr. Coafura vi se stricase.Expresia ei nu se
schimb. -Nu puteam...gândi,adug patetic Alistair.Dar asta nu
era o scuz.Un gentleman nu i-ar fi permis niciodat aa ceva,decât
poate cu o rud foarte apropiat sau o amant.Nu-i venea s cread c o
fcuse.Dar nici nu s-ar fi putut abine. Se hotrî s-i foloseasc
mintea-sau ce-i mai rmsese,oricum-ca s se scuze cum se
cuvine.Mirabel spuse îns,înainte ca Alistair s apuce s-i adune
gândurile: -Deci asta v supra atât de tare.Ei bine,n-ar trebui s m
surprind.Cineva care pleac în toiul nopii prin
ninsoare- pentru c n-are haine în care s se schimbe- triete
dup standarde de îmbrcminte care n-au nimic de-a face cu noi,
muritorii de rând.Mirabel se întoarse i începu s-i strâng
hrile.Alistair gândi cât putea de repede. -i eu am
principii,domnioar Oldridge,spuse el,indiferent dac m credei sau
nu.A vrea s-i conving pe proprietarii de terenuri de aici c merit s
accepte canalul lui Lord Gordmor.A vrea s gsesc o modalitate de a
elimina prile neplcute ale planului nostru sau,dac asta nu se
poate,s ajungem la un compromis acceptabil tuturor. -Atunci
întoarcei-v la Londra i gsii pe altcineva care s susin
propunerea, spuse ea.Dac v închipuii c oamenii vor discuta cu
dumneavoastr ca i cu un om de rând sau chiar i cu orice alt
nobil,atunci fie suntei nebun,fie suntei un
refuz la început s le dea drumul,i le strânse cum se cuvenea,una
câte una.Apoi le aez pe mas,rezistând tentaiei de a pstra una cu
care s o pocneasc.Mirabel se încrunt i îi coborî
privirea. -Mi-a fost uor s le deschid,spuse ea.Dar când a
trebuit s le strâng, parc au prins via.Presupun c nu le
place s fie închise i e nevoie de un talent special s le
convingi. - Nu e nevoie decât de logic,spuse el.E
simplu. -Atunci trebuie s fie un altfel de logic,nu ce am învat
eu,spuse ea.Dar dumneavoastr suntei colit la Oxford,din câte îmi
amintesc.Dac a fi mers i eu la universitate,atunci a fi tiut i cum
s împturesc o hart. -Momentan îmi doresc s fi învat la Oxford
cum s primesc un rspuns direct la o simpl întrebare,spuse
el.Mirabel îi zâmbi larg,aa cum fcuse i în ziua trecut,înainte s
afle de ce venise.Din moment ce nu-i mai zâmbise decât rece, din
vârful buzelor,de-atunci încoace, Alistair fu luat pe
nepregtite.Mintea lui reacion de parc fusese lovit în cap cu o bât
de crichet. -Vrei s v spun de ce reprezentantul lui Lord
Gordmor n-a reuit s obin sprijinul localnicilor pentru canal,spuse
ea,luân-du- i haina i boneta. Alistair îi adun
gândurile. -Agentul mi-a spus c nimeni n-a vrut nici mcar s
stea de vorb cu el.Peste tot i s-a spus „nu!” i i s-a trântit
ua în nas.Da,vreau s-mi spunei,domnioar Oldridge,din moment ce
susinei c toi ceilali vor fi mult prea impresionai de
persoana mea ca s-mi spun adevrul.Mirabel îi puse
pelerina. - Nu v voi spune nimic,spuse ea.Îi puse boneta
pe cap cu un gest încrâncenat, apoi îi leg repede panglicile.Avei
toate avantajele posibile.Toat lumea v va cdea la
picioare. Nu m atept s vi se opun nici cea mai mic rezisten.
Situaia e deja disperat; n-am de ce s v ofer singura arm care mi-a
mai rmas.O zi bun,domnule Carsington.Mirabel lu hrile i
iei,lsându-1 pe Alistair peste msur de mirat i atât de
descumpnit,încât nu fu în stare decât s o priveasc
îndeprtându-se,cu pelerina strâmb, boneta czut pe o ureche
i posteriorul ei perfect cltinându-se într-o parte i-n
cealalt.
Doamna Entwhistle,care era cu zece ani mai btrân,se mritase i se
mutase în Cromford la puin timp dup ce Mirabel,care avea
nousprezece ani pe atunci, plecase spre Londra i spre primul
ei sezon.Domnul Entwhistle pierise de aprindere la plmâni cu trei
ani în urm.Îi lsase îns o motenire confortabil vduvei sale,astfel c
doamna Entwhistle nu era nevoit s se întoarc la vechea ei
ocupaie. -Ce bine ar fi s am într -adevr o arm,tocmai
spunea Mirabel,Dar domnul Carsington va descoperi în curând care e
problema cea mai spinoas.Toi proprietarii din Longledge se
tem c un asemenea canal ar provoca prea mult deranj pentru
beneficii mult prea mici.Altfel ne-am fi construit propriul canal
cu zeci de ani în urm,când ne-ar fi costat mult mai puin.
-Brbaii care îi fac veacul prin Londra nu pot concepe ce impact ar
avea astfel de planuri asupra comunitilor de la ar,spuse doamna
Entwhistle.Chiar dac cineva i-ar explica problema lui Lord
Gordmor,probabil ne- ar acuza c refuzm progresul din cine tie
ce prejudeci provinciale. -Nu-1 pot învinui cu totul,spuse
Mirabel.Es te vina noastr cel puin în
parte.Dac toi proprietarii i-ar fi spus clar punctul de
vedere reprezentantului lui Lord Gordmor,m îndoiesc c am fi în
aceast situaie acum.Dar nici unul dintre noi nu s-a obosit prea
mult cu el,la fel cum nu ne-au intere sat nici ceilali.
Agentul avea un prestigiu chiar mai slab fa de cel al angajatorului
su,iar
prestigiul lui Lord Gordmor,dup cum Mirabel ii spusese
domnului Carsington, era destul de slab oricum.Agentul avea
statutul cu mult sub cel al lui Lord Gordon,al crui prestigiu era
deja destul de mic,dup cum Mirabel îi spusese domnului
Carsington.Pentru cetenii din Longledge Hill,reprezentantul lui
Lord Gordmor era doar unul din mulimea de speculani care se
perindau prin zon,încercând s-i vând planurile.Nobilimea din
Longledge Hill se compunea în mare parte din oameni conservatori,
îns.Dei canalele se aflau în plin expansiune,aristocraii
consideraser canalul Cromford al domnului Arkwright o iniiativ
dubioas,iar canalul Peak Forest mult prea riscant. Pân acum,cel
puin din punct de vedere financiar,se dovedise c aveau dreptate.Dei
aceste canale îmbuntiser transportul pe rutele lor ,nici unul
dintre ele nu scosese vreun
Sau poate c prul meu 1-a jignit atât de tare c a preferat s-i in
ochii întredeschii. -De ce Dumnezeu crezi c prul tu 1-a
jignit? spuse doamna Entwhistle.E frumos.Mirabel ridic din
umeri. -Prul rocat nu e la mod,mai ales într-o culoare
atât de ciudat,iar el prefer o femeie care arat aa cum se cuvine
din cap pân-n picioare.Oricum nu m coafez elegant nici în zilele
bune. -Pentru c n-ai rbdare s-i lai servitoarea s-i fac treaba aa
cum ar trebui. Doamna Entwhistle purta o bonet din dantel,dar
uviele brunete care ieeau de dedesubt erau perfect aranjate. -Da,ei
bine,nu i-am lsat timp lui Lucy aproape deloc azi-di-minea,aa c
prul mi s-a desfcut,cum era de ateptat.Doamna Entwhistle îi studie
prul lui Mirabel. -Pare s fie în regul acum. -El mi-a aranjat
coafura,spuse Mirabel.E aa de strâns c n-a putea s o desfac decât
cu furca.A vrea s tiu cine 1-a învat s foloseasc acele de pr atât
de
Mirabel îi povesti apoi ce vorbiser btui de lapoviâ,i cum domnul
Carsington îi spusese c n-are cu ce s se îmbrace. -Asta
explic multe,spuse doamna Entwhistle. -tii cum sunt craii,spuse
Mirabel.Toate detaliile trebuie sâ fie la locul lor.Nici nu tii cât
de tare La suprat prul meu.Simeam o furtun în aer .Pân la urm
chiar mi-a spus-o: faptul c aveam coafura rvit îi distrgea
atenia. -Atunci ai deja arma pe care o cutai,spuse doamna
Entwhistle.Ai descoperit o slbiciune la adversarul tu.Mirabel o
privi cu ochi mari. -Ce vrei s spui? -Îi sugerez o
diversiune,spuse fosta ei guvernant.Distrageri atenia.
CAPITOLUL 4 -Un dineu,repet Alistair ,cu o expresie impasibil.
-Vineri,Peste doar trei zile.Ne-au anunat foarte din
scurt,tiu. Sir Roger Tolbert vorbea printre
înghiituri.Buctarul lui Wilkerson le pregtise o mas copioas.Cei doi
brbai mâncau acum în salonul unde se aflase domnioara Oldridge mai
devreme. -D-mi voie s-i spun c nu va fi ceva la fel de mre precum
te-ai obinuit, continu baronetul.I-am spus asta i nevestimii.I-am
spus c eti ocupat.Dar tii cum sunt femeile.Se cramponeaz de
orice.Alistair încuviin cu simpatie, amintindu-i previziunea lui
Mirabel Oldridge: Sir Roger Tolbert i cpitanul Hughes...v vor
invita la mas. Pe moment,cuvintele ei îl supraser,dar dup ce
se despriser,Alistair se hotrâse c scenariul pe care i-1 povestise
Mirabel era prea puin pro babil,având în vedere cât de rece
fusese primit reprezentantul lui Gordy. Acesta era i motivul pentru
care Alistair nu-i scrisese dinainte decât domnului Oldridge
i,având în vedere ce pise predecesorul su,îi rugase viitoarea gazd
s nu spun nimnui cine venea s-1 viziteze. Alistair tia c vestea se
va rspândi repede odat ajuns aici.Se pregtise îns
când nu era de fa cu domnioara Oldridge.Intenionase s se foloseasc
de toate atuurile pe care le avea la îndemân ca s câtige
btlia. Nu se ateptase nici o clip ca dumanul s se
predea din prima clip. Sir Roger venise la hotel cam la o
jumtate de or dup ce domnioara Oldridge
Aa-s femeile.Alistair îi amintea de crizele înlcrimate ale lui
Judith Gilford; el însui tia prea bine c o femeie nefericit îi
putea face soul la fel de nefericit. Cel puin Alistair nu apucase s
se lege pe via de Judy i nu fusese deci nevoit s-o mai suporte din
clipa în care se terminase relaia.Un brbat cstorit,în
schimb,trebuia fie s îndure,fie s se lase alungat din propria
cas.Dac voia s-i câtige respectul lui Sir Roger ,Alistair
trebuia s-i fac soia fericit. -Decât s o supr pe soia
dumitale câtui de puin,spuse Alistair,mai degrab m-a lsa
înjunghiat,tiat,împucat i clcat în picioare de întreaga cavalerie
polonez.Te rog,fii bun i spune-i lui Lady Tolbert c voi fi
onorat s îi primesc invitaia vineri.
Vineri,20 februarie
Dineul era,în esen,aa cum prezisese i domnioara Oldridge.
Alistair fusese invitat într-adevr...s admire turme,animale de cas
i copii,mai ales fete.Sir Roger îl numise pe Alistair „leul din
menajerie”,dar adevratul exponat nu era fiul lui Lord Hargate,
eroul întors din rzboi,ci un stol de fete care abia ateptau s-1
întrein i s-1 seduc.Era o experien cu totul nou. Când
Alistair îi fcuse debutul în înalta societate,nu-i fcuse griji c ar
putea fi momit într-o csnicie. Nu era întâiul nscut al
familiei i,mai mult,era întreinut de tatl su-care nu era nici el
unul dintre cei mai bogai nobili din Anglia.În
plus,Lord Hargate avea înc patru fii de întreinut. Cu
alte cuvinte,Alistair Carsington nu era cine tie ce partid.
Dar lipsa lui de venituri nu contase pentru Judith Gilf ord,care
avea destui bani
pentru amândoi i mult pe deasupra.Ar fi putut s-i fac un
întreg harem...i era chiar pcat c legea din Anglia interzicea
poliandria,fiindc Judith avea nevoie de cel puin o jumtate de duzin
de soi ca s primeasc toat atenia i tot devotamentul pe care le
pretindea.Dar asta se întâmpla în Londra,iar acum Alistair ajunsese
într-o provincie izolat,unde partidele bune erau cam la fel de dese
ca palmierii de cocos.Pe de alt parte,era plin de domnioare tocmai
bune de mritat.La dineul „intim” i „informal” al lui Lady
Tolbert fuseser chemai vreo dou duzini de oaspei.Zece dintre ei
erau domnioare,îmbrcate în cele mai fine rochii i purtându-i prul
în tot felul de coafuri moderne. Toate se strduiau s-1 farmece pe
cel de-al treilea fiu al contelui de Hargate. Ar fi fost unsprezece
cu domnioara Oldridge,dar Mirabel nu era deloc tânr,ci trecuse de
treizeci de ani.Plus c nu încerca s farmece pe nimeni. Toate
celelalte domnioare purtau rochii delicate din muselin alb sau în
culori
Domnioara Oldridge, pe de alt parte, purta o rochie de
mtase gri care prea s fi fost croit de un pastor prezbiterian
pentru bunica lui.Prea hotrât s-1 înnebuneasc pe Alistair.i,în
ciuda deciziei lui Alistair,Mirabel avea succes. Alistair se
hotrâse c,din moment ce Mirabel refuza s coopereze, putea s se
descurce la fel de bine i fr ea.Avea de gând s o priveasc la fel ca
pe o mobil care îi ieise în drum. Nu inteniona s se loveasc de
ea sau s se împiedice-vorbind la figurat aa cum o fcuse pân acum.În
seara asta avea de gând s o ocoleasc cu graie i s se ocupe de
vecinii ei,în schimb.Dac reuea s le câtige suportul,obieciile lui
Mirabel nu ar mai fi contat. Cel puin aa se gândise
Alistair.Dar cum s mai gândeasc limpede,odat ajuns fa în fa cu o
asemenea artare? O vedea limpede; nici un candelabru, nici un
ornament de pe mas nu-i sttea în drum.Domnioarele care se
strânseser în preajm erau uor de întreinut.În orice caz,era
imposibil s-i ia ochii de la apariia îngrozitoare care era
domnioara Oldridge.Decolteul ptrat nu lsa s se întrevad decât un
petic de
piele de pe gât.Mânecile se terminau la încheieturi. Dac n-ar
fi fost talia înalt care îi scotea în eviden sânii i fusta care i
se strângea pe olduri ,formele nu i s-ar fi întrevzut deloc.Rochia
era o risip ocant de mtase scump i croial migloas.Apoi mai era i
prul ei,care era-în dou cuvinte-de nedescris. Servitoarea ei îi
fcuse o crare rigid-i strâmb- prin mijlocul prului ei rocat,
buclat i splendid,îl îndreptase-cu un fier înroit,din câte se
prea-apoi trsese totul înapoi i îl împletise i îl rsucise
într -un coc strâns.O coroni de argint împletit-îndoit
într -o parte-venea s încununeze inuta ei mai mult decât
scandaloas.Alistair nu reui s-i recapete cât de cât linitea decât
spre sfâritul mesei.Începuse s ajusteze cu ochii minii linia
decolteului i s taie mânecile, transformându-le în mânecue pufoase
care se o preau dincolo de umeri.Spre iritarea Iui,se vzu îns
nevoit s renune la acest exerciiu mental când Lady Tolbert îl
întreb dac vizitase Chatsworth.Alistair îi concentr atenia asupra
gazdei sale-care,dei avea o fiic mritat,de o seam cu domnioara
Oldridge,se strduia s par mai tânr i mai modern-i recunoscu c nu
vizitase înc
brbaii i femeile nu erau în numr egal i fiecare sttea unde îi
poftea inima- dei era de la sine îneles c locurile din capul
mesei,de lâng gazd,erau rezervate oaspeilor importani. Dup
câteva manevre discrete,domnioarele bune de mritat ajunseser pe
locurile cele mai apropiate de oaspetele de onoare, în jumtatea de
sus a mesei. Domnioara Oldridge nu fcuse nici o manevr.Ea i
cpitanul Hughes se aezaser lâng gazd la invitaia lui Lady
Tolbert.Cpitanul o privi amuzat pe domnioara Oldridge. -S îneleg c
aceti domni nu foloseau cabine(Dispozitiv asemntor unui car
pe roi,folosit în secolele al XVIII- lea i al XlX-lea de cei
care se schimbau de hainele obinuite în cele în care înotau) pentru
schimbat. Domnioara Curry se înroi pân în vârful
urechilor .Domnioara Earnshaw, lâng ea,ââi din buze.Dar
amândou erau ridicol de tinere,a bia ieite de pe bncile
colii. -Ce comportament plin de nesimire,spuse Lady
Tolbert.Gândete-te ce ocate ar fi doamnele s vad aa ceva.De
acord,înotatul e sntos-dar unde i când se cuvine.S înoi
într -un canal.Cltin din cap.Ce mai urmeaz? Orgii
romane,
-Deci vrei s le lsai lor responsabilitatea? spuse ea,zâmbindu-i
strlucitor ,de parc Alistair spusese ceva romantic,nu
sarcastic.Ei bine,eu,una,m simt uurat. Alistair rmase
prostit,iar Mirabel se întoarse spre gazda lor: -Nu crezi,Lady
Tolbert? -Da,presupun,spuse îngrijorat Lady Tolbert.Dar nu m-am
gândit c vor veni atât de muli strini,iar Sir Roger n-a menionat
asta. -Dar noi suntem deja obinuii cu strinii,spuse cpitanul
Hughes. - Nu e vorba de turiti aici,spuse Lady
Tolbert.Turitii sunt persoane respectabile,cel puin. -Sunt
sigur c i cpitanii de barje sunt respectabili în felul
lor ,spuse domnioara Oldridge.În plus,în comparaie cu
navigatorii,cpitanii vor prea elegani chiar. Lady Tolbert îi
duse o mân la gât. -Dumnezeule mare! Navigatori? -Domnioara
Oldridge se refer la muncitorii care vor spa canalul,spuse
Alistair.Sunt muncitori cu experien.Ar fi vrut s adauge: „ Nu
sunt vagabonzi
sau cine tie ce ciudai”,dar se abinu.N-avea rost s evoce alte
imagini neplcute pe lâng ce-i închipuia deja Lady Tolbert.Domnioara
Oldridge se ocupa deja de asta. - Nu vei angaja muncitori
locali? întreb cpitanul Hughes. -Minerii,tâmplarii i cei care
fac crmizi în zon vor avea destul de lucru,spuse Alistair,dar
trebuie s aducem muncitori cu experien care s sape canalul-
”tietori”,cum sunt numii. -Fr îndoial c Lord Gordmor va
angaja doar companii respectabile,spuse domnioara Oldridge.Caz în
care nu toi muncitorii care vor veni vor fi golani. Ah,i
din câte se pare, povetile cu muncitori beivi i btui pe
care le-am auzit erau totui exagerate. -Beivi? spuse Lady
Tolbert, plind.Btui? -Dac muncitorii sunt tratai prost i
pltii puin, pot aprea revolte din când în când,spuse repede
Alistair.V asigur c eu i Lord Gordmor vom insista ca sptorii notri
s fie bine tratai i pltii la timp. -Sunt sigur c nu vei
accepta s lucreze pentru voi nici un bandit,spuse domnioara
Oldridge.Cel puin nu intenionat.Desigur,vei cere referine pentru
fiecare persoan care va lucra la canal,chiar dac e nevoie de sute i
sute de
public dac s-ar fi întâmplat in realitate,în plus,din tot
materialul care intrase în rochie, putea îmbrca dou femei.Iar
între timp,dumanca se furiase pe la spate i îl atacase
mielete.Alistair o ascultase pe domnioara Oldridge cum îi otrvea
mintea gazdei sale fr s fie în stare s-i aranjeze mcar gândurile,i
cu atât mai puin s descopere antidotul. Îns doamnele
plecaser,iar Alistair se consol cu gândul cât timp fiecare îi turn
vin.Acum avea de-a face doar cu brbai,care cel puin vorbeau un
limbaj uor de îneles.Brbaii jucau dup reguli mai simple,dei
uneori erau mai
brutale.Alistair trebuia doar s joace inteligent.
Nici nu îndrznise s spere c o astfel de costumaie va
continua s-i distrag atenia lui Alistair chiar i dup ce nu o mai
vedea.Doamna Entwhistle era cu siguran un strateg redutabil.
-Am fost foarte uimit,spuse cpitanul.Credeam c se va grbi s repare
pagubele
pe care le-ai cauzat.Pân i Lady Tolbert 1-a privit de parc
btrânul Harry se ridicase din mormânt o clip,iar domnii din
apropiere au prut i ei descumpnii.Dar când domnul Carsington a rmas
singur cu noi, brbaii,nici mcar n-a mai adus vorba de
subiect.i nici n-a dat altcuiva ocazia.Cumva,am ajuns s vorbim
fiecare despre el însui.Optimismul lui Mirabel se risipea cu
fiecare clip. -Despre voi îniv,repet ea. -Despre
turme,recolte,chiriai i braconieri,explic Hughes.Sir Roger s-a
ludat cu ogarii lui.Vicarul ne-a povestit de dovleceii lui
premiai.Am bârfit i am plvrgit de acoperiuri
gurite, porci rtcii i capcane pentru cârtie.Domnul Carsington
trebuie s se fi plictisit groaznic,dar s-a prefcut interesat de
parc povesteam cine tie ce aventuri.Mirabel oft. -O
strategie istea,nu crezi? spuse cpitanul. -Cui nu-i place un
bun asculttor? spuse ea.Cine nu e fericit când vorbete despre sine
i despre propriile griji? Pân s ieii din sufragerie,domnul
Carsington v devenise cel mai bun prieten,sau cel puin asta v-a
fcut s credei.Iar dragul vostru prieten,domnul Carsington,e fiul
lui Lord Hargate.Îmi imaginez ce v-a trecut prin minte: „Ce domn
înelegtor! Ce maniere! Nici vorb s- i dea aere!”
Arkwright din Cromford.Îi pict un întreg tablou verbal:curi
urât mirositoare, muncitori murdari,mine dezolante de crbune,roi
uriae de metal,gropi de zgur,macarale, barje cu
crbune,uieratul i zgomotul infernal al motoarelor cu aburi,norii de
fum negru i iptul nefiresc al sirenelor .Îi aminti c triau
într - unui din cele mai frumoase locuri din Anglia, iar
linitea de aici era comoara lor cea mai de pre.Se întoarse spre
fereastr i art spre peisajul învluit în întuneric de afar.Cu vocea
plin de pasiune,îi aminti vecinului su cât investiser în pmânturile
lor i în cei care locuiau i lucrau acolo.Uit de orice
altceva.Prin urmare,nu observ nici c o a treia persoan li se
alturase pân când o voce groas o readuse la realitate. -Cred
c v e foarte sete dup ce ai vorbit atât,domnioar Oldridge,aa c mi-
am per mis s v aduc o ceac de ceai,mârâi domnul
Carsington.
CAPITOLUL 5 Mirabel se întoarse atât de brusc, încât fu cât pe ce
s-i trânteasc ceaca i farfurioara din mân.Dar domnul Carsington
re-acion rapid.Rnile pe care le suferise în rzboi nu îi afectaser
reflexele cu nimic. -Ceaiul e gata? întreb cpitanul
Hughes.Excelent,simt nevoia unui stimulent. Apoi fugi la
gazd.Mirabel încerc s se liniteasc i primi ceaiul fr s-i tremure
mâinile. -Sper c nu s-a rcit prea mult,spuse domnul Carsington.Am
ateptat puin fiindc nu voiam s v întrerup. -Trgeai cu urechea,spuse
ea. -i asta,încuviin Alistair .Muream de curiozitate s aflu ce
v stârnise atât de tare.Vocea lui coborî foarte
mult,transformându-se într- o oapt adânc, profund.Pulsul lui
Mirabel începu s bat mai tare.Se simea înfierbântat. -V-ai
desfcut multe ace de pr agitându-v aa,spuse Alistair,fr s
ridice
Am vrut s spun c faima i titlul dumneavoastr nu înseamn nimic
pentru mine i nici nu m voi lsa sedus de farmecele pe care le afiai
,deci v recomand s nici nu v obosii.În plus,dei sunt recunosctoare
c ai fcut atâtea sacrificii pentru ar... -V rog s nu aducei vorba
de prostiile astea,spuse el cu o expresie împietrit. Tonul
lui rece nu o intimid.Se obinuise cu brbai care se foloseau de
orice tactic pentru a o face s se retrag sau s renune.Se obinuise
cu brbai care încercau s o fac s se simt neimportant sau
nesigur,sau care îi fluturau în fa semne metaforice pe care scria:
„ Iei afar!” învase s le ignore tacticile. Fusese nevoit
s învee. - Nu sunt prostii i nu-mi închipui de ce ai
spune aa ceva,adug ea.Ai luptat cu curaj.Ai fost rnit i ai rmas
marcat pe via.Dar nu suntei singurul,i nici nu ai suferit cel mai
mult dintre toi.Alistair se încord de parc fusese lovit.Dar în
clipa urmtoare expresia lui se transform în uimire i,încet-încet,un
zâmbet palid începu s înfloreasc pe buzele sale.Postura luî
rigid începu s se topeasc. -O observaie excelent,domnioar
Oldridge,spuse el.Deci nu era jignit. Precaut,Mirabel decise c
domnul Carsington nu avea un caracter întru totul
josnic.Continu: -Dar prerea mea este c cele dou
subiecte trebuie separate. Curajul dumneavoastr din rzboi nu e o
garanie c vei fi înelept în alte
-În orice caz,continu el,cred c nu i-ai refuza înlimii Sale dreptul
de a fi ascultat,cel puin.N-ai vrea mcar s-i putei spune ce
vrei i ce nu vrei? -Ducele de Wellington i-a spus cumva
strategia sa lui Napoleon? rspunse Mirabel pe un ton calm,dei
mintea ei nu era calm i nici limpede fiindc nu mai tia exact ce-i
dorea. -Domnioar Oldridge,nu încerc s cuceresc lumea,spuse
el.Vreau doar s construiesc un canal.Mirabel simi o micare i privi
dincolo de el,observând cu un amestec de uurare i furie c mai multe
domnioare se îndreptau discret spre ei. -Vi se apropie flota,spuse
ea.Alistair nu- i întoarse privirea. -Spunei-mi care e
problema,spuse el.Sau i mai bine,artai-mi: ce ai investit,ce ai
pierdut.Artai-mi ce îi descriai cpitanului Hughes. -N-ai
înelege niciodat,spuse ea. -Credei c nu pot? Ce v-ar costa? Câteva
ore din timpul dumneavoastr?
Sâmbt ,21 februarie
Tusea lui Crewe din acea diminea era tragic i în registru grav,iar
Alistair înelese c valetul su avea iari una dintre renumitele lui
presimiri. Aa se întâmplase i în noaptea de dinainte de
Waterloo,iar valetul susinuse apoi c abominabila catastrof se
întâmplase fiindc stpânul su nu-l luase i pe el în
lupt.De-atunci,Crewe era foarte convins c are puterea de a prezice
viitorul.Tusea cea tragic nu îi tirbi cu nimic buna dispoziie a lui
Alistair,care era vesel,dei se trezise la o or necivilizat,adic la
nou dimineaa.Nu vedea nimic sinistru la acea zi.Deocamdat se
brbierea într -o oaz de soare, amintindu-i întâlnirea pe care
o avusese cu domnioara Oldridge dup cin i simind pentru prima oar
plcere dup...Ei bine,nici nu-i mai amintea cât timp trecuse de când
se simise ultima oar atât de plcut. Îi amintea limpede acel
moment surprinztor de plcere din noaptea trecut.Se simise ofensat
auzind-o vorbind de renume-le pe c are îl dobândise i de rana lui
cea nenorocit,iar ea...Dar Alistair nu tia cum s-i explice exact ce
fcuse Mirabel.Probabil c voise s-1 fac s îneleag c nu era singurul
soldat care se întorsese de la Waterloo,sau care fusese rnit,i cu
siguran c nu el pierduse cel mai mult acolo.Pân i rudele lui
Alistair ,care aveau obiceiul s vorbeasc
vorbre. Noaptea trecut,când stpânul era plecat,valetul
vizitase o tavern unde servitorii locali aveau obiceiul s se
întâlneasc i strânsese în continuare informaii.Aflase de ce
reprezentantul lui Lord Gordmor fusese alungat,iar vestea îi
confirm i impresiile lui Alistair de pân acum,cel puin legate de
situaia din Longledge Hill.Pe de alt parte îns,Crewe nu aflase
nimic nou despre familia Oldridge.
Pentru el,peisajul de aici nu se deosebea de celelalte locuri pe
care i le artase.Privi nepstor tabloul pitoresc,îi asum o expresie
politicoas,dar indiferent,i atept ca Mirabel s termine de
vorbit. Nici mcar nu remarca cât de curat era aerul
aici.i de ce ar fi fcut-o? Aerul plin de fum i de praf de
crbune din Londra îi nenorocise simul mirosului,
probabil.Viaa în Londra îi amorise i celelalte simuri,din
câte se prea.Era surd,mut i orb la frumuseile i bucuriile
vieii la ar. Mirabel îi pierdea timpul cu el.Fusese o
proast s-i închipuie c l-ar fi putut face s îneleag ce încerca s
apere aici.O voce joas vibr în aer ,fcându-se auzit prin valul
de frustrare i resentimente din mintea ei: -Dac
administratorul dumneavoastr e atât de incompetent,domnioar
Oldridge,de ce nu cutai altul? îl pstrai din motive sentimentale?
Doar nu îl credei competent,când are nevoie de atâtea
îndrumri.Mirabel îl pironi cu
tonul lui nu se schimbase prea mult,Mirabel nu ratase amrciunea
care i se strecurase în voce.Îi studie chipul,dar domnul Carsington
era cu garda sus,iar chipul lui prea sculptat,fr s trdeze
nimic. -Suntei impulsiv,adic,conchise ea.sta e defectul de
care încercai s scpai. -Ce bine ar fi dac ar fi doar
asta,spuse el.M tem c nu sunt ireproabil,cum sunt ceilali din
familia mea,i nici nu voi fi aa vreodat. -Sper c nu,spuse
Mirabel.i aa cauzai destule probleme,cu toate neajunsurile de care
spunei c suferii.Alistair era o problem mult mai mare decât se
ateptase Mirabel.Excursia lor era inutil.Alistair n-ar fi îneles
niciodat ce reuise Mirabel s fac aici,i cu atât mai puin ce
sacrificase pentru asta.N-ar fi îneles de ce se obosise
atât.Mirabel nu tia ce s-i spun de administrator ,de ce îl
inea din scurt. Nu voia s readuc în discuie lucruri care se
întâmplaser cu atâia ani în urm,sau s-i împrteasc temerile ei,dei
era sigur c erau complet iraionale.Toate acestea erau problemele
ei, iar el era un strin,un strin nscut în Londra.Era incapabil s
vad vreo valoare într -un loc ca Longledge Hill,aa c n-ar
fi îneles niciodat cât ru putea face canalul pe care îl
propunea. Dar nici mcar asta nu era problema cea mai gravâ.În
timp ce domnul Carsington privea fr s vad,Mirabel vzuse o clip omul
din spatele aparenelor .Ceea ce o fcuse s vrea s afle mai
mult. Mirabel tia c e un semn râu.Îi impuse S nu mai insiste cu
asta. -Ai vzut destul din Longledge Hill? spuse ea. Ne
putem întoarce oricând vrei. -M îndoiesc c am vzut
destul,spuse el. -Foarte bine.Mirabel o îndemn pe Sophy
înainte.Ar msarul i clreul su o urmar îndeaproape,iar grjdarul
ei,Jock, porni discret dup ei.
Între timp,Alistair îi regreta ultimul impuls.Începea s-i doreasc s
n-o fi provocat pe domnioara Oldridge s-i arate
împrejurimile,îl fcea s se simt groaznic de confuz,iar de data asta
nu era doar din cauza hainelor pe care le
adânci i obstacole mai periculoase.Domnioara Oldridge clrea fr nici
o problem pe iapa ei nervoas,numit Sopby. Armsarul lui
Alistair era puternic,ce-i drept,i mult mai placid. Cu alt
ocazie,Alistair ar fi preferat un cal nu chiar atât de blând. Acum
îns,avea toate motivele s-i pun gândurile la îndoial. Da,era
impulsiv i se arunca cu capul înainte-dar nu-i punea în pericol
decât propria via. Niciodat nu riscase viaa altcuiva,fie
el om sau animal. Noaptea trecut îns fusese o excepie
izbitoare.Clrise pân la hotel pe o ploaie îngheat i riscase
viaa calului pe care îl împrumutase de la domnul Wilkerson,lucru pe
care înc nu i-1 iertase.Dac iapa lui ar fi fost puin mai
nesigur, puin mai slab,s-ar fi putut rni grav.Alistair prefera
s nu se gândeasc la cât ar fi suferit animalul sau la ce ar fi
trebuit s fac pentru a-i curma suferina.Gândindu-se înc la greeala
lui,Alistair se lsase sftuit de domnioara Oldridge i îi alesese
unul dintre caii ei ,fiindc animalele crescute aici cunoteau
terenul mult mai bine. -Nu mai e mult,strig Mirabel când
intrar într -o pdurice.Puin mai încolo e o teras de unde se
vede toat valea.Putem s ne odihnim acolo o vreme,apoi vom
porni înapoi. - Nu urcm pân sus? Mirabel se
opri,iar Alistair fcu la fel,atent s pstreze o distan sigur de iapa
ei. - Ne apropiem de captul drumului,spuse ea.Mai sus,drumul e
prea abrupt i prea
Un singur tufi cretea dintr -o crptur,aproape de marginea
terasei. De aici,de la înlime,Alistair studie peisajul.Mirabel îi
explic diferena dintre punile negre i cele albe.Cele negre
erau de fapt acoperite de o iarb maronie, dându-le un aspect
sinistru.Punile albe aveau mai mult vegetaie verde-iar unele pri
fuseser stropite cu calcar -,dei în februarie era greu de spus
unde era calcar i unde nu. -Vreau s tii c nu natura a fcut
toate astea,spuse el.Înainte,totul era împdurit. Apoi,marile
mnstiri au început s fac nego cu lân.Nimeni n-a mai plantat copaci
în locul celor tiai,fiindc oile au mâncat totul: lstarii,iarba care
cretea sub copaci,apoi i restul ierbii.Solul fertil s-a erodat i a
lsat doar punile pe care le vezi aici,unde nu mai crete decât iarb
slbatic. -Crezi c arat urât,spuse ea,întorcându-se cu spatele la el
i privind peisajul
Alistair.Asta spune el,i are dreptate.Mirabel îl studie o clip,din
vârful plriei moderne pân în vârful cizmelor înalte de
clrie. -Îneleg de ce suntei scump,zise ea.Alistair îi spuse c
Mirabel nu vedea nimic în neregul cu hainele lui.Nimeni nu i-ar fi
putut gsi vreun cusur .i totui simi c se înroete fiind studiat
astfel,ceea ce îl înfurie. Vzu c cizmele lui lustruite erau
pline de noroi,iar tivul hainei nu era drept cu totul.Din cauza
piciorului,nu era niciodat sigur c hainele lui atârnau aa cum ar fi
trebuit.Blestematul de picior,strica totul. Era sigur c devenise
mai scurt decât cellalt,indiferent ce îi spunea croitorul su.Îi
dorea s fi purtat o hain de clrie pentru ca diferena s nu se
vad.Mirabel îl privea întrebtoare. -Nu e vorba doar de
hainele mele,spuse el. -Nu,sigur c nu,spuse ea.Mai sunt i
balerinele cele scumpe. -Da,e vorba de astfel de lucruri.Plus
c am fost dat în judecat.i au mai fost i povestea de la
bi.i...Ah,dar lista e enorm de lung. -Ai fost dat în
judecat,repet ea.Povestea de la bi.Ei bine,devenii tot mai
complicat pe zi ce trece. -Dar vreau s m îndrept,spuse
Alistair.Canalul e un proiect cu totul respectabil. -Dar spunei c
valetul dumneavoastr are presimiri negre. -Nu legate de
canal,ci legate de mine. Crewe are de multe ori astfel de
presimiri. Crede c visele lui prezic viitorul.Alistair îi
povesti de visul lui Crewe cu stânca i cu lumina stranie,i
despre cum valetul avusese acelai vis înainte de Waterloo. -Dac se
întâmpl cumva s cdei,spuse ea dup ce Alistair termin de vorbit,
s-ar putea s v rupei gâtul.V-ar fi destul de greu,în schimb, s v
înecai.Cel mai mare curs de ap din împrejurimi e Briar
Brook ,care nu e destul de adânc. -Atunci voi fi în siguran
urcând dealul alturi de dumneavoastr,spuse el. -Ba nu,vei fi în
pericol,spuse ea.Dac ar fi ceva sigur ,ai fi la fel de
plictisit de idee ca i de tot ce ai vzut pân acum. -Credeai c
m plictisesc? Alistair zâmbi la rândul lui.Ei bine,atunci poate c
nu suntei atât de istea cum v credeam.
CAPITOLUL 6 Ochii aurii ai domnului Carsington strluceau,iar
zâmbetul lui-un zâmbet
plin,care nu se asemna nici pe departe cu cele dinainte-avu
un efect devastator. Mirabel îi întoarse grbit privirea i începu s
se caere,zicându-i vreo dou în sinea ei.N-ar fi trebuit s lase
conversaia s alunece spre un subiect atât de
ceilali brbai de teapa lui din Londra,pe care Mirabel îi întâlnise
de atâtea ori,înfumurarea aristocratic i se prea la fel de stranie
ca i pasiunea tatlui su
pentru felul în care se reproduceau lichenii. Dar domnul
Carsington avea i un punct slab: nu era chiar atât de sigur
de sine pe cât ar fi vrut s par. Mirabel nu se înelase doar
în aceast privin.Faptul c domnul Carsington prefera s nu se
discute despre faptele lui din rzboi nu se datora modestiei,false
sau nu.Subiectul îl fcea s se simt într -adevr neplcut.Mirabel
se întreb de ce.Îi dorea s afle motivul, pentru c astfel l-ar
fi putut ajuta. în plus,dei prea extrem de vanitos i se preocupa
excesiv de felul în care arta,Alistair nu era deloc mulumit
de el însui. Mirabel nu ajunsese la aceast concluzie pentru c
Alistair îi spusese c vrea s se schimbe.Pân una-alta, brbaii-i
mai ales craii i cuceritorii-aveau obiceiul s liniteasc femeile
pro-miându-le c voiau s se schimbe.Pân i tatl ei fcea asta,cam de
dou ori pe an,cu inteniile cele mai sincere-de care uita în clipa
în care ddea de un nou mister botanic.
nou,dintr-o greeal intenionat. -O idee bun,fu de acord
Alistair.i eu ar fi trebuit s fiu mai atent unde pun
piciorul.Dar eram prea prins de frumuseea peisajului.
La dreapta,la stânga i înainte,” peisajul” se compunea
din copaci,pietre calcaroase,tufiuri jerpelite i noroi.Singura pat
de culoare în mijlocul nuanelor posomorâte de maroniu venea de la
un pâlc de plante perene care cretea ceva mai încolo. -Dac ar
fi doar peisajul,n-ar merita s urcm pân la capt,spuse ea. - Nu
i de unde îl privesc eu,spuse el. Mirabel se simi cuprins de un val
de cldur.Înelese ce voia s spun Alistair de fapt.În cele dou
sezoane pe care le petrecuse în Londra învase i cum s detecteze o
insinuare.Se prefcu îns c nu înelegea,dei nu se putea mini i pe
sine; tia c vorbele lui o descumpniser.Trecuse atât de mult timp de
când un brbat atât de chipe fcuse o insinuare necuviincioas
la adresa ei.Uitase cât de plcut era.O voce slab,dar
insistent,încer ca s se fac auzit în mintea ei. Mirabel îi
aminti cât de agreabil fusese Alistair cu brbaii noaptea
trecut. -Ar fi mai bine s fii atent unde punei piciorul
deocamdat,spuse ea. -Voi încerca s fiu atent,domnioar
Oldridge.Mirabel merse mai departe. -Vorbeam de iubitul
dumneavoastr,spuse el dup o clip. Pe Mirabel nu o deranja
flirtul,nici remarcile necuviincioase. Nu fusese niciodat o
femeie pudic.Dar nu-i putea permite s se lase cucerit de farmecele
lui,i cu atât mai puin n-avea de gând s-i vorbeasc de lucruri care
nu o priveau decât
Poate ar fi mai bine s ne întoarcem.Alistair studie panta
abrupt. -Haide s mai mergem puin.Unde e Briar Brook? -Nu e
departe,spuse ea,dar mai încolo nu mai exist nici o potec,i panta e
mult mai abrupt. -Aa se pare,spuse el.A trecut mult timp de
când m- am crat ultima oar pe un deal i sunt curios dac o mai pot
face.Mirabel ar fi protestat,dar privirea lui jinduitoare o
fcu s ezite.Alistair nu mai era un brbat întreg,iar Mirabel era
sigur c asta îl fcea mult mai furios decât lsa s se întrevad
.Probabil se strduia din rsputeri s lase acea impresie de graie
nonalant.Dar oricât s-ar fi strduit,nu se mai putea mica la fel de
lin i de uor ca înainte de Waterloo. Mirabel îi dorea ca
Alistair s nu se lase afectat de asta.Nimeni nu l-ar fi considerat
slab sau infirm din cauza piciorului beteag. Dar pân i ea tia c nu
se cuvine s vorbeasc despre ceva atât de personal-i oricum Alistair
n-ar fi ascultat-o.În schimb,Mirabel fu de acord s-i continue
drumul.Alistair reui s se caere atât de bine i prea atât de mulumit
de succesul lui,c Mirabel îl conduse mai departe decât
intenionase,Alistair îi spuse c ar fi trebuit s-i dea seama c i un
brbat care chiopta se putea cra peste bolovani sau îi putea ocoli.
-Gândii-v la crabi,spuse el.Apoi,chioptând exagerat,Alistair începu
s mearg în lateral,crându-se cu vitez.Mirabel îi ddu capul pe spate
i începu s râd.În clipa urmtoare simi primele picturi de ploaie.Îl
strig. Alistair nu îi ddu atenie,ci continu s se caere,cu
viteza unui crab.O clip mai târziu,cerul se înnegri i picturile se
îndesir pân se stârni o adevrat urgie. Apoi,Mirabel îl vzu
alunecând,czând i oprindu-se abia în albia pietroas a râului.Rmase
acolo,groaznic de nemicat, pân când Mirabel ajunse la
el.
Pentru o clip,lumea se întunec cu totul.Când Alistair îi reveni,nu
era sigur dac era zi sau noapte,i nici unde ajunsese.Cerul era
înnorat,de culoarea fumului de crbune,i scuipa iroaie de ploaie
îngheat.Închise ochii i încerc s nu se gândeasc la nimic,dar mintea
nu-1 mai asculta. Oare cât de ru era? De câte ori îl ciuruise
inamicul? Cât de repede îi va pierde
oldurile cum se legnau,apoi mai c-i spusese cât de mult îi plcea
s-i priveasc posteriorul.Fiindc erau singuri. Nici un
grjdar amenintor .Jock Grjdarul. -Caii,spuse el. Nu poate
pleca de lâng cai.Se simi din nou înconjurat de fum.În
jurul lui,ipetele oamenilor se împleteau cu cele ale
animalelor .Mirosea a sânge. Sânge de om,sânge de cal? îi
venea s vomite.Atât de dizgraios.
-Ridic-te,idiotule,murmur el.Ajut-i camarazii.Vocea optit a
lui Mirabel, tremurând acum,îl readuse la realitate. - Nu
încerca s vorbeti,domnule Carsington.Haide s ne pstrm forele,vrei?
Jock nu m poate auzi prin furtun,oricum. Avea dreptate.Cine le-ar
fi auzit strigtele de ajutor într-o asemenea urgie? Pârâul îngheat
curgea prin jurul lui i peste el,lovindu-i picioarele de bolovani.
-Trebuie s vd dac i-ai rupt ceva,spuse ea.Dac eti întreg,n-ar
trebui s ne fie greu s te scoatem din pârâu.Întreg,da.Vzuse
mormanul de membre însângerate. Nu voia s-i vad piciorul
aruncat peste ele. -Panseaz-mi rana,murmur el.N-ai de ce s te
agii. -Pstreaz-i forele,spuse ea.O s m grbesc.Mâinile
ei,ferme i încreztoare,îi pipiau gâtul i umerii.Alistair
închise ochii î simi cum întunericul îi reintr în drepturi.Auzea
bubuitul focurilor de artilerie,dar nici chiar tunurile nu puteau
acoperi ipetele muribunzilor .Tremura de durere,iar frigul îi
intrase pân în oase.Se gândi la Kitty,la Gemma i Aimee i Helen,la
patur i calde i mâini
frig.Vorbind,Mirabel îl ajut s se ridice.Totui,chiar i cu ajutorul
ei,procesul dur mult vreme,iar Alistair îi simi trupul micându-se
cu o încetineal care îl înnebunea.Asta, pe lâng durerea
din glezn,care aparent se luase la întrecere cu oldul lui
rnit.i ca i când durerea n-ar fi fost destul,muchii refuzau s-1 as-
culte întru totul i tresreau spasmodic când aveau chef .
Durerea,tremuratul,curentul rapid al apei,pietrele
alunecoase,ploaia care îl orbea i hainele lui ude îl fceau s se
simt ca un olog,adic exact ceea ce se strduise din rsputeri s nu
fie.Alistair fcu un efort de voin ca s se mite,dei trupul lui voia
s renune,iar mintea lui îi dorea pe undeva s-i fi rupt gâtul ca s
nu mai trebuiasc s lupte.Dorina venea din acel loc ruinos cruia nu
obinuia s-i lase frâu liber.Se simea profund dezgustat la gândul c
i-ar putea plânge de mil.Vzuse prin ce trecuser alii i tia c
problemele lui erau, prin comparaie, triviale.Îi spuse c se
cuvenea s fie recunosctor fiindc avea o dom-nioar încpânat de care
s se sprijine,care nu izbucnise în lacrimi i nici nu fugise
panicat,ci îi pstrase calmul i se purtase la fel cum ar fi
fcut-o orice soldat. Cu ajutorul ei,Alistair chiopt pân la un banc
de pietri de pe mal,care nu aluneca la fel de ru ca noroiul.Aici
reui s se caere afar din ap. Dei pmântul era alunecos,iar
panta dealului era mai abrupt acum c o coborau,începur s se mite
mai uor ,sprijinindu-se unul de cellalt ca s-i pstreze
echilibrul.În cele din urm ajunser înapoi la terasa de piatr,unde
Jock era gata-gata s porneasc dup ei.
Mirabel era obinuit s se prefac c are totul sub control.Când venea
vorba de afaceri,trebuia s-i pstreze o aparen calm,chiar dac un
înghe târziu decimase livezile,sau o ploaie prelungit fcuse ca
jumtate din fânul pstrat
criz de isterie.Când coborâse panta abrupt pân la ap,îi auzea inima
btându-i ca un tunet.Ploaia o orbea; nu- i ddea seama dac
pieptul lui se mai mica sau nu.Mâinile ii tremurau atât de tare,c
nu-i putea simi pulsul. Din fericire,domnul Carsington îi
deschisese ochii i,dup o clip,dduse semne c o recunoate.Mirabel se
linitise destul cât s gândeasc,dei mintea îi era înc
înceoat.Gândurile continuar s i se limpezeasc pe drumul spre
Oldridge Hall.Prin urmare, pân ca servitorii s-l ajute pe
domnul Carsington s coboare de pe cal i s-1 întind pe o
targ,Mirabel tia deja c problemele lui nu se reduceau doar la o
glezn scrântit. Domnul Carsington protestase aflând c va fi
dus pe targ,apoi începuse s murmure altceva.Prea s nu-i dea seama
unde se afla.Fcu asta de mai mul