ÎNSOŢIREA RELIGIOASĂ ÎNTRE TRADIȚIE ȘI EVOLUȚIE ......Legibus Libri, II, 19, ediţie...
36
289 ÎNSOŢIREA RELIGIOASĂ ÎNTRE TRADIȚIE ȘI EVOLUȚIE, LEGISLAȚIE ȘI EDUCAȚIE Maria A.Ureche Constantin N. Gheorghiu Abstract: Wedding ceremony was the object of many analysis over time, particulary because of its importance in the life of many couples but also in society where people live their lives. Considering the legislative initiatives on family, not only in Romania, but also on an European level, this paper's aim is to analysze the wedding ceremony over time, respectively the evolution of wedding ceremony in Europe, including contemporary period. This institution of wedding ceremony was marked by periods of time when it manifested, but also by legislative decision markers which legitimized the state in one form or another. On an European level, without any patterns, there are similarities in lawmakeing, but also in the characteristic particularities for each state. The liks between any state and the church are prooved to be essential, especially on the aspect of wedding ceremony. Keywords: wedding ceremony, state, legislation, evolution. I. Aspecte evolutive în timp și spațiu privind cununia religioasă Încă din Antichitate familia era considerată sanctuarul moralei prin care virtuţile private îi iniţiau pe cetăţeni pentru virtuţile publice, dispariţia ei însemnând dispariţia statului (a cetăţii greco- romane şi a divinităţilor acesteia). Căsătoria era instituţia care crea familia şi asigura prosperitatea şi siguranţa statului. În spaţiul indo-european familia era piatra de temelie a comunităţii (având drept scop împărţirea bunurilor 1 , apărarea şi PhD, Senior lecturer, Faculty of Law and Social Sciences, “1 Decembrie 1918” University, Alba Iulia, Romania. Profesor de religie ortodoxă, Școala Gimnazială Gura Humorului, Suceava, Romania. 1 Martine Segalen, Historical Anthropology of the Family, Melbourne, 2002, p. 13.
ÎNSOŢIREA RELIGIOASĂ ÎNTRE TRADIȚIE ȘI EVOLUȚIE ......Legibus Libri, II, 19, ediţie îngrijită de Iohannis Vahleni, Berolini, 1883, p. 93-94. 7 „Videtis igitur magistratus
Maria A.Ureche Constantin N. Gheorghiu
Abstract: Wedding ceremony was the object of many analysis over
time, particulary because of its importance in the life of many
couples but also in society where people live their lives.
Considering the legislative initiatives on family, not only in
Romania, but also on an European level, this paper's aim is to
analysze the wedding ceremony over time, respectively the evolution
of wedding ceremony in Europe, including contemporary period. This
institution of wedding ceremony was marked by periods of time when
it manifested, but also by legislative decision markers which
legitimized the state in one form or another. On an European level,
without any patterns, there are similarities in lawmakeing, but
also in the characteristic particularities for each state. The liks
between any state and the church are prooved to be essential,
especially on the aspect of wedding ceremony.
Keywords: wedding ceremony, state, legislation, evolution.
I. Aspecte evolutive în timp i spaiu privind cununia
religioas
Înc din Antichitate familia era considerat sanctuarul moralei prin
care virtuile private îi iniiau pe ceteni pentru virtuile publice,
dispariia ei însemnând dispariia statului (a cetii greco- romane i
a divinitilor acesteia). Cstoria era instituia care crea familia i
asigura prosperitatea i sigurana statului.
În spaiul indo-european familia era piatra de temelie a comunitii
(având drept scop împrirea bunurilor1, aprarea i
PhD, Senior lecturer, Faculty of Law and Social Sciences, “1
Decembrie 1918” University, Alba Iulia, Romania. Profesor de
religie ortodox, coala Gimnazial Gura Humorului, Suceava, Romania.
1 Martine Segalen, Historical Anthropology of the Family,
Melbourne, 2002, p. 13.
Young People in Church and Society
290
aducerea sacrificiilor pentru divinitile casnice etc.), cstoria
reprezentând un ritual de trecere dar i de iniirere2. În Imperiul
Roman existau forme vechi de cstorie care se finalizau prin
achiziionarea lui manus adic trecerea soiei sub autoritatea soului
sau al capului familiei; cstoria prin sacrificiu ctre Jupiter-
confarreatio; cstoria prin vânzare imaginar-coemptio; cstoria prin
decizie liber-usus. Asemenea tipologii ale cstoriei le înâlnim i la
popoarele din Orient: sumerieni, hitii, egipteni etc.3
Ca i în spaiul oriental, lumea greco-roman considera cstoria ca
fiind strâns legat de familie i de cultul strmoilor. La acetia
ritualurile erau îndeplinite de capul familiei fiind svârite în
apropierea vetrei sacre dar i la mormintele strbunilor aflate în
preajma locuinei familiei. Cstoria în Grecia era un rit familial
plin de semnificaii religioase, fiind un acord între dou familii,
realizat de un intermediar care avea un rol sacru în aceast
ceremonie. Acest acord nu avea nici o valoare juridic, nefiind
transformat într-un contract.
Cstoria era un rit de trecere concretizat în mai multe etape: prima
etap numit εγγυησης, consta într-un angajament prin care soul se
obliga s-i ia partenera de soie. Dac renuna trebuia s înapoieze
zestrea; a doua etap consta în conducerea soiei în casa soului i
aducerea de ofrande zeilor.
Prin urmare, familia antic avea o alt menire în comparaie cu cea
din secolul nostru, ea fiind alctuit dintr-un grup de persoane care
întreinea focul sacru i aducea sacrificii strmoilor. Aceast
mentalitate era întâlnit i la Herodot, care înlocuia termenul de
familie prin cel de cas. Scopul cstoriei consta i în naterea de
prunci, de preferin de parte brbteasc, care s continue ceremonia
sacr i s ofere, în continuare, sacrificii strmoilor, lucru care
reiese din formula sacamental: Ducere uxorem liberum
2 Arnold von Ghennep, The Rites of Passage, London, 2004, p.
123-141. 3 Pierre Sauzeau, André Sauzeau, La quatrième fonction:
altérité et marginalité dans l idéologie des Indo-Européens. Vérité
des mythes, Les Belles Lettres, Paris, 2012, p. 311.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
291
quaerendorum causa4 iar la geci prin παιδιων επ αρτω γνησων ( a lua
de soie pentru a dobândi copii)5. Faptul este evideniat i de legile
din cetile greceti i romane, unde mai marii cetii trebuiau s aib
grij ca nici o familie s nu rmân fr urmai i cultul familiei s
dispar. Prin intermediul operelor sale, Cicero îi îndemna
conaionalii s se îngrijeasc de templele strmoeti6 pentru ca acestea
s nu dispar iar celibatul era sancionat prin legislaia vremii7.
Brbatul avea datoria s oficieze cultul strmoilor, el aparinând
familiei i numai copiii si legitimi, rezultai din cstoria
4 James Parsons, The Ancient Commonwealth, în American Law
Register, vol XX, Philadelphia, 1972, p. 477. 5 Menandru, Dyskolos,
842-844, apud Michael Fontaine, Adele C. Scafuro, The Oxford
Handbook of Greek and Roman Comedy, Oxford University Press, New
York, 2014, p. 623. 6 „Ad divos adeunto caste, pietatem adhibento,
opes amovento. Qui secus faxit, deus ipse vindex erit. Separatim
nemo habessit deos neve novos neve advenas nisi publice adscitos;
privatim colunto quos rite a patribus <cultos acceperint>.
<in urbibus> delubra habento. Lucos in agris habento et Larum
sedes. Ritus familiae patrumque servanto. Divos et eos qui
caelestes semper habiti sunt colunto et ollos quos endo caelo
merita locaverint, Herculem, Liberum, Aesculapium, Castorem,
Pollucem, Quirinum, ast olla propter quae datur homini ascensus in
caelum, Mentem, Virtutem, Pietatem, Fidem, earumque laudum delubra
sunto, nec ulla vitiorum sacra sollemnia obeunto. Feriis iurgia
<a>movento, easque in famulis operibus patratis habento,
idque ut ita cadat in annuis anfractibus descriptum esto. Certasque
fruges certasque bacas sacerdotes publice libanto <hoc>
certis sacrificiis ac diebus” Marcus Tullii Ciceronis, De Legibus
Libri, II, 19, ediie îngrijit de Iohannis Vahleni, Berolini, 1883,
p. 93- 94. 7 „Videtis igitur magistratus hanc esse vim ut praesit
praescribatque recta et utilia et coniuncta cum legibus. Ut enim
magistratibus leges, ita populo praesunt magistratus, vereque dici
potest, magistratum esse legem loquentem, legem autem mutum
magistratum... Censoris populi aevitates suboles familias
pecuniasque censento, urbis templa vias aquas aerarium vectigalia
tuento, populique partis in tribus discribunto, exin pecunias
aevitatis ordinis partiunto, equitum peditumque prolem discribunto,
caelibes esse prohibento, mores populi regunto, probrum in senatu
ne relinquonto. Bini sunto, magistratum quinquennium habento eaque
potestas semper esto, reliqui magistratus annui sunto” Marcus
Tullii Ciceronis, op. cit., III, 2, 7, p. 162-167.
Young People in Church and Society
292
religioas, puteau continua acest cult, trebuind s ofere strmoilor
prânzul funebru8.
Prin urmare cstoria la romani i la greci avea un caracter sacru, de
iniiere în cultul strmoilor. Nu ni s-a pstrat nici un document
privind cstoria civil, romanii i grecii nu cunoteau termenul de
ofier de stare civil. Actele pe care le încheiau la cstorie erau
dotale i cuprindeau zeastrea soiei, care se putea despri foarte
uor, prin refuzul de a oferi ofrande focului sacru i zeilor casei9.
La greci, cstoria (γαμος) era denumit i τελος care însemna unire
sacr10 iar la romani era structurat în trei acte: traditio,
deductio in domum i confarreatio11. Soia era condus în faa vetrei
sacre unde Penaii i strbunii a cror imagini erau pstrate sub forma
unor mti din teracot primeau libaiile. Aceasta mânca din pani
farreus, simbolizând împrtirea dreptului divin cu cel uman:
“Nuptiae sunt divini juris et humani communicatio”12. Cstoria era
pentru soie o transformare major, ea devenind filiae loco,
aparinând familiei soului13.
Astfel, în dreptul roman, cstoria consta în transferul lui manus,
membrii familiei fiind sub autoritatea lui pater familias (pater la
romani fiind cel mai btrân supravieuitor al familiei) iar copiii
legitimi (matrimonium iustum) erau sub aceeai autoritate patern14.
Astfel, familia ca numr de persoane era, prin lege, potrivit
juristului Ulpian, subiectul puterii (potestas) unei singure
persoane:
8 William Smith, A Smaller Dictionary of Greek and Roman
Antiquities, London, 1868, p. 250. 9 Graham Anderson, Greek and
Roman Folklore: A Handbook, Greenwood Press, London, 2006, p. 147.
10 Henry George Liddell, Robert Scott, Henry Drisler, A
Greek-English Lexicon, volumul IX, 1883, p. 1539. 11 James Parsons,
op. cit., p. 470. 12 Bruce W. Frier, Thomas A. J. McGinn, Thomas A.
McGinn, A Casebook on Roman Family Law, Oxford University Press,
New York, 2004, p. 89. 13 Ibidem, p. 288. 14 Ibidem, p.159,
298.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
293
pater familias, mater familias (dac soia era subiectul lui
manus)15. Descendenii i cei care erau adoptai depindeau legal de
pater familias fiind alieni iuris. Dup Ulpian, familia reprezenta
legturile între persoanele libere care aveau un strmo comun.
Juristul Gaius afirma c urmaii devenau sui iuris dup moartea lui
pater familias iar cel mai în vârst descendent devenea imediat
pater16.
În epoca imperial conceptul de cstorie cuprindea i un contract
dintre dou persoane libere pe baza principiului nuptiae consensu
contrabentium fiunt adic consimmântul este cel care face nunta.
Astfel convieuirea cu o femeie liber nu însemna concubinaj ci
cstorie.
În aceast perioad de început a cretinismului cetenii romani cretini
încercau s respecte legile Imperiului dup cum reiese din Epitola
ctre Diognet17. Dei în primele secole nu exist nici un document
care s ateste o slujb a cstoriei, totui hotrâri ale sinoadelor
cuprindeau canoane cu privire la cstorie iar din
15 „Familiae appellatio refertur et ad corpores cuiusdam Familiae
appellatio refertur et ad corporis cuiusdam significationem, quod
aut iure proprio ipsorum aut communi universae cognationis
continetur. Iure proprio familiam dicimus plures personas, quae
sunt sub unius potestate aut natura aut iure subiectae, ut puta
patrem familias, matrem familias, filium familias, filiam familias
quique deinceps vicem eorum sequuntur, ut puta nepotes et neptes et
deinceps. Pater autem familias appellatur qui in domo dominium
habet, recteque hoc nomine appellatur, quamvis filium non habeat:
non enim solam personam eius, sed et ius demonstramus: denique et
pupillum patrem familias appellamus. Et cum pater familias moritur,
quotquot capita ei subiecta fuerint, singulas familias incipiunt
habere: singuli enim patrum familiarum nomen subeunt. Idemque
eveniet et in eo qui emancipatus est: nam et hic sui iuris effectus
propriam familiam habet. Communi iure familiam dicimus omnium
adgnatorum: nam etsi patre familias habent, tamen omnes, qui sub
unius potestate fuerunt, recte eiusdem familiae appellabuntur, qui
ex eadem domo et gente proditi sunt”, apud ibidem, p. 18. 16 Brian
K. Harvey, Daily Life in Ancient Rome: A Sourcebook, Indianapolis,
2016, p. 45-46 17 Epitola ctre Diognet, V, 1-10, în Scrierile
Prinilor Apostolici, trad. de Pr. dr. Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureti, 1995, p. 413.
Young People in Church and Society
294
scrierile Sfinilor Prini ai Bisericii reiese c existau anumite
binecuvântri, cstoria oficiindu-se dup liturghie.
La sfâritul secolului I i începutul secolului al II-lea cretinii
încercau s se distaneze de ritualurile pgâne, cstorindu-se cu
aprobarea i binecuvântarea episcopului, dup cum reiese din
scrierile Sfântului Ignatie de Antiohia: „Fr episcop nu este
îngduit a se svâri nici cstoria. Trebuie ca cele ce se cstoresc i
cei ce se însoar s fac unirea lor cu aprobarea
episcopului”18.
Caracterul sacru al cstoriei era evideniat i de Tertulian care
afirma c o cstorie realizat fr aducerea la cunotina episcopului
constituia o abatere grav, taina cstoriei era pecetluit prin Jerfa
Euharistic.
Continuând concepia Sfântului Apostol Pavel prin care cstoria
simboliza unirea dintre Mântuitorul Iisus Hristos i Biseric
(Efeseni 5, 32), Prinii Bisericii considerau tinerii cstorii drept
un singur trup în care slluia Duhul Sfânt.
Dup edictul de la Milano (Edictum Mediolanense) din 313 i
libertatea acordat cretinismului încep s apar locauri de cult,
cretinii putând participa la slujbele Bisericii. Astfel cstoria
trece de la un simplu ritual familial la un ritual cretin constând,
în funcie de provincia imperial, din binecuvântarea episcopului sau
a preotului, din velatio nuptialis - înmânarea voalului dup cum
afirma Sfantul Ambrozie, din στεφνωμα (încoronare) în Orient, care
însemna victoria tinerilor asupra patimilor, dup cum afirma Sfântul
Ioan Gura de Aur, patriarhul Constantinopolului sau din dextrarum
iunctio (intrarea mirilor în camera nupial)19 în Apus etc.
În secolul al IV-lea este atestat ceremonia binecuvântrii
coroanelor. Acesta era un obicei practicat în Grecia prin care
tatl, dup ce-i ddea fiica în cstorie, punea pe capetele tinerilor
câte o coroan ca simbol al victoriei. În Armenia, în timpul
patriarhului
18 Sfântul Ignatie Teoforul, Ctre Policarp, 5, 1, în Scrierile
Prinilor Apostolici, trad. de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1979,
p. 188. 19 Jean Gaudémet, Le mariage en Occident: les moeurs et le
droit, Les Éditions du Cerf, Paris, 1987, p. 228.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
295
Narses cel Mare (363-372), preoii binecuvântau coroanele mirilor.
Din Armenia aceast practic a trecut i în Capadocia unde era atestat
la sfâritul secolului al IV-lea. Potrivit Sfântului Vasile cel Mare
i Sfântului Grigorie de Nazianz înaintea cstoriei era oficiat
logodna. Astfel logodna însemna consimtmântul public al persoanei
care era însoit de o garanie a bunei credine, arrha sponsaliciaa
adic arvun de logodn20 urmat de schimbarea inelului, srutul, unirea
mâinilor i binecuvântarea coaroanei21. Sfântul Ioan Gur de Aur îi
sftuiete pe credincioi ca s mearg la preoi “i s se încheie cstoria
prin rugciuni i binecuvântri”22.
Mutarea capitalei Imperiului de la Roma la Constantinopol, dar i
problemele militare, demografice, sociale i economice cu care s-a
confruntat Imperiul, au dus la o scdere a aplicrii legislaiei
imperiale i la o prevalare a dreptului cutumiar. Astfel tiina
juridic ca i disciplin de sine stttoare dispare, în darea legilor
implicându- se imperatorul, autoritile administrative locale sau
episcopii.
În Imperiul de Rsrit era legiferat arrha sponsalicia, constând
într-un contract legal i cu consecine legale23, cstoria fiind
împrit în dou seciuni cuprinzând logodna ( gr. ρραβν- dar,
angajament, sau μνστρα-logodn) i cstoria propriu-zis (gr. στεφνωμα
–încoronare)24.
În timpul lui Justinian (527-565) exista deja obiceiul ca logodna s
fie oficiat împreun cu cstoria, împratul dispunând prin Novelele 77
i 117 ca nobilii s treac în contract dotalicia
20 Gabriel Le Bras, Jean Gaudemet Sirey, Histoire du droit et des
institutions de l'Église en Occident, volumul III, Paris, 1955, p.
523. 21 St. Gregory of Nazianz, Lettres, trad. P. Gallay, Paris,
1967, p. 122-123. 22 Pr. Lector Dumitru Radu, Caracterul
eclesiologic al Sfintelor Taine i problema intercomuniunii, în
Ortodoxia, nr. 1-2(1978), p. 310. 23 Lucien Anné Desclée, Les rites
des fiançailles et la donation pour cause de mariage sous le
Bas-Empire, Louvain, 1941, p. 115. 24 Ibidem.
Young People in Church and Society
296
instrumenta25. Pentru cei sraci cstoria era considerat valid dac
exista oficierea (affectio nuptialis) sau consimmântul
(consensus)26.
Justinian i-a dorit înc de la început, prin Novela 77, ca toi
cetenii cretini s-i înregistreze cstoria la un defensor ecclesiae
(εκδικηση της εκκλησιας)27.
La sfâritul secolului al VI-lea, cstoria împratului Mauriciu
(582-602) oficiat de patriarhul din Constantinopol era prezentat în
documentele vremii ca fiind o tain divino-uman (θεανδρικων μυστηρον
μετδωκεν)28.
Leon al III-lea Isaurul (717-741) întrete caracterul sacru al
cstoriei afirmând c pentru cetenii sraci care nu-i puteau permite
încheierea unui contract, aceasta avea un caracter legal numai dac
existau consimmântul i binecuvântarea Bisericii29.În Ecloga el
distinge dou maniere de cstorie: cstorie scris, înregistrat (γαμος
εγγρφως)30 i cstorie nescris, neînregistrat (γαμος αγραφος),
realizat în Biseric, prin declararea în faa preotului i cu
binecuvântarea acestuia ( νεκκλησα...δι ευλογας)31. Astfel, în
Ecloga 2.9.1 este prezentat viziunea imperial asupra cstoriei, care
era o unire indisolubil a celor care triau în Domnul, brbatul i
femeia formând un singur trup32. Logodna nu mai avea caracterul de
promisiune ci ea era un matrimonium initiatum. De asemenea
Biserica, prin canonul 98 al sinodului Trulan (692) stabilea c o
persoan nu se poate cstori cu alt persoan logodit cu
25 Ibidem. 26 Alexander P. Kazhdan ed., The Oxford Dictionary of
Byzantium, vol. I, New York, 1990, p. 185. 27 A. Arjava, Women and
Law in Late Antiquity, Oxford, 1996, p. 206-207. 28 Theophylactus
Simocattas, Historiae, I, 10, 2-4, ed. C. de Boor, Leipzig, 1887,
p. 57. 29 M. T. G. Humphreys, Law, Power, and Imperial Ideology in
the Iconoclast Era: C.680-850, oxford, 2015, p. 71-73, 250-251. 30
Ecloga Leonis et Constantini, Epanagoge Basilii Leonis et
Alexandri, în Collectio Librorum Juris Graeco-Romani, ed. Carolus
Eduardus Zachariae a Lingenthal, Lipsiae, 1852, p. 6-19. 31 Ibidem.
32 Ibidem, p. 20.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
297
altcineva, considerând-o adulter33. Tradiia este continuat i de
împratul Vasile I Macedoneanul (867-886) care dispunea ca taina
cununiei s fie oficiat de ctre un preot în faa mai multor
credincioi sau martori. În tratatul juridic al împratului Vasile I,
Epanagoga, existau dou alternative pentru cstorie: binecuvântarea i
încoronarea (ετε δι ευλογας ετε δια στεφανματος)34. Binecuvântarea
ecleziastic devenea principalul criteriu pentru validitatea
cstoriei, contractul (δια συμβολαου) fiind opional pentru cei care
nu erau cretini35. În aceast perioad misionarii greci din Bulgaria
practicau binecuvântarea pentru cununie, aceast practic înlocuind
celelalte forme legale36.
Împratul Leon al VI-lea (886-912) prin Novela 89 hotrte ca
binecuvântarea preotului s fie singura cale prin care cstoria s fie
valid, dând curs cutumei relizate de cretini înc primele secole37.
Astfel Leon al VI-lea considera omiterea legalizrii cstoriei
religioase de ctre predecesorii si drept indiferen38. Logodna fcea
parte din actul cstoriei având consecine canonice i legale. În
Novel sunt exprimate clar: “noi ordonm cstoria s fie confirmat prin
evidena binecuvântrii sacre” (“τη μαρτυρα της ιερς ευλογας
ρρωσθαι”)39. Cei care nu îndeplineau aceast procedur i se cstoreau
prin alte forme erau considerai concubini. Aceast hotrâre a
împratului Leon al VI-lea este întrit i în
33 P. P. Joannou, Discipline generale antique, tome I, Les canons
des conciles oecuméniques (II-IX s.), Grottaferrata, 1982, p. 235.
34 Epanogoga 16,1, în Ecloga Leonis et Constantini, Epanagoge
Basilii Leonis et Alexandri, p.106-107. 35 Ibidem. 36 Peter
L´Huillier, Novella 89 of Leo the Wise on Marriage: An Insight into
its Theoretical and Practical Impact, în „Greek Orthodox
Theological Review”, vol. 32, nr. 2, 1987, p. 156. 37 A. Dain, Les
Nouvelles de Leon VI le Sage, Paris, 1944, p. 297. P. L´Huillier,
op. cit., p. 156-162; John Meyendorff, Cstoria perspectiva ortodox,
ediia a doua, traducere de Cezar Login, Cluj Napoca, Editura
Renaterea/ Editura Patmos, 2012, p. 121. 38 P. Noailles - A. Dain,
Les Novelles de Léon VI le Sage, Paris, 1944, p. 295- 296. 39 P.
L´Huillier, op. cit., p. 158.
Young People in Church and Society
298
Novela 100. Aceast hotrâre era aplicabil numai cetenilor Imperiului
exceptând sclavii.
Din secolul al X-lea Biserica ia hotrâri importante referitoare la
cstorie, prin patriarh i sinod, interzicând cstoria a patra40.
Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1055) a continuat tradiia
predecesorului su printr-un τυπικν, rezervând binecuvântarea nupial
episcopului sau preoilor41.
În 1066 patriarhul Ioan al VIII-lea Xiphilinus a prezidat un sinod
prin care situa slujba logodnei ca fiind obligatorie i trebuia
svârit înaintea cununiei. Aceast hotrâre sinodal a fost introdus în
legea civil în luna iunie a anului 1084, de ctre împratul Alexios I
Comnenul, care prin Novela 24 hotra ca logodna s fie oficiat cu
binecuvântarea preotului, separat de cstorie, lipsa acesteia
invalidând cstoria42. Astfel logodna alturi de cstorie cpta statut
juridic, validând cstoria. Prin Novela 35 împratul hotra ca toi
locuitorii Imperiului (aici fiind inclui oamenii liberi i sclavii)
s realizeze cstoria în Biseric, deoarece este un singur Dumnezeu, o
singur credin, un singur botez43.
Dup cderea Constantinopolului sub turci în 1453, domnitorii rilor
române s-au erijat în continuatorii împrailor bizantini, adoptând
ideea de imperium in imperio. Acetia au preluat o parte din
legislaia bizantin i din canoanele ecleziastice, utilizau sigiliul
cu vulturul bizantin bicefal, se cstoreau cu domnie din fostele
dinastii imperiale, fceau numeroase donaii mnstirilor din Muntele
Athos i ajutau patriarhia ecumenic i alte mnstiri de sub stpânirea
otoman, asigurând azil politic refugiailor din Constantinopol i
creând un climat de cultur elin la curile lor. Domnitorii români
erau reprezentai în iconografie cu coroan i
40 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, legislaie
i administraie bisericeasc, vol. II, Editura Institutului Biblic i
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1990, p. 76. 41
V. Grumel, Les Regestes des actes du Patriarchat de Constantinople,
Le patriarcat byzantin, series 1, Constantinople, 1936, 2; 923. 42
K. Ritzer, Le Mariage dans les Eglises chrétiennes du Ier au IX
siècle, Paris, 1962, p. 179-190. 43 P. L´Huillier, op. cit., p.
158.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
299
veminte de basilei, fiind uni de patriarhul ecumenic din
Constantinopol44. Aceast continuitate se observ i în titulatura de
domn (lat. dominus) ca având o putere de sorginte divino-uman. La
curile lor, domnitorii români utilizau sistemul juridic bizantin,
folosindu-se de Ecloga i de regulile juridice i ecleziastice ale
clugrului grec Matthaios Blastares: Hexabiblos, Nomocanonul i
Syntagma (Σνταγμα κατ στοιχεον τν μπεριειλημνων ποθσεων τος κα ερος
κνοσι)45.
Adoptarea legilor bizantine în rile române s-a fcut mult mai uor
datorit caracterului lor general care cuprindea o îmbinare între
dreptul fiscal, canonic, privat etc. Astfel sistemul juridic s-a
caracterizat prin îmbinarea dreptului bizantin cu cel canonic i
cutumiar, concretizat în 1632 printr-o traducere a acestora în
limba român de ctre logoftul Eustatie sub titlul de Pravila aleas46
i
44 Nicolae Iorga, Byzance après Byzance, Continuation de l´Histoire
de la vie byzantine, Bucarest, 1971, p. 253-275; idem, Vasile Lupu
ca urmätor al împrailor de Rsrit în tutelarea Patriarhiei de
Constanlinopole i a Bisericii ortodoxe, în Academia Român.
Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913- 1914), p 207-210; idem,
Muntele Athos în legtur cu rile noastre, în Academia Român.
Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913 -1914), p. 448- 515;
idem, Fundaiile religioase ale domnilor români în Orient, în
Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913-1914), p.
863-870; idem, Donaiile româneti pentru mnstirile din Marea
Marmara, în Revista istoric, nr. 7(1921), p. 143-147 ; idem,
Legturile româneti cu Muntele Sinai, în Academia Român. Memoriile
seciunii istorice, nr. 3 (1932-1933), p. 335- 346; idem, Domnitorii
români Vasile Lupu, erban Cantacuzino i Constantin Brâncoveanu în
legtur cu patriarhii Alexandnei, în Academia Român. Memoriile
seciunii istorice, seria a Ill-a, nr. 13 (1932-1933), p. 140-147;
Valentin A. Georgescu, L'idée impériale byzantine et la réaction
des réalités roumaines (XIVe-XVIIIe siècle). Idéologie politique,
structuration de l'Etat et du droit, în Byzantina, nr. 3 (1971), p
.325; idem, Byzance et les institutions roumaines jusqu à la fin du
XV e siècle, în Actes du XlVe Congrès international des études
byzantines, Bucarest, 1971, p. 103-145. 45 Pan. J. Zepos, Byzantine
Law in the Danubian Countries, în Balkan Studies, 7 (1966), p.
343-356. 46 Cartea este intitulat: Pravil aleas, scoas i tocmit i
dentru multe svinte scripturi cercat i gsit, carea de toi
preaînelepii i bunii credincioi iastecinstit i priimit, pentru c
îndeamn pre toi pravoslavnicii spre
Young People in Church and Society
300
care cuprinde mai multe reglementri juridice privitoare la logodn i
cstorie care erau fcute în Biseric precum i interzicerea anumitor
grade de rudenie la cstorie47. Aceast carte a stat la baza unei
alte opere a mitropolitului Varlaam, eapte Taine, aprut la Iai, în
1744 i care confirm sacralitatea oficierii cstoriei.
Cstoria a continuat s fie o tain divino-uman, un contract religios
aceast concepie fiind întrit i prin hotrârile sinodului de la Trei
Ierarhi din Iai, inut în anul 1642, în timpul domnitorului Vasile
Lupu. Membrii sinodului hotrau ca slujba cununiei s fie inut în
Biseric, deoarece aceasta este o tain.
În anul 1646 a fost tiprit, la Trei Ierarhi, Pravila lui Vasile
Lupu intitulat Carte romîneasc de învtur de la pravilele împrteti i
de la alte giudeae unde exist numeroase dispoziii
cunotiina vieii i celor nedeprin cu tocmala cretintii, tuturor le
arat în toate fealiurile calea pocinii i celora ce pre ceast lume
poftesc s lcuiasc de toate pre voie, le spune cum la ceaea de apoi
vor s fie sufletele lor la mare nevoie i pentru îndrznire s vor
aduce pre sine la mare perire i cu nesocotina vor s- piiardz toat
nevoina,pentru c ceia ce nu vor îmbla pre urma cestora dumnedzieti
învturi,aceia vor s fie ca o turm de oi fr de pstori, cum scrie i
Svânta Evanghelie: C oile ceale de turm îneleg i cunosc glasul
pstoriului su, apud Lucian Predescu, Contribuie la viaa i opera lui
Drago-Eustratie Logoftul, în „Glasul Bisericii”, nr. 28 (1969), nr.
9–10, p. 1027–1069; Alin-Mihai Gherman, Profil cultural. Eustratie
Logoftul, în Un veac de aur în Moldova (1643–1743),
Bucureti-Chiinu, 1996, p. 135- 164. 47 Pravila cuprinde urmtoarele
capitole privitoare la cstoria în Biseric preluate din scrierile
lui Matthaios Blastares, Balsamon i Harmenopulos: „Pentru nunta,
când va s fac netine, cumu s cade s fie amândoo obrazele deopotriv,
ce s dzice de o vârst, dup cum scrie pravila; Pentru rândul nuntei,
cum nu s cade pre svântul Postul cel Mare ca s s fac, nice o tocmal
sau alt legtur”; Pentru nunta cea dintâiu i ce iaste nunta i pentru
nunta ce s chiam cu leage; Pentru tocmala nuntei ce s face fr de
blagoslovenia arhiereului i fr de alte molitve i sviniri, ce s fac
la nunt” apud idem, Câteva observaii despre Pravila aleas a lui
Eustratie Logoftul, în Revista Român, anul LX, nr. 1 (2011), p.
74.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
301
privind familia, statutul juridic al cstoriei i acordarea de
penitene de ctre Biseric48.
În ara Româneasc a fost tiprit sub îndrumarea lui Michele Moxalio,
Pravila Mic (Parvus Codex Iuris), tiprit la mnstirea Govora, în
anul 1640. Aceasta cuprindea învturi privitoare la gradele de
rudenie i la cstorie care trebuia s se fac în Biseric dup taina
Spovedaniei i numai cu “blagoslovcenie” (glava 90)49.
Dup mai bine de un deceniu apare, la Târgovite, Pravila Mare sau
Îndreptarea Legii cu Dumnezeu, un amplu cod de legi de inspiraie
bizantin, dup nomocanoanele lui Manuil Malaxos, Matthaios Blastares
i Alexie Aristen, fiind traduse din limba greac de Andrei
Panoneanu, Pantelimon Ligardi i Ignatiu Petrizi, cuprinzând norme
de drept civil i penal dar i canoane bisericeti. Astfel în glava
198 se hotrte c: “se mai chiam însurarea cce c se împreun i se fac
amîndoi un trup, dup cum au zis domnul nostru Isus Hristos, cu
molitve i cu cununie pre leage de la preot”50.
Potrivit mitropolitului Andrei aguna cstoria era taina care se
svârea în Biseric, înaintea preotului i a credincioilor,
validitatea cstoriei inând de respectarea canoanelor
bisericeti51.
Conform Codului de legi al domnitorului Ioan Gheorghe Caragea
(1812-1818), aprut în 1818, starea civil a fiecrui cetean
48 Carte romîneasc de învtur 1646, ediie îngrijit de Andrei
Rdulescu, Bucureti, Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
1961, p. 257. Aceste canoane sunt întâlnite i în Manualul lui
Manuil Malaxos dar i în Pravila aleas a logoftului Eustatie din
1632 care era în uz la acea vreme. 49 Pravila bisericeasc numit cea
mic, în Coleciune de legiuirile României vechi i celei noui, ed. de
Ioan M. Bujoreanu, vol. III, Bucureti, Tipografia Academiei Române,
1885, p. 111 50 Îndreptarea Legii 1652, colecie îngrijit de Acad.
Andrei Rdulescu, Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
Bucureti, 1962, p. 195. 51 „Validitatea cstoriei atârn dela
observarea prescriselor bisericeti i civile, care sunt astfel de
momentoase, încât neobservându-se acelea, cstoria este invalid i
ilegal, i trag dup sine i nimicirea cstoriei” apud Andreiu aguna,
Compendiu de drept canonic al unei Sântei Soborniceti i Apostoleti
Biserici, ed. a III-a, Sibiu, 1913, p. 53.
Young People in Church and Society
302
al rii Româneti se pstra în registre de ctre mitropolie i episcopii
eparhioi, fiind completate de preoi i protopopi:
„Art. 1 Înscrisurile strii civile slujescu spre dovada celor trei
mai de frunte întemplri ale vieii omului, adic a nacerii, însurrii
i morii sale. Curata ciini a acestor întemplri este neapratu de
trebuini ca se se cunosc starea civil a fiecrui omu, adic loculu i
rangulu ce ine elu între cei-l´ali ceteni i în familia sa ... Deci
de acum înainte se va ine în totu cuprinsulu Valachiei condici
pentru starea civil. Art. 2 Îngrijirea acestei prii este a
Mitropolitului i a Episcopilor eparchioi, quare vor priveghea
stranicu ca protopopi i preoi s o severiasc cu tot scumpetatea cea
cerut de pravil. Fie-ce preotu va fi îndatoratu s alciesc
înscrisurile nacerii, însurrii i a morii celor din enoria sua.
Aceste înscrisuri vor coprinde anulu, luna i dio-a întru quare se
vor alctui, numele, porecla, locaulu, versta i meseria tutulor
celor ce se vor numi într ´ensele; în urm se vor iscli de preotu i
de prile interesate”52.
În Codica ivil a Principatului Moldovei, publicat iniial în limba
greac (Κδιξ πολιτικς του πριγκιπτου της Μολδαβας) la Iai, în anul
1816 sub patronajul domnitorului Scarlat Calimach, tradus i
revizuit la solicitarea logoftului domnesc Costache Conachi care a
prezidat o comisie compus din Petrache Asachi, preedintele
tribunalului din Botoani i juritii Christian Flechtenmacher i
Damaschin Bojinca53, în Partea I, intitulat Pentru dritul
persoanelor, logodna era considerat ca fiind legal numai dac era
svârit în cadrul slujbei cununiei (ιερολογα-ierologhia):
„Art. 64. Logodna este fgduina pentru urmtórea însoçire, i se face
desvêrit sé ne-desvêrit. Art. 65. Desvêrit se face prin íerologie,
i are ma tot aceea putere ca ênsu cununia neputêndu-se deslega fr
de cât pentru cuviinciós pricin. 66. Nedesvêrit se face prin góle
tocmele i dare de arvun atunc când nu urmêz vre u legiuit
îndétorire spre neaprat svêrirea
52 Legiuirea Caragea, Tipografia Naional a lui tefan Rassidescu,
Bucureti, 1865, 205-206. 53 Ioan M. Bujoreanu, Coleciune de
legiuirile României câte s au promulgatu pene la finele anului
1870, Noua Typographie a Laboratoriloru Români, Bucuresci, 1873, p.
556.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
303
nune, ci pricinuesce numa, pagub logodite persóne ace ce se lapd de
cununie fr cuviinciós i drépt pricin”54.
În Manualu de pravila bisericeasc séu legiuir trase din canónele
Sfinilor Apostol, ale Sfintelor Sobóre i ale altor Sfin Prin editat
1851, în în subcapitolul despre nunt i formele ei se preciza
c:
„Nunta este u tan prin care duo feçe învoite adic brbat i muere se
unesc de biseric ca s triasc în tot viaa lor împreun spre rodire de
fi. Nunta nu se svêresce de ct cu priimirea amêndurora feçelor i
binecuvêntarea prinilor lor. Fiind c acest unire se ine i se
întresce prin dragoste i religie, persónele învoite trebue s
mrturisesc aplecarea unuia ctre altul i s împlinésc formele cerute
de biseric. Or-ce brbat înse vrênd a intra în nunta legiuit trebue
mai nainte de tote s aib calitile cerute de biseric pentru a se
însura”55.
Dup publicarea Codului Civil al lui Alexandru Ioan Cuza, cstoria
devenea un act civil, fiind oficiat de ctre funcionari publici ca
ofieri de stare civil, cu toate c, în acea perioad, în multe state
europene (Grecia Rusia, Bulgaria, Muntenegru, Scoia etc.), cstoria
rmânea un act religios.
„Art. 49 Înaintea celebrri cstorie oficiârul stâri civil va face
dou publicaiun, în interval de opt dile, în di de Duminic, înaintea
ue biserice enorie i la ua case comunal. Aceste publicaiun i actul
ce se va încheia întru acésta, vor cuprinde prenumele, numele
profesiunea i domiciliul ambor fiitorilor so, calitatea lor de
major sa minor, i prenumele, numele, profesiunea i domiciliul
tailor i mamelor. Acest act va ma cuprinde i dlilele, locul i ora
în car s'au fcut publicaiunile; el se va înscrie pe un singur
registru, care va fi numerotat i, parafat, precum este prescris la
articolul 28, i care la finele anulu urmez a se depune la grefa
tribunalulu de ântêia, instan. ... Art. 61. În diua otrât de pârile
ce voesc a se însoi, dup espirarea
terminulu de publicaiun, oficiârul stâri civil, în casa comunale,
în presena de patru martur, rude sa strin, va da cetire pârilor de
actele sus menionate, relative la statul civile al pârilor i
la
54 Ibidem, p. 562. 55 Ibidem, p. 798.
Young People in Church and Society
304
formalitile cstorie, i le va ceti capitolul VI, al titlulul Despre
cstori, Despre drepturile i datorie e respective ale soilor; el va
interpela pe fiitori so precum i persónele cari autorisèz cstoria,
de vor fi de f, s declare dac s'a fcut vre-un contract de cstori i,
la cas de afirmativ, data acestu contract, precum i numele i
residina autoritâii, care l'a legalisat. Oficiarul stâri civili va
priimi, dup acèsta, declaraiunea fi-câri pâr, una dup alta, câ
voesc a se cstori. El va pronuna în numele legi câ pârile sunt
unite prin cstori i va redege îndat, act despre acèsta”56.
Prevederile importante privind cstoria din Codul civil al lui Cuza
au rmas neschimbate pân în perioada comunist.
În ceea ce privete Transilvania i Bucovina de sub stpânire strin a
fost aplicat legislaia austriac. Dac la început statul sprijinea
Biserica în oficierea cstoriilor, Iosif al II-lea sub influena
iluminismului protestant, reformeaz statul i diminueaz competenele
ecleziastice privitoare la cstorie i divor, trecându-le în sfera
administraiei civile. Înc din 1786, printr-un decret imperial
privitor la regimul cstoriilor din Transilvania, caracterul sacru
al acestora era omis fiind considerate un simplu contract civil.
Legea a fost abrogat dup moartea lui Iosif al II-lea (20 februarie
1790) i pân în 1894 statul a colaborat cu Biserica în ceea ce
privete legislaia cstoriei, lucru care reiese i din: Legea
cstoriilor (1850), Codul civil austriac (1853), Legea despre
cstoriile catolicilor în Imperiul Austriac (1856). De la 1
octombrie 1895 în Transilvania au fost introduse registrele de
stare civil care erau pstrate de funcionarii publici subordonai
prefectului comitatului care verifica i legaliza aceste registre
pân în 1904 când aceste atribuii au fost transferate în sarcina
notarului. Dup Unirea din 1918 a fost introdus treptat, legislaia
din Principate57.
56 Alecsandru Ion I., Codice civile, Bucuresci, Imprimeria
Statului, 1865, p. 12- 14. 57 Mircea Brie, Reglementri juridice
privitoare la familie în legislaia austriac i maghiar din a doua
jumtate a secolului al XIX-lea, în vol. Politici imperiale în estul
i vestul spaiului românesc, Editura Universitii din Oradea/Editura
Cartdidact, Oradea/Chiinu, 2010, p. 301-310.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
305
II. Cstoria religioas în state membre UE
În Cehia, cstoria religioas oficiat, în condiiile prevzute de lege,
de autoritile bisericeti autorizate în acest scop are efecte
legale. Baz legal o constituie Legea familiei58. În procedura
preliminar, obligatorie în faa organelor statului se examineaz
îndeplinirea condiiilor legate de capacitatea de a încheia cstoria,
precum i existena sau inexistena unui obstacol legal la cstorie
spre exemplu o alt cstorie sau consangvinitate. Cstoria religioas
se oficiaz de persoana autorizat de orice biseric sau societate
religioas înregistrat de stat, în prezena persoanelor care urmeaz s
se cstoreasc i a 2 martori. În termen de 3 zile lucrtoare de la
oficierea cstoriei, preotul oficiant are obligaia de a înregistra
cstoria la biroul de stare civil competent teritorial. Ofierul de
stare civil înregistreaz cstoria în registrul cstoriilor i
elibereaz soilor certificatul de cstorie.
Cstoria se încheie pe baza consimmântului liber i complet al
brbatului i al femeii referitor la încheierea acesteia. Declaraia
se face în faa funcionarului municipal la biroul de stare civil sau
în faa unei autoriti bisericeti. Declaraia se face public, în
cadrul unei ceremonii, în prezena a 2 martori. Cu privire la
castoria religioas, aceasta se oficiaz în locul stabilit de
reglementrile bisericii iar în cazul în care viaa unuia dintre
logodnici este în pericol, cstoria poate avea loc în orice alt
loc.
În Cipru, cstoria religioas are validitate legal i se oficiaz
conform normelor canonice ale bisericii, cu respectarea
prevederilor legale cuprinse în Constituie i în Legea 104(I)2003
privind cstoria. Astfel, conform Constituiei59, în baza art.22, dac
viitorii soi aparin Bisericii ortodoxe greceti sau aceleiai
comuniti religioase, cstoria este guvernat de prevederile din
Constituie. În situaia în care doar unul din viitorii soi aparine
Bisericii ortodoxe greceti, iar cellalt nu aparine acestei Biserici
i
58
http://host.uniroma3.it/progetti/cedir/cedir/Lex-doc/Cz_l-94-63.pdf
(accesat în ianuarie 5, 2016) 59
http://www.kypros.org/Constitution/English/ ((accesat în ianuarie
13, 2016)
Young People in Church and Society
306
nu este membru al Comunitii Turceti, cstoria este guvernat de Legea
104(I)/2003 privind cstoria. Totui, viitorii soi pot opta pentru
cstoria reglementat de Constituie. Dac unul din viitorii soi
aparine unui grup religios, iar cellalt nu aparine aceluiai grup
religios i nu este membru al Comunitii Turceti, cstoria este
guvernat de Legea 104(I)/2003 privind cstoria. Totui, prile pot
opta pentru cstoria reglementat de Constituie. Dac nici unul din
viitorii soi nu aparine Bisericii ortodoxe sau unui grup religios i
nici Comunitii Turceti, cstoria este guvernat de Legea 104(I)/2003
privind cstoria.
În art. 3 al Legii 104(I)/2003, cstoria semnific uniunea, prin
contract matrimonial, dintre o femeie i un brbat, celebrat de un
ofier de stare civil în conformitate cu prevederile acestei legi
sau de un cleric autorizat60 în conformitate cu canoanele Bisericii
ortodoxe greceti sau ale doctrinelor cultelor religioase
recunoscute de Constituie. Cstoria se oficiaz prin declararea
simultan a consimmântului la cstorie de ctre persoanele care
intenioneaz s se cstoreasc i citirea de ctre ofierul de stare civil
a textului legal în acest sens. Declaraia se face în public i
formal, în prezena a cel puin 2 martori, în faa ofierului de stare
civil, care are obligaia de a întocmi certificatul relevant.
Imediat dup celebrarea cstoriei, ofierul de stare civil emite, un
certificat, în 3 examplare, semnat de el însui, de pri i de cel
puin 2 martori. Un exemplar se înmâneaz prilor la cstorie, al
doilea se transmite, în termen de 7 zile, registratorului i cel
de-al treilea se îndosariaz la registrul inut de registratorul de
cstorii. De remarcat faptul c, la cererea persoanei în cauz,
certificatul de cstorie poate fi emis în limba englez. Locul
desfurrii ceremoniei cstoriei poate fi ales de miri
60 Ministrul de interne poate înregistra, la cerere, clerici nou
autorizai sau recunoscui de orice religie, cult sau organ religios,
dup verificarea efectuat de eful cultului recunoscut cruia îi
aparin. Numele clericilor autorizai se înregistreaz într-un
registru special i se public în Gazeta Oficial a Republicii în luna
ianuarie a fiecrui an. În orice moment, ministrul de interne poate
radia din registru numele clericului autorizat, în colaborare cu
eful cultului cruia îi aparine clericul în cauz.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
307
i poate fi la sediul municipalitii sau la locul indicat de orice
alt ofier de stare civil61.
În Danemarca, cstoriile religioase sunt guvernate de Legea privind
încheierea i desfacerea cstoriei62. Cstoriile religioase au efecte
civile legale i pot fi oficiate, în condiiile legii, în cadrul
celor 3 categorii de comuniti religioase: Biserica evanghelic
luteran (Biserica Naional), comunitile religioase recunoscute i
autorizate, alte comuniti religioase i societi cu caracter
religios. Fiecare dintre acestea este guvernat de prevederi legale
specifice. Ceremonia de cstorie se desfoar obligatoriu în prezena a
cel puin 2 martori. Cstoriile religioase oficiate în afara
Bisericii evanghelice-luterane pot fi celebrate de preoii special
autorizai în acest scop de Ministerul pentru probleme religioase,
autorizarea reprezentând o condiie de validitate a efectului legal
al cstoriei religioase.
În Finlanda, cstoria religioas este guvernat de prevederile Legii
privind cstoria63, precum i de normele religioase proprii Bisericii
evanghelice luterane, Bisericii ortodoxe greceti sau comunitii
religioase din care fac parte viitorii soi. Biroul de stare civil
are obligaia de a verifica existena sau inexistena impedimentelor
legale la cstorie. De asemenea, verificarea impedimentelor la
cstorie poate fi efectuat de parohia Bisericii evanghelice luterane
sau a Bisericii ortodoxe greceti, dac viitorii soi sau unul dintre
acetia aparin Bisericii respective. Dac persoana care examineaz
impedimentele la cstorie constat c nu exist nici un impediment
legal la cstorie, aceasta elibereaz un certificat în acest sens.
Certificatul se elibereaz dup expirarea unui
61 Orice persoan care, cu bun tiin, oficiaz sau pretinde c oficiaz
o cstorie fr a avea competena legal în acest sens, comite o
infraciune i este sancionat cu închisoare de pân la 5 ani, cu amend
de maximum 8.500 € sau cu ambele pedepse. 62 The Formation and
Dissolution of Marriage Act,
http://host.uniroma3.it/progetti/cedir/cedir/Lex-doc/Dk_marrig.pdf
(accesat în februarie 3, 2016) 63
http://www.finlex.fi/fi/laki/kaannokset/1929/en19290234.pdf
(accesat în februarie 10, 2016)
Young People in Church and Society
308
termen de 7 zile de la depunerea cererii de examinare a
impedimentelor la cstorie. Totui, dac exist motive întemeiate,
certificatul poate fi eliberat mai devreme. Ceremonia de cstorie,
atât civil cât i religioas, se desfoar în prezena rudelor sau a
altor martori. Ceremonia religioas poate fi oficiat într-o biseric
evanghelic luteran, într-o biseric greceasc ortodox sau într-o alt
comunitate religioas creia Ministerul Educaiei i-a aprobat licena
de oficializare a cstoriilor.
În Germania, pân în anul 2009, conform art.1310 din Codul civil,
cstoria civil era obligatorie. De la 1 ianuarie 2009, conform
modificrilor aduse Legii privind starea civil, cstoriile religioase
au efecte legale. Pentru prima dat dup 134 de ani, cstoria
religioas nu trebuie precedat de cstoria civil. Efectele legale ale
cstoriei religioase sunt mai restrânse fa de cele ale cstoriei
civile. Astfel, cuplurile cstorite religios nu beneficiaz de
dreptul de motenire sau pensie alimentar în caz de divor i nici de
facilitile fiscale acordate persoanelor cstorite civil.
În Grecia, în baza art.1367 din Codul civil64, cstoria poate fi
oficiat atât de autoritile civile competente, cât i de autoritile
religioase. Pân în 1982, cînd a fost adoptat Legea nr.125065, care
a introdus validitatea cstoriei civile, numai cstoria religioas
avea efecte legale. Cstoria religioas poate fi oficiat de preotul
bisericii ortodoxe sau de oficiantul unei alte religii recunoscute
în Grecia. Preotul ortodox care oficiaz cstorii trebuie abilitat în
acest sens de ctre autoritile competente ale bisericii. Independent
de forma cstoriei, civil sau religioas, fiecare din viitorii soi
trebuie s depun dosarul de cstorie la primria locului de domiciliu.
În aceeai zi, cererea de cstorie este afiat la sediul primriei. Dac
viitorii soi domiciliaz într-un ora mare, dosarul trebuie s cuprind
i un exemplar al ziarului local aferent domiciliului
solicitantului, în care s-a publicat anunul de cstorie. În cazul
existenei unui
64 Commission Internationale de l’État Civil, Guide pratique
international de l’état civil - Grèce
http://www.ciec1.org/GuidePratique/index.htm (accesat în februarie
18, 2016) 65 Legea nr.1250/1982 privind cstoria
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
309
impediment la cstorie sau al neîndeplinirii unei condiii legale,
orice persoan poate face opoziie la cstorie. Opoziia, însoit de
elementele de motivare, se face în termen de o sptmân de la
publicarea cererii de autorizare a cstoriei. Dup constatarea
îndeplinirii condiiilor legale necesare pentru încheierea cstoriei
i dup efectuarea publicitii, viitorilor soi li se elibereaz
autorizaia de cstorie.
Orice cstorie religioas66 trebuie transcris în registrele de stare
civil, pe baza prezentrii certificatului eliberat de preotul care a
oficiat cstoria, în termen de 40 de zile de la data celebrrii
acesteia. Funcionarul de stare civil poate înregistra cstoria i dup
expirarea acestui termen, în cel târziu 3 luni de la oficierea
cstoriei. Conform art.31 din Legea nr.344/197667, certificatul de
cstorie trebuie s conin, suplimentar datelor prevzute de lege
pentru toate actele de stare civil, unele informaii, spre exemplu,
în cazul cstoriei religioase, sunt indicate religia i ritualul
celebrrii, numele i prenumele preotului care a oficiat cstoria,
precum i referinele privind autorizaia de încheiere a cstoriei. Dei
legea din 1982 a anulat unele din impedimentele la cstorie prevzute
de Codul civil, pentru cstoria religioas, Biserica Greciei a hotrât
meninerea mai multor impedimente. De exemplu, sunt considerate
impedimente la cstoria religioas: faptul c unul din viitorii soi nu
este ortodox; existena a trei cstorii anterioare; apariia, dup
cretinare, între viitorii soi, a unei relaii strânse de afinitate;
faptul c viitorii soi au fost condamnai pentru adulter, prin
hotrâre judectoreasc (dei adulterul nu mai este incriminat de legea
penal); interdicia la cstorie aplicat preoilor i clugrilor; dreptul
unei femei de a se recstori numai dup expirarea unui termen de 10
luni de la desfacerea cstoriei anterioare.
66 Charalambos K. Papastathis, Greece: A Faithful Orthodox
Christian State. The Orthodox Church in the Hellenic Republic,
International Center for Law and Religious Studies
http://www.iclrs.org/content/blurb/files/Greece.2.pdf (accesat în
februarie 23, 2016) 67 Legea nr.344/1976 privind actele de stare
civil. A se vedea i Decretul prezidenial nr.850/1976 privind
modalitile de aplicare a Legii nr.344/1976
Young People in Church and Society
310
În Irlanda, cuplurile se pot cstori civil sau religios. Cstoria
religioas este recunoscut de lege ca fiind un contract civil. Baza
legal o regsim în legea din anul 2004 privind înregistrarea
civil68. Cstoria religioas se încheie conform tradiiilor i
ritualurilor comunitii religioase creia îi aparin viitorii soi, cu
respectarea condiiilor prevzute de legea civil. Cstoria religioas
poate fi oficiat numai de episcopul, pastorul sau preotul
înregistrat în Registrul oficianilor de cstorii inut de Biroul
general de stare civil i autorizat în acest scop de registratorul
general. În registru figureaz atât ofierii de stare civil, cât i
membrii comunitilor religioase nominalizai de acestea ca oficiani
de cstorii. Ceremonia religioas trebuie s se desfoare în prezena a
2 martori care au împlinit vârsta de 18 ani, într-o biseric sau
aezmânt religios autorizat, certificat sau înregistrat pentru
oficierea cstoriilor. De regul, cstoria în bisericile catolice, are
loc în biserica din parohia miresei.
Cu 3 luni înainte de data cstoriei, viitorii soi trebuie s notifice
personal intenia de cstorie la biroul de stare civil teritorial
competent. Neîndeplinirea acestei condiii are ca efect invalidarea
cstoriei. Dac la oficiul de stare civil se trimite o singur
notificare, aceasta trebuie semnat de ambii viitori soi. De
asemenea, în faa funcionarului de stare civil, fiecare din viitorii
soi semneaz o declaraie privind inexistena impedimentelor la
cstorie. În cazul în care constat c au fost prezentate toate
informaiile necesare i c nu exist nici un impediment la cstorie,
funcionarul de stare civil înmâneaz fiecruia din viitorii soi
formularul de înregistrare a notificrii inteniei de cstorie. În
momentul celebrrii cstoriei, formularul document se prezint
oficiantului. Formularul, semnat de ambii soi, de cei 2 martori i
de oficiant imediat dup încheierea ceremoniei religioase, se
trimite, în termen de o lun, pentru înregistrare, la biroul de
stare civil.
68 Civil Registration Act,
http://www.irishstatutebook.ie/2004/en/act/pub/0003/index.html
(accesat în februarie 29, 2016)
311
În Italia, pân în anul 1929, anul încheierii Tratatului
(Concordatului) dintre Sfântul Scaun i Republica Italian, din cauza
separaiei rigide dintre Biseric i Stat, cstoria religioas nu era
recunoscut de ctre stat. Conform art.8 din Tratat (Recunoaterea
cstoriei), preotul catolic care oficiaz cstoria religioas are
competena de a elibera certificatul de cstorie, care, ulterior, se
depune la registratura municipal. Cstoria religioas este valid din
momentul oficierii religioase, nu din momentul eliberrii
certificatului. Tratatul prevede impedimentele canonice la cstorie,
precum i condiia publicitii cstoriei la primrie. Cstoria religioas
catolic se desfoar conform unei proceduri similare cu cea a
ceremoniei civile de cstorie. Cstoria religioas trebuie transcris
în registrul de stare civil al statului. Transcrierea confer
cstoriei efecte legale iar în absena transcrierii, cstoria nu are
efecte civile.
Încheierea cstoriei este precedat de publicarea anunului privind
intenia de cstorie de ctre funcionarul biroului de stare civil
competent teritorial. Cererea de publicitate se face de viitorii
soi. La depunerea cererii, se depun documentele necesare dovedirii
libertii matrimoniale precum i o declaraie pe proprie rspundere
privind inexistena gradelor de rudenie. Anunul privind intenia de
cstorie este afiat la primrie pe o perioad de minimum 8 zile, care
trebuie s includ dou duminici succesive. Dac nu se primete nici o
notificare de opoziie la cstorie i nu sunt impedimentelor la
cstorie, viitorilor soi li se elibereaz un certificat în acest
sens. Bisericile catolice impun cerina ca ambele pri s fi fost
cretinate i confirmate ca membri ai bisericii catolice. De
asemenea, viitorii soi trebuie s urmeze un curs prematrimonial
religios, curs care dureaz cel mult 2 luni i este organizat de
biseric.
În cazul cstoriei celebrate conform dreptului canonic, preotul
catolic oficiant are i calitatea de funcionar de stare civil al
statului. Ca parte a ceremoniei, în faa cuplului i a martorilor
oficiali, acesta citete drepturile i îndatoririle soilor, aa cum
apar în Codul civil. Dup încheierea ceremoniei, preotul elibereaz,
în 2 exemplare, certificatul de cstorie, semnat de ambii soi i de
martori. Un exemplar se înmâneaz soilor, iar cel de-al doilea
este
Young People in Church and Society
312
trimis, în termen de 5 zile, la biroul de stare civil teritorial
competent, în vederea înregistrrii. Transcrierea în registru a
cstoriei se face în 24 de ore de la primirea documentului i este
notificat preotului oficiant.
În Letonia, conform art.51 din Codul civil69, viitorii soi care
aparin uneia din religiile: evanghelice luterane, romano-catolice,
ortodoxe, vechi credincioi, metodiste, baptiste sau adventiste de
ziua a 7-a pot fi cstorii religios de preotul autorizat, în acest
scop, de liderul comunitii religioase în cauz. Dac nu au fost
ridicate obiecii la cstorie sau dac acestea au fost respinse,
cstoria poate fi oficiat la oficiul de stare civil sau, pe baza
cererii privind intenia de a se cstori care conine o noti
referitoare la publicitate, poate fi oficiat de preotul unei
biserici sau la un alt oficiu de stare civil. Oficierea cstoriei
este guvernat de prevederile Codului civil i ale Legii privind
starea civil70, precum i de reglementrile religioase specifice
comunitii creia îi aparin viitorii soi. În termen de 40 de zile de
la oficierea cstoriei, i pentru fiecare cstorie oficiat, preotul
transmite oficiului de stare civil din raza teritorial în care a
avut loc cstoria, informaiile necesare pentru înregistrarea în
registrul de cstorii. Preotul care nu îndeplinete aceast obligaie
poate rspunde administrativ.
În Malta, Acordul încheiat între Sfântul Scaun i Republica Malta
privind recunoaterea efectelor civile ale cstoriilor canonice i a
deciziilor autoritilor i tribunalelor ecleziastice asupra acestor
cstorii reglementeaz efectele civile ale cstoriilor oficiate
conform normelor canonice ale bisericii catolice. Principiile
consacrate în Acord au fost transpuse în legislaia intern de Legea
din anul 1995 pentru modificarea Legii privind cstoria. Oficierea
cstoriei trebuie precedat de publicarea anunului de cstorie.
Publicarea anunului de cstorie const în afiarea acestuia la
biroul
69 The Civil Law,
http://www.ur.gov.lv/faili/ENGLISH%20Normativie%20akti/civillikums.doc
(accesat în februarie 22, 2016) 70 Civil Status Documents Law
http://www.vvc.gov.lv/export/sites/default/docs/LRTA/Likumi/Civil_Status_D
ocuments_Law.doc (accesat în februarie 26, 2016)
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
313
de stare civil, pe o perioad de minimum 8 zile consecutive, fr a fi
incluse zilele de sâmbt, duminic sau alte zile de srbtoare legal.
De asemenea, anunul se afieaz în oraul, satul sau parohia din Malta
în care domiciliaz fiecare dintre viitorii soi. Anunul de cstorie
se public pe baza cererii semnate de viitori soi.
Cstoria se poate încheia în form civil71, sau în form religioas.
Cstoria civil sau religioas este valid numai dac sunt îndeplinite
sau respectate toate prevederile prezentei legi aplicabile acesteia
sau cstoriei, în general. Toate cstoriile se încheie în prezena a
cel puin 2 martori. Cstoria religioas se încheie conform
ritualurilor i uzanelor unei biserici sau religii recunoscut i
creia îi aparin unul sau ambii din viitorii soi sau în cadrul creia
profeseaz unul sau ambii viitori soi. Actul de cstorie se
completeaz i se transmite pentru înregistrare, imediat dup cstorie.
Preotul parohiei trimite actul de cstorie la biroul public de stare
civil, pentru înregistrare, în termen de 5 zile lucrtoare de la
oficierea cstoriei. Dup înregistrarea actului de cstorie,
directorul biroului public de stare civil notific înregistrarea
preotului parohiei care a transmis actul de cstorie.
În Marea Britanie conform Legii din anul 1949 privind cstoria,
exist 4 tipuri de ceremonii de cstorie ale cror efecte legale sunt
recunoscute: cstoria civil, cstoria oficiat conform riturilor
Bisericii Angliei, cstoria prin ceremonie religioas non- anglican i
cstoriile evreieti i cele ale sectei protestante Quaker. Cstoria
trebuie înregistrat în registrul de cstorii al bisericii.
Certificatul de cstorie trebuie semnat de ctre soi, de cel puin 2
martori i de persoana autorizat care a oficiat cstoria. În lipsa
acestei autorizaii, la cstoria religioas este necesar prezena
funcionarului de stare civil.Toi preoii bisericilor anglicane sunt
autorizai s înregistreze cstoriile religioase pe care le
oficiaz.
Cstoria poate avea loc într-o biseric anglican dac se face dovada
c:
71 Civil Code,
http://www.justiceservices.gov.mt/DownloadDocument.aspx?app=lom&itemid
=8580 (accesat în martie 3, 2016)
Young People in Church and Society
314
- unul din soi: a locuit în parohie o perioad de minimum 6 luni sau
a fost botezat în respectiva parohie sau s-a pregtit pentru
confirmare în respectiva parohie sau a participat la serviciile
religioase obinuite ale bisericii o perioad de cel puin 6 luni. -
unul din prinii viitorilor soi, în orice perioad de dup naterea
acestuia: a locuit în parohie o perioad de cel puin 6 luni sau a
participat la serviciile religioase obinuite ale bisericii o
perioad de cel puin 6 luni. - unul din prinii sau bunicii unuia din
viitorii soi s-a cstorit în biserica respectivei parohii.
Anunul privind intenia de cstorie trebuie citit în biserica
fiecruia dintre viitorii soi, precum i în biserica în care urmeaz a
avea loc cstoria, dac aceasta este diferit de una din bisericile
mai sus menionate. Anunul se citete în biseric în 3 duminici în
perioada de 3 luni care preced cstoria. Pentru persoanele care nu
au împlinit vârsta de 18 ani este necesar consimmântul prinilor iar
minorii sub 16 ani nu au dreptul s se cstoreasc. Pentru a fi legal,
cstoria trebuie s aib loc între orele 8,00 i 16,00, în orice zi a
sptmânii, în prezena a 2 martori. De regul, cstoriile au loc
duminica. Din anul 2002, în anumite circumstane, biserica poate
accepta oficierea religioas a cstoriei unei persoane care a fost
cstorit religios i a divorat. Oficierea cstoriei de ctre un alt
preot decât cel al bisericii în care are loc ceremonia este
posibil, cu condiia ca acesta s aparin bisericii anglicane, i cu
acordul preotului bisericii în care se oficiaz cstoria.
În Polonia, s-a revizuit Codul familiei în anul 1998, ca urmare a
ratificrii Tratatului cu Sfântul Scaun. S-a introdus, astfel,
posibilitatea viitorilor soi de a opta între o cstorie civil i o
cstorie canonic. Cstoria canonic are efecte civile legale. În baza
art.10 din Tratat, cstoria canonic catolic are aceleai efecte pe
care le are cstoria încheiat conform legii poloneze. Cstoria
religioas are efecte civile72 dar în cazul cstoriei
religioase,
72 Commission Internationale de l’État Civil, Guide pratique
international de l’état civil – Pologne
http://www.ciec1.org/GuidePratique/index.htm (accesat în martie 5,
2016)
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
315
certificatul de cstorie se întocmete de ofierul de stare civil. În
absena înregistrrii, cstoria religioas nu are efecte civile.
Oficierea cstoriei religioase având efecte legale nu este limitat
numai la biserica catolic, ci poate avea loc i în cadrul altor
comuniti religioase: ortodox, evanghelic-Augsburg, evanghelic
reformat, evanghelic metodist, baptist, adventist de ziua a 7-a,
penticostal i evreiasc. Cstoriile încheiate în aezmintele
religioase musulmane sunt considerate ca fiind ceremonii religioase
fr caracter legal i obligatoriu. În consecin, pentru a avea efect
legal, cstoria religioas trebuie precedat de cstoria civil.
Ministrul de interne public lista reprezentanilor fiecrei biserici
sau asociaii de cult care au competena oficierii de cstorii
religioase cu efecte civile.
Ceremonia catolic de cstorie prevede obinerea certificatului de
constatare a inexistenei impedimentelor la cstorie. Ofierul de
stare civil competent elibereaz viitorilor soi care doresc
oficierea unei cstorii religioase, un certificat constatator al
inexistenei impedimentelor la cstorie, dup o verificare prealabil.
În lipsa acestui certificat constatator, cstoria religioas nu îi
produce efectele civile. Deasemenea, viitorii miri depun la
biserica în care urmeaz a avea loc cstoria, certificatul de
constatare a inexistenei impedimentelor la cstorie, certificatul de
cretinare, declaraia privind libertatea matrimonial, certificatul
de anulare a cstoriei de ctre biserica catolic, în cazul unei
cstorii anterioare desfcute, hotrârea de divor, în cazul unei
cstorii anterioare desfcute pe cale judectoreasc, declaraiile a 2
martori, certificatul de confirmare religioas, cartea de identitate
i certificatul de participare la cursul precanonic organizat de
biseric.
Cstoria religioas trebuie înregistrat, în registrul de cstorii, de
ofierul de stare civil competent teritorial, imediat dup primirea
certificatului pe care oficiantul cstoriei îl trimite în termen de
5 zile de la oficierea cstoriei. Preoii care oficiaz cstorii rspund
civil pentru nerespectarea condiiilor legale referitoare la
încheierea cstoriei religioase.
În Portugalia, ceremoniile de cstorie romano-catolice pot avea loc
în orice biseric autorizat în acest scop, conform legilor
Young People in Church and Society
316
canonice. Cstoria romano-catolic nu trebuie precedat de cstoria
civil. Potrivit art.1070 din Codul civil73, legea canonic “definete
i reglementeaz condiiile i efectele spirituale ale cstoriei”, în
timp ce legea civil “definete i reglementeaz condiiile i efectele
temporale ale cstoriei.”
Ceremoniile de cstorie oficiate de alte biserici sau culte sunt
precedate de cstoria civil, în urma creia se emite certificatul de
cstorie (art.1057 din Codul civil). Precizm c apare textual
menionat în codul civil, la art.1056: Cstoria este un contract
permanent între dou persoane de sex diferit, încheiat în scopul
constituirii legitime a unei familii. Catolicii celebreaz cstoria
în forma stabilit de Biserica catolic. Cei care nu sunt catolici
celebreaz cstoria în faa ofierului de stare civil, în condiiile i
în formele stabilite de legea civil. Preotul care oficiaz o cstorie
prin înclcarea dispoziiilor legale, este sancionat cu pedepsele
prevzute de legea penal.
În Slovacia, cstoria religioas oficiat, în condiiile prevzute de
lege, de autoritile bisericeti autorizate în acest scop, are efecte
legale. Cstoria religioas se oficiaz, în prezena a 2 martori, de
persoana autorizat de aezmântul religios înregistrat, în condiiile
dreptului canonic. Conform art.10 din Tratatul încheiat, în anul
2000, cu Vaticanul, oficierea cstoriilor catolice este guvernat de
legea canonic. În termen de 3 zile de la oficierea cstoriei,
preotul oficiant obligaia de a trimite certificatul de cstorie la
biroul de stare civil competent teritorial, în vederea
înregistrrii.
În Spania, legea organic nr.7/1980 privind libertatea religioas
prevede dreptul comunitilor religioase de a încheia acorduri cu
statul pentru reglementarea unor instituii religioase specifice,
printre care i cstoria religioas cu efecte legale. În anul 1992,
trei comuniti religioase (protestant, evreiasc i musulman) au
încheiat acorduri de cooperare cu statul. Astfel, legea recunoate
legalitatea i validitatea cstoriilor religioase catolice,
protestante,
73 Code Civil Portugais,
http://www.juristoria.com/resources/CODE+CIVIL+PORTUGAIS.doc
(accesat în martie 9, 2016)
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
317
evreieti i musulmane.74 Conform Codului civil75 i acordurilor
încheiate de comunitile religioase cu statul, cstoria religioas îi
produce efectele legale din momentul oficierii. Pentru recunoaterea
deplin a efectelor legale, certificatul cstoriei religioase
eliberat de biseric trebuie înregistrat în registrul de stare civil
competent teritorial.
În Spania, ar majoritar catolic, s-a pstrat tradiia catolic.
Cstoria catolic nu necesit proceduri civile preliminare. În vederea
încheierii cstoriei religioase, viitorii soi trebuie s prezinte
preotului oficiant autorizat certificatele de natere, certificatele
de cretinare i certificatele de libertate matrimonial. În termen de
o sptmân de la oficierea cstoriei religioase, certificatul de
cstorie religioas trebuie trimis la biroul de stare civil competent
teritorial pentru înregistrare. Solicitarea înregistrrii poate fi
fcut atât de ctre soi, cât i de preotul oficiant. Neînregistrarea
cstoriei nu aduce atingere validitii cstoriei.
Cuplurile care se cstoresc în cadrul unei ceremonii protestante,
islamice sau evreieti trebuie s obin întâi autorizaia de cstorie
emis de autoritile de stare civil competente. Anterior oficierii
cstoriei, viitorii soi trebuie s se prezinte la funcionarul
biroului de stare civil competent teritorial. Dup verificarea
capacitii civile de cstorie a prilor contractante, acesta elibereaz
certificatul de capacitate care permite viitorilor soi s oficieze
cstoria având efecte civile, în termen de 6 luni de la emitere, în
faa preotului comunitii religioase în cauz i a 2 martori.
Înregistrarea cstoriei oficiate în Spania în form religioas se
efectueaz prin simpla înregistrare a certificatului emis de
respectiva biseric, care trebuie s conin elementele prevzute de
legislaia privind registrul de stare civil.
74 A se vedea Zoila Combalia, Maria Roca, Religion and the Secular
State of Spain, International Center for Law and Religious Studies
http://www.iclrs.org/content/blurb/files/Spain.2a.pdf (accesat în
martie 5,
2016) 75 Spanish Civil Code, www.mjusticia.gob.es/ (accesat în
martie 15, 2016)
Young People in Church and Society
318
În Suedia, comunitile religioase înregistrate în condiiile Legii
privind comunitile religioase76, au dreptul de a oficia cstorii
religioase cu efecte legale depline. Conform dispoziiilor legale,
statul poate delega unei comuniti religioase, competena
administrativ de drept public a oficierii cstoriei religioase cu
efecte civile depline. Ceremonia religioas se efectueaz în
conformitate cu procedura de cstorie specific comunitii religioase
în cauz. Cstoria religioas oficiat într-un aezmânt al Bisericii
naionale, Biserica luteran, poate fi oficiat numai dac unul sau
ambii viitori soi sunt membri ai bisericii luterane. Bisericile au
competena emiterii certificatelor de cstorie.
În România, Constituia prevede în art.48 faptul c poate fi celebrat
cstoria religioas doar dup cstoria civil. Astfel, cstoria poate fi
una civil i religioas, cstoria religioas fiind facultativ.
Deputatul UDMR Szab dn este iniiatorul unei propuneri legislative,
alturi de ali trei parlamentari UDMR i un parlamentar din grupul
minoritilor naionale, propunere prin care se dorete modificarea
Legii 119/1996 cu privire la actele de stare civil. Propunerea de
modificare vizeaz posibilitatea ca viitorii soi care doresc
celebrarea cstoriei civile i a celei religioase în acelai loc,
într-un lca de cult, s poat s fac acest lucru. Astfel, toate
documentele necesare si toat procedura preliminar rmân valabile
doar c, viitorii soi pot opta ca ofier de stare civil s fie preotul
care oficiaz cstoria religioas, în lcaul de cult.
Legea cultelor nr.486/2006 privind la libertatea religioas i
regimul general al cultelor este aceea care specific în mod clar,
cultele religioase recunoscute în România, astfel înct lca de cult
în care s-ar putea celebra cstoria religioas este unul care aparine
cultelor recunoscute. Pe de alta parte i condiia prezenei celor doi
martori rmâne una valabil. Se schimb doar locul oficierii cstoriei
i persoana care face acest lucru. Modelul urmat este cel al
76 Act on religious communities signatures nr.1987:230
http://www.government.se/content/1/c6/02/78/31/04636561.pdf
(accesat în martie 22, 2016)
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
319
Sloveniei. Iniiatorul proiecului, deputatul UDMR Szab dn arat c,
potrivit prevederilor legale, ofieri de stare civil pot fi efii
misiunilor diplomatice i ale oficiilor consulare de carier ale
României, comandanii de nave i aeronave, deci cu atât mai mult,
susine el, clericii, în baza modificrilor legale, pot deveni ofieri
de stare civil fr a deveni funcionari publici sau personal aflat în
subordinea autoritilor administrative locale.
Consiliul Legislativ al României, în luna ianuarie 2015 a avizat
favorabil propunerea legislativ cu câteva observaii i propuneri. În
esen, viitorii soi pot astfel opta pentru celebrarea casatoriei
civile i a celei religioase de aceeai persoan, un preot sau
personal clerical al unui cult recunoscut în România. Testul
propunerii legislative arat c documentaia necesar încheierii
cstoriei cuprinde chiar actul de cstorie completat de ofierul de
stare civil de la serviciul public comunitar de eviden a
persoanelor dar fr semnaturile celor doi martori i a preotului care
oficiaz cstoria. Odat celebrat cstoria, în termen de trei zile
lucrtoare, soii trebuie s depun actul de cstorie cu toate
semnturile pentru a le fi înmânat dup înregistrarea în registru,
certificatul de cstorie. Dac nu se respect aceasta obligaie se
consider cstoria ca fiind neîncheiat i fr efecte juridice.
Consiliul Legislativ a avizat favorabil dar propune ca preotul care
oficiaz castoria s o înregistreze provizoriu într-un registru
special inut de unitatea de cult, urmând ca ea s produc efecte
juridice i s aibe caracter definitiv doar dup întocmirea actului de
stare civil la serviciul public comunitare de eviden a
persoanelor.
Considerm c este fericit soluia care ar da posibilitatea ca
certificatul de cstorie s fie remis imediat mirilor dup celebrare,
de ctre preot, astfel încât s produc efecte juridice imediat dup
exprimarea consimmântului la cstorie. Preotul transmite
certificatul si toate meniunile legale autoritii dar, înregistrrile
ulterioare nu afecteaz valabilitatea casatoriei ce îi produce
efecte imediat. Desigur trebuie modificate amplu prevederile legii
actelor de stare civil sub aspectul întocmirii certificatului de
cstorie ca act valabil în condiiile în care preotul este ofier de
stare civil.
Young People in Church and Society
320
În martie 2015, Guvernul României i-a exprimat un punct de vedere
raportat la propunerea legislativ. Punctul de vedere este unul
negativ i invoc motivele pentru care nu poate fi ofier de stare
civil preotul i nu consider propunerea ca fiind una sustenabil ci
una care ls loc interpretrilor i ambiguitilor. La data de
04.05.2015 propunerea legislativ a fost respins în Senat iar la
data curent, ea este transmis Camerei Deputailor pentru a fi supus
dezbaterii. Camera Deputailor este camer decizional.
III Concluzii
În unele state membre UE doar cstoria civil produce efecte legale,
cstoria religioas nefiind legal recunoscut. Astfel, cstoria civil,
efectuat de autoritile de stare civil teritorial competente, poate
fi urmat sau nu de o ceremonie religioas. Aceast situaie o regsim
în Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Frana, Lituania, Luxemburg,
Olanda, Slovenia.
În Cehia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Germania (din 2009, în
anumite condiii), Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Malta, Marea
Britanie, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania i Suedia cstoria
religioas are efecte civile legale. Încheierea cstoriei religioase
este guvernat atât de legislaia statului, cât i de reglementrile
religioase specifice.
În România, remarcm faptul c tinerii, în condiiile în care
societatea a urmat un anume parcurs de tehnologizare, sunt supui
unor influene care nu sunt percepute cu întregul lor efect. Legat
de cstoria religioas, deseori acetia nu îneleg semnificaia profund
a acesteia i o percep doar ca pe o formalitate care trebuie
îndeplinit. Considerm cu atât mai mult c se impune ca viitorii miri
s îi asume responsabilitile în cunotin de cauz i nu din inerie.
Educaia religioas cu privire la cununia religioas este o necesitate
iar propunerea legislativ iniiat de deputatul Szab dn este
binevenit i îndrznim chiar s afirmm c are o alt semnificaie DA-ul
rostit într-un lca de cult, în faa unui ofier de stare civil,
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
321
preot. Pe de alt parte, autoritatea legislativ ar trebui s ia în
calcul posibilitatea de a conferi recunoatere legal actului de
cununie religioas ca act civil cu efecte juridice depline.
Bibliografie
1. Martine Segalen, Historical Anthropology of the Family,
Melbourne, 2002
2. Arnold von Ghennep, The Rites of Passage, London, 2004 3. Pierre
Sauzeau, André Sauzeau, La quatrième fonction: altérité et
marginalité dans l idéologie des Indo-Européens. Vérité des mythes,
Les Belles Lettres, Paris, 2012
4. James Parsons, The Ancient Commonwealth, în American Law
Register, vol XX, Philadelphia, 1972
5. Michael Fontaine, Adele C. Scafuro, The Oxford Handbook of Greek
and Roman Comedy, Oxford University Press, New York, 2014
6. Marcus Tullii Ciceronis, De Legibus Libri, II, 19, ediie
îngrijit de Iohannis Vahleni, Berolini, 1883
7. William Smith, A Smaller Dictionary of Greek and Roman
Antiquities, London, 1868
8. Graham Anderson, Greek and Roman Folklore: A Handbook, Greenwood
Press, London, 2006
9. Henry George Liddell, Robert Scott, Henry Drisler, A
Greek-English Lexicon, volumul IX, 1883
10. Bruce W. Frier, Thomas A. J. McGinn, Thomas A. McGinn, A
Casebook on Roman Family Law, Oxford University Press, New York,
2004
11. Brian K. Harvey, Daily Life in Ancient Rome: A Sourcebook,
Indianapolis, 2016
12. Epitola ctre Diognet, V, 1-10, în Scrierile Prinilor
Apostolici, trad. de Pr. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti,
1995,
13. Sfântul Ignatie Teoforul, Ctre Policarp, 5, 1, în Scrierile
Prinilor Apostolici, trad. de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti,
1979
14. Jean Gaudémet, Le mariage en Occident: les moeurs et le droit,
Les Éditions du Cerf, Paris, 1987
15. Gabriel Le Bras, Jean Gaudemet Sirey, Histoire du droit et des
institutions de l'Église en Occident, volumul III, Paris,
1955
16. St. Gregory of Nazianz, Lettres, trad. P. Gallay, Paris,
1967
Young People in Church and Society
322
17. Pr. Lector Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor
Taine i problema intercomuniunii, în Ortodoxia, nr. 1-2(1978)
18. Lucien Anné Desclée, Les rites des fiançailles et la donation
pour cause de mariage sous le Bas-Empire, L
19. Alexander P. Kazhdan ed., The Oxford Dictionary of Byzantium,
vol. I, New York, 1990
A. Arjava, Women and Law in Late Antiquity, Oxford, 1996 20.
Theophylactus Simocattas, Historiae, I, 10, 2-4, ed. C. de
Boor,
Leipzig, 1887 21. M. T. G. Humphreys, Law, Power, and Imperial
Ideology in the
Iconoclast Era: C.680-850, oxford, 2015 22. Ecloga Leonis et
Constantini, Epanagoge Basilii Leonis et Alexandri,
în Collectio Librorum Juris Graeco-Romani, ed. Carolus Eduardus
Zachariae a Lingenthal, Lipsiae, 1852
23. P. P. Joannou, Discipline generale antique, tome I, Les canons
des conciles oecuméniques (II-IX s.), Grottaferrata, 1982
A. Dain, Les Nouvelles de Leon VI le Sage, Paris, 1944, 24. John
Meyendorff, Cstoria perspectiva ortodox, ediia a doua,
traducere de Cezar Login, Editura Renaterea/ Editura Patmos, Cluj
Napoca, 2012
25. P. Noailles - A. Dain, Les Novelles de Léon VI le Sage, Paris,
1944 26. Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox,
legislaie i
administraie bisericeasc, vol. II, Editura Institutului Biblic i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1990
27. V. Grumel, Les Regestes des actes du Patriarchat de
Constantinople, Le patriarcat byzantin, series 1, Constantinople,
1936
28. K. Ritzer, Le Mariage dans les Eglises chrétiennes du Ier au IX
siècle, Paris, 1962
29. Nicolae Iorga, Byzance après Byzance, Continuation de
l´Histoire de la vie byzantine, Bucarest, 1971; Vasile Lupu ca
urmätor al împrailor de Rsrit în tutelarea Patriarhiei de
Constanlinopole i a Bisericii ortodoxe, în Academia Român.
Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913-1914); Muntele Athos în
legtur cu rile noastre, în Academia Român. Memoriile seciunii
istorice, nr. 36 (1913 -1914); Fundaiile religioase ale domnilor
români în Orient, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice,
nr. 36 (1913-1914); Donaiile româneti pentru mnstirile din Marea
Marmara, în Revista istoric, nr. 7(1921); Legturile româneti cu
Muntele Sinai, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr.
3 (1932-1933); Domnitorii români Vasile Lupu, erban Cantacuzino i
Constantin Brâncoveanu
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
323
în legtur cu patriarhii Alexandnei, în Academia Român. Memoriile
seciunii istorice, seria a Ill-a, nr. 13 (1932-1933)
30. Valentin A. Georgescu, L'idée impériale byzantine et la
réaction des réalités roumaines (XIVe-XVIIIe siècle). Idéologie
politique, structuration de l'Etat et du droit, în Byzantina, nr. 3
(1971), Byzance et les institutions roumaines jusqu à la fin du XV
e siècle, în Actes du XlVe Congrès international des études
byzantines, Bucarest, 1971
31. Pan. J. Zepos, Byzantine Law in the Danubian Countries, în
Balkan Studies, 7 (1966)
32. Lucian Predescu, Contribuie la viaa i opera lui Drago-Eustratie
Logoftul, în Glasul Bisericii, nr. 28 (1969), nr. 9–10
33. Alin-Mihai Gherman, Profil cultural. Eustratie Logoftul, în Un
veac de aur în Moldova (1643–1743), Bucureti-Chiinu, 1996
34. Carte romîneasc de învtur 1646, ediie îngrijit de Andrei
Rdulescu, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureti,
1961
35. Pravila bisericeasc numit cea mic, în Coleciune de legiuirile
României vechi i celei noui, ed. de Ioan M. Bujoreanu, vol. III,
Tipografia Academiei Române, Bucureti, 1885
36. Îndreptarea Legii 1652, colecie îngrijit de Acad. Andrei
Rdulescu, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureti,
1962
37. Andreiu aguna, Compendiu de drept canonic al unei Sântei
Soborniceti i Apostoleti Biserici, ed. a III-a, Sibiu, 1913
38. Legiuirea Caragea, Tipografia Naional a lui tefan Rassidescu,
Bucureti, 1865
39. Ioan M. Bujoreanu, Coleciune de legiuirile României câte s au
promulgatu pene la finele anului 1870, Noua Typographie a
Laboratoriloru Români, Bucuresci, 1873
40. Alecsandru Ion I., Codice civile, Imprimeria Statului,
Bucuresci, 1865 41. Mircea Brie, Reglementri juridice privitoare la
familie în legislaia
austriac i maghiar din a doua jumtate a secolului al XIX-lea, în
vol. Politici imperiale în estul i vestul spaiului românesc,
Editura Universitii din Oradea/Editura Cartdidact, Oradea/Chiinu,
2010
42. Charalambos K. Papastathis, Greece: A Faithful Orthodox
Christian State. The Orthodox Church in the Hellenic Republic,
International Center for Law and Religious Studies
43. Zoila Combalia, Maria Roca, Religion and the Secular State of
Spain, International Center for Law and Religious Studies
Young People in Church and Society
324
Legislaie: 44. Codul Civil din Germania, Grecia, Irlanda, Letonia,
Spania, Portugalia 45. Codul Familiei din Polonia 46. Legea privind
cstoria din Cehia, Danemarca, Cipru, Finlanda, Marea
Britanie, Grecia 47. Tratatele Sloveniei, Italiei, Poloniei i Malta
cu Vaticanul 48. Commission Internationale de l’État Civil, Guide
pratique international de
l’état civil - Grèce