N O T E Ș I C O M E N T A R I I

MITROPOLIA BANATULUI: ȘAPTE DECENII DE LA REACTIVAREA EI

Preot prof. dr. Vasile Muntean

THE BANAT METROPOLITAN SEE: SEVEN DECADES FROM ITS REACTIVATION

Abstract: We have recently celebrated seven decades from the reactivation of the Banat Mitropoly. On 24.04.1947, after the grandiose Timişoara cathedral was consecrated, the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church decided upon elevating the bishop stage in Timişoara to the archbishopric stage, a decision that was consolidated by the state law no. 195 of 7.06.1947, under-signed by King Michael and the ministers Radu Roşculeţ and Lucreţiu Pătrăşcanu (of Cults and Justice), with the specification that the principal of the Romanian Orthodox Bishopric is now the Romanian orthodox archbishop of Timişoara. And within the same year, on 24.06, the Romanian patriarch, the worthy Nicodim Munteanu, would sign the register that would confirm such an action.

Keywords: Timisoara, Banat, reactivation, register, Metropolitanate

În Evul Mediu şi chiar în epoca modernă (în prima parte), în pofida realităţii că majoritatea locuitorilor din Banatul istoric erau “oamenii pământului” (după expresia lui N.Iorga), adică români autohtoni, cei mai mulţi ierarhi care au rezidat la Timişoara – dată fiind conjunctura diacronică - erau străini. Au fost de naţionalitate românească doar aceştia: Mihail (spre finele secolului al XVI-lea), Gheorghe Popovici (1745-1757), Iosif Putnic (după mamă; 1774-1781) şi Maxim Manuilovici/Manuilă (1833-1838) 1.

După Marea Unire (1918), în Congresul mitropolitan sibian precum şi în Congresul Naţional Bisericesc şi în adunările de la Timişoara, “reactivarea vechii Mitropolii a Banatului devenise punctul principal al dezideratelor”

1  I.D.Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Ed. Arhidiecezană, Timişoara 1977, p.150; V.Muntean, Monografia Arhiepiscopiei Timişoarei, I, Ed. Învierea, Timişoara 2012, pp.67,88 (cu bibliografie).

146 Altarul Banatului

– cum sublinia regretatul banatolog I.D.Suciu 2. Înfiinţată în 15/27 iunie 1848, în cadrul marii Adunări populare de pe Câmpul Libertăţii din Lugoj, adunare prezidată de Eftimie Murgu, această mitropolie românească a avut în frunte pe vicarul general mitropolitan Dimitrie Petrovici Stoichescu 3, până la repri-marea Revoluţiei paşoptiste de către trupele austriece şi ruseşti.

În 24 aprilie 1947, după ce în anul precedent s-a târnosit măreaţa catedrală timişoreană, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înălţarea scaunului eparhiot din Timişoara la treapta arhiepiscopală, decizie întărită de legea statală nr.195 din 7 iunie 1947, subscrisă de regele Mihai şi de miniştrii Radu Roşculeţ şi Lucreţiu Pătrăşcanu (de la Culte şi Justiţie), cu precizarea că titularul Episcopiei ortodoxe române a Timişoarei devine arhiepiscopul ortodox român al Timişoarei. Iar în acelaşi an, anume în 24 iunie patriarhul României, vrednicul de pomenire Nicodim Munteanu, iscălea gramata ce con-sfinţea acest act 4.

De subliniat faptul că în 26 septembrie 1947 se emite legea nr.325, de asemenea semnată de monarh şi de cei doi miniştri menţionaţi supra, pentru întemeierea Mitropoliei Banatului ce cuprindea “Arhiepiscopia Timişoarei, Morisenei (sublinierea noastră) şi Lipovei, şi Episcopia Caransebeşului”, iar arhiepiscopul Timişoarei devenea automat şi mitropolit al Banatului; la acea vreme se credea că a fiinţat – în jurul anului 1.000 – o episcopie la Morisena-Cenad (româneşte: Mureşeana), ceea ce nu se mai poate susţine ritos astăzi 5. Nu peste mult timp, în 15 octombrie 1947, apare gramata patriarhală care reactivează canonic vechea mitropolie bănăţeană. Patriarhul Nicodim preciza cu acel prilej că, deoarece însuşi guvernul condus de dr.Petru Groza şi Ministerul cultelor “au socotit îndreptăţite cererile bănăţenilor şi ca atare au mijlocit pe lângă Noi pentru împlinirea lor, am adus chestiunea înaintea pleo-nului Sfântului Sinod care în şedinţa sa din 3 iulie 1947, la propunerea noastră sprijinită de faptul că Banatul şi-a avut în vremurile vechi mitropolia sa româa-nească şi ţinând seama de aşezarea geografică a Banatului, de firea poporului precum şi de desfăşurarea istorică a întregii vieţi bisericeşti din Banat, în unanimitate de voturi şi-a dat avizul favorabil pentru înfiinţarea Mitropoliei ortodoxe române a Banatului…” 6 De reţinut că patriarhul n-a putut participa

2  I.D.Suciu, Monografia..., p.238.3  Detalii despre viaţa şi activitatea sa, la: I.D.Suciu, Protopopul Dimitrie Petrovici Stoichescu,

în „Prinos închinat Înaltpreasfinţitului Nicodim, patriarhul României”, Bucureşti 1946, pp.272-279; Idem, Monografia...,pp.144,150 et passim (vezi şi indicele din p.300, sub voce); Idem şi R.Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, II, Ed. Arhidiecezană, Timişoara 1980, p.1115, sub verbo; Pr.Dr.Pavel Vesa, Episcopia Aradului. Istorie – cultură - men-talităţi (1706-1918), Presa Universitară Clujeană, 2006, pp.336, 555-557.

4  I.D.Suciu, R.Constantinescu, Documente…, II, pp. 1027-1028. 5  V.Muntean, Byzantium and the Romanians, Ed.Patriarhiei, Bucureşti 2009, p.56.6  I.D.Suciu, R.Constantinescu, Documente...,p.1030; în paginile următoare, până la p.1037,

sunt publicate documentele de care ne folosim în continuare.

147Mitropolia Banatului: șapte decenii de la reactivarea ei

la întronizarea ca mitropolit a lui Vasile Lazarescu (din 26 octombrie 1947); se afla retras, sub presiunea evenimentelor politice, la Mănăstirea Neamţ 7.

După ce în 16 iunie 1948 mitropolitul Vasile îi propune oficial episcopului Andrei Magieru al Aradului afilierea la Mitropolia Banatului, în 26 iunie acelaşi an, cârmuitorul Episcopiei arădene – laolaltă cu Adunarea Eparhială - optează pentru ataşarea eparhiei în cauză la noua instituţie. În consecinţă patriarhul Iustinian şi Sf.Sinod în şedinţa din 18 octombrie, având în fine şi consimţământul (verbal numai) al mitropolitului Ardealului, au aprobat ca Episcopia Aradului să treacă sufragană a Mitropoliei bănăţene.

Pentru organizarea Mitropoliei Banatului s-a constituit o comisie alcătuită din trei delegaţi ai arhiepiscopiei şi trei ai episcopiei sufragane, care luă decia-ziile trebuitoare în vederea alegerii membrilor Congresului Naţional Bisericesc al Mitropoliei bănăţene; el s-a întrunit în 11-12 iulie 1948. În sesiunea a doua s-au ales comisiile de lucru (între care era şi Comisia pentru despărţirea de Mitropolia Ardealului), la fel cele trei secţii ale Consistoriului mitropolitan (culturală, administrativ-bisericească şi economică).

De reţinut că în 5 februarie 1949 autorităţile comuniste au pensionat forţat pe Veniamin Nistor, episcopul Caransebeşului; episcopia respectivă este înglon-bată în Arhiepiscopia care va cuprinde în titulatura ei şi ex-episcopia carani-sebeşeană. Sub aspect teritorial, noua arondare bisericească includea, alături de judeţele bănăţene Timiş-Torontal, Severin şi Caraş, judeţele Arad şi Hunedoara (ultimul, din 1 aprilie 1949). De notat că, din ianuarie 2012, Episcopia Devei şi Hunedoarei (înfiinţată în anul 2009) nu mai face parte din Mitropolia Banatului, dar din 1994 este cuprinsă în aceeaşi mitropolie reînfid-inţata Episcopie a Caransebeşului.

Închei cu cuvintele judicioase ale marcantului istoric I.D.Suciu care, după o cercetare minuţioasă a trecutului ei, aprecia în mod plenar „această înaltă instituţie spirituală a românilor ortodocşi din Banat, care pe lângă misiunea religioasă îndeplinea – şi îndeplineşte şi în contemporaneitate – şi un rol bine precizat în acest colţ al pământului strămoşesc” 8.

7  V.Muntean, Monografia…, II, Timişoara 2014, p.15. 8  I.D.Suciu, Monografia..., p.238.

148 Altarul Banatului