Top of FormBottom of FormNichita Stanescu - Balada motanului
Motan m-as fi dorit sa fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu
gheare si mustete lungi, c-un ochi verzui si-un ochi caprui.
La ora cnd tiris-grapiszapada noptii se adunaeu, cocotat
pe-acoperis, sa urlu a pustiu la luna.
Si-atuncea, sapte gospodinesa dea cu bolovani n minesi sa
ma-njure surd, de Domnul, ca le-am stricat, urlind, tot somnul.
De sus, din virful saptaminii, sa le rinjesc urlat,
scirbos:iubesc doar locul nu stapinii, precum fac ciinii pentr-un
os.
Si iarasi sapte gospodinesa dea cu bolovani n mine, iar eu sa
urlu, urlu-ntrunaatt ct n-o apune luna.
Motan m-as fi dorit sa fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu
gheare si mustete lungic-un ochi verzui si-un ochi caprui.
Cnd zorii ziua o deznoadasa ma tot duc, sa ma tot ducsi
tinicheaua prinsa-n coadas-o zdranganesc pe strazi, nauc.
Jegos si obosit, apoi, cu matele n liturghie, sa ma adun, sa
ma-ncovoiprin albiturile-n fringhie.
Ca-n fata unui sobolanspinarea sa mi-o fac colansa scuip, sa
scuip si-n urma iarhai-hui sa plec pe strazi, hoinar.
Pisicile de prin vecinisa le gonesc pe la pricini, sa-mi fete
fiecare-un puic-un ochi verzui si-un ochi caprui.
Iar cnd o fi uitat sa morla circiuma din mahalasorbita-n calea
pumnilorposirca acra viu sa stea.
"Hei... viata, viata... iesi din corthai, pune-mi-te iar pe
dant...te uita... zace colo-n santmotanul mort, motanul
mort..."
